Introducere

Supravegherea bancar exist de mai bine de 100 de ani sub diferite forme, mai ales n Statele Unite ale Americii i Europa de Nord. n ultimii 15 20 ani rile n curs de dezvoltare au contientizat importana controlului bancar n sectorul financiar i a economiei n general. Dac reglementarea bancar se definete prin ansamblul de legi i norme aplicabile bncilor n activitatea lor, activitatea de supraveghere bancar se refer la monitorizarea situaiei financiare a instituiilor bancare i la verificarea modului cum sunt respectate i aplicate reglementrile bancare. Un sector bancar puternic controlat se caracterizeaz prin urmtoarele: limitarea concurenei ntre puinele bnci i dominaia unei singure bnci mari; nivel nalt al controlului statului asupra bncilor prin deinerea unor cote n bnci; numr foarte limitat de produse financiare, precum i un deosebit accent pus pe creditarea direct a ramurilor prioritare. Cnd se iau msuri ndreptate spre autonomia sau reglarea sectorului bancar se produc unele schimbri: mai multe bnci sunt liceniate, i pentru a majora concurena n sectorul bancar al economiei; bncile ii vor susine singure capitalul, activnd profitabil fr susinere din partea statului, i i vor gestiona rezonabil activele; treptat bncilor li se permite de sine stttor s stabileasc dobnzile i tarifele bancare sub influena concurenei pe piaa produselor bancare i nu la deciziile Guvernului; bncile introduc noi tipuri de produse bancare pentru deservirea necesitilor specifice economiei n dezvoltare. Toate sistemele bancare au cel puin o autoritate de reglementare i de supraveghere. Cu toate acestea, localizarea, structura, puterile de reglementare i implementare i responsabilitile specifice ale fiecrei autoriti sunt diferite. Aceast variaie este, de regul, o consecin a tradiiilor i a mediului juridic i economic al unei anumite ri.

Procesul de supraveghere a instutiilor bancare reprezinta pilonul central al stabilitatii financiare. Un trend recent il reprezinta crearea unei singure autoritati de supraveghere a sectorului bancar, asigurarilor precum si a pietei de capital. In literatura financiara gasim o multitudine de argumente in favoarea acestui trend, dar exista si pareri ale specialistilor care considera ca supravegherea bancara este necesara a fi executata doar de bancile centrale. In cursul de fata ne propunem sa prezentam atat avantajele cat si dezavantajele supravegherii unificate precum si oportunitatea de a trece la o singura autoritate de supraveghere a activitatii financiare din Romania.

Modalitati de supraveghere bancaraIn perioada de dupa 1990, sistemul bancar romanesc a cunoscut transformari esentiale in toate aspectele sale semnificative tipurile de activitati desfasurate, produsele oferite, cadrul legislativ si institutional, numarul de institutii de credit, forma de proprietate, performantele, cu scopul declarat de a crea un sistem bancar modern astfel:In baza noului cadru legislativ, sistemul bancar a fost organizat pe doua nivele: La varf - Banca Nationala a Romaniei, ca banca centrala a statului roman, organ unic de emisiune; La baza, societatile comerciale bancare. Noile legi au fost elaborate n concordanta cu directivele bancare ale Uniunii Europene. S-au urmarit ndeaproape modificarile aparute n legislatia bancara a tarilor dezvoltate, ndeosebi n tarile membre ale Uniunii Europene, cu intentia de a mbunatati n continuare cadrul legal privind activitatea bancara. n calitate de banca centrala, Banca Nationala a Romniei are ca obiect principal de activitate controlul masei monetare si al nivelului dobnzilor, raspunznd, de asemenea, de conducerea politicii valutare si de administrarea rezervelor oficiale internationale ale statului. De asemenea, Banca Nationala a Romniei a devenit organul unic de supraveghere bancara , fiind mputernicita prin lege sa actioneze ca mprumutator de ultima instanta pentru