Ilena Anamaria Raluca

Colocaţiile sunt expresii care de obicei nu pot fi traduse cuvânt cu cuvânt (folosind doar un

simplu dicţionar şi un model de limbă). Acest lucru se întâmplă deoarece sunt caracterizate de

compoziţionalitate limitată – înţelesul expresiei nu se obţine întotdeauna însumând înţelesurile

cuvintelor ce o compun. Diverse definiţii au fost propuse pentru noţiunea de colocaţie, mai mult

sau mai puţin stricte. Iată câteva dintre cele care sunt folosite în lingvistica computaţională:

• expresie formată din două sau mai multe cuvinte ce corespunde unui mod convenţional de a

afirma, de a exprima, anumite lucruri;

• „Două sau mai multe cuvinte ce apar împreună semnificativ de des în interiorul unei ferestre

pre-definite într-un corpus dat”;

• “O secvenţă de două sau mai multe cuvinte consecutive, ce are caracteristicile unei unităţi

sintactice şi semantice, şi a cărei înţeles exact şi neambiguu nu poate fi obţinut direct din

înţelesurile sau conotaţiile cuvintelor ce o compun"

Colocaţiile pot fi grupuri nominale (televizor alb-negru, arme de distrugere în masă, vin roşu,

drept de suită), locuţiuni verbale (a aduce atingere, a intra în vigoare, a face obiectul, a lua în

considerare) şi nu numai (sărac dar cinstit, tânăr şi neliniştit, de jur împrejur).

Colocaţiile se pot caracteriza prin :

• Non-compoziţionalitate – atunci când înţelesul întregului este diferit de suma înţelesurilor

părţilor;

• Non-substituţionalitate – atunci când componentele colocaţiei nu pot fi substituite cu

sinonime;

• Non-modifiabilitate – atunci când colocaţiile nu pot fi modificate prin adăugarea de material

lexical adiţional sau prin transformări gramaticale.

O colocaţie pentru care avem îndeplinite toate cele trei condiţii de mai sus se apropie foarte

mult de noţiunea de idiom. Colocaţiile pot fi clasificate după mai multe criterii, ele pot fi de

natură lexicală, sintactică, sau de natura semantică, pot fi generale sau specifice unui anumit

domeniu, pot avea structură fixă sau structură variabilă.

Literatura de specialitate propune diferite metode pentru găsirea colocaţiilor. Justeson şi Katz

(1995) au folosit doar frecvenţa de ocurenţă a cuvintelor în perechi şi un filtru pe părţile de

vorbire; Smadja (1990) a folosit o metodă bazată pe media şi dispersia distanţelor dintre (două)

cuvinte în corpus, în timp ce alţii (Church et al., 1991) au utilizat Testul t, chi pătrat, log-

likelihood sau informaţia mutuală pentru a găsi cucuvinte ce apar împreună, în text, mai des

decât ne-am putea aştepta să apară întâmplător.

Colocaţiile cuvântului „cale” existente în dicţionare:

DEX`98:

◊ Loc. adv. Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte. ◊ Expr.

A fi (sau a sta, a se pune) în calea cuiva sau a-i sta cuiva în cale = a se afla (sau a ieși)

înaintea cuiva, împiedicându-l (să înainteze, să facă un lucru etc.); a împiedica pe cineva

într-o acțiune, a i se împotrivi. ♦A ieși (sau a se duce) în calea cuiva = a întâmpina pe

cineva. ♦A găsi (sau a afla, a crede, a socoti etc.) cu cale = a socoti că este nimerit.

♦Calea-valea = treacă-meargă, așa și așa, fie. ♦Ce mai calea-valea = ce mai încolo și

încoace; pe scurt, în concluzie. ♦ A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja; a sfătui, a

îndruma; a pedepsi pe cineva. ♦A fi pe cale de a... (sau să...) = a fi aproape să..., pe

punctul să..., gata de a... ♦ Cale ferată = mijloc de transport terestru, destinat circulației

vehiculelor prin rulare pe șine sau pe cabluri. ♦ Căile respiratorii = aparatul respirator. ♦

Dor de cale. ◊ Expr. A face (sau a apuca) calea întoarsă = a se întoarce din drum. Cale

bună! formulă de urare la plecarea cuiva; drum bun! ♦A mers cale de două ceasuri. ◊

Cale de atac = mijloc prin care partea nemulțumită de hotărârea unui organ de jurisdicție

sesizează organul competent în vederea desființării hotărârii și rejudecării litigiului. ◊

Loc. adv. Pe cale... = pe linie..., prin intermediul... Pe cale administrativă.

NODEX:

♦ calea vieții cursul vieții ; ♦A-și face cale (sau drum) a) a-și crea posibilități de

pătrundere undeva; b) a căuta pretext pentru a vizita pe cineva ♦A face cuiva calea a lăsa

să treacă. ♦A pune țara la cale a discuta multe și de toate. ♦A-și pune gura (sau burta)

la cale a mânca pe săturate. ♦Ce mai calea-valea ce să mai lungim vorba!; ce mai

încolo-încoace! ◊ Cale de rulare suprafață pe care rulează roțile sau rolele unui sistem

tehnic. ♦Cale de transmisiune ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiuni în

radiodifuziune sau în telefonie. 6) fig. Direcție de dezvoltare, de mișcare. ♦A o lua pe

altă cale a încerca prin altă metodă.

SINONIME:

♦cale ferată = drum-de-fier, linie-ferată, (pop.) șină, (Transilv., Bucov. și Ban.) ștrec. ♦

cale aferentă v. cale motoare; cale motoare = cale aferentă. ♦ Ce cale va urma? direcție,

linie, sens. ♦ calea lactee = calea-laptelui, (pop.) calea-robilor, drumul-robilor, (reg.)

brâul-Cosânzenii, brâul-lui-Dumnezeu, brâul-popii, calea-lui-Troian, calea-orbilor,

calea-șchiopilor, calea-țiganului, drumul-laptelui, paiele-țiganului;

DE:

♦ Cale de rulare = suprafață pe care rulează roțile sau rolele unui sistem tehnic

(transportor, placă turnantă etc.). ♦ Cale de transmisiune = ansamblu de mijloace folosite

pentru transmisiunea unilaterală (ex. în radiodifuziune) sau bilaterală (ex. în telefonie), la

distanță, a unui flux de informații. ♦ Cale de curent = ramură a înfășurării indului

mașinilor electrice cu colector. ♦Cale de date = legătură stabilită între două registre ale

unei memorii, care permite transferul conținutului registrului sursă în registrul destinație.

♦ Cale nervoasă = formațiune neuronală ce asigură transmiterea influxului nervos de la

receptori la centrii nervoși sau de la aceștia la efectori (ex. c. optică, c. olfactivă, c.

piramidală).

Alte combinaţii fixe ale cuvântului “cale”:

- Calea putreziciunii= închisoare;

- A se abate de la calea cea bună= a o lua pe căi greşite;

- Iarbă de cale=pătlagină;

- Iarbă de pe marginea căii=timoftică;

- Cale bătută!=drum bun!;

- Calea Craiovei, Calea Victoriei=denumiri de străzi;

Bibliografie:

- Dicţionar de sinonime, Mircea şi Luiza Seche, Editura Litera Internaţional, 2002

- Dicţionarul explicativ al limbii române (coord.: Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche),

Bucureşti, Editura Academiei, 1975; (coord.: Ion Coteanu, Lucreţia Mareş), Bucureşti,

Univers Enciclopedic, 1996.

- Noul dicţionar explicativ al limbii romane, Editura Litera Internaţional, 2004

- Supliment la Dicţionarul explicativ al limbii române (coord.: Ion Coteanu, Ion Dănăilă,

Nicoleta Tiugan), Bucureşti, Editura Academiei, 1988.