proiect mru giosanu raluca

5/12/2018 Proiect MRU Giosanu Raluca - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/proiect-mru-giosanu-raluca 1/20

Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Specializarea Management

Studiu privind influenţa salariului asupra migraţieiforţei de muncă tinere

Coordonator,Prof.univ.dr. XXXX

Student,Giosanu Raluca



CUPRINS

Introducere......................................................................................................................................3

1. Migraţia şi deficitul forţei de muncă în perioada 2007 – 2008 din perspectiva

angajatorilor....................................................................................................................................42. Utilizarea factorului de muncă în România. Perspectiva angajatului...............................6

3. Problemele actuale ale populaţiei tinere în România..........................................................7

3.1. Declinul demografic al populaţiei tinere.......................................................................7

3.2. Aşteptările absolvenţilor români după 3 ani de activitate.........................................10

3.3. Evaluarea locului de muncă..........................................................................................10

3.4. Piaţa muncii din România oferă şanse reduse pentru absolvenţi.............................11

3.5. Intenţia tinerilor de a pleca din ţară............................................................................11

3.6. Consecinţe ale migraţiei populaţiei tinere.......................................................................14

4. Criza şi salariul tinerilor pe piaţa forţei de muncă...........................................................155. Concluzii................................................................................................................................18

Bibliografie................................................................................................................................20

2



Introducere

În ultimii ani se aud din ce în ce mai des voci sugerând o criză „de oameni”. Patroni dinconstruc ii dau declara ii despre problemele pe care le au în a găsi personal, fabrici de textileț ț angajează muncitoare din China, muncitori maghiari fac naveta în România pentru a lucra la

construc ia de drumuri în nordul ării, investitorii turci îşi pun problema săț ț‐şi asigure mâna de lucru

cu lucrători din propria ară.ț

Semnalele vin din prea multe domenii şi din prea multe locuri ca să nu ne punem întrebări. Ar putea fi vorba de o criză, începutul unei crize sau sunt doar evenimente izolate care in de abilitateaț unuia sau mai multor angajatori de a găsi personal, de salariile prea mici pe care le oferă, de o zonăîn care popula ia este îmbătrânită sau sț ‐a obişnuit de genera ii să îşi caute de lucru în alte păr i aleț ț

ării, de ingeniozitatea cuiva în a reduce costurile de personal (aducând muncitori din ăriț ț îndepărtate)? Este posibil să trecem în decursul a 18 ani de la o Românie care îşi trimitea muncitoriiînainte de vârstă la pensie sau le oferea salarii compensatorii pentru a‐şi părăsi slujbele, la o

Românie cu probleme de for ă de muncă?ț

Lucrarea de faţă porneşte de la astfel de întrebări, însă cum am putea trece de la declaraţii izolatela formularea unei concluzii cu caracter de generalitate? Solu ia cea mai simplă ar fi să îi întrebămț direct pe cei care se ocupă de găsirea de angaja i, într ț ‐un număr suficient de mare pentru a putea

face inferen e legate cel pu in de anumite sectoare economice (punctul 1.ț ț Migraţia şi deficitul forţei

de muncă din perspectiva angajatorilor ).Datorită faptului că migraţia reprezintă un fenomen extrem de dinamic, face dificilă cunoaşterea

reală, exactă, a raportului dintre resursele umane apte de muncă si cele utilizate.În ziua de azi, nu există o corelare între piaţa muncii şi numărul absolvenţilor din fiecare an. De

aici şi diferenţa dintre cerere şi ofertă. Dat fiind faptul că salariile pe care le primesc de obiceiabsolvenţii- maximum 300 euro net- , singura alternativă de a progresa pentru tineri este să migrezecătre statele dezvoltate. Între 2002 si 2005, Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă a intermediatcontracte de muncă pentru 100.098 persoane, în ţări ca Germania, Spania, Italia, Elveţia, StateleUnite şi Ungaria. La acestea se mai adaugă şi un număr de peste 8000 romîni care au plecat lamuncă în străinătate prin intermediul agenţiilor private. Numărul total al celor care lucrează înstrăinătate este surprinzător de mare, de peste 4 milioane.

Tinerii absolvenţi sunt preferaţi de alte state mai ales dacă au pregătire în domeniul construcţiilor sau IT. Majoritatea tinerilor pleacă în străinătate cu burse pentru a face facultate sau doctoratul, iar

în timpul facultăţii şi după terminarea studiilor, sunt contactaţi de diferite firme pentru a lucra. Deexemplu,în Canada, există o comunitate puternică de români. Din păcate, tinerii care pleacă pentrudoctorat preferă să rămână în ţara respectivă imediat după ce aprofundează studiile. Doctoranzii preferă ţări ca Germania, Belgia şi SUA, dar şi Marea Britanie.

Persoanele cu studii superioare care reuşesc să plece în străinătate şi să ocupe un post pe măsura pregătirii lor o fac fie printr-o agenţie de ocupare, fie pentru că pleacă la studii acolo şi li se iveşte oşansă de angajare. De asemenea, sunt cazuri în care acestea au pe cineva în străinătate care lefacilitează plecarea. Cel mai simplu este pentru inginerii din domeniul petrolului, care lucrează pe

3



platforme maritime, fie ca detaşaţi, fie sunt înregistraţi ca personal navigant. Şi cei din domeniulconstrucţiilor au căutare. Dar de cele mai multe ori nu lucrează ca ingineri, ci ca maiştri. Există însăfoarte puţine cereri venite din afară pentru cei cu studii superioare. Acordurile încheiate de Româniacu anumite ţări sunt pe sectoare de activitate. Cele mai multe solicitări sunt pe sectoare unde nu secere o pregătire superioară.

Specialiştii IT români sunt recunoscuţi pentru capacitatea lor profesională, iar la ora actualăemigrează cei care vor să se stabilească definitiv în străinătate, salariile din România fiind camaceleaşi cu cele din afară. În cazul inginerilor lucrurile stau altfel. Dupa 1989 când facultăţile dinRomânia scoteau ingineri pe bandă rulantă, a urmat o perioadă de 16 ani în care nu a mai fostcăutată această profesie. De aceea inginerii au ales să emigreze. Inginerii agronomi au mare căutareîn Spania, inginerii din domeniul petrolului lucrează pe platforme maritime şi câştigă în jur de 3500euro pe lună, inginerii constructori muncesc mai mult prin Istrael unde au salarii în jur de 4000 eurolunar.