societatile bancare aflate n dificultate de plata. Trebuie mentionat ca legea privind statutul bancii centrale a stabilit si limitele pentru mprumuturile pe care Banca Nationala le poate acorda bugetului de stat.Legea privind activitatea bancara din 1991 a prevazut modificari substantiale ale statutului bancilor comerciale din Romnia. Bancile au devenit societati pe actiuni, independente si orientate catre maximizarea profitului, cu dreptul de a se implica ntr-o paleta larga de operatii bancare si de a functiona pe ntreg teritoriul tarii, cu conditia respectarii cadrului de reglementare si supraveghere stabilit de Banca Nationala a Romniei. n urma introducerii noii legislatii privind activitatea bancara, au fost nfiintate banci private n scopul promovarii unor piete competitive si al imprimarii unui rol mai activ sectorului bancar n economie, prin diversificarea si mbunatatirea serviciilor bancare.n vederea cresterii eficientei bancilor comerciale si pentru asigurarea unei mai bune alocari a resurselor financiare, Parlamentul Romniei a adoptat n 1997 legea privind privatizarea bancilor, cu scopul de a facilita privatizarea societatilor bancare cu capital majoritar de stat ( prevedea vnzarea actiunilor bancare exclusiv contra numerar). Guvernul a fost mputernicit sa stabileasca urmatoarele: bancile care urmeaza a fi privatizate si programul de privatizare; cota de participatie care va fi alocata categoriilor de investitori, fie interni, fie straini; strategia de punere n vnzare; pretul de vnzare al actiunilor si alte masuri destinate facilitarii procesului de privatizare.ncepnd din 1998, punerea n miscare a economiei ramne pe linia performantelor europene, a eficientei si productivitatii nalte, proces ce s-a dovedit anevoios si costisitor, a necesitatii modificarii succesive ale legilor bancare.Integrarea europeana are n vedere, pentru a asigura cresterea durabila a economiei romnesti masuri cu efecte sigure: ntarirea disciplinei financiare n sectoarele publice si private, remunerarea corecta a muncii si un mediu de afaceri consistent. n acest context, s-au dovedit necesare noi modificari ale legilor bancare. S-a optat ca aceste modificari sa se faca treptat, prin amendamente la legile existente.n esenta, completarea Legii nr. 58/1998 - Legea bancara va aduce urmatoarele elemente de noutate:- stabilirea sferei notiunii de institutie de credit, limitarea formelor de constituire a acestora n contextul legislativ actual si asigurarea unui regim unitar aplicabil institutiilor de credit, includerea n categoria institutiilor de credit a institutiilor emitente de moneda electronica;- definirea terminologiei necesare pentru implementarea prevederilor comunitare si realizarea unei supravegheri pe o baza consolidata, precum si introducerea de competente pentru Banca Nationala a Romniei privind supravegherea pe o baza consolidata;- crearea cadrului legal pentru asigurarea dreptului la libera stabilire si la libera prestare de servicii de catre institutiile de credit din statele membre, pe principiul autorizatiei unice recunoscute n cadrul Comunitatii, precum si pentru implementarea principiului supravegherii institutiei de credit de catre autoritatea competenta din statul de origine, cu precizarea ca dispozitiile respective vor intra n vigoare ncepnd cu data aderarii; stabilirea activitatilor care pot fi desfasurate de institutiile de credit pe baza recunoasterii reciproce, cu precizarea ca bancile, persoane juridice romne, vor putea desfasura n mod direct activitatile specifice pietei de capital de la data prevazuta n legislatie care reglementeaza aceasta piata, respectiv 1 ianuarie 2005, iar activitatile de leasing financiar vor putea fi desfasurate n mod direct de catre banci, ncepnd cu data aderarii, n conditiile prevazute prin reglementarile Bancii Nationale a Romniei;- posibilitatea extinderii principiului recunoasterii reciproce pentru activitatile respective si asupra institutiilor financiare - filiale ale unei institutii de credit autorizate ntr-un stat membru, cu conditia includerii filialei respective n supravegherea pe baza consolidata a ndeplinirii de catre aceasta a unor conditii stricte;- stabilirea principiilor pe baza carora se determina autoritatea competenta sa realizeze supravegherea pe o baza consolidata;- pastrarea de catre Banca Nationala a Romniei, ca autoritate competenta a statului gazda, a responsabilitatilor n materie de supraveghere a lichiditatii si cele de politica monetara cu privire la sucursalele din Romnia ale institutiilor de credit din statele membre;- introducerea de prevederi privind recunoasterea acordurilor de compensare bilaterala (netting) de catre Banca Nationala a Romniei pentru anumite categorii de operatiuni si, n acest context, introducerea unei dispozitii cu caracter general potrivit careia deschiderea procedurii de reorganizare, faliment sau a unei alte asemenea proceduri asupra uneia dintre parti contractante nu va afecta valabilitatea unor astfel de acorduri;- alte prevederi de ordin tehnic (nlocuirea notiunilor de capital social cu capital initial si a rezervei generale pentru riscul de credit cu fondul pentru riscuri bancare generale, modificarea nivelului de la care o persoana devine actionar semnificativ si stabilirea nivelurilor ulterioare pentru care este necesara aprobarea prealabila, modificarea limitei raportate la fondurile proprii ale bancii pe care aceasta o poate investi n entitati nefinanciare si a limitei globale pentru investitiile de aceasta natura ale unei banci);- introducerea de prevederi referitoare la colaborarea Bancii Nationale a Romniei cu autorittile competente din statele membre si la cerintele de notificare a acestora si/sau a Comisiei Europene;- prevederi referitoare la procedurile si legislatia aplicabile n cazul lichidarii bancilor, persoane juridice romne, care desfasoara activitate si n alte state membre, cu aplicabilitate de la data aderarii;- cerintele de raportare la Banca Nationala a Romniei de catre auditorul financiar a unor fapte si acte de care acesta a luat cunostinta n exercitarea atributiilor sale, cu nlaturarea n aceste cazuri a obligatiei de pastrare a secretului profesional care incumba auditorului financiar potrivit legii si/sau clauzelor contractuale.Noul cadru juridic a incurajat dezvoltarea bancilor cu capital privat si a permis intrarea libera pe piata bancara autohtona a institutiilor financiare straine. Bancile au fost autorizate sa opereze in calitate de banci comerciale de tip universal, putand efectua o gama larga de operatiuni bancare pe intreg teritoriul tarii in conditiile respectarii normelor prudentiale emise de BNR, in calitatea sa de autoritate de supraveghere bancara. Una dintre componentele transformarilor produse a constituit-o introducerea unui sistem de supraveghere prudentiala. Activitatea de supraveghere este exercitata de catre Banca Nationala a Romaniei (BNR). Institutie nou-creata, supravegherea bancara a avut o istorie evolutiva, marcata de succese, dar, mai ales in primii ani, si de ezitari si esecuri. In prezent, calitatea supravegherii poate fi considerata in acord cu nivelul de dezvoltare a pietei bancare romanesti. Totusi, ea va trebui sa se adapteze in continuare provocarilor prezente.Supravegherea bancar, asa cum am mai subliniat, ncepe de la procedurile de autorizare ale unei bnci menite s dea asigurri referitoare la calitatea acionarilor, a membrilor Consiliului de Administraie i ai conducerii, la concordana organizrii i controlului intern al bncii cu planul su de afaceri i cu strategiile acesteia, a structurii legale cu cea operaional, la adecvarea capitalului i la lichiditate, la calitatea auditorului financiar. n unele ri, autoritatea de supraveghere trebuie s autorizeze i transferul unei pri importante din aciunile bncii sau a unui pachet de control; n Romnia, Banca Naional autorizeaz tacit pe cei ce devin acionari semnificativi ai unei bnci.Supravegherea continu este realizat pe baz de recomandri i ndrumri. n pachetul consultativ Noul Acord de la Basel emis n ianuarie 2001, Comitetul de Supraveghere Bancar de la Basel propune un cadru de adecvare a capitalului bazat pe trei piloni complementari: cerinele privind capitalul minim pe cele trei mari categorii de risc: de credit, de pia i operaional; revizuirea procesului de supraveghere a adecvrii capitalului, n care, pe de o parte, bncile evalueaz i urmresc continuu meninerea adecvrii capitalului, n funcie de riscurile prezente i viitoare, iar pe de alt parte, supraveghetorii analizeaz procedurile bncii n domeniu i intervin de timpuriu pentru a preveni apariia unor situaii de neprudeialitate; transparen publicarea de ctre bnci a informaiilor calitative i cantitative referitoare la capitalul lor i la profilul de risc.Supravegherea prudentiala bancara consta in ansamblul proceselor prin care una sau mai multe autoritati nationale asigura siguranta si stabilitatea sistemului bancar. Termenul este utilizat atat in sens restrans, cat si in sens larg. O supraveghere prudentiala de calitate reprezinta o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru a avea un sistem bancar sanatos. Obiectivul principal al supravegherii prudeniale este de a menine stabilitatea i ncrederea n sistemul bancar. n plus, supravegherea este adesea direcionat pe verificarea conformitii cu legile i cu reglementrile ce guverneaz bncile i activitatea acestora.Autoritile de supraveghere monitorizeaz i pot limita o serie de riscuri bancare, cum ar fi riscul de credit, riscul de pia, riscul de lichiditate, riscul operaional, riscul legal i reputaional. n acest scop, autoritile pot dezvolta sisteme de msurare a expunerii la anumite riscuri, pe baza crora stabilesc limitele de expunere. Un alt aspect care intr n atenia supraveghetorilor este organizarea i funcionarea sistemului de control intern, n legtur cu care se apreciaz adecvarea la natura, obiectivul i nivelul activitii bncii.Totodat, o mare importan este acordat de autoritile de supraveghere calitii managementului bncii. Prin inspecii la faa locului, unde dialogurile purtate cu conducerea bncii dau posibilitatea nelegerii planurilor de afaceri i a strategiilor, iar observaiile i contactele cu personalul bncii relev adecvarea personalului, a resurselor materiale i echipamentelor bncii, supraveghetorii pot aprecia si evalua competena conducatorilor desemnati.O supraveghere eficient se realizeaz pe baza colectrii i analizrii informaiilor despre banc (situaii financiare, raportri), care indica ncadrarea n nivelurile anumitor indicatori de prudenialitate i constituie baza discuiilor cu conducerea bncii.Cadrul general de desfurare a supravegherii on-site si off-site. Un sistem eficient de supraveghere bancar cuprinde att o supraveghere pe teren, ct i o examinare la birou.n cadrul acestor dou procese, supravegherea off site reprezint un mecanism de avertizare din timp, care se bazeaz pe analiza datelor financiare furnizate de bnci. Supravegherea on site Se realizeaz pe baza informaiilor i a fenomenelor constatate cu ocazia supravegherii pe teren, completnd aceast faz i permind autoritilor de supraveghere s examineze i s aprofundeze n detaliu, concluzionnd astfel asupra viabilitii viitoare n cazul unei bnci.Rolul major al autoritii competente este acela de a preveni riscul sistemic prin promovarea unei supravegheri bancare eficiente, care s asigure realizarea stabilitii i viabilitii ntregului sistem bancar, dar cu o condiie esenial: respectarea autonomiei fiecrei bnci n organizarea i desfurarea activitii sale pe baze concureniale. Supravegherea bancar este adesea direcionat pe verificarea conformitii cu legile i reglementrile ce guverneaz instituiile de credit i activitile acestora.Supravegherea prudenial a activitii instituiilor de credit persoane juridice romne i sucursale ale bncilor strine este realizat de Banca Naional a Romniei pe baza raportrilor de pruden bancar (supraveghere off-site) transmise de acestea bncii centrale, precum i prin inspecii la sediul instituiilor de credit (examinare on-site).Supravegherea off-siteExaminrile off-site permit supraveghetorilor bncii centrale s valideze informaiile furnizate de o instituie de credit n timpul procesului de raportare prudenial, s stabileasc, n detaliu, un diagnostic i cauza exact a problemelor acesteia, i s evalueze viabilitatea viitoare a unei instituii de credit sau posibilele probleme ce pot s apar n domeniile de activitate ale acesteia. Prin aceste examinri off site, se evalueaz precizia rapoartelor unei instituii de credit, condiia i operaiunile globale, calitatea i competena conducerii, adecvarea sistemelor de management al riscului i a procedurilor de control intern, calitatea portofoliului de credite, gradul de adecvare a provizioanelor pentru credite, respectarea termenilor stipulai n autorizaia de funcionare a instituiei de credit, conformitatea cu prevederile legale, aspecte identificate n cadrul proceselor de supraveghere pe teren, dar i cele cuprinse n examinrile anterioare la birou.Verificarea raportrilor transmise de instituiile de credit (referitoare la informaia de risc bancar, incidente de pli etc.) va fi efectuat n dou etape, la momentul transmiterii respectivelor raportri i, respectiv, n cadrul aciunilor de supraveghere efectuate de echipele de inspecie ale BNR la sediul instituiilor de credit.Necesitatea reformei bancare Necesitatea reformei ntreprinderilor si restructurarea bancilor au reprezentat aspecte strns corelate. Firmele ce se confrunta cu dificultati financiare nceteaza sa si onoreze obligatiile fata de banci, iar creditele neperformante sunt principala cauza a problemelor cu care se confrunta bancile. Pe de alta parte, bancile restructurate nu sunt n masura sa impuna conditiile contractelor de credite, permitnd debitorilor lor sa nu si onoreze obligatiile la timp, completndu-se astfel cercul vicios. Problemele se agraveaza si datorita faptului ca ntr-un mediu n care supravegherea bancara nu este eficienta, principiile de evidentiere nu sunt respectate ntocmai, iar bancile nu au nici un interes sa dezvaluie informatii cu privire la creditele restante din balantele lor.Metodele standard de abordare a problemelor ntreprinderilor si bancilor prin izolare fata de restul sistemului economic nu se pot aplica n cazul tarilor din estul Europei. Dimensiunea problemei, faptul ca majoritatea agentilor economici se confrunta cu dificultati financiare, face acest lucru imposibil. O a doua complicatie e data de lipsa de traditie a desfasurarii activitatilor bancare pe baze comerciale. Majoritatea ntreprinderilor insolvabile vor sfrsi prin a fi lichidate, putine dintre ele avnd sanse sa se restructureze. Literatura de specialitate arata ca, datorita procedurilor imperfecte de rezolvare a conflictelor de interese dintre creditorii aceleiasi firme debitoare, restructurarea debitorului aflat n incapacitate de plata are sanse mici de a surveni. n marea majoritate a cazurilor, creditorii vor prefera sa lichideze firma debitoare ncercnd sa si recupereze creantele.[footnoteRef:2][2] Daca valoarea activelor firmei este superioara valorii de lichidare, dar firma este totusi lichidata, se nregistreaza o diminuare a bunastarii sociale. [2: [2]Stoica, Ovidiu, Capraru, Bogdan, Filip, Dragos - Efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romnesc, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", Iasi, 2005; pg.145]

Exista mai multe motive care ar fi putut determina ntreprinderile sa nregistreze pierderi. Astfel, performantele slabe se puteau datora calitatii slabe a managementului sau circumstantelor nefavorabile, sau pur si simplu faptului ca nu exista nici un interes pentru a evita aceasta situatie. Tocmai de aceea, aplicarea cu rigurozitate a procedurilor de faliment ar putea provoca mai multe daune sociale dect n Vest. Pentru a completa imaginea trebuie adugat caracterul imperfect al procedurilor de faliment, lipsa de personal si de experienta a instantelor de judecata n ceea ce priveste procedura de faliment. Devine evident faptul ca lichidarea, desi esentiala pentru a impune managerilor disciplina nt-un orizont lung de timp, nu este un instrument eficient n cazul restructurarilor masive[footnoteRef:3][3]. [3: [3]Stoica, Ovidiu, Capraru, Bogdan, Filip, Dragos - Efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romnesc, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", 2005; pg.122 ]

Probleme similare apar n legatura cu o abordare clasica a reformei bancare. n general, vorbim de probleme ale sistemului bancar atunci cnd creditele restante ale unor banci le ameninta lichiditatea depasind nivelul pna la care banca centrala poate interveni. Managerii bancilor nu sunt motivati sa dea semnale de alarma devreme, deoarece soarta lor e pecetluita oricum. Supravegherea permisiva nseamna ca s-a depasit deja pragul de insolvabilitate n momentul n care se pune problema lichiditatii. Abordarea standard consta n reforma sistemului de motivatii, nlocuirea conducerii si mai ales preluarea creditelor neperformante din balantele bancilor de catre o agentie specializata. Aceasta agentie poate fi o banca specializata sau un departament n cadrul bancii centrale. Trasatura caracteristica ambelor variante e faptul ca functionarii publici sunt chemati s lichideze sau sa puna pe picioare bancile mpovarate de credite neperformante. Pe ansamblu, abordarea standard se bazeaza pe ncrederea n capacitatea guvernului de a conduce procesul de restructurare. Abordarea aplicata n Romnia a fost una centralizata: bancile au fost recapitalizate, iar pentru rezolvarea problemei arieratelor financiare s-a ntreprins o schem de compensare la nivel national.Toate acestea au implicatii directe asupra privatizarii. Una dintre problemele ivite n cadrul proceselor de privatizare este dificultatea gasirii unui investitor strategic pentru ntreprinderile privatizate n masa. Privatizarea n masa este solutia aplicata n cazul n care se doreste schimbarea formei de proprietate a unui mare numar de ntreprinderi ntr-o perioada scurta de timp. Dezavantajul pe care l ofera nsa este dificultatea gasirii unui actionar semnificativ care sa se implice activ n bunul mers al afacerilor firmei.Bergiof (1997)[footnoteRef:4][4] arata ca de fapt managerii sunt cei care decid strategia firmei n cazul n care toti actionarii firmei detin un numar mic de actiuni. Existenta unui actionar semnificativ care si poate impune interesele n fata managerului duce la schimbarea raportului de forte. ntr-o anumita 'arhitectura' financiara, bancile pot ndeplini rolul actionarului semnificativ, iar daca nu sunt autorizate sa ndeplineasca acest rol, cel putin pot ajuta la gasirea lui. Astfel, restructurarea prin intermediul bancilor ofera mai multe sanse de reusita n ceea ce priveste perspectiva imediata a privatizarii si a introducerii unui mai bun mecanism de guvernare a ntreprinderilor. [4: [4] Stoica, Ovidiu, Capraru, Bogdan, Filip, Dragos - Efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romnesc, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", 2005; pg.128 ]

Autoritatile pot opta pentru diferite variante de rezolvare a problemelor ce afecteaza sistemul bancar si ntreprinderile. Cteva dintre aceste variante sunt prezentate n cele ce urmeaza, punndu-se accent pe restructurarea bancilor, restructurarea ntreprinderilor fiind considerata doar o conditie necesara asigurrii succesului n abordarea problemelor bancilor.n general, variantele de abordare a problemelor sistematice bancare includ: lichidarea bancilor, ngaduinta legislativa si restructurarea bancilor. Cele trei optiuni nu sunt incompatibile si de aceea strategiile aplicate n practica au constat n diferite combinatii ale acestor variante. De fapt, n multe tari, replica la problemele bancare a constat ntr-un proces alcatuit din mai multe etape. De exemplu, se poate proceda la restructurarea unei parti a sistemului bancar, nchiderea unor banci mai mici si amnarea gasirii de solutii pentru alte banci aflate n dificultate.Lichidarea bancilor nu este o solutie extrem de atractiva, avnd n vedere costurile pe care le implica att pe plan economic ct si politic. De asemenea, statul se afla ntr-o situatie financiara precara n tarile n tranzitie[footnoteRef:5][5]. nchiderea unor banci poate genera panica n rndul populatiei, poate determina retragerea masiva a depozitelor, afectnd astfel si alte banci din economie. n plus, n majoritatea tarilor n tranzitie gradul de concentrare a sistemului bancar este foarte ridicat, iar bancile care se confrunta cu dificultati reprezinta aproape ntregul sistem bancar. [5: [5] Situatia este diferita atunci cand bancile aflate n dificultati financiare sunt mici si reprezinta o proportie mica din ntregul sistem bancar. n astfel de cazuri, autoritatile pot opta pentru lichidarea acestor banci, lsnd povara absorbirii pierderilor pe seama proprietarilor si creditorilor bancilor ]

nchiderea tuturor acestor banci ar nsemna disparitia sistemului de intermediere financiara.ngaduinta legislativa este o solutie temporara, care presupune amnarea abordarii problemei n speranta unei revigorari economice care ar putea restabili solvabilitatea ntreprinderilor si ar permite bancilor sa si depseasca problemele ntr-o astfel de abordare, autoritatile nu impun reglementari prudentiale (de exemplu, nivelul minim al capitalului, al rezervelor, al provizioanelor pentru credite, etc.) ori acorda anumite facilitati fie pentru anumite banci, operatii de creditare sau tipuri de depozite. Bancile pot ncerca sa si mascheze problemele cu care se confrunta acordnd noi credite si/sau modificnd rata dobnzii. Expansiunea creditului acopera, de obicei, un fel de rennoire a creditelor acordate ntreprinderilor care nregistreaza pierderi. De asemenea, ntr-o astfel de abordare, bancile sunt dispuse sa bonifice rate mai mari ale dobnzii la depozite, urmarind sa atraga lichiditati, fara sa mai ncerce sa si rezolve problemele. Aceasta e o strategie extrem de periculoasa care se poate solda cu alocarea ineficienta a resurselor.A treia varianta posibila este restructurarea bancilor. Exista diferite strategii de restructurare, fara a putea spune nsa ca una dintre ele este strategia optima ce trebuie aplicata de toate tarile sau n cazul tuturor bancilor dintr-o tara. Obiectivele urmarite de guvern (preferinta pentru o anumita structura a sistemului bancar, modalitatea de suportare a costurilor procesului de restructurare, etc.) si situatia economica din fiecare tara vor contribui la definirea solutiei optime. n mod obligatoriu, restructurarea bancara trebuie s fie corelata cu restructurarea ntreprinderilor pentru a se asigura alocarea resurselor catre ntreprinderile 'sanatoase' din punct de vedere financiar. n plus, guvernul trebuie sa ia masuri pentru a evita reaparitia crizelor bancare. n acelasi timp, asistenta acordata de guvern trebuie sa evite aparitia problemei de moral hazard, nasterea unor sperante privind posibilitatea repetarii interventiei guvernuluiDatoriile restante ale ntreprinderilor pot face obiectul interventiei att al bncilor ct si al guvernului. Guvernul poate prelua creditele restante ale ntreprinderilor la datoria publica sau poate furniza lichiditati care sa permita firmelor sa si achite obligatiile de plata restante. De asemenea, guvernul poate interveni prin acordarea de facilitati fiscale.

Concluzii Conform opiniei dr. Cristian Bichi, prezentat n lucrarea Viitorul supravegherii bancare n UE, din revista Piaa financiar din mai 2006, opinie pe care o mbriez i eu, n conformitate cu legislaia comunitar, responsabilitile de supraveghere bancar din statele membre sunt de competena autoritilor naionale i se desfoar cu respectarea urmtoarelor principii: recunoaterea mutual a autorizaiilor i a reglementrilor bancare (altele dect cele armonizate la nivel european) i controlul rii de origine. Potrivit primului principiu, dac o instituie de credit a fost autorizat ntr-un stat membru al UE, ea poate stabili sucursale sau presta activiti bancare i n alte ri membre pe baz transfrontalier, fr a mai fi nevoie de obinerea altor autorizaii din partea autoritilor competente ale rilor gazd. Cel de-al doilea principiu impune ca orice instituie de credit s fie supus supravegherii autoritii competente din ara n care a fost autorizat, exercitandu-se supravegherea pe o baza consolidat, prin intermediul creia sunt evaluate riscurile existente la nivelul ntregului grup financiar.Procesul de integrare financiar a generat efecte economice pozitive, dar a adus i la o mai mare interdependen ntre sistemele bancare ale rilor comunitare. Problemele dintr-o ar de origine risc s se transfere rapid ntr-o ar gazd prin intermediul bncilor ce opereaz transfrontalier, gradul de risc fiind mai mare n rile n care sucursalele bncilor strine constituie o parte nsemnat a sistemului bancar. Odat cu aderarea la UE a noilor state membre, aceast problem a devenit acut, deoarece sistemul bancar al acestora este dominat de bnci strine.Dezbaterile angajate la nivel european au condus la mai multe propuneri de reformare a arhitecturii actuale de supraveghere bancar. O prima propunere este modelul supraveghetorului coordonator (lead supervisor), ce presupune ca autoritatea rii de origine este responsabil cu supravegherea prudenial a ntregului grup financiar i a componentelor sale (sucursale i filiale). De asemenea, supraveghetorul coordonator devine singurul punct de contact pentru raportrile financiare. Modelul implic o serie de avantaje, n special pe linia reducerii costurilor de reglementare, dar nu poate rezolva eficient conflictele de interese dintre rile de origine i rile gazd.O alta soluie, este cea a crerii unei agenii de supraveghere bancar/financiar la nivelul UE. Agenia va putea fi nsrcinat cu supravegherea tuturor instituiilor de credit din zona comunitar sau doar cu supravegherea bncilor cu activitate transfrontalier. Se ridic o serie de probleme politice, juridice i practice. Ele presupun efectuarea de schimbri nu numai n ceea ce privete supravegherea bancar, ci i n domeniul garantrii depozitelor i gestionarea crizelor bancare. Din aceste motive, Comisia European se pronun n favoarea unei abordri evolutive care s urmareasc maximizarea cadrului actual de supraveghere, prin dezvoltarea instrumentelor de control prudenial existente i promovarea convergenei practicilor de supraveghere. Dezvoltarea unor noi structuri de supraveghere va fi avut n vedere numai dac actualul cadru, implementat integral, nu va fi n msur s rspund sfidrilor induse n evoluia sectorului financiar european.

Bibliografie

1. Carmen Adriana Gheorghe, Drept bancar, Ed. C.H. Beck, 2014;2. Roca Teodor, Moned i credit, Ed. Altip, 2001;3. Stoica, Ovidiu, Capraru, Bogdan, Filip, Dragos - Efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romnesc, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", 2005;4. Beju Daniela, Mecanisme monetare i instituii bancare, Ed. Casa Crii de tiin, 2009;5. Trenca I. Ioan, Metode i tehnici bancare, Ed. Casa Crii de tiin, 2008;16