robert ludlum - testamentul lui holcroft

7/27/2019 Robert Ludlum - Testamentul Lui Holcroft

http://slidepdf.com/reader/full/robert-ludlum-testamentul-lui-holcroft 1/526



banii le-ar fi putut fi l sa i de unul sau mai mul i germaniă ţ ţ antinazişti.

— Din America? întreb roşcatul.ăNoel sim i capcana, fiind preg tit.ţ ă Fii consecvent .— Evident, cine a l sat bani familiei von Tiebolt tr ieşte acoloă ă

de mult vreme. Dac a venit, sau au venit, în Statele Unite după ă ă

r zboi, asta ar putea s însemne c au avut certificate sanitareă ă ă în regul . Pe de alt parte, ar putea fi vorba de rude care auă ă ajuns în State cu ani în urm . Sincer s fiu, nu ştiu.ă ă

— De ce a i fost ales ca intermediar? Nu sunte i avocat.ţ ţ— Nu, dar avocatul e prietenul meu, replic Holcroft. Ştie că ă

fac multe c l torii, ştia c urma s merg în Brazilia pentru ună ă ă ă client… Sunt arhitect. M-a rugat s dau nişte telefoane şi mi-aă dat câteva nume, inclusiv ale oamenilor de la serviciul deimigr ri din Rio.ă

Procedeaz simplu, evit complica iile.ă ă ţ — V-a cerut destul de mult, nu?Neîncrederea agentului roşcat era uşor de sesizat în tonul

întreb rii.ă— Nu cine ştie. Şi el mi-a f cut atâtea servicii, puteam s -i facă ă

şi eu unul.Noel trase din igar .ţ ă— E o nebunie. Ceva care începuse ca o simpl … m rog, e oă ă

nebunie.— Vi s-a spus c Johann von Tiebolt este unul şi acelaşi cuă

John Tennyson şi c lucreaz la Londra sau c are sediul laă ă ă Londra, spuse b rbatul mai în vârst , inându-şi mâinile înă ă ţ buzunarele mantalei şi coborându-şi privirea spre Noel. Prinurmare, ca s face i un serviciu, v-a i hot rât s veni i dină ţ ţ ă ă ţ Brazilia în Anglia şi s -l g si i. Ca s face i ună ă ţ ă ţ serviciu … Da,domnule Holcroft şi eu cred c e o nebunie.ăNoel îl fulger cu privirea pe b rbatul c runt. Îşi amintiă ă ă cuvintele lui Sam Buonoventura: M-am înfuriat şi eu… E singurulfel în care te po i în elege cu un sticlete plin de draci. ţ ţ

— P i sta i pu in! N-am venit special de la Rio la Londra pentruă ţ ţ familia von Tiebolt. Sunt în drum spre Amsterdam. Dac vre i să ţ ă verifica i la biroul meu din New York, o s afla i c am o lucrareţ ă ţ ă

în Curaçao. Pentru cultura dumneavoastr , e o colonie olandez ,ă ă

iar la Amsterdam m duc pentru nişte discu ii pe margineaă ţ proiectelor.Privirea din ochii celui mai vârstnic p ru mai pu in sever .ă ţ ă

118



— În eleg, spuse el încet. E foarte posibil s fi tras nişteţ ă concluzii greşite, dar cred c ve i fi de acord c modul cum s-auă ţ ă prezentat faptele la prima vedere ne-a condus la ele. Cred c v ă ă dator m scuze.ă

Mul umit de sine, Noel îşi st pâni tenta ia de a zâmbi. Îşiţ ă ţ

înv ase bine lec iile, min ise cu garda sus.ăţ ţ ţ— E-n regul , replic el. Dar acum m-a i f cut curios. Acestă ă ţ ă

Tinamou. De unde şti i c e von Tiebolt?ţ ă— Nu suntem siguri, r spunse agentul cu p r c runt. Speramă ă ă

s ne-o confirma i dumneavoastr . Cred c ne-am înşelat.ă ţ ă ă— Cu siguran . Dar de ce Tennyson? B nuiesc c ar trebui s -ţă ă ă ă

i spun avocatului din New York…— Nu, îl întrerupse englezul. Nu face i asta. Nu ave i voie sţ ţ ă

discuta i cu nimeni despre acest lucru.ţ— E cam târziu, nu? spuse Holcroft la risc. „Chestiunea” a fost

discutat . Nu am nici o obliga ie fa de domniile voastre dar faă ţ ţă ţă de avocatul acela am. Îmi e prieten.

Oamenii de la M.I. 5 se uitar unul la altul, îngrijorarea citindu-ăli-se ambilor în priviri.

— Înaintea unei obliga ii fa de un prieten, spuse b rbatulţ ţă ă mai în vârst , cred c trebuie s stea o alt mult mai mare. Unaă ă ă ă care poate fi confirmat de propriul dumneavoastr guvern.ă ă Aceasta este o investiga ie de mare fine e şi strict secret .ţ ţ ă

Tinamou este un ucigaş interna ional. Printre victimele lui se aflţ ă câ iva dintre cei mai distinşi oameni din lume.ţ

— Şi crede i c e Tennyson?ţ ă— Dovezile sunt indirecte, dar foarte, foarte solide.— Dar totuşi neconcludente.— Neconcludente.— Acum câteva minute era i siguri.ţ— Acum câteva minute încercam s v prindem în curs . Eă ă ă doar un procedeu tehnic.— E jignitor al naibii.— E eficient al naibii, spuse roşcatul cu semn pe frunte.— Care sunt dovezile indirecte împotriva lui Tennyson?— O s p stra i secretul cu cea mai mare stricte e? întrebă ă ţ ţ ă

agentul mai vârstnic. Dac dori i, cererea v poate fi transmis şiă ţ ă ă prin intermediul autorit ii legislative supreme din araăţ ţ

dumneavoastr .ăHolcroft renun .ţă— Bine, n-o s sun la New York; n-o s spun nimic. Dar vreauă ă

119



informa ii.ţ— Nu ne târguim, spuse b rbatul mai tân r pe un ton ar gos,ă ă ţă

domolit apoi de o privire a colegului s u.ă— Nu e vorba de nici un târg, spuse Noel. Am zis c o s iauă ă

leg tura cuă un membru al familiei şi cred c aşa se cade. Undeă

pot s dau de surorile lui Tennyson? Una s-a m ritat cu ună ă

comandor de marin pe nume Beaumont. Avocatul din New Yorkă ştie acest lucru; o s încerce el s-o g seasc dac n-o fac eu. Aşă ă ă ă putea la fel de bine s-o caut eu.

— Ar fi mult mai bine, încuviin b rbatul cu p r c runt.ţă ă ă ă Suntem convinşi c nici una din femei nu e la curent cuă activit ile fratelui ei. Din cât ne-am putut da seama, membriiăţ familiei s-au înstr inat unul de altul. Nu ştim cât de serios îns fieă ă c nu au comunicat între ei, fie c au f cut-o foarte rar. Sincer să ă ă ă fiu, apari ia dumneavoastr este o complica ie cu care n-am vreaţ ă ţ s ne împov r m. Nu vrem s alert m pe nimeni; o situa ie subă ă ă ă ă ţ control e incomparabil de preferat.

— N-o s intre nimeni în alert , spuse Noel. Îmi las mesajul şi-ă ămi v d de treab .ă ă

— La Amsterdam?— La Amsterdam.— Da, bineîn eles. Sora mai mare s-a m ritat cu comandorulţ ă

Anthony Beaumont; e a doua lui so ie. Locuiesc lângţ ă Portsmouth, câteva mile la nord de baza naval , într-o suburbieă din Portsea. E trecut în cartea de telefon. Fata mai mic s-a ă mutat de curând la Paris. Traduce pentru Editura Gallimard darnu e de g sit la adresa firmei. Nu ştim unde locuieşte.ă

Holcroft se ridic de pe scaun şi trecu printre cei doi b rba i,ă ă ţ îndreptându-se spre birou. Puse mâna pe stiloul hotelului şiscrise pe o foaie de hârtie.

— Anthony Beaumont… Portsmouth… Editura Gallimard…Cum se scrie „Gallimard”?Agentul roşcat îi spuse.Noel termin de scris.ă— O s dau telefon de diminea şi o s trimit o not la Newă ţă ă ă

York, spuse el, întrebându-se cam cât i-ar trebui ca s mearg cuă ă maşina la Portsmouth. O s -i spun avocatului c le-am g sit peă ă ă surori dar n-am putut s iau leg tura cu fratele. E bine aşa?ă ă

— Nu v-am putea convinge s l sa i balt toat povestea?ă ă ţ ă ă— Nu. Ar însemna s explic de ce şi nu asta dori i.ă ţ— Foarte bine. Atunci, s sper m c-o s fie bine.ă ă ă

120



— Iar acum spune i-mi de ce crede i c John Tennyson e unulţ ţ ă şi acelaşi cu acest Tinamou. Îmi sunte i datori.ţ

B trânul se opri.ă— Poate c da, spuse el. Subliniez înc o dat caracterul strictă ă ă

secret al informa iilor.ţ

— Cui aş putea s -i spun? Nu lucr m în acelaşi domeniu.ă ă

— În regul , rosti b rbatul cu p r c runt. Cum a i spus, vă ă ă ă ţ ă suntem datori. Dar trebuie s şti i c faptul c vi s-au comunicată ţ ă ă aceste lucruri putea duce la anumite concluzii. Foarte pu ini ţ oameni sunt la curent.

Holcroft deveni rece şi nu-i fu greu s -şi exprime mânia.ă— Dar nici nu cred c sunt mul i care s-au trezit c le bat laă ţ ă

uş oameni ca voi şi c -i acuz c pl tesc asasini. Dac aş fi laă ă ă ă ă ă New York v-aş da în judecat .ă Chiar c -mi sunte i datori.ă ţ

— Foarte bine. Am descoperit o schem , la început preaă vizibil ca s merite s -i d m aten ie, pân când am studiată ă ă ă ţ ă omul. De câ iva ani, Tennyson ap rea constant în apropiereaţ ă zonei unde aveau loc asasinate. Era ciudat. De fapt, scria articoledespre aceste evenimente pentru The Guardian , trimi ându-şiţ reportajele de la fa a locului. Cam cu un an în urm , de exemplu,ţ ă s-a ocupat de uciderea acelui american la Beirut, tipul de laambasad care bineîn eles c lucra pentru C.I.A. Cu trei zileă ţ ă

înainte, fusese la Bruxelles; brusc, a plecat la Teheran. Am început s -l studiem şi am aflat lucruri uimitoare. Credem c elă ă este Tinamou. E absolut sclipitor şi, poate chiar nebun de legat.

— Ce a i aflat?ţ— În primul rând, şti i cine-a fost tat l lui. Unul din primiiţ ă

nazişti, un m celar de ultim spe …ă ă ţă— Sunte i siguri c aşa stau lucrurile? întreb Noel, dându-şiţ ă ă

seama imediat c se pripise. Vreau s spun c nu înseamnă ă ă ă neap rat…ă— Nu, presupun c nu, spuse agentul înc run it. Dar de aiciă ă ţ decurg nişte lucruri cel pu in neobişnuite, ca s nu spun altfel.ţ ă

Tennyson e un fanatic care vrea s fac de toate. Şi-a luat două ă ă licen e universitare în Brazilia la o vârst la care majoritateaţ ă studen ilor abia se înscriu la facultate. A înv at cinci limbiţ ăţ str ine pe care le vorbeşte fluent. A fost un foarte bun om deă afaceri în America de Sud; a strâns o groaz de bani. Toate asteaă

nu prea îl recomand pentru un simplu post de corespondent ală unui ziar.— Oamenii se schimb ; interesele se schimb . Dovezile deă ă

121



genul staă chiar c sunt indirecte. Şi extrem de slabe.ă— Cu toate acestea, împrejur rile în care lucreaz aici neă ă

confirm presupunerile, spuse b rbatul mai în vârst . Nimeni deă ă ă la The Guardian nu-şi aduce aminte când sau cum a fost angajat.Într-o bun zi numele lui a ap rut pur şi simplu pe statul de plată ă ă

computerizat, cu o s pt mân înainte de a trimite primulă ă ă

reportaj din Anvers. Nu auzise nimeni de el.— Dar cineva tot l-a angajat.— Da, aşa este. Omul a c rui semn tur a ap rut peă ă ă ă

dactilograma întrevederii de angajare şi în cartea de munc a ă fost ucis într-un accident de metrou cu totul neobişnuit, în careşi-au pierdut via a cinci persoane.ţ

— Un metrou din Londra… spuse Holcroft, oprindu-se. Îmiamintesc c am citit despre el.ă

— S-a invocat o greşeal a mecanicului dar nu ine, ad ugă ţ ă ă roşcatul. Omul avea o experien de optsprezece ani. A fostţă crim în toat regula. Prin amabilitatea lui Tinamou.ă ă

— Nu pute i fi sigur, spuse Holcroft. Greşeala e greşeal . Careţ ă au fost câteva din celelalte… coinciden e? Unde au mai avut locţ crime?

— Am pomenit de Beirut. De asemenea, la Paris. O bomb a ă explodat sub maşina ministrului francez al muncii, în Rue du Bac,omorându-l pe loc. Tennyson se afla la Paris; cu o zi înaintefusese în Frankfurt. Cu şapte luni în urm în timpul incidenteloră din Madrid, o oficialitate a guvernului a fost împuşcat de la oă fereastr de la etajul patru, chiar deasupra mul imii. Tennyson seă ţ g sea la Madrid; venise cu avionul de la Lisabona cu doar câtevaă ore mai devreme. Mai sunt şi altele; fenomenul continu şi ă ast zi.ă

— Nu l-a i interogat niciodat ?ţ ă— De dou ori. Nu ca pe un suspect, fireşte, ci ca pe un expertă în acest gen de evenimente. Tennyson e arogan a întruchipat . Aţ ă

pretins c a analizat regiunile caracterizate prin tulbur ri socialeă ă şi politice şi c şi-a urmat instinctul, ştiind precis c în aceleă ă locuri aveau s se produc acte de violen şi asasinate. A avută ă ţă impertinen a s ne dea şi lec ii; ne-a spus c ar trebui s înv mţ ă ţ ă ă ăţă s anticip m şi s nu ne l s m surprinşi atât de des.ă ă ă ă ă

— E posibil s fi spus adev rul?ă ă

— Dac a i avut de gând s ne jigni i, s-a marcat. inândă ţ ă ţ Ţ seam de ce s-a întâmplat în seara asta, poate c am meritat-o.ă ă— Îmi cer scuze. Dar date fiind calit ile pe care le are, trebuieăţ

122



11Din câte aflase de la agen ia de închiriat maşini, Portsmouthţ

se g sea la vreo şaptezeci mile de Londra, drumurile erau bineă marcate, iar circula ia probabil c n-avea s fie intens . Era şaseţ ă ă ă şi cinci. Putea s ajung în Portsea înainte de nou , îşi spuseă ă ă Noel. Dac se mul umea cu un sandwich mâncat în grab în locă ţ ă de cin .ă

Avusese de gând s aştepte pân diminea dar un apelă ă ţă telefonic menit s confirme exactitatea informa iilor furnizate deă ţ oamenii de la M.I. 5 îl f cu s se r zgândeasc . D duse deă ă ă ă ă Gretchen Beaumont iar ceea ce-i spusese ea îl f cuse s se mişteă ă repede.

So ul ei, comandorul, se afla în misiune în Mediterana, mâineţ la prânz avea s plece şi ea într-o „vacan de iarn ” în sudulă ţă ă Fran ei, unde avea s petreac sfârşitul de s pt mân al turi deţ ă ă ă ă ă ă comandor. Dac domnul Holcroft voia s-o vad înă ă leg tur cuă ă anumite probleme de familie, trebuia s vin în seara asta.ă ă

El îi spuse c o s ajung acolo cât mai repede cu putin ,ă ă ă ţă gândindu-se în timp ce închidea telefonul c avea una din celeă mai ciudate voci pe care le auzise vreodat . Nu era vorba deă accentul pe jum tate german, pe jum tate portughez care, deşiă ă bizar, era explicabil, ci de modul schimb tor şi ezitant în careă rostea cuvintele. Ezitant sau r t cit – era greu de spus.ă ă

So ia comandorului spusese foarte clar – cu toate şov ielile –ţ ă c , în ciuda faptului c problemele ce urmau s fie discutate erauă ă ă confiden iale, un aghiotant de marin avea s se afle în cameraţ ă ă de al turi. Grijile ei d dur naştere unei imagini a unei Hausfrauă ă ă 15

între dou vârste, comod şi cu o p rere mult prea bun despreă ă ă ă propria-i persoan .ă

Ajuns la cincizeci de mile la sud de Londra, îşi d du seama că ă mergea mai repede decât şi-ar fi închipuit. Circula ia era slabţ ă iar pe pl cu a de pe marginea drumului, prins în luminaă ţ ă

farurilor, st tea scris PORTSEA – 15 M.ăEra abia opt şi zece. Putea s încetineasc şi s încerce s -şiă ă ă ă 15 Gospodin (n. tr.).ă

124



adune gândurile. Indica iile lui Gretchen Beaumont fuseserţ ă precise; n-o s aib nici un fel de probleme în g sirea reşedin ei.ă ă ă ţ

Pentru o femeie cu voce şov ielnic , d duse nişte instruc iuniă ă ă ţ foarte clare. Era un fapt oarecum contradictoriu, dat fiind felul eide a vorbi, ca şi cum liniile ferme ale realit ii ar fi str puns bruscăţ ă

norii unei perdele din t râmul viselor.ă

Nu-i spunea nimic. El era intrusul, str inul care d duse telefonă ă şi vorbise de o chestiune extrem de important , pe care nu voiaă s-o precizeze decât între patru ochi.

Dar cum s-o precizeze? Cum putea s -i explice so iei de vârstă ţ ă mijlocie a unui ofi er de marin englez c ea era cheia careţ ă ă putea deschide un seif unde se aflau 780 milioane de dolari?

Începea s fie neliniştit; nu prea ştia cum s-o conving . Dară ă mai presus de orice, trebuia s fie conving tor; n-avea voie să ă ă dea impresia c se temea, c era nesigur sau nesincer. Iar atunciă ă

îi trecu prin minte c i-ar putea spune adev rul – aşa cum îlă ă v zuse Heinrich Clausen. Era cel mai bun mijloc pe care-l avea laă dispozi ie; era convingerea de pe urm .ţ ă

— Rogu-te, Doamne! F -o s în eleag !ă ă ţ ăCoti de dou ori la stânga pe autostrad şi str b tu în viteză ă ă ă ă

zona suburban liniştit şi cu str zi str juite de pomi înc o milă ă ă ă ă ă şi jum tate, aşa cum i se spusese. G si casa cu uşurin , parc înă ă ţă ă fa şi ieşi din maşin .ţă ăDeschise poarta şi urc poteca pân la uş . Nu exista nici oă ă ă sonerie; exista, în schimb, un cioc naş din alam pe care îl folosiă ă b tând uşor. Casa era proiectat simplu. Ferestre mari la cameraă ă de zi şi mici la dormitor, în partea opus ; fa ada din c r midă ţ ă ă ă veche deasupra unei funda ii de piatr – solid , f cut s reziste,ţ ă ă ă ă ă cu siguran lipsit de ostenta ie şi probabil c destul de ieftin .ţă ă ţ ă ă Proiectase şi el asemenea case, de obicei ca locuin e de vacan ,ţ ţă ridicate pe rm, pentru perechi care înc nu ştiau precis dac şiţă ă ă le puteau permite. Era reşedin a ideal a unui militar cu un venitţ ă de militar. Simpl , îngrijit , uşor de între inut.ă ă ţ

Gretchen Beaumont deschise chiar ea uşa. Imagineaconstruit la telefon disp ru de cum d du cu ochii de ea, uluindu-ă ă ăl şi f cându-l s se simt ca dup o lovitur primit în stomac. Peă ă ă ă ă ă scurt, femeia din prag era una din cele mai frumoase pe care lev zuse în via a lui. Faptul c era femeie aproape c deveneaă ţ ă ă

secundar. Era ca o statuie, ca visul unui sculptor, lucrat deatâtea ori în argil înainte ca dalta s înceap s modelezeă ă ă ă piatra. Era de în l ime mijlocie, cu un p r lung şi blond careă ţ ă

125



încadra un chip delicat, cu tr s turi perfect propor ionate. Maiă ă ţ mult decât perfec iunea, prea mult pentru mintea unui sculptor…ţ prea rece. Cu toate acestea, r ceala era diminuat de ochii mari,ă ă de un albastru deschis şi întreb tori, care nu erau nici prietenoşi,ă nici duşm noşi.ă

— Domnul Holcroft? întreb ea cu acea voce ca un ecou dină

lumea viselor, care amintea şi de Germania şi de Brazilia.— Da, doamn Beaumont. V mul umesc foarte mult pentruă ă ţ

c m-a i primit. Îmi cer scuze pentru deranj.ă ţ— Pofti i în untru, v rog.ţ ă ăSe d du la o parte ca s -i fac loc. În prag îşi fix privireaă ă ă ă

asupra chipului ei, asupra frumuse ii extraordinare pe care aniiţ n-o ştirbiser cu nimic; iar acum era imposibil s nu-i observeă ă corpul, pus în eviden de rochia transparent . Şi corpul eraţă ă extraordinar, dar altfel decât chipul. Aici nu exista nici urm de ă r ceal ci, dimpotriv , doar c ldur . Rochia simpl i se lipea deă ă ă ă ă ă piele iar absen a evident a sutienului era subliniat de gulerulţ ă ă larg, deschis pân la jum tatea sânilor mari. De fiecare parte, înă ă mijlocul rotunjimilor, îi vedea limpede sfârcurile care împungeaumaterialul moale al rochiei de parc ar fi fost excita i.ă ţ

Când se mişc , deplasarea lent şi fluid a coapselor,ă ă ă pântecului şi bazinului împrumut ritmul unui dans senzual. Nuă mergea, ci aluneca – un corp extraordinar care cerea dinr sputeri s fie b gat în seam , ca un preludiu al cuceririi şiă ă ă ă mul umirii.ţ

Totuşi, chipul era rece iar ochii distan i; întreb tori darţ ă distan i. Iar Noel era uluit.ţ

— A i avut mult de mers, spuse ea, ar tând spre o canapea deţ ă lâng peretele din fund. Sta i jos, v rog. Pot s v ofer ceva deă ţ ă ă ă b ut?ă

— V-aş fi recunosc tor.ă— Ce prefera i?ţR mase în fa a lui, blocându-i deocamdat accesul spreă ţ ă

canapeaua aflat la doi-trei paşi, iar ochii ei de un albastruă deschis îi fixaser intens privirea. Sânii i se vedeau desluşit – atâtă de aproape – sub materialul transparent. Sfârcurile erau înt rite, ă ridicându-se cu fiecare r suflare, iar şi şi iar şi în ritmulă ă ă inconfundabil al unui dans sexual.

— Scotch, dac ave i, spuse el.ă ţ— În Anglia se spune whisky, nu? întreb ea, îndreptându-seă spre un bar aflat lâng perete.ă

126



— Da, whisky, spuse el, cufundându-se în pernele moi alecanapelei şi încercând s se concentreze asupra chipului luiă Gretchen. Îi venea greu şi ştia c ea era aceea care încerca s -lă ă fac s -i vin greu. So ia comandorului nu trebuia s provoace oă ă ă ţ ă reac ie sexual şi nu trebuia s se îmbrace special pentru unţ ă ă

asemenea rol. Dar iat c o provocase şi c se îmbr case. De ce?ă ă ă ă

Îi aduse scotchul. El îl lu , atingându-i mâna şi observând că ă ea nu şi-o retrage în urma contactului, ci îi apas scurt degeteleă

îndoite cu propriile ei degete. Pe urm f cu un lucru foarteă ă ciudat; se aşez pe un scaun din piele cu perni doar câ iva paşiă ţă ţ mai încolo şi-şi ridic privirile spre el.ă

— Nu-mi ine i de urât? î ţ ţ ntreb el.ă— Nu beau.— Atunci poate c a i prefera s nu beau nici eu.ă ţ ăEa râse gutural.— Nu am nici un fel de obiec ii morale. Nici nu i-ar sta bineţ

so iei unui ofi er. Pur şi simplu nu sunt în stare nici s beau, niciţ ţ ă s fumez. Amândou mi se suie direct la cap.ă ă

El o privi peste marginea paharului. Ochii îi r m seser pironi iă ă ă ţ ciudat asupra ochilor lui, f r s clipeasc , siguri dar la fel deă ă ă ă rezerva i, f cându-l s -şi doreasc s se uite în alt parte.ţ ă ă ă ă ă

— A i spus la telefon c unul din aghiotan ii so uluiţ ă ţ ţ dumneavoastr o s se afle într-o camer de al turi. Vre i s , neă ă ă ă ţ ă face i cunoştin ?ţ ţă

— N-a putut s ajung .ă ă— A, da? Îmi pare r u.ă— Z u?ăEra o nebunie . Femeia se purta ca o curtezan nesigur peă ă

propria pozi ie, ca o târf de lux care cânt rea din ochi portofelulţ ă ă unui client nou. Se aplec în fa pe sc unel, vrând s ridice oă ţă ă ă scam imaginar de pe covorul întins pe care st tea cuă ă ă picioarele. Gestul fu prostesc iar efectul mai mult decât evident.Partea de sus a rochiei se d du în l turi, dezgolindu-i sânii. Eraă ă imposibil s nu-şi dea seama ce face. Trebuia s r spund într-ună ă ă ă fel; asta aştepta. Dar n-o s r spund aşa cum anticipa ea. Ună ă ă p rinte îl implorase prin timp; nimic nu putea s -i stea în cale.ă ă Nici m car o fals târf . O fals târf care era cheia opera iuniiă ă ă ă ă ţ Geneva.

— Doamn Beaumont, spuse el punându-şi stângaci paharulă pe m su a de lâng canapea, sunte i o femeie foarte distins şiă ţ ă ţ ă nimic nu mi-ar face mai mare pl cere decât s r mân aici ore înă ă ă

127



şir şi s beau câte ceva, dar trebuie s st m de vorb . Am vrută ă ă ă s v v d fiindc am veşti extraordinare pentru dumneavoastr .ă ă ă ă ă Ele ne privesc pe amândoi.

— Pe noi doi? spuse Gretchen, punând accentul pe pronume.P i atunci vorbi i, domnule Holcroft. Nu ne-am întâlnit până ţ ă

acum; nu v cunosc. Cum e posibil ca aceste veşti s neă ă

priveasc pe noi doi?ă— Ta ii noştri s-au cunoscut cu ani în urm .ţ ăLa auzul cuvântului „ta i”, femeia deveni rigid .ţ ă— Eu nu am tat .ă— A i avut, aşa cum am avut şi eu, spuse el. În Germania, cuţ

mai bine de treizeci de ani în urm . Numele dumneavoastr esteă ă von Tiebolt. Sunte i fiica cea mai mare a lui Wilhelm von Tiebolt.ţ

Gretchen trase adânc aer în piept şi se uit în alt parte.ă ă— Nu cred c vreau s aud mai departe.ă ă— Ştiu ce sim i i, replic Noel. Am avut aceeaşi reac ie. Dar vţ ţ ă ţ ă

înşela i.ţ Şi eu m-am înşelat.— M înşel? î ă ntreb ea, dându-şi în l turi p rul blond care îiă ă ă

c zuse pe obraz când întoarse repede capul. Sunte i impertinent.ă ţ Poate c n-a i tr it cum am tr it noi. V rog s nu-mi spune i că ţ ă ă ă ă ţ ă m înşel. N-ave i dreptul s-o face i.ă ţ ţ

— L sa i-m doar s v spun ce-am aflat. Dup ce termin,ă ţ ă ă ă ă trage i singur concluzia. Lucrul important e faptul c şti i. Şiţ ă ă ţ sprijinul pe care o s -l da i, fireşte.ă ţ

— S sprijin ce? Ce s ştiu?ă ăNoel sim i o emo ie stranie, de parc urma s pronun e celeţ ţ ă ă ţ

mai importante cuvinte din via . Pentru o fiin obişnuitţă ţă ă adev rul ar fi fost suficient, dar Gretchen Beaumont nu era oă fiin obişnuit ; r nile erau înc la vedere. Numai adev rul nuţă ă ă ă ă ajungea; trebuia, în plus, o uriaş putere de convingere.ă

— Acum dou s pt mâni am mers cu avionul la Geneva ca să ă ă ă m întâlnesc cu un bancher pe nume Manfredi…ăŞi îi spuse totul, f r s omit nimic, cu excep ia oamenilor dină ă ă ă ţ

Wolfsschanze. Povesti simplu, chiar elocvent, sim indu-şiţ convingerea în propria voce, dându-şi seama de hot râreaă

întip rit în minte şi de durerea care din când în când îiă ă cuprindea pieptul.

Îi d du şi cifrele: 780 de milioane pentru supravie uitoriiă ţ

Holocaustului şi pentru urmaşii înc strâmtora i ai aceloră ţ supravie uitori. De peste tot. Dou milioane pentru fiecare dintreţ ă primii n scu i r maşi în via , ca s -i foloseasc dup bunul placă ţ ă ţă ă ă ă

128



al fiec ruia. Şase luni – poate mai mult – de angajare colectiv .ă ăLa urm , îi spuse de pactul f cut cu limb de moarte de ceiă ă ă

trei ta i, care îşi luaser via a abia dup ce fiecare am nunt dinţ ă ţ ă ă opera iunea Geneva fusese confirmat şi p strat în cel mai mareţ ă secret.

Dup ce termin , sim i transpira ia curgându-i pe frunte.ă ă ţ ţ

— Acum depinde de noi, spuse el. Şi de un b rbat din Berlin –ă fiul lui Kessler. Noi trei trebuie s termin m ceea ce au începută ă ei.

— Sun atât de incredibil, spuse ea încet. Dar z u c nu v d înă ă ă ă ce fel m priveşte pe mine.ă

Fu uimit de calmul şi de indiferen a ei deplin . Îl ascultase înţ ă t cere aproape jum tate de or şi auzise dezv luiri care în modă ă ă ă normal ar fi trebuit s-o zguduie, dar cu toate acestea nu avu niciun fel de reac ie.ţ Nimic.

— N-a i în eles nimic din ce v-am spus?ţ ţ— Am în eles c sunte i foarte nec jit, spuse Gretchenţ ă ţ ă

Beaumont cu vocea ei blând , ca un ecou. Dar eu am fostă nec jit aproape toat via a, domnule Holcroft. Şi asta din cauzaă ă ă ţ lui Wilhelm von Tiebolt. Pentru mine el nu înseamn nimic.ă

— Dar a ştiut , nu v da i seama? A încercat s repare lucrurile.ă ţ ă— Cu bani?— Nu numai cu bani.Gretchen se aplec în fa şi întinse încet o mân ca s -iă ţă ă ă

ating fruntea. Cu degetele drepte, îi şterse broboanele deă transpira ie. Noel r mase nemişcat, incapabil s -şi desprindţ ă ă ă ochii din ochii ei.

— Ştia i c sunt a doua so ie a comandorului Beaumont?ţ ă ţ întreb ea.ă

— Da, am auzit.— Divor ul i-a dat mult b taie de cap. Şi mie, bineîn eles, darţ ă ă ţ în primul rând lui. Pentru el îns a trecut; pentru mine nu vaă

trece.— Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— Eu sunt intrusul. Str inul. Cea care distruge c s torii. El areă ă ă

munca lui; pleac pe mare. Eu tr iesc printre cei care nu au aşaă ă ceva. Via a so iei unui ofi er de marin este izolat în condi iiţ ţ ţ ă ă ţ obişnuite. Poate deveni destul de grea când te sim i ostracizat.ţ

— Probabil c a i ştiut c o s existe şi aşa ceva.ă ţ ă ă— Desigur.— Şi atunci, dac a i ştiut?…ă ţ

129



L s întrebarea neterminat , f r s -şi dea seama.ă ă ă ă ă ă— De ce m-am m ritat cu comandorul Beaumont? Asta a i vrută ţ

s întreba i?ă ţNu voise s întrebeă nimic! Nu-l interesau nici un fel de

am nunte din via a personal a lui Gretchen Beaumont.ă ţ ă

Important era doar Geneva; testamentul, totul. Dar avea nevoieă

de cooperarea ei.— Presupun c motivele au fost de natur afectiv ; de obicei,ă ă ă

oamenii de asta se c s toresc. Am vrut s spun doar c a i fiă ă ă ă ţ putut lua anumite m suri ca s diminua i tensiunea. A i fi putută ă ţ ţ locui mai departe de baza naval , v-a i fi putut face al i prieteni.ă ţ ţ

B tea câmpii, stingherit şi întrucâtva dezn d jduit. Voia doară ă ă s str pung atitudinea ei rezervat şi înnebunitoare.ă ă ă ă

— Întrebarea mea e şi mai interesant . De ce v-a i m ritat cuă ţ ă Beaumont?

Vocea ei p rea din nou c pluteşte, ridicându-se discret în aer.ă ă— Ave i dreptate, motivul e afectiv. Destul de simplu.ţÎl atinse iar şi pe frunte, rochia desf cându-se înc o dată ă ă ă

când se aplec în fa şi l sând s i se vad sânii frumoşi şi goi.ă ţă ă ă ă Noel era plictisit, a â at şi înfuriat.ţ ţ Trebuia s-o fac s în eleagă ă ţ ă c propriile ei preocup ri n-aveau nici un fel de importan peă ă ţă lâng Geneva! Ca s reuşeasc , era obligat s i se fac pl cut;ă ă ă ă ă ă cu toate acestea, n-o putea atinge.

— Fireşte c e simplu, spuse el. Îl iubi i.ă ţ— Îl ur sc.ăAcum mâna ei se apropiase la câ iva centimetri de chip iarţ

degetele se vedeau nel murit cu coada ochiului – nel murită ă fiindc se priveau fix în ochi; nu îndr znea s se uite în altă ă ă ă parte. Şi nu îndr znea s-o ating .ă ă

— Atunci de ce v-a i m ritat cu el? De ce sta i în continuare cuţ ă ţ el?— V-am spus. E simplu. Comandorul Beaumont are ceva bani;e un ofi er deosebit de respectat în slujba guvernului, un b rbatţ ă plicticos şi neinteresant care se simte cel mai bine pe vas. Toateastea înseamn un loc ferit, foarte liniştit şi sigur, m aflu într-oă ă gogoaş confortabil .ă ă

Iat mijlocul! Geneva îl oferea.ă— Dou milioane de dolari v-ar ajuta s ave i o gogoaş foarteă ă ţ ă

sigur , doamn Beaumont. Un ad post mult mai bun decât celă ă ă de aici.— Poate. Dar ar trebui s -l p r sesc pe sta ca s -lă ă ă ă ă

130



nu era voie. Iar aceast femeie frumoas şi ciudat ce st tea peă ă ă ă sc unel – chiar dac nutrea alte sentimente – avea s fieă ă ă respins de Geneva pe motive de incompeten . Simplu ca bună ţă ă ziua.

Paris. Helden von Tiebolt.

Absent. Noel îşi c ut ig rile, gândindu-se acum la o femeieă ă ţ ă

necunoscut care lucra ca traduc tor pentru o editur din Paris.ă ă ă Era doar vag conştient de mişc rile care aveau loc în fa a lui,ă ţ atât era de concentrat. Apoi îşi d du seama şi se uit fix laă ă Gretchen Beaumont.

So ia comandorului se ridicase de pe sc unel şi-şi descheiaseţ ă nasturii de la rochie pân în talie. D du încet în l turi cele două ă ă ă p r i ale veşmântului de m tase. Sânii i se eliberar dină ţ ă ă strânsoare, arcuindu-se spre el, cu sfârcurile înt rite, întinse,ă umflate din cauza încord rii. Îşi ridic fusta cu amândouă ă ă mâinile, tr gând-o deasupra coapselor şi se post exact în fa aă ă ţ lui. El sim i mireasma care p rea c eman din ea – un parfumţ ă ă ă delicat, de o senzualitate la fel de provocatoare ca vederea c rnii ă ei dezgolite. Se aşez lâng el, cu rochia aflat acum deasupraă ă ă taliei şi cu corpul tremurându-i. Gemu şi-şi întinse mâinile pedup gâtul lui, apropiindu-i fa a de obrazul ei şi buzele lui deă ţ buzele ei. Gura ei se deschise, primind-o pe a lui; îl absorbi,respirând accelerat, iar r suflarea ei cald se îmbib de sucurileă ă ă care-i veneau din gâtlej. Îşi puse mâna pe pantalonii lui şi-i c ut ă ă penisul… tare, moale, tare. Mai tar e. Deodat nu se mai putuă st pâni; gemetele devenir din ce în ce mai excitate. Se lipiă ă strâns de el. Cu totul.

Buzele ei întredeschise se desprinser de pe gura lui iar eaă şopti:

— Mâine plec în Mediterana. La un b rbat pe care-l detest. Nuă spune nimic. Doar d ruieşte-mi noaptea asta. D ruieşte-miă ă noaptea asta !

Se dep rta uşor, cu gura lucindu-i şi cu ochii atât de mari încâtă p reau ai unui nebun. Încet, se ridic deasupra lui, pielea ei albă ă ă

înconjurându-l din toate p r ile. Tremuratul se potoli, îşi plimbă ţ ă un picior dezgolit peste piciorul lui şi pe urm se scul . Îi atraseă ă chipul spre talia ei şi îl prinse de mân . El se ridic şi o lu înă ă ă bra e. Ea îi ascunse mâna în a ei şi se îndreptar împreun spreţ ă ă

uşa dormitorului. Pe când p şeau în untru îi auzi cuvintele,ă ă rostite cu vocea aceea monocord şi stranie, ca un ecou.ă— Johann a spus c un b rbat o s vin cândva şi o să ă ă ă ă

132



12Holcroft se trezi tres rind iar câteva clipe nu ştiu precis undeă

se afla; apoi îşi aminti. Gretchen Beaumont îl dusese în dormitorf când exact acea afirma ie incredibil , încercase s insiste,ă ţ ă ă dorind s afle ce altceva spusese fratele ei, dar ea nu era înă situa ia de a da un r spuns limpede. Fusese cuprind de unţ ă adev rat delir, având nevoie de sex cu disperare; nu se maiă putuse concentra în nici o alt direc ie în afar de asta.ă ţ ă

F cuser dragoste nebuneşte, ea conducând ostilit ile,ă ă ăţ zvârcolindu-se pe pat prad unei febrilit i extreme, când sub el,ă ăţ când deasupra lui, când al turi. Exista în ea ceva de nepotolit; nuă putea fi mul umit , oricât de mult ar fi fost explorat şi p truns .ţ ă ă ă ă La un moment dat ipase, încol cindu-i mijlocul cu picioarele şiţ ă

înfigându-şi unghiile în umerii lui, mult timp dup ce el încetaseă s mai poat avea vreo reac ie. Dup aceea, epuizarea îlă ă ţ ă ajunsese din urm . C zuse prad unui somn adânc dar agitat.ă ă ă

Acum se trezise şi nu ştia ce anume îi întrerupsese somnul. Seauzise un zgomot, nu foarte tare dar ascu it şi p trunz tor, însţ ă ă ă nu ştia ce este sau de unde vine.

Deodat , îşi d du seama c era singur în pat. Îşi ridic pu ină ă ă ă ţ capul. Camera era cufundat în întuneric, uşa erai închis iar laă ă marginea ei de jos se z rea o dâr nel murit de lumin .ă ă ă ă ă

— Gretchen?…Nu primi r spuns; în camer nu se mai afla nimeni.ă ăD du la o parte cuvertur şi coborî din pat, inându-se peă ă ţ picioarele sl bite şi sim indu-se stors şi dezorientat. Merseă ţ

împleticindu-se pân la uş şi o deschise cu putere. Dincolo, înă ă camera de zi mic , era aprins o singur veioz , a c rei lumină ă ă ă ă ă

împr ştia umbre pe pere i şi pe podea.ă ţSe auzi din nou zgomotul acela! Un sunet metalic, care îşi afl ă

ecoul în cas dar care venea de undeva de afar . Alerg la unaă ă ă din ferestrele sufrageriei şi se uit pe geam. Sub fascicolul deă

lumin al becului de pe un stâlp, z ri silueta unui b rbat careă ă ă st tea lâng partea din fa a maşinii lui închiriate, inând înă ă ţă ţ mân o lantern .ă ă

134



Înainte de a-şi da seama ce se întâmpla, auzi o voce în buşită ă tot de undeva de afar iar raza de lumin se îndrept brusc spreă ă ă fereastr . Spre el. Instinctiv, îşi ridic mâna ca s -şi apere ochii.ă ă ă Lumina se stinse şi-l v zu pe b rbat gonind spre o maşină ă ă parcat în diagonal de cealalt parte a str zii. Nu observaseă ă ă ă

maşina aceea, atât de concentrat fusese asupra celei proprii şiasupra necunoscutului cu lanterna. Acum încerc s -şi fixezeă ă privirile asupra acestui automobil; pe locul din fa se afla oţă siluet . Nu putu distinge nimic în afar de conturul capului şi ală ă umerilor.

B rbatul care alergase ajunse la uşa dinspre strad , oă ă deschise şi se instal la volan. Motorul hurui; maşina porniă

înainte, dup care derap şi f cu o întoarcere înainte de a plecaă ă ă mai departe cu toat viteza.ă

Fulger tor, în lumina becului de pe stâlp, Noel v zu persoanaă ă care st tea pe locul de lâng şofer. Pentru o frac iune deă ă ţ secund chipul din fereastr se afl la nici dou zeci de metri deă ă ă ă el, trecând în goan .ă

Era Gretchen Beaumont. Ochii ei priveau înainte prin parbriziar capul i se mişca ca şi cum ar fi vorbit cu repeziciune.

Câteva lumini se aprinser în diverse case aflate de parteaă cealalt a reşedin ei Beaumont. Huruitul motorului şi scrâşnetulă ţ cauciucurilor constituiser o imixtiune brusc şi nepl cut înă ă ă ă via a paşnic a acelei str zi din Portsea. Chipuri îngrijorateţ ă ă ap rur pe la ferestre, uitându-se afar .ă ă ă

Holcroft se d du înapoi. Era gol şi îşi d du seama c dac ar fiă ă ă ă fost v zut în pielea goal în camera de zi a comandoruluiă ă Beaumont în toiul nop ii, în timp ce comandorul Beaumont eraţ plecat, n-ar fi fost în folosul nim nui, cu atât mai pu in al s uă ţ ă personal.

Ea unde plecase? Ce f cea? Ce era sunetul pe care îl auzise?ăN-avea timp s se gândeasc la asemenea lucruri; trebuia să ă ă plece din casa familiei Beaumont. Se întoarse de la fereastr şi ă d du fug înapoi în dormitor, încercând s vad în semiîntunerică ă ă ă şi s g seasc un comutator sau o lamp . Îşi aminti c , atunciă ă ă ă ă când începuser s fac dragoste cu frenezie, Gretchen întinseseă ă ă mâna deasupra capului lui în umbra l mpii de pe noptier , peă ă care o aruncase pe jos. Îngenunche şi bâjbâi pân când o g si.ă ă

St tea într-o parte iar becul era protejat de abajurul de pânză ă care îl înconjura. O aprinse. Lumina invad camera, fascicolulă rev rsându-se de jos de pe podea. Se z reau umbre alungite şiă ă

135



por iuni de întuneric dar izbuti s -şi vad hainele puse pe unţ ă ă fotoliu şi ciorapii şi chilo ii lâng pat.ţ ă

Se ridic şi se îmbr c în viteza cea mai mare. Unde-i eraă ă ă haina? C ut în jur, amintindu-şi vag c Gretchen i-o d duse josă ă ă ă şi o l sase s cad lâng uş . Da, iat-o. Str b tu camera spre ea,ă ă ă ă ă ă ă

aruncând o privire scurt propriei lui reflect ri din oglinda mareă ă

de deasupra biroului.Înghe , r mânând cu ochii pironi i asupra unei fotografii într-oţă ă ţ

ram de argint de pe birou. Era a unui b rbat în uniformaă ă ofi erilor de marin .ţ ă

Chipul. Îl mai v zuse undeva. Nu cu mult în urm . Câtevaă ă s pt mâni… poate chiar zile. Nu ştia de unde dar era sigur că ă ă ştia chipul acela. Se apropie de birou şi cercet fotografia.ă

Sprâncenele! Erau ciudate, neobişnuite; ieşeau în eviden c ţă ă un lucru de sine st t tor… ca o corniş nepotrivit deasupra uneiă ă ă ă tapiserii nel murite. Erau stufoase, o abunden de fire dese albeă ţă şi negre… gen sare şi piper. Nişte ochi care se deschiseser ă brusc, care îl priviser int . Îşi aminti!ă ţ ă

Avionul spre Rio de Janeiro! Şi înc ceva. Chipul din acelă moment din avionul de Brazilia declanşa o alt amintire – unaă violent . Îns tot ce-şi amintea era o siluet neclar care trecuseă ă ă ă

în goan pe lâng el.ă ăNoel întoarse rama de argint şi zgând ri cu degetele până ă

când reuşi s desfac partea din spate. O desprinse dină ă ş n ule ul unde era fixat şi scoase fotografia. V zu mai multeă ţ ţ ă ă urme m runte pe suprafa a lucioas ; o întoarse pe cealaltă ţ ă ă parte. Era scris ceva. O inu în lumin şi pre de o clip încet sţ ă ţ ă ă ă mai respire. Cuvintele erau în german : NEUAFBAU ODER TODă 16.

Ca şi chipul din fotografie şi cuvintele le mai v zuse cândva!ă Dar nu aveau nici un sens pentru el; cuvinte germane care nu

însemnau nimic… şi totuşi le mai v zuse!ăUimit, îndoi fotografia şi o vârî în buzunarul de la pantaloni.Deschise o uş de la dulap, ascunse rama de argint printreă

hainele împ turite de pe poli , îşi lu haina şi se duse în cameraă ţă ă de zi. Ştia c trebuie s ias din cas cât putea de repede însă ă ă ă ă curiozitatea în leg tur cu b rbatul din fotografie nu-i d deaă ă ă ă pace. Trebuia s afleă ceva despre el.

Existau dou uşi în peretele de lâng el şi în cel din cap tulă ă ă

opus al camerei de zi. Una era deschis şi d dea în buc t rie;ă ă ă ă cealalt era închis . O deschise şi intr în biroul comandorului.ă ă ă 16 Reconstruc ie sau moarte (n. tr.).ţ

136



Aprinse o lumin ; peste tot se aflau fotografii cu vase şi cuă b rba i, la un loc cu cit ri pe ordine de zi şi decora ii militare.ă ţ ă ţ Comandorul Beaumont era un ofi er de carier cu o pozi ieţ ă ţ remarcabil . Poate c un divor complicat urmat de o c s torieă ă ţ ă ă

îndoielnic îi creaser probleme personale nepl cute omului înă ă ă

sine, îns era limpede c Marina Regal le trecuse cu vederea.ă ă ă

Ultima citare pe ordin de zi avea doar şase s pt mâni: pentruă ă conducerea deosebit a pazei de coast din Insulele Baleare, înă ă timpul unei s pt mâni de furtun pe mare.ă ă ă

O privire gr bit asupra hârtiilor de pe birou şi din sertare nuă ă aduse nimic nou. Dou carnete de banc aveau conturi formateă ă din patru cifre, dintre care nici unul nu dep şea trei mii de lireă sterline; o scrisoare de la avocatul primei sale so ii solicitţ ă dreptul de proprietate asupra unui teren din Sco ia; mai existauţ diverse exemplare care con ineau jurnalul de bord al mai multorţ vase şi graficul de c l torie.ă ă

Holcroft voia s r mân mai mult timp în camera aceea, ca să ă ă ă caute mai atent indicii despre b rbatul ciudat cu sprinceneă neobişnuite, dar ştia c nu putea s -şi permit o îndr zneal atâtă ă ă ă ă de riscant . Deja for ase lucrurile mai mult decât era permis;ă ţ trebuia s plece.ă

P r si casa şi se uit peste drum la ferestrele unde doar cuă ă ă câteva minute în urm se aprinseser lumini şi se iviser atâteaă ă ă chipuri curioase. Acum nu mai existau nici lumini, nici chipuri;somnul redevenise st pân peste Portsea. Coborî rapid aleea şiă deschise poarta, enervat fiindc balamalele scâr âiau. Deschiseă ţ uşa maşinii închiriate şi se aşez gr bit la volan, întoarse cheia înă ă contact.

Nimic. O r suci din nou. O dat şi înc o dat . Nimic!ă ă ă ăRidic imediat capota şi alerg în partea din fa a maşinii,ă ă ţă

îngrijorat nu de zgomot ci de ceva mult mai serios. Bateriamaşinii închiriate n-avea cum s fie uzat în mod normal dar,ă ă chiar dac ar fi fost, tot trebuia s se aud un declic vag laă ă ă ac ionarea cheii de contact. Lumina becului de pe stâlp c zuţ ă asupra motorului descoperit, ar tându-i exact ceea ce se temeaă c o s g seasc .ă ă ă ă

Firele erau t iate, retezate de la surs cu o precizie de chirurg.ă ă N-avea cum s porneasc maşina prin conexiunea lor direct ;ă ă ă

trebuia s fie remorcat .ă ăIar f ptaşul ştia c un american o s r mân f r nici un mijlocă ă ă ă ă ă ă de deplasare într-o zon necunoscut , în toiul nop ii. Şi dacă ă ţ ă

137



existau taxiuri în suburbiile îndep rtate, era greu de presupus că ă puteau fi disponibile la ora asta; trecuse de trei. Cine imobilizasemaşina dorise ca el s r mân unde era; înseamn c aveau să ă ă ă ă ă vin al ii dup el. Trebuia s fug . Cât de departe şi cât deă ţ ă ă ă repede putea… s ajung la şosea… s fac autostopul şi să ă ă ă ă

plece spre nord, p r sind zona.ă ă

Închise capota. Zgomotul metalic şi ascu it r sun de-a lungulţ ă ă str zii. Fu recunosc tor c se auzise la fel şi înainte.ă ă ă

Porni spre corpul de case de lâng semafor; acesta nuă func iona. Traversând intersec ia, începu s mearg mai repede,ţ ţ ă ă dup care o rupse la fug . Încerc s p streze acelaşi ritm; maiă ă ă ă ă avea o mil şi jum tate pân s ajung la şosea, începuse să ă ă ă ă ă transpire şi sim ea iar şi un nod în stomac.ţ ă

V zu luminile înainte s aud huruitul furios al motorului.ă ă ă Chiar în fa a sa, pe drumul drept, str lucirea farurilor ap ru dinţ ă ă

întuneric, apropiindu-se atât de repede încât mai mult ca sigur c ă automobilul circula cu o vitez ame itoare.ă ţ

Noel v zu o deschiz tur la dreapta, un interval în gardul viuă ă ă din lemn câinesc care-i ajungea pân la talie, o intrare ce seă continua cu o alt potec spre pragul unei alte uşi. Se aruncă ă ă

într-acolo şi se rostogoli pe p mânt dincolo de tufe, întrebându-ăse dac fusese v zut. Deodat , pentru el fu foarte important să ă ă ă nu aib nimic de-a face cu Gretchen Beaumont. Era o enigm deă ă care se putea lipsi, o femeie frumoas … nefericit şi deosebit deă ă senzual . Dar în acelaşi timp o amenin are la adresa Genevei, caă ţ şi fratele ei.

Maşina care se apropia trecu în goan pe lâng el. Nu fuseseă ă v zut. Pe urm huruitul motorului fu înlocuit de scrâşnetulă ă cauciucurilor. Holcroft se târî pân la jum tatea sp rturii dină ă ă gardul viu, cu fa a întoars spre stânga şi cu ochii fixa i asupraţ ă ţ corpului de case din spatele s u.ăMaşina se oprise chiar în fa a locuin ei familiei Beaumont. Doiţ ţ b rba i s rir din maşin şi urcar în goan pe potec . Noel auziă ţ ă ă ă ă ă ă scâr iitul balamalelor. N-avea nici un rost şi mai r mân pe loc;ţ ă ă era momentul s fug . Acum auzi b taia cioc nelului în uş laă ă ă ă ă mai pu in de o sut de metri de el.ţ ă

Se deplas spre dreapta în patru labe, de-a lungul trotuarului,ă pe lâng gardul viu, pân când ajunse într-o zon de umbr , întreă ă ă ă

doi stâlpi cu felinar. Se ridic în picioare şi o lu la goan .ă ă ăContinu s alerge înainte, pe strad întunecoas şi str juită ă ă ă ă ă de copaci, cas dup cas , col dup col , sperând din suflet să ă ă ţ ă ţ ă

138



recunoasc la timp prima cotitur care d dea în şosea. Blestemă ă ă ă ig rile, dându-şi seama c îşi pierdea suflul şi c începea sţ ă ă ă ă

gâfâie şi s -l doar pl mânii; sudoarea începu s -i curg pe faă ă ă ă ă ţă în timp ce bubuitul din piept devenea insuportabil. Zgomotulscurt şi rapid al propriilor paşi pe asfalt îl speria. Erau sunetele

unui om care alerga cuprins de panic în puterea nop i iar omulă ţ

acela era el însuşi.Paşi. Paşi care goneau . Erau ai lui dar nu numai ai lui! Se

auzeau în spate, regulat, greoi, ajungându-l din urm . Cinevaă fugea dup el! Cineva care alerga în t cere, f r s -l strige, f ră ă ă ă ă ă ă s -i cear s se opreasc !… Sau îi juca auzul vreo fest ? Bubuitulă ă ă ă ă din piept îi vibra prin tot corpul; s fie zgomotul paşilor proprii, ală c ror ecou îi r suna în urechi? Nu îndr znea s se întoarc , nuă ă ă ă ă pute a s ă se întoarc . Mergea prea repede – când în lumin , cândă ă

în umbr .ăAjunse la cap tul unui alt corp de case, la un nou col . Şi f cuă ţ ă

la dreapta, ştiind c nu prima cotitur avea s -l scoat la şoseaă ă ă ă dar oricum preferând s ocoleasc . Trebuia s ştie dac se aflaă ă ă ă cineva în spatele lui. Fugi mai departe pe strad . ă

Paşii erau acolo dar aveau alt ritm, diferit de al lui, maiaproape, tot mai aproape, scurtând distan a dintre ei. Nu puteaţ s mai suporte; şi nici nu putea s alerge mai repede. Se r suciă ă ă din talie, încercând s se uite peste um r.ă ăEra acolo; el era acolo! Silueta unui b rbat profilându-se înă lumina unui felinar de la col . Un b rbat îndesat care alergaţ ă t cut, micşorând distan a şi apropiindu-se la doar câ iva metri.ă ţ ţ

Noel alerg mai departe, f când un ultim sprint în ciuda dureriiă ă pe care o sim ea în picioare Se întoarse din nou, cuprins cuţ des vârşire de panic .ă ă

Iar picioarele îl tr dar , împleticindu-se în z p ceala şi înă ă ă ă teroarea urm ririi. C zu în fa în mijlocul str zii, lovindu-se cuă ă ţă ă chipul de asfalt şi r mânând cu mâinile întinse, reci ca ghea a şiă ţ pline de în ep turi. Se întoarse pe spate, ridicându-se instinctivţ ă

în picioare ca s se fereasc din calea agresorului – siluet t cută ă ă ă ă care âşni din întuneric şi n v li deodat asupra lui.ţ ă ă ă

Totul fu acoperit de o perdea de cea ; doar conturul bra elorţă ţ şi picioarelor care se zvârcoleau profilându-se în întuneric reuşis -i apar în fa a ochilor inunda i de transpira ie. Pe urm fuă ă ţ ţ ţ ă

intuit la p mânt. O greutate uriaş îi strivea pieptul iar unţ ă ă antebra – ca un drug de fier – îi fu trecut peste gât, nel sându-lţ ă s scoat nici un sunet.ă ă

139



Ultimul lucru pe care-l v zu fu o mân ridicat mult deasupraă ă ă lui, o ghear desluşindu-se pe cerul nop ii, o mân încovoiată ţ ă ă care inea un obiect. Pe urm nu mai fu nimic. Doar o pr pastieţ ă ă enorm prin care şuiera vântul. Se pr buşi în bezn spreă ă ă adâncimi nev zute.ă

La început sim i frigul. Îl f cea s tremure. Apoi umezeala; eraţ ă ă

pretutindeni. Deschise ochii şi avu nişte imagini deformate aleierbii şi p mântului. Era înconjurat de ierburi ude şi de gr meziă ă de p mânt rece. Se rostogoli, recunosc tor fiindc putea s vadă ă ă ă ă cerul nop ii; era mai deschis la culoare în stânga lui şi mai închisţ spre dreapta.

Îl durea capul; îl ustura fa a; îl chinuiau mâinile. Se ridic încetţ ă şi privi în jur. Se afla pe un câmp, o întindere de p mânt lung şiă ă neted care sem na cu o p şune. În dep rtare, z ri contururileă ă ă ă ă vagi ale unui gard din sârm – sârm ghimpat întins întreă ă ă ă stâlpi afla i la vreo zece-dou zeci de metri unul de altul. Eraţ ă într-adev r ă o p şune.ă

Sim i un miros de whisky ieftin sau de vin în crit.ţ ăHainele erau impregnate cu acest miros iar c maşa muiat ,ă ă

trimi ându-i izul îngrozitor spre n ri.ţ ă Hainele lui… portofelul,banii! Se ridic şov itor în picioare şi se c ut în buzunare,ă ă ă ă amândou mâinile începând s -l usture când luar contact cuă ă ă interiorul stofei umede.

Portofelul, teancul de bancnote prinse cu o clam , ceasul –ă toate erau acolo. Nu fusese jefuit, ci doar b tut pân -şi pierduseă ă cunoştin a şi mutat din zona unde locuia familia Beaumont. Era oţ nebunie!

Îşi pip i capul. Avea un cucui dar pielea nu p ise nimic.ă ăţ Fusese lovit cu un fel de ciomag sau cu o eav învelit în cevaţ ă ă mai moale. F cu câ iva paşi anevoie; putea s se mişte şi staă ţ ă ă era singurul lucru care conta. În plus, acum vedea ceva mai clar; în curând o s fie diminea .ă ţă

Dincolo de gard exista o uşoar ridic tur de p mânt, careă ă ă ă forma o creast ce se întindea cât vedea cu ochii în ambeleă direc ii. De-a lungul ei z ri luminile şoselei. Porni de-a curmezişulţ ă câmpului, sperând c o s conving vreun conduc tor auto s -lă ă ă ă ă ia cu el. Tocmai când s rea gardul se gândi brusc la ceva. Seă c ut din nou prin buzunare.ă ă

Fotografia disp ruse!ăO maşin de transportat lapte opri iar el urc în untru, v zândă ă ă ă cum zâmbetul şoferului disp ru brusc când duhoarea umpluă

140



cabina. Noel încerc s fac haz – în ce hal ajunsese un americană ă ă inocent pe care nişte marinari englezi hot râ i din Portsmouth îlă ţ b gaser la mijloc – dar şoferul nu g si nimic distractiv. Holcroftă ă ă se d du jos în prima localitate.ă

Era un sat englezesc a c rui arhitectur stil Tudor eraă ă

profanat de abunden a de furgonete aflate în fa a unei parc riă ţ ţ ă

de pe marginea drumului.— Au telefon în untru, spuse l ptarul. Şi toalet pentru domni.ă ă ă

Nu i-ar strica s te speli ni el.ţ ă ţNoel ap ru în fa a şoferilor matinali ai furgonetelor iar mirosulă ţ

de cafea fierbinte îl linişti într-o oarecare m sur . Lumea îşiă ă continua mersul firesc; se duceau comenzi şi se acceptau mici

înlesniri f r s se sinchiseasc nimeni. G si toaleta şi f cu totă ă ă ă ă ă posibilul s reduc la minimum efectele nop ii. Pe urm se aşeză ă ţ ă ă

într-un separeu de lâng telefonul public de la perete şi b u oă ă cafea fierbinte, aşteptând ca un şofer furios s încheie cearta cuă un dispecer şi mai furios aflat la cel lalt cap t al firului. Dup ceă ă ă convorbirea lu sfârşit, Noel ieşi din separeu şi se apropie deă telefon, inând în mâna num rul lui Gretchen Beaumont. Nu-i maiţ ă r m sese decât s încerce s afle ce se întâmplase, s încerceă ă ă ă ă s discute cu ea, evident, dac se întorsese. Form num rul.ă ă ă ă

— Reşedin a Beaumont. R spunsese o voce de b rbat.ţ ă ă— Cu doamna Beaumont, v rog.ă— Pot s întreb cine sunte i?ă ţ— Un prieten al domnului comandor. Am auzit c doamnaă

Beaumont ar pleca ast zi la dânsul. Aş dori s -i transmit ună ă ă mesaj.

— Cine sunte i, v rog?ţ ăNoel închise telefonul. Nu ştia cine r spunsese; ştia doar că ă

avea nevoie de ajutor. De ajutorul unui profesionist. Poate c era ă periculos din punctul de vedere al Genevei, dar era necesar. O s ă fie atent – foarte atent – şi o s afle cât o s poat .ă ă ă

Se scotoci prin buzunarele de la hain c utând cartea de vizită ă ă pe care i-o l sase b rbatul de la M.I. 5 la Belgravia Arms. Erauă ă trecute doar un nume – Harold Payton-Jones – şi un num r deă telefon. Ceasul de pe perete ar ta şapte f r zece; Noel seă ă ă

întreb dac o s r spund cineva la telefon. Form num rulă ă ă ă ă ă ă pentru Londra.

— Da?— Sunt Holcroft.— A, da. Chiar ne întrebam dac o s suni.ă ă

141



Noel recunoscu vocea. Era a agentului cu p r c runt de laă ă hotel, care lucra la informa ii.ţ

— Ce tot vorbeşti? întreb Noel.ă— Ai avut o noapte grea, spuse vocea.— Vă aştepta i ţ s sun! A i fost acolo. M-a i urm rit!ă ţ ţ ă

Payton-Jones nu r spunse direct.ă

— Maşina închiriat se afl la un garaj din Aldershot. Probabilă ă c pân la prânz o s fie reparat . Numele e uşor de re inut; esteă ă ă ă ţ Boot’s, Boot’s Garage, Aldershot. Nu exist nici proces-verbal,ă nici factur , nici chitan .ă ţă

— Ia stai pu in! Ce dracu’ e asta? A i pus s fiu urm rit! N-ţ ţ ă ăavea i nici un drept s-o face i.ţ ţ

— Ba cred c-a fost al naibii de bine c-am f cut-o.ă— Voi era i în maşina aia la trei noaptea! Voi a i intrat în casaţ ţ

lui Beaumont!— M tem c n-am fost şi n-am intrat, spuse b rbatul de laă ă ă

M.I. 5, f când o scurt pauz . Iar dac asta crezi, înseamn c nuă ă ă ă ă ă te-ai uitat prea bine la ei, nu?

— Nu. Cine erau?— Şi noi am vrea s ştim. Omul nostru a ajuns acolo pe laă

cinci.— Cine-a alergat dup mine? Cine m-a lovit în cap şi m-a l sată ă

pe câmpul la nenorocit?ăAgentul f cu înc o pauz .ă ă ă— Nu ştim nimic despre asta. Ştiam doar c plecaseşi. Înă

grab , fireşte, maşina fiindu- i imobilizat .ă ţ ă— A fost o înscenare! Am c zut de fraier!ă— Întocmai. Te-aş sf tui s fii mai prudent. Este şi lipsit deă ă

tact şi periculos s profi i de so ia unui comandor al Marineiă ţ ţ Regale când so ul ei e pe mare.ţ

— Rahat! Comandorul e pe mare la fel cum sunt şi eu! A merscu avionul la Rio cu nici dou s pt mâni în urm . L-am v zut! Eă ă ă ă ă în leg tur cu familia von Tiebolt.ă ă

— Cu siguran , replic Payton-Jones. Doar s-a c s torit cuţă ă ă ă fata mai mare. Cât despre prezen a lui în avion acum douţ ă s pt mâni, e absurd. Se afl în Mediterana de trei luni încoace.ă ă ă

— Nu! L-am v zut! Ascult . Era o fotografie în dormitor. Amă ă luat-o. Era a lui! Şi înc ceva. Pe spatele ei st tea scris ceva. Înă ă

german .ă— Ce scria?— Nu ştiu. Nu vorbesc german . Dar e al naibii de neobişnuit,ă

142



nu i se pare?ţHolcroft se opri. Nu voise s mearg pân aici. Mânia îl f cuseă ă ă ă

s -şi piard cump tul! Fir-ar ală ă ă dracului! — Ce e neobişnuit? întreb agentul. Germana este limbaă

matern a doamnei Beaumont; s-a vorbit în familie ani de zile. Oă

propozi ie afectuoas , o expresie a devotamentului pentru sauţ ă

din partea noului so ? Nu g sesc nimic neobişnuit.ţ ă— Cred c ai dreptate, spuse Noel. B tând în retragere. Peă ă

urm îşi d du seama c renun ase prea repede. B rbatul de laă ă ă ţ ă M.I. 5 devenise b nuitor; Noel sim i acest lucru din primeleă ţ cuvinte care le rosti.

— Dac m gândesc mai bine, poate c ar trebui s ne aduciă ă ă ă fotografia.

— Nu pot. N-o mai am.— Parc spuneai c ai luat-o.ă ă— N-o am acum. N… pur şi simplu n-o am.— Unde eşti, Holcroft? Cred c ar trebui s vii s st m deă ă ă ă

vorb .ăF r a lua în mod conştient o hot râre, Noel ap s în furc ,ă ă ă ă ă ă

întrerupând leg tura. Actul o luase înaintea gândului dar, odată ă comis, îşi d du seama foarte bine de ce. Nu putea s se alieze cuă ă cei de la M.I. 5, nu putea s consolideze nici un fel de rela ie.ă ţ Dimpotriv , trebuia s se in cât mai departe cu putin de ceiă ă ţ ă ţă de la Serviciul Britanic de Informa ii. Nu putea s existeţ ă nici unfel de asociere. Cei de la M.I. 5 îl urm riser ă ă. Dup ce-i spuseseră ă c o s -l lase pe cont propriu, îşi c lcaser cuvântul.ă ă ă ă

Supravie uitorii din Wolfsschanze fuseser foarte precişi: S-arţ ă putea s existe oameni care s afle de opera iunea Geneva…ă ă ţ care s încerce s te opreasc , s te înşele… s te ucid .ă ă ă ă ă ă

Holcroft se îndoia c englezii o s -l ucid dar încercauă ă ă într-adev r ă s -l opreasc . Dac reuşeau, era ca şi cum l-ar fi ucis.ă ă ă Oamenii din Wolfsschanze nu ezitau. Peter Baldwin, Esq. Ernst Manfredi . Jack . Mor i cu to ii.ţ ţ

Oamenii din Wolfsschanze o s -l ucid şi pe el dac o s deaă ă ă ă greş. Dar tocmai aici era teribila ironie. Nu voia s dea greş. Deă ce nu puteau s în eleag acest lucru? Poate c dorea s vadă ţ ă ă ă ă visul lui Heinrich Clausen împlinit mai mult decât supravie uitoriiţ din Wolfsschanze.

Se gândi la Gretchen Beaumont care se l sa pradă ă instinctelor, c utând tot soiul de prilejuri şi b rba i. Şi la frateleă ă ţ ei, arogantul şi sclipitorul ziarist poliglot b nuit de a fi un asasin.ă

143



Nici unul din ei n-ar putea fi acceptabil în vreun fel pentruGeneva.

Mai r m sese un copil. Helden von Tiebolt – actualmenteă ă Helden Tennyson – care locuia în prezent la Paris. Domiciliulnecunoscut. Dar avea un nume. „Gallimard”. Paris.

Trebuia s ajung la Paris. Trebuia s scapeă ă ă

de cei de la M.I.5.

144



13La Londra tr ia un b rbat, scenograf de profesie, care fuseseă ă

la mod pentru o scurt perioad de timp, ca decorator ală ă ă caselor bog tanilor construite de o parte şi de alta a Atlanticului.ă Noel b nuia c Willie Ellis era angajat de cele mai multe oriă ă pentru personalitatea lui scandaloas şi pentru talentul deă povestitor, nu pentru eventualele calit i propriu-zise de creatorăţ de decora iuni interioare. Lucrase cu Willie de patru ori,ţ promi ându-şi solemn de fiecare, dat c n-o s repete greşealaţ ă ă ă dar ştiind de fiecare dat c o s-o fac probabil din nou. Fiindcă ă ă ă adev rul era c lui Noel îi pl cea nespus de mult de Willie.ă ă ă Englezul nebun însemna şi altceva în afar de meşteşug şiă elegan . Dincolo de acestea, în momentele mai liniştite, se aflaţă un om de teatru chibzuit şi talentat, care ştia mai mult despreistoria scenografiei decât to i cei pe care-i întâlniseţ Holcroftvreodat . Putea s fie fascinant. Când nu era scandalos.ă ă

P straser leg tura de-a lungul anilor şi ori de câte ori Noel seă ă ă afla în Londra îşi f cea timp şi pentru Willie. Crezuse c de dataă ă asta n-o s mai reuşeasc dar lucrurile se schimbaser . Aveaă ă ă nevoie de Willie. F cu rost de num r de la informa iile din Londraă ă ţ şi-l sun .ă

— Noel, amice, nu eşti întreg la cap! Doar p s rile care halescă ă stârvuri şi gunoierii sunt treji la ora asta.

— Am dat de bucluc, Willie. Am nevoie de ajutor.

Ellis cunoştea s tucul de unde sunase Holcroft şi-i promiseseă c-o s ajung acolo cât putea de repede, ceea ce, după ă ă aprecierea lui, însemna cam o or . Sosi cu o întârziere de treizeciă de minute, înjurându-i pe idio ii de pe drum. Noel urc în maşin ,ţ ă ă strângând mâna întins a lui Willie şi înghi indu-i jignirileă ţ caracteristice.

— Ar i ca naiba şi miroşi ca sub iorile unei chelneri e. Lasăţ ţ ţ ă fereastra deschis şi spune-mi ce dracu s-a întâmplat.ăHolcroft se limit la explica ii simple, f r s dea nume şiă ţ ă ă ă

145



omi ând anumite fapte.ţ— Trebuie s ajung la Paris şi sunt câ iva oameni care vor să ţ ă

m opreasc . Nu pot s - i spun mult mai mult, decât c n-amă ă ă ţ ă f cut nimic r u sau ilegal.ă ă

— R ul e întotdeauna relativ, nu? Iar legalitatea depinde deă

obicei de interpretare şi de un avocat bun. S în eleg c e vorbaă ţ ă

de o fat frumoas şi un so f cut foc?ă ă ţ ă— E bine aşa.— M-am liniştit. Ce te împiedic s mergi la aeroport şi s ieiă ă ă

primul avion spre Paris?— Hainele, servieta şi paşaportul au r mas la hotel la Londra.ă

Dac m-aş duce acolo s le iau, oamenii care vor s m oprească ă ă ă ă m-ar g si.ă

— Judecând dup cum ar i, au inten ii destul de serioase, nu?ă ăţ ţ— Da. Cam asta ar fi, Willie.— Solu ia e clar , spuse Ellis. O s - i iau eu lucrurile şi o s - iţ ă ă ţ ă ţ

rezolv situa ia la hotel. Eşti un colonist ursuz pe care l-am pescuitţ într-un şan din Soho. N-o s se lege nimeni de preferin ele mele.ţ ă ţ

— S-ar putea s ai probleme la recep ie.ă ţ— Nu v d de ce. Banii mei sunt cei mai tari de pe glob şi înă

plus o s -mi laşi un bilet; n-au decât s compare semn turile. Nuă ă ă suntem nici pe departe atât de paranoici ca verii noştri decealalt parte a m rii.ă ă— Sper s ai dreptate dar cred c oamenii care vor s mă ă ă ă g seasc au luat deja leg tura cu recep ionerii. Aceştia s-ară ă ă ţ putea s in mor iş s afle unde sunt înainte de a- i da lucrurileă ţ ă ţ ă ţ mele.

— Atunci o s le spun, rosti Willie zâmbind. O s le las oă ă adres de reexpediere a coresponden ei şi un num r de telefonă ţ ă unde prezen a ta poate fi confirmat .ţ ă

— Ce?— Las pe mine. A propos , vezi c ai nişte ap de colonie înă ă compartimentul pentru m nuşi. Foloseşte-o, pentru numele luiă Dumnezeu.

Ellis aranj ca hainele îmbibate de whisky s fie luate de ceiă ă de la cur torie şi înapoiate în cursul dup -amiezii, dup careăţă ă ă

p r si apartamentul din Chelsea şi se îndrept spre Belgraviaă ă ă Arms.Holcroft f cu un duş, se b rbieri, îşi puse hainele murdare într-ă ă

146



teatru. L-am domolit, chiar dac a r mas ni el încurcat. I-am dată ă ţ şi un num r de telefon unde te poate g si în mod obişnuit.ă ă

— M poate g si?ă ă— Da. M tem c reputa ia ta n-a prea avut de câştigat, dacă ă ţ ă

nu cumva te-ai schimbat între timp. Num rul e al unui spital dină

Knightbridge aflat foarte jos în ierarhia Ministerului S n t ii. Eă ă ăţ

specializat în boli venerice. Îl cunosc destul de bine pe unul dindoctori.

— Eşti culmea, spuse Noel ridicându-se. Unde-mi suntlucrurile?

— În camera de oaspe i. Credeam c vrei s te schimbi.ţ ă ă— Mul umesc.ţHolcroft porni spre uş .ă— Ştii vreun tip pe numele de Buonoventura? întreb Ellis.ăNoel se opri. Îi trimisese lui Sam o telegram prin cablu de laă

aeroportul din Lisabona, cu doar trei cuvinte: BELGRAVIA ARMSLONDRA.

— Da. A sunat?— De câteva ori. Parc st tea pe jar, din câte mi-am dată ă

seama. Centrala hotelului mi-a spus c telefona din Curaçao.ă— Ştiu num rul, spuse Holcroft. Trebuie s dau de el. O s trecă ă ă

convorbirea pe cartea mea de credit.Dup cinci minute auzi vocea aspr a lui Sam şi dup alte cinciă ă ă

secunde îşi d du seama c nu era cinstit s -i cear ingineruluiă ă ă ă constructor s mint în continuare.ă ă

— Miles nu mai ştie de glum , Noley. Mi-a spus c o s facă ă ă ă rost de o hot râre judec toreasc prin care s te aduc înapoi înă ă ă ă ă New York. O s le-o arate şi proprietarilor de aici, închipuindu-şiă c sunt americani. Ştie c ei nu te pot sili s te întorci dar zice că ă ă ă o s afle şi ei c eşti c utat. E cam nasoal treaba, Noley, fiindcă ă ă ă ă nu figurezi pe nici un stat de plat . ă— A spus de ce?

— Doar c b nuieşte c ai informa ii de care au nevoie ei.ă ă ă ţDac o s poat ajunge la Paris, îşi spuse Noel, o s vrea caă ă ă ă

Buonoventura s poat da de el dar nu voia s -l mai încarce şi cuă ă ă o adres .ă

— Ascult , Sam. În cursul zilei de azi plec la Paris. Pe Champs-ăElysées, lâng bulevardul Georges V, se afl un birou Americană ă

Express. Dac se întâmpla ceva, trimite-mi o telegram acolo.ă ă— Ce s -i spun lui Miles dac mai sun ? Nu vreau nici eu s-oă ă ă p esc.ăţ

148



— Spune-i c ai dat de mine şi m-ai anun at c încearc s mă ţ ă ă ă ă g seasc . Spune-i c o s iau leg tura cu el cât pot de repede.ă ă ă ă ă Doar atât ştii, zise Noel, f când o scurt pauz . Mai spune-i c aă ă ă ă trebuit s ajung în Europa. Nu te gr bi dar dac vezi c insistă ă ă ă ă po i s -i spui despre biroul American Express. Pot s telefonezţ ă ă

pentru eventualele mesaje.— Mai e ceva, spuse Sam încurcat. M-a sunat şi mama ta. M-am sim it ca un idiot spunându-i minciuni; n-ar trebui s-o min iţ ţ pe maic -ta, Noley.ă

Holcroft zâmbi. O via de matrapazlâcuri nu îl distrusese peţă italianul din Sam.

— Când a sunat?— Alalt ieri sear . Vorbeşte ca o adev rat doamn . I-am spusă ă ă ă ă

c aşteptam veşti ieri, cum ar veni; de atunci am început s sun.ă ă— O s -i dau telefon când ajung la Paris, spuse Noel. Altceva?ă— Nu- i ajunge?ţ— Cu vârf şi îndesat. Te mai caut peste câteva zile dar s ştii ă

cum s dai de mine.ă— Da, dar dac mai sun maic -ta îi spun şi ei.ă ă ă— Nu- i face griji. Şi mul umesc, Sam. Î i sunt dator.ţ ţ ţÎnchise telefonul, observând c Willie Ellis plecase înă

buc t rie, unde d duse drumul la radio. Una din calit ile luiă ă ă ăţ Willie era c se comporta ca un gentleman. Noel r mase lângă ă ă telefon câteva clipe, încercând s pun lucrurile în ordine. Faptulă ă c sunase mama lui nu era surprinz tor. Nu mai vorbise cu eaă ă din acea diminea de duminic , la Bedford Hills, cu aproapeţă ă dou s pt mâni în urm .ă ă ă ă

Cu Miles treburile st teau altfel. Holcroft nu se gândea laă detectiv ca la o persoan ; nu avea nici chip, nici glas. Dar Milesă ajunsese la anumite concluzii; de asta era sigur. Iar concluziileacelea îl legau pe el de cele trei mor i din timpul zborului f cutţ ă de cursa 591 British Airways de la Londra la New York. Miles n-avea de gând s -l lase în pace; dac insista îi putea crea oă ă problem pe care Noel nu ştia precis dac era în stare s-oă ă rezolve. Detectivul putea solicita colaborarea poli iei din alte ri.ţ ţă Şi dac f cea acest lucru, aten ia multora se concentra asupraă ă ţ activit ilor unui cet ean al Statelor Unite care p r sise araăţ ăţ ă ă ţ chiar când aveau loc cercet ri legate de nişte crime.ă

Geneva n-avea cum s fie de acord cu o asemenea aten ie; ară ţ însemna distrugerea testamentului. Miles trebuia s fie oprit. Dară cum ?

149



P durea lui necunoscut era pres rat la tot pasul cuă ă ă ă capcane; instinctul de ap rare, atâta cât mai r m sese, îl sf tuiaă ă ă ă s se întoarc . Geneva avea nevoie de un om incomparabil maiă ă viclean şi mai experimentat decât el. Şi totuşi, nu se putea

întoarce. Iar în str fundurile propriei conştiin e ştia c nici nuă ţ ă

voia. Era la mijloc acel chip care se ivea din întuneric. Trebuia s -ă

şi g seasc tat l şi, g sindu-l, s arate lumii un om pradă ă ă ă ă ă chinurilor care fusese suficient de curajos şi în eleg tor ca s ştieţ ă ă c greşelile trebuiau reparate. Şi a c rui inteligen str lucită ă ţă ă ă f cuse s supravie uiasc acest crez.ă ă ţ ă

Noel se apropie de uşa dinspre buc t rie. Ellis st tea lângă ă ă ă chiuvet şi sp la nişte ceşti de ceai.ă ă

— O s -mi iau hainele peste vreo câteva s pt mâni, Willie. Haiă ă ă s mergem la aeroport.ă

Ellis se întoarse, cu o privire preocupat . ă— Pot s te-ajut s câştigi timp, spuse el, întinzând mâna după ă ă

o can de por elan de pe o poli . O s - i trebuiasc niscai baniă ţ ţă ă ţ ă francezi pân o s po i s schimbi. Am un vas plin pentruă ă ţ ă deplas rile mele bilunare în ara huzurului. Ia cât ai nevoie.ă ţ

— Mul umesc.ţHolcroft lu cana, uitându-se la bra ele dezgolite ale lui Willieă ţ

care îşi suflecase mânecile. Erau cele mai puternice şimusculoase din câte v zuse în via a lui. Lui Noel îi trecu prin capă ţ c Willie putea frânge un om în dou .ă ă

Nebunia începu la Heathrow şi se amplific la Orly.ăLa Londra îşi cump r un bilet KLM pentru Amsterdam,ă ă

bazându-se pe faptul c povestea pe care le-o spusese celor deă la M.I. 5 fusese verificat şi considerat plauzibil . B nui c aşaă ă ă ă ă st teau lucrurile, fiindc v zu un b rbat îmbr cat cu ună ă ă ă ă impermeabil privindu-l nedumerit când se întoarse în fug de laă poarta de plecare pentru KLM şi se îndrept spre Air France.ă Acolo îl aştepta Willie cu un bilet pentru un avion de capacitatemic spre Paris.ă

Formalit ile de intrare în ar de la Orly erau superficiale darăţ ţ ă cozile erau lungi. Aşteptându-şi rândul, Noel avu timp s ă cerceteze mul imea care se înghesuia la vam şi dincolo de uşileţ ă batante care d deau spre aeroportul propriu-zis. Dup uşileă ă acelea z ri doi b rba i; ceva îi atrase aten ia la ei. Poate chipurileă ă ţ ţ

posomorite, expresiile lipsite de voie-bun care erau nepotriviteă într-un loc unde lumea venea s -i întâmpine pe pasageri.ă Vorbeau încet, f r s mişte din cap, în timp ce-i priveau peă ă ă

150



c l torii care ieşeau din vam . Unul inea în mân o bucat deă ă ă ţ ă ă hârtie; era mic şi lucioas . O fotografie? Da. O fotografie de-aă ă lui.

Nu erau oamenii din Wolfsschanze. Aceştia îl ştiau din vedere;iar oamenii din Wolfsschanze nu erau v zu i niciodat . M.I. 5ă ţ ă

luase leg tura cu agen ii lor din Paris. Îl aşteptau.ă ţ

— Monsieur.Func ionarul de la vam îi ştampil paşaportul lui Holcroft cuţ ă ă

un gest de rutin . Noel îşi ridic bagajele şi porni spre ieşire,ă ă sim indu-se cuprins de panic , aidoma unui om pe punctul de aţ ă c dea într-o capcan pe care n-o poate evita.ă ă

Când uşile fur date în l turi, v zu cum cei doi b rba i seă ă ă ă ţ întorc ca s nu fie observa i. N-aveau de gând s se apropie deă ţ ă el; aveau de gând s -l… urmă ăreasc .ă

Dându-şi seama de acest lucru, se gândi cu greu la o solu ie ţ nu prea limpede. Cu greu, fiindc era ceva atât de neobişnuit, nuă prea limpede fiindc nu ştia precis cum s procedeze. Ştia doară ă c trebuia s mearg din punctul A în punctul B şi înapoi în A,ă ă ă sc pând de urm ritori undeva în apropierea lui B.ă ă

Undeva deasupra, în sala aglomerat , v zu anun ul: LIGNESă ă ţ AÉRIENNES INTÉRIEURES.

Cursele interne din Fran a str b teau ara cu o minunat lipsţ ă ă ţ ă ă de regularitate. Oraşele erau grupate pe trei coloane: ROUEN, LEHÀVRE, CAEN… ORLÉANS, LE MANS, TOURS… DIJON, LYON,MARSILIA.

Noel trecu în grab pe lâng cei doi b rba i, ca şi cum ar fi fostă ă ă ţ atent doar la ceea ce-l preocupa pe el. Se gr bi s ajung laă ă ă ghişeul pentru curse interne. În fa a lui mai erau patru persoane.ţ

Îi veni rândul. Se interes de zborurile spre sud. Spreă Mediteran . Spre Marsilia. Dori s i se spun ora de plecare aă ă ă câtorva curse.Era una care ateriz în cinci oraşe într-un arc sud-vestic de laă Orly spre Mediteran , dup cum aflase de la ghişeu. Escaleleă ă erau Le Mans, Nantes, Bordeaux, Toulouse şi Marsilia.

Le Mans. Durata de zbor pân la Le Mans era de patruzeci deă minute. Durata aproximativ a unui drum cu maşina era între treiă ore şi trei ore şi jum tate. Acum era patru f r dou zeci.ă ă ă ă

— O s merg cu sta, spuse Noel. Ajung la Marsilia exact cândă ă

vreau.— Pardon , monsieur , dar sunt şi curse mai directe.— M aşteapt cineva la aeroport. N-are rost s sosesc maiă ă ă

151



— E ceva urgent. V rog s m crede i.ă ă ă ţ— Am avut parte de prea multe lucruri urgente în via . M-amţă

cam s turat de ele.ă— Nu se compar cu situa ia de acum.ă ţ— Cum de m-a i g sit?ţ ă

— Nişte oameni… oameni pe care nu-i cunoaşte i, din Anglia,ţ

mi-au spus unde lucra i. Dar m-au anun at c nu locui i la adresaţ ţ ă ţ l sat la direc ie, aşa c a trebuit s v sun aici.ă ă ţ ă ă ă

— I-a interesat atât de mult încât au vrut s afle undeă locuiesc?

— Da. Face parte din ceea ce vreau s v spun.ă ă— De ce erau atât de interesa i de persoana mea?ţ— O s v spun când ne întâlnim.ă ă Trebuie s v spun.ă ă— Spune i-mi acum.ţ— Nu la telefon.Se l s t cerea. Când fata vorbi, cuvintele ei erau scurte,ă ă ă

precise… tem toare.ă— Care este motivul exact pentru care vre i s m vede i? Ceţ ă ă ţ

poate fi atât de urgent între noi?— E vorba de familia dumneavoastr . De familiileă noastre . Am

v zut-o pe sora dumneavoastr . Am încercat s dau de frateleă ă ă dumneavoastr …ă

— N-am vorbit cu nici unul din ei de mai bine de un an, îl întrerupse Helden Tennyson. Nu pot s v ajut.ă ă

— Lucrul despre care trebuie s discut m a avut loc cu maiă ă bine de treizeci de ani în urm .ă

— Nu!— E vorba de bani. O mare sum de bani.ă— Tr iesc onorabil. Nevoile mele sunt…ă— Nu doar pentru dumneavoastr ă, insist Noel, t indu-i vorba.ă ă

Pentru mii de oameni. De pretutindeni.Avu loc o nou pauz . Când ea vorbi din nou, vocea îi eraă ă moale.

— Are leg tur cu fapte… cu oameni din timpul r zboiului?ă ă ă— Da.Reuşea în sfârşit s-o conving ?ă— O s ne întâlnim, spuse Helden.ă— Putem s facem în aşa fel încât s nu… s nu…ă ă ă

Nu ştia cum s -şi formuleze întrebarea f r s-o sperie.ă ă ă— S nu fim v zu i de cei care ne urm resc? Da.ă ă ţ ă— Cum?

153



— Am experien . Face i exact cum v spun. Unde sunte i?ţă ţ ă ţ— La aeroportul din Le Mans. Închiriez o maşin şi vin la Paris.ă

O s -mi trebuiasc dou -trei ore.ă ă ă— L sa i maşina la un garaj şi lua i un taxi spre Montmartre.ă ţ ţ

La catedrala Sacré-Coeur. Intra i şi opri i-v la cap tul din fund alţ ţ ă ă

bisericii, la locul de rug ciune al lui Ludovic al IX-lea. Aprinde i oă ţ

lumânare şi pune i-o într-unul din locaşuri, pe urm r zgândi i-vţ ă ă ţ ă şi aşeza i-o în altul. O s v întâlni i cu un b rbat care o s vţ ă ă ţ ă ă ă conduc afar , spre pia , la o mas de la una din cafenelele deă ă ţă ă pe trotuar. O s vi se dea instruc iuni.ă ţ

— Nu e nevoie s ne complic mă ă chiar atât de mult. Nu putems ne întâlnim pur şi simplu într-un bar? Sau un restaurant?ă

— Nu m gândesc la protec ia dumneavoastr , domnuleă ţ ă Holcroft, ci la a mea. Dac nu sunte i cine sugera i c a i fi şiă ţ ţ ă ţ dac nu sunte iă ţ singur nu ne întâlnim. O s plec disear din Parisă ă şi n-o s m mai g si i niciodat .ă ă ă ţ ă

154



14Splendoarea medieval din granit a m n stirii Sacré-Coeur seă ă ă

profila pe cerul nop ii ca un tulbur tor cântec în piatr . Dincoloţ ă ă de uşile imense de bronz, o înc pere nesfârşit era înv luit înă ă ă ă semiîntuneric, în vreme ce lumân rile pâlpâitoare închipuiau oă simfonie a umbrelor pe pere i. ţ

De lâng altar auzea tonalit ile unuiă ăţ Te Deum Laudamus . Uncor alc tuit din c lug ri pelerini st tea într-o solemnitate izolat ,ă ă ă ă ă cântând încet.

Noel intr în cercul slab luminat de dincolo de absida careă ad postea locurile de rug ciune ale regilor. Îşi obişnui privirile cuă ă umbrele care dansau şi merse de-a lungul balustradelor carestr juiau intr rile în îngr diturile mici. Rândurile incomplete deă ă ă lumân ri abia de r spândeau lumin de care avea nevoie ca să ă ă ă citeasc inscrip ia: LOUIS IX. Ludovic cel Pios, Ludovic cel Drept,ă ţ Fiu al Aquitaniei, Conduc tor al Fran ei, Judec tor al creştin t ii.ă ţ ă ă ăţ

Pios… Drept… Judec tor.ăOare Helden von Tiebolt încerca s -i spun ceva?ă ăIntroduse o fis într-o cutie de rug ciuni, scoase o lumânareă ă

sub ire şi îngust la vârf din untru şi o apropie de flac ra uneiţ ă ă ă lumân ri aflate în stânga alteia. Respectând instruc iunile, o fixă ţ ă

într-un orificiu iar pe urm , dup câteva clipe, o lu de acolo şi oă ă ă aşez în altul aflat cu câteva rânduri mai încolo.ă

O mân îi atinse bra ul, degetele îl prinser de cot şi o voce îiă ţ ă şopti în ureche din penumbra din spatele lui.— Întoarce i-v încet,ţ ă monsieur . ine i-v mâinile pe lângŢ ţ ă ă corp.

Holcroft ac ion conform instruc iunilor primite. B rbatul aveaţ ă ţ ă cam un metru şaptezeci, o frunte înalt şi un p r închis careă ă

începea s se r reasc . Trecuse cu pu in de treizeci de ani, ghiciă ă ă ţ Noel şi avea o înf işare pl cut şi un chip palid, chiar blând.ăţ ă ă Dac avea într-adev r ceva care atr gea aten ia, acestea erauă ă ă ţ

hainele; lumina slab nu putea ascunde faptul c erau scumpe.ă ăB rbatul r spândea o aur de elegan , accentuat şi deă ă ă ţă ă arom discret a apei de colonie. Dar modul lui de a ac iona nuă ă ţ

155



avu nimic elegant sau blând. Înainte ca Noel s -şi dea seama ceă se întâmpla, mâinile b rbatului i se lipir de amândou p r ileă ă ă ă ţ pieptului iar degetele puternice îi pip ir hainele cu mişc riă ă ă rapide, coborând pân la curea şi la buzunarele pantalonilor.ă

Holcroft se d du brusc înapoi.ă

— Am spus s sta i liniştit! şă ţ

opti b rbatul.ă

La lumina lumin rilor, lâng locul de rug ciune al lui Ludovic ală ă ă IX-lea, în catedrala Sacré-Coeur, în vârful Colinei Montmartre,Noel era c utat de arme.ă

— Urma i-m , spuse b rbatul. O s-o iau pe strad în direc iaţ ă ă ă ţ pie ii; r mâne i în spate la câ iva metri. O s m aşez lâng doiţ ă ţ ţ ă ă ă prieteni, la o mas de afar de la una din cafenelele de peă ă trotuar, probabil la Boheme. Da i ocol mesei; nu v gr bi i; uita i-ţ ă ă ţ ţv la operele artiştilor; ave i tot timpul. Apoi apropia i-v deă ţ ţ ă mas şi aşeza i-v lâng noi. Saluta i-ne ca şi cum am fiă ţ ă ă ţ persoane cunoscute , nu neap rată prieteni . A i în eles?ţ ţ

— Am în eles.ţDac sta era modul de a ajunge la Helden von Tiebolt, treacă ă ă

de la el. Noel p str o distan prudent în spatele b rbatului, aă ă ţă ă ă c rui manta cu o croial modern nu era greu de urm rit printreă ă ă ă hainele mai pu in elegante ale turiştilor.ţ

Ajunser în pia a aglomerat . B rbatul se opri o clip ,ă ţ ă ă ă aprinzându-şi o igar , dup care trecu strada şi se îndrept spreţ ă ă ă o mas de dincolo de trotuar, în spatele unui spa iu împodobit cuă ţ tufişuri. Aşa cum spusese, la mas se aflau doi oameni. Unul eraă un b rbat îmbr cat cu o hain sport zdren roas , cel lalt oă ă ă ţă ă ă femeie într-o pelerin neagr şi care avea o eşarf alb la gât.ă ă ă ă Purta ochelari cu ram de baga, apari ii înr mate pe un chipă ţ ă palid pe care nu se putea g si nici o urm de machiaj. Noel seă ă

întreb dac femeia cu înf işare obişnuit era Helden vonă ă ăţ ă Tiebolt. Dac era, aproape c nu sem na deloc cu sora ei.ă ă ăÎncepu s se plimbe agale, dând ocol pie ii şi simulândă ţ interesul pentru crea iile artistice expuse peste tot. Erau pânzeţ cu pete îndr zne e de culoare şi cu linii groase şi desenate înă ţ prip , precum şi cu ochii largi şi bulbuca i ai unor copii schi a i înă ţ ţ ţ c rbune… ingeniozitate, dinamism şi iscusin . Erau pu ineă ţă ţ lucruri de valoare; de fapt, nici n-avea rost s fie. Aceasta eraă pia a turiştilor, bazarul unde se vindea bizarul.ţ

Nimic nu se schimbase în Montmartre, îşi spuse Holcroft,croindu-şi drum printre oameni pentru ultima dat şiă îndreptându-se spre cafenea. Trecu de spa iul verde amenajat şi-ţ

156



i salut din cap pe cei doi b rba i şi pe femeia care se aşezaseră ă ţ ă la masa aflat dincolo de el. Ei r spunser la salut; el se îndreptă ă ă ă spre intrare, p şi în untru şi se întoarse la „persoaneleă ă cunoscute, care nu erau neap rat prieteni”. Se aşez pe scaunulă ă liber; era cel de lâng femeia brunet cu ochelari cu ram deă ă ă

baga.— Sunt Noel Holcroft, rosti el f r s se adreseze cuiva în modă ă ă special.

— Ştim, r spunse b rbatul cu hain sport, cu ochii îndrepta iă ă ă ţ spre mul imea din pia .ţ ţă

Noel se întoarse spre femeie.— Sunte i Helden von…ţ ierta i-m , Helden Tennyson?ţ ă— Nu, n-am v zut-o niciodat , r spunse femeia brunet ,ă ă ă ă

privindu-l intens pe b rbatul cu hain sport. Dar o s v duc laă ă ă ă ea.

B rbatul cu mantaua scump se întoarse spre Holcroft.ă ă— Sunte i singur?ţ— Normal. Putem s începem? Helden… Tennyson.. A spus că ă

mi se vor da instruc iuni. Aş dori s-o v d, s st m pu in de vorbţ ă ă ă ţ ă şi dup aceea s g sesc un hotel. N-am prea dormit în ultimeleă ă ă zile.

D du s se ridice de la mas .ă ă ă— Sta i jos! spuse femeia pe un ton t ios.ţ ăSe aşez , mai mult din curiozitate decât ca urmare aă

dispozi iei. Iar apoi avu brusc sentimentul c aceşti trei oameniţ ă nu-l verificau; erau înfricoşa i. B rbatul îmbr cat elegant îşiţ ă ă muşca articula ia degetului ar t tor, cu ochii a inti i undeva înţ ă ă ţ ţ mijlocul pie ii. Înso itorul în hain sport îşi inea mâna pe bra ulţ ţ ă ţ ţ prietenului s u, având privirea îndreptat în aceeaşi direc ie. Seă ă ţ uitau la cineva, cineva care îi deranja profund.

Holcroft încerc s le urm reasc privirile şi s se uite printreă ă ă ă ă siluetele care se încrucişau în forfota de pe strad , în fa aă ţ cafenelei. I se opri respira ia. Pe cealalt parte a str zii se aflauţ ă ă cei doi b rba i de care credea c sc pase la Le Mans. Era absurd!ă ţ ă ă Nu-l urm rise nimeni la coborârea din avion.ă

— Ei sunt, spuse el.B rbatul îmbr cat elegant întoarse capul imediat; cel cu haină ă ă

sport fu mai lent iar expresia lui neîncrez toare; femeia brunetă ă

îl cercet atent.ă— Cine? întreb ea.ă— Cei doi b rba i de acolo, de lâng intrarea în restaurant.ă ţ ă

157



Unul poart un pardesiu deschis la culoare, cel lalt duce ună ă impermeabil pe mân . ă

— Cine sunt?— Erau la Orly azi dup -mas ; m aşteptau. Am zburat la Leă ă ă

Mans ca s scap de ei. Sunt aproape sigur c sunt agen i englezi.ă ă ţ

— Dar de unde au ştiut c suntă

aici? N-au fost în avion, nu m-aurm rit nimeni; aş putea să ă jur!Cei trei se uitar unul la altul; îl credeau iară Holcroft ştia de ce.

Îi descoperise singur pe cei doi englezi, dându-le de bun voieă informa ia, f r o prealabil confruntare.ţ ă ă ă

— Dac sunt englezi, ce treab au cu dumneavoastr ? întrebă ă ă ă b rbatul cu hain sport.ă ă

— Asta o s discut doar cu Helden von Tiebolt.ă— Dar chiar crede i c sunt englezi? insist b rbatul cu hainţ ă ă ă ă

sport.— Da.— Sper s ave i dreptate.ă ţB rbatul îmbr cat în manta se aplec în fa .ă ă ă ţă— Cum adic a i zburat la Le Mans? Ce s-a întâmplat?ă ţ— Am crezut c o s -i p c lesc. Am fost convins că ă ă ă ă reuşisem .

Am cump rat un bilet pân la Marsilia. I-am explicat clar fetei deă ă la ghişeu c trebuia s ajung la Marsilia, iar pe urm am luat ună ă ă avion care f cea escale. Prima dintre ele a fost Le Mans şi amă coborât. I-am v zut punându-iă întreb riă . N-am pomenit absolutnimic despre Le Mans!

— Nu v enerva i, spuse b rbatul în hain sport. Nu face iă ţ ă ă ţ decât s atrage i aten ia.ă ţ ţ

— Dac crede i cumva c nu m-au v zut, sunte i nebuni! Dară ţ ă ă ţ cum au f cut-o?ă

— Nu e greu, spuse femeia.— A i închiriat o maşin ? î ţ ă ntreb b rbatul îmbr cat elegant.ă ă ă— Bineîn eles. Trebuia s m întorc la Paris.ţ ă ă— De la aeroport?— Fireşte.— Şi fireşte c a i cerut o hart . Sau m car câteva indica ii,ă ţ ă ă ţ

men ionând, f r îndoial şi Parisul. Vreau s spun c nuţ ă ă ă ă ă mergea i spre Marsilia.ţ

— Sigur, dar o mul ime de oameni fac acelaşi lucru.ţ

— Nu chiar atât de mul i, mai ales de la un aeroport care areţ curse spre Paris. Şi nici unul cu numele dumneavoastr . Nu potă s cred c ave i acte false.ă ă ţ

158



Holcroft începea s în eleag .ă ţ ă— Au verificat, spuse el scârbit.— O persoan , la telefon, doar câteva minute, spuse b rbatulă ă

cu hain sport. Chiar mai pu in, dac s-a comunicat c a i p r sită ţ ă ă ţ ă ă avionul la Le Mans.

— Francezii nu pierd niciodat ocazia s vând un loc r masă ă ă ă

liber, ad ug b rbatul îmbr cat elegant. Acum în elege i? Nuă ă ă ă ţ ţ sunt atât de multe locuri unde se închiriaz maşini la aeroporturi.ă Marca, culoarea şi num rul pot fi comunicate. Restul e simplu.ă

— De ce e simplu? În tot Parisul? S g seştiă ă o maşin ?ă— Nu în Paris, monsieur. În drum spre Paris. Exist o singură ă

şosea; mai mult ca sigur c un str in pe ea ar alege-o. A i fostă ă ţ reperat în afara Parisului.

Uimirea lui Noel era dublat acum de un sentiment deă dezn dejde. Lipsa lui de pricepere era evident .ă ă

— Îmi pare r u. Z u c -mi pare r u.ă ă ă ă— N-a i f cut nimic inten ionat, spuse b rbatul elegant,ţ ă ţ ă

concentrându-se din nou asupra englezilor care între timp seaşezaser în primul separeu al restaurantului din mijloci pie ii.ă ţ Atinse bra ul b rbatului cu hain sport.ţ ă ă

— S-au aşezat. Îi v d.ă— Ce facem? întreb Holcroft.ă— S-a aranjat, r spunse femeia brunet . Face i exact ce vă ă ţ ă

spunem s face i.ă ţ— Acum, spuse b rbatul cu mantaua scump .ă ă— Ridica i-v ! oţ ă rdon femeia. Ieşi i cu mine pe strad şi face iă ţ ă ţ

la dreapta. Repede!Nedumerit, Holcroft se scul de pe scaun şi p r si cafeneaua,ă ă ă

degetele femeii inându-l strâns de bra . Coborâr de pe bordur .ţ ţ ă ă— La dreapta! repet ea.ăEl o lu la dreapta.ă— Mai repede! spuse ea.El auzi un zgomot de sticl spart şi apoi nişte strig teă ă ă

furioase. Se întoarse s se uite. Cei doi englezi ieşiser dină ă separeu, ciocnindu-se de un osp tar. To i trei erau împroşca i cuă ţ ţ vin din cap pân -n picioare.ă

— Lua i-o iar la dreapta! pţ orunci femeia. În pragul uşii!Se conform celor spuse, f cându-şi drum cu umerii printr-oă ă

mul ime de oameni, spre intrarea într-o alt cafenea. Ajunşiţ ă în untru, femeia îl opri; el se întoarse instinctiv şi privi scenaă care avea loc în pia .ţă

159



Englezii încercau s scape de osp tarul furios. B rbatul cuă ă ă pardesiu arunca nişte bani pe mas . Înso itorul lui avusese cevaă ţ mai mult succes; se g sea sub bolta de împletituri şi priveaă

înnebunit în stânga, în direc ia unde plecaser Holcroft şi fata.ţ ăNoel auzi nişte ipete; se uit la locul de unde veneau,ţ ă

nevrând s -şi cread ochilor. La şase-şapte metri distan deă ă ţă

agen i st tea o femeie brunet , într-o pelerin neagr şi lucioas ,ţ ă ă ă ă ă purtând ochelari cu ram groas de baga şi o eşarf alb în jurulă ă ă ă gâtului. ipa suficient de tare la cineva ca s atrag aten iaŢ ă ă ţ tuturor celor din jur.

Inclusiv a englezilor.Ea se opri brusc şi începu s alerge pe strada aglomerat ,ă ă

spre cap tul sudic din Montmartre. Agen ii englezi îşi reluară ţ ă urm rirea. Înaintarea lor fu încetinit pe neaşteptate de un grupă ă de tineri în jeans şi jachete care d deau impresia c le blochează ă ă calea inten ionat. Se auzir strig te mânioase; apoi r sunarţ ă ă ă ă fluierele stridente ale unor gendarmes .

Pe Montmartre se stârni o h rm laie de nedescris.ă ă— Haide i!ţ Acum!Femeia brunet – cea de lâng Noel – îl prinse din nou de braă ă ţ

şi-l împinse înc o dat pe strad .ă ă ă— Lua i-o la stânga! ordon ea, împingându-l prin mul ime.ţ ă ţ

Înapoi de-unde am venit.Se apropiar de mas din spatele spa iului verde. R m seseă ă ţ ă ă

doar b rbatul cu mantaua scump ; se ridic v zându-i c vină ă ă ă ă spre el.

— S-ar putea s fie şi al ii, spuse el. Nu ştim precis. Gr bi i-v !ă ţ ă ţ ăHolcroft şi femeia îşi continuar alergarea. Ajunser în dreptulă ă

unei str zi laterale la fel de lat ca o alee; era str juit deă ă ă ă pr v lioare pe ambele laturi, ale c ror înc peri din fa , slabă ă ă ă ţă luminate, împr ştiau cât de cât întunericul din zon .ă ă— Pe aici! spuse femeia, inându-l acum de mâna pe Noel şiţ alergând al turi de el. Maşina e la dreapta. Prima de dup col !ă ă ţ

Era un Citroen; p rea puternic dar nu ieşea în eviden . Peă ţă caroserie se strânseser straturi de murd rie, iar ro ile erauă ă ţ mânjite şi pline de noroi. Pân şi ferestrele erau acoperite de oă pelicul de praf.ă

— Urca i în fa ! Conduce i, ordon femeia, înmânându-i oţ ţă ţ ă

cheie. Eu o s stau în spate.ăHolcroft intr în maşin , încercând s se orienteze. Porniă ă ă motorul. Vibra iile f cur şasiul s tremure. Era un motorţ ă ă ă

160



supradimensionat, proiectat pentru o maşin mai grea şi care,ă dac vehiculul era mai uşor, garanta o vitez uriaş .ă ă ă

— Merge i drept spre poalele dealului! rosti femeia din spateleţ lui. V spun eu când s coti i.ă ă ţ

Urm toarele patruzeci şi cinci de minute trecur nel murită ă ă

într-o serie de înaint ri şi cotituri bruşte. Femeia d dea indica iileă ă ţ

în ultima secund , silindu-l pe Noel s învârt de volan cu putereă ă ă ca s le poat respecta. Pornir cu vitez pe o şosea de la nordă ă ă ă de Paris dup o cale de acces îngust şi şerpuitoare undeă ă Citroenul derap , ocolind colina acoperit de iarb careă ă ă reprezenta insul din mijloc. Holcroft inu volanul cu toat for a,ă ţ ă ţ

întâi îndreptând maşina şi apoi croindu-şi drum printre dou ă vehicule aproape paralele aflate în fa . ţă

— Mai repede! strig bruneta de pe bancheta din spate, nuă pute i mergeţ mai repede ?

— Isuse! Avem peste nou zeci şi cinci de mile la or !ă ă— Uita i-v tot timpul în oglinzi! Eu o s am grij de drum! Şiţ ă ă ă

merge i mai repede!ţ Timp de zece minute circular în t cere, auzindu-se doară ă

vântul şi zgomotul constant şi strident, înnebunitor, alcauciucurilor. Totul era înnebunitor, îşi spuse Noel, mutându-şiprivirea de pe parbriz la oglind retrovizoare şi apoi la ceaă lateral care era acoperit de murd rie.ă ă ă Ce f ceau de fapt?ă Ieşiser din Paris; de cine mai fugeauă acum ? N-avea vreme s seă gândeasc ; femeia ip din nou.ă ţ ă

— Ieşirea urm toare! Aceea!ăAbia avu timp s frâneze şi s întoarc maşina spre ieşire.ă ă ă

Opri cu un scrâşnet al ro ilor la un semn de cedare a trecerii.ţ— Merge i mai departe! La stânga!ţCele câteva secunde de imobilitate fur singura pauz , după ă ă

care nebunia reîncepu: viteza mare pe drumurile întunecoase dinzona rural , cotiturile bruşte, comenzile l trate cu voce aspr înă ă ă ureche.

Lumina lunii care sc ldase m n stirea Sacre-Coeur în toată ă ă ă splendoarea ei d dea acum la iveal o serie de forme parcă ă ă scobite în stânc . Hambare şi silozuri se profilau cu siluetele loră neregulate; case mici cu acoperiş de stuf ap reau şi disp reau.ă ă

— Uite drumul! ţip femeia.ă

Era un drum de p mânt care pornea de pe suprafa a asfaltată ţ ă pe care c l toriser pân acum; copacii ar fi reuşit s -l ascundă ă ă ă ă ă dac n-ai fi ştiut unde sau când s te ui i. Noel încetini vitezaă ă ţ

161



Citroenului şi se angaj pe el. Maşina se zgâl âia din toateă ţ încheieturile dar vocea din spate nu permise nici un fel dereducere a vitezei.

— Gr bi i-v ! Trebuie s trecem dincolo de deal ca s nu ni seă ţ ă ă ă vad farurile!ă

Dealul era abrupt iar drumul prea îngust ca s încap mai multă ă

de un vehicul. Holcroft ap s pe accelerator; Citroenul porniă ă brusc pe drumul rudimentar. Ajunser pe creasta dealului, înă timp ce Noel inea strâns de volan de parc era gata s -i scapeţ ă ă de sub control. Coborârea fu rapid ; drumul coti spre stânga şiă deveni orizontal. Nu mai aveau nici de urcat, nici de coborât.

— Nu mai e decât un sfert de mil , spuse femeia.ăHolcroft era epuizat; palmele îi erau leoarc de sudoare.ăSe afla împreun cu femeia în locul cel mai izolat şi întunecosă

pe care şi-l putea imagina. Într-o p dure deas , pe un drum careă ă nu figura pe nici o hart .ă

Apoi o v zu. O c su cu acoperiş de stuf pe o por iuneă ă ţă ţ orizontal de p mânt, undeva în afara p durii în untru seă ă ă ă aprinsese o lumin slab .ă ă

— Opri i-v aici, sun ordinul care îns nu fu rostit pe tonulţ ă ă ă aspru care îi zgâriase auzul aproape o or . ă

Noel opri maşina în fa a potecii care ducea spre cas . Traseţ ă adânc aer în piept de câteva ori şi-şi şterse transpira ia de peţ fa , închizând pu in ochii şi dorindu-şi s nu-l mai doar capul.ţă ţ ă ă

— V rog s v întoarce i, domnule Holcroft, spuse femeia,ă ă ă ţ f r urm de striden în glas.ă ă ă ţă

F cu întocmai. Şi se holb în întuneric la femeia de peă ă bancheta din spate. Disp ruser şi p rul negru şi lucios şiă ă ă ochelarii cu ram groas de baga. Eşarfa alb era tot acolo dară ă ă acum era par ial acoperit de pletele lungi şi blonde care it seţ ă rev rsau peste umeri, încadrând un chip – un chip foarte frumosă – pe care îl mai v zuse cândva. Nuă acest chip, ci unulasem n tor; tr s turi delicate modelate cu dragoste în argil ,ă ă ă ă ă

înainte ca dalta s dea form pietrei. Acest chip nu era rece; iară ă ochii nu erau rezerva i. Se putea ghici în ei şi vulnerabilitate şiţ preocupare. Femeia vorbi încet, privindu-l la rândul ei în

întuneric.— Sunt Helden von Tiebolt şi am un pistol în mân . Acumă

spune i-mi ce dori i de la mine?ţ ţ

162



o noapte în urm , în Portsea. Fusese acolo, într-adev r, nu maiă ă departe de azi-noapte, iar femeia c reia îi vorbea acum sem naă ă foarte bine cu cea de atunci – îns doar în aparen . Gretchenă ţă Beaumont îl ascultase în t cere; Helden proceda altfel. Îlă

întrerupea încet, în permanen , bombardându-l cu întreb ri peţă ă

care ar fi trebuit s şi le pun singur.ă ă

— Acest Manfredi vi s-a legitimat?— N-avea nevoie s-o fac ; avea documentele de la banc . Iară ă

acestea erau autentice.— Cum îi cheam pe directori?ă— Pe directori?— Cei de la Grande Banque de Geneve. Cei care au în grij ă

acest document extraordinar.— Nu ştiu.— Ar trebui s vi se spun .ă ă— O s m interesez.ă ă— Cine se va ocupa de problemele juridice ale acestei agen ii ţ

din Zurich?— B nuiesc c avocatul b ncii.ă ă ă— B nui i?ă ţ— E important?— E vorba de şase luni din via a dumneavoastr . Aşa aveamţ ă

impresia.— Din vie ileţ noastre .— R mâne de v zut. Nu eu sunt primul n scut al lui Wilhelmă ă ă

von Tiebolt.— V-am comunicat când v-am sunat de la Le Mans c m-amă

întâlnit deja cu sora dumneavoastr , spuse Holcroft.ă— Şi? întreb Helden.ă— Cred c şti i. Nu e în stare. Directorii din Geneva n-o voră ţ

accepta.— Mai e şi fratele meu, Johann. El urmeaz ca vârst .ă ă— Ştiu asta. Vreau s st m de vorb despre el.ă ă ă— Nu acum. Mai târziu.— Cum adic ?ă— V-am spus la telefon c am avut parte în via de preaă ţă

multe lucruri urgen e. Acelaşi lucru e valabil şi pentru minciuni.ţ Sunt o expert în materie; recunosc un mincinos de cum îl audă

vorbind. Dumneavoastr nu min i i.ă ţ ţ— V mul umesc.ă ţNoel se sim i uşurat; aveau o baz pe care s poatţ ă ă ă vorbi. Era

164



primul lui pas solid. Într-un fel, în ciuda a tot ce se întâmplase, încerc un sentiment de bun -dispozi ie. Ea coborî pistolul şi şi-lă ă ţ l s în poal .ă ă ă

— Acum trebuie s mergem în untru. V aşteapt un om careă ă ă ă vrea s v vorbeasc .ă ă ă

Bun -dispozi ie a lui Holcroft pieri la auzul acestor cuvinte. Nuă ţ

putea împ rt şi secretul opera iunii Geneva nim nui în afar deă ă ţ ă ă membrii familiei von Tiebolt.

— Nu, spuse el, cl tinând din cap. Nu stau de vorb cu nimeni.ă ă Ceea ce am discutat împreun r mâne între noi. Nu mai trebuieă ă s afle nimeni.ă

— Da i-i o şans . Trebuie s se conving c nu vre i s -miţ ă ă ă ă ţ ă face i r u. Mie sau altora. Trebuie s se asigure c nu face iţ ă ă ă ţ parte din altceva.

— Din ce s fac parte?ă— O s v explice el.ă ă— O s pun întreb ri.ă ă ă— Spune i doar atâta cât dori i.ţ ţ— Nu! Nu a i în eles. Nu pot s spunţ ţ ă nimic despre Geneva şi

nici dumneavoastr . Am încercat s explic…ă ăSe opri. Helden ridicase pistolul automat.— Arma e înc în mâna mea. Ieşi i din maşin .ă ţ ăO lu înaintea ei, urcând poteca scurt pân la uşa casei,ă ă ă

întunericul era deplin, cu excep ia luminilor slabe de la ferestre.ţ Copacii din jur filtrau atât de mult lumina lunii încât printrecrengi r zbeau doar nişte raze şterse, atât de slabe încât p reauă ă c se risipesc în aer.ă

Noel sim i c ea întinse o mân pe dup talia lui, în timp ceţ ă ă ă eava pistolului îi fu proptit în spate.ţ ă

— Uita i o cheie. Deschide i uşa. Lui îi vine greu s se mişte.ţ ţ ăÎn untru, înc perea mic era aşa cum i-ai fi putut închipui că ă ă ţ ă exist pretutindeni în casele de provincie din Fran a, cu oă ţ

excep ie: doi pere i erau acoperi i de rafturi pline de c r i. Înţ ţ ţ ă ţ rest, totul era simplu, pân aproape de grani a cu primitivismul –ă ţ mobilierul solid, lipsit de un stil anume, un birou vechi, de petimpuri, câteva veioze stinse, cu abajururi simple, o podea delemn şi pere i groşi, acoperi i cu tencuial . C r ile f ceauţ ţ ă ă ţ ă

întrucâtva not discordant .ă ă

În col ul din fiind al camerei st tea un b rbat lipsit de vlag ,ţ ă ă ă aşezat într-un fotoliu cu rotile. St tea între un sfeşnic şi oă m su , lumina îi c dea peste um rul stâng iar în poal inea oă ţă ă ă ă ţ

165



toate acestea, trebuie s v pun câteva întreb ri ale c roră ă ă ă r spunsuri ne-ar putea risipi îngrijorarea. Vede i dumneavoastr ,ă ţ ă domnule Holcroft, n-ave i nici un motiv s v teme i de mine.ţ ă ă ţ Dimpotriv , noi suntem cei care am putea avea destule motiveă s ne temem de dumneavoastr .ă ă

— De ce? Nu v cunosc, nu m cunoaşte i. Indiferent în ceă ă ţ

sunte i amestecat, n-are nici o leg tur cu mine.ţ ă ă— Trebuie s fim convinşiă cu to ii ţ de asta, spuse b trânul. Laă

telefon i-a i vorbit lui Helden despre ceva urgent, de o mareţ sum de bani, de probleme care privesc fapte întâmplate cuă peste treizeci de ani în urm . ă

— Îmi pare r u c v-a spus asta, îl întrerupse Noel. Deja e preaă ă mult.

— Altceva nu prea mi-a mai spus, continu colonelul. Doar că ă v-a i întâlnit cu sora ei şi c vre i s -l vede i şi pe fratele ei.ţ ă ţ ă ţ

— V repet, e o chestiune confiden ial .ă ţ ă— Şi în cele din urm , spuse b trânul, ca şi cum Holcroft niciă ă

n-ar fi vorbit, c voia i s v întâlni i în secret. Sau cel pu in aşaă ţ ă ă ţ ţ a i l sat s se în eleag .ţ ă ă ţ ă

— Din motive personale, spuse Noel. Care nu v privesc.ă— Nu?— Nu.— Atunci da i-mi voie s recapitulez pe scurt, spuse colonelul,ţ ă

împreunându-şi degetele şi r mânând cu ochii la Holcroft. Eă vorba de o problem urgent , de o mare sum de bani, de lucruriă ă ă care s-au întâmplat acum trei decenii, de interesul pentru unuldin urmaşii unei membru de marc al Marelui Stat Major al celuiă de-Al Treilea Reich şi – poate faptul cel mai important – de o

întâlnire clandestin . Oare toate astea nu v sugereaz nimic?ă ă ăNoel refuz s se lase atras în presupuneri.ă ă— N-am idee ce v sugereaz dumneavoastr .ă ă ă— Atunci am s fiu clar. O capcan .ă ă— O capcan ?ă— Cine sunte i, domnule Holcroft? Un discipol al ODESSEI? Sauţ

poate un soldat din Rache?— ODESSA… sau… ce? întreb Holcroft.ă— Rache , replic b trânul t ios, pronun ând cuvântul cu ună ă ă ţ

accent foarte puternic.

— Rah-kuh! f cu Noel, rezistând privirii p trunz toare aă ă ă invalidului. Habar n-am despre ce vorbi i. ţOberst se uit la Helden, dup care privirea i se întoarse laă ă

167



Holcroft.— N-a i auzit de nici una?ţ— Am auzit de ODESSA. Nu ştiu nimic despre Rah-kuh … sau

cum i-o i fi zicând.ţ— Racoleuri şi ucigaşi. Cu toate acestea, ambele racoleaz . ă

Ambele ucid. Şi ODESSA şi Rache. Urm ritorii de copii.ă

— Urm ritorii de copii? să puse Noel cl tinând din cap. Va trebuiă s fi i mai explicit fiindc n-am nici cea mai mic idee despre ceă ţ ă ă vorbi i.ţ

B trânul se uit din nou la Helden. Holcroft nu putu descifraă ă mesajele pe care le schimbar între ei, dar Oberst se întoarseă spre el iar ochii lui st ruitori îl sfredelir ca şi cum ar fi cercetată ă un mincinos versat, pândind o urm cât de mic de înşel torieă ă ă sau de recunoaştere.

— O s v întreb pe şleau, spuse el. Sunte i unul dintre ceiă ă ţ care-i caut pe copiii naziştilor? Care-i urm resc oriunde-i potă ă g si, omorându-i drept r zbunare – pentru crime pe care nu le-auă ă comis şi transformându-i pe nevinova i înţ pilde ? Sau silindu-i s ă vi se al tureă ? Amenin ându-i cu documente care-i prezint peţ ă p rin ii lor ca pe nişte monştri şi promi ându-le s -i dea în vileagă ţ ţ ă c fiind vl stare ale unor psihopa i şi asasini dac refuz s seă ă ţ ă ă ă lase recruta i – distrugându-le via a, aşa cum e, pentru nebuniaţ ţ unei asemenea cauze? Aceştia sunt oamenii care-i caut pe ă copii, domnule Holcroft. Sunte i unul dintre ei?ţ

Noel închise ochii uşurat.— Nici nu pot s v spun cât de mult v înşela i. Altceva nuă ă ă ţ

pot s v spun, dar e incredibil cât de tare v înşela i.ă ă ă ţ— Trebuie s fim siguri.ă— Pute i fi. Nu sunt implicat în asemenea lucruri. Nici n-amţ

auzit de aşa ceva pân acum. Oamenii de soiul sta sunt bolnavi.ă ă— Da, sunt bolnavi, încuviin Oberst. S nu m în elege iţă ă ă ţ ţ greşit. Wiesenthalii acestei lumi îi caut pe adev ra ii monştri, peă ă ţ

criminalii nepedepsi i care râd în continuare de Nurenberg iarţ fa de acest lucru nu putem avea obiec ii; e un alt r zboi. Darţă ţ ă persecutarea copiilor trebuie s înceteze.ă

Noel se întoarse spre Helden.— Asta e lucrul de care fugi i? Dup atâ ia ani, înc v maiţ ă ţ ă ă

caut ?ă

B trânul fu cel care-i r spunse.ă ă— Acte de violen au loc în fiecare zi. Peste tot.ţă— Şi-atunci lumea de ce nu ştie de ele? întreb Holcroft. De ceă

168



nu se scriu articole în ziare? De ce sunt trecute sub t cere?ă— Crede i c … „lumea”, cum îi spune i, chiar s-ar ar taţ ă ţ ă

interesat ? întreb colonelul. De copiii naziştilor?ă ă— Pentru numele lui Dumnezeu, erau nişte puşti , spuse Noel,

privind-o din nou pe Helden. Ce am v zut în seara asta faceă

parte din scenariu? Trebuie s vă ă

ap ra iă ţ

unul pe altul? Are oamploare atât de mare?— Ni se spune „copiii iadului”, rosti simplu fiica lui von Tiebolt.

Blestema i şi pentru ce suntem şi pentru ce nu suntem.ţ— Nu în eleg ţ , protest Holcroft.ă— Nici nu e neap rat nevoie, spuse b trânul soldat,ă ă ă

ridicându-se din nou încet, încât Noel avu impresia c încearcă ă s -şi reg seasc statura impun toare de alt dat . Singurul lucruă ă ă ă ă ă important e s ne convingem c nu face i parte din nici una dină ă ţ aceste armate. Eşti mul umit , Helden?ţ ă

— Da.— Vrei s mai aflu şi altceva?ăFemeia cl tin din cap.ă ă— Sunt mul umit , repet ea.ţ ă ă— Atunci sunt şi eu, spuse colonelul, întinzându-i mâna lui

Noel. V mul umesc c a i venit. Aşa cum o s v explice Helden,ă ţ ă ţ ă ă pu in lume ştie de existen a mea; şi nu vrem s afle şi al ii. V-ţ ă ţ ă ţam fi recunosc tori dac a i p stra secretul.ă ă ţ ăHolcroft d du mâna, surprins de strângerea ferm aă ă b trânului.ă

— Dac pot fi sigur c o s face i acelaşi lucru.ă ă ă ţ— Ave i cuvântul meu.ţ— Atunci îl ave i şi dumneavoastr pe al meu, spuse Noel.ţ ă

Merser în t cere cu maşina, în timp ce luminile faruriloră ă destr mau întunericul. Holcroft se afla la volan iar Helden lângă ă el, pe locul din fa şi îi d dea indica ii, cl tinând din cap obositţă ă ţ ă ă şi ar tându-i pe unde s coteasc . Nu se mai auzeau nici ipete,ă ă ă ţ nici comenzi scurte, emise pe un ton r stit în ultima secund .ă ă Helden p rea la fel de epuizat ca şi el din cauza celoră ă

întâmplate în cursul serii. Dar seara înc nu luase sfârşit;ă trebuiau s stea de vorb .ă ă

— A fost nevoie de toat chestia asta? întreb el. A fost atâtă ă de important pentru el întrevederea cu mine?ă— Foarte. Trebuia s se conving c nu faci parte nici dină ă ă

169



— E absurd , spuse Noel.— Absurd, încuviin Helden. Dar foarte adev rat. Noi nuţă ă

spunem nimic; nu vrem s atragem aten ia asupra noastr . Şi înă ţ ă plus, cui i-ar p sa? Suntem copii de nazişti.ă

— ODESSA, Rache… Nimeni din oamenii pe care-i cunosc n-

are idee de ele.— Nimeni din oamenii pe care-i cunoaşte i n-are vreun motivţ s -i cunoasc .ă ă

— Cine e Oberst?— Un om mare care o s tr iasc ascuns tot restul vie iiă ă ă ţ

fiindc a avut conştiin .ă ţă— Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— A fost membru al Statului Major şi a v zut ororile. Ştia c n-ă ă

avea rost s se împotriveasc ; o f cuser al ii şi fuseser ucişi. Aă ă ă ă ţ ă preferat s r mân în func ie şi s profite de gradul pe care-lă ă ă ţ ă avea ca s anuleze o mul ime de ordine, salvând Dumnezeu ştieă ţ câte vie i.ţ

— E un lucru care n-are nimic dezonorant.— A f cut-o în singurul mod admisibil. În linişte, în cadrulă

birocra iei pe care-o presupunea func ia de comand , f r s seţ ţ ă ă ă ă observe. La sfârşitul r zboiului, alia ii l-au condamnat în virtuteaă ţ pozi iei de inute în Reich; a petrecut optsprezece ani înţ ţ

închisoare. Când în cele din urm s-a aflat ce f cuse, mii deă ă germani l-au dispre uit. L-au numit tr d tor. Cei care auţ ă ă supravie uit din corpul ofi eresc au pus un premiu pe capul lui.ţ ţ

Noel îşi aminti de cuvintele lui Helden şi spuse:— Blestemat şi pentru ce a fost şi pentru ce nu a fost.— Da, r spunse ea, indicând brusc o cotitur a drumului peă ă

care fusese cât pe-aci s-o omit . ă— În felul lui, spuse Noel. Învârtind de volan, Oberst seam n ă ă

cu cei trei b rba i care au redactat documentul din Geneva. Nuă ţ v-a i gândit la asta?ţ— M-am gândit.— Probabil c a i fost tentat s -i spune i.ă ţ ă ă ţ— Nu tocmai. M-a i rugat s n-o fac.ţ ăSe uit la ea; privea drept înainte, prin parbriz. Era obosit şiă ă

tras la fa iar paloarea îi accentua cearc nele închise laă ţă ă culoare de sub ochi. D dea impresia c e singur şi c nu puteaiă ă ă ă

s p trunzi uşor în acea singur tate. Dar searaă ă ă nu se terminase.Aveau s -şi spun anumite lucruri; aveau s ia anumite hot râri.ă ă ă ăC ci Noel începuse s cread c acest ultim copil al luiă ă ă ă

171



Wilhelm von Tiebolt va fi cel ales s reprezinte familia vonă Tiebolt la Geneva.

— Nu putem merge undeva unde e linişte? Cred c un p h relă ă ă ne-ar prinde bine amândurora.

— E un han micu la vreo patru-cinci mile de-aici. E mai retras,ţ

n-o s ne vad nimeni.ă ă

Chiar când p r seau drumul, ochii lui Noel se a intir asupraă ă ţ ă oglindei retrovizoare. Lumina unor faruri str lucea venind dină urm . Era o cotitur ciudat care pleca din şoseaua dinspreă ă ă Paris, ciudat fiindc nu exista nici un fel de semn; o cale deă ă acces nemarcat . Faptul c un conduc tor auto din spatele loră ă ă avea un motiv s se angajeze exact pe acest drum, exact laă aceast or era o coinciden prea mare ca s poat fiă ă ţă ă ă liniştitoare. Holcroft fu pe punctul s spun ceva când seă ă

întâmpla un lucru ciudat.Luminile din oglind se stinser . Pur şi simplu nu mai erauă ă

acolo.

Hanul fusese cândva locuin a unui fermier; parte din izlaz eraţ acum o parcare acoperit cu pietriş şi împrejmuit cu un gard deă ă fier. În sufrageria mic se ajungea trecând pe sub o arcad şiă ă ieşind din bar. În untru mai erau dou perechi; era limpede că ă ă oamenii erau parizieni şi c luau o mas discret cu nişteă ă ă

înso itori cu care nu se puteau întâlni la Paris. Ochii lor seţ ridicar fulger tor spre noii veni i iar privirile pe care leă ă ţ

îndreptar asupra lor nu aveau nici un mesaj de bun venit. Ună c min plin cu lemne încinse se afla în cel lalt cap t al înc perii.ă ă ă ă Era un loc unde se putea sta de vorb în bune condi ii.ă ţ

Fur conduşi la o mas la stânga focului. Comandar două ă ă ă coniacuri care le fur aduse imediat.ă— E bine aici, spuse Noel, sim ind c ldura fl c rilor şi aţ ă ă ă b uturii. Cum de l-a i descoperit?ă ţ

— E în drum spre locuin a colonelului. Prietenii mei şi cu mineţ ne oprim adeseori aici ca s st m de vorb .ă ă ă

— V deranjeaz dac v pun nişte întreb ri?ă ă ă ă ă— Da i-i drumul.ţ— Când a i plecat din Anglia?ţ

— Cam cu trei luni în urm . Când mi s-a oferit slujba.ă— Sunte i una şi aceeaşi cu Helen Tennyson din cartea deţ telefon?

172



— Da. În englez numele de „Helden” necesit anumiteă ă explica ii şi m plictisisem s le tot dau. La Paris nu e acelaşiţ ă ă lucru. Francezii nu sunt foarte curioşi în privin a numelor.ţ

— Dar nu v numi i „von Tiebolt”, spuse Holcroft, sesizându-iă ţ scurta lucire de indignare de pe chip.

— Nu.— De ce „Tennyson”?— Cred c e foarte simplu. „Von Tiebolt” este extrem deă

german. Când am p r sit Brazilia ca s ajungem în Anglia, aă ă ă p rut o schimbare în eleapt .ă ţ ă

— Doar o schimbare? Nimic altceva?— Nu, spuse Helden, sorbind din coniac şi privind focul. Nimic

altceva.Noel se uit atent la ea; minciuna i se ghicea în voce. Nu ştiaă

s mint . Îi ascundea ceva, dar dac insist acum nu f cea decâtă ă ă ă ă s-o provoace. Trecu cu vederea minciuna.

— Ce şti i despre tat l dumneavoastr ?ţ ă ăSe întoarse spre el.— Foarte pu in. Mama l-a iubit şi din ce spunea a fost un omţ

mai bun decât s-ar crede judecând dup anii petrecu i în Ală ţ Treilea Reich. Îns pentru asta ave i deja confirmarea, nu-i aşa?ă ţ În cele din urm , s-a dovedit a fi un om profund moral.ă

— Povesti i-mi despre mama dumneavoastr .ţ ă— A fost unul din supravie uitori. A fugit din Germania doar cuţ câteva bijuterii, cu doi copii şi un al treilea în pântece. Nu aveanici preg tire, nici aptitudini şi nici meserie, dar ştia să ă munceasc şi era… conving toare. A început s vând rochii într-ă ă ă ăun magazin şi-a cultivat clien ii şi şi-a folosit flerul pentru haine –ţ pe care-l avea din belşug – ca s se lanseze pe cont propriu.ă Casa noastr din Rio de Janeiro era destul de confortabil .ă ă

— Sora dumneavoastr mi-a spus c era… un sanctuar care s-ă ăa transformat într-un fel de iad.— Sora mea are înclina ii spre melodram . N-a fost atât deţ ă

r u. Dac eram privi i de sus, exista totuşi şi un motiv.ă ă ţ— Care anume?— Mama era deosebit de atr g toare…ă ă— La fel c fiicele, o întrerupse Noel.ă— Probabil c suntem frumoase, spuse Helden sec. Nu m-aă

preocupat niciodat . N-a trebuit s -mi folosesc niciodată ă ă farmecul, atâta cât este. Mama îns a f cut-o.ă ă— La Rio?

173



— Da. Era între inut de câ iva b rba i… Eramţ ă ţ ă ţ , de fapt. Aufost dou sau trei divor uri dar n-a vrut s se m rite cu nici unulă ţ ă ă din b rba ii implica i. A distrus mai multe c snicii, f cândă ţ ţ ă ă totodat rost de bani şi urm rindu-şi interesele în afaceri. Când aă ă murit o duceam destul de bine. Comunitatea german a ă

considerat-o o paria. Pe ea şi, prin extindere, pe noi copiii.— P rea fascinant , spuse Holcroft zâmbind. Cum a murit?ă ă— A fost ucis . Împuşcat în cap într-o sear , când mergea cuă ă ă

maşina.Zâmbetul îi disp ru brusc. Imaginile revenir : un post deă ă

observa ie p r sit undeva la în l ime, deasupra oraşului Rio deţ ă ă ă ţ Janeiro; împuşc turile şi explozia buc ilor de ciment; sticlaă ăţ f cut nd ri… Stică ă ţă ă la. Ge amul unei maşini f cut nd ri cu ună ţă ă pistol cu amortizor; un revolver greu şi negru a intit asupraţ capului…

Pe urm îşi aminti cuvintele rostite în separeul din barulă hotelului. Cuvinte pe care Holcroft le considerase ridicole,rezultatul unei frici neîntemeiate.

Cei doi Cararra, fratele şi sor . Sora, prietena cea mai drag şiă ă logodnica lui Johann von Tiebolt.

El şi sora mea trebuiau să se c s torească ă ă. Germanii n-au fost de acord .

Cine putea s -iă opreasc ă?Oricine. Cu un glonte în ceafa lui Johann .Familia Cararra. Prietenii apropia i care se rugau pentruţ

s n tatea ostracizatei familii von Tiebolt. Deodat , Noel se gândiă ă ă c , dac ar şti cum l-au ajutat cei doi Cararra, Helden ar putea fiă ă mai comunicativ . Fra ii Cararra îşi riscaser via a ca s -l trimită ţ ă ţ ă ă la familia von Tiebolt. Ea trebuia s r spund pe m sur acesteiă ă ă ă ă dovezi de încredere.

— Cred c-ar fi bine s v spun, rosti el. La Rio, fra ii Cararra auă ă ţ fost cei care au luat leg tura cu mine. Ei mi-au spus de unde să ă încep s v caut. Ei mi-au comunicat c noul dumneavoastră ă ă ă nume este Tennyson.

— Cine?— Prietenii dumneavoastr , fra ii Cararra. Logodnica frateluiă ţ

dumneavoastr .ă— Cararra? La Rio de Janeiro?

— Da.— N-am auzit de ei. Nu cunosc pe nimeni cu numele deCararra.

174



16 Tactica d du greş, lovindu-l în plin figur cu for a recululuiă ă ă ţ

unei arme. Dintr-odat , Helden deveni precaut fa de el,ă ă ţă temându-se s -i mai spun ceva despre propria familie.ă ă

Cine erau fra ii Cararra?ţDe ce-i spuseser lucruri care nu erau adev rate?ă ăCine îi trimisese la el? Fratele ei nu avea nici logodnic şi ă nici o

prieten atât de bun de care s -şi poat aminti.ă ă ă ăNici el nu avu preten ia c în elege; putea doar s facţ ă ţ ă ă

supozi ii, cât mai sincer cu putin . Nu se mai oferise nimeniţ ţă altcineva. Din motive pe care doar ei le ştiau, fra ii Cararraţ inventaser o rela ie care nu exista; totuşi, nu avea sens s -iă ţ ă considere duşmani ai familiei von Tiebolt. D duser de el cuă ă scopul de a le ajuta pe cele dou surori şi pe fratele alungat dină Brazilia. Existau la Rio unii oameni – un b rbat puternic pe numeă Graff, de pild – dispuşi s pl teasc o gr mad de bani ca să ă ă ă ă ă ă afle unde se g sea familia von Tiebolt. Fra ii Cararra, care aveauă ţ multe de câştigat şi mai nimic de pierdut, nu-i spuseser . ă

— Au vrut s fie de ajutor, spuse Noel. N-au min it în privin aă ţ ţ asta. Au spus c a i fost persecuta i; au dorit cu adev rat s vă ţ ţ ă ă ă ajute.

— E posibil, spuse Helden. Rio e plin de oameni pentru carer zboiul continu , care îi vâneaz înc pe cei pe care-i consideră ă ă ă ă tr d tori. Nu po i fi niciodat sigur cine i-e prieten şi cine i-eă ă ţ ă ţ ţ duşman. Mai ales printre germani.— L-a i cunoscut pe Maurice Graff?ţ

— Ştiam cine e, bineîn eles. Toat lumea ştia. Dar nu l-amţ ă cunoscut personal.

— Eu da, spuse Noel. El i-a numit pe cei din familia von Tiebolttr d tori.ă ă

— De asta sunt sigur . Eram nişte paria dar nu în accep iaă ţ na ionalist .ţ ă

— Dar în care?Fata privi din nou în alt parte, ducând paharul cu coniac laă buze.

175



— Cred c nu e numai atât şi cred, de asemenea, c o şti i şiă ă ţ dumneavoastr . V rog s nu m min i i.ă ă ă ă ţ ţ

La început, ochii ei aruncar un fulger de mânie; apoi îns ,ă ă mânia disp ru cu aceeaşi repeziciune.ă

— E ciudat c -mi spune i aşa ceva. De ce v-aş min i?ă ţ ţ

— Şi eu aş vrea s ştiu. Spune i c nici nu-l cunoaşte i preaă ţ ă ţ

bine dar p re i speriat de moarte.ă ţ ă V ă rog .— Ce insinua i?ţ— Dac şti i ceva, spune i-mi. Dac a i auzit despreă ţ ţ ă ţ

documentul de la Geneva, spune i-mi ce anume a i auzit.ţ ţ— Nu ştiu nimic. N-am auzit nimic.— L-am v zut pe Beaumont acum dou s pt mâni, într-ună ă ă ă

avion spre Rio. Acelaşi avion pe care l-am luat eu din New York.M-a urm rit.ă

V zu cum în ochii lui Helden se iveşte frica.ă— Cred c v înşela i, spuse ea.ă ă ţ— Nu m înşel. I-am v zut fotografia în casa suroriiă ă

dumneavoastr . În casa lui. Era una şi aceeaşi persoan . Amă ă furat fotografia care, mai târziu, mi-a fost furat . Dup care nuă ă ştiu cine m-a snopit în b t i pentru ea.ă ă

— Doamne sfinte… A i fost b tut din pricina fotoţ ă grafiei?— Nu mi-a lipsit nimic altceva. Nici portofelul, nici banii, nici

ceasul. Doar poza. Avea scris ceva pe spate.— Ce anume?— Nu ştiu. Era în german iar eu nu ştiu germana.ă— V aduce i aminte vreun cuvânt?ă ţ— Cred c unul. Ultimul. T-O-D.ă Tod.— Ohne dich sterbe ich. Ar fi putut fi aşa ceva?— Nu ştiu. Ce înseamn ?ă— „F r tine mor”. E exact genul surorii mele. V-am spus, areă ă

înclina ii spre melodram .ţ ăMin ea din nou; era sigur!ţ— O vorb de iubire?ă— Da.— Asta mi-au spus şi englezii şi nici pe ei nu i-am crezut.

Beaumont s-a aflat în avionul acela. Fotografia mi-a fost luat ă fiindc pe ea era scris un fel de mesaj. Pentru numele luiă Dumnezeu, ce se întâmpla?

— Nu ştiu!— Dar ceva şti i ţ !Noel încerca s se st pâneasc . Vorbea încet, aproape înă ă ă

177



şoapt , dar discu ia ajungea pân la ceilal i meseni. Holcroftă ţ ă ţ întinse o mân pe deasupra mesei, acoperindu-i una din mâinileă ei.

— Te mai întreb o dat . Ştii ceva? Spune-mi. Sim i c mâna eiă ţ ă tremur uşor.ă

— Ce ştiu e atât de încurcat încât nici nu prea are sens. Defapt, mai mult simt decât ştiu propriu-zis, spuse eadesprinzându-şi mâna din mâna lui. Cu câ iva ani în urm ,ţ ă Anthony Beaumont era ataşat al marinei la Rio de Janeiro. Nu-lştiam prea bine dar in minte c venea destul de des pe la noi.ţ ă Pe vremea aceea era c s torit, dar manifesta interes fa deă ă ţă sora mea, cred c po i s -i spui mai degrab ca pentru ună ţ ă ă divertisment. Mama a încurajat acest lucru. Era ofi er superior deţ marin , se puteau câştiga fel de fel de favoruri de pe urma lui.ă Dar sora mea s-a certat foarte tare cu mama. Îl dispre uia peţ Beaumont şi nu voia s aib de-a face cu el. Totuşi, dup doară ă ă câ iva ani ne-am mutat în Anglia şi s-a m ritat cu el. N-amţ ă

în eles niciodat . Noel se aplec în fa , uşurat.ţ ă ă ţă— Poate c nu e chiar atât de greu de în eles cum crezi. Mieă ţ

mi-a spus c s-a m ritat cu el pentru siguran a pe care putea să ă ţ ă i-o ofere.

— Şi ai crezut-o?— Felul ei de a se purta p rea s -i confirme cuvintele.ă ă— Atunci nu pot s cred c ai v zut-o pe sora mea.ă ă ă— Era sora ta. Sunte i amândou la fel: sem na i şi sunte iţ ă ă ţ ţ

frumoase.— E rândul meu s - i pun o întrebare. Dat fiind c era aşaă ţ ă

frumoas , crezi c s-ar fi mul umit de bun voie cu salariul unuiă ă ţ ă ofi er de marin şi cu via a retras a so iei unui ofi er de marin ?ţ ă ţ ă ţ ţ ă Eu n-aş putea. Şi nici n-am f cut-o.ă

— Şi atunci ce crezi?— Cred c a fost silit s se m rite cu Anthony Beaumont.ă ă ă ă Noel se l s în scaun. Dac avea dreptate, leg tura acesteiă ă ă ă poveşti trebuia c utat la Rio de Janeiro. La mama ei. Laă ă uciderea mamei ei.

— Cum putea Beaumont s-o sileasc s se m rite cu el? Şi deă ă ă ce?

— Mi-am pus şi eu întreb rile astea de o sut de ori. Nu ştiu.ă ă

— Pe ea ai întrebat-o?— Nu vrea s -mi spun .ă ă— Ce s-a întâmplat cu mama ta la Rio?

178



— i-am spus: îi manipula pe b rba i pentru bani. Germanii oŢ ă ţ dispre uiau şi o considerau imoral . Privind înapoi, e greu s nuţ ă ă le dai dreptate.

— De asta a fost împuşcat ?ă— Aşa cred. Nimeni nu ştie precis; ucigaşul a r masă

nedescoperit.— Dar ar putea fi r spunsul la prima întrebare, nu? Nu eă posibil c Beaumont s fi ştiut ceva atât de grav despre mamaă ă voastr încât s - i poat şantaja sora?ă ă ţ ă

Helden îşi întoarse mâinile cu palmele în sus.— Ce ar putea fi atât de grav? Pornind de la ideea c tot ce s-aă

spus despre mama a fost adev rat, de ce s aib vreun efectă ă ă asupra lui Gretchen?

— Depinde ce era.— Nu pot s -mi dau sema. Acum e în Anglia. Are via a ei, laă ţ

mii de mile distan . De ce s aib vreun amestec?ţă ă ă— N-am idee, spuse Noel, amintindu-şi îns imediat. Ai folosită

cuvintele „copiii iadului”. Blestema i şi pentru ce au fost şiţ pentru ce nu au fost. Asta nu i s-ar potrivi şi surorii tale?

— Pe Beaumont nu-l intereseaz asemenea lucruri. E vorba deă cu totul altceva.

— Da? N-ai de unde s ştii. Dup p rerea ta, a silit-o s seă ă ă ă m rite cu el. Dac nu e ceva de genul sta, atunci ce poate fi?ă ă ăHelden se uit în alt parte, cufundat în gânduri şi f ră ă ă ă ă inten ia de a min i.ţ ţ

— Ceva mult mai recent.— Documentul de la Geneva? întreb el, auzind din nouă

cuvintele de punere în gard ale lui Manfredi şi având în minteă spectrul lui Wolfsschanze.

— Cum a reac ionat Gretchen când i-ai spus despre Geneva?ţ întreb Helden.ă— Ca şi cum n-ar fi avut nici o important . ă

— Şi…?— Ar fi putut fi o diversiune. Era prea degajat – la fel ca tineă

când am pomenit de Beaumont acum câteva minute. Poate c se ă aştepta la aşa ceva şi era preg tit .ă ă

— Mergi pe ghicite.Acum e momentul, îşi spuse Noel. O s i-o poat citi în ochi –ă ă

acea parte de adev r de care nu voia s vorbeasc . Trebuia oareă ă ă s se concentreze asupra lui Johann von Tiebolt?ă— Nu chiar pe ghicite. Sora ta a afirmat c fratele ei i-a spusă

179



c un b rbat „o s vin într-o bun zi şi o s vorbeasc despre ună ă ă ă ă ă ă aranjament ciudat”. Au fost cuvintele ei.

Indiferent ce c uta, nu g si nici o tres rire de recunoaştereă ă ă sau vreun lic r de team . Eraă ă ceva dar nu se puteau face nici unfel de asocieri. Îl privi ca şi cum încerca la rândul ei s în eleag .ă ţ ă

Cu toate acestea, ochii ei aveau o nevinov ie funciar şi tocmaiăţ ă

sta era lucrul pe care nu puteaă el s -l priceap .ă ă— „Un b rbat o s vin într-o bun zi”. N-are sens, spuse ea.ă ă ă ă— Povesteşte-mi despre fratele t u.ă

Timp de câteva clipe nu-i r spunse. În schimb, ochii i se fixară ă pe fa a de mas roşie iar buzele i se deschiser sugerândţ ă ă uimirea. Apoi, de parc ar fi ieşit din trans , întreb :ă ă ă

— Johann? Ce pot s - i spun?ă ţ— Sora ta mi-a zis c el v-a scos pe to i trei din Brazilia. A fostă ţ

greu?— Au fost ceva probleme. N-aveam paşapoarte şi existau

oameni care încercau s ne împiedice s ni le procur m.ă ă ă— Erau imigran i. Cel pu in mama, fratele şi sora ta. Trebuiauţ ţ

s aib acte.ă ă— Actele din vremea aceea, indiferent ce reprezentau, erau

arse imediat dup ce-şi serveau scopul.ă— Cine voia s v împiedice s pleca i din Brasilia?ă ă ă ţ— Anumi i oameni care voiau ca Johann s fie judecat.ţ ă— Pentru ce?— Dup ce mama a fost ucis , Johann i-a preluat interesele deă ă

afaceri. Nu-i permisese niciodat s fac prea mult cât timpă ă ă tr ise. Mult lume îl considera nemilos, ba chiar necinstit. A fostă ă acuzat c prezint incomplet profiturile şi c se sustrage de laă ă ă plata unor impozite. Nu cred c era ceva adev rat din toateă ă astea; pur şi simplu era mai rapid şi mai iste decât to i ceilal i.ţ ţ ţ

— În eleg, spuse Noel, amintindu-şi de aprecierea celor de laţ M.I. 5 – „face mereu ceva în plus”. Cum a sc pat de tribunal şiă cum a reuşit s v scoat ?ă ă ă

— Cu bani. Şi cu întâlniri care durau toat noaptea, în locuriă ciudate, cu oameni pe care nu-i prezenta niciodat , într-oă diminea a venit acas şi ne-a spus lui Gretchen şi mie s neţă ă ă lu m câteva lucruri pentru o scurt plimbare de noapte. Am mersă ă cu maşina la aeroport şi am zburat cu un avion mic la Recife,

unde ne aştepta un b rbat. Ni s-au dat paşapoarte; numele ceă figura pe ele era Tennyson. Imediat dup aceea Gretchen şi cuă mine ne-am trezit într-un avion cu destina ia Londra.ţ

180



Holcroft o privi atent. N-avea nici cea mai mic inten ie să ţ ă mint .ă

— Ca s începe i o via nou sub numele de Tennyson, spuseă ţ ţă ă el.

— Da. Complet nou . Am l sat totul în urm , rosti ea zâmbind.ă ă ă

Câteodat m gândesc c nici n-am prea avut timp pentru noi.ă ă ă

— E un om şi jum tate. De ce n-a i p strat leg tura? Evident,ă ţ ă ă nu-l ur şti.ă

Helden se-încrunt , ca şi cum n-ar fi fost sigur de ce avea să ă ă r spund .ă ă

— S -l ur sc? Nu. Poate c îmi displace dar nu-l ur sc. La felă ă ă ă ca majoritatea oamenilor str luci i, crede c trebuie s se ocupeă ţ ă ă de toate. A vrut s -mi organizeze şi mie via a dar n-am putut să ţ ă fiu de acord.

— De ce e ziarist? Din câte-am aflat despre el, probabil c ar ă putea deveni proprietarul unui ziar.

— Cândva poate c o s-o fac dac asta o s vrea.ă ă ă ă Cunoscându-l pe Johann, b nuiesc c s-a gândit c dac va scrieă ă ă ă la un ziar de mare popularitate va câştiga un anumit prestigiu.Mai cu seam în domeniul politic, unde e foarte bun. A avută dreptate.

— Z u?ă— Sigur. În doi-trei ani a ajuns s fie considerat unul din ceiă

mai subtili coresponden i din Europa.ţ Acum, îşi spuse Noel. Cei de la M.I. 5 nu însemnau nimic

pentru el; Geneva era totul. Se aplec în fa .ă ţă— E considerat şi altceva… i-am promis în Montmartre c oŢ ă

s - i spun – ie şi numaă ţ ţ i ie ţ – de ce m-au interogat englezii. Evorba despre fratele t u. Sunt convinşi c încerc s dau de el dină ă ă motive care n-au nici o leg tur cu Geneva.ă ă

— Ce motive?Holcroft nu-şi schimb direc ia privirii.ă ţ— Ai auzit vreodat de un om c ruia i se spune Tinamou?ă ă— Asasinul? Bineîn eles. Cine n-a auzit?ţOchii ei nu tr dau nimic. Poate doar o uşoar nedumerire.ă ă— Eu, de pild , spuse Noel. Am citit despre tot felul de ucigaşiă

de profesie şi de conspira ii ale crimei dar de Tinamou n-amţ auzit.

— Eşti american. Faptele lui sunt relatate mult mai pe larg înpresa european decât în a voastr . Dar ce leg tur are asta cuă ă ă ă fratele meu?

181



— Serviciul Englez de Informa ii crede c s-ar putea ca elţ ă să fie Tinamou.

Expresia de pe chipul lui Helden încremeni, prad şocului.ă Uluirea îi era atât de mare încât brusc ochii ei p rur lipsi i deă ă ţ via , nehot râ i, c ai unui orb. Buzele îi tremurau în timp ceţă ă ţ ă

încerca s vorbeasc , incapabil s se adune, într-un târziu,ă ă ă ă

îng im câteva cuvinte care de-abia se auzir .ă ă ă— Nu se poate s vorbeştiă serios .— Te asigur c da. Şi ce e mai important, englezii vorbesc laă

fel de serios.— Dar e scandalos. N-am mai auzit aşa ceva! Pe ce se

bazeaz când trag o asemenea concluzie?ăNoel repet în linii mari lucrurile analizate de cei de la M I. 5.ă— Dumnezeule ! spuse Helden dup ce el termin . Dar seă ă

ocup de toat Europa, plus Orientul Mijlociu! Englezii n-au decâtă ă s verifice la redac ie. Nuă ţ el îşi alege locurile unde merge. Eabsurd!

— Ziariştilor care scriu articole interesante şi trimit reportajecare cresc vânzarea ziarului li se d mâna liber în privin aă ă ţ locurilor de care se ocup . Aşa se întâmpla şi cu fratele t u.ă ă Parc ar fi ştiut c o s câştige prestigiul de care vorbeai şi c înă ă ă ă câ iva ani o s aib un program foarte flexibil.ţ ă ă

— Nu pot s ă cred .— Nici eu nu ştiu ce s cred, spuse Holcroft. Ştiu doar că ă

fratele t u ar putea periclita situa ia din Geneva. Simplul fapt că ţ ă e inta b nuielilor celor de la M.I. 5 poate fi suficient ca s -iţ ă ă

însp imânte pe bancheri. Nu vor cu nici un pre s fie supuşiă ţ ă acestui gen de cercet ri dat fiind c la mijloc se afl contulă ă ă Clausen.

— Dar sunt neîntemeiate!— Eşti sigur ?ăOchii lui Helden erau plini de mânie.— Da, sunt sigur . O fi Johann o gr mad de lucruri dar ucigaşă ă ă

nu e. Iat cum reîncep mizeriile: e h ituit fiindc e copilul unuiă ă ă nazist.

Noel îşi aminti prima afirma ie f cut de b rbatul c runt de laţ ă ă ă ă M.I. 5: întâi de toate , a i ţ aflat despre tat lă lui… Era cu putin caţă Helden s aib dreptate? Oare b nuielile celor de la M.I. 5ă ă ă

proveneau într-adev r din amintiri şi resentimente între inuteă ţ fa de un duşman necru tor, cu treizeci de ani în urm ?ţă ţă ă Tenn yson e a rogan a înt ţ ruchipat … Eraă posibil.

182



— Johann are înclina ii politice?ţ— Pronun ate, dar nu în sensul obişnuit. Nu e purt torul deţ ă

cuvânt al nici unei ideologii. De fapt, are o atitudine extrem decritic fa de toate. Le atac punctele slabe şi e foarte dur laă ţă ă adresa ipocriziei. De aceea o mul ime de oameni din guvern nuţ

pot s -l înghit . Dar nu e un asasin!ă ă

Dac Helden avea dreptate, îşi spuse Noel, Johann von Tieboltă putea fi deosebit de pre ios pentru Geneva sau, mai precis,ţ pentru agen ia care urma s fie deschis la Zurich. Un ziaristţ ă ă poliglot ale c rui ra ionamente erau apreciate şi care aveaă ţ experien în domeniul finan elor… era cel mai îndrept it sţă ţ ăţ ă distribuie milioane pretutindeni în lume.

Dac umbra lui Tinamou putea s dispar de lâng Johann vonă ă ă ă Tiebolt, directorii de la Grande Banque de Geneve nici m car n-ăaveau nevoie s afle de interesul manifestat de cei de la M.I. 5ă fa de John Tennyson. Al doilea copil al lui Wilhelm von Tieboltţă ar fi acceptat pe loc de bancheri. N-o fi el cel mai atr g tor omă ă de pe p mânt dar Geneva nu sponsoriza un concurs deă personalitate. Putea fi extrem de pre ios. Îns , înainte de asta,ţ ă umbra lui Tinamou trebuia s dispar iar b nuielile celor de laă ă ă Serviciul Englez de Informa ii trebuiau s fie infirmate.ţ ă

Holcroft zâmbi. Un b rbat o s vin într-o bun zi şi o să ă ă ă ă vorbeasc despre un aranjament ciudat… Johann von Tiebolt –ă

John Tennyson – îl aştepta!— Ce-i atât de comic? spuse Helden, privindu-l.— Trebuie s m întâlnesc cu el, r spunse Noel f r s deaă ă ă ă ă ă

aten ie întreb rii. Po i s aranjezi o întrevedere?ţ ă ţ ă— Cred c da. O s dureze câteva zile. Nu ştiu unde e. Ce o s -ă ă ă

i spui?— Adev rul; poate c o s procedeze la fel. Sunt din ce în ceă ă ă

mai sigur c ştie de Geneva.ă— Mi-a dat un num r de telefon la care s -l sun dac amă ă ă vreodat nevoie de el. Nu l-am folosit niciodat .ă ă

— Foloseşte-l acum. Te rog.Ea d du din cap. Noel în elese c mai r m seser câtevaă ţ ă ă ă ă

întreb ri f r r spuns. Mai exact, un b rbat pe nume Beaumontă ă ă ă ă şi o întâmplare de la Rio de Janeiro despre care Helden nu voias discute. O întâmplare legat de ofi erul de marin cuă ă ţ ă

sprâncene stufoase şi înspicate. Şi era posibil ca Helden s ştie ă ceva despre aceast leg tur .ă ă ăPoate c şi John Tennyson era la curent. Cu siguran c ştiaă ţă ă

183



mult mai mult decât le spusese ambelor surori.— Fratele t u se în elege bine cu Beaumont? întreb Holcroft.ă ţ ă— Îl dispre uieşte. A refuzat s vin la nunta lui Gretchen.ţ ă ă Ce

era la mijloc? se întreb Noel. Cine era aceast enigm pe numeă ă ă Anthony Beaumont?

184



17Undeva în apropierea hanului mic, în col ul îndep rtat alţ ă

parc rii, o limuzin închis la culoare st tea în umbra unui stejară ă ă ă înalt. În partea din fa se aflau doi b rba i, unul în uniformaţă ă ţ marinei engleze, cel lalt îmbr cat într-un costum sobru griă ă

închis, cu paltonul negru descheiat şi cu marginea unui toc derevolver din piele maro ivindu-se de sub haina deschis la to iă ţ nasturii.

Ofi erul de marin st tea la volan. Tr s turile lui aspre erauţ ă ă ă ă încordate. Sprâncenele negre cu fire albe se arcuiau uşor dincând în când, de parc ar fi fost puse în mişcare de un tic nervos.ă

B rbatul de lâng el se apropia de patruzeci de ani. Era zveltă ă f r s fie slab; avea acea suple e care se câştiga prin disciplină ă ă ţ ă şi antrenament. L imea umerilor, gâtul lung şi musculos şi liniaăţ convex a pieptului care întindea c maşa de comand f ceauă ă ă ă dovada unui corp care inspira rigoare fizic ! Şi for . Fiecareă ţă tr s tur a chipului era cizelat şi se armoniza cu restul.ă ă ă ă Rezultatul era izbitor dar totuşi rece, ca şi cum fa a ar fi fostţ d ltuit în granit. Ochii erau de un albastru deschis, aproapeă ă dreptunghiulari, iar privirea lor sigur şi indiferent ; erau ochiiă ă unui animal st pân pe el, ale c rui reac ii sunt rapide şiă ă ţ imprevizibile. Capul sculptat era acoperi i de o coam lucioasţ ă ă de p r blond care reflect lumina felinarelor îndep rtate dină ă ă parcare; deasupra chipului, p rul avea înf işarea ghe ii deă ăţ ţ culoare g lbuie. Numele b rbatului era Johann von Tiebolt,ă ă cunoscut în ultimii cinci ani drept „John Tennyson”.

— Eşti mul umit? î ţ ntreb ofi erul de marin , cuprins evident deă ţ ă temeri. Nu e nimeni.

— A fost cineva, replic b rbatul blond. Date fiind m surile deă ă ă precau ie luate de la episodul din Montmartre, nu e chiar atât deţ surprinz tor c acum nu e nimeni. Helden şi ceilal i copii suntă ă ţ destul de eficien i.ţ

— Fug de nişte idio i, spuse Beaumont. Rache e plin deţ ă avortoni marxişti.— La momentul potrivit Rache o s -şi ating scopul. Care e şiă ă

185



— O s fie şi ei de folos la timpul lor, spuse Tennyson,ă privindu-i pe Noel şi Helden care intrau în maşin . Ca şi până ă acum, o s fie pedestraşii de mâna a doua, carne de tun pentruă duşman. Primii v zu i, primii sacrifica i. Diversiunea perfectă ţ ţ ă pentru chestiuni mai serioase.

Se auzi zgomotul motorului supradimensionat al Citroenului.Holcroft scoase maşina cu spatele din locul de parcare, dup ă care trecu printre stâlpii de la intrare şi se angaj pe drumul deă ar .ţ ă

Beaumont întoarse cheia de contact.— O s r mân la o distan sigur în spate. N-o s mă ă ţă ă ă ă

repereze.— Nu, nu- i bate capul, spuse Tennyson. Sunt mul umit. Du-ţ ţ

m la aeroport. Ai aranjat totul?ă— Da. O s zbori cu un Mirage la Atena. Grecii or s te ajute să ă ă

ajungi înapoi în Bahrein. E o curs exclusiv militar , ai statut deă ă trimis al Na iunilor Unite şi imunitate tip Consiliul de Securitate.ţ Pilotul de pe Mirage are şi actele tale.

— Bine lucrat, Tony.Ofi erul de marin zâmbi, mândru de compliment. Ap s peţ ă ă ă

accelerator; limuzina ieşi în tromb din parcare şi se pierdu înă întunericul drumului de ar .ţ ă

— Ce-o s faci în Bahrein?ă— O s -mi anun prezen a printr-un reportaj despre oă ţ ţ tranzac ie de terenuri petrolifere. Un prin din Bahrein s-a ar tatţ ţ ă foarte dispus s coopereze. N-a avut încotro. A încheiat oă conven ie cu Tinamou. Bietul om tr ieşte sub teroare, temându-ţ ăse s nu se afle.ă

— Eşti extraordinar.— Iar tu eşti un om devotat. Ai fost întotdeauna.— Ce urmeaz dup Bahrein?ă ăB rbatul blond se rezem de scaun şi închise ochii.ă ă— M întorc la Atena şi plec la Berlin.ă— Berlin?— Da. Lucrurile evolueaz bine. Holcroft o s plece şi el acolo.ă ă

Kessler îl aşteapt .ăDeodat se auzir nişte parazi i de la o sta ie radio de subă ă ţ ţ

tabloul de bord, urma i de patru semnale scurte şi stridente.ţ

Tennyson deschise ochii; cele patru semnale fur repetate.ă— Pe şosea sunt cabine telefonice. Du-m la una din ele.ă Repede!

187



Englezul ap s pe accelerator pân la limit ; limuzina porni caă ă ă ă un bolid, atingând şaptezeci de mile pe or în câteva secunde.ă Ajunser la o intersec ie.ă ţ

— Dac nu m înşel, pe aici pe undeva e o sta ie de benzin .ă ă ţ ă— Gr beşte-te!ă

— Sunt sigur, spuse Beaumont şi imediat dup aceea o v zu,ă ă

pe marginea drumului, întunecat , f r nici o lumin la vreunaă ă ă ă din ferestre. Drace, e închis ! ă

— Ce te aşteptai? întreb Tennyson.ă— Telefonul e în untru…ă— Dar are precis telefon?— Da…— Opreşte maşina.Beaumont se supuse. B rbatul blond ieşi şi se îndrept spreă ă

uşa sta iei. Scoase pistolul şi sparse geamul cu mânerul.ţUn câine s ri la el, l trând şi mârâind, cu col ii dezgoli i şiă ă ţ ţ

mişcându-şi maxilarele. Era un animal b trân, o corcitur pusă ă ă acolo mai mult pentru efect decât pentru o paz efectiv .ă ă

Tennyson vârî mâna în buzunar, scoase un cilindru perforat şi-linstal la eava pistolului. Ridic arma şi trase prin geamul spart,ă ţ ă nimerind câinele în cap. Animalul c zu pe spate. Tennysonă

împr ştie resturile de geam care r m seser în jurul încuietorii şiă ă ă ă deasupra clan ei.ţP trunse în untru, îşi obişnui ochii cu lumin foarte slab şiă ă ă ă p şi peste animalul mort, îndreptându-se spre telefon. Îiă r spunse centralista c reia îi d du un num r din Paris ce îl puteaă ă ă ă pune în leg tur cu un b rbat care, la rândul lui, avea, s -iă ă ă ă transfere apelul unui telefon din Anglia.

Dup dou zeci de secunde auzi vocea agitat şi îndep rtată ă ă ă ă c un ecou.ă

— Îmi pare r u c te deranjez, Johann, dar avem o urgen .ă ă ţă— Ce este?— A disp rut o fotografie. Sunt foarte îngrijorat .ă ă— Ce fotografie?— A lui Tony.— Cine a luat-o?— Americanul.— Asta înseamn c l-a recunoscut. Graff avea dreptate: nu teă ă

po i baza pe so ul t u cel devotat. Entuziasmul îl face s nu fieţ ţ ă ă prudent. M întreb unde l-o fi v zut Holcroft?ă ă— Poate c în avion. Sau l-a recunoscut din descriereaă

188



portarului. N-are importan . Ucide-l.ţă— Da, bineîn eles.ţB rbatul blond t cu iar dup un timp întreb gânditor:ă ă ă ă— Ai carnetele de banc ?ă— Da.

— Depune zece mii de lire. Ai grij ca transferul s aib locă ă ă

prin Praga.— KGB-ul? foarte bine, Johann.— Englezii or s aib de suportat înc o dezertare. Diploma iiă ă ă ţ

prietenoşi or s se certe între ei şi or s se acuze reciproc deă ă nesinceritate.

— Foarte bine.— O s fiu la Berlin s pt mâna viitoare. Sun -m acolo.ă ă ă ă ă— Deja la Berlin?— Da, Kessler aşteapt .ă Neuaufbau oder Tod.— Oder der Tod, frate.

Tennyson închise şi se uit în lumina slab a nop ii la animalulă ă ţ mort de pe podea. Sim ea la fel de pu ine lucruri fa de corpulţ ţ ţă neînsufle it, acoperit de blan şi fa de b rbatul care aştepta înţ ă ţă ă maşin . Sentimentele erau p strate pentru lucruri maiă ă importante, nu pentru animale şi persoane nepricepute –indiferent cât ar fi fost de devotate.

Beaumont era un prost, apreciere inclus într-un dosar trimisă din Sco ia în Brazilia cu ani în urm . Dar avea energia şiţ ă capacitatea de a realiza lucruri de suprafa specifice proştilor.ţă De fapt, devenise un distins ofi er de marin . Acest fiu al unuiţ ă Reichsoberfuhrer urcase în ierarhia Marinei Maiest ii Sale pânăţ ă când ajunsese s aib o r spundere esen ial . Era prea multă ă ă ţ ă pentru intelectul s u, un intelect care avea nevoie s fie dirijat.ă ă Îşi puseser în gând c Beaumont s devin , cu timpul, o for înă ă ă ă ţă interiorul Amiralit ii, un expert pe care s -l consulte pân şiăţ ă ă ministerul de externe. Era situa ia ideal ; Beaumont le puteaţ ă aduce avantaje extraordinare. R m sese ună ă Sonnenkind, i sed duse voie s tr iasc .ă ă ă ă

Dar pân aici. Furtul fotografiei însemna sfârşitul luiă Beaumont, fiindc în furtul acela se ghicea amenin areaă ţ investiga iilor atente. N-avea nevoie nici în ruptul capului de aşaţ ceva; se apropiaser atât de mult, chiar dac mai trebuiauă ă

îndeplinite o serie de lucruri. Dac Holcroft d dea fotografia cuiă ă nu trebuie în Elve ia şi amintea de prezen a lui Beaumont la Newţ ţ York sau la Rio, autorit ile militare puteau intra în alert . De ceăţ ă

189



îl interesa atât de mult pe acest distins ofi er documentul de laţ Geneva? Nu-şi putea permite s se ajung la asemenea întreb ri.ă ă ă Acest fiu de Reichsoberfuhrer trebuia s fie eliminat. Într-un fel,ă era p cat. O s -i simt lipsa comandorului; în câteva rânduriă ă ă fusese nepre uit.ţ

Doar Gretchen ştia s -l pre uiasc . Gretchen era profesorul luiă ţ ă

Beaumont, c l uza şi… inteligen a lui. Era foarte mândr deă ă ţ ă rezultatul muncii sale dar iat c acum tocmai ea cerea ucidereaă ă lui Beaumont. Fac -se voia ei. O s g seasc pe altcineva în loculă ă ă ă lui.

Erau pretutindeni, îşi spuse Johann von Tiebolt, îndreptându-sespre uş . Pretutindeni.ă Die Sonnenkinder . Copiii Soarelui, care nutrebuiau nicidecum confunda i cu blestema ii. Blestema ii erauţ ţ ţ nişte epigoni r t citori care nu aveau dreptul la nimic.ă ă

Die Sonnenkinder . Pretutindeni. În toate rile, în toateţă guvernele, în armat şi marin , în industrie şi sindicate, înă ă fruntea serviciilor de informa ii sau a poli iei. To i aşteptând înţ ţ ţ linişte. Copii ai Noii Ordini ajunşi la maturitate. Mii. Trimişi cuvaporul, cu avionul şi cu submarinul în toate locurile lumiicivilizate. Atât de mult deasupra mediei – fapt confirmat deevolu ia lor zilnic de peste tot. Ei erau dovada incontestabil aţ ă ă conceptului de superioritate rasial . Rasa lor era pur ,ă ă perfec iunea lor indiscutabil . Iar cel mai pur dintre to i,ţ ă ţ perfec iunea întruchipat , era Tinamou.ţ ă

Von Tiebolt deschise uşa şi p şi afar . Beaumont duseseă ă limuzina vreo patruzeci-cincizeci de metri mai încolo pe dramulde ar şi stinsese farurile. Comandorul proceda ca la carte;ţ ă instruc ia era evident în tot ce f cea, în afar de cazurile cândţ ă ă ă entuziasmul o lua înaintea pruden ei. Acest entuziasm avea s -lţ ă coste acum propria via .ţă

Tennyson se îndrept încet spre limuzin . Se întreb absentă ă ă cum începuse totul în cazul lui Anthony Beaumont. FiulReichsoberfuhrerului fusese trimis la o familie din Sco ia;ţ

Tennyson nu mai f cuse alte investiga ii în aceast direc ie. I seă ţ ă ţ povestise despre tenacitatea, înc p ânarea şi hot rârea luiă ăţ ă Beaumont dar nu i se spusese cum fusese scos din Germania. Nuavea nevoie s ştie. Fuseser câteva mii; toate registreleă ă fuseser distruse.ă

Mii. Selec iona i genetic, dup cercetarea p rin ilor şiţ ţ ă ă ţ studierea ultimelor câteva genera ii ale familiilor, pentruţ depistarea eventualelor sl biciuni organice şi psihologice.ă

190



Fuseser trimişi doar cei mai puri şi pretutindeni aceşti copiiă fuseser supraveghea i atent, c l uzi i, preg ti i, îndoctrina i –ă ţ ă ă ţ ă ţ ţ dar f r s li se spun nimic pân când deveniser adul i. Niciă ă ă ă ă ă ţ chiar atunci nu li se spusese totul. Celor care nu izbutiser s seă ă ridice la nivelul aştept rilor legate de primul n scut,ă ă

manifestaser şov ial sau d duser semne de compromitere,ă ă ă ă ă

nu li se spusese nimic niciodat , fiind pur şi simplu elimina i.ă ţCei r maşi erau adev ra ii moştenitori ai celui de-Al Treileaă ă ţ

Reich. Ocupau posturi de încredere pretutindeni şi aveauautoritate. Şi aşteptau… aşteptau semnalul din Elve ia, preg ti iţ ă ţ s foloseasc imediat acele milioane.ă ă

Milioane distribuite judicios, cu un scop politic . Una câte una,na iunile o s înceap s se alinieze, modelate din interior deţ ă ă ă aceşti Sonnenkinder care or s aib la dispozi ie sumeă ă ţ extraordinare care s le asigure şi s Le consolideze influen a.ă ă ţ Zece milioane aici, patruzeci de milioane acolo, o sut deă milioane unde era nevoie.

În lumea liber , o s cumpere procese electorale, pân cândă ă ă aleg torii or s aib din ce în ce mai pu ine op iuni şi acesteaă ă ă ţ ţ firave. Nu era o noutate; deja avuseser loc câteva experien eă ţ

încununate de succes. Chile costase mai pu in de dou zeci şiţ ă şapte de milioane, Panama doar şase. În America se puteauob ine locuri în Senat şi Congres în schimbul a câteva sute deţ mii. Dar, când se va da semnalul din Elve ia, milioanele o s seţ ă cheltuiasc ştiin ific, folosindu-se o veritabil art a demografiei.ă ţ ă ă Pân când lumea occidental o s fie condus de copiii Reichului,ă ă ă ă ajunşi la maturitate. Die Sonnenkinder .

O s urmeze blocul r s ritean, iar Uniunea Sovietic şi sateli iiă ă ă ă ţ ei or s cedeze linguşirilor propriei lor burghezii în curs deă formare. Când o s se dea semnalul, o s se fac promisiuni iară ă ă masele de oameni de pretutindeni or s -şi dea seama deodat că ă ă exist o cale mai bun . Fiindc o s li se pun la dispozi ie bruscă ă ă ă ă ţ fonduri extraordinare; austeritatea o s poat fi înlocuit printr-oă ă ă simpl reorientare a loialit ii.ă ăţ

Aşa o s se nasc Al Patrulea Reich, care n-o s r mân întreă ă ă ă ă grani ele uneia sau a dou ri, ci o s se întind în toat lumea.ţ ă ţă ă ă ă Copiii Soarelui o s ajung st pânii îndrept i i ai globului.ă ă ă ăţ ţ DieSonnenkinder .

S-ar putea ca unii s spun c era ceva absurd şi deă ă ă neconceput. Dar nu era; lucrurile începuser deja s prindă ă ă contur. Pretutindeni.

191



Dar iat c se f ceau şi greşeli, îşi spuse Tennyson apropiindu-ă ă ăse de limuzin . Erau inevitabile, la fel ca faptul c trebuiauă ă

îndreptate. Beaumont era una din greşeli. Tennyson îşi pusepistolul înapoi în toc; n-o s stea mult timp acolo.ă

Ocoli maşina oprindu-se lâng geamul şoferului; acesta fuă

coborât iar chipul comandorului se întoarse îngrijorat.— Ce s-a întâmplat? E ceva în neregul ? ă— Nimic care s nu poat fi reparat. D -te mai încolo, conducă ă ă

eu. Po i s m îndrumi.ţ ă ă— Încotro?— Au spus c e un lac undeva în zon , la vreo opt sau zeceă ă

kilometri, nu mai mult. Abia am auzit ce vorbeau, linia era foarteproast .ă

— Singurul lac cât de cât aproape e la est de Saint-Gratien.Sunt vreo doisprezece kilometri, poate chiar cincisprezece.

— Ast trebuie s fie. P duri sunt?ă ă ă— Din belşug.— Ast e, spuse Tennyson, urcându-se în maşin , în timp ceă ă

Beaumont se mut pe locul de al turi. Ştiu cum se semnalizează ă ă cu farurile. Tu spune-mi pe unde s-o iau; eu o s fiu atent la ele.ă

— Pare ciudat.— Nu ciudat. Complicat. S-ar putea s ne ia de pe drum. O să ă

ştiu dup ce s m uit. Şi-acum, s -i d m b taie. În ce direc ieă ă ă ă ă ă ţ mergem?

— Întâi şi-ntâi întoarce. O lu m înapoi pe drumul acelaă îngrozitor, pe urm facem stânga.ă

— Foarte bine. Tennyson porni maşina.— Ce s-a întâmplat? întreb Beaumont. Probabil c e ceva ală ă

naibii de urgent. O singur dat am mai auzit semnalul cu patruă ă sunete şi atunci a fost omul nostru din Entebbe.— N-a fost omul nostru, Tony. A fost marioneta noastr . ă

— Da, normal. Teroristul din Rache. Oricum, era leg turaă noastr , dac m în elegi.ă ă ă ţ

— Te în eleg. S cotesc aici? La stânga?ţ ă— Exact. Hai, spune-mi , pentru Dumnezeu! Ce dracu’ se

întâmpla? Tennyson reveni pe linie dreapt şi acceler .ă ă

— De fapt, s-ar putea s te priveasc pe tine. Nu suntem siguriă ă dar e posibil.— Pe mine!

192



— Da. Te-a v zut cumva Holcroft? A dat cu ochii de tine? S-aă prins c îl urm reşti?ă ă

— S mă ă vad !ă Nu! Deloc, niciodat ă! Î iţ jur .— Dar la Geneva? Ia gândeşte-te.— Sigur c nu.ă

— La New York?— N-am fost niciodat la mai pu in de o mil distan !ă ţ ă ţă Imposibil.

— Şi în avionul de Rio de Janeiro?Beaumont c zu pe gânduri.ă— Nu… A ap rut de dup o draperie; cred c era destul deă ă ă

beat. Dar nu m-a observat, absolut deloc. Eu pe el l-am v zut; elă pe mine nu.

Asta e, îşi spuse Tennyson. Acest copil devotat al Reichuluicredea ce trebuia s cread . N-avea nici un rost s mai discute.ă ă ă

— Atunci totul a fost o greşeal , Tony. O jum tate de oră ă ă pierdut de poman . Am vorbit cu so ia ta, draga mea surioar .ă ă ţ ă A spus c eşti mult prea atent ca s se fi întâmplat aşa ceva.ă ă

— Are dreptate. Întotdeauna are dreptate, aşa cum ştii foartebine. O fat remarcabil . Indiferent de p rerea ta, c s toriaă ă ă ă ă noastr n-a fost pur formal .ă ă

— Ştiu asta, Tony. Şi sunt foarte fericit.Era frig în p dure dar şi mai frig lâng ap . Parcar la cap tulă ă ă ă ă

unui drum noroios şi urcar potec îngust care ducea laă ă ă marginea lacului. Tennyson inea o lantern pe care o luase dinţ ă compartimentul pentru m nuşi al limuzinei. În mâna luiă Beaumont se afla o lop ic ; hot râser s sape o groap şi săţ ă ă ă ă ă ă fac focul în untru ca s se apere de frig.ă ă ă

— St m mult aici? întreb Beaumont.ă ă— Posibil. Mai avem câteva lucruri de discutat şi aş vrea s - i ă ţ

cer sfatul. sta e malul de r s rit al lacului?Ă ă ă— A, da. Un loc de întâlnire foarte bun. Nu vezi picior de om înperioada asta din an.

— Când trebuie s te întorci pe vas?ă— Ai uitat? Îmi petrec sfârşitul de s pt mâna cu Gretchen.ă ă— Atunci luni?— Mar i. Am un comandant de treab . Îşi închipuie c suntţ ă ă

undeva în misiune. Nu se sup r dac mai întârzii câte o zi.ă ă ă

— De ce s se supere? Doar e de-ai noştri.ă— Da, dar trebuie respectat parcursul patrulelor. Pe-astea n-aivoie s le încurci.ă

193



— Sigur c nu. Sap aici, Tony. S nu facem focul preaă ă ă aproape de ap . Eu m întorc s pândesc semnalele.ă ă ă

— Bine.— F o groap adânc . Nu trebuie s se vad fl c rile.ă ă ă ă ă ă ă— În regul .ă

Foc. Ap . P mânt. Haine arse, carne f cut scrum, dantură ă ă ă ă

distrus şi împr ştiat . John Tennyson se înapoie pe potec şiă ă ă ă aştept . Dup câteva minute, scoase pistolul din toc şi un cu ită ă ţ de vân toare cu lama lung din buzunarul paltonului. Avea s fieă ă ă o treab urât dar necesar . Cu itul aşezat lâng lop ic se aflaă ă ă ţ ă ăţ ă

în partea din spate a limuzinei. Erau unelte care se g seauă mereu acolo, în cazul c era nevoie urgent de ele.ă ă

Fusese descoperit o greşeal . Tinamou avea s-o îndrepte?ă ă

194



18Holcroft sorbi din cafea şi-şi plimb privirea peste Parisulă

acestei dimine i reci şi senine. Era a dou diminea de când seţ ă ţă întâlnise cu Helden şi nici acum nu reuşea s dea de fratele ei, laă fel cum nu reuşise nici seara trecut . ă

— O s m sune el; ştiu c o s-o fac , îi spusese la telefon cuă ă ă ă câteva minute în urm . ă

— Ce-ar fi s ies pu in? î ă ţ ntrebase el.— Nu- i face griji. Te sun eu.ţNu- i face ţ griji. Ciudat c tocmai ea rostise aceste cuvinte,ă

inând seama de locul unde se afla Noel şi de felul cum ajunseseţ acolo – de fapt, cum ajunseser ă.

Fusese o continuare a nebuniei. Plecaser de la hanul de araă ţ şi se întorseser în Montmartre, unde un b rbat ap ruse dină ă ă dreptul unei uşi şi se ocupase de Citroen; pe urm se plimbaseră ă pe str zile forfotind de lume, prin fa a teraselor a dou cafeneleă ţ ă unde mai multe semne aprobatoare din cap le d duser deă ă

în eles c se puteau înapoia la maşina închiriat de Noel.ţ ă ăDin Montmartre ea îl dirijase prin Paris, trecând peste Sena şi

intrând în Saint-Germain-des-Pres, unde se opriser la un hotel;ă el se trecuse în registru şi pl tise pentru o noapte. Era oă diversiune; nu se dusese la el în camer . În schimb, seă

îndreptaser spre un al doilea hotel pe Rue Chevelle, unde oă firm de b uturi r coritoare îi d duse ideea numelui sub care să ă ă ă ă se treac în registru: N. Fresca.ăEa se desp r ise de el în hol, spunându-i c o s -l sune când oă ţ ă ă s aib veşti de la fratele ei.ă ă

— Explic -mi un lucru, îi spusese el. De ce facem toate astea?ă Ce importan are unde stau şi dac m folosesc sau nu deţă ă ă numele meu adev rat?ă

— Ai fost v zut cu mine.ăHelden. Numele ciudat al unei femei şi mai ciudate. Un

amestec neobişnuit de vulnerabilitate şi de for . Indiferent deţă cât suferise de-a lungul anilor, refuzase s încerce vreună sentiment de autocomp timire. Îşi recunoştea moştenirea;ă

195



în elesese c acei copii ai naziştilor erau h itui i de ODESSA şi deţ ă ă ţ Rache şi c trebuiau s tr iasc aşa: blestema i şi pentru ce erauă ă ă ă ţ şi pentru ce nu erau.

Geneva putea s -i ajute pe aceşti copii şiă trebuia s -i ajute.ă Noel se convinsese de acest lucru. Se identificase uşor cu ei.

F r curajul unei mame extraordinare, ar fi putut s fie unulă ă ă

dintre ei.Acum îns existau alte probleme, de importan imediat .ă ţă ă

Chestiuni care puteau afecta opera iunea Geneva. Cine era acestţ Anthony Beaumont atât de evaziv? Ce reprezenta? Ce se

întâmplase de fapt cu familia von Tiebolt în Brazilia? Cât de multştia Johann von Tiebolt în leg tur cu testamentul?ă ă

Dac exist cineva care avea r spunsurile, acesta eraă ă ă Johann… John Tennyson.

Holcroft se întoarse la fereastr ; câ iva porumbei trecur peă ţ ă deasupra unui acoperiş din apropiere, deschizându-se în evantai

în b taia vântului dimine ii. Familia von Tiebolt. Cu treiă ţ s pt mâni în urm nici nu auzise de acest nume iar acum via aă ă ă ţ lui devenise indisolubil legat de a lor.ă

Helden. Numele ciudat al unei fete ciudate. Plin deă complica ii şi contradic ii. Nu mai întâlnise pe nimeni care sţ ţ ă semene cu ea. Era ca şi cum ar fi venit din alt er şi din alt loc,ă ă luptându-se cu moştenirile unui r zboi care intrase în istorie.ăRache. ODESSA… Wolfsschanze. Fanatici cu to ii. Adversariţ

într-o baie de sânge care acum nu avea nici un sens. Era gata,fuse se gat a înc de acum treizeci de ani. Era doar un fapt istorică de domeniul trecutului.

Porumbeii coborâr din nou în picaj şi, chiar când luau cu asaltă acoperişul, Noel îşi d du seama deodat de ceva – în elese cevaă ă ţ care pân atunci îi sc pase. Era un lucru care îl înso ise înc dină ă ţ ă seara trecut – de la întâlnirea cu Herr Oberst – dar pe care nu-lă pricepuse.

Nu se terminase. R zboiul însuşi fusese trezit din nou la via .ă ţă De Geneva!

Unii oameni or s încerce s te opreasc , s te înşele, s teă ă ă ă ă ucid …ă

ODESSA. Rache. Aceştia erau duşmanii Genevei! Fanaticii şiteroriştii gata de orice ca s distrug testamentul. Oricineă ă

altcineva ar fi dat în vileag contul adresându-se tribunalelorinterna ionale; nici ODESSA şi nici Rache nu puteau s procedezeţ ă astfel. Helden se înşela, cel pu in par ial. Indiferent de interesulţ ţ

196



ambelor organiza ii fa de copiii liderilor de partid, prioritateaţ ţă lor era lupta împotriva cauzei Genevei! Şi blocarea lui. Cumva şide undeva aflaser de contul din Elve ia şi erau hot râ i s -lă ţ ă ţ ă blocheze. Iar dac reuşita lor era condi ionat de moartea lui,ă ţ ă asta nu era o hot râre foarte important ; via a lui putea fiă ă ţ

sacrificat oricând.ă

Acest fapt explica stricnina din avion – o moarte oribil care îlă vizase pe el. Tactica bazat pe teroare a celor din Rache. Tot elă l murea şi întâmpl rile din Rio de Janeiro: împuşc turile de lângă ă ă ă postul de observa ie pustiu şi geamul f cut nd ri al maşiniiţ ă ţă ă seara, în plin trafic. Maurice Graff şi discipolii psihopa i aiţ ODESSEI din Brazilia. Ştiau, ştiau cu to ii ţ de Geneva!

Iar asta însemna c ştiau şi de familia von Tiebolt. Lucrulă acesta ar explica evenimentele din Brazilia. Niciodat nu fuseseă vorba de mam ă, ci de Johann von Tiebolt.

Acesta fugea de ODESSA lui Graff; era fratele care ap ra ceă mai r m sese din familie, f cându-se nev zut din Rio împreună ă ă ă ă cu cele dou surori.ă

Ca s tr iasc şi s duc la îndeplinire testamentul de laă ă ă ă ă Geneva.

O să vină într-o bun ziă un b rbat ă şi o să vorbeasc ă despre unaranjament ciudat … Acest „aranjament ciudat” includea banii şiputerea de care era nevoie pentru distrugerea ODESSEI – şi a luiRache – c ci, evident, acestea erau obiectivele legitime aleă testamentului.

Acum Noel în elesese clar. El împreun cu John Tennyson şi cuţ ă un b rbat pe nume Kessler din Berlin or s controlezeă ă opera iunea Geneva şi or s conduc agen ia din Zurich. Or sţ ă ă ţ ă desfiin eze ODESSA, oriunde s-ar afla şi or s striveasc Rache.ţ ă ă Printre obiectivele urm rite se num ra şi repararea greşelilor,ă ă deci şi domolirea fanaticilor, c ci fanaticii erau cei careă perpetuau crima şi genocidul.

Ar fi vrut s-o sune pe Helden şi s -i spun c în curând n-o să ă ă ă mai fie nevoie s fug –ă ă nici unul din ei – s se ascund şi să ă ă tr iasc sub imperiul fricii. Voia s -i spun acest lucru. Şi voia s-oă ă ă ă vad din nou.ă

Dar îşi d duse cuvântul c n-o s -i telefoneze la Gallimard şiă ă ă c n-o s încerce s o caute sub nici un motiv. Era înnebunitor; şiă ă ă

ea era înnebunitoare dar, cu toate acestea, nu-şi putea c lca ă promisiunea. Telefonul. Trebuia s sune la biroul American Express de peă

197



Champs-Elysées. Îi spusese lui Sam Buonoventura c o s seă ă intereseze dac a primit vreun mesaj.ă

Era simplu s primeşti mesaje prin telefon; procedase aşa şiă înainte. Nimeni n-avea nevoie s ştie unde eşti. L s ceaşca deă ă ă cafea şi se îndrept spre telefon, amintindu-şi brusc c maiă ă

trebuia s sune într-un loc. La mama lui. Dar era prea devremeă

ca s telefoneze acum la New York; o s-o fac în timpul zilei.ă ă— Îmi pare r u,ă monsieur , spuse func ionarul de la biroulţ

American Express. Trebuie s semna i personal pentruă ţ telegramele prin cablu. Îmi pare foarte r u. ă

Telegramele prin cablu! Noel puse receptorul în furc , sâcâită dar nu furios. Ieşirea din camera de hotel o s -i prind bine, o s -ă ă ăl fac s nu se mai gândeasc la apelul pe care-l aştepta de laă ă ă Helden.

Merse pe Rue Chevelle în timp ce vântul rece îi b tea din fa .ă ţă Un taxi îl trecu peste Sena şi îl aduse pe Champs-Elysées. Aerulşi lumina str lucitoare a soarelui îi d deau puteri; l s geamul înă ă ă ă

jos, sim ind efectul amândurora. Pentru prima dat dup maiţ ă ă multe zile avea din nou încredere în el; acum ştia unde merge.Geneva era mai aproape iar liniile nedesluşite dintre duşmani şiprieteni începuser s aib un contur din ce în ce mai clar.ă ă ă

Ceea ce-l aştepta la biroul American Express i se p rea lipsită de importan . Nu putea avea nici un fel de probleme la Newţă

York sau la Londra. Acum la ordinea zilei era Parisul. O s seă întâlneasc , o s stea de vorb şi o s fac planuri cu Johnă ă ă ă ă Tennyson, iar primul din aceste planuri o s fie legat deă deplasarea la Berlin şi de g sirea lui Erich Kessler. Ştiau cine leă erau duşmanii; problema era cum s scape de ei. Aici puteau fiă de ajutor prietenii lui Helden.

Când ieşi din taxi, privi ferestrele cu geamuri de culoare închis ale biroului American Express şi chiar atunci un gând îiă trecu brusc prin minte. Refuzul de a i se citi mesajele la telefonera oare o curs ? O modalitate de a-l face s ias în public? Dacă ă ă ă da, era destul de str vezie şi constituia, f r îndoial , o parte aă ă ă ă tacticii folosite de Serviciul Englez de Informa ii. ţ

Noel zâmbi. Ştia exact ce s spun dac ar fi fost re inut deă ă ă ţ englezi: John Tennyson era un asasin în aceeaşi m sur în careă ă era el însuşi şi probabil c existau chiar membri ai M.I. 5 multă

mai vrednici de acest titlu.Putea chiar s mearg pân la a sugera Marinei Regale s seă ă ă ă uite mai atent la unul din cei mai decora i ofi eri ai ei. Toateţ ţ

198



O, Doamne, murise!Cauza durerilor ascu ite – care în elese c înso eauţ ţ ă ţ

sentimentul de fric şi mânie – reieşea din telegrama lui Miles.ă Era oare r spunz tor în vreun fel de moartea lui Richardă ă Holcroft? O, Doamne! Avea aceast moarte leg tur cu o fiol deă ă ă ă

stricnin turnat într-o b utur la zece mii de metri deasupraă ă ă ă

Atlanticului? Fusese esut în urzeala opera iuniiţ ă ţ Geneva! Îşisacrificase cumva tat l al turi de care fusese toat via a pentruă ă ă ţ o persoan pe care n-o întâlnise niciodat ?ă ă

Ajunse la col ul bulevardului Georges V. Dincolo de intersec iaţ ţ mare unde traficul era intens v zu o firm întinzându-se pe toată ă ă lungimea unei cafenele cu mese pe trotuar: FOUQUET. Locul îiera cunoscut La stânga se afla Hotel Georges V. St tuse acolo oă scurt perioad de timp, cu un an în urm , prin amabilitatea unuiă ă ă proprietar de moteluri extrem de bogat care nutrise ideeaaplicat mai târziu, de a-i copia exteriorul în Kansas City.ă

Holcroft se împrietenise întâmpl tor cu directorul adjunct.ă Dac acesta mai era acolo, poate c -l l sa s foloseasc ună ă ă ă ă telefon. În cazul în care convorbirile telefonice erau interceptatecu adev rat, îi venea destul de uşor s afle ce-l interesa despreă ă ele şi chiar mai uşor s furnizeze informa ii false despre propriaă ţ pozi ie.ţ

Anticipeaz .ă— Dar cum s nu, e pl cerea mea, Noel. Îmi pare atât de bineă ă c te v d iar şi. Sunt dezolat c nu stai la noi dar, la pre urileă ă ă ă ţ astea, nu te condamn. Poftim, vorbeşte de la mine din birou.

— O s trec convorbirile pe cartea mea de credit, normal.ă— Nu-mi fac griji, prietene. Un aperitif , mai târziu?— Cu pl cere, spuse Noel.ăEra unsprezece f r un sfert, ora Parisului. Şase f r un sfertă ă ă ă

la New York. Dac Miles era atât de neliniştit precum reieşea dină mesaj, or nu mai conta. Ridic receptorul şi efectu apelul prină ă ă central .ă

Apoi privi din nou mesajul de la Miles.

MOARTEA RECENT A LUI RICHARD HOLCROFT…Ă PROFESIONAL Î I RECOMAND S VORBEŞTI CU MINE ÎNAINTE DEŢ Ă ORICINE ALTCINEVA…

Recomandarea avea un ton de r u augur; „oricine altcineva”ă însemna, probabil, mama lui.

200



Puse hârtia pe birou şi c ut telegram de la Althene pe careă ă ă o avea în buzunar.

TAT L T U A MURIT ACUM PATRU ZILE… N-AM PUTUT S TEĂ Ă Ă ANUN …Ţ

Sentimentul de vinov ie fiindc nu fusese al turi de ea eraăţ ă ă aproape la fel de mare c vina, frica şi mânia care îl sfâşiau laă gândul c ar fi putut fi r spunz tor de moartea lui. Ar fi putut? Oă ă ă ştia , o sim ea ţ .

Se întreb îndurerat dac Miles vorbise cu Althene. Şi dac da,ă ă ă ce-i spusese?

Se auzi telefonul.— Eşti Noel Holcroft?— Da. Iart -m c ai avut probleme pân ai dat de mine…ă ă ă ă— N-o s pierd vremea cu chestii de-astea, îl întrerupse Miles,ă

dar o s - i comunic c ai înc lcat legile federale.ă ţ ă ă— Stai pu in, spuse Noel sup rat. De ce sunt vinovat? M-aiţ ă

g sit. Nu m ascund.ă ă— Faptul c te-am g sit dup ce-am încercat s dau de tineă ă ă ă

aproape o s pt mân se cheam ignorare şi nerespectareă ă ă ă flagrant a legii. N-aveai voie s pleci din New York f r s neă ă ă ă ă spui.

— Am avut nişte probleme personale urgente. Dar am l sat ă vorb . N-ai ce s -mi faci.ă ă

— Atunci hai s -ncerc m cu „împiedicarea anchetei organeloră ă în drept”.

— Ce?— Ai fost în barul acelui avion englez 747 şi ştii la fel de bine

ca mine ce s-a întâmplat. Sau, mai bine zis, ce nu s-a întâmplat.— Ce tot îndrugi?— B utura era preg tit pentru tine, nu pentru Thornton.ă ă ăHolcroft se aşteptase la asta îns faptul în sine nu diminu cuă ă

nimic efectul. Oricum, n-avea de gând s se declare de acordă f r un protest prealabil.ă ă

— E cea mai mare n zbâtie pe care am auzit-o, spuse el.ă— S fim serioşi! Eşti un cet ean de vaz şi cinstit, dintr-oă ăţ ă

familie de vaz şi cinstit , dar comportamentul t u în ultimeleă ă ă

cinci zile a fost prostesc şi nu tocmai corect.— M insul i dar nu-mi spui nimic important. Ai pomenit înă ţ mesaj…

201



— Ajungem şi acolo, îl întrerupse detectivul. Vreau s - i daiă ţ seama exact de partea cui eşti. În elegi, vreau s colabor m, nuţ ă ă s ne batem!ă

— S-auzim.— Am aflat c eşti la Rio. Am vorbit cu…ă

— Ce-ai f cut?ă

S -l fi tr dat Sam?ă ă— N-a fost greu. C veni vorba, prietenul t u Buonoventura nuă ă

ştie. N-a inut figura cu paravanul. Mi-a spus c ai plecat cu oţ ă barc din Curaçao dar la serviciul olandez de imigr ri nu figuraiă ă

în teritoriu. Am f cut o list cu convorbirile peste ocean efectuateă ă şi am verificat la liniile aeriene. Ai plecat din New York cu unavion Braniff iar la Rio ai stat la hotel Porto Alegre.

Amatorul nu rezistase în fa a profesionistului.ţ— Sam mi-a spus c ai sunat de dou ori.ă ă— Sigur, încuviin Miles. Ai plecat din Rio şi am vrut s ştimţă ă

încotro; eram siguri c o s ia leg tura cu tine. N-ai primită ă ă mesajul de la mine la hotel la Londra?

— Nu.— Te cred pe cuvânt. Se mai pierd şi mesajele. Dar mesajul

sta nu fusese pierdut, îşi spuse Noel.ăFusese furat de oamenii din Wolfsschanze.— Acum ştiu cum stau. Treci la subiect.— Înc nu ştii, replic Miles. Am stat de vorb la ambasada dină ă ă

Rio cu un oarecare domn Anderson. A spus c i-ai trântit oă poveste ca-n filme. Cum ai fost atras într-o curs , urm rit, luat laă ă int cu pistolul. N-a crezut o iot ; a considerat c eşti bun doarţ ă ă ă

s bagi lumea în bucluc şi i-a p rut bine c te expediaz dină ă ă ă Brazilia.

— Ştiu. M-a dus cu maşina la aeroport.— Vrei s -mi spui toat t r şenia? întreb detectivul. Noelă ă ă ă ă r mase cu ochii pe un perete. Ar fi atât de uşor s se descarce,ă ă

s caute protec ie oficial . Locotenentul Miles despre care habară ţ ă n-avea cum arat era un simbol al autorit ii. Îns nu eraă ăţ ă simbolul potrivit la locul potrivit şi la momentul potrivit.

— Nu. N-ai ce s faci. S-a aranjat.ă— Z u?ă— Da.

Timp de câteva clipe nici unul din ei nu vorbi.— În regul , domnule Holcroft. Sper s te r zgândeşti fiindcă ă ă ă cred c pot s te ajut. Şi cred, de asemenea, că ă ă ai nevoie de

202



ajutor, spuse Miles f când o scurt pauz . Iar acum î i cer în modă ă ă ţ oficial s te întorci la New York. Eşti considerat martorul principală

într-un caz de omucidere iar prezen a ta este esen ial pentruţ ţ ă cercet rile serviciului nostru judiciar.ă

— Îmi pare r u. Nu acum.ă

— Ştiam c o s refuzi. Aşa c o s încerc neoficial. E vorba deă ă ă ă

tat l t u.ă ăSe aşteptase la aceast veste cumplit şi nu se putu ab ine.ă ă ţ

Întreb cu voce stins :ă ă— A fost ucis, nu?— N-am auzit ce-ai spus. Vezi tu, dac aş fi auzit, ar fi trebuită

acum s raportez superiorilor. S le comunic c ai spus-o f r să ă ă ă ă ă fii provocat. C ai ajuns la o concluzie care n-are nici un fel deă leg tur cu ce i-am spus eu. Aşa c aş fi nevoit s - i ceră ă ţ ă ă ţ extr darea.ă

— Înceteaz , Miles! Mesajul t u prin cablu n-a avut nimică ă subtil! „Moartea recent ”, „profesional, î i recomand” şi aşa maiă ţ departe! Ce dracu trebuie s în eleg din toate astea?ă ţ

La cap tul cel lalt al firului, la New York, se l s din nouă ă ă ă liniştea timp de câteva clipe.

— Bine. Mat. Ai câştigat.— A fost ucis, aşa e?— Credem c da.ă— Ce i-ai spus maic -mii?ă— Nimic. Nu e treaba mea. Nu ştie nici cum m cheam . Şi cuă ă

asta mi-ai r spuns la urm toarea întrebare. Înc n-ai vorbit cuă ă ă ea.

— Normal. Spune-mi ce s-a întâmplat.— Tat l t u a fost victima a ceva ce poate fi descris cel maiă ă

bine drept un accident foarte neobişnuit. A murit cu o or maiă târziu, la spital, din cauza r nilor.ă— Ce fel de accident?

— Un b trân din Bronx a pierdut controlul volanului lângă ă hotelul Piaza. Maşina n-a putut fi redresat , a trecut pesteă bordur şi a izbit un grup de oameni de pe trotuar. Trei au murită pe loc. Tat l t u a fost proiectat în zid; de fapt, a fost chiară ă intuit, aproape strivit.ţ

— Vrei s spui c maşina l-a vizat pe el!ă ă

— Greu de zis. Sigur c a fost şi o z p ceal general .ă ă ă ă ă— Şi-atunci ce vrei s spui?ăMiles ezit .ă

203



— C maşina l-a vizat pe el.ă— Cine era la volan?— Un contabil de şaptezeci şi doi de ani, pensionar, bolnav de

inim , cu stimulator cardiac, f r familie şi cu un permis autoă ă ă care expirase de câ iva ani de zile. „Ceasornicul” a fost distrus înţ

cursul accidentului; omul a murit în drum spre spital.— Ce leg tur avea cu tata?ă ă— Deocamdat n-avem nici un r spuns cert. Dar am o teorie.ă ă

Vrei s-o auzi?— Bineîn eles!ţ— Te întorci la New York?— Nu insista. Care e teoria?— Cred c b trânul a fost recrutat. Cred c în maşin mai eraă ă ă ă

cineva, probabil pe bancheta din spate, care i-a inut pistolul înţ ceaf . În z p ceala care a urmat, a distrus stimulatorul şi s-aă ă ă c rat. Cred c a fost o execu ie deghizat în accident în care n-aă ă ţ ă fost ucis numai inta.ă ţ

Noel îşi inu r suflarea. Mai existase un „accident deghizat” şiţ ă înainte. O ram de metrou din Londra sc pase de sub control,ă ă omorând cinci persoane. Iar printre cei ucişi se aflase singurulom care ar fi putut da l muriri despre angajarea lui Johnă

Tennyson la The Guardian .A fost crim în toat legea…ă ăIdeea unei leg turi între ele era îngrozitoare.ă— Nu împingi lucrurile prea departe, Miles? întreb Holcroft.ă— Am spus c e doar o teorie dar exist şi câteva argumente.ă ă

Când am v zut numele lui Holcroft în raportul de la fa a locului,ă ţ am f cut nişte cercet ri. B trânul din Bronx are o fişă ă ă ă interesant . S-a stabilit în aceast ar în 1947 şi se presupuneă ă ţ ă c era un imigrant evreu f r un chior în pung , o victim care aă ă ă ă ă trecut pe la Dachau. Numai c nu era deloc s rac lipit, cum oă ă dovedesc cele şase carnete de banc descoperite, iară apartamentul lui e o fort rea . În plus, de când s-a stabilit aici aă ţă f cut treisprezece c l torii în Germania şi înapoi.ă ă ă

Pe fruntea lui Noel se ivir broboane de transpira ie.ă ţ— Ce vrei s spui?ă— Nu cred c b trânul a trecut vreodat pe la Dachau. Sauă ă ă

dac a trecut, f cea parte din conducere. Aproape nimeni nu l-aă ă

vizitat acas ; nimeni nu l-a v zut vreodat într-o sinagog . Credă ă ă ă c era nazist.ăHolcroft înghi i cu greu.ţ

204



— Şi cum îl leag chestia asta de tata?ă— Prin tine. Înc nu ştiu exact cum, dar prin tine.ă— Prin mine?Holcroft sim i c inima îi bate mai repede.ţ ă— Da. La Rio, i-ai spus lui Anderson c un om pe nume Graff eă

nazist şi a încercat s te omoare. Anderson te-a crezut nebun laă

p trat, eu nu. Eu te cred.ă— Am fost turbat de furie. N-am avut de gând s leg lucrurileă

între ele. A fost o neîn elegere…, spuse Noel, încercând cuţ disperare s se adune. Graff e paranoic, un neam iute la mânie,ă ţ aşa c l-am f cut nazist, asta-i tot. A crezut c fac schi e şi c îiă ă ă ţ ă fotografiez domeniul..

— Am spus c teă cred , Holcroft, i-o t ie detectivul. Şi amă motivele mele.

— Care anume?Noel ştia c de-abia putea fi auzit; deodat i se f cu fric .ă ă ă ă

Moartea tat lui s u era un avertisment. Rache. ODESSA.ă ă Indiferent de la care din ele, tot avertisment era. Mama luitrebuia s fie ap rat !ă ă ă

Miles vorbea dar Holcroft nu-l putea auzi pe detectiv; mintea îifugea în alt direc ie, cuprins de panic . Miles. Trebuia s fieă ţ ă ă ă oprit! N-avea voie s se apropie de Geneva!ă

— Oamenii aceia din avion care au încercat s te ucid erauă ă germani, îi explic Miles. Aveau paşapoarte luate de la doiă americani lichida i cu cinci ani în urm dar erau germani – i-aţ ă tr dat dantur . Au fost împuşca i pe aeroportul Kennedy;ă ă ţ cadavrele au fost g site într-o cistern de combustibil. Gloan eleă ă ţ care i-au ucis provin dintr-un revolver german Heckler & Koch cucalibrul de nou milimetri. Amortizorul a fost fabricat laă Munchen. Ia ghici unde mergea b trânelul la când c l torea înă ă ă ă Germania, cel pu in în cele şase c l torii pe care le-am pututţ ă ă localiza.

— Munchen, şopti Noel.— Exact. Munchen. Unde a început totul şi unde continu şi-nă

ziua de azi. Un grup de nazişti se lupt între ei la treizeci de aniă de la sfârşitul blestematului la de r zboi iar tu eşti taman laă ă mijloc. Vreau s ştiuă de ce .

Noel se sim i stors de vlag , doborât de oboseal şi team .ţ ă ă ă

— Las-o balt . N-ai ce s faci.ă ă— Dar e ceva ce aş putea s împiedic, Fir-ar a dracului! Înc oă ă crim .ă

205



— Nu în elegi? spuse Holcroft îndurerat. Eu pot s-o spunţ fiindc era tat lă ă meu . Nu se poate rezolva nimic la New York.Poate fi rezolvat doar aici. D -mi un r gaz; pentru numele luiă ă Dumnezeu, d -mi ună r gaz ă . O s te caut!ă

— Cât?

— O lun .ă

— Prea mult. Jumate. Ai dou s pt mâni.ă ă ă— Miles, te rog…La cap tul cel lalt al firului se auzi un declic; leg tura cu Newă ă ă

York-ul fusese întrerupt .ăDouă s pt mâniă ă . O, Doamne, nu era posibil!Dar trebuia s fie posibil. În dou s pt mâni trebuia s fie înă ă ă ă ă

stare s -l opreasc pe Miles s -şi continue cercet rile. Putea faceă ă ă ă acest lucru cu ajutorul resurselor de la Geneva. O agen ie ţ filantropic având în seifuri 780 de milioane de dolari se puteaă face ascultat – discret, în secret. Odat deblocat contul, seă ă puteau face aranjamente, se putea ajunge la în elegeri, se puteaţ cere s u primi ajutor. ODESSA ar fi dat în vileag iar Racheă ă distrus .ă

Dar toate acestea or s se întâmpleă doar când trei urmaşiacceptabili or s se prezinte la banca din Geneva. Cândva tot oă s se întâmple; Noel era convins de asta dar pân atunci trebuiaă ă s -şi apere mama. Trebuia s o sune pe Althene şi s-o convingă ă ă c era neap rat nevoie s se fac nev zut timp de câtevaă ă ă ă ă ă s pt mâni.ă ă

Şi ce putea s -i spun ? Oricum nu l-ar asculta. Nu l-ar ascultaă ă dac ar avea fie şi cea mai mic b nuial c so ul ei fusese ucis.ă ă ă ă ă ţ Ce Dumnezeu putea s -i spun ?ă ă

— Allo? Allo, monsieur ? Se auzi vocea centralistei la telefon.Convorbirea dumneavoastr cu New York-ul…ă

Holcroft închise atât de repede încât trânti receptorul în furc . ă Nu putea vorbi cu mama lui. Nu acum. Poate peste o or , acumă nu. Trebuia s se gândeasc . Avea atâtea lucruri la care trebuiaă ă s se gândeasc şi atâtea de f cut.ă ă ă

Sim ea c înnebuneşte.ţ ă

206



19— O s înnebuneasc , spuse tân rul blond la telefon, în holulă ă ă

aeroportului Hellenikon din Atena. Probabil c la ora asta a aflat.ă S-ar putea s cedeze din cauza tensiunii; n-o s ştie ce s fac .ă ă ă ă Spune-i omului nostru de la Paris s -l urm reasc îndeaproapeă ă ă urm toarele dou zeci şi patru de ore. N-are voie s se întoarcă ă ă ă înAmerica.

— N-o s se întoarc , spuse Gretchen Beaumont, la câteva miiă ă de mile dep rtare.ă

— N-ai cum s fii sigur . Povara psihologic se m reşte aşaă ă ă ă cum trebuie; subiectul nostru are o stare de spirit fragil . Cuă toate acestea, trebuie s fie dirijat. M aşteapt ; acum mă ă ă ă consider r spunsul lui la foarte multe lucruri dar tot trebuie să ă ă mai strângem şurubul. Vreau s se duc mai întâi la Berlin. O ziă ă sau dou . La Kessler.ă

— S ne folosim de maic -sa? Am putea s -i b g m ei ideeaă ă ă ă ă asta în cap.

— Nu. Sub nici o form n-avem voie s ne atingem de ea. Ar fiă ă mult prea periculos.

— Şi atunci cum o s -i sugerezi figura cu Berlinul? Întrebă ă Gretchen Beaumont din Anglia.

— Nu eu o s-o fac, r spunse John Tennyson din Atena. O s-oă conving pe sora noastr s -l duc la aceast concluzie.ă ă ă ă Bineîn eles c încearc s dea de mine.ţ ă ă ă

— Ai grij ce faci cu ea, Johann.ă— O s am.ă

Holcroft mergea de-a lungul malului acoperit cu beton alSenei, nep sându-i de vântul muşc tor care venea dinspre fluviu.ă ă Cu o or în urm fusese plin de încredere; acum sim ea c seă ă ţ ă r t cise. Ştia doar c trebuia s se mişte mai departe, s -şiă ă ă ă ă limpezeasc gândurile şi capul, s ia hot râri.ă ă ă

De asemenea, era nevoit s reevalueze anumite lucruri. Acumă o or singurul om pe care credea c putea s conteze era frateleă ă ă lui Helden. Acum începea s aib îndoieli. Maşina sc pat de subă ă ă ă

207



control pe o strad din New York, care luase via a singurului tată ţ ă pe care apucase s -l cunoasc , sem na prea mult cu o catastrof ă ă ă ă f r explica ii a unui metrou din Londra.ă ă ţ

Omul a fost ucis într-un accident extrem de neobişnuit în careşi-au pierdut via a cinci persoane… M.I. 5.ţ

O execu ie… deghizat într-un accident în care n-a fost ucisţ ă ă

numai inta. David Miles, Departamentul Poli iei din New York.ţ ţDeodat , îşi d du seama c întâlnirea cu Tennysonă ă ă nu îi oferea

r spuns la toate întreb rile; umbra lui Tinamou ap ruse din nou.ă ă ă O să vină într-o bun ziă un b rbat ă şi o să vorbeasc ă despre unaranjament ciudat . Tennyson îl aştepta, ce-i drept, dar poate c -l ă aştepta din alte motive. Poate c vânduse testamentul lor comună la un pre mai mare.ţ

Dac aşa st teau lucrurile, era la fel de vinovat de moartea luiă ă Richard Holcroft ca în cazul în care ar fi avut el însuşi piciorul peaccelerator şi mâinile pe volan. Într-o asemenea situa ie, ţ

Tennyson n-o s r mân în via dup întâlnire. Fiul o s ucidă ă ă ţă ă ă ă pentru tat ; îi datora acest lucru lui Richard Holcroft.ă

Noel se opri şi se sprijini cu mâinile de zidul de beton uimit desine… şi de propriile gânduri. De fapt, se auto-distribuia în rolulunui ucigaş! Testamentul avea un pre cumplit, cu mult peste ce-ţşi închipuise.

O s -l pun pe Tennyson în fa a faptelor exact aşa cum leă ă ţ aflase. O s -l priveasc atent pe fiul lui Wilhelm von Tiebolt.ă ă Adev rul sau minciuna o s apar în cuvintele şi în ochii luiă ă ă

Tennyson. Holcroft spera din suflet c o s le poat deosebi.ă ă ăPas cu pas. Mintea i se limpezea. Fiecare mişcare trebuia

gândit atent; cu toate acestea, pruden a nu-l putea face să ţ ă ac ioneze mai încet.ţ

Trebuia început cu începutul şi un prim fapt incontestabil erac nu se mai putea mişca dup bunul plac, nep s tor.ă ă ă ă Avertismentul care i se d duse fusese fatal: uciderea uneiă persoane iubite. Acceptase avertismentul cuprins de fric şi ă mânie. Frica o s -l fac prudent, mânia o s -i dea o doz anumeă ă ă ă de curaj. Trebuia s se întâmple aşa; conta pe acest lucru.ă

În al doilea rând, era mama lui. Ce-ar putea s -i spun ca să ă ă nu-i trezeasc nici un fel de b nuieli? Indiferent ce-ar fi fost,ă ă trebuia s -l cread . Dac ar crede, fie şi numai pentru o clip , că ă ă ă ă

moartea so ului ei fusese pus la cale de nişte oameni care erauţ ă urmaşii celui de-Al Treilea Reich şi-ar face auzit vocea şi s-ară înfuria. Iar primul ei strig t ar fi şi ultimul. Ce-ar putea s -i spună ă ă

208



ca s par plauzibil?ă ăÎncepu din nou s mearg , absent, cu privirea r t cit . Dreptă ă ă ă ă

urmare, se ciocni de un b rbat scund care venea din direc iaă ţ opus .ă

— Ierta i-m .ţ ă Pardon , monsieur , spuse Noel.

B rbatul se uitase la un ziar; d du din umeri şi surâseă ă

binevoitor.— Rien.Noel se opri. Francezul îi amintea de cineva. Chipul rotund şi

amabil, ochelarii.Ernst Manfredi.Mama lui îl respectase pe Manfredi şi înc avea o mare datorieă

fa de bancherul elve ian. Poate c reuşea s vorbeasc cuţă ţ ă ă ă Althene cu ajutorul lui Ernst Manfredi, inventând o explica ie peţ care, chipurile, i-ar fi oferit-o bancherul. De ce nu? Cuvintele nuputeau fi contrazise; Manfredi murise.

Manfredi era cel care fusese îngrijorat pentru vechea luiprieten Altheneă Clausen . El fusese înfricoşat în locul ei. El setemuse c , în timpul s pt mânilor care aveau s vin , odat cuă ă ă ă ă ă deblocarea contului extraordinar de la Geneva, numele luiClausen o s ias la suprafa . Existau oameni care o ineauă ă ţă ţ minte pe femeia tân r şi hot rât care-şi p r sise so ul,ă ă ă ă ă ă ţ cuprins de sil şi ale c rei cuvinte deveniser cauza schimb riiă ă ă ă ă de ordin moral a lui Clausen. O schimbare care avusese ca efectun furt de sute de milioane. Era posibil ca ostilitatea adormit s ă ă fie redeşteptat iar femeia s fie inta unor acte de r zbunare.ă ă ţ ă

Ea trebuia s respecte frica luiă Manfredi . B trânul bancher ştiaă mai mult decât ei doi şi, dac fusese de p rere c ea s dispar oă ă ă ă ă perioad de timp, pân la diluarea efectului debloc rii contului,ă ă ă era bine s -i urmeze sfatul. Un b trân bolnav aflat la sfârşitulă ă vie ii nu se pripea s trag concluzii neîntemeiate.ţ ă ăExplica ia avea sens şi se lega de discu ia purtat în Bedfordţ ţ ă Hills, cu trei s pt mâni în urm . Mama lui o s -şi dea singură ă ă ă ă seama de aceast leg tur . O s asculte, „cuvintele” lui Ernstă ă ă ă Manfredi.

Instinctiv, Noel privi peste um r s vad dac -l urm reşteă ă ă ă ă cineva. Lucrul acesta devenise un obicei. Frica îl f cea prudent;ă mânia îi conferea o anumit for . Dorea foarte mult s vad ună ţă ă ă

duşman în carne şi oase. Începuse s se acomodeze cu p dureaă ă necunoscut .ăPorni înapoi spre hotel. Ieşise în goan din Georges V, z p cită ă ă

209



şi cuprins de panic , evitându-l pe directorul adjunct şi avândă nevoie de aerul rece al str zii ca s -şi limpezeasc mintea. Acumă ă ă o s accepte un aperitiv şi o s mai efectueze înc o convorbireă ă ă peste ocean. Cu mama lui.

Merse mai repede, oprindu-se brusc de dou ori şi întorcându-ă

se repede. Îl urm rea cineva?ă

Era posibil. Un Fiat verde închis încetinise în dreptul unui blocpe lâng care tocmai trecuse.ă În regul ă.

Travers strada rapid, p trunse într-o cafenea de pe trotuar peă ă intrarea principal şi ieşi dup câteva clipe prin spate pe o uşiă ă ţă care d dea în bulevardul Georges V. Merse de-a lungul unui grupă de case, oprindu-se la un chioşc ca s cumpere un ziar.ă

Reuşi s vad Fiatul verde care d du col ul din apropiereaă ă ă ţ cafenelei. Acesta opri brusc. Şoferul parc lâng bordur şi-şiă ă ă l s capul în jos.ă ă În regul ă. Deodat , Noel îşi d du seama ceă ă trebuia s fac dup aperitiv şi dup convorbirea cu Althene.ă ă ă ă

O s-o vad pe Helden. Avea nevoie de un pistol.ă

Von Tiebolt se holb la receptorul telefonului public dină aeroportul din Atena, cu gura c scat de uimire.ă ă

— Ce ai spus ? întreb el.ă— E adev rat, Johann, spuse Helden de la Paris. Informa iileă ţ

engleze cred c tu eşti Tinamou.ă— Extraordinar , spuse b rbatul blond uluit, vorbind cuă

oarecare efort. Şi strig tor la cer!ă— Asta i-am spus şi eu lui Holcroft. I-am spus c eşti vânată

pentru lucrurile pe care le scrii… şi din cauza a ceea ce eşti. Aceea ce sunt em.

— Da, cred c da.ăVon Tiebolt nu putu s se concentreze asupra ra ionamentuluiă ţ surorii lui; strânse receptorul înfuriat. Undeva se f cuse oă

greşeal ; trebuiau luate m suri imediate pentru corectarea ei.ă ă Ce-i adusese pe cei de la M.I. 5 la el! Fuseser acoperite toateă urmele! Dar, la nevoie, îl putea produce şi pe Tinamou; erastrategia lui de pe urm . Nimeni nu inspira mai mult încredereă ă decât suspectul care îl d dea în vileag pe ucigaşul h ituit. Eraă ă ultima tactic pe care o pusese la punct. Era posibil s-oă

foloseasc mai devreme decât îşi închipuise.ă— Johann, mai eşti acolo?— Da, îmi pare r u.ă

210



— Trebuie s te întâlneşti cu Holcroft cât mai repede cuă putin .ţă

— Sigur. O s fiu în Paris peste patru-cinci zile…ă— Nu mai devreme? îl întrerupse Helden. E foarte îngrijorat.— Îmi este imposibil.

— Mai am atât de multe s - i spun…ă ţ

Îi povesti despre contul din Geneva, despre agen ia din Zurichţ care era dispus s distribuie sute de milioane, despre fiulă ă american al lui Heinrich Clausen, despre Erich Kessler din Berlin,despre familia von Tiebolt din Rio. Apoi, ezitând, repet cuvinteleă rostite de sora ei: Un b rbat ă o să vină într-o bun ziă şi o să vorbeasc ă despre un aranjament ciudat .

— Ai spus tu aşa ceva? îşi întreb ea fratele.ă— Da. Sunt multe lucruri de care n-ai aflat. Nu ştiam când sau

cum o s se întâmple, ştiam doar c o s se întâmple. Am vorbită ă ă cu Gretchen mai devreme. Acest Holcroft a fost la ea cu o sear ă

înainte. M tem c nu l-a putut ajuta cine ştie cât. Avem una dină ă cele mai importante şi emo ionante misiuni din istoria recent .ţ ă Greşelile trebuie reparate…

— Asta a spus şi Holcroft, interveni Helden.— Sunt convins.— E speriat. Încearc s n-o arate dar se vede.ă ă— Este firesc. R spunderea e uriaş . Trebuie s aflu ce ştie că ă ă ă

s pot s -l ajut.ă ă— Atunci vino acum la Paris.— Nu pot. Mai r mân doar câteva zile.ă— Sunt îngrijorat . Dac Noel este cine spune c este şi n-amă ă ă

nici un motiv s m îndoiesc…ă ă— Noel? întreb fratele ei, uşor surprins.ă— Îmi place de el, Johann.— Continu .ă— Dac el este cel care trebuie s v adune pe to i trei ca să ă ă ţ ă

merge i la directorii de la Grande Banque, atunci nu se poateţ întâmpla nimic f r el la Geneva.ă ă

— Şi?— O ştiu şi al ii. Cred c ştiu şi despre contul din Elve ia. S-auţ ă ţ

întâmplat lucruri teribile! Au încercat s -l opreasc .ă ă— Cine?

— B nuiesc c Rache. Sau ODESSA.ă ă— M îndoiesc, spuse John Tennyson. Nici una din ele nu e înă stare s p streze secretul asupra unor asemenea informa iiă ă ţ

211



— Cum adic „i-a fost furat ”?ă ă— Simplu. Un b rbat l-a urm rit, l-a b tut pân şi-a pierdută ă ă ă

cunoştin a şi a luat fotografia. Nimic altceva, doar fotografia.ţ— Ce b rbat?ă— Nu ştie. Era întuneric, n-a putut s -l vad . S-a trezit pe ună ă

câmp, la câteva mile de Portsmouth.— A fost atacat în Portsmouth?— Din cât am în eles, cam la o mil de casa lui Gretchen.ţ ăCeva era într-adev r ă grav. Poarte grav.— Eşti sigur c Holcroft nu minte?ă ă— De ce ar face-o?— Ce i-a spusţ exact ?— C a fost fug rit de un b rbat cu un pulover negru. Omul l-aă ă ă

lovit cu ceva greu şi i-a luat fotografia din buzunar când z cea ă f r cunoştin . Doar fotografia. Nici banii, nici altceva.ă ă ţă

— În eleg.ţDar de fapt nu în elegea! Şi tocmai faptul c nu în elegea îlţ ă ţ

tulbura. Nu-i putea împ rt şi temerile proprii lui Helden; caă ă întotdeauna, trebuia s par st pân pe situa ie. Totuşi, se vedeaă ă ă ţ nevoit s cerceteze aceast tulburare de neîn eles şiă ă ţ necunoscut .ă

— Helden, aş vrea s faci ceva… pentru noi to i. Crezi c aiă ţ ă putea s te învoieşti o zi de la serviciu?ă— Cred c da! De ce?ă

— M gândesc c ar trebui s încerc m s afl m cine seă ă ă ă ă ă intereseaz atât de mult de Holcroft. Poate propui tu o plimbareă cu maşina undeva în afara oraşului, la Fontainebleau sau laBarbizon!

— Dar de ce?— Am un prieten la Paris care îmi face din când în când câte

un serviciu. O s -l rog s te urm reasc , foarte discret,ă ă ă ă bineîn eles. Poate afl m cine mai vine la plimbare.ţ ă— Ar putea s-o fac unul din oamenii t i.ă ă— Nu, nu cred. Nu- i amesteca prietenii. Herr Oberst nuţ

trebuie s fie pus la curent.ă— Bine. O s pornim cam pe la zece diminea a. De la hotelulă ţ

lui. Douzaine Heures din Rue Chevelle. Cum o s -l recunosc peă omul t u?ă

— N-o s -l recunoşti. O s - i dea el de urm . Nu-i spune nimică ă ţ ă lui Holcroft; l-ar indispune f r rost.ă ă— Foarte bine. M suni când ajungi la Paris?ă

213



— De cum sosesc, meine Schwester.— Danke, mein Bruder.

Tennyson puse receptorul în furc . Mai avea de efectuat oă ultim convorbire înainte de a lua avionul spre Berlin. De dataă asta, nu cu Gretchen; nu voia s stea de vorb cu ea. Dacă ă ă

ac iunile lui Beaumont se dovedeau a fi atât de nefaste Precumţ

p reau, dac în nes buin a lui acesta împiedicase cauza celoră ă ă ţ din Wolfsschanze, atunci toate firele care duceau la el şi prin ella Geneva, trebuiau retezate. Nu era uşor s iei o asemeneaă hot râre. O iubea pe Gretchen aşa cum pu ini oameni din lumeă ţ

îşi iubesc surorile, într-un fel pe care lumea îl dezaproba fiindc ă nu-l în elegea. Ea îi rezolva necesit ile şi îi domolea poftele,ţ ăţ astfel încât nu existau niciodat complica ii survenite din afar .ă ţ ă Mintea lui era liber s se concentreze asupra misiuniiă ă extraordinare pe care o avea în via . Dar iat c şi asemeneaţă ă ă leg turi, ce par indestructibile cunosc fisura şi au pân la urmă ă ă un sfârşit. S-ar putea ca Gretchen, sora şi iubita lui, s trebuiască ă la rândul ei s moar .ă ă

Holcroft ascult ultimele cuvinte ale Althenei, uluit deă echilibrul ei şi de faptul c totul mersese atât de uşor.ă Înmormântarea avusese loc ieri.

— F ce trebuie s faci, Noel. Un om cumsecade a murit inutilă ă şi prosteşte, asta e porc ria. Dar s-a terminat; nici unul din noiă nu poate face nimic.

— Tu po i s faci ceva pentru mine.ţ ă— Ce anume?Îi spuse de moartea lui Manfredi – aşa cum o reconstitui ser ă

cei din Elve ia. Un b trân doborât de durere, care a preferat unţ ă sfârşit rapid unei suferin e şi unei infirmit i prelungite.ţ ăţ

— Ultimul lucru pe care l-a f cut ca bancher a fost întâlnireaă cu mine de la Geneva.Althene t cu pre de o clip , gândindu-se la prietenul careă ţ ă

odinioar însemnase atât de mult pentru ea.ă— Era exact genul lui, a inut s realizeze el însuşi o în elegereţ ă ţ

atât de important ca aceea de care i-a povestit. N-a vrut s-oă ţ lase în grija altcuiva.

— Mai era ceva; avea leg tur cu tine. Spunea c-o s în elegi.ă ă ă ţ

Holcroft inu receptorul strâns şi vorbi cât mai conving tor cuţ ă putin . D du glas „neliniştilor” lui Manfredi despre oamenii careţă ă şi-ar putea aminti de o femeie hot rât pe care o considerauă ă

214



r spunz toare de schimbarea lui Heinrich Clausen şi de deciziaă ă lui de a tr da Reichul. Îi explic apoi c era perfect posibil s fiă ă ă ă r mas câ iva fanatici care s caute şi acum r zbunare. Vecheaă ţ ă ă prieten a lui Manfredi, Althene Clausen, n-avea voie s rişte să ă ă se transforme într-o int ; ar trebui s plece o vreme undevaţ ă ă

unde s n-o poat g si nimeni, în eventualitatea c numele luiă ă ă ă

Clausen ar fi readus în actualitate.— Po i s în elegi, mam ?ţ ă ţ ă— Da, r spunse Althene. Fiindc mi-a spus-o şi mie cândvaă ă

demult. Într-o dup -amiaz c lduroas , la Berlin. Mi-a spus şi că ă ă ă ă o s ne caute. A avut dreptate; are şi acum. Lumea e plin deă ă nebuni.

— Unde te duci?— Nu ştiu. Poate c o s fac o c l torie. E o perioad foarteă ă ă ă ă

bun , nu? Oamenii manifest o solicitudine atât de jenant cândă ă ă e vorba de moarte.

— Aş prefera s mergi undeva unde s nu te vad nimeni.ă ă ă Doar câteva s pt mâni.ă ă

— E uşor s m fac nev zut . Am o oarecare experien . Timpă ă ă ă ţă de doi ani dup ce am plecat din Berlin, am mers mereu dintr-ună loc în altul. De fapt, pân la Pearl Harbour. Liga avea prea multeă de f cut ca s r mân vreme şi pentru mângâiere în zileleă ă ă ă acelea; primea ordinele din Wilhelmstrasse.

— N-am ştiut, spuse Holcroft, mişcat.— Exist o mul ime… Nu conteaz . Richard le-a pus cap t. Ne-ă ţ ă ă

a f cut s nu mai fugim şi s nu ne mai ascundem. O s te anună ă ă ă ţ unde sunt.

— Cum?Mama lui t cu câteva clipe.ă— Prin prietenul t u din Curaçao, domnul Buonoventura. A fostă

extrem de politicos. O s -i comunic lui.ăHolcroft zâmbi.— Foarte bine. O s -l sun pe Sam.ă— Nu i-am povestit niciodat despre zilele acelea, nu-i, aşa?ţ ă

Înainte ca Richard s intre în via a noastr . Z u c ar trebui s-oă ţ ă ă ă fac; s-ar putea s te intereseze.ă

— M-ar interesa foarte mult. A avut dreptate Manfredi. Eştiincredibil .ă

— Nu, dragul meu. Pur şi simplu supravie uiesc.ţCa de fiecare dat , îşi luar r mas bun în grab ; doar erauă ă ă ă prieteni. Noel ieşi din biroul directorului adjunct. Vru s str bată ă ă

215



holul hotelului Georges V în direc ia barului, unde prietenul lui îlţ aştepta pentru aperitiv, pe urm se hot rî s fac un scurt ocol.ă ă ă ă Se apropie de fereastra uriaş din stânga intr rii şi se uit peă ă ă furiş printre faldurile draperiilor de catifea roşie. Fiatul verde seafla tot pe strad .ă

Noel continu s traverseze holul în direc ia barului. O să ă ţ ă

petreac un sfert de or purtând o conversa ie pl cut cuă ă ţ ă ă directorul adjunct, în timpul c reia o s lase s -i scape câtevaă ă ă informa ii foarte precise, deşi eronate şi o s cear s i se facţ ă ă ă ă un serviciu sau dou .ă

Dup care urma Helden. Dac n-o s -l sune pân la cinci, o s -ă ă ă ă ăi telefoneze el la Gallimard. Trebuia s-o vad ; avea nevoie de ună pistol.

— Patru sau cinci zile! explod Holcroft la telefon. Nu vreau să ă aştept patra sau cinci zile. O s m întâlnesc cu el oriunde! Nuă ă pot s pierd timp.ă

— A spus c n-ajunge la Paris pân atunci şi a sugerat ca întreă ă timp s te duci la Berlin. i-ar trebui cam o zi.ă Ţ

— Ştia de Kessler?— Poate c nu dup nume, dar ştia de Berlin.ă ă— Unde era?— Pe aeroportul din Atena.Noel îşi aduse aminte. A disp rut ă cu patru zile în urm ă în

Bahrein . Oamenii noştri sunt cu ochii pe el din Singapore la Atena : cei din Serviciul Englez de Informa ii o s se întâlneascţ ă ă inevitabil cu John Tennyson, dac nu cumva au şi f cut-o.ă ă

— Ce-a spus despre englezi?— A fost furios, aşa cum mi-am închipuit. Johann are obiceiul

s scrie din când în când câte-un articol care nu convineă ministerului de externe. A fost scandalizat.— Sper s n-o fac . Exact de un reportaj în ziar n-avemă ă nevoie. Po i s -l mai suni o dat ? Pot s-o facţ ă ă eu ? Ar fi posibil s ă ajung în seara asta şi l-aş aştepta la Orly.ă

— M tem c nu. Trebuia s prind avionul. Are doar un num ră ă ă ă ă la Bruxelles; de acolo îşi ridic mesajele. Pe al meu l-a primită dup aproape dou zile.ă ă

— Fir-ar s fie!ă

— Eşti surescitat.— Sunt gr bit.ă— Noel… începu Helden şov ind. Mâine nu e nevoie s m ducă ă ă

216



la serviciu. Am putea s ne întâlnim? Eventual s facem oă ă plimbare cu maşina? Aş vrea s st m de vorb .ă ă ă

Holcroft era uimit. El era cel care voia s-o vad peă ea .— De ce s aştept m pân mâine? Hai s lu m cina împreun .ă ă ă ă ă ă— Nu pot. Am o întâlnire în seara asta. O s fiu la hotelul t uă ă

mâine diminea la zece. Dup -mas po i s iei avionul spreţă ă ă ţ ă

Berlin.— Te întâlneşti cu nişte prieteni?— Da.— Helden, f ceva pentru mine. Nu credeam c o s cer cuivaă ă ă

acest lucru, dar… vreau un pistol. Nu ştiu cum s fac rost de unulă şi nici care sunt legile aici!

— În eles. O s i-l aduc. Pân diminea .ţ ă ţ ă ţă— Ne vedem mâine.Holcroft închise şi se uit la servieta deschis , aflat peă ă ă

scaunul hotelului. V zu coperta documentului de la Geneva.ă Aceasta îi aminti de amenin area oamenilor din Wolfsschanze.ţ Pentru tine nimic nu mai este ca înainte … Acum îşi d dea seamaă cât de adev rat era. Împrumutase un pistol în Costa Rica.ă Ucisese un om care fusese pe punctul de a-l ucide şi nu maivoise s in un pistol în mân pentru tot restul vie ii. Şi asta seă ţ ă ă ţ schimbase. Totul se schimbase, fiindc un om pe care nu-lă cunoscuse niciodat îl strigase de dincolo de mormânt..ă

217



20— Î i plac p str vii de munte? întreb Helden, înmânându-iţ ă ă ă

pistolul automat pe locul din fa al maşinii lui închiriate.ţă— Îmi plac, spuse el râzând.— Ce te amuz ?ă— Nu ştiu. Îmi dai un pistol, lucru pe care lumea nu prea îl face

în mod obişnuit şi în acelaşi timp m întrebi ce aş vrea să ă m nânc la prânz.ă

— N-au de-a face una cu alta. Cred c n-ar fi r u s nu te maiă ă ă gândeşti la problemele personale câteva ore.

— Credeam c vrei s vorbim despre ele.ă ă— Vreau. Vreau, de asemenea, s te cunosc mai bine. Cândă

ne-am întâlnit ieri sear , tu ai pus toate întreb rile.ă ă— Înainte de a pune întreb rile, numai tu ai ipat.ă ţHelden râse.— Îmi pare r u. Am fost agitat , aşa e?ă ă— A fost o nebunie. Ai un râs frumos. Nu ştiam c eşti în stareă

s râzi.ă— O fac destul de des. Cel pu in de dou ori pe lun , cu oţ ă ă

precizie de ceasornic.Holcroft o privi.— N-ar fi trebuit s spun asta. B nuiesc c nu ai prea multeă ă ă

motive de râs.Ea îi întoarse privirea; pe buze îi flutur un zâmbet.ă— Poate mai multe decât crezi. Şi nu m-am sim it ofensat .ţ ă Sunt convins c m consideri o persoan relativ sobr .ă ă ă ă ă— Discu ia noastr de ieri sear n-avea cum s provoaceţ ă ă ă

hohote de râs.— Nu, n-avea.Helden se întoarse, inându-şi ambele mâini pe genunchi peţ

sub fusta alb plisat care acoperea scaunul. Avea un aeră ă ştreng resc pe care Noel nu i-l observase pân atunci şi care fuă ă

înt rit de propriile cuvinte.ă— Te gândeşti vreodat la ei? î ă ntreb ea.ă— La cine?

218



— La ta ii aceia pe care nici unul din noi nu i-a cunoscut. Ceeaţ ce au f cut a fost un act de o îndr zneal incredibil .ă ă ă ă

— Nu numai unul. Sute… chiar mii. Fiecare diferit de celelalte,complicat, durând luni de zile. Trei ani de manipul ri. ă

— Probabil c au tr it în teroare.ă ă

— Sunt sigur c aşa a fost.ă

— Ce i-a îndemnat s-o fac ?ă— Exact ceea ce… spuse Noel, oprindu-se f r s ştie de ce.ă ă ă

Exact ceea ce mi-a scris Heinrich Clausen în scrisoare. Au fostşoca i mai mult decât ne putem închipui când au aflat deţ „lag rele de reabilitare”. Auschwitz, Belsen – i-au f cut s -şiă ă ă piard min ile. Acum ni se pare incredibil dar adu- i aminte că ţ ţ ă asta se întâmpla în ’43. Existau veritabile conspira ii ale t cerii.ţ ă

Helden îi atinse bra ul; fu o atingere scurt dar ferm .ţ ă ă— Îi spui Heinrich Clausen. Nu po i s -i spui „tat ”, nu-i aşa?ţ ă ă— Am avut un tat .ăNoel se opri. Nu era momentul s vorbeasc pe larg despreă ă

Richard Holcroft; trebuia s se st pâneasc .ă ă ă— A murit. A fost ucis acum cinci zile la New York.— O, Doamne…Helden se uit la el; sim i cât de mare îi era îngrijorarea.ă ţ— Ucis? Din cauza Genevei? întreb ea.ă— Nu ştiu.— Dar asta crezi.— Da.Îşi încleşt mâinile pe volan şi t cu. Sim ea c acest fapt seă ă ţ ă

transform într-un punct vulnerabil şi era groaznic.ă— Iart -m , Noel. Nu mai ştiu ce s spun. Aş vrea s pot s teă ă ă ă ă

mângâi cumva dar nu ştiu cum.Se uit la ea, oprindu-şi privirea asupra chipului dr g laş şi aă ă ă

ochilor plini de nelinişte.— La câte probleme ai tu, simplul fapt c ai spus asta eă suficient. Eşti un om bun, Helden. N-am întâlnit mul i oameni caţ tine.

— Aş putea spune acelaşi lucru… om bun.— Am spus-o amândoi. Ce se mai aude cu p str vii ia? Şiă ă ă

dac tot lipsim câteva ore, ce-ar fi s -mi zici unde mergem?ă ă— La Barbizon. Exist un restaurant grozav în mijloculă

oraşului. Ai fost vreodat la Barbizon?ă— De câteva ori, spuse Noel, a intindu-şi brusc ochii peţ oglinjoara dreptunghiular de lâng geamul maşinii.ă ă

219



n-avu încotro, trecând în vitez pe lâng cele dou maşini. Noelă ă ă îşi ridic privirea. B rbatul avea un ten deschis şi p rul şaten; şiă ă ă înc ceva: obrazul îi era p tat sau ciupit ca de v rsat.ă ă ă

Era un chip pe care îl putea recunoaşte. sta era singurulĂ lucru care conta.

Conduc torul maşinii stricate îi mul umi lui Holcroft,ă ţ

spunându-i c ajutorul trebuia s soseasc .ă ă ăNoel d du din cap şi porni din nou motorul, întrebându-seă

dac o s mai vad Fiatul verde curând. O s stea pe un drumă ă ă ă l turalnic şi o s -l aştepte sau pur şi simplu o s apar de nic ieriă ă ă ă ă şi o s -l vad iar în oglinda retrovizoare?ă ă

— A fost foarte amabil din partea ta, spuse Helden.— Noi, americanii cei urâ i, mai facem din când în când şiţ

câte-un gest frumos. O s m întorc pe şosea.ă ăDac Fiatul se aflase pe unul din drumurile l turalnice, nu-lă ă

v zu. Dar era acolo, în oglind , pe şosea. P r sir drumulă ă ă ă ă principal la ieşirea din Seine-et-Marne şi se îndreptar spreă Barbizon. Fiatul verde r m sese mult în urm dar era acolo.ă ă ă

Prânzul fu un amestec ciudat de dezinvoltur şi stinghereal :ă ă începuturi scurte şi opriri bruşte; conversa ii re inute, începute şiţ ţ întrerupte deodat , undeva la jum tate, f r a li se mai ineă ă ă ă ţ minte subiectul. Totuşi, faptul c se sim eau la largul lor seă ţ datora prezen ei lor împreun la mas , apropierii fizice dintre ei.ţ ă ă Holcroft îşi închipuia c şi ea simte acest lucru la fel de bine caă el.

Acest sentiment de apropiere era confirmat de un lucru pecare îl f cea Helden, evident f r s se gândeasc la el: îlă ă ă ă ă atingea în repetate rânduri. Întindea mâna scurt şi-i atingeamâneca sau, abia perceptibil, propria mân . Îl atingea ca să ă sublinieze ceea ce spunea sau ca s îl fac atent la o întrebareă ă pe care o punea, dar o f cea ca pe lucrul cel mai firesc din lume.ă Iar pentru el era la fel de firesc s accepte aceste atingeri şi s leă ă r spund în acelaşi mod.ă ă

— Fratele t u n-a vorbit despre Beaumont? întreb el.ă ă— Ba da. Era foarte sup rat. Tot ce are leg tur cu Beaumontă ă ă

îl enerveaz . Dar crede c te-ai înşelat când ai avut impresia c l-ă ă ăai v zut în avion. Voia s aduci fotografia. I-am spus c n-o maiă ă ă

ai. S-a înfuriat.— Pentru fotografie?— Da. A spus c ar fi ceva periculos. C-ar fi posibil s seă ă

221



trimit „anumi i oameni” la Gretchen, la tine sau la Geneva.ă ţ— Cred c r spunsul e mai simplu. Marina Regal nu seă ă ă

deosebeşte de nici o alt organiza ie militar . Ofi erii se ap ră ţ ă ţ ă ă unul pe altul.

— Te referi la sora mea cea promiscu ? ă

Noel d du din cap; n-avea nici un chef s discute despreă ă

Gretchen Beaumont şi în nici un caz cu Helden.— Cam aşa ceva.Ea îi atinse degetele.— E în regul , Noel. Nu sunt eu cea care o s -mi judec sora,ă ă

spuse, retr gându-şi mina şi sim indu-se jenat . Vreau s spună ţ ă ă c n-am nici un drept… Nu, nu asta vreau s spun. În ceea ce teă ă priveşte, n-am dreptul…

— Cred c ştim amândoi ce vrei s spui, o întrerupse Holcroft,ă ă acoperindu-i mâna cu a lui. Simte-te liber s ai tot dreptul. Credă ă c îmi place.ă

— M faci s m simt prost.ă ă ă— Z u? Exact asta nu vreau s te fac s te sim i.ă ă ă ţÎşi retrase mâna, urm rind privirea ei care se îndreptase spreă

fereastr . Se uita la un bazin înconjurat de pietriş de pe terasă ă dar aten ia lui nu r mase în acelaşi loc cu a ei. Privirea lui seţ ă ridic în direc ia unor grupuri de turişti care se plimbau agale peă ţ strad din Barbizon de dincolo de uşile restaurantului. B rbatulă ă cu p r şaten şi fa a ciupit de v rsat st tea nemişcat pe trotuarulă ţ ă ă ă de vis-a-vis. Avea o igar în gur şi inea în nun ceva ceţ ă ă ţ ă sem na cu un catalog artistic. Dar nu se uita la broşur . ineaă ă Ţ capul uşor ridicat iar ochii i se fixaser asupra intr rii înă ă restaurant.

Sosise momentul s intre în ac iune, îşi spuse Noel. Mâniaă ţ reizbucnise; voia s pun mâna pe omul acela.ă ă

— Am o idee, spuse el cât putu de degajat. Am v zut un afişă lâng uş , unde cred c scria – cu franceza pe care-o mai ină ă ă ţ minte din şcoal –ă Fetes d’hiver . Un loc c ruia îi zice Montereau –ă nu-mai-ştiu-cum. Asta nu-i un fel de carnaval?

— Nu satul, s rb toarea. Cred c se afl cam la şapte-opt mileă ă ă ă sud de aici.

— În ce const ? La carnaval m refer.ă ă— Fetes d’hiver ? Sunt relativ banale şi sunt organizate de

obicei de biserica din localitate. În majoritatea cazurilor, se leag ă de ziua unui sfânt. E un fel de Marché aux Puces .— Hai s mergem.ă

222



— Chiar vrei?— De ce nu? Poate ne distr m. O s - i cump r un cadou.ă ă ţ ăHelden îl privi mirat .ă— Bine, spuse ea.

*

* *Lumina str lucitoare a soarelui de dup -amiaz ap rea dină ă ă ă când în când în oglinda lateral în reflect ri puternice, f cându-lă ă ă pe Holcroft s -şi îngusteze privirile, s clipeasc des şi s încerceă ă ă ă s scape de punctele albe care-i ap reau în fa a ochilor. Fiatulă ă ţ verde închis se ivea din când în când. Era mult în spatele lor darniciodat nu r mânea nev zut o perioad prea mare de timp.ă ă ă ă

Parc maşina în spatele unei biserici aflate chiar în centrulă satului. Ocoli casa parohial împreun cu Helden, ieşind în fa şiă ă ţă pierzându-se în mul ime.ţ

Pia a satului era tipic francez , cu str zi pavate care porneauţ ă ă din ea aidoma spi elor inegale ale unei ro i imperfecte şi cuţ ţ cl diri vechi şi trotuare întortocheate pretutindeni. Tarabele erauă aşezate la întâmplare, firmele de deasupra având un grad maimic sau mai mare de paragin , iar pe ele se înghesuiau tot felulă de obiecte de artizanat şi de alimente. Farfuriile str lucitoare şiă muşamaua întins peste tot atr geau razele soarelui; suli eă ă ţ luminoase str pungeau mul imea. Această ţ ă fete n-avea nimic de-a face cu vânz rile pentru turişti. Str inii veneau doar prim varaă ă ă şi vara.

B rbatul cu fa a ciupit de v rsat st tea în fa a unei tarabe,ă ţ ă ă ă ţ undeva în mijlocul pie ii. Mesteca o bucat de pl cint iar ochii îlţ ă ă ă c utau pe Holcroft. Nu ştia c fusese reperat, Noel era sigur deă ă asta. Era prea degajat şi prea preocupat de mâncare. inea subŢ control obiectivele; totul era în regul . Holcroft se întoarse spreă Helden care se afla lâng el.ă— Am şi v zut cadoul pe care vreau s i-l cump r! strig el.ă ă ţ ă ă

— Nu fi copil…— Aşteapt -m aici! În câteva minute m întorc.ă ă ă— M duc acolo unde se vând vase de cositor, spuse ea,ă

ar tând spre dreapta.ă— Bine. Pe curând.Noel începu s -şi croiasc drum prin mul ime. Dac putea să ă ţ ă ă

se strecoare, s se plimbe f r rost şi s se mişte suficient deă ă ă ă repede, avea şanse s ias la marginea mul imii de corpuri careă ă ţ se ciocneau între ele, f r ca b rbatul şaten s -l vad . Odată ă ă ă ă ă

223



ajuns pe trotuarul pietruit de dincolo de gloat , putea s seă ă apropie pe furiş, la câ iva metri, de raionul de pl cinte şi pr jituri.ţ ă ă

Ajunse pe trotuar; b rbatul nu-l v zuse. Ceruse înc o pl cintă ă ă ă ă şi o mânca absent, ridicându-se pe vârfurile picioarelor şi privindneliniştit pe deasupra capetelor celor din mul ime. Deodat ,ţ ă

d du impresia c se destinde şi c revine la pozi ia normal ,ă ă ă ţ ă

aten ia concentrându-i-se asupra uneia din cele dou inte. Oţ ă ţ z rise pe Helden; pare-se c era convins c dac putea s-o vadă ă ă ă ă pe ea, nici înso itorul ei nu era prea departe.ţ

Noel se pref cu deodat c şi-a scrântit glezna şi şchiop tă ă ă ă ă dând ocol mul imii, accidentul recent îng duindu-i s se apleceţ ă ă de durere. Acum b rbatul nu mai avea cum s -l vad .ă ă ă

Noel st tea exact în spatele tarabei cu pl cinte, la nici zeceă ă metri de ea. Îl privi atent pe b rbat. Avea ceva primitiv în felulă cum st tea acolo, mâncând pe îndelete şi lungindu-şi gâtul dină când în când, ca s se asigure c prada se afla înc la vedere. Luiă ă ă Holcroft îi trecu prin cap c avea în fa a ochilor o r pitoare. Nu-iă ţ ă putea vedea ochii îns ştia c sunt reci şi aten i. Gândul îl f cu să ă ţ ă ă se mânieze, aducându-i în minte imaginea unui asemenea omaşezat în spatele unui şofer, inându-i poate un pistol în ceaf şiţ ă aşteptând ca Richard Holcroft s -şi fac apari ia pe trotuarul uneiă ă ţ str zi din New York. Furia îi era stârnit de sentimentul acesteiă ă manipul ri reci ca ghea a şi mortale.ă ţNoel se pierdu în mul ime, cu mâna dreapt încleştat peţ ă ă pistolul automat din buzunar, cu stânga întins în fa şi cuă ţă degetele încordate. Când o s -l ating , o s fie o strângere peă ă ă care b rbatul şaten n-o s-o uite niciodat .ă ă

Deodat îşi d du seama c era blocat.ă ă ă Blocat! Tocmai când încerca s despart umerii unui b rbat şi unei femei din fa , o aă ă ă ţă treia siluet i se aşez înainte, împiedicându-l cu corpul şiă ă inându-şi chipul îndreptat în alt parte. Era oprit cu bun -ştiin !ţ ă ă ţă— Da i-v la o parte! L sa i-m în pace, fir-a i ai dracului!ţ ă ă ţ ă ţ

V zu c fie strig tele, fie engleza lui, sau poate amândou , îlă ă ă ă alertaser pe b rbatul şaten aflat la câ iva paşi, care se întoarseă ă ţ pe c lcâie şi sc p pl cinta. Ochii îi erau r t ci i şi era roşu laă ă ă ă ă ă ţ fa . Se întoarse din nou şi-şi croi drum prin mul ime, departe deţă ţ Noel.

— Da i-v la o…!ţ ă

Holcroft sim i înainte s vad . Ceva îi str punsese haina,ţ ă ă ă sfâşiind c ptuşeala deasupra buzunarului sting. Îşi coborî ă privirea, nevenindu-i s cread . Un cu it fusese aruncat spre elă ă ţ

224



din lateral; dac nu s-ar fi mişcat la timp l-ar fi nimerit în plin!ăApuc încheietura care inea cu itul şi o împinse în l turi,ă ţ ţ ă

temându-se s -i dea drumul şi fixându-şi um rul în pieptulă ă b rbatului care avea cu itul. Acesta continu s -şi ascundă ţ ă ă ă chipul. Cine era? N-avea timp s se gândeasc sau s -şi pună ă ă ă

întreb ri; trebuia s scape de cu itul acela cumplit!ă ă ţ

Noel d du un ip t. Se aplec , strângând ca într-o menghină ţ ă ă ă încheietura adversarului care încerca s loveasc la întâmplareă ă cu lama în spa iul redus, mişcându-şi convulsiv tot corpul şiţ lovindu-se de cei din jur. Smuci pumnul care inea lama, dupţ ă care îl coborî brusc, folosindu-se de toat greutatea corpului şiă ajungând pe strad . Lama c zu, lovindu-se cu zgomot de pavaj.ă ă

Ceva îl izbi în gât. Ame it pe loc, avu totuşi timp s -şi deaţ ă seama ce se întâmplase; fusese lovit cu o eav . Se ghemui,ţ ă prad groazei şi z p celii, dar ştiu c n-are voie s se aşeze!ă ă ă ă ă Instinctul îl f cu s r mân în picioare; frica îl convinse s fieă ă ă ă ă preg tit, aşteptând un eventual atac, gata s -l resping . Iară ă ă mânia îl îndemn s -şi caute atacatorii.ă ă

Plecaser . Corpul care apar inuse chipului nev zut disp ruse.ă ţ ă ă Cu itul de pe jos nu mai era acolo! Şi în jurul lui oamenii seţ d deau înapoi, uitându-se la el de parc n-ar fi fost întreg laă ă minte.

Dumnezeule ! Îşi spuse, dându-şi seama deodat ce se puteaă întâmpla. Dac o s -l ucid pe el, o s-o ucid şi pe Helden! Dacă ă ă ă ă b rbatul cu fa a ciupit de v rsat era protejat de ucigaşi iară ţ ă ă aceştia ştiau c -şi reperase inta, o s cread c şi Helden îlă ţ ă ă ă reperase pe el. O s-o urm reasc ! O s-o ucid fiindc f cea parteă ă ă ă ă din capcan !ă

Îşi f cu loc prin cercul de privitori şi d du în l turi vreo sut deă ă ă ă bra e şi mâini agitate, în direc ia pe care îşi aminti instinctiv cţ ţ ă ea i-o indicase cu câteva minute în urm . O tarab care vindeaă ă un soi de c ni sau farfurii, sau… c ni, farfurii, vaseă ă de cositor.

Asta era! O tarab cu vase de cositor. Unde era?ăO g si, dar ea nu era acolo. Nu o v zu nic ieri. Alerg pân laă ă ă ă ă

tejgheaua tarabei şi strig . ă— O femeie! A fost aici o femeie blond ! ă— Pardon? Je ne parle pas…

— Une femme… Aux cheveux blonds. Elle a ete ici!

Vânz torul ridic din umeri şi continu s lustruiasc o cupă ă ă ă ă ă mic .ă— Ou est elle ? ip Holcroft.ţ ă

225



— Vous etes fou! Fou! url proprietarul tarabei.ă Voleur! Police!— Non! S’il vous plaît! Une femme aux…— Ah, interveni vânz torul.ă Une blonde dans ce sens , spuse el,

f când un semn spre stânga.ăHolcroft plec de la tarab şi d du buzna înapoi în mul ime.ă ă ă ţ

Trase de mai multe paltoane şi haine, croindu-şi drum. O,Doamne, o ucisese ! Privirea lui trecea totul în revist , fiecareă coridor, fiecare pereche de ochi, fiecare şuvi de p r. Nu eraţă ă nic ieri.ă

— Helden!Deodat un pumn îl izbi în zona rinichiului drept iar un bra îiă ţ

fu trecut peste um r, încol cindu-se în jurul gâtului şi încercândă ă s -l sufoce. Lovi cu cotul drept în corpul atacatorului care acumă st tea în spatele lui şi-l tr gea dup el prin mul ime. Vrând să ă ă ţ ă trag aer în piept, îşi înfipse cotul stâng în silueta solid şiă ă contorsionat a celui care-l inea, f când apoi acelaşi lucru cuă ţ ă dreptul. Nimerise cuşca toracic a atacatorului; strânsoarea dină

jurul gâtului sl bi pentru o clip dar îi fu de-ajuns. Se întoarseă ă spre stânga, înfigându-şi unghiile în antebra ul care-i cuprinseseţ gâtul şi trase în jos, aruncându-şi atacatorul peste şold. Amândoib rba ii c zur la p mânt.ă ţ ă ă ă

Noel îi v zu chipul! Sub claia dezordonat de p r roşu se aflaă ă ă cicatricea mic de pe frunte iar sub ea ochii albaştri şi furioşi.ă Omul era cel mai tân r dintre cei doi agen i M.I. 5 care-lă ţ interogaser la hotelul unde st tuse la Londra. Mânia lui Noel eraă ă deplin ; nebunia întemeiat pe o greşeal teribil sc pase deă ă ă ă ă sub control. Serviciul Englez de Informa ii intraser pe fir şi s-arţ ă putea ca aceast interven ie s-o coste via a pe Helden.ă ţ ţ

Dar de ce ! De ce aici, într-un sat francez uitat de lume? Nuavea nici un r spuns. Ştia doar c omul al c rui gât îl strângea elă ă ă acum îi era duşman, la fel de periculos ca Rache sau ODESSA..— Scoal -teă ! strig Holcroft, ridicându-se în picioare şiă tr gându-l şi pe cel lalt. F cu greşeala s -i dea drumul o clipă ă ă ă ă agentului. F r s -şi dea seama, o lovitur paralizant îl izbi înă ă ă ă ă stomac ca un ciocan. D du ochii peste cap şi pre de câtevaă ţ secunde fu conştient c era luat pe sus într-o mare de chipuriă uimite. Deodat fu lipit cu brutalitate de zidul unei cl diri; reuşiă ă să aud ă zgomotul f cut de propriul cap când lovi suprafa a dur .ă ţ ă

— Fir-ai s fii de prost! Ce dracu’ te-a apucat? Era cât pe-aciă s te omoare acolo!ăOmul de la M.I. 5 vorbise potolit, dar vocea îi era atât de

226



intens încât ai fi putut crede c ipase. Noel îşi adun privirile;ă ă ţ ă agentul îl imobiliz . Antebra ul b rbatului îi fusese petrecut iar şiă ţ ă ă peste gât.

— Pui de c ea! săţ puse abia şoptit. Voi a i încercat s mţ ă ă ucide i…ţ

— Eşti nebun cu acte-n regul , Holcroft! Tinamou nu vrea s - iă ă ţ

clinteasc nici un fir de p r. Trebuie s te scot de-aici.ă ă ă— Tinamou? Aici?— S mergem!ă— Nu! Unde-i Helden?— Fireşte c nu cu noi! Crezi c-am înnebunit?ăNoel îl privi fix pe b rbat; spunea adev rul. Totul era lipsit deă ă

noim .ă— Atunci a luat-o cineva! A plecat!— Dac a plecat înseamn c s-a dus de bun -voie, spuseă ă ă ă

agentul. Am încercat s te prevenim. Las -te p gubaş!ă ă ă— Nu, te înşeli! A fost un b rbat, unul cu fa a ciupit deă ţ ă

v rsat…ă— Fiatul?— Da! El. Ne-a urm rit. M-am dus dup el şi oamenii lui m-auă ă

înh at. Au încercat s m ucid !ăţ ă ă ă— Vino cu mine, ordon agentul, apucându-l de bra peă ţ

Holcroft şi împingându-l pe trotuar.Ajunser la o alee întunecat şi îngust aflat între două ă ă ă ă

cl diri. Nici o raz de soare nu p trundea pân acolo; totul eraă ă ă ă cufundat în umbr . Aleea era str juit de l zi de gunoi. Dup aă ă ă ă ă treia lad pe dreapta, Noel z ri o pereche de picioare. Restulă ă corpului era ascuns de tomberon.

Agentul îl împinse pe Noel pe alee; avu nevoie doar de patru-cinci paşi ca s vad bine partea superioar a corpului.ă ă ă

La prima vedere, b rbatul cu chipul ciupit de v rsat p reaă ă ă beat. În mân inea o sticl de vin roşu al c rei con inut i seă ţ ă ă ţ v rsase în fa pe pantaloni. Dar era un roşu diferit de pata care iă ţă se l ise pe piept.ăţ

B rbatul fusese împuşcat.ă— Uite- i ucigaşul, spuse agentul. Acum ai de gând s neţ ă

ascul i? Întoarce-te la New York. Spune-ne ce ştii şi las totulţ ă balt .ă

Noel sim i c -şi pierde min ile şi c este înconjurat de oţ ă ţ ă confuzie de nep truns. Moartea violent îi d duse târcoale înă ă ă v zduh, la New York, la Rio, chiar şi aici într-un s tuc din Fran a.ă ă ţ

227



Rache, ODESSA, supravie uitorii din Wolfsschanze…ţPentru tine nimic nu mai e ca înainte…Se întoarse spre b rbatul de la M.I. 5, vorbind în şoapt .ă ă— Nu în elegi? Nuţ pot …La cap tul aleii avu loc o înc ierare scurt şi neaşteptat .ă ă ă ă

Dou siluete trecur în goan , una împingând-o pe cealalt . Seă ă ă ă

strigar câteva comenzi pe o voce gutural , aspr , sugerândă ă ă l murit violen a, deşi cuvintele nu se în elegeau. Strig tele deă ţ ţ ă ajutor fur oprite de nişte zgomote sacadate, palme care pocniră ă pe obraz o dat şi înc o dat . Pe urm siluetele nel muriteă ă ă ă ă disp rur dar Holcroft auzi un strig t.ă ă ă

— Noel! Noel!…Era Helden! Holcroft redeveni lucid şi ştiu ce avea de f cut. Cuă

toat for a, îl izbi cu um rul pe agent, f cându-l s seă ţ ă ă ă pr buşeasc peste lad de gunoi care ascundea cadavrulă ă ă b rbatului cu fa a ciupit de v rsat.ă ţ ă ă

Apoi ieşi în goan de pe alee.ă

228



21ipetele se auzir în continuare dar nu-şi putu da seama câtŢ ă

de departe, într-atât de g l gioas era mul imea din pia aă ă ă ţ ţ satului. Muzica se rev rsa din mai multe armonici şi comete.ă Lumea f cea loc ici şi colo perechilor care s ltau, se roteau şi seă ă

învârteau în ritmul dansurilor de la ar . Aceaţ ă fete d’hiver setransformase în carnaval.

— Noel! Noel!…Dinspre trotuarul care cotea spre stânga pie ei, din direc iaţ ţ

aceea veneau strig tele! Holcroft o lu la fug nebuneşte,ă ă ă ciocnindu-se de o pereche de îndr gosti i care se îmbr işau lipi iă ţ ăţ ţ de zid. Acolo.

— Noel!Se afla pe o strad lateral , m rginit de cl diri cu trei etaje.ă ă ă ă ă

Porni în goan , auzind ipetele din nou dar de data asta f ră ţ ă ă cuvinte, f r nici un nume, doar un strig t oprit de efectul uneiă ă ă lovituri care produse o exclama ie de durere.ţ

O, Doamne , trebuia s g seasc …ă ă ăO uşă! V zu o uş întredeschis ; era intrarea în cea de-a patraă ă ă

cl dire pe dreapta. ip tul venise de acolo!ă Ţ ăAlerg spre ea, amintindu-şi în timp ce se apropia c avea ună ă

pistol în buzunar. Îl scoase la iveal , gândindu-se pe când îl ineaă ţ cu stâng cie în mâna c nu se uitase niciodat atent la arm . Oă ă ă ă f cu acum şi pre de o clip se opri şi o fix cu privirea.ă ţ ă ă

Nu prea se pricepea la revolvere dar pe sta îl ştia. Era ună pistol cu înc rcare automat Budischowsky TP-70, exact acelaşiă ă tip cu cel pe care i-l împrumutase Sam Buonoventura în CostaRica. Coinciden a nu-i inspir nici un fel de încredere; dimpotriv ,ţ ă ă

îl f cu s se simt r u. Lumea asta îi era str in .ă ă ă ă ă ăVerific siguran a şi d du uşa în l turi, f r s se arate,ă ţ ă ă ă ă ă

în untru se afla un coridor lung, îngust şi slab luminat. Peă peretele din stânga, poate la vreo patru metri una de alta, se

g seau dou uşi. Din ce-şi amintea cu privire la acest tip deă ă construc ie, fu nevoit s presupun c existau dou uşi aflate laţ ă ă ă ă aceeaşi distan şi pe peretele din dreapta; nu putea s le vadţă ă ă

229



de unde st tea.ăâşni pe uşa de la intrare, inând pistolul îndreptat în fa . ŞiŢ ţ ţă

pe peretele din dreapta erau dou uşi. În total patru. În spateleă uneia dintre ele se afla Helden în captivitate. Dar în spatelec reia dintre uşi? Se apropie de prima uş aflat pe stânga şi-şiă ă ă

lipi urechea de ea.Se auzi un sunet asem n tor unei râcâieli, dezordonat şiă ă necunoscut. N-avea idee ce putea s fie. Stofa, es tur …ă ţ ă ă sfâşierea unei buc i de stof ? Puse mâna pe clan şi ap s , uşaăţ ă ţă ă ă se debloc iar el o deschise, cu arma în pozi ie de tragere.ă ţ

Undeva în fundul camerei întunecoase se afla o b trân careă ă st tea în genunchi şi freca podeaua. St tea în profil, tr s turileă ă ă ă cândva hot râte îşi pierduser din fermitate iar unul din bra eă ă ţ descria cercuri pe suprafa a din lemn moale. Era atât de b trânaţ ă

încât nici nu-l v zu, nici nu-l auzi. Închise uşa.ăPe uşa din dreapta era prins o panglic neagr . În spateleă ă ă

acelei uşi murise cineva; o familie îl jelea pe disp rut. O moarteă în spatele acelei uşi. Gândul avu darul s -l sperie peste m sur ;ă ă ă se opri s asculte.ă

Asta era! Avea loc o lupt . Respira ii greoaie, mişc ri,ă ţ ă încordare; în camera aceea exista cineva prad disper rii.ă ă Dincolo de uş se afla Helden!ă

Noel se d du înapoi, cu pistolul automat îndreptat în fa şiă ţă ridic piciorul drept. Trase adânc aer în piept şi, folosindu-şiă piciorul pe post de berbec de asediu, izbi lemnul din stângaclan ei. For a loviturii f cu uşa s se deschid cu zgomot spreţ ţ ă ă ă interior.

În untru, pe un pat jegos, se aflau doi adolescen i goi, ună ţ b iat brunet deasupra unei fete grase cu pielea alb , ale c reiă ă ă picioare erau desf cute spre tavan, în timp ce b iatul st tea întreă ă ă ele, inându-şi ambele mâini pe sânii ei. Auzind zgomotul şiţ v zându-l pe str in, fata scoase un ip t. B iatul se rostogoli deă ă ţ ă ă pe ea şi se pr buşi pe podea, cu gura c scat de uimire.ă ă ă

Zgomotul! Existen a lui fusese un semnal de alarm . Holcroftţ ă o lu la fug pe coridor şi se opri la a doua uş pe stânga. N-aveaă ă ă timp s mai fie preocupat de nimic altceva decât de g sirea luiă ă Helden. Îşi propti zdrav n um rul în uş , învârtind clan a anevoieă ă ă ţ cu mâna stâng şi inând strâns mânerul pistolului cu dreapta.ă ţ

Nu era nevoie de for ; uşa ced imediat.ţă ăNoel r mase în prag, sim indu-se ruşinat pre de o clip . Lângă ţ ţ ă ă perete, în apropierea unei ferestre, se afla un om orb. Era un

230



b trân care tremura de teama violen ei nev zute şi necunoscuteă ţ ă care-i invadase intimitatea întunecat . ă

— Nom de Dieu…, şopti el, împreunându-şi mâinile în fa . ţăSunetul unor paşi care alergau se auzi de pe coridor, din ce în

ce mai tare – era zgomotul unui om care nu fugea relaxat, ci

mâncând p mântul, aşa cum sugerau pantofii de piele care seă

auzeau pe podeaua de lemn. Holcroft se întoarse rapid, exact latimp ca s -l vad trecând prin dreptul uşii pe agentul de la M.I. 5.ă ă Undeva afar se auzi un zgomot de sticl spart . Noel ieşiă ă ă

împleticindu-se din camera orbului, uitându-se în stânga, deunde venise zgomotul; lumina soarelui p trundea printr-o uşă ă deschis la cap tul coridorului. Sticla geamurilor ei fuseseă ă vopsit în negru; nu o v zuse din cauza luminii slabe.ă ă

Cum de ştia agentul c acolo era o uş ? De ce o d duse înă ă ă l turi şi ieşise în fug pe strad ? Oare b rbatul de la M.I. 5ă ă ă ă credea c ă şi el plecase tot pe acolo? Instinctul îi spuse c agentulă n-o s -l cread capabil de aşa ceva; era un simplu amator, ună ă nebun. Nu, pe altcineva c uta.ă

Nu putea fi decât Helden! Dar Helden se afla în spatele uşii dinfa a camerei orbului; era singurul loc care mai r m sese.ţ ă ă Trebuias fie sta. Agentul se înşelase!ă ă

Holcroft izbi uşa din fa a lui; broasca ced , uşa se deschise iarţ ă el d du buzna în untru.ă ăEra goal şi fusese goal foarte mult timp. Se adunase ună ă strat de praf peste tot… şi nu existau urme de paşi. Nimeni nuc lcase în camera asta de s pt mâni de zile.ă ă ă

B rbatul de la M.I. 5 avusese dreptate. Amatorul nu-şi d duseă ă seama de un lucru pe care profesionistul îl sesizase.

Noel ieşi în goan din camera goal , în coridorul întunecos, peă ă uşa stricat şi ajunse într-o curte. La stânga se afla o uş greaă ă din lemn care d dea înapoi în strad lateral . Era deschis iară ă ă ă Holcroft ieşi pe acolo în fug . Auzi sunete de la carnavalul dină pia dar nu erau singurele. La mare distan pe strad pustie, laţă ţă ă dreapta lui, reuşi s aud un ip t, oprit la fel ca şi pân atunci.ă ă ţ ă ă Alerg în direc ia din care venise ip tul, în direc ia lui Helden,ă ţ ţ ă ţ dar nu v zu pe nimeni.ă

— Întoarce-te!Ordinul veni din pragul unei uşi retrase.

Se auzi o împuşc tur ; deasupra lui zburar buc i de piatr şiă ă ă ăţ ă îi ajunse la ureche zgomotul asem n tor unui vaier al unui glonă ă ţ care ricoşase.

231



Noel se arunc la p mânt pe pavajul dur şi inegal. În c dere,ă ă ă atinse cu degetul tr gaciul pistolului. Acesta se descarc ,ă ă provocând o explozie aproape de fa a lui. Cuprins de panic , seţ ă d du de-a rostogolul pân la uşa retras . Fu înh at de nişteă ă ă ăţ mâini care îi traser corpul în întuneric. B rbatul de la Serviciulă ă

Englez de Informa ii, tân rul cu cicatricea pe frunte, îl lipi cuţ ă

for a de intrarea de piatr .ţ ă— Repet, eşti un prost afurisit! Ar trebui s te omor cu mânaă

mea şi i-aş scuti pe al ii de-o grij .ţ ăAgentul st tea ghemuit ling zid; îşi apropie chipul deă ă

margine.— Nu te cred, spuse Noel. Nu cred nimic din toat povesteaă

asta. Ea unde e?— Tic losul o ine cu el peste drum, la nici dou zeci de metri.ă ţ ă

Cred c are radioemi tor şi a luat leg tura cu o maşin .ă ţă ă ă— O s-o ucid !ă— Nu acum. Nu ştiu de ce, dar nu asta au de gând. Poate

fiindc e sora lui.ă— Termin cu chestia asta! E oă greşeal ă; e absurd! Am vorbit

cu ea şi i-a telefonat. E la fel de Tinamou ca şi voi. Plus c e ă nebun de mânie. Probabil c o s scrie ceva la ziar şi o s v facă ă ă ă ă pe voi, ministerul de externe şi tot nenorocitul la de guvernă englez, s ar ta i ca nişte imbecili.ă ă ţAgentul de la M.I. 5 se uit int la Holcroft. Avea privireaă ţ ă cuiva care cerceteaz delirul unui psihopat, oscilând întreă curiozitate, dezgust şi uimire.

— Ce-ai zis c-o s fac ?ă ă Ce ai vorbit?— M-ai auzit.— Dumnezeule … Oricine-ai fi şi indiferent în ce eşti implicat,

n-ai nici în clin nici în mânec cu povestea asta.ă— Te-am prevenit înc de la Londra, spuse Noel, str duindu-seă ă s se ridice în capul oaselor şi încercând s -şi recapeteă ă

respira ia. Credeai c mint?ţ ă— Ştiam c min i; nu ştiam de ce, atâta tot. Am crezut c eştiă ţ ă

folosit de oamenii care vor s dea de von Tiebolt.ă— Pentru ce?— Pentru un contact pe şest, f r c vreuna din p r i s seă ă ă ă ţ ă

expun . Era un paravan solid: o sum de bani undeva înă ă

America, l sat familiei.ă ă— Dar pentru ce! — Mai târziu! Tu vrei fata, eu îl vreau pe tic losul care a r pit-ă ă

232



Noel ac iona ţ în adev ratul sens al cuvântului. V zu pistolulă ă automat în fa , la cap tul bra uluiţă ă ţ s uă şi inut în mânaţ sa . Sim iţ vibra iile care-i treceau prin corp de fiecare dat când ap sa peţ ă ă tr gaci.ă Partea dreapt ă a maşinii . Dreapta ta . Dacă nu… Sestr dui cu disperare s inteasc bine. Uimit, v zu cum parbrizulă ă ţ ă ă

se crap şi se face nd ri; auzi gloan ele p trunzând prin uş ;ă ţă ă ţ ă ă

auzi ipetele unei fiin e omeneşti… iar apoi v zu cum acea fiinţ ţ ă ţă omeneasc se pr buşeşte prin uş , pe pavajul de lâng maşin .ă ă ă ă ă Era şoferul; bra ele îi erau întinse în l turi; sângele îi âşnea dinţ ă ţ cap şi nu mai f cea nici o mişcare.ă

De peste drum îl z ri pe b rbatul de la M.I. 5 ieşind din pragulă ă unei uşi, ghemuindu-se şi inându-şi pistolul îndreptat în fa . Peţ ţă urm auzi ordinul:ă

— D -i drumul! N-ai pe unde s ieşi!ă ă— Nie und nimmer!— Atunci poate s mearg cu tine! M doare-n cot!… D -teă ă ă ă

mai la dreapta, domnişoar ! Acumă !Dou detun turi, una dup alta; ip tul unei femei se auzi caă ă ă ţ ă

un ecou pe toat strada. Noel sim ea c înnebuneşte şi nu maiă ţ ă ştia ce s cread . Alerg spre locul acela, temându-se să ă ă ă gândeasc , înfricoşat de ce ar putea s vad şi de faptul c ar fiă ă ă ă posibil s descopere ceva atât de cumplit încât s -şi piardă ă ă min ile.ţHelden st tea în genunchi, tremura, iar respira ia îi eraă ţ

întret iat de suspine pe care nu şi le putea st pâni. Se uita laă ă ă b rbatul care murise şi care st tea întins pe caldarâm la stângaă ă ei. Dar ea tr iaă ! Pentru el era singurul lucru care aveaimportan . Noel se apropie în fug şi se arunc lâng ea,ţă ă ă ă inându-i capul care tremura strâns la piept.ţ

— La el… La el, şopti Helden, împingându-l pe Noel. Repede.— Ce? întreb Noel, urm rindu-i privirea.ă ăAgentul de la M.I. 5 încerca s se târasc ; gura i se deschideaă ă

şi se închidea la loc; se silea s vorbeasc dar nu putea scoateă ă nici un sunet. Iar în partea din fa a c m şii avea o pat roşieţă ă ă ă care creştea v zând cu ochii.ă

Un grup de oameni se adunase la intrarea în pia . Trei sauţă patru începur s se apropie şov ind.ă ă ă

— Ia-l, spuse Helden. Ia-l repede.

Ea era în stare s gândeasc iar el nu; ea putea s ia hot râriă ă ă ă iar el nu mai era capabil nici s se mişte.ă— Ce-o s facem? Unde-o s mergem? Doar asta reuşi să ă ă

234



din pia a satului. Ultimele grupuri de case erau înfricoş toare.ţ ă Lumea alerga pe lâng maşin şi se auzeau strig te agitate.ă ă ă Pentru câteva clipe Noel crezu c aten ia s tenilor fusese atrasă ţ ă ă de parbrizul distrus şi ciuruit de gloan e, dar nu sta era motivul.ţ ă Siluetele oamenilor se îndreptau spre centrul pie ei; lumeaţ

prinsese de veste.— Des gens assassinés! La tuerie! 17

Helden coti pe strad care trecea pe lâng casa parohial Şiă ă ă prin fa a intr rii în parcare. P trunse în untru şi se opri lângţ ă ă ă ă maşina închiriat . Holcroft se uit pe bancheta din spate.ă ă B rbatul de la M.I. 5 era ghemuit în col , continua s respire şiă ţ ă avea ochii îndrepta i asupra lui Noel. Îşi mişc o mân , ca şi cumţ ă ă ar fi vrut s -l fac pe Noel s se apropie.ă ă ă

— Schimb m maşina, spuse Holcroft. O s te ducem la ună ă medic.

— Întâi… ascult -m , t nt l ule, şopti englezul, mutându-şiă ă ă ă ă apoi privirea asupra lui Helden. Spune-i.

— Ascult -l, Noel, spuse ea.ă— Ce s-a întâmplat?— Payton-Jones… ai num rul?ăHolcroft îşi aminti. Numele de pe cartea de vizit pe care i-oă

d duse agentul acela de la informa ii, de vârst mijlocie şiă ţ ă c runt, întâlnit la Londra… Acest nume era Harold Payton-Jones.ă D du din cap.ă

— Da.— Sun -l… rosti b rbatul de la M.I. 5 tuşind. Spune-i ce s-aă ă

întâmplat… totul.— Po i s-o faci şi tu, spuse Noel.ţ— Eşti un c c nar. Spune-i lui Payton-Jones c exist oă ă ă ă

complica ie de care nu ştiam. Omul despre care am crezut c aţ ă fost trimis de Tinamou, omul lui von Tiebolt…— Fratele meu nu este Tinamou, strig Helden.ă

Agentul o privi printre pleoapele pe jum tate închise.ă— Poate c ai dreptate, domnişoar . Pân acum n-am crezut,ă ă ă

dar s-ar putea s fie adev rat. Ştiu doar c omul care v-a urm rită ă ă ă cu Fiatul lucreaz pentru von Tiebolt.ă

— Ne-a urm rit ca s ne apere! Ca s afle cine îi luase urmaă ă ă lui Noel.

Holcroft se întoarse şi o privi pe Helden.— Ai ştiut de el?17 Oameni asasina i! E m cel! (n. tr.).ţ ă

236



— Da, replic ea. Prânzul nostru de azi a fost ideea lui Johann.ă— Mul umesc frumos.ţ— Te rog . Nu în elegi lucrurile astea. Fratele meu le în elege.ţ ţ

Şi eu la fel.— Helden, am încercat s -l atrag în curs pe omul acela! Aă ă

fost ucis!— Ce? O, Doamne…— Asta e complica ia, şopti agentul, adresându-i-se lui Noel.ţ

Dac von Tiebolt nu e Tinamou, atunci ce e? De ce a fostă împuşcat omul sta? Cei doi b rba i de ce au încercat s-oă ă ţ r peasc peă ă ea ! Şi s te ucid peă ă tine ? Cine erau? Maşina asta…lua i-i urma.ţ

Englezul se sufoc ; Noel se întinse peste scaun dar agentul îiă f cu semn s renun e.ă ă ţ

— Ascult -m . Afl cine erau şi a cui e maşina. Ei reprezintă ă ă ă complica ia.ţ

B rbatul de la M.I. 5 abia îşi mai putea ine ochii deschişi;ă ţ şoaptele îi erau din ce în ce mai greu de auzit. Era limpede c ă avea s moar în câteva clipe. Noel se aplec spre el pesteă ă ă scaun.

— Complica ia asta are vreo leg tur cu un b rbat pe numeţ ă ă ă Peter Baldwin?

Muribundul tres ri, de parc ar fi fost scuturat de un şocă ă electric. Pleoapele i se deschiser ; pupilele revenir pentru scurtă ă timp la via .ţă

— Baldwin?Şoapta se auzi ca un ecou straniu şi tânguitor.— M-a sunat la New York, spuse Holcroft. Mi-a zis s nu fac ceă

aveam de gând, s nu m amestec. Mi-a spus c ştie lucruri peă ă ă care nu le mai ştie nimeni. Dup o or a fost ucis.ă ă

— Spunea adev rulă ! Baldwin spunea adev rul!ăBuzele agentului începur s tremure; un firicel de sângeă ă începu s -i curg din col ul gurii.ă ă ţ

— Nu l-am crezut niciodat ; mai mereu se l uda şi n-aveaă ă nimic! Am fost siguri c ă minte …

— Minte în leg tur cu ce?ă ăB rbatul de la M.1.5 se uit la Noel; apoi, f când eforturi, îşiă ă ă

mut privirea asupra lui Helden.ă

— Nu mai e timp… spuse, chinuindu-se din r sputeri s se uiteă ă iar şi la Holcroft. Eşti în regul . Trebuie s fii, altfel n-ai fi spusă ă ă ce-ai spus adineauri. O s am încredere în voi, în amândoi. Da iă ţ

237



de Payton-Jones… cât pute i de repede. Spune i-i s se întoarcţ ţ ă ă la dosarul Baldwin. Cod Wolfsschanze… E Wolfsschanze.

Capul agentului c zu în fa . Murise.ă ţă

238



22Gonir spre nord pe şoseaua care ducea la Paris, în timp ceă

soarele sfârşitului de dup -amiaz sc lda inutul cu razeă ă ă ţ portocalii şi galbene dar reci. Soarele de iarn era acelaşi pesteă tot, era o constant . Iară Holcroft se sim ea recunosc tor pentruţ ă acest lucru.

Cod Wolfsschanze. E Wolfsschanze.Peter Baldwin ştiuse despre Geneva. Încercase s le spună ă

celor de la M.I. 5 dar suspicioşii din Serviciul Englez de Informa ii ţ nu-l crezuser .ă

Mai mereu se l uda şi n-avea nimic!ăPentru ce se l uda? Ce târg voia s încheie?ă ă Cine era Peter

Baldwin?Cine fusese Peter Baldwin?Cine era von Tiebolt… Tennyson?Dac von Tiebolt nu e Tinamou, atunci ce e? De ce a fostă

împuşcat omul sta? Cei doi b rba i, de ce au încercat s-oă ă ţ r peasc pe ea? Şi s te ucid pe tine?ă ă ă ă

De ce?În orice caz, o problem fusese l murit : John Tennyson nu eraă ă ă

Tinamou. Indiferent ce-ar fi putut fi fiul lui Wilhelm von Tiebolt –şi chiar dac ar reprezenta un poten ial pericol pentru Geneva –ă ţ nu era el asasinul. Dar atunci cine era? Ce f cuse ca s aib de-aă ă ă face cu nişte ucigaşi? De ce era urm rit – şi nu numai el, ci şiă sora lui?Întreb rile nu-i d dur pace lui Noel ore întregi. Nu mai puteaă ă ă s se gândeasc la ele; dac ar face-o, ar exploda. Trei oameniă ă ă ucişi – unul chiar de el. Împuşca i pe o strad lateral dintr-un satţ ă ă francez uitat de lume, în timpul unui carnaval. O nebunie.

— Ce crezi c reprezint „Wolfsschanze”? întreb Helden.ă ă ă— Ştiu ce reprezint , spuse el.ăEa se întoarse, surprins . ă

Iar el îi spuse; tot ce ştia despre supravie uitorii dinţ Wolfsschanze. Acum nu mai avea nici un rost s ascund faptele.ă ă Dup ce termin , ea r mase t cut . Se întreb dac n-oă ă ă ă ă ă ă

239



solicitase prea mult. Într-un conflict în care n-avea ce s caute.ă Cu doar câteva zile în urm , ea îi spusese c dac n-o s seă ă ă ă conformeze instruc iunilor şi dac nu era cine sus inea c este, oţ ă ţ ă s plece din Paris şi n-o s-o mai g seasc niciodat . Oare o să ă ă ă ă fac acelaşi lucru şi acum? Era cumva tocmai amenin areaă ţ

venit din Wolfsschanze povara final pe care nu putea s-oă ă

accepte?— i-e fric ? î Ţ ă ntreb el.ă— E o întrebare stupid .ă— Cred c ştii ce-am vrut s spun.ă ă— Da, rosti ea, rezemându-şi capul de scaun. Vrei s ştii dacă ă

o s fug.ă— Cred c da. O s fugi?ă ăCâteva clipe nu-i d du nici un r spuns, iar el nu insist . Cândă ă ă

vorbi, din vocea ei r zb tea ecoul unei triste i asem n toare cu aă ă ţ ă ă surorii ei, dar totuşi atât de diferit . ă

— Nu pot s fug la fel cum nu po i nici tu. L sând la o parteă ţ ă moralitatea şi frica, pur şi simplu nu e o solu ie practic , nu? Ne-ţ ăar g si şi ne-ar ucide.ă

— Sun f r drept de apel.ă ă ă— sta-i adev rul. În plus, am obosit s tot fug. De Rache, deĂ ă ă

ODESSA, acum şi de Wolfsschanze. Trei vân tori care seă urm resc între ei în timp ce ne h ituiesc pe noi. Trebuie s seă ă ă termine. Herr Oberst are dreptate.

— Am ajuns la aceeaşi concluzie ieri dup -mas . M-am gândită ă c dac n-ar fi mama aş fugi cu tine.ă ă

— Fiul lui Heinrich Clausen, spuse Helden gânditoare.— Şi al altcuiva, spuse el, întorcându-i privirea. Ne-am în eles?ţ

N-o s -l c ut m pe acest Payton-Jones.ă ă ă— Ne-am în eles.ţ— Cei de la M I. 5 or s ne caute oricum. N-au încotro. Au pusă un om pe urmele noastre; or s afle c a fost ucis. O s se pună ă ă ă

întreb ri.ă— La care nu putem r spunde. Am fost urm ri i, nu urm ritori.ă ă ţ ă— M întreb cine erau? Cei doi b rba i, spuse el.ă ă ţ— Cred c de la Rache. E stilul lor.ă— Sau al ODESSEI.— Posibil. Dar cel care m-a luat pe sus vorbea o german ă

ciudat . Un dialect de nerecunoscut. Nu era din Munchen şi înă nici un caz din Berlin. Era ceva straniu.— Cum adic ?ă

240



— Era în acelaşi timp foarte gutural şi totuşi moale, dac areă vreun sens.

— Nu prea are. Şi-atunci crezi c erau de la Rache?ă— Are vreo importan ? Trebuie s ne ap r m de amândou .ţă ă ă ă ă

Nu s-a schimbat nimic. Cel pu in, nu pentru mine. Se întoarse şi-iţ

puse mâna pe bra . Totuşi, îmi pare r u pentru tine.ţ ă

— De ce?— Pentru c acum fugi al turi de noi. Ai devenit unul din copiiă ă

– die verwunschte Kinder . Blestema ii. Şi n-ai nici un fel deţ preg tire.ă

— Am impresia c o ob in contra cronometru. Ea îşi retraseă ţ mâna.

— Ar trebui s te duci la Berlin.ă— Ştiu. Trebuie s ne mişc m repede. E nevoie s lu mă ă ă ă

leg tura cu Kessler şi s -l aducem cu noi; el e ultimul care esteă ă implicat în… problem , spuse Holcroft dup o pauz .ă ă ă

Ea zâmbi trist la auzul acestui cuvânt.— E fratele meu şi eşti tu; amândoi sunte i bine informa i şiţ ţ

gata de ac iune. Trebuie preg tit şi Kessler… Zurich esteţ ă adev rata problem . Acolo se afl şi r spunsul la atât de multeă ă ă ă lucruri.

Noel se uit la ea. Nu-i trebui prea mult ca s priceap la ce seă ă ă gândea. Zurich însemna resurse mai presus de orice închipuire;bineîn eles c o parte din ele o s fie folosit pentru potolirea,ţ ă ă ă dac nu cumva eliminarea, fanaticilor din ODESSA şi Rache.ă Holcroft ştia c ea era la curent cu faptul c el asistase cu propriiiă ă lui ochi la ororile comise de aceştia; o treime din credit era dejaal ei din plecare. Fratele ei o s fie de acord.ă

— Opera iunea Zurich o s reuşeasc , spuse el. În curând o sţ ă ă ă po i s nu mai fugi. Cu to ii vom putea s ne oprim.ţ ă ţ ă

Ea îl privi, c zând pe gânduri. Pe urm se apropie de el peă ă scaun, îl lu de bra şi-l inu aşa o vreme. Îşi l s capul pe um rulă ţ ţ ă ă ă lui, în timp ce p rul ei blond îi c dea pe hain .ă ă ă

— Te-am chemat şi ai venit, spuse ea cu acea voce stranie şiireal . A fost cât pe-aci s murim în dup -masa asta. Un om şi-aă ă ă dat via a pentru noi.ţ

— Era un profesionist, replic Noel. Poate c vie ile noastreă ă ţ nici nu contau pentru el. C uta informa ii şi urm rea pe cinevaă ţ ă

despre care credea c i le poate oferi.ă— Ştiu asta. Am mai v zut asemenea oameni, asemeneaă profesionişti. Dar cel pu in acesta a fost cumsecade; mul i nuţ ţ

241



sunt. Îi sacrific prea uşor pe al ii în numele profesionismului.ă ţ— Ce vrei s spui?ă— Nu eşti preg tit; ai fi f cut aşa cum i-a spus. Ai fi putut fiă ă ţ

folosit ca momeal , ca s -i fac pe ceilal i s trag . I-ar fi fostă ă ă ţ ă ă mai uşor s te lase pe tine s încasezi gloan ele, iar apoi peă ă ţ

mine. Eu nu eram important pentru el. În z p ceala care-a fostă ă ă

acolo şi-ar fi putut salva via a, punând totodat mâna pe cel peţ ă care-l c uta. Dar ne-a salvat pe noi.ă

— Unde anume mergem la Paris?— Nu mergem la Paris, spuse Helden. La Argenteuil. Au un

hotel micu pe malul fluviului. E grozav.ţNoel îşi lu o mâna de pe volan şi o l s s cad peste p rulă ă ă ă ă ă

care-i acoperise o parte din hain . ă— Tu eşti grozav , spuse el.ă— Sunt speriat . Trebuie s scap de fric .ă ă ă— Argenteuil? f cu el gânditor. Un hotel micu din Argenteuil.ă ţ

Ştii o gr mad de locuri, inând seama c tr ieşti în Fran a doară ă ţ ă ă ţ de câteva luni.

— Trebuie s ştii locurile unde nu se pun întreb ri. i seă ă Ţ explic repede şi înve i repede. Ieşim prin Billancourt. Gr beşte-ă ţ ăte, te rog.

Camera lor d dea spre Sena, având un balcon mic dincolo deă uşile cu geamuri mari exact deasupra fluviului. R maser câtevaă ă minute în aerul serii, el inând-o pe dup mijloc şi privindţ ă amândoi în jos spre apele întunecate. Nici unul nu vorbi; fiec ruiaă atingerea celuilalt i se p rea c -i aduce mângâiere.ă ă

Se auzi o b taie la uş . Helden se încord dar el zâmbi şi oă ă ă linişti.

— Nu te speria. Când erai în baie am comandat o sticl de ă coniac.Ea îi întoarse zâmbetul şi r sufl uşurat .ă ă ă— Z u c trebuia s m laşi pe mine. Franceza ta e imposibil .ă ă ă ă ă— Pot s spun „Remy Martin”, f cu el, dându-i drumul. Eă ă

primul lucru pe care l-am înv at la şcoal . Intr în camer şi seăţ ă ă ă îndrept spre uş . Lu tava de la osp tar şi r mase pe loc oă ă ă ă ă clip , privind-o Pe Helden. Ea închisese uşa de la balcon şi se uitaă

pe fereastr la cerul serii. Era o femeie retras , o femeie singură ă ă care îl chema. El în elese.ţAr fi vrut s în eleag şi alte lucruri. Era frumoas ; acesta eraă ţ ă ă

242



scuturat de convulsii. O înl n ui pe dup talie şi-şi desprinseă ă ţ ă uşor fa a de a ei, silind-o s -l priveasc .ţ ă ă

Plângea. Îl privi o clip ; durerea i se citea în ochi, o durere atâtă de profund încât Noel se sim i ca un intrus care asist laă ţ ă chinurile tainice ale cuiva.

— Ce este? Ce s-a întâmplat?— Scap -m de fric , şopti ea plângând.ă ă ăÎşi duse mâinile la nasturii de la bluz şi îi deschise, dând laă

iveal rotunjimile sânilor.ă— Nu pot s r mân singur . Te rog,ă ă ă scap -mă ă de ea.O trase spre el, culcându-i capul pe piept şi sim indu-i p rulţ ă

mângâietor şi frumos, la fel de mângâietor şi frumos ca ea.— Nu eşti singur , Helden. Şi nici eu nu sunt singur.ă

Erau goi sub cuvertur , el având un bra încol cit în jurul ei, eaă ţ ă inându-şi capul pe pieptul lui. Cu mâna liber îşi ridica mereuţ ă

şuvi e din p rul lung şi blond şi le l sa apoi s cad , acoperindu-iţ ă ă ă ă chipul.

— Când faci aşa nu pot s v d, spuse ea râzând.ă ă— Ar i ca un câine ciob nesc.ăţ ă— Eşti ciobanul meu?— Am şi ciomag.— Îngrozitor. Ai o gur spurcat .ă ăÎntinse degetul ar t tor şi îl b tu pe buze. El îi prinse degetulă ă ă

între din i şi scoase un mârâit.ţ— Nu po i s m sperii, şopti ea, ridicându-şi fa a deasupra luiţ ă ă ţ

şi ap sându-i limba în joac . Eşti leul cel laş. Faci g l gie dar nuă ă ă ă muşti.

El o prinse de mân .ă— Leul cel laş? Vr jitorul din Oz!ă— Sigur, r spunse ea. Mi-a pl cut la nebunieă ă Vr jitorulă din Oz.L-am v zut de zeci de ori la Rio. Acolo am început s învă ă ăţ

engleza. Mi-am dorit foarte mult s m cheme Dorothy. Ba chiară ă i-am spus c elului meu Toto.ăţ

— Îmi vine greu s m gândesc c ai fost cândva feti .ă ă ă ţă— Dar s ştii c am fost. Nu m-am n scut aşa…ă ă ăSe opri şi râse. Se ridicase deasupra lui; sânii erau în dreptul

chipului lui. Mâna sa atinse instinctiv sfârcul sânului stâng. Ea

gemu şi-i acoperi mâna, inând-o acolo în timp ce se l s în josţ ă ă pe pieptul lui.— Oricum, am fost feti . Am avut momente când am fostţă

244



foarte fericit .ă— Când?— Când eram singur . Întotdeauna am avut camera mea,ă

mama s-a ocupat de asta. Era mereu undeva în fundul casei saual apartamentului; sau, dac st team la hotel, era o cameră ă ă

separat , departe de fratele şi sora mea. Mama spunea c suntă ă

cea mai tân r şi c nu e voie s fiu deranjat de orele mai târziiă ă ă ă ă de culcare ale celorlal i.ţ

— Îmi închipui c asta te însingura destul de mult…ă— O, nu! Fiindc n-am fostă niciodat ă singur . Aveam în minteă

imaginea prietenilor care st teau pe scaune sau pe pat şi cu careă st team de vorb . Vorbeam ore întregi, împ rt şindu-ne reciprocă ă ă ă secretele.

— Dar la şcoal ? N-ai avut prieteni în carne şi oase?ăHelden t cu o clip .ă ă— Nu mul i, câ iva. Acum, privind înapoi, nu pot s -i condamn.ţ ţ ă

Eram cu to ii copii. F ceam ce ne spuneau p rin ii – aceia dintreţ ă ă ţ noi care mai aveau vreun p rinte.ă

— Ce le spuneau p rin ii?ă ţ— C sunt o von Tiebolt. Feti a cu prenume caraghios. Mamaă ţ

era… m rog, aşa cum era. Cred c s-au gândit c stigmatul meuă ă ă ar putea fi molipsitor.

Poate c fusese într-adev r însemnat cu un stigmat, îşi spuseă ă ă Noel, dar asta nu din cauza mamei ei. ODESSA lui Maurice Graff avea în vedere lucruri mai importante. Milioane peste milioanesubtilizate de la Reichul lor iubit pentru a fi folosite de tr d toriă ă ca von Tiebolt pentru a ob ine o iertare pe scar larg .ţ ă ă

— Lucrurile s-au mai îndreptat când ai crescut, nu?— Îndreptat? Sigur. Te adaptezi, te maturizezi, în elegiţ

atitudini pe care nu le în elegeai în copil rie.ţ ă— Prieteni mai mul i?ţ— Nu neap rat mai mul i, poate mai apropia i. Nu prea mă ţ ţ ă

pricepeam s m integrez. Eram obişnuit s fiu singur ;ă ă ă ă ă în elegeam de ce nu sunt invitat la petreceri şi la meseţ ă simandicoase. Cel pu in nu în aşa-numitele case respectabile.ţ Anii au diminuat activit ile sociale, ca s zic aşa, ale mamei darăţ ă nu şi interesele de afaceri. Era un rechin; eram evita i chiar şi deţ ai noştri. Şi bineîn eles c germanii n-au fost niciodat accepta iţ ă ă ţ

cu adev rat de restul locuitorilor din Rio, oricum nu în anii aceia.ă— De ce nu? R zboiul se terminase.ă— Dar nu şi necazurile. Pe atunci, germanii reprezentau o

245



surs permanent de necazuri. Bani falşi, criminali de r zboi,ă ă ă vân tori israelieni… a durat ani de-a rândul.ă

— Eşti o femeie atât de frumoas , îmi vine greu s mi teă ă imaginez… izolat , s zicem.ă ă

Helden se ridic şi se uit la el. Zâmbi şi-şi d du p rul peă ă ă ă

spate cu mâna dreapt , inându-şi-l strâns la ceaf .ă ţ ă

— Ar tam foarte sobru, dragul meu. P rul lins, adunat într-ună ă coc, ditamai ochelarii şi rochii întotdeauna cu un num r maiă mare decât trebuia. Nu te-ai fi uitat de dou ori la mine… Nu mă ă crezi?

— Nu la asta m gândeam.ă— Dar la ce?— Adineauri mi-ai spus „dragul meu”.Ea îl privi în ochi.— Da, chiar asta am f cut, nu? Mi s-a p rut foarte firesc. Aiă ă

ceva împotriv ?ăSe întinse spre ea iar atingerea inu loc de r spuns.ţ ăSt tea la loc pe sc unel, într-un furou care îi servea dreptă ă

neglijeu şi lu din când în când câte o înghi itur de coniac. Noelă ţ ă se afla pe podea lâng ea, rezemat de canapeaua cea mic ,ă ă având pe el un şort şi o c maş descheiat în loc de halat. Seă ă ă ineau de mân şi priveau luminile b rcilor care lic reau peţ ă ă ă

suprafa a apei.ţÎşi întoarse capul şi o privi.— Te sim i mai bine?ţ— Mult mai bine, dragul meu. Eşti un om foarte blând. N-am

cunoscut mul i în via .ţ ţă— Scuteşte-m de am nunte.ă ă— O, nu la asta m refer. Pentru cultura ta general cunoscu iiă ă ţ

lui Herr Oberst îmi spun Fräulein Eiszapfen .— Ce înseamn asta?ă— „ ur ur”, „Domnişoara ur ur”. La serviciu, sunt convinşi cŢ ţ Ţ ţ ă

sunt lesbian .ă— Trimite-i la mine.— Prefer s nu.ă— O s le spun c eşti o fetişcan care se ocup cu ag atul şiă ă ă ă ăţ

foloseşte bice şi lan uri de biciclet . O s-o ia la fug când o s teţ ă ă ă vad .ă

— Eşti foarte amabil, spuse ea, s rutându-l. Eşti cald, blând şiă râzi uşor. Îmi placi tare mult, Noel Holcroft şi nu sunt delocconvins c fac bine.ă ă

246



— De ce?— Fiindc o s ne lu m la revedere şi o s m gândesc la tine.ă ă ă ă ăNoel se întinse şi îi inu mâna care continuase s -i mângâieţ ă

chipul; brusc deveni îngrijorat.— Abia ne-am dat bun ziua. De ce s ne lu m la revedere?ă ă ă

— Ai de f cut anumite lucruri. Şi eu la fel.ă

— Avem amândoi Zurichul.— Tu ai Zurichul. Eu am via a mea la Paris.ţ— Nu se exclud reciproc.— Asta n-ai de unde s ştii, dragul meu. Nu cunoşti nimică

despre mine. Unde tr iesc, cum tr iesc.ă ă— Cunosc o feti care avea camera ei şi a v zutţă ă Vr jitorulă din

Oz de zeci de ori.— S gândeşti frumos despre ea. Şi ea va face la fel în ce teă

priveşte. Întotdeauna.Holcroft îi lu mâna de pe chip.ă— Ce dracu’ vrei s spui? Mul umesc pentru seara astaă ţ

frumoas şi adio?ă— Nu, dragul meu. Nu aşa. Nu acum.— Atunci ce vrei s spui?ă— Nu ştiu precis. Poate c pur şi simplu gândeam cu voceă

tare… Avem la dispozi ie zile, chiar s pt mâni, dac vrei.ţ ă ă ă— Vreau.— Dar promite-mi c n-o s încerci niciodat s afli unde stauă ă ă ă

sau s dai de mine. O s te g sesc eu.ă ă ă— Eşti m ritat !ă ă— Nu, râse Helden.— Atunci tr ieşti cu cineva.ă— Da, dar nu e ce crezi tu.Noel o privi atent.— Ce trebuie s spun la chestia asta?ă— Spune c promi i.ă ţ— D -mi voie s te în eleg. În afar de serviciu, nu mai amă ă ţ ă

unde s te g sesc. N-am voie s ştiu nici unde locuieşti şi niciă ă ă cum pot s iau leg tura cu tine?ă ă

— O s - i las num rul unei prietene. Dac e ceva urgent o să ţ ă ă ă m anun e.ă ţ

— Credeam c eu sunt prietenul t u.ă ă

— Eşti. Dar în alt fel. Te rog, nu te sup ra. O fac pentru propriaă ta protec ie.ţHolcroft îşi aminti de o discu ie avut cu trei seri în urm .ţ ă ă

247



Copleşit de propriile spaime, Helden fusese îngrijorat şi înă ă privin a lui, temându-se c fusese trimis de cine nu trebuia.ţ ă

— Ai spus în maşin c Zurichul este solu ia pentru multeă ă ţ lucruri. Poate fi un r spuns şi pentru tine? E posibil ca Zurichulă s - i schimbe modul de via ?ă ţ ţă

Ea ezit .ă

— E cu putin . Sunt atât de multe de f cut…ţă ă— Şi atât de pu in timp, complet Holcroft, atingându-i obrazulţ ă

şi silind-o s -l priveasc . Dar înainte de deblocarea banilor există ă ă banca din Geneva şi câteva condi ii precise care trebuieţ

îndeplinite.— În eleg. Mi le-ai explicat şi sunt sigur c şi Johann leţ ă ă

cunoaşte.— Eu nu sunt chiar aşa sigur. S-a expus la o serie de specula ii ţ

care l-ar putea scoate din curs . ă— Cum adic s -l scoat ?ă ă ă— Descalificându-l. Însp imântându-i pe oamenii din Geneva;ă

f cându-i s închid seifurile. O s ajungem şi la el imediat. Dară ă ă ă vreau s vorbim despre Beaumont. Cred c ştiu cu ce se ocupă ă ă dar am nevoie de ajutorul t u ca s primesc confirmarea.ă ă

— Cum pot eu s te ajut?ă— Când Beaumont a fost la Rio, a inut cumva leg tura cuţ ă

Maurice Graff?— N-am idee.— Nu putem afla? Nu exist oameni din Rio care ar putea să ă

ştie?— Eu nu cunosc pe nimeni.— Trebuie s afl m, fir-ar s fie. Trebuie s afl m tot ce putemă ă ă ă ă

despre el.Helden se încrunt .ă— O s fie greu.ă— De ce?— Cu trei ani în urm , când Gretchen a anun at c se m rită ţ ă ă ă

cu Beaumont, am fost şocat ; de fapt, i-am spus. Pe atunciă ţ lucram la o mic firm de cercet ri lâng Leicester Square – ştiiă ă ă ă de care, unul din locurile acelea îngrozitoare unde trimi i cinciţ lire şi ob ii toate informa iile posibile despre un anumit subiect.ţ ţ Sau despre o persoan . Sunt superficiale, dar ştiu foarte bineă

cum s -şi foloseasc sursele.ă ăHelden se opri.— L-ai verificat pe Beaumont? întreb Noel.ă

248



— Am încercat. Nu ştiam exact ce caut dar am încercat. Amcercetat dosarul de la universitate şi am cules toate informa iile ţ despre cariera lui în marin . Peste tot erau numai aprob ri şiă ă recomand ri, premii şi avans ri. Nu pot s - i spun exact de ce,ă ă ă ţ dar mi s-a p rut c sesizez o nepotrivire. Am mers mai departe,ă ă

încercând s aflu ce puteam despre familia lui din Sco ia.ă ţ

— Care era nepotrivirea?— Ei bine, conform dosarelor de la marin , p rin ii lui erauă ă ţ

oameni obişnui i. Ba chiar am avut impresia c n-o duceauţ ă grozav. Aveau un aprozar şi o flor rie într-un oraş numită Dunheath, la sud de Aberdeen, lâng Marea Nordului. Cu toateă acestea, cât timp a fost la universitate – la Cambridge, a propos– a fost un student obişnuit.

— Obişnuit?… P i cum ar fi trebuit s fie?ă ă— Cred c normal era s beneficieze de burs . Avea nevoie,ă ă ă

întrunea criteriile şi totuşi nu s-a formulat nici o cerere de burs . ă Mi s-a p rut ciudat.ă

— Aşa c i-ai îndreptat aten ia asupra familiei din Sco ia. Ceă ţ ţ ţ ai aflat?

— Tocmai asta e. Aproape nimic. Ca şi cum ar fi disp rut. Nuă exist nici o adres , nici o modalitate de a da de ei. M-amă ă interesat în câteva rânduri la secretarul prim riei şi la oficiulă poştal – locuri fireşti la care lumea nu se gândeşte niciodat . Se ă pare c familia Beaumont era o familie englez care a ajuns pură ă şi simplu în Sco ia imediat dup r zboi, a r mas acolo câ iva aniţ ă ă ă ţ şi pe urm a p r sit ara.ă ă ă ţ

— E posibil s fi murit?ă— Potrivit registrelor, nu. Marina le are la zi şi consemneaz ă

accidentele sau decesele. Figurau în continuare ca locuitori aioraşului Dunheath dar plecaser . Cei de la poşt n-aveau nici ună ă fel de informa ii.ţFu rândul lui Holcroft s se încrunte.ă

— Pare o nebunie.— Mai e ceva, spuse Helden, aşezându-se mai bine pe

sc unel. La nunta lui Gretchen a fost şi un ofi er de pe vasul luiă ţ Beaumont. Cred c secundul lui. Omul era cu un an sau doi maiă tân r decât Beaumont şi era clar c îi era subaltern dar, cu toateă ă acestea, între ei exist o în elegere care dep şea prietenia aşaă ţ ă

cum apare ea într-o rela ie dintre doi ofi eri.ţ ţ— Cum adic „în elegere”?ă ţ— Era ca şi cum ar fi gândit întotdeauna acelaşi lucru

249



amândoi. Unul începea o propozi ie, cel lalt o termina. Unul seţ ă întorcea într-o direc ie anume, cel lalt coment la ce se uitaţ ă ă primul. În elegi ce vreau s spun? Ai v zut vreodat oameni deţ ă ă ă genul sta? B rba i de genul sta?ă ă ţ ă

— Sigur. Fra ii foarte apropia i între ei sau iubi ii. Şi adeseoriţ ţ ţ

militarii care şi-au desf şurat mult timp activitatea împreun . Ceă ă

ai f cut?ă— L-am verificat pe b rbatul acela. Am folosit aceleaşi surse şiă

am efectuat aceleaşi cercet ri ca în cazul lui Beaumont.ă Rezultatul a fost extraordinar. Erau într-adev r ă în fel; doarnumele erau diferite. Dosarele universitare şi militare erauaproape identice şi pres rate cu toate recompensele posibile.ă Ambii veneau din or şele îndep rtata, având p rin i obişnui i şi,ă ă ă ţ ţ evident, neînst ri i. Totuşi, amândoi au urmat cursurile uneiă ţ universit i importante f r ajutor financiar. Şi fiecare a devenităţ ă ă ofi er f r vreo indica ie prealabil c ar fi avut în minte carieraţ ă ă ţ ă ă militar .ă

— Dar familia prietenului lui Beaumont? Ai reuşit s dai de ei?ă— Nu. Erau înregistra i ca locuitori ai unui oraş de mineri dinţ

ara Galilor dar nu erau acolo. Nu mai d duser prin locul acelaŢ ă ă de ani de zile şi nimeni nu ştia nimic despre ei.

Ceea ce aflase Helden se potrivea cu teoria lui Noel, conformc reia Anthony Beaumont era un agent al ODESSEI. Lucrulă important pe care trebuia s -l fac acum era s -l îndep rteze peă ă ă ă Beaumont – şi pe to i „asocia ii” lui – de desf şurarea opera iunii.ţ ţ ă ţ Nu li se putea da voie s mai aib vreun amestec în planulă ă Geneva. Poate c el şi Helden se înşelaser : poate c era bineă ă ă totuşi s ia leg tura cu Payton-Jones şi s se ocupe el deă ă ă Beaumont. Îns trebuiau luate în considerare şi alte lucruri careă decurgeau de aici, printre care pericolul ca Serviciul Englez deInforma ii s redeschid dosarul Peter Baldwin şi s -şiţ ă ă ă concentreze aten ia asupra codului Wolfsschanze.ţ

— Ce mi-ai povestit se potriveşte cu ce cred eu, spuse Noel.Hai s ne întoarcem la fratele t u. B nuiesc cam ce s-a întâmplată ă ă la Rio. Acum vrei s vorbim despre asta?ă

Helden f cu ochii mari.ă— Nu ştiu ce vrei s spui.ă— Fratele t u a aflat ceva la Rio, aşa e? A aflat de Graff şi deă

ODESSA brazilian . sta a fost motivul pentru care a fost vânat şiă Ă a trebuit s plece. N-a fost vorba nici de mama ta, nici deă afacerile fratelui t u şi nici de altceva asem n tor. A fost vorbaă ă ă

250



de Graff şi de ODESSA.Helden respir încet.ă— N-am auzit niciodat de aşa ceva, crede-m .ă ă— Atunci ce s-a întâmplat? Spune-mi, Helden.Ea îl implor din priviri.ă

— Te rog, Noel. Î i datorez atât de mult; nu m face s pl tescţ ă ă ă

în felul sta. Ce i s-a întâmplat lui Johann la Rio n-are nici oă leg tur cu tine. Şi nici cu Geneva.ă ă

— Asta n-ai de unde s ştii. Niciă eu n-am de unde s ştiu. Ştiuă doar c trebuie s -mi spui. Trebuie s fiu preg tit. Sunt atâteaă ă ă ă lucruri pe care nu le în eleg.ţ

O strânse de mân şi continu .ă ă— Ascult -m . Azi dup -mas am dat buzna în camera unuiă ă ă ă

orb. Am for at uşa; a fost un zgomot îngrozitor, tare şiţ neaşteptat. Era b trân şi fireşte c n-a putut s m vad . N-aă ă ă ă ă avut cum s vad frica din propriii mei ochi. Îi tremurau mâinileă ă şi a şoptit o rug ciune în francez … La început am vrut s mă ă ă ă duc la el, s -i in mâinile în ale mele şi s -i spun c ştiu ce simte.ă ţ ă ă În elegi? Nu aţ v zut ă frica din ochii mei. Sunt însp imântat,ă Helden. Nu sunt genul de om care n v leşte în casele altora,ă ă trage cu pistolul şi devine inta altuia. Nu pot s dau înapoi darţ ă mi-e fric . Aşa c trebuie s m aju i.ă ă ă ă ţ

— Vreau s-o fac, doar ştii.— Atunci spune-mi ce s-a întâmplat la Rio. Ce i s-a întâmplat

fratelui t u?ă— Efectiv n-are importan , spuse ea.ţă— Totul are importan .ţăNoel se ridic şi se apropie de scaunul pe care-şi aruncaseă

haina. Îi ar t lui Helden c ptuşeala sfâşiat .ă ă ă ă— Uit -te aici. Cineva din mul ime a încercat s bage cu itul înă ţ ă ţ

mine dup -mas . Nu ştiu cum stai tu dar mie aşa ceva nu mi s-aă ă mai întâmplat; nu e unul din lucrurile obişnuite ale vie ii. Mţ ă sperie de moarte… şi m înfurie la culme. Iar acum cinci zile, laă New York, omul lâng care am crescut – singurul c ruia i-amă ă spus vreodat „tat ” – se plimba pe trotuar şi a fost ucis de oă ă maşin „sc pat de sub control” care a vră ă ă ut s -ă l loveasc şi l-aă strivit de o cl dire! Moartea lui a fost un avertisment. Pentruă mine ! Aşa c nu-mi povesti nici despre Rache, nici despreă

ODESSA şi nici despre oamenii din Wolfsschanze. Am început s - ămi dau seama ce învârt puii ştia de c ea şi aş vrea s -iă ăţ ă cur m pân la unul. Cu banii de la Zurich, lucrul sta se poateăţă ă ă

251



23Holcroft o asculta atent, pândind eventualele note false. Nu

existau. Îi spunea ce ştia, chiar dac asta nu însemna mare lucru.ă— Cam cu şase s pt mâni înainte de a pleca din Brazilia,ă ă

explic Helden, m-am întors acas cu maşina, seara, dup ună ă ă seminar la Universitate; pe atunci locuiam în afara oraşului, înfa a por ii era parcat o limuzin închis la culoare, aşa c amţ ţ ă ă ă ă oprit în spatele ei. Îndreptându-m spre verand , am auzit peă ă cineva ipând în untru. Se desf şurau lupte grele şi nu-miţ ă ă d deam seama cine putea fi; nu l-am recunoscut pe cel careă ipa. Urla f r încetare şi am desluşit cuvinte ca „ucigaş”,ţ ă ă

„asasin”, „tu ai fost”… ceva în genul sta. Am dat fuga în untruă ă şi l-am g sit pe Johann stând în hol în fa a b rbatului. M-a v zută ţ ă ă şi i-a spus acestuia s se potoleasc . Omul a încercat s -lă ă ă loveasc pe Johann dar fratele meu e foarte puternic; i-a prinsă bra ele b rbatului şi l-a împins pe uş afar . Ultimele cuvinte peţ ă ă ă care i le-a strigat acesta au l sat s se în eleag c ştiau şi al ii;ă ă ţ ă ă ţ c aceştia o s aib grij ca Johann s fie spânzurat pentru crimă ă ă ă ă ă iar dac n-o s se întâmple aşa o s -l ucid cu mâna lor. A c zută ă ă ă ă pe trepte, continuând s ipe, dup care a alergat la limuzin iară ţ ă ă

Johann s-a luat dup el. I-a spus ceva prin geamul portierei;ă b rbatul l-a scuipat în fa pe fratele meu şi dus a fost.ă ţă

— L-ai întrebat pe fratele t u despre toate astea?ă— Normal. Dar Johann n-a vrut s stea de vorb , spunând doară ă

c omul era nebun. Pierduse o gr mad de bani într-o afacereă ă ă riscant şi înnebunise.ă— Dar nu l-ai crezut.— Am încercat dar pe urm întrunirile au început s se ină ă ţ ă

lan . Johann lipsea foarte mult de-acas , câteodat zile întregi;ţ ă ă se purta foarte neobişnuit. Apoi, la doar câteva s pt mâni, a luată ă avionul şi a plecat la Recife, cu un nume nou într-o ar nou .ţ ă ă Cine a fost ucis era foarte bogat şi foarte puternic. Altfel n-ar fi

avut asemenea prieteni.— N-ai idee cine era b rbatul care a fost la voi acas în searaă ă aceea?

253



— Nu. Îl mai v zusem dar nu-mi puteam aduce aminte unde,ă iar Johann n-a vrut s -mi spun . Mi-a interzis s mai vorbescă ă ă despre povestea aceea. Existau lucruri pe care nu trebuia s le ă ştiu.

— Şi-ai acceptat situa ia?ţ

— Da. Încearc s în elegi. Eram copii de nazişti şi ştiam ceă ă ţ

înseamn asta. De cele mai multe ori era preferabil s nu puiă ă întreb ri.ă

— Dar trebuia s ştii ce se întâmpla.ă— O, am fost înv a i; s nu- i formezi o imagine greşit ,ăţ ţ ă ţ ă

spuse Helden. Am fost antrena i ca s sc p m de israelieni; neţ ă ă ă puteau smulge informa ii cu for a. Am înv at s deosebim unţ ţ ăţ ă racoleur din ODESSA de un fanatic din Rache, s sc p m, să ă ă ă folosim o sut de şiretlicuri diferite ca s -i p c lim.ă ă ă ă

Noel cl tin din cap uimit.ă ă— Preg tirea de zi cu zi în locul clubului veseliei din liceu. E oă

nebunie.— Ai fi putut folosi cuvântul sta cu trei s pt mâni în urm ,ă ă ă ă

spuse ea prinzându-l de mân . Acum nu mai po i. Dup celeă ţ ă întâmplate azi.

— Cum adic ?ă— În maşin i-am spus c -mi pare r u pentru tine fiindc n-aiă ţ ă ă ă

nici un fel de preg tire.ă— Iar eu i-am r spuns c am impresia c recuperez contraţ ă ă ă cronometru.

— Dar atât de pu in şi atât de târziu. Johann mi-a spus s teţ ă înv tot ce pot. Vreau s fii atent la mine, Noel. Încearc s iiăţ ă ă ă ţ minte tot ce- i spun.ţ

— Ce anume?Holcroft sim i strânsoarea puternic a mâinii şi-i v zuţ ă ă

îngrijorarea din priviri.— O s te duci la Berlin. Vreau s te şi întorci.ă ăAceste cuvinte fur începutul. Noel avu momente când îi veniă

s zâmbeasc – sau, mai r u, s râd – dar intensitatea vocii ei îlă ă ă ă ă f cu s se st pâneasc ; era mai serioas ca niciodat . În cursulă ă ă ă ă ă dup -amiezii fuseser ucişi trei oameni. El şi Helden ar fi putut fiă ă uşor victimele num rul patru şi cinci. Prin urmare, ascult şiă ă

încerc s in minte. Totul!ă ă ţ ă

— N-ai timp s - i procuri acte false; i-ar lua câteva zile. Aiă ţ ţ bani. Cump r înc un bilet de avion. Fii cu ochii în patru şi nuă ă ă permite nim nui s se aşeze lâng tine. Nu te l sa înconjurat. Înă ă ă ă

254



profesioniştii. Profit de pozi ia asta; transform - i handicapulă ţ ă ţ într-un avantaj. Amatorul face lucruri neaşteptate, nu fiindc ar fiă iste sau experimentat, ci fiindc altceva nu ştie. Procedeaz prinţ ă ă surprindere şi pe fa , ca şi cum ai fi încurcat. Pe urm opreşte-teţă ă şi aşteapt . Adeseori confruntarea e ultimul lucru pe care şi-lă

doreşte cel care te supravegheaz . Dar dac vrea aşa ceva, eă ă

bine s -i dai ocazia. Trage. Ar trebui s ai şi un amortizor. O s - iă ă ă ţ aduc unul de diminea . Ştiu eu de unde.ţă

Se întoarse uluit, incapabil s vorbeasc . Ea îi observ uimireaă ă ă din priviri.

— Îmi pare r u, îi spuse aplecându-se în fa , surâzând trist şiă ţă s rutându-l.ă

Continuar s vorbeasc în cea mai mare parte a nop ii,ă ă ă ţ profesoara şi elevul, iubita şi iubitul. Helden era obsedat ; ă invent fel de fel de situa ii şi-l punea s -i spun cum ar ac ionaă ţ ă ă ţ

în împrejur rile descrise.ă— Eşti în tren, str ba i un coridor îngust şi ai asupra ta nişteă ţ

acte importante. Un b rbat se apropie de tine din direc ia opus .ă ţ ă Îl cunoşti, e inamicul. În spatele t u sunt al i oameni; nu po i să ţ ţ ă te întorci. Ce faci?

— B rbatul sta, inamicul, vrea s -mi fac r u?ă ă ă ă ă— Nu ştii precis. Ce faci? Repede!— P i, cred c merg mai departe. Atent, aşteptându-m la ce-iă ă ă

mai r u.ă— Nu, dragul meu. Actele! Trebuie s le aperi! Te împiedici;ă

cazi la p mânt!ă— De ce?— Ca s atragi aten ia asupra ta; oamenii te ajut s te ridici.ă ţ ă ă

Iar într-o asemenea situa ie inamicul renun s te atace. i-aiţ ţă ă Ţ creat propria ta diversiune.

— Prin mine însumi , spuse Noel, edificat.— Exact.Lucrurile continuar aşa ore în şir pân când profesoara şiă ă

elevul fur epuiza i. F cur dragoste în linişte şi se inur înă ţ ă ă ţ ă bra e, ap ra i şi mângâia i de propria lor c ldur , izola i deţ ă ţ ţ ă ă ţ lumea de afar care acum li se p rea ceva îndep rtat. Într-ună ă ă târziu, Helden adormi cu capul pe pieptul lui şi cu p rul ă rev rsându-i-se pe propriul chip.ă

El mai r mase treaz o vreme, cu un bra petrecut pe după ţ ă umerii ei şi se întreb cum era posibil ca o feti care fuseseă ţă fermecat deă Vr jitorulă din Oz s ajung o practicant atât deă ă ă

256



inamicul acum?Helden era convins c sc paser de el pentru o vreme.ă ă ă ă

Credea c era posibil ca inamicul s -l aştepte la aeroport dar c ,ă ă ă odat ajuns la Berlin, putea s scape iar de el.ă ă

Trebuia s-o fac . Ea îl voia înapoi şi avea s -l aştepte.ă ă

Se oprir la un restaurant mic ca s prânzeasc şi s bea ună ă ă ă

vin. Helden d du un ultim telefon şi se întoarse în separeu cuă numele unui hotel din Berlin. Se afla în Hurenviertel , acea zon aă oraşului unde sexul era un produs oferit pe scar larg .ă ă

Îl prinse de mân şi-şi apropie chipul de al lui; peste câtevaă minute avea s ias singur pe strad şi s ia un taxi pân laă ă ă ă ă aeroportul Orly.

— Ai grij , dragul meu.ă— O s am.ă— ine minte lucrurile pe care i le-am spus. S-ar putea s - iŢ ţ ă ţ

prind bine.ă— O s le in minte.ă ţ— Lucrul cel mai greu e s accep i c toate astea se întâmplaă ţ ă

cu adev rat. O s te trezeşti întrebându-te: de ce eu? De ceă ă toate acestea? Nu te mai gândi la ele; accept situa ia aşa cumă ţ este.

Pentru tine nimic nu mai este ca înainte. Nimic nu mai poate fila fel.

— Am şi acceptat-o. Şi în plus te-am g sit pe tine.ăEa se uit în alt direc ie, dup care se întoarse spre el.ă ă ţ ă— Când ajungi la Berlin, lâng hotel, aga o curv de peă ţă ă

strad . E o metod de ap rare foarte bun . ine-o pe lâng tineă ă ă ă Ţ ă pân când iei leg tura cu Kessler.ă ă

Avionul 707 al companiei Air France se apropia de aeroportul Tempelhof. Noel st tea în partea dreapt a aparatului, pe ală ă treilea loc de la cap tul intervalului iar scaunul de lâng el eraă ă neocupat.

Ai bani. Cump r înc un bilet de avion… şi nu permiteă ă ă nim nui s se aşeze lâng tine; nu te l sa înconjurat.ă ă ă ă

Metode de supravie uire recomandate de o supravie uitoare,ţ ţ îşi spuse Holcroft. Iar apoi îşi aminti c şi mama lui se intitulase oă supravie uitoare. Althene folosise acest cuvânt cu o anumitţ ă mândrie când vorbise cu el la telefon, de la o distan de patruţă

mii de mile.Îi spusese c o s fac o c l torie. Era felul ei de a sta ascunsă ă ă ă ă ă câteva s pt mâni, metoda de evadare şi refugiu înv at cuă ă ăţ ă

258



peste treizeci de ani în urm . Dumnezeule, chiar c eraă ă incredibil ! Noel se întreb unde o s plece şi ce o s fac . O s -lă ă ă ă ă ă sune pe Sam Buonoventura, în Curaçao, peste câteva zile. Pân ă atunci poate c o s afle el ceva despre ea.ă ă

Controlul vamal de la Tempelhof decurse rapid. Holcroft intr ă

în holul aeroportului, g si toaleta b rba ilor şi-şi mont la locă ă ţ ă

pistolul.Conform instruc iunilor, lu un taxi pân la parculţ ă ă Tiergarten.

În maşin , deschise valiza şi se schimb , punându-şi pardesiulă ă maro uzat şi p l ria veche de ar . Maşina opri; pl ti, ieşi şiă ă ţ ă ă ajunse în parc, ocolind lumea care se plimba, pân când g si oă ă banc liber pe care s se aşeze. Cercet atent mul imea; nu seă ă ă ă ţ oprise şi nu ezitase nimeni. Se ridic repede şi se îndrept spreă ă una din ieşiri. În apropiere se afla o sta ie de taximetre; se postţ ă la coad , privind pe furiş în jur s vad dac putea reperaă ă ă ă inamicul. Acum îi venea greu s localizeze ceva sau pe cineva înă mod special; umbrele sfârşitului de dup -amiaz deveneau maiă ă lungi şi mai întunecate.

Îi veni rândul. Îi d du şoferului numele a dou str zi care seă ă ă intersectau. Intersec ia se g sea la trei blocuri nord şi patruţ ă blocuri vest fa de hotel. Şoferul rânji şi vorbi într-o englez cuţă ă un accent pronun at dar perfect inteligibil .ţ ă

— Vre i s v distra i pu in? Am prieteni,ţ ă ă ţ ţ Hen Amerikaner . Nurisca i nici o boal ruşinoas .ţ ă ă

— N-ai ghicit. M ocup de cercet ri sociologice.ă ă— Wie?— M întâlnesc cu nevast -mea.ă ăMerser în t cere pe str zile Berlinului. La fiecare cotitur ,ă ă ă ă

Noel pândea o eventual maşin care s coteasc în acelaşi locă ă ă ă în spatele lor. V zu câteva dar nici una nu îi urm o perioad maiă ă ă mare de timp. Îşi aminti cuvintele lui Helden: Adeseori folosescemi toare ţă radio . Un lucru simplu ca schimbarea pardesiului sau

portul unei p l riiă ă i-ar putea face s - i piardă ţ ă urma . Cei care primesc instruc iunile ţ caut ă pe cineva în hain ă şi f r ă ă p l rieă ă şinu g sescă pe nimeni .

Existau oare oameni nev zu i care aşteptau un anumită ţ taximetru cu un anumit pasager care purta anumite haine? Nuva şti niciodat ; ştia doar c acum nu p rea s -l urm rească ă ă ă ă ă

nimeni.În cele aproape dou zeci de minute care-i trebuir s ajungă ă ă ă la intersec ie, se l sase întunericul. Str zile erau str juite deţ ă ă ă

259



firme stridente de neon şi de afişe sugestive. Tineri cowboysblonzi îşi duceau traiul al turi de târfe cu fuste despicate şi bluzeă decoltate. Era un alt fel de carnaval, îşi spuse Holcroft, mergândspre sud în direc ia celor trei blocuri men ionate, spre col ul undeţ ţ ţ avea s fac la stânga.ă ă

V zu o prostituat care st tea în pragul unei uşi şi-şi d dea cuă ă ă ă

ruj pe buzele generoase. Se afla în acea limit de vârstaă imprecis şi atât de sfid tor ascuns de târfe şi de gospodineleă ă ă elegante de prin mahalale – undeva între treizeci şi cinci şipatruzeci şi opt de ani, fiind pe punctul de a pierde lupta. Aveaun p r negru ca pana corbului care-i încadra pielea alb şi palidă ă ă şi ochii înfunda i în orbite şi încerc na i. Mai încolo, la primulţ ă ţ bloc, z ri marchiza modest a hotelului şi firma de neon din careă ă lipsea o liter .ă

Se apropie de ea, neştiind prea bine ce s spun . Exista şi ună ă alt impediment în afara germanei lui lacunare – nu mai ag ase ăţ niciodat o prostituat pe strad .ă ă ă

Îşi drese vocea.— Bun seara,ă Fräulein . Vorbi i englezeşte?ţFemeia îi întoarse privirea, la început cu r ceal , cercetându-iă ă

pardesiul de stof . Apoi ochii îi c zur pe valiza din mâna luiă ă ă dreapt şi pe serviet diplomat din stânga. Buzele i se dep rtară ă ă ă şi zâmbi; avea din ii galbeni.ţ— Ja, prietene american. Vorbesc bine. Î i ar t ceva bun.ţ ă

— Mi-ar pl cea. Cât?ă— Dou zeci şi cinci de m rci germane.ă ă— Aş spune c negocierile s-au încheiat. Vrei s vii cu mine?ă ăHolcroft scoase teancul de bani din buzunar, lu trei bancnoteă

şi i le d du femeii.ă— Treizeci de m rci germane. Hai la hotelul acela de maiă

încolo.— Wohin!Noel ar t spre hotelul din blocul care urma.ă ă— Acolo, spuse el.— Gut , rosti femeia, luându-l de bra . ţCamera era la fel ca oricare alt camer a unui hotel ieftină ă

dintr-un oraş mare. Dac avea vreun lucru bun, acela era cuă siguran becul simplu din tavan. Era atât de chior încât l sa sţă ă ă

se vad pu in din mobilierul p tat şi şubred.ă ţ ă— Dreissig Minuten , anun târfa, sco ându-şi paltonul şiţă ţ aşezându-l pe sp tarul unui scaun cu un fel de elan milit ros. Aiă ă

260



nu dorea s-o discute la telefon?Era aproape şase şi jum tate, venise momentul s afleă ă

r spunsul. Şi s -şi schimbe hainele. Se ridic , se apropie deă ă ă valiz şi îşi scoase lodenul şi şapca cu cozoroc.ă

— S mergem, spuse Noel.ă

Prostituata st tea lâng cabina telefonic în timp ce Holcroftă ă ă forma num rul. Voise s-o aib lâng el în cazul în care n-ară ă ă r spunde Kessler, ci altcineva care nu vorbea engleza.ă

Era ocupat. În jurul lui auzi sunetele limbii germane –conversa ii purtate pe un ton hot rât de perechile şi de grupurileţ ă care r t ceau în c utarea distrac iilor, aflate în trecere pe lângă ă ă ţ ă cabina telefonic .ă

C zu pe gânduri. Oare dac mama lui n-ar fi fost Althene, ar fiă ă fost şi el aidoma unuia dintre cei care treceau pe lâng cabina deă sticl ? Nu unde se afla chiară acum , ci undeva în Berlin,Bremerhaven sau Munchen? Noel Clausen. German.

Cum ar fi ar tat via a lui? Încerc un sentiment straniu.ă ţ ă Fascinant, resping tor… şi obsesiv. Ca şi cum s-ar fi întors înă timp, prin straturile de cea în care fusese înv luit şi ar fiţă ă descoperit o r spântie şi un drum pierdut în negur pe care ar fiă ă putut porni, r zgândindu-se ulterior. Acum cercet drumul de laă ă r spântie; unde l-ar fi dus?ă Helden? Oare ar mai fi cunoscut-o dac via a lui ar fi luat altă ţ curs? Acum o cunoştea. Şi ştia c voia s se întoarc la ea câtă ă ă mai repede cu putin ; voia s-o vad din nou, s-o in iar în bra eţă ă ţ ă ţ şi s -i spun c … lucră ă ă urile… or s se îndrepte. Dorea s-o vadă ă râzând şi s duc o via în care trei rânduri de haine de strad şiă ă ţă ă pistoalele cu amortizor nu or s mai fie esen iale pentruă ţ supravie uire. În care Rache ODESSA s nu mai constituieţ ă amenin ri la adresa echilibrului şi a existen ei.ţă ţUn b rbat r spunse la telefon, eu o voce profund şi blând .ă ă ă ă

— Domnul Kessler? Domnul doctor Kessler?— N-o s vindec nici o boal , domnule, sun r spunsul jovial înă ă ă ă

englez , dar titlul este corect, deşi atât de ponegrit. Cu ce v potă ă fi de folos?

— M numesc Holcroft. Noel Holcroft. Sunt din New York,ă arhitect de profesie.

— Holcroft? Am o sumedenie de prieteni americani şi, fireşte,universitari cu care corespondez dar nu-mi amintesc numele.— Nici n-ave i cum; nu m cunoaşte i. Cu toate acestea, amţ ă ţ

262



venit la Berlin ca s v v d. Trebuie s discut m o problemă ă ă ă ă ă confiden ial care ne priveşte pe amândoi.ţ ă

— Confiden ial ?ţ ă— S spunem… o chestiune de familie.ă— Hans? S-a întâmplat ceva cu Hans?

— Nu…— Alt familie nu am, domnule Holcroft.ă— E vorba de ceva care a avut loc cu ani în urm . M tem că ă ă

nu pot s v spun mai multe la telefon. V rog s ave i încredereă ă ă ă ţ în mine, e ceva urgent. Nu ne-am putea întâlni disear ? ă

— Disear ? să puse Kessler, f când apoi o pauz . A i ajunsă ă ţ ast zi la Berlin?ă

— La sfârşitul dup -amiezii.ă— Şi vre i s m vede i disear … înseamn c e vorba într-ţ ă ă ţ ă ă ă

adev r de ceva urgent. Trebuie s m întorc la birou cam o or înă ă ă ă cursul serii. Ora nou v convine?ă ă

— Da, spuse Noel cu uşurare în glas. Foarte mult. Oriundespune i.ţ

— V-aş invita acas dar am nişte musafiri. Exist ună ă Lokal peKurfurstendam. De obicei e aglomerat dar au câteva separeuriliniştite în spate iar directorul m cunoaşte.ă

— Este foarte bine.Kessler îi d du numele şi adresa.ă— Cere i s fi i condus la masa mea.ţ ă ţ— Aşa voi face. V mul umesc foarte mult.ă ţ— Sunte i binevenit. Dar trebuie s v previn: îi tot spunţ ă ă

patronului c mâncarea e formidabil . Lucrurile nu stau chiară ă aşa, dar el este un tip deosebit de agreabil şi cumsecade custuden ii. Ne vedem la ora nou .ţ ă

— Voi fi acolo. Înc o dat , mul umesc.ă ă ţHolcroft puse receptorul la loc în furc , sim indu-se cuprinsă ţ deodat de un sentiment de încredere. Dac omul era la fel caă ă

vocea de la telefon, atunci Erich Kessler era inteligent, hazos şiextrem de pl cut. Ce uşurare!ă

Noel se întoarse şi-i zâmbi femeii.— Mul umesc, spuse el, dându-i înc zece m rci.ţ ă ă— Auf Wiedersehen .Prostituata se întoarse şi plec . Holcroft o privi o clip dară ă

aten ia îi fu atras brusc de un b rbat îmbr cat cu o jachet deţ ă ă ă ă piele neagr , aflat undeva în dreptul blocului mai mic. St tea înă ă fa a unei libr rii dar nu-l interesau c r ile pornografice expuse înţ ă ă ţ

263



vitrin . În schimb, se uita direct la el. Când ochii li se întâlnir ,ă ă b rbatul se întoarse.ă

S fi fost unul din duşmani? Un fanatic din Rache? Un nebună din ODESSA? Sau poate cineva pus pe urmele lui de capii dinWolfsschanze? Trebuia s afle.ă

Adeseori confruntarea e ultimul lucru pe care şi-l doreşte celcare te supravegheaz . Dar, dac vrea aşa ceva, e bine s -i daiă ă ă ocazia…

Cuvintele lui Helden. O s încerce s -şi aminteasc tactica; oă ă ă s-o pun în aplicare chiar acum. Pip i umfl turile din stofaă ă ă lodenului; arma şi amortizorul erau acolo. Îşi desprinse cozoroculde la şapc , strânse mânerul servietei diplomat şi se îndep rtă ă ă de b rbatul cu jachet din piele neagr .ă ă ă

Porni în grab pe strad , inându-se aproape de bordur şiă ă ţ ă preg tit s-o ia la goan printre maşini. Ajunse la col şi coti laă ă ţ dreapta, trecând rapid printr-o mul ime de spectatori careţ priveau dou manechine de plastic în m rime natural simulândă ă ă un act sexual pe o imita ie de blan de urs neagr . Holcroft fuţ ă ă

înghiontit; servieta diplomat îi fu ap sat de coaps iar apoiă ă ă smucit , ca şi cum una din victimele atinse de un col ascu it ar fiă ţ ţ

împins-o în fa … Smuls , tras – luatţă ă ă ; seă rvieta diplomat puteafi „furat ”, iar documentele din ea citite de cei care n-ar trebui să ă le citeasc niciodat . Dar nu fusese chiar atât de prost; scoseseă ă scrisoarea de la Heinrich Clausen şi fragmentele mai bogate îninforma ii ale documentului de la Geneva. Nici cifre, nici surse,ţ doar antetul b ncii şi numele – o poliloghie juridic f r sensă ă ă ă pentru un ho obişnuit dar ceva cu totul diferit pentru unul deţ excep ie.ţ

Helden îl prevenise c era riscant s in la el chiar şi aşaă ă ţ ă ceva, îns el luase în calcul eventualitatea c necunoscutul Erichă ă Kessler s -l cread nebun, aşa încât avea nevoie m car deă ă ă câteva fragmente prin care s -şi confirme povestea incredibil .ă ă

Dar acum, dac ă era urm rit, trebuia s lase servieta într-ună ă loc unde s n-aib cum s fie furat . Dar unde? Fireşte c nu laă ă ă ă ă hotel. Un compartiment cu cheie la purt tor într-o gar sau într-ă ăun parc de autobuze? Neconvenabil, fiindc ambele erauă accesibile; locurile de acest gen ar fi o joac de copil pentru ună ho experimentat.ţ

În plus, avea nevoie de acte – de fragmentele acelea – pentruErich Kessler. La „ Lokal”. Directorul mă cunoaşte . Cere i ţ să fi i ţ condus la masa mea .

264



24Îi pl ti şoferului şi ieşi din taxi, asigurându-se c putea fi v zută ă ă

de b rbatul de pe motociclet care se oprise mai în urm în fa aă ă ă ţ blocului.

Noel p şi pe strad şi porni degajat spre cârcium , intrândă ă ă imediat. R mase pe scara care sem na cu o estrad şi cercetă ă ă ă restaurantul. Tavanul era înalt iar ca s ajungi la sala de meseă trebuia s coborî. Localul era plin pe jum tate; în aer pluteau noriă ă de fum iar mirosul în ep tor de bere ajungea pân la sc ri.ţ ă ă ă Puteai auzi o Biermusik bavarez rev rsându-se din boxe. Meseleă ă de lemn erau dispuse în şir în zona central . Mobilierul era bogată şi masiv.

V zu separeurile pe care i le descrisese Kessler. Se aflau de-aă lungul peretelui din fund şi pe margini: mai multe mese str juiteă de scaune cu sp tar înalt. În partea din fa a separeurilor erauă ţă vergele din alam de care atârnau draperii roşii în carouri.ă Fiecare separeu putea fi izolat de rest tr gându-se draperia înă dreptul mesei dar, cu draperiile date în l turi, te puteai aşeza înă oricare dintre separeuri, observând pe toat lumea care ajungeaă

în capul sc rilor.ăHolcroft coborî sc rile, apropiindu-se de un pupitru situat cevaă

mai jos şi adresându-i-se b rbatului solid de dincolo de el.ă— Ierta i-m , vorbi i engleza?ţ ă ţB rbatul îşi ridic ochii din registrul de rezerv ri aflat în fa aă ă ă ţ

lui.— Şti i pe cineva care s aib un restaurant în Berlin şi s n-oţ ă ă ă vorbeasc , domnule?ă

Noel zâmbi.— În regul . Îl caut pe patron.ă— L-a i g sit. Cu ce v pot fi de folos? Dori i o mas ?ţ ă ă ţ ă— Cred c e una rezervat . Pe numele Kessler.ă ăOchii patronului d dur semne de recunoaştere imediat .ă ă ă

— A, da. A sunat acum aproape un sfert de or . Dară rezervarea era pentru ora nou . Acum e doar…ă— Ştiu, îl întrerupse. Am venit mai devreme. Vede i ţ

266



dumneavoastr , aş vrea s v rog s -mi face i un serviciu.ă ă ă ă ţRidic servieta diplomat.ă— I-am adus asta profesorului Kessler. Nişte documente

istorice puse la dispozi ie cu împrumut de universitatea dinţ America unde predau. Timp de o or trebuie s stau de vorb cuă ă ă

nişte oameni şi m întreb dac n-aş putea s-o las aici.ă ă

— Bineîn eles, spuse patronul, întinzând mâna dup serviet .ţ ă ă— M-a i în eles, sunt lucruri de valoare. Nu e vorba de bani,ţ ţ

doar din punct de vedere academic.— O s le încui la mine în birou.ă— V mul umesc foarte mult.ă ţ— Bitte schon . Cum v numi i, domnule?ă ţ— Holcroft.— Mul umesc, Herr Holcroft. Masa dumneavoastr v aşteaptţ ă ă ă

la ora nou .ăPatronul salut din cap, se întoarse şi porni cu servietaă

diplomat spre o uş închis de sub sc ri.ă ă ăNoel r mase pe loc o clip , gândindu-se ce s fac de acumă ă ă ă

încolo. Nu intrase nimeni de când sosise. Asta însemna c ă b rbatul în jacheta de piele neagr se afla afar şi-l aştepta. Eraă ă ă momentul s -i arunce momeala şi s -l înha e.ă ă ţ

Începu s urce sc rile când deodat îl fulger un gând care-lă ă ă ă f cu s -i vin r u. Adineauri comisese cea mai mare prostie laă ă ă ă care s-ar fi putut gândi! Îl condusese pe b rbatul cu jacheta deă piele neagr la locul unde urma s ia leg tura cu Erich Kessler. Şiă ă ă parc pentru a-şi completa gaf , îşi d duse numele adev rată ă ă ă patronului.

— Kessler şi Holcroft . Holcroft şi Kessler . Erau lega i unul deţ altul. D duse în vileag o treime necunoscut a opera iuniiă ă ţ Geneva! O expusese la fel de clar ca şi cum ar fi dat un anun la ţ ziar.Acum nu se mai punea problema dac era în stare s -i întindă ă ă o curs b rbatului.ă ă Trebuia s-o fac . Trebuia s -l imobilizeze peă ă omul în jacheta de piele neagr . ă

Deschise uşa şi ieşi pe trotuar. Kurfurstendam era luminat . ă Aerul era rece iar sus pe cer luna era înconjurat de o aureol deă ă cea . Porni spre dreapta, inându-şi mâinile în buzunare ca s seţă ţ ă apere de frig. Trecu pe lâng motocicleta parcat la bordur şi seă ă ă

apropie de col . În fa , poate cu trei blocuri mai încolo, peţ ţă partea stâng a lui Kurfurstendam, z ri conturul uriaşei bisericiă ă împ ratul Wilhelm, c reia reflectoarele îi luminau turnulă ă

267



bombardat care nu mai putea fi reparat niciodat , aşa încâtă Berlinul s aib mereu sub ochi amintirea a ceea ce însemnaseă ă Reichul lui Hitler. O s foloseasc biserica pe post de punct deă ă reper.

Continu s mearg pe trotuarul str juit de copaci, mai încetă ă ă ă

decât majoritatea oamenilor care se plimbau, oprindu-seadeseori în fa a vitrinelor. Îşi privi ceasul la intervale regulate,ţ sperând s dea impresia c minutele sunt importante şi c eraă ă ă posibil s -şi potriveasc mersul în aşa fel încât s ajung la oă ă ă ă

întâlnire la or fix .ă ăChiar peste drum de biserica împ ratul Wilhelm se opri câtvaă

timp lâng bordur , sub lumina str lucitoare a unui semafor.ă ă ă Privi în stânga. La mai pu in de treizeci de metri, b rbatul înţ ă

jacheta de piele neagr se întoarse cu spatele la Holcroft, privindă circula ia neîntrerupt de pe strad .ţ ă ă

Era acolo; era singurul lucru care conta.Noel o lu iar şi din loc, de data asta mai repede. Ajunse la ună ă

nou col şi-şi ridic privirile spre pl cu a cu numele str zii:ţ ă ă ţ ă SCHONBERGSTRASSE. Pleca din Kurfurstendam şi avea magazineşi de-o parte şi de alta. Trotuarele p reau şi mai aglomerate iară trec torii şi mai pu in gr bi i decât cei din Kurfurstendam.ă ţ ă ţ

Aştept ca traficul s se opreasc vreo câteva clipe şi traversă ă ă ă strada. Se întoarse de cum ajunse pe trotuar, r mânând înă apropierea bordurii şi croindu-şi drum printre trec tori în timp ce-ăşi cerea scuze. Ajunse la cap tul unui bloc, se apropie deă urm torul şi începu s mearg mai încet. Se opri, la fel cumă ă ă f cuse pe Kurfurstendam, ca s se uite la vitrine şi-şi privi ceasulă ă cu o concentrare din ce în ce mai mare.

Îl v zu de dou ori pe b rbatul în jacheta de piele neagr .ă ă ă ăNoel se îndrept spre al treilea bloc. La vreo cincizeci de paşiă de col se afla o alee îngust , un pasaj între Schonbergstrasse şiţ ă

o strad paralel situat la nici o sut de metri. Aleea eraă ă ă ă întunecoas şi pres rat pe ambele laturi cu pragurile unor uşiă ă ă ascunse în umbr . Bezna şi lungimea erau factori de re inere,ă ţ eviden i şi neatr g tori, pentru trec torii pe care-i prindeau oreleţ ă ă ă serii prin zon .ă

Dar chiar aceast alee la aceast or trebuia s joace pentruă ă ă ă

el rolul cursei, al întinderii neluminate din beton şi c r midă ă ă unde o s -l atrag pe b rbatul care îl urm rea.ă ă ă ăContinu s mearg de-a lungul blocului, trecu de alee şi seă ă ă

268



n-are nimeni nevoie al turi. M celari. Nu fac parte din Rache!ă ă— Atunci din ODESSA.— Ştiu c i-ar pl cea.ă ţ ă— Cum adic ?ă— La momentul oportun o s te foloseşti şi de ODESSA. Doară

poate fi învinov it pentru o gr mad de lucruri. Po i s uciziăţ ă ă ă ţ ă

atât de uşor în numele ei. B nuiesc c ironia e c şi noi i-amă ă ă lichida pe cei din ODESSA la fel de repede ca voi. Îns de fapt peă voi v vrem; ştim care e diferen a dintre clovni şi monştri. Crede-ă ţm , o s te oprim.ă ă

— Vorbeşti f r noim ! Nu faci parte din Wolfsschanze; n-aiă ă ă cum!

B rbatul îşi coborî vocea.ă— Dar facem parte cu to ii din Wolfsschanze, nu? Într-un felţ

sau altul, spuse el în timp ce în priviri i se putu ghici o provocare.Î i repet. Po i s m ucizi, altcineva o s -mi ia locul. Dac -l ucizi şiţ ţ ă ă ă ă pe el, o s vin un altul.ă ă Tot o s te oprim. Aşa c n-ai decât să ă ă tragi, Herr Clausen. Sau poate-ar trebui s spun fiu ală Reichsführerului Heinrich Clausen.

— Ce dracu’ îndrugi acolo? Nu vreau s te ucid. Nu vreau să ă ucid pe nimeni.

— În Fran a ai ucis.ţ— Dac am ucis pe cineva, înseamn c acel cineva a încercată ă ă

el s m ucid .ă ă ă— Aber naturlich , Herr Clausen.— Înceteaz s -mi mai spui aşa.ă ă— De ce? Aşa te cheam , nu?ă— Nu! M cheam Holcroft.ă ă— Sigur, spuse b rbatul. F cea parte din plan. Americanulă ă

respectat care nu are nici un fel de leg tur vizibil cu trecutul.ă ă ă Iar dac l-ar descoperi cineva, ar fi prea târziu.ă— Prea târziu pentru ce? Cine eşti? Cine te-a trimis?

— N-ai cum s m faci s - i spun cu for a. Nu facem parte dină ă ă ţ ţ planul t u.ă

Holcroft scoase pistolul din buzunar şi se apropie.— Care plan? întreb el, sperând s afle ceva,ă ă orice .— Geneva.— Ce-i cu Geneva? E un oraş din Elve ia.ţ

— Ştim tot şi s-a terminat. N-o s -i po i opri pe vulturi. De dataă ţ asta nu. O s te oprim noi pe tine.ă— Vulturi? Care vulturi? Care „noi”?

270



— Niciodat . Apas pe tr gaci. N-o s - i spun. N-o s ai cum să ă ă ă ţ ă ă ne dai de urm .ă

Noel transpirase, deşi seara de iarn era rece. Nimic din ceă spunea acest inamic nu avea sens. Era posibil s se fi comis oă greşeal uriaş . B rbatul din fa a sa era gata s moar dar nuă ă ă ţ ă ă

era un fanatic; ochii lui erau mult prea inteligen i.ţ

— Nu faci parte nici din Rache, nici din ODESSA. PentruDumnezeu, de ce vrei s împiedici opera iunea Geneva?ă ţ Wolfsschanze nu vrea s-o opreasc , asta trebuie s-o ştii!ă

— Wolfsschanze-ul t uă nu vrea. Dar noi putem folosi mai bineaverea aceea.

— Nu! Dac v amesteca i nu mai r mâne nimic. N-o s vede iă ă ţ ă ă ţ niciodat vreun ban.ă

— Ştim amândoi c nu e obligatoriu s fie aşa.ă ă— Te înşeli! Banii o s fie îngropa i pentru înc treizeci de ani.ă ţ ăInamicul necunoscut se îndrept , stând mai departe în umbr .ă ă— Aici e buba, nu? Ai spus foarte bine: „îngropa i”. Dar, dac -ţ ă

mi dai voie, la vremea aceea n-o s mai fie nici m car p mântă ă ă pârjolit.

— Ce s nu fie?ă— P mânt pârjolit, spuse b rbatul dându-se înapoi. Am vorbită ă

destul. Ai avut o şans , înc o mai ai. Po i s m ucizi dar n-o să ă ţ ă ă ă te alegi cu nimic. Fotografia e la noi. Am început s în elegem.ă ţ— Fotografia ? Din Portsmouth? Tu?

— Un comandor unanim respectat din Marina regal . Ni s-aă p rut interesant c ai luat-o.ă ă

— Pentru numele lui Dumnezeu, cine eşti?— Cineva care lupt împotriva ta, fiu al lui Heinrich Clausen.ă— i-am spus…Ţ— Ştiu, spuse neam ul. Nu trebuie s - i zic aşa. De fapt, n-o sţ ă ţ ă

mai scot o vorb . O s m întorc şi o s ies de pe alee. Trageă ă ă ă dac trebuie. Sunt preg tit. Suntem preg ti i cu to ii.ă ă ă ţ ţB rbatul se întoarse încet şi începu s mearg . Noel nu maiă ă ă

putu s suporte.ă— Stai! ţip el, luându-se dup neam şi prinzându-l apoi deă ă ţ

um r cu mâna stâng .ă ăB rbatul se întoarse pe c lcâie.ă ă— Nu mai avem ce s ne spunem.ă

— Ba avem! Şi o s st m aici toat noaptea dac e nevoie! Oă ă ă ă s -mi spui cine eşti, de unde vii şi ce dracu’ mai ştii despreă Geneva, Beaumont şi…

271



— Cred c e tot prin zon . În dreptul vreunei uşi. Trebuie să ă ă m aşez…ă

Berlinezul îl atinse pe Holcroft pe um r.ă— Veni i, spuse el conducându-l pe Noel prin mul ime spreţ ţ

trotuar.

Poli iştii începur s strige pe aleea întunecoas . Nu primirţ ă ă ă ă

nici un r spuns; inamicul necunoscut reuşise s scape. Oameniiă ă în uniform îşi continuar înaintarea cu pruden .ă ă ţă

— Mul umesc foarte mult, spuse Noel. Aş vrea doar s maiţ ă stau la aer şi s m calmez, în elege i?ă ă ţ ţ

— Ja. O experien îngrozitoare.ţă— Cred c-au pus mâna pe el, ad ug deodat Holcroft,ă ă ă

întorcându-şi privirile spre poli işti şi spre mul ime.ţ ţBerlinezul se întoarse. Noel coborî de pe trotuar şi ajunse pe

strad . Începu s mearg , mai întâi încet, pân când prinse oă ă ă ă pauz de trafic şi travers , oprindu-se pe trotuarul cel lalt. Acoloă ă ă se întoarse şi alerg cât putu de repede printre oameni, spreă Kurfurstendam.

Reuşise, îşi spuse Holcroft aşezându-se, f r palton şi p l rieă ă ă ă şi tremurând pe o banc liber din apropierea bisericii împ ratulă ă ă Wilhelm. Îşi însuşise lec iile şi le pusese în aplicare; îşi inventaseţ propria varia ie şi evitase capcana pe care i-o preg tise celuilaltţ ă dar care i se întorsese împotriv , fiind cât pe-aci s -l prind . Îns ,ă ă ă ă una peste alta, îl imobilizase pe b rbatul în jacheta de pieleă neagr . Omul o s fie oricum indisponibil, m car pân o să ă ă ă ă g seasc un medic.ă ă

Dar în primul rând aflase c Helden se înşela. La fel cum seă înşelase şi r posatul Manfredi, care nu voise s dea nume.ă ă Duşmanii cei mai puternici ai Genevei nu f ceau parte nici dină ODESSA şi nici din Rache. Era vorba de un alt grup, unulincomparabil mai informat şi primejdios. O enigm foarteă pre ioas pentru membrii lui, dispuşi s moar linişti i, cuţ ă ă ă ţ inteligen a citindu-li-se în ochi şi gata s in discursuri chibzuite.ţ ă ţ ă

Opera iunea Geneva avea de înfruntat trei for e violente careţ ţ voiau s distrug testamentul, dar una dintre ele era mult maiă ă ingenioas decât celelalte dou . B rbatul în jacheta de pieleă ă ă neagr vorbise despre Rache şi ODESSA în termeni atât deă

înjositori încât sentimentul care-l animase nu putea s fie fric . Îiă ă

etichetase drept m celari incompeten i şi clovni cu care nu voiaă ţ s aib de-a face. Fiindc f cea parte din altceva, cevaă ă ă ă indiscutabil superior.

273



25Acum cârciuma era aglomerat , aşa cum se aşteptase, noriiă

de fum erau mai groşi iar muzica bavarez se auzea mai tare.ă Patronul îl întâmpin cu amabilitate dar ochii îl d dur de gol:ă ă ă americanul sta p ise ceva în cursul ultimei ore. Noel se sim iă ăţ ţ stânjenit; se întreb dac avea vreo zgârietur sau dac seă ă ă ă murd rise pe fa .ă ţă

— Aş dori s m sp l. Am tras o c z tur urât .ă ă ă ă ă ă ă— Desigur. Pe aici, domnule, spuse patronul ar tând spreă

toaleta b rba ilor. Profesorul Kessler a sosit. V aşteapt . I-amă ţ ă ă dat servieta dumneavoastr . ă

— Înc o dat , mul umesc, spuse Holcroft, întorcându-se spreă ă ţ uşa sp l torului.ă ă

Îşi privi chipul în oglind . Nu avea nici pete, nici urme deă murd rie, nici sânge. Avea în schimb ceva în ochi, o privire careă sugera durere, uimire şi sfârşeal . Şi fric . Asta observaseă ă patronul.

L s apa s curg în chiuvet pân când deveni c ldu , îşiă ă ă ă ă ă ă ţă ud fa a, se piept n şi-şi dori s scape de privirea aceea. Peă ţ ă ă ă urm se întoarse la patron care îl conduse la un separeu aflat înă fundul s lii, cât mai departe de forfota din restul înc perii.ă ă Draperia roşie în carouri era tras , acoperind masa.ă

— Herr Professor?Draperia fu dat în l turi, sco ând la iveal un b rbat cam deă ă ţ ă ă

patruzeci şi cinci de ani, robust şi cu o fa plin , încadrat de oţă ă ă barb scurt şi de un p r des şi brun piept nat pe spate. Chipulă ă ă ă era blând, ochii adânci i în orbite vioi, lic rind anticipativ, chiarţ ă cu o und de umor.ă

— Domnul Holcroft?— Domnul doctor Kessler?— Sta i jos, sta i jos.ţ ţKessler f cu gestul c ar vrea s se ridice întinzând mâna dară ă ă

masa care îi ap sa stomacul îl împiedic . Râse şi îl privi peă ă patronul cârciumii.— S pt mâna viitoare!ă ă Ja, Rudi? Trecem la regim.

275



— Ach, naturlich, Professor.— Dânsul este noul meu prieten din America. Domnul Holcroft.— Da, ne-am cunoscut deja.— Sigur c v-a i cunoscut. Doar mi-ai dat servieta dânsului,ă ţ

spuse Kessler b tând uşor cu palma geant diplomat de peă ă

scaunul de al turi. Eu beau scotch. Îmi ine i companie, domnuleă ţ ţ

Holcroft?— Scotch şi pentru mine. Doar cu ghea . ţăPatronul d du din cap şi plec . Noel se aşez cât mai comodă ă ă

pe scaun. Kessler degaja un fel de amabilitate uşor plictisit ; eraă expresia tolerant a unei inteligen e care intr adeseori înă ţ ă leg tur cu min i mai pu in înzestrate dar care e suficient deă ă ţ ţ elegant ca s nu recurg la compara ii. Holcroft mai cunoscuseă ă ă ţ câ iva oameni asem n tori. Printre ei se num rau cei mai buniţ ă ă ă profesori pe care-i avusese. Se sim i în largul lui al turi de Erichţ ă Kessler; era un început promi tor.ţă

— V mul umesc foarte mult c a i acceptat s ne întâlnim.ă ţ ă ţ ă Am multe s v spun.ă ă

— Mai întâi trage i-v sufletul, spuse Kessler. Lua i oţ ă ţ înghi itur . Calma i-v .ţ ă ţ ă

— Poftim?— A i trecut prin clipe grele. Vi se citeşte pe figur .ţ ă— Se vede atât de clar?— Aş spune c exact atât de uluit a i fost, domnule Holcroft.ă ţ— V rog, spune i-mi Noel. Ar trebui s ne cunoaştem maiă ţ ă

bine.— Sunt convins c e o perspectiv agreabil . Numele meu eă ă ă

Erich. Afar e o sear rece. Prea rece ca s mergi f r palton. Şiă ă ă ă ă totuşi, e clar c ai venit f r aşa ceva. Aici nu exist garderob .ă ă ă ă ă

— Am purtat şi palton. A trebuit s scap de el. O s - i explic.ă ă ţ— Nu-i nevoie.— Ba m tem c e. Aş vrea s nu fie dar face parte din ce amă ă ă

s - i povestesc.ă ţ— Am în eles. Uite- i scotchul.ţ ţUn osp tar puse paharul în fa a lui Holcroft, dup care seă ţ ă

retrase şi trase din nou draperia roşie în carouri, acoperindsepareul.

— Cum spuneam, face parte din poveste, spuse Noel luând o

înghi itur .ţ ă— Ia-o uşurel. Nu te gr bi.ă— Spuneai c ai musafiri acas .ă ă

276



— Un musafir. Un prieten al fratelui meu, din Munchen. E untip tare cumsecade dar plicticos la culme. O tr s tur destul deă ă ă frecvent în rândul medicilor. Ai fost salvatorul meu în searaă asta.

— So ia ta n-o s se supere?ţ ă

— Nu sunt c s torit. Am fost dar m tem c nu s-a putută ă ă ă

obişnui cu via a limitat a universitarilor.ţ ă— Îmi pare r u.ă— Ei nu. S-a m ritat cu un acrobat. Po i s - i închipui? Dină ţ ă ţ

grota academic la în l imile rarefiate ale trapezelor care-şiă ă ţ încrucişeaz zborul. Am r mas prieteni, totuşi.ă ă

— Cred c e foarte greu s nu se împrieteneasc omul cu tine.ă ă ă— Oho, în sala de curs sunt o adev rat teroare. Un leu înă ă

carne şi oase.— Care rage dar nu se poate convinge s muşte, spuse Noel.ă— Cum ai zis?— Nimic. Mi-am amintit de o discu ie pe care am avut-oţ

asear . Cu altcineva.ă— Te sim i mai bine?ţ— Ciudat.— Ce anume?— Exact asta am întrebat şi eu asear . ă— Când erai cu acest altcineva? zâmbi Kessler din nou. Parc ă

ai deja o figur mai destins .ă ă— Dac devine şi mai destins o s se pr buşeasc pe mas .ă ă ă ă ă ă— Poate vrei s m nânci?ă ă— Înc nu. Aş vrea s încep; am foarte multe s - i spun şiă ă ă ţ

precis c o s -mi pui o gr mad de întreb ri.ă ă ă ă ă— Atunci o s ascult atent. A, am uitat. Servieta. Germanul seă

aplec şi ridic servieta diplomat, aşezând-o pe mas .ă ă ăHolcroft o descuie dar nu o deschise.— Am aici nişte acte pe care va trebui s le studiezi. Nu suntă

complete dar î i vor servi drept confirmare pentru o parte dinţ lucrurile pe care o s i le spun.ă ţ

— Confirmare? Sunt chiar atât de greu de acceptat lucrurileastea?

— S-ar putea s fie, spuse Noel.ăÎi p ru r u pentru acest savant cumsecade. Lumea liniştit înă ă ă

care tr ia era pe punctul de a se pr buşi în jurul s u!ă ă ă— Ceea ce o s - i spun s-ar putea s - i tulbure existenta, la felă ţ ă ţ cum a tulburat-o şi pe a mea. E un fapt pe care nu cred c -l ă

277



— Indiferent cât. Te rog .— Iar şi nu prea ştiu cum s m exprim. Clausen domina oă ă ă

înc pere f r s fac nici un efort. Când vorbea îl asculta toată ă ă ă ă ă lumea, deşi nu-mi amintesc s fi ridicat vreodat vocea. P rea ună ă ă om amabil, preocupat de soarta celorlal i, dar extrem deţ

înc p ânat. Odat am avut impresia – şi ine cont c astea suntă ăţ ă ţ ă

gândurile unui copil – c avusese parte de mult durere în via .ă ă ţăUn om prad chinurilor îi ceruse ajutor.ă— Ce fel de durere?— N-am idee, era doar o impresie din copil rie. Ar fi trebuit s -ă ă

i vezi ochii ca s în elegi. Indiferent la cine se uita, tân r sauă ţ ă b trân, însemnat sau nu, era concentrat cu totul asupra aceleiă persoane. Asta îmi amintesc foarte bine, nu era un lucru foarteobişnuit pe vremea aceea. Într-un fel, parc mi-l reprezint maiă clar pe Clausen chiar decât pe tata şi în orice caz mai clar decâtpe von Tiebolt. De ce te intereseaz atât de mult?ă

— Era tat l meu.ăKessler c sc gura, uluit.ă ă— Tu? Şopti el. Fiul lui Clausen?Noel d du din cap.ă— Tat l meu natural, nu cel pe care am apucat s -l cunosc.ă ă— Atunci mama ta era…— Althene Clausen. Ai auzit pe cineva vorbind de ea?— F r s i se pronun e numele şi niciodat în prezen a luiă ă ă ţ ă ţ

Clausen. Niciodat . Despre ea se vorbea în şoapt . Femeia careă ă l-a p r sit pe marele b rbat, duşmanca american care a fugită ă ă ă din patrie cu… Tu! Tu eşti copilul pe care l-a luat de lâng el!ă

— L-a luat cu ea, l-a ferit de el, dup cum se exprim chiar ea.ă ă— Tr ieşte?ă— Şi înc cum.ă— E absolut incredibil, spuse Kessler cl tinând din cap. După ă to i aceşti ani, un om de care îmi amintesc atât de bine. Eraţ

extraordinar.— Cu to ii erau extraordinari.ţ— Cine?— Cei trei. Clausen, von Tiebolt şi Kessler. Spune-mi, ştii cum

a murit tat l t u?ă ă— S-a sinucis. Nu era ceva neobişnuit pe atunci. Mul i auţ

procedat aşa când s-a pr buşit Reichul. Pentru cei mai mul i aă ţ fost mai uşor în felul sta.ă— Pentru unii a fost singura solu ie.ţ

279



— Nurenberg?— Nu, Geneva.— Nu te în eleg.ţ— O s m în elegi.ă ă ţHolcroft deschise servieta diplomat, scoase paginile pe care le

prinsese laolalt şi i le d du lui Kessler.ă ă

— La Geneva exist o banc unde se afl un cont care poate fiă ă ă deblocat în scopuri foarte precise doar cu consim mântul a treiţă oameni…

Aşa cum mai f cuse de dou ori, Noel spuse din nou povesteaă ă furtului masiv care avusese loc cu peste treizeci de ani în urm . ă Dar lui Kessler îi spuse tot. Nu omise nici un fel de date, aşa cumf cuse când vorbise cu Gretchen şi nici nu-i spuse povestea înă etape, aşa cum procedase cu Helden. Nu uit nici un am nunt.ă ă

— Banii au fost intercepta i din rile ocupate, din vânz ri deţ ţă ă obiecte de art şi din jefuiri de muzee. Statele de plat aleă ă Wehrmachtului au fost redirec ionate, s-au furat milioane de laţ ministerul de r zboi şi de la… nu pot s -mi amintesc numele, eă ă scris pe hârtie… oricum, din complexul industrial. Totul a fostdepus în banc în Elve ia, la Geneva, cu ajutorul unui om peă ţ nume Manfredi.

— Manfredi? E un nume cunoscut.— Nu e de mirare, spuse Holcroft. Deşi nu-mi închipui c a fostă

pomenit prea des. Unde l-ai auzit?— Nu ştiu. Cred c dup r zboi.ă ă ă— De la mama ta?— Nu cred. A murit în iulie ’45 şi a stat cea mai mare parte a

timpului în spital. De la altcineva… nu mai ştiu.— Unde ai stat dup ce i-au murit p rin ii?ă ţ ă ţ— M-am mutat cu fratele meu la unchiul nostru, fratele

mamei. Am avut noroc. Era un om mai în vârst şi nu le-a fostă niciodat de prea mare folos naziştilor. Dar continu , te rog.ă ăNoel povesti mai departe. Explic în am nunt condi iile deă ă ţ

competen cerute de directorii de la Grande Banque de Geneve,ţă care îl f cuser s renun e la Gretchen Beaumont. Îi spuse luiă ă ă ţ Kessler de plecarea înv luit în mister a familiei von Tiebolt laă ă Rio, de naşterea lui Helden, de uciderea mamei lor şi în cele dinurm de fuga lor cu avionul din Brazilia.ă

— Şi-au schimbat numele în Tennyson şi de cinci ani tr iesc înă Anglia. Johann von Tiebolt e cunoscut drept John Tennyson. Ereporter la The Guardian . Gretchen s-a m ritat cu un tip pe numeă

280



Beaumont iar Helden s-a mutat acum câteva luni la Paris. Cufratele lor nu m-am întâlnit dar m-am… împrietenit cu Helden. Eo fat remarcabil .ă ă

— Ea e acel „altcineva” cu care ai fost asear ? ă— Da, replic Holcroft. Vreau s - i povestesc despre ea, prină ă ţ

ce-a trecut şi prin ce trece acum. Ea şi alte mii asemenea ei facparte din ceea ce am s - i spun.ă ţ— Cred c s-ar putea s ştiu, rosti Kessler.ă ă Die Verwunschte

Kinder .— Ce?— Verwunschte Kinder . Verwunschung înseamn „blestem” înă

german . Sau „blestemat”.ă— Copiii Blestema ilor, spuse Noel. Ea a folosit expresia asta.ţ— E un nume pe care şi l-au luat de bun voie. Mii de tineri –ă

acum ceva mai în vârst – care au fugit din ar fiindc s-auă ţ ă ă convins c nu puteau tr i copleşi i de vina Germaniei naziste. S-ă ă ţau lep dat de tot ce aveau german, c utându-şi identit i şiă ă ăţ stiluri de via noi. Seam n foarte mult cu acele grupuri deţă ă ă tineri americani care au plecat din Statele Unite în Canada şiSuedia, în semn de protest la adresa politicii practicate fa de ţă Vietnam. Aceste grupuri formeaz subculturi dar nici unul nu-şiă poate abandona total r d cinile. Auă ă r masă germani; au r masă americani. Migreaz împreun şi se in unii lâng al ii, luându-şiă ă ţ ă ţ for a chiar din trecutul pe care l-au respins. Împuns turileţ ă vinov iei sunt o povar grea. Po i s în elegi?ăţ ă ţ ă ţ

— Nu tocmai, spuse Holcroft. Dar, m rog, eu sunt construită altfel. N-o s preiau niciodat o vin care nu-mi apar ine.ă ă ă ţ

Kesller îl privi în ochi pe Noel.— Ba cred c ai şi f cut-o. Spui c n-o s renun i la acestă ă ă ă ţ

testament dar, cu toate acestea, ai trecut prin lucruri cumplite.Holcroft se gândi la cuvintele savantului.— S-ar putea s fie şi ceva adev rat în ce spui dară ă

împrejur rile difer . Eu n-amă ă p r sit ă ă pe nimeni şi nimic. Cred c ă am fost selec ionat.ţ

— Nu faci parte dintre blestema i, ci dintre aleşi? întrebţ ă Kessler.

— Dintre privilegia i, în orice caz.ţSavantul d du din cap.ă

— Exist şi pentru ei un cuvânt. Poate c ai auzit de el.ă ă Sonnenkinder .— Sonnenkinder , spuse Noel încruntându-se. Dac in bineă ţ

281



minte, l-am întâlnit într-unul din cursurile acelea la care n-amprea str lucit. Poate c la antropologie.ă ă

— Sau filosofie, suger Kessler. Este un concept filosofică dezvoltat de Thomas J. Perry în Anglia, în jurul lui 1920, iar

înaintea lui de Bachofen, în Elve ia şi de discipolii lui dinţ

Munchen. Conform acestei teorii, Sonnenkinder – Copiii Soarelui– au fost tot timpul printre noi de-a lungul veacurilor. Ei sunt ceicare scriu istoria, cei mai str luci i dintre noi, conduc toriiă ţ ă epocilor… privilegia ii.ţ

Holcroft d du din cap.ă— Acum mi-am adus aminte. Au fost distruşi de propriul lor

privilegiu. Au ajuns deprava i sau ceva de genul sta. Incestuoşi,ţ ă aşa cred.

— E doar o teorie, spuse Kessler. Iar ne îndep rt m de laă ă subiect; eşti un om cu care se poate sta de vorb . Îmi spuneai că ă fata asta a lui von Tiebolt are o via grea.ţă

— To i, nu numai ea. Şi nu doar grea. Direct nebuneasc .ţ ă Trebuie s fug tot timpul. Via a lor e la fel ca a unor evada i.ă ă ţ ţ

— Sunt prad uşoar pentru fanatici, încuviin Erich.ă ă ţă— Cum ar fi ODESSA sau Rache?— Da. Organiza iile de acest gen nu pot func iona eficient înţ ţ

interiorul Germaniei, nu sunt admise. Aşa c opereaz în alte riă ă ţă unde s-au adunat transfugii nemul umi i cum suntţ ţ Verwunschkinder . Vor doar s tr iasc şi s r mân în putere,ă ă ă ă ă ă aşteptând prilejul s se întoarc în Germania.ă ă

— S se întoarc ?ă ăKessler ridic mâna.ă— Doamne fereşte, n-o s-o fac niciodat , dar e un lucruă ă

inacceptabil. Cândva Rache a vrut ca guvernul de la Bonn s ă devin un bra al Cominternului, dar i-a respins chiar Moscova,ă ţ au ajuns simpli terorişti. ODESSA a vrut întotdeauna s reînvieă nazismul. Este dispre uit în Germania.ţ ă

— Şi totuşi, îi vâneaz pe copii, spuse Noel. Helden a folosită expresia „blestema i şi pentru ce sunt şi pentru ce nu sunt”.ţ

— O formulare inspirat .ă— Ar trebui s fie opri i. O parte din banii aceia din Geneva ară ţ

trebui folosi i la distrugerea celor din ODESSA şi Rache.ţ— N-aş spune c nu sunt de acord cu tine.ă

— M bucur, spuse Holcroft. S revenim la Geneva.ă ă— Chiar te rog.Noel expuse obiectivele testamentului şi defini condi iile peţ

282



care trebuiau s le satisfac moştenitorii. Era momentul s seă ă ă concentreze asupra a ceea ce i se întâmplase lui.

Începu cu crima din avion, teroarea din New York,apartamentul reamenajat, scrisoarea de la oamenii dinWolfsschanze, telefonul lui Peter Baldwin şi crimele brutale pe

care le declanşase acesta. Vorbi de zborul la Rio şi de un b rbată

cu sprâncene groase: Anthony Beaumont, agent ODESSA.Povesti despre registrele falsificate de la Serviciul de imigr ri dină Rio şi de ciudata întâlnire cu Maurice Graff. Sublinie amesteculoamenilor de la M.I. 5 la Londra şi informa ia uluitoare cţ ă Serviciile Engleze de Informa ii credeau s Johann von Tiebolt eraţ ă asasinul c ruia îi spuneau Tinamou.ă

— Tinamou? îl întrerupse Kessler, uimit şi roşu la fa . Eraţă prima dat c intervenea în relatarea lui Holcroft.ă ă

— Da. Ştii ceva despre el?— Doar din citite.— B nuiesc c unii oameni îl consider vinovat pentru câtevaă ă ă

zeci de asasinate.— Şi englezii cred c e Johann von Tiebolt?ă— Se înşeal , spuse Noel. Sunt sigur c acum o ştiu şi ei. Ieriă ă

dup -mas s-a întâmplat ceva care îmi confirm acest lucru. Oă ă ă s în elegi când o s ajung acolo.ă ţ ă

— Continu .ăPomeni în treac t de seara petrecut cu Gretchen şi deă ă fotografia lui Anthony Beaumont. Aminti de Helden şi de HerrOberst, iar apoi de moartea lui Richard Holcroft.

Descrise atât convorbirile pe care le avusese cu un detectivdin New York pe nume Miles cât şi discu iile cu mama lui.ţ

Povesti despre Fiatul verde care-i urm rise la Barbizon şiă despre b rbatul cu fa a ciupit de v rsat.ă ţ ă ă

Veni la rând episodul nebuniei de la fete d’hiver . Cum încercase s -i întind o curs b rbatului din Fiat şi fusese cât pe-ă ă ă ăaci s fie ucis chiar el.ă

— i-am spus adineauri c englezii se înşeal cu privire laŢ ă ă Tennyson, zise Noel.

— Tennyson? A, noul nume al lui von Tiebolt.— Exact. Cei de la M.I. 5 erau convinşi c tot ce s-a întâmplată

la Montereau, inclusiv prezen a b rbatului cu fa a ciupit deţ ă ţ ă

v rsat care ne-a urm rit, a fost pus la cale de Tinamou. Dar omulă ă acela a fost ucis; lucra într-adev r ă pentru von Tiebolt iar ei ştiau .Helden chiar mi-a confirmat acest lucru.

283



— Iar Tinamou nu şi-ar ucide oamenii, îl întrerupse Kessler.— Întocmai.— Înseamn c agentul o s le spun superiorilor…ă ă ă ă— N-are cum, interveni Noel. A fost împuşcat salvându-i via a ţ

lui Helden. Dar se vor face identific ri, englezii vor puneă

fragmentele cap la cap.— Englezii or s -l g seasc pe agentul care a murit?ă ă ă— Or s afle de el. Cu siguran . Erau poli işti peste tot şi până ţă ţ ă

la urm or s -i descopere cadavrul.ă ă— Poate fi pus în leg tur cu tine?ă ă— E posibil. Ne-am luptat în pia ; oamenii or s -şi aducţă ă ă

aminte. Dar, cum a spus Helden, am fost urm ri i, n-am urm rit.ă ţ ă Nu exist motive ca să ă ştim ceva.

— Pari destul de nesigur.— Înainte ca agentul s moar , m-am hot rât s -i pomenescă ă ă ă

de Baldwin în ideea c poate o s aflu ceva. A reac ionat deă ă ţ parc ar fi tras cineva un foc de arm chiar lâng ureche. Ne-aă ă ă implorat şi pe Helden şi pe mine s lu m leg tura cu un tip peă ă ă nume Payton-Jones. Urma s -i spunem tot ce s-a întâmplat, s -lă ă

îndemn m s afle cine ne-a atacat şi cine l-a ucis pe omul lui vonă ă Tiebolt şi în primul rând s -i inform m pe cei de la M.I. 5 c elă ă ă credea c toate porneau de la Peter Baldwin.ă

— De la Baldwin? Parc ai spus c f cuse parte din M.I. 6.ă ă ă— Da. Îi contactase mai de mult; pentru nişte informa ii peţ care le ob inuse despre supravie uitorii din Wolfsschanze.ţ ţ

— Wolfsschanze? spuse Kessler repetând încet numele. Astaera scrisoarea pe care i-a dat-o Manfredi la Geneva, aceeaţ scris cu peste treizeci de ani în urm .ă ă

— Exact. Agentul ne-a indicat s -i spunem lui Payton-Jones să ă redeschid dosarul lui Baldwin. La „codul Wolfsschanze”. Asta eă formula pe care a folosit-o.— Când i-a dat telefon la New York, Baldţ win a amintit deWolfsschanze? întreb Kessler.ă

— Nu. A spus doar c ar fi bine s nu m amestec înă ă ă opera iunea Geneva; şi c ştia lucruri pe care nu le mai ştiaţ ă nimeni! Pe urm s-a dus s r spund la uş şi nu s-a mai întors.ă ă ă ă ă

Acum ochii lui Kessler erau mai reci.— Deci Baldwin aflase despre Geneva şi despre implicarea

celor din Wolfsschanze.— Nu ştim exact cât aflase. S-ar putea s fie doar nişte fapteă f r importan , zvonuri neînsemnate.ă ă ţă

284



— Dar zvonurile astea sunt suficiente ca s te fac s nu teă ă ă duci la M.I. 5. Chiar şi avantajul de a-i preveni c Beaumont e dină ODESSA s-ar putea s fie un pre prea mare. Englezii te-ară ţ descoase pe toate p r ile şi pe tine şi pe fat ; exist o mie deă ţ ă ă metode de-a o face şi sunt exper i în materie. Ar fi posibil caţ

numele lui Baldwin s fie amintit cine ştie cum şi atunci i-ară

reanaliza dosarul. Nu po i s rişti.ţ ă— Am ajuns la aceeaşi concluzie, spuse Holcroft, impresionat.— Poate c mai exist o cale de a te sc pa de Beaumont.ă ă ă— Cum?— ODESSA e detestat aici în Germania. Dac vorbim undeă ă

trebuie, el ar putea fi îndep rtat. În felul sta n-ar mai fi nevoieă ă s iei tu leg tura cu englezii şi s rişti s aduci vorba cumva deă ă ă ă Baldwin.

— Se poate aranja?— F r discu ie. Dac Beaumont este într-adev r agentă ă ţ ă ă

ODESSA, e suficient un mesaj al guvernului din Bonn pe adresaministerului de externe de aici. Ştiu o mul ime de oameni dispuşiţ s -l trimit .ă ă

Holcroft r sufl uşurat. Înc un obstacol dep şit.ă ă ă ă— Îmi pare bine c ne-am întâlnit… c eşti aşa cum eşti şi nuă ă

altfel.— Nu face aprecieri pripite. Aştep i un r spuns de la mine.ţ ă

Dac o s fiu al turi de tine? Sincer s fiu…ă ă ă ă— Înc nu vreau s -mi r spunzi, îl întrerupse Noel. Ai fostă ă ă

cinstit cu mine şi trebuie s fiu şi eu cinstit. N-am terminat. A maiă fost ceva în seara asta.

— În seara asta?Kessler devenise îngrijorat, neliniştit.— Da. De fapt, în ultimele dou ore.ă— Ce s-a întâmplat… în seara asta?Noel se aplec în fa .ă ţă— Ştiam de Rache şi ODESSA. N-avem idee cât de mult ştiu ei

despre Geneva, dar suntem siguri cu privire la ceea ce ar facedac ar şti suficient. Ştim şi despre oamenii din Wolfsschanze.ă Indiferent cine-ar fi, sunt nebuni – la fel de nebuni ca şi ceilal i – ţ dar în felul lor ciudat sunt de partea noastr . Dar mai e cineva.ă Cineva, sau ceva , mult mai puternic decât ceilal i. Am aflat acestţ

lucru ast -sear .ă ă— Ce vrei s spui?ă Tonul vocii lui Kessler r mase neschimbat.ă

285



— Un b rbat m-a urm rit de la hotel. Avea motociclet şi s-aă ă ă luat dup taxiul meu prin tot Berlinul.ă

— Un b rbat pe o motociclet ?ă ă— Da. Ca un tâmpit, l-am adus aici. Mi-am dat seama cât am

fost de prost şi am în eles c trebuia s -l împiedic. Am reuşit, darţ ă ă

n-am avut de gând s procedez aşa. Nu f cea parte nici dină ă

Rache, nici din ODESSA. Le ura pe amândou şi spunea despreă membrii lor c sunt m celari şi clovni.ă ă

— Spunea c sunt…ăKessler t cu o clip . Pe urm continu , rec p tându-şi par ială ă ă ă ă ă ţ

calmul pe care şi-l pierduse.— Povesteşte-mi tot ce s-a întâmplat, tot ce s-a spus.— Ai vreo idee?— Nu… deloc. Pur şi simplu m intereseaz . Spune-mi.ă ăHolcroft îşi aduse aminte f r nici un fel de dificultate.ă ă

Urm rirea, capcana, schimbul de replici, împuşc tura. Dup ceă ă ă termin , Kessler îl rug s revin la cuvintele pe care leă ă ă ă schimbase cu b rbatul în jacheta de piele neagr . Apoi îi ceru luiă ă Noel s le repete. O dat şi înc o dat .ă ă ă ă

— Cine era?Holcroft ştia c mintea lui Kessler gândea mai departe ca a lui.ă— Cine sunt ?— Exist mai multe posibilit i, spuse germanul, dar evidentă ăţ

c sunt nazişti. Mai bine zis, neo-nazişti. Descenden i aiă ţ partidului, o frac iune aparte care nu-i e de nici un folosţ ODESSEI. Se întâmpl .ă

— Dar de unde ştiu de Geneva?— S-au furat milioane din rile ocupate, de pe statele de platţă ă

ale Wehrmachtului, de la ministerul de finan e. Totul a fost depusţ în Elve ia. Manevrele ample de genul sta nu s-au putut face înţ ă cel mai deplin secret.Ceva îl deranj pe Noel, un lucru pe care îl spusese Kessler,ă dar pe care acum nu mai era în stare s -l localizeze.ă

— Dar la ce i-ar ajuta? N-au cum s pun mâna pe bani. Ară ă putea doar s -i aduc în fa a tribunalului ani de zile. La ce le-ară ă ţ folosi?

— Nu în elegi care este esen a personalit ii nazistului. Nici n-ţ ţ ăţa i în eles vreodat , nici unul din voi. Nu e vorba doar de cumţ ţ ă

poate profita el. La fel de important este s ă nu beneficiezeceilal i. Asta este puterea lui distructiv esen ial .ţ ă ţ ăSe auzi o agita ie neaşteptat şi puternic în afara separeului.ţ ă ă

286



Un zgomot desluşit, urmat de alte câteva, iar apoi ip tul uneiţ ă femei care d du semnalul unui şir întreg de strig te.ă ă

Draperia care acoperea separeul fu dat în l turi. Silueta unuiă ă b rbat se ivi deodat în intervalul l sat liber şi se pr buşi în fa ,ă ă ă ă ţă c zând peste mas , cu ochii mari şi ficşi şi cu sângele âşnindu-iă ă ţ

din gur şi din gât. Chipul îi era schimonosit, iar corpul scuturată

de convulsii. Mâinile pip ir nesigur suprafa a mesei,ă ă ţ încleştându-se de marginea ei, între Holcroft şi Kessler. Şopti, întimp ce încerca s trag aer în piept:ă ă

— Wolfsschanze! Soldaten von Wolfsschanze!Încerc s -şi ridice capul ca pentru un ip t. Respir pentruă ă ţ ă ă

ultima oar şi capul i se pr buşi la loc pe mas . B rbatul înă ă ă ă jacheta de piele neagr murise.ă

287



26

Pentru Noel, clipele care urmar fur pe cât de tulbur toare,ă ă ă pe atât de agitate. ipetele şi urletele crescur în intensitate,Ţ ă

cârciuma fu cuprins de un val de panic . B rbatul plin de sângeă ă ă

alunecase de pe mas , iar acum z cea pe podea, cu picioareleă ă desf cute.ă

— Rudi! Rudi!— Herr Kessler! Veni i cu mine!ţ— Repede! strig Erich.ă— Ce?— Pe aici, prietene. N-ai voie s fii v zut aici.ă ă— Dar el e!— Nu spune nimic, Noel. Te rog, ia-m de bra .ă ţ— Ce? Unde?…— Servieta! Actele!Holcroft înh documentele şi le vârî gr bit în serviet . Seăţă ă ă

sim ea înconjurat din toate p r ile de privitori. Nu ştia unde eţ ă ţ dus, dar îi era suficient s se îndep rteze de b rbatul în jachetaă ă ă de piele neagr care murise. Închise uşa cu zgomot şi se întoarseă spre Kessler.

— Nu ştiu ce s spun, domnilor! E oribil. S-au îmb tat şi s-auă ă luat la b taie.ă

— Fireşte, Rudi. Şi î i mul umim, r spunse Kessler.ţ ţ ă— Naturlich . Un om cu pozi ia dumneavoastr n-are voie s fieţ ă ă

amestecat.— Eşti foarte amabil. Avem pe unde s ieşim?ă— Da. Ieşirea mea personal . Pe aici.ăIeşirea d dea într-o alee.ă— Vino, spuse Kessler. Am maşina în strad . ăP r sir în grab aleea şi intrar pe Kurfurstendam, f când laă ă ă ă ă ă

stânga pe trotuar. La dreapta, o mul ime agitat se adunase înţ ă fa a intr rii în local. Mai încolo, Noel z ri un poli ist care alergaţ ă ă ţ pe strad .ă

— Repede, spuse Kessler.Maşina era un Mercedes de comand special . Intrară ă ă

amândoi. Kessler porni motorul, f r s aştepte s seă ă ă ă

înc lzeasc . B g direct în vitez şi porni în goan spre vest.ă ă ă ă ă ă— B rbatul acela… în jachet , el m-a urm rit, şopti Holcroft.ă ă ă— Am b nuit, r spunse Kessler. Pân la urm tot a g sită ă ă ă ă

288



drumul.— Dumnezeule! strig Noel.ă Ce am f cut?ă— Nu tu l-ai ucis, dac la asta te referi.ăHolcroft se holb la Kessler.ă— Ce?

— Nu l-ai ucis tu pe omul acela.— Dar s-a desc rcat pistolul! A fost împuşcat.ă— Nu m îndoiesc. Dar nu glon ul l-a omorât.ă ţ— Dar ce?— Desigur c nu te-ai uitat ia gâtul lui. A fost strangulat.ă— Baldwin la New York!— Wolfsschanze din Berlin, r spunse Kessler. Moartea lui aă

fost calculat la secund . Cineva din restaurant, undeva în afaraă ă separeului, l-a adus la câ iva paşi de masa noastr şi s-a folositţ ă de g l gie şi de vânzoleala pentru a-şi masca execu ia.ă ă ţ

— O, Doamne! Atunci, indiferent cine era…Noel nu fu în stare s -şi termine fraz , frica îl f cea s -i fie r u.ă ă ă ă ă

Îi venea s vomite.ă— Indiferent cine era, acum ştie c sunt implicat în Geneva. Şiă

cu asta i-am dat şi r spunsul. N-am încotro. Sunt al turi de tine.ţ ă ă— Îmi pare r u, spuse Holcroft. Aş fi vrut s po i avea de ales.ă ă ţ— Ştiu şi î i mul umesc. Cu toate acestea, m v d nevoit sţ ţ ă ă ă

insist asupra unei condi ii.ţ— Care anume?— Fratele meu Hans, din Munchen, trebuie s fie f cut p rtaşă ă ă

la testament.Noel îşi aminti cuvintele lui Manfredi; nu existau restric ii înţ

aceast privin . Singura prevedere era ca fiecare familie s aibă ţă ă ă doar un vot.

— Nu exist nimic de natur s -l împiedice, dac sta vrea.ă ă ă ă ă— O s vrea. Suntem foarte apropia i unul de altul. O s - iă ţ ă ţ plac de el. E un doctor foarte priceput.ă— Cred c amândoi sunte i pricepu i.ă ţ ţ— El vindec . Eu doar in expuneri… De asemenea, conducă ţ

f r o int precis . Te-aş invita la mine, dar în condi iile asteaă ă ţ ă ă ţ cred c n-ar fi indicat.ă

— Am f cut destule pagube. Dar ar trebui s te întorci cât po iă ă ţ de repede.

— De ce?— Dac avem noroc, n-o s - i dea nimeni numele la poli ie şiă ă ţ ţ cu asta basta. Dar dac se g seşte cineva care totuşi i-l d –ă ă ţ ă

289



vreun osp tar sau altcineva care te cunoaşte – po i s spui că ţ ă ă tocmai plecai când s-a întâmplat.

Kessler cl tin din cap.ă ă— Sunt o fire pasiv . N-ar fi putut s -mi treac aşa ceva prină ă ă

cap.

— Nici mie n-ar fi putut cu trei s pt mâni în urm . Las -mă ă ă ă ă

lâng o sta ie de taximetre. M duc s -mi iau valiza de la hotel.ă ţ ă ă— Prostii. Te duc eu.— N-ar trebui s mai fim v zu i împreun . Ne complic mă ă ţ ă ă

singuri existen a.ţ— Trebuie s înv s te ascult. Şi-atunci când ne mai vedem?ă ăţ ă— O s te sun de la Paris. M întâlnesc cu von Tiebolt peste oă ă

zi – dou . Pe urm trebuie s ajungem to i trei la Geneva. Maiă ă ă ţ avem foarte pu in timp.ţ

— Dar omul acela din New York? Miles?— Şi el, printre altele. Î i explic data viitoare când ne vedem.ţ

Uite un taxi la col .ţ— Ce-o s faci acum? M îndoiesc c ai vreun avion la oraă ă ă

asta.— Dac n-am, o s aştept la aeroport. Nu vreau s stau izolată ă ă

într-o camer de hotel.ăKessler opri maşina; Holcroft întinse mâna ca s deschid uşa.ă ă— Mul umesc, Erich. Şi îmi pare r u.ţ ă— S nu- i par , prietene Noel. Aştept s m suni.ă ţ ă ă ă

B rbatul blond st tea rigid în spatele biroului din biblioteca luiă ă Kessler. Ochii îi erau mânioşi, iar când vorbi vocea îi era

încordat şi intens .ă ă— Ia-o de la cap t. Fiecareă cuvânt . Nu uita nimic.— Ce rost are? r spunse Kessler din cel lalt cap t al înc perii.ă ă ă ă Am f cut-o deja de zece ori. Mi-am amintit tot.ă— Atunci o s-o mai facem de zece ori! strig Johann vonă

Tiebolt. De treizeci de ori, de patruzeci de ori! Cine era? De undevenea? Cine erau cei doi b rba i din Montereau? Sunt împreun ;ă ţ ă de unde au ap rut to i trei?ă ţ

— Nu ştim. Spuse savantul. N-avem cum s ne d m seama.ă ă— Ba avem! N-ai priceput? R spunsul se afl în ceea ce i-aă ă

spus b rbatul acela lui Holcroft pe alee. Sunt sigur de asta. Amă mai auzit cuvintele astea. Acolo se g seşte r spunsul!ă ă— Pentru Dumnezeu, dar l-ai avut în mân , vorbi Kessler pe ună

290



steia. Ştiu c eşti Tinamou.ă ă— O rectificare. B nuiescă c sunt, nu ştiu precis. Şi aşa cumă

foarte bine s-a exprimat Holcroft, în curând o s -şi dea seama că ă se înşeal , dac nu cumva şi-or fi dat seama deja. La dreptă ă vorbind, e o pozi ie foarte avantajoas .ţ ă

— Eşti nebun!ţip Kessler. O s pui în pericol

ă ătotul! — Dimpotriv , spuse Tennyson calm. O s consolidez totul. Ceă ă

aliat mai bun ne-am putea dori decât M.I. 5? Mai precis, avemoamenii noştri în Serviciile Engleze de Informa ii, dar nu deţ nivelul lui Payton-Jones.

— Pentru Dumnezeu, ce tot vorbeşti?Savantul începuse s transpire iar venele gâtului i seă

umflaser .ă— Stai jos, Erich.— Nu!— Stai jos!Kessler se aşez .ă— N-o s tolerez aşa ceva, Johann.ă— N-o s tolerezi nimic; taci şi ascult , spuse Tennyson,ă ă

aplecându-se în fa . Hai s facem schimb de roluri pentruţă ă câteva clipe. O s fiu eu profesorul.ă

— Nu-mi cere prea mult. Putem s ne ocup m de intruşii careă ă nu se arat la fa ; au ceva de ascuns. De asta îns nu ne putemă ţă ă ocupa. Ce se alege de toat treab dac pun mâna pe tine?ă ă ă

— E m gulitor, dar nu aşa trebuie s gândeşti. Dac mi seă ă ă întâmpla ceva, exist liste cu numele oamenilor noştri de pesteă tot. Ai de unde s alegi un om potrivit; Al Patrulea Reich o s aibă ă ă un conduc tor, indiferent de împrejur ri. Dar nu o s mi seă ă ă

întâmple nimic. Tinamou este paravanul meu, felul meu de a m ă ap ra. Când o s fie capturat, nu numai c o s scap de oriceă ă ă ă b nuieli, dar o s m bucur de respectul tuturor!ă ă ă— i-ai pierdut min ile! Chiar eşti Tinamou!Ţ ţ

Tennyson se l s în scaun, zâmbind.ă ă— Ia hai s -l examin m pu in pe asasin, bine? Acum zece aniă ă ţ

ai fost de acord c a fost cea mai bun crea ie pe care amă ă ţ produs-o. Parc ai şi spus c s-ar putea ca Tinamou s devină ă ă ă arma noastr principal .ă ă

— Teoretic . Doar teoretic. A fost o apreciere academic , amă

spus şi asta!— Aşa e, de multe ori te refugiezi sus în turnul de fildeş şi defapt e firesc. Dar s ştii c ai avut dreptate. La urma urmei,ă ă

292



— Recunosc c nu încetezi s m uimeşti.ă ă ă— N-am terminat, replic Tennyson. În curând o s aib loc ună ă ă

eveniment important la Londra, o întâlnire a câtorva şefi de stat.E cea mai potrivit ocazie. Tinamou va fi prins..ă

— Va fi cum?

— Ai auzit bine, spuse Tennyson zâmbind. Tinamou va ficapturat, cu arma în mân , descoperindu-se calibrul şi urmeleă g site şi în cazul a trei asasinate anterioare. Va fi prins şi ucis deă omul care îl urm reşte de aproape şase ani. Un om care, dină motive de protec ie personal , nu vrea laude şi nu vrea s -i fieţ ă ă pomenit numele. Care o s fac acest lucru în beneficiulă ă serviciilor de informa ii din ara lui de adop iune. John Tennyson,ţ ţ ţ corespondentul lui The Guardian pentru Europa.

— Dumnezeule, şopti Kessler. Cum o s procedezi?ă— Asta n-ai voie s-o ştii nici m car tu. Dar suma va fi la fel deă

mare ca aceea de la Geneva. În ziare se va tip ri vestea că ă Tinamou avea dosare secrete. Acestea nu au putut fi g site şiă astfel se presupune c le-a furat cineva, Acel cineva vom fi noiă

înşine. Prin urmare, Tinamou ne e de ajutor şi de dincolo demoarte.

Kessler cl tin din cap, minunându-se.ă ă— Ai un mod exotic de-a gândi; sta e cel mai mare dar al t u.ă ă— Printre altele, spuse sec b rbatul blond. Iar noua noastră ă

alian cu M.I. 5 s-ar putea s ne fie util . Or fi alte servicii deţă ă ă informa ii mai rafinate, dar nici unul nu e mai bun.ţ

Tennyson b tu cu palma în bra ul scaunului.ă ţ— Aşa. Hai s ne întoarcem la duşmanul necunoscut.ă

Identitatea lui se afl în cuvintele rostite atunci pe alee.ă— Ştiu, le-am auzit deja.— Dar am epuizat subiectul.— Abia l-am început, spuse b rbatul blond întinzând mânaă dup creion şi hârtie. Şi-acum, de la început. O s scriem tot ce-aă ă

spus, tot ce- i aminteşti.ţSavantul oft .ă— De la început, repet el. Foarte bine. Potrivit spuselor luiă

Holcroft, primele cuvinte ale b rbatului s-au referit la crima dină Fran a, la faptul c atunci Holcroft n-a ezitat s trag …ţ ă ă ă

Kessler continu s vorbeasc . Tennyson asculta, întrerupea şiă ă ă

solicit s se repete anumite cuvinte sau expresii. Scria cu furie.ă ă Trecur aşa patruzeci de minute.ă— Nu mai pot s continui, rosti Kessler. Nu mai am ce s - iă ă ţ

294



spun.— Mai spune-mi o dat cum e cuă vulturii , i-o t ie b rbatulă ă

blond cu asprime. Pronun exact cuvintele pe care le-aţă pronun at Holcroft.ţ

— Vulturii?… „N-o s -i po i opri pe vulturi. De data asta nu”.ă ţ

S se fi referit la Luftwaffe? La Wehrmacht?ă

— Nu prea cred. Tennyson îşi coborî privirile pe paginile din fa a lui. Împunseţ

foaia cu degetul într-un loc unde notase ceva.— Uite-aici. „Wolfsschanze-ul t u”. Wolfsschanze-ulă t uă …

Adic al nostru, nu al lor.ă— Ce vrei s spui? î ă ntreb Kessler.ă Noi suntem Wolfsschanze;

oamenii din Wolfsschanze sunt Sonnenkinder ! Tennyson nu b g în seam întreruperea.ă ă ă— Von Stauffenberg, Olbricht, Von Falkenhausen şi Hopner.

Rommel le spunea „adev ra ii vulturi ai Germaniei”. Erauă ţ r zvr ti ii, asasinii prezumtivi ai Fuhrerului. To i au fost împuşca iă ă ţ ţ ţ iar lui Rommel i s-a ordonat s se sinucid .ă ă Aceştia sunt vulturiila care s-a referit. Wolfsschanze-ul lor , nu al nostru.

— Unde ajungem? Pentru Dumnezeu, Johann, sunt terminat.Nu mai pot s continui!ă

Tennyson acoperise dou sprezece foi de hârtie; acum începuă s le r sfoiasc , subliniind cuvinte şi încercuind expresii.ă ă ă— Poate c ai vorbit destul, replic el. E pe-aici pe undeva… înă ă por iunea asta. A folosit cuvintele „m celari şi clovni”, iar apoiţ ă „n-o s -i opreşti pe vulturi”… Doar dup câteva secunde, Holcroftă ă i-a spus c acel cont o s fie blocat ani în şir şi c există ă ă ă condi ii… „banii vor fi înghe a i, îngropa i în p mânt”. B rbatul aţ ţ ţ ţ ă ă repetat expresia „îngropa i în p mânt”, spunând c acolo eraţ ă ă buba. Dar apoi a ad ugat c nu va mai exista nici „p mântă ă ă pârjolit”. „P mânt pârjolit”. „Nu va mai exista nici… p mântă ă pârjolit. ”

Partea superioar a corpului b rbatului blond în epeni. Se l să ă ţ ă ă în scaun în timp ce figura sculptural încremeni într-o grimasă ă din cauza concentr rii iar ochii fixar rigid cuvintele deă ă pe hârtie.

— Nu se poate… dup to i anii aceştia. Opera iuneaă ţ ţ Barbarossa! „P mântul pârjolit” al lui Barbarossa! O, Doamne,ă Nachrichtendienst. E vorba de Nachrichtendienst!

— Ce tot vorbeşti? spuse Kessler. „Barbarossa” a fost primainvazie în nord a lui Hitler, o victorie m rea .ă ţă— El a considerat-o o victorie. Prusacii au apreciat-o drept un

295



dezastru. O victorie inutil , pl tit cu o baie de sânge. Diviziiă ă ă întregi nepreg tite, decimate… „Am cucerit p mântul”, au spusă ă generalii. „Am cucerit p mântul sterp şi pârjolit al luiă Barbarossa”. Aşa a ap rut Nachrichtendiest.ă

— Ce era asta?

— O unitate de informa ii. Select , format exclusiv dinţ ă ă

iuncheri, un corp de armat al aristocra ilor. Mai târziu, au fostă ţ unii care au crezut c era vorba de o opera ie marcaă ţ Gehlen,menit s provoace neîncredere între ruşi şi Occident. Dar nu aă ă fost aşa; a fost de sine st t toare. Îl detesta pe Hitler şi îiă ă dispre uia pe cei din Schutzstaffel, numindu-i „gunoaiele SS-ţului”. De asemenea, îi ura pe comandan ii din Luftwaffe. Cu to iiţ ţ erau eticheta i drept „m celari şi clovni”. Era ceva mai presus deţ ă r zboi, mai presus de partid. Era doar pentru Germania.ă Germania lor !

— Spune la ce te gândeşti, Johann! strig Kessler.ă— Nachrichtendienst a supravie uit. EI este intrusul. El vrea sţ ă

distrug opera iunea Geneva. N-o s se dea în l turi de la nimică ţ ă ă ca s distrug Al Patrulea Reich chiar înainte de-a se naşte.ă ă

296



27

Noel aştepta pe pod, privind luminile Parisului care lic reau caă nişte m nunchiuri de lumân ri micu e. O g sise pe Helden laă ă ţ ă

Gallimard; ea fusese de acord s se întâlneasc dup program peă ă ă

Pont Neuf. Încercase s-o conving s mearg cu maşina laă ă ă hotelul din Argenteuil dar refuzase.

— Mi-ai promis zile, s pt mâni întregi dac vreau, îi spuseseă ă ă el.

— Le-am promis pentru amândoi, dragul meu şi o s le avem.ă Dar nu la Argenteuil. Î i explic când te v d.ţ ă

De-abia era cinci şi un sfert; noaptea de iarn se l s repedeă ă ă deasupra Parisului iar vântul rece dinspre fluviu îi p trunse înă oase. Îşi ridic gulerul celui de al doilea palton ca s se apere deă ă frig. Îşi privi ceasul din nou; limbile nici nu se mişcaser . Dar cumă ar fi putut? Trecuser doar zece secunde!ă

Se sim i ca un tinerel care aşteapt o fat pe care a cunoscut-ţ ă ăo la o petrecere în aer liber, vara sub clar de lun şi zâmbi caă pentru sine, încercând un sentiment de stinghereal şi nevrândă s -şi recunoasc îngrijorarea. Nu se afla sub clar de lun într-oă ă ă sear cald de var . Se afla pe un pod din Paris, aerul era rece,ă ă ă se îmbr case cu un palton de mâna a doua iar în buzunar aveaă un pistol.

O v zu mergând pe pod. Purta impermeabilul negru iar p rulă ă blond îi era acoperit de un batic roşu închis care îi încadra chipul.Avea un mers hot rât, nici gr bit, nici relaxat; era o femeieă ă singur care se întorcea acas de la serviciu. Cu excep iaă ă ţ tr s turilor frapante – care abia se ghiceau de la distan – era laă ă ţă fel ca mii de alte femei din Paris care se îndreptau spre cas la ă l sarea întunericului.ă Îl z ri. Începu s mearg în direc ia ei dar ea ridic o mân ,ă ă ă ţ ă ă f cându-i semn s r mân pe loc. Nu-i d du aten ie şi întinseă ă ă ă ă ţ bra ele, vrând s ajung mai repede la ea. I se cuib ri la piept şiţ ă ă ă se îmbr işar , iar faptul c era din nou cu ea îl f cu s se simtăţ ă ă ă ă ă invadat de o c ldur mângâietoare. Ea îşi retrase capul şi-l privi,ă ă dup care lu o pozi ie hot rât , deşi ochii îi erau veseli.ă ă ţ ă ă

— Niciodat s nu fugi pe pod, spuse ea. Un om care fuge peă ă

pod iese în eviden . Cel mai indicat e s te plimbi agale uitându-ţă ăte la apa de dedesubt, nu s-o iei la goan . ă— Mi-a fost dor de tine. Nu-mi pas .ă

297



— Trebuie s înve i s - i pese. Cum a fost la Berlin?ă ţ ă ţO cuprinse cu bra ul pe dup um r şi pornir spre cheiul Saint-ţ ă ă ă

Bernard de pe malul sting.— Am multe s - i spun şi mai bune şi mai rele. Dar dac a aflaă ţ ă

înseamn a înainta, cred c am f cut nişte paşi de uriaş. Ai vorbită ă ă

cu fratele t u?ă

— Da. Azi dup -mas . M-a sunat cu o or înaintea ta. Şi-aă ă ă schimbat planurile; poate s fie mâine la Paris.ă

— E cea mai bun veste pe care puteai s mi-o dai. Cel pu ină ă ţ aşa cred. O s - i spun mâine.ă ţ

Ieşir de pe pod şi cotir la stânga pe malul fluviului.ă ă— i-a fost dor de mine?Ţ— Noel, eşti nebun. Ai plecat ieri dup -amiaz . Abia am avută ă

timp s ajung acas , s fac o baie, s dorm o noapte ca lumeaă ă ă ă fiindc aveam atâta nevoie de somn şi s m duc la serviciu.ă ă ă

— Te-ai dus acas ? La tine în apartament?ă— Nu, m-am…Se opri şi-şi ridic ochii spre el, zâmbind.ă— Foarte bine, Noel Holcroft, pentru un nou recrut. Interoghezi

detaşat.— Nu m simt deloc detaşat.ă— Ai promis c n-o s m întrebi asta.ă ă ă— Nu tocmai. Te-am întrebat dac eşti m ritat sau dacă ă ă ă

tr ieşti cu cineva – primind un r spuns negativ la prima întrebareă ă şi unul absolut evaziv la a doua – dar n-am promis niciodat c n-ă ăo s încerc s aflu unde stai.ă ă

— Dar ai l sat s se în eleag , dragul meu. O s - i spun într-oă ă ţ ă ă ţ bun zi şi o s - i dai seama cât ai fost de naiv.ă ă ţ

— Spune-mi acum. M-am îndr gostit. Vreau s ştiu undeă ă locuieşte femeia pe care o iubesc.

Zâmbetul îi disp ru de pe chip. Pe urm reveni şi îl privi dină ă nou.— Semeni cu un b ie el care a înv at un cuvânt nou şi îlă ţ ăţ

rosteşte tot timpul. Nu m cunoşti destul de bine ca s mă ă ă iubeşti, i-am mai spus.ţ

— Am uitat. ie î i plac femeile.Ţ ţ— Se num r printre prietenii mei cei mai buni.ă ă— Dar n-ai vrea s te m ri i cu una din ele.ă ă ţ

— Nu vreau s m m rit cu nimeni.ă ă ă— Bine. E mai pu in complicat. Mut -te la mine pentruţ ă urm torii zece ani, cu op iune de renun are valabil pentruă ţ ţ ă

298



amândoi.— Spui nişte lucruri atât de frumoase.Se oprir la o intersec ie. O întoarse pe Helden spre el,ă ţ

cuprinzându-i bra ele cu ambele mâini.ţ— Le spun fiindc sunt adev rate.ă ă

— Te cred, spuse ea privindu-l ciudat, cu ochii pe jum tateă

întreb tori, pe jum tate tem tori.ă ă ăEl îi sesiz frica; îl stingheri, aşa c îi zâmbi.ă ă— M iubeşti m car un pic?ă ăEa nu mai reuşi s surâd .ă ă— Cred c te iubesc mai mult decât un pic. Eşti o problem peă ă

care nu mi-am dorit-o. Nu ştiu dac o s reuşesc s m descurc.ă ă ă ă— Atunci e şi mai bine, râse el şi o lu de mân ca s treacă ă ă ă

strada. E bine când ştie omul c nu ai r spuns chiar la toate.ă ă— Credeai c am?ă— Credeam c aşa crezi.ă— Nu am.— Ştiu.

Restaurantul era plin doar pe jum tate cu oameni careă mâncau. Helden ceru o mas în spate, care s nu poat fi v zută ă ă ă ă de la intrare. Proprietarul încuviin din cap. Era limpede c nu-şiţă ă putea închipui de ce aceast ă belle femme venea în localul lui

înso it de un b rbat îmbr cat atât de s r c cios. I se putea citiţ ă ă ă ă ă ă în ochi ce credea: lucrurile nu mergeau grozav pentru fetele dinParis în zilele astea. În nop ile astea, de fapt.ţ

— Nu prea i-am c zut cu tronc, spuse Holcroft.ă— Totuşi ai motive s speri. Ai crescut în ochii lui când aiă

comandat un whisky scump. A scos un rânjet, n-ai observat?— Se uita la hain . Face parte din alt categorie decâtă ă

paltonul.Helden râse.— Scopul paltonului n-are nici o leg tur cu moda de înaltă ă ă

clas . L-ai folosit la Berlin?ă— L-am folosit. L-am purtat când am ag at o târf . Eştiăţ ă

geloas ?ă— Nu pot s fiu pe nimeni care te-a acceptat îmbr cat în halulă ă

sta.ă

— Era întruparea dr g l şeniei.ă ă ă— Ai avut noroc, Probabil c era agent ODESSA şi te ai maiă ales şi cu o boal ruşinoas , aşa cum şi-a propus. S te duci laă ă ă

299



doctor înainte s ne mai întâlnim.ăNoel o lu de mân . Când vorbi vocea îşi pierduse orice urmă ă ă

de umor.— Nu ne priveşte ODESSA. Nici Rache. sta e lucrul, sau unulĂ

din lucrurile, pe care le-am aflat la Berlin. M îndoiesc c ştiaă ă

vreuna din ele ceva despre Geneva.Helden r mase cu gura c scat .ă ă ă— Şi-atunci ce se întâmpla cu Beaumont? Spuneai c faceă

parte din ODESSA şi c te-a urm rit la Rio.ă ă— Cred în continuare c e membru al ODESSEI şi c m-aă ă

urm rit, dar nu din cauza Genevei. Se afl în leg tur cu Graff. Aă ă ă ă aflat de undeva c -l c utam pe Johann von Tiebolt, iat de ce m-ă ă ăa urm rit. Nu din motive legate de Geneva. O s aflu mai multeă ă când o s vorbesc cu fratele t u mâine. Oricum, Beaumont o să ă ă ne lase în pace câteva zile. Se ocup Kessler de el. A spus c oă ă s dea un telefon cuiva din guvernul de la Bonn.ă

— E chiar aşa de simplu?— Foarte greu nu e. Cea mai mic aluzie la ODESSA, mai alesă

în armat , e suficient ca s declanşeze o avalanş de anchete.ă ă ă ă Beaumont o s fie tras pe linie moart .ă ă

— Dar dac nu e nici ODESSA, nici Rache, cine e?ă— Asta face parte din ce vreau s - i spun. A trebuit s scap deă ţ ă

loden şi de şapc .ă— A, da? f cu Helden, nedumerit din cauza incoeren ei.ă ă ţÎi explic de ce, f r s aminteasc de scena violent careă ă ă ă ă ă

avusese loc pe aleea întunecoas . Pe urm îi descrise discu ia cuă ă ţ Kessler, dându-şi seama pe m sur ce se apropia de sfârşit c nuă ă ă putea trece sub t cere asasinarea necunoscutului în jacheta deă piele neagr . Oricum o s -i spun fratelui ei mâine; n-ar avea niciă ă ă un rost s -i ascund acest fapt lui Helden. Dup ce termin , eaă ă ă ă se cutremur , înfigându-şi unghiile în podul celeilalte palme.ă— Ce oribil. Kessler avea idee cine era şi de unde venise?

— Nu prea. Am recapitulat ce mi-a spus de şase ori, încercânds descopere ceva, îns n-a avut ce. Dup Kessler, f cea parteă ă ă ă dintr-un grup neo-nazist – Kessler i-a numit descenden i aiţ partidului. O frac iune separatist pe care ODESSA n-o poateţ ă folosi în nici un fel.

— Dar de unde s ştie de contul din Geneva?ă

— L-am întrebat şi eu pe Kessler. A spus c manevreleă necesare scoaterii unei sume atât de mari din Germania nuputeau fi chiar atât de secrete pe cât ne-am închipuit şi c e ă

300



posibil s fi ajuns la urechile cuiva despre care nu ştim unde seă afl .ă

— Dar Geneva se bazeaz ă pe secretul deplin. F r el s-ară ă pr buşi.ă

— Atunci e o chestiune de amploare. Când anume e secretul

secret? Care e diferen a dintre informa iile confiden iale şi celeţ ţ ţ

strict secrete? O mân de oameni au aflat de Geneva şi vor s neă ă împiedice s punem mâna pe bani şi s -i folosim aşa cumă ă trebuie. Au de gând s înha e ei banii, ceea ce înseamn c n-oă ţ ă ă s se dea de gol.ă

— Dar dac au aflat atât de mult şi-au dat seama şi c nu potă ă intra în posesia lor.

— Nu neap rat.ă— Atunci ar trebui s li se spun !ă ă— Asta i-am explicat şi eu b rbatului de pe alee. Nu l-amă

convins. Şi chiar dac aş fi f cut-o, acum tot nu mai conteaz .ă ă ă— Dar nu- i dai seama? Cineva trebuie s dea de aceştiţ ă

oameni, indiferent cine ar fi şi s -i conving c n-au nimic deă ă ă câştigat încercând s v opreasc pe tine, pe fratele meu şi peă ă ă Erich Kessler.

Holcroft lu o înghi itur .ă ţ ă— Nu prea cred c e bine s proced m aşa. Kessler mi-a spusă ă ă

ceva care m-a deranjat atunci şi care m deranjeaz şi acum. Aă ă zis c noi – b nuiesc c „noi” înseamn to i cei care n-auă ă ă ă ţ cercetat subiectul cu atâta aten ie – n-am în eles niciodatţ ţ ă esen a personalit ii nazistului. Din punctul de vedere al unuiţ ăţ nazist, nu e vorba doar de cum poate profita el; la fel deimportant este s ă nu profite ceilal i. Kessler i-a spus chestieiţ

steia „putere distructiv esen ial ”.ă ă ţ ăHelden se încrunt din nou.ă— Înseamn c dac le spunem o s vrea s pun mâna peă ă ă ă ă ă noi. Şi o s v ucid pe to i trei fiindc f r voi opera iuneaă ă ă ţ ă ă ă ţ

Geneva nu mai exist .ă— Cel pu in timp de înc o genera ie. E un motiv suficient deţ ă ţ

puternic. Banii reintr în seifuri pe durata a înc treizeci de ani.ă ăHelden îşi acoperi gura cu mâna.— Stai pu in; ceva nu e deloc în regul . Au încercat deja s teţ ă ă

ucid . Peă tine . De la bun început… pe tine .

Holcroft cl tin din cap.ă ă— Nu putem fi siguri…— Siguri? izbucni Helden. Dumnezeule, dar ce mai vrei? Mi-ai

301



ar tat haina. A mai fost şi stricnina de atunci din avion,ă împuşc turile din Rio. Ce vrei mai mult?ă

— Vreau s ştiu cine se afl cu adev rat în spatele acestoră ă ă lucruri. De aceea trebuie s vorbesc cu fratele t u.ă ă

— Ce poate s - i spun Johann?ă ţ ă

— Pe cine a ucis la Rio.Helden avu de gând s protesteze dar el o prinse iar şi deă ă mân .ă

— D -mi voie s - i explic. Cred c suntem, de faptă ă ţ ă sunt încentrul a dou conflicte care n-au leg tur unul cu altul. Ce i s-aă ă ă

întâmplat fratelui t u la Rio n-are de-a face cu Geneva. Aici amă greşit eu. Am pus totul în leg tur cu Geneva şi nu e; sunt lucruriă ă diferite.

— Am încercat şi eu s i-o spun, rosti Helden.ă ţ— Am fost greu de cap. Dar pân atunci nu tr sese nimeni înă ă

mine şi nici nu încercase s m otr veasc sau s -mi înfig ună ă ă ă ă ă cu it în burt . Chestiile astea î i duc de râp modul de a gândi.ţ ă ţ ă Cel pu in mie aşa mi se întâmpl .ţ ă

— Johann e un om care are multe interese, Noel, spuse ea.Poate fi fermec tor sau captivant dar şi re inut. sta e felul luiă ţ Ă de-a fi. A dus o via ciudat . Câteodat îl compar cu un t un.ţă ă ă ă Zboar repede dintr-un loc în altul, de la un interes la altul,ă mereu str lucitor, mereu l sându-şi semnul distinctiv dar f r să ă ă ă ă doreasc de fiecare dat ca acest semn s fie recunoscut.ă ă ă

— E când aici, când în alt parte, când peste tot, o întrerupseă Holcroft. Îl faci s semene cu Scarlet Pimpernelă 19.

— Exact. S-ar putea ca Johann s nu- i spun ce s-a întâmplată ţ ă la Rio.

— Dar trebuie. Trebuie s ştiu.ă— Având în vedere c n-are leg tur cu Geneva, e posibil să ă ă ă

nu fie de acord.— Atunci o s încerc s -l conving.ă ă Trebuie s afl m cât deă ă vulnerabil este.

— S admitem c e vulnerabil. Ce s-ar întâmpla în cazul sta?ă ă ă— N-ar mai fi acceptat ca parte component a opera iuniiă ţ

Geneva. Ştim c a ucis pe cineva. Ai auzit un om – care i s-aă ţ p rut bogat şi influent – spunând c vrea s - i vad frateleă ă ă ţ ă spânzurat pentru crim . ă Eu ştiu c a avut necazuri cu Graff iară

asta înseamn ODESSA. A fugit ca s -şi scape pielea. V-a luat cuă ă el şi pe tine şi pe sora ta dar a fugit ca s -şi scapeă propria piele.19 Eroul romanului de aventuri omonim al Baronesei Orezy (n. tr.).

302



E amestecat în fel de fel de complica ii; exist oameni care îlţ ă urm resc şi ne putem închipui foarte bine c s-ar putea s fieă ă ă şantajat. Iar asta ar face s se clatine opera iunea Geneva, ară ţ murd ri-o.ă

— Bancherii trebuie neap rat s afle? întreb Helden.ă ă ă

Noel îi atinse obrazul, obligând-o s -l priveasc .ă ă

— Aş fi obligat s le spun. E vorba de 780 de milioane deă dolari şi de trei oameni care au f cut un lucru remarcabil. A fostă gestul lor în fa a istoriei; de asta sunt convins. Dac fratele t uţ ă ă pune aceast sum în pericol sau contribuie la deturnarea ei înă ă alte scopuri, atunci poate c e mai bine ca milioanele acelea să ă fie încuiate la loc pe durata a înc unei genera ii. Îns nu eă ţ ă singura solu ie. Conform prevederilor, urm torul executor dinţ ă partea familiei von Tiebolt ai fi tu.

Helden se uit la el.ă— Nu pot s accept, Noel. Trebuie s fie Johann. Nu numai că ă ă

e cel mai îndrept it s fac parte din opera iunea Geneva, dar oăţ ă ă ţ şi merit . Nu pot s -i r pesc acest lucru.ă ă ă

— Iar eu nu pot s i-l ofer, în eventualitatea c d unează ă ă ă testamentului. Hai s mai st m de vorb dup ce m întâlnesc cuă ă ă ă ă el.

Ea îi cercet chipul, f cându-l s se simt stânjenit. Îiă ă ă ă desprinse mâna de pe obraz şi-o inu în mâinile ei.ţ— Eşti un om moral, nu?

— Nu neap rat. Doar furios. M-am s turat de corup ia dină ă ţ straturile rarefiate ale finan elor. Am avut parte de ea din belşugţ la mine în ar .ţ ă

— „Straturile rarefiate ale finan elor”?ţ— E o expresie folosit de tat l meu în scrisoarea pe care mi-aă ă

l sat-o.ă— Ce ciudat, spuse Helden.— Ce anume?— Întotdeauna i-ai spus Clausen sau Heinrich Clausen. Formal

şi relativ rezervat.Holcroft d du din cap, recunoscând juste ea observa iei sale.ă ţ ţ— Curios, fiindc de fapt nici acum nu ştiu mai multe despre elă

ca înainte. Dar mi-a fost descris de al ii. Felul cum ar ta, cumţ ă vorbea, cum îl ascultau oamenii şi ce influen avea asupra lor.ţă

— Atunci înseamn c oricum ai mai aflat câte ceva.ă ă— Nu cine ştie. Doar impresii. Şi pe deasupra, ale unui copil.Dar cred c într-o m sur oarecare l-am descoperit.ă ă ă

303



— Ce i-au spus p rin ii despre el?ţ ă ţ— Nu e vorba de p rin i… de tat l meu vitreg. Doar deă ţ ă

Althene. Mi-a spus la dou s pt mâni dup ce împlinisemă ă ă ă dou zeci şi cinci de ani. Pe atunci lucram deja, eram ună profesionist în domeniu.

— Profesionist?— Ai uitat c sunt arhitect? Eu aproape c nu mai in minte.ă ă ţ— Mama ta a aşteptat s ai dou zeci şi cinci de ani ca s - iă ă ă ţ

spun ?ă— Bine a f cut. Nu cred c aş fi putut suporta dac aş fi fostă ă ă

mai tân r. Dumnezeule mare! Noel Holcroft, un b iat americană ă ca atâ ia al ii.ţ ţ Hot dogs şi cartofi pr ji i, Shea Stadium şi Mets,ă ţ Garden şi Knicks, plus un colegiu şi prieteni ai c ror p rin i auă ă ţ luptat în r zboiul cel mare şi au ieşit înving tori, fiecare în felulă ă lui. Ia gândeşte-te c afl c adev ratul lui tat a fost unul dină ă ă ă ă sadicii ia milit roşi din filmele de r zboi. Isuse, l-ar fi dat gataă ă ă pe puşti.

— Atunci de ce i-a mai spus mai târziu?ţ— Fiindc exista o posibilitate, îndep rtat , ce-i drept, s afluă ă ă ă

singur şi nu voia. Deşi n-a crezut c o s se întâmple aşa ceva.ă ă Ea şi Dick au şters toate urmele, procurând şi un certificat denaştere din care reieşea c sunt fiul lor. Numai c mai exista ună ă certificat. La Berlin. „Clausen, sex b rb tesc. Mama – Althene.ă ă

Tat l – Heinrich”. În plus, erau câ iva oameni care ştiau c ea îlă ţ ă p r sise şi c plecase din Germania. Voia s fiu preg tit dac oă ă ă ă ă ă s se afle cumva vreodat , dac o s -şi aduc cineva aminteă ă ă ă ă dintr-un motiv sau altul şi o s încerce s foloseasc informa ia.ă ă ă ţ S fiu preg tit pentru orice eventualitate ca s neg. S spun că ă ă ă ă mai existase un copil despre care nu se vorbea niciodat în ă familie şi care murise la doar câteva luni în Anglia.

— Asta înseamn c mai exista un certificat. De deces.ă ă— Da. Înregistrat cum se cuvine undeva în Londra.Helden se rezem de peretele separeului.ă— La urma urmei, noi doi nici nu suntem chiar atât de diferi i. ţ

Vie ile noastre sunt pline de acte false. Ce lux trebuie s fie s nuţ ă ă tr ieşti în felul sta.ă ă

— Pentru mine actele nu înseamn mare lucru. N-am angajată pe nimeni pe baz de acte şi nici n-am dat afar pe cinevaă ă

fiindc altcineva a descoperit cine ştie ce hâr oage, spuse Noel,ă ţ terminându-şi b utura. Pun singur întreb rile. Iar fratelui t u amă ă ă de gând s -i pun câteva foarte dure. Sper din suflet c -mi va daă ă

304



28 John Tennyson p trunse în holul aglomerat al aeroportuluiă

Heathrow unde erau aştepta i pasagerii. Se îndrept spre oţ ă limuzin Jaguar neagr care era parcat lâng bordur . Şoferulă ă ă ă ă fum o igar şi citea o carte. V zându-l pe b rbatul blond careă ţ ă ă ă se apropia, ieşi din maşin . ă

— Bun ziua, domnule Tennyson, spuse omul, cu un pronun ată ţ accent galez.

— Aştep i de mult? î ţ ntreb Tennyson într-o doar .ă ă— Nu chiar, r spunse şoferul, luând servieta şi geanta deă

c l torie ale lui Tennyson. B nuiesc c dori i s conduce i.ă ă ă ă ţ ă ţ— Da, o s te las în drum. Undeva de unde s po i lua un taxi.ă ă ţ— Pot s iau şi de aici.ă— Nu, vreau s st m pu in de vorb .ă ă ţ ă

Tennyson se urc la volan; galezul deschise uşa din spate şiă puse bagajele în untru. Dup câteva minute trecur de por ileă ă ă ţ aeroportului, încadrându-se pe şoseaua care ducea spre Londra.

— A i c l torit bine? Întreb galezul.ţ ă ă ă— Am avut de lucru.— V-am citit articolul despre Bahrein. Foarte distractiv.— Bahrainul în sine e o distrac ie. Vânz torii indieni suntţ ă

singurii economişti din arhipelag.— Dar a i fost amabil cu şeicii.ţ— Şi ei au fost amabili cu mine. Ce veşti mai ai din

Mediterana? Ai p strat leg tura cu fratele t u de la bordulă ă ă vasului lui Beaumont?— Permanent. Folosim un radiotelefon instalat la Cap

Camarat. Totul merge conform programului. Pe chei s-a lansatzvonul c a fost v zut comandorul plecând din Saint-Tropez cu oă ă b rcu şi înso it de o femeie. Nu se mai ştie nimic, nici despreă ţă ţ barc nici despre cei doi, de patruzeci şi opt de ore iar în larg s-aă semnalat furtun . Fratele meu o s raporteze incidentul mâine.ă ă

Fireşte, o s preia şi comanda vasului.ă— Bineîn eles. Înseamn c totul merge bine. Moartea luiţ ă ă Beaumont o s fie deasupra b nuielilor. Accident pe vreme rea.ă ă

306



Nimeni n-o s pun la îndoial cele relatate.ă ă ă— Nu vre i s -mi spune i ce s-a întâmplat de fapt?ţ ă ţ— Nu prea; ar însemna s te încarc cu o povar . În esenă ă ţă

îns , Beaumont şi-a dep şit atribu iile. A fost v zut unde nuă ă ţ ă trebuie de cine nu trebuie. S-au formulat specula ii conformţ

c rora distinsul nostru ofi er ar fi fost în leg tur cu ODESSA.ă ţ ă ă

Expresia de pe chipul galezului sugera mânie.— Asta e o chestie periculoas . Tâmpitul.ă— Trebuie s - i spun ceva, rosti Tennyson. Momentul eă ţ

aproape.Galezul r spunse p truns de o team amestecat cu respect.ă ă ă ă— Înseamn c s-a întâmplat?ă ă— Cred c peste dou s pt mâni.ă ă ă ă— Nu-mi vine s cred!ă— De ce? întreb Tennyson. Totul merge conform planului.ă

Trebuie s începem s trimitem telegramele. Peste tot.ă ă— Peste tot… repet b rbatul.ă ă— Codul este „Wolfsschanze”.— Wolfsschanze? Dumnezeule, asta e!— Mai e pu in. Redacteaz o ultim list principal cu to iţ ă ă ă ă ţ

conduc torii de regiuni, bineîn eles, într-un singur exemplar. Iaă ţ toate fişele de calculator, ar cu ar , oraş cu oraş, cu toateţ ă ţ ă leg turile politice şi încuie-le într-o caset metalic . Adu-miă ă ă caseta mie personal, împreun cu lista principal , de azi într-oă ă s pt mân . Miercuri. Ne întâlnim pe strada din fa aă ă ă ţ apartamentului meu din Kensington. La opt seara.

— De azi într-o s pt mân . Miercuri. Ora opt. Cu caseta.ă ă ă— Şi lista principal . Cea a conduc torilor.ă ă— Sigur.Galezul îşi lovi uşor din ii cu încheietura degetului ar t tor.ţ ă ă— A venit într-adev r vremea, şopti el.ă— Mai exist un mic obstacol dar trecem noi şi peste el.ă— Pot s fiu de ajutor? Fac orice.ă— Ştiu, Ian. Eşti unul dintre cei mai buni. O s - i spună ţ

s pt mâna viitoare.ă ă— Orice.— Fireşte, spuse Tennyson, micşorând viteza Jaguarului în

apropierea unei ieşiri. Te-aş duce la Londra, dar am de mers spre

Margate. E absolut obligatoriu s ajung imediat acolo.ă— Nu v face i probleme pentru mine. Doamne, dar multeă ţ trebuie c mai ave i pe cap!ă ţ

307



Ian r mase cu ochii pe chipul lui Tennyson, pe tr s turileă ă ă puternice, croite cu dalta, care sugerau atât de multe promisiunişi atâta for .ţă

— S fiu de fa ; s am privilegiul s asist la începutulă ţă ă ă opera iunii. La renaştere. Nici un sacrificiu nu mi s-ar fi p rutţ ă

prea mare.B rbatul blond surâse.ă— Mul umesc, spuse el.ţ— L sa i-m unde vre i. G sesc eu un taxi… nu ştiam c avemă ţ ă ţ ă ă

oameni şi la Margate.— Avem oameni peste tot, spuse Tennyson, oprind maşina.

Tennyson mergea cu vitez pe şoseaua cunoscut spreă ă Portsea. O s ajung acas la Gretchen înainte de ora opt, exactă ă ă cum îşi propusese; ea îl aştepta abia la nou . O s se poată ă ă convinge c n-are musafiri sau vecini prietenoşi, de sexă b rb tesc, care s treac pe la ea pentru a bea ceva.ă ă ă ă

B rbatul blond zâmbi ca pentru sine. Chiar dac trecuse bineă ă de patruzeci de ani, sora lui îi atr gea pe b rba i la fel caă ă ţ proverbiala flac r care cheam fluturii: pârjoli i şi ajunşi laă ă ă ţ sa ietate din cauza c ldurii, aceştia se salvau prin propria lorţ ă neputin de a ajunge la flac ra îns şi. Fiindc Gretchen îşiţă ă ă ă ducea la îndeplinire promisiunea sexualit ii doar atunci când iăţ se spunea. Era o arm care trebuia folosit la fel ca toate armeleă ă poten ial mortale: cu discre ie.ţ ţ

Lui Tennyson nu-i pl cea deloc ce era silit s fac dar n-aveaă ă ă de ales. Toate firele care duceau la Geneva trebuiau retezate iarsora lui era unul din ele. Aşa cum fusese şi Anthony Beaumont.Pur şi simplu Gretchen ştia prea mult; duşmanii lui Wolfsschanzeputeau s-o fac s cedeze – şi chiar asta aveau de gând.ă ă

Existau trei informa ii pe care Nachrichtendienst nu le avea:ţ orarul, metodele de distribuire a milioanelor şi listele. Gretchencunoştea orarul, era la curent cu metodele de distribuire şi,inând cont c aceste metode erau legate de numeleţ ă

destinatarilor din lumea întreag , ştia foarte bine şi con inutulă ţ listelor.

Sora lui trebuia s moar .ă ăIar galezul trebuia s fac sacrificiul de care vorbise cu atâtaă ă

noble e. Odat înmânate cutia ermetic şi lista principal ,ţ ă ă ă

contribu ia galezului lua sfârşit. Iar el se transforma într-unţ simplu obstacol întrucât, cu excep ia fiilor lui Erich Kessler şiţ Wilhelm von Tiebolt, nimeni din cei r maşi în via n-avea s maiă ţă ă

308



vad vreodat listele. Mii de nume, în toate rile, care erauă ă ţă adev ra ii moştenitori ai lui Wolfsschanze, rasa perfect ,ă ţ ă Sonnenkinder .

PORTSEA – 15 M.

B rbatul blond ap s pe accelerator; Jaguarul âşni înainte cuă ă ă ţ vitez .ă

— Deci, în sfârşit a venit momentul, spuse GretchenBeaumont, stând lâng Tennyson pe canapeaua din piele moale,ă

în timp ce îi mângâia chipul cu o mân iar degetele îi atingeau înă treac t buzele, stârnindu-l aşa cum se pricepea atât de bine s-oă fac înc de când erau copii.ă ă

— Şi eşti atât de frumos. Nu mai exist alt b rbat ca tine şiă ă nici n-o s mai existe vreodat .ă ă

Se aplec în fa , bluza descheiat l sând s i se vad sâniiă ţă ă ă ă ă care parc aşteptau s fie mângâia i. Îi acoperi gura cu a ei,ă ă ţ sco ând acel geam t de undeva din fundul gâtului care îlţ ă

înnebunea.Dar nu putea s cedeze. Sau, dac totuşi o f cea, ştia c aveaă ă ă ă

s fie ultimul act al unui ritual secret care îl men inuse pur şiă ţ nealterat… de când era copil. O prinse de umeri şi o împinseblând, rezemând-o cu spatele de canapea.

— A sosit momentul, spuse el. Trebuie s ştiu tot ce s-aă întâmplat cât am mintea limpede. Avem timp berechet. O s plec ă pe la şase diminea a la Heathrow şi-o s iau primul avion spreţ ă Paris. Acum îns ia vezi, n-ai uitat s -mi spui nimic despreă ă american? Eşti sigur c n-a f cut nici o leg tur între tine şi Newă ă ă ă ă

York?— Sub nici o form . Femeia moart din fa a apartamentuluiă ă ţ s u era o fum toare înverşunat , în vreme ce eu nu fumez, aşaă ă ă cum am scos în eviden când a fost aici. De asemenea, i-amţă spus c nu mai ieşisem de s pt mâni întregi. Dac ar fi avută ă ă ă

îndoieli, fireşte c aş fi putut s i le spulber. Şi evident c m-amă ă ă ar tat plin de via .ă ă ţă

— În concluzie, când a plecat habar n-avea c so ia extrem deă ţ

erotic şi confuz cu care se culcase era una şi aceeaşi cuă ă femeia din New York.— Sigur c nu. Şi e greşit spus „a plecat”, ad ug ea râzând. Aă ă ă

309



luat-o la goan . Nedumerit şi cuprins de panic , încredin at că ă ţ ă sunt dezechilibrat – aşa cum ne-am în eles – şi hot rât s seă ţ ă ă opreasc la tine pentru opera iunea Geneva.ă ţ

Se opri din râs.— Atâta doar c a fugit cu fotografia lui Tony, lucru pe care nuă

l-am prev zut. B nuiesc c o s-o aduci înapoi.ă ă ă

Tennyson d du din cap.ă— Da.— Ce-o s -i spui lui Holcroft?ă— Crede c Beaumont era agent ODESSA şi c într-un fel amă ă

avut necazuri cu Graff şi am fost nevoit s fug din Brazilia ca să ă nu fiu împuşcat. Asta i-a spus lui Kessler. Adev rul e c nu ştieă ă exact ce s-a întâmplat la Rio, cu excep ia faptului c am ucis peţ ă cineva; iar asta îl nelinişteşte, spuse Tennyson zâmbind. O s m ă ă gândesc la ceva surprinz tor, care s -l uimeasc şi s -l convingă ă ă ă ă c sunt mai sfânt decât Ioan Botez torul. Şi, bineîn eles, o s fiuă ă ţ ă recunosc tor c asociatul nostru a contribuit la eliminareaă ă teribilului Beaumont din preocup rile noastre.ă

Gretchen îi lu mâna şi o ascunse între picioarele ei, frecându-ăi-o cu m tasea ciorapilor.ă

— Nu eşti doar frumos, ci şi sclipitor.— Iar pe urm o s schimb rolurile, f cându-l eu pe el s seă ă ă ă

simt obligat s m conving c e demn de Geneva. El însuşi oă ă ă ă ă s fie cel care o s trebuiasc s -şi justifice mai mult decâtă ă ă ă ceilal i rolul care-i revine prin testament. Are o importanţ ţă psihologic esen ial s -l pun în pozi ia asta; dependen a lui deă ţ ă ă ţ ţ mine trebuie s creasc .ă ă

Gretchen îi strânse mâna între picioare şi-i fix încheietura;ă strângerea fu neaşteptat şi înc rcat de o atrac ie sexual .ă ă ă ţ ă

— Reuşeşti s m exci i şi când vorbeşti, o ştii şi tu, nu-i aşa?ă ă ţ— Imediat, iubirea mea… singura mea iubire. Trebuie s st mă ă de vorb .ă

Tennyson îşi înfipse unghiile în piciorul surorii lui; aceastascoase un geam t.ă

— Bineîn eles, o s ştiu mai bine ce am de spus dup ce o sţ ă ă ă discut cu Helden.

— Înseamn c te întâlneşti întâi cu ea şi-abia pe urm cuă ă ă Holcroft?

— Da. O s-o sun şi o s -i spun c trebuie s-o v d imediat.ă ă ă Pentru prima dat în via o s constate c sunt cuprins deă ţă ă ă îndoieli şi c am o mare nevoie s mi se spun c ac iunile peă ă ă ă ţ

310



care le întreprind sunt bine gândite.— Înc o dat , sclipitor, spuse ea luându-i mâna dintreă ă

picioare şi aşezându-i-o sub sâni. Şi zici c surioara noastră ă umbl mai departe cu fel de fel de lep d turi? Cuă ă ă Verwunschkinderi b g re i, care au barb şi c rora le miroaseă ă ţ ă ă

gura?— Sigur. Are nevoie s se simt util , asta a fost sl biciunea eiă ă ă ă dintotdeauna.

— Nu s-a n scut în untrul Reichului.ă ă Tennyson râse dispre uitor.ţ— Ca s -şi satisfac dorin a de a se adapta, a ajuns d dac .ă ă ţ ă ă

Locuieşte acas la Herr Oberst şi are grij de tic losul la schilod.ă ă ă ă Schimb maşinile de dou ori pe sear , c nu cumva s dea de elă ă ă ă ă asasinii din Rache şi ODESSA.

— Într-o bun zi, ori unii ori ceilal i tot or s-o lichideze, spuseă ţ Gretchen cu un aer gânditor. Trebuie s ne gândim şi la asta.ă Imediat dup ce banca o s deblocheze contul, trebuie să ă ă sc p m de ea. Nu e proast , Johann. O s fie înc o crim pus înă ă ă ă ă ă ă circa celor din Rache. Sau din ODESSA.

— Mi-a trecut şi mie prin cap… C veni vorba de crim , iaă ă spune-mi, cât a fost Holcroft pe-aici a pomenit cumva de PeterBaldwin?

— Nici un cuvânt. Nici nu m aşteptam, inând cont c mi-amă ţ ă jucat rolul cum scrie la carte. Am fost so ia dezechilibrat şiţ ă duşm noas . N-a vrut s m înfricoşeze; şi nici n-a avut de gândă ă ă ă s -mi dea informa ii periculoase pentru Geneva.ă ţ

Tennyson d du din cap; planul fusese bine elaborat.ă— Ce reac ie a avut când i-ai vorbit despre mine?ţ— Nu prea i-am dat timp s aib reac ii, spuse Gretchen. I-amă ă ţ

zis doar c eşti purt torul de cuvânt al întregii familii von Tiebolt.ă ă De ce a încercat Baldwin s ajung la el la New York? Ştii cumva?ă ă— Am reconstituit tabloul. Baldwin opera afar din Praga, fiindă un agent M.I. 6 despre care mul i spuneau c îşi oferea loialitateaţ ă cui d dea mai mult. Vindea informa ii în stânga şi-n dreapta,ă ţ pân când chiar ai lui au început s -l suspecteze. L-au concediată ă dar nu l-au dat în judecat fiindc n-aveau cum s fie siguri;ă ă ă ac ionase şi alt dat ca agent dublu şi sus inuse c avea nevoieţ ă ă ţ ă de un paravan. Era gata s jure c lucra la crearea unei re ele cuă ă ţ

dublu sens. De asemenea, ştia numele fiec rui agent de leg tură ă ă englez din Europa Central şi evident c şi-a informat superioriiă ă c numele aveau s fie date în vileag dac i s-ar fi întâmplată ă ă

311



ceva. Şi-a p strat nevinov ia, pretinzând c era pedepsit fiindcă ăţ ă ă îşi f cea treaba prea bine.ă

— Şi ce leg tur are asta cu Holcroft?ă ă— Ca s în elegi, trebuie s ai o imagine complet a luiă ţ ă ă

Baldwin. Era competent şi avea sursele cele mai bune. În plus, se

specializase pe postul de curier; putea s ia urma oricui. În timpă

ce era la Praga, i-au ajuns la ureche nişte vorbe legate de oavere uriaş inut sub cheie la Geneva. Prad de r zboi aă ţ ă ă ă naziştilor. Zvonul nu era neobişnuit, mai circulaser şi alteă poveşti de-astea de la c derea Berlinului. Diferen a în privin aă ţ ţ acestuia era c se men iona numele lui Clausen. Şi poate c niciă ţ ă asta nu era ceva surprinz tor în sine; Clausen fusese geniulă financiar al Reichului. Numai c Baldwin a verificat totul pân laă ă cel mai mic am nunt; sta era stilul s u de lucru.ă ă ă

— S-a întors la arhivele curierilor, îl întrerupse Gretchen.— Da. Concentrându-se asupra ministerului de finan e. ţAvuseser loc sute de expedieri iar în zeci de cazuriă

destinatarul fusese Manfredi. Odat ce a f cut rost de numele luiă ă Manfredi, s-a rezumat la o expectativ atent şi r bd toare, înă ă ă ă timp ce banii se strângeau frumuşel în banc , A intrat în ac iuneă ţ abia când a auzit c Manfredi era pe cale s încheie un contractă ă cu un american de care nu mai auzise pân atunci, pe numeă Holcroft. De ce ? L-a cercetat atent pe Holcroft şi a dat pestemaic -sa.ă

— Ea a fost strategia lui Manfredi, îi t ie vorba Gretchen înc oă ă dat .ă

— De la bun început, încuviin Tennyson, dând din cap. L-aţă convins pe Clausen c ea trebuia s plece din Germania. N-aveaă ă probleme cu banii şi se învârtea printre oameni înst ri i; neă ţ putea fi de mare folos în America. Cu ajutorul lui Clausen, a ajunss-o accepte pân la urm dar, cu toate acestea, a fost în primulă ă rând crea ia lui Manfredi.ţ

— Sub înf işarea inofensiv a piticaniei leia se ascundea unăţ ă ă Machiavelli, spuse Gretchen.

— F r poza aceea de inocen amabil , m îndoiesc c ar fiă ă ţă ă ă ă putut p c li pe cineva. Dar nu era o copie perfect a luiă ă ă Machiavelli. Pe Manfredi îl interesau doar banii, era singuraputere la care râvnea. Se gândea numai şi numai la partea lui din

aur. Pl nuia s ob in controlul asupra agen iei din Zurich; deă ă ţ ă ţ aceea l-am ucis.— Cât a aflat Baldwin din toate astea?

312



— N-o s ştim niciodat precis; îns indiferent cât ar fi fost,ă ă ă asta urma s fie r zbunarea lui fa de Serviciul Englez deă ă ţă Informa ii. Vezi tu, e adev rat c nu era agent dublu; era exactţ ă ă ce sus inea: un foarte eficient membru al lui M.I. 6 detaşat laţ Praga.

— A dat de Manfredi?— A, da. A şi l sat s se în eleag acest lucru, ar tând c ştiaă ă ţ ă ă ă de întâlnirea de la Geneva. A ajuns pu in cam târziu, atâta tot,ţ spuse b rbatul blond, zâmbind. Parc v d confruntarea: doiă ă ă specialişti dându-şi târcoale unul altuia şi dorind amândoi cevacu dispensare: unul s stoarc informa ii – cel lalt s nu leă ă ţ ă ă divulge nici în ruptul capului, ştiind c are de-a face cu o situa ieă ţ teoretic catastrofal . Probabil c s-a ajuns la anumite în elegeri;ă ă ţ pe urm , cum era de aşteptat, Manfredi şi-a c lcat cuvântul, aă ă organizat întâlnirea cu Holcroft iar pe urm ne-a atras aten iaă ţ asupra lui Baldwin. A acoperit toate urmele. Dac so ul t u ar fiă ţ ă fost prins ucigându-l pe Peter Baldwin nu s-ar fi putut face nici unfel de leg tur cu Manfredi. Era un om vrednic de respect. Ar fiă ă putut câştiga.

— Dar nu împotriva lui Johann von Tiebolt, spuse Gretchen,strângându-i mâna care îi r m sese sprijinit sub sâni şiă ă ă mişcându-i-o în sus. A propos , am mai primit o telegram ă codificat de la Graff, din Rio. Iar e sup rat. Zice c nu-l inem laă ă ă ţ curent.

— A început s dea semne de senilitate. Şi el şi-a f cută ă datoria. Vârst îl face s fie neglijent, sta nu-i momentul să ă ă ă trimit mesaje în Anglia. M tem c a sosit timpul pentruă ă ă unser Freund din Brazilia.

— O s dai ordinul?ă— De diminea . Retezarea înc unui bra al detestateiţă ă ţ

ODESSA. M-a antrenat mai bine decât trebuia. Tennyson se aplec în fa iar mâna lui cuprinse sinul suroriiă ţă sale.

— Cred c am vorbit destul. Ca de obicei, discu ia cu tine îmiă ţ limpezeşte capul. Nu-mi mai vine în minte nimic, nu mai am ces te întreb.ă

— Atunci poate c vrei s -mi ceri ceva. A trecut atâta timp,ă ă cred c acum faci explozie. O s am grij de tine, cum am f cută ă ă ă

întotdeauna.— De când eram copii, spuse Tennyson, acoperindu-i gura cugura lui, în timp ce mâna ei îl pip ia prin pantaloni. Amândoiă

313



începuser s tremure.ă ă

Gretchen st tea întins lâng el goal , respirând regulat,ă ă ă ă epuizat şi mul umit . B rbatul blond ridic mâna şi se uit laă ţ ă ă ă ă cadranul cu radiu al ceasului. Era dou şi jum tate noaptea.ă ă

Sosise momentul s îndeplineasc lucrul teribil pe care i-l cereaă ă

testamentul celor din Wolfsschanze. Trebuia înl turat oriceă ă urm care putea duce la Geneva.ă

Întinse o mân lâng pat, c utându-şi pantofii. Ridic unul,ă ă ă ă pip indu-i tocul cu degetele în întuneric. Chiar în centru se g seaă ă un mic disc metalic. Ap s pe el şi îl roti spre stânga pân cândă ă ă fu declanşat un arc minuscul. Aşez discul pe noptier , dup careă ă ă aplec pantoful şi scoase un ac din o el de vreo dou zeci şi cinciă ţ ă de centimetri, ascuns într-un orificiu îngust practicat din toc petoat lungimea t lpii. Acul era flexibil dar nu se putea rupe. Dacă ă ă era înfipt cu precizie între a patra şi a cincea coast , str pungeaă ă inima şi l sa o urm care de cele mai multe ori treceaă ă neobservat , chiar şi la autopsie.ă

Îl inu cu grij între degetul mare şi ar t torul mâinii drepte,ţ ă ă ă întinzând în acelaşi timp stânga spre sora lui. Îi atinse sânuldrept şi apoi um rul gol. Ea deschise ochii.ă

— Nes tul mai eşti, şopti ea, zâmbind.ă— Numai tu m faci s fiu, spuse el atr gând-o spre sine până ă ă ă

când se lipir unul de altul. Eşti singura mea dragoste, ad ug ,ă ă ă pe când bra ul drept alunec în spatele ei, întins la ceva maiţ ă mult de un sfert de metru de coloan ei vertebral , îşi întoarseă ă

încheietura mâinii spre interior, potrivind acul în pozi ia ideal .ţ ă Pe urm îl împlânt .ă ă

Drumurile l turalnice de strad erau derutante, dar Tennysonă ă memorase itinerariul. Ştia cum se ajunge la c su a ascuns undeă ţ ă se refugiase enigmaticul Herr Oberst, tr d torul Reichului. Chiară ă şi aceast autointitulat, „Oberst”, sem na cu un comentariuă ă ironic. Tr d torul nu fusese colonel; fusese general ală ă Wehrmachtului, generalul Klaus Falkenheim, ajuns la un momentdat al patrulea om ca importan din conducerea Germaniei.ţă Fusese l udat cu generozitate atât de egalii lui din armat , cât şiă ă

de Fuhrer în persoan . Şi, în tot acest timp, dincolo de uniformaă str lucitoare şi am gitoare se aflase sufletul unui şacal.ă ăDumnezeule, cât de mult îl ura Johann von Tiebolt pe

314



mincinosul acela beteag care-şi zicea Herr Oberst! Îns Johnă Tennyson nu avea voie s manifeste nici urm de ur .ă ă ă Dimpotriv , trebuia s se dea pe lâng el, m rturisindu-şiă ă ă ă venera ia şi respectul. C ci, dac exist o metod precis de a-şiţ ă ă ă ă ă asigura cooperarea total a surorii lui mai mici, ea implica acesteă

manifest ri ale deferen ei.ă ţ

O sunase pe Helden la Gallimard, spunându-i c trebuia să ă vad unde locuieşte. Da, ştia c st în c su a lui Herr Oberst;ă ă ă ă ţ sigur, ştia şi unde se afla aceasta.

— Acum sunt ziarist. N-aş putea avea succes dac n-aşă beneficia de surse de încredere.

Fusese uluit . Insistase s-o vad pe la sfârşitul dimine ii,ă ă ţ înainte de a se întâlni cu Holcroft dup -mas .ă ă Nu voia s discuteă cu americanul dac nu şi pân nu o vedea pe ea. Poate c Herră ă ă Oberst ar putea contribui la clarificarea situa iei. Poate cţ ă b trânul gentleman va fi în stare s risipeasc temerile bruşteă ă ă care se iviser .ă

Ajunse la drumul desfundat care str b tea iarba înalt ,ă ă ă aproape de v ioaga neîngrijit care ferea casa lui Herr Oberst deă ă ochii iscoditori. Dup alte trei minute se opri în fa a c r rii careă ţ ă ă ducea la casa r neasc . Uşa de deschise iar Helden îi ieşi înţă ă ă

întâmpinare. Ce frumoas era, ce mult sem na cu Gretchen.ă ăSe îmbr işar fr eşte, ner bd tori amândoi s înceapăţ ă ăţ ă ă ă ă

întâlnirea cu Herr Oberst. Ochii lui Helden exprimau nedumerire.Îl conduse în untrul casei mici şi austere. Herr Oberst st teaă ă lâng c min. Helden f cu prezent rile.ă ă ă ă

— Este un moment de care o s -mi amintesc cu drag toată ă via a, spuse Tennyson. A i câştigat recunoştin a germanilor deţ ţ ţ pretutindeni. Dac o s v pot fi vreodat de folos, spune i-i luiă ă ă ă ţ Helden şi o s fac tot ce-mi cere i.ă ţ

— Sunte i extrem de amabil, Herr von Tiebolt, replic b trânul.ţ ă ă Dar din ce mi-a spus sora dumneavoastr , se pare că ă dumneavoastr dori i ceva de la mine şi nu pot s -mi dau seamaă ţ ă ce. Cum aş putea s v ajut?ă ă

— Problema mea este acest american. Holcroft sta.ă— Ce-i cu el? întreb Helden.ă— Acum treizeci de ani s-a înf ptuit un lucru minunat, o faptă ă

incredibil , pus la cale de trei b rba i extraordinari care au vrută ă ă ţ

s îndrepte într-un fel f r delegile comise de nişte m celari şiă ă ă ă scelera i. Printr-o conjunctur care pe atunci p rea favorabil ,ţ ă ă ă Holcroft a fost desemnat factorul-cheie în distribuirea mai multor

315



milioane în întreaga lume. Acum mi se cere s m întâlnesc şi să ă ă colaborez cu el…

Tennyson se opri, ca şi cum nu şi-ar mai fi g sit cuvintele.ă— Şi? Spuse Herr Oberst, f când o mişcare în fa .ă ţă— N-am încredere în el, rosti b rbatul blond. S-a întâlnit cuă

nazişti. Oameni gata s ne ucid , Helden. Oameni ca Mauriceă ă

Graff, din Brazilia.— Ce vrei s spui?ă— Sângele îşi cere din nou tributul. Holcroft e nazist.Chipul lui Helden se l i prad şocului iar în ochi i se citi unăţ ă

amestec de mânie şi neîncredere.— E absurd! Johann, e o nebunie!— Z u? N-aş crede.ă

Noel aştept ca Helden s plece la serviciu şi abia pe urmă ă ă solicit o convorbire telefonic la New York, cu Miles. Petrecuseră ă ă o noapte plin de dragoste şi mângâiere. Ştia c trebuie s-oă ă conving c lucrurile or s mearg mai departe; rela ia lor nuă ă ă ă ţ avea un sfârşit hot rât dinainte. Acum nu mai era dispus să ă accepte aşa ceva.

Telefonul zbârnâi.— Da, centrala, sunt domnul Fresca şi îl caut pe locotenentul

Miles.— M-am gândit c eşti tu, spuse b rbatul care pentru Noelă ă

însemna o voce lipsit de o figur anume. Te-a g sit Interpolul?ă ă ă— G sit ă ? Sunt urm rit, dac la asta te referi. Cred c i seă ă ă

spune „dare în urm rire”. E opera ta?ă— Exact.— Mi-ai dat dou s pt mâni! Ce dracu’ te-a apucat?ă ă ă— Încerc s te g sesc. Şi s - i ofer nişte informa ii care cred că ă ă ţ ţ ă te intereseaz . E vorba de maic -ta.ă ăNoel sim i o durere acut în piept.ţ ă— Ce s-a întâmplat cu ea?— A fugit, spuse Miles f când o pauz . E dat naibii, recunosc.ă ă ă

A şters-o ca un profesionist. A plecat, chipurile, spre Mexico şipân s zici „Althene Holcroft” s-a transformat într-o b trânicaă ă ă aflat în drum spre Lisabona, cu un nume schimbat şi cu ună

paşaport nou, prin amabilitatea meseriaşilor din Tulancingo. Dinp cate, e o tactic dep şit . Le-am cam fumat pe toate.ă ă ă ă— Poate a avut impresia c o sâcâi i, spuse Noel, f r preaă ţ ă ă

316



mult convingere. Poate c a vrut doar s scape de voi.ă ă ă— N-o sâcâie nimeni. Şi, indiferent ce motive ar avea, ar fi

bine s -şi dea sema c nu e singura care le cunoaşte. Mai există ă ă cineva foarte serios.

— Ce vrea s zic asta?ă ă

— A fost urm rit de un b rbat pe care n-am reuşit s -lă ă ă ă

localiz m în nici un dosar. Avea acte la fel de false ca ale ei. L-ăam înh at la aeroportul din Mexico City. Pân s -i pun cinevaăţ ă ă ă vreo întrebare şi-a spart în din i o capsul de cianur .ţ ă ă

317



29Fu stabilit locul de întâlnire. Exista un apartament liber în

Montmartre, la ultimul etaj al unei cl diri vechi, al c ruiă ă proprietar plecase în Italia. Helden telefon , dându-i lui Noelă adresa şi ora. O s fie şi ea acolo ca s -şi prezinte fratele dar n-oă ă s stea.ă

Noel urc ultima treapt şi b tu la uş . Auzi zgomotul unoră ă ă ă paşi gr bi i. Uşa se deschise iar Helden se ivi în vestibulul îngust.ă ţ

— Bun , dragul meu, spuse ea.ă— Bun , r spunse el jenat, lipindu-şi buzele de ale ei şiă ă

uitându-i-se peste um r.ă— Johann e pe teras , rosti ea râzând. Un s rut e permis înă ă

orice împrejurare. I-am spus… cât de mult in la tine.ţ— Chiar a fost nevoie?— Oricât ar p rea de ciudat, a fost. M bucur c am procedată ă ă

aşa. M-a f cut s m simt bine.ă ă ăÎnchise uşa, inându-l de bra .ţ ţ— Nu pot s - i explic, continu ea. Nu mi-am mai v zut frateleă ţ ă ă

de peste un an. Dar s-a schimbat. Situa ia din Geneva l-a afectat;ţ ine cu orice pre la reuşita opera iunii. Nu l-am v zut niciodatţ ţ ţ ă ă

atât de… nici eu nu ştiu… atât de gânditor.— Totuşi, mai am câteva întreb ri, Helden.ă— Şi el la fel. Despre tine.— Z u?ă— La un moment dat în cursul dimine ii nici n-a mai vrut s teţ ă vad . N-are încredere în tine. Crede c ai fost contactat şi pl tită ă ă

ca s tr dezi opera iunea Geneva.ă ă ţ— Eu?— Gândeşte-te pu in. A aflat de la nişte oameni din Rio c te-aiţ ă

întâlnit cu Maurice Graff. De la Graff te-ai dus direct la Londra, laAnthony Beaumont. Ai avut dreptate în privin a lui: e agentţ ODESSA, spuse Helden f când o scurt pauz . Mi-a spus c … i-ă ă ă ă ţ

ai petrecut noaptea cu Gretchen, c te-ai culcat cu ea.ă— Stai un pic, o întrerupse Noel.— Nu, dragul meu, n-are importan . i-am mai spus, o cunoscţă Ţ

318



bine pe sor -mea. Dar exist un tipar comun, nu i-ai dat seama?ă ă ţ Pentru ODESSA, femeile au exclusiv o utilitate practic . Eraiă prieten cu cei din ODESSA, f cuseşi o c l torie lung şiă ă ă ă obositoare. Era absolut normal s i se satisfac necesit ile.ă ţ ă ăţ

— E o mojicie!

— Johann aşa vede lucrurile.— Se înşeal .ă— Acum şi-a dat seama. Cel pu in aşa cred. I-am povestit deţ

lucrurile care i s-au întâmplat – ni s-au întâmplat – şi cum eraţ cât pe-aci s fii ucis. A fost uimit. S-ar putea s mai aib câtevaă ă ă

întreb ri, dar cred c s-a convins.ă ăHolcroft cl tin din cap consternat. Pentru tine nimic nu maiă ă

este ca înainte… nimic nu mai poate fi la fel.Nu numai c nu mai era la fel, dar nici m car aparen ele nuă ă ţ

mai erau aceleaşi. Nu exista nici un fel de linie dreapt întreă punctul A şi punctul B.

— Hai s termin m cu treaba asta, spuse el. Putem s neă ă ă întâlnim mai târziu?

— Sigur.— Te întorci la lucru?— N-am fost la lucru.— Am uitat. Ai fost cu fratele t u. Ai spus c te duci la lucruă ă

dar ai r mas cu fratele t u.ă ă— A fost o minciun necesar .ă ă— Toate sunt necesare, nu?— Te rog, Noel. S m întorc s te iau? Peste vreo dou ore?ă ă ă ăHolcroft c zu pe gânduri. Avea şi acum în minte veştileă

uimitoare pe care i le d duse Miles. Încercase s ia leg tura cuă ă ă Sam Buonoventura în Curaçao dar Sam era plecat pe teren.

— Ai putea s -mi faci un serviciu pentru asta, îi spuse luiă Helden. i-am povestit de Buonoventura, tipul din Caraibe. AmŢ încercat s -l sun de la hotel, dar înc nu s-a întors. Dac tot eştiă ă ă liber , nu po i s stai la mine în camer în eventualitatea c sună ţ ă ă ă ă el? Nu te-aş ruga în alte condi ii, dar e urgent. S-a întâmplatţ ceva. O s - i povestesc mai târziu. Vrei?ă ţ

— Sigur. Şi ce s -i spun?ă— Spune-i s stea pe loc vreo câteva ore. Sau s - i dea ună ă ţ

num r unde s pot s -l sun mai târziu. Între şase şi opt, oraă ă ă

Parisului. Spune-i c e important.ăNoel b g mâna în buzunar.ă ă— Uite cheia. ine minte, m cheam Fresca.Ţ ă ă

319



Helden lu cheia iar apoi îl prinse de bra , conducându-l înă ţ studio.

— Şi tu ine minte, pe fratele meu îl cheam Tennyson. Johnţ ă Tennyson.

Holcroft îl v zu pe Tennyson prin geamurile groase deă

culoarea plumbului care d deau spre teras . Purta un costumă ă

închis cu dungi şi nu avea nici palton, nici p l rie; îşi ineaă ă ţ mâinile pe balustrad şi privea cerul de deasupra Parisului. Eraă

înalt şi zvelt, având un corp de o perfec iune aproape ireal ; eraţ ă corpul unui atlet, f cut numai din muşchi încorda i şi bineă ţ

între inu i. Chipul nu sem na cu nimic din ce v zuse Noel pânţ ţ ă ă ă atunci. Era crea ia unui artist, cu tr s turi prea idealizate ca sţ ă ă ă fie adev rate. Dar, tocmai fiindc nu avea nici un cusur, era ună ă chip rece. O fa d ltuit în marmur , acoperit de un p r blondţă ă ă ă ă ă şi str lucitor, aranjat perfect şi potrivindu-se cu piatra sculpturii.ă

Von Tiebolt alias Tennyson îl v zu prin geamul ferestrei; ochiiă li se întâlnir iar imaginea d ltuit în marmur disp ru. Ochiiă ă ă ă ă b rbatului blond erau vii şi p trunz tori. Se îndep rt deă ă ă ă ă balustrad şi se îndrept spre uşa terasei. P şind în untru,ă ă ă ă

întinse mâna.— Sunt fiul lui Wilhelm von Tiebolt.— Eu sunt… Noel Holcroft… Tat l meu a fost Heinrich Clausen.ă— Ştiu. Helden mi-a tot vorbit despre tine. Ai trecut prin multe.— Amândoi am trecut, încuviin Holcroft. M refer la sora taţă ă

şi la mine. Din câte-am în eles, nici tu n-ai fost scutit de necazuri.ţ— Din cauza moştenirii, din p cate, spuse Tennyson zâmbind.ă

E destul de jenant c ne întâlnim în felul sta, nu?ă ă— Au fost şi momente când m-am sim it mai bine.ţ— Şi n-am scos o vorb , interveni Helden. V d c a i fost înă ă ă ţ

stare s face i cunoştin . Acum pot s v las.ă ţ ţă ă ă— Nu-i nevoie, spuse Tennyson. Cred c lucrurile pe careă avem s ni le spunem te privesc şi pe tine.ă— Nu sunt foarte sigur . În plus, am ceva de f cut, replică ă ă

Helden, îndreptându-se spre vestibul. Cred c e extrem deă important – pentru o mul ime de oameni – s ave i încredereţ ă ţ unul în altul. Sper s fi i în stare.ă ţ

Deschise uşa şi ieşi.Nici unul din cei doi b rba i nu vorbi pre de câteva clipe.ă ţ ţ

Amândoi r maser cu privirea pironit în locul unde st tuseă ă ă ă Helden.— E deosebit , spuse Tennyson. O iubesc foarte mult.ă

320



Noel întoarse capul.— Şi eu.

Tennyson înregistr atât privirea cât şi afirma ia f cut .ă ţ ă ă— Sper c asta nu înseamn o complica ie pentru tine.ă ă ţ— Nu, deşi s-ar putea s fie pentru ea.ă

— În eleg, spuse Tennyson, apropiindu-se de fereastr şiţ ă

privind afar . Nu sunt în m sur s - i dau binecuvântarea.ă ă ă ă ţ Helden şi cu mine avem fiecare via a lui – şi chiar dac aş fi, nuţ ă prea cred c aş vrea.ă

— Mul umesc pentru sinceritate.ţB rbatul blond se întoarse.ă— Da, sunt sincer. Nu te cunosc. Ştiu doar ce mi-a povestit

Helden despre tine şi ce am aflat pe cont propriu. Ce mi-a spusea reprezint de fapt lucrurile pe care ai avut grij s i le spui tu,ă ă ă colorate, bineîn eles, de propriile ei sentimente. Ce am aflat euţ nu e foarte clar. În plus, rezultatul nu prea se armonizeaz cu ă descrierea relativ entuziast f cut de sora mea.ă ă ă

— Amândoi avem întreb ri. Vrei s începi tu?ă ă— Nu prea are mare importan , nu? Ale mele sunt foarteţă

pu ine şi foarte directe.ţVocea lui Tennyson se în spri brusc.ă— Ce treab ai avut cu Maurice Graff?ă— Credeam c i-a spus Helden.ă ţ— Repet, mi-a spus ce i-ai zis tu . Acum spune-mi mie . Am

ceva mai mult experien decât sor -mea. Nu sunt dispus să ţă ă ă accept unele lucruri numai fiindc vin de la tine. Anii m-auă

înv at cum s procedez. De ce te-ai dus s -l vezi pe Graff?ăţ ă ă— Te c utam pe tine.ă— Pe mine?— Nu pe tine în mod special; familia von Tiebolt. Voiam s ă

ob in informa ii despre voi.ţ ţ— Şi de ce Graff?— Mi s-a dat numele lui.— Cine i l-a dat?ţ— Nu-mi aduc aminte…— Nu- i aduciţ aminte ? Dintre atâtea mii de oameni din Rio de

Janeiro, întâmplarea face s i se dea taman numele lui Mauriceă ţ Graff.

— sta-i adev rul.Ă ă— E ridicol.— Stai pu in, spuse Noel, încercând s reconstituie înl n uireaţ ă ă ţ

321



s depistez mincinoşii.ăNoel fu uimit auzind aceast afirma ie.ă ţ— Exact asta mi-a spus şi Helden în seara când ne-am întâlnit.— Am preg tit-o bine. Min itul e un meşteşug care se înva .ă ţ ţă

Te-ai întins mai mult decât i-e plapuma.ţ

— Ce dracu’ vrei s spui?ă

— C eşti un amator foarte conving tor. i-ai construit bineă ă Ţ povestea dar mai ai ca s ajungi un profesionist. Lipseşte exactă cheia de bolt . Ca arhitect, sunt sigur c în elegi.ă ă ţ

— Pe legea mea c nu. Spune-mi tu.ă— Cu pl cere. Ai plecat din Brazilia cunoscând numele de vonă

Tiebolt. Ajungi în Anglia iar dup dou sprezece ore te afli într-oă ă suburbie a oraşului Portsmouth cu sora mea, culcându-te cu ea.N-aveai idee nici m car de numele de Tennyson. Cum ai fi putută s -l descoperi pe cel al lui Beaumont?ă

— Dar ştiam de numele de Tennyson.— Cum! De unde-l ştiai?— I-am spus lui Helden. De la o pereche, frate şi sor , peă

nume Cararra. Au venit s m vad la hotel.ă ă ă— A, da. Cararra. Un nume foarte obişnuit în Brazilia. i-auŢ

spus ceva în mod special?— Sigur c nu.ă— Deci, aceşti fra i Cararra vin s te vad aşa, de nic ieri,ţ ă ă ă

pretinzând c sunt prietenii noştri dragi. Dar, aşa cum i-a spusă ţ deja Helden, nici n-am auzit de ei. Hai, domnule Holcroft, vatrebui s g seşti ceva mai ac t rii, spuse Tennyson ridicând apoiă ă ă ă vocea. Graff i-a dat numele lui Beaumont, aşa e? Ca de laţ ODESSA la ODESSA.

— Nu! Graff habar n-avea. Crede c şi acum te ascunzi peă undeva prin Brazilia.

— A spus el chestia asta?— A l sat s se în eleag . Fra ii Cararra au confirmat. Auă ă ţ ă ţ pomenit de nişte colonii din sud, „Catarina”, ceva de genul sta. ă O regiune muntoas populat de germani.ă ă

— i-ai f cut tema corect. În Santa Catarina se afl aşez rileŢ ă ă ă germane. Dar s ne întoarcem la misterioşii fra i Cararra.ă ţ

Noel îşi aminti cu claritate frica de pe chipurile tinerilor fra i ţ din Rio.

— Or fi misterioşi pentru tine, în ce m priveşte nu sunt. Ori aiă o memorie jegoas ori eşti un prieten jegos. Mi-au spus c n-oă ă prea ştiu pe Helden dar c pe tine te cunosc foarte bine. Auă

323



riscat enorm venind s m vad . Evrei portughezi care…ă ă ă— Portughezi …, îl întrerupse Tennyson, brusc îngrijorat.

Dumnezeule! Şi zici c şi-au spus Cararra… Descrie-i!ăHolcroft se conform . Dup ce termin , Tennyson spuse înă ă ă

şoapt :ă

— S-au întors din trecut… S-au întors din trecut, domnuleHolcroft. Totul corespunde. Folosirea numelui de Cararra. Evreiportughezi. Santa Catarina… S-au întors la Rio.

— Cine s-a întors?— Fra ii Montealegres, sta e numele lor adev rat. Cu zece,ţ ă ă

doisprezece ani în urm … Ce i-au spus a fost un paravan, ca să ţ ă nu le po i dezv lui identitatea, nici chiar din greşeal .ţ ă ă

— Ce s-a întâmplat acum doisprezece ani?— Am nuntele nu conteaz , dar a trebuit s -i scoatem din Rio,ă ă ă

aşa c i-am trimis la Catarina. P rin ii lor i-au ajutat pe israelieni,ă ă ţ fapt pentru care au pl tit cu via a. Cei doi copii au fost vâna i; ară ţ ţ fi fost şi ei împuşca i. A trebuit s -i ducem în sud.ţ ă

— Înseamn c în Catarina exist oameni care ştiu de tine.ă ă ă— Da, câ iva. Baza noastr de opera iuni era la Santaţ ă ţ

Catarina. La Rio ar fi fost prea periculos.— Ce opera iuni? Care „noi”?ţ— Acei dintre noi care au luptat în Brazilia împotriva ODESSEI.

Tennyson cl tin din cap.ă ă— Trebuie s -mi cer iertare. Helden a avut dreptate; te-amă apreciat greşit. Ai spus adev rul.ă

Noel avu sentimentul c era r zbunat când nici nu c utase aşaă ă ă ceva. Se sim i jenat gândindu-se c avea s -i pun întreb riţ ă ă ă ă cuiva care luptase împotriva ODESSEI, care salvase de la moartecopii, expunându-se la fel de mult ca şi când i-ar fi scos de laAuschwitz sau Belsen, care o înv ase cum s supravie uiasc peăţ ă ţ ă femeia pe care o iubea. Dar avea de pus nişte întreb ri, nu puteaă s le dea uit rii.ă ă

— Acum e rândul meu, spuse Noel. Eşti foarte ager şi ştii niştetreburi de care eu habar n-am, dar nu prea cred c mi-ai zisă mare lucru.

— Dac una din întreb rile tale se refer la Tinamou, spuseă ă ă Tennyson, îmi pare r u dar n-o s - i r spund. Nici n-o s stau deă ă ţ ă ă vorb .ă

Holcroft r mase cu gura c scat .ă ă ă— N-o să ce? — M-ai auzit foarte bine. Tinamou e un subiect pe care n-o s -l ă

324



discut. Nu te priveşte.— Ba cred c m priveşte! De fapt, lucrurile stau cam aşa:ă ă

dac nu vrei s discut m despre Tinamou, n-avemă ă ă nimic s neă mai spunem.

Tennyson t cu, uimit.ă

— B nuiesc c vorbeşti serios, nu?ă ă

— Absolut.— Atunci încearc s m în elegi. Nu putem l sa nimic la voiaă ă ă ţ ă

întâmpl rii, fiindc exist posibilitatea, indiferent cât deă ă ă îndep rtat , ca vreun cuvânt spus aiurea s ajung la urechileă ă ă ă cui nu trebuie. Dac am dreptate – şi cred c am – o s - iă ă ă ţ primeşti r spunsul în câteva zile.ă

— Nu e de-ajuns!— Atunci o s mai fac un pas. Tinamou a fost preg tit înă ă

Brazilia. De ODESSA. L-am studiat cât am putut de bine. Sunt peurmele lui de şase ani.

Noel avu nevoie de câteva secunde ca s -şi recapete glasul.ă— Eşti… de şase ani?— Da. A venit momentul ca Tinamou s loveasc ; o s aib locă ă ă ă

înc un asasinat. De aceea te-au contactat englezii; şi ei sunt laă curent.

— De ce nu lucrezi cu ei? Pentru Dumnezeu, dac ai şti ceă cred!

— Ştiu ce a încercat cineva s -iă facă s cread . De asta nu potă ă s lucrez cu ei. Tinamou are surse peste tot. Ele nu îl cunosc dară cu toate acestea sunt folosite.

— Ai spus „în câteva zile”.— Dac m-am înşelat, o s - i povestesc totul. Ba chiar o să ă ţ ă

merg cu tine la englezi.— În câteva zile… Bine. Deocamdat nu mai discut m despreă ă

Tinamou. Câteva zile.— În rest, o s - i spun tot ce sunt în stare. N-am nimic deă ţ ascuns.

— Îl ştiai pe Beaumont de la Rio şi ştiai c face parte dină ODESSA! Ba chiar m-ai acuzat c i-am luat numele de la Graff.ă Dar, cu toate astea, s-a însurat cu sor -ta. Ca de la ODESSA laă ODESSA? Eşti de-ai lor?

Tennyson nu st tu pe gânduri.ă

— Am procedat în ordinea urgen elor. Mai pe şleau, a fostţ ceva pus la cale. Sora mea Gretchen nu mai e ce a fost odat dar ă ura fa de nazişti i-a r mas aceeaşi. A f cut cel mai mareţă ă ă

325



sacrificiu dintre noi to i. Ştim fiecare mişcare a lui Beaumont.ţ— Dar el ştie c eşti von Tiebolt! De ce nu-i spune lui Graff?ă— Întreab -l, dac vrei. S-ar putea s - i spun .ă ă ă ţ ă— Spune-mi tu .— Îi e fric , replic Tennyson. Beaumont e un porc. Chiar şiă ă

modul cum se implic are ceva necurat. Lucreaz din ce în ceă ă

mai pu in pentru ODESSA şi doar când e amenin at.ţ ţ— Nu în eleg.ţ— Gretchen are propria ei… hai s -i zicem putere deă

convingere, de care cred c i-ai dat şi tu seama. În plus, o mareă ţ sum de bani, de provenien necunoscut , a fost depus înă ţă ă ă contul lui Beaumont. La toate astea se adaug faptul c se temeă ă s nu fie dat de gol: de Graff, pe de o parte… de mine, pe deă alta. Ne e de folos amândurora, bineîn eles, mai mult mie decâtţ lui Graff. N-are loc de întors.

— Dac îi ştiai fiecare mişcare, trebuia s ştii c a fost înă ă ă avionul acela spre Rio. Trebuia s ştii c m urm reşte.ă ă ă ă

— Cum aş fi putut? Nici nu te cunoşteam.— A fost acolo. L-a trimis cineva!— Când mi-a spus Helden, am încercat s aflu cine. N-amă

descoperit mare lucru dar ce-am descoperit m-a f cut s intru laă ă idei. Din câte-mi d deam seama, porcul nostru încol it începuseă ţ s fie contactat de o a treia tab r . Cineva care îi depistaseă ă ă leg turile cu ODESSA şi care îl folosea, la fel cum f cuse şi Graff.ă ă Şi eu.

— Cine?— Ce n-aş da s ştiu! I s-a acordat o învoire de urgen de peă ţă

vasul lui din Mediterana. A plecat la Geneva.— Geneva?Memoria lui Noel f cu un salt rapid în timp, oprindu-se la ună

moment anume, înc rcat de mişc ri iu i, oameni care d deauă ă ţ ă buzna şi nişte ipete… pe un peron de gar . Pe uţ ă n per on debet on din gar ă. Iz bucnise o înc ierare; un b rbat c zuse peă ă ă spate, cu c maşa plin de sânge, un altul plecase în goan înă ă ă urm rirea unui al treilea… Un om cuprins de panic trecuseă ă alergând pe lâng el, cu ochii l rgi i de fric , sub nişte…ă ă ţ ă sprâncene stufoase şi înspicate.

— Asta e, spuse Holcroft uimit. Beaumont a fost la Geneva.

— Tocmai i-am spus.ţ— Acolo l-am v zut! Nu-mi mai aminteam unde. M-a urm rită ă de la Geneva.

326



Noel cercet chipul lui Tennyson.ă— Cine mai ştie?— Câ iva b trâni. Numai unul mai tr ieşte. O s - i dau numeleţ ă ă ă ţ

lui, dac vrei. Dar n-o s vrea s vorbeasc despre crim .ă ă ă ă ă— De ce nu?

— Pisic moart a fost aruncat , cum s-ar zice, în ogradă ă ă ă

vecinului. Înainte de-a pleca din Rio de Janeiro, m-am întâlnit cuei. Amenin area mea a fost clar . Dac m urm rea cineva,ţ ă ă ă ă d deam în vileag tot ce ştiam despre Cararra. În felul sta aş fiă ă distrus imaginea cvasi-venerat a unui martir conservator. Iară cauza conservatoare din Brazilia nu putea tolera un asemenealucru.

— Vreau numele.— i-l scriu imediat, spuse Tennyson, trecând de la vorb laŢ ă

fapt . Sunt sigur c po i s dai de el printr-o convorbire pesteă ă ţ ă ocean. N-o s - i ia mult. Numele meu al turi de cel al lui Cararraă ţ ă o s fie de-ajuns.ă

— S-ar putea s-o fac.— Chiar te rog, spuse Tennyson. O s - i confirme ce i-amă ţ ţ

povestit.Cei doi b rba i se privir în ochi, la câ iva paşi unul de altul.ă ţ ă ţ— La Londra a avut loc un accident de metrou, continu Noel.ă

Au fost ucişi câ iva oameni, printre care şi un b rbat care lucra laţ ă The Guardian . Era omul a c rui semn tur se afla pe cartea ta deă ă ă munc . Omul cu care ai stat de vorb la angajare, singurul careă ă putea furniza vreo informa ie despre modul în care ai fost admisţ sau motivul admiterii.

Brusc, ochii lui Tennyson redevenir reci.ă— A fost un şoc. N-o s -l pot dep şi niciodat . Care eă ă ă

întrebarea?— A mai avut loc un accident şi la New York. Cu doar câtevazile în urm . Şi atunci au fost ucişi câ iva oameni nevinova i dară ţ ţ

unul dintre ei a fost vizat. Cineva la care ineam foarte mult.ţ— Repet, unde ba i, Holcroft?ţ— Cele dou cazuri sunt oarecum asem n toare, nu g seşti?ă ă ă ă

Cei de la M.I. 5 nu ştiu nimic despre accidentul din New York darau nişte idei foarte precise despre cel din Londra. Le-am pus capla cap şi am ajuns la o concluzie nepl cut . Ce ştii despreă ă

accidentul care a avut loc la Londra acum cinci ani? Tennyson devenise rigid.— Ai grij , spuse el. Englezii merg prea departe. Ce vrei de laă

328



mine? Ce ai de gând s faci ca s m discreditezi?ă ă ă— Termin cu prostiile! să puse Noel. Ce s-a întâmplat la

metrou?— Am fost acolo !B rbatul blond îşi vârî mâna sub gulerul acoperit par ial deă ţ

costumul în dungi. Smuci furios, aproape sfâşiindu-şi c maşa înă

dreptul pieptului şi dând la iveal o cicatrice care se întindea deă la baza gâtului pân la pectorali.ă

— Habar n-am de New York dar experien a de acum cinci aniţ de la Charing Cross o s -mi r mân în minte pân la sfârşitulă ă ă ă vie ii! Poftim, nu trece o zi f r s mi se aduc aminte de ea.ţ ă ă ă ă Patruzeci şi şapte de copci, în apropierea toracelui. Atunci, cucinci ani în urm , la Londra, am crezut câteva clipe c am r masă ă ă f r cap. Iar omul acela de care vorbeşti atât de enigmatic a fostă ă prietenul meu cel mai drag din Anglia! El ne-a ajutat s plec mă ă din Brazilia. Dac l-a ucis cineva, acel cineva a încercat s mă ă ă ucid şi pe mine! Eram cu el.ă

— N-am ştiut!… Englezii n-au spus nimic. Nici n-au ştiut c eraiă acolo.

— Atunci aş fi de p rere s se intereseze cineva. Trebuie să ă ă existe pe undeva o fiş de internare. Nu cred c va fi greu deă ă g sit.ă

Tennyson cl tin din cap.ă ă— Îmi pare r u, n-ar trebui s m sup r pe tine. Dar engleziiă ă ă ă ştia nu se dau în l turi de la nimic.ă ă

— Poate c într-adev r n-au ştiut.ă ă— Da, e posibil. Sute de oameni au fost duşi din rama aceea

de metrou. În noaptea aceea au fost umplute dou sprezeceă clinici din Londra; nimeni n-a dat mare aten ie numelor. Darţ totuşi m aşteptam ca pe-al meu s -l fi g sit. Am stat câteva zileă ă ă

în spital. Tennyson se opri brusc.— Parc ai spus c un om la care ineai foarte mult a fost ucisă ă ţ

la New York cu doar câteva zile în urm . Ce s-a întâmplat?ăNoel îi spuse despre felul cum fusese strivit Richard Holcroft

de o maşin chiar pe trotuar, amintind şi de teoria avansat deă ă David Miles. N-avea nici un sens s -i mai ascund ceva acestuiă ă om pe care fusese pe punctul de a-l judeca total greşit.

Relatarea nu f cu decât s confirme concluzia la careă ă ajunseser deja amândoi.ăDin câte-mi d deam seama, porcul nostru încol it începuse să ţ ă

329



punându-l s te urm reasc de la New York şi apoi la Rio deă ă ă Janeiro? Când o s afl m toate astea, o s ştim şi de unde veneaă ă ă b rbatul în jacheta de piele neagr de care vorbeai.ă ă

Altcineva.Noel se uit la ceas. Era aproape şase; st tuse de vorb maiă ă ă

bine de dou ore cu Tennyson dar, cu toate acestea, înc maiă ă

aveau multe s -şi spun .ă ă— Vrei s iei masa cu sora ta şi cu mine? întreb el.ă ă

Tennyson surâse.— Nu, prietene. O s vorbim în drum spre sud. Am de dat nişteă

telefoane şi de trimis articolul. N-am voie s uit c sunt ziarist.ă ă Unde stai?

— La Georges Cinq. Sub numele de Fresca.— O s te sun mai încolo în cursul serii, spuse Tennyson,ă

întinzând mâna. Pe mâine.— Pe mâine.— Şi dac binecuvântarea unui frate î i spune ceva, consideră ţ ă

c o ai.ă Johann von Tiebolt st tea lâng balustrada terasei, în aerulă ă

rece al începutului de sear . Sub el, pe strad , îl v zu pe Holcroftă ă ă ieşind din cl dire şi luând-o pe trotuarul din dreapta.ă

Fusese atât de uşor. Orchestrarea minciunilor fuseseconceput şi realizat atent iar interpretarea avusese parte deă ă un suport al convingerii revoltate şi al dezv luirilor neaşteptateă care atr seser dup ele acceptarea. Trebuia s -i dea ştire unuiă ă ă ă b trân din Rio; acesta ştia ce are de spus. O s plaseze o fişă ă ă medical într-unul din spitalele din Londra, având grij ca dateleă ă şi informa iile s corespund unui accident tragic care avuseseţ ă ă loc cu cinci ani în urm la sta ia de metrou Charing Cross. Şiă ţ dac totul decurgea conform planului, ziarele de sear aveau să ă ă publice în curând o ştire referitoare la o alt tragedie. Un ofi eră ţ de marin disp ruse cu so ia undeva în Mediterana, la bordulă ă ţ unei mici ambarca iuni de agrement.ţ

Von Tiebolt zâmbi. Totul mergea aşa cum fusese pus la cale cutreizeci de ani în urm . Acum nici chiar Nachrichtendienst nu maiă putea s -i opreasc . Peste câteva zile şi Nachrichtendienst o să ă ă fie redus la neputin .ţă

Sosise momentul pentru intrarea în scen a lui Tinamou.ă

331



30Noel str b tu în grab holul hotelului Georges V, ner bd toră ă ă ă ă

s ajung la el în camer , unde se afla Helden. Acum Geneva eraă ă ă mai aproape şi o s se apropie şi mai mult când o s seă ă

întâlneasc la Saint-Tropez cu Anthony Beaumont şi o s -l obligeă ă s le spun adev rul.ă ă ă

De asemenea, era ner bd tor s afle dac îl sunaseă ă ă ă Buonoventura. Mama lui îi spusese c o s -i împ rt şească ă ă ă ă planurile sale lui Sam. Tot ce ştia Miles la New York era c ă Althene plecase din Mexico City cu destina ia Lisabona. De ceţ Lisabona? Şi cine o urm rise?ă

Lui Holcroft îi reveni în minte imaginea b rbatului în jachetaă de piele neagr . Privirea calm şi hot rât , acceptarea mor ii…ă ă ă ă ţ dac ă mă ucizi, al tcineva o s ă vină în locul meu . Ucide-l şi pe el şio să vină alt ul.

Liftul era gol, aşa c urc repede. Uşa se deschise; Noelă ă respir adânc v zându-l pe b rbatul care st tea pe coridor înă ă ă ă fa a lui. Era acelţ Verwunschte Kind de la Sacré-Coeur, filfizonul

îmbr cat dup ultima mod care-l perchezi ionase la luminaă ă ă ţ lumân rilor.ă

— Bun seara,ă monsieur .— Ce cau i aici? A p it Helden ceva?ţ ăţ— Poate s v r spund în persoan .ă ă ă ă ă— Şi tu la fel.Holcroft îl înşf ca pe b rbat de un bra şi-l întoarse cu de-a silaă ă ţ spre uşa camerei.— Lua i mâna de pe mine!ţ— O s - i dau drumul când o s -mi spun ea. Hai!ă ţ ă ăNoel îl împinse pe b rbat pe coridor pân la uş şi cioc ni.ă ă ă ăPeste câteva secunde uşa se deschise. Helden ap ru în prag,ă

surprins c -i vede pe amândoi. În mân inea un ziar împ turită ă ă ţ ă dar în ochi i se citea şi altceva dincolo de uimire: triste e. ţ

— Ce s-a întâmplat? întreb ea.ă— Asta încerc şi eu s aflu dar nu vrea s -mi spun , rostiă ă ă Holcroft, împingându-l pe b rbat în untru pe uş .ă ă ă

332



— Noel, te rog . E de-ai noştri.— Vreau s ştiu ce caut aici.ă ă— Eu l-am chemat; era obligat s ştie unde sunt. Mi-a spus că ă

trebuie s m vad . M tem c ne-a adus o veste cumplit .ă ă ă ă ă ă— Ce?

— Citi i ziarele, spuse b rbatul. Sunt şi în englez şi înţ ă ă

francez .ăHolcroft ridic un exemplar dină Herald Tribune de pe m su aă ţ

de cafea.— Pagina doi, ad ug b rbatul. Stânga sus.ă ă ăNoel d du pagina şi o netezi. Citi cuvintele, sim indu-seă ţ

cuprins de un sentiment de mânie… şi team . ă

UN OFI ER DE MARIN .Ţ ĂDISP RUT CU SO IA ÎN MEDITERANA.Ă Ţ

St. Tropez – Comandorul Anthony Beaumont, c pitan ală vasului de patrul Argo şi distins ofi er al Marinei Regale aă ţ Maiest ii Sale, împreun cu so ia, care îl înso ea în aceast ăţ ă ţ ţ ă sta iune pe durata sfârşitului de s pt mân , par s se fi înecat ţ ă ă ă ă dup ce mica lor ambarca iune de agrement a fost scufundat ă ţ ă de o furtun puternic la câteva mile sud de rmul stâncos. Ună ă ţă vas r sturnat care corespunde descrierii ambarca iunii a fost ă ţ semnalat de avioanele pazei de coast care au zburat la joasă ă în l ime. Nici comandorul, nici so ia s nu au dat vreun semn deă ţ ţ ă via în ultimele patruzeci şi opt de ore, determinându-l pe ţă secundul vasului Argo, locotenentul Morgan Llewellen, s ă declanşeze cercet rile. Amiralitatea a ajuns la concluzia c atât ă ă comandorul cât şi doamna Beaumont şi-au pierdut via a în ţ tragicul accident. Perechea nu are copii.

— O, Doamne, şopti Holcroft. i-a spus fratele t u?Ţ ă— De Gretchen? întreb Helden. Da. A suferit atât de mult şi aă

fost atât de generoas . De aceea nu voia s m vad sau s steaă ă ă ă ă de vorb cu mine. N-a dorit s aflu vreodat ce-a f cut, de ce s-aă ă ă ă m ritat cu el. Se temea s nu descop r adev rul.ă ă ă ă

— Dac ceea ce spui este adev rat, rosti b rbatul bineă ă ă îmbr cat şi dac Beaumont f cea parte din ODESSA, nu trebuieă ă ă

s credem o iot din povestea din ziar.ă ă— Se refer la prietenul t u din Berlin, îl întrerupse Helden. I-ă ăam spus c ai un prieten la Berlin care a zis c o s comuniceă ă ă

333



b nuielile tale celor din Londra.ăNoel în elese. Ea îi spunea de fapt c nu pomenise despreţ ă

Geneva. Se întoarse spre b rbat.ă— Ce crezi c s-a întâmplat?ă— Dac englezii au descoperit un agent ODESSA printre ofi eriiă ţ

superiori din marin şi care pe deasupra comanda unul dină

vasele patrulei de coast – un eufemism pentru un vas deă spionaj – înseamn c iar au fost traşi pe sfoar . Şi nu mai suntă ă ă dispuşi s înghit g luşca. N-o s se mai fac nici un fel deă ă ă ă ă anchet . E de preferat o execu ie rapid .ă ţ ă

— E o acuza ie foarte grav , spuse Holcroft.ţ ă— Situa ia e delicat .ţ ă— Ar fi în stare s ucid o femeie nevinovat ?ă ă ă— F r s stea pe gânduri, în ideea c s-ar putea s nu fieă ă ă ă ă

chiar atât de nevinovat . În orice caz, mesajul ar fi clar. Re eauaă ţ ODESSEI ar fi pus în gard .ă ă

Noel se întoarse scârbit şi o lu în bra e pe Helden.ă ţ— Îmi pare r u. Spuse el. B nuiesc ce sim i şi aş vrea s pot să ă ţ ă ă

fac ceva. Dar nu prea cred c am ce, eventual s iau leg tura cuă ă ă fratele t u.ă

Helden se întoarse şi-l privi întreb tor.ă— Ave i încredere unul în altul?ţ— Foarte mare. Acum lucr m împreun .ă ă— Înseamn c n-avem timp de jelit, nu? O s r mân aici înă ă ă ă

noaptea asta, îi spuse b rbatului bine îmbr cat. E-n regul ? Amă ă ă acoperire?

— Fireşte, spuse b rbatul. Am eu grij .ă ă— Mul umesc. Eşti un prieten de n dejde.ţ ăEl zâmbi.— Nu cred c domnul Holcroft e de acord. Îns oricum, mai areă ă

multe de înv at.ăţB rbatul salut din cap şi se îndrept spre uş . Se opri, cuă ă ă ă mâna pe clan şi se întoarse spre Noel.ţă

— Îmi cer scuze dac vi se pare de neîn eles,ă ţ monsieur , dar fi iţ îng duitor. Şi mie mi se pare de neîn eles rela ia dintreă ţ ţ dumneavoastr şi Helden dar nu m amestec. Am încredere, însă ă ă dac se va dovedi c am greşit acordându-v încrederea noastră ă ă ă v vom ucide. M-am gândit c e bine s şti i.ă ă ă ţ

Verwunschte Kind ieşi în grab . Noel se înfurie şi vru s se iaă ă dup el dar Helden îi atinse bra ul.ă ţ— Te rog, dragul meu. Şi el mai are multe de înv at, dar nu i-ăţ

334



o putem spune. Ne este într-adev r prieten.ă— E un tic los nesuferit, spuse Holcroft, dup care se opri.ă ă

Iart -m . Ai destule pe cap, numai de tâmpeniile mele n-aiă ă nevoie.

— Cineva te-a amenin at c - i ia via a.ţ ă ţ ţ

— Iar altcineva a luat-o pe a surorii tale. inând cont deŢ

împrejur ri, m-am purtat prosteşte.ă— N-avem timp s ne gândim la asemenea lucruri. Te-a sunată

prietenul t u Buonoventura. Am notat num rul la care po i s daiă ă ţ ă de el. E lâng telefon.ă

Noel se apropie de noptier şi ridic hârtia.ă ă— Fratele t u şi cu mine aveam de gând s mergem mâine laă ă

Saint-Tropez. Ca s -l facem pe Beaumont s ne spun ce ştie.ă ă ă Vestea asta o s -l distrug . Din dou puncte de vedere.ă ă ă

— Ai spus c vrei s -i dai telefon. Cred c e mai bine s-o facă ă ă eu. EI şi Gretchen au fost foarte apropia i. În tinere e erauţ ţ nedesp r i i. Unde e?ă ţ ţ

— Drept s - i spun, nu ştiu. Nu mi-a zis nimic, doar c o să ţ ă ă sune el mai târziu în cursul serii. La asta m-am referit.

Holcroft ridic receptorul şi-i d du centralistei num rul luiă ă ă Buonoventura.

— O s vorbesc cu Johann când o s sune, spuse Helden,ă ă apropiindu-se de fereastr . ăLinia de peste ocean nu era aglomerat ; stabilirea leg turii cuă ă Curaçao dur mai pu in de un minut.ă ţ

— Te-ai boierit, Noley! M bucur c nu trebuie s - i pl tesc euă ă ă ţ ă telefonul. Da’ ştiu c vezi lumea, nu glum .ă ă

— V d mult mai multe, Sam. Te-a sunat mama?ă— Da. M-a rugat s - i spun c o s v vede i la Geneva camă ţ ă ă ă ţ

peste o s pt mân . Urmeaz s stai la Hôtel d’Accord dar n-aiă ă ă ă ă voie s sufli o vorbuli nim nui.ă ţă ă— Geneva? Se duce la Geneva? Atunci de ce dracu’ a maiplecat din ar ?ţ ă

— A spus c era ceva urgent. Trebuie s - i ii gura şi s nu faciă ă ţ ţ ă nimic pân când vorbeşti cu ea. P rea foarte sup rat .ă ă ă ă

— Trebuie s dau de ea. i-a dat vreun num r de telefon sau oă Ţ ă adres unde s pot s-o g sesc?ă ă ă

— Nimic, amice. N-a prea avut timp de discu ii şi se auzea caţ

naiba. Nu vorbea din Mexic. Dac nu v sup ra i, îmi spune i şiă ă ă ţ ţ mie ce se întâmpla?Holcroft cl tin din cap, ca şi cum Buonoventura s-ar fi aflat înă ă

335



camer şi ar fi stat în fa a lui.ă ţ— Îmi pare r u, Sam. Poate într-o bun zi. Î i sunt dator.ă ă ţ— Aşa se pare. Ne-n elegem noi la pre . Ai grij de tine. Ai oţ ţ ă

mam grozav . Poart -te frumos cu ea.ă ă ăHolcroft închise. Buonoventura era un prieten de care avea

mare nevoie. La fel de bun pentru el cum era b rbatul bineă

îmbr cat pentru Helden, îşi spuse. Se întreb la ce se referiseă ă când îl întrebase pe Verwunschte Kind dac avea acoperire.ă Acoperire pentru ce? Fa de cine?ţă

— Mama e în drum spre Geneva, spuse el.Helden se întoarse.— Te-am auzit. P reai sup rat.ă ă— Sunt. A urm rit-o un b rbat în Mexic. Miles l-a înh at laă ă ăţ

aeroport dar a înghi it o capsul de cianur înainte s se poatţ ă ă ă ă afla cine e şi de unde vine.

— „Dac m ucizi, altcineva o s vin în locul meu. Ucide-l şiă ă ă ă pe el şi o s vin altul”. Parc astea erau cuvintele, nu?ă ă ă

— Da. Chiar la ele m gândeam când am urcat.ă— Johann ştie?— I-am spus totul.— Şi ce crede?— Nu ştie ce s cread , Beaumont era omul-cheie. Nu v dă ă ă

unde am putea merge acum. Doar la Geneva, în speran a c n-oţ ă s ne opreasc nimeni.ă ă

Helden se apropie de el.— Spune-mi un lucru. Oricine-ar fi oamenii aceştia, ce pot s ă

fac efectiv? Din moment ce v prezenta i to i trei la banca dină ă ţ ţ Geneva, de acord între voi şi dovedind c sunte i oameniă ţ

în elep i, s-a terminat. Aşa c nu-mi dau seama ce-ar putea sţ ţ ă ă fac .ă

— Ai spus-o chiar tu asear .ă— Ce?— Pot s ne ucid .ă ă

Telefonul zbârnâi. Holcroft ridic receptorul.ă— Da?— Sunt John Tennyson.Vocea de la cel lalt cap t era tensionat .ă ă ă— Sora ta vrea s - i vorbeasc , spuse Holcroft.ă ţ ă

— Imediat, replic Tennyson. Întâi trebuie s vorbim noi. Aă ă aflat?— Da. V d c şi tu.ă ă

336



— Cei de la mine de la ziar mi-au dat vestea. Redactorul denoapte ştia cât de apropia i am fost Gretchen şi cu mine. Eţ cumplit.

— Aş vrea s pot s - i spun ceva.ă ă ţ— Nici eu n-am ştiut ce s - i spun când mi-ai povestit cum aă ţ

murit tat l t u vitreg. Trebuie s ne ducem fiecare povaraă ă ă

acestor lucruri. Nimeni nu poate s spun şi s fac nimic cândă ă ă ă se întâmpla. Helden în elege.ţ

— Înseamn c nu crezi povestea care s-a dat publicit ii?ă ă ăţ Despre ambarca iunea surprins de furtun ?ţ ă ă

— C au plecat cu barca şi nu s-au mai întors? Da, asta cred.ă C a fost vina lui? În nici un caz. Nici m car nu e plauzibil.ă ă Indiferent de celelalte metehne, Beaumont era un marinardes vârşit. Sim ea furtuna de la dou zeci de mile. Dac s-ar fiă ţ ă ă aflat într-o ambarca iune redus ca dimensiuni, ar fi adus-oţ ă imediat la rm, pân s înceap vremea rea.ţă ă ă ă

— Atunci cine?— Ei hai, prietene, amândoi ştim r spunsul. Acel „altcineva”ă

care l-a angajat l-a şi ucis. L-au convins s te urm reasc la Rio.ă ă ă L-ai filat, aşa c nu mai era nevoie de el, spuse Tennysonă oprindu-se pu in. Parc ar fi ştiut c aveam de gând s mergemţ ă ă ă la Saint-Tropez. Ceea ce e într-adev r de neiertat este c au ucis-ă ăo şi pe Gretchen. Pentru aparen e. ţ— Îmi pare r u. Dumnezeule, simt c eu am fost de vin .ă ă ă

— N-aveai absolut nici o putere.— S fi fost englezii? întreb Holcroft. I-am spus lui Kessleră ă

despre Beaumont. A promis c o s se adreseze undeva mai sus.ă ă De la Bonn pentru Londra. Poate c un agent Odessa aflat laă comanda unuia din vasele de recunoaştere reprezenta o situa ie ţ mult prea delicat .ă

— Ce-i drept, tenta ia ar exista dar autorit ile nu şi-ar daţ ăţ consim mântul. Englezii sunt în stare s -l închid singur înţă ă ă celul şi s scoat untul din el, eventual s -l tortureze, dar nu s -ă ă ă ă ăl ucid . Ceilal i i-au venit de hac. Şi Beaumont şi Gretchen au fostă ţ lichida i de cineva care se putea sim i în pericol din cauza a ceeaţ ţ ce ştia el, nu din pricina cuiva care ar fi putut trage foloase.

Judecata lui Tennyson se dovedi conving toare.ă— Ai dreptate. Englezii n-ar avea nimic de câştigat. Dac ar fiă

pus mâna pe el l-ar fi inut ascuns.ţ— Exact. Şi mai exist un factor, de ordin moral. B nuiesc că ă ă M.I. 6 este într-adev r împânzit de nes tui dar nu-mi vine s credă ă ă

337



c aceştia ucid ca s evite situa iile delicate. Nu e în firea lor. Dară ă ţ sunt în stare s fac orice ca s -şi p streze reputa ia. Sau s-oă ă ă ă ţ readuc la via . Şi sper din suflet s am dreptate şi aici.ă ţă ă

— Ce vrei s spui?ă— Disear plec cu avionul la Londra. Mâine diminea iauă ţă

leg tura cu Payton-Jones de la M.I. 5. Am s -i propun un schimbă ă

la care nu cred c o s reziste. S-ar putea s -i ofer o pas re care-ă ă ă ăşi face cuibul în p mânt, zboar repede dintr-un loc în altul şi areă ă pene ale c ror culori se confund cu cele ale mediului în careă ă tr ieşte.ă

Holcroft se ar t în egal m sur surprins şi nedumerit.ă ă ă ă ă— Parc ziceai c nu po i s lucrezi cu ei.ă ă ţ ă— Cu el. Doar cu Payton-Jones, cu nimeni altul. O s ă

trebuiasc s -mi dea asigur ri ferme sau, dac nu, renun .ă ă ă ă ţ— Chiar crezi c-o s accepte?ă— La drept vorbind, n-are încotro. Pas rea care-şi face cuibulă

în p mânt a devenit o obsesie a M.I.-ului.ă— Şi dac zice da? Ce primeşti în schimb?ă— Acces la materialele de arhiv . Englezii au mii de dosareă

secrete. Acestea se refer la ultimii ani ai r zboiului şi suntă ă incomode pentru o mul ime de oameni. Îns tot acolo, înţ ă dosarele alea, se afl şi r spunsul nostru. Un om, un grup deă ă oameni, o band de fanatici – nu ştiu cine sau ce, dar se află ă acolo. Cineva care a fost în leg tur cu ministerul german deă ă finan e în urm cu treizeci de ani; sau cu ta ii noştri. Cineva înţ ă ţ care au avut încredere şi c ruia i-au atribuit anumite r spunsuri.ă ă E posibil s fie chiar şi o infiltrare a lui Loch Torridon.ă

— Ce?— Loch Torridon. O opera iune de spionaj şi sabotaj organizatţ ă

de englezi în perioada ’41-’44. Sute de vechi compatrio i au fostţ trimişi înapoi în Germania şi Italia ca s lucreze în fabrici, în c ileă ă ferate şi în guvernele celor dou ri. Ştie toat lumea c f ceauă ţă ă ă ă parte din Loch Torridon şi c erau infiltra i înă ţ Finanzministerium …R spunsul se afl în arhive.ă ă

— Şi din acele mii de dosare ai de gând s g seşti o anumită ă ă identitate? Chiar dac e acolo, poate s - i ia luni de zile.ă ă ţ

— Nu chiar. Ştiu exact ce am de c utat: oameni care ar fiă putut avea leg tur cu ta ii noştri.ă ă ţ

Tennyson vorbea atât de repede şi sigur pe sine încât lui Noel îi venea greu s -l urm reasc .ă ă ă— În primul şi-n primul rând, ce te face s fii atât de sigur că ă

338



informa iile sunt aici?ţ— Fiindc nu se poate altfel. Chiar tu m-ai l murit azi dup -ă ă ă

mas . B rbatul care te-a sunat la New York şi care a fost ucis…ă ă— Peter Baldwin?— Da. Agent M.I. 6. ştia de Geneva. De la el pornim, acum el e

cheia noastr .ă

— Atunci du-te la dosarul intitulat „Wolfsschanze”, spuse Noel.„Cod Wolfsschanze”. S-ar putea s fie sta!ă ă

La început Tennyson nu r spunse. Ori c zuse pe gânduri, oriă ă era uluit, Noel nu-şi putu da seama exact.

— Unde ai auzit asta? întreb el. N-ai mai vorbit despre aşaă ceva. Şi nici Helden.

— Înseamn c am uitat amândoi, îi spuse Holcroft.ă ă— Trebuie s avem grij , rosti Tennyson dup ce Noel termin .ă ă ă ă

Dac numele de „Wolfsschanze” se leag de Germania, trebuieă ă s fimă extrem de aten i. Englezii n-au voie s afle de Geneva. Arţ ă fi un dezastru.

— De acord. Dar ce motiv o s invoci în fa a lui Payton-Jonesă ţ ca s - i justifici dorin a de a avea acces la arhive?ă ţ ţ

— O parte din adev r, r spunse Tennyson. Îl vreau pe ucigaşulă ă lui Gretchen.

— Iar pentru asta eşti dispus s -i oferi… pas rea care-şi faceă ă cuibul în p mânt şi pe care o urm reşti de şase ani?ă ă— Pentru asta şi pentru Geneva. Din toat inima.ă

Noel fu impresionat.— Vrei s vorbesc eu cu Payton-Jones?ă— Nu! strig Tennyson, dup care coborî vocea. Ar fi mult preaă ă

periculos. Ai încredere în mine. F cum î i spun, te rog. Nici tu,ă ţ nici Helden nu trebuie s v ar ta i la vedere. Absolut deloc.ă ă ă ţ Pân nu iau leg tura cu tine, Helden n-are voie s se duc laă ă ă ă lucru. Trebuie s stea cu tine şi amândoi trebuie s r mâne iă ă ă ţ invizibili.

Holcroft o privi pe Helden.— Nu ştiu dac ea o s fie de acord.ă ă— O conving eu. D -mi-o la telefon. Noi doi am terminat deă

vorbit.— M suni?ă— Peste câteva zile. Dac te mu i la alt hotel, las vorb undeă ţ ă ă

poate fi g sit domnul Fresca. Helden are num rul de unde îmiă ă ridic mesajele. Acum d -mi-o la telefon. Oricât am fi de deosebi i,ă ţ acum avem nevoie unul de altul, poate mai mult ca niciodat . ă

339



Şi… Noel?— Da?— Fii bun cu ea. Iubeşte-o. Şi de tine are nevoie.Holcroft se ridic şi-i d du receptorul lui Helden.ă ă— Mein Bruder…

340



31Cod Wolfsschanze!Von Tiebolt alias Tennyson izbi cu pumnul în masa de lucru din

biroul izolat pe care-l folosea la Paris.Cod Wolfsschanze . Formula sacrosanct îi fusese dat lui Peteră ă

Baldwin de Ernst Manfredi! Bancherul jucase un joc primejdiosdar ingenios. Ştia c era suficient ca Baldwin s rostească ă ă aceast formul ca s fie lichidat. Îns Manfredi nu i-ar mai fiă ă ă ă spus nici în ruptul capului şi altceva englezului, n-avea nici uninteres. Totuşi, Baldwin era unul din cei mai inteligen i oameniţ din Europa. Oare izbutise s deduc mai mult decât l-ar fi crezută ă

în stare Manfredi? Cât de mult aflase de fapt? Ce includeadosarul lui Baldwin de la M.I. 5?

Dar avea vreo importan ? Englezii refuzaser tot ceea ceţă ă avusese de gând s le ofere Baldwin. Un dosar într-o map , caă ă atâtea mii. Îngropat în arhive, r t cit fiindc nu cuprindea decâtă ă ă

înc o cantitate de informa ii refuzate.ă ţCod Wolfsschanze . Nu însemna nimic pentru cei care nu aveau

habar, iar cele câteva sute care ştiau – responsabilii de zon din ă fiecare ar – ştiau doar c e un semnal. Asta însemna c trebuieţ ă ă ă s fie preg ti i; c în curând aveau s primeasc sume uriaşe,ă ă ţ ă ă ă care urmau s fie folosite pentru cauz .ă ă

Die Sonnenkinder . Pretutindeni în lume, gata s se ridice şi s -ă ăşi revendice moştenirea.

Era imposibil ca dosarul lui Baldwin s con in asemeneaă ţ ă informa ii; nu era cu putin . Dar cei care aveau dosarul o s fieţ ţă ă folosi i. Mai presus de orice, englezii îl voiau pe Tinamou.ţ Capturarea lui de agen ii M.I. 5 ar restabili suprema ia englezilorţ ţ

în materie de informa ii şi contrainforma ii, o suprema ieţ ţ ţ pierdut dup ani întregi de gafe şi dezert ri.ă ă ă

Cei de la M.I. 5 or s -l primeasc pe Tinamou şi totodat or să ă ă ă fie obliga i s dea ceva în schimb. Aceasta era splendida ironie aţ ă

sor ii; tocmai detestatul Serviciu Englez de Informa ii, acelţ ţ monstru t cut şi perfid care produsese atâtea pagube celui de-Ală Treilea Reich, o s ajute la crearea celui de-Al Patrulea.ă

341



C ci agen ilor de la M.I. 5 o s li se spun că ţ ă ă ă Nachrichtendienst e implicat într-o conspira ie extraordinar . Iară ţ ă englezii or s -l cread pe omul care o s le dea vestea, fiindcă ă ă ă acelaşi om li-l oferea pe Tinamou.

Tennyson se plimba prin birourile din Londra ale lui TheGuardian , primind felicit rile colegilor şi subordona ilor. Caă ţ

întotdeauna, r spundea laudelor cu modestie.ăLe cercet în treac t pe femei. Secretarele şi func ionarele îlă ă ţ

invitau pe acest cel mai frumos dintre b rba i s le bage înă ţ ă seam şi de fapt s -şi aleag pe cine doreşte. Îi trecu prin cap că ă ă ă s-ar putea s fie nevoit s se opreasc asupra uneia din acesteă ă ă femei. Draga lui Gretchen disp ruse, nu îns şi poftele lui. Da, îşiă ă spuse Tennyson, apropiindu-se de uşa de la biroul redactorului-şef, o s aleag o femeie.ă ă

Agita ia era din ce în ce mai mare, iar intensitatea tr irilorţ ă legate de Wolfsschanze creştea cu fiecare or . O s aib nevoieă ă ă de o desc tuşare sexual . Aşa se întâmpl mereu; Gretchenă ă ă

în elesese.ţ— John, m bucur c te v d, spuse redactorul-şef, ridicându-seă ă ă

de la masa de lucru şi întinzându-i mâna. Mâine î i apare articolulţ despre Bonn. Bine lucrat.

Tennyson se aşez pe un scaun din fa a biroului.ă ţ— A intervenit ceva, spuse el. Dac sursele mele au în elesă ţ

exact şi sunt sigur c aşa stau lucrurile, o s aib loc o tentativă ă ă ă de asasinat – de fapt, chiar dou – care ar putea declanşa o criză ă interna ional .ţ ă

— Doamne sfinte! Ai scris articolul?— Nu, nu putem scrie despre aşa ceva. Cred c nici un ziar cuă

sim de r spundere n-are voie s-o fac . Redactorul se aplec înţ ă ă ă fa .ţă— Ce se întâmpla, John?— Mar ea viitoare are loc o întâlnire economic la vârf…ţ ă— Sigur. Chiar aici la Londra. Cu şefi de stat din Est şi Vest.— Aici e-aici. Est şi Vest. Vin cu avionul de la Moscova şi

Washington, de la Beijing şi Paris. Cei mai puternici oameni de pep mânt. Tennyson se opri.ă

— Şi?— Doi dintre ei urmeaz s fie asasina i.ă ă ţ— Ce?

342



vocea.— În regul , domnule Tennyson. Putem s nu ne mai r zboim.ă ă ă

Cred c v datorez scuze.ă ă— La capitolul scuze suntem chit. Pur şi simplu ştiam c pot să ă

ac ionez mai bine singur. Trebuia s sus in c am atâteaţ ă ţ ă

identit i. Dac m-ar fi v zut vreodat cineva cu un membru alăţ ă ă ă

serviciului dumneavoastr , mi-aş fi pierdut toat eficien a.ă ă ţ— Atunci îmi pare r u c v-am chemat de atâtea ori.ă ă— Au fost momente periculoase pentru mine. Parc sim eamă ţ

cum îmi scap Tinamou printre degete.ă— Înc nu l-am prins.ă— Suntem aproape. Acum e doar o chestiune de zile. O s ă

reuşim dac o s fim foarte scrupuloşi cu privire la toateă ă hot rârile pe care o s le lu m, la fiecare strad pe care o s-oă ă ă ă parcurg delega iile, la localizarea fiec rei întruniri, ceremoniiă ţ ă sau recep ii. Avem un avantaj pe care nu l-am mai avutţ niciodat : ştim c e de fa .ă ă ţă

— Sunte i absolut sigur de sursa dumneavoastr ?ţ ă— Niciodat n-am fost mai sigur. B rbatul acela din localul dină ă

Berlin a fost curierul. Fiecare curier folosit pentru a se ajunge la Tinamou a fost ucis. Ultimele lui cuvinte au fost „Londra…s pt mâna viitoare… vârf… câte unul de fiecare parte… ună ă b rbat cu un trandafir tatuat pe dosul mâinii…ă Nachrichtendienst”.

Payton-Jones d du din cap.ă— O s facem cercet ri la Berlin cu privire la identitateaă ă

b rbatului.ă— M îndoiesc c o s afla i ceva. Chiar dac am foarte pu ineă ă ă ţ ă ţ

date despre Nachrichtendienst, ştiu c manifest o rigoareă ă deosebit .ă

— Dar a fost neutru, spuse Payton-Jones. Iar informa iile saleţ au fost întotdeauna exacte. N-a cru at pe nimeni. Procurorii de laţ Nurenberg au fost mereu aproviziona i cu date deţ Nachrichtendienst.

— Sunt de p rere, spuse Tennyson, c procurorilor li s-a dată ă doar ceea ce a vrut Nachrichtendienst s li se dea. N-aveau deă unde şti ce informa ii au fost omise.ţ

Englezul d du din nou din cap.ă

— E posibil. E un lucru pe care nu-l vom afla niciodat , ă întrebarea e, de ce? Care e motivul?— Dac -mi da i voie, r spunse b rbatul blond. Câ iva b trâniă ţ ă ă ţ ă

344



pe punctul de-a muri, îndeplinindu-şi r zbunarea final . Al Treileaă ă Reich a avut doi inamici de ordin filosofic, care s-au aliat în ciudaantagonismelor care-i desp r eau: comuniştii şi democra iile.ă ţ ţ Acum amândou se întrec pentru suprema ie. Ce r zbunare maiă ţ ă bun decât s -l faci pe fiecare s -l distrug pe cel lalt?ă ă ă ă ă

— Dac am putea stabili acest lucru, îl întrerupse Payton-ă

Jones, am descoperi motivul care a stat la baza unei serii deasasinate din ultimii ani.

— Şi cum se poate stabili mai presus de orice dubiu? întreb ă Tennyson. A avut vreodat Serviciul Englez de Informa ii leg turiă ţ ă directe cu Nachrichtendienst?

— O, da. Am insistat ca identit ile s fie inute sub cheie,ăţ ă ţ bineîn eles. Nu puteam ac iona orbeşte pornind de la asemeneaţ ţ informa ii.ţ

— Mai tr iesc şi azi?ă— E posibil. Au trecut ani de zile de când n-a mai pomenit

cineva de Nachrichtendienst. Fireşte c o s controlez.ă ă— Vre i s -mi da i numele lor?ţ ă ţAgentul de la M.I. 5 se l s în scaun.ă ă— E cumva una din condi iile de care vorbea i, domnuleţ ţ

Tennyson?— De vorbit am vorbit dar am precizat c , date fiindă

împrejur rile, n-o s pot insista asupra ei.ă ă— Nici un om civilizat n-ar face-o. Dac îl prindem pe Tinamou,ă o s v bucura i de recunoştin a guvernelor din lumea întreag .ă ă ţ ţ ă Numele nu sunt importante. Dac o s le avem, o s vi leă ă ă comunic m. Mai ave i şi alte preten ii? Ar fi trebuit s vin cu ună ţ ţ ă caiet de însemn ri?ă

— Sunt limitate şi s-ar putea s v surprind , r spunseă ă ă ă Tennyson, trecând cu vederea insulta. În semn de recunoştin ţă fa de patronii mei, aş dori un avans de cinci ore exclusiv pentruţă The Guardian .

— Îl ave i, spuse Payton-Jones. Altceva?ţ— Dat fiind c M.I. 5 a abordat diverşi oameni, l sând s seă ă ă

în eleag c eu sunt subiectul cercet rilor, aş dori c Serviciulţ ă ă ă ă Englez de Informa ii s redacteze o scrisoare în care s precizezeţ ă ă atât c dosarul meu e f r pat , cât şi c am contribuit activ laă ă ă ă ă eforturile dumneavoastr de a men ine… „stabilitateaă ţ

interna ional ”, s zicem.ţ ă ă— E inutil, spuse englezul. Dac Tinamou va fi prins cu ajutorulă informa iilor pe care ni le-a i adus, f r îndoial c guvernele deţ ţ ă ă ă ă

345



pretutindeni v vor decora cu cele mai înalte onoruri. Scrisoareaă din partea noastr s-ar dovedi gratuit . N-o s ave i nevoie deă ă ă ţ ea.

— O s vede i c o s am, spuse Tennyson. Fiindc penultimaă ţ ă ă ă mea solicitare este ca numele meu s nu fie men ionat niciodat .ă ţ ă

— S nu fie… spuse Payton-Jones uluit. Nu e un lucru preaă

obişnuit, nu-i aşa?— V rog s nu confunda i eforturile mele profesionale cuă ă ţ

via a personal . Nu caut laude cu orice pre . Familia von Tieboltţ ă ţ are o datorie; considera i c în felul sta îşi achit o rat .ţ ă ă ă ă

Agentul M.I. 5 t cu o clip .ă ă— V-am judecat într-adev r greşit. Îmi cer scuze înc o dat .ă ă ă

Bineîn eles c o s ave i scrisoarea.ţ ă ă ţ— Sincer s fiu, mai am un motiv pentru care doresc s -miă ă

p strez anonimatul. Îmi dau seama c marina regal şiă ă ă autorit ile franceze sunt mul umite cu explica ia c sora mea şiăţ ţ ţ ă so ul ei au murit întâmpl tor în timpul unei mici vacan e şiţ ă ţ probabil c au dreptate. Dar cred c sunte i de acord cu mine că ă ţ ă alegerea momentului a fost nefericit . Mai am o sor ; ea şi cuă ă mine suntem ultimii reprezentan i ai neamului von Tiebolt. Dac iţ ă s-ar întâmpla ceva, nu mi-aş ierta-o niciodat . ă

— În eleg.ţ— Aş dori s v ofer tot sprijinul de care sunt în stare. Cred că ă ă

sunt omul care ştie cel mai mult despre Tinamou. Îl studiez deani de zile. Fiecare crim , toate mişc rile planificate înainte şiă ă dup lovituri. Cred c pot s v ajut. Aş vrea s fac parte dină ă ă ă ă echipa dumneavoastr . ă

— Aş fi de-a dreptul idiot dac v-aş refuza. Care este ultimaă cerin ?ţă

— Ajungem şi la ea, spuse Tennyson ridicându-se în picioare.Lucrul care trebuie în eles cu privire la Tinamou este c tehnicaţ ă lui implic schimb ri bruşte ale registrului şi o ştiin aă ă ţă improviz rii exersat în timp. Nu are o singur strategie, ci zeceă ă ă sau dou sprezece, fiecare din ele conceput şi pus la punct cuă ă ă meticulozitate, aşa încât s poat fi adaptat momentului.ă ă ă

— Nu prea în eleg despre ce vorbi i.ţ ţ— Da i-mi voie s v explic. ine i minte crima din Madrid,ţ ă ă Ţ ţ

care a avut loc cu şapte luni în urm , în timpul mişc rilor deă ă

strad ?ă— Bineîn eles. S-a tras cu arma de la o fereastr aflat laţ ă ă etajul patru, deasupra mul imii.ţ

346



— Exact. O cl dire a guvernului dintr-o pia public undeă ţă ă trebuiau s aib loc demonstra iile. O cl dire aă ă ţ ă guvernului . Astami-a dat de gândit. S presupunem c paza ar fi fost mai atent ,ă ă ă m surile de securitate mai eficiente, iar oamenii perchezi iona iă ţ ţ mai ales ca s nu aib arme. Ce s-ar fi întâmplat dac f ptaşulă ă ă ă

nu ar fi putut ajunge la fereastra aceea? Întâmpl tor, era loculă

ideal ca s -şi aduc inta în b taia puştii. Dar dac în cameraă ă ţ ă ă aceea ar fi fost oameni?

— S-ar fi dus în alt parte.ă— Normal. Dar, oricât de bine ar fi fost ascuns armaă

introdus într-o cârja, legat de picior, cusut în c ptuşeal – totă ă ă ă ă l-ar fi incomodat. Trebuia s se mişte rapid. Executarea la timp aă opera iunii era hot râtoare; demonstra ia nu avea s durezeţ ă ţ ă foarte mult. Tinamou trebuia s aib mai multe locuri şi maiă ă multe variante. Şi le-a avut.

— De unde şti i? î ţ ntreb omul de la M.I. 5, fascinat.ă— Am petrecut dou zile la Madrid, cercetând fiecare cl dire,ă ă

fiecare fereastr şi fiecare acoperiş din jurul pie ii. Am g sit patruă ţ ă arme intacte şi alte trei locuri unde fuseser scoase scânduri dină podea, fuseser scoase cercevelele ferestrelor şi fuseseră ă distruse cornişele. În locurile acelea fuseser ascunse alte arme.ă Am g sit chiar şi un kilogram de explozibil într-o lad de gunoi deă ă pe trotuar. La cincizeci de paşi de centrul demonstra iei. ţ Opt pozi ii din care putea s ucid . Tot atâtea variante din care aveaţ ă ă de ales, fiecare corespunzând unui moment precis şi unui anumitinterval de timp.

Payton-Jones se aplec în fa cu mâinile pe mas .ă ţă ă— Asta complic lucrurile. M surile de protec ie tradi ionale seă ă ţ ţ

concentreaz asupra unui singur loc. Care este cea mai bună ă pozi ie din cincizeci posibile? Se pleac de la ipoteza c asasinulţ ă ă

îşi alege un loc fix. Strategia pe care mi-a i descris-o adaug oţ ă nou dimensiune: mobilitatea instantanee. Nu o singură ă ascunz toare prestabilit , ci mai multe, alese pentru oă ă multitudine de situa ii.ţ

— Şi pentru un anumit interval de timp, încheie b rbatulă blond. Dar, aşa cum am amintit, avem un avantaj. Ştim c va fiă acolo. Mai exist şi un al doilea, pe care trebuie s -l folosimă ă imediat.

Tennyson se opri.— Ce anume?— O s reformulez afirma ia. Trebuie s -l folosim doar dacă ţ ă ă

347



suntem de acord c prinderea lui Tinamou e aproape la fel deă important ca siguran a deplin a intelor sale.ă ţ ă ţ

Englezul se încrunt .ă— E o afirma ie destul de periculoas . În privin a acestorţ ă ţ

oameni nu pot exista nici un fel de riscuri, calculate sau nu. În

orice caz, nu pe p mânt englez.ă

— Asculta i-m pân la cap t, v rog. A mai ucis şi al iţ ă ă ă ă ţ conduc tori politici, sem nând suspiciune şi stimând ostilitateă ă

între diverse guverne. Şi de fiecare dat au existat oameni cuă mintea limpede care au contribuit la destinderea atmosferei îns ă

Tinamou trebuie s fie oprit, fie şi în eventualitatea oricât deă îndep rtat , c într-o bun zi oamenii cu mintea limpede n-or să ă ă ă ă ac ioneze suficient de repede. Cred c -l putem opri chiar acum,ţ ă dac ob inem consim mântul tuturor.ă ţ ţă

— Consim mânt pentru ce?ţă— Pentru respectarea programului anun at în pres . Strânge i-ţ ă ţ

i pe to i conduc torii delega iilor şi spune i-le tot ce şti i.ţ ă ţ ţ ţ Anun a i-i c se vor lua m suri de protec ie extraordinare, dar c ,ţ ţ ă ă ţ ă respectându-se întru totul programul stabilit, sunt şanse mari ca

Tinamou s fie în sfârşit capturat.ă Tennyson se opri şi se l s în scaun, cu mâinile pe margineaă ă

mesei.— Cred c , dac o s le spune i exact cum stau lucrurile, or să ă ă ţ ă

fie cu to ii de acord. La urma urmei, liderii politici se întâlnescţ cam tot timpul cu situa ii de genul sta.ţ ă

Aerul încruntat de pe chipul agentului M.I. 5 disp ruse.ă— Şi n-o s fie nimeni acuzat de laşitate. Bine. Care e al doileaă

avantaj?— Tehnica lui Tinamou îl oblig s -şi amplaseze arme ascunseă ă

în mai multe locuri. Ca s fac aşa ceva, trebuie s înceap cuă ă ă ă câteva zile, poate chiar s pt mâni, înaintea asasinatului. F ră ă ă ă îndoial c s-a şi apucat de treab aici la Londra. V sugerez să ă ă ă ă

începem o cercetare foarte discret dar în acelaşi timpă am nun it , concentrându-ne asupra zonelor care se reg sesc înă ţ ă ă materialele publicate în leg tur cu programul întâlnirii la vârf.ă ă

Payton-Jones îşi împreun mâinile într-un gest de încuviin are.ă ţ— Fireşte. Trebuie s g sim doar una din aceste zone şi avemă ă

nu numai localizarea general , ci şi intervalul de timp.ă

— Exact. O s ştim c o s aib loc o tentativ de asasinat peă ă ă ă ă durata unui num r precis de minute, în timpul unui evenimentă anume dintr-o zon bine definit .ă ă

348



B rbatul blond f cu o nou pauz .ă ă ă ă— Aş dori s v ajut în aceast cercetare. Ştiu ce s caut şiă ă ă ă

poate chiar mai important, ştiu unde nu e nevoie s caut.ăNu avem prea mult timp.— Apreciem cum se cuvine oferta dumneavoastr , domnule,ă

spuse englezul. M.I. 5 v este recunosc tor. S începem dină ă ă

seara asta?— S -l mai l s m o zi s -şi instaleze armele. O s ne m rească ă ă ă ă ă ă

şansele de a g si ceva. De asemenea, o s am nevoie de oă ă uniform cât se poate de banal şi de o legitima ie pe care să ă ţ ă scrie „inspector îns rcinat cu paza cl dirii” sau ceva de genulă ă

sta.ă— Foarte bine, spuse Payton-Jones. M rturisesc cu jen că ă ă

avem o fotografie a dumneavoastr la dosar; o s-o folosimă pentru legitima ie. Aş zice c v trebuie un patruzeci şi optţ ă ă pentru pantaloni şi un treizeci şi opt pentru talie.

— Pe aproape. Nici nu e nevoie de croial pentru uniformeleă func ionarilor publici.ţ

— Întocmai. O s ne ocup m de ambele articole mâineă ă diminea , spuse Payton-Jones ridicându-se. Spunea i c maiţă ţ ă ave i o cerin .ţ ţă

— Am. De când am plecat din Brazilia nu am mai purtat arm . ă Nici nu ştiu precis dac e permis dar acum aş dori s am una.ă ă Doar pe durata întâlnirii la vârf, bineîn eles.ţ

— O s pun s vi se înmâneze una.ă ă— Dar pentru asta ar trebui s semnez, nu?ă— Da.— Ierta i-m , dar adineauri am vorbit foarte serios. Aşa nuţ ă

doresc laude pentru ceea ce v-am spus, tot aşa nu vreau absolutdeloc ca numele meu s apar undeva ca asociat al celor de laă ă M.I. 5. Nu doresc s ştie nimeni ce fel contribu ie am avut.ă ţ Numele meu pe un permis de intrare ar putea duce pe uneventual curios la aflarea adev rului. Şi ar fi posibil ca acesta să ă aib leg turi cu Nachrichtendienst.ă ă

— În eleg.ţEnglezul se descheie la hain costumului şi vârî mânaă

în untru.ă— E un lucru total neobişnuit, dar la fel de neobişnuite sunt şi

împrejur rile.ăScoase un revolver mic, cu eava scurt şi i-l d du luiţ ă ă Tennyson.

349



— inând cont c ştim amândoi care e sursa, lua i-l pe al meu.Ţ ă ţ O s -l trec pe list pentru revizie şi o s iau altul.ă ă ă

— Mul umesc, spuse b rbatul blond, inând arm ca pe unţ ă ţ ă lucru cu care nu era obişnuit.

Tennyson intr într-o cârcium de lâng Soho Square. Cercetă ă ă ă înc perea prin norii grei de fum şi v zu ce c uta: o mân ridicată ă ă ă ă de un b rbat aflat la o mas din fund, dintr-un col . Caă ă ţ

întotdeauna, b rbatul purta un impermeabil maro croit anumeă pentru el. Sem na cu un impermeabil obişnuit; diferen a oă ţ constituiau buzunarele şi cureluşele suplimentare care adeseoricon ineau diverse pistoale, amortizoare şi explozibile. Fuseseţ preg tit de Tinamou, preg tit atât de bine încât de multe oriă ă

îndeplinea el serviciile contractate de asasin, când Tinamou nuera disponibil.

Ultima lui misiune avusese loc la aeroportul Kennedy, într-osear ploioas , când un cordon de poli işti fusese amplasat înă ă ţ

jurul unui avion British Airways 747. Îşi g sise prada în cabinaă unei cisterne cu combustibil şi-şi f cuse treaba.ă

John Tennyson îşi duse b utura la mas şi se aşez lângă ă ă ă b rbatul cu impermeabilul maro. Masa era rotund şi mic ;ă ă ă scaunele erau atât de apropiate încât cei doi st teau cu capeteleă la doar câ iva centimetri unul de altul, fiind astfel în stare sţ ă vorbeasc încet.ă

— E aranjat totul? întreb b rbatul blond.ă ă— Da, r spunse înso itorul lui. Convoiul de maşini o ia laă ţ

stânga pe Strand, ocoleşte Trafalgar Square, trece pe poart de ă la Admiralty Arch şi pe la Mail, îndreptându-se spre palat. Suntşapte locuri.

— D -mi ordinea.ă— De la est spre vest, în ordine, începem cu Strand PalaceHotel, vis-a-vis de Savoy Court. Etajul trei, camera 306. Puşcaautomat cu repeti ie şi luneta sunt cusute în salteaua patului deă ţ lâng fereastr . Urm torul bloc la stânga, latura estic , etajulă ă ă ă patru, toaleta b rba ilor de la o firm de contabilitate. Arma seă ţ ă afl în tavan, deasupra pl cii de ceramic din stânga neonului.ă ă ă Exact peste drum, tot la etajul patru – la etajul unu se afl o ă

arcad frumuşic – într-un birou de dactilografiere. Puşca şiă ă luneta sunt legate de partea de jos a unui foto-copiator. Maideparte spre Trafalgar…

350



B rbatul cu impermeabilul maro trecu în revist şi celelalteă ă ascunz tori ale armelor. Se aflau pe un perimetru de aproape oă

jum tate de mil , de la Savoy Court la Admiralty Arch.ă ă— Excelente alegeri, spuse Tennyson, împingând cana de bere

neatins . i-ai în eles în întregime mişc rile?ă Ţ ţ ă

— Ştiu care sunt. Nu pot s spun c le-am în eles.ă ă ţ

— De fapt, nu e neap rat nevoie, nu? întreb b rbatul blond.ă ă ă ă— Sigur c nu. Dar m gândeam la tine. Dac eşti înconjurată ă ă

sau blocat, aş putea s fac eu treaba. Din oricare loc. De ce nu-ămi dai şi mie acces la unul din ele?

— Nici chiar tu nu eşti preg tit pentru aşa ceva. N-avem voieă s comitem nici cea mai mic greşeal . Un singur glonte trasă ă ă aiurea ar însemna un dezastru.

— D -mi voie s - i amintesc c am fost antrenat de cel maiă ă ţ ă bun în materie.

Tennyson zâmbi.— Ai dreptate. Foarte bine. F mişc rile pe care i le-amă ă ţ

indicat şi stabileşte-te în al optulea loc. Alege o camer dină cl direa guvernului, dincolo de Admiralty Arch şi anun -m careă ţă ă e. Te descurci?

— Floare la ureche, replic b rbatul, ducându-şi cana de bereă ă la buze.

Tennyson observ un trandafir roşu tatuat pe spatele mâiniiă drepte.

— Pot s - i dau o sugestie? î ă ţ ntreb John Tennyson.ă— Sigur, ce anume?— Poart m nuşi, spuse Tinamou.ă ă

351



32B rbatul blond deschise uşa şi duse mâna la comutatorul deă

pe perete; dou veioze se aprinser în camera de hotel careă ă avea num rul 306. Îi f cu semn s intre b rbatului între două ă ă ă ă vârste care îl înso ea.ţ

— E în regul , spuse Tennyson. Chiar dac e supravegheată ă ă camera, perdelele sunt trase şi e exact ora la care cameristelefac paturile. Aici.

Payton-Jones se inu dup Tennyson în timp ce acesta scoaseţ ă un mic detector de metale din buzunarul paltonului. Ap s peă ă buton şi inu dispozitivul deasupra patului. Sunetul vag crescu înţ intensitate, iar acul de pe cadran s ri în partea dreapt .ă ă

D du atent cuvertura în l turi şi scoase cearceafurile.ă ă— E acolo. Po i s -i pip i conturul, spuse el, ap sând salteauaţ ă ă ă

cu degetele.— Remarcabil, spuse Payton-Jones. Iar camera e re inut deţ ă

zece zile?— Printr-o telegram şi un mandat poştal trimis de la Paris. Peă

numele lui Le Fevre, un pseudonim care nu spune nimic. Aici n-afost nimeni.

— Da, e acolo, spuse Payton-Jones luând mâinile de pe pat.— Am reuşit s identific puşca, spuse Tennyson, dar cel laltă ă

obiect ce e?— O lunet telescopic , r spunse englezul. O s l s m totulă ă ă ă ă ă

neatins şi o s post m câ iva oameni pe coridor.ă ă ţ— Urm torul loc e ceva mai încolo pe aceeaşi strad , înă ă sp l torul unei firme de contabilitate aflat la etajul patru. Armaă ă ă se g seşte în tavan, prins de una din evile de lâng neon.ă ă ţ ă

— S mergem, spuse Payton-Jones.ăDup o or şi patruzeci şi cinci de minute, cei doi b rba i seă ă ă ţ

aflau pe acoperişul unei cl diri care d dea spre Trafalgar Square.ă ă Amândoi îngenunchear lâng micul parapet aflat la margine.ă ă

Dedesubt se g sea drumul pe care avea s se angajeze convoiulă ă care-i transporta pe conduc torii întâlnirii la nivel înalt pe subă Admiralty Arch şi mai departe spre Mall.

352



inteasc în ochi şi s nu dea greş.ţ ă ăEnglezul îi arunc o privire rapid lui Tennyson.ă ă— Am spus c riscul este minim, nu c nu exist . La primulă ă ă

semn de agita ie, fiecare şef de stat va fi acoperit de câte unţ scut uman. Deocamdat ai g sit cinci locuri; hai s zicem c maiă ă ă ă

sunt înc cinci. Dac nu mai descoperi nici unul, tot i-am redusă ă

eficien a cu cincizeci la sut şi exist şanse mari – de cel pu inţ ă ă ţ cincizeci la sut – s -şi fac apari ia într-unul din cele nereperate.ă ă ă ţ Hot rât lucru, sor ii sunt împotriva lui Tinamou. O s -l prindem.ă ţ ă Trebuie s -l prindem.ă

Pân mar i la trei noaptea, Tennyson „descoperise” înc două ţ ă ă arme. Acum erau şapte în total, formând o linie dreapt de-aă lungul Strand-ului de la Savoy Court pân la acoperişul de laă intersec ia dintre Whitehall şi Trafalgar. Fiecare ascunz toare eraţ ă supravegheat de minimum cinci agen i, ascunşi pe coridoare şiă ţ acoperişuri, cu puştile şi pistoalele preg tite, gata s trag înă ă ă oricine s-ar fi apropiat m car de armele dosite.ă

Cu toate acestea, Tennyson nu era satisf cut.ă— Ceva nu e în regul , continu s -i repete lui Payton-Jones.ă ă ă

Nu ştiu exact ce, dar e ceva care nu merge.— Eşti extenuat, spuse agentul din camera de la Savoy

transformat în centru de comand . Şi surescitat. Ai f cut oă ă ă treab excelent .ă ă— Nu tocmai. Ceva tot mai e şi nu pot s -mi dau seama ceă anume.

— Calmeaz -te. Uit -te la lucrurile despre care i-aiă ă ţ dat seama: şapte arme. Din cât se pare, astea sunt toate. Trebuie s ă se apropie de una din ele, trebuie s se dea de gol c ştie deă ă existen a ei. E al nostru. Calmeaz -te. Am alertat o mul ime deţ ă ţ oameni.

— Da, numai c e ceva,ă care nu e în regul ă.** *

Mul imea se înşirase de-o parte şi de alta pe Strand iarţ trotuarele erau pline ochi de la bordur pân la vitrine. Peă ă ambele laturi ale str zii fuseser plasa i din loc în loc stâlpi deă ă ţ protec ie, lega i între ei de cabluri groase de o el. Poli iştiiţ ţ ţ ţ londonezi st teau pe dou rânduri, fa în fa , înainteaă ă ţă ţă cablurilor iar ochii li se mişcau rapid în toate direc iile, în timp ceţ ineau pe lâng corp bastoanele scoase din teci.ţ ă

Dincolo de poli işti, amesteca i în mul ime, se aflau peste oţ ţ ţ 354



sut de agen i ai Serviciului Englez de Informa ii, mul i dintre eiă ţ ţ ţ reveni i în ar din misiunile pe care le aveau în Str in tate. Erauţ ţ ă ă ă specialiştii pentru care insistase Payton-Jones, asigurarea lui

împotriva celebrului asasin capabil s ocheasc o moned de ună ă ă şiling de la cinci sute de metri. Comunicau între ei prin radio-

emi toare minuscule fixate pe o frecven rar întâlnit , care nuţă ţă ă

putea fi nici bruiat , nici interceptat .ă ăÎn Centrul de comand de la Savoy atmosfera era încordat şiă ă

fiecare din cei prezen i acolo era un expert. Ecraneleţ computerelor prezentau fiecare metru al pie ei, liniile şi grileleţ reprezentând blocurile şi trotuarele. Ele erau conectate la radio-emi toarele din exterior; sem nau cu nişte mici puncteţă ă mişc toare care se aprindeau când erau activate. Se apropiaă momentul. Convoiul se pusese în circula ie. ţ

— M întorc pe strad , spuse Tennyson, sco ând radioulă ă ţ minuscul din buzunar. Fixez s geata verde în pozi ie de recep ie,ă ţ ţ aşa e?

— Da, dar nu trimite mesaje decât dac ştii precis c suntă ă esen iale, spuse Payton-Jones. Din clipa când convoiul ajunge laţ Waterloo Bridge, intervalul de raport e de cinci secunde, lafiecare cincizeci de metri – bineîn eles, cu excep ia urgen elor.ţ ţ ţ P streaz - i lungimea de und liber .ă ă ţ ă ă

Un agent aflat lâng ecranul unui computer vorbi cu voce tare.ă— Sunt la o sut cincizeci de metri, domnule. Vitez constantă ă ă de opt mile pe or .ă

B rbatul blond ieşi în grab din camer . Venise vremea să ă ă ă recurg la mişc rile rapide care or s distrug Nachrichtendienstă ă ă ă odat pentru totdeauna şi or s înt reasc testamentul de laă ă ă ă Wolfsschanze.

Ajunse pe Strand şi se uit la ceas. În treizeci de secundeă b rbatul cu impermeabil maro trebuia s apar la o fereastr deă ă ă ă la etajul doi al hotelului Strand Palace. Num rul camerei era 206ă şi se afla chiar sub camera unde era arma ascuns în saltea. Eraă prima mişcare.

Tennyson c ut cu privirea pe unul din specialiştii lui Payton-ă ă Jones. Nu erau greu de reperat; aveau radio-emi toare mici,ţă identice cu al lui. Se apropie de un agent, un om cu care maivorbise inten ionat şi înainte, încercând s r mân în fa a uneiaţ ă ă ă ţ

din vitrine; mai vorbise şi cu al ii între timp.ţ— Salut. Cum merge treaba?— Poftim? A, dumneavoastr sunte i, domnule. Agentul îiă ţ

355



— E acelaşi cu cel din camera de hotel. Acum câteva clipe. Eacelaşi om, ştiu precis! Ducea o serviet .ă

Agentul vorbi în radioemi tor.ţă— Cerem control de securitate. Sectorul patru, flancul vestic.

Uşa de lâng magazinul de bijuterii. Un b rbat cu o serviet . Peă ă ă

sc ri.ă— Se face, se auzi r spunsul.ăDe partea cealalt a hotelului Strand, Tennyson z ri doiă ă

oameni intrând în goan pe uşa deschis şi urcând sc rile. Priviă ă ă la stânga. B rbatul cu impermeabil maro ieşi din magazinul deă bijuterii şi se amestec în mul ime. La primul nivel se afla o uş ,ă ţ ă de obicei închis – ca şi acum – care f cea leg tura între celeă ă ă dou cl diri.ă ă

O voce se auzi în radioemi tor.ţă— Nimeni cu valiz între etajele doi şi cinci. Verific m imediată ă

acoperişul.— Nu-i nevoie, ordon o alt voce. Suntem noi aici şi nu-i niciă ă

picior de om. Tennyson ridic din umeri în chip de scuz şi se îndep rt . Maiă ă ă ă

avea de dat alarma de trei ori, în timp ce convoiul se deplasaimpun tor pe Strand. Ultima din ele o s determine oprireaă ă vehiculului din fa , fiind nevoie de o verificare riguroas înainteţă ă de continuarea drumului spre Trafalgar. El însuşi o s fie autorulă acestei alarme finale. Aceasta o s precead haosul.ă ă

Primele dou avur loc rapid, la trei minute una de alta.ă ă B rbatul cu impermeabil maro respecta programul strict alc tuită ă cu precizie şi subtilitate. Nu se întâmplase niciodat s fie oprită ă de vreun membru al Serviciului Englez de Informa ii în timp ce-şiţ croia drum cu vioiciune spre Trafalgar Square. La piept îi atârnaudou aparate de fotografiat şi un mic dispozitiv de m surare aă ă luminii, toate leg nându-se încolo şi încoace în timp ce „turistul”ă încerca s descopere cea mai bun pozi ie din care să ă ţ ă imortalizeze acest moment de istorie.

Alarmă unu . Cineva fu prins de bra , un bra a c rui mânaţ ţ ă inea un radioemi tor.ţ ţă

— Schel ria aceea! Acolo sus!ă— Unde!O întreag parte lateral a unei cl diri din fa a sta iei Charingă ă ă ţ ţ

Cross se afla în plin reconstruc ie. Oamenii se urcaser peă ţ ă schele; ova ionau şi fluierau în momentul când convoiulţ interna ional îşi f cu apari ia.ţ ă ţ

357



— Sus la dreapta. S-a ascuns în spatele placajului!— Cine, domnule?— B rbatul din hotel şi de pe treptele acelea din dreptul uşii!ă

Servieta!— Control securitate. Sector şapte. Un om pe schela de

construc ie. Cu serviet .ţ ă

În sta ia-pilot izbucnir mai multe voci.ţ ă— To i suntem pe schele, vere.ţ— N-are nimeni serviet .ă— Zeci de aparate de fotografiat. Nici serviete, nici alte

bagaje.— Placajul de la etajul doi!— Omul schimba filmul, vere. Coboar acum. Nu-i ce c ut m.ă ă ăÎmi pare r u.ă— Am tras o sperietur , domnule.ă— Îmi cer scuze.

Alarmă doi. Tennyson îi ar t unui poli ist legitima iaă ă ţ ţ temporar de agent M.I. 5 şi str b tu în goan intersec ia,ă ă ă ă ţ oprindu-se în Trafalgar Square care gemea de lume.

— Leii!Dumnezeule , leii!Agentul, unul din cei cu care Tennyson st tuse de vorb înă ă

timpul instructajului de diminea , privi fix la baza monumentuluiţă Lordului Nelson. O mul ime de privitori se coco aser pe leii careţ ţ ă

înconjurau simbolul seme al victoriei lui Nelson la Trafalgar.ţ— Cum a i spus, domnule?ţ— Iar l-am v zut! B rbatul de pe schel rie!ă ă ă— Adineauri am mai auzit ceva despre el, spuse agentul. Unde

e?— S-a ascuns în spatele leului din dreapta. Nu e nici o serviet . ă

E o geant de plastic dar e prea mare pentru un aparat deă fotografiat! N-ai priceput? E prea mare pentru un aparat defotografiat!

Agentul nu ezit , ducând imediat radio-emi torul la gur .ă ţă ă— Control securitate. Sectorul nou . Felin dinspre nord. Ună ă

b rbat cu o geant mare de piele.ă ăÎn sta ia-pilot se auzir nişte parazi i, apoi dou voci care seţ ă ţ ă

întret iau.ă— Un b rbat cu dou aparate de fotografiat, cel mai mare josă ă

la picioare…— Un b rbat care-şi verific dispozitivul de m surare a luminii,ă ă ă corespunde… Nu v d nici un pericol. Nu e ce c ut m.ă ă ă

358



— Un b rbat coboar şi-şi regleaz aparatul de fotografiat. Nu-ă ă ăi ce c ut m.ă ă

Agentul M.I. 5 îl privi pe Tennyson, dup care se uit în altă ă ă parte, ochii lui cercetând atent mul imea.ţ

Venise momentul. Declanşarea ultimei alarme, începutul

sfârşitului lui Nachrichtendienst.— Te înşeli! strig Tennyson furios.ă To i ţ v înşela i! Pân laă ţ ă unul!

— Poftim?B rbatul blond o lu la fug cât putu de repede, croindu-şiă ă ă

drum prin pia a în esat de lume şi încercând s ajung laţ ţ ă ă ă bordur , cu radio-emi torul lipit de ureche. Auzi mai multe vociă ţă neliniştite care-i comentau izbucnirea.

— E nebun de legat! — Zice c ne înşel m.ă ă — În leg tur cu ce!ă ă — Habar n-am. — A fugit. — Unde? — Nu ştiu. Nu-l mai v d.ă Tennyson ajunse la gardul de fier care înconjura monumentul.

Putu s -şi vad colegul – ucenicul lui Tinamou – âşnind peă ă ţ strad , în direc ia arcului. B rbatul cu impermeabil inea în mână ţ ă ţ ă o cutiu de plastic. Legitima ia din untru era o copie fidel aţă ţ ă ă celei din buzunarul lui Tennyson, cu excep ia fotografiei care eraţ diferit .ă

— Acum!B rbatul blond ap s pe buton şi strig în radioemi tor.ă ă ă ă ţă— El e! Ştiu precis!

— Cine-i acolo? — R spunde.ă — E din sectorul zece.— Acum m-am prins! Mi-am dat seama ce nu era în regul . ă— Tu eşti , Tennyson ? se auzi vocea lui Payton-Jones.— Da!

— Unde eşti?— Asta e! Acum am priceput.

— Ce-ai priceput? Tennyson, tu eşti? Ce s-a întâmplat?

R spunde.ă— E-atât de limpede acum! Aici am greşit! N-o s se întâmpleă când credeam noi – şi mai ales unde credeam noi.

359



— Ce tot vorbeşti? Unde te afli?— Ne-am p c lit, nu în elegi? Armele. Cele şapte ascunz tori.ă ă ţ ă

Au fost alese special ca s le g sim.ă ă Asta nu era în regul !ă — Cum?… Apas pe butonul roşu, Tennyson. Las - i lungimeaă ă ţ

de und liber … Ce nu era în regul ?ă ă ă

— Ascunderea armelor. Nu s-a f cut suficient de bine. Le-amă

g sit prea uşor.ă — Pentru Dumnezeu, ce vrei s spui?ă— Înc nu sunt sigur, r spunse Tennyson, apropiindu-se de oă ă

deschiz tur din cadrul por ii. Ştiu doar c armele alea au fostă ă ţ ă puse acolo inten ionat ca s le g sim. Se leag de trecere!ţ ă ă ă

— Ce trecere ? Apas ă pe butonul roşu . Unde eşti ?— Undeva între sectorul zece şi marginea sectorului nou , ă

interveni o alt voce. Flancul de vest. În Trafalgar.ă— Trecerea de la o arm la alta! strig Tennyson. De la est laă ă

vest! Dup ce se trece de fiecare pozi ie, o elimin m. N-avemă ţ ă voie! Sunt limuzine decapotabile!

— Ce vrei s spui?ă— Opreşte convoiul! Pentru Dumnezeu cel sfânt, opreşte

convoiul! — Opri i convoiul!… S-a dat ordin. Acum spune-mi unde eşti. ţ B rbatul blond se l s pe vine; doi agen i M.I. 5 trecur laă ă ă ţ ă

câ iva paşi de el.ţ— Cred c l-am reperat! Omul de pe schel rie, din pragul uşiiă ă şi de la fereastra hotelului. El e! Se apleac . Acum o ia la fug !ă ă

— Descrie-l. Pentru Dumnezeu, descrie cum arat . ă— Poart o hain . O hain maro în carouri.ă ă ă— Alarm c treă ă to i ţ agen ii ţ . G si iă ţ un b rbat ă într-o hain maroă

în carouri . Alearg ă spre nord , prin sectoarele nou ă, opt şi şapte .Flancul vestic .

— Trebuie s mai existe o arm ! O arm pe care n-am g sit-o.ă ă ă ă O s trag din spate! Pentru el distan a nu înseamn nimic.ă ă ţ ă Poate nimeri pe cineva în ceaf şi de la un kilometru! Da iă ţ drumul convoiului! Repede!

— Maşina num rulă unu , avansa i ţ . Agen ii ţ să preia conducereacoloanei . Ap ra iă ţ intele ţ împotriva unui foc din spate .

— S-a oprit!— Tennyson , unde eşti ? D -ne coordonateleă .

— Tot între sectoarele nou ă şi zece , domnule , interveni ovoce.— Acum nu mai are haina dar e acelaşi om! Fuge şi

360



traverseaz Strand-ul!ă— Unde?— Nu traverseaz ă nimeni în sectorul opt .— Sectorul nou ă!— Nimeni , domnule .

— Mult în urm ! În spatele convoiului!ă

— Sectorul cinci raporteaz ă. Poli ia ţ a sl bit ă rândurile …— S leă strâng ă la loc. Lua i ţ toat ă lumea de pe strad ă.

Tennyson , cum e îmbr cat ă ? Descrie-l .B rbatul blond t cu. Se plimb prin pia vreo dou zeci deă ă ă ţă ă

metri, apoi ridic din nou radio-emi torul la gur .ă ţă ă— Poart un impermeabil maro. Se întoarce în Trafalgară

Square.— Sectorul opt , domnule . Transmite din sectorul opt .

Tennyson închise radio-emi torul, îl vârî în buzunar şi d duţă ă fug înapoi la gardul de fier. Convoiul ajunsese la Charing Crossă şi se afla la vreo patru sute de metri. Sincronizarea era perfect . ă Sincronizarea lui Tinamou era întotdeauna perfect . ă

B rbatul în impermeabil maro lu pozi ie într-un birou p r sită ă ţ ă ă din cl direa guvernului, dincolo de Admiralty Park, camera fiindu-ăi asigurat prin intermediul falsei legitima ii M.I. 5. De fapt,ă ţ legitima ia era un simplu permis dar ast zi nu mai avea nimeniţ ă timp s stea la discu ii. Linia de b taie din camer pân la convoiă ţ ă ă ă era dificil dar nu punea probleme cuiva preg tit de Tinamou.ă ă

Tennyson escalad gardul de fier şi str b tu de-a curmezişulă ă ă Trafalgar Square, îndreptându-se spre Admiralty Arch. Doi ofi eri ţ de poli ie îl oprir , cu bastoanele ridicate în acelaşi timp.ţ ă Convoiul se afla la trei sute de metri.

— E ceva urgent! strig b rbatul blond, ar tându-şiă ă ă legitima ia. Verifica i cu radio-emi toarele. Frecven M.I. 5,ţ ţ ţă ţă centrul de comand de la Savoy. Trebuie s ajung la cl direaă ă ă guvernului!

Poli iştii erau încurca i.ţ ţ— Ne pare r u, domnule. N-avem radio-emi toare.ă ţă— Atunci face i rost! uţ rl Tennyson, trecând în goan pe lângă ă ă

ei.

Ajuns la Arc, repuse în func iune radio-emi torul.ţ ţă— E pe Mall! Dup trecerea convoiului pe sub Arc, opri i toateă ţ vehiculele. E într-unul din copaci!

361



— Tennyson , unde eşti ?— Sectorul doisprezece , domnule . E în sectorul doisprezece .

Flancul de est .— Retransmite i-i ţ instruc iunile ţ . Repede , pentru Dumnezeu .

Tennyson închise radio-emi torul, îl puse în buzunar şi-şiţă

continu drumul prin mul ime. Ajunse pe Mall şi f cu la stânga,ă ţ ă

alergând pe aleea care ducea la prima uş a cl dirii guvernului.ă ă Doi paznici în uniform îi blocar calea. Scoase legitima ia M.I. 5.ă ă ţ

— A, da, domnule, spuse paznicul din stânga. Echipadumneavoastr e la etajul doi. Nu mai ştiu precis în ce birou.ă

— Ştiu eu, spuse b rbatul blond, repezindu-se pe scar .ă ă Uralele din Trafalgar Square se înte ir . Convoiul se apropia deţ ă Admiralty Arch.

Urc treptele câte trei odat , dând în l turi cu zgomot uşaă ă ă coridorului de la etajul doi şi oprindu-se pe hol ca s -şi scoată ă pistolul din buzunar şi s -l aga e de curea. Se apropie gr bit de aă ţ ă doua uş pe stânga. N-avea rost s încerce s-o deschid ; eraă ă ă

încuiat . Cu toate acestea, dac ar fi spart-o f r un avertismentă ă ă ă prealabil, s-ar fi ales cu un glonte în cap.

— Es ist von Tiebolt ! strig el.ă Bleib beim Fenster !20

— Herein !21 se auzi r spunsul.ă Tennyson se întoarse cu un um r în fa , porni şi se izbi deă ţă

uşa fragil . Uşa se deschise larg, dându-l la iveal pe b rbatul înă ă ă impermeabil maro, care st tea ghemuit în dreptul ferestrei şiă inea în mân o arm cu eav lung . Mâinile îi erau acoperite deţ ă ă ţ ă ă

m nuşi de nylon de culoarea pielii.ă— Johann?— Au descoperit totul , spuse b rbatul blond. Fiecare arm ,ă ă

fiecare ascunz toare!ă— Imposibil! Url b rbatul în impermeabil. Poate una. Haiă ă

dou . Dar nu pe toate!ă— Pe toate, spuse Tennyson, îngenunchind în spateleb rbatului de la fereastr .ă ă

Maşina for elor de securitate care deschidea coloana trecuseţ deja pe sub Admiralty Arch. Peste câteva secunde avea s apară ă prima limuzin . Uralele mul imii aflate de o parte şi de alta peă ţ Mall creşteau ca un cor uriaş.

— D -mi puşca! spuse Tennyson. E reglat c tarea?ă ă ă

— Sigur, r spunse b rbatul, înmânându-i arma.ă ă20 Sunt von Tiebolt! R mâi la fereastr ! (n. tr.).ă ă21 Intr ! (n. tr.).ă

362



Tennyson îşi trecu mâna stânga prin curea, strângând-o tare,dup care îşi fix puşca în um r şi-şi lipi ochiul de lunetaă ă ă telescopic . Prima limuzin ap ru în cercule ul verde-deschis iară ă ă ţ silueta primului ministru al Marii Britanii se ivi în cadrul mirei.

Tennyson mişc uşor puşca; în b taia ei ap ru acum figuraă ă ă

zâmbitoare a preşedintelui Statelor Unite, mira fixându-se asupratâmplei stângi a americanului. Tennyson deplas arm înainte şiă ă înapoi. Era important s ştie c din dou ap s ri pe tr gaci îiă ă ă ă ă ă putea elimina pe amândoi.

O a treia limuzin intr încet în cercule ul verde. În b taiaă ă ţ ă puştii se afla preşedintele Republicii Populare Chineze, miraoprindu-se sub cozorocul şepcii lui muncitoreşti. O uşoar ă ap sare pe tr gaci i-ar zbura creierii.ă ă

— Ce mai aştep i? întreb ucenicul lui Tinamou.ţ ă— M hot r sc, r spunse Tennyson. Timpul e relativ.ă ă ă ă

Jum t ile de secund se pot transforma în jum t i de or .ă ăţ ă ă ăţ ăAp ru şi a patra limuzin , cu premierul Uniunii Sovieticeă ă

ivindu-se în untrul cercule ului fatal.ă ţExerci iul luase sfârşit. În minte, o f cuse. Trecerea de laţ ă

dorin la realitate era un fapt minor. Ar fi fost atât de simplu sţă ă apese pe tr gaci.ă

Dar nu în felul sta termina cu Nachrichtendienst. Asasinateleă or s vin mai târziu. Or s înceap peste câteva s pt mâni şi oră ă ă ă ă ă s continue timp de alte câteva. Şi asta inea de testamentul deă ţ la Wolfsschanze, f cea parte integrant din el. O s moar oă ă ă ă sumedenie de conduc tori. Dar nu acum, nu în dup -masa asta.ă ă

Convoiul se opri; Payton-Jones retransmisese instruc iunile luiţ Tennyson. Nici o limuzin nu se angaj pe Mall. Zeci de agen iă ă ţ începur s se împr ştie pe spa iul verde, cu pistoalele scoaseă ă ă ţ din teac dar mascate în timp ce fugeau printre copaci, cu ochiiă aten i la frunzişul lor.ţ Tennyson inu strâns puşca în mâna stânga, cureaua stândţ

întins de la eav pân la um r. Scoase degetul din l caşulă ţ ă ă ă ă tr gaciului şi duse mâna dreapt la talie, dând la iveal pistolulă ă ă de la curea.

— Acum, Johann! S-au oprit, şopti ucenicul. Acum pân n-o iauă iar din loc. O s -i pierzi!ă

— Da, acum, spuse Tennyson încet, întorcându-se spre

b rbatul ghemuit lâng el. Dar n-o s pierd nimic.ă ă ă Trase cu pistolul, detun tura r sunând în biroul p r sit.ă ă ă ă B rbatul se r suci nebuneşte în timp ce sângele îi âşni dină ă ţ

363



frunte. Se pr buşi pe podea, cu ochii mari încremeni i.ă ţNu ştia dac împuşc tura fusese auzit şi în alt parte, pesteă ă ă ă

zgomotul mul imii de afar , dar n-avea importan . Peste câtevaţ ă ţă secunde o s se aud altele pe care nu o s le rateze nimeni.ă ă ă

Tennyson se ridic rapid, l s puşca din mân şi scoase oă ă ă ă

buc ic de hârtie împ turit din buzunar. Îngenunche lângăţ ă ă ă ă

b rbatul mort şi îi vârî hârtia în gura însângerat şi lipsit deă ă ă via , împingând-o cât putu înspre gât.ţă

Punând arma la loc în mâna posesorului, târî cadavrul lafereastr . Sco ând o batist , şterse puşca de amprente şi vârî cuă ţ ă for a degetul f r via în l caşul tr gaciului, sfâşiind m nuşa deţ ă ă ţă ă ă ă pe mâna dreapt , ca s se poat vedea tatuajul.ă ă ă

Acum.Scoase radio-emi torul şi se aplec pe fereastr .ţă ă ă— Cred c l-am reperat! E la fel ca la Madrid. Asta el Madrid!ă— Madrid? Tennyson , unde …— Sectorul treisprezece, domnule. Flancul estic.— Treisprezece? Mai precis. Madrid?…

Tennyson plec de pe pervaz şi se întoarse în biroul p r sit.ă ă ă Acum mai avea de aşteptat câteva secunde. Câteva secundepân când Payton-Jones o s fac leg tura.ă ă ă ă

Tennyson puse radio-emi torul pe podea şi îngenunche lângţă ă b rbatul mort. Îi sprijini bra ul inert şi arma de marginea ferestreiă ţ deschise. Ascult vocile agitate care se auzeau în radioemi tor.ă ţă

— Sectorul treisprezece . Flancul estic . Dincolo de Arc sprestâng ă, pe direc ie ţ sudic ă.

— To i ţ agen ii ţ să se concentreze asupra sectoruluitreisprezece . Flancul estic . Să se întâlneasc ă acolo .

— To i se ţ întâlnesc , domnule . Sectorul … — Madrid!… Cl direa guvernului. E cl direa guvernului.ă ăAcum.B rbatul blond ap s de patru ori degetul inert, tr gând laă ă ă ă

întâmplare în mul imea din apropierea convoiului. Auzi ipetele şiţ ţ v zu cum se pr buşir câteva corpuri.ă ă ă

— Ieşi i – s plece toate maşinile. Alarm de gradul unu. Da i-iţ ă ă ţ drumul.

Motoarele limuzinelor începur s huruie iar maşinile seă ă puser în mişcare. Zgomotul sirenelor umplu Saint James’s Park.ă

Tennyson îl l s pe b rbatul mort s cad la podea şi âşniă ă ă ă ă ţ spre uş , cu pistolul în mâna. Ap s de câteva ori pe tr gaci,ă ă ă ă pân când în camera înc rc torului nu mai r mase nici un cartuş.ă ă ă ă

364



Corpul b rbatului mort se scutur la fiecare glon .ă ă ţVocile din radioemi tor se amestecau, f r s se mai poatţă ă ă ă ă

în elege ceva. Auzi zgomotul unor paşi care se apropiau în goanţ ă pe coridor.

Johann von Tiebolt se apropie de perete şi se l s jos, tras laă ă

fa din cauza oboselii. Spectacolul luase sfârşit. Tinamou fuseseţă

prins.De c tre Tinamou.ă

365



33Ultima lor întâlnire avu loc la dou zeci şi şapte de ore şiă

jum tate dup moartea b rbatului necunoscut presupus a fiă ă ă Tinamou.

Înc de la prima relatare a memorabilului eveniment –ă semnalat ini ial deţ The Guardian şi confirmat ulterior de DowningStreet 22 – vestea electrizase lumea. Cât despre Serviciul Englezde Informa ii, acesta refuzase orice comentariu cu privire laţ opera iunea efectuat , m rginindu-se s -şi exprime recunoştin aţ ă ă ă ţ fa de anumite surse pe care nu avea de gând s le dezv luie şiţă ă ă redobândind suprema ia pierdut de-a lungul unor ani deţ ă dezert ri şi de incompeten .ă ţă

Payton-Jones lu dou plicuri din buzunar şi i le înmân luiă ă ă Tennyson.

— Sunt nişte recompense care par total neconcludente,Guvernul englez are fa de tine o datorie pe care n-o s o poatţă ă ă achita niciodat .ă

— Nu m-am gândit nicidecum la bani, spuse Tennyson,acceptând totuşi plicurile. Ajunge c Tinamou a disp rut.ă ă B nuiesc c unul din acestea con ine scrisoarea de la M.I. 5 şiă ă ţ cel lalt numele scoase din dosarul Nachrichtendienst.ă

— Exact.— Iar numele meu a fost îndep rtat din opera iune?ă ţ— Nici nu a fost trecut. În rapoarte figurezi ca „surs deă

încredere”. Scrisoarea, al c rei exemplar doi r mâne în eviden aă ă ţ noastr , confirm c ai un dosar f r pat .ă ă ă ă ă ă— Dar cei care mi-au auzit numele în radio-emi toare?ţă— Sunt pasibili de a suporta rigorile legii dac îl dezv luie, înă ă

virtutea obliga iei de respectare a secretelor oficiale. Deşi nu areţ mare importan , au auzit doar numele de „Tennyson”. Probabilţă c exist mai mult de zece Tennyson care sunt agen i secre i aiă ă ţ ţ serviciului Englez de Informa ii şi la nevoie îl putem împinge înţ

fa pe oricare din ei.ţă— Înseamn c am rezolvat problema.ă ă22 Downing Street, nr. 10, sediul primului ministru englez, (n. tr.).

366



— Aşa cred, încuviin Payton-Jones. Ce-o s faci acum?ţă ă— Ce-o s fac? O s -mi fac meseria, bineîn eles. Doar suntă ă ţ

ziarist. Totuşi, s-ar putea s -mi iau un mic concediu. Mi-a r masă ă trista îndatorire de a m ocupa de lucrurile surorii mele mai mari.ă Abia pe urm aş vrea s plec într-o scurt vacan . Poate înă ă ă ţă

Elve ia. Îmi place s schiez.ţ ă

— Suntem în plin sezon.— Da, spuse Tennyson, oprindu-se. Sper c n-o s mai fieă ă

nevoie s fiu urm rit în continuare.ă ă— Sigur c nu. Doar la cerere.ă— La cerere?— Pentru asigurarea protec iei.ţPayton-Jones îi d du lui Tennyson o fotocopie dup un bilet.ă ă— Tinamou a fost profesionist pân la cap t. A încercat să ă ă

scape de asta, s-o înghit . Ai avut dreptate. E vorba deă Nachrichtendienst.

Tennyson ridic fotocopia. Cuvintele erau neclare dar vizibile.ă

NACHRICHT. 1360, 78 K. AU 23°22°.

— Ce înseamn asta? întreb el.ă ă— La drept vorbind, e destul de simplu, r spunse agentul.ă

„Nachricht” înseamn , evident, Nachrichtendienst. Cifra „1360,ă 78 K.” este echivalentul de m sur pentru trei mii de livre, adică ă ă o ton şi jum tate. „Au” este simbolul chimic al aurului. Şiă ă credem c „23°.22°” reprezint coordonatele pe hart aleă ă ă

Johanessburgului. Tinamou ar fi fost pl tit în aur, de laă Johannesburg, pentru treaba de ieri. Ceva în jurul a trei milioaneşase sute de mii de lire sterline sau peste şapte milioane dedolari americani.

— Te ia cu frig când te gândeşti c Nachrichtendienst areă atâ ia bani.ţ— Te ia şi mai cu frig dac stai s observi cum sunt folosi i.ă ă ţ— N-o s face i cunoscut informa ia? Sau biletul?ă ţ ă ţ— Prefer m s nu. Cu toate acestea, ne d m seama c n-ă ă ă ă

avem nici un drept s te împiedic m – mai ales pe tine s-o daiă ă publicit ii. În articolul dinăţ The Guardian te-ai referit la un grupde oameni care ar fi putut fi r spunz tori de tentativa deă ă

asasinat.— Am emis o simpl ipotez , inând cont c motivul eraă ă ţ ă apropiat de al lui Tinamou, rectific Tennyson. Era vorba de ună

367



ucigaş pl tit, nu de un r zbun tor. A i aflat ceva despre omul înă ă ă ţ sine?

— Aproape nimic. Din p cate, singurul mijloc de identificare aă fost un fals des vârşit al unei legitima ii M.I. 5. N-are amprente înă ţ nici un dosar, de la Washington la Moscova. Costumul era

închiriat. Ne îndoim c e englezesc. Lenjeria de corp n-avea niciă

un semn de la cur torie şi chiar şi impermeabilul, pe care amăţă aflat c -l cump rase dintr-un magazin din Old Bond Street,ă ă fusese pl tit cu bani ghea .ă ţă

— Dar c l torea tot timpul. Trebuie s fi avut acte.ă ă ă— Nu ştim de unde s începem. Nu-i cunoaştem nici m cară ă

na ionalitatea. Laboratoarele au tras dou zeci şi patru de ore dinţ ă dou zeci şi patru ca s g seasc ceva: o lucrare dentar , indiciiă ă ă ă ă de interven ie chirurgical , semne particulare pe careţ ă computerul s le recunoasc undeva.ă ă Orice. Pân acum, nici ună rezultat.

— Atunci poate c n-a fost Tinamou. Singurele dovezi suntă tatuajul de pe spatele mâinii şi acelaşi calibru al armei. Oare o fide-ajuns?

— Acum, da. Po i s le adaugi la articolul de mâine. Expertizaţ ă balistic este incontestabil . Dou din puştile ascunse şi care auă ă ă fost ridicate, plus cea g sit asupra sa, corespund celor trei armeă ă folosite în asasinatele precedente.

Tennyson d du din cap.ă— Asta aduce o oarecare uşurare, nu?— Cu siguran .ţăPayton-Jones ar t spre fotocopia biletului.ă ă— Ce r spuns îmi dai?ă— Despre ce? Despre bilet?— Despre Nachrichtendienst. Tu ne-ai adus numele sta şi uiteă

c s-a confirmat. E o poveste extraordinar . Ai descoperit-o; aiă ă tot dreptul s-o publici.— Dar nu eşti de acord.— Nu te putem opri.— Pe de alt parte, spuse b rbatul blond, nici pe voi nu vă ă ă

opreşte nimic s -mi include i numele în rapoarte iar sta e ună ţ ă lucru pe care nu-l vreau eu .

Agentul de la M.I. 5 îşi drese vocea.

— La drept vorbind, ceva exist . i-am dat cuvântul, domnuleă Ţ Tennyson. Îmi place s cred c asta înseamn ceva.ă ă ă— Sunt sigur c înseamn dar sunt la fel de sigur c te-aiă ă ă

368



putea r zgândi dac situa ia ar cere-o. Şi dac nu tu personal,ă ă ţ ă atunci altcineva în locul t u.ă

— Nu mi se pare posibil. Ai tratat doar cu mine; aşa ne-a fost în elegerea.ţ

— Prin urmare, „sursa de încredere” e anonim . Nu areă

identitate.— Exact. Şi nu e ceva neobişnuit la nivelul la care negociez.Mi-am petrecut toat via a în serviciul sta. Când îmi dauă ţ ă cuvântul, nu mi-l pune nimeni la îndoial . ă

— Am în eles, spuse Tennyson ridicându-se în picioare. De ceţ nu eşti de acord cu identificarea lui Nachrichtendienst?

— Am nevoie de timp. O lun sau dou . Ca s ajung maiă ă ă aproape f r s intre nimeni în alert .ă ă ă ă

— Crezi c o s fii în stare? î ă ă ntreb Tennyson, ar tând spreă ă unul din plicurile de pe mas . O s - i ajute la ceva numeleă ă ţ acelea?

— Nu ştiu înc . Abia am început. Sunt doar opt oameni peă list ; nici m car nu suntem siguri c mai tr iesc. N-am avut timpă ă ă ă s -i verific m.ă ă

— Cineva tr ieşte. Cineva foarte bogat şi puternic.ă— Evident.— Înseamn c obliga ia de a-l prinde pe Tinamou e înlocuită ă ţ ă

de obsesia lui Nachrichtendienst.— Aş zice c e un transfer logic, încuviin Payton-Jones. Şi aşă ţă

ad uga c mai exist un motiv – oarecum profesional, dar într-oă ă ă anumit m sur şi personal. Sunt convins c Nachrichtendienst aă ă ă ă ucis un tân r preg tit de mine.ă ă

— Cine era?— Ajutorul meu. Cel mai devotat om din serviciul sta. I s-aă

g sit cadavrul într-un s tuc numit Montereau la vreo şaizeci deă ă mile sud de Paris. Ini ial s-a dus în Fran a ca s -l urm reasc peţ ţ ă ă ă Holcroft dar şi-a dat seama c Holcroft era o pist fals .ă ă ă

— Ce crezi c s-a întâmplat?ă— Ştiu ce s-a întâmplat. Aminteşte- i c era pe urmele luiţ ă

Tinamou. Când Holcroft s-a dovedit a fi doar ceea ce sus inea cţ ă este, adic un om care te caut pentru o moştenireă ă neînsemnat …ă

— Cu totul neînsemnat , îl întrerupse Tennyson.ă

— Tân rul nostru a s pat mai adânc. Era un profesionist deă ă prim mân . A avansat. Mai mult decât atât, a stabilit o de primă ă ă mân ; f cuse progrese. În plus, stabilise o leg tur .ă ă ă ă Trebuie s fiă

369



stabilit o leg tur . Tinamou, Nachrichtendienst… Paris. Totul seă ă potriveşte.

— De ce se potriveşte?— Pe lista aceea se afl numele unui om care locuieşte lângă ă

Paris – nu ştim unde – şi care a fost general în Statul Major al

armatei germane. Klaus Falkenheim. Îns de fapt a fost mai multă

decât atât. Credem c a fost unul din ini iatorii luiă ţ Nachrichtendienst, unul din membrii fondatori. E cunoscut subnumele de Herr Oberst.

John Tennyson în epeni lâng scaun.ţ ă

— Ai cuvântul meu c n-o s public nimic, spuse el.ă ăHolcroft se aplec în fa pe canapea, cu ziarul în mân . Titlulă ţă ă

se întindea pe toat l imea paginii. În el se spunea totul.ă ăţ

ASASINUL PRINS ÎN CURS ŞI UCIS LA LONDRA.Ă

Aproape toate articolele de pe pagin aveau leg tur cuă ă ă prinderea dramatic şi moartea lui Tinamou. Existau materialeă care se întorceau cu cincisprezece ani în urm , legând numele luiă

Tinamou atât de cei doi fra i Kennedy şi de Martin Luther King,ţ cât şi de Oswald şi Ruby; alte ipoteze de dat recent puneau înă ă discu ie crimele din Madrid şi Beirut, din Paris şi Lisabona, dinţ Praga şi chiar din Moscova.

Necunoscutul cu un trandafir tatuat pe mân deveni pe loc oă legend . Saloanele de tatuare de pretutindeni înregistrară ă creşteri ale cifrei de afaceri.

— Dumnezeule, a f cut-o, spuse Noel.ă— Cu toate astea, nu i se pomeneşte numele nic ieri, rostiă

Helden. Nu e genul lui Johann s renun e la propriile merite, maiă ţ ales când e vorba de ceva extraordinar.— Spuneai c s-a schimbat, c l-a afectat Geneva. Şi suntă ă

dispus s o cred. Omul cu care am vorbit nu era preocupat deă sine. I-am spus c banca din Geneva nu vrea nici un fel deă complica ii. Directorii o s caute orice ar putea descalifica peţ ă unul din noi şi ar da banilor o destina ie teoreticţ compromi toare. Un om care s-a pus cu bun ştiin într-oţă ă ţă

situa ie periculoas şi care a avut de-a face cu genul de oameniţ ă cu care a intrat în leg tur fratele t u ca s -i dea de urm luiă ă ă ă ă Tinamou i-ar îngrozi pe bancheri.

370



— Dar şi tu şi fratele meu spune i c cei care încearc s vţ ă ă ă ă opreasc sunt mai puternici decât Rache sau ODESSA şi chiară decât Wolfsschanze. Cum crezi c o s accepte oamenii dină ă Geneva aşa ceva?

— O s li se spun doar ce trebuie, r spunse Holcroft. Ceea ceă ă ă

ar putea însemna aproape nimic, dac fratele t u şi cu mineă ă

afl m despre cine e vorba.ă— Sunte i în stare?ţ— Poate. Johann aşa crede şi, slav Domnului, în treburi de-ă

astea are mult mai mult experien ca mine. A fost un procesă ţă de eliminare de domeniul absurdului. Mai întâi ne convingem c ă e un grup, pe urm altul şi dup aceea se dovedeşte c nu eă ă ă vorba de nici unul.

— Te referi la ODESSA şi Rache?— Da. Sunt eliminate. Acum c ut m pe altcineva. Avemă ă

nevoie doar de un nume, de o identitate.— Ce-o s face i când o s-o g si i?ă ţ ă ţ— Nu ştiu, rosti Holcroft. Sper s -mi spun fratele t u. Ştiuă ă ă

doar c , indiferent ce facem, trebuie ac ionat rapid. Miles o să ţ ă dea de mine în câteva zile. O s m implice în public în toateă ă crimele, începând cu aeroportul Kennedy şi terminând cu hotelulPiaza. O s -mi cear extr darea şi o s-o ob in . Dac se întâmplaă ă ă ţ ă ă aşa ceva, s-a zis cu Geneva şi în orice caz s-a zis cu mine.

— Dac te pot g si, spuse Helden. Avem metodele noastre…ă ăNoel o privi îndelung.— Nu, r spunse el. N-am de gând s tr iesc de-acum încolo cuă ă ă

trei rânduri de haine, pantofi cu talp de gum şi pistoale cuă ă amortizoare. Vreau s intri tu în via a mea, nu eu în a ta.ă ţ

— S-ar putea s n-ai încotro.ă Telefonul sun , f cându-i pe amândoi s tresar . Holcroftă ă ă ă

ridic receptorul.ă— Bun ziua, domnule Fresca.ăEra Tennyson.— Po i s vorbeşti? î ţ ă ntreb Noel.ă— Da. Telefonul sta e-n regul şi m îndoiesc c ar putea s-oă ă ă ă

intereseze pe centralista de la Georges V o convorbire banal cu ă Londra. Oricum, trebuie s fim aten i.ă ţ

— Am în eles. Felicit ri. Ai f cut ce-ai spus c-o s faci.ţ ă ă ă

— Am fost ajutat masiv.— Ai colaborat cu englezii?— Da. Ai avut dreptate. Ar fi trebuit s-o fac de mult. Au fost

371



minuna i.ţ— Îmi pare bine. M bucur când aflu c mai avem şi prieteni.ă ă— Mai mult decât atât. Avem identitatea duşmanului Genevei.— Ce!

— Avem numele. Putem s ac ion m acum împotriva lor.ă ţ ă

Suntem obliga i ţ

s ac ion m împotriva lor. Crimele trebuie să ţ ă ă

înceteze.— Cum?…— Î i explic când ne vedem. Amicul t u Kessler a fost aproapeţ ă

de adev r.ă— O grupare separatist a ODESSEI?ă— Ai grij , îl întrerupse Tennyson. S zicem c e vorba doar deă ă ă

un grup de b trâni istovi i, cu prea mul i bani şi cu o vendetă ţ ţ ă care are leg tur cu sfârşitul r zboiului.ă ă ă

— Ce facem?— Poate nu mare lucru. E posibil s fac englezii în loculă ă

nostru.— Au aflat de Geneva?— Nu. Pur şi simplu ştiu s -şi pl teasc datoriile.ă ă ă— Mai mult nici nu ne puteam dori.— Exact atâta merit m. Dac pot s spun aşa, r spunseă ă ă ă

Tennyson.— Po i. Aceşti… b trâni. Au fost r spunz tori de toatţ ă ă ă e? In clusiv

de New York?— Da.— Înseamn c sunt curat.ă ă— O s fii în curând.ă— Slav Domnului!ăNoel o privi pe Helden care se afla în cealalt parte a camereiă

şi zâmbi.— Ce vrei s fac?ă— Azi e miercuri. S fii la Geneva vineri seara. Ne vedemă

atunci. O s iau ultimul avion de la Heathrow şi o s ajung acoloă ă între unsprezece jum tate şi miezul nop ii. Sun -l pe Kessler laă ţ ă Berlin; spune-i s vin şi el.ă ă

— De ce nu azi sau mâine?— Mai am de f cut nişte lucruri. O s ne ajute. Hai s-o l s mă ă ă ă

pe vineri. Ai vreo camer undeva?ă

— Da, la hotelul D’Accord. Maic -mea vine cu avionul laă Geneva. Mi-a transmis s stau acolo.ăLa cel lalt cap t al firului, aflat la Londra, se l s t cerea. Înă ă ă ă ă

372



cele din urm Tennyson vorbi, dar în şoapt .ă ă— Ce-ai spus?— Mama vine cu avionul la Geneva.— Vorbim mai târziu, spuse foarte încet fratele lui Helden.

Trebuie s plec.ă

Tennyson puse receptorul în furc pe m su a dină ă ţ

apartamentul lui din Kensington. Ca întotdeauna, ura acestinstrument când îi aducea veşti proaste. În acest caz, veşti careputeau fi la fel de periculoase c apari ia lui Nachrichtendienst.ă ţ

Ce soi de nebunie o f cuse pe Althene Clausen s seă ă hot rasc s zboare la Geneva? Acest lucru nu f cuse niciodată ă ă ă ă parte din plan, aşa cum îl în elegea ea. Oare b trâna chiarţ ă credea c poate c l tori în Elve ia f r s trezeasc b nuieli, maiă ă ă ţ ă ă ă ă ă cu seam ă acum ! Poate c anii o f cuser s devin neglijent . Înă ă ă ă ă ă cazul sta, n-o s treac mult şi o s -şi regrete impruden a. Sauă ă ă ă ţ poate c îşi împ r ise iar şi fidelitatea, conform propriei eiă ă ţ ă concep ii despre aceast no iune. Dac aşa st teau lucrurile, oţ ă ţ ă ă s i se reaminteasc priorit ile înainte de a-şi lua r mas bun deă ă ăţ ă la o via în care prea îşi b tuse joc de multe.ţă ă

Aşa s fie. Şi el avea priorit i; o s-o plaseze printre ele.ă ăţ Testamentul de la Wolfsschanze era pe cale s se împlineasc .ă ă Toate începeau s se potriveasc .ă ă

În primul rând, listele. Erau dou la num r şi reprezentauă ă cheia de acces la Wolfsschanze. Una avea unsprezece pagini şicon inea numele a aproape o mie şase sute de b rba i şi femei-ţ ă ţoameni puternici din toate rile lumii. Aceştia alc tuiau elitaţă ă Sonnertkinder -Wox , conduc torii care aşteptau semnalul de laă Geneva şi primirea milioanelor care aveau s asigure influen ,ă ţă s cumpere alegeri şi s modeleze linii politice. Era lista primar ,ă ă ă o dat cu care avea s prind contur Al Patrulea Reich.ă ă ă

Dar conturul avea nevoie de substan şi de profunzime.ţă Conduc torii aveau nevoie de discipoli. Aceştia o s vin cu aă ă ă doua list , cea care fusese conceput sub form a o sut de roleă ă ă ă de film. Lista principal . Dosare pe baz de microfişe cu to iă ă ţ oamenii, n scu i şi recruta i de copiii trimişi cândva de Heich cuă ţ ţ vapoare, avioane şi submarine.

Opera iunea Sonnenkinder.ţListele, numele. Un singur exemplar, niciodat multiplicat şiă

p zit mai atent decât potirul Sfântului Graal. Ani de zile fuseseă p strat şi actualizat de Maurice Graff în Brazilia, iar apoiă prezentat lui Johann von Tiebolt exact în ziua când împlinise

373



dou zeci şi cinci de ani. Ceremonia avusese semnifica ia unuiă ţ transfer de putere. Iar conduc torul absolut nou ales întrecuseă toate aştept rile.ă

John Tennyson adusese listele în Anglia, ştiind c trebuiaă neap rat s g seasc un loc de p strare mai sigur decât oriceă ă ă ă ă

banc şi mai îndep rtat de orice supraveghere posibil decâtă ă ă

toate seifurile din Londra. Descoperise acest loc secret într-unmic centru minier din ara Galilor, împreun cu unŢ ă Sonnenkindgata s -şi dea via a bucuros c s apere pre ioasele documente.ă ţ ă ă ţ

Ian Llewellen: fratele lui Morgan, secundul vasului Argo al luiBeaumont.

Mai r m sese destul de pu in timp pân s apar galezul.ă ă ţ ă ă ă Dup predarea înc rc turii, credinciosulă ă ă Sonnenkind o s fieă sacrificat conform angajamentului f cut cu câteva zile în urm ,ă ă când veniser împreun cu maşina pe şoseaua dinspreă ă Heathrow. Moartea lui era obligatorie; nimeni n-avea voie s ştieă de listele şi de numele acelea. Dup sacrificiul amintit, doar doiă oameni de pe p mânt mai aveau cheia de la Wolfsschanze. Unulă era un profesor liniştit de istorie din Berlin, cel lalt un omă venerat de Serviciul Englez de Informa ii şi mai presus de oriceţ b nuieli.ă

Nachrichtendienst. Urm toarea prioritate.ă Tennyson privi mult timp foaia de hârtie de lâng telefon;ă

st tuse acolo câteva ore. Era o alt list – aflat la ani-lumin deă ă ă ă ă Sonnenkinder – care-i fusese dat de Payton-Jones. Era a luiă Nachrichtendienst.

Opt nume, opt oameni. Şi ce nu aflaser englezii în dou zileă ă aflase el în mai pu in de dou ore. Cinci dintre aceşti oameniţ ă muriser . R m seser trei, dintre care unul tr gea s moar într-ă ă ă ă ă ă ăun sanatoriu de lâng Stuttgart. Mai erau doi: tr d torul, Klausă ă ă Falkenheim, zis şi Herr Oberst şi un fost diplomat de optzeci şitrei de ani, pe nume Werner Gerhardt, care tr ia retras într-ună sat elve ian de lâng lacul Neuchâtel.ţ ă

Dar b trânii nu c l toreau cu avionul peste ocean şi nuă ă ă puneau stricnin în paharele cu whisky. Nu b teau un om pân îlă ă ă l sau lat pentru o fotografie. Nu tr geau cu pistolul asupraă ă aceluiaşi om într-un sat francez şi nici nu-l atacau pe o str du ă ţă dosnic din Berlin.ă

Nachrichtendienst îndoctrinase discipoli mai tineri şi foartecapabili. Îi îndoctrinase pân la angajarea total … exact caă ă discipolii celor din Wolfsschanze.

374



Nachrichtendienst! Falkenheim, Gerhardt. De cât timp ştiau deWolfsschanze?

O s afle mâine. De diminea o s ia avionul de Paris şi o s -iă ţă ă ă fac o vizit lui Falkenheim, detestatului Herr Oberst. Actorulă ă ratat, gunoiul. Tr d torul Reichului.ă ă

Mâine o s -i fac o vizit lui Falkenheim şi o s -l distrug . Apoiă ă ă ă ă

o s -l ucid .ă ăDe afar se auzi claxonul unei maşini. Tennyson îşi privi ceasulă

în timp ce se apropia de fereastr . Opt fix. Jos pe strad se aflaă ă automobilul galezului iar în untru, ferecate într-o cutie metalic ,ă ă se g seau listele.ă

Tennyson lu un pistol dintr-un sertar şi-l vârî în tocul fixat deă um r.ă

Ar fi vrut ca întâmpl rile din seara asta s fi luat sfârşit; ar fiă ă vrut s se afle deja în avionul de Paris. Abia aştepta s dea cuă ă ochii de Klaus Falkenheim.

Holcroft st tea t cut pe canapea în semiîntuneric, în vreme ceă ă str lucirea lunii nev zute invada camera. Era patru diminea a.ă ă ţ Fum o igar . Deschisese ochii cu cincisprezece minute în urmă ţ ă ă şi nu mai reuşise s adoarm la loc, gândindu-se la fata de lângă ă ă el.

Helden. Era femeia al turi de care vroia s r mân pentru totă ă ă ă restul vie ii dar care, cu toate acestea, nu era dispus s -i spunţ ă ă ă nici unde locuia, nici cu cine. Asta nu mai era ceva uşuratic şifrivol iar pe el nu-l mai interesau jocurile.

— Noel? Se auzi vocea lui Helden plutind prin camer . ă— Da.— Ce s-a întâmplat, dragul meu?— Nimic. M gândeam, atâta tot.ă— Şi eu m gândeam.ă— Credeam c-ai adormit.— Am sim it când te-ai dat jos din pat. La ce te gândeşti?ţ— La o mul ime de lucruri, spuse el. Cel mai des, la Geneva. Înţ

curând o s se termine. O s - i po i permite s nu mai fugi; şi euă ă ţ ţ ă la fel.

— La asta m gândeam şi eu, r spunse ea, zâmbindu-i. Vreauă ă

s - i spun secretul meu.ă ţ— Secretul?— Nu e cine ştie ce dar vreau s - i v d figura când î i spun.ă ţ ă ţ

375



Vino încoace.Ea întinse amândou mâinile iar el i le lu , stând gol în fa a ei.ă ă ţ— Care e secretul t u?ă— E vorba de rivalitatea ta. Omul cu care tr iesc. Eştiă

preg tit?ă

— Sunt.— E Herr Oberst. Îl iubesc.— B trânul? f ă cu Noel, rec p tându-şi respira ia.ă ă ă ţ— Da. Eşti sup rat?ă— Mi-am pierdut min ile. O s trebuiasc s -l provoc la duel,ţ ă ă ă

spuse Holcroft, luând-o în bra e.ţHelden râse şi îl s rut .ă ă— Trebuie s -l v d azi.ă ă— Merg cu tine. Am binecuvântarea fratelui t u. Poate fac rostă

şi de-a lui.— Nu. Trebuie s m duc singur . O s dureze cam o or .ă ă ă ă ă— Dou ore. Asta e limita.ă— Dou ore. O s m pro pesc în fa a fotoliului s u cu rotileă ă ă ţă ţ ă

şi o s -i spun: „Herr Oberst, te p r sesc şi plec cu altul.” Crezi că ă ă ă o s fie distrus?ă

— O s -l dea gata, şopti Noel, atr gând-o cu blânde e spreă ă ţ pat.

376



34 Tennyson ajunse în parcarea aeroportului Orly şi v zu Renault-ă

ul gri. Conduc torul maşinii era al doilea ofi er din ierarhiaă ţ Siguran ei franceze. Se n scuse la Dusseldorf, dar crescuse înţ ă Fran a, fiind expediat din Germania cu un avion care decolase deţ pe un aerodrom îndep rtat, undeva la nord de Essen. Pe atunci,ă la 10 martie 1945, avea doar şase ani şi nu-l lega nici o amintirede patria-mum . Avea îns o misiune de îndeplinit: era ună ă Sonnenkind .

Tennyson se opri lâng uş , o deschise şi intr .ă ă ă— Bonjour, monsieur , spuse el.— Bonjour , r spunse francezul. Ar i obosit.ă ăţ— A fost o noapte lung . Ai adus tot ce i-am cerut? Am foarteă ţ

pu in timp.ţ— Totul!Ofi erul de la Sureteţ scoase o map de dosar dină

compartimentul de sub tabloul de bord şi i-o d du b rbatuluiă ă blond.

— Cred c o s g seşti tot ce- i trebuie.ă ă ă ţ— F -mi un rezumat, o s-o citesc mai târziu. Vreau s ştiuă ă

imediat cum st m.ăFoarte bine, spuse francezul, punându-şi mapa în poal . ă

Începem cu începutul. B rbatul pe nume Werner Gerhardt dină Neuchâtel nu poate fi un membru activ al lui Nachrichtendienst.

— De ce nu? Von Pappen a avut duşmani în corpul diplomatic.De ce n-ar fi fost acest Gerhardt unul din ei?— Se prea poate s fi fost. Dar eu vorbesc la timpul prezent.ă

Nu mai este. Nu e doar senil, ci şi slab de minte. De ani de zile etot aşa. În satul unde tr ieşte toat lumea râde de el. B trânelulă ă ă care vorbeşte singur, cânta şi hr neşte porumbeii din pia .ă ţă

— Senilitatea poate fi simulat , spuse Tennyson. Iar „slab deă minte” numai termen patologic nu e.

— Exist şi dovezi. E în tratament ambulatoriu la clinica dină localitate şi are o fiş medical autentic . Posed mentalitateaă ă ă ă unui copil şi nici nu mai poate s -şi poarte singur de grij .ă ă

377



Tennyson d du din cap, zâmbind.ă— Am terminat cu Werner Gerhardt. A propos de pacien i,ţ

care e situa ia tr d torului din Stuttgart?ţ ă ă— Cancer cerebral, ultima faz . Mai are cel mult o s pt mân .ă ă ă ă— Înseamn c Nachrichtendienst mai are un singură ă

conduc tor în exerci iul func iunii, spuse Tennyson. Pe Klausă ţ ţ

Falkenheim.— Aşa s-ar p rea. Cu toate acestea, e posibil s fi transferată ă

autoritatea cuiva mai tân r. Are la dispozi ie solda i peste tot.ă ţ ţ— Doar la dispozi ie? La dispozi ia copiilor pe care-iţ ţ

protejeaz ?ă Verwunschte Kinder ?— Nu tocmai. S-au r t cit şi printre ei câ iva idealişti dar nu auă ă ţ

o putere foarte mare. Falkenheim îi priveşte cu în elegere dar nuţ amestec interesele lor cu ale lui Nachrichtendienst.ă

— Şi-atunci de unde provin solda ii lui Nachrichtendienst?ţ— Sunt evrei.— Evrei!Francezul d du din cap.ă— Din ce-am reuşit s afl m, sunt recruta i pe m sur ce eă ă ţ ă ă

nevoie de ei, pe rând câte unul. Nu exist o organiza ie sau ună ţ grup cu o structur precis . Dincolo de faptul c sunt evrei, maiă ă ă au un singur lucru comun: locul de unde vin.

— Şi anume?— Kibbutz-ul Har Sha’alav. Din Negev.— Har Sha’alav?… Dumnezeule, perfect lucrat, spuse

Tennyson, cu respectul detaşat al profesionistului. Har Sha’alav.Acel kibbutz din Israel unde locuitorii trebuie s îndeplineasc oă ă singur condi ie pentru a fi accepta i: solicitantul trebuie s fieă ţ ţ ă unicul supravie uitor al unei familii distruse în lag r.ţ ă

— Exact, spuse francezul. Kibbutz-ul are peste dou sute deă tineri care acum sunt b rba i în toat firea şi care pot fi recruta i.ă ţ ă ţ Tennyson privi pe fereastr . ă

Ucide-m şiă o să vină altcineva . Ucide-l şi pe el şi un altul o s -ăi ia locul . Asta sugera o armat nev zut , dispus s accepte oă ă ă ă ă sentin de condamnare la moarte în grup. Implicarea e uşor deţă

în eles, numai c asta nu mai e armat . Cuprinde doar o serie deţ ă ă patrule alese la întâmplare.

Tennyson se întoarse spre conduc torul maşinii.ă

— Eşti sigur de informa iile astea?ţ— Da. Primul indiciu l-am avut când au fost ucişi doinecunoscu i în Montereau. Laboratoarele noastre au dat la ivealţ ă

378



mai multe lucruri: îmbr c mintea, mici fragmente descoperite înă ă pantofi sau în porii pielii, aliajele folosite în lucr rile dentare şiă mai ales urmele de interven ii chirurgicale. Amândoi fuseserţ ă r ni i. Unul avea schije în um r, din r zboiul din Yon Kippur. Amă ţ ă ă restrâns aria cercet rilor la sud-vestul Negevului şi amă

descoperit kibbutz-ul. Restul a fost simplu.— A i trimis un om în Har Sha’alav?ţFrancezul d du din cap înc o dat .ă ă ă— Pe unul de-ai noştri. Raportul se afl aici. În Har Sha’alav nuă

vorbeşte nimeni de bun voie dar e clar ce se întâmpl . Cinevaă ă trimite o telegram , sunt aleşi câ iva oameni şi li se dau ordine.ă ţ

— Echipe de poten iali sinucigaşi, angaja i în distrugerea a totţ ţ ce are leg tur cu zvastica.ă ă

— Exact. Şi ca o confirmare a descoperirilor, am aflat c ă Falkenheim a fost în Israel cu trei luni în urm . Computerele i-auă identificat numele.

— Cu trei luni în urm … Când Manfredi a luat leg tura cuă ă Holcroft pentru prima oar , ca s stabileasc întâlnirea de laă ă ă Geneva. Înseamn c Falkenheim nu numai c ştia deă ă ă Wolfsschanze, dar chiar a pus la punct programul. Şi-a recrutat şişi-a instruit armata cu trei luni înainte. A venit vremea s ne ă

întâlnim aşa cum suntem de fapt: ca doi fii ai Reichului. Unuladev rat, cel lalt fals.ă ă— Pe seama cui îi pun moartea?

— A ODESSEI, bineîn eles. Şi preg teşte un atac în Harţ ă Sha’alav. Vreau s fie ucişi to i conduc torii. Ai grij s fie totul înă ţ ă ă ă regul . D vina pe teroriştii din Rache. S mergem.ă ă ă

Pe durata urm toarelor zece minute, b rbatul blond careă ă cobora pe drumul noroios şi şerpuitor n-o s mai fie Johnă

Tennyson. O s se prezinte pe numele adev rat, Johann vonă ă Tiebolt, fiul lui Wilhelm şi conduc torul noului Reich.ăC su a se vedea deja. Moartea unuia dintre tr d tori eraă ţ ă ă aproape. Von Tiebolt se întoarse şi privi în urm , spre deal.ă B rbatul de la Surete îi f cu semn cu mâna. O s r mân acolo,ă ă ă ă ă blocând drumul pân la încheierea conturilor. Von Tiebolt merseă mai departe pân ajunse la vreo zece metri de aleea pietruită ă care ducea la c su . Se opri, ascuns de frunziş şi-şi mută ţă ă pistolul din tocul prins în um r în buzunarul paltonului. Înaintă ă

ghemuindu-se prin iarba înalt , trecu prin fa a uşii şi se opriă ţ dincolo de ea, dup care se ridic şi-şi apropie chipul deă ă marginea singurei ferestre din fa . ţă

379



Deşi lumina soarelui de diminea era str lucitoare, în cameraţă ă întunecoas fusese aprins o veioz . Dincolo de ea se afla Klausă ă ă Falkenheim care st tea în fotoliul cu rotile, cu spatele laă fereastr .ă

Von Tiebolt se întoarse tiptil la uş şi se gândi câteva clipeă

dac era indicat sau nu s o sparg , aşa cum f r îndoial c ar fiă ă ă ă ă ă ă

f cut un ucigaş al ODESSEI. Se hot rî s nu procedeze aşa. Herră ă ă Oberst era b trân şi decrepit dar nu era prost. Precis c avea oă ă arm asupra lui sau ascuns în fotoliu, pe care la primul zgomotă ă ar a inti-o în direc ia nepoftitului.ţ ţ

Johann zâmbi ca pentru sine. N-avea ce s p easc dac seă ăţ ă ă juca pu in. Un actor terminat, aflat pe scen al turi de un altul.ţ ă ă Care va fi aplaudat cu mai mult entuziasm? R spunsul eraă evident: cel care avea s fie chemat la ramp . Iar acesta n-o să ă ă fie Klaus Falkenheim.

B tu la uş .ă ă— Mein Herr , ierta i-m , sunt Johann von Tiebolt. N-am pututţ ă

s urc dealul cu maşina.ăLa început nu se auzi nimic. Dac t cerea dur mai mult deă ă ă

cinci secunde, von Tiebolt îşi d du seama c trebuia s ia m suriă ă ă ă mai aspre. N-avea voie s -l lase s telefoneze. Apoi auziă ă cuvintele b trânului.ă

— Von Tiebolt?— Da. Fratele lui Helden. Am venit s vorbesc cu ea. Nu era laă

serviciu, aşa c am dedus c-o g sesc aici.ă ă— Nu e nici aici.B trânul t cu din nou.ă ă— Atunci n-o s v deranjez,ă ă Mein Herr , dar îmi da i voie sţ ă

chem un taxi de la telefonul dumneavoastr ? ă— Telefonul?B rbatul blond zâmbi. Z p ceala lui Falkenheim era evident ,ă ă ă ă în ciuda peretelui care-i desp r ea.ă ţ— V re in doar o clip . Trebuie cu orice pre s dau de Heldenă ţ ă ţ ă

pân la prânz. La ora dou plec în Elve ia.ă ă ţSe l s iar şi t cerea, dar de data asta pentru pu in timp. Auziă ă ă ă ţ

cum se trage z vorul, dup care uşa se deschise. Herr Oberst seă ă ivise în fotoliu, dându-se înapoi şi având o p tur în poal . Cuă ă ă câteva clipe în urm aceasta nu fusese acolo.ă

— Danke , Mein Herr , spuse von Tiebolt, întinzând mâna. M ă bucur c v v d din nou.ă ă ăNedumerit, b trânul ridic o mân ca s -i r spund la salut.ă ă ă ă ă ă

380



Johann prinse rapid între degete mâna osoas , r sucind-o spreă ă stânga. Se aplec şi, cu mâna liber , smulse p tura din poal luiă ă ă ă Falkenheim. V zu ceea ce se aştepta s vad : un Luger pus de-aă ă ă curmezişul picioarelor atrofiate.

— Heil Hitler, General Falkenheim! spuse el. Wo ist der

Nachrichtendiest!23

B trânul r mase nemişcat, privindu-l f r team pe omul care-ă ă ă ă ăl prinsese.

— M întrebam când o s afli. N-am crezut c o se întâmpleă ă ă atât de repede. Te salut, Sohn Wilhelm von Tiebolt .

— Da, fiul lui Wilhelm şi înc ceva.ă— A, da. Noul Fuhrer. Asta î i propui dar n-o s reuşeşti. O sţ ă ă

te oprim. Dac ai venit s m ucizi, te rog. Sunt gata.ă ă ă— De ce aş face-o? Un ostatec atât de pre ios.ţ— M îndoiesc c ai câştiga foarte mult.ă ăVon Tiebolt întoarse scaunul b trânului spre centrul camerei.ă— Cred c aşa e, r spunse el, oprind brusc scaunul. B nuiescă ă ă

c ai ceva fonduri disponibile, poate administrate de copiiiă r t citori la care te gândeşti atât de mult. Cu toate acestea, nuă ă m intereseaz nici pfenigii, nici francii.ă ă

— De asta eram sigur. Atunci apas pe tr gaci.ă ă— Şi m îndoiesc, continu von Tiebolt, c un om care st să ă ă ă ă

moar de cancer cerebral într-un sanatoriu din Stuttgart ar puteaă oferi mare lucru. Nu crezi c am şi eu dreptate?ă

Falkenheim îşi st pâni surpriza.ă— A fost un om foarte curajos, spuse el.— Sunt convins. To i sunte i curajoşi. Tr d torii care au succesţ ţ ă ă

trebuie s aib un soi de vitejie deformat . Werner Gerhardt, deă ă ă pild .ă

— Gerhardt?…De data asta b trânul nu mai putu masca şocul.ă— Unde-ai auzit acest nume?— Te întrebi de unde ştiu? Poate te întrebi şi cum am aflat de

tine?— Despre mine nu. Mi-am dat seama foarte bine ce risc îmi

asum. Am aranjat s am lâng mine un urmaş al lui von Tiebolt.ă ă Am considerat c e un risc necesar.ă

— Da, pe frumoasa Helden. Oricum, mi s-a spus c to i suntemă ţ

frumoşi. Are şi chestia asta avantajele ei.23 Heil Hitler, Generale Falkenheim! Unde este Nachrichtendienst? (n.

tr.).381



— Nu e de partea ta. N-a fost niciodat . ă— Pace parte din gunoaiele tale r t citoare,ă ă die Verwunschte

Kinder . O curv nevolnic . Acum se curv s reşte cu ună ă ă ă american.

— Aprecierile tale nu m intereseaz . Cum ai aflat deă ă

Gerhardt?— De ce i-aş spune?ţ— Oricum o s mor. Ce mai conteaz ?ă ă— Facem un târg. Cum ai aflat de Wolfsschanze?— De acord. Mai întâi Gerhardt.— De ce nu? Nu mai înseamn nimic. Un b trân senil şi slabă ă

de minte.— S nu te-atingi de el! să trig deodat Falkenheim. A trecută ă

prin atâtea.. Atâta durere .— Grija ta e înduioş toare.ă— L-au distrus. Patru luni de tortur . I-a cedat mintea. Las -l înă ă

pace.— Cine l-a distrus? Alia ii? Englezii?ţ— ODESSA.— Au f cut şi ei ceva bun.ă— Unde i-ai auzit numele? Cum l-ai g sit?ăVon Tiebolt zâmbi.— Englezii. Au un dosar separat despre Nachrichtendienst.

Vezi tu, acum Nachrichtendiest îi intereseaz în cel mai înaltă grad. Obiectivul lor e s v g seasc şi s v distrug .ă ă ă ă ă ă ă

— S ne distrug ? N-au nici ună ă motiv …— Ba cum s nu. Au dovezi c l-a i angajat pe Tinamou.ă ă ţ— Pe Tinamou? E absurd!— Deloc. A fost r zbunarea voastr final , revanşa unoră ă ă

oameni sfârşi i în fa a duşmanilor. Crede-m pe cuvânt, auţ ţ ă dovezi incontestabile. Eu le-am pus la dispozi ie. ţB trânul îl privi pe Johann cu o expresie înc rcat de repulsie.ă ă ă

— Eşti dezgust tor…ă— S trecem la Wolfsschanze! spuse von Tiebolt ridicândă

vocea. Unde şi cum? Îmi dau seama dac min i!ă ţFalkenheim se l s în fotoliul cu rotile.ă ă— Acum nu mai conteaz . Pentru nici unul din noi. Eu o s moră ă

iar tu o s fii oprit.ă

— De data asta eu sunt cel pe care nu-l intereseaz aprecierileă tale . Wolfsschanze!Falkenheim îşi ridic privirea indiferent.ă

382



t ios. Nici prin cap nu le-a trecut aşa ceva. Banii aveau s fieă ă folosi i pentru reînvierea Reichului.ţ

— Şi atunci ce-a i f cut?ţ ăB trânul soldat îl privi în ochi pe von Tiebolt.ă— Ne-am întors la Berlin şi i-am executat pe tat l t u, peă ă

Kessler şi pe Heinrich Clausen. N-au avut niciodat de gând s seă ă

sinucid ; sperau s se refugieze în America de Sud, s -şiă ă ă supravegheze planul şi s -l vad adus la îndeplinire. Le-am dată ă acel pact cu moartea despre care Clausen i-a scris atât deemo ionant fiului s u.ţ ă

Von Tiebolt pip i Lugerul din min .ă ă— Înseamn c a i aflat secretul lui Althene Clausen?ă ă ţ— Vorbeai de curve. Ea e cea mai mare din lume.— M mir c a i l sat-o în via .ă ă ţ ă ţă— O a doua ironie: n-am avut de ales. Disp rând Clausen, ne-ă

am dat seama c ea era cheia pentru Wolfsschanze. Acelă Wolfsschanze al vostru . Ştiam c pusese la punct împreun cuă ă Clausen fiecare mişcare pe care-o aveau de f cut în aniiă urm tori. Trebuia s afl m singuri, ea nu voia s ne spun . Aşaă ă ă ă ă c am fost nevoi i s deschidem bine ochii. Când trebuiau luateă ţ ă milioanele de la Geneva? Cum anume aveau s fie folosite? Şi deă cine?

— Sonnenkinder , spuse von Tiebolt.Ochii b trânului r maser f r expresie.ă ă ă ă ă— Cum ai spus?— Nu conteaz . Înseamn c trebuia s aştepta i s facă ă ă ă ţ ă ă

Althene Clausen prima mişcare, oricare ar fi fost?— Da, îns n-am aflat nimic de la ea. Niciodat . Pe m sur ceă ă ă ă

treceau anii, în elegeam c absorbise geniul so ului ei. În treizeciţ ă ţ de ani n-a tr dat o dat cauza cu vorba sau cu fapta. Avea oă ă disciplin demn de admira ie. Am primit primul semnal cândă ă ţ Manfredi a luat leg tura cu fiul ei, spuse Falkenheim, tres rind.ă ă

Josnic este faptul c a consim it la seducerea propriului ei copil.ă ţ Holcroft nu ştie nimic.

B rbatul blond râse.ă— Eşti atât de al turea cu drumul. Vestitul Nachrichtendiest eă

o adun tur de proşti.ă ă— Crezi?

— Ştiu. V-a i uitat la cineţ nu trebuia şi când nu trebuia!— Ce?— Treizeci de ani a i stat cu ochii pe singura persoan care nuţ ă

384



ştia absolut nimic. Cea mai mare curv din lume, cum îi spui, eă convins c şi ea şi fiul ei fac într-adev r parte dintr-o mareă ă ă opera iune de reabilitare. Niciodat nu s-a gândit la altceva!ţ ă

Râsul lui von Tiebolt r sun între pere ii camerei.ă ă ţ— C l toria aceea la Lisabona, continu el, a fost cea maiă ă ă

izbutit manevr a lui Heinrich Clausen. P c tosul care seă ă ă ă

c ieşte şi devine un om sfânt cu o cauz sfânt . Cred c a fostă ă ă ă rolul vie ii. Mergând pân la instruc iunile finale, conform c roraţ ă ţ ă ea nu avea voie s -şi dea acordul imediat. Fiul trebuia s seă ă conving singur de juste ea cauzei tat lui s u martirizat şi, odată ţ ă ă ă convins, s se implice în aceast misiune trup şi suflet.ă ă

Von Tiebolt se sprijini de mas , cu bra ele încrucişate şiă ţ Lugerul în mina.

— N-ai priceput? Nu putea s-o fac nici unul dintreă noi. Înprivin a asta, documentul de la Geneva a fost întru totul corect.ţ Averile furate de Al Treilea Reich sunt o legend . Nu putea existaă nici o leg tur între acel cont din Geneva şi un fiu adev rat ală ă ă Germaniei.

Falkenheim se holb la Johann.ă— Ea n-a ştiut niciodat ?…ă— Niciodat ! A fost marioneta ideal . Chiar şi psihologic.ă ă

Faptul c Heinrich Clausen s-a dovedit a fi acel om sfânt i-aă înt rit credin a în propriile aprecieri. Cu b rbatulă ţ ă acela sem ritase, nu cu un nazist.ă

— Incredibil, şopti Herr Oberst.— Cel pu in, încuviin von Tiebolt. I-a respectat cu stricte eţ ţă ţ

instruc iunile. Au fost luate în considerare toate posibilit ile,ţ ăţ existând pân şi un certificat de deces al unui sugar de sexă b rb tesc, într-un spital din Londra. Toate urmele care duceau laă ă Clausen au fost şterse.

B rbatul blond râse din nou, cu un sunet înfricoş tor.ă ă— Prin urmare, n-ai cum s te pui cu Wolfsschanze.ă— Acel Wolfsschanze care e al t u, nu al meu, spuseă

Falkenheim, privind în alt parte. Eşti vrednic de laud .ă ăDeodat von Tiebolt se opri din râs. Ceva nu era în regul . Ună ă

lic r în ochii b trânului, fulger tor, stins imediat în privirileă ă ă vârâte în fundul acelui cap lipsit de vlag . ă

— Uit -te la mine! să trig el. Uit -te laă ă mine!

Falkenheim se întoarse.— Ce este?— Adineauri am spus ceva… ceva despre care ştiai. Ştiai

385



prec is.— Ce tot vorbeşti?Von Tiebolt îl înh de gât pe b trân.ăţă ă— Am pomenit de posibilit i şi de un certificat de deces!ăţ

Dintr-un spital din Londra! Ai mai auzit de chestia asta!

— Nu în eleg ce vrei s spui.ţ ă

Degetele tremur toare ale lui Falkenheim se încol cir în jurulă ă ă încheieturilor b rbatului blond, în timp ce vocea îi deveni gâtuitaă sub ap sarea mâinilor lui Johann.ă

— Eu cred c în elegi. Tot ce i-am spus te-a şocat. Sau te-aiă ţ ţ pref cut? Ai simulat şocul, dară nu eşti şocat. Spitalul. Certificatulde deces. N-ai reac ionat în nici un fel! Erau lucruri pe care le-aiţ mai auzit!

— N-am auzit nimic, îng im Falkenheim.ă ă— Nu m min i! să ţ puse von Tiebolt, lovindu-l pe Herr Oberst cu

Lugerul peste fa şi zdrelindu-i obrazul. Nu mai eşti atât de bun.ţă Eşti prea b trână . Ai sc p ri! Mintea i s-a atrofiat. Te opreşti cândă ă ţ nu trebuie, Herr General .

— Eşti un dement…— Iar tu un mincinos . Şi nepriceput pe deasupra. Tr d torule!ă ă

îl lovi din nou pe Herr Oberst peste fa cu eava armei. Sângeleţă ţ âşni din r nile deschise.ţ ă

— Aimin it ţ în privin a ei!… Dumnezeule, ai ştiuţ t! — Nimic… nimic.— Ba da! Totul ! De aceea o s plece la Geneva cu avionul.ă

Chiar m-am întrebat de ce.Von Tiebolt lovi înc o dat cu furie; una din buzele b trânuluiă ă ă

era pe jum tate rupt .ă ă— Voi! În ultima voastr încercare disperat de a ne opri, a iă ă ţ

ajuns la ea! A i amenin at-o… şi printre amenin ri i-a i spus şiţ ţ ţă ţ ceea ce nu ştiuse niciodat ! ă— Te înşeli. Te înşeli .

— Nu, spuse von Tiebolt, coborând brusc vocea. N-are altmotiv s mearg cu avionul la Geneva… Deci aşa crede i c-o să ă ţ ă ne opri i. Mama ajunge la copil şi-i spune s se întoarc .ţ ă ă

Testamentul ei este o minciun .ăFalkenheim cl tin din capul însângerat.ă ă— Nu… Nimic din ce spui nu e adev rat.ă

— Totul este adev rat şi d r spunsul şi la o ultim întrebare.ă ă ă ă Dac voia i atât de mult s distruge i opera iunea Geneva, nuă ţ ă ţ ţ trebuia decât s da i sfoar -n ar . Averile naziştilor. S-ar fi emisă ţ ă ţ ă

386



preten ii de la Marea Neagr pân în nordul Elbei, de la Moscovaţ ă ă la Paris. Dar n-a i f cut-o. Înc o dat ,ţ ă ă ă de ce !

Von Tiebolt se aplec şi mai mult în fa , la câ iva centimetriă ţă ţ de chipul desfigurat de sub el.

— A i crezut c pute i controla Geneva şi c pute i folosiţ ă ţ ă ţ

milioanele cum vre iţ

voi. „Greşelile trebuie reparate”. Holcroftafl adev rul şi devine soldatulă ă vostru , scos din min i de furie şiţ de trei ori mai îndârjit.

— Tot o s afle, şopti Falkenheim. E mai bun ca voi. Ne-am dată seama amândoi, nu-i aşa? Ar trebui s fii mul umit. La urmaă ţ urmei, în felul lui, e un Sonnenkind .

— Sonnen…Von Tiebolt îl lovi din nou pe Herr Oberst peste fa cu eavaţă ţ

pistolului.— Min i f r încetare. Am pronun at numele şi n-ai avut nici oţ ă ă ţ

reac ie.ţ— Acum ce rost ar avea s mint?ă Opera iunea ţ Sonnenkinder

spuse Falkenheim. Cu vaporul, cu avionul şi cu submarinul. Copiiide pretutindeni. N-am pus mâna pe liste dar n-avem nevoie deele. O s fie opri i imediat dup stoparea ta, dup stopareaă ţ ă ă opera iunii Geneva.ţ

— Ca s se întâmple una ca asta. Althene Clausen trebuie să ă ajung la fiul ei. N-o s dea în vileag Geneva decât dup ce o să ă ă ă

încerce tot ce e de încercat. Ar însemna s -şi distrug b iatul şiă ă ă s dea de ştire lumii cine este. O s fac orice ca s nu seă ă ă ă

întâmple aşa ceva. O s încerce s ia leg tura cu el pe ascuns.ă ă ă Dar o s-o oprim.

— Tu o s fii oprit! Spuse Falkenheim, înecându-se din cauzaă sângelui care-i curgea din gur . N-o s se cheltuiasc nici o sumă ă ă ă uriaş pentruă Sonnenkinderii t i. Avem şi noi o armat despreă ă care n-o s afla i niciodat nimic. Fiecare om o s -şi dea via aă ţ ă ă ţ bucuros c s te opreasc şi s te dea de gol.ă ă ă ă

— Desigur, Herr Generat , spuse b rbatul blond, dând din cap.ă Evreii din Har Sha’alav.

Cuvintele fur rostite încet dar avur efectul unei lovituri deă ă bici direct pe r nile b trânului.ă ă

— Nu!…— Ba da, spuse von Tiebolt. „Ucide-m şi o s vin altcineva.ă ă ă

Ucide-l şi pe el şi un altul o s -i ia locul”. Evreii din Har Sha’alav.ă Îndoctrina i atât de puternic de Nachrichtendienst încât s-auţ transformat ei înşişi în Nachrichtendiest. Cei ce au sc pat de laă

387



Auschwitz.— Eşti o fiar …ăCorpul lui Falkenheim fu scuturat de un tremur de durere.— Sunt Wolfsschanze, adev ratul Wolfsschanze, spuse –ă

b rbatul blond, ridicând Lugerul. Pân s afli adev rul, evreii auă ă ă ă

încercat s -l ucid pe american iar acum or s moar ei. Într-oă ă ă ă

s pt mân Har Sha’alav o s fie distrus şi odat cu el şiă ă ă ă ă Nachrichtendienst. Wolfsschanze o s triumfe.ă

Von Tiebolt ridic pistolul în dreptul capului b trânului. Apoiă ă ap s pe tr gaci.ă ă ă

388



35Lacrimile şiroiau pe obrajii lui Helden. inea în bra e cadavrulŢ ţ

lui Klaus Falkenheim dar nu izbutea s -şi mute privirea asupraă capului. În cele din urm , l s corpul neînsufle it şi se îndep rt ,ă ă ă ţ ă ă târându-se cuprins de groaz … şi de vinov ie. Se f cu covrigă ă ăţ ă pe podea, plângând cu sughi uri, f r s se mai poat opri. Pradţ ă ă ă ă ă durerii, se strânse la perete, cu fruntea rezemat de zugr veală ă ă şi l s lacrimile s -i curg în voie. Treptat, îşi d du seama că ă ă ă ă ă ipetele şi sughi urile ei nu fuseser auzite. Ajunsese singur înţ ţ ă ă

preajma scenei cumplite şi g sise peste tot semne ale detestateiă ODESSA: zvastici zgâriate pe mobilier, mâzg lite cu s pun peă ă geam, trasate cu sângele lui Falkenheim pe podea. Pe lâng ă aceste simboluri abjecte, camera fusese devastat . C r i cuă ă ţ pagini smulse, rafturi distruse, mobila crestat . Casa fuseseă r scolit de nişte nebuni. Ce r m sese din ea sem na cu nişteă ă ă ă ă ruine.

Cu toate acestea, mai era ceva… dar nu în cas . Afar . Înă ă p dure. Helden se sprijini cu mâinile de podea şi se ridica,ă rezemându-se de perete şi încercând cu disperare s -şi aducă ă aminte de cuvintele pe care i le spusese Herr Oberst cu doarcinci dimine i în urm :ţ ă

Dac mi se întâmpla ceva, s nu intri în panic .. Du-te singur ă ă ă ă în p dure, unde am f cut împreun acea scurt plimbare cu o ziă ă ă ă înainte. ii minte? Te-am rugat s culegi un buchet de flori deŢ ă câmp, în timp ce eu am r mas lâng un copac. i-am ar tat c înă ă Ţ ă ă partea de sus, între dou crengi groase, se desluşea un V ă

perfect. Du-te la copacul acela. O s g seşti o cutiu de tablă ă ţă ă fixat între ramuri. În untru exist un mesaj pe care trebuie s -lă ă ă ă citeşti doar tu…

Helden scoase tubule ul din ascunz toare şi deschise capaculţ ă de cauciuc. În untru se afla o hârtie f cut sul; al turi de ea seă ă ă ă g seau câteva bancnote, fiecare din ele în valoare de zece mii deă

franci. Lu banii şi citi mesajul.ă

389



Scumpa mea Helden,

Nici timpul şi nici pericolele care te pândesc nu-mi dau voie s ă scriu aici tot ce trebuie s ştii. Acum trei luni am aranjat s vii laă ă mine fiindc te consideram bra ul unui duşman cu care aştept să ţ ă

m înfrunt de treizeci de ani. Am ajuns s te cunosc s te iubescă ă ă

– şi s în eleg, cu o mare uşurare, c n-ai nici o leg tur cuă ţ ă ă ă oroarea care ar putea s se abat din nou asupra lumii. Dac oă ă ă s fiu ucis, înseamn c am fost descoperit. Mai mult decât atât,ă ă ă înseamn c n-o s treac mult vreme şi o s se întâmple maiă ă ă ă ă ă multe catastrofe. Trebuie transmise ordine curajoşilor care o s ă apere ultima baricad . ă

Trebuie s te duci singur – repet, singur în zona laculuiă ă ă Neuchâtel, în Elve ia. Nu da voie nim nui s te urm reasc . Ştiu ţ ă ă ă ă c po i s-o faci. Ai fost înv at . În satul Pres-du-Lac tr ieşte ună ţ ăţ ă ă om pe nume Gerhardt Werner. G seşte-l şi transmite-i urm torulă ă mesaj: „Moneda de la Wolfsschanze are dou fe e”. Va şti ce să ţ ă fac .ă

Trebuie s mergi imediat. A r mas foarte pu in timp. Încă ă ţ ă odat , nu spune nim nui o vorb . Nu alarm pe nimeni. Anun -ă ă ă ă ţăi şefii şi prietenii c ai o problem personal în Anglia, fapt logic ţ ă ă ă

având în vedere c ai tr it acolo mai bine de cinci ani. Gr beşte-ă ă ăte, scumpa mea Helden. La Neuchâtel. La Pres-du-Lac! LaWerner Gerhardt. ine minte numele şi arde hârtia asta.Ţ

Drum bun.HERR OBERST.

Helden se rezem de copac şi-şi ridic ochii spre cer. Câ ivaă ă ţ norişori se mişcau repede spre est; vântul b tea cu putere. Ar fiă vrut s poat fi purtat şi ea pe aripile lui şi s nu mai fie nevoită ă ă ă ă s tot alerge dintr-un loc în altul, b nuind câte un risc în fiecareă ă mişcare şi câte un posibil duşman în fiecare om pe care-l

întâlnea.Noel spusese c în curând o s se termine totul şi n-o s maiă ă ă

fie nevoie s fug . Se înşelase.ă ă*

* *Holcroft o rug insistent la telefon, încercând s-o conving să ă ă

nu plece – sau m car s mai stea o zi – dar Helden nu se l să ă ă ă înduplecat . Cei de la Gallimard o anun aser c lucrurile suroriiă ţ ă ă ei aşteptau s fie cercetate. Trebuiau luate anumite hot râri şiă ă

390



f cute anumite aranjamente.ă— O s te sun la Geneva, dragul meu. O s stai în D’Accord?ă ă— Da.Ce se întâmplase cu ea? Fusese atât de fericit şi de bineă

dispus cu nici dou ore în urm . Acum p rea încordata – rosteaă ă ă ă

clar cuvintele dar vocea era st pânit de tensiune.ă ă

— Te sun peste o zi-dou . O s -l caut pe Fresca.ă ă— Vrei s vin cu tine? Trebuie s fiu la Geneva abia mâine,ă ă

seara târziu. Cei doi Kessler n-o s ajung mai devreme iară ă fratele t u o s întârzie chiar şi mai mult.ă ă

— Nu, dragul meu. E o c l torie trist . Prefer s-o fac singur .ă ă ă ă Acum Johann e la Londra… o s încerc s dau şi de el.ă ă

— Ai nişte haine aici.— O rochie, o pereche de pantaloni şi nişte pantofi. Îmi vine

mai uşor s m opresc la… Herr Oberst… şi s -mi aleg ceva maiă ă ă potrivit pentru Portsmouth.

— Î i vine mai uşor?ţ— În drum spre aeroport. Trebuie s ajung acolo, în orice caz.ă

Paşaportul, banii…— Am eu bani, interveni Noel. Parc abia te-ai întors de la el.ă— Te rog, dragul meu. Nu-mi face greut i, spuse Helden, cu oăţ

voce schimbat . i-am zis, m-am oprit la birou.ă Ţ— Nu, nu mi-ai zis. Nici vorb de aşa ceva. Mi-ai spus c ai fostă ă

anun at .ţ ăHolcroft era îngrijorat. Ce-i spusese ea n-avea sens. C su aă ţ

ascuns a lui Herr Oberstă nu se afla în drumul spre Orly.— Helden, ce s-a întâmplat?— Te iubesc, Noel. O s te sun mâine sear . Hotelul D’Accord,ă ă

Geneva, spuse ea şi închise.Holcroft puse receptorul în furc , în timp ce înc mai avea înă ă

urechi vocea ei. Era posibil s mearg la Londra dar avea dubii.ă ă Unde plecase? De ce îl min ise? Fir-ar s fie!ţ ă Ce se întâmplase cuea? Ce se petrecea?

N-avea nici un rost s r mân la Paris. Dac tot trebuia să ă ă ă ă ajung pe cont propriu la Geneva, era mai bine s plece de-ă ăacum.

Nu putea risca s mearg cu avionul sau cu trenul. Oameniă ă nev zu i îl urm reau; trebuia s scape de ei. Directorul adjunctă ţ ă ă

de la Georges V o s -i închirieze o maşin pe numele de Fresca.ă ă Drumul îi era cunoscut. O s mearg toat noaptea spre Geneva.ă ă ăAlthene Holcroft privi pe gemule ul avionului T.A.P. La luminileţ

391



Althene se înfuriase. Ştia omul acela cu cine st tea de vorb ?ă ă Ce f cuse ea?ă Ce reprezenta?

B rbatul ştia doar de Geneva şi Zurich… şi de Lisabona înă urm cu treizeci de ani. Doar asta trebuia s ştie, ce anumeă ă reprezenta ea. Acea imagine era o monstruozitate şi pentru el şi

pentru ceilal i ca el de pretutindeni.ţ

Althene sesizase durerea şi mânia din ochii negri care o ineauţ la respect la fel de amenin tor ca o arm îndreptat asupr -i. Înţă ă ă ă disperare de cauz , îl rugase s -i spun ce avea impresia c ştie.ă ă ă ă

El îi spusese c sume extraordinare de bani o s fie distribuiteă ă unor comitete şi cauze din toate rile. Puse la dispozi ia unorţă ţ b rba i şi femei care aşteptau de treizeci de ani semnalul.ă ţ

O s aib loc crime, tulbur ri şi m celuri pe str zi. Guvernele oă ă ă ă ă s fie stupefiate, agenturile lor reduse la neputin . Apelurile laă ţă stabilitate şi ordine or s se aud peste m ri şi ri. Oameniă ă ă ţă puternici, b rba i şi femei cu sume serioase în posesia lor, or să ţ ă intre atunci în scen . În câteva luni or s devin st pânii peă ă ă ă situa ie.ţ

Erau pretutindeni. În toate rile, aşteptând doar semnalul deţă la Geneva.

Cine erau?Sonnenkinder . Copiii unor fanatici, trimişi din Germania cu

peste treizeci de ani în urm cu avioane, vapoare şi submarine.ă Scoşi din ar de nişte oameni care ştiau c lupt pentru o cauzţ ă ă ă ă pierdut dar care credeau în refacerea ei.ă

Erau pretutindeni. Împotriva lor nu se putea lupta cu oameniobişnui i, prin metode obişnuite şi folosindu-se filierele obişnuiteţ ale autorit ii. De foarte multe ori, poate chiar prea multe, acesteăţ filiere erau controlate de Sonnenkinder . Dar evreii din HarSha’alav nu erau oameni obişnui i şi nici nu luptau prin metodeţ obişnuite. În eleseser c prin oprirea falsului Wolfsschanzeţ ă ă trebuiau s lupte pe ascuns, cu violen , f r s le dea voieă ţă ă ă ă niciodat ă Sonnenkinder -Wox s afle unde sunt sau în ce loc or să ă loveasc data viitoare. Iar prima urgen era oprirea masiveiă ţă introduceri de fonduri.

S -i dea în vileag acum!ăCine? Unde? Ce identitate aveau? Cum se puteau strânge

dovezi? Cine putea spune c un anume general, amiral, şef ală

poli iei, preşedinte de corpora ie, judec tor, senator,ţ ţ ă congresman sau guvernator era un Sonnenkind ! Oameni lega iţ de propriile birouri, care foloseau parole deghizate în clişee şi

393



apelau la ur dar care înc nu erau suspec i în schimb, lumea îiă ă ţ copleşea cu urale, flutura stegule e şi le prindea insigne în piept.ţ

Sunt pretutindeni. Nazistul e în mijlocul nostru şi nu-l vedem.E înv luit în respectabilitate şi ascuns de un costum de haineă bine c lcat.ă

Evreul din Har Sha’alav vorbise cu înfl c rare.ă ă

— Nici chiar voi, b trânico. Tu şi fiul t u, instrumente aleă ă noului Reich. Nici chiar voi nu şti i cine sunt.ţ

— Nu ştiu nimic. Jur pe via a mea c nu ştiu nimic. Nu sunt ce ţ ă crezi. Ucide-m . Pentru Dumnezeu, ucide-m . Acum! R zbun -teă ă ă ă

pe mine. O meri i şi tu şi o merit şi eu dac lucrurile pe care le ţ ă spui sunt adev rate. Dar te implor s te duci la fiul meu. Iaă ă leg tura cu el. Explic -i. Opreşte-l! Nu-l ucide şi nu-l înfiera. Nu eă ă ceea ce crezi. Las -l s tr iasc – ia-mi via a, dar cru -o pe a lui!ă ă ă ă ţ ţ

Atunci evreul din Har Sha’alav vorbise.— Richard Holcroft a fost ucis. N-a fost nici un accident.Ea fusese cât pe-aci s se pr buşeasc dar îşi d duse seamaă ă ă ă

c n-avea voie s cedeze. Nu putea îng dui acea uitare deă ă ă moment care ar fi fost atât de binevenit . ă

O, Doamne…— Wolfsschanze l-a ucis. Falsul Wolfsschanze, Ca şi cum l-ar fi

vârât într-o camer de gazare de la Auschwitz.ăCe este Wolfsschanze? De ce spui c e fals!ă— Afl singur . O s mai st m de vorb . Dac ai min it, o s teă ă ă ă ă ă ţ ă

ucidem. Fiul t u o s tr iasc – atât cât o s -i dea voie lumea –ă ă ă ă ă dar o s fie însemnat cu o zvastic pe fa .ă ă ţă

Ia leg tura cu el. Spune-i.ăB rbatul din Har Sha’alav plecase. Althene se aşezase pe ună

scaun de lâng fereastr , privind p mântul acoperit de z pad înă ă ă ă ă puterea nop ii. Dragul ei Richard, so ul care le redase via a şi eiţ ţ ţ şi fiului ei… Ce f cuse?ăAcum îns ştia ce trebuie s fac .ă ă ă

Avionul atinse p mântul iar impactul îi alung amintirile şi oă ă readuse în prezent. La Lisabona.

St tea lâng balustrada feribotului iar apa râului Tagus seă ă lovea de caren în timp ce ambarca iunea veche str b teaă ţ ă ă

golful. În mâna stâng inea o batist cu dantel care flutura înă ţ ă ă b taia vântului.ăI se p ru c -l vede dar, conform instruc iunilor, nu f cu nici oă ă ţ ă

394



mişcare pân când nu se apropie el de ea. Bineîn eles c nu-lă ţ ă mai întâlnise pân atunci dar asta n-avea importan . Era ună ţă b trân cu hainele mototolite şi cu nişte perciuni groşi şi c run iă ă ţ care se împreunau cu o barb alb şi aspr . Ochii îi cercetau peă ă ă pasageri ca şi cum s-ar fi temut s nu înceap vreunul s strigeă ă ă

şi s cheme poli ia. El era; r mase în spatele ei.ă ţ ă

— Ast zi râul pare rece, spuse el.ăBatista dantelat îşi lu zborul în b taia vântului.ă ă ă— Vai de mine, am pierdut-o, spuse Althene, privind-o cum se

îndreapt spre ap .ă ă— A i g sit-o, rosti b rbatul.ţ ă ă— Mul umesc.ţ— V rog s nu v uita i la mine. Privi i cerul de deasupraă ă ă ţ ţ

lagunei.— Foarte bine.— Cheltui i prea mul i bani,ţ ţ senhora , spuse b rbatul.ă— M gr besc foarte tare.ă ă— Readuce i la via nişte nume dintr-un trecut atât deţ ţă

îndep rtat încât nu mai exist nici un chip. Dorin e care n-au fostă ă ţ exprimate de ani în şir.

— Nu-mi vine s cred c timpurile s-au schimbat atât de mult.ă ă— Cum s nu,ă senhora . B rba ii şi femeile c l toresc şi acumă ţ ă ă

pe ascuns, dar nu se mai folosesc de procedura simplist a ă paşapoartelor false. Este era computerelor. Actele false nu maisunt ce-au fost odat . Ne întoarcem la r zboi. La modalit ile deă ă ăţ evadare.

— Trebuie s ajung la Geneva cât pot de repede. Nu are voieă nimeni s ştie c sunt acolo.ă ă

— O s ajunge i la Geneva,ă ţ senhora şi de ştiut o s ştie doară cei pe care o s -i anun a i c a i ajuns. Dar n-o s se întâmpleă ţ ţ ă ţ ă atât de repede pe cât dori i. Nu e vorba doar de un simplu zborţ cu avionul.

— Cât dureaz ?ă— Dou sau trei zile. Altfel nu exist garan ii. O s fi iă ă ţ ă ţ

interceptat fie de autorit i, fie de cei pe care vre i s -i evita i.ă ăţ ţ ă ţ— Cum ajung acolo?— Trecând grani a printr-una din por iunile unde nu seţ ţ

patruleaz sau unde santinelele pot fi cump rate. Prin nord –ă ă

Sierra de Gata, apoi Zaragoza şi Pirineii de est. De acolo laMontpellier şi Avignon. De la Avignon un mic avion o s v ducă ă ă la Grenoble, de acolo un altul la Chambery şi Geneva. Dar o s ă

395



coste.— Am cu ce s pl tesc. Când pornim?ă ă— Disear .ă

396



36B rbatul blond semn fişa de înregistrare a hotelului D’Accordă ă

şi i-o înapoie func ionarului de la recep ie.ţ ţ— Mul umesc, domnule Tennyson. Sta i paisprezece zile?ţ ţ— Poate mai mult, în nici un caz mai pu in. V suntţ ă

recunosc tor c mi-a i oprit un apartament.ă ă ţFunc ionarul zâmbi.ţ— Am primit un telefon de la prietenul dumneavoastr , primulă

deputat din cantonul Geneva. L-am asigurat c o s facem totă ă posibilul s v sim i i bine.ă ă ţ ţ

— O s -l informez c sunt întru totul satisf cut.ă ă ă— Sunte i foarte amabil.ţ— Întâmpl tor, aştept s m întâlnesc cu o veche prieten aiciă ă ă ă

în cursul zilelor urm toare. O anumit doamn Holcroft. Pute iă ă ă ţ s -mi spune i când trebuie s soseasc ?ă ţ ă ă

Func ionând puse mâna pe un registru şi îi r sfoi câtevaţ ă pagini.

— Holcroft a i spus?ţ— Da. Althene Holcroft. Americanc . E posibil s ave i oă ă ţ

rezervare şi pentru fiul ei, domnul N. Holcroft.— M tem c nu exist nici o rezervare pe acest nume,ă ă ă

domnule. Şi ştiu c în prezent nu avem pe nimeni cu numeleă Holcroft.

Muşchii maxilarului b rbatului blond se încordar .ă ă— Precis s-a comis o greşeal . Am fost informat exact. Eă aşteptat la hotel. Poate nu disear , dar în orice caz mâine sauă ă

poimâine. V rog s verifica i înc o dat . Exist vreo listă ă ţ ă ă ă ă confiden ial ?ţ ă

— Nu, domnule.— Dac ar exista, sunt sigur c prietenul meu, primul deputat,ă ă

v-ar cere s -mi da i voie s-o v d.ă ţ ă— Dac ar exista, nici n-ar fi nevoie, domnule Tennyson. Amă

în eles perfect c trebuie s cooper m nemijlocit în toateţ ă ă ă privin ele.ţ— Poate c l toreşte incognito. E cunoscut pentruă ă ă

397



extravagan ele de genul sta.ţ ăFunc ionarul întoarse registrul spre ei.ţ— V rog s v uita i singur, domnule. Poate recunoaşte iă ă ă ţ ţ

dumneavoastr vreun nume.ă Tennyson nu ajunse la nici un rezultat. Era enervat.

— Asta e lista complet ? î ă

ntreb el înc o dat .ă ă ă

— Da, domnule. Avem un hotel mic şi, dac -mi este permis,ă relativ exclusivist. Majoritatea oaspe ilor noştri au mai fost aici şiţ

înainte. Cunosc aproape toate numele de aici.— Pe care nu le cunoaşte i? iţ nsist b rbatul blond.ă ăFunc ionarul se opri cu degetul asupra a dou din ele.ţ ă— Acestea sunt singurele pe care nu le ştiu, spuse el.Domnii din Germania, doi fra i pe nume Kessler şi un anumeţ

Sir William Ellis din Londra. Ultimul a ap rut doar cu câteva oreă în urm .ă

Tennyson îl privi int pe func ionar.ţ ă ţ— Acum m duc la mine în camer dar va trebui s v solicită ă ă ă

un exemplu în leg tur cu acea cooperare de care vorbea primulă ă deputat. E deosebit de important s aflu unde anume în Genevaă st doamna Holcroft. V-aş ruga s da i telefon la celelalteă ă ţ hoteluri, având îns grij ca numele meu s nu fie rostit sub niciă ă ă o form . G si i-mi-o, încheie el, sco ând o bancnot de o sut deă ă ţ ţ ă ă franci.

Pe la miezul nop ii, Noel ajunsese la Châtillon-sur-Seine, deţ unde îl sun pe un domn Ellis aflat la Londra ce se ar t uluit.ă ă ă

— Ce-o s faci? să puse Ellis.— M-ai auzit, Willie. O s - i pl tesc cinci sute de dolari plusă ţ ă

cheltuielile pentru o zi sau dou la Geneva. Tot ce vreau s faci eă ă s-o duci pe mama înapoi la Londra.

— Sunt o d dac mizerabil . Şi din ce ştiu de la tine despreă ă ă maic -ta, e ultimul om din lume care ar avea nevoie de ună tovar ş de drum.ă

— Acum are. Cineva a urm rit-o. O s - i povestesc când o să ă ţ ă ne vedem la Geneva. Ce zici, Willie? Ai tu grij ? ă

— Sigur. Şi d -i dracului de cinci sute de dolari. Sunt convinsă c eu şi cu maic -ta o s avem mult mai multe lucruri în comună ă ă ca niciodat . Oricum, dac ii neap rat, po i s umbli şi la cecuri.ă ă ţ ă ţ ă Dup cum ştii, c l toresc în condi ii de lux.ă ă ă ţ

— C veni vorba, încearc s c l toreşti ni eluş mai discret,ă ă ă ă ă ţ bine? Vreau s suni la hotelul D’Accord din Geneva şi s faci oă ă rezervare începând cu sfârşitul acestei dimine i. Primul avion teţ

398



las acolo cam pe la nou şi jum tate.ă ă ă— O s m port cum ştiu eu mai frumos, aşa cum se cuvineă ă

pentru cineva care are valize Louis Vuitton. Poate şi un titlumicu …ţ

— Willie!

— Îi ştiu pe elve ieni mai bine ca tine. Ador titlurile; astaţ ă

înseamn bani iar banii sunt prietenii lor.ă— Te sun pe la zece, zece jumate. Vreau s - i folosesc euă ţ

camera ca s -mi dau seama care e situa ia.ă ţ— La fix, spuse Willie Ellis. Ne vedem la Geneva.Holcroft se hot râse s -l sune pe Willie fiindc nu se puteaă ă ă

gândi la nimeni în afar de el care s nu pun întreb ri. Ellis nuă ă ă ă era chiar atât de nes buit cum se pref cea. Althene ar fi putută ă g si pu ini înso itori mai buni pentru plecarea din Elve ia.ă ţ ţ ţ

Iar aceast plecare era obligatorie. Duşmanul testamentului îiă ucisese so ul. Dac o s poat , o s-o ucid şi pe ea. Fiindc exactţ ă ă ă ă ă Geneva era locul de desf şurare. Peste dou , trei zile o s aibă ă ă ă loc o întâlnire, o s se semneze nişte acte iar banii or s fieă ă transfera i la Zurich. Duşmanul testamentului o s fac tot ce-iţ ă ă st în putin ca s întrerup negocierile. Mama lui nu puteaă ţă ă ă r mâne la Geneva. La Geneva o s se întâmple lucruri violente,ă ă sim ea acest lucru.ţ

Merse cu maşina în sud spre Dijon, sosind mult dup miezulă nop ii. Or şelul dormea şi, în timp ce str b tea str zileţ ă ă ă ă

întunecoase, îşi d du seama c şi el avea nevoie de somn. Mâineă ă trebuia s fie extrem de atent. Mai atent decât fusese vreodată ă

în via . Continu s mearg pân ieşi din oraş, dup care opriţă ă ă ă ă ă maşina închiriat la marginea drumului. Fum o igar , striviă ă ţ ă mucul sub pantof, îl azvârli afar iar apoi îşi întinse picioarele peă locul de al turi şi se sprijini cu capul de geam, folosindu-şiă impermeabilul pe post de pern . ăPeste câteva ore o s ajung la grani şi o s intre în Elve iaă ă ţă ă ţ cu primul val al circula iei de diminea . Odat ajuns în Elve ia…ţ ţă ă ţ Nu reuşi s se gândeasc mai departe. Se sim i înv luit de un felă ă ţ ă de cea . Respira ia îi deveni rar şi grea. Iar pe urm în minte iţă ţ ă ă se ivi chipul puternic şi col uros, atât de necunoscut şi totuşi atâtţ de uşor de identificat acum.

Era chipul lui Heinrich Clausen care îl chema şi-i spunea s se ă

gr beasc . Chinurile or s se termine în curând; greşelile or să ă ă ă fie reparate.Adormi.

399



laborator din lume n-o s depisteze cauza.ă

Helden coborî din tren la Neuchâtel. R mase pe peron,ă ferindu-şi ochii de lumina razelor de soare care se iveau de dup ă

acoperişul g rii. Ştia c trebuie s se amestece în mul imea careă ă ă ţ

se d dea jos anevoie dar, pre de o clip , sim i nevoia s stea peă ţ ă ţ ă loc şi s trag aer în piept. Petrecuse ultimele trei ore înă ă

întunericul unui tren de marf , ghemuit în spatele unor l zi cuă ă ă aparatur . O uş fusese deschis electronic timp de exact şaizeciă ă ă de secunde la Besançon şi p trunsese în untru. La dou sprezeceă ă ă f r cinci fix uşa se deschisese din nou; ajunsese la Neuchâtelă ă f r s-o vad nimeni. O dureau picioarele şi-i zvâcnea capul dară ă ă reuşise. O costase o gr mad de bani.ă ă

Aerul îi umplu pl mânii. Îşi ridic valiz şi se îndrept spreă ă ă ă ieşirea g rii din Neuchâtel. Satul Pres-du-Lac se afla de parteaă stâng a lacului, la cel mult dou zeci de mile sud. G si un şoferă ă ă de taxi dispus s efectueze cursa.ă

Drumul era accidentat şi plin de cotituri dar ei i se p ru oă alunecare liniştit şi diafan . Privi pe fereastr dealurile pe lângă ă ă ă care trecea şi apa albastr a lacului. Priveliştea mirific îi d duă ă ă impresia c toate celelalte încetaser s mai existe, oferindu-iă ă ă clipele pre ioase de care avea nevoie c s încerce s în eleag .ţ ă ă ă ţ ă La ce se referise Herr Oberst scriindu-i s aranjeze ca ea s steaă ă lâng el fiindc o considerase „un bra al duşmanului”? Ună ă ţ duşman pe care „aştepta s -l înfrunte de treizeci de ani”. Ceă duşman era acela? Şi de ce o alesese pe ea?

Ce f cuse? Sau ce nu f cuse? Era iar şi vorba despre aceaă ă ă dilem cumplit ? Blestemat atât pentru ce era cât şi pentru ceă ă ă nu era? Pentru Dumnezeu, când avea s înceteze?ă

Herr Oberst ştia c o s moar . O preg tise pentru moartea luiă ă ă ă ca şi cum ar fi fost un lucru cert, pe care mai trebuia doar s -l ă anun e, asigurându-se c avea banii necesari pentru a-şi pl tiţ ă ă trecerea în secret în Elve ia, pân la un b rbat pe nume Wernerţ ă ă Gerhardt din Neuchâtel. Cine era acesta? Ce leg tur avea cuă ă Klaus Falkenheim de trebuia s se ajung la el doar înă ă eventualitatea mor ii acestuia din urm ?ţ ă

Moned din Wolfsschanze are dou fe e.ă ă ţ

Şoferul de taxi îi întrerupse gândurile.— Hanul e lâng mal, spuse el. Nu prea arat a hotel.ă ă— Sunt sigur c o s -mi convin .ă ă ă ă

401



Camera d dea spre apele lacului Neuchâtel. Era atâta linişteă încât Helden fu tentat s se aşeze lâng fereastr şi s nu facă ă ă ă ă ă altceva decât s se gândeasc la Noel, fiindc atunci când seă ă ă gândea la el se sim ea… în largul ei. Dar trebuia s -l g seasc peţ ă ă ă acest Werner Gerhardt. În cartea de telefon din Pres-du-Lac nu

figura. Dumnezeu ştie când o fi fost actualizat ultima oar . Însă ă ă

nu era un sat mare. O s înceap ca din întâmplare cu portarul.ă ă Poate c numele îi era cunoscut.ă

Era, ce-i drept, dar nu într-un fel care s -i dea încredere.ă— Gerhardt nebunul? F cu b rbatul obez, stând pe un scaună ă

de r chit în spatele tejghelei. Îi aduce i salut ri de la nişte vechiă ă ţ ă prieteni? Mai bine i-a i aduce o doctorie care s -i vindece minteaţ ă aia bolnav . N-o s priceap o boab din ce-o s -i spune i.ă ă ă ă ă ţ

— N-am ştiut, r spunse Helden, copleşit de un sentiment deă ă disperare.

— Convinge i-v singur . Suntem în toiul dup -amiezii şi e o ziţ ă ă ă rece, dar soarele e pe cer. Mai mult ca sigur c -l g si i în pia ,ă ă ţ ţă unde cânt nişte chestii de-ale lui şi d de mâncare porumbeilor.ă ă Îi umplu hainele de g ina şi nici nu observ .ă ţ ă

Îl v zu stând pe marginea de piatr a fântânii circulare dină ă pia a satului. Nu-i b ga în seam pe trec torii care îl priveau dinţ ă ă ă când în când, mai mult cu repulsie decât cu îng duin . Aveaă ţă hainele zdren roase iar paltonul jerpelit era plin de g ina , aşaţă ă ţ cum prev zuse portarul. Era la fel de b trân şi boln vicios caă ă ă Herr Oberst dar mult mai scund şi mai gras, atât la fa cât şi laţă corp. Pielea îi era deschis şi zbârcit , împânzit de vinişoareă ă ă sub iri ca firele pânzei de p ianjen. Purta ochelari groşi, cu ramţ ă ă de o el, care se mişcau dintr-o parte în alta în acelaşi ritm cuţ capul care îi tremura. Mâinile îi erau nesigure când c uta într-oă pung de hârtie din care scotea f râmituri pe care le împr ştia,ă ă ă atr gând stoluri de porumbei care gângureau în contrapunct cuă cuvintele cântate cu voce sub ire, care ieşeau de pe buzeleţ b trânului.ă

Helden sim i c i se face r u. Omul ajunsese o ruin . Se aflaţ ă ă ă dincolo de pragul senilit ii; nici o alt stare nu putea produceăţ ă lucrurile pe care le v zuse cu ochii ei pe marginea fântânii.ă

Monedă din Wolfsschanze are dou ă fe e ţ . Se apropie vremeacatastrofelor … I se p rea c n-are rost s repete cuvintele. Cuă ă ă

toate acestea, ajunsese aici doar fiindc ştia c un om însemnată ă fusese asasinat cu s lb ticie pentru c avertismentul lui eraă ă ă întemeiat.

402



Se apropie de b trân şi se aşez lâng el, conştient c uniiă ă ă ă ă oameni din pia o priveau ca şi cum ea ar fi fost slab de minte.ţă ă Vorbi încet, în german .ă

— Herr Gerhardt? Am venit de departe ca s v v d.ă ă ă— Ce domni scump … domni scump , scump .ţă ă ţă ă ă

— Vin din partea lui Herr Falkenheim. Îl mai ine i minte?ţ ţ

— Cuib de şoim? 24 Şoimilor nu le plac porumbeii mei. Le facr u. Prietenilor mei şi mie nu ne place de ei, nu-i aşa, frumoşilor?ă

Gerhardt se aplec şi-şi uguie buzele, pref cându-se că ţ ă ă s rut p s rile lacome care st teau pe jos.ă ă ă ă ă

— Omul acesta v-ar pl cea dac vi l-a i aminti, spuse Helden.ă ă ţ— Cum s -mi plac ce nu ştiu? Tu nu vrei nişte pâine? Dacă ă ă

vrei po i s m nânci, dar s-ar putea ca prietenii mei s seţ ă ă ă supere.

B trânul se îndrept greoi din şale şi arunc nişte f râmituri laă ă ă ă picioarele lui Helden.

— „Moneda din Wolfsschanze are dou fe e”, şopti Helden.ă ţ Atunci îi auzi cuvintele. Ritmul nu avu de suferit, cântecul încet şiintonat cu voce sub ire r mase la fel dar cuvintele începur sţ ă ă ă aib sens.ă

— A murit, nu-i aşa?… Nu-mi r spunde. F -mi semn din capă ă dac da sau nu. Vorbeşti cu un b trân ramolit care nu mai ştie ceă ă spune, ine minte.ţHelden fu prea uluit c s mai fac vreo mişcare. Şi prină ă ă ă simpla ei imobilitate b trânul îşi primi r spunsul. Continu ,ă ă ă p strând aceeaşi caden melodioas .ă ţă ă

— Klaus a murit. Deci, în cele din urm , l-au g sit şi l-au ucis.ă ă— A fost ODESSA, spuse ea. ODESSA l-a ucis. Erau zvastici

mâzg lite peste tot.ă— Asta a vrut s ne fac s credem Wolfsschanze.ă ă ăGerhardt arunc nişte f râmituri în aer. Porumbeii începur să ă ă ă se lupte între ei.— Haide i, frumoşilor! E ora ceaiului.ţSe întoarse spre Helden, cu o privire pierdut . ă— Ca de fiecare dat , ODESSA e apul isp şitor. Atât deă ţ ă

evident.— A i spus „Wolfsschanze”, şopti Helden. Un b rbat pe numeţ ă

Holcroft a primit o scrisoare în care era amenin at. A fost scrisţ ă

cu treizeci de ani în urm şi semnat de nişte oameni care s-auă ă 24 În original, „falcon’s home”, sintagm asem n toare fonetică ă ă

numelui Falkenheim (n. tr.).403



intitulat supravie uitorii din Wolfsschanze.ţPre de o clip , Gerhardt se opri din tremurat.ţ ă— N-au existat supravie uitori la Wolfsschanze, cu o singurţ ă

excep ie! Klaus Falkenheim. Au mai fost şi al ii acolo şi au r masţ ţ ă în via dar nu erau vulturi, ci nişte gunoaie. Iar acum auţă

impresia c a venit şi vremea lor.ă

— Nu în eleg.ţ— O s - i explic dar nu aici. Dup ce se întunec , vino la casaă ţ ă ă

mea de lâng lac. Cum mergi spre sud pe drumul din apropiereaă apei, exact la trei kilometri de la r spântie, se afl o c rare…ă ă ă

Îi d du îndrum rile ca şi cum ar fi rostit nişte cuvinte scriseă ă pentru un cântec pentru copii. Dup ce termin , se ridică ă ă anevoie, aruncându-le p s rilor ultimele f râmituri.ă ă ă

— Nu cred c-o s fii urm rit , spuse el zâmbind ca un omă ă ă senil, dar oricum mai întâi convinge-te. Avem de lucru şi trebuies ac ion m imediat… Haide i, frumoşilor! Ultimul festin,ă ţ ă ţ aripioarele mele.

404



37Un avion mic cu un singur motor se învârtea în cerc pe cerul

nop ii deasupra pajiştii întinse din Chambery. Pilotul aşteptaţ aprinderea celor dou şiruri de lumini: semnalul de aterizare. Laă sol se afla un alt aparat, un hidroavion cu ro ile încorporate înţ dispozitivul de alunecare pe ap , gata de plecare. Avea să ă decoleze la câteva minute dup ce primul avion ajungea laă cap tul pistei rudimentare şi avea s se îndrepte cu pre ioasaă ă ţ

înc rc tur spre nord, de-a lungul bra ului estic al Ronului,ă ă ă ţ trecând grani a elve ian la Versoix şi aterizând pe apa laculuiţ ţ ă Geneva, la dou sprezece mile nord de oraş. Înc rc tura n-aveaă ă ă nume dar acest lucru nu-i interesa pe pilo i. Pl tise la fel de multţ ă ca un traficant de droguri de cea mai înalt clas .ă ă

O singur dat ar tase o urm de emo ie şi asta la patruă ă ă ă ţ minute dup ce plecaser din Avignon, în direc ia Saint-Vallier,ă ă ţ când micul avion fusese surprins de o furtun cu grindin ,ă ă neaşteptat şi periculoas .ă ă

— S-ar putea ca vremea s fie prea urât pentru aparatul staă ă ă uşor, spusese pilotul. Ar fi mai în elept s ne întoarcem.ţ ă

— Zboar mai sus.ă— N-avem destul putere şi nici nu ştim cât de întins e frontul.ă— Atunci mergi prin el. Nu pl tesc doar transportul, ci şiă

respectarea unui program. Trebuie s ajung la Geneva înă noaptea asta.

— Dac suntem obliga i s coborâm pe fluviu e posibil s neă ţ ă ă aga e patrulele. N-avem nici un document de zbor.ţ— Dac suntem obliga i s coborâm pe fluviu, cump ră ţ ă ă

patrulele. Aşa cum au fost cump rate la grani , la Port-Bou, totă ţă aşa o s fie şi acum. Mergi mai departe.ă

— Şi dac ne pr buşim,ă ă madame? — F ce ştii c s nu ne pr buşim.ă ă ă ăSub ei, în întuneric, cele dou rânduri de lumini din Chamberyă

se aprinser unul dup altul. Pilotul înclin aparatul spre stângaă ă ă şi coborî în cerc, preg tindu-se de aterizare. Dup câtevaă ă secunde atinser solul.ă

405



— Eşti bun, spuse pre ioasa înc rc tur , umblând laţ ă ă ă închiz toarea centurii de siguran . Urm torul meu pilot e la fel?ă ţă ă

— La fel, madame , având un avantaj pe care eu nu-l am. Ştiepunctele de radar de la o zecime de mil aerian pe întuneric.ă ă Dar îndemân rile de genul sta se pl tesc.ă ă ă

— Cu drag inim , r spunse Althene.ă ă ă

Hidroavionul se ridic din nou în b taia vântului serii exact laă ă ora zece şi cincizeci şi şapte de minute. Zborul peste grani a de ţ la Versoix avea s fie efectuat la foarte joas altitudine şi aveaă ă s dureze foarte pu in, între dou zeci de minute şi o jum tate deă ţ ă ă or . Pentru un specialist era partea uşoar a c l toriei iară ă ă ă specialistul din cabina pilotului era un b rbat îndesat cu o barbă ă roşcovan şi cu un p r roşcat destul de rar. Morfolea un trabucă ă pe jum tate fumat şi vorbea englezeşte cu acel accent pronun ată ţ şi legat îndeobşte de Alsacia şi Lorena. Nu scoase un cuvânt înprimele minute ale zborului, dar când se hot rî s vorbească ă ă Althene fu uluit .ă

— Nu ştiu ce marf transporta i,ă ţ madame , dar a i fost dat înţ ă urm rire peste tot în Europa.ă

— Poftim? Cine m-a dat în urm rire şi de unde ştii? Nu mi s-aă pomenit numele; doar mi s-a garantat acest lucru!

— Buletinele trans-europene puse în circula ie de Interpol suntţ foarte precise. Rar se întâmpla ca poli ia interna ional s cauteţ ţ ă ă o femeie cu… m rog… vârsta şi înf işarea dumneavoastr .ă ăţ ă B nuiesc c v numi i Holcroft.ă ă ă ţ

— Nu b nui nimic.ăAlthene îşi încleşt mâinile pe centura de siguran , încercândă ţă

s -şi st pâneasc reac iile. Nu ştia de ce se mirase – b rbatul dină ă ă ţ ă Har Sha’alav îi spusese c erau pretutindeni – dar faptul c acestă ă Wolfsschanze avea o influen suficient de mare asupraţă Interpolului pentru a-i folosi aparatura fu de natur s-oă nelinişteasc . Trebuia s scape nu numai de naziştii dină ă Wolfsschanze, ci şi de re eaua de aplicare a legilor recunoscuteţ oficial. Era o capcan întins cu meşteşug, inând cont c seă ă ţ ă f cea vinovat de delicte incontestabile: c l torie sub paşaportă ă ă ă fals iar apoi f r paşaport. În plus, nu putea da nici un fel deă ă explica ie pentru aceste delicte. Dac ar face aşa ceva, l-arţ ă implica pe propriul ei fiu – fiul lui Heinrich Clausen – într-o

conspira ie atât de mare încât acesta ar fi distrus. Era o situa ieţ ţ extrem , care trebuia privit cu curaj; era posibil ca fiul ei să ă ă trebuiasc s fie sacrificat. Îns ironia consta în posibilitateaă ă ă

406



foarte serioas ca Wolfsschanze însuşi s fi ajuns la o în elegereă ă ţ secret cu autorit ile… Erauă ăţ pre tutindeni. Od at prins ,ă ă Wolfsschanze ar ucide-o înainte de-a fi în stare s spun ce ştia.ă ă

Putea s accepte ideea mor ii, nu îns şi pe aceea de a coborî ă ţ ă vocea. Se întoarse spre pilotul b rbos.ă

— De unde ştii de buletinul sta?ă

B rbosul ridic din umeri.ă ă— Dar de vectorii de radar de unde-oi şti? Dumneavoastr ă

pl ti i pe mine, eu îi pl tesc pe al ii. Nimic nu e mai frumos ca ună ţ ă ţ profit net în zilele astea.

— Buletinul spune de ce e… c utat … femeia aceasta?ă ă— E o dare în urm rire ciudat ,ă ă madame . Se afirm clar că ă

merge cu acte false dar nu trebuie ridicat . Toate mişc rileă ă urmeaz s fie anun ate la sediul din Paris al Interpolului, deă ă ţ unde se vor retransmite la New York.

— New York?— Acolo s-a formulat cererea. Poli ia din New York, un detectivţ

– locotenent pe nume Miles.— Miles? spuse Althene, încruntându-se. N-am auzit de el.— Poate c femeia asta o fi auzit, spuse pilotul.ăMutându-şi trabucul dintr-un col în altul al gurii. Altheneţ

închise ochii.— Ce-ai zice de-un profit foarte net?— Nu sunt comunist, nu-i un cuvânt care s m jigneasc . Ceă ă ă

a i dori?ţ— Ascunde-m în Geneva. Ajut -m s iau leg tura cu cineva.ă ă ă ă ăPilotul controla tabloul de bord, dup care f cu dreapta.ă ă— O s v coste.ă ă— Pl tesc, spuse ea.ă

Johann von Tiebolt m sura cu pasul apartamentul de la hotel,ă ca un animal gra ios, înfuriat şi chinuit. Auditoriu! Era compus dinţ fra ii Kessler; primul deputat al cantonului Geneva plecase deţ câteva minute. Cei trei erau singuri. Tensiunea era uşor desesizat.

— E undeva în Geneva, spuse von Tiebolt. Trebuie s fie.ă— Sub un nume fals, fireşte, ad ug Hans Kess, inându-şiă ă ţ

trusa medical la picioare. O s-o g sim. Problema e doar s neă ă ă r spândim oamenii, dup ce le d m desenul. Deputatul ne-aă ă ă spus s nu ne facem griji. Von Tiebolt se opri din mers.ă

407



— Evrei? Cu Nachrichtendienst? Întreb Erich exasperat.ă Pentru numele lui Dumnezeu, ce tot îndrugi?

— S-a organizat un atac asupra kibbutz-ului Har Sha’alav. Vinao s cad pe teroriştii din Rache. Sunt sigur c numele de „Hară ă ă Sha’alav” înseamn ceva pentru tine. În disperare de cauz ,ă ă

Nachrichtendienst s-a orientat spre evreii din Har Sha’alav.Gunoaiele între ele.— Aş dori o explica ie mai precis ! spuse Erich.ţ ă— Mai târziu. Trebuie s ne concentr m asupra celor doiă ă

Holcroft. Trebuie s …ăVon Tiebolt se opri, venindu-i brusc o idee.— Priorit ile. Analizeaz mereu care sunt priorit ile, ad ugăţ ă ăţ ă ă

el, ca pentru sine. Iar prima prioritate este documentul din LaGrande Banque de Geneve, ceea ce înseamn c fiul areă ă

întâietate. S -l g sim şi s -l izol m peă ă ă ă el. S -l inem în izolareă ţ absolut . Pentru scopul nostru, sunt suficiente treizeci de ore.ă

— Nu te urm resc, îl întrerupse Hans. Ce se întâmpl înă ă treizeci de ore?

— Noi trei de aici ne întâlnim cu directorii b ncii, spuse Erich.ă Se semneaz toate actele, în prezen a avoca ilor de la Grandeă ţ ţ Banque şi se respect toate legile elve iene. Banii sunt trimişi laă ţ Zurich iar luni diminea prelu m controlul.ţă ă

— Dar treizeci de ore de vineri diminea înseamn …ţă ă— Sâmb t la prânz, întregi von Tiebolt. Ne întâlnim cuă ă directorii sâmb t diminea a la nou . Singura problem legată ă ţ ă ă ă de eventuala noastr acceptare s-a pus doar în mintea luiă Holcroft. A avut Manfredi grij cu câteva luni în urm . Nu numaiă ă c suntem acceptabili, suntem aproape nişte sfin i.ă ţ

Scrisoarea mea de la M.I. 5 e pur şi simplu un corolar.Sâmb t la prânz problema e rezolvat .ă ă ă

— Sunt atât de ner bd tori s piard 780 de milioane deă ă ă ă dolari încât deschid banca sâmb t ?ă ăB rbatul blond zâmbi.ă— Am formulat cererea în numele lui Holcroft, din motive de

rapiditate şi confiden ialitate, directorii n-au obiectat – abiaţ aşteptau un motiv – şi nici Holcroft n-o s-o fac atunci când o s -iă ă spunem. Are motivele lui ca s vrea s se termine totul cât maiă ă repede. A ajuns la cap tul puterilor, mai mult de-atât nu maiă

rezist .ăVon Tiebolt îl privi pe Erich şi surâsul i se l rgi.ă— Pe amândoi ne consider prieteni şi oameni de n dejde; doiă ă

409



oameni de care are nevoie cu disperare. Felul în care amprogramat totul dep şeşte aştept rile.ă ă

Kessler d du din cap.ă— Pân sâmb t la prânz o s semneze şi condi ia final .ă ă ă ă ţ ă— Care condi ie final ? î ţ ă ntreb Hans, neliniştit. Ce înseamnă ă

asta? Ce are de semnat?— O s fie un lucru semnat de to i, r spunse von Tiebolt,ă ţ ă f când o pauz pentru a-şi sublinia ideea. Este oă ă cerin ţă a legilorelve iene legat de deblocarea unor asemenea conturi. Ne-amţ ă

întâlnit şi am în eles întru totul r spunderile care ne revin; amţ ă reuşit s ne cunoaştem şi s avem încredere unul în cel lalt. Prină ă ă urmare, în eventualitatea c unul dintre noi moare între timp,ă ceilal i doi îi preiau drepturile şi privilegiile în calitate de co-ţmoştenitori. Bineîn eles, cu excep ia stipendiei de dou milioane,ţ ţ ă care urmeaz s fie împ r it urmaşilor celui în cauz . Cele două ă ă ţ ă ă ă milioane – dobândite egal şi imposibil de transferat celorlal i ţ executori – înl tur din capul locului b nuiala de înşel ciune.ă ă ă ă

Cel mai tân r dintre fra ii Kessler fluier încet.ă ţ ă— Absolut sclipitor. Înseamn c aceast condi ie final ,ă ă ă ţ ă

aceast clauz în caz de deces prin care fiecare le transferă ă ă celorlal i propriile r spunderi, n-a trebuit s fie niciodat trecutţ ă ă ă ă

în contract… fiindc aşa e legea. Dac ar fi fost inclus , Holcroftă ă ă s-ar fi putut ar ta b nuitor de la bun început.ă ăMedicul cl tin din cap în semn de respect, în timp ce ochii îiă ă str luceau.ă

— Dar n-a fost, fiindc aşa eă legea .— Întocmai. Şi fiecare dispozi ie legal trebuie respectat .ţ ă ă

Peste o lun , peste şase s pt mâni, n-o s mai aib nici un fel deă ă ă ă ă importan dar pân nu facem progrese substan iale n-avemţă ă ţ voie s d m naştere la nici un fel de îngrijor ri.ă ă ă

— Am în eles asta, spuse Hans. Dar, aşa stând lucrurile,ţ înseamn c de sâmb t la prânz Holcroft poate fi sacrificat, nu?ă ă ă ăErich ridic o mân .ă ă— Mai bine d -i nişte pilule de-ale tale pentru câtva timp, caă

s -l avem la îndemâna dac e nevoie. Un bolnav mintal care încă ă ă tr ieşte… pân la distribuirea unei bune p r i din fonduri. După ă ă ţ ă aceea, n-o s mai conteze. Lumea o s fie prea preocupat ca să ă ă ă mai bage în seam un accident petrecut la Zurich. Dar acumă

trebuie s facem ce spune Johann. Trebuie s -l g sim pe Holcroftă ă ă înainte s -l g seasc maic -sa.ă ă ă ă— Şi, sub un motiv sau altul, ad ug von Tiebolt, s -l inemă ă ă ţ

410



izolat pân dup întâlnirea noastr de poimâine. Ea o s încerceă ă ă ă evident s dea de el şi atunci o s -i d m şi ei de urm . Avemă ă ă ă oameni în Geneva care se pot ocupa de restul.

Urm un moment de ezitare.ă— Ca întotdeauna, Hans, fratele t u, are în vedere directă

varianta optim . Dar r spunsul la întrebare e „da”. De sâmb tă ă ă ă

la prânz, Holcroft poate fi sacrificat. Dac stau bine s mă ă ă gândesc, nici nu cred c s pt mânile acelea în plus mai au vreună ă ă rost.

— Iar şi m superi, spuse savantul. M înclin în fa a min ii taleă ă ă ţ ţ ingenioase în multe privin e, dar o modificare a strategiei înţ momentul sta nu e deloc indicat . Holcroftă ă trebuie s fieă disponibil. Cum singur ai spus, pân nu facem „progreseă substan iale”, n-avem voie s d m naştere la nici un fel deţ ă ă

îngrijor ri.ă— Şi nici n-o s d m, r spunse von Tiebolt. Schimbarea peă ă ă

care o fac ar fi aprobat de ta ii noştri. Am modificat orarul.ă ţ— Ce-ai f cut?ă— Când am folosit cuvântul „îngrijor ri” m-am referit laă

respectarea legilor, nu la Holcroft. Legile sunt constante, vie ile ţ oamenilor niciodat .ă

— Ce orar? De ce?— Schimb ordinea întreb rilor şi o s - i po i r spunde singur,ă ă ă ţ ţ ă

spuse Johann, aşezându-se în fa a scaunului celui mai mareţ dintre fra ii Kessler. Care a fost singura arm de mare eficienţ ă ţă folosit de patria noastr în r zboi? Ce strategie i-ar fiă ă ă

îngenuncheat pe englezi dac n-ar fi existat nici o ezitare? Careă au fost fulgerele care au scuturat omenirea?

— Blitzkrieg-ul, spuse medicul, r spunzând în locul frateluiă s u.ă

— Da. Atacuri dure şi rapide, declanşate din senin. Oameni,arme şi aparatur care au n v lit peste grani e cu o viteză ă ă ţ ă extraordinar , l sând în urm dezordine şi jale. Popoare întregiă ă ă dezbinate, incapabile s strâng rândurile sau s ia hot râri.ă ă ă ă Blitzkrieg-ul, Erich. Acum trebuie s -l adapt m. N-avem voie să ă ă ezit m.ă

— Abstrac iuni, Johann! D -mi lucruri concrete!ţ ă— Foarte bine. Lucrul concret num rul unu: John Tennyson aă

scris un articol care mâine va fi preluat telegrafic şi transmispretutindeni. Tinamou inea nişte dosare despre care seţ zvoneşte c ar fi fost descoperite. Nume ale acelor oameniă

411



puternici care l-au angajat, date, surse de plat . O s aib efectulă ă ă unor şocuri electrice pentru toate marile puteri ale lumii. Lucrulconcret num rul doi: sâmb t , documentul de la Geneva esteă ă ă semnat iar fondurile sunt transferate la Zurich. Duminic , neă mut m la sediul nostru de acolo. Suntem aştepta i; toateă ţ

mijloacele de comunicare func ioneaz . Dac Holcroft e cu noi,ţ ă ă

Hans îl narcotizeaz ; dac nu, e mort. Lucrul concret num rulă ă ă trei: luni, averile devin valori disponibile şi intr sub controlulă nostru. Folosindu-ne de fusul orar al Greenwich-ului, începem s ă telegrafiem fondurile oamenilor noştri, concentrându-ne asupraobiectivelor principale. Pornim chiar de-aici din Geneva. ApoiBerlin, Paris, Madrid, Lisabona, Londra, Washington, New York,Chicago, Houston, Los Angeles şi San Francisco. La cinci, oraZurichului, ne mut m în Pacific. Honolulu, Insulele Marshall şiă Gilbert. La opt trecem în Noua Zeeland , Auckland şi Wellington.ă La zece e rândul Australiei – Brisbane, Sydney, Adelaide – dup ă care urmeaz Perth şi mai departe Singapore şi de-acolo Orientulă

îndep rtat. Prima faz se încheie la New Delhi. Pe hârtie, suntemă ă finan a i pe trei sferturi de glob. Lucrul concret num rul patru:ţ ţ ă dup alte dou zeci şi patru de ore, mar i, primim confirm ri că ă ţ ă ă fondurile au fost primite şi convertite în bani ghea , gata deţă

întrebuin are. Lucrul concret num rul cinci: o s dau dou zeci şiţ ă ă ă trei de telefoane de la Zurich. O s vorbesc cu dou zeci şi trei deă ă oameni din tot atâtea capitale care au apelat la serviciile lui

Tinamou. O s li se spun c o s li se solicite anumite lucruri peă ă ă ă durata urm toarelor câteva s pt mâni şi c trebuie s seă ă ă ă ă conformeze. Lucrul concret num rul şase: miercuri începeă dansul. Prima crim va fi simbolic . Cancelarul de la Berlin, şefulă ă Bundestagului. Pe urm pornim spre vest într-un nouă Blitzkrieg.

Von Tiebolt se opri o clip .ă— Miercuri, se activeaz Codul Wolfsschanze.ăSe auzi telefonul. La început nimeni nu p ru s -i dea aten ie.ă ă ţ

Pe urm von Tiebolt r spunse.ă ă— Da?Privi unul din pere i în timp ce ascult în linişte. În cele dinţ ă

urm vorbi.ă— Foloseşte cuvintele pe care i le-am spus, rosti el încet.ţ

Ucide-i.

Apoi închise.— Ce s-a întâmplat? întreb medicul.ăVon Tiebolt, r mas cu mâna pe telefon, r spunse pe un tonă ă

412



Avu loc un scurt schimb de replici, dup care se auzir nişte paşi.ă ă Holcroft aştept ca Willie s vin înapoi la telefon.ă ă ă

Distinse un sunet asem n tor unei tuse dar parc nu eraă ă ă numai atât. Ce era? Un început de strig t? Era un început deă strig t ă ?

— Willie?Linişte. Pe urm se auzi iar zgomotul unor paşi.ă— Willie?Deodat , Noel fu cuprins de friguri. Începu iar s -l doară ă ă

stomacul în timp ce-şi aminti cuvintele. Aceleaşi cuvinte !… E cineva la uş . Îi fac vânt şi m întorc imediat…ă ăUn alt englez. La patru mii de mile dep rtare, la New York. Şiă

un chibrit aprins în dreptul unei ferestre, de partea cealalt a ă unei cur i.ţ

Peter Baldwin.— Willie! Willie, unde eşti?! Willie!Se auzi un declic. Linia se întrerupse.O, Dumnezeule! Oare ce f cuse? Willie!ăPe frunte îi ap rur broboane de sudoare iar mâinile începură ă ă

s -i tremure.ă Trebuia s ajung la D’Accord! Trebuia s ajung acolo câtă ă ă ă

putea de repede ca s -l g seasc şi s -l ajute pe Willie. O.ă ă ă ă Doamne! Ar fi vrut s nu-l mai doar ochii atât de tare!ă ăIeşi în goan din cabina telefonic şi porni spre strad ,ă ă ă oprindu-se la maşin . Porni motorul, neştiind pentru o clip undeă ă se afl sau unde voia s mearg . D’Accord. Hotelul D’Accord! Seă ă ă g sea pe Rue des Granges ling Puits-Saint-Pierre; o stradă ă ă str juit de nişte case vechi şi uriaşe, adev rate conace.ă ă ă D’Accord era cel mai mare. Pe deal… care dea l? N-avea idee cums ajung acolo!ă ă

Merse în vitez pân la col ; circula ia era oprit . Url pe geamă ă ţ ţ ă ă la adresa unei femei care conducea o maşin aflat lâng a lui şiă ă ă care tres ri.ă

— V rog! Rue des Granges – pe unde s-o iau?ăFemeia refuz s dea ascultare strig telor lui. Îşi mut ochiiă ă ă ă

dinspre el şi privi drept înainte.— V rog, cineva a fost r nit! Cred c a fost r nit grav. V rog,ă ă ă ă ă

doamn ! Nu ştiu francez foarte bine. Nici german , nici… vă ă ă ă

rog!Femeia se întoarse iar spre el, cercetându-l pentru o clip . ă Apoi se aplec şi l s în jos geamul.ă ă ă

414



— Rue des Granges?— Da, v rog!ăÎi d du nişte instruc iuni rapide. Trecea de urm toarele cinciă ţ ă

str zi, f cea dreapta spre poalele dealului, apoi stânga…ă ăCircula ia se relu . Transpirând de zor, Noel încerc sţ ă ă ă

memoreze fiecare cuvânt, fiecare num r, fiecare cotitur .ă ă

Mul umi ridicând din nou tonul şi ap s pe accelerator.ţ ă ăI-ar fi fost imposibil s -şi aminteasc vreodat cum g siseă ă ă ă

vechea strad dar deodat îşi d du seama c ajunsese. Urcă ă ă ă ă panta abrupt spre vârf şi z ri literele plate şi aurite: HOTELă ă D’ACCORD.

Sim ind cum îi tremur mâinile, parc maşina şi ieşi. Trebuiaţ ă ă s-o blocheze. Încerc de dou ori s bage cheia dar nu izbuti s -ă ă ă ăşi st pâneasc propria mân . Aşa c îşi inu respira ia şi seă ă ă ă ţ ţ sprijini cu degetele de suprafa a metalic pân când tremuratulţ ă ă

încet . Acum trebuia s se controleze; trebuiaă ă să gândeasc ă. Şi,mai presus de orice, trebuia s fie prudent, se mai întâlnise şiă alt dat cu adversarul şi mai luptase împotriva lui. Putea s-o facă ă ă din nou.

Îşi ridic privirile spre intrarea frumos împodobit a Hoteluluiă ă D’Accord. Dincolo de uşile de sticl , reuşi s -l vad pe portarulă ă ă care vorbea cu cineva în hol. N-avea voie s intre pe acolo şi să ă ajung în hol; dac duşmanul îl prinsese în curs pe Willie Ellis,ă ă ă acum îl aştepta şi pe el.

V zu o alee îngust care cobora într-una din p r ile lateraleă ă ă ţ ale cl dirii. Pe peretele din piatr se g sea o firm : LIVRAISONS.ă ă ă ă

Undeva pe alee se afla o intrare de serviciu pentruaprovizionare. Îşi ridic gulerul impermeabilului şi str b tuă ă ă trotuarul, vârându-şi mâinile în buzunare şi sim ind metalulţ pistolului în dreapta şi cilindrul perforat al amortizorului înstânga. Se gândi la persoana care i le d duse, la Helden. Undeă era? Ce se întâmplase?

Pentru tine nimic nu mai este ca înainte…Absolut nimic.Ajunse la uş tocmai când un furnizor într-un halat alb pleca.ă

Ridic o mân şi-i zâmbi b rbatului.ă ă ă— Scuz -m , vorbeşti englezeşte?ă ă— Bineîn eles,ţ monsieur . Doar suntem la Geneva.

Fusese o glum nevinovat , atâta tot, dar americanul staă ă ă z p cit care zâmbea cu toat gura era dispus s -i pl tească ă ă ă ă ă cincizeci de franci pentru zdrean a aceea învechit , adic deţ ă ă

415



Pe urm îns le v zu: cercule e de sânge pe pervaz. Cinevaă ă ă ţ sângerase din belşug. Afar , lâng fereastr , se g sea o scar deă ă ă ă ă incendiu. Observ nişte dâre roşii pe trepte. Cine le coborâseă fusese grav r nit.ă

Oare s fi fost Willie?ă

— Willie? Willie, eşti aici? T cere.ăHolcroft d du fug în dormitor.ă ăNimeni.— Willie?Fu pe punctul de-a se întoarce când z ri nişte semne ciudateă

pe lemnul unei uşi închise. Lemnul era plin de scobituri aurite şide crini sculpta i cu migal în roz, alb şi bleu. Îns ceea ce v zuţ ă ă ă nu f cea parte din modelul rococo.ă

Erau nişte urme nedesluşite ale unor mâini al c ror contură avea linii însângerate.

Se apropie în grab de uş , lovind-o cu atâta for încâtă ă ţă lemnul se cr p şi pe alocuri se f cu nd ri.ă ă ă ţă ă

D du cu ochii de cel mai însp imânt tor lucru pe care îi fuseseă ă ă dat s -l vad . Cadavrul mutilat al lui Willie Ellis st tea îndoită ă ă peste marginea c zii goale, într-o balt de sânge. Avea r ni caă ă ă nişte g uri mari în piept şi burt , intestinele îi ieşiser prină ă ă c maşa muiat în lichidul roşu, gâtul îi fusese t iat atât de adâncă ă ă

încât capul abia i se mai inea legat de corp iar ochii îiţ încremeniser larg deschişi, privind în sus prad chinurilor.ă ă

Noel se pr buşi, încercând s inhaleze aerul care nu voia s -iă ă ă intre în pl mâni.ă

Abia atunci v zu cuvântul mâzg lit cu sânge pe pl cile deă ă ă deasupra cadavrului mutilat.

NACHRICHTENDIENST.

417



38Helden g si c rarea aflat la trei kilometri de r spântiaă ă ă ă

drumului care ieşea din Pres-du-Lac. Împrumutase o lantern de ă la portar şi acum o îndrepta cu raza de lumin în fa , începândă ţă s -şi croiasc drum prin p dure spre casa lui Werner Gerhardt.ă ă ă

Nu era ceva grozav, îşi spuse Helden, ajungând la construc ia ţ ciudat care sem na cu o fort rea de piatr în miniatur . Eraă ă ă ţă ă ă foarte mic – mai mic decât coliba lui Herr Oberst – dar din loculă ă unde st tea avu impresia c pere ii sunt foarte groşi. Razaă ă ţ lanternei lumin nişte buc i de piatr care ieşeau în eviden şiă ăţ ă ţă care fuseser cimentate pe ambele laturi aflate la vedere.ă Acoperişul era şi el foarte greu. Pu inele ferestre erau mici şi seţ g seau la o distan destul de mare de p mânt. Nu mai v zuseă ţă ă ă niciodat o asemenea cas . P rea desprins dintr-o carte deă ă ă ă poveşti pentru copii şi vr jit de nişte incanta ii magice.ă ă ţ

În acelaşi timp, îi d du r spunsul la o întrebare provocat deă ă ă observa iile portarului când o v zuse întorcându-se din pia aţ ă ţ satului, cu câteva ore în urm . ă

— L-a i g sit pe Gerhardt nebunul? Cic ar fi fost un mareţ ă ă diplomat înainte s-o ia razna. Se spune c vechii prieteni înc seă ă gândesc la el, deşi nu mai vine nimeni s -l vad . Pe vremuri însă ă ă veneau. I-au construit o cas zdrav n lâng lac. Nici un vânt deă ă ă ă iarn n-o s-o clinteasc vreodat din loc.ă ă ă

Nici vânturile, nici furtuna şi nici z pezile iernii nu puteau aveaă vreun efect asupra acestei case. Cineva pusese acolo mult suflet.Auzi sunetul unei uşi care se deschide. Helden tres ri speriat ,ă ă fiindc pe laturile pere ilor din spate nu se afla nici o uş . Peă ţ ă urm raza de lumin se opri asupra siluetei scunde a lui Werneră ă Gerhardt. St tea la marginea verandei de pe malul lacului şi laă un moment dat ridic o mân .ă ă

Oare cum reuşise b trânul s-o aud ?ă ă— V d c ai venit, spuse Gerhardt, f r urm de nebunie înă ă ă ă ă

voce. Hai repede, e frig aici în p dure. Intr şi stai în fa a focului.ă ă ţ O s bem un ceai.ă

418



Camera p rea mai mare decât ai fi b nuit privind construc iaă ă ţ de afar . Mobilierul masiv era vechi dar confortabil, având pieleă şi lemn din abunden . Helden se aşez pe o canapea, înc lzitţă ă ă ă de foc şi de ceai. Nu-şi d duse seama cât îi fusese de frig.ă

Vorbeau deja de câteva minute, Gerhardt r spunzându-i laă

prima întrebare înainte ca ea s aib ocazia s-o pun .ă ă ă— Am venit aici de la Berlin cu cinci ani în urm , trecând pe laă

Munchen, unde mi s-a stabilit deghizarea. Eram o „victim ” a ă ODESSEI, un om distrus care-şi tr ise ultimii ani senil şi singur.ă Sunt o prezen ridicol . Un medic de la clinic îmi p streaz fişaţă ă ă ă ă medical . Îl cheam Litvak, dac o s ai vreodat nevoie de el. Eă ă ă ă ă singurul care ştie c sunt perfect normal.ă

— Dar de ce a fost nevoie de deghizarea asta?— O s în elegi pe m sur ce-o s st m de vorb . Întâmpl tor,ă ţ ă ă ă ă ă ă

te-ai mirat c ştiam c eşti afar , spuse Gerhardt, zâmbind.ă ă ă Aceast c scioar primitiv de pe malul lacului este foarteă ă ă ă sofisticat . Nu se apropie nimeni f r s prind de veste. Se audeă ă ă ă un zumzet.

Surâsul b trânului disp ru.ă ă— Ei bine, ce s-a întâmplat cu Klaus?Ea îi spuse. Gerhardt r mase t cut o vreme, durerea citindu-i-ă ă

se în ochi.— Animalele , rosti el. Nu sunt în stare nici m car s executeă ă

pe cineva cu un dram de bun -cuviin , trebuie neap rat să ţă ă ă mutileze. Blestema i s fie!ţ ă

— Cine?— Falsul Wolfsschanze. Animalele. Nu vulturii.— Vulturii? Nu pricep.— Complotul de a-l ucide pe Hitler în iulie ’44 a fost o

conspira ie a generalilor. Ofi eri de carier – şi în principalţ ţ ă oameni de inut – care şi-au dat seama de ororile s vârşite deţ ă ă Fuhrer şi de nebunii din jurul lui. Nu asta era Germania pentrucare voiau s lupte. Obiectivul lor era s -l asasineze pe Hitler, să ă ă cear o pace dreapt şi s -i dea în vileag pe criminalii şi sadiciiă ă ă care ac ionaser în numele Reichului. Rommel i-a numit peţ ă aceşti oameni „adev ra ii vulturi ai Germaniei”.ă ţ

— Vulturii… repet Helden. „N-o s -i po i opri pe vulturi”…ă ă ţ

— Poftim? Întreb b trânul.ă ă— Nimic. Continua i, v rog.ţ ă— Bineîn eles c generalii au eşuat şi c a urmat o baie deţ ă ă

419



sânge. Dou sute doisprezece ofi eri, dintre care mul i doar vagă ţ ţ suspec i, au fost tortura i şi ucişi. Apoi, dintr-o dat ,ţ ţ ă Wolfsschanze a devenit pretextul folosit la eliminarea tuturordezacordurilor de opinii dinl untrul Reichului. Mii de oameni careă d duser glas unor critici politice sau militare absolută ă

nesemnificative au fost aresta i pe baz de probe false şiţ ă

executa i. Imensa majoritate nici nu auzise de un sediu alţ statului major aflat la Wolfsschanze, ca s nu mai vorbim deă vreun atentat la via a lui Hitler. Lui Rommel i s-a ordonat s seţ ă sinucid ca pedeaps pentru c a refuzat s duc la îndeplinireă ă ă ă ă alte cinci mii de execu ii f r judecat . Cele mai mari temeri aleţ ă ă ă generalilor s-au adeverit: demen ii puseser st pânire total peţ ă ă ă Germania. Asta au încercat s opreasc la Wolfsschanze. La acelă ă Wolfsschanze care era al lor : adev ratul Wolfsschanze.ă

— Acel Wolfsschanze care era… al lor? înt reb Helden.ă „Moneda din Wolfsschanze are dou fe e”.ă ţ

— Da, spuse Gerhardt. A mai existat un Wolfsschanze, un altgrup de oameni care doreau şi ei tot uciderea lui Hitler. Dar dinmotive total diferite. Aceşti oameni aveau impresia c el d duseă ă greş. I-au sesizat sl biciunile şi capacitatea diminuat de ac iune.ă ă ţ Au dorit s înlocuiasc nebunia care exista cu o alt nebunieă ă ă mult mai eficient . În planurile lor nu exista nici un fel de apelă pentru pace, ci doar continuarea înverşunat şi deplin aă ă r zboiului. Strategiile lor includeau metode tactice folosite pentruă ultima dat cu sute de ani în urm , când armatele mongoleă ă f cuser ravagii în Asia. Popoare întregi luate prizoniere, execu iiă ă ţ

în mas pentru cele mai mici infrac iuni, o st pânire bazat peă ţ ă ă abuzuri atât de cumplite încât lumea ar cere armisti iu, fie şiţ doar în numele omeniei.

Gerhardt se opri. Când continu , vocea îi era plin de ur .ă ă ă— Acesta era falsul Wolfsschanze, acel Wolfsschanze care n-arfi trebuit s existe niciodat . Iar ei, oameniiă ă acestui

Wolfsschanze, îşi continu misiunea şi-n ziua de azi.ă— Totuşi, oamenii ştia au f cut parte din conspira ia careă ă ţ

urm rea s -l ucid pe Hitler, spuse Helden. Cum de-au sc pat?ă ă ă ă— Transformându-se în oamenii cei mai fideli ai lui Hitler. S-au

regrupat rapid, simulând dezgustul în fa a tr d rii şi dându-i deţ ă ă gol pe ceilal i. Ca de obicei, zelul şi cruzimea l-au impresionat peţ

Fuhrer; vezi tu, în esen acesta era foarte laş la modul concret,ţă fizic. Pe câ iva dintre ei i-a îns rcinat cu îndeplinirea execu iilor,ţ ă ţ delectându-se cu devotamentul lor.

420



Helden se apropie de marginea canapelei.— A i spus c aceşti oameni, din cel lalt Wolfsschanze, îşiţ ă ă

continu misiunea şi-n ziua de azi. Îns probabil c între timp ceiă ă ă mai mul i dintre ei au murit.ţ

B trânul oft .ă ă

— Înseamn c într-adev r n-ai idee, nu-i aşa? Klaus aşa mi-aă ă ă

spus.— Şti i cine sunt?ţ întreb Helden.ă— Sigur. Chiar tu ai pus scrisorile la poşt . ă— Am pus o mul ime de scrisori la poşt pentru Herr Oberst.ţ ă

Dar nici una cu destina ia Neuchâtel.ţ— Pe cele care-mi erau adresate mie le-am primit.— V-a scris despre mine?— Adeseori. Te-a iubit foarte mult.Zâmbetul lui Gerhardt era cald dar disp ru treptat, pe m sură ă ă

ce continu s vorbeasc .ă ă ă— M-ai întrebat cum e posibil ca oamenii falsului Wolfsschanze

s -şi îndeplineasc misiunea şi-n ziua de azi. Ai dreptate, fireşte.ă ă Mul i au murit. Prin urmare, nu de ei e vorba, ci de copiii lor.ţ

— Copiii.— Da. Sunt pretutindeni, în fiecare oraş, provincie şi ar . Înţ ă

fiecare profesie şi în fiecare grup politic. Rolul lor este s exerciteă o presiune constant , convingându-i pe oameni c ar putea tr iă ă ă mult mai bine dac cei puternici ar protesta împotriva sl biciunii.ă ă Vocile înfuriate iau locul solu iilor autentice, r utatea seţ ă instaleaz unde înainte domnea ra iunea. Aşa se întâmpl pesteă ţ ă tot şi doar foarte pu ini dintre noi ştiu despre ce e vorba: oţ preg tire masiv . Copiii au crescut.ă ă

— De unde au venit?— Acum ajungem la miezul problemei. Iar asta o s - i deaă ţ

r spunsul la alte întreb ri, spuse b trânul, aplecându-se în fa a.ă ă ă ţ S-a numit „Opera iunea Sonnenkinder” şi a avut loc în 1945. Miiţ de copii între şase luni şi şaisprezece ani au fost scoşi dinGermania. Trimişi în toate p r ile lumii…ă ţ

În timp ce Gerhardt îi spuse povestea, Helden sim i cum i seţ face r u, la modul cel mai concret cu putin .ă ţă

— S-a întocmit un plan, continu Gerhardt, prin care milioaneă şi milioane de dolari aveau s fie disponibili pentruă Sonnenkinder

dup o anumit perioad de timp. Aceasta a fost calculat prină ă ă ă proiect ri ale ciclurilor economice normale şi a ajuns s fie deă ă treizeci de ani.

421



Felul cum Helden trase brusc aer în piept îl întrerupse, darnumai pentru o clip .ă

— A fost un plan conceput de trei b rba i…ă ţUn strig t ieşi din gâtul lui Helden.ă… Aceşti trei b rba i aveau acces la fonduri incalculabile iară ţ

unul dintre ei era poate cel mai str lucit finan ist al timpuluiă ţ

nostru. El şi numai el a asigurat reunirea for elor economiceţ interna ionale care au determinat ascensiunea lui Adolf Hitler. Iarţ când Reichul acestuia l-a dezam git, s-a lansat în crearea altuia.ă

— Heinrich Clausen… şopti Helden. O, Doamne, nu!… N oe l! O,Dumnezeule, Noel!

— A fost întotdeauna un simplu instrument, un canal descurgere a banilor. Nu ştie nimic.

— Înseamn c …ă ăHelden f cu ochii mari; durerea din tâmple i se ascu i.ă ţ— Da, spuse Gerhardt, luându-i o mân . A fost ales un b iat,ă ă

tot unul dintre fii. Un copil extraordinar, un membru al tineretuluihitlerist animat de un devotament fanatic. Sclipitor şi frumos. Afost supravegheat, crescut şi preg tit pentru o anumit misiuneă ă

în via .ţă— Johann… O, Dumnezeule mare, e Johann.— Da. Johann von Tiebolt. El e cel care îi va aduce pe

Sonnenkinder la putere peste tot în lume.Sunetul ca un r p it pe care-l auzea în jurul tâmplelor crescuă ă

în intensitate iar b t ile ca de tob i se p reau c vibreaz caă ă ă ă ă ă nişte tunete. Imaginile începur s -şi piard conturul. Camera seă ă ă

învârti în jurul ei şi se aşternu întunericul. Helden se pr buşi înă gol.

Deschise ochii, neştiind cât de mult z cuse f r cunoştin .ă ă ă ţă Gerhardt reuşise s-o sprijine de canapea şi-i inea un pahar deţ coniac în dreptul gurii. Ea lu paharul în mân şi înghi i iară ă ţ alcoolul îşi f cu efectul imediat, readucând-o la momentulă cumplit de mai înainte.

— Johann, şopti ea, rostind numele ca şi cum ar fi scos unstrig t de durere. De aceea Herr Oberst…ă

— Da, spuse b trânul, anticipându-i vorbele. De aceea te-aă

adus Klaus la el. R zvr tita fiic a lui von Tiebolt, n scut la Rioă ă ă ă ă şi înstr inat de fratele şi de sora ei. Înstr inarea asta eraă ă ă adev rat sau erai folosit pentru infiltrarea în rândurileă ă ă

422



tineretului german r t cit şi nemul umit? Trebuia s ştim.ă ă ţ ă— Folosit şi apoi ucis , ad ug Helden, cutremurându-se. Auă ă ă ă

încercat s m ucid la Montereau. O, Doamne, propriul meuă ă ă frate .

B trânul se ridic anevoie.ă ă

— M tem c te înşeli, spuse el. A fost o dup -amiaz tragic ,ă ă ă ă ă

plin de greşeli. Cei doi oameni care v-au urm rit erau de-aiă ă noştri. Primiser instruc iuni precise: s afle tot ce se putea aflaă ţ ă despre Holcroft. Pe atunci înc era un factor necunoscut. F ceaă ă parte din Wolfsschanze? Din Wolfsschanze-ul lor? Dac era ună simplu instrument de distribuire a banilor, r mânea în via şi îlă ţă convingeam s ni se al ture. Dac f cea parte din Wolfsschanze,ă ă ă ă

îl ucideam. În acest ultim caz, ai fi fost luat de acolo înainte să ă p eşti ceva şi s fii implicat . Din motive care ne scap , oameniiăţ ă ă ă noştri s-au decis s -l ucid .ă ă

Helden îşi coborî privirile.— Johann a pus un om s ne urm reasc în dup -masa aceea.ă ă ă ă

Ca s afle pe cine interesa persoana lui Noel.ăGerhardt se aşez .ă— Înseamn c oamenii noştri l-au v zut şi au crezut c eă ă ă ă

vorba de o întâlnire cu von Tiebolt, cu un emisar alSonnenkinder -Wox . Pentru ei Holcroft f cea într-adev r parte dină ă Wolfsschanze. Nu le-a mai trebuit altceva.

— A fost greşeala mea, explic Helden. Când omul acela m-aă luat de bra în mul ime, mi s-a f cut fric . Mi-a spus c trebuie sţ ţ ă ă ă ă merg cu el. Vorbea german . Am crezut c era din ODESSA.ă ă

— Era vorba de ceva radical opus. Era un evreu dintr-un locnumit Har Sha’alav.

— Un evreu?Gerhardt îi povesti pe scurt despre ciudatul kibbutz din

deşertul Negev.— Ei alc tuiesc mica noastr armat . Expediem o telegram şiă ă ă ă ni se trimit oameni. Simplu ca bun ziua.ă

Trebuie s se transmit ordinele… oamenilor curajoşi care vor ă ă ap ra ultima baricad . Helden în elese cuvintele lui Herr Oberst.ă ă ţ

— O s trimite i telegrama acum?ă ţ— Tu o s-o trimi i. Mai devreme, am pomenit de un anumeţ

doctor Litvak de la clinic . Fişa mea medical se afl la el, pentruă ă ă

eventualii curioşi. E omul nostru. Are o instala ie de radioemisieţ cu raz lung de ac iune şi comunic m în fiecare zi. E preaă ă ţ ă periculos s am un telefon aici. Du-te la el disear . Ştie codurileă ă

423



şi o s ia leg tura cu Har Sha’alav. Trebuie trimis o echip laă ă ă ă Geneva iar tu o s le spui ce s fac . Johann, Kessler şi chiar Noelă ă ă Holcroft, dac nu mai poate fi readus pe calea cea bun , trebuieă ă ucişi. Fondurile acelea n-au voie s se risipeasc .ă ă

— Pe Noel o s -l conving eu.ă

— Sper s po i, de dragul t u. S-ar putea s nu fie chiar aşaă ţ ă ă

simplu cum crezi. A fost manipulat într-un mod sclipitor. A ajunss fie profund convins, mergând pân la r zbunarea unui tat peă ă ă ă care nici m car nu l-a cunoscut.ă

— De unde şti i?ţ— De la maic -sa. Ani de zile am crezut c f cea parte dină ă ă

planul lui Clausen şi am aşteptat. Pe urm am luat-o la întreb riă ă şi am aflat c nu se pusese niciodat problema. Fusese doară ă calea de acces la instrumentul perfect, precum şi autoarea lui.Cine altul în afara lui Noel Clausen-Holcroft, a c rui origineă fusese ştears din toate registrele, r mânându-i doar în propriaă ă minte, ar fi acceptat condi iile de secret deplin cerute deţ documentul de la Geneva? Un om obişnuit ar fi consultat unspecialist în probleme juridice şi financiare. Dar Holcroft,

încrez tor în testament, a p strat totul pentru el.ă ă— Dar trebuia s fieă convins , spuse Helden. E un om puternic

şi foarte moral. Cum puteau s-o fac ? ă— Cum po i convinge pe oricine c lupt pentru o cauz just ?ţ ă ă ă ă

întreb retoric b trânul. Având grij s existe oameni care să ă ă ă ă încerce cu disperare s -l opreasc . Am citit rapoartele de la Rio.ă ă Întâlnirea lui Holcroft cu Maurice Graff, acuza iile formulate laţ ambasad . Totul a fost o şarad . N-a încercat nimeni s -l ucid laă ă ă ă Rio dar asta a vrut Graff s -l fac s cread .ă ă ă ă

— Face parte din ODESSA.— Nici vorb . E unul din conduc torii falsului Wolfsschanze…ă ă

singurul Wolfsschanze care a mai r mas. Mai bine zis, a fost. Aă murit.— Poftim?— Împuşcat ieri de un b rbat care a l sat un bilet în careă ă

pretindea c era o r zbunare din partea evreilor portughezi.ă ă Opera fratelui t u, bineîn eles. Graff era prea b trân şi ar gos.ă ţ ă ţă Îşi îndeplinise misiunea.

Helden puse paharul de coniac pe podea. Trebuia s pună ă

întrebarea.— Herr Gerhardt, de ce n-a i dat niciodat în vileag toatţ ă ă opera iunea Geneva?ţ

424



B trânul îi înfrunt privirea inchizitorial .ă ă ă— Fiindc darea în vileag a Genevei ar fi doar o treab f cută ă ă ă

pe jum tate. Imediat dup asta am fi fost ucişi. Dar nu conteaz .ă ă ă E vorba de restul.

— Restul?

— Cealalt jum tate. Cine sunt aceştiă ă

Sonnenkinder ? Cum îicheam ? Unde se afl ? Acum treizeci de ani s-a redactat o listă ă ă principal , trebuie s fie la fratele t u. Este imens – sute deă ă ă ă pagini – şi în mod sigur e ascuns undeva. Von Tiebolt ar fi gataă s moar în fl c ri şi tot n-ar spune unde e. Dar trebuie s maiă ă ă ă ă fie încă o list ! Una scurt , poate doar de câteva pagini. Ori o areă ă la el, ori pe undeva prin preajm . Cuprinde identit ile tuturoră ăţ celor care urmeaz s primeasc fonduri. Aceştia or s fieă ă ă ă oameni de ac iune în care Wolfsschanze are încredere. Iarţ aceasta e lista care poate şi trebuie s fie g sit . Trebuie s leă ă ă ă spui solda ilor din Har Sha’alav s-o g seasc . S opreascţ ă ă ă ă distribuirea banilor şi s g seasc lista. E singura noastră ă ă ă speran .ţă

— O s le spun, rosti Helden. Şi or s-o g seasc .ă ă ăPrivi în alt parte, cufundat în alte gânduri.ă ă— Wolfsschanze. Chiar şi scrisoarea scris lui Noel Holcroftă

acum mai bine de treizeci de ani – în care acesta îl implor şi îlă amenin a – f cea parte din plan.ţ ă— Au rugat şi au amenin at în numele vulturilor dar au fost deţ partea jigodiilor.

— El n-avea de unde s ştie.ă— Nu, n-avea. Numele de „Wolfsschanze” invit la venera ie,ă ţ

este un simbol al vitejiei. Acesta era singurul Wolfsschanze decare putea fi legat Holcroft. Nu avea cunoştin de cel laltţă ă Wolfsschanze, al gunoaielor. Nimeni nu avea. Cu o excep ie. ţ

— Herr Oberst?— Falkenheim, exact.— Cum a sc pat?ă— Prin cea mai simpl coinciden posibil . Printr-o confuzieă ţă ă

de persoan , spuse Gerhardt, apropiindu-se de c min şiă ă împingând lemnele cu un v trai. Printre uriaşii din Wolfsschanzeă se afla şi comandantul sectorului belgian, Alexander vonFalkenhausen. Falkenhausen , Falkenheim. Klaus Falkenheim

plecase din Prusia de R s rit la o întrunire la Berlin. Cândă ă tentativa de atentat a dat greş, Falkenhausen a reuşit s ia într-ăun fel leg tura cu Falkenheim prin radio şi s -i anun e dezastrul.ă ă ţ

425



spuneam o rug ciune.ă— V aduc veşti de la Har Sha’alav.ăB trânul r sufl uşurat şi-i f cu un semn din cap lui Helden.ă ă ă ă— E de-ai noştri, spuse el, tr gând z vorul. Numai noi ştim deă ă

Har Sha’alav.

Uşa se deschise. Timp de o frac iune de secund Heldenţ ă

înghe , dup care âşni de pe scaun şi se arunc pe podea.ţă ă ţ ă Silueta din prag inea în mân o arm cu eava groas ;ţ ă ă ţ ă detun tura fu asurzitoare. Gerhardt se arcui pe spate, p mântulă ă

îi fugi de sub picioare iar corpul i se transform într-o masă ă contorsionat şi plin de sânge, r mânând o clip în aer înainteă ă ă ă de a se pr buşi peste birou.ă

Helden se târî în spatele fotoliului din piele, c utându-şiă pistolul ascuns sub fust . ă

Se auzi înc o împuşc tur la fel de asurzitoare ca prima.ă ă ă Sp tarul din piele al fotoliului zbur sfârtecat dintre tijele deă ă sus inere. Apoiţ încă una, dup care sim i o durere şi avu oă ţ senza ie de rece ca ghea a în picior. Sângele îi mânji tot ciorapul.ţ ţ

Ridic pistolul şi ap s de mai multe ori pe tr gaci, nedându-şiă ă ă ă seama dac ocheşte sau nu şi încercând s nimereasc siluetaă ă ă uriaş aflat în întuneric în fa a uşii.ă ă ţ

Îl auzi pe b rbat ipând. Cuprins de panic , se lovi de perete,ă ţ ă ă ca o insect încol it şi prins în curs , pe punctul de a-şi pierdeă ţ ă ă ă via a atât de neînsemnat . Lacrimile continuar s -i şiroiasc peţ ă ă ă ă obraji în timp ce inti din nou şi ap s pe tr gaci, pân când nuţ ă ă ă ă se mai auzi nici o împuşc tur , ci doar declicurile deprimante aleă ă pistolului r mas f r gloan e. Groaza o f cu s scoat un ip t;ă ă ă ţ ă ă ă ţ ă nu mai avea muni ie. Sper din suflet c o s moar repede.ţ ă ă ă ă

Îşi auzi ipetele – leţ auzi cu adev rat – ca şi cum ar fi plutită undeva în v zduh, privind haosul şi fumul de dedesubt.ă

Chiar era fum. Peste tot. Umpluse camera iar aburii în ep toriţ ă îi provocau usturimi ale ochilor, orbind-o. Nu în elegea. Nu seţ întâmplase nimic.

Apoi auzi nişte cuvinte rostite cu voce slab , şoptit .ă ă— Copila mea…Era Gerhardt! Plângând cu suspine, se sprijini cu mâna de

perete şi se d du mai încolo. Îşi târî piciorul plin de sânge şi seă apropie de locul de unde venise şoapta.

Fumul începuse s se împr ştie. V zu silueta ucigaşului. Z ceaă ă ă ă pe spate, având câteva cercule e roşii în gât şi pe frunte. Murise.ţGerhardt era pe moarte. Se târî pân la el şi-i atinse chipul cuă

427



o mân , stropindu-l cu propriile lacrimi.ă— Copila mea… du-te la Litvak. Trimite telegrama la Har

Sha’alav. P zeşte-te de Geneva.ă— S m p zesc!…ă ă ă— Tu, copil . Ei ştiu c ai venit la mine. Wolfsschanze te-aă ă

v zut… Doar tu ai mai r mas. Nachricht…ă ă

— Ce?— Tu eşti… Nachrichtendienst.Capul lui Gerhardt se îndep rt de chipul ei, alunecând încet.ă ă

B trânul murise.ă

428



39Pilotul cu barb roşcat mergea gr bit pe Rue des Granges,ă ă ă

îndreptându-se spre maşina parcat . Din interior, Althene îl v zuă ă apropiindu-se. Era îngrijorat . De ce nu-l adusese pilotul şi pe fiulă ei? Şi de ce se gr bea aşa?ă

Pilotul se instal la volan, f când o scurt pauz ca s -şiă ă ă ă ă recapete suflul.

— La D’Accord e z p ceal mare,ă ă ă madame . O crim .ăAlthene încremeni.— Noel? E vorba de fiul meu?— Nu. Un englez.— Cine era?— Un b rbat pe nume Ellis. William Ellis.ă— Doamne sfinte! exclam Althene, strângând poşeta. Noelă

avea un prieten la Londra pe care-l chema Ellis. Vorbea destul dedes despre el. Trebuie s dau de fiul meu!ă

— Dar nu acolo, madame . Şi nu dac exist vreo leg tur întreă ă ă ă fiul dumneavoastr şi englez. Poli ia e peste tot şi sunte i dat înă ţ ţ ă urm rire.ă

— Caut un telefon.ă— O s sun eu. S-ar putea s fie ultimul lucru pe care-l facă ă

pentru dumneavoastr , ă madame . N-am chef s fiu amestecat înă crim , n-a fost vorba de aşa ceva în în elegerea la care am ajuns.ă ţ

Merser cu maşina aproape cincisprezece minute înainte că ă pilotul s se conving c nu-i urm rea nimeni.ă ă ă ă— De ce s ne urm reasc ? î ă ă ă ntreb Althene. Nu m-a v zută ă nimeni. N-ai pomenit nici numele meu nici pe al lui Noel.

— Nu e vorba de dumneavoastr , ă madame , ci de mine. Nu mi-am propus cu orice chip s fraternizez cu poli ia din Geneva. Amă ţ mai c lcat şi eu strâmb la via a mea. Nu ne în elegem preaă ţ ţ grozav.

Intrar în zona lacului, în timp ce pilotul scrut str zile înă ă ă

c utarea unui telefon mai ferit. G si unul, trase maşina lângă ă ă bordur şi d du fuga la cabin . Althene îl privi cum vorbeşte.ă ă ă Apoi el se întoarse, se aşez la volan cu mişc ri mai lente decâtă ă

429



când plecase şi r mase pe loc o clip , încruntându-se.ă ă— Pentru Dumnezeu, ce s-a întâmplat?— Nu-mi place, spuse el. Aşteptau un telefon de la

dumneavoastr .ă— Bineîn eles. Fiul meu a aranjat în felul sta.ţ ă

— Dar n-a i fost dumneavoastr la telefon. Am fost eu.ţ ă

— Ce conteaz ? Am pus pe cineva s sune în locul meu. Ce-auă ă spus?

— Nu au , ci a. Un b rbat. Iar ceea ce a spus mi s-a p rut multă ă prea precis. În oraşul sta lumea nu prea se înghesuie s teă ă bombardeze cu informa ii. Detaliile de acest gen se transmitţ doar când urechea recunoaşte vocea sau când se folosescanumite cuvinte care înseamn c destinatarul are dreptul să ă ă ştie.

— Care a fost informa ia? întreb Althene iritat .ţ ă ă— O întâlnire. Cât mai repede cu putin . La zece kilometriţă

nord, pe drumul spre Vesenaz. Pe partea estic a lacului. A spusă c fiul dumneavoastr o s fie acolo.ă ă ă

— Atunci îi d m drumul.ă— Îi „d m”,ă madame !— Aş dori s negociem mai departe.ăÎi oferi cinci sute de dolari americani.— A i înnebunit, spuse el.ţ— Prin urmare, ne-am în eles?ţ— Cu condi ia ca, pân când v întâlni i cu fiulţ ă ă ţ

dumneavoastr , s face i exact ce v spun, r spunse el. Nuă ă ţ ă ă accept atâ ia bani ca s ratez. Şi oricum, dac nu e acolo, nu mţ ă ă ă priveşte. M pl ti i.ă ă ţ

— Te pl tesc. S mergem.ă ă— Foarte bine.Pilotul porni maşina.— De ce eşti b nuitor? Mie mi se pare logic, spuse Althene.ă— V-am spus. Oraşul sta are un cod de conduit aparte. Laă ă

Geneva, telefonul joac rolul curierului. Ar fi trebuit s fie dat ună ă al doilea num r, la care s pute i vorbi personal cu fiulă ă ţ dumneavoastr . Când am sugerat eu lucrul sta, mi s-a spus că ă ă nu e timp.

— Absolut posibil.

— Aşa o fi, dar mie nu-mi place. Centralista mi-a spus c -mi dă ă leg tura la recep ie dar omul cu care am vorbit numai func ionară ţ ţ nu era.

430



— De unde ştii?— Recep ionerii pot fi arogan i – adeseori chiar sunt – nu însţ ţ ă

şi curioşi. Omul cu care am vorbit era. Şi nu era din Geneva.Avea un accent pe care nu l-am putut localiza. O s face i exactă ţ ce v spun,ă madame .

Von Tiebolt puse receptorul în furc şi zâmbi satisf cut.ă ă— E a noastr , spuse el simplu, apropiindu-se de canapeauaă

unde Hans Kessler st tea întins şi-şi inea o pung de ghea peă ţ ă ţă obrazul drept, având chipul învine it şi în câteva locuri cusut deţ medicul personal al primului deputat.

— Vin cu tine, spuse Hans, cu vocea sugrumat de mânie şiă durere.

— Nu cred, interveni fratele s u dintr-un fotoliu aflat înă apropiere.

— N-ai voie s fii v zut, ad ug von Tiebolt. O s -i spunem luiă ă ă ă ă Holcroft c ai fost re inut.ă ţ

— Nu! r cni doctorul, izbind cu pumnul în m su a pentruă ă ţ cafea. Te priveşte ce-i spui lui Holcroft dar disear merg cu tine.ă C eaua asta e vinovat de toat povestea!ăţ ă ă

— Aş zice că tu eşti, spuse von Tiebolt. S-a ivit o treab şi aiă vrut neap rat s-o faci. Ai fost foarte ner bd tor. Aşa eştiă ă ă

întotdeauna în chestiuni de genul sta. Omul pornirilor trupeşti.ă— N-a vrut s moar ! F t l ul la pur şi simplu n-a vrut să ă ă ă ă ă ă

moar ! url el. Are o for de speriat. Uite ce mi-a f cut la burt !ă ă ţă ă ăÎşi smulse c maşa din pantaloni şi şi-o inu sub b rbie, dând laă ţ ă

iveal un model alc tuit dintr-o mul ime de firicele negreă ă ţ încrucişate, dispus în arc de cerc.

— M-a sfâşiat cu mâinile goale! Cu mâinile goale!Erich Kessler îşi întoarse privirea de la rana fratelui s u. ă— Ai avut noroc c ai plecat f r s te vad nimeni. Acumă ă ă ă ă

trebuie s te scoatem din hotel. Poli ia i-a luat pe to i la întreb ri.ă ţ ţ ă— Aici n-o s vin , ripost Hans înfuriat. A avut grij deputatul.ă ă ă ă— Totuşi, un poli ist curios care ar intra pe uş ar puteaţ ă

complica lucrurile, spuse von Tiebolt, uitându-se la Erich. Hanstrebuie s plece. Ochelari închişi la culoare, fular, p l rie.ă ă ă Deputatul e în hol.

B rbatul blond îşi mut privirea asupra fratelui r nit.ă ă ă— Dac po i s te mişti, o s ai ocazia s te revanşezi cuă ţ ă ă ă Holcroft cea b trân . Poate asta s te fac s te sim i mai bine.ă ă ă ă ă ţ

431



— Pot s m mişc, spuse Hans, cu fa a schimonosit deă ă ţ ă durere.

Johann se întoarse iar spre cel mai mare dintre fra ii Kessler.ţ— Tu r mâi aici, Erich. Holcroft o s înceap imediat s suneă ă ă ă

dar n-o s -şi dezv luie identitatea pân n-o s - i recunoască ă ă ă ţ ă

vocea. Fii amabil; arat -te preocupat. Spune-i c am luată ă

leg tura cu tine la Berlin şi c te-am rugat s vii aici devreme,ă ă ă precum şi c am încercat s -l sun şi pe el la Paris dar plecaseă ă deja. Pe urm spune-i c suntem şoca i amândoi. Omul care aă ă ţ fost ucis întrebase de el. Suntem îngrijora i amândoi pentruţ siguran a lui.ţ Nu are voie s fie v zut la D’Accord.ă ă

— I-aş mai putea spune c un om care corespundea descrieriiă lui a fost observat plecând pe uşa de serviciu, ad ug savantul. Eă ă

înc sub impresia şocului, o s cread . O s -i creasc panica.ă ă ă ă ă— Excelent. Întâlneşte-te cu el şi du-l la Excelsior. Pune-l s se ă

treac în registru sub numele de – b rbatul blond se opri o clip ,ă ă ă stând pe gânduri – sub numele de Fresca. Dac mai are îndoieli,ă chestia asta o s i le risipeasc . N-a mai folosit niciodat numeleă ă ă

sta în prezen a ta; o s -şi dea seama c ne-am întâlnit şi amă ţ ă ă discutat.

— Bine, spuse Erich. Iar la Excelsior o s -i explic c , din cauzaă ă a tot ce s-a întâmplat, ai luat leg tura cu directorii b ncii şi aiă ă fixat conferin a pentru mâine diminea . Cu cât se termin maiţ ţă ă repede, cu atât putem s ajungem mai degrab la Zurich ca să ă ă aplic m m surile de securitate cuvenite.ă ă

— Înc o dat , excelent, Herr Professor. Vino, Hans, spuse vonă ă Tiebolt, te ajut eu.

— Nu-i nevoie, spuse taurul care fusese c pitanul echipei deă fotbal a regiunii Munchen, îns expresia îi contrazicea cuvintele.ă Adu-mi geanta, atâta tot.

— Sigur, spuse von Tiebolt, ridicând trusa medical din piele.ă Sunt fascinat. Trebuie s -mi spui ce ai de gând s injectezi. ineă ă Ţ minte c avem nevoie de o moarte, nu de o crim .ă ă

— Nu- i face griji, spuse Hans. Totul e marcat cum se cuvine.ţ N-o s existe nici un fel de greşeal .ă ă

— Dup ce ne întâlnim cu madam Holcroft, spuse von Tiebolt,ă punându-i un palton pe umeri lui Hans, hot râm dac Hansă ă r mâne disear aici. Poate la locuin a deputatului.ă ă ţ

— Bun idee, aprob savantul. Medicul o s fie oricând laă ă ă dispozi ie.ţ— N-am nevoie de el, se împotrivi Hans, respirând şuierat

432



printre din ii încleşta i şi mergând şov itor din cauza durerii. Aş fiţ ţ ă putut s m cos şi singur, nu e foarte bun.ă ă Auf wiedersehen ,Erich.

— Auf Wiedersehen.Von Tiebolt deschise uşa, îşi întoarse privirea spre Erich şi-l

conduse pe Hans cel r nit pe coridor.ă

— Şi zici c are fiecare fiol explica ia ei?ă ă ţ— Da. Pentru femeia aia, serul o s -i accelereze b t ile inimiiă ă ă

pân când…ăUşa se închise. Cel mai mare dintre fra ii Kessler se foi peţ

scaun. Asta era calea aleas de Wolfsschanze; nu exista altă ă solu ie. Medicul care-l îngrijise pe Hans spusese foarte clar cţ ă avusese loc o hemoragie intern ; câteva organe fuseser gravă ă afectate, ca şi cum ar fi fost sfâşiate de nişte gheare înzestratecu o putere extraordinar . Dac Hans n-ar fi fost dus la spital, ară ă fi putut muri imediat. Dar nu-şi putea transporta fratele; ar fi

început s plou cu întreb ri. Un om fusese ucis în dup -masaă ă ă ă aceea la D’Accord; pacientul r nit era tot de la D’Accord. Preaă multe întreb ri. În plus, contribu ia lui Hans se afla în trusa dină ţ piele neagr pe care o ducea Johann. Tinamou o s înve e totă ă ţ ceea ce trebuia s ştie. De Hans Kessler,ă Sonnenkind , nu mai eranevoie. Devenise chiar un obstacol.

Se auzi telefonul. Kessler ridic receptorul.ă— Erich?Era Holcroft.— Da?— Sunt la Geneva. Ai ajuns devreme, mi-am zis s fac oă

încercare.— Da, m-a sunat von Tiebolt de diminea la Berlin. A încercatţă

s dea de tine la Paris. A sugerat…ă— A ajuns? îl întrerupse americanul.— Da. A plecat s fac ultimele preg tiri pentru mâine. Avemă ă ă

multe s - i povestim.ă ţ— Şi eu vou , spuse Holcroft. Ştii ce s-a întâmplat?ă— Da, e oribil.Unde era panica? Unde era neliniştea aceea a omului ajuns la

cap tul puterilor? Vocea de la telefon nu era nicidecum a cuivaă pe punctul de a se îneca şi prinzându-şi disperat de un colac de

salvare.— Era un prieten de-al t u. Spuneau c întrebase de tine.ă ăUrm o pauz .ă ă

433



— Întrebase de mama.— Eu n-am în eles aşa. Ştim doar c a folosit numele deţ ă

Holcroft.— Ce înseamn ă Nach … Nach-rich… nu p ot s -l pronun .ă ţ— Nachrichtendienst?

— Da. Ce înseamn ?ă

Kessler r mase uimit. Americanul era st pân pe el, fapt care leă ă contrazicea aştept rile.ă

— Ce pot s - i spun? E duşmanul Genevei.ă ţ— Asta a aflat von Tiebolt la Londra?— Da. Unde eşti, Noel? Trebuie s te v d dar nu po i s vii aici.ă ă ţ ă— Ştiu. Ascult -m . Ai ceva bani la tine?ă ă— Ceva.— O mie de franci elve ieni?ţ— O mie?… Da, cred c da.ă— Du-te la recep ie şi ia-l deoparte pe recep ioner. Ia-i numeleţ ţ

şi d -i banii. Spune-i c e vorba de mine şi c o s -l sun pesteă ă ă ă câteva minute.

— Dar cum…— Las -m s termin. Dup ce pl teşti şi-i iei numele, du-te laă ă ă ă ă

telefoanele publice de lâng lifturi. Stai lâng cel din stânga,ă ă dinspre intrare. Când sun , r spunde. O s fiu eu.ă ă ă

— De unde ştii num rul?ă— Am pl tit pe cineva s mearg în untru şi s mi-l aduc .ă ă ă ă ă ăAcesta nu era un om cuprins de panic . Era un om careă

gândea şi care avea un scop foarte precis… Exact de asta setemuse Erich Kessler. Dac n-ar fi existat varia ia genetic – şi oă ţ ă femeie înc p ânat ca un catâr – omul de la telefon ar fi putut fiă ăţ ă unul de-ai lor. Un Sonn enkind.

— Ce-o s -i spui recep ionerului?ă ţ— Î i comunic mai târziu, acum n-avem timp. Cât o s - i ia?ţ ă ţ— Nu ştiu precis. Nu mult.— Zece minute?— Da, cam aşa. Dar, Noel, poate c-ar fi mai bine s aştept mă ă

pân se întoarce Johann.ă— Când anume?— O or . Maximum dou .ă ă— Nu se poate. Te sun în hol peste zece minute. Ceasul meu

arat opt patruzeci şi cinci. Al t u?ă ă— La fel.Kessler nici nu catadicsise s se uite la ceas.ă

434



Berlin fusese cea care îi furnizase singurul lucru care acum îiputea fi de folos. La Berlin îi condusese pe ucigaşi la ErichKessler. Într-un mod prostesc şi neglijent, la o cârcium de peă Kurfurstendam. Kessler şi Holcroft. Holcroft şi Kessler. Dac aceiă ucigaşi îl c utau pe Holcroft, atunci n-aveau s -l scape din ochiă ă

nici pe Kessler. Iar dac acesta pleca din hotel, precis c aveauă ă

s -l urm reasc .ă ă ăHolcroft se uit la ceas. Era timpul s sune. Porni pe trotuar şiă ă

se îndrept spre cabina telefonic .ă ăSpera ca Erich s -i r spund .ă ă ăŞi, mai târziu, s în eleag .ă ţ ă

Kessler st tea în holul hotelului, în fa a telefonului public,ă ţ inând în mân o buc ic de hârtie. Pe ea recep ionerul uluit îşiţ ă ăţ ă ţ

scrisese numele; mâna îi tremurase când luase banii. ProfesorulKessler ar fi foarte recunosc tor s afle cam ce cuprindeaă ă mesajul domnului Holcroft pentru recep ie. Pentru bineleţ domnului Holcroft. Ba chiar şi al recep ionerului, inând cont cţ ţ ă avea s mai primeasc înc cinci sute de franci.ă ă ă

Telefonul zbârnâi. Erich ridic receptorul înainte de terminareaă primului semnal sonor.

— Noel?— Cum îl cheam pe recep ioner?ă ţKessler îi spuse.— Bine.— Acum insist s ne întâlnim, spuse Erich. Trebuie s afli oă ă

gr mad de chestii. Mâine e o zi foarte important .ă ă ă— Doar dac trecem cu bine de noaptea asta. Şi dac oă ă

g sesc acum seara.ă— Unde eşti? Trebuie s ne întâlnim.ă— O s ne întâlnim. Ascult -m cu aten ie. Mai stai lângă ă ă ţ ă

telefon cinci minute. S-ar putea s fie nevoie s te mai sun oă ă dat . Dac nu sun, dup cinci minute ieşi şi începi s te plimbiă ă ă ă coborând dealul. Când ajungi jos, f la stânga şi mergi maiă departe. Ne întâlnim pe strad . ă

— Bine! Deci, dup cinci minute.ăKessler zâmbi. Trucurile astea de amator, indiferent cum ar fi

ar tat, tot nevinovate erau. F r îndoial c o s -i ceară ă ă ă ă ă ă recep ionerului s -i transmit un mesaj sau un num r de telefonţ ă ă ă mamei sale dac sau când o s sune ea – oaspetele netrecut înă ă

436



registru. Atâta pagub . Poate c Johann avea dreptate, poate că ă ă Holcroft ajunsese într-adev r la cap tul puterilor. Poate c , laă ă ă urma urmei, americanul nici nu era un Sonnenkind poten ial.ţ

Poli iştii înc nu plecaser din holul de la D’Accord, la fel ca unţ ă ă grup de ziarişti care mirosiser un subiect demn de reportaj înă

spatele comunicatului ambiguu dat de poli ie cu privire laţ

comiterea unui jaf. Asta era Geneva. ştia erau curioşii – oaspe iĂ ţ care-şi vârau nasul unde nu trebuia, stând de vorb între ei şiă liniştindu-se reciproc. Unii se temeau, al ii erau în c utare deţ ă senza ii tari.ţ

Erich se inu deoparte, evitând aglomera ia şi încercând sţ ţ ă r mân cât mai neobservat cu putin . Nu-i pl cea deloc că ă ţă ă ă trebuia s stea în hol; prefera anonimatul camerei de hotel deă sus.

Se uit la ceas. Trecuser patru minute de la apelul luiă ă Holcroft. Dac trece înc un minut şi americanul nu mai suna oă ă dat , o s -l g seasc pe recep ioner şi…ă ă ă ă ţ

Recep ionerul se apropie, c lcând la rândul lui ca pe c rbuniţ ă ă aprinşi.

— Domnule profesor?— Da, prietene, spuse Kessler, vârându-şi mâna în buzunar.Mesajul l sat de Holcroft nu cuprindea ceea ce aşteptaseă

Erich. Mama lui Noel trebuia s r mân ascuns şi s lase ună ă ă ă ă num r de telefon unde s-o poat sunaă ă doar fiul ei. Recep ionerulţ

jurase, bineîn eles, c n-o s dezv luie num rul, dar primeleţ ă ă ă ă promisiuni trebuiau respectate întotdeauna. Dac şi când o să ă sune doamn , num rul o s fie l sat pe o buc ic de hârtie înă ă ă ă ăţ ă cutia de mesaje a lui Herr Kessler.

— Anun pentru domnul Kessler! Domnul profesor Erichţ Kessler!

Un b iat de serviciu str b tea holul şi-i rostea numele în guraă ă ă mare. Îl striga şi mai multe nu! Era imposibil . Nimeni nu ştia c eă aici!

— Da? Eu sunt profesorul Kessler, spuse Erich. Ce s-a întâmplat?

Încerc s -şi controleze vocea şi s r mân neobservat.ă ă ă ă ă Oamenii se uitau la el.

— Mesajul trebuie transmis prin viu grai, domnule, spuse

b iatul de serviciu. Expeditorul a spus c n-are timp de biletele.ă ă E de la domnul H. Spune c trebuie s porni i acum.ă ă ţ— Ce?

437



— Atât mi-a spus, domnule. Chiar eu am vorbit cu dânsul. Cudomnul H. Trebuie s porni i acum. Asta mi-a spus s vă ţ ă ă transmit.

Kessler îşi inu respira ia. Deodat , totul deveni neaşteptat deţ ţ ă clar. Holcroft era cel care-l folosea pe el ca momeal .ă

Din punctul de vedere al americanului, cine îl ucisese peb rbatul în jacheta de piele neagr ştia c Noel Holcroft fuseseă ă ă cu Erich Kessler.

Strategia era simpl dar ingenioas : s -l expun pe Erichă ă ă ă Kessler, s -l fac pe Erich Kessler s primeasc un mesaj de laă ă ă ă domnul H. Şi s p r seasc hotelul, mergând pe str zileă ă ă ă ă

întunecoase din Geneva.Iar dac nu-l urm rea nimeni, era posibil ca neconcordan aă ă ţ

dintre cauz şi efect s fie greu de explicat. Atât de greu, încâtă ă lui Holcroft i-ar putea trece prin cap s cerceteze înc o dată ă ă momeala. Se puteau naşte întreb ri capabile s distrug întreagaă ă ă opera iune Geneva.ţ

Totuşi, Noel Holcroft era un Sonnenkind poten ial.ţ

438



nazismului. Aceştia ştiau unele lucruri pe care nu le mai cunoşteanimeni, despre mii de copii de pretutindeni care deveniser ă adul i şi despre milioane secrete de dolari care puteau intra înţ posesia acelor necunoscu i peste tot în lume. Trebuiauţ

îndeplinite o mul ime de lucruri care n-aveau nimic de-a face cuţ

medicina. Omul lui de leg tur era un b rbat pe nume Werneră ă ă

Gerhardt iar grupul se intitula Nachrichtendienst.Walther Litvak locuia în Neuchâtel.— Hai în untru, repede, îi spuse el lui Helden. D -mi voie s teă ă ă

ajut, am un cabinet aici.Îi scoase haina şi aproape c o lu pe sus pân când ajunseă ă ă

într-o camer cu o mas de examinare.ă ă— Am fost împuşcat .ăAsta fu tot ce se gândi Helden s spun .ă ăLitvak o culc pe mas , îi scoase fusta şi d du deoparteă ă ă

jum tate din furou.ă— Nu- i consuma energia încercând s vorbeşti.ţ ă

T ie bandajul cu foarfec , studie rana iar apoi lu o seringă ă ă ă dintr-un sterilizator.

— O s te las s dormi câteva minute.ă ă— N-ave i ţ voie. Nu e timp! Trebuie s v spun…ă ă— Am spus câteva minute, o întrerupse doctorul,

introducându-i acul seringii în bra lui Helden.ţDeschise ochii, v zând în jur mai multe forme nel murite şiă ă sim ind c i-au amor it picioarele. Pe m sur ce lucrurileţ ă ţ ă ă

începuser s prind contur, îl distinse pe doctorul aflat înă ă ă cealalt parte a camerei. Încerc s se ridice în capul oaselor.ă ă ă Litvak o auzi şi se întoarse.

— Aici ai antibiotice, spuse el, inând în mân un flacon cuţ ă pastile. Din dou în dou ore în prima zi, apoi din patru în patru.ă ă Ce s-a întâmplat? Spune-mi repede. O s cobor pân la c su caă ă ă ţă s m ocup de restul lucrurilor.ă ă

— La c su ? Ştia i?ă ţă ţ— Ai vorbit în somn, dup injec ie; majoritatea fac la fel după ţ ă

o traum . Ai repetat „Nachrichtendienst” de câteva ori. Pe urmă ă „Johann”. Presupun c e vorba de von Tiebolt iar tu eşti sora lui,ă cea care a tr it lâng Falkenheim. E momentul, nu? Moştenitoriiă ă se regrupeaz la Geneva.ă

— Da.— Mi-am închipuit de diminea . Buletinele de ştiri din Negevţă sunt îngrozitoare. Au aflat, Dumnezeu ştie cum.

440



— Ce buletine?— Har Sha’alav.Doctorul strânse flaconul. Venele i se umflar în zonaă

antebra ului.ţ— Un raid. Case bombardate, oameni masacra i, câmpiiţ

pârjolite. Înc n-au încheiat num r toarea victimelor dară ă ă

aprecierea estimativ arat peste o sut şaptezeci. Majoritateaă ă ă b rba i, dar şi femei şi copii.ă ţ

Helden închise ochii. Nu putea scoate un cuvânt. Litvakcontinu .ă

— B trânii au fost ucişi pân la unul, m cel ri i în timp ceă ă ă ă ţ lucrau în gr din . Se spune c ar fi mâna teroriştilor, a celor dină ă ă RACHE. Dar nu-i adev rat. Wolfsschanze este autorul. Lupt toriiă ă din RACHE n-ar ataca sub nici o form kibbutz-ul Har Sha’alav,ă sunt conştien i de ceea ce s-ar întâmpla. Ar fi urm ri i de evreiiţ ă ţ din toate kibbutz-urile şi din toate unit ile de comando.ăţ

— Gerhardt a spus c trebuia s trimite i o telegram la Hară ă ţ ă Sha’alav, şopti Helden.

Ochii lui Litvak se întunecar .ă— N-are nici un rost s mai trimit nimic. N-a mai r masă ă

nimeni. Acum spune-mi ce s-a întâmplat jos lâng lac.ăEa îi povesti. Dup ce termin , doctorul o ajut s coboare deă ă ă ă

pe mas şi o duse în înc p toarea camer de zi în stil alpin. Oă ă ă ă culc pe canapea şi f cu rezumatul situa iei.ă ă ţ

— Geneva e câmpul de lupt şi n-avem voie s pierdem niciă ă m car o or . Chiar dac am putea lua leg tura cu Har Sha’alav,ă ă ă ă ar fi inutil. Dar avem un om din Har Sha’alav care se afl la ă Londra; i s-a ordonat s r mân acolo. Acesta l-a urm rit peă ă ă ă Holcroft la Portsmouth. El a fost cel care i-a luat lui Holcroftfotografia din buzunar.

— Era o poz a lui Beaumont, spuse Helden. ODESSA.ă— Wolfsschanze, o corect Litvak. Ună Sonnenkind . Unul dincele câteva mii şi în acelaşi timp unul din foarte pu inii care auţ lucrat cu von Tiebolt.

Helden se ridic şi pe chip îi ap ru o încrunt tur .ă ă ă ă— Dosarele. Dosarele lui Beaumont. Nu se potriveau.— Ce dosare?Îi povesti doctorului înfuriat despre informa iile confuze şiţ

contradictorii g site în dosarele de marin ale lui Beaumont. Şiă ă despre un dosar asem n tor care apar inea lui Ian Llewellen,ă ă ţ secundul lui Beaumont.

441



Litvak îşi not numele într-un carne el.ă ţ— Ce convenabil. Doi oameni din Wolfsschanze la comanda

unui vas de spionaj înzestrat cu aparatur electronic . Câ i oră ă ţ mai fi ca ei? Şi în cât de multe locuri?

— Llewellen a fost amintit în ziare cu o zi în urm . Cândă

Beaumont şi Gretchen…Nu fu în stare s termine.ă— Nu te mai gândi la asta, spuse doctorul. Sonnenkinder au

propriile lor reguli. Llewellen e un nume ce urmeaz s fie trecută ă pe lista care trebuie s fie g sit la Geneva. Gerhardt a avută ă ă dreptate: lista trebuie descoperit , mai presus de orice. E ună lucru la fel de important ca g sirea banilor. Ba chiar maiă important, în anumite privin e.ţ

— De ce?— Fondurile constituie un mijloc al celui de-Al Patrulea Reich,

pe când oamenii reprezint Reichul însuşi. O s fie acoloă ă indiferent dac banii o s se distribuie sau nu. Trebuie s afl mă ă ă ă cine sunt.

Helden se l s din nou pe spate.ă ă— Fra… Johann von Tiebolt poate fi ucis. La fel şi Kessler şi…

dac e nevoie… chiar şi Noel. R spândirea banilor poate fi oprit .ă ă ă Dar cum putem fi siguri c o s g sim lista?ă ă ă

— Omul din Har Sha’alav detaşat la Londra o s vin cu ideea.ă ă Se pricepe la multe, spuse Litvak, mutându-şi repede privirea. Emai bine s ştii fiindc s-ar putea s fii obligat s lucrezi cu el. Eă ă ă ă ă considerat ucigaş şi terorist. El nu e de acord cu nici una dinetichete dar asta e de discutat, inând cont de câte legi aţ

înc lcat şi de câte delicte a comis.ăDoctorul se uit la ceas.ă— E nou f r trei minute. Locuieşte la mai pu in de o mil deă ă ă ţ ă

Heathrow. Dac reuşesc s iau leg tura cu el, poate s fie laă ă ă ă Geneva la miezul nop ii. Ştii unde st Holcroft?ţ ă— Da. La D’Accord. În elege i, el nu ştie nimic. E profundţ ţ

convins de ceea ce face. Crede c aşa e bine.ă— În eleg. Din p cate, asta s-ar putea s nu-l ajute foarte multţ ă ă

s r mân în via . Oricum, în primul rând trebuie luat leg turaă ă ă ţă ă ă cu el.

— Am spus c -l sun eu disear .ă ă

— Bine. D -mi voie s te ajut s mergi la telefon. Ai grij ceă ă ă ă spui. O s fie supravegheat şi el şi telefonul.ăLitvak o conduse la masa unde se afla instrumentul.

442



— Hotel D’Accord. Bonsoir , spuse centralista.— Bun seara. Cu domnul Noel Holcroft, v rog.ă ă— Domnul Holcroft?… întreb centralista, ezitând. O clip ,ă ă

madame.Urm o scurt perioad de t cere, dup care se auzi un declică ă ă ă ă

şi vocea unui b rbat.ă

— Doamna Holcroft?— Poftim?— Sunte i doamna Holcroft, nu-i aşa?ţHelden r mase surprins . Ceva nu era în regul ; centrala niciă ă ă

m car nu încercase s -i dea leg tura la Noel în camer .ă ă ă ă— S în eleg c m aştepta i? î ă ţ ă ă ţ ntreb ea.ă— Bineîn eles,ţ madame , r spunse încrez tor recep ionerul.ă ă ţ

Fiul dumneavoastr a fost extrem de generos. Mi-a spus s vă ă ă comunic c trebuie neap rat s r mâne i ascuns dar s -i l sa iă ă ă ă ţ ă ă ă ţ un num r de telefon la care s v poat suna.ă ă ă ă

— Am în eles. O clip , v rog.ţ ă ăHelden acoperi pâlnia telefonului şi se întoarse spre Litvak.— Crede c eu sunt doamna Holcroft. I-a pl tit ca s noteze ună ă ă

num r la care s ia leg tura cu ea.ă ă ăDoctoral încuviin din cap şi se apropie repede de un birou.ţă— ine-i de vorb . Spune-le c vrei s te convingi c num rulŢ ă ă ă ă ă

sta n-o s mai fie dat nim nui. Ofer -le bani. Orice, numai s -iă ă ă ă ă opreşti.

Litvak d du la iveal o agend veche.ă ă ă— Înainte de-a v l sa un num r, aş dori s fiu sigur … spuseă ă ă ă ă

Helden şi se opri.Recep ionerul jur pe mormântul mamei lui c o s -i deaţ ă ă ă

num rul doar lui Holcroft. Doctorul se întoarse în grab la mas ,ă ă ă cu un num r scris pe un petic de hârtie. Helden i-l repetă ă recep ionerului şi închise.ţ— Unde e asta? îl întreb pe Litvak.ă

— Într-un apartament liber de pe Rue de la Paix, care îns are ă alt adres decât cea din cartea de telefon. Uite-o pe cea bun ,ă ă ă spuse Litvak, scriind adresa sub num r. Memoreaz -le peă ă amândou .ă

— Se face.— Acum o s încerc s dau de omul nostru de la Londra, spuseă ă

doctorul, apropiindu-se de scar . Am aici instala ia radio, careă ţ m pune în leg tur cu un serviciu de telefonie mobil curent .ă ă ă ă ăSe opri pe prima treapt . ă

443



— O s te duc eu la Geneva. N-o s po i s te deplasezi foarteă ă ţ ă mult dar rana nu e adânc . Copcile o s in bandajul strâns şi oă ă ţ ă s ai ocazia s ajungi la Holcroft. Sper s-o faci cu succes. Noelă ă Holcroft trebuie s se despart de von Tiebolt şi de Kessler. Dară ă dac i se împotriveşte, sau chiar dac ezit , trebuie s fie ucis.ă ţ ă ă ă

— Ştiu.— S-ar putea s nu fie suficient s ştii. M tem c nu tu o s ieiă ă ă ă ă hot rârea.ă

— Dar cine? Dumneavoastr ?ă— Eu nu pot s plec din Neuchâtel. Totul va depinde de omulă

de la Londra.— Teroristul? Ucigaşul care apas pe tr gaci doar când audeă ă

cuvântul „nazist”?— O s fie corect, spuse Litvak, continuând s urce pe sc ri. N-ă ă ă

o s -l influen eze nimeni. O s te întâlneşti cu el în apartament.ă ţ ă— Cum ajung la Geneva? Nu… spuse Helden şi se întrerupse.— Poftim?— Am întrebat cum ajung la Geneva. Mai sunt trenuri la ora

asta?— N-avem timp pentru trenuri. O s zbori.ă— Perfect. O s fie mai repede.ă— Mult mai repede.Şi mult mai bine, îşi spuse Helden. Fiindc singurul lucru peă

care nu i-l comunicase doctorului fusese avertismentul final al luiWerner Gerhardt. La adresa ei.

Copila mea, p zeşte-te de Geneva… Wolfsschanze te-a v zut.ă ă— Cine o s m duc ?ă ă ă— Exist pilo i care zboar noaptea pe deasupra lacurilor,ă ţ ă

spuse Litvak.

Althene era enervat dar se declarase de acord cu condi iaă ţ pus . Pilotul o întrebase un singur lucru.ă

— Îi cunoaşte i din vedere pe oamenii care v caut ?ţ ă ăEa r spunse c nu.ă ă— S-ar putea s -i cunoaşte i în cursul acestei nop i.ă ţ ţDe aceea st tea acum lâng un copac, în p durea întunecoasă ă ă ă

care pornea de la drum, într-un loc care putea fi v zut dină

maşin . Era o p durice de pini care urca deasupra şoselei careă ă trecea pe la marginea lacului. Pilotul fusese cel care-o condusesela acest post de paz . ă

444



— Dac fiul dumneavoastr e acolo, vi-l trimit, spusese el.ă ă— Sigur c-o s fie acolo. De ce s nu fie?ă ă— R mâne de v zut.ă ăPentru o clip îndoielile lui o tulburaser şi pe ea.ă ă— Dac nu e, ce înseamn ?ă ă

— Înseamn c-o s şti i cine v caut .ă ă ţ ă ă

Pe urm f cuse cale întoars , îndreptându-se spre drum.ă ă ă— Şi tu ce faci dac fiul meu nu-i aici? îl întrebase ea ridicândă

vocea.— Eu? spusese pilotul râzând. Am mai avut parte de multe

negocieri de felul sta. Dac fiul dumneavoastr nu e aici,ă ă ă înseamn c respectivii in mor iş s v g seasc , nu? Iar f ră ă ţ ţ ă ă ă ă ă ă mine nu pot s-o fac .ă

Acum aştepta lâng copac, la mai pu in de patruzeci de metriă ţ distan şi cu o vizibilitate destul de bun , inând cont deţă ă ţ mul imea de crengi şi r murele. Maşina fusese tras la margineaţ ă ă drumului, orientat spre nord şi cu farurile de poli ie aprinse.ă ţ Pilotul îi spusese omului de la D’Accord s ajung acolo într-oă ă or , nu mai devreme şi s vin dinspre sud, începând s sting şiă ă ă ă ă s aprind neîntrerupt farurile de la o distan de un sfert deă ă ţă mil de locul întâlnirii.ă

— M auzi i,ă ţ madame ?Pilotul st tea lâng maşin şi vorbea pe un ton obişnuit.ă ă ă— Da.— Bine. Se apropie. V d nişte faruri care se sting şi se aprindă

pe drum. R mâne i pe loc. Privi i, asculta i dar nu v ar ta i.ă ţ ţ ţ ă ă ţ Dac fiul dumneavoastr iese din maşin , nu spune i nimic până ă ă ţ ă nu vi-l trimit eu.

Pilotul f cu o scurt pauz .ă ă ă— Dac m oblig s merg cu ei, duce i-v la locul deă ă ă ă ţ ă

aterizare de pe latura vestic a lacului, unde ne-am oprit. Îi ziceă Atterrisage Médoc. Vin s v iau de-acolo… Nu-mi place chestiaă ă asta.

— De ce? Ce s-a întâmplat?— În maşin sunt doi b rba i. Cel de lâng şofer a ridicat oă ă ţ ă

arm . Poate c o verific .ă ă ă— Cum ajung acolo? întreb Althene.ă— Mai exist un rând de chei în cutiu a magnetic de subă ţ ă

capot .ăB rbatul cu barb duse o mân la gur , vorbind tare ca să ă ă ă ă acopere zgomotul automobilului care se apropia.

445



— Pe dreapta. Opri i-v !ţ ăO maşin lung şi neagr frân la zece metri în fa a pilotului.ă ă ă ă ţ

De pe locul de lâng şofer coborî un pasager care îns nu era fiulă ă ei. Era îndesat, purta un palton cu gulerul ridicat şi un fular gros

în jurul gâtului. Ochii îi erau acoperi i de ochelari mari şi închişi laţ

culoare, f cându-l s semene cu o insect uriaş . Merseă ă ă ă

şchiop tând pân ajunse în lumina farurilor.ă ăConduc torul maşinii r mase la volan. Althene îl priviă ă

insistent, sperând s -l recunoasc pe Noel. Nu era el. Nu putuă ă vedea bine figura b rbatului dar observ c avea p rul blond.ă ă ă ă

— Presupun c doamna Holcroft se afl în maşin , îi spuseă ă ă b rbatul cu ochelari închişi pilotului. Vorbea în englez dară ă accentul era inconfundabil german.

— În eleg c fiul dânsei se afl în cealalt , r spunse pilotul.ţ ă ă ă ă— Te rog, spune-i doamnei Holcroft s ias .ă ă— V rog, spune i-i fiului dânsei s fac acelaşi lucru.ă ţ ă ă— Nu ne crea probleme. Trebuie s ne respect m programul.ă ă— Şi noi la fel. În automobilul dumneavoastr se mai afl oă ă

singur persoan ,ă ă monsieur . Descrierea nu corespunde celei afiului dânsei.

— O s-o ducem pe doamna Holcroft la el.— O s -l ducem noi peă dânsul la doamna Holcroft.— Termin !ă— Ce s termin,ă monsieur ? Sunt pl tit, cum nu m îndoiesc că ă ă

sunte i şi dumneavoastr . Amândoi ne facem treaba, nu?ţ ă— N-am timp de tine! strig germanul, şchiop tând pe lângă ă ă

pilot şi îndreptându-se spre maşin . ăPilotul d du din cap.ă— Fie-mi permis s v sugerez s v g si i timp. Fiindc peă ă ă ă ă ţ ă

doamna Holcroft n-o s-o g si i.ă ţ— Du Sauhund! Wo ist die Frau? 27— Fie-mi, de asemenea, permis s v sugerez s nu mă ă ă ă

insulta i,ţ monsieur . Vin de la Châlons-sur-Marne. A i învins deţ dou ori acolo şi am fost crescut într-un anumit dispre fa deă ţ ţă modul cum insulta i.ţ

— Unde e femeia?— Unde e fiul?Germanul îşi scoase mâna dreapt din buzunarul paltonului. Înă

ea se afla un pistol.— Nu eşti pl tit la un pre care s valoreze cât via a. Unde e?ă ţ ă ţ27 Porc de câine! Unde e doamna? (n. tr.).

446



— Dar dumneavoastr ,ă monsieur ? Poate c sunte i pl tit la ună ţ ă pre prea mare ca s m împuşca i f r a afla.ţ ă ă ţ ă ă

Detun tura fu asurzitoare. Mai multe buc i de p mântă ăţ ă zburar de lâng picioarele pilotului. Althene se lipi strâns deă ă copac, însp imântat .ă ă

— Ce zici, francezule, poate i-ai dat şi tu seama c pentruţ ă

mine plata nu e atât de important ca femeia.ă— Les Boches !28 spuse pilotul, dezgustat. Pune-le o arm înă

mân şi-şi pierd min ile. Nu v-a i schimbat. Dac o vre i peă ţ ţ ă ţ femeie, aduce i-l pe fiu şi i-l duc eu.ţ

— O s -mi spui unde e chiar acum!ăGermanul ridic pistolul, intind capul pilotului.ă ţ— Acum!Althene v zu cum se deschide uşa maşinii. Se auzi oă

împuşc tur , apoi înc una. Pilotul se arunc la p mânt.ă ă ă ă ă Germanul ip , c scând ochii mari.ţ ă ă

— Johann? Johann!Urm o a treia împuşc tur . Germanul se pr buşi pe drum.ă ă ă ă

Pilotul se ridic greoi în picioare.ă— Avea de gând s teă ucidă, url şoferul, nevenindu-i să ă

cread . Ştiam c e bolnav, nu şi nebun. Ce pot s spun?ă ă ă— M-ar fi ucis? se mir pilotul, la fel de neîncrez tor. Dar n-areă ă

sens!— Sigur c n-are, spuse b rbatul blond. Cerereaă ă ta a fost cea

care a avut sens. Întâi ajut -m s -l ascund în p dure şi s -i iauă ă ă ă ă actele. Pe urm vino cu mine.ă

— Cine sunte i?ţ— Un prieten al lui Holcroft.— Mi-ar pl cea s v cred.ă ă ă— O s m crezi.ă ăAlthene abia fu în stare s r mân pe loc. Picioarele îiă ă ă tremurau, gâtul i se uscase iar ochii o dureau, obligând-o s -i ă

închid foarte des.ăB rbatul blond şi pilotul târâr cadavrul în p dure, la niciă ă ă

dou zeci de paşi de ea. Acum instruc iunile pilotului ajunseseră ţ ă s însemne foarte mult pentru ea. Avusese dreptate.ă

— S -mi iau maşina,ă monsieur !— Nu. Stinge farurile şi vino cu mine. O lu m de diminea .ă ţă

Pilotul f cu ce i se spusese, dup care ezit .ă ă ă— Nu-mi place s-o las atât de aproape de un cadavru.28 Nem i! (n. tr.).ţ

447



— Venim dup ea înainte de-a se cr pa de ziu . Cheile sunt laă ă ă tine?

— Da.— Repede! spuse b rbatul blond.ă

T cerea pilotului îi ascunse uşurarea. Încet s protesteze.ă ă ă

Câteva secunde mai târziu, plecar în goan .ă ă

Althene se desprinse de copac. Încerc s -şi aminteasc exactă ă ă cuvintele pilotului. Mai exist un rând de chei… o cutiuă ţă magnetic … sub capot … duce i-v la locul de aterizare… undeă ă ţ ă ne-am oprit. Atterrisage Médoc.

Atterrisage Médoc. Pe latura vestic a lacului.ăDup cinci minute, cu mâinile pline de ulei de maşin , mergeaă ă

spre sud pe şoseaua de la marginea lacului, în direc ia Geneva.ţ Pe m sur ce trecea timpul, piciorul îi devenea mai sigur peă ă accelera ie iar mâinile începeau s in volanul mai destinse. Seţ ă ţ ă concentr din nou asupra gândurilor.ă

Atterrisage Médoc. Pe latura vestic ă a lacului… la vreo zec e-dou sprezece mile nor ă d de oraş. Dac se gândea numai la asta,ă la întinderea întunecoas a lacului şi la pompele de benzin deă ă pe singurul doc, îşi putea potoli b t ile inimii, respirând normală ă din nou.

Atterrisage Médoc. Ajut -m , Doamne, s -l g sesc! Las -mă ă ă ă ă ă s tr iesc şi s -mi g sesc b iatul! Dumnezeule mare! Ce-amă ă ă ă ă f cut? O minciun de treizeci de ani… o tr dare atât de mârşav ,ă ă ă ă un stigmat atât de cumplit… Trebuie s -l g sesc!ă ă

Helden st tea chiar în spatele pilotului în micul hidroavion. Îşiă pip i bandajul de sub fust . Era sânge, dar nu stânjeneaă ă circula ia. Rana îi zvâcnea din când în când, dar pastilele îiţ micşorau durerea. Putea s mearg relativ normal. Şi chiar dacă ă ă n-o s poat , o s -şi dea toat silin a.ă ă ă ă ţ

Pilotul se aplec spre ea.ă— La jum tate de or dup aterizare, o s fi i dus cu maşinaă ă ă ă ţ ă la un restaurant de pe lac, de unde pute i lua un taxi ca sţ ă ajunge i în oraş, spuse el. Dac mai ave i nevoie de noi pe durataţ ă ţ urm toarelor dou s pt mâni, baza noastr pentru această ă ă ă ă ă perioad este un mic port particular de ambarca iuni numită ţ

Atterrisage Médoc. A fost o pl cere s v am la bord.ă ă ă

448



41Erich Kessler nu era un om de ac iune dar, cu toate acestea,ţ

aproba violen a fizic în situa iile când folosirea ei asiguraţ ă ţ îndeplinirea unor obiective practice. O aprob din perspectivaă observatorului şi a teoreticianului, nu a participantului. Totuşi,acum nu avea alt solu ie şi nici nu era timp s caute vreuna.ă ţ ă

Trebuia s devin o parte component a unei manifest riă ă ă ă violente.

Holcroft îl f cuse s nu aib de ales. Amatorul îşi ordonaseă ă ă priorit ile şi ac ionase cu o prezen de spirit îngrijor toare,ăţ ţ ţă ă cromozomii lui Heinrich Clausen se transmiseser fiului. Trebuiaă s fie controlat şi manevrat înc o dat .ă ă ă

Erich alese persoana de care avea nevoie din grupurile deoameni din hol: un ziarist. Probabil c unul bun, judecând după ă atitudine şi dup cât de versat era în utilizarea agendei şiă creionului.

Kessler se apropie de b rbatul în cauz , vorbind pe un tonă ă sc zut.ă

— Sunte i ziaristul de la… cum îi spune?ţ— Geneve Soir , spuse reporterul.— Îngrozitor ce s-a întâmplat. Bietul om. O tragedie. De o

bun bucat de vreme stau şi m tot gândesc dac e bine să ă ă ă ă vorbesc sau nu. Dar pur şi simplu nu m pot l sa implicat cuă ă bun ştiin .ă ţă

— Sta i aici la hotel?ţ— Da. Sunt din Berlin. Vin destul de des la Geneva. Conştiin a ţ îmi spune s m duc direct la poli ie şi s le comunic ce ştiu. Dară ă ţ ă avocatul îmi zice c s-ar putea interpreta greşit. Am venit cuă afaceri; e posibil s ies în pierdere. Totuşi, cred c s-ar cuveni să ă ă afle.

— Ce fel de informa ii?ţErich îl privi cu triste e pe ziarist.ţ

— S zicem c îl ştiam foarte bine pe omul care a fost ucis.ă ă— Şi?— Nu aici. Avocatul m-a sf tuit s nu m amestec.ă ă ă

449



— Vre i s spune i c a i fost într-adev r implicat?ţ ă ţ ă ţ ă— O, Doamne sfinte, nu. Nu în felul sta, sub nici o form .ă ă

Atâta doar c am nişte… informa ii. Poate chiar un nume sauă ţ dou . Exist … motive.ă ă

— Dac nu sunte i implicat, v asigur protec ia cuvenită ţ ă ţ ă

surselor.— E singurul lucru pe care-l cer. Da i-mi dou -trei minute sţ ă ă urc şi s -mi iau paltonul. Pe urm cobor şi o iau înainte. Veni iă ă ţ dup mine pe c rarea care coboar de pe deal. O s g sesc ună ă ă ă ă locşor retras unde s st m de vorb . Nu v apropia i de mineă ă ă ă ţ pân nu v strig.ă ă

Ziaristul d du din cap. Kessler se întoarse spre lifturi. O s -şiă ă ia nu numai paltonul, ci şi dou revolvere, ambele cu neputină ţă de identificat. Mica întârziere o s -i sporeasc , neliniştea luiă ă Holcroft iar sta era un lucru bun.ă

Noel aştepta în dreptul unei uşi de cealalt parte a str zii, înă ă fa a hotelului D’Accord. Kessler ar fi trebuit s primeasc mesajulţ ă ă cu cinci minute în urm . Ce l-o fi re inut?ă ţ

Uite-l! Silueta corpolent care cobora încet treptele înguste deă la intrarea în hotelul D’Accord nu putea fi a altcuiva. Trupulm t h los, pasul m surat, paltonul greoi. Asta era: Kessler seă ă ă ă

întorsese în camer s -şi ia paltonul.ă ăHolcroft îl urm ri cu privirea pe Erich care cobora maiestuosă

panta dealului, salutându-i afabil din cap pe trec tori. Kessler eraă un om cumsecade, îşi spuse Noel şi probabil c n-o s în eleagă ă ţ ă de ce era folosit ca momeal . Nu-i st tea în fire s gândeasc înă ă ă ă felul sta. Nu-i st tuse nici lui Holcroft s se foloseasc de un omă ă ă ă

în acest mod, dar nimic nu mai era ca înainte. Pentru el era cevafiresc acum.Şi d dea rezultate. Mergea, fir-ar s fie! Un b rbat care poateă ă ă c avea vreo treizeci şi cinci de ani ajunse la cap tul trepteloră ă hotelului D’Accord şi privi direct silueta din ce în ce mai mic a ă lui Kessler. Începu s mearg încet – prea încet pentru cinevaă ă care avea o int precis – şi r mase suficient de mult în urma luiţ ă ă ă Erich pentru a nu fi v zut.ă

Ce bine era dac f cea Kessler ce i se spusese! Bulevardulă ă

care intersecta cap tul lui Rue des Granges era str juit de cl diriă ă ă vechi cu trei etaje, îngrijite şi scumpe, ad postind birouri şiă r mânând pustii în marea lor majoritate, dup ora cinci dup -ă ă ă

450



amiaza. Noel îşi f cuse tema; de ea depindea prinderea în cursă ă a unui ucigaş din Nachrichtendienst. Un singur ucigaş erasuficient, prin el o s ajung şi la ceilal i. Nu excludeaă ă ţ eventualitatea de a-i frânge gâtul individului ca s ob ină ţ ă informa iile. Sau s trag câteva gloan e razant prin fa a ochilor.ţ ă ă ţ ţ

Noel îşi pip i pistolul din buzunar şi se lans într-o urm rireă ă ă

prudent , r mânând pe aceeaşi parte a str zii.ă ă ăDup patru minute, Kessler ajunse la poalele dealului şi coti laă

stânga. B rbatul din spatele lui f cu la fel. Holcroft aştept până ă ă ă când trecur maşinile şi cei doi disp rur din vedere. Pe urmă ă ă ă str b tu intersec ia, r mânând pe partea opus şi având totulă ă ţ ă ă sub ochi.

Deodat se opri. Kessler nu mai era nic ieri.ă ăŞi nici b rbatul care îl urm rise.ă ăNoel începu s alerge.ă

Kessler f cu la stânga, într-o strad întunecoas , mai merseă ă ă vreo cincizeci de metri şi ridic o oglinjoar . Ziaristul se afla înă ă spatele lui; Holcroft nu. Era momentul s ac ioneze rapid.ă ţ

La stânga se afla o fund tur menit s ad posteasc două ă ă ă ă ă ă sau trei automobile parcate, al c rei lan întins de la un cap laă ţ altul d dea de în eles c era vorba de o proprietate privat .ă ţ ă ă Acum nu erau maşini şi se întunecase. Era foarte întuneric.Ideal.. P şi cu dificultate peste lan şi se apropie iute de zidul dină ţ spate. Vârî mâna în buzunarul drept şi scoase primul pistol –primul pe care avea s -l foloseasc . Trebui s trag de el,ă ă ă ă amortizorul se prinsese pentru o clip în c ptuşeal .ă ă ă

— Aici! spuse el, destul de tare ca s -l aud ziaristul. Aiciă ă putem s st m de vorb f r s ne vad nimeni.ă ă ă ă ă ă ă

Ziaristul trecu peste lan iar ochii i se îngustar dând deţ ă întuneric.— Unde sunte i?ţ— Aici.Erich ridic pistolul în timp ce ziaristul se apropia. Când ajunseă

la câ iva paşi, Kessler trase asupra siluetei nedesluşite, nimerindţ în gâtul b rbatului. Se auzi un sunet sec. Eliminarea aerului dină grumazul perforat fu amplificat de ecoul dintre dou cl diri.ă ă ă

Ziaristul se pr buşi. Erich ap s înc o dat pe tr gaci,ă ă ă ă ă ă împuşcându-l în cap.Scoase amortizorul de la pistol, scotoci prin hainele mortului şi

451



îi lu portofelul şi agend pe care le arunc în întuneric. D du laă ă ă ă iveal un al doilea pistol din buzunarul stâng şi i-l puse în mână ă reporterului, încleştându-i degetul ar t tor pe tr gaci.ă ă ă

R mânând în genunchi, Kessler îşi sfâşie partea din fa aă ţă c m şii şi-şi smulse doi nasturi de la palton. Îşi frec palma deă ă ă

asfaltul plin de ulei şi de murd rie din parcare, dup care seă ă

mânji pe fa .ţăEra gata. Se ridic în picioare şi se apropie pe furiş de lan . Laă ţ

început nu-l v zu pe Holcroft dar apoi d du cu ochii de el.ă ă Americanul fugea pe strad . Se opri în dreptul unui stâlp cuă felinar.

Acum.Kessler se întoarse la b rbatul mort, se aplec deasupra lui şi-iă ă

lu mâna cu pistolul, inând-o îndreptat spre cer şi ap sândă ţ ă ă degetul ar t tor pe tr gaci.ă ă ă

Detun tura armei de calibru mic fu amplificat de zidurile deă ă piatr din jur. Erich mai ap s de dou ori pe degetul inert, îl l să ă ă ă ă ă s cad şi-şi scoase repede pistolul din propriul buzunar.ă ă

— Noel! Noel! ip el, aruncându-se la perete şi l sându-şiţ ă ă corpul masiv s se preling jos pe asfalt. Noel,ă ă unde eşti?

— Erich? Pentru Dumnezeu… Eric h?Vocea lui Holcroft nu se auzea de departe. Peste câteva

secunde avea s se apropie şi mai mult.ăKessler îşi îndrept pistolul f r amortizor spre corpulă ă ă neînsufle it din bezn . Era ultimul glonte pe care trebuia s -lţ ă ă trag … şi pe care-l trase când z ri silueta lui Noel Holcroft înă ă lumin foarte slab .ă ă

— Erich!— Aici. A încercat s mă ă ucidă! Noel, a încercat s m ucid !ă ă ăHolcroft sim i lan ul, trecu peste el şi alerg la Kessler. Se l sţ ţ ă ă ă

în genunchi în întuneric.— Cine? Unde?— Acolo! Johann m-a pus s -mi iau un pistol… A trebuit s -lă ă

folosesc. N-am avut încotro!— N-ai p it nimic?ăţ— Nu cred. S-a luat dup mine. Ştia de prezen a ta. M totă ţ ă

întreba: „Unde-i H? Unde-i Holcroft?” M-a trântit la p mânt…ă— O, Dumnezeule !

Noel s ri în picioare şi d du fuga la cadavrul aflat în întuneric.ă ă Scoase brichet din buzunar şi o aprinse; flac ra ei lumină ă ă discret corpul lipsit de via . Noel c ut prin buzunareleţă ă ă

452



paltonului, dup care îl întoarse ca s -i umble şi în pantaloni.ă ă— Fir-ar al dracului, n-are nimic!

— Nimic? Cum adic nimic? Noel, trebuie s plec m de-aici.ă ă ă Gândeşte-te la ziua de mâine!

— N-are nici portofel, nici permis, nimic!

— Mâine. Trebuie s ne gândim la ziua de mâine!ă

— În seara asta ! r cni Holcroft. Îi voiam în seara asta.ăKessler t cu vreo câteva secunde, dup care vorbi încet, cu oă ă

voce din care se vedea c nu-i vine s cread .ă ă ă— Tu ai pus la cale totul…Holcroft se ridic înfuriat dar mânia i se mai potoli auzindă

cuvintele lui Erich.— Îmi pare r u, spuse el. Nu voiam s p eşti nimic. Am crezută ă ăţ

c sunt st pân pe situa ie.ă ă ţ— De ce-ai f cut-o?ă— Pentru c dac o g sesc o ucid. Aşa cum i-au ucis pe Willieă ă ă

Ellis şi pe… Richard Holcroft. Şi pe mul i al ii.ţ ţ— Cine?— Duşmanii Genevei. Acest Nachrichtendienst. Voiam doar pe

unul din ei! În via , fir-ar al dracului!ţă— Ajut -m s m ridic, spuse Kessler.ă ă ă ă— Ai în eles? î ţ ntreb Holcroft, g sindu-i mâna lui Erich şiă ă

ridicându-l.— Da, sigur. Dar nu cred c trebuia s ac ionezi de unulă ă ţ

singur!— Aveam de gând s -l prind în curs şi s aflu de la el numeleă ă ă

celorlal i, chiar dac trebuia s -i scot ochii pentru asta. Pe urmţ ă ă ă voiam s -l dau pe mâna poli iei şi s le cer în schimb s m ajuteă ţ ă ă ă s-o g sesc pe mama şi s-o apere.ă

— Acum nu mai putem s-o facem. A murit. Ar ap rea preaă multe întreb ri la care n-avem cum s r spundem. Dar Johannă ă ă poate s ne ajute.ă

— Von Tiebolt?— Da. Mi-a spus c are un prieten influent aici la Geneva.ă

Primul deputat. Mi-a sugerat ca atunci când te g sesc s te ducă ă la Excelsior şi s te pun s te treci în registru sub numele deă ă Fresca. Nu ştiu de ce a ales numele sta.ă

— Ne-am obişnuit cu el, spuse Noel. O s dea de noi acolo?ă

— Da. Face ultimele preg tiri pentru mâine. La banc .ă ă— La banc !ă— Mâine se termin , asta tot încerc s - i spun. Hai, trebuie să ă ţ ă

453



ne gr bim. Nu putem r mâne aici, mai trece cineva şi ne vede.ă ă Johann mi-a spus s - i comunic c dac mama ta se afl înă ţ ă ă ă Geneva o s-o g sim. O s fie protejat .ă ă ă

Holcroft îl ajut pe Kessler s porneasc spre lan . Savantulă ă ă ţ privi în urm la cotloanele întunecoase ale fund turii m rginiteă ă ă

de ziduri şi se cutremur .ă

— Nu te mai gândi, spuse Noel.— A fost cumplit.— A fost necesar.Chiar c a fost, îşi spuse Kessler.ă

Helden o v zu pe femeia în vârst care st tea pe o banc laă ă ă ă cap tul docului şi privea apa, f r s dea aten ie celor câ ivaă ă ă ă ţ ţ mecanici şi pasageri care intrau şi ieşeau din hidroavioane.

Apropiindu-se, Helden observ chipul femeii în lumina lunii,ă tr s turile col uroase şi pome ii înal i deasupra c rora se aflauă ă ţ ţ ţ ă ochii mari. Femeia era cufundat în gânduri, puternic şiă ă rezervat , atât de singur , atât de neobişnuit , atât de…ă ă ă

Helden înaint şchiop tând pân în dreptul b ncii şi se uit laă ă ă ă ă chipul aflat ceva mai jos. Dumnezeule! Avea în fa a ochilor oţ figur care, dând la o parte anii şi sexul, ar fi putut fi a lui Noelă Holcroft. Era mama lui!

Ce f ceaă aici? De ce nu se afla în alt parte, ci exactă aici?R spunsul era evident; mama lui Noel voia s zboare în secret laă ă Geneva!

B trâna îşi ridic privirile, dup care se uit în alt parte,ă ă ă ă ă indiferent , iar Helden merse cât putu de repede pe c rarea careă ă ducea la o cl dire micu care servea atât ca sal de aşteptareă ţă ă cât şi ca sta ie de emisie prin radio. Intr şi se apropie de unţ ă b rbat aflat lâng o tejghea improvizat pe care se g seauă ă ă ă câteva telefoane şi aparatur radio.ă

— Femeia de afar . Cine e?ăB rbatul îşi ridic ochii de pe o list şi o privi.ă ă ă— Aici nu se dau nume, spuse el. Ar trebui s-o şti i. ţ— Dar e extraordinar de important! Dac e cine cred eu, oă

paşte un mare pericol. V spun dumneavoastr fiindc ştiu c -lă ă ă ă cunoaşte i pe doctorul Litvak.ţ

La auzul acestui nume, b rbatul îşi ridic înc o dat privirile.ă ă ă ă Se p rea c la Atterrisage Médoc se tr ia în condi ii de risc şi deă ă ă ţ primejdii dar c se încerca evitarea ambelor cât era cu putin . Şiă ţă

454



era limpede c doctorul Litvak era un client demn de încredere.ă— Aşteapt un telefon.ă— De la cine?B rbatul o cercet din nou.ă ă— De la unul din pilo ii noştri: „ţ Le chat rouge ”. Are necazuri cu

poli ia?ţ

— Nu.— Corsicanii? Mafia?Helden cl tin din cap.ă ă— Mai r u.ă— Sunte i prieten cu doctorul Litvak?ţ ă— Da. Mi-a oprit un loc la avionul de la Neuchâtel. N-ave i ţ

decât s verifica i.ă ţ— Nu-i nevoie. N-avem chef de necazuri. Scoate i-o de aici.ţ— Cum? Trebuie s vin cineva s m ia cu maşina la ună ă ă ă

restaurant de pe lac iar acolo am de aşteptat un taxi. Mi s-a spusc dureaz cam jum tate de or .ă ă ă ă

— Acum nu, spuse b rbatul privind undeva în spatele ei.ă Henri, vino aici.

Scoase un rând de chei de maşin de sub tejghea.ă— Merge i şi vorbi i cu b trâna. Spune i-i c trebuie s plece.ţ ţ ă ţ ă ă

O s v duc Henri.ă ă ă— S-ar putea s nu vrea s m asculte.ă ă ă— Trebuie. O s ave i şi transportul asigurat.ă ţHelden ieşi, mergând cât de repede îi d dea voie rana.ă

Doamna Holcroft nu se mai afla pe banc şi pentru o clip fuă ă cuprins de panic . Apoi o v zu, undeva pe docul r mas întreă ă ă ă timp pustiu, stând nemişcat sub lumina lunii. Helden porni spreă ea.

B trâna se întoarse auzind zgomotul paşilor lui Helden.ă R mase pe loc şi n-o întâmpina în nici un fel.ă— Sunte i doamna Holcroft, spuse Helden. Mama lui Noel.ţ

Auzind numele fiului ei, Althene Holcroft îşi împreun mâinileă şi p ru c nu mai respir .ă ă ă

— Cine sunte i?ţ— O prieten . V rog s m crede i. E mai mult decât şti i.ă ă ă ă ţ ţ— inând cont c nu ştiu nimic, nu poate fi nici mai mult, niciŢ ă

mai pu in.ţ

— M numesc von Tiebolt.ă— Atunci dispari din fa a mea! sţ puse b trâna iar cuvintele eiă avur efectul unor lovituri de bici în aerul serii. Oamenii de aiciă

455



— Poftim? Ce uş ?ă— Din spatele t u!ăHelden se întoarse spre Althene Holcroft.— N-am timp s explic. Pot s - i spun doar c - i sunt prieten .ă ă ţ ă ţ ă

Intr în ap ! S nu te vad . Acum!ă ă ă ă

— De ce te-aş crede?B trâna privi dincolo de Helden, spre cap tul docului şi spreă ă cl dire. Era îngrijorat şi neliniştit .ă ă ă

— Eşti tân r şi puternic . Ai putea s m ucizi uşor.ă ă ă ă ă— Omul acela încearc s te ucid , şopti Helden. A încercat să ă ă ă

m ucid şi pe mine.ă ă— Cine e?— Fratele meu. Pentru Dumnezeu, nu mai vorbi! Helden o

cuprinse pe Althene pe dup mijloc şi o sili s se apropie deă ă lemnul docului. Cât mai blând cu putin , se rostogoli şi oţă rostogoli şi pe b trâna peste margine, în ap . Althene tremuraă ă iar apa îi intr în gur . Tuşea şi d dea din mâini la întâmplare.ă ă ă Helden îşi inu bra ul pe dup mijlocul b trânei, men inând-o laţ ţ ă ă ţ suprafa şi c lcând apa cu picioarele.ţă ă

— Nu tuşi! N-avem voie s facem nici un zgomot. Pune- iă ţ cureaua poşetei pe dup gât. Te ajut eu.ă

— Doamne sfinte, ce faci?— Stai liniştit .ăLa vreo zece metri de doc se afla o b rcu cu motor exterior.ă ţă

Helden o trase pe Althene spre umbra protectoare a carenei.Ajunser la jum tatea drumului când auzir zgomotul unei uşiă ă ă for ate şi v zur fascicolul unei lanterne puternice. Acestaţ ă ă

închipui nişte figuri de r u-augur pe pere i, în timp ce b rbatulă ţ ă blond alerg spre chei, dup care se opri şi îndrept lanternaă ă ă spre ap . Helden se str dui din r sputeri s ajung la barc ,ă ă ă ă ă ă durerea de picior chinuind-o acum cumplit.Nu reuşi. Nu mai avea nici un dram de for în ea iar greutateaţă hainelor ude era prea mare.

— Încearc s ajungi la barc , şopti ea. Eu m întorc… o s mă ă ă ă ă ă vad şi…ă

— Stai pe loc! spuse b trâna, desf cându-şi acum bra ele înă ă ţ mişc ri repezi şi ample şi uşurându-i povara lui Helden. E acelaşiă om. Fratele t u. Are pistol.ă Gr beşte-teă .

— Nu pot.— O s po i.ă ţÎmpreun , sprijinindu-se una de cealalt , începur s înaintezeă ă ă ă

457



spre barc .ăB rbatul blond se afla pe doc iar fascicolul lanternei descriaă

traiectorii în zig-zag pe suprafa a apei într-un model precis. Pesteţ câteva secunde lumina o s le dea de gol; se apropia ca o rază ă laser mortal . În clipa când o s se fixeze asupra lor, o s seă ă ă

aud o rafal de gloan e şi o s se termine totul.ă ă ţ ă

Johann von Tiebolt era un ochitor des vârşit iar sora lui ştiaă acest lucru.

Raz orbitoare le ajunse. Carena era deasupra lor. Instinctiv,ă amândou femeile se d dur la fund şi înaintar pe sub ap .ă ă ă ă ă Fascicolul trecu mai departe. Ele se aflau în spatele b rcii iară lan ul li se ag ase de haine. Se ag ar de el ca de un colac deţ ăţ ăţ ă salvare, umplându-şi cu aer pl mânii istovi i.ă ţ

Linişte. Zgomotul unor paşi, la început înce i şi precau i, apoiţ ţ gr bindu-se brusc când Johann von Tiebolt plec de pe doc. Peă ă urm alt uş trântit şi înc o dat dou voci care discutau.ă ă ă ă ă ă ă

— Unde s-a dus?— Sunte i nebun!ţ— Eşti mort!O împuşc tur r sun pe deasupra apei. Fu urmat de ună ă ă ă ă

urlet de durere şi de înc o împuşc tur . Dup aceea se l s dină ă ă ă ă ă nou liniştea.

Trecur câteva minute. Cele dou femei din ap se privir unaă ă ă ă pe alta sub razele lunii. Ochii lui Helden von Tiebolt se umplur ă de lacrimi.

Huruitul unui motor destr m t cerea însp imânt toare. Apoiă ă ă ă ă dinspre rm se auzir nişte ro i care se învârteau pe loc şiţă ă ţ zgomotul pietrişului azvârlit în l turi de pe o alee nev zut . Celeă ă ă dou femei d dur din cap privindu-se şi se îndreptar spre doc,ă ă ă ă ajutându-se iar şi una pe cealalt .ă ă

Se suir pe o scar şi îngenunchear în întuneric, respirândă ă ă adânc.— Ce ciudat, spuse Althene. La un moment dat m-am trezit

gândindu-m la pantofi. Nu voiam s -i pierd.ă ă— Şi i-ai pierdut?— Nu. B nuiesc c asta e şi mai ciudat.ă ă— Ai mei s-au dus, spuse Helden f r int , dup care seă ă ţ ă ă

ridic . Trebuie s plec m. S-ar putea s se întoarc .ă ă ă ă ă

Îşi mut privirile asupra cl dirii.ă ă— Nu vreau s mergem acolo dar cred c n-avem încotro. Maiă ă era un rând de chei…

458



Se aplec s-o ajute pe b trâna s se ridice.ă ă ăHelden deschise uşa şi închise ochii imediat. B rbatul eraă

r sturnat pe tejghea, complet desfigurat. Pentru o clip , îi reveniă ă în minte imaginea capului mutilat al lui Klaus Falkenheim şi-i venis ipe. În loc de asta, şopti:ă ţ

— Mein Bruder29

…— Hai, copil . Repede acum!ăIncredibil, b trâna era cea care vorbea, dând ordine cuă

autoritate. Tocmai z rise un rând de chei.ă— E mai bine s lu m maşina lor. Am şi eu una dar a fostă ă

v zut .ă ăIar apoi Helden v zu cuvântul, scris cu litere desluşite cu ună

creion gros pe podea, lâng b rbatul mort.ă ă— Nu! E o minciun !ă— Ce s-a întâmplat?B trâna înh cheile şi se apropie în grab de fat .ă ăţă ă ă— Acolo. E o minciun !ăCuvântul de pe podea fusese scris în grab , cu litere mari.ă

NACHRICHTENDIENST.

Helden se apropie şchiop tând, c zu în genunchi şi încerc să ă ă ă ştearg literele, în timp ce mâinile i se mişcau cu furie iară lacrimile îi şiroiau pe fa .ţă

— O minciun ! Oă minciun ă! Au fost oameni minuna i!ţAlthene atinse um rul fetei cuprins de isterie, dup care o luă ă ă ă

de bra şi o ridic de jos.ţ ă— N-avem timp pentru asta! Chiar tu ai spus-o. Trebuie s ă

plec m de-aici.ăCu blânde e dar şi cu fermitate, femeia mai vârstnic oţ ă

conduse pe cea mai tân r pe alee. Deasupra uşii se afla ună ă singur bec care producea în egal m sur lumin şi umbr . Înă ă ă ă ă apropiere se g seau dou maşini – cea pe care o conduseseă ă Althene şi un automobil de culoare gri cu un num r deă

înmatriculare legat de bara de protec ie. O îndrept pe Heldenţ ă spre acesta din urm . ă

Iar apoi se opri. Toat st pânirea de sine de care d duseă ă ă dovad pân atunci se destr m .ă ă ă ă

Corpul pilotului roşcat care-o adusese z cea pe pietriş.ă B rbatul era mort şi avea mâinile legate la spate. Pe toat fa a,ă ă ţ 29 Fratele meu (n. tr.).

459



mai ales în jurul ochilor şi al gurii, se observau t ieturi f cute deă ă lama unui cu it.ţ

Fusese torturat şi împuşcat.

Merser cu maşina în t cere, chinuit fiecare de propriileă ă ă

gânduri.— Exist undeva un apartament, spuse Helden într-un târziu.ă

Mi s-au dat instruc iuni. Acolo o s fim în siguran . Un om aţ ă ţă venit cu avionul de la Londra ca s ne ajute. Acum ar trebui s fieă ă deja acolo.

— Cine e?— Un evreu dintr-un loc numit Har Sha’alav.Althene o privi pe fat printre umbrele pe lâng care treceauă ă

în goan .ă— Tot un evreu din Har Sha’alav a venit s m vad şi peă ă ă

mine. De asta sunt aici.— Ştiu.

Uşa apartamentului fu deschis de un b rbat zvelt, cu pieleaă ă m slinie şi ochii negri. Nu era nici înalt, nici scund dar degaja oă for fizic în stare brut . Acest fapt se ghicea din umerii uriaşi şiţă ă ă era subliniat de materialul întins al c m şii albe, deschis la gâtă ă ă şi cu mânecile suflecate, dezv luind o pereche de bra e numaiă ţ muşchi. P rul negru îi era îngrijit iar chipul neobişnuit atât dină punctul de vedere al rigidit ii solemne, cât şi al tr s turilor.ăţ ă ă

Le cercet pe cele dou femei iar apoi d du din cap, f cându-ă ă ă ăle semn s intre. Observ felul cum şchiop ta Helden f r să ă ă ă ă ă comenteze, la fel ca atunci când remarcase hainele murate.

— Sunt Iacov Ben-Gadiz, spuse el. Şi, ca s ne în elegem, euă ţ sunt cel care hot r şte.ă ă— Pe ce baz ? Întreb Althene.ă ăBen-Gadiz se uit la ea.ă— Dumneavoastr sunte i mama?ă ţ— Da.— Nu v aşteptam.ă— Nici eu nu m mai aşteptam s ajung aici. Aş fi murit dacă ă ă

n-ar fi fost fata asta.— Înseamn c ave i o obliga ie în plus, pe lâng aceeaă ă ţ ţ ă copleşitoare de dinainte.

460



— i-am pus o întrebare. Cine- i d voie s iei hot râri înŢ ţ ă ă ă numele meu? N-a mai f cut-o nimeni.ă

— Am inut leg tura cu cei din Neuchâtel. Avem de lucru înţ ă seara asta.

— În ce m priveşte, trebuie s fac un singur lucru. S -miă ă ă

g sesc fiul.ă

— Mai târziu, spuse Iacov Ben-Gadiz. Începem cu altceva. Trebuie s g sim o list . Credem c se afl la Hotelul D’Accord.ă ă ă ă ă

— E extraordinar de important , îl întrerupse Helden, inându-ă ţşi mâna pe bra ul lui Althene.ţ

— La fel de important ca g sirea fiului dumneavoastr ,ă ă ă continu Iacov, privind-o pe b trâna doamn Holcroft. Şi amă ă ă nevoie de un complice.

461



astfel toate riscurile. Iar apoi o s survin o alt moarte, repedeă ă ă şi discret. Fiul lui Heinrich Clausen îşi va fi îndeplinit misiunea.

Dar întâi, maic -sa. Înainte de ivirea zorilor. Ceea ce-l înfuriaă era c nu ştia precis unde se afl . La cel lalt cap t al firului unuiă ă ă ă telefon a c rui adres adev rat era îngropat în dosarul unuiă ă ă ă ă

am rât de con opist!ă ţB rbatul blond se aşez şi scoase un cu it lung cu dou t işuriă ă ţ ă ă

dintr-un fel de teac practicat în interiorul paltonului. O să ă ă trebuiasc s -l spele. I-l murd rise pilotul cu barb roşcat .ă ă ă ă ă

Noel îşi deschise valiz aşezat pe suportul pentru bagaje şi seă ă uit la gr mada de haine r v şite de din untru. Pe urm ochii luiă ă ă ă ă ă cercetar pere ii albi cu tapetul încre it, uşile cu canaturi deă ţ ţ sticl şi candelabrul din tavan împodobit mai mult decât trebuia.ă Camerele de hotel începeau s arate toate la fel; îşi aminti deă excep ia s r c cioas de la Berlin cu o anumit afec iune. Eraţ ă ă ă ă ă ţ

întrucâtva surprinz tor c totuşi reuşise s -şi aduc aminte deă ă ă ă ea, date fiind împrejur rile. Intrase în aceast lume nou şiă ă ă tulbur toare în deplin tatea facult ilor. Nu ştia precis dac eraă ă ăţ ă bine sau r u dar era convins de acest lucru.ă

Erich se afla la telefon, încercând s dea de von Tiebolt laă D’Accord. Unde naiba umbla Johann? Era trei şi jum tateă noaptea. Kessler închise şi se întoarse spre Noel.

— A l sat un mesaj în care ne spune s nu ne facem griji. E cuă ă primul deputat. Fac tot ce depinde de ei ca s-o g seasc peă ă mama ta.

— Înseamn c n-a sunat deloc?ă ă— Nu.— Nu pricep. Recep ionerul mai e acolo?ţ— Da. I-ai pl tit salariul pe dou s pt mâni. Nici nu se puneaă ă ă ă problema s nu stea toat noaptea, spuse Kessler, arborând apoiă ă

o expresie gânditoare. S ştii c nu-i deloc exclus s fi întârziat.ă ă ă A pierdut vreo leg tur , cea pe aeroport, greut i la cine ştieă ă ţă ăţ ce birou de imigrare.

— E posibil orice dar tot nu mi se pare normal. O cunosc. Mi-arfi trimis vorb .ă

— Poate c a fost re inut .ă ţ ă

— M-am gândit şi la asta. Ar fi cel mai bun lucru pentru ea.C l toreşte sub paşaport fals. S sper m c o aresteaz şi o ină ă ă ă ă ă ţ vreo dou -trei zile într-o celul . Nici Helden n-a sunat?ă ă

463



— Absolut deloc, r spunse germanul, a intindu-şi brusc ochiiă ţ asupra lui Noel.

Holcroft se întinse, inându-şi trusa de b rbierit într-o mân .ţ ă ă— Aşteptatul sta f r s ştiu nimic precis m scoate dină ă ă ă ă

min i, spuse el ar tând spre baie. M duc s m sp l.ţ ă ă ă ă ă

— Bun idee. Iar dup aceea ce-ar fi s te odihneşti pu in?ă ă ă ţ

Probabil c eşti frânt. Au r mas mai pu in de cinci ore şi suntă ă ţ convins c Johann e un om foarte capabil.ă

— Pe asta m bazez şi eu, spuse Noel.ăÎşi scoase c maşa şi d du drumul la maximum robinetului cuă ă

ap cald ca s fac abur. Vaporii se ridicar , acoperind oglindaă ă ă ă ă şi umezind por iunea de deasupra chiuvetei. Îşi apropie chipul deţ sursa de c ldur umed , sprijinindu-se de marginea chiuvetei şiă ă ă r mase aşa pân când sudoarea începu s -i cad de pe frunte.ă ă ă ă Era un procedeu pe care-l înv ase de la Sam Buonoventura cuăţ câ iva ani în urm . Nu reprezenta înlocuitorul ideal al unei b i deţ ă ă abur, dar îl ajuta.

Sam? Sam! Pentru numele lui Dumnezeu, cum de nu segândise la el? Dac mama lui şi-ar fi schimbat planurile sau dacă ă s-ar fi întâmplat ceva, ar fi fost foarte posibil s -l sune pe Sam.ă Mai ales dac la D’Accord nu exista nimeni cu numele de Noelă Holcroft.

Se uit la ceas; era patru f r un sfert, ora Genevei –ă ă ă unsprezece f r un sfert, ora Caraibelor. Dac Sam avea ceva s -ă ă ă ăi spun , înseamn c st tea lâng telefon.ă ă ă ă ă

Noel închise robinetul. Auzi vocea lui Kessler din dormitor dardincolo nu mai era nimeni. Cu cine discuta şi de ce vorbea pe unton atât de sc zut?ă

Noel se întoarse spre uş şi o deschise vreo doi centimetri.ă Kessler se afla în partea opus a camerei, stând cu spatele laă baie şi vorbind la telefon. Noel auzi cuvintele şi ieşi din baie.— Î i spun c sta e r spunsul. C l toreşte cu un paşaportţ ă ă ă ă ă fals. Controleaz în dosarele de la imigr ri şi vezi…ă ă

— Erich!

Iacov Ben-Gadiz închise trusa de prim ajutor, se ridic şiă

r mase lâng pat, privindu-şi opera. Rana lui Helden eraă ă inflamat dar nu exista nici un fel de infec ie, înlocuise bandajulă ţ mânjit cu unul curat.

464



— Aşa, spuse el, deocamdat ajunge. Umfl tura o s dispară ă ă ă într-o or -dou dar n-ai voie s stai în picioare. ine piciorulă ă ă Ţ ridicat.

— S nu-mi spui c eşti medic, f cu Helden.ă ă ă— Nu-i nevoie s fii medic ca s te ocupi de r nile provocateă ă ă

de gloan e. Trebuie doar s te obişnuieşti cu ele, spuseţ ă

israelianul, îndreptându-se spre uş . R mâi aici. Vreau să ă ă vorbesc cu doamna Holcroft.

— Nu!Ben-Gadiz se opri.— Cum ai spus?— N-o trimite singur . E copleşit de vinov ie şi se temeă ă ăţ

cumplit pentru fiul ei. Nu poate s judece limpede, n-o s aibă ă ă nici o şans . Nu face una ca asta.ă

— Şi dac vreau s-o fac, o s m opreşti tu?ă ă ă— Exist , o cale mai bun . Îl vrei pe fratele meu. Foloseşte-teă ă

de mine .— Primul lucru pe care-l vreau e lista acelor Sonnenkinder .

Avem trei zile ca s -l ucidem pe von Tiebolt.ă— Trei zile?— B ncile sunt închise mâine şi duminic . Cel mai devreme seă ă

pot întâlni cu directorii de la Grande Banque luni. Lista se afl pe ă primul loc. Sunt de acord cu Litvak, aceasta este prioritateanum rul unu.ă

— Dac e atât de important , precis c o are la el.ă ă ă— M îndoiesc. Oamenii de genul fratelui t u nu-şi asumă ă ă

asemenea riscuri. Un accident, un jaf în plin strad , cineva caă ă mine. Nu, nu cred c are lista asupra lui. Şi nici n-ar l sa-o înă ă seiful vreunui hotel. E la el în camer . Într-un loc şi mai ascuns.ă Vreau s intru în camera aceea şi s -l fac s ias o perioad deă ă ă ă ă timp.— Atunci ai un motiv în plus s m foloseşti pe mine! spuseă ă Helden. El crede c amă murit . Nu m-a v zut la baza deă hidroavioane; o c uta pe ea, nu pe mine. Şocul o s -l dea gata şiă ă n-o s ştie ce s fac . O s mearg oriunde îi spun, numai s deaă ă ă ă ă ă de mine. Trebuie doar s pronun cuvântulă ţ „Nachrichtendienst ”.Sunt sigur ă de asta.

— Şi eu tot pe asta m bazez, r spunse Iacov. Dar pentruă ă

mâine, nu pentru noaptea asta. Nu pe tine te vrea în noapteaasta, ci pe mama lui Holcroft.— O s -i spun c eă ă cu mine ! E perfect!

465



— Sigur. N-are nici un rost s m am gesc singur … sau să ă ă ă ă m am geşti tu. Von Tiebolt trebuie s se întâlneasc cu mine.ă ă ă ă Iar când o s-o fac , n-o s -mi mai dea drumul. În orice caz, nu înă ă via . De ce-ar face-o?ţă

— O s lu m cele mai bune m suri de precau ie cu putin .ă ă ă ţ ţă

— O s -mi iau singur un pistol, mersi frumos. N-am de gândă ă

s stau pro pit în fa a lui şi s -l invit s m împuşte.ă ţă ă ţ ă ă ă— Cred c ar fi mai bine dac v-a i aşeza.ă ă ţÎşi zâmbir unul altuia.ă— Suntem firi practice amândoi, nu? Supravie uitori.ţIacov ridic din umeri.ă— Aşa e mai uşor.— Ia spune-mi, lista asta pe care-o vrei atât de mult, cu

Sonnenkinderii , probabil c e imens . Volume întregi. Nume deă ă oameni şi de familii de pretutindeni.

— Nu asta e lista pe care-o c ut m, asta e lista desf şurat .ă ă ă ă M îndoiesc c o s-o vedem vreodat . Lista pe care putem s-oă ă ă g sim, pe careă trebuie s-o g sim, este cea practic . Numeleă ă conduc torilor care vor primi fondurile şi le vor distribui înă regiunile strategice. Mai mult ca sigur c se afl într-un loc deă ă unde von Tiebolt poate s-o ia la orice or . ă

— Şi odat cu ea o s ai identitatea conduc torilor dină ă ă Wolfsschanze.

— De pretutindeni.— De ce eşti atât de sigur c e la D’Accord?ă— E singurul loc în care poate s fie. Von Tiebolt n-areă

încredere în nimeni. Pe ceilal i îi las s se ocupe de câte o parte,ţ ă ă iar el controleaz întregul. Nu e genul lui nici s lase lista în seifulă ă hotelului, nici s-o in la el. Se afl în camera lui de la hotel, oţ ă ă camer care la rândul ei e plin de capcane.ă ă

Şi ar fi dispus s-o p r seasc doar într-o împrejurare cu totulă ă ă nepl cut .ă ă— Suntem de acord c aceast împrejurare o reprezint eu.ă ă— Da. Se teme de dumneavoastr ca de nimeni altcinevaă

fiindc nimeni nu l-ar putea convinge pe fiul dumneavoastr să ă ă abandoneze opera iunea Geneva. Au nevoie de el, au avutţ mereu. Trebuie respectate legile pentru deblocarea fondurilor. N-a existat niciodat o alt cale.ă ă

— Exist aici o anumit ironie. Legea este folosit pentruă ă ă s vârşirea celei mai mari f r delegi posibile.ă ă ă— Procedeul nu e nou, doamn Holcroft.ă

467



— Dar fiul meu? O s -l ucizi şi pe el?ă— Nu am de gând.— Aş dori un r spuns mai concret.ă— N-am nici un motiv, dac vine cu noi. Dac poate fi convinsă ă

de adev r şi nu crede c e tras pe sfoar , e în interesul nostruă ă ă

s -l inem în via . Wolfsschanze n-o s dispar odat cuă ţ ţă ă ă ă

anularea fondurilor. Sonnenkinderii sunt tot acolo. Vor fi gravafecta i, dar nu da i în vileag. Şi nici distruşi. O s avem nevoieţ ţ ă de toate vocile care li se pot ridica împotriv . Fiul dumneavoastră ă va avea de spus o poveste extrem de important . Împreun o s -ă ă ăi g sim pe oamenii la care trebuie s ajungem.ă ă

— Cum o s -l convingi… dac nu m întorc de la întâlnirea cuă ă ă von Tiebolt?

Israelianul observ umbra unui surâs pe buzele lui Althene şiă în elese de ce se oprise. Deduc ia lui fusese clar : nu avea s seţ ţ ă ă mai întoarc .ă

— Din punctul meu de vedere şi al omului meu de leg tur dină ă Neuchâtel, avem la dispozi ie ziua de azi şi pe cea de mâine.ţ F r îndoial c mişc rile de la Grande Banque or s înceapă ă ă ă ă ă ă luni. Or s -l in izolat, în aşa fel încât s nu se poat da de el.ă ţ ă ă ă

Treaba mea e s str pung aceast izolare şi s -l scot de acolo.ă ă ă ă— Şi ce o s -i spui când o s-o faci?ă— O s -i spun adev rul şi o s -i explic tot ce-am aflat la Hară ă ă

Sha’alav. Helden poate s ne fie extrem de folositoare – dacă ă r mâne în via , ca s fiu sincer. Şi mai e şi lista. Dac o s-oă ţă ă ă g sesc, o s i-o ar t.ă ă ă

— Arat -i scrisoarea asta, îl întrerupse Althene, întorcându-seă la hârtia de pe birou.

— S-ar putea ca şi sta s fie de folos, spuse israelianul.ă ă— Erich!

Kessler se r suci pe c lcâie, în epenind din tot corpul s uă ă ţ ă rigid. D du s pun receptorul în furc , dar Holcroft îl opri.ă ă ă ă

— Stai. Cu cine discu i?ţNoel înşf c receptorul şi vorbi.ă ă— Cine-i acolo?

T cere.ă

— Cine-i acolo?— Te rog, spuse Kessler, rec p tându-şi cump tul, încerc mă ă ă ă s teă ap r mă ă . Nu po i fi v zut pe strad , ştii bine. Or s te ucid .ţ ă ă ă ă

468



Tu eşti cheia pentru Geneva.— Nu despre mine vorbeai!— Încerc m s-o g sim pe mama ta! Spuneai c a plecat dină ă ă

Lisabona cu un paşaport fals. N-am în eles lucrul sta. Johannţ ă cunoaşte câ iva oameni care pun la dispozi ie asemenea acte;ţ ţ

despre asta discutam acum.Holcroft vorbi din nou în receptor.— Von Tiebolt? Tu eşti?— Da, Noel, se auzi r spunsul dat pe un ton calm. Erich areă

dreptate. Am aici nişte prieteni care se str duiesc s ne ajute. S-ă ăar putea ca mama ta s fie în pericol. N-ai voie s participi laă ă cercet ri. Trebuie s r mâi ascuns.ă ă ă

— „N-am voie”? „Trebuie”? rosti Holcroft, t ios. Hai s v spună ă ă ceva, valabil pentru amândoi, continu el, vorbind în receptor,ă dar r mânând cu ochii pe Kessler. Eu hot r sc şi ce fac şi ce nuă ă ă fac. A i în eles?ţ ţ

Savantul d du din cap. Von Tiebolt nu spuse nimic. Holcroftă ridic tonul.ă

— Te-am întrebat dac aiă în eles! ţ — Da, bineîn eles, r spunse Johann în cele din urm . Cum i-aţ ă ă ţ

spus şi Erich, nu vrem decât s te ajut m. Aceast informa ieă ă ă ţ referitoare la mama ta care c l toreşte cu un paşaport care nu eă ă al ei ar putea fi de folos. Cunosc oameni care se ocup cu genulă

sta de probleme. O s dau câteva telefoane şi-o s te in laă ă ă ţ curent.

— Te rog.— Dac nu te v d pân diminea , ne întâlnim la banc .ă ă ă ţă ă

Presupun c i-a explicat Erich.ă ţ— Da, mi-a explicat. Şi Johann… iart -m c mi-am ieşit dină ă ă

fire. Ştiu c încerca i s m ajuta i. Oamenii dup care umbl mă ţ ă ă ţ ă ă se numesc „Nachrichtendienst”, nu-i aşa? Asta ai aflat la Londra.Pe fir se l s t cerea, dup care se auzi:ă ă ă ă

— De unde ştii?— Au l sat o carte de vizit . Îi vreau pe tic loşii ştia.ă ă ă ă— Şi noi.— Mul umesc. Sun -m imediat cum afli ceva.ţ ă ăNoel închise.— S nu mai faci asta niciodat , îi spuse el lui Kessler…ă ă

— Îmi cer iertare. Am crezut c procedez bine. La fel cum amă crezut c şi tu ai procedat bine urm rindu-m la ieşirea dină ă ă hotelul D’Accord.

469



— Tr im într-o lume împu it , spuse Noel, punând mâna peă ţ ă telefon.

— Ce faci?— Am pe cineva în Curaçao şi vreau s vorbesc cu el. S-ară

putea s ştie el ceva.ă

— A, da. Inginerul care- i retransmite mesajele.ţ

— Îi sunt dator.Noel prinse central pentru convorbiri peste ocean şi-i d duă ă

num rul din Curaçao.ă— R mân la telefon sau m suna i?ă ă ţ— La ora asta liniile nu sunt aglomerate, domnule.— Atunci r mân.ăSe aşez pe pat şi aştept . Nu trecur nou zeci de secunde şiă ă ă ă

auzi cum sun telefonul lui Buonoventura.ăR spunse o voce de b rbat, dar nu era a lui Sam.ă ă— Da?— Cu Sam Buonoventura, v rog.ă— Cine întreab ?ă— Un prieten intim. Sun din Europa.— M-aş mira s mai dea fug , domnu’. Gata cu r spunsul laă ă ă

telefon.— Ce tot vorbeşti?— Sam a luat-o-n frez , domnu’. O jigodie de negru de pe-aiciă

l-a strâns de gât cu o sârm . C ut m şi pe câmp şi pe plaj ,ă ă ă ă doar, doar om pune mâna pe puiul de c ea.ăţ

Holcroft îşi înclin capul, închise ochii şi-şi opri respira ia.ă ţ Mişc rile îi fuseser puse în leg tur cu Sam, iar ajutorul acestuiaă ă ă ă nu putea fi tolerat. Buonoventura era centrul lui de informa ii. ţ

Trebuia s fie ucis ca s nu mai transmit nici un fel de mesaje.ă ă ă Nachrichtendienst încerca s -l izoleze, în timp ce el îi r m seseă ă ă dator lui Sam, iar datoria fusese pl tit cu moarte. Tot ce aveaă ă leg tur cu el era atins de aripa mor ii. Era mesagerul ei.ă ă ţ

— Nu v mai pierde i vremea pe câmp, spuse el, aproape f ră ţ ă ă s -şi dea seama c vorbeşte. Eu l-am ucis.ă ă

470



43— Fiul dumneavoastr a pomenit vreodat de numele deă ă

„Tennyson”? întreb Ben-Gadiz.ă— Nu.— Fir-ar s fie! Când a i vorbit ultima dat cu el?ă ţ ă— Dup moartea so ului meu. Era la Paris.ă ţIacov îşi desf cu bra ele. Auzise un lucru pe care dorise s -lă ţ ă

aud .ă— A fost prima dat c a i vorbit de la moartea so uluiă ă ţ ţ

dumneavoastr ?ă— De la uciderea lui, rectific Althene. Deşi atunci nu ştiam.ă— R spunde i-mi la întrebare. A fost prima dat c a i vorbită ţ ă ă ţ

de la moartea so ului dumneavoastr ?ţ ă— Da.— Înseamn c a fost o conversa ie trist .ă ă ţ ă— Bineîn eles. Trebuia s -i spun.ţ ă— Bine. Momentele de genul sta întunec min ile. Spunemă ă ţ

unele lucruri de care rar se întâmpla s ne mai amintim cuă precizie. Acesta a fost prilejul cu care a pomenit numele de„Tennyson”. V-a spus c se ducea la Geneva, probabil că ă

împreun cu un b rbat pe care-l chema Tennyson. Pute i s -iă ă ţ ă transmite i asta lui von Tiebolt?ţ

— Fireşte. Dar oare o s m cread ?ă ă ă— N-are de ales. Vrea s pun mâna pe dumneavoastr .ă ă ă— Şi eu vreau s pun mâna pe el.ă— Da i telefon. Şi ine i minte c sunte i în pragul isteriei. Oţ ţ ţ ă ţ

femeie cuprins de panic nu se mai poate controla. Striga i,ă ă ţ vorbi i în şoapt , bâlbâi i-v . Spune i-i c trebuia s -l suna i peţ ă ţ ă ţ ă ă ţ pilotul dumneavoastr de la baza de hidroavioane. A avut loc oă crim . Poli ia e peste tot şi nu mai şti i ce s face i de fric .ă ţ ţ ă ţ ă Sunte i în stare?ţ

— Ascult aici, spuse Althene, ridicând receptorul. Centrala deă

la D’Accord îi d du leg tura în camera foarte importantuluiă ă oaspete care era domnul John Tennyson.Iar Iacov asist cuprins de admira ie la recitalul oferit deă ţ

471



Althene.— Trebuie s v st pâni i, doamn Holcroft, spuse str inul deă ă ă ţ ă ă

la D’Accord.— Înseamn c sunte i unul şiă ă ţ acelaşi Tennyson la care s-a

referit fiul meu?

— Da. Sunt un prieten. Ne-am întâlnit la Paris.— Pentru Dumnezeu, pute i s m ajuta i?ţ ă ă ţ— Desigur. Ar fi o cinste pentru mine.— Unde e Noel?— M tem c nu ştiu. Are nişte afaceri în care nu sunt implicat,ă ă

aici, la Geneva.— Nu sunte i?ţO întrebare pus pe un ton de uşurare.ă— O, nu. Am luat cina mai devreme, seara trecut , de fapt şi aă

plecat s -şi vad asocia ii.ă ă ţ— A spus unde se duce?— M tem c nu. Şti i, eu sunt în drum spre Milano… La Paris i-ă ă ţ

am spus lui Noel c o s m opresc la Geneva ca s -i ar t oraşul.ă ă ă ă ă N-a mai fost niciodat aici, fireşte.ă

— V pute i întâlni cu mine, domnule Tennyson?ă ţ— Bineîn eles. Unde sunte i?ţ ţ— Trebuie s fim pruden i. Nu pot s v las s v asuma iă ţ ă ă ă ă ţ

vreun risc.— Pentru mine nu exist riscuri, doamn Holcroft. M mişcă ă ă

nestingherit prin Geneva.— Eu nu. Povestea aceea îngrozitoare de la Médoc.— Ei haide i, sunte i surescitat . Indiferent ce-a fost, suntţ ţ ă

convins c n-are nici o leg tur cu dumneavoastr . Unde sunte i?ă ă ă ă ţ Unde ne putem întâlni?

— La gar . La intrarea dinspre nord a s lii de aşteptare. Pesteă ă patruzeci şi cinci de minute. Dumnezeu s v binecuvânteze.ă ăÎnchise brusc. Iacov Ben-Gadiz zâmbi aprobator.

— O s fie foarte atent, spuse israelianul. O s -şi ia toateă ă m surile de protec ie, iar asta înseamn timp câştigat pentruă ţ ă noi. M duc la D’Accord. Am nevoie de fiecare minu el.ă ţ

Von Tiebolt puse încet receptorul în furc . Posibilit ile deă ăţ

atragere într-o curs nu erau atât pu ine, cât mari, îşi spuse, dară ţ dovezile nu erau concludente. Afirmase cu bun inten ie că ţ ă Holcroft nu fusese niciodat la Geneva. Era o minciun , iară ă

472



b trâna ştia acest lucru. Pe de alt parte, vorbise ca şi cum ar fiă ă fost efectiv cuprins de panic , iar o femeie de vârsta ei şiă ă alarmat ine mai mult s fie ascultat decât s asculte. Eraă ţ ă ă ă posibil s nu fi auzit acea afirma ie sau, dac o auzise, s-o fiă ţ ă considerat mai pu in important decât propriile preocup ri.ţ ă ă

Faptul c Holcroft folosise numele de „Tennyson” – dac într-ă ă

adev r îl folosise – nu era ceva neobişnuit pentru american. Seă întâmpla s cad prad izbucnirilor emo ionale rapide, vorbindă ă ă ţ adeseori f r s gândeasc . Aflarea veştii despre moartea luiă ă ă ă Richard Holcroft la New York l-ar fi putut aduce uşor într-o stareemo ional de acest gen, f cându-l s rosteasc numele luiţ ă ă ă ă

Tennyson f r s -şi dea seama.ă ă ăPe de alt parte, americanul f cuse dovada unor resurse deă ă

for când nimeni nu-l mai credea capabil. Faptul c -i d duseţă ă ă numele mamei sale contrazicea disciplina pe care singur şi-oimpusese. Mai mult decât atât, Johann ştia c avea de-a face cuă o femeie care era în stare s -şi procure acte false şi careă disp ruse la Lisabona. O s -şi ia m suri de precau ieă ă ă ţ excep ionale. N-o s se lase prins în curs de o b trân intrat înţ ă ă ă ă ă panic – sau care se pref cea c era cuprins de panic .ă ă ă ă ă

Telefonul sun , anulându-i concentrarea.ă— Da?Era primul deputat. Încercau în continuare s g seasc adresaă ă ă

corect care corespundea num rului de telefon l sat la hotelulă ă ă D’Accord de doamna Holcroft. Un func ionar era în drum spreţ sediul telefoanelor ca s deschid un dosar. Von Tiebolt r spunseă ă ă pe un ton glacial.

— Când o s -l g seasc n-o s ne mai fie de nici un folos. Amă ă ă ă luat leg tura cu femeia. Trimite imediat un poli ist cu o maşină ţ ă oficial la D’Accord. Spune-i c fac o vizit la nivel înalt şi c eă ă ă ă nevoie de protocol special. S fie în hol în cincisprezece minute.ăVon Tiebolt nu aştept nici un fel de r spuns. Puse receptorulă ă

în furc şi se întoarse la masa pe care se aflau dou pistoale.ă ă Fuseser demontate pentru cur ire. O s le asambleze imediat.ă ăţ ă Erau dou din armele preferate ale lui Tinamou.ă

Dac Althene Holcroft avea îndr zneala s -i întind o curs ,ă ă ă ă ă atunci o s afle c nu se putea pune cu omul care conduceaă ă Wolfsschanze. Cursa o s i se întoarc împotriv , strivind-o chiară ă ă

pe ea.

473



Israelianul st tea ascuns pe o str du aflat undeva în fa aă ă ţă ă ţ hotelului D’Accord. Pe treptele hotelului, von Tiebolt vorbeadiscret cu un ofi er de poli ie şi-i d dea instruc iuni.ţ ţ ă ţ

Dup ce terminar de discutat, ofi erul alerg la maşin .ă ă ţ ă ă B rbatul blond se îndrept spre o limuzin neagr de lângă ă ă ă ă

bordur şi se instal la volan. Von Tiebolt n-avea nevoie de şoferă ă

pentru drumul pe care-l avea de f cut.ăAmbele maşini pornir pe Rue des Granges. Iacov aşteptă ă

pân când nu se mai z ri nici una din ele, dup care, inând oă ă ă ţ serviet în mân , travers strada şi ajunse la D’Accord.ă ă ă

Se apropie de recep ie, întruchiparea oficialit ii agasate. I seţ ăţ adres recep ionerului sco ând un oftat.ă ţ ţ

— De la poli ie. M-au sculat din pat ca s vin s mai culegţ ă ă nişte aiureli din camera mortului. Ellis la. Inspectorilor stora leă ă vin ideile abia dup ce to i cei de care au nevoie s-au culcat. Ceă ţ num r are?ă

— Etajul trei. Camera 301, spuse recep ionerul, zâmbindţ în eleg tor. Au postat un poli ist în fa a uşii.ţ ă ţ ţ

— Mul umesc.ţBen-Gadiz se apropie de lift, ap sând pe buton pentru etajulă

cinci. John Tennyson era trecut la camera 512. N-avea timp s se ă joace cu un poli ist în exerci iul func iunii. Avea nevoie de fiecareţ ţ ţ minut, ba chiar de fiecare secund . ă

B rbatul îmbr cat în uniforma poli iei din Geneva se ivi pe laă ă ţ intrarea nordic în gar , tocurile de piele tare auzindu-se cuă ă zgomot pe dalele de piatr . Se apropie de b trâna aşezat laă ă ă cap tul opus al primului rând de b nci.ă ă

— Doamna Althene Holcroft?— Da.— V rog s veni i cu mine,ă ă ţ madame .— Pot s întreb de ce?ă— Trebuie s v conduc la domnul Tennyson.ă ă— E neap rat nevoie?ă ă— Este un gest de polite e din partea oraşului Geneva.ţB trâna se ridic în picioare şi-l urm pe b rbatul în uniform .ă ă ă ă ă

În timp ce se apropiau de uşile duble ale intr rii dinspre nord, al iă ţ

patru poli işti venir de afar şi se postar în fa a uşilor. Nu aveaţ ă ă ă ţ s mai treac nimeni de ei pân când urma s se dea dispozi ieă ă ă ă ţ în acest sens.

474



Afar , în parcare, de o parte şi de alta a unei maşini de poli ieă ţ tras lâng bordur , se aflau înc doi b rba i în uniform . Cel deă ă ă ă ă ţ ă lâng capot îi deschise uşa femeii. Aceasta se urc iară ă ă

înso itorul ei li se adres subalternilor:ţ ă— Conform instruc iunilor, nici o maşin personal şi nici unţ ă ă

taxi nu pleac de la gar dou zeci de minute de-acum încolo.ă ă ă

Dac exist vreo încercare de felul sta, pune i mâna pe acte şiă ă ă ţ trimite i-mi informa iile prin radioemi tor la mine în maşin .ţ ţ ţă ă

— Da, domnule.— Dac nu survine nici un incident, oamenii se pot întoarce laă

locurile lor dup dou zeci de minute.ă ăOfi erul de poli ie intr în maşin şi porni motorul.ţ ţ ă ă— Unde mergem? întreb Althene.ă— La o cas de oaspe i de la reşedin a primului deputat dină ţ ţ

Geneva. Înseamn c acest domn Tennyson este un om foarteă ă însemnat.

— În multe feluri, r spunse ea.ă

Von Tiebolt aştepta la volanul limuzinei negre. Aceasta fuseseparcat la nici cincizeci de metri de rampa prin care se ieşea peă partea de nord a g rii iar motorul nu fusese oprit. Privi cumă maşina poli iei ajunge pe strad şi face la dreapta, dup careţ ă ă aştept pân când îi v zu pe cei doi poli işti întorcându-se laă ă ă ţ locul lor.

Ieşi pe strad . Aşa cum pl nuise, o s urm reasc maşinaă ă ă ă ă poli iei de la o distan suficient de mare, pândind în acelaşi timpţ ţă eventuala apari ie a altor automobile care s-ar putea ar taţ ă interesate de vehiculul respectiv. Trebuiau luate în calcul toatevariantele, inclusiv posibilitatea ca b trâna s aib ascunsă ă ă undeva un dispozitiv electronic de radioloca ie care s emitţ ă ă semnale capabile s atrag lep d turile pe care le angajase.ă ă ă ă

Ultimul obstacol în calea Codului Wolfsschanze avea s fieă eliminat în interval de o or . ă

Iacov Ben-Gadiz st tea în fa a uşii lui von Tiebolt. De clană ţ ţă atârna pl cu a cu „nu deranja i”. Israelianul îngenunche şi-şiă ţ ţ

deschise servieta. Scoase o lantern care avea o form ciudat şiă ă ă o aprinse, producând un lic r verde deschis abia perceptibil.ă Îndrept lumini a spre col ul din stânga jos al uşii iar apoiă ţ ţ

475



descrise încet o diagonal pân când ajunse sus. C uta fire deă ă ă a sau de p r de om, minuscule semnale de alarm care, odatţă ă ă ă

îndep rtate, i-ar fi dat de ştire ocupantului c i se intrase înă ă camer . Lumini a descoperi dou fire întinse dedesubt, apoi treiă ţ ă dispuse vertical şi înc unul deasupra. Iacov scoase un acă

minuscul ascuns în mânerul lanternei. Atinse cu grij lemnul înă

apropierea fiec rui fir; urmele de ac erau greu de depistat,ă invizibile cu ochiul liber dar reperate de lumini a verde. Apoiţ

îngenunche din nou şi d du la iveal din serviet un mic cilindruă ă ă metalic. Era un dispozitiv electronic deosebit de complicat pentrudeschiderea lac telor, pus la punct în laboratoarele antiteroristeă din Tel Aviv.

Acoperi lac tul cu gura cilindrului şi puse în func iune mini-ă ţsondele de cercetare a cheii. Lac tul se deschise şi Iacov îşiă strecur cu grij degetele mâinii stinşi pe dup marginea uşii,ă ă ă sco ând firele. Deschise uşa încet. Îşi lu servieta paşi în untru şiţ ă ă

închise uşa la loc. Lâng perete se afla o m su a. Puse atentă ă ţ firele pe ea iar cilindrul pe fire ca s nu cad , dup care aprinseă ă ă din nou lanterna.

Se uit la ceas. În mod normal, n-avea la dispozi ie mai multă ţ de treizeci de minute ca s dezactiveze eventuale sisteme deă alarm instalate de von Tiebolt şi s g seasc cuă ă ă ă Sonnenkinderii .Faptul c firele acelea fuseser lipite de uş era un semn bun.ă ă ă Însemna c aveau rostul lor.ă

Plimb raza lumini ei verzi de jur împrejur prin camera de zi –ă ţ existau dou dulapuri şi o uş care d dea spre dormitor, toateă ă ă

închise. Începu prin a elimina dulapurile. Nici fire, nici lac te ă încuiate, nimic.

Se apropie de uşa dormitorului şi parcurse cu lanternaconturul marginilor. Fire nu existau dar exista altceva în schimb.Raza verzuie descoperi reflectarea unei lumini e galbeneţ amplasat între uş şi toc, la vreo şaizeci de centimetri de laă ă podea. Ben-Gadiz îşi d du seama imediat cu ce avea de-a face: oă celul fotoelectric în miniatur , legat de o alta implantat înă ă ă ă ă lemnul din marginea uşii.

Dac se deschidea uşa, leg tura era întrerupt şi se declanşaă ă ă alarma. Oferea cele mai solide garan ii pe care le permiteaţ tehnologia modern ; nu exist nici o modalitate de blocare aă ă

dispozitivului. Iacov mai v zuse asemenea lucruri, mini-celule cuă cronometru încorporat. Odat implantate, r mâneau în func iuneă ă ţ pe durata necesar , care era rareori mai mic de cinci ore.ă ă

476



Nimeni, nici m car persoan care le montase, nu le puteaă ă neutraliza înainte de oprirea cronometrelor.

Asta însemna c Johann von Tiebolt trebuia s întrerupă ă ă leg tura dac voia s intre în camer . Puteau interveni situa iiă ă ă ă ţ urgente care s reclame declanşarea sistemului de alarm .ă ă

Oare ce fel de alarm era? Cea sonor putea fi înl turat de laă ă ă ă

bun început; orice zgomot puternic ar atrage aten ia asupraţ camerei. Semnalele radio constituiau o alt posibilitate dar razaă lor de ac iune era prea limitat .ţ ă

Nu, alarma în sine trebuia s activeze un sistem de blocare înă imediata apropiere a zonei protejate. Un sistem capabil s ă imobilizeze un intrus dar pe care von Tiebolt însuşi s -l poată ă opri.

În şocurile electrice nu se putea conta. Acidul era deimprobabil; von Tiebolt putea suferi un accident sau odesfigurare pe via . S fie oare vreun gaz? Vreun abur?…ţă ă

O toxină. O otrav sub form de vapori.ă ă Fumuri toxice.Suficient de puternice ca s -l fac pe un nepoftit s -şi piardă ă ă ă cunoştin a. O masc de oxigen putea îns asigura protec iaţ ă ă ţ

împotriva vaporilor. Dac von Tiebolt folosea aşa ceva, putea să ă intre în camer nestingherit.ă

În activitatea lui de-a lungul anilor, Iacov mai avusese de-aface cu gazele lacrimogene şi cu sprayurile paralizante. Se

întoarse lâng serviet , îngenunche şi scoase o masc de gaze şiă ă ă o canistr mic de oxigen. Şi-o puse pe figur , instal tubul deă ă ă ă respira ie şi se apropie iar şi de uş . O deschise repede şi seţ ă ă d du înapoi.ă

Un nor de aburi umplu deodat cadrul uşii. Aceştia r maseră ă ă în aer câteva clipe, dup care se evaporar rapid, l sând în urmă ă ă ă un aer la fel de curat, de parc nici n-ar fi existat. Ben-Gadiză sim i nişte împuns turi mici în jurul ochilor. Era ceva care iritaţ ă f r s orbeasc dar Iacov ştia c , dac ar fi inhalat, substan eleă ă ă ă ă ă ţ chimice care provocau aceste în ep turi ar inflama pl mânii şi arţ ă ă produce o pr buşire instantanee. Asta era dovada pe care oă c uta. Listaă Sonnenkinder-ilor se afl undeva în camera aceea.ă

Trecu dincolo de uş , pe lâng un trepied în vârful c ruiaă ă ă fusese ataşat un cilindru cu gaz. Ca s îndep rteze şi ultimeleă ă urme de abur, deschise o fereastr ; aerul rece al iernii n v liă ă ă

în untru, umflând perdelele.ăBen-Gadiz se întoarse în camera de zi, îşi lu servieta şi seă înapoie în dormitor ca s -şi înceap c ut rile. Presupunând că ă ă ă ă

477



lista era protejat de un gen de container de o el rezistent la foc,ă ţ scoase un mic scanner metalic cu un cadran luminos. Porni dinapropierea patului şi începu s fac atent ocolul camerei.ă ă

Acul detectorului se mişc brusc în fa a dulapului cu haine.ă ţ Lumini a verde descoperi punctişoarele galbene binecunoscuteţ

din cadrul uşii.G sise ascunz toarea.ă ăDeschise uşa. Vaporii ap rur din nou la fel de brusc, umplândă ă

dulapul la fel cum umpluser şi locul din dreptul uşii dormitorului.ă Numai c acum r maser mai mult ca mai înainte, formând ună ă ă nor ceva mai dens. Admi ând c primul sistem de alarm nu ar fiţ ă ă func ionat cum trebuia, acesta din urm con inea o doz deţ ă ţ ă toxine suficient pentru a ucide un om. Pe planşeul dulapului seă afla o valiz de c l torie dintr-o piele maro închis moale şiă ă ă scump , dar Iacov îşi d du seama c nu era un bagaj obişnuit.ă ă ă Fa a şi spatele nu aveau nici un fel de încre ituri de genul celorţ ţ care existau lâng miner şi în p r ile laterale. Pielea era dublată ă ţ ă de un înveliş de o el.ţ

C ut alte fire şi semne cu ajutorul lumini ei verzi dar nu g siă ă ţ ă nici unul. Ridic valiza pe pat, dup care ap s pe un al doileaă ă ă ă buton al lanternei. Lumini a verde fu înlocuit de o raz ascu it ,ţ ă ă ţ ă alb-g lbuie. Cercet cele dou încuietori. Erau diferite una deă ă ă alta. F r îndoial c fiecare dintre ele declanşa un sistem deă ă ă ă alarm separat.ă

Scoase din buzunar un be işor sub ire şi-l introduse înţ ţ încuietoarea din dreapta, având grij s -şi in mâna cât maiă ă ţ ă departe de ea.

Se auzi un şuierat şi un ac lung âşni din stânga încuietorii. Dinţ vârful lui se scurse un lichid, pic turile c zând pe covor. Iacovă ă scoase o batist , şterse acul şi îl introduse încet şi atent la loc înă ascunz toare, folosindu-se de be igaş ca s -l împing prină ţ ă ă orificiul îngust.

Îşi concentr aten ia asupra încuietorii din stânga. Stând într-oă ţ parte, repet manevra cu be işorul. Încuietoarea pocni şi se auziă ţ un al doilea şuier. În locul acului de data asta âşni altceva,ţ oprindu-se în fotoliul aflat în cealalt parte a camerei. Ben-Gadiză se apropie iute de el, fixând raza de lumin asupra locului undeă fusese str puns fotoliul. Acolo unde obiectul respectivă

p trunsese în materialul fotoliului r m sese un cerc umed. Cuă ă ă ajutorul be igaşului, extrase obiectul.ţEra o capsul gelatinoas cu vârful de o el, capabil să ă ţ ă

478



str pung carnea la fel de uşor ca pânza care acoperea fotoliul.ă ă Lichidul era un narcotic foarte puternic.

Satisf cut, Ben-Gadiz vârî capsula în buzunar, se apropie dină nou de valiz şi o deschise. În untru se afla o map metalizat ,ă ă ă ă ataşat de învelişul protector din o el. Ajunsese la seiful ap rată ţ ă

de sistemele de alarm şi de multiplele capcane succesive,ă

aduc toare de moarte. Era al lui.ăSe uit la ceas. Opera iunea durase optsprezece minute.ă ţRidic partea superioar a mapei metalizate şi scoase hârtiile.ă ă

Erau unsprezece pagini, având fiecare câte şase coloane cunume, adrese pentru mesaje şi oraşe cuprinzând cam câte o sut ă cincizeci de pozi ii. Aproximativ o mie şase sute cincizeci deţ identit i.ăţ

Elita Sonnenkinder-ilor . Cei care dirijau totul în Wolfsschanze.Iacov Ben-Gadiz îngenunche în fa a servietei sale deschise şiţ

scoase un aparat de fotografiat.

„Vous etes tres aimable. Nous vous telephonons dans unedemiheure. Merci” 30.

Kessler închise telefonul, cl tinând din cap spre Noel, careă st tea lâng fereastra apartamentului de la Excelsior.ă ă

— Nimic. Mama ta n-a sunat de la D’Accord.— Sunt siguri?— N-a fost nici un apel pentru domnul Holcroft. Am verificat

pân şi la central , în caz c func ionarul de la recep ie o fi ieşită ă ă ţ ţ vreun minut sau dou . M-ai auzit.ă

— N-o în eleg.ţ Unde e? Ar fi trebuit s sune de câteva ore. Şiă Helden la fel. A spus c o s -mi dea telefon vineri seara. Eă ă sâmb t diminea a, fir-ar a dracului!ă ă ţ

— Aproape, patru, spuse Erich. Z u c ar trebui s te odihneştiă ă ă pu in. Johann face tot ce poate ca s-o g seasc pe mama ta. I-aţ ă ă pus s lucreze pentru noi pe cei mai bum oameni din Geneva.ă

— Nu post s m odihnesc, spuse Noel. Ui i c tocmai am ucisă ă ţ ă un om în Curaçao. Neregulile lui îmi erau de ajutor iar eu l-amucis.

— Nu-i adev rat. Nachrichtendienst a f cut-o.ă ă— Atunci hai s facem şiă noi ceva! strig Holcroft. Von Tieboltă

are prieteni sus-puşi. S le spunem lor de chestia asta! Serviciulă

Englez de Informa ii îi e dator vândut. El li l-a dat pe Tinamou.ţ 30 Sunte i foarte amabil. V sun m peste jum tate de ori Mul umesc,ţ ă ă ă ţ

(n. tr.).479



S -i punem s -şi achite datoria! Acum! S facem s afle toată ă ă ă ă lumea de tic loşii ştia! Ce aştept m?ă ă ă

Kessler f cu câ iva paşi spre Noel, având o privire calm şiă ţ ă în eleg toare.ţ ă

— Aştept m lucrul cel mai important din câte exist . Întâlnireaă ă

de la banc . Testamentul. Dup ce termin m cu povestea asta,ă ă ă

putem face orice. Iar când o s intr m în ac iune,ă ă ţ „toat lumeaă ”,cum spui tu, o s trebuiasc s asculte. Cerceteaz testamentulă ă ă ă nostru, Noel. Î i d r spunsul la atât de multe lucruri. Pentru tine,ţ ă ă pentru mama ta, pentru Helden… pentru atâtea altele. Cred c o ă ştii şi tu.

Noel d du încet din cap, epuizat şi cu o voce obosit .ă ă— Ştiu. Ceea ce m scoate din min i se afl în lucrurile pe careă ţ ă

nu le ştiu şi de care nu aud.— Îmi dau seama c i-a fost greu. Dar o s se termine înă ţ ă

curând. Totul o s fie în regul , spuse Erich, zâmbind. M duc să ă ă ă m sp l.ă ă

Noel se apropie de fereastr . Geneva adormise, la fel cum seă întâmplase şi cu Parisul, Londra, Berlinul şi Rio. Din dreptul câtorferestre privise oraşele adormite în timpul nop ii? Prea multe.ţ Pentru tine nimic nu mai e ca înainte …

Nimic.Holcroft se încrunt .ă Nimic. Nici m car propriul nume.ă Numele .

Pusese trecut drept Fresca. Nu Holcroft, ci Fresca! Asta eranumele pe care trebuia s -l caute Helden!ă

Fresca .Se întoarse în direc ia telefonului. N-avea nici un rost s -l punţ ă ă

pe Erich s sune. Centralista de la D’Accord vorbea englezeşteă iar el ştia num rul. Îl form .ă ă

— Hotel D’Accord, bonsoir.— Centrala, sunt Holcroft. Domnul doctor Kessler a vorbitadineauri cu dumneavoastr despre nişte mesaje pe care leă

aşteptam.— V rog s m ierta i,ă ă ă ţ monsieur . Domnul doctor Kessler?

Vre i s vorbi i cu domnul doctor Kessler?ţ ă ţ— Nu, n-a i în eles. Doctorul Kessler a vorbit cuţ ţ

dumneavoastr cu câteva minute în urm despre mesajele mele.ă ă Dar mai exist un nume despre care vreau s v întreb. „Fresca,ă ă ă

N. Fresca”. A i primit vreun mesaj pentru N. Fresca?ţCentralista f cu o pauz .ă ă— Nu e nimeni cu numele de Fresca la D’Accord, monsieur .

480



Vre i s sun la camera domnului doctor Kessler?ţ ă— Nu, e aici. Abia a vorbit cu dumneavoastr ! ăFir-ar s fie, îşi spuse Noel, femeia vorbea englezeşte dară

pare-se c nu în elegea. Apoi îşi aminti numele func ionarului deă ţ ţ la recep ie şi i-l d du centralistei.ţ ă

— Pot s vorbesc cu el, v rog?ă ă

— Îmi pare r u,ă monsieur . A plecat de peste trei ore. Iese dintur la miezul nop ii.ă ţ

Holcroft îşi inu r suflarea, cu ochii a inti i pe uşa de la baie. Îiţ ă ţ ţ ajunse la urechi zgomotul apei care curgea; Erich n-avea cum s - ăl aud . Iar centralista în elegea perfect limba englez .ă ţ ă

— Sta i pu in, domnişoar . L muri i-m . N-a i vorbit adineauriţ ţ ă ă ţ ă ţ cu doctorul Kessler?

— Nu, monsieur.— Mai ave i şi alt centralist de serviciu acum?ţ ă ă— Nu. În perioada asta sunt foarte pu ine apeluri.ţ— Iar func ionarul de la recep ie a plecat la miezul nop ii.ţ ţ ţ— Da, adineauri v-am spus.— Şi nu a fost nici un apel pentru domnul Holcroft?Centralista f cu din nou o pauz . Pe urm vorbi ezitant, ca şiă ă ă

cum tocmai şi-ar fi adus aminte.— Mi se pare c a fost,ă monsieur . Imediat dup ce am intrat înă

tur a sunat o femeie. Mi s-a spus s -i fac leg tura cuă ă ă func ionarul de la recep ie.ţ ţ

— Mul umesc, spuse Noel încet şi închise.ţApa încet s mai curg în baie. Kessler ieşi. V zu c Holcroftă ă ă ă ă

inea mâna pe telefon. Ochii savantului îşi pierduser blânde ea.ţ ă ţ— Ce dracu’ se întâmpla? întreb Noel. N-ai vorbit la recep ieă ţ

şi nici cu centrala. Mama a sunat acum câteva ore. Nu mi-aispus. M-ai min it ţ .

— Nu trebuie s te enervezi, Noel.ă— M-ai min it! rţ cni Holcroft, luându-şi haina de pe scaun şiă apropiindu-se de patul pe care îşi aruncase impermeabilul –impermeabilul în al c rui buzunar se afla un pistol. M-aă sunat , puide c ea ce eşti!ăţ

Kessler alerg în vestibul şi se post în fa a uşii.ă ă ţ— Nu era în locul unde a spus, c-o s fie! Suntem îngrijora i.ă ţ

Încerc m s-o g sim, s-oă ă ap r mă ă . S te ap r m şi pe tine! Vonă ă ă

Tiebolt se pricepe la lucrurile de genul sta, le-a tr it de atâteaă ă ori pe propria piele. Las -l peă el s hot rasc .ă ă ă— S hot rasc ? Ce dracu’ s hot rasc ? Nu mai hot r şteă ă ă ă ă ă ă ă

481



nimic în numele meu! Şi nici tu! D -te la o parte!ăKessler nu se mişc , aşa c Noel îl apuc de umeri şi-l împinseă ă ă

în camer .ăPe urm ieşi în goan pe coridor şi se îndrept spre scar .ă ă ă ă

482



44Por ile moşiei se d dur în l turi, l sând s treac maşinaţ ă ă ă ă ă ă

oficial . Poli istul îl salut cu un semn din cap pe paznic şi se uită ţ ă ă tem tor pe geam la dobermanul care întinsese lesa, gata deă atac. Se întoarse spre doamna Holcroft.

— Casa de oaspe i se afl la patru kilometri de poart . O lu mţ ă ă ă pe drumul care face la dreapta şi pleac din cel principal.ă

— V cred pe cuvânt, spuse Althene.ă— V anun fiindc n-am mai fost niciodat pe-aici,ă ţ ă ă madame .

Sper s nu m r t cesc pe întuneric.ă ă ă ă— Sunt sigur c n-o s-o face i.ă ă ţ— Trebuie s v las acolo şi s m întorc la datorie, spuse el.ă ă ă ă

Acum nu se afl nimeni în casa de oaspe i, dar am fost anun ată ţ ţ c uşa din fa va fi deschis .ă ţă ă

— În eleg. Domnul Tennyson m aşteapt ?ţ ă ăPoli istul d du impresia c ezit .ţ ă ă ă— O s apar imediat. Şi bineîn eles c o s v conduc laă ă ţ ă ă ă ă

întoarcere.— Bineîn eles. Spune i-mi, ordinele vi le d domnul Tennyson?ţ ţ ă— Instruc iunile acestea, da. Nu şi ordinele. Ele îmi vin de laţ

primul deputat, prin prefectul de poli ie. ţ— Primul deputat? Prefectul? Sunt prieteni ai domnului

Tennyson?— Aşa îmi închipui, madame . Cum am spus, probabil c ă

domnul Tennyson e un om foarte însemnat. Da, b nuiesc c îiă ă sunt prieteni.— Dar nu şi dumneavoastr . ăB rbatul râse.ă— Eu? O, nu, madame . Am avut doar o scurt întrevedere cuă

acest gentleman. Aşa cum am amintit, e vorba pur şi simplu deun gest de curtoazie din partea municipalit ii. ăţ

— În eleg. Crede i c a i fi şi dumneavoastr în stare de unţ ţ ă ţ ă

asemenea gest la adresa mea? Întreb Althene, deschizându-şiă ostentativ poşeta. La modul confiden ial.ţ— Depinde, madame…

483



şi s arate diversele influen e pe care le-a suportat.ă ţ— Sunt convins. Acesta e modul lui de a gândi.— Da, spuse Althene, zâmbind. Merge pe strad şi deodat seă ă

opreşte, se uit la o fereastr sau la o corniş şi observ ună ă ă ă detaliu pe care ceilal i nu-l v d. E foarte devotat muncii sale. Nuţ ă

ştiu pe cine a moştenit. Eu n-am nici un fel de aptitudini îndirec ia asta iar r posatul lui tat a fost bancher.ţ ă ăB rbatul blond r mase nemişcat.ă ă— Înseamn c ambii ta i au avut de-a face cu bani.ă ă ţ— Aşadar, şti i? î ţ ntreb Althene.ă— Fireşte. Fiul lui Heinrich Clausen. Cred c putem s nu neă ă

mai min im unul pe altul, doamn Holcroft.ţ ă— Mi-am dat seama c a i apelat la o minciun , Herr vonă ţ ă

Tiebolt. Nu eram sigur dac ştia i c am procedat la fel.ă ă ţ ă— Sincer s fiu, pân acum n-am ştiut. Dac v-a i propus s -miă ă ă ţ ă

întinde i o curs , îmi pare r u c v-am stricat pl cerea. Dar suntţ ă ă ă ă convins c era i conştient ce risca i.ă ţ ă ţ

— Da, eram.— De ce a i f cut-o? Probabil c v-a i gândit şi la consecin e.ţ ă ă ţ ţ— M-am gândit. Dar mi s-a p rut corect s v pun la curent cuă ă ă

urm rile unui lucru pe care l-am înf ptuit anterior. Aducându-vi-lă ă la cunoştin , poate c vom ajunge la o în elegere.ţă ă ţ

— Z u? Şi cam ce-ar presupune aceast în elegere?ă ă ţ— Abandonarea opera iunii Geneva. Distrugerea luiţ Wolfsschanze.

— Doar atât? f cu b rbatul blond, zâmbind. Sunte i nebun .ă ă ţ ă— Dac v-aş spune c am scris o scrisoare foarte lung în careă ă ă

am explicat în am nunt o minciun cu care am tr it mai bine deă ă ă treizeci de ani? O scrisoare în care i-am identificat peparticipan i, cu strategia lor cu tot, prin nume, familie şi banc .ţ ă

— Şi în care, în acest fel, v-a i distrus fiul.ţ— Dac ar şti, ar fi întru totul de acord cu ce am f cut. Vonă ă Tiebolt îşi încruciş bra ele.ă ţ

— V-a i referit la scrisoarea aceea cu cuvintele „dac v-aşţ ă spune…”. Ei bine, chiar mi-a i spus. Şi m tem c trebuie s vţ ă ă ă ă r spund c a i scris despre ceva despre care nu ave i habar. Auă ă ţ ţ fost respectate toate legile şi acele date ridicol de pu ine pe careţ pretinde i c le ave i vor fi considerate aiureli ale unei b trâneţ ă ţ ă

nebune pe care autorit ile o supravegheaz de o bun bucatăţ ă ă ă de vreme. Dar nu asta conteaz . N-a i scris nici un fel deă ţ scrisoare.

485



— N-ave i de unde s şti i.ţ ă ţ— V rog, spuse von Tiebolt. Avem copii dup toată ă ă

coresponden a, toate testamentele şi toate documentele legaleţ pe care le-a i redactat… precum şi con inutul tuturorţ ţ convorbirilor telefonice efectuate în ultimii cinci ani.

— Cum a i spus?ţ

— La F.B.I. Exist un dosar cu numele de cod „Mama naibii”.ă N-o s fie niciodat dat publicit ii în virtutea libert ii actuluiă ă ăţ ăţ informa ional, fiindc se ocup de probleme de securitateţ ă ă na ional . Nimeni nu ştie exact de ce, dar asta-i situa ia; au fostţ ă ţ

îng duite anumite restric ii. Dosarul figureaz în acelaşi timp laă ţ ă C.I.A., la Defense Intelligence Army şi în b ncile de date aleă computerelor armatei a doua, spuse von Tiebolt, zâmbind dinnou. Suntem pretutindeni , doamn Holcroft. Chiar nu în elege i?ă ţ ţ Ar trebui s-o şti i înainte de a p r si aceast lume; r mânereaţ ă ă ă ă dumneavoastr aici n-ar schimba nimic. Nu ne pute i opri.ă ţ Nimeni nu poate.

— O s fi i opri i fiindc nu ave i de oferit decât minciuni!ă ţ ţ ă ţ Întotdeauna a i f cut aşa. Iar când minciunile au dat greş, a iţ ă ţ ucis. Aşa a i procedat atunci, la fel proceda i şi acum.ţ ţ

— Minciunile sunt paleative; moartea constituie deseorir spunsul pentru factorii stânjenitori care încearc s frânezeă ă ă progresul.

— Factorii aceştia fiind fiin e omeneşti.ţ— De fiecare dat .ă— Eşti cel mai josnic om de pe suprafa a p mântului. Eştiţ ă

nebun!Ucigaşul blond îşi vârî mâna în buzunarul de la hain . ă— Îmi face i munca mai pl cut , spuse el, sco ând un pistol.ţ ă ă ţ

Mi-a mai spus o femeie cuvintele astea. Era la fel de înc p ânat ca dumneavoastr . I-am tras un glonte în cap de laă ăţ ă ă geamul unei maşini. Noaptea. În Rio de Janeiro. Era propria meamam . M-a f cut nebun şi a spus despre activitatea noastr c eă ă ă ă

josnic . N-a în eles niciodat necesitatea – şi nici frumuse ea –ă ţ ă ţ acestei cauze. A încercat s se amestece.ă

B rbatul blond ridic pistolul.ă ă— Câ iva babalâci – aman ii devota i ai târfei – au b nuit c euţ ţ ţ ă ă

am ucis-o şi în felul lor neputincios au încercat s m inculpe. Vă ă ă

da i seama? S m inculpe. Sun atât de oficial. Ce n-au priceputţ ă ă ă e c tot noi control m şi tribunalele.ă ă Nimeni nu ne poate opri.— Noel o s v opreasc ! să ă ă trig Althene, în timp ce mâna îiă

486



alunec încet spre arma ascuns lâng ea.ă ă ă— Fiul dumneavoastr o s fie mort într-o zi sau dou . Dară ă ă

chiar dac nu-l ucidem noi, or s-o fac al ii. E amestecat într-ună ă ţ lan de crime din care n-are cum s scape în veci. Un fostţ ă membru al Serviciului Englez de Informa ii a fost sugrumat laţ

New York. Ultima persoan cu care a vorbit a fost fiulă

dumneavoastr . Un om pe nume Graff a fost ucis la Rio; fiulă dumneavoastr l-a amenin at. Un inginer constructor din Caraibeă ţ a murit azi-noapte, tot sugrumat. Îi retransmitea mesajeconfiden iale lui Noel Holcroft de la Rio la Paris şi iat c seţ ă ă opreşte în plin activitate. Mâine diminea un detectiv din New-ă ţă

York pe nume Miles o s fie înjunghiat pe strad . Dosarul cazuluiă ă care în prezent îl fr mânta pân la obsesie a fost întrucâtvaă ă modificat, nu îns şi subiectul lui – Noel Holcroft. La dreptă vorbind, pentru liniştea sufleteasc a lui Noel însuşi, probabil că ă ar fi mai bine dac l-am ucide noi. Oricum nu mai are nici un felă de via .ţă

Von Tiebolt ridic şi mai mult arma, dup care întinse bra ulă ă ţ încet, intind capul femeii.ţ

— Aşa c vede i dumneavoastr , doamn Holcroft, n-ave iă ţ ă ă ţ cum s ne opri i. Suntemă ţ pretutindeni .

Althene se r suci brusc în fotoliu, întinzându-şi fulger toră ă mâna spre pistol.

Johann von Tiebolt trase. Pe urm mai trase o dat . Şi înc oă ă ă dat .ă

Iacov Ben-Gadiz aranj la loc apartamentul lui von Tiebolt,ă l sându-l exact cum îl g sise şi aerisind în camere, în aşa felă ă

încât s nu se simt c intrase cineva.ă ă ăDac ar fi tr it, Klaus Falkenheim s-ar fi îngrozit de ceea ceă ă f cea Iacov.ă Lua i lista. Identit ile. Odat ce ave i numele, da i ţ ăţ ă ţ ţ

în vileag adev ratul scop al contului. Provoca i împiedicareaă ţ distribuirii milioanelor. Distruge i-i pe Sonnenkinder. ţ Acesteafuseser instruc iunile lui Falkenheim.ă ţ

Numai c mai exista o cale. Aceasta fusese discutat în secretă ă de în elep ii din Har Sha’alav. N-avuseser timp s i-o supunţ ţ ă ă ă aten iei lui Falkenheim dar avuseser de gând s-o fac . Oţ ă ă

numiser „op iunea Har Sha’alav”.ă ţEra periculoas , dar putea fi adus la îndeplinire.ă ăS lu m lista şi s control m noi milioanele. S nu d m înă ă ă ă ă ă

487



vileag contul. S -l fur m. S folosim averile uriaşe ca s lupt mă ă ă ă ă împotriva Sonnenkinder-ilor. Peste tot în lume.

Strategia nu fusese pus la punct fiindc nu se ştiau destuleă ă lucruri. Dar acum Iacov aflase ce trebuia. Din cei trei fii careaveau s se prezinte la banc , unul era diferit de ceilal i doi.ă ă ţ

La început, Noel Holcroft fusese cheia pentru îndeplinireatestamentului din Wolfsschanze. La sfârşit, tot el avea s ajute laă distrugerea lui.

Falkenheim murise, îşi spuse Iacov. În elep ii din Har Sha’alavţ ţ de asemenea. Nu mai r m sese nimeni. Hot rârea îi apar inea înă ă ă ţ

întregime.Op iunea Har Sha’alav.ţPutea fi executat ?ăO s afle în urm toarele dou zeci şi patru de ore.ă ă ăOchii i se oprir asupra fiec rui obiect din camer . Totul seă ă ă

afla la locul lui, aşa cum fusese înainte. Cu singura diferen c ţă ă în servieta lui se g seau unsprezece fotografii care puteauă însemna începutul sfârşitului pentru Wolfsschanze. Unsprezecepagini de nume, identit ile celor mai demni de încredere şi maiăţ puternici Sonnenkinder din întreaga lume. B rba i şi femei careă ţ f ceau parte pe ascuns din minciuna nazist de mai bine deă ă treizeci de ani.

Niciodat de-acum încolo.ăIacov îşi ridic servieta. O s pun firele la loc pe uşa de laă ă ă intrare şi deodat încremeni, renun s se mai gândeasc laă ţă ă ă altceva şi se concentr asupra mişc rilor neaşteptate de dincoloă ă de uş . Auzi un zgomot de paşi. Paşi care se gr beau, în buşi iă ă ă ţ de mochet dar uşor de distins, totuşi, în timp ce alergau peă coridorul hotelului. Se apropiar iar apoi se oprir brusc. Linişte,ă ă urmat de zgomotul unei chei în broasc şi r sucirea violentă ă ă ă atât a clan ei cât şi a cheii. Încuietoarea de din untru rezist . Unţ ă ă pumn izbi în uş , la câ iva centimetri de Ben-Gadiz.ă ţ

— Von Tiebolt! D -mi drumul!ăEra americanul. Peste câteva secunde o s sparg uşa.ă ă

Kessler se târî lâng pat, se inu de unul din picioarele lui şi-şiă ţ ridic trupul voluminos de la podea. Ochelarii îi zburaser de peă ă

nas în vârtejul atacului lui Holcroft. O s -i g seasc în câtevaă ă ă minute dar acum trebuia s se gândeasc şi s vad cum e maiă ă ă ă bine s procedeze.ă

488



Holcroft o s se duc la D’Accord ca s -l înfrunte pe Johann;ă ă ă altceva nici nu putea face. Dar Johann nu era acolo şi exact acumnu trebuia s i se dea voie americanului s fac o scen .ă ă ă ă

Şi nici n-ar avea cum , îşi spuse Kessler, zâmbind în ciudaneliniştii de care era cuprins. Holcroft trebuia doar s intre înă

apartamentul lui von Tiebolt. O simpl cheie de hotel îi eraă

suficient . Ajuns în untru, americanul o s deschid uşaă ă ă ă dormitorului. În aceeaşi clip o s se pr buşeasc şi n-o s maiă ă ă ă ă reprezinte o problem urgent .ă ă

Un antidot şi câteva pungi cu ghea o s -l fac s -şi revin caţă ă ă ă ă s poat participa la întâlnirea de la banc . O s i se dea oă ă ă ă sumedenie de explica ii. Avea nevoie doar s intre în posesiaţ ă cheii de la apartamentul lui Johann.

Oamenii de la recep ia hotelului D’Accord nu i-ar da-o doarţ fiindc era vorba de o cerere formulat de un alt oaspete, dar ară ă face-o dac le-ar spune primul deputat. Von Tiebolt era prietenulă s u; trebuiau îndeplinite toate dorin ele.ă ţ

Kessler ridic receptorul.ă

Helden mergea şchiop tând prin apartament, obişnuindu-şiă piciorul cu durerea, sup rat c fusese l sat deoparte dară ă ă ă ă conştient c fusese un lucru în elept – singura solu ie.ă ă ţ ţ Israelianul nu credea c o s sune Noel dar trebuia avut înă ă ă vedere şi aceast eventualitate. Iacov era convins c Noel fuseseă ă izolat şi c i se interceptau toate mesajele. Dar existaă posibilitatea, oricât de îndep rtat …ă ă

Se auzi telefonul. Helden avu impresia c venele de la gât oă s -i plezneasc . Înghi i în gol şi se apropie şchiop tând deă ă ţ ă aparat. O, Doamne ! De-ar fi Noel !

Era o voce necunoscut , apar inând cuiva care nu vru s seă ţ ă prezinte.— Doamna Holcroft a fost condus cu maşina la o cas deă ă

oaspe i aflat pe o moşie undeva la treisprezece kilometri sud deţ ă oraş. O s v dau instruc iuni.ă ă ţ

Zis şi f cut. Helden şi le not . Dup ce termin , str inulă ă ă ă ă ad ug :ă ă

— La poarta principal se afl un paznic. Are un câine agresiv.ă ă

Iacov n-avea voie s -l lase pe Holcroft nici s bat înă ă ă

489



continuare cu pumnul în uş , nici s strige cerând s i se deaă ă ă drumul în untru. G l gia ar atrage aten ia.ă ă ă ţ

Israelianul r suci încuietoarea şi se lipi de perete. Uşa fu dată ă în l turi cu zgomot iar silueta americanului înalt se ivi în cadrulă ei, umplându-l. Se n pusti în camer , inându-şi bra ele în fa caă ă ţ ţ ţă

şi cum ar fi fost gata s resping un atac.ă ă

— Von Tiebolt! Unde eşti?Holcroft fu evident derutat de întuneric. Ben-Gadiz p şi încetă

într-o parte, inând lanterna în mân . Vorbi repede, spunândţ ă dou fraze într-o singur r suflare.ă ă ă

— Von Tiebolt nu-i aici iar eu nu vreau s - i fac r u. Nu suntemă ţ ă în tabere adverse.

Holcroft se întoarse pe c lcâie, întinzând mâinile.ă— Tu cine eşti? Ce dracu faci aici? Aprinde lumina!— Nici o lumin ! Taci şi ascult .ă ăAmericanul f cu un pas înainte, cuprins de mânie. Iacov ap să ă ă

pe butonul lanternei; raza de lumin verde se opri asupra luiă Holcroft, f cându-l s -şi acopere ochii.ă ă

— Închide chestia aia!— Nu. Întâi ascult -m !ă ăHolcroft lovi cu piciorul drept, atingându-l pe Ben-Gadiz la

genunchi; sim ind c nimerise în plin, Noel se repezi în fa , cuţ ă ţă ochii închişi şi cu mâinile c utând corpul israelianului.ăIacov se aplec şi-l izbi cu um rul în piept pe american.ă ă Holcroft nu era dispus s se opreasc . Îl lovi cu genunchiul înă ă tâmpl pe Ben-Gadiz. Pumnul lui îl izbi în fa pe Iacov.ă ţă

N-aveau voie s existe zgârieturi sau r ni! Nu trebuia l sată ă ă ă nici o urm de sânge pe jos! Iacov d du dramul lanternei şi-lă ă prinse de bra e pe american. Fu uimit de for a lui Holcroft. Vorbiţ ţ cât putu de tare.

— Trebuie s m ascul i!ă ă ţ Nu- i ţ sunt duşman. Am veşti despremaic -ta. Am o scrisoare. A fost cuă mine .Americanul se lupt mai departe, începând s desfacă ă ă

strânsoarea.— Cine eşti?— Nachrichtendienst, şopti Ben-Gadiz.La auzul acestui nume, Holcroft îşi ieşi din min i. Url ca unţ ă

apucat, izbind cu mâinile şi cu picioarele de parc ar fi lovit cuă

nişte berbeci de lupt care nu voiau s se dea b tu i.ă ă ă ţ— Te omor…Iacov nu avu de ales. Rezist atacului şi avalanşei de lovituri,ă

490



fixându-şi mâinile pe gâtul americanului şi strângând cu degetulmare al fiec reia grumazul eap n cu venele umflate. Totă ţ ă pip ind, g si un nerv şi ap s cu toat puterea. Holcroft seă ă ă ă ă pr buşi.ă

Noel deschise ochii în întuneric dar nu era chiar bezn . Peă perete se desluşea o lumin verde, aceeaşi care îl orbise maiă devreme şi pe care, v zând-o acum, fu cuprins din nou de furie.ă

Era intuit pe jos, cu un genunchi înfipt între umeri şi cu eavaţ ţ unui pistol lipit de cap. Gâtul înc îl durea îngrozitor dar seă ă zvârcolea în continuare, încercând s se ridice de pe covor şi să ă se îndep rteze de arm . Îns nu mai putu s -şi încordeze gâtul.ă ă ă ă C zu la loc şi auzi vocea b rbatului de deasupra lui şoptindu-i cuă ă intensitate:

— S - i intre bine în cap. Dac i-aş fi fost duşman, te-aş fiă ţ ă ţ ucis. Chiar nu în elegi?ţ

— Dar îmi eşti duşman! r spunse Noel, vorbind cu mareă greutate din cauza muşchilor învine i i din jurul gâtului. Ai spusţ ţ c eşti Nachrichtendienst. Duşmanul Genevei… duşmanul meu!ă

— Cu totul de acord în primul caz. Dar nu şi în al doilea. Nusunt duşmanul t u.ă

— Min i!ţ— Ia gândeşte-te! De ce n-am ap sat pe tr gaci? Opera iuneaă ă ţ Geneva e oprit , tu la fel şi nu se mai transfer nici un fel deă ă fonduri. Dac sunt într-adev r duşmanul t u, ce m împiedic s -ă ă ă ă ă ăi zbor creierii? Nu pot s te folosesc ca ostatec, n-are nici unţ ă

rost. Trebuie s te afliă acolo . Aşa c n-am nimic de câştigată l sându-te în via … dac sunt duşmanul t u.ă ţă ă ă

Holcroft încerc s perceap cuvintele şi s le priceap sensulă ă ă ă ă dar nu izbuti. Voia doar s -l loveasc pe omul care-l ineaă ă ţ prizonier.

— Ce vrei? Unde-ai dus-o pe mama? Ziceai c ai o scrisoare.ă— Toate la timpul lor. Primul lucru pe care vreau s -l fac e să ă

plec de-aici. Cu tine. Împreun putem realiza ceea ceă Wolfsschanze n-a crezut niciodat c e cu putin .ă ă ţă

— Wolfsschanze?… Ce s facem?ă— S facem ca legile s lucreze pentru noi. S repar mă ă ă ă

greşelile.— S repar m… Oricine-ai fi, ai înnebunit!ă ă— E op iunea Har Sha’alav. S punem st pânire pe milioane.ţ ă ă

491



S lupt m împotriva acelor oameni.ă ă Pretutindeni . Sunt gata s - iă ţ ofer singura dovad pe care o am.ă

Iacov Ben-Gadiz lu pistolul de lâng capul lui Noel.ă ă— ine arma mea, spuse el, înmânându-i-o lui Holcroft. NoelŢ

cercet chipul str inului, pe care jucau umbrele ciudate produseă ă

de macabra lumin verde. Ochii b rbatului aflat deasupra luiă ă

apar ineau unui om care spunea adev rul.ţ ă— Ajut -m s m ridic, rosti el. Exist o scar de serviciu. Ştiuă ă ă ă ă ă

drumul.— Mai întâi trebuie s facem ordine aici. Totul trebuie s fie caă ă

înainte.Nimic nu mai e ca înainte…— Unde mergem?— Într-un apartament din Rue de la Paix. Scrisoarea se afl ă

acolo. Şi ea şi fata.— Fata?— Sora lui von Tiebolt. El crede c a murit. A pus s fie ucis .ă ă ă— Helden?— Mai târziu.

492



45Ieşir în goan de pe alee şi ajunser pe Rue des Granges, laă ă ă

maşina israelianului. Se suir în ea iar Ben-Gadiz se instal laă ă volan. Holcroft se inea cu mâna de gât. Durerea era atât deţ puternic încât crezu c i-au pleznit venele.ă ă

— Nu mi-ai l sat alt solu ie, spuse Iacov, observând chinurileă ă ţ lui Holcroft.

— Tu în schimb mi-ai l sat, r spunse Noel. Mi-ai dat pistolul.ă ă Cum te cheam ?ă

— Iacov.— Ce fel de nume e sta?ă— Ebraic… La voi se spune Iacob. Ben-Gadiz.— Ben cum?— Gadiz.— Spaniol?— Sefard, spuse Iacov, pornind în vitez pe strad , trecând deă ă

intersec ie şi apropiindu-se de lac. Familia mea a emigrat laţ Cracovia imediat dup 1900.ă

Iacov f cu dreapta şi ajunse cu maşina într-o pia mic ,ă ţă ă necunoscut .ă

— Am crezut c eşti fratele lui Kessler, spuse Holcroft –ă medicul din Munchen.

— Habar n-am de vreun medic din Munchen.— E pe-aici pe undeva. Când am ajuns la D’Accord, omul de la

recep ie mi-a dat cheia lui von Tiebolt şi pe urm m-a întrebatţ ă dac am treab cu Hans Kessler.ă ă— Şi ce leg tur are asta cu mine?ă ă— Func ionarul ştia c fra ii Kessler şi von Tiebolt luaser cinaţ ă ţ ă

împreun în apartamentul lui Johann. A crezut c fratele luiă ă Kessler înc mai era acolo.ă

— Stai pu in! iţ nterveni Iacov. Fratele sta e un tip voinic?ă Scund şi robust?

— N-am idee, dar e posibil. Kessler spunea c a jucat fotbal.ă— A murit. Ne-a spus maic -ta. Von Tiebolt l-a ucis. Cred că ă fusese r nit serios de prietenul t u Ellis; n-au putut s -l mai ducă ă ă ă

493



dup ei.ăNoel îl privi int pe israelian.ţ ă— Vrei s spui c el l-a ciopâr it în halul la pe Willie? A b gată ă ţ ă ă

cu itul în el şi pe urm l-a f cut buc i?ţ ă ă ăţ— E doar o presupunere.

— O, Dumnezeule!… Spune-mi despre mama. Unde e?— Mai târziu.— Acum.— Exist un num r de telefon. Trebuie s sun la apartament.ă ă ă

Helden e acolo, spuse Ben-Gadiz, tr gând maşina lâng bordur .ă ă ă— Am spus acum ! repet Holcroft, îndreptând pistolul spreă

Iacov.— Dac te hot r şti s m ucizi în clipa asta, înseamn c şiă ă ă ă ă ă ă

eu merit s mor, dar şi tu, spuse Iacov. Te-aş invita s dai tuă ă telefon, numai c n-avem vreme de scene sentimentale.ă

— Avem tot timpul din lume, r spunse Noel. Chestia cuă moartea putem s-o l s m pe mai târziu.ă ă

— Banca? La Grande Banque de Geneve?— În diminea a asta, la nou .ţ ă— Dumnezeule!Ben-Gadiz îl prinse de um r pe Holcroft şi coborî glasul; eraă

vocea unui om care pleda pentru un lucru mult mai importantdecât propria lui via .ţă— D o şans op iunii Har Sha’alav. Alt ocazie ca asta n-o să ă ţ ă ă mai avem. Ai încredere în mine. Am ucis prea mul i oameni ca sţ ă nu te fi putut ucide şi pe tine acum dou zeci de minute. Trebuieă s ştim cum st m în fiecare clip . Poate c a aflat şi Helden ceva.ă ă ă ă

Noel îi cercet înc o dat chipul.ă ă ă— D -i telefon. Spune-i c sunt aici şi c vreau explica ii şi deă ă ă ţ

la tine şi de la ea.

Pornir în vitez pe drumul de ar care l s în urm por ileă ă ţ ă ă ă ă ţ moşiei, f r ca nici omul de la volan, nici cel de lâng el s -şi deaă ă ă ă seama de g l gia f cut de un câine înfuriat pe care maşina careă ă ă ă trecuse pe lâng el în goan îl trezise brusc din somn. Drumulă ă coti la stânga. Iacov încetini treptat şi în cele din urm opri parcă ă pe furiş, sub coroanele unor copaci.

— Urechile câinilor percep zgomotele motoarelor care oprescbrusc. În cazul unui diminuendo le vine mult mai greu.— Eşti muzician?

494



— Am fost violonist.— De marc ?ă— La orchestra simfonic din Tel Aviv.ă— Ce te-a f cut…ă— Am dat de o munc mai potrivit , îl întrerupse Ben-Gadiz.ă ă

Ieşi repede. Scoate- i impermeabilul şi ia arma la tine, închideţ

bine uşa şi nu face zgomot. Mai avem de mers pân la casa deă oaspe i dar pân la urm tot o s-o g sim.ţ ă ă ă

Domeniul era m rginit de un zid gros de c r mid , deasupraă ă ă ă c ruia fusese instalat un obstacol suplimentar format dintr-oă bobin de sârm ghimpat dispus în spiral . Iacov se sui într-ună ă ă ă ă copac ca s cerceteze zidul şi sârm .ă ă

— Nu exist sisteme de alarm , spuse el. Animalele mici le-ară ă declanşa mult prea des. Dar e problematic; sârma are peste

jum tate de metru l ime. O s trebuiasc s s rim.ă ăţ ă ă ă ăIsraelianul coborî, se ghemui lâng zid şi-şi inu mâinile scară ţ ă

pentru cel lalt.ă— Urc , îi ordon el lui Noel.ă ăSpirala de sârm ghimpat de deasupra zidului era imposibilă ă

de evitat; fusese instalat pe toat marginea superioar , f r niciă ă ă ă ă un locşor r mas liber.ă

Întorcându-se, Holcroft reuşi s ajung cu vârful picioruluiă ă stâng pe marginea de sus iar apoi se ridic brusc, s rind pesteă ă spirala amenin toare şi aterizând de cealalt parte. Îşi ag aseţă ă ăţ haina, se zgâriase urât în zona gleznelor dar izbutise. Se ridic , ă vag conştient de respira ia anevoioas pe lâng care durerea dinţ ă ă regiunea gâtului şi a fluierului piciorului erau nişte sâcâielinesemnificative. Dac str inul îi d duse o informa ie exact luiă ă ă ţ ă Helden la telefon, se afla la câteva sute de metri de Althene.

Sus pe zid, silueta israelianului se profil ca o pas re uriaşă ă ă conturându-se pe cerul nop ii. S ri şi el peste sârma aşezat înţ ă ă spiral şi ajunse jos. Se rostogoli o dat , ca un acrobat care vreaă ă s împiedice o c dere şi se ivi lâng Noel, ridicându-şiă ă ă

încheietura mâinii în fa a ochilor c s se uite la ceas.ţ ă ă— E aproape şase. Acuşi se lumineaz . Fuga!ă

T iar direct prin p dure, înl turând din cale crengile şi p şindă ă ă ă ă pe covorul pestri de frunze, pân când d dur peste drumulţ ă ă ă desfundat care ducea la casa de oaspe i. În dep rtare, z rirţ ă ă ă

câteva lumini nel murite care lic reau în dreptul ferestrelor miciă ă ca de catedral .ă— Stai! spuse Ben-Gadiz.

495



— Poftim?Mâna lui Iacov se încleşt pe um rul lui Noel. Israelianul seă ă

pr v li asupra lui Holcroft, tr gându-l dup el la p mânt.ă ă ă ă ă— Ce te-a apucat?— R mâi aşa! să e mişc cineva prin cas . Sunt oameni acolo.ă ă

Noel se uit de jos din iarb la casa care se afla la nici o sută ă ă

de metri. Nu v zu nici o mişcare şi nici o siluet ap rând laă ă ă fereastr .ă

— Nu observ pe nimeni.— Uit -te la lumini. Nu r mân tot timpul la fel. Exist oameniă ă ă

care trec prin fa a lustrei.ţHolcroft îşi d du seama imediat ce v zuse Ben-Gadiz. Într-ă ă

adev r, existau modific ri subtile ale nuan elor. Un ochi obişnuit,ă ă ţ mai cu seam ochiul obişnuit al unui alerg tor ner bd tor, nu le-ă ă ă ăar fi sesizat dar ele existau.

— Ai dreptate, şopti el.— Hai, spuse Iacov. T iem prin p dure şi ne apropiem dină ă

lateral.Se întoarser în p dure şi ieşir la marginea unui teren mic deă ă ă

crochet, unde iarba şi por ile înghe aser în aerul rece al nop iiţ ţ ă ţ de iarn . Dincolo de suprafa a neted se aflau ferestrele casei.ă ţ ă

— O iau la fug şi pe urm î i fac semn când s vii şi tu, şoptiă ă ţ ă Iacov. ine minte, f r zgomot.Ţ ă ăIsraelianul o zbughi de-a curmezişul terenului şi se ghemuilâng marginea unei ferestre. Se ridic încet şi privi în untru.ă ă ă Noel se ridic în genunchi, preg tit s-o ia la goan din mijloculă ă ă frunzişului.

Semnalul întârzia s apar . Ben-Gadiz încremenise lângă ă ă fereastr dar nu f cea nici o mişcare ca s ridice mâna. Ce nuă ă ă era în regul ? De ce nu-i d dea semnalul?ă ă

Holcroft nu mai putu s aştepte. âşni în picioare şi str b tu înă Ţ ă ă fug por iunea de iarb .ă ţ ăIsraelianul se întoarse, cu ochii lucindu-i neobişnuit.— Pleac de-aici! şă opti el.— Ce- i veni? Doar e în untru!ţ ăBen-Gadiz îl prinse pe Holcroft de umeri şi-l împinse înapoi.— Am spus s teă întorci ! Trebuie s ne c r m din locul sta…ă ă ă ă— Pe dracu’! strig Noel, smucindu-şi violent ambele bra e şiă ţ

eliberându-se din strânsoarea israelianului. F cu un salt spreă fereastr şi se uit în untru.ă ă ăSim i c totul în jur e cuprins de fl c ri. Nervii îi cedar .ţ ă ă ă ă

496



Încerc s ipe dar nu reuşi s scoat nici un sunet, st pânit fiindă ă ţ ă ă ă doar de groaza nediluat , în stare pur , dincolo de sunete şi deă ă limitele în elegerii omeneşti.ţ

În untrul camerei slab luminate z ri corpul neînsufle it ală ă ţ mamei sale arcuit de-a curmezişul unui scaun. Capul gra ios şiţ

fermec tor era plin de sângele care şiroia în voie peste pieleaă

încre it de riduri.ţ ăNoel îşi ridic mâinile şi bra ele, sim ind cum explodeaz dină ţ ţ ă

toat fiin a. Îşi d du seama c trage aer în piept. Pumnii i seă ţ ă ă îndreptar fulger tor spre carourile de geam.ă ă

Îns impactul nu avu loc. În schimb, un bra i se încol ci peă ţ ă dup gât iar o mân îi acoperi gura. Amândou sem nau cu nişteă ă ă ă tentacule care îi tr geau capul înapoi cu putere şi îl ridicau de laă p mânt, în timp ce se îndoia de mijloc, picioarele îi cedau şi eraă obligat s se lase jos. Fa a îi fu împins în noroi pân când nuă ţ ă ă mai avu aer. Apoi o durere ascu it şi chinuitoare îi s get gâtulţ ă ă ă iar fl c rile se întoarser .ă ă ă

Ştia c se mişc dar habar n-avea cum şi nici de ce. Crengile îlă ă izbeau mereu peste fa iar nişte mâini îl tot loveau în spate,ţă

împingându-l înainte în întuneric. Nu-şi d du seama cât timpă r m sese suspendat în acea stare de haos dar într-un târziuă ă ajunse la un zid de piatr . Nişte comenzi aspre îi fur l trate laă ă ă ureche.

— Urc ! Peste sârm !ă ăÎncepu s -şi aduc aminte. Sim i vârfurile metalice ascu iteă ă ţ ţ

care îl în epau, îi jupuiau pielea şi-i sfâşiau hainele. Pe urm fuţ ă târât pe o suprafa tare şi proptit zdrav n de uşa unuiţă ă automobil.

Când îşi veni din nou în fire se afla pe locul lui din maşin şi seă uita pe geamul unui parbriz. Se iveau zorile.

Se aşez pe scaun, sfârşit şi inert şi citi scrisoarea de laă Althene.

Scumpul meu Noel,

E pu in probabil c o s ne mai vedem vreodat dar te rog s ţ ă ă ă ă nu m jeleşti. Poate mai târziu, acum nu. Nu ai timp.ă

Fac ceea ce fac pentru simplul fapt c trebuie f cut şi c sunt ă ă ă

persoana cea mai îndrept it s-o fac . Nici dac ar mai exista şiăţ ă ă ă altcineva nu cred c l-aş l sa s fac un lucru care mi-a fost ă ă ă ă rezervat mie.

497



Nu o s insist asupra minciunii în care am tr it mai mult deă ă treizeci de ani. Noul meu prieten, domnul Ben-Gadiz, poate s - i ă ţ explice totul în am nunt. E suficient dac - i spun c nu am fost ă ă ţ ă conştient de aceast minciun şi, Dumnezeule mare, cu atât ă ă ă mai pu in de rolul cumplit pe care urma s -l joci tu. ţ ă

Vin dintr-o alt vreme, una în care datoriile se pl teau cum seă ă

cuvine iar onoarea nu era considerat un anacronism. Îmi achit ă de bun voie propria datorie, sperând ca m car în parte onoareaă ă s fie repus la locul ei.ă ă

Dac n-o s ne mai întâlnim, vreau s ştii c mi-ai adus oă ă ă ă mare bucurie în via . Dac mai era nevoie de vreo dovad c ţă ă ă ă urmaşii îşi dep şesc înaintaşii, tu eşti aceea.ă

Adaug dou vorbe despre prietena ta Helden. Cred c e exact ă ă fata dr gu pe care mi-aş fi dorit-o. Mi-am dai seama din ochii eiă ţă şi din t ria pe care o are. Am fost al turi doar câteva ore, timp înă ă care mi-a salvat via a, gata s şi-o sacrifice pe-a ei în schimb. E ţ ă adev rat c se întâmple adeseori s ne retr im toat via a într-oă ă ă ă ă ţ str fulgerare de o clip . Am avut parte de aceast clip iar fataă ă ă ă se bucur de profunda mea afec iune.ă ţ

Succes, Noel, b iatul meu.ăCu drag ,

ALTHENE.

Holcroft îşi ridic privirea spre Iacov care st tea la fereastraă ă apartamentului şi se uita la lumina cenuşie a începutuluidimine ii de iarn .ţ ă

— Ce anume n-a vrut s lase pe altcineva s fac ? întreb el.ă ă ă ă— S se întâlneasc cu fratele meu, r spunse Helden dină ă ă

partea cealalt a camerei.ăNoel îşi încleşt pumnul şi închise ochii.ă— Ben-Gadiz mi-a spus c d duse ordin s fii ucis .ă ă ă ă— Da. A lichidat mul i oameni.ţHolcroft se întoarse spre israelian.— Mama a spus c o s -mi explici în ce const minciuna.ă ă ă— O las pe Helden. Ştiu şi eu o mare parte din poveste dar ea

o ştie pe toat .ă— De asta ai plecat la Londra? întreb Noel.ă

— De asta am p r sit Parisul, r spunse ea. Dar nu m-am dusă ă ă la Londra, ci într-un s tuc de lâng lacul Neuchâtel.ă ăÎi povesti despre Werner Gerhardt, despre Wolfsschanze şi

498



despre cele dou fe e ale monedei. Încerc s -şi aduc aminteă ţ ă ă ă de toate am nuntele furnizate de ultimul membru al luiă Nachrichtendienst.

Dup ce termin , Holcroft se ridic de pe scaun.ă ă ă— Înseamn c în tot acest timp eu am fost marionetaă ă

necesar pentru continuarea minciunii. Necesar pentru cealaltă ă ă

fa a lui Wolfsschanze.ţă— Tu eşti cifrul care deschide seifurile Sonnenkinder-ilor ,

spuse Ben-Gadiz. Tot tu ai fost cel prin intermediul c ruia legileă au lucrat în folosul lor. Nişte fonduri atât de mari nu pot ap rea ă din p mânt, f r o anumit structur . Trebuie satisf cute toateă ă ă ă ă ă condi iile cerute de lege. Dac nu sunt, fondurile pot fiţ ă contestate. Wolfsschanze nu putea îng dui aşa ceva. A fost oă

înşel torie str lucit .ă ă ăSe uita la peretele de lâng uşa dormitorului. Se culc şiă ă

r mase cu fa a la el şi la tapetul slab luminat ale figuriă ţ nedesluşite se adunau într-un model cu o serie de cercuriconcentrice care se înghi eau între ele. Lumin discret , sauţ ă ă poate vederea care îi juca feste, le f cu s se învârt cu o viteză ă ă ă ame itoare, transformându-le în puncte negre ce disp reauţ ă pentru a redeveni cercurile mari de dinainte. Cercuri . Cercurileînşel torieiă . Linia dreapt a adev rului nu avea ce s cauteă ă ă printre ele. Doar am girea. Doar minciunile!ăAuzi ip tul care-i ieşi din gâtlej şi sim i cum mâinile atingţ ă ţ peretele, izbind cu furie şi dorind doar s disting acele cercuriă ă cumplite.

Alte mâini îl atinser . Mâini pline de blânde e.ă ţUn om prad chinurilor îl chemase în ajutor. Şi omul acela seă

pref cuse!ăUnde era? Ce f cuse?ăSim i lacrimi în ochi şi-şi d du seama c erau acolo fiindcţ ă ă ă cercurile începuser s se vad ca prin cea , pierzându-şiă ă ă ţă

contururile. Iar Helden îl strângea în bra e, apropiindu-i chipul deţ al ei şi ştergându-i lacrimile cu degetele ei delicate.

— Dragul meu. Dragul meu f r pereche…ă ă— O… s … ucid!ăÎşi auzi din nou propria voce ipând şi cuvintele care f ceauţ ă

dovada unei hot râri teribile.ă

— O s-o faci , r spunse o voce care îi st rui apoi într-un cotlonă ă al min ii. Era clar şi r sun toare şi-i apar inea lui Iacov Ben-ţ ă ă ă ţGadiz, care o împinsese deoparte pe Helden şi-l întorsese cu fa a ţ

499



spre el, intuindu-l cu umerii de perete. O s-oţ faci!Noel încerc s -şi adune privirile, sim ind cum îi ard ochii şi seă ă ţ

str dui s -şi st pâneasc tremuratul.ă ă ă ă— Ai încercat s m împiedici s-o v d!ă ă ă— Ştiam c n-o s pot, spuse Iacov încet. Am ştiut din clipaă ă

când ai luat-o la fug . Am fost antrenat cum nu mai sunt mul i înă ţ

lume dar ai ceva extraordinar în tine. Nu prea am chef s intru înă am nunte dar sunt recunosc tor c nu-mi eşti duşman.ă ă ă

— Nu te în eleg.ţ— Î i ofer op iunea Har Sha’alav. E nevoie de o disciplin cuţ ţ ă

totul extraordinar , dac eşti capabil de aşa ceva. O s fiu sinceră ă ă cu tine: eu n-aş putea s-o fac, poate c eşti în stare tu.ă

— Ce s fac?ă— Particip la întâlnirea de la banc . Al turi de ucigaşii mameiă ă ă

tale, de omul care a ordonat omorârea lui Helden şi a lui RichardHolcroft. Înfrunt -l, de fapt. Semneaz actele.ă ă

— Ai înnebunit! Te-ai c nit, fir-ar a dracului!ţă ă— Deloc! Am studiat legile. O s i se cear s semnezi un actă ţ ă ă

de transmitere a averii. În actul sta, în eventualitatea mor iiă ţ tale, laşi toate drepturile şi privilegiile comoştenitorilor. În acelmoment o s semnezi o condamnare la moarte. Dar semneaz-o!ă N-o s fie condamnarea ta, ci a lor!ă

Noel se uit în ochii negri şi rug tori ai lui Iacov. Iat-o că ă ă ap rea din nou: linia dreapt a adev rului. Câtva timp nu maiă ă ă vorbi nimeni şi treptat Holcroft începu s -şi recapete st pânireaă ă de sine pe care o pierduse. Ben-Gadiz îşi lu mâinile de pe umeriiă lui. Redevenise omul echilibrat de dinainte.

— O s m caute, spuse Noel. Cred c am fost în apartamentulă ă ă lui Von Tiebolt.

— Chiar ai fost. Firele n-au fost puse la loc. Ai v zut c nu eraă ă nimeni, aşa c ai plecat.ă— Şi unde m-am dus? O s vrea s ştie.ă ă

— Cunoşti oraşul?— Nu prea.— Atunci ai mers cu taxiul; ai ajuns pe malul apei, oprindu-te

la mai mult de zece diguri şi mini-porturi şi ai g sit pe cinevaă care s-o fi v zut pe mama ta. E plauzibil.ă

Cei doi sunt convinşi c eşti cuprins de panic şi este aproapeă ă

şapte jumate, spuse Noel. A mai r mas o or şi jum tate pân laă ă ă ă întâlnirea de la banc . M întorc la hotel. Ne vedem după ă ă întâlnirea de la banc . ă

500



— Unde? întreb Iacov.ă— Lua i-v o camer la Excelsior şi da i-v drept so şi so ie.ţ ă ă ţ ă ţ ţ

Duce i-v acolo dup nou jumate dar cu mult înainte de prânz.ţ ă ă ă Eu sunt la 411.

Se opri în fa a uşii de la camera hotelului. Era opt şi treiţ

minute. Auzi nişte voci furioase venind de din untru. Von Tieboltă

domina conversa ia ca de fiecare dat – prin tonul lui incisiv,ţ ă aproape la grani a cu violen a.ţ ţ

Violen a ţ . Holcroft respir adânc şi se sili s -şi domineă ă instinctele care îl r v şeau. O s se afle în fa a omului care îiă ă ă ţ ucisese mama şi tat l, o s -l priveasc în ochi dar n-o s -şiă ă ă ă tr deze furia.ă

B tu la uş , recunosc tor c nu-i tremura mâna.ă ă ă ăUşa se deschise iar el se uit în ochii b rbatului blond care-iă ă

ucisese pe cei dragi lui.— Noel! Unde-ai fost? Te-am c utat peste tot!ă— Şi eu la fel, spuse Holcroft, c ruia nu-i fu greu s simulezeă ă

oboseala dar care aproape c nu mai fu în stare s -şi controlezeă ă indignarea. Am petrecut toat noaptea c utând-o. N-am putut s-ă ăo g sesc. Nici nu cred c a ajuns aici.ă ă

— O s încerc m în continuare, spuse von Tiebolt. Toarn - i şiă ă ă ţ tu nişte cafea. Plec m imediat la banc şi în curând o s seă ă ă termine totul.

— Da, o s se termine, nu? întreb Noel.ă ă

Se aşezar to i trei pe una din laturile mesei lungi de întruniri,ă ţ Holcroft la mijloc, Kessler în stânga, iar von Tiebolt în dreapta. Înfa a lor se aflau cei doi directori de la Grande Banque de Geneve.ţ

Înaintea fiec ruia se gă ăsea un teanc ordonat de acte juridice,identice şi aranjate în ordinea cuvenit . Ochii urm reau cuvinteleă ă dactilografiate, erau întoarse paginile şi trecu mai bine de o or ă pân la citirea integral şi cu voce tare a pre iosului document.ă ă ţ

Trebuiau s ia act de înc dou articole, ale c ror coper iă ă ă ă ţ aveau margini albastru închis. Directorul din stânga lu cuvântul.ă

— Aşa cum sunt sigur c v da i seama, în condi iile unui contă ă ţ ţ de asemenea dimensiuni şi date fiind obiectivele deja amintite,La Grande Banque de Geneve nu-şi poate asuma r spunderea înă

fa a legii pentru eventualele pl i în numerar din clipa cândţ ăţ fondurile sunt deblocate şi nu se mai afl sub controlul nostru.ă Documentul este foarte precis în privin a poverii unei r spunderiţ ă

501



de acest gen. Ea revine în mod egal celor trei participan i. Prinţ urmare, legea cere ca fiecare s -şi transfere sub semn tură ă ă toate drepturile şi privilegiile comoştenitorilor, în eventualitateadecesului înaintea celorlal i. Cu toate acestea, drepturile şiţ privilegiile amintite nu afecteaz bunurile individuale moştenite.ă

În caz de deces, ele se al tur propriet ilor respective.ă ă ăţ

Directorul îşi puse ochelarii.— V rog s citi i paginile pe care le ave i în fa ca s vede iă ă ţ ţ ţă ă ţ

în ce m sur corespund celor spuse de mine şi s semna iă ă ă ţ deasupra numelui, în prezen a celorlal i. Face i schimb de acte,ţ ţ ţ

în aşa fel încât fiecare din ele s con in toate semn turile.ă ţ ă ăCitirea se desf şur rapid. Urmar semn turile şi schimbul deă ă ă ă

pagini. Când îi înmâna actul semnat lui Kessler, Noel vorbi pe unton degajat.

— Ştii, am uitat s te întreb, Erich. Unde-i fratele t u? Parcă ă ă trebuia s vin şi el aici la Geneva.ă ă

— M-am luat cu agita ia asta şi nu i-am spus, r spunseţ ţ ă Kessler, zâmbind. Hans a fost re inut la Munchen. Sunt sigur c oţ ă s -l vedem la Zurich.ă

— La Zurich?Savantul privi dincolo de Holcroft, în direc ia lui von.ţ— P i da, la Zurich. Parc aşa ne în eleseser m, s fim acoloă ă ţ ă ă

luni diminea .ţăNoel se întoarse spre b rbatul blond.ă— Nu mi-ai pomenit nimic de chestia asta.— N-am avut timp s st m de vorb . Nu- i convine ziua deă ă ă ţ

luni?— Ba da. Poate pân atunci aflu ceva despre ea.ă— Poftim?— Despre mama. Sau despre Helden. Ar trebui s sune şi ea.ă— Da, sigur. Sunt convins c o s dea de tine amândou .ă ă ăUltimul articol de care trebuiau s ia act era deblocareaă

formal a contului. Un computer fusese deja programat. Pe bazaă semn turilor tuturor celor prezen i în înc pere, avea s se treacă ţ ă ă ă la transcrierea codurilor, la transformarea fondurilor în banilichizi şi la transferarea lor într-o banc din Zurich.ă

Se semn tot ce trebuia. Directorul din dreapta puse mâna peă telefon.

— Introduce i urm toarele numere în banca de dateţ ă unsprezece. Sunte i gata?… Şase, unu, patru, patru, doi, punct,ţ patru, opt, unu, zero, zero, punct, zero… Repeta i, v rog.ţ ă

502



Directorul ascult , apoi d du din cap.ă ă— Corect. Mul umesc.ţ— Totul este în regul ? î ă l întreb colegul lui.ă— Este, r spunse directorul. Domnilor, începând din acestă

moment, suma de 780 de milioane de dolari americani se afla

depus în comun pe numele dumneavoastr la Banque du Livreă ă

din Zurich. Fie s ave i în elepciunea profe ilor şi fie hot rârile peă ţ ţ ţ ă care le ve i lua s fie c l uzite de bunul Dumnezeu.ţ ă ă ă

Afar , pe strad , von Tiebolt se întoarse spre Holcroft.ă ă— Ce planuri ai, Noel? S ştii c trebuie s fim pruden i şi de-ă ă ă ţ

acum încolo. Nachrichtendienst o s digere destul de greuă chestia asta.

— Ştiu… Planuri? O s încerc în continuare s-o g sesc peă ă mama. E pe-aici pe undeva; trebuie s fie.ă

— Am aranjat prin prietenul meu, primul deputat, s neă punem to i trei sub protec ia poli iei. Oamenii t i o s te ia de laţ ţ ţ ă ă Excelsior, ai noştri o s ne aştepte la D’Accord. Bineîn eles, dacă ţ ă nu cumva preferi s te mu i la noi.ă ţ

— E prea mare deranjul, spuse Holcroft. Aproape c m-amă instalat. R mân la Excelsior.ă

— Plec m la Zurich de diminea ? întreb Kessler, l sându-lă ţă ă ă pe von Tiebolt s hot rasc .ă ă ă

— Poate c n-ar fi r u s c l torim separat, spuse Holcroft.ă ă ă ă ă Dac poli ia n-are nimic împotriv , eu aş prefera s merg cuă ţ ă ă maşina.

— Foarte bine gândit, prietene, spuse von Tiebolt. Poli ia n-oţ s obiecteze iar mersul separat are rostul lui. Tu iei trenul, Erich.ă Eu vin cu avionul, Noel merge cu maşina. O s fac eu rezerv rileă ă pentru Columbine.Holcroft aprob din cap.ă

— Dac pân mâine n-am nici o veste de la mama sau de laă ă Helden, le las vorb s m caute acolo, spuse el. Acum o s iauă ă ă ă un taxi.

Se îndrept rapid spre col ul str zii. Dac ar mai fi z bovit ună ţ ă ă ă minut, ar fi f cut explozie. L-ar fi ucis pe von Tiebolt cu mâinileă goale.

Johann vorbi încet.

503



— Ştie. N-am idee cât anume. Dar ştie.— De unde eşti atât de sigur?— La început pur şi simplu am sim it. Pe urm mi-am datţ ă

seama. Te-a întrebat de Hans şi a acceptat r spunsul t u, cumă ă c doctorul a mai r mas la Munchen. Dar ştie c nu-i adev rat.ă ă ă ă

Asear unul din oamenii de la recep ie din hotelul D’Accord s-aă ţ

oferit s sune la Hans în camer .ă ă— Dumnezeule…— Nu- i face griji. Colegul nostru american o s moar în drumţ ă ă

spre Zurich.

504



46Dac o s se încerce într-adev r uciderea lui Noel, acest lucruă ă ă

o s aib loc pe unul din drumurile de la nord de Freiburg sau deă ă la sud de Koniz. Aceasta era concluzia la care ajunsese IacovBen-Gadiz. Distan a era pu in mai mare de dou zeci de kilometri,ţ ţ ă având anumite por iuni între dealuri unde traficul era aproapeţ inexistent în aceast perioad a anului. Era iarn şi, deşi climaă ă ă nu era alpin , abundau ninsorile uşoare iar starea drumurilor nuă era grozav , f cându-i pe conduc torii auto s r mân acas .ă ă ă ă ă ă ă Dar Holcroft elaborase un itinerariu care evita şoselele,concentrându-se asupra or şelelor a c ror arhitectur sus ineaă ă ă ţ c doreşte s-o studieze.ă

În realitate, Iacov elaborase traseul iar Noel îl înmânasepoli iştilor c rora primul deputat le d duse dispozi ie s -i asigureţ ă ă ţ ă protec ia în drum spre nord. Faptul c nimeni nu încercase s -lţ ă ă abat pe Holcroft de la ruta aleas confirma judecataă ă israelianului.

Iacov mersese mai departe, emi ând ipoteze asupra metodeiţ de ucidere. Nici von Tiebolt, nici Kessler n-or s se afle înă apropiere. Fiecare din ei o s aib grij s ias în eviden câtă ă ă ă ă ţă mai mult cu putin în alt parte. Iar dac o aib loc o execu ie,ţă ă ă ă ţ aceasta o s fie dus la îndeplinire de cât mai pu ini oameniă ă ţ posibil, ucigaşi pl ti i care n-aveau nici un fel de leg tur cuă ţ ă ă Wolfsschanze. N-o s -şi asume riscuri la atât de pu in timp după ţ ă

întrunirea de la Grande Banque de Geneve. Ucigaşul s u ucigaşiiă or s fie la rândul lor asasina i deă ţ Sonnenkinderii , ştergându-seastfel toate urmele care puteau duce la Wolfsschanze.

Aceasta era strategia aşa cum şi-o imaginase Iacov, ceea ce însemna c trebuia pus la punct o contra-strategie. Una care s -ă ă ăl fac pe Noel s ajung la Zurich, doar asta conta. Odat înă ă ă ă Zurich, strategia devenea a lor . Existau o sumedenie de metodede a ucide într-un oraş mare iar Iacov era expert în toate.

C l toria începu şi odat cu ea contra-strategia fu pus înă ă ă ă aplicare. Holcroft conducea o maşin solid închiriat de laă ă ă Bonfils din Geneva. Cea mai scump firm de închirieri dină ă

505



Elve ia, specializat în automobile neobişnuite pentru clien iţ ă ţ neobişnui i. Era un Rolls-Royce blindat, cu geamuri cu protec ieţ ţ antiglon şi cauciucuri care func ionau la fel de bine şi în cazulţ ţ unor g uri succesive.ă

Helden se afla la o mil în fa a lui Noel, conducând un Renaultă ţ

aparent obişnuit dar performant. Ben-Gadiz r m sese în urm laă ă ă

o distan de maximum o jum tate de mil , la volanul unuiţă ă ă Maserati de genul celor întâlnite adeseori la oamenii înst ri i dină ţ Geneva şi capabil de viteze foarte mari. Între Iacov şi Holcroft seafla maşina de poli ie cu cei doi oameni care trebuiau s -iţ ă asigure protec ia americanului. Poli ia nu ştia nimic.ţ ţ

— O s fie imobiliza i pe drum, spusese israelianul cândă ţ studiaser to i trei nişte h r i în camera de hotel a lui Noel.ă ţ ă ţ

O s fie sacrifica i, s-ar pune prea multe întreb ri.ă ţ ă— Sunt poli işti în toat legea. Le-am notat numerele de peţ ă

casc şi am sunat pe Litvak. Am verificat. Sunt în primul an deă activitate şi vin din caz rmile comandamentului. Prin urmare, nuă sunt foarte experimenta i. ţ

— Tot ei or s fie şi mâine? Poate. Au ordin s r mân lângă ă ă ă ă tine pân când te preia poli ia din Zurich. Ceea ce cred că ţ ă

înseamn c or s se trezeasc la un moment dat c au r mas înă ă ă ă ă ă pan , o s -şi anun e superiorii şi o s li se spun s se întoarc laă ă ţ ă ă ă ă Geneva. Ordinul de protec ie formulat pentru tine o s se ducţ ă ă pe apa sâmbetei.

— Înseamn c sunt doar praf în ochi.ă ă— Exact. De fapt, o s -şi serveasc scopul. Cât timp îi vezi,ă ă

eşti în siguran . N-o s încerce nimeni nimic.ţă ăAcum puteau fi v zu i, spuse Noel, privind în oglindaă ţ

retrovizoare şi ac ionând frânele Rolls-Royce-ului pentru drumulţ lung şi şerpuitor care cobora din vârful dealului. Undevadedesubt, z ri maşina lui Helden care tocmai luase o curb .ă ă Peste dou minute o s încetineasc şi o s aştepte pân când seă ă ă ă ă puteau observa reciproc şi abia pe urm o s accelereze din nou;ă ă şi asta f cea parte din plan. Aşa procedase şi cu trei minute înă urm . Din cinci în cinci minute trebuiau s se afle în contactă ă vizual. Ar fi vrut s poată ă vorbi cu ea. Doar s vorbeasc …ă ă simplu şi în linişte… f r nici un fel de leg tur cu moartea, cuă ă ă ă contemplarea ei sau cu strategiile folosite pentru a o evita.

Îns puteau sta de vorb în felul sta abia dup episodulă ă ă ă Zurich. La Zurich moartea o s loveasc din nou, dar nu aşa cumă ă îşi închipuise vreodat Holcroft. Fiindc el şi nu altul o s fieă ă ă

506



ucigaşul. Nu altul . El ceruse acest drept. O s -l priveasc în ochiă ă pe Johann von Tiebolt şi o s -i spun c era pe punctul s moar .ă ă ă ă ă

Mergea prea repede. Mânia îl f cuse s apese prea tare peă ă accelerator. Încetini. N-avea rost s -l scuteasc de munc pe vonă ă ă

Tiebolt. Începuse s ning iar drumul care cobora era alunecos.ă ă

Iacov înjur ninsoarea uşoar , nu fiindc îngreuna controlulă ă ă volanului ci fiindc îi reducea vizibilitatea. Se bizuiau pe v z.ă ă Problema comunic rii prin radio nici nu se punea, semnalele fiindă prea uşor de interceptat.

Mâna israelianului atinse câteva obiecte aşezate pe locul deal turi. Alte obiecte asem n toare se aflau şi în Rolls-ul luiă ă ă Holcroft. F ceau parte din contra-strategie – erau, de fapt, parteaă cea mai eficient .ă

Explozibile. În total, opt. Patru înc rc turi, ambalate în plastică ă şi programate s se declanşeze exact la trei secunde de laă producerea impactului, precum şi patru grenade antitanc.Existau, în plus şi dou arme: un col automat din dotareaă ţ armatei americane şi o carabin , ambele înc rcate, dezasigurateă ă şi gata de tragere. Totul fusese achizi ionat prin oamenii deţ leg tur ai lui Litvak din Geneva. Geneva cea paşnic , undeă ă ă arsenalele de acest gen erau disponibile în cantit i mai miciăţ decât credeau teroriştii dar mai mari decât li se p ruse firescă autorit ilor elve iene.ăţ ţ

Ben-Gadiz privi prin parbriz. Dac trebuia s se întâmple ceva,ă ă nu mai aveau mult de aşteptat. Maşina de poli ie aflat la câtevaţ ă sute de metri mai în fa o s fie imobilizat , probabil din cauzaţă ă ă tache ilor ataca i de acidul programat s uzeze cauciucurile, sauţ ţ ă a unui radiator defect, plin de o substan coagulant capabil sţă ă ă ă blocheze conductele… Existau atâtea feluri. Dar dintr-odat ă maşina poli iei n-o s se mai afle în fa iar Holcroft o s fieţ ă ţă ă izolat.

Iacov spera c Noel o s -şi aminteasc întocmai ce trebuia să ă ă ă fac dac se apropia o maşin str in : s înceap s mearg înă ă ă ă ă ă ă ă ă zig-zag pe drum, în timp ce Iacov avea s accelereze, oprindu-seă cu Maserati-ul la câ iva metri de automobilul necunoscut,ţ aruncând înc rc turile de plastic aşteptând reac ia lui şiă ă ţ

aşteptând cele câteva secunde pre ioase ca exploziile s aibţ ă ă loc, în vreme ce Holcroft ieşea din b taia teroriştilor. Dacă ă ap reau probleme – înc rc turi defecte, rateuri ale explozibileloră ă ă

507



– avea s apeleze la grenade.ăO s fie suficient. Von Tiebolt n-o s rişte mai mult de o echipă ă ă

pentru execu ie. Trebuia inut cont şi de eventuala obsesie aţ ţ automobiliştilor afla i întâmpl tor pe drum şi a observatorilorţ ă involuntari. Ucigaşii or s fie pu ini la num r şi profesionişti.ă ţ ă

Conduc torulă

Sonnenkinder-ilor nu era un prost. Dac moarteaă

lui Holcroft nu avea loc în drum spre Koniz, urma s survin laă ă Zurich.

Asta a fost greşeala Sonnenkinder- ilor, îşi spuse israelianul,cuprins de un sentiment de satisfac ie. Von Tiebolt nu ştia deţ Iacov Ben-Gadiz. Care nu era prost nici el şi era tot profesionist.Americanul o s ă ajung ă la Zurich, dup care Johann von Tieboltă era un om mort, la fel de mort ca Erich Kessler, ucis de un b rbat ă prad mâniei.ă

Iacov înjur din nou. Ninsoarea se înte ea iar fulgii erau maiă ţ mari. Acest ultim lucru însemna c n-o s mai ning mult dar cuă ă ă toate acestea era o întrerupere care nu-i pl cea. ă

Nu mai v zu maşina de poli ie! Unde era? Drumul era plin deă ţ curbe periculoase şi de c i de acces laterale. Maşina de poli ie nuă ţ era nic ieri. O pierduse! Cum Dumnezeu fusese cuă putin ţă aşaceva?

Pe urm îns reap ru iar el respir din nou, ap sând peă ă ă ă ă accelerator ca s se apropie. N-avea voie s -şi lase mintea să ă ă zburde în halul sta, doar nu se afla în sala de concerte din Telă Aviv. Maşina de poli ie era cheia; nu putea s-o scape din ochi niciţ o secund .ă

Mergea mai repede decât crezuse; vitezometrul indicaşaptezeci şi trei de kilometri pe or , mult prea mult pentru genulă

sta de drum. De ce?ăImediat îşi d du seama de ce. Încerca s micşoreze distan aă ă ţ

dintre el şi maşina de poli ie din Geneva dar aceasta accelera şiţ ea. Mergea mai repede ca înainte. Lua curbele cu vitez , gonindă prin z pada care c dea… şi apropiindu-se de Holcroft!ă ă

Şoferul la eraă nebun!Ben-Gadiz privi int prin parbriz, încercând s în eleag . Cevaţ ă ă ţ ă

îl deranja dar nu-şi d dea seama ce anume.ă Ce f ceau cei dină fa ?ţă

Iar apoi pricepu. V zu un lucru care nu fusese acolo înainte.ă

O urm de lovitur în partea din spate a maşinii de poli ie. Oă ă ţ urm de lovitur ! Nu existase aşa ceva în partea posterioar aă ă ă automobilului pe care-l urm rise în ultimele trei ore!ă

508



Era o alt maşin de poli ie!ă ă ţDintr-una din c ile laterale de acces care plecau din drumulă

care şerpuia se d duse o comand prin radio iar prima maşină ă ă fusese retras de pe traseu. O alta îi luase locul. Asta însemna că ă oamenii din maşina aceea ştiau de automobilul Maserati şi c , ă

incomparabil mai periculos, Holcroft nu ştia de ei.Maşina de poli ie lu o curb prelungit . Iacov auzi zgomotulţ ă ă ă insistent al claxonului prin z pad şi prin vânt. Îlă ă semnaliza peHolcroft. Începuse s -l dubleze.ă

— Nu! N-o face! url Iacov în direc ia geamului, ap sând cuă ţ ă degetul mare pe claxon şi strângând puternic volanul în timp cemaşina patin la intrarea în curb . Porni în goan spre maşina deă ă ă poli ie aflat la vreo cincizeci de metri.ţ ă

— Holcroft! Nu!Deodat , parbrizul îi fu f cut nd ri. Cercule e aduc toare deă ă ţă ă ţ ă

moarte ap rur peste tot; sim i cum cioburile i se înfig în obraji şiă ă ţ în degete. Pe urm fu lovit. Se tr sese asupra lui cu o puşcă ă ă mitralier din geamul din spate al maşinii de poli ie care fuseseă ţ spart.

Din capot se ridic un nor de fum iar radiatorul explod .ă ă ă Dup o clip cauciucurile fur g urite iar buc i de gum furară ă ă ă ăţ ă ă

în toate p r ile. Maserati-ul o lu şov itor spre dreapta, intrândă ţ ă ă cu zgomot într-un parapet.

Ben-Gadiz url , implorând cerul şi proptindu-se cu um rul într-ă ăo portier care nu voia s se deschid . În spatele lui se declanşă ă ă ă incendiul provocat de benzina scurs . ă

Holcroft v zu maşina de poli ie în oglinda retrovizoare. Maşinaă ţ începu s se apropie iar farurile se stinser şi se aprinser deă ă ă mai multe ori. Dintr-un motiv sau altul poli iştii îi f ceau semn.ţ ăN-avea unde s opreasc în curb ; trebuia s fie o por iune deă ă ă ă ţ vreo câteva sute de metri de drum întins ceva mai încolo.Încetini viteza Rolls-ului când maşina de poli ie fu pe punctul deţ a ajunge în dreptul lui, chipul tân rului poli ist desluşindu-se cuă ţ greu din cauza z pezii.ă

Auzi zgomotul claxonului şi v zu semnalele rapide şiă prelungite ale farurilor. L s în jos geamul.ă ă

— Trag pe dreapta imediat dup …ăApoi ochii i se oprir asupra chipului. Şi asupra expresieiă întip rit pe el. Nu era nici unul din tinerii poli işti din Geneva!ă ă ţ

509



Era o figur pe care nu o mai v zuse pân atunci. Pe urm îşiă ă ă ă f cu apari ia şi eava unei puşti.ă ţ ţ

Încerc disperat s ridice la loc geamul. Era prea târziu. Auziă ă împuşc tura, v zu str fulger rile de lumin orbitoare şi sim iă ă ă ă ă ţ cum pielea îi e sfâşiat de o sut de lame deodat . Observ cumă ă ă ă

geamul e împroşcat cu sângele care curgea din el şi-şi auzipropriile urlete r sunând în interiorul unei maşini sc pat de subă ă ă control.

Îi ajunser la urechi scrâşnetele metalice ale mai multor p r iă ă ţ ale automobilului supus atât de multor şocuri. Tabloul de bord se

învârti cu fundul în sus; pedalele ajunser unde trebuia s se afleă ă capota de care se sprijinea şi el; apoi îşi schimb pozi ia; fu cândă ţ trântit pe sp tarul locului, când lipit de geam şi tras înapoi, cândă

înghesuit în volan, pentru ca, în cele din urm , s fie ridicat înă ă aer şi proiectat undeva în spa iu.ţ

Acolo pacea domnea cu drepturi depline. Durerea provocat ă de lame disp ru iar el se pierdu în negura propriei min i şi seă ţ avânta într-un abis f r fund.ă ă

Iacov sparse cu pistolul singurul geam care r m sese intact.ă ă Carabina c zuse undeva jos, explozibilele din plastic erau tot înă cutie iar grenadele nu se vedeau nic ieri.ă Toate armele erau inutile cu excep ia uneia, cea pe care oţ inea în mân şi pe care o s-o foloseasc pân când o s r mânţ ă ă ă ă ă ă

f r muni ie – şi f r via .ă ă ţ ă ă ţăÎn falsa maşin de poli ie se aflau trei oameni dintre care ală ţ

treilea, ochitorul, se ghemui din nou în spate. Ben-Gadiz îi z ri ă capul în dreptul geamului de dinapoi. Acum! inti cu grij prinŢ ă norii de abur şi ap s pe tr gaci. Chipul f cu o mişcare oblică ă ă ă ă brusc , dup care c zu sprijinindu-se de ce mai r m sese dină ă ă ă ă geamul f cut nd ri al portierei.ă ţă ă

Iacov izbi înc o dat cu um rul în uş ; aceasta se mişc .ă ă ă ă ă Trebuia s ias repede: fl c rile din spate o s arunce cuă ă ă ă ă siguran în aer rezervorul de benzin . Ceva mai în fa , şoferulţă ă ţă maşinii de poli ie tampon zdrav n Rolls-ul; cel de-al doileaţ ă ă b rbat ieşise pe drum, vârând mâna pe geamul unde st tuseă ă Holcroft şi smucind de volan. Încercau s arunce maşina dincoloă

de parapet.Ben-Gadiz se propti cu toat partea superioar a corpului deă ă uş . Aceasta se d du în l turi. Israelianul o lu la fug pe drumulă ă ă ă ă

510



acoperit de z pad , în timp ce r nile l sar o dâr roşie peă ă ă ă ă ă întinderea alb . Ridic pistolul şi trase dou focuri unul după ă ă ă altul, cu privirea înce oşat şi incapabil s ocheasc exact undeţ ă ă ă trebuia.

Iar dup aceea se întâmplar dou lucruri cumplite în acelaşiă ă ă

timp.Rolls-ul disp ru dincolo de parapet iar o rafal de împuşc turiă ă ă r sun în v zduhul din care ninsoarea continua s cad . O ploaieă ă ă ă ă de gloan e izbi asfaltul şi îl nimeri pe Iacov în ambele picioare.ţ Acesta nu mai percepu nici un fel de durere.

Nu avea ce s mai simt dar continu s se r suceasc , s seă ă ă ă ă ă ă întoarc şi s se rostogoleasc oriunde putea. Mâinile îi atinseră ă ă ă cauciucurile sfâşiate ale ro ilor, pe urm mai multe fragmente deţ ă o el iar într-un târziu nişte cioburi reci de geam îngropate înţ z pad .ă ă

Atunci se produse explozia şi din rezervorul de benzin al ă Maserati-ului se în l o jerb de foc. Iar Ben-Gadiz auzi câtevaă ţă ă cuvinte strigate undeva în dep rtare.ă

— Au murit! Întoarce! Hai s ne c r b nim de-aici!ă ă ă ăAtacatorii se f cur nev zu i.ă ă ă ţ

Helden încetinise de mai bine de un minut. Noel ar fi trebuit s ă apar . Unde era? Opri la marginea drumului şi aştept . Trecură ă ă

înc dou minute. Nu mai putea r mâne pe loc.ă ă ăÎntoarse rapid maşina şi începu s urce dealul înapoi. Ap sândă ă

cât putu pe accelerator, dep şi indicatorul de jum tate de mil şiă ă ă tot nu-l v zu. Mâinile începur s -i tremure.ă ă ă

Se întâmplase ceva. Ştia. Sim ea!ţDeodat v zu Maserati-ul! Era f cut zob! Prad fl c rilor!ă ă ă ă ă ăO, Doamne! Unde era maşina lui Noel? Unde era Noel? DarIacov?Frân brusc şi ieşi în goan din maşin , începând s strige.ă ă ă ă

C zu pe drumul alunecos, f r s -şi dea seama c rana de laă ă ă ă ă picior o f cuse s -şi piard echilibrul, se ridic , ip înc o dat şiă ă ă ă ţ ă ă ă reîncepu s alerge.ă

— Noel! Noel!Lacrimile îi br zdau chipul în aerul rece. ipetele erau atât deă Ţ

puternice încât o durea gâtul. Nu-şi mai putea st pâni criza deă isterie c reia îi c zuse prad .ă ă ăAuzi un ordin venit nu se ştia de unde.

511



— Helden! Înceteaz . Aici…ăO voce. Vocea lui Iacov! De unde? De unde venea? O auzi din

nou.— Helden! Aici jos!Parapetul. Alerg spre parapet şi lumea întreaga pr buşiă ă

pentru ea. Dedesubt se afla Rolls-Royce-ul – r sturnat cu ro ile înă ţ

sus, fumegând şi transformat într-o gr mad inform de fiareă ă ă strivite. Îngrozit , v zu silueta lui Iacov Ben-Gadiz pe p mânt, înă ă ă apropierea Rolls-ului. Iar apoi observ dârele roşii l sate peă ă z pad , care legau drumul de locul de dincolo de parapet undeă ă z cea Iacov.ă

Helden se n pusti de partea cealalt a parapetului,ă ă rostogolindu-se în z pad şi peste pietre şi ipând la gândulă ă ţ mor ii care ştia c o aşteapt . C zu lâng Ben-Gadiz şi privi peţ ă ă ă ă geamul deschis la locul unde se afla iubitul ei. Era întins, cupicioarele desf cute, nemişcat şi cu fa a plin de sânge.ă ţ ă

— Nu!… Nu!Iacov o prinse de bra şi o trase spre el. Abia mai putea sţ ă

vorbeasc dar ordinele erau clare.ă— Întoarce-te în maşin . Exist un s tuc la sud de Treyvaux,ă ă ă

cam la cinci kilometri de aici. Sun -l pe Litvak. Pres-du-Lac nu eă chiar atât de departe… dou zeci, dou zeci şi doi de kilometri.ă ă Poate s angajeze nişte şoferi ca lumea pentru maşini de vitez .ă ă Ia leg tura cu el. Spune-i.ă

Helden nu-şi putea desprinde ochii de pe Noel.— A murit… A murit!

— Poate c nu. Gr beşte-te.ă ă— Nu pot. Nu pot s -lă p r sescă ă !Ben-Gadiz ridic pistolul.ă— Dac n-o faci, îl ucid în clipa asta.ă

Litvak intr în camera unde Ben-Gadiz st tea în pat, avândă ă partea de jos a corpului înf şurat în bandaje. Iacov se uita peă ă geam la câmpul acoperit de z pad şi la mun ii din dep rtare;ă ă ţ ă privi în continuare, f r s observe intrarea doctorului.ă ă ă

— Vrei s ştii adev rul?ă ăIsraelianul întoarse încet capul.

— N-are sens s -l evit m, nu? Oricum, i-l citesc pe fa . Puteaă ă ţ ţă s fie şi mai r u. N-o s mai po i merge niciodat foarte bine,ă ă ă ţ ă v t m rile sunt prea mari. Dar în timp o s te pui pe picioare. Laă ă ă ă

512



început cu o pereche de cârje: mai târziu, poate cu un baston.— Nu e chiar forma fizic optim pentru genul meu deă ă

activitate, aşa-i?— Nu, dar mintea î i este neatins iar mâinile or s se vindece.ţ ă ă

O s po i cânta la fel ca înainte.ă ţ

Iacov zâmbi trist.— Niciodat n-am fost grozav. Prea îmi pleca mintea cuă sorcova tot timpul. N-am reuşit s fiu un profesionist atât de bună ca în cealalt via pe care am dus-o.ă ţă

— Mintea asta poate fi folosit şi la altceva.ăIsraelianul se încrunt , privind din nou pe fereastr .ă ă— O s vedem când o s ştim ce-a mai r mas acolo.ă ă ă— Se schimb şi acolo lucrurile, Iacov. Se precipit totul,ă ă

spuse doctorul.— Ce e cu Holcroft?— Nu ştiu ce s zic. În mod normal ar fi trebuit s moar . Dară ă ă

înc tr ieşte. Deşi nu prea e nici o scofal , în privin a vie ii care-lă ă ă ţ ţ aşteapt . Nu mai poate continua s fie cine a fost. E c utat înă ă ă şase ri pentru crim . Pedeapsa cu moartea s-a reintrodus camţă ă peste tot pentru fel de fel de delicte, la ad postul legilor care-lă ap r pe cet ean. Pretutindeni. L-ar împuşca pe loc.ă ă ăţ

— Au învins, spuse Iacov şi ochii i se umplur de lacrimi:ă Sonnenkinderii au învins.

— O s vedem când o s ştim ce-a mai r mas acolo, spuseă ă ă Litvak.

513



Epilog.Imagini. Lipsite de contururi precise, nedesluşite, f r noim şiă ă ă

f r margini. Linii vagi ivindu-se din cea . Îi r m sese doară ă ţă ă ă conştiin a propriei existen e. Nu gânduri, nu aduceri aminte aleţ ţ experien elor trecute, numai şi numai conştiin a. Pe urmţ ţ ă imaginile imprecise începur s capete form , aburii şi gândurileă ă ă mai târziu. Deocamdat era destul c putea s vad şi s -şiă ă ă ă ă aminteasc .ă

Noel z ri chipul ei aplecat asupr -i şi încadrat de p rul blondă ă ă care i se rev rsa mângâietor pe figur . Avea lacrimi în ochi şi peă ă obraji. El încerc s i le ştearg , dar nu fu în stare s ajung laă ă ă ă ă chipul frumos şi obosit de deasupra. Mâna îi c zu iar ea i-o luă ă

într-ale ei.— Dragul meu…O auzi? Putea s aud . Imaginile şi sunetele începeau să ă ă

capete sens. Închise ochii, ştiind c într-un fel sau altul o să ă reuşeasc s şi gândeasc în scurt timp.ă ă ă

Litvak r mase în uş , privind-o pe Helden care îi ştergeaă ă pieptul şi gâtul lui Noel cu un burete. Sub bra inea un ziar.ţ ţ Cercet chipul lui Holcroft, chipul acela pedepsit atât de urât deă canonad de gloan e. Avea cicatrici pe obrazul stâng, pe frunteă ţ şi peste tot pe gât. Îns procesul de vindecare începuse.ă

De undeva din cas se auzir sunetele unei viori mânuit deă ă ă un muzician foarte priceput.— Aş dori s propun o creştere de salariu pentru infirmieraă

dumneavoastr , spuse Noel cu o voce sl bit .ă ă ă— Pentru îndeplinirea c ror îndatoriri? râse Litvak.ă— Domnule doctor, aştept m s te vindeci, spuse Helden,ă ă

râzând şi ea.— Şi eu aş vrea. Aş vrea s pot vindeca o mul ime de lucruri,ă ţ

r spunse doctorul, l sând ziarul lâng Holcroft. Era edi ia dină ă ă ţ Paris a lui The Herald Tribune .— i l-am luat din Neuchâtel. Deşi nu prea cred c-o s ai chef Ţ ă

514



s -l citeşti.ă— Ce lec ie avem azi?ţ— B nuiesc c un titlu potrivit ar fi „Consecin eleă ă ţ

dezacordului”. Comitetului de redac ie de la ziarulţ Times din New York i s-a interzis de Curtea voastr Suprem s mai scrie cevaă ă ă

despre Pentagon. Problema comport , bineîn eles, aspecteă ţ

legate de securitatea na ional . Totodat , amintita Curteţ ă ă Suprem a sus inut legalitatea mai multor execu ii care au avută ţ ţ loc la voi, în statul Michigan. Opinia Cur ii ascunde gândulţ profund c atunci când minorit ile amenin bun stareaă ăţ ţă ă poporului, trebuiesc date exemple rapide şi drastice pentrudescurajarea fenomenului.

— Azi John Smith e o minoritate, spuse Noel încet, odihnindu-şicapul pe pern . Pac, s-a zis cu el.ă

Transmitem ştirile de la sediul BBC din Londra. Dat fiind valulde asasinate care a luat via a atâtor oameni politici de pe glob, ţ în capitalele statelor s-a trecut la m suri de o severitate f r ă ă ă

precedent. R spunderea cea mai mare revine autorit ilor ă ăţ militare şi poli ieneşti, iar pentru realizarea cooper rii ţ ă interna ionale la cel mai înalt nivel a luat fiin o agen ie în ţ ţă ţ Elve ia, la ţ Zurich. Agen ia, numita Anvil ţ 31, va facilita schimburilerapide, precise şi confiden iale de informa ii dintre membrii ţ ţ for elor armate şi poli ieneşti ţ ţ ..

Iacov Ben-Gadiz ajunsese la jum tatea scherzo-ului dină concertul pentru vioar de Mendelssohn când se trezi umblândă din nou cu mintea aiurea. Noel Holcroft era întins pe canapea încealalt parte a camerei iar Helden se aşezase pe podea lângă ă el.

Specialistul în chirurgie estetic venit cu avionul de la Losă Angeles ca s opereze un pacient necunoscut f cuse o treabă ă ă remarcabil . Chipul era înc al lui Holcroft dar nu mai sem na cuă ă ă cel dinainte. Cicatricile r mase în urma r nilor de pe figură ă ă disp ruser iar locul lor fusese luat de câteva cute mici careă ă f ceau c tr s turile s par d ltuite în piatr . Liniile de pe frunteă ă ă ă ă ă ă ă erau mai adânci, încre iturile din jurul ochilor mai pronun ate. Peţ ţ chipul ref cut şi uşor modificat nu mai exista nici urm deă ă nevinov ie ci doar o nuan de cruzime. Poate chiar mai multăţ ţă decât o nuan .ţă

În plus fa de aceste schimb ri, Noel îmb trânise, procesulţă ă ă fiind rapid şi dureros. Trecuser patru luni de când îl ridicaseră ă 31 Nicovala (n. tr.).

515



de dincolo de parapetul drumului de la nord de Freiburg dar cine îl privea ar fi putut crede c intervalul de timp scurs de atunciă era de aproape zece ani.

Cu toate acestea, îşi ducea via a mai departe iar corpul seţ întremase sub îngrijirile lui Helden şi rigoarea exerci iilorţ

nesfârşite prescrise de Litvak şi supravegheate de un membrucândva de temut al unui comando din Har Sha’alav.Lui Iacov aceste şedin e de recuperare îi f ceau pl cere.ţ ă ă

Pretindea un nivel ridicat iar Holcroft îi satisf cea exigen ele. Eraă ţ nevoie de o îns n toşire total înainte de a trece la adev rataă ă ă ă preg tire.ă

O s înceap a doua zi. Sus, între dealurile şi mun ii peste careă ă ţ se aşternuse prim vara, departe de privirile curioşilor dar subă supravegherea cea mai riguroas a lui Iacov Ben-Gadiz – Elevul oă s fac tot ce nu mai putea face profesorul; doar c o s treacă ă ă ă ă prin chinurile iadului pân când o s -şi dep şeasc maestrul.ă ă ă ă

De mâine o s înceap .ă ă

DEUTSCHE ZEITUNG.

Berlin, 4 iulie. Ast zi Bundestagul şi-a dat acordul oficială pentru înfiin area centrelor de reeducare structurate asem n tor ţ ă ă celor americane din statele Arizona şi Texas. Ca şi omoloagelelor din Statele Unite, acestea vor avea un scop predominant instructiv şi se vor bucura de supraveghere militar . ă

Cei condamna i la sentin e de reeducare vor fi fost judeca i în ţ ţ ţ tribunale şi vor fi fost g si i vinova i de crime împotriva poporuluiă ţ ţ german…

— Sârm ! Frânghie! Lan !ă ţ— Foloseşte- i degetele! Sunt tot arme, nu uita niciodat …ţ ă— Urc -te înc o dat în copac, ai fost prea lent…ă ă ă— Urc -te pe deal şi coboar la loc f r s te v d…ă ă ă ă ă ă— Te-am v zut ă . i-am zburat creierii!Ţ— Apas peă nerv , nu pe ven ! Exist cinci puncte nervoase.ă ă

G seşte-le. Legat la ochi.ă Pip ie-ă le…— Dup ce cazi,ă rostogoleşte- te; nu te ghemui… — fiecare

ac iune trebuie s aib dou alternative la frac iunea deţ ă ă ă ţ

secund . Obişnuieşte-te s gândeşti în aceşti termeni.ă ă Inst inctiv…— Precizia e o problem de vedere perfect , nemişcare şiă ă

516



control al respira iei. Trage înc o dat , şapte gloan e; trebuie sţ ă ă ţ ă se înscrie pe un diametru de cinci centimetri…

— Scap , scap ,ă ă scap !ă Foloseşte-te de împrejurimi,confund -teă cu ele! Nu te teme s r mâi pe loc. Un om nemişcată ă e adeseori ultimul observat…

Lunile de var trecur iar Iacov Ben-Gadiz se declară ă ă

mul umit. Acum elevul era mai bun decât profesorul. Era gata.ţLucrul era valabil şi pentru colega lui; şi ea era gata, împreun ă

aveau s formeze echipa.ăSonnenkinderii erau marca i. Lista fu scoas la iveal şiţ ă ă

studiat .ă

THE HERALD TRIBUNE.

Paris, 10 iulie. Agen ia interna ional din ţ ţ ă Zurich cunoscut subă numele de Anvil a anun at ast zi formarea unui comitet ţ ă consultativ independent ales prin vot secret din rândul rilor ţă membre. Primul congres Anvil va avea loc pe data de 25 alelunii…

Cei doi mergeau pe o strad din cartierul Lindenhof din Zurich,ă pe malul stâng al râului Limmat. B rbatul era destul de înalt dară adus de spate, şchiop ta vizibil şi înainta cu greu printre oameni,ă inând o valiz jerpelit care îi îngreuna şi mai mult deplasarea.ţ ă ă

Femeia îl inea de bra , nu atât din afec iune cât pentru a-şiţ ţ ţ îndeplini o r spundere agasant . Nici unul din ei nu vorbea.ă ă Formau o pereche sudat pân la o vârst greu de precizat într-ă ă ăun sentiment de ur reciproc .ă ă

Ajunser în fa a unei cl diri cu birouri şi intrar , b rbatulă ţ ă ă ă şchiop tând în urma femeii, în timp ce se îndreptau spre lifturi.ă Se oprir la cabina portarului. Femeia ceru, cu un pronun ată ţ accent german de om de rând, num rul unei mici firme deă contabilitate.

I se d du un num r la etajul doisprezece, ultimul al cl dirii,ă ă ă dar, inând seama c era ora prânzului, portarul se îndoi c-o sţ ă ă g seasc pe cineva. N-avea importan ; perechea o s aştepte.ă ă ţă ă

Coborâr din lift la etajul doisprezece; holul era pustiu. În clipaă când uşa liftului se închise, cei doi alergar spre scara în parteaă

dreapt a coridorului. Şchiop tatul disp ruse, la fel şi chipurileă ă ă întunecate. Suir în fug treptele care duceau la uşa dinspreă ă acoperiş şi se oprir pe palier. B rbatul îşi puse jos valiza,ă ă

517



îngenunche şi o deschise. În untru se g seau componentele uneiă ă puşti cu lunet . De prima era fixat o lunet popic , de a dou oă ă ă ă ă curea. Desf cu p r ile componente şi le asambl . Pe urm îşiă ă ţ ă ă trase în jos p l ria cu peruca prins şi cusut în calot şi leă ă ă ă ă

înghesui în valiz . Se ridic şi o ajut pe femeie s -şi scoată ă ă ă ă

haina, întorcându-i mânecile şi c ptuşeala. Aceasta seă

transform într-un pardesiu bej bine croit, cump rat de la unulă ă din cele mai bune magazine din Paris.

Apoi fu rândul femeii s -l ajute pe b rbat s -şi întoarcă ă ă ă paltonul. Acesta se schimb într-o manta modern tivit cu pieleă ă ă de c prioar . Femeia îşi d du jos baticul, scoase câteva agrafeă ă ă şi-şi l s p rul blond s i se reverse pe umeri. Deschise poşeta şiă ă ă ă d du la iveal un revolver.ă ă

— Sunt pe-aproape, spuse Helden. Succes la vân toare.ă— Mul umesc, r spunse Noel, deschizând uşa care d dea spreţ ă ă

acoperiş.Se ghemui lâng perete, în apropierea unui coş stricat, îşiă

trecu bra ul prin curea şi şi-o leg strâns. Vârî mâna în buzunar şiţ ă scoase trei cartuşe. Le introduse în camera înc rc torului şi fixă ă ă percutorul în pozi ie de tragere.ţ Fiecare ac iune ţ trebuie să aibă dou ă alternative la frac iunea ţ de secund ă.

N-o s aib nevoie de toate. N-o s rateze.ă ă ăSe întoarse şi îngenunche lâng perete. Fix puşca peă ă

marginea lui de sus şi-şi apropie ochiul de luneta telescopului.Dou sprezece etaje mai jos, de cealalt parte a str zii, mul imeaă ă ă ţ

îi aclama pe oamenii care ieşeau pe uriaşele uşi de sticl ale ă hotelului Lindenhof. Se ivir în lumina soarelui, sub drapeleleă care anun au lucr rile primului congres inut deţ ă ţ Anvil.

Iat -l. În b taia puştii, mira se opri pe chipul sculptat de subă ă p rul blond şi str lucitor.ă ă

Holcroft ap s pe tr gaci. Dou sprezece etaje mai jos, chipulă ă ă ă sculptat se transform într-o mas de carne însângerat .ă ă ă Tinamou fusese ucis în sfârşit.De c tre Tinamou.ăErau pretutindeni. Acesta fusese doar începutul.

Sfârşit.

518



ROBERTLUDLUM.

Primul roman al lui Robert Ludlum, The Scarlatti Inheritance(1970), i-a adus un succes literar imediat. Atât aceast carte, câtă şi urm toarele, incluzând aiciă The Osterman Weekend , TheChancellor Manuscript , The Holcroft Covenant , The MatareseCircle şi The Bourne Identity , au fost înscrise pe listele de „best-seller” în America şi Anglia, precum şi în Olanda, Argentina,Brazilia, Grecia, Iran, Japonia şi Portugalia. Ludlum şi-a schimbat

profesia şi a devenit scriitor pe la sfârşitul anilor şaizeci, cândavea patruzeci de ani. Trecut în Who’s Who în the East ca actor-produc tor, Ludlum a ap rut în multe spectacole pe Broadway şiă ă

în spectacole de teatru TV, în anii cincizeci, primind excelenteaprecieri pentru rolurile jucate. A figurat, de asemenea, în pestedou sute de spectacole de televiziune, printre care „Omnibus”,ă „Studio One” şi „Robert Montgomery”. În perioada anilor şaizeci,Ludlum a îmbinat cariera de actor cu cea de produc tor, ă ocupându-se de peste trei sute de emisiuni la care au participato serie de vedete ale scenei engleze şi americane. A fost omulcare a contribuit decisiv la construirea uneia din cele maiprestigioase s li de teatru din regiunea Paramus, New Jersey şi aă avut un rol determinant în aducerea pe Broadway a unor marisuccese cum ar fi „The Front Page” şi „The Owl and thePussycat”. Activitatea de produc tor i-a adus distinc ii artisticeă ţ oferite de American National Theatre and Academy . Actor’sEquity fexciation şi The William Whitney Foundation . N scut laă New York şi absolvent al Universit ii Wesleyan (1951), Robertăţ Ludlum tr ieşte în Connecticut cu so ia sa, Mary Ryde, fostă ţ ă actri de teatru şi de televiziune şi cu cei trei copii.ţă

519



520



ROBERTLUDLUM - În

viziuneapreseiMaestrul inegalabil al superthrillerului. Peste 17.000.000 de

exemplare tip rite ale c r ilor sale de mare succes ap rute laă ă ţ ă „Bantam”.

„Nu cumva s începe i un roman de Ludlum dac ave i deă ţ ă ţ lucru a doua zi”.

(Chicago Sun-Times)

„Imagina ia narativ a domnului Ludlum este o for a naturii”.ţ ă ţă(The New York Times)

„Domnul Ludlum ofer mai multe surprize în romanele saleă decât oricare al i şase autori de c r i de suspense la un loc”.ţ ă ţ

(The New York Times).

521



TESTAMENTUL LUI

HOLCROFT - În viziunea

presei.Num rul 1 pe lista celor mai bine vândute c r i.ă ă ţ

„O lectur captivant , plin de suspans!”ă ă ă(Los Angeles Times).

„Dep şeşte celelalte mari succese ale lui Ludlum… iat o carteă ă pe care n-o po i l sa din mân , scris de un maestru al intrigii.”ţ ă ă ă

(King Features Syndicare).

„Emo ii şi neprev zut pe fiecare pagin .”ţ ă ă(Milwaukee Journal).

O poveste fascinant despre violen şi r u”.ă ţă ă(Cleveland Press).

Un t v lug de conflicte şi conspira ii… evocând spectrulă ă ţ naşterii unei Germanii militariste.”

522



(John Barkham Reviews).

„Ludlum îl ine pe cititor în tensiune pân la sfârşitul aventuriiţ ă sale palpitante.”

(Pittsburg Press).

„Un stil hipnotic care ne face s d m pagin dup pagină ă ă ă ă vr ji i, ca şi cum am fi în trans .”ă ţ ă

(Washington Star).

„Tensiunea ame itoare nu sl beşteţ ă nici o clip .”ă(Cosmopolitan).

„Ludlum îl ine pe cititor intuit pe scaun, citind Testamentulţ ţ lui Holcroft f r s -i mai dea drumul.”ă ă ă

(Houston Chronicle).

„Un triumf, o lectur pasionant , înfricoş toare, senza ional .”ă ă ă ţ ă(Chicago Sun Times).

Presa american în extaz în fa a romanelor tip rite deă ţ ă Robert Ludlum:

THE MATARESE CIRCLE.

O veritabil bomb !ă ă(The Wall Street Journal).

O carte fascinant !ă(Dallas Morning News).

THE ROAD TO GANDOLFO.

Ludlum îl ine pe cititor în tensiune pân la sfârşitul aventuriiţ ă sale palpitante.

(Pittsburg Press).

THE OSTERMAN WEEK-END.

523



Zguduitoare… o s v coste o noapte şi orele reci aleă ă dimine ii.ţ

(Cincinnati Enquirer).

THE CHANCELLOR MANUSCRIPT.

O c l torie de neuitat cu un t v lug al suspansului!ă ă ă ă(Pittsburg Press).

THE SCARLATTI INHERITANCE.

Magnific , uimitoare, cea mai pasionant carte de suspenseă ă din ultimii ani!

(Minneapolis Tribune)

524



CuprinsProlog .......................................................................... 71 .................................................................................. 92 ................................................................................ 153 ................................................................................ 244 ................................................................................ 435 ................................................................................ 576 ................................................................................ 677 ................................................................................ 778 ................................................................................ 88

9 ................................................................................ 9910 ............................................................................. 11111 ............................................................................. 12412 ............................................................................. 13413 ............................................................................. 14514 ............................................................................. 155

16 ............................................................................. 17517 ............................................................................. 185

525



18 ............................................................................. 19519 ............................................................................. 20720 ............................................................................. 21821 ............................................................................. 229

22 ............................................................................. 23923 ............................................................................. 25324 ............................................................................. 26625 ............................................................................. 27528 ............................................................................. 30629 ............................................................................. 318

30 332

robert ludlum - testamentul lui holcroft

Documents