1. Migraţia şi deficitul forţei de muncă în perioada 2007 – 2008 din perspectiva

angajatorilor

În contextul fenomenului de îmbătrânire a popula iei şi al migra iei interna ionale, o parte dinț ț ț firmele din România se confruntă cu deficite semnificative de for ă de muncă. Deficitul de for ă deț ț muncă poate afecta direct dezvoltarea firmelor prin reducerea capacită ii acestora de a răspundeț cererii existente pe pia ă, dar şi indirect, printr ț ‐o creşterea a fluctua iei personalului şi, în consecin ă,ț ț

o creştere a costurilor legate de for a de muncă. În acelaşi timp, poate contribui însă şi la o creştere aț gradului de tehnologizare menită să conducă la creşterea productivită ii şi a calită ii produselor,ț ț făcând firmele mai competitive atât pe pie ele interne, cât şi pe cele externe.ț

În cadrul lucrării de faţă am operaţionalizat deficitul de forţă de muncă la nivelul firmelor pentru perioada 2007 – 2008, prin numărul de locuri de muncă disponibile, neocupate cel puţin două luni pe parcursul unui an. Atât în 2007, cât şi în 2008, ponderea firmelor afectate de un deficit de personal per ansamblu domeniilor de activitate din România (construcţii, industria textilă, hotelieră,servicii etc) a fost de aproximativ 16%.

Comparativ cu domeniul construcţiilor sau HORECA, firmele din industria textilă sunt într-o proporţie semnificativ mai mare afectare de deficitul forţei de muncă. La nivelul anului 2007, 30%din firmele din industria textilă s-au confurnat cu problema neocupării de posturi pe o perioadă decel puţin două luni, în timp ce în celelalte două domenii procentul se situează undeva la aproximativ15%.

În ce priveşte ponderea deficitului în volumul de angajări noi, situa ia variază semnificativ. Înț domeniul construc iilor, rata deficitului este de 10%, în timp ce, în cazul hotelurilor şi restaurantelor,ț

aceasta este de aproape 20%, maximul înregistrându‐se în domeniul textil – 25%. În termeni

absolu i, o estimare a acestui deficit indică aproximativ 17.000 de locuri de muncă neocupate înț

toate cele trei domenii, timp de cel pu in două luni deț ‐a lungul anului. Valoarea deficitului este

aproximativ la acelaşi nivel atât în 2007, cât şi în 2008.

4



Rata de fluctua ie a personalului – opera ionalizată prin numărul de angaja i care şiț ț ț ‐au părăsit

locul de muncă pe parcursul anului – este relativ egală, situându‐se undeva între 14 şi 17%. Înacelaşi timp, aproximativ 40% dintre firme, indiferent de domeniul lor de activitate, se confruntă curate de fluctua ie a personalului mai mari de 20%. În cazul industriei textile şi a firmelor dinț domeniul HORECA, fluctua ia personalului se asociază invers cu mărimea firmei. Firmele mici (10ț ‐

49 de angaja i) se confruntă într ț‐

o propor ie mai mare (49% în domeniul textil, 34% în HORECA)ț cu fluctua ia personalului, comparativ cu firmele medii sau mari din aceleaşi domenii. În domeniulț construc iilor, discrepan ele dintre firme de mărimi diferite în ce priveşte fluctua ia personalului suntț ț ț nesemnificative, circa 35% dintre acestea confruntând‐se cu această problemă, indiferent denumărul lor de angaja i.ț

Dincolo de estimarea deficitului real, percep ia managerilor de firme din cele trei domenii luate înț considerare în ce priveşte acoperirea necesarului de for ă de muncă în cadrul întreprinderilor lor aț fost următoarea: aproape 2/3 dintre managerii investiga i au afirmat că în 2008 leț ‐a fost destul de

sau foarte greu să găsească lucrători atunci când au avut nevoie. Diferen ele dintre domenii în ceț priveşte răspândirea acestor dificultă i sunt nesemnificative. Apar însă unele diferen e în interiorulț ț domeniilor, în func ie de mărimea firmei. În cazul firmelor mici din industria textilă, pondereaț managerilor care afirmă că au avut dificultă i în ocuparea posturilor disponibile este mai mare decâtț în cazul firmelor medii din acelaşi domeniu. În cazul construc iilor şi a hotelurilor şi restaurantelor,ț diferen a apare între firmele mici şi cele mari, ultimele având mai frecvent greută i în găsirea deț ț for ă de muncă decât celelalte. Dacă în cazul industriei textile, problemele cu for a de muncă esteț ț probabil să fie legate mai degrabă de calitatea slujbelor – în special nivelul redus de salarizare ‐ şi defluctua ia mare de personal, în cazul construc iilor şi a industriei ospitalită ii problema este maiț ț ț probabil să fie legată de cauze structurale ce in de nivelul de calificare a for ei de muncăț ț disponibile.

Figura 1. Estimări ale ratelor de fluctuaţie a personalului şi a deficitului de forţă de muncă în perioada 2007 – 2008

5



(Sursa: Piaţa forţei de muncă şi imigraţia în perioada 2007 – 2008, studiu realizat de FundaţiaSoros România)

Gradul de integrare, experien a firmelor pe pia ă nu se asociază semnificativ cu o creştere/scădereț ț a probabilită ii de a experimenta dificultă i mari în găsirea for ei de muncă necesare. Indiferent deț ț ț

vechimea lor, firmele sunt afectate în aceeaşi măsură de deficitul de for ă de muncă existent.țPeste 50% din managerii firmelor intervievate susţin că se confruntau cu probleme în găsirea de

lucrători disponibili de cel puţin doi ani, asta însemnând că încă din 2005 au început practic probleme legate de forţa de muncă. Aceste răspunsuri, şi faptul că practic, nu există diferenţe întrefirme în funcţie de domeniul de activitate, sugerează existenţa unor cauze structurale care determinăconstrângerile de forţă de muncă disponibilă. Faptul că România a devenit un exportator importantde muncă în Europa explică o mare parte din aceste probleme. De atfel, şi în opinia managerilor acestor firme, emigrarea este principalul factor care influenţează capacitatea de a-şi acoperinecesarul de forţă de muncă. Peste ¾ dintre managerii chestiona i au men ionat emigrareaț ț muncitorilor români ca fiind un factor care afectează în mare şi foarte mare măsură capacitatea lor de a angaja personal. În rândul managerilor firmelor de construc ii această opinie este mai largț răspândită decât în cazul celorlalte firme. Dincolo de emigrare, slaba pregătire a tinerilor absolven i,ț concuren a şi nivelul salarizării au fost identifica i ca factori de peste 40% dintre manageriiț ț intervievaţi. Modul de distribuire a acestor opinii în func ie de domeniul de activitate vine săț întărească posibilele explica ii referitoare la diferen ele inter ț ț ‐domenii în ce priveşte inciden aț

deficitului de for ă de muncă. Astfel, în domeniul textil, nivelul salarizării apare ca factor ț constrângător asupra angajărilor în men iunile unei ponderi mai mari de manageri decât în industriaț ospitalită ii, în timp ce aceştia din urmă consideră într ț ‐o propor ie mai mare că posibilitatea de aț ‐şi

acoperi necesarul de for ă de muncă este influen at în mare măsură de neconcordan a dintre nivelulț ț ț

de pregătire al tinerilor absolven i şi cerin ele pie ei.ț ț ț

2. Utilizarea factorului de muncă în România. Perspectiva angajatului

Piaţa muncii din România a suferit profunde transformări generate de reformele economice dinultimele aproape două decenii, cu influenţe directe asupra calităţii factorului uman. Condiţiilesociale au determinat reducerea sporului demografic natural şi accentuarea migraţiei definitive, careau cauzat, la rândul lor, scăderea constantă a populaţiei şi implicit a populaţiei active. Analizândstructura populaţiei active pe grupe de vârste se constată evidente tendinţe de îmbătrânire a acesteia.

Ponderea cea mai mare este deţinută de persoane cu vârste de peste 35 de ani. Ratele de activitateşi de ocupare pentru populaţia în vârstă de muncă (15 - 64 ani) au înregistrat tendinţe sinuoase,atingând în 2005 nivelul de 62,4% pentru rata de activitate şi 57,7% pentru rata de ocupare,inferioare faţă de media UE 25 cu 7,8, şi respectiv cu 6,1 puncte procentuale. Cu toate acestea,există domenii precum construcţiile, tranzacţiile imobiliare, închirierile şi activităţile de servicii prestate în principal întreprinderilor, sănătate şi asistenţă socială, administraţie publică şi apărare,comerţ, hoteluri şi restaurante, intermedieri financiare, în care populaţia ocupată a înregistratcreşteri, domenii considerate cu potenţial de dezvoltare în perioada următoare. Populaţia activă

6



totală va scădea ca efect al reducerii populaţiei de peste 65 ani, iar populaţia activă de 15-64 ani vacreşte, rata de activitate ajungând la circa 67,6% în anul 2010.1

Restructurarea economiei şi privatizarea au determinat o migraţie a populaţiei urbanedisponibilizate către zonele rurale. Agricultura a devenit angajator de ultimă instanţă, ceea ce adeterminat o rată de ocupare în rural mai mare decât cu cea din mediul urban. În perioada următoare,

se estimează o orientare a populaţiei active din mediul rural către sectorul serviciilor din agricultură,ca efect al dezvoltării unei agriculturi competitive concentrată pe fermele de dimensiuni mijlocii. Noua tendinţă va fi dublată de măsuri pentru orientarea populaţiei ocupate în agricultura desubzistenţă către sectorul serviciilor neagricole. Procesul va fi accentuat şi datorită creşterii performanţelor economice din sectorul producţiei şi al serviciilor, precum şi al oportunităţilor oferite prin diversificarea instrumentelor de intervenţie în susţinerea competitivităţii acestor domenii. Piaţaforţei de muncă din România este caracterizată printr-o rată de inactivitate relativ înaltă, rate ridicateale şomajului în cazul grupelor de vârstă 15-19 ani şi 20-24 ani, un procent mare de retrageretimpurie de pe piaţa formală a muncii şi o rată de ocupare semnificativă în sectorul agriculturiicaracterizat de relaţii de muncă nefiscalizate. În 2005, rata şomajului BIM pe total a fost de 7,2%,din care pentru bărbaţi 7,7% şi pentru femei 6,4%. Diferenţa dintre urban şi rural în ceea ce priveşterata şomajului BIM se ridica, în 2005, la 3,6 puncte procentuale în defavoarea mediului urban.Acesta va deţine în continuare un nivel mai ridicat al ratei şomajului faţă de rural. Ratele şomajuluidin urban şi din rural vor continua un parcurs descendent, şi respectiv ascendent, astfel încât laorizontul anului 2010 se estimează o egalizare a nivelului celor două rate.

Principalele provocări pe termen scurt şi mediu ale pieţei muncii sunt:

• efectele procesului de restructurare economică;

• participarea redusă a tinerilor şi a grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii;

• rata de ocupare semnificativă în sectorul agriculturii;

• nivelul calitativ al resurselor umane.

3. Problemele actuale ale populaţiei tinere în România

3.1. Declinul demografic al populaţiei tinere

A. Finalul creşterii şi începutul declinului pentru populaţia totală şi pentru populaţia în vârstă demuncă în UE şi în ţările candidate pentru perioada 1999 – 2050.

• Populaţia României scade într-un ritm alarmant şi va continua să scadă ca urmare a procesului de îmbătrânire fără ca ritmul natalităţii să fie satisfăcător. Populaţia activă totală

va scădea ca efect al reducerii populaţiei de peste 65 ani, dar populaţia activă de 15-64 ani vacreşte, rata de participare ajungând la circa 65% în anul 2013.

• Populaţia tânără se reduce atât numeric cât şi ca proporţie în populaţia totală.

• Natalitatea foarte scăzută, reacţie la politicile pro-nataliste promovate voluntarist în anii ’60şi ’80 precum şi emigraţia, ambele fenomene efect al condiţiilor extrem de grele de viaţămoştenite de la regimul de dictatură precum şi al insecurităţii perioadei de tranziţie (foarte

1 Prognoză efectuată în 2007 de Fundaţia Soros România

7



lungă în cazul României) conduc la apariţia unor generaţii mai mult decât reduse numeric, înciuda existenţei unei populaţii de vârstă fertilă (deci, mai ales populaţie tânără) foartenumeroasă.

• Urmare a acestei serii de şocuri, declinul demografic, cu consecinţe asupra evoluţiilor economice pe termen lung devine greu reversibil.

•

Declinul populaţiei totale se generalizează începând cu anul 2025 la un orizont temporar petermen lung. Însă, în ceea ce priveşte situaţia populaţiei în vârstă de muncă, efectuldeclinului este aproape imediat, pe termen mediu, începând cu anul 2011 producându-segeneralizarea fenomenului.

• Noile tendinţe demografice anunţă, cu un grad mare de probabilitate, o modificareimportantă a structurilor societăţii. Datorită creşterii continue a longevităţii, susţinute de progresele înregistrate în cunoaştere, are loc o creştere continuă a speranţei de viaţă şi, practic, se nuanţează categoria de persoane vârstnice, după cum urmează:

o 55 – 64 de ani - lucrători vârstnici (creşte continuu numărul de persoane active cu

vârste peste 60 de ani până în anul 2030);o 65 – 79 de ani - bătrâni;

o 80 de ani şi peste - foarte bătrâni.

• Noua familie care se conturează pe termen mediu şi lung presupune o prelungire a vieţiiactive incluzând şi perioada 65 – 67 de ani (rata de ocupare în UE, în anul 2007, a crescut cu5,6% în UE, fiind de 3 ori mai puţin decât 18,5% în SUA) unde forţa de muncă este mult maimobilă geografic şi va cuprinde 4 etaje generaţionale tradiţionale: copii, părinţi, bunici +străbunici faţă de cele 3 de astăzi şi mai multe gospodării (creşterea distanţeiintergeneraţionale, părinţi – copii).

B. Proiecţii ale evoluţiilor demografice ale populaţiei tinere la orizontul anului 2052a) Premise

• Trei scenarii alternative de proiecţie: moderat conservator, conservator, ultraconservator.

• Toate scenariile se bazează pe corelaţia identificată şi fundamentată empiric pentru cazulRomâniei, între stabilitatea generală socio-poltică şi economică şi creşterile de populaţie.

• Uşoara creştere a natalităţii din ultimii ani (mai ales în mediul urban) pare a reconfirmacorelaţia, dată fiind creşterea marcantă de stabilitate socială şi politică generală, cuplată cucreşterea economică susţinută a României din ultimii ani.

b) Rezultatele testării premiselor. Scenariile de proiecţie• Caracteristica generală este menţinerea pentru următoarea jumătate de secol a tendinţei de

declin demografic accentuat (populaţia, la orizontul anului 2052, va fi între un minimum de15 milioane şi un maximum de aproximativ 18 milioane de locuitori).

• Potrivit scenariilor conservator şi ultra-conservator ponderea populaţiei tinere este încontinuă scădere.

8



• uşoară redresare apare numai în scenariul moderat-conservator, ca posibilă urmare a permanentizării şi întăririi tendinţei incipiente de redresare a natalităţii, vizibilă în ultimiiani, îndeosebi în mediul urban.

c) Efectele şocurilor. Rezultatele scenariilor

• Conform scenariului moderat-conservator, la orizontul anului 2052, cu o populaţie de

aproximativ 18 milioane locuitori, România ar reveni, practic, la nivelul anului 1930.• Proporţia populaţiei tinere (15-24 ani) ar fi, de asemenea, similară celei din 1930, ceea ce ar

însemna, astfel, un oarecare reviriment faţă de momentul actual.

• Ţinând cont de faptul că teritoriul ţării este mai mic cu, aproximativ, 20% decât în 1930,ceea ce ar rămâne, ca urmare a evoluţiilor din a doua jumătate a secolului al XX-lea şi din prima jumătate a secolului al XXI-lea, ar reprezenta doar un uşor spor de densitate.

• Conform scenariului ultra-conservator, cu o populaţie la orizontul anului 2052 de,aproximativ, 15 milioane de locuitori, România ar reveni la nivelul anului 1930, în limitelefrontierelor actuale, cu o proporţie, însă, a populaţiei tinere (15-24 ani) ceva mai redusă.

Rezultatul evoluţiilor demografice seculare, inclusiv, deci, al şocurilor pro-nataliste ar fi NUL.În condiţiile în care tinerii reprezintă 20% dintre cetăţenii europeni (în România anului 2005

aceştia reprezentau 15,9% din totalul populaţiei), ei sunt chemaţi să joace un rol mai activ şi auocazia să se implice activ în construirea viitorului Europei.

Potrivit analizei secundare de date a anchetelor de teren: „Situaţia tineretului şi aşteptările sale.Diagnoză 2004 şi Diagnoză 2006”, efectuate pe un eşantion de 1.219 persoane şi, respectiv de 1.103 persoane cu vârsta între 15 şi 29 de ani: „Munca nu este privită de către tinerii români ca o caleimportantă de reuşită în viaţă în România. Doar 11% dintre cei intervievaţi consideră munca drept

primă condiţie pentru reuşita în viaţă, în România.• Pentru ca un tânăr să reuşească în viaţă, în România, cea mai importantă condiţie este ca

acesta să provină dintr-o familie înstărită. Această lipsă de încredere în capacitatea muncii dea asigura bunăstare în România reprezintă o premisă a erodării motivaţiei de a munci”.

9



3.2. Aşteptările absolvenţilor români după 3 ani de activitate

Un sondaj de opinie evidenţiază că tinerii absolvenţi în general doresc 500 de euro şi funcţie deconducere.

• Tinerii care nu au experienţă au aşteptări salariale medii care se ridică la 300 de euro şi cresc până aproape de 500 de euro în jurul a trei ani de experienţă.

• Piaţa muncii este foarte dinamică iar loialitatea este relativ scăzută. În multe cazuri, formareauniversitară este neglijată în detrimentul oportunităţilor din piaţă.

• În România, cele mai vânate funcţii sunt în IT, marketing, vânzări, resurse umane şi proiectare/design.

3.3. Evaluarea locului de muncă

În cadrul analizei secundare de date menţionate se arată că: „Deşi în anul 2004 tinerii au declaratîn proporţie de 82% faptul că una din condiţiile fără de care nu ar accepta un loc de muncă ar fi unsalariu bun, în realitate (2006), doar 35% sunt mulţumiţi de salariul pe care îl obţin. Mai mult, cândse referă la ocupaţia actuală în general, se declară a fi mulţumiţi şi foarte mulţumiţi doar 16,5%, iar când se raportează la nivelul de trai se declară mulţumiţi şi foarte mulţumiţi numai 10,5% dintretinerii respondenţi (2006)”.(Vezi graficul nr.2).

10



3.4. Piaţa muncii din România oferă şanse reduse pentru absolvenţi

Implicarea angajatorilor şi a partenerilor sociali relevanţi este foarte limitată în ceea ce priveşte planificarea educaţiei universitare. Legăturile dintre universităţi şi industrie/angajatori sunt foarteslabe, spre deosebire de practica din învăţământul profesional şi tehnic. În vederea facilitării inserţiei profesionale, au fost adoptate instrumente europene precum CV european şi Europass.

Din perspectiva relevanţei învăţământului superior la cerinţele pieţei muncii pot fi menţionateurmătoarele dificultăţi:

o Sistemul nu este corelat cu nevoile unei pieţe a muncii dinamice;

o Absenţa unor echivalări clare între formarea universitară şi criteriile (formale şi

bazate pe competenţe) de pe piaţa muncii;o Absenţa unor studii şi analize sistematice privind corelaţia existentă între oferta de

formare universitară şi cerinţele pieţei muncii, atât sub aspect cantitativ (cifra deşcolarizare nu este fundamentată pe o analiză a evoluţiei cererii de muncă), cât şistructural (pe domenii şi niveluri de calificare);

o Utilizarea unor pachete educaţionale înguste (peste 270 de specializări) a determinatnumeroase paralelisme, nefolosirea optimă a resurselor financiare, dificultăţi îndefinirea adecvată anormelor didactice şi a îngreunat inserţia adecvată a absolvenţilor pe piaţa muncii;

o Inconsistenţe în dezvoltarea unei strategii de consolidare a parteneriatului cu mediul

economic şi social. Parteneriatele cu comunitatea de afaceri sunt insuficientdezvoltate.

Cea mai mare problemă cu care se confruntă absolvenţii învăţământului superior este legată de„lipsa de experienţă“. Companiile încep, totuşi, să renunţe la această condiţie şi oferă locuri de

muncă atâta timp cât tinerii parcurg mai multe stagii de practică în perioada anilor de facultate.Anual, pentru absolvenţii de învăţământ superior, la nivel naţional, sunt disponibile, aproximativ,1.000 de locuri de muncă. Numărul cererilor este cuprins însă, tot la nivel naţional, între 100.000 şi120.000.

Situaţia este şi mai gravă în ceea ce priveşte numărul absolvenţilor clasei a XII-a: numai înBucureşti sunt, aproximativ, 20.000, plus încă 60.000 în localităţile din ţară.

Aşadar, în total, este vorba de aproape 200.000 de tineri absolvenţi care au nevoie de locuri demuncă. Potrivit unor estimări neoficiale, aproape 90% dintre absolvenţi îşi găsesc de lucru prin„forţe proprii“. Tot rămân, însă, anual, 20.000 de tineri care nu au nici o şansă să se angajeze.

3.5. Intenţia tinerilor de a pleca din ţară

După integrarea în UE, un pericol pe piaţa muncii îl constituie migrarea forţei de muncă bine pregătite. Astfel, una din patru persoane (respectiv, 27%) ia în considerare căutarea unui loc demuncă în străinătate în următorii trei ani. Mai mult decât atât, doar 21% dintre tineri cred că se potrealiza mai uşor în România, decât în străinătate.

Integrarea în UE şi politicile Guvernului de a atrage angajaţi duc la creşterea opţiunilor tinerilor către angajatorii instituţionali făcând, astfel, şi mai acerbă lupta pentru talente.

11



Mirajul muncii în străinătate afectează, aproximativ, un sfert dintre tinerii profesionişti. Ingeneral, aceştia consideră că au mai multe oportunităţi în afară decât în România.

Analiza secundară de date, mai sus menţionată, a scos în evidenţă şi motivele tinerilor de aemigra. (Vezi graficul nr.3).

Lucrătorii emigranţi sunt, de regulă, tineri, între 18 – 40 ani, cu potenţial de muncă ridicat. O

analiză (vezi graficul nr.4 şi graficul nr.5) a datelor culese în anchetele România urbană

2

şiEurobarometrul rural ale Fundaţiei pentru o Societate Deschisă a relevat faptul că: „40% dintreromânii sub 25 de ani doresc să emigreze”, respectiv: „urban - 35,88 % şi rural - 46,55%”.

Graficul nr.3. Motivele tinerilor de a emigra în străinătate

Au fost chestionate 2195 de persoane, din care 262 cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani.Eurobarometrul rural a fost realizat în perioada noiembrie-decembrie 2005 şi au fost chestionate1995 de persoane, din care 125 cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani. 3

Analiza invocată, conform graficului nr.5, pune în evidenţă şi persoanele/instituţiile cărora li s-auadresat tinerii, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 ani, „care au încercat să obţină un loc de muncă înstrăinătate în ultimele 12 luni”.

2 „România urbană este un sondaj de opinie reprezentativ pentru mediul urban din România care a fost realizat în perioada iulie 2005 şi aprilie 2006 de Fundaţia Soros România.

3 (Drd. ec. Eva Militaru, INCSMPS - Emigraţia în rândul tinerilor – o şansă pentru ei sau un risc pentru România,Bucureşti, 12 Martie 2007)

12



Graficul nr.4. Intenţia de a emigra, pe grupe de vârstă şi medii

13



3.6. Consecinţe ale migraţiei populaţiei tinere

Dacă ne luăm după numărul de contracte legale, un român din opt lucrează în alte state decâtRomânia. Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă a intermediat contracte de muncă, între anii 2002si 2005, pentru 110.098 persoane, în ţări ca Germania, Spania, Elveţia, Qatar, Statele Unite şi

Ungaria. La această cifră se mai adaugă numărul celor, aproximativ, 8.000 de români care au plecatla muncă prin intermediul agenţiilor private. Neoficial, numărul total al celor care lucrează înstrăinătate este de peste 4 milioane. În ceea ce-i priveşte pe tineri, ei sunt preferaţi de alte state dacăau pregătire în domeniul IT şi în construcţii.

a) Efecte generale ale migraţiei externe

• Efectele exportului de capital uman, ale mişcării migratorii externe sunt multiple:

o Efectul pozitiv nu se echilibrează cu cel negativ. De aceea, firesc, apar deopotrivă

câştigători la scară macrosocială şi individuală şi perdanţi.o Migraţia temporară legală se referă la cei ce se deplasează pe teritoriul unei ţări din

UE pe o perioadă delimitată de timp (de la câteva luni la câţiva ani): studenţi din Europa Centrală şi de Est (România) care merg la studii în ţările

Uniunii Europene şi care ulterior se vor întoarce (cel puţin o parte din ei) înţările lor de origine;

lucrători din Europa Centrală şi de Est (România) care pleacă să munceascăcu contracte de muncă încheiate pe baza acordurilor bilaterale dintre state.

• Statele membre UE din centrul şi estul Europei au cea mai bogată ofertă de locuri de muncă pentru români. (De exemplu, din cele 255 de locuri de muncă vacante oferite românilor deRepublica Cehă, jumătate erau pentru ingineri IT, respectiv sistem de operare Windows).

b) Câştiguri pentru lucrătorii migranţi• Cele mai semnificative câştiguri pentru lucrătorii migranţi constau în:

o obţinerea unui venit care asigură reproducţia forţei de muncă a lucrătorului şi a familiei

sale, venit pe care în ţară nu l-ar fi obţinut, datorită nivelului comparativ mult mai redusal salariilor în România pentru acelaşi gen de activitate;

o sporeşte capacitatea de economisire şi investiţii, fie în bunuri de folosinţă îndelungată

(locuinţă, înzestrare electronică, maşini agricole etc.), fie pentru lansarea în afaceri pecont propriu;

o câştiguri în plan profesional şi al culturii muncii – de cunoştinţe, deprinderi,

comportamente, disciplină a muncii, securitate a muncii, participare. La acesta se adaugăun spor calitativ în planul relaţiilor interumane, spirit civic, implicare în viaţa comunităţiietc.

c) Pierderi pentru lucrătorii migranţi

• Pierderile pentru lucrătorii migranţi, la nivel de individ, sunt atât de natură economică cât şi, maiales, de natură socială:

o discriminare de tratament, comparativ cu forţa de muncă autohtonă sau chiar a altor

lucrători migranţi;

14



o riscul de nerespectare din partea angajatorului a contractului de muncă încheiat;

o tensiuni în relaţiile cu forţa de muncă autohtonă, putând ajunge uneori până la conflict;

o dificultăţi de acomodare şi ca atare eficienţă redusă în muncă, ceea ce poate conduce la

nemulţumiri şi de o parte şi de alta;o protecţie socială mai redusă sau necorespunzătoare, concretizată în securitate şi condiţii

de muncă nu totdeauna satisfăcătoare, oricum sub cele promise la interviul de selecţie şiangajare.

4. Criza şi salariul tinerilor pe piaţa forţei de muncă

Mai puţin de 5% din locurile de muncă vacante din România se adresează persoanelor cu studiisuperioare, deşi ponderea acestora în total populaţie ocupată este de 15% (1,39 din 9 milioane). La prima vedere se pare că pe timp de criză nu mai este nevoie de forţă de muncă înalt pregătită. Numaică antreprenorii n-au nevoie nici de forţă de muncă necalificată, procentul fiind acelaşi. Motivul: şiîn cazul forţei de muncă înalt calificate şi în cazul celei necalificate statul şi sindicatele controlează

piaţa prin salariul minim pe economie.Mai puţin de 5% din locurile de muncă vacante din România se adresează persoanelor cu studii

superioare, deşi ponderea acestora în total populaţie ocupată este de 15% (1,39 din 9 milioane). La prima vedere se pare că pe timp de criză nu mai este nevoie de forţă de muncă înalt pregătită. Numaică antreprenorii n-au nevoie nici de forţă de muncă necalificată, procentul fiind acelaşi. Motivul: şiîn cazul forţei de muncă înalt calificate şi în cazul celei necalificate statul şi sindicatele controlează piaţa prin salariul minim pe economie. În lunile mai şi iunie oferta de locuri de muncă vacante pentru persoanele cu studii superioare a fost una extrem de limitată, situându-se sub 4% din total. Eaa atins chiar minimum de 2,93% la mijlocul lunii iunie 2009. Majoritatea covârşitoare a meseriilor

pentru care există cerere sunt cele ce necesită pregătire medie şi profesională. Dar cum se explicăfaptul că pe timp de criză în România nu se caută nici oameni cu studii universitare, dar nici cei fără prea multe studii, muncitori necalificaţi? Explicaţia constă în nivelul salariului minim pe economiestabilit anul trecut de sindicate şi patronate şi cu largul concurs al politicienilor aflaţi în campanieelectorală. Deşi nivelurile salariale, în special în spaţiul privat, s-au micşorat considerabil în an decriză, salariul minim pe economie a fost majorat, prin hotărâre de guvern, pe 10 septembrie 2008. Pevremea aceea, chiar dacă criza dăduse buzna în casele americanilor, politicienii şi sindicaliştiicredeau că ea se va domoli până va ajunge la porţile Bizanţului. Începând cu 1 ianuarie 2009 (deşicriza bătea mai energic la porţile României), potrivit contractului colectiv de muncă la nivel

naţional, salariile minime obligatorii variază între 600 de lei pentru muncitori necalificaţi şi 1.200 delei pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este cea de studiisuperioare. Motivaţia declarată a acestei măsuri: eradicarea sărăciei, justiţia socială etc. În ceea ce îi priveşte pe cei cu studii superioare, guvernul şi partenerii sociali voiau să suspende legea cererii şi aofertei şi să-i recompenseze nu pentru serviciile oferite consumatorilor pe piaţă, ci să-i răsplătească potrivit studiilor sau, mai exact spus, potrivit diplomei. Rezultatul: în luna ianuarie, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă (ANOFM) îşi exprima îngrijorarea cu privire la faptul căşomajul în rândul populaţiei cu studii superioare a atins niveluri alarmante. 9% din cei 440.000 de

15



şomeri erau cu studii superioare. În judeţul Constanţa de exemplu, din 10 „intelectuali” şomeri,numai unul singur îşi putea găsi de lucru pe măsura pregătirii, deoarece doar 49 de locuri de muncă pentru persoane cu studii superioare erau disponibile.

Salariul minim - obstacol în intrarea pe piaţa forţei de muncă

Nu trebuie să fii un licenţiat în economie pentru a realiza că salariul minim nu este „o măsurăsocială”, ci o măsură care duce inevitabil la o reducere a cererii de forţă de muncă şi o majorare aofertei, deci la şomaj. Prevederile privind salariul minim nu vizează, în realitate, în pofida a ceea cespun sindicatele şi guvernanţii, ocuparea forţei de muncă, ci neocuparea ei. Ele nu obligă un patronsă angajeze un salariat la nivelul salariului minim, ci îl obligă să nu angajeze salariaţi la anumiteniveluri de salariu, şi anume la cele situate sub minimul fixat prin lege sau prin contractul colectivde muncă. Aşa se explică oferta redusă de locuri de muncă pentru muncitori necalificaţi. Pentru un patron devine mai eficient să substituie munca a 3 muncitori necalificaţi, plătiţi cu câte 6 milioane,cu cea a doi muncitori mai calificaţi, dacă muncesc mai eficient şi îi produc aceleaşi beneficii ca primii şi acceptă un salariu mai mic de 9 milioane de lei lunar. În cazul candidaţilor cu studiisuperioare, ce trebuie plătiţi cu 12 milioane de lei, CAS-urile aflate la cel mai înalt nivel din Europaîl determină pe angajator să îi angajeze pe posturi ce nu necesită astfel de studii pentru a ocoli platasalariului minim. Dacă aceştia nu acceptă, devine eficient pentru un antreprenor să angajeze 3candidaţi cu studii medii care fac aceeaşi treabă ca doi angajaţi cu studii superioare, dacă primiiacceptă un salariu de 8 milioane de lei lună. În plus, pe timp de criză este mai riscant să angajezi persoane cu studii superioare care ar putea să nu confirme şi a căror disponibilizare este îngreunatăde codul muncii. Să nu mai vorbim de costurile materiale ale disponibilizării (salarii compensatoriimai ridicate, potenţial de a fi chemat în faţa justiţiei mai mare, ca urmare a pregătirii acestora,comparativ cu cea a angajaţilor cu studii medii).

Visul angajatului romån: facultate la privat, slujbă la stat

De altfel, potrivit ultimelor date prezentate de Comisia Europeană, tinerii sunt cei care suferă celmai mult de pe urma actualei crize. La nivelul UE, rata de creştere a şomajului în rândul tinerilor (15-24 de ani) este superioară celei înregistrate în rândul celorlalte categorii. Explicaţia este aceeaşi:nivelul salariilor minime de pe vechiul continent (caracterizat de politici de tip welfare state) nu s-aadaptat crizei, iar acesta şi-a demonstrat ineficacitatea. Tinerii sunt fie foarte puţin pregătiţi din punct de vedere profesional (asimilaţi muncitorilor necalificaţi), fie absolvenţi de studii superioare,însă lipsiţi de experienţă. Salariile minime în trepte, precum cel din România şi din restul Europei, îi

transformă în victime sigure ale crizei. În România situaţia a fost agravată de faptul că în anul 2009două generaţii de studenţi au terminat facultatea, şi cei care au absolvit studii de 4 ani şi cei care austudiat doar trei ani, după noile prevederi implementate anii trecuţi. Astfel, numai de la facultăţile destat, 95.000 de absolvenţi au fost aruncaţi pe piaţa muncii. Dacă îi mai adăugăm numai pe cei 56.000de absolvenţi ai Universităţii Spiru Haret reiese o majorare a ofertei de forţă de muncă cu studiisuperioare cu 150.000 de persoane. Este această ofertă dublată de o cerere similară? Nici pe timpurinormale nu ar fi, cu atât mai puţin pe timp de criză, când cererea scade, precum arată şi dateleANOFM. Dar de ce este oferta atât de mare? De ce vrea toată lumea o diplomă, deşi se pare că nu

16



prea are ce face cu ea, neexistând cerere? Ignorând controversele privind Universitatea Spiru Haret, putem lua drept studiu de caz evoluţia numărului de diplome solicitate de aceasta, potrivitMinisterului Educaţiei: de la 5.000 în 2005 la 10.000 în 2006, 15.000 în 2007, 50.000 în 2008, pentru a ajunge la 56.000 în 2009. Ce s-a întâmplat între 2005 şi 2009, astfel încåt cererea dediplome, deci oferta de persoane cu studii superioare, să crească în acest ritm? Simplu: între 2005 şi

2008, statul a angajat aproximativ 400.000 de bugetari, majoritatea cu studii superioare, iar nivelulsalariilor angajaţilor statului s-a dublat. Un studiu FMI din 2008 privind influenţa statului în politicasalarială privată poate lumina dilema cererii în exces de diplome: românii îşi fac rost de o diplomă pentru a avea acces la o slujbă sigură şi bine plătită la stat. România este ţara din UE cu cel maimare procent de bugetari cu studii superioare în numărul total de bugetari. În plus, numărulsalariaţilor cu studii superioare din sectorul public este mai ridicat decât cel din sectorul privat. „Însectorul serviciilor, creşterea reală a salariilor din România s-a înregistrat în special în sectorul public. Datele arată creşteri substanţiale şi în domeniile educaţiei şi sănătăţii (inclusiv sporuri şi bonusuri). Salariile medii din administraţia publică au fost în 2007 cu 20% mai ridicate decât celedin industrie şi cu 10% mai ridicate decât cele din întreg sectorul privat”, precizează studiul FMI.

Sindicatele luptă împotriva angajării

Dar dacă salariul minim duce la şomaj, de ce susţin sindicatele această idee? Salariul minim nueste altceva decât un preţ minim pe forţa de muncă. Iar creşterea salariilor muncitorilor necalificaţi îiface pe patroni să înlocuiască munca necalificată cu cea calificată. Deoarece muncitorii calificaţi şicei necalificaţi pot fi substituiţi unii altora, ei se află de fapt în concurenţă unii cu alţii. Muncitoriicalificaţi, organizaţi în sindicate, vor, prin introducerea salariului minim, să scape de concurenţă,impunând muncii un preţ care-i scoate de pe piaţă pe cei mai puţin calificaţi. Tactica este de adetermina adoptarea unei legi care să facă salariul celor necalificaţi neatractiv. De altfel, şi autorul

studiului FMI observă că România, stat în care ecartul dintre salarii şi productivitate este printre celemai înalte din regiune, se remarcă în rândul celorlalţi noi membri ai UE prin gradul înalt desindicalizare, indicator definit ca ponderea membrilor de sindicat în totalul angajaţilor. Astfel, deşi procentul membrilor de sindicat s-a redus comparativ cu anii anteriori, se păstrează încă la 30-35%.De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivel naţional face ca influenţa acestora să acopereîntreaga piaţă a muncii din România. Salariul minim, restricţiile pe piaţa muncii, ponderea taxelor încostul cu forţa de muncă (cea mai ridicată din zonă) sunt alte elemente care amplifică efectul nefastal sindicatelor.

17



5. Concluzii

Sursele demografice ale creşterii cantitative a resurselor de muncă vor fi limitate şi în descreştere.Conform prognozelor realizate de Comisia Naţională de Prognoză, pe baza metodologiei BIM(Biroul Internaţional al Muncii) şi a datelor din Ancheta asupra forţei de muncă în gospodării

(AMIGO), se estimează că populaţia totală, după o scădere în anii 2003 şi 2004, cu 0,3% anual îşiva accentua declinul, vizibil mai ales pe termen mediu. În perioada 2005–2008 aceasta se estimeazăcă se va reduce cu 0,4% – 0,5% anual. Corespunzător, chiar dacă nu la acelaşi nivel, se vor diminuaresursele de muncă, respectiv populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani), şi anume cu 0,1% în anii2005 şi 2006, cu 0,3% în anul 2007, respectiv 0,1% în anul 2008.

În acest context, al resurselor de muncă limitate, se estimează că în următorii ani este posibilă oîmbunătăţire a gradului de ocupare a acestora. Avantajele oferite de procesul de creştere economică,oglindite în creşterea populaţiei ocupate în sectorul privat, vor atenua, în bună parte presiunileasupra ocupării generate de procesele de privatizare şi restructurare, dar şi de preocuparea

întreprinzătorilor de a creşte productivitatea muncii, ca principală condiţie pentru îmbunătăţireacompetitivităţii. În plus, în perioada 2005–2008 vor continua să se amplifice modificările înstructura ocupaţională care deja s-au făcut vizibile în ultima perioadă de timp, respectiv reducerea populaţiei ocupate în agricultură şi creşterea celei din construcţii si servicii. Aceste procese vor aveaca efect: - reducerea populaţiei nesalariale din agricultură, mai ales a celei vârstnice (peste 64 deani), inclusiv prin ieşirea de pe piaţa muncii; - creşterea populaţiei ocupate, dar mai ales asalariaţilor din servicii şi cu deosebire din construcţii. Ca urmare, populaţia ocupată totală seestimează că se va reduce uşor cu 0,1% anual. În schimb populaţia ocupată în vârstă de muncă (15-64 ani) va creşte, cu circa 0,2% anual, ceea ce înseamnă că rata de participare se va îmbunătăţi. Unul

din factorii importanţi de stimulare a ocupării îl reprezintă reducerea relativă a costului forţei demuncă, atât prin diminuarea fiscalităţii, cât şi prin creşterea moderată a veniturilor salariale. Dupădiminuarea contribuţiilor de asigurări sociale în anul 2004 cu 3 puncte procentuale, se are în vederereducerea acestora cu 2 puncte până la sfârşitul anului 2006 şi cu un punct procentual până lasfârşitul anului 2007. Având în vedere că, spre deosebire de situaţia din anul 2003, toate acestereduceri sunt în sarcina angajatorului, se poate aprecia că nu se vor mai manifesta efectele negativeale măsurii asupra câştigurilor salariale nete şi respectiv asupra consumului. Se va accelera ritmul descădere a contribuţiilor la asigurările sociale (pensii, sănătate şi şomaj), care urmează să fiediminuate cu până la 10 puncte procentuale, începând cu anul 2006, astfel încât să ajungă de la49,5% în prezent la 39,5 în anul 2008, reducerea urmând să vizeze în mod special cotele decontribuţie plătite de angajator. Astfel, reducerea cotei contribuţiei la asigurările sociale cu 1,5 puncte procentuale, aşa cum este prevăzut în proiectul bugetului asigurărilor sociale pe anul 2006,va aduce fiscalitatea socială a României la un nivel comparabil cu cel din ţările central europene.Ponderea cheltuielilor cu măsurile active în totalul cheltuielilor bugetului asigurărilor pentru şomaj acrescut considerabil de la an la an, de la 2,26% în anul 2000, la 20,85% în anul 2003. În anii 2001 şi2002 ponderea cheltuielilor cu măsurile active în totalul cheltuielilor bugetului asigurărilor pentruşomaj a fost de 12,07% şi respectiv 13,9%. Pentru anul 2004 ponderea realizată a fost de 16,51%.

18



Aplicarea politicilor active va continua prognozându-se ca an de an să crească ponderea cheltuielilor cu măsurile active de stimulare a ocupării forţei de muncă în totalul cheltuielilor bugetuluiasigurărilor pentru şomaj. Rezultatele aplicării programelor, reflectate în datele menţionate aferente perioadei 2001-2003, justifică prognoza de aproape 30% a ponderii cheltuielilor cu măsurile active pentru anul 2006.

Probleme cheie:• Insuficientă corelare între calificări şi nevoile pieţei muncii şi a sistemului de asigurare a

calităţii în formarea profesională a adulţilor cu modelul european;

• Insuficienta dezvoltare a educaţiei antreprenoriale în formarea profesională a adulţilor;

• Număr insuficient de furnizori de formare profesională şi de programe profesională oferite;

• Acoperire geografică deficitară a ofertei de formare profesională, concentrare cu deosebire înmediul urban;

• Capacitate scăzută a pieţei muncii de a crea locuri de muncă.

19



Bibliografie

1. Augustin, J. P., Les jeunes dans la ville, Bourdeaux, Presses Universitaires de Bourdeaux,1991.

2. Barr, N., Pieţele forţei de muncă şi politica socială în Europa centrală şi de est , Bucureşti,

Centrul de calcul, statistică sanitară şi documentare medicală, 1995.3. Beck, U., Risk Society. Towards a New Modernity, London, Sage Publications, 1992.4. Demaziere, D., Chômage en crise, Presses Universitaires de Lille, 1992.5. Dubar, C., La socialisation: construction des identités sociales et professionnalles, Paris,Armand Colin, 1991.6. Esping-Andersen, G., Welfare State in Transition: National Adaptation in Global Economies,London, Sage Publications, 1996.7. Freyssinet, J., Le Chômage, Paris, Editions La Decouverte, 1993.8. Mărginean, I., coordonator, Tineretul deceniului unu, Bucureşti, Editura Expert, 1996

9. Mărginean, I., Politica socială şi economia de piaţă în România, Bucureşti, Centrul deinformare şi documentare economică, 1994.10. Mărginean, I., Bălaşa, A., coordonatori, Calitatea vieţii în România, Bucureşti, EdituraExpert, 2005.11. Paoli, P., Merllie, D., Third European Survey on working conditions 2000, EFILWC, 2001.12. Vultur, M., coordinator, Regard sur les jeunes en Europe centrale et orientale, Quebec,L’editions de l’IQRC, Les presses de l’université Laval, 2004.13. Zamfir, C. (coord.), Politici sociale în România: 1990–1998, Bucureşti, Editura Expert, 1999.14. Principalele legi care constituie cadrul normativ din domeniul muncii şi egalităţii între

femei şi bărbaţi pe piaţa forţei de muncă din România:● Legea nr.1/1991● Legea 107/2004● Legea 580/2004 şi OUG 144 /2005● H.G. – 74/2002● H.G. – 1089/2002● H.G. – 934/2004● H.G. – 936/2004● H.G. – 937/2004

20

proiect mru giosanu raluca

Documents