1.

PROIECT DE ABSOLVIRE

DOMENIUL: SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

CALIFACAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU

ASTM BRONSIC

PLANUL LUCRARII

CAPITOLUL I : APARATUL RESPIRATOR

Notiuni de anatomie, fiziologie si semiologie.

CAPITOLUL II : ASTMUL BRONSIC

II.1. Definitie

II.2. Clasificare

II.3. Etiologie

II.4. Patogenie

II.5. Morfopatologie

II.6. Fiziopatologie

II.7. Tabloul clinic

II.8. Examene paraclinice si de laborator

II.9. Diagnostic

II.10. Diagnostic diferential

II.11. Evolutie. Prognostic. Complicatii

II.12. Tratament

CAPITOLUL III

III. 1. Grila pentru culegerea datelor. Cazul 1

III.2. Grila pentru culegerea datelor. Cazul 2

III.3. Grila pentru culegerea datelor. Cazul 3

BIBLIOGRAFIE

MOTTO :

'Nevoia de a respira este o necesitate a fiintei vii, care consta in a capta oxigenul indispensabil

vietii celulare si a arunca gazul carbonic, produs al combustiei celulare.

Caile respiratorii permeabile (receptive) si alveola pulmonara permit sa se satisfaca aceasta

nevoie'.

VIRGINIA HENDERSON

CAPITOLUL I

APARATUL RESPIRATOR

NOTIUNI DE ANATOMIE FIZIOLOGIE SI SEMIOLOGIE

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase dintre aerul atmosferic si

organism se numeste aparat respirator.

Respiratia este functia prin care se asigura continuu si adecvat atat raportul de oxigen din aerul

atmosferic pana la nivelul celor care il utilizeaza, cat si circulatia in sens invers a dioxidului de

carbon, produs al metabolismului celular.

Aparatul respirator este alcatuit din doua parti distincte:

1. Caile respiratorii extrapulmonare;

2. Plamanii.

1. Caile prin care aerul atmosferic este introdus in plamani si prin care este eliminat apoi din

plamani, alcatuiesc caile respiratorii extrapulmonare.

Ele se pot grupa in :

. cai respiratorii superioare : - cavitatea nazala;

- faringe.

. cai respiratorii inferioare : - laringe;

- trahee;

- bronhii principale.

FARINGELE

- este segmentul unde se incruciseaza calea digestiva cu cea respiratorie. Prin faringe trece

aerul din fosele nazale in laringe si trahee si invers.

LARINGELE

- este segmentul care indeplineste pe langa functiile de cale respiratorie, de protectie a

cailor respiratorii inferioare si pe cea de fonatie.

TRAHEEA SI BRONHIILE EXTRALOBULARE

- au in peretii lor inele cartilaginoase cu rolul de a mentine deschise caile respiratorii in conditiile

variatiilor de presiune din inspiratie si expiratie.

Cele doua bronhii - dreapta si stanga - sunt inegale ca lungime si cal i bru.

- bronhia dreapta se indreapta spre hilul plamanului drept, are o lungime de 2-3 cm si un numar

de 4-7 inele cartilaginoase ;

- bronhia stanga se indreapta spre hilul plamanului stang, si are o lungime de 4-5 cm si un numar

de inele cartilaginoase egal cu 7-13.

PLAMANII - reprezinta organele de schimb ale aparatului respirator.

Asezare :

- sunt asezati in cavitatea toracica, avand fiecare cavitatea pleurala proprie;

- ocupa aproape intrega cavitate toracica, cu exceptia partii mijlocii, numita mediastin (partea

cuprinsa intre fetele mediale ale celor doi plamani, stern si coloana vertebrala).

- in jos, plamanii se intind la diafragm.

Culoarea :

- la copii - este rosiatica;

- la adulti - este alba - cenusie cu zone negre, datorita depunerii de particule de praf si de fum din

aerul atmosferic.

Configuratie externa

Unui plaman i se descriu :

. un varf;

. o baza;

. trei fete: - costala

- mediastinala

- diafragmatica.

. trei muchii : - anterioara

- posterioara

- inferioara

Plamanul drept are doua scizuri care imparte plamanul in trei lobi:

- superior

- mijlociu

- inferior

Plamanul stang are numai o scizura care il imparte in doi lobi :

- superior

- inferior

Un plaman este constituit din urmatoarele unitati anatomice si functionale:

1. lobi ;

2. segmente ;

3. acini - pulmonari ;

4. alveole pulmonare.

1. Lobi pulmonari : - sunt unitati morfologice mari ;

- sunt delimitati prin scizuri ;

- sunt organizati in segmente.

2. Segmentele : - sunt alcatuite din lobuli.

Lobulul pulmanar :

- este alcatuit din mai multi acini ;

- reprezinta unitatea anatomica si fiziologica a segmentului pulmonar;

- sunt in numar foarte mare ;

- sunt unitari prin tesut conjuctiv fibroelastic, care reprezinta parenchinul pulmonar.

Bronhiile intralobulare se mai numesc si bronhiole. Ele se ramnifica in cate trei bronhiole

terminale care se termina in acini pulmonari; un lobul este format din 30-50 acini.

3. Un acin pulmonar incepe cu o dilatatie, de la care pornesc 3-5 canale alveolare. Acestea se

termina cu mici vezicule inchise in fund de sac care poarta denumirea de saci alveolari. Peretii

canalelor alveolare si ai sacilor alveolari prezinta mici cavitati (aspect de fagure de albina) care

se mai numeste alveole.

4. Alveola pulmonara - reprezinta suprafata de schimb a plamanilor.

Peretele alveolar este format dintr-un epiteliu alveolar, asezat pe o membrana bazala, si tesut

conjuctiv bogat in fibre elastice.Epiteliu alveolar si membrana bazala a alveolei impreuna cu

membrana bazala a capilarului si endoteliul capilar, constituie bariera alveolo-capilara prin care

se face schimbul de gaze.

VASCULARIZAREA PLAMANULUI

Reteaua sangvina este reprezentata printr-un sistem al circulatiei sangvine functionale si un

sistem al circulatiei sangvine nutritive.

Sistemul circulatiei sangvine functionale reprezinta mica circulatie a sistemului circulator

si este alcatuit din:

1. ramuri ale arterei pulmonare - care aduc sangele neoxigenat ventriculului drept;

2. ramuri ale venelor pulmonare - care aduc sangele oxigenat in atriul stang.

Sistemul circulatiei sangvine nutritive reprezinta marea circulatic si este reprezentat de :

. ramuri ale arterelor bronsice (doua pentru plamanul stang si una pentru plamanul drept);

. ramuri care iau nastere din artera aorta toracica.

Arterele bronsice duc sange incarcat cu oxigen si nutrimente in peretii bronhiilor,

ganglionii limfatici, arterele si venele pulmonare si in pleura.

INERVATIA PLAMANULUI

Plamanul este inervat de o retea nervoasa vegetativa : simpatica si parasimpatica provenita de la

doua plexuri mixte :

. plexul pulmonar anterior ;

. plexul pulmonar posterior.

Aceste plexuri sunt formate din fibre provenite de la nervul vag (X), de la gangloinii simpatici

toracali si de la nervii cardiaci. Toate aceste fibre inerveaza si pleura.

PLEURA

La exterior, plamanii sunt inveliti de o membrana seroasa numita pleura. Acesta este formata din

doua foite :

. pleura viscerala - este in contact intim cu plamanul;

- la nivelul hilului pulmonar se rasfrange si merg in continuare cu pleura parietala ;

. pleura parietala - continua pleura viscerala incepand de la nivelul hilului

- este in contact direct cu peretii cavitatii toracice.

Intre cele doua foite pleurale se gaseste un spatiu virtual care poarta denumirea de cavitate

pleurala, in care se gaseste o presiune negativa. Cavitatea poate deveni reala in cazuri patologice

cand se colecteaza lichidul seros (hidrotorax), puroi (piotorax), sange (hemotorax), indepartand

cele doua foite una de alta.

Fetele foitelor pleurale care vin in contact, sunt umezite de un lichid seros - lichid intrapleural

care favorizeaza aderenta si alunecarea foitelor - una pe cealalta - cand au loc miscarile

respiratorii; in mod normal, cantitatea de lichid este mica.

FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respiratia este functia prin care organismul ia din mediul lui de viata oxigenul si elimina

dioxidul de carbon.

Aceasta functie cuprinde trei timpi :

1. timpul pulmonar - realizarea primului moment al schimburilor gazoase. La nivelul membranei

alveolo-capilare oxigenul trece din aerul alveolelor in sange iar dioxidul de carbon in sens invers.

2. timpul sangvin - realizeaza transportul gazelor intre plaman si tesuturi, care consuma oxigen si

elibereaza dioxid de carbon.

3. timpul tisular (respiratia interna) - la nivelul tesuturilor, oxigenul patrunde in celule, iar

dioxidul de carbon - produs rezidual al catabolismului - este eliminat.

Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese care reprezinta etape ale respiratiei

pulmonare :

. Ventilatia ;

. Difuziunea ;

. Circulatia pulmonara.

VENTILATIA

- este o succesiune de miscare alternative de inspiratie si expiratie care reprezinta deplasarea

unor volume de aer.

IN INSPIRATIE

- se aduce aer atmosferic pana la nivelul alveolelor, aer ce este bogat in oxigen si aproape lipsit

de dioxid de carbon.

IN EXPIRATIE

- se elimina aerul pulmonar, sarac in oxigen si bogat in dioxid de carbon.

Impulsurile acestei activitatii ritmice pornesc din centrul respirator bulbar, care sufera influenta

dioxidului de carbon din sange, dar si a scoartei cerebrale. Inspiratia - se realizeaza prin marirea

diametrelor cavitatii toracice datorita interventei muschilor respiratorii :

. intercostali externi : - diametrul antero-posterior

- diametrul transversal.

. sternocleidomastoidieni : - S.O.M.

- pectorali;

- marii dorsali.

. scalenii;

. diafragmul.

In cursul inspiratiei, plamanii urmeaza miscarile cutiei toracice, datorita contactului intim

realizat prin pleura si ca urmare, se destind. Presiunea intrapulmonara scade sub cea atmosferica

si aerul intra in plamani.

Incetarea contractiei muschilor respiratori face ca diametrele cutiei toracice sa revina la

dimensiunule anterioare si aerul sa paraseasca plamanii. Deci, expiratia este un act pasiv.

Frecventa miscarilor respiratorii in stare de repaos este de 16 batai/min la barbat si de 18

batai/min la femei.

Miscarile respiratorii permit patrunderea si iesirea succesiva a aerului din plamani, contribuind

astfel, la realizarea ventilatiei pulmonare.

In inspiratia normala, se introduce in plamani un volum de 500ml aer care este eliminat prin

expiratie volumul curent (V.C).

Peste volumul curent - o inspiratie fortata poate introduce in plamani inca aproximativ 1500 ml

aer - volumul inspirator de rezerva (V.I.R), iar printr-o expiratie fortata care urmeaza dupa o

expiratie obisnuita - se mai pot elimina din plamani aproximativ 1000 - 1500 ml aer - volum

expirator de rezerva (V.E.R).

V.C. + V.I.R.+ V.E.R = C.V.(capacitatea vitala).

Plamanii nu se mai golesc complet de aer nici dupa o expiratie fortata, deoarece se gasesc intr-o

usoara distensie, volumul pulmonar fiind ceva mai mic decat cel toracic. Volumul de

aproximativ 1500 ml aer, ramas in alveole, care poate fi expulzat din plamani doar prin

deschiderea toracelui, poarta numele de volum rezidual (V.R).

C.V.+V.R.=C.P.T.(capacitatea pulmonara totala).

DEBITUL VENTILATOR

Reprezinta produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie (500 ml x 16

respiratii/minunt).

DIFUZIUNEA

- reprezinta schimburile gazoase prin membrana alveolo-capilara.

Acest proces depinde de :

- diferenta dintre presiunile partiale ale oxigenului si dioxidului de carbon, de o parte si de alta a

membranei alveolo-capilare;

- structura membranei alveolo-capilare;

- suprafata activa a membranei alveolo-capilare.

CIRCULATIA PULMONARA

Aduce la alveole sange venos

- il descarca de CO2

- il incarca cu O2 - > v. Pulmonar - > inima - >circulatia mare.

Pentru asigurarea respiratiei pulmonare este obligatorie si o circultatie corespunzatoare care sa

permita unei cantitati normale de sange.

Debitul sanguin pulmonar este egal cu debitul circulatie generale dar presiunile si rezistentele din

arterele pulmonare sunt mult mai mici.

NOTIUNI DE SEMIOLOGIE

SIMPTOME FUNCTIONALE

Principalele tulburari functionale provocate de o afectiune pulmonara sunt:

- dispneea;

- durerea toracica;

- tusea ;

- expectoratia ;

- hemoptizia ;

- sughitul;

- tulburari ale vocii.

a) DISPNEEA

-este dificultatea de a respira. Bolnavul simte o 'sete de aer'.

b) DUREREA TORACICA

Se disting dureri:

- pleura - junghiul din pleurezie;

- atroce - pneumotoraxul spontan;

- parenchimatoase pulmonare - junghi in pneumonie;

- violenta - din embolia pulmonara si gangrena pulmonara;

- parietale - din fracturi si neoplasme costale.

c) TUSEA - este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violenta a aerului,

si unele cazuri a corpilor straini din caile respiratorii.

Tusea poate fi :

. uscata in :

- pleurita;

- faza initiala a bronsitelor acute sau a tuberculozei pulmonare;

- bronsita acuta, cronica.

. umeda in :

- supuratii bronsice sau pulmonare;

- pneumonii.

d) EXPECTORATIA

- este procesul prin care se elimina produsele formate in caile respiratorii.

Expectoratia are mai multe caractere de care trebuie sa se tina seama de:

. cantitatea variabila;

. culoarea: - in cancer bronho - pulmonar : rosie - gelatinoasa;

- in infarctul pulmonar : negricioasa;

- in pneumonie : ruginie ;

- in turbeculoza : hemoptomica.

. miros : - este fetid, in abcesul pulmonar;

- este putrid;

- gangrena pulmonara

Aspectul expectoratiei :

. mucoasa: - in bronsita acuta;

- in astm bronsic.

. purulenta: - in abcesul pulmonar;

- tuberculoza;

- chist hidatic.

. muco - purulenta: -dilatatii bronsitice;

- abcese pulmonare.

HEMOPTIZIA - este eliminarea pe gura a unei cantitati de sange provenita din caile aeriene

inferioare. Sangele este curat, rosu - vin, aerat - spumos.

Apare in : - tuberculoza pulmonara;

- cancer bronsic;

- dilatatia bronhiilor;

- chisturi aeriene;

- stenoza mitrala;

- infarctul pulmonar.

e) SUGHITUL

- este o contractie a diafragmului, provocata de iritatia nervului fronic.

Se intalneste in : - pleurezii ;

- tumori pulmonare.

f) TULBURARI ALE VOCII

Poate fi : - ragusita ;

- baritonala ;

- nazonanta.

EXAMEN RADIOLOGIC

Examenul radiologic este indispensabil, relevand topografia, intinderea si timpul acestora.

Principalele examinarii radiologice sunt:- radioscopia ;

- radiografia ;

- tomografia ;

- bronhografia.

In vederea stabilirii unei conduite terapeutice sau pentru anticiparea unui prognostic, explorarile

functionale furnizeaza suficiente date prin probele farmacodinamice bronhomotorii (dilatatoare

si constrictoare) si prin alte examene de specialitate : bronhospirografia, pneumoangiografia, etc.

CAPITOLUL II

ASTMUL BRONSIC

1. D E FINITIE

Astmul bronsic este un sindrom caracterizat prin crize de dispnee bradipneica de tip expirator,

care apar la contactul cu substante sau stimuli diferiti, la subiecti cu anumita predipozitie

constitutionala; are ca substrat bronsiolospasm generalizat, insotite de edem si hipersecretia

mucoasei bronsice.

Astm bronsic

2. CLASIFICARE

Teoretic, dupa Rackmann (1980), s-a admis existenta unui :

a) Astm bronsic alergic (extrinsec)

b) Astm bronsic: - endogen sau infectios (intrinsec);

- iritativ fizic sau chimic;

- indus de efort;

- cu geneza neprecizata.

3. ETIOLOGIE

a. Factori iritanti:

- praful de strada ;

- fumul ;

- gaze toxice: oxizi de azot si sulf ;

- ozon ;

- aer rece.

b. Factori alergici:

Astm bronsic alergic: triggerAlergeni

- praful de casa, polen ;

- peri, lana, pene;

- bumbac, ierburi;

- componente de insecte si acarieni;

- medicamente;

- detergenti, cosmetice;

- ricin ;

- reziduri de combustie incompleta.

c. Factorii pshici :

- traume psihice;

- stres psihic;

- tipul de S.N.C.

d. Factori infectiosi :

- infectia bronsica virala ;

- infectia bronsica bacteriala ;

- alte infectii.

e. Efort fizic.

f. Factorul genetic.

FACTORUL ALERGIC

Rolul alergic este dovedit numai intr-un numar limitat de cazuri, sub 40%.

Alergia la praful de casa este cea mai frecventa in astmul bronsic extrinsec.

FACTORUL IRITANT

Se presupune ca unele virusuri pot avea un rol in etiologia astmului, deoarece debitul

acestuia si mai ales agravarea lui se produce mai ales dupa viroze ale cailor respiratorii. Dintre

infectiile bacteriene, cele cu Streptococus pneumonial, Staphilococus aureus si Hemophylus

influenzae, par a avea rol important in etiologia astmului bronsic dar acesta nu a fost pe deplin

elucidat.

In unele cazuri de astm bronsic intrinsec, este prezenta o infectie bronsica cu raspuns alergic la

antigeni bacterieni (teste cutanate pozitive), dupa altele, infectia actioneaza numai ca factor

iritant.

In prezent, infectia bronsica poate fi considerata atat factor etiologic cat si ca factor de intretinere

si agravare a astmului bronsic. Se poate spune ca factorul infectios joaca probabil un rol in

aparitia accesului de astm, in principal la subiectii predispusi, cu hiperreactivitate bronsica, dar

nu se poate sustine existenta unui astm bronsic infectios pur, ci doar posibilitatea modificarii

terenului bolnavului prin factorul infectios.

FACTORUL PSIHIC

Participa frecvent la declansarea crizelor de astm bronsic, fie prin emotii puternice, fie prin

simpla conditionare a crizelor, in special la subiectii predispusi constitutional si cu un sistem

bronsic hiperreactiv, dar un astm bronsic psihogen nu poate fi sustinut.

Particularitatii ale personalitatii astmaticului inaintea debutului bolii :

- sensibilitatea crescuta;

- stari de anexietate;

- agresivitatea sau reactii astenodepresive.

FACTORUL FIZIC

Poate constitui un factor etiologic in astmul bronsic, in special la copii si tineri. De retinut ca,

dupa efort fizic, apare bronhospasm si la neasmatici.

Efortul este un stimul potential de declansare a unor episoade de obstructie bronsica acuta.

FACTORUL GENETIC

Nu este acelasi in cele doua categorii de astm bronsic, extrinsec si intrinsec.

4. PATOGENIE

Pana in prezent nu a putut fi elaborata nici o teorie capabila sa explice pe deplin mecanismul prin

care se produce astmul bronsic.

ROLUL STIMULILOR NEIMUNOLOGICI

Astmul bronsic poate fi precipitat si de stimuli neimunologici :

- infectii respiratorii;

- poluanti respiratorii;

- factorii psihologici.

Nu orice infectie virala favorizeaza declansarea crizei de astm bronsic.

Poluantii atmosferici (dioxidul de sulf, oxizii de azot, fumul de tigara) actioneaza fie direct pe

muschiul neted bronsic, fie prin eliberare locala, prin mediatrii proveniti din degranularea

mastocitara. Mediatorii astmului bronsic intrinsec sunt, in general, comuni cu cei ai astmului

bronsic extrinsec si strans legati de fenomenele inflamatorii locale. Dar spre deosebire de astmul

bronsic extrinsec (alergic), in astmul bronsic intrinsec (neimunologic) nu se cunosc la fel de bine

mecanismele de eliberare a medicamentelor chimice.

O mica parte din populatia astmatica (0,2%) este sensibila la aspirina si antiinflamatoarele

nestereoidiene. Bolnavii prezinta o inexplicabila intoleranta la alcool si majoritatea lor au

evolutie nefavorabila, devenind corticodependenti. De aceea in clasificarea astmului bronsic,

figureaza si astmul provocat de antiinflamatoarele nestereoidiene.

5. MORFOLOGIA

Leziunile din astmul bronsic au fost studiate necroscopic la bolnavii decedati in stare de rau

astmatic si prin biopsia bronsica inca rar aplicata.

Principalele leziuni in astmul bronsic :

a) hiperinflatia aerica a plamanului ;

b) proeminenta bronhiilor pe suprafata de sectiune a plamanului, din cauza peretilor ingrosati ai

acestora si a depunerilor de mucus ;

c) prezenta de exudat in himenul bronhiilor de aspect cenusiu - albicios, sticlos sau opac, uneori

stratificat, format din imunoglobuline (in special I si G), enzinofile, celule epiteliale respiratorii,

clinice degenerate, corpi creola, cristale charcat leyden si spirale curschmann ;

d) edem la nivelul mucoasei bronsice care prezinta discontinuitati celulare si arii de degenerare

metaplazica si absenta cililor ;

e) ingrosarea pronuntata si modificarea fibrinoida a membranei bazale;

f) cresterea in volum si numar a glandelor mucoase si a celulelor calciforme ;

g) prezenta unui infiltrat cu eozinofile, limfocite, plasmocite, imunoglobuline M si E in

membrana bronsica edematica;

h) hiperplazia si hipertrofia musculaturii bronsice.

6. FIZIOPATOLOGIE

Obstructia bronsica determina tulburari functionale variabile si reversibile in raport cu durata si

intensitatea acestora.

TULBURARI VENTILATORII

Principalele tulburari ale ventilatiei pulmonare constau intr-o scadere a fluxului expirator maxim

pe secunda (V.E.M.S) si a capacitatii vitale (C.V.)

Micsorarea fluxului expirator se datoreaza cresterii rezistentei la fluxul si reducerii recului elastic

al plamanului (ca in efizemul pulmonar).

Scaderea capacitatii vitale se datoreaza majoritatii volumului rezidual conditionat de hiperinflatia

aerica, rezultat al captarii si retinerii aerului in ductele si sacii alveolari. Capacitatea pulmonara

totala (C.P.T.) este normala (creste in emfizemul pulmonar).

Reducerea fortei de retractie elastica a plamanului este reversibila in intervalul dintre accese si

dupa administrarea de bronhodilatoare.

TULBURARI ALE PERFUZIEI PULMONARE

In criza de astm bronsic se produce o inegalitate a vitezie de ciculatie a sangelui dintr-un punct in

altul al teritoriului pulmonar. In regiunea hilurilor si a varfurilor plamanilor, perfuzia este net

accelerata, iar in zonele periferice si la baza circulatia sangelui este foarte lenta.

Neomogenitatea ventilatorie si a raportului ventilatiei - perfuziei, este conditionata de

inegalitatea topografica a obstructiei bronsice. Neomogenitatea de ventilatie si perfuzie are

caracter mai pronuntat in astmul bronsic intrinsec decat in astmul bronsic alergic (extrinsec).

TULBURARI DE HEMATOZA

In cursul accesului de astm si chiar in intervalul dintre crize, ca urmare a tulburarilor de

ventilatie, chiar perfuzie si mai putin de difuzarea gazelor, se produce o hipoxemie. In formele

severe si in deosebi in stare de rau asmatic se produce o hipercapnie, expresiva a unei

hipoventilatii alveolare severe, ce se datoreste dopurilor de mucus care obtureaza o mare parte

din bronhiolele lobulare, cu scoaterea din functie a lobilor pulmonarii aferenti.

Astmul bronsic

7. TABLOUL CLINIC

Manifestarile clinice ale astmului bronsic consta, in esenta, din :

- dispnee paroxistica cu respiratie suieratoare (wheezing);

- tuse ;

- expectoratie cu sputa mucoasa.

Criza de astm bronsic este declansata de o multime de factori:

- infectii bronsice virale, bacteriene sau mixte ;

- inhalarea de agenti fizici sau chimici iritanti ;

- stresul emotional ;

- efortul fizic ;

- administrarea de aspirina sau alte analgezice ;

- tusea sau rasul ;

- alte imprejurari.

Uneori criza de astm bronsic survine fara o regula si o cauza clara, cu predilectie in timpul

noptii. Simptomele nocturne ale astmului bronsic, cu aspiratia de obicei in camera de dormit, nu

trebuie puse obligaroriu in legatura cu alergenii din incapere, deoarece si la astmaticii nealergici

pot aparea simptome caracteristice astmului (wheezing, dispnee, tuse) in primele ore ale

diminetii. Alteori, crizele survin in anumite conditii, mereu aceleasi.

DISPNEEA

Este tipica. Ea are o frecventa rara in astmul bronsic, iar expiratia este efectuata cu ajutorul

muschilor respiratori complementari. Este caracteristica respiratiei suieratoare ce seamana cu un

tiuit (wheezing).

TUSEA

Poate fi uscata sau umeda, cu o sputa mucoasa, lipicioasa, cu eliminare dificila si de aspect

perlat. Sputa devine mucopurulenta in prezenta unei infectii traheobronsice primare sau

secundare.

EXAMENUL CLINIC OBIECTIV

Fata : - buhaita, suferinda ;

- anxioasa ;

- livida sau rosio-cianotica ;

- acoperita cu sudori ;

- ochi proeminenti.

Bolnavul se aseaza in pozitii favorabile pentru respiratie:

- sezand la marginea patului;

- cu antrebratele sprijinite pe speteaza unui scaun intors;

- cu gatul inainte, cu capul proiectat inainte si gura deschisa.

EXAMEN FIZIC AL APARATULUI RESPIRATOR

IN TIMPUL ACCESULUI ;

- torace deschise ;

- muschi respiratorii auxiliari proeminenti

- bradispnee cu expir prelungit

- raluri bronsice ronflante si sibilante, diseminate in ambele arii pulmonare ;

- respiratie suieratoare ;

- hipersonoritate si murmur vezicular diseminat consecutiv fenomenului de incarcare a

aerului (air traping).

Periodicitatea simptomelor in astmul bronsic exogen sau alergic este influentata de alergeni

raspunzatori si poate fi sezoniera (polenul). In astmul bronsic intrinsec, periodicitatea

simptomelor se coreleaza adesea cu episoade de infectie a cailor aeriene. Unele cercetari

sugereaza ca astmul nocturn s-ar datora scaderii in timpul somnului a adrenalinei plastice care da

astfel posibilitatea eliberarii de mediatori bronhoconstrictivi.

In astmul bronsic intrisec durata acceselor este lunga, tusea este umeda, sputa ades muco-

purulenta, iar intervalele asimptomatice dintre accese sunt inlocuite in mod obisnuit, cu un fond

de dispnee persistenta (la ascultatie se percep mai multe raluri ronflante, roncursuri si raluri

subcrepitante).

Tabloul clinic al astmului bronsic se prezinta sub trei tipuri de boala :

1) astmul bronsic pur (intermitent) cu dispnee paroxistica :

- crize de dispnee paroxistica separate de perioade de acalmie.

2) astmul bronsic intrinsec (astm cronic) :

- cu dispnee continua;

- survin in crize paroxistice.

3) stare de rau asmatic:

- cu crize continue subintrante (foarte grave).

Exista si forme atipice de astm bronsic numit astmul larvat- dispneea este modificata sau nu

apare in :

- coriza spasmatica ;

- rinite alergice;

- febra de fan ;

- urticarie.

A . ASTMUL BRONSIC PAROXISTIC

Incepe cu stare prodromala caracterizata prin :

- stranut ;

- coriza (inflamatia mucoasi nasului, guturai) ;

- obstructie nazala ;

- rinoree ;

- acces de tuse spasmatica ;

- lacrimare ;

- prurit toracic ;

- cefalee, tulburari digestive, varsaturi.

Criza propriu-zisa apare de obicei noaptea. Bolnavul este trezit cu o senzatie de 'presiune

toracica' si anexietate.

In evolutia crizei deosebim doua faze:

- o faza uscata - in care predomina dispneea;

- o faza umeda - in care predomina tusea cu expectoratie. Durata totala a crizei este de 30

minute-3 ore.

LA EXAMENUL CLINIC

- toracele este distins, blocat in inspiratie fortata;

- puls accelerat, tensiune arteriala normala ;

La ascultatie:

- murmurul vezicular este diminuat ;

- raluri bronsice.

B . ASTMUL CU DISPNEE CONTINUA

Dispneea este prezenta continuu, de tip polipneic si pe acest fond apar paroxisme.

Expectoratia este abundenta (50 ml/24 ore):

- mucoasa;

- lipicioasa.

Apar fenomene de suferinta a cordului.

C . STARE DE RAU ASTMATIC

Se caracterizeaza prin:

. Stare de asfixie acuta;

. Bolnavul este: -anxios;

- cianozat;

- acoperit de sudoare.

. Pulsul este accelerat;

. Tensiunea arteriala tinde sa scada.

Fara tratament urgent, starea bolnavului se agraveaza, bolnavul devine dezorientat cu tremuraturi

si tresariri musculare, cianoza se accentueaza, sudoarea creste, bolnavul intra in coma - moare.

8. EXAMENE PARACLINICE SI DE LABORATOR

A. EXAMENUL RADIOLOGIC

Acesta evidentiaza : - coaste orizontalizate ;

- spatiul intercostal creste ;

- coborarea, turtirea diafragmului.

In cursul starii de rau asmatic se pot descoperi diferite stari patologice pleuro- pulmonare care

pot explica rezistenta la tratament a astmului :

- pneumotorax ;

- pneumomediastin ;

- atelectozie lobara sau segmentara (astuparea unei bronhii).

B. EXAMENUL BRONHOSCOPIC

Acesta arata : - edemul mucoasei bronsice;

- congestia.

C. EXPLOATARI FUNCTIONALE PULMONARE

. Spirograma :

- aspect obstructiv nespecific ;

- scade V.E.M.S. (volumul expirator maxim pe secunda);

- dupa acces revine la normal.

Principalele modificari functionale respiratorii in astmul bronsic :

- scade VEMS si indicele Tiffexean sub 70%;

- Tiffexean =VEMSx100/C.V = 80% din C.V;

- scade C.V.;

- scade V.I.R. (volumul inspirator de rezerva) ;

- scade V.E.R. (volumul expirator de rezerva) ;

- creste rezistenta cailor aeriene ;

- creste capacitatea reziduala functionala (C.R.F.).

D. GAZELE EXPIRATORII

- CO2 creste in formele severe ;

- O2 scade;

- Hipercopnia agraveaza bronhospasmul, hipersecretia si incarcarea bronsica.

E. EXAMENUL SPUTEI

In astmul extrinsec, examenul microscopic al sputei pune in evidenta:

- eozinofile;

- cristale Charcot - Leyden;

- spirale Curchmann;

- corpi Creola (uneori);

- aglomerari de celule descuamate;

- mucus;

- materie proteica.

In astmul intrinsec, in sputa domina:

- polinucleare nutrofile;

- bacteriile.

Examenul bacteorologic, dupa spalarea sputei pune in evidenta agentii infectiosi in cauza.

F. TESTE CUTANATE DE PROVOCARE BRONSICA

Teste cutanate pun in evidenta hipersensibilitatea bolnavului la alergeni specifici. Testul de

provocare bronsica prin inhalarea pneumoalergenului banuit, constituie, atunci cand este pozitiv,

singura dovada ca alergenul inhalat este cauza astmului.

G. DOZAREA IgE IN SANGE

Cu toate ca nu au intrat in panica de rutina in motive tehnice, are o valoare diagnostica

apreciabila, intrucat la 80% din bolnavi alergici IgE este crescuta.

9. DIAGNOSTIC POZITIV

In formele clinice, punerea diagnosticului nu comporta dificultati, dar diagnosticul etiologic este

dificil deoarece identificarea cauzelor nu este intotdeauna posibila.

Pentru natura alergica a astmului bronsic pledeaza antecedentele alergice familiale si personale,

aparitia acceselor repetitive in conditii asemanatoare de timp, de loc si in contact cu aceleasi

obiecte generatoare de alergeni, testele cutanate si provocare bronsica pozitiva.

Pentru diagnosticul pozitiv al astmului intrinsec pledeza tabloul clinic, examenul de sputa si

absenta oricaror dovezi de hipersensibilizare la diferiti alergeni.

10. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Se face cu:

- astmul cardiac ;

- bronsita asmatiforma ;

- spasmul laringian ;

- corpi straini intrabronsici ;

- tumori benigne sau maligne ale traheei si bronhiilor ;

- sindromul mediastinal compresiv ;

- pneumotoraxul spontan ;

- embolie pulmonara cu sau fara infarct pulmonar ;

- acidoza metabolica ;

- pneumomediastin ;

- atelectozie lobara sau segmentara ;

- bronhospasmul generat de carcinoid (tumora secretata de substante bronhoconstrictoare) ;

- hiperventilatia de natura psihologena.

11. EVOLUTIE PROGNOSTIC COMPLICATII

11.1. EVOLUTIE

Se caracterizeaza prin crize de dispnee ce survin de regula noaptea, intercalate cu perioada de

acalmie, ca si prin posibilitatea aparitiei starilor de rau astmatic si a insuficientei pulmonare

acute favorizate de infectii sau erori terapeutice.

Astmul care debuteaza in adolescenta sau de varsta adulta, are tendinta de progresiune, cedand

mai greu decat astmul copilului. Agravarea se realizeaza fie prin reparatia frecventa a acceselor

cu remisiune incompleta a dispneei, fie prin suprapunerea unor infectii bronsice repetate care

determina bronsita cronica obstructiva si aparitia cordului pulmonar cronic.

11.2 COMPLICATII

a) infectiile aparatului bronsic ;

b) bronsectazia ;

c) emfizemul pulmonar ;

d) pneumotoraxul ;

e) infectiile parenchimului pulmonar ;

f) insuficienta respiratorie ;

g) cordul pulmonar cronic.

11.3 PROGNOSTIC

Prognosticul vital al accesului de astm este in general bun, dar prognosticul de viitor este

rezervat, deoarece astmul apare pe un teren genetic ce nu poate fi inlaturat. Din acest motiv,

bolnavul este predispus la accese recidivante durand toata viata.

Factorii de care depinde prognosticul bolnavului asmatic :

a) alergenul in cauza si posibilitatea inlaturarii lui ;

b) forma clinica a astmului bronsic ;

c) varsta debutului bolii ;

d) complicatii produse de astmul bronsic.

12. TRATAMENT

OBIECTIVE

I. combaterea bronhospasmului si a hiperventilatiei alveolelor acute;

II. combaterea inflamatiei bronsice acute ;

III. favorizarea expectoratiei ;

IV. prevenirea expectoratiei.

Realizarea acestor obiective se face :

- prevenirea expunerii la alergenul cauzal sau intreruperea

contactului cu acesta

- administrarea de bronhodilatatoare simpatomimetice,

parasimpatolitice si musculotrope ;

- administrarea de inhibitori ai degranularii mastocitelor ;

- administrarea de fluidifiante ale secretei bronsice;

- hipersensibilizarea specifica.

MEDICATIA ANTIASMATICA

Tratamentul medicamentos al astmului bronsic acut sever este reprezentat de :

- Aminofilina

- Etamimetrica (Miofilin)

- Cromaglicat desedic

- Glucocorticoizi

AMINOFILINA- derivat metil - xantilic.

CORTICOSTEROIZI

Cu exceptia astmului bronsic de efort, nu exista forma etico-patogenica de astm care nu

beneficiaza pozitiv de efectul corticosteroizilor. Au actiune antiinflamatorie.

HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON

Doza 600 - 800 mg/zi sau mai mult, dupa caz, in criza de astm bronsic. Daca dupa 24 de ore se

apreciaza ca este nevoie de terapie cortizonica in continuare, se instituie un tratament cu

Prednison sau inhalatori, cu Hemisuccinat de hidrocortizon pentru 24 ore.

Administrare :

Corticoterapia orala este un mijloc eficient in tratamentul antistatic, dar dupa 15 zile de

administrare, apar efectele secundare ale acestora.

Dozele zilnice pentru curele scurte incep, de regula de la 40 mg Prednison, pe zi, scaderea

facandu-se rapid odata cu scaderea severitatii crizelor de astm. Daca este necesara o

corticoterapie de durata mai lunga, administrarea Predinsonului in doza alternativa de 20 mg

administrate la 2 zile nu au efectul terapeutic scontat.

Principiul terapeutic esential in manuirea corticosteroizilor pe cale orala este de a administra cure

cat mai scurte (de obicei 14 zile) pana la stabilirea clinica bolnavului dupa care se administreaza

cele mai mici doze care confera efect protectiv in cazurile in care exista posibilitatea sevrajului

cortizonic.

La bolnavii astmatici n-ar exista, dupa unii autori, nici un motiv ca in administrarea orala sa se

foloseasca Dexametazon in loc de Prednison.

Corticoizii administrati pe cale inhalatorie asigura o actiune terapeutica locala utila terapiei

antiastmatice.

Se pot folosi :

- Beclometazona ;

- Triamcinolon acetonic sau alti produsi, care au o mica reabsorbtie la nivelul mucoasei

bronsice, realizand efecte antiinflamatorii locale importante, dar concentrative sangvine minime,

incapabile de a induce efecte secundare semnificative si de a inhiba axul hipotalamocortico-

sprarenal.

TEHNICI

Administrarea medicamentelor prin injectia I.V.

Definitie: reprezinta introducerea unei substante medicamentoase pe cale intravenoasa

direct in circulatia sangvina venoasa.

Pe aceasta cale se introduc solutii izotonice si hipertonice care sunt incompatibile cu tesutul

muscular sau subcutanat.

Nu se introduce pe cale I.V. substante uleioase, care produc embolii grasoase si chiar moartea.

Locul de electie - toate venele abordabile;

- la copii - se abordeaza venele epicraniene.

Materialele necesare: 2- 3 ace de 4-6 cm lungime, 2-3 mm grosime cu bizoul scurt, fiolele cu

substanta medicamentoasa, 1-2 seringi de capacitate corespunzatoare, pensa anatomica, garou,

vata, substanta pentru dezinfectie.

Tehnica: se pregatesc materialele dar si bolnavul explicandu-i necesitatea tehnicii, pozitie

decubit dorsal cu bratul in extensie, se aplica garoul si apoi se patrunde cu acul in vena, se

desface usor garoul si se injecteaza lent.

Se aplica tamponul si va fi mentinut in continuare de catre bolnav cateva minute.

Se reorganizeaza locul de munca, instrumentele care au fost folosite se duc la sterilizat.

INCIDENTE SI ACCIDENTE

Hematonul, lipotimie, embolie gazoasa, ameteli, etc

OXIGENOTERAPIA

Are ca scop terapeutic, imbogatirea aerului cu O2 in concentratii diferite pe cale inhalatorie

pentru combaterea starii de hipoxie in scopul ameliorarii concentratiei de O2 in sange.

Trecerea O2 de la nivelul pulmonar in sange este conditionat de :

- presiunea partiala O2 in amestecul gazos de respiratie ;

- coeficientul de solubilitate de O2 ;

- cantitatea de hemoglobina existenta ;

- starea parenchimului pulmonar ;

- starea peretelui alveolar.

Se indica in :

- hipoxii circulatorii ;

- hipoxii respiratorii ;

- stare de soc ;

- bolnav cu complicatii post operatorii;

- hemoragii si tulburarii respiratorii.

Administrarea de O2 se face cu sonda (cateter nazal) sau masca.

Pentru aceste tehnici primul lucru ce trebuie facut este dezobstruarea cailor aeriene superioare si

asigurarea unei ventilatii eficiente.

CAPITOLUL III

CAZURI CLINICE

CAZUL NR. 1

Surse: pacient, familie.

Date fixe

Nume si prenume: T.D

Varsta : 60 ani.

Data nasterii: 13.09.1949.

Nationalitate : romana.

Religie : ortodoxa.

Data internarii: 12.02.2009.

Data externarii: 19.02.2009.

Date variabile:

Domiciliul : judetul Teleorman.

Conditii de locuit : relativ bune.

Ocupatie : muncitor agricol.

Istoricul bolii :

. Bolnav cu astm bronsic de 10 ani , internari multiple. Se interneaza pentru aparitia unei crize

datorita contactului bolnavului cu alergenul (praful cerealelor). Criza debuteaza cu dispnee

expiratorie, tuse cu expectoratie seroasa.

Anamneza medicala :

a) Antecedente H.C - neaga TBC in familie, sifilis, sida, astm bronsic.

b) Antecedente personale - diagnosticat cu astm bronsic infecto-­alergic.

Conditii de viata si munca - locuieste cu familia.

Capacitatea de adaptare la o perioada dificila :

-se adapteaza relativ usor la starea de boala fiind un vechi bolnav astmatic.

Aceasta persoana trebuie instruita in legatura cu regimul de viata, munca, tratament.

Tratamentul ambulatoriu in crizele usor de stapanit :

- controlul periodic, evitarea eforturilor fizice, evitarea alergenilor.

PLAN DE INGRIJIRE

NEVOILE

FUNDAMENTALE

PROBLEMA

PACIENTULUI

OBIECTIVE

INTERVENTII

EVALUARE

PROPRII

DELEGATE

1

2

3

4

5

6

A respira

- Perturbarea

respiratiei

- Tuse uscata urmata

de expectoratie

- Dispnee (respiratie

dificila)

- Diminuarea a

Dispneei

- Recoltare de sange

si urina

- Investigatii

paraclinice

-Internare de

urgenta

- Asezare si

linistea

bolnavei

- Notarea

respiratiei,TA

-Administrarea

tratamentului :

-Miofilin lf/zi

-HHC 100 mg/zi

-Brofimen 5 clzi

- Radiografie

pulmonara

- Recoltare

-Mentinerea dispneei

- Cooperarea bolnavei

- Bolnava respecta

tratamentul

- Tusea expectoratie

redusa

- La radiografia pulmonara se evidentiaza cord si

aorta in limite normale

A manca si a bea

- Bolnavul nu se poate

hidrata

- Bolnava sa fie bine

hidratata

-Asezarea

bolnavei

corespunzator

- Regim alimentar

-Se face hidratarea

bolnavei

corespunzator

regimului

A elimina

- Pacienta nu se poate

mobiliza

- Pertuebarea functiei

de a se hidrata

- Perturbarea schemei

urinare din cauza

durerii

- Restabilirea

mictiunii

-Asistenta

explica

necesitatea de

a urina de

cate ori este

nevoie

- Bolnava elimina in

limite fiziologice pe

toate caile

- Scaun normal

A se misca si a mentine

o postura corecta

- Dificultate in

ramanerea in pozitie

functionala

- Dispnee

- Oboseala

- Senzatie de sufocare

- Mentinerea unei

posturi adecvate

-Pozitia care

sa faciliteze

respiratia

bolnavei

- Oxigenoterapie

-Tratament

medicamentos

- Stare ameliorata

-Adaptarea pozitiei

comode

A dormi si a se odihni

- Dificultatea in a se

odihni, evenimente

amenintatoare (crizele

de astm care apar)

- Alterarea odihnei

din cauza agitatiei

-Odihna si somn

corespunzator

-Pozitia

adecvata

- Asigurare de

lenjerie curata

- Psihoterapie

- Tratament

medicamentos :

-Miofilin lf/zi

-HHC100mg/zi

-Diazepam

- Starea se mentine

- Bolnava se calmeaza

treptat

A se imbraca si a se

dezbraca

Imposibilitatea de a-si

asigura total igiena

- Bolnava sa

fie ajutata

- Nevoia este

satisfacuta

A-si mentine

temperatura corpului

in limite normale

- Transpiratie

-Pastrarea

temperaturii in limite

normale

-Masurarea si

notarea

temperaturii

- Administrarea

de medicamente

- Starea generala

satisfacatoare

CAZUL NR. 2

Surse : pacienta.

Date fixe:

Numele si prenumele : B.D.

Varsta : 44 ani.

Nationalitate : romana.

Religie : ortodoxa.

Data internarii: 08.03.2009.

Data externarii: 15.03.2009.

Date variabile :

Domiciliul : judetul Ilfov.

Conditii de locuit : bune.

Ocupatie : casnica.

Istoricul bolii :

a) Bolnava cu surplus poderal si veche suferinta bronsica urmeaza de 3 ani tratament cu

antibiotice.

b) La internare prezinta :

- dispnee expiratorie,

- disfonie,

- tuse cu expectoratie redusa.

Anamneza medicala :

- Antecedente H.C- neaga TBC in familie, astm bronsic-alergic ;

- Antecedente personale - diagnosticata cu astm bronsic infecto-alergic.

Conditii de viata si munca:

. locuieste la casa, confort bun,

. desfasoara munca de casa si camp.

Capacitatea de adaptare la o perioada dificila :

. se adapteaza usor la starea de boala.

Aceasta persoana trebuie instruita in legatura cu :

. regimul de viata, munca, tratament de urmat;

. control periodic;

. evitarea contactului cu alergenii;

. evitarea eforturilor fizice.

PLAN DE INGRIJIRE

NEVOILE

FUNDAMENTALE

PROBLEMA

PACIENTULUI

OBIECTIVE

INTERVENTII

EVALUARE

PROPRII

DELEGATE

1

2

3

4

5

6

A respira

-Voce ragusita

-Modificarea

amplitudinii

respiratiei

- Senzatie de sufocare

- Dispnee expiratorie

-Diminuarea a

dispneei

- Sedarea bolnavului

- Aerisirea si

curatenia

salonului

- Se recolecteaza

sange

- Tratament

medicamentos :

Ampicilina

500mg/zi

Miofilin lf/zi

Oxigenoterapie

HH C 2f/zi

apoi 4f/zi

- Se mentine dispneea

A se misca si a mentine

o pozitie corecta

-Dificultatea de a

ramane in pozitie

functionala impusa de

durerea lobara

- Postura neadecvata

- Dispnee

- Mentinerea unei

posturi corecte

- Diminuarea dispneei

- Plan dur in

timpul odihnei

pozitiei de

decubit dorsal

cu capul mai

ridicat

Oxigenoterapie

Tratament

medicamentos :

Miofilin lf/zi

HHC 4f/zi

Ampicilina

5OOmg/6h

- Stare ameliorata

A dormi si a se odihni

- Calitate si cantitate

necurespunzator are

de odihna si somn

- Anexietate

- Dureri lombare

- Dificultate in a se

odihni

- Odihna si somn

corespunzator

- Pozitie

corespunzatoare

-Tratament

medicamentos :

Miofilin lf/zi

HHC 2f/zi

-Stare ameliorata dar

nu se poate totusi

odihni corespunzator

- Dureri lombare

diminuate

A-si mentine

temperatura corpului in

limite normale

- Ridicare a

temperaturii peste

limite normale -

Hipertermie

- Combaterea starii

de subfebrilitate

-Tratament

medicamentos :

Ampicilina500m

g/6h HHC

2FlZI

Miofilin 2f/zi

- Se mentine starea de

subfebrilitate

A evita pericolele

- Afectarea

articulara

- Starea de

iritabilitatea

- Durere

- Neliniste

- Dispnee

-Diminuarea durerii

- Diminuarea starii de

anexietate

- Plan dur

- Contact cu

bonavii vindecati

- Psihoterapie

- Starea persista dar

bolnava poate coopera

CAZUL NR. 3

Surse :pacient, familie.

Date fixe :

Numele si prenumele : P.I.

Varsta : 50 ani.

Nationalitate : romana.

Religie : ortodoxa.

Data internarii: 27.02.2009.

Data externarii: 03.03.2009.

Date variabile :

Domiciliul : Alexandria, judetul Teleorman.

Conditii de locuit : bune.

Ocupatie : muncitor (mediu toxic).

Istoricul bolii :

- vechi astmatic;

- internare pentru dispnee respiratorie, tuse cu expectoratie redusa;

- debut brusc la contactul cu alergenul declansator.

Anamneza medicala:

- Antecdente H.C- neaga TBC in familie, sida, astm bronsic.

- Antecedente personale - fara importanta.

Conditii de viata si munca:

. locuieste cu familia sa;

. lucreaza in mediu toxic.

Capacitatea de adaptare la o perioada dificila :

. se adapteaza relativ usor la starea de boala.

Aceasta persoana trebuie instruita in legatura cu :

. regimul de viata, munca, tratament;

. control periodic;

. evitarea eforturilor.

PLAN DE INGRIJIRE

NEVOILE

FUNDAMENTALE

PROBLEMA

PACIENTULUI

OBIECTIVE

INTERVENTII

EVALUARE

PROPRII

DELEGATE

1

2

3

4

5

6

A respira si a avea o

circulatie adecvata

- Apnee, incetinirea

ritmului respiratorilor,

senzatie de sufocare

- Dispnee

-Diminuarea dispneei

- Recoltare de sange

Internarea de

urgenta

- Asezarea

in pozitie

adecvata

- Aerisirea

camerei

Administrarea

tratamentului :

-Miofilin lfx2/zi

-HHC 100

Mgx2/zi

-Biseptol 2x2tb/zi

-Oxigenoterapie

-Diazepam

ltb/zi (seara)

-Bolnavul coopereaza

si se mentine dispneea

- La radiografie se

evidentieaza cord in

limite normale

A manca si a bea

- Regim hiposodat

- Educatia

pentru sanatate

- Control

periodic si

evitarea

efortului fizic

dar si factorii

alergici

- Dispnee ameliorata

- Crize rare

- Stare generala buna

A elimina

-Asistenta ii

explica bolnavei

necesitatea de a

elimina de cate

ori este nevoie

- Bolnavul elimina in

limite fiziologice pe

toate caile

- Scaun normal

A se misca si a mentine o postura corecta

Dificultatea de a se

mentine in pozitie

functionala

-oboseala

-senzatie de sufocare

-postura neadecvata

Mentinerea unei

posturi corecte in

special in pat

- In timpul

odihnei pozitia

va fi de decubit

dorsal cu corpul usor ridicat

Oxigenoterapie

- Sub supraveghere

bolnavul cauta o

pozitie comoda

A dormi si a se odihni

-calitatea si cantitatea necorespunzatoare de odihna

-dispnee

-senzatie de sufocare

-dificultate in a se odihni

-odihna si somn corespuzator

-pozitie adecvata in timpul odihnei si somnului

Tratament:

Miofilin 1f.x2/zi

H.H.C 100mg 2x/zi

Biseptol 2tb/zi

Diazepam 1tb/zi(seara)

-bolnavului i se mentine starea si incearca sa se odihneasca

A-si mentine temperatura in limitele normale

-usoare transpiratii

-afebril

-pastrarea temperaturii in limite normale

-se mentine temperatura in limite normale

A evita pericolele

-nelinistea inaintea altei crize de astm

-starea de neliniste

-diminuarea si chiar inlaturarea starii de anxietate

-psihoterapie

-contactul cu fostii bolnavi vindecati

-sedative

-tratament medicamentos adecvat bolii

-starea de anxietate se amelioreaza

BIBLIOGRAFIE

1. Gheorghe Mogos - Mica enciclopedie de boli interne

2. Constantin Negoita - Clinica medicala

3. Stefan Suteanu - Tehnici generale de ingrijire a bolnavilor

4. Stefan Suteanu - Diagnosticul si tratamentul bolilor interne