CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A

APARATULUI RESPIRATOR

Noţiuni de anatomie

Aparatul respirator este alcătuit din plămâni şi conductele aeriene,

formaţiuni care se divid spre periferie astfel: parenchimul pulmonar în lobi,

segmente, lobuli, acini şi alveole şi conductele aeriene în trahee, bronhii,

bronhiole şi canale alveolare.

Fiecare segment sau lob are o independenţă fiziologică şi patologică

relativă, procesele inflamatorii având adesea o distribuţie topografică lobară

(lobite) sau segmentară (zonite).

Plămânul drept are trei lobi iar cel stâng are doi lobi. Lobii sunt

despărţiţi prin scizuri şi sunt alcătuiţi din segmente şi lobuli. Legatura dintre

plămâni şi peretele toracic este realizată prin pleură, o seroasă dublă:

parietală, în contact intim cu peretele toracic şi viscerală, care acoperă

plămânii, mulându-se pe scizurile interlobare. Între cele două foiţe se află

cavitatea pleurală, cu presiune uşor negativă (mai mică decât presiunea

atmosferică) şi conţinând o cantitate mică de lichid. Datorită pleurei,

plămânii sunt intim legaţi de peretele toracic, urmând mişcările acestuia.

Aerul pătrunde prin orificiile nasului şi trece prin faringe, laringe şi

trahee, care în dreptul vertebrei T 4 se bifurcă în cele două bronhii principale.

Locul unde bronhiile pătrund în plămâni se numeşte hil. Ultimele ramificaţii

ale bronhiilor se termină la nivelul acinului care este un conglomerat de

alveole.

1

Alveola, element funcţional respirator care este unitatea cea mai

mică de parenchim. În alveole au loc schimburi respiratorii. Sistemul

vascular al plămânilor este alcătuit dintr-o reţea nutritivă formată din

arterele bronşice şi o reţea funcţională, care provine din arterele pulmonare.

La nivelul ultimelor ramuri arterelor pulmonare - capilarele

pulmonare - au loc schimbări gazoase. Reţeaua capilară are o suprafaţă de

120-150 m², permiţând ca prin plămâni să treacă în fiecare minut 6-7 l

sânge.

În condiţii de repaus nu funcţionează toate capilarele, care devin

însă active, în condiţii de suprasolicitare (efort, procese patologice).

Noţiuni de fiziologie

Respiraţia este fenomenul vital. Dacă organismul nu poate rezista

mai mult de 30 zile fără hrană, 3-4 zile fără apă, nu poate fi lipsit de oxigen mai mult

de câteva minute.

Respiraţia este o funcţie care asigură eliminarea CO 2 şi aportul de

oxigen către celulele organismului. Această funcţie cuprinde trei timpi:

pulmonar, sanguin şi tisular.

Timpul pulmonar realizează primul moment al schimburilor

gazoase. La nivelul membranei alveolo-capilare, oxigenul trece din aerul

alveolar în sânge , iar CO 2 în sens invers.

Timpul sanguin realizează transportul gazelor între plămân - organ

de aport şi eliminare - şi ţesuturi, care consumă oxigen şi eliberează dioxid

de carbon.

Timpul tisular reprezintă al treilea moment al schimbărilor gazoase

- respiraţia internă.

La nivelul ţesuturilor oxigenul pătrunde în celule iar dioxidul de

carbon, produsul rezidual al catabolismului este eliminat.

2

Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese, care

reprezintă etape ale respiraţiei pulmonare (ventilaţia, difuziunea şi

circulaţia).

Ventilaţia este o succesiune de mişcări alternative de inspiraţie şi

expiraţie care reprezintă deplasarea unor volume de aer. În timpul inspiraţiei

se aduce până la nivelul alveolei aer atmosferic, bogat în oxigen şi practic

aproape lipsit de dioxid de carbon, iar în timpul expiraţiei se elimină aer

pulmonar, sărac în oxigen şi bogat în dioxid de carbon. Inspiraţia este un act activ,

expiraţia este un act pasiv. Impulsurile acestei activităţi ritmice

pornesc din centrul respirator bulbar, care suferă influenţa dioxidului de

carbon din sânge dar şi influenţa scoarţei celebrale.

Inspiraţia - pătrunderea aerului în plămâni se realizează prin mărirea

diametrelor cavitaţii toracice (anteroposterior, transversal şi sagital) datorită

intervenţiei muşchilor respiratori (intercostali, sternocleidomastoidieni, scalenii şi

diafragmul).În cursul inspiraţiei plămânii urmează mişcările cutiei toracice datorită

contactului intim realizat prin pleură şi ca urmare, se destind.

Presiunea intrapulmonară scade sub cea atmosferică şi aerul intră în plămâni.

Încetarea contracţiei muşchilor respiratori face ca diametrele cutiei toracice să

redevină la dimensiunile anterioare şi aerul să părăsească plămânii. Cu fiecare inspir

obişnuit, în plămâni pătrunde un volum de aer de aproximativ 500 ml. Acelaşi volum

de aer părăseşte plămânul prin expiraţie. Acesta e aerul respirator curent.

Capacitatea vitală este volumul de aer care poate fi expulzat din plămâni în

cursul unei expiraţii forţate, care urmează unei inspiraţii forţate.

Valoarea normală este de 3-5 l dar poate varia în circumstanţe fiziologice şi

patologice.

În componenţa sa intră: volumul current (500 ml), volumul inspirator de

rezervă (VIR), adică volumul care mai poate fi inspirit în plămân la sfârşitul unei

inspiraţii de repaus, printr-o inspiraţie forţată (2000 ml) şi volumul expirator de

rezervă (VER) care este volumul de aer care poate fi expulzat din plămâni la sfârşitul

unei expiraţii de repaus, dacă individul face o expiraţie forţată. Dar ventilaţia creşte şi

3

cu frecvenţa mişcărilor respiratorii până la o anumită limită, când chiar dacă creşte

frecvenţa,ventilaţia scade. Aceasta este frecvenţa optimă de 80-90 cicluri

ventilatorii/minut la individul normal.

Volumele de aer care pătrund în plămâni nu se răspândesc uniform.

În situaţii patologice,cum sunt reducerea calibrului bronşic (astm,

bronşită,compromisiuni) sau colabarea parenchimului (pleurezii, atelectazie),

distribuţia aerului în plămâni este neuniformă, ea determină creşterea zonelor de

alveole hiperventilate.

Difuziunea reprezintă schimburile gazoase din membrana alveolo-

pulmonară. Acest proces depinde de:

-diferenţa dintre presiunile parţiale ale O 2 şi CO 2 de o parte şi de alta a membranei

alveolo-capilare, deci din alveola şi din capilare;

-structura membranei alveolo-capilare şi procesele patologice care îngroaşă

membrana, îngreunează trecerea liberă a gâzelor;

-suprafaţa activă a membranei alveolo-capilare, care poate varia în limite mari (20-

200 ml).

Circulaţia pulmonară - pentru asigurarea respiraţiei pulmonare este

obligatorie şi o circulaţie corespunzătoare, care să permită trecerea unei cantităţi

normale de sânge.

Debitul sanguin pulmonar este egal cu debitul circulaţiei generale dar

presiunile şi rezistenţele din arterele pulmonare sunt mult mai mici. Această

caracteristică esenţială pentru respiraţie ţine seama de marea distensibilitate şi

capacitate a circulaţiei pulmonare.

Datorită acestei proprietăţi circulaţia pulmonară tolerează mari creşteri de

debit fară modificări de presiune, fenomene care nu se întâmplă în circulaţia generală.

4

CAPITOLUL II

ASTMUL BRONŞIC

DEFINIŢIE

Astmul bronşic este un sindrom clinic caracterizat prin reducerea

generalizată, variabială şi reversibilă a clibrului bronhiilor, cu crize paroxistice cu

dispnee expiratorie şi raluri sibilante. Dispneea paroxistică este consecinţa a trei

factori care induc bronhostenoza, edemul mucoasei bronşice, hipersecreţia şi

spasmul. Primele două componente sunt fixe, ultima la bilă. Pentru afirmarea

diagnosticului de astm bronşic sunt necesare cel puţin trei din urmatoarele cinci

criterii: antecedente alergice personale sau familiale, debutul crizei înainte de 25 de

ani sau după 50, dispnee paroxistică expiratorie şi frecvent vespero-nocturnă,

reversibilitatea crizelor sub influenţa corticoizilor sau simpaticomimeticilor, tulburări

de distribuţie, perturbări ale volumelor plasmatice şi ale debitului expirator (în special

scăderea VEMS).

ANATOMIA PATOLOGICĂ

Relevă bronhii terminale obstruate de mucus, cu celule calciforme

numeroase şi muşchi netezi hipertrofiaţi.

CLASIFICARE

Clasificarea astmului bronşic distinge următoarele forme: • astm bronşic pur - care apare la tineri, cu echivalenţe alergice, cu interval

liber între crize

• astm bronşic impur (complicat) - în care crizele apar pe fondul unor

modificări permanente (de obicei bronşită astamtică)

5

• astm bronşic extrinsec (alergic pur) - care apare la tineri cu antecedente

alergice familiale, echivalente alergice, interval liber între crize, în prezenţa unor

alergene, absenţa altor boli pulmonare preexistente, cu teste cutanate şi de provocare

(40% din cazuri de astm bronşic)

• astm bronşic intrinsec - care apare după 40 ani cu puţine intervale libere, de

obicei ivindu-se în timpul iernii; se asociază cu tuse şi expectoraţie mucopurulentă şi

factori infecţioşi (bronşite cronice)

În funcţie de severitatea manifestărilor se deosebesc:

• astm cu crize rare şi de intensitate redusă

• astm cu dispnee paraxistică

• astm cu dispnee continuă

• stare de rău astmatic

ETIOPATOGENIE Astmul bronşic nu este o boală, ci un sindrom, care durează toată viaţa

(bolnavul se naşte şi moare astmatic), cu evoluţie îndelungată, discontinuă,

capricioasă. Are substrat alergic, intervenind două elemente: un factor

general (terenul atopic) şi un factor local (hipersensibilitatea bronşică).

Esenţialul este factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei predispus

ereditar. Terenul atopic presupune o reactivitate deosebită la alergene

(antigene). Cele mai obişnuite alergene sunt: polenul, praful de cameră,

păarul şi scuamele de animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare

(lapte, ouă, carne) sau medicamentoase (acidul acetilsalicilic, penicilina,

aminofenazona, unele produse microbiene). Alergenele, la indivizii

predispuşi atopici, induc formarea de anticorp (imunoglobuline); în cazul

astmului imunoglobuline E. Imunoglobulina E aderă selectiv de bazofilele

de sânge şi ţesuturi, în special la nivelul mucoaselor, deci şi a bronhiilor. La

recontactul cu alergenul, cuplul imunoglobulina E - celulă bazofilă

bronşică, declanşează reacţia alergică (antigen-anticorp, cu eliberarea de

6

mediatori chimici bronhoconstructori (acetilcolina, histamina, bradichinina)

şi apariţia crizei de astm. Terenul astmatic corespunde tipului alergic de

hipersensibilitate imediată. Al doilea factor esenţial pentru astm este

hipersensibilitatea bronşică faţă de doze minime de mediatori chimici,

incapabili la individul normal să provoace criza de astm. La început criza

paroxistică este declanşată numai de alergene. Cu timpul pot interveni şi

stimuli emoţionali, climaterici, reflecşi. În toate tipurile însă, criza apare mai

ales noaptea, când domină tonusul vagal (bronhoconstrictor).

SIMPTOMATOLOGIE La început crizele sunt tipice cu început şi sfârşit brusc, cu intervale

libere, mai târziu apar semnele bronşitei şi ale emfizemului cu dispnee.

Sindromul clinic este datorat aproape totdeauna spasmului bronşic, secreţiei

bronşice şi edemului mucoasei.

Simptome subiective Se descriu prodroame ca:

- oboseală progresivă

- anxietate

- tulburări digestive necaracteristice

- tuse uscată

- rinoree

- strănut

- lăcrimare

- prurit al pleoapelor

- cefalee

Dispneea Criza de astm este cu atât mai dramatică cu cât apare noaptea sau

spre dimineaţă. Dispneea devine paroxistică, bradipneică, cu expiraţie

prelungită şi şuierătoare.

Bolnavul rămâne la pat sau sau aleargă la fereastră, pradă setei de

aer. De obicei stă în poziţie şezândă, cu capul pe spate şi sprijinit în

mâini, cu ochii injectaţi, jugularele turgescente.

7

În atacul de astm crizele de dispnee se repetă în 24 de ore. În timpul

crizei, toracele este imobil, cu inspiraţie forţată. Criza se termină în

câteva minute sau ore, spontan sau sub influenţa tratamentului.

Există şi manifestări echivalente: tusea spasmodică, criza

spasmodică, ,,febra de fân'', rinita alergică, eczema, urticaria, migrena,

edemul Quinke.

În starea de rău astamtic dispneea este intensă, permanentă, nu

cedează la administrare de Andrenalină. Pot apare apoi în această stare

de rău astmatic: tiraj, cianoză, tahicardie, imposibilitatea de a vorbi,

transpiraţii abundente. Starea de rău astmatic se caracterizează prin crize

violente, durând peste 24-48 ore, rezistând la tratament, de obicei fără

tuse şi expectioraţie, cu polipnee, asfixie, cianoză, colaps vascular,

somnolenţă, pană la comă.

Tusea Poate fi uneori singura manifestare clinică a astmului sau poate

provoca ea însăşi un acces. Este la început uscată, spastică, chinuitoare, cu

sputa vâscoasă, albicioasă, perlată, bogată in E %. Apare de obicei la

sfârşitul crizei.

Expectoraţia

Este perlată, formată din mucus albicios gros, cu mare opaline şi dure,

spiralată uneori. Apare la sfârşitul crizei.

În status astmaticus expectoraţia este foarte redusă sau absentă.

Simptome obiective:

• palidiate

• cianoză moderată

• transpiraţii reci

• oboseală

• deshidratare, în starea de rău astmatic

8

• asfixie progresivă, comă, deces - în cazurile foarte grave

La copii se mai constată:

• tonus muscular scăzut

• deprimarea cunoştinţei şi a răspunsului la durere

• retracţie inspiratorie

DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

Astmul la adult Relativ facil de diagnosticat având:

• anamneză sugestivă

• confirmare prin spirometrie, PEAK FLOW-metrie

Trebuie excluse însă câteva afecţiuni.

A.Corpi străini intrabronşici: Obstrucţie ,,mecanică" a căilor aeriene:

• radiografie, bronhoscopie

• mimează uneori adevăratele ,,crize" de astm: wheezing, tuse,

expectoraţie

• dispnee inspiratorie dominantă

B. BPOC (vezi dificultăţi de diagnostic)

C. Boli de sistem: Manifestări astmatice în boli cu hiper - eozinofilie (>20-30% în

formula leucocitară);

1. Sindronul Churg-Strauss

• astm sever, cu debut tardiv, greu receptiv la tratament

• stare generală alterată

angeită pulmonară, cardiovasculară, digestivă, cutanată,

9

neurologică

2. Panarterită nodoasă

• radiologic - infiltrate migratorii recidivante

• impact mucoid - obstrucţie bronşică prin dopuri mucoase

• paraclinic

- creşterea lgE totale >3000

- hipereozinofilie

- sindrom inflamator

3. Hipersensibilitate bronşică de tip III (Antigen - IgG) la aspergillus

fumigatus

Diagnostic pozitiv:

• dozare precipitine anti-aspergillus

• creşterea lgE specifice

• înfiltrare RX recidivante fugace

• pusee succesive de astm

D. Parazitoze

• Înfiltrat radiologic uni/bilateral, fugace

• Eozinofilie sanguină

• ± sindrom febril, tuse, dispnee, raluri sibilante

• Ascaridiază, biharioză, toxocara canis, trichineloză

E. Sindrom carcinoid Cacinoid

• pulmonar

- bronşic central

- pulmonar

• extrapulmonar

10

• bronhoscopie

• radiografie

- digestiv

• crize tip astmatic + rush cutanat + vărsături + debaclu + diareic

+ crampe abdominale (frecvente pentru cele extrapulmonare)

• creşte acidul hidroxiindolacetic urinar

INVESTIGAŢII PARACLINICE PRACTICABILE

PENTRU DIAGNOSTICUL ASTMULUI

1. Testele cutanate:

• evaluarea statusului alergic, a atopiei

• nu sunt utile în diagnosticul pozitiv al astmului

• evidenţiază atopia

Utile pentru identificarea posibililor alergeni (TRIGGERI)

• praf de casă

• polen

• păr de pisică, etc.

2. Testarea hiperreactivităţii bronşice Se face când spirometria este normală şi există anamneză sugestivă

pentru astm

Este testul "bronhomotor" de provocare a bronhoconstrucţiei la:

• acetilcolină, metacolină

• histamină

POZITIV când VEMS scade cu 15-20%

3. Citologia sputei - frecvent eozinofili

4. Teste sanguine

11

• uneori eozinofilie: > 300 /dl

> 2 % în formula leucocitară ( FL )

valori foarte ridicate: >1000/dl

>30% în FL

În sindroamele eozinofilice cu manifestări astmatice:

• aspergiloza bronhopulmonară alergică

• "angeite" pulmonare

- panarterita nodoasă

- Sindromul Churg-Strauss

• parazitoze - Sindromul Loeffler, trichineloza

5. Testul de efort

• Efortul reprezintă un "TRIGGER" pentru toţi astmaticii

• Există adolescenţi , tineri adulţi asimptomatici:

- cu handicap funcţional pulmonar important "când fac efort" sau

"sport"

- există posibilitatea de a fi etichetat ca "Sindromul nevrotic", dacă

nu se efectuează teste funcţionale

• Funcţia pulmonară începe să se degradeze la sfârşitul a 5-6 minute de efort,

severitatea maximă a crizei de astm înregistrându-se la 4-6 minute după încetarea

efortului.

6. Radiografia, radioscopia

• aspect normal sau hiperinflaţie

• utile pentru excluderea altor cauze ale sindromului obstructiv

• infiltrate tranzitorii

- aspergiloză bronhopulmonară

12

- Sindrom Loeffler

7. Bronhoscopia

• nu se practică de rutină

• utilă pentru diagnosticul diferenţial

- corpi străini

- carcinoid intrabronşic

• folosită în scop de cercetare

- biopsii, LBA (lavaj bronhoalveolar) înainte şi dupa terapie.

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTICEvoluţia este îndelungată, variabilă, capricioasă.

Prognosticul de viaţă este mai bun dar cel de vindecare este rezervat.

COMPLICAŢIILE ÎN ASTMUL BRONŞICDintre complicaţiile astmului bronşic avem:

• infecţii bronhopulmonare

- bronşite cronice

- bronşiectazia

• emfizem pulmonar

• insuficinţă respiratorie

• cord pulmonar cronic

Forma pură apare la copii şi are tendinţa să diminueze la pubertate.

Alteori accesele devin frecvente, subintrate sau se instalează starea de rău

astmatic, cu timpul apărând toate aceste complicaţii.

TRATAMENTUL ÎN ASTMUL BRONŞICAstmul bronşic răspunde la o gamă largă de preparate şi proceduri. În

general tratamentul a fost expus la bronşita cronică; şi în această afecţiune

măsurile preventive sunt foarte importante.

13

TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

O măsură preventivă, care vizează hiperreactivitatea bronşică a

astmaticului, este evitarea expunerii la diverşi factori care o pot influenţa

negativ: fumul de ţigară, ceaţă, iritaţii mucoasei nazale, schimbările bruşte

de temperatură, expunerea la noxele respiratorii.

Se vor evita virozele respiratorii, aglomeraţiile în timpul epidemiilor.

Este indicat a se evita alimentele excitante (condimente, alcool),

medicamentele alergice ca: penicilina, enzimele proteolitice.

Se combate abuzul de simpatico-mimetice deoarece induc astmul

drogaţilor.

Influenţa componentei psihice

Se face prin psihoterapie obişnuită în care se include şi o relaţie bună

între pacient şi asistentul medical, fie prin instruirea pacientului cu privire la

cauzele bolii sale, măsurile de prevenire, respectarea administrării

medicamentelor indicate de medic.

Măsuri fizice

• drenajul de postură, percuţiile toracice, gimnastica respiratorie

• însuşirea unei tehnici de tuse pentru a obţine o expectoraţie

eficientă a secreţiilor mucoasei, sunt indicate în cazurile de infecţie bronşică

Drenaj postural

• decubit ventral cu perna sub abdomen

• aceeaşi poziţie cu capul înclinat la 20°

• decubit dorsal cu patul la 20°

• decubit lateral drept (stâng) cu patul înclinat

• poziţie şezând

14

TRATAMENTUL MEDICAMENTOSÎn tratamentul asmului bronşic antitusivele nu se administrează decât

în cazuri deosebite. Sunt contraindicate: morfina, opiacee, tranchiliante,

neuroleptice - se combate abuzul de simpatico-mimetice şi de medicamente

alergizante.

În criză: Se urmăreşte combaterea spasmului bronşic prin medicaţie bronhodilatatoare:

ADRENALINA - se admistrează ½ fiolă

(1 ml) prin injecţie subcutanată

EFEDRINA - se administrează (1 ml) intramuscular. Acţionează

rapid, dar prin abuz agravează boala. Se găseşte şi sub formă de comprimate

(0,05 g)

Ca reacţii adverse pot apărea:

• insomnii

• tremurături

• palpitaţii

• creşterea tensiunii arteriale

• retenţii de urină

MIOFILIN - se administrează 1-2 fiole (10 ml), intavenos lent. Se

găseşte şi sub formă de comprimate (0,01 g). Se administrează ,,per os'' 3

comprimate pe zi.

Are acţiune bronhodilatatoare moderată şi efecte secundare reduse.

BRONHODILATIN (IZOPRENALINA) - comprimate (0,01 g). Se

administrează 3 comprimate pe zi sublingual. Este un bronhodilatator

puternic dar cu acţiune de scurtă durată. Poate opri la început criza de astm.

Folosirea îndelungată poate duce la obişnuinţă sau la rău astmatic.

Ca reacţii adverse apar:

• palpitaţii

15

• ameţeli

• dureri precordiale

Se administrează şi sub formă de aerosoli (0,5-1 ml la 3 ore). Se

folosesc şi flacoane prevăzute cu dozimetru.

ASTMOFUG - sirop, se administrează ,,per os" cu linguriţa (3

linguriţe pe zi)

ALBUTEROL 0,5 mg sau SALBUTAMOL 0,1-0,2 mg - se

administrează sub forma de aerosoli, în inhalaţie (pulverizare orală 1-2

pufuri).

BEROTEC (FENOEROL) se găseşte sub formă de spray, are efecte

asemănătoare cu SALBUTAMOL-ul

CORTICOTERAPIA PREDNISON - o tabletă pe zi (5 mg) administrată oral

SUPERPREDNOL - o tabletă pe zi (0,5 mg) administrată oral

Produse retard: SINACTENRETARD 1 mg la 7-15 zile administrată per os

În tratamentul corticoterapiei, doza totală trebuie administrată

dimineaţa, fiind preferat tratamentul discontinuu (la 2-3 zile) şi

corticoterapia-retard sau în aerosoli.

În general, corticoterapia trebuie rezervată formelor grave:

tratamentul continuu se va temporiza, se vor folosi doze minime: 30 mg pe

zi Prednison ca tratament de atac, 5 mg pe zi ca tratament de întreţinere.

EXPECTORANTE ŞI MUCOLITICE

BISOLVAN - comprimate 3/zi

MUCOSOLVIN

Soluţii pentru inhalaţii (2 ml *3/zi)

Tratamentul de fond Se urmăreşte combaterea factorilor infecţioşi, alergici şi a

bronhospasmului.

Tratarea infecţiei bronşice se face cu:

16

• sulfamide - Biseptol 2*2 tablete pe zi

• antibiotice-Ampicilină, Tetraciclină, Oxacilină

Fizioterapia şi termoterapia aplicate în staţiuni cu climat favorabil de

recuperare a astmaticilor datorită numărului redus de alergeni din atmosferă:

Govora, Slănic Moldova, Slănic Prahova.

Corticoterapia de întreţinere face parte din tratamentul de fond.

TRATAMENTUL UNOR FORME PARTICULARE DE

ASTM

• ASTMUL CU DISPNEE PAROXISTICĂ: simpatico-mimeticele

trebuie evitate, pericolul de abuz fiind prea mare. Miofilinul administrat

intravenos poate combate dispneea dar nu previne crizele

• ASTMUL CU DISPNEE CONTINUĂ: corticoterapia rămâne

medicaţia de elecţie. Sistează crizele de 24 de ore.

• STAREA DE RĂU ASTMATIC - hemisuccinat de hidrocortizon

(HHC) în doză iniţială de 25-100 ml intravenos, urmat de perfuzii cu

200-400 mg pe zi cu soluţii de glucoză 5 %.

Tratamentul parenteral trebuie să fie cât mai scurt, urmărindu-se

scoaterea bolnavului din criză. Ca doză de întreţinere 5+10 Prednison, cu

tratament de protecţie (K, Ca, antiacide, regim desodat).

Se administrează de la început oxigen 2-4 l/minut, pe sondă nazală,

intermintent.

Tot în starea de rău astmatic se mai administrează:

• Antibiotice: Tetracilină, Ampicilină

• Fluidifiante ale secreţiilor bronşice

• Substituţie de lichide 2-3 l/24 ore, sub controlul presiunii

venoase

17

• Diazepam 5-10 mg - acţionează anxiolitic şi sedativ, fără a

deprima centrul respirator.

În urma aplicării unui tratament eficace se poate obţine la unii bolnavi

o ameliorare evidentă, nu numai a crizelor de dispnee ci şi a

hiperreactivităţii bronşice.

18

CAPITOLUL III

ÎNGRIJIRI GENERALE ŞI SPECIALE LA

PACIENŢI CU ASTM BRONŞIC

ÎNGRIJIRI GENERALE:

1. Asigurarea condiţiilor de mediu:

- saloanele trebuie să fie luminate intens şi permanent să fie prevăzute

cu terase, temperatura optima 19°C

- ventilaţia saloanelor trebuie sa fie optimă

- se va asigura un mediu calm, liniştit

- curăţenia să se facă zilnic cu substanţe dezinfectante folosindu-se

cârpe umede şi aspiratoare

- dezinfecţia trebuie făcută curent şi terminată la plecarea bolnavului

din spital.

2. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

- se monitorizează: tensiunea arterială, pulsul, respiraţia, temperatura,

diureza, scaunele şi notarea valorilor obţinute în Foaia de Observaţii

Se urmăreşte:

- temperatura

- culoarea şi integritatea mucoaselor şi tegumentelor

- respiraţia

- caracterul tusei

19

- expectoraţia

- pruritul

- numărul şi consistenţa scaunelor

- culoarea şi cantitatea de urină

- edemele

- aportul de lichide

- greutatea corporală

- modificări ale comportamentului (somnolenţă, oboseală, anxietate,

depresie)

- asigurarea odihnei

- interzicerea alcoolului şi tutunului

3. Pregătirea pacientului pentru investigaţii

Se face pregătirea fizică şi psihică pentru următoarele investigaţii şi

însoţirea pacienţilor:

- bronhografia

- spirografia

- spirometria

- spiroergografia

- analiza gazelor

- teste farmacodinamice : testul bronhodilatator

testul bronhoconstrictor

- măsurarea PEF-ului la domiciliu

- electrocardiograma

- radiografia toracică

- ecografii abdominale

- teste cutanate

- examene de laborator: spută, sânge, urină

4. Asigurarea regimului igieno-dietetic:

- în perioada febrilă regim hidric bogat în vitamina C

- când febra scade se administrează o dietă hipercalorică uşor digerabilă

20

brânză de vaci, ceai neîndulcit, legume, lapte, carne albă, fructe

- se evită grăsimile de origine animală

- regim desodat în perioada tratată cu corticoizi

- aport suficient de lichide 2-3 l/zi

- bolnavii cu expectoraţie fetidă înainte de masă îşi vor face toaleta

cavităţii bucale cu subsanţe dezodorizante (apa de gură)

5. Toaleta bolnavului se face în funcţie de starea generală ferit de curenţi de

aer. Schimbarea lenjeriei de corp se va face imediat ce bolnavul transpiră

abundent. Tegumentele se sting cu alcool mentolat şi se pudrează cu talc

pentru prevenirea escarelor

Educaţia sanitară a bolnavului se va face pentru a se folosi scuipători, batiste

de unică folosinţă şi respectarea regulilor de igienă.

6. Administrarea tratamentului:

La indicaţia medicului se administrează:

- antiinflamatoare

- bronhodilatatoare

- expectorante

- antibiotice după antibiogramă

- simpaticomimetice

- oxigenoterapie

Se respectă regulile de administrare a medicamentelor:

- orarul

- doza şi calea de administrare

ÎNGRIJIRI SPECIALE Asistenta medicală va instrui bolnavul să evite factorii declanşatori ai

crizei de astm bronşic, trebuie identificaţi in mod individual la toţi bolnavii

astmatici deoarece sunt diferiţi de la un pacient la altul.

Factori ce pot determina apariţia crizei de astm bronşic:

- factori cauzali: alergeni, medicamente, sensibilizanţi profesionali

21

- infecţii respiratorii virale: rinite , faringite, sinuzite

- efortul fizic şi hiperventilaţia

- alimente (coloranţi şi aditivi)

- factori emoţionali

Asistenta medicală va cunoaşte semnele şi simptomele din criza de A.B.

şi până la venirea medicului va administra:

- bronhodilatatoare spray 2 pufuri la nevoie

- simpaticomimetice: corticoid inhalator

- oxigenoterapie

- miofilinul se administrează în criză i.v. lent pentru prevenirea

tulburărilor de ritm

- bolnavul trebuie sa adopte o poziţie pentru uşurarea respiraţiei:

semişezând sau ortopnee

- supravegherea psihicului bolnavului are o mare importanţă deoarece

lipsa de O 2 deranjează psihicul acestuia dând anxietate, depresie, stare

de agitaţie

Asistenta medicală:

- trebuie să stabilească un plan de execuţie a gimnasticii respiratorii

recomnadat de medic

- va informa pacientul de caracterul cronic al bolii, care poate fi

stăpânită printr-o terapie corectă şi controlată

- trebuie să observe condiţiile de exacerbare a bolii şi îndepărtarea lor

- ajută pacientul pentru satisfacerea nevoilor fundamentale

- administrează tratamentul prescris şi urmăreşti efectele secundare:

tahicardie, aritmie, greaţă şi vărsături

- monitorizează funcţiile vilate la 15 minute

- asigură hidratare corespunzătoare pentru fluidificarea secreţiilor

- educă pacientul in în vederea:

- modului de administrare a tratamentului la domiciliu

22

- respectarea regimului alimentar prescris

- evitarea factorilor care produc criza de A.B.

- modul de întreţinere şi utilizare a aparatului pentru aerosoli la domiciliu

- necesitatea curelor climaterice în special salive

- regim de viaţă echilibrat şi gimnastică respiratorie

- toaleta cavităţii bucale după expectoraţie

23

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA CAZURILOR A, B, C

PREZENTAREA CAZULUI A

1. INTERVIU: NUME - M

PRENUME - G

VÂRSTA - 65 ani

SEX - Bărbătesc

DOMICILIUL - localitatea Năsăud. Jud. Bistriţa-Năsăud

OCUPAŢIE - pensionar

RELIGIE - ortodox

GREUTATEA - 82 kg

ÎNĂLŢIMEA - 1.78 m

STARE CIVILĂ - căsătorit

2. MOTIVELE INTERNĂRII :

- Dispnee expiratorie cu ortopnee

- Tuse cu expectoraţie mucoasă

3. ISTORICUL BOLII : Bolnav cunoscut cu astm bronşic infecto-alergic cu crize repetate, se

internează în prezent pentru dispnee expiratorie, tuse cu expectoraţie sero-

mucoasă, ortopnee. Bolnavul a prezentat numeroase remisiuni bronşice cu evoluţie spre

BPOC şi de aproximativ 10 ani, episoade de decompensare cardiacă dreaptă

cu tulburări de ritm cardiac. În noiembrie 2004 a prezentat semne de

insuficienţă miocardică, stadiu cronic cu localizare antero-septală şi

24

inferioară şi dispnee continuă.

Prezintă edeme la membrele inferioare. Sa instituit tratamentul de urgenţă

cu: Miofiline, HHC, oxigen, cu evoluţie favorabilă. Se internează în prezent

pentru diagnostic şi tratament. 4. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE SI

PATOLOGICE : - Astm bronşic infecto-alergic

- BPOC - Cord pulmonar cronic decompensat

- Sechele de infarct de miocard inferior şi anteroseptal 5. ANTECEDENTE HEREDO - COLATERALE : - Mama - astm bronşic - 3 copii aparent sănătoşi 6. CONDITII DE VIAŢA SI MUNCĂ :

Fost muncitor la fabrica de lemn ( inhalare de praf). În prezent

locuieşte împreună cu soţia intr-un apartament cu 2 camere. 7. COMPORTAMENT FAŢĂ DE MEDIU: Nu consumă tutun, cafea, alcool. 8. EXAMEN OBIECTIV: Stare generală - alterata Stare de nutriţie - inapetenţă Stare de constienţă - păstrată Facies - normal Tegumente - uşor cianotice perinazal şi perioral Mucoase - normale Ţesut adipos - bine reprezentat Sistem ganglionar - repalpabil Sistem muscular - normoton

- normokinetic - normotrof

Sistem osteo-articular - aparent integru Aparat respirator :

- Torace uşor dilatat - dispnee expiratorie cu ortopnee- Raluri sibilante - Tiraj intercostal şi subclavicular şi tuse frecventă Aparat cardio-vascular : - ortopnee

25

- şoc apexian in spatiul V intercostal - zgomate cardiace normale - puls 90b/min. - TA - 150/90mmHg Aparat digestiv : - inapetenţă - cavitate bucală - normală - faringe - uşor congentiv - ficat, splină, pancreas şi căi biliare - nepalpabile - abdomen suplu mobil cu respiratia - tranzitul şi frecvenţa scaunelor - constipaţii Aparat uro - genital : - loje renale nedureroase - mictiuni fiziologice S.N. ,endocrin , organe de simţ : - cefalee - motilitate normală - sensibilitate normală - reflexe cutanate prezente - reflexe osteotendinoase prezente bilateral - tulburari sfincteriene - absente - nervi cranieni normali clinic 9. EXPLORĂRI :a) Analize de laborator :Data Felul analizei Mod de prelevare Valori bolnav Valori normale15.01.2014

HematologieH.B Prin puncţie

venoasă se recoltează 2 ml de sange cu anticoagulant

109 % 12 – 16 g %H.T 40 % 36- 46 %Leucocite 7.000 / mm³ 4.000- 8.000 /

mm³PN 57 % 65 %M 9 % 6- 7 %L 21 % 25- 28 %VSH Prin puncţie

venoasă fără stază se recoltează 1.6 ml sânge pe 0.4 ml anticoagulant strartul de Na 3.8%

7 mm/ 1h 5 – 25 mm / 1h

BiochimieSumar de urină Se recoltează

dimineaţa prima urină

Glucoză –absentAlbumină – absent

Glucoză- absentAlbumină - absent

b) Examene paraclinice: Rx:

26

- leziuni ale bronhiilor ECK - ritm sinusal 64 c/s Ecografie abdominală: - ficat cu structură omogenă, hiperflectogenă - pancreas, rinichi, splină - normal ecografic Spinogramă: - CV - 80% - VEMS - 68.2% - IT - 76%

TABEL CU NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON

Nr crt

Nevoia Manifestări de dependenţă

Sursa de dificultate

1. N. de a respira şi a avea o bună circulaţie

Dispnee respiratorie; tahicardie cu polipnee; tiraj intercostal şi subclavicular, obstrucţia căilor respiratorii; tuse frecventă

Hiperalergie ; edemul mucoasei bronşice; hipersecreţie de mucus; scăderea capacităţii de expansiune pulmonară

2. N. de a bea şi a mânca Inapentenţă Dispepsie gastrică ; intoleranţă pentru alimente condimente

3. N. de a elimina Constipaţie cu meteorism abdominal; scăderea diurezei

Tranzit încetinit; imposibilitatea exerciţiului fizic

4. N.de a se mişca şi a păstra o bună postură

Dificultate în adoptarea unei poziţii comode

Anxietate; scăderea capacităţii de expansiune pulmonară

5. N.de a se odihni Insomnii; somn agitat şi treziri frecvente

Hipoxie cerebrală; dispnee expiratorie anxietate

6. N.de a se îmbrăca şi dezbrăca

Dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca

Durerea

7. N.de a fi curat şi a avea tegumente protejate

Tegumente cianotice; edeme Boala

8. N.de a păstra temperatura corpului în limite normale

Tegumentele sunt reci Boala

27

9. N.de a evita pericolele

Anxietate, iritabilitate Frica de moarte

10. N.de a comunica Pacientul acceptă cu greu boala, izolare

Perceperea bolii ca pe o pedeapsă

11. N.de a se realiza Dificultate în a-şi îndeplini rolul social

Anxietate, durere

12. N.de a se recrea Incapacitate în efectuarea activităţilor recreative

Starea depresivă

13. N.de a învăţa Diminuarea concentrării Lipsa de informare; anturaj necunoscut

14. N.de a-şi practica religia

Dificultatea de a practica activităţi religioase

Spitalizare

TABEL CU MEDICAŢIA PRIMITĂ

MEDICAMENTMOD DE

PREZENTAREMOD DE

ADM.DOZA

ADM./ZIMOD DE ADM. LA PACIENT

EFECTE SECUNDARE

1. Ventolin SPRAY Inhalaţii 4-6 pufuri / zi

1-2 pufuri x 3/zi

2. Miofilin Fiole IV 2 fiole/zi 10 fiole/zi lent

3. Aspacardin Cp Per os 1-2 cp/8-10 h

2 cp/8h

4. Brofimen Cpr Per os 8-16 mg/zi 1cpr x3/zi5. Fenobarbital Cp Per os 1 cp 1 cp seara la

culcare6. Furosemid Fiole IM 2 fiole/zi 1 x 2 fiole/zi7. Oxigenoterapie Prin sondă

nazo-faringiană

6-8 l / minut 6-8 l/ minut

PLAN DE ÎNGRIJIRE: CAZUL A

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii autonome şi delegate

Evaluare

15.01.2014

Dispnee paroxistică cu

-Reducerea lipsei de aer

-Asigur pacientului poziţie semişezând.

Stare generală alterată

28

respiraţie şuierătoare

-Aerisesc camera si asigur temperatura optimă de 19°C. -Administrez oxigen 4-6 l/minut.

TA = 130/70 mmHg P = 90 b/min T = 36.5°C Polipnee - 25 r/min Criza cedează după administrarea medicamentelor: -eliminare uşoară a sputei

Anxietate, instabilitate, frica de moarte iminentă

-Liniştirea pacientului

-Explic pacientului mecanismul bolii. -Supraveghez permanent pacientul comunicând permanent. -Mă exprim clar şi ascult opiniile

16.01.2014Tuse cu expectoraţie perlată şi obstrucţia căilor respiratorii

-Favorizarea expectoraţiei

-Asigur pacinetului un aport crescut de lichide călduţe pentru fluidificarea secreţiilor -Administrez la indicaţia medicului bronhodilatatoare, expectorante.

Favorabilă

Insomnii, somn agitate si treziri frecvente

- Pacientul să preyinte un somn linistit

- Învaţ pacientul să-şi respecte permanent orele de somn.- Învaţ pacientul exerciţii de relaxare- Administrez la indicaţia mediculi Fenobarbital

17.01.2014

Cianoză periorală şi perinazală

-Pacientul să diminueze cianoza

- Învaţ pacientul exerciţii de respiraţie- Administrez O2 2-4 l/h -Administrez medicaţia recomandata.

Favorabilă cu diminuarea cianozei

Constipaţii cu

meteorism abdominal

- Pacientul să aiba scaun de consistenţă normală

-Asigur un regim bogat în fibre alimentare. -Ofer pacientului lichide.

Favorabilă cu eliminarea scaunului

29

-Efectuez masaj abdominal pentru mărirea pristalismului -Administrez la indicaţia medicului laxativ.

Gust amar în cavitatea bucală datorită medicaţiei

-Pacientul să nu mai prezinte gust amar

-Efectuez igiena cavităţii bucale. -Clătesc gura bolnavului cu soluţie odorizantă (apă de gură)

Dispare senzaţia de gust amar

18.01.2014Stare de rău astmatic.

-Prevenirea hipoxiei. -Liniştirea pacientului.

-Asigur un mediu calm şi de siguranţă pacientului. -Supraveghez permanent pacientul. -Administrez O2 2-4 l/h -Administrez medicaţia pentru starea de rău astmatic: corticoterapie inhalatorie, bronhodilatatoare şi antihistaminice

Favorabilă cu ameliorarea starii de rău astmatic

Retenţie hidrosalină cu scăderea diurezei şi apariţia echemelor D = 1 l/24 ore

-Corectare -Asigur regim desodat -Administrez la indicaţia medicului Furosemid

Reducerea edemelor Diureză = 1.5 l /24 h

19.01.2014Dispepsiei gastrică

Combaterea dispepsiei

-Asigur regim de cruţare gastro-biliar cu eliminarea limentelor colecistokinetice

Diminuarea dispepsiei Gastrice

30

Vertij Pacientul să nu mai prezinte vertij

-Asigur pacientului un mediu de siguranţă. -Însoţesc pacientul când vrea să se ridice. -Învăţ pacientul să se ridice brusc din pat şi să stea în poziţie şezând câteva minute înainte de a se ridica.

Pacientul prezintă o stare mai bună

CAZULUI B 1. INTERVIU:

NUME: F

PRENUME: S

VÂRSTA: 50 ani

SEX: masculin

DOMICILIUL: loc.Năsăud, Jud. Bistriţa- Năsăud

OCUPAŢIA: pensionar

RELIGIA: ortodox

GREUTATEA: 68 kg

ÎNALTIMEA: 1.65 m

STARE CIVLĂ: căsătorit

2. MOTIVELE INTERNĂRII:

Dispnee expiratorie

Tuse cu expectoraţie moco-purulentă

Anxietate, transpiraţii reci

3. ISTORICUL BOLII:

31

Debut insidios la vârsta de 11 ani cu dispnee de efort, tuse uscată,

rinoree, senzaţii de nas înfundat strănut, simptome ce au debutat după băi

reci în apă de munte. A fost internat în spitalul de pediatrie dar nu s-a putut

pune diagnosticul de astm bronşic. După a fost diagnosticat cu astm bronşic

(teste cutanate pozitive: praf, polen, spray). Crizele apar la efort fizic mare ,

stres psihic şi după miroze pulmonare. În anotimpurile reci şi umede prezintă frecvent viroze pulmonare şi

crize de astm bronşic: ziua 2-3 crize iar noaptea 2 crize/pe săptămână de

aproximativ 4 ani:

Tratament urmat:

- Miofilin fiole şi capsule

- HHC fiole în crize

- Prednison 3 cp/zi cu reducerea la un comprimat la 5 zile 4. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI

PATOLOGICE: Rujeolă - 6 ani

Hepatită virală A - 7 ani

Astm bronşic alergic şi apoi infecto-alergic

Pneumonie bazală stângă 5. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE Tata - ciroză hepatică, arteriopatie membre inferioare 6. CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:

Fost muncitor (rectificator) piese auto, în prezent pensionar. Locuieşte

împreună cu soţia şi 2 copii într-un apartament de 3 camere. 7. COMPORTAMENT FAŢA DE MEDIU: Nu consumă tutun, alcool şi cafea.

8. EXAMEN OBIECTIV:Stare generală - alterată

Stare de nutriţie - inapetenţă

Stare de conştienţă - păstrată

32

Facies - simetric

Tegumente - palide

Mucoase - normale

Fanere - normal implantate

Ţesut adipos - bine reprezentat

Sistem ganglionar - nepalpabil

Sistem muscular -normoton

-normotrof

-normokinetic Sistem osteo-articular -aparent integru

Aparat respirator:

- excursii costale normale

- torace normal conformat

- tiraj intercostal

- raluri crepitante

- tuse productivă perlată

- 26 r/min. - polipnee Aparat cardio-vascular:

- soc apexian in spatiul V inercostal - zgomote cardiace normale - puls - 100 b/min

- TA - 140/80 mmHg Aparat digestiv:

- inapetenţă

- cavitate bucală normală - faringe şi amigdale normale

- ficat, splină, pancreas, cai biliare - nepalpabile - abdomen suplu mobil cu respiraţia

- tranzitul şi frecvenţa scaunelor: constipaţie

33

Aparat uro-genital:

- loje renale nedureroase

- micţiuni fiziologice Sistem nervos, endocrin, organe de simţ:

- cefalee

- motilitate normală

- sesibilitate normală

- reflexe cutanate prezente

- reflexe asteo-tendinoase prezente bilateral

- tulburări sfincteriene - absente

- nervi cranieni normali clinic 9. EXPLORĂRI: a) Analize de laborator:

- eozinofilele sunt crescute în A.B. - se găsesc în sânge în formula leucocitară şi în spută

Data Felul analizeiMod de prelevare Valori bolnav Valori normale

20.01.2014

HematologieSe recoltează prin puncţie venoasă 2 ml sânge pe anticoagulant EDTA c1%

10.1 g % 12-16 g %

HB 36 % 36-46 %

HT 3.900 / mm³ 4.000-8.000 mm³

Leucocite

PN 43 % 65 %

M 6 % 6-7 %

L 41 % 25-28 %

Eozinofile 7 % 0.5-1 %

VSHPrin puncţie venoasă se recoltează fără stază venoasă 1.6 ml sânge pe 0.4

5 mm / h 5-25 mg %

34

anticoagulant citratul de Na 3.8%

Biochimie

FibrinogenPrin puncţie venoasă se recoltează 4-5 ml de sânge cu 0.4 ml florură de Na sau heporină

500 mg % 200-400 mg %

b) Explorări paraclinice - RX - leziuni ale bronhiilor şi ale musculaturii bronşice - ECK - ritm sinusal 100 c/s - Ecografie abdominală: ficat cu structură omogenă uşor hipernflatogenă,

pancreas, rinichi, splină - normal ecografic Spirogramă:

- CV = 78% - VEMS = 65.2%

- IT = 79 %

TABEL CU NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON Nr. Crt Nevoia Fundamentală Manifestări de dependenţă Sursa de dificultate

1.N.de a respira şi a avea o bună circulaţie

Dispnee respiratorie; secreţie

mucopurulentă

Hiperalergie; edemul mucoasei bronşice; hipersecreţie de mucus

2.N.de a bea şi a mânca

Inapetenţă Dispepsie gastrică; intoleranţa pentru alimente condimentate

3.N.de a elimina Hipersecretie bronsica Dispnee expiratorie;

edemul mucoasei respiratorii

4.N.de a se mişca şi a păstra o bună postură

Dificultate în adoptarea unei poziţii comode

Anxietate; scăderea capaci-tăţii de

35

expansiune pulmonară

5.N.de a se odihni Insomnii; somn agitat şi

treziri frecvente

Hipoxie cerebrală; dispnee expiratorie anxietate

6.N.de a se îmbrăca şi dezbrăca Dificultate în a se imbrăca şi

dezbrăca Durerea

7.N.de a fi curat şi a avea tegumente protejate

Tegumente cianotice Boala

8. N.de a păstra temperatura corpului în limite normale

Tegumentele sunt reci, cianotice

Boala

9. N.de a evita pericolele Anxietate, iritabilitate Frica de moarte iminentă

10. N.de a comunica Pacientul accept cu greu boala, izolare

Perceperea bolii ca pe o pedeapsă

11. N.de a se realiza Dificultate în a-şi îndeplini rolul social

Anxietate, durere

12. N.de a se recrea Incapacitate în efectuarea activităţilor recreative

Starea depresivă

13.N.de a învăţa Diminuarea concentrării Lipsa de informare;

anturaj necunoscut

14.N.de a-şi practica religia Dezinteres faţă de nevoile

sale spiritualeSpitalizare

TABEL CU MEDICAŢIA PRIMITĂ Nr crt Medicament Mod de

prezentare

Mod de adm. Doza de

adm. Pe

zi

Mod de

adm. la

pacient

Efecte

secundare

1. Berotec Spray Inhalaţie 4-6 pufuri 1-2 pufuri /

36

/ zi 3/ zi

2. HHC Fiole 50 mg Injectabil i.v. 50 mg/zi 2 X 2 / zi

3. Miofilin Fiole Injectabil i.v. 2 fiole /

zi

1X 2 / zi

4. Fenobarbital Comprimate Per os 1 cp /4h 1 cp/zi

5. Cloedelazin Drajeuri Per os 3 dr/zi 1x3 dr/zi

6. Tetraciclină Capsule Per os 50 mg/kg

corp/zi

1 x4/zi

7. Ketotifen Comprimate Per os 1 mg

x2/zi

1 cp seara

8. Algolcamin Fiole i.v. 1x4/zi 1 la nevoie

PLAN DE INGRIJIRE: CAZUL B Problema Obiective Intervenţii autonome şi

delegate Evaluare

20.01.2014Dispnee paroxistică cu respiraţie şuierătoare

- Reducerea lipsei de aer -Asigur pacientului un mediu calm, liniştit -Aşez pacientul în poziţie semişezând -Administrez 02 4-6 l/min.

Favorabilă

Inapetenţă -Pacientul să-şi recapete apetitul

-Asigur mese mici cantitativ şi la intervale scurte de timp -Ofer pacientului lichide şi vitamina C -Supraveghez pacientul în timpul servirii mesei

Favorabilă

Subfebrilitate 38°C -Scăderea febrei - Menţinerea în limite normale

-Administrez lichide călduţe -Aerisesc camera şi-iasigur temperatura 19°C -Administrez algolcamin I.M -Aplic comprese umede pe fruntea pacientului -Monitorizez

-Favorabilă cu scăderea temperaturii-TA - 130/80 mmHg -R - 16 r/min. -T - 37°C După 1 oră

36.8°C

37

funcţiile vitale şi votez în F.O.

Tuse cu expectoraţii perlată aderentă

- Favorizarea expectoraţiei

-Aerisesc camera -Administrez medicaţia cu expectorante -Învăţ pacientul să scuipe în batistă de unică folosinţă sau în scuipătoare

- Staţionară

Recoltare sputei pentru examenul bacteriologic şi citologic

-Invăţ pacientul să- şi recolteze sputa de dimineaţă înainte de spălarea pe dinţi -Instruesc pacientul să strângă numai spută nu şi resturi alimentare sau salivă

Pregătesc 2 recipiente, 2 cutii Petri una pentru examenul bacteriologic şi a doua pentru examenul citologic

-Recoltare corectă

21.01.2014

Durere în

hipogastru

-Combaterea durerii -Ofer pacientului regim de cruţare gastrică şi hepatobilară

-Durerea diminuează în urma regimului

Cefalee şi vertij -Combaterea durerii -Comunic cu pacientul pentru aflarea cauzei pentru cefalee -Învăţ pacientul să se odihnească în perioada dintre crize -Administrez la indicaţia medicului

Favorabilă

22.01.2014

Greaţă şi vărsături 2 vărsături alimentare

-Pacientul să nu mai prezinte greţuri şi vărsături

-Administrez mese mici cantitativ -Administrez tratamentul greţurilor la indicaţia medicului

-Favorabila cu diminuarea greturilor si absenţa vărsaturilor

Tulburarea ciclului somnului

Pacientul să doarmă normal

-Învăţ pacientul să-şi respecte orele de somn -Administrez la indicaţia medicului

- Favorabilă

23.01.2014Dispnee cu expiraţie prelungit

-Prevenirea crizelor -Supraveghez pacinetul şi-i monitorizez funcţiile

-Stare uşor alterată • puls 100/accelerat

38

şi constricţie toracică

vitale -Administrezantiinflamatoare pentru prevenirea crizelor de astm bronşic: -Administrez i.v. lent ½ fiolă Miofilin + HHC perfuzabil

• respiraţie tahipnee >25 r/min. -HTA - 90/60 mmHg -criza cedează-pacientul prezintă o satre de bine R = 19 r/min TA = 11/70 mmHg, P = 85 b/min

Vertij -Diminuarea vertijului -Învăţ pacientul să nu facă mişcări bruşte -Însoţesc şi ajut pacientul pentru satisfacerea nevoilor

-Evoluţie staţionară

Dispepsie gastrică -Combatere -Administrez regim hiposodat şi de cruţare gastrică -Explic pacientului importanţa regimului alimentar sănatos în stăpânirea bolii

-Dureri gastricediminuante

24.01.2014

Cianoză periorală şi perinazală Tegumente palide

-Prevenirea crizelor -Liniştirea pacientului

-Supraveghez permanent pacientul -Îi asigur condiţii de calm şi siguranţă -Administrez tratamentul pentru prevenirea crizei de astm bronsic

-Favorabilă cu diminuarea cianozei

Tulburarea ciclului somnului-insomnie şi oboseală

-Pacientul să doarmă un numar suficient de ore noaptea 8-10 ore -Să prezinte o stare de bine

-Învăţ pacientul să respecte programul orelor de somn -Învăţ pacientul să facă exerciţii de respiraţie şi relaxare în perioadele dintre crize -Administrez la indicaţia medicului un somnifer slab

- Favorabilă

39

PREZENTAREA CAZULUI C1. INTERVIU:

NUME: C

PRENUME: V

VÂRSTA: 56 ani

SEX: masculin

DOMICILIUL: loc.Năsăud, jud.Bistriţa -Năsăud

OCUPAŢIA: salariat - mecanic auto

RELIGIA: ortodox

GREUTATEA: 82 kg

ÎNĂLŢIMEA: 1.79 m

STARE CIVILĂ: căsătorit

2. MOTIVELE INTERNĂRII:

Dispnee expiratorie.

Tuse cu expectoraţie muco-purulentă

3. ISTORICUL BOLII:

Bolnavul diagnosticat cu astm bronşic infecto-alergic la 48 ani, după

dese acutizări bronşice şi pulmonare.

Este diagnosticat cu hipertensiune arterială. Urmează tratament cu

hipazin şi dipiridamol .De două luni acuză: dispnee expiratorie, transpiraţii

reci. Urmează tratament cu Ampicilină, Miofilin, Brofinen.

Simptomotologia nu se amelioreză.

4. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE SI PATOLOGICE:

- Astm bronşic infecto-alergic.

- HTA

5. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE

Soră decedată neoplasm de colon

6. CONDIŢII DE VIATĂ SI MUNCĂ:

40

Locuieşte intr-o casă de 5 camere cu soţia şi copilul are condiţii decente de locuit.

Munceşte 10 ore pe zi intr-un service auto

7. COMPORTAMENT FAŢĂ DE MEDIU:

Neagă consumul de alcool, tutun şi cafea.

8. EXAMEN OBIECTIV:

Stare generală - alterată

Stare de nutriţie - inapetenţă

Stare de conştienţă - păstrată

Facies - faţă suptă. Ochi infundaţi în orbite

Tegumente - palide

Mucoase - normale

Fanere - normal implantate

Ţesut adipos - bine reprezentat

Sistem ganglionar - nepalpabil

Sistem muscular -normoton

-normotrof

-normokinetic

Sistem osteo-articular - aparent integru

Aparat respirator:

- torace normal

- excursii costale simetrice

- dispnee expiratorie

- raluri sibilante

- tuse productivă frecventă

- R = 25 r/min

Aparat cardio-vascular:

- şoc apexian în spaţiul V inercostal

- zgomote cardiace normale- TA - 150/95 mmHg P - 80 b/min.

Aparat digestiv:

41

- inapetenţă - cavitate bucală normală

- faringe - normal

- ficat, splină, pancreas şi căi biliare - nepalpabile

- abdomen suplu mobil cu respiraţia

- tranzitul şi frecvenţa scaunelor - normal Aparat uro-genital:

- loje renale nedureroase

- micţiuni fiziologice S.N. , endocrin, organe de simţ:

- cefalee

- motilitate normală

- reflexe cutanate - prezente

- reflexe osteo-tendinoase - prezente bilateral

- tulburări sfincteriene - absent

- nervi cranieni normal clinic

9. EXPLORĂRI: a) Analize de laborator: Data Felul analizei Mod de

prelevare

Valori bolnav Valori

normale

12.01.2014

Hematologie

HBPrin puncţie venoasă se recoltează 2ml sânge pe anticoagulant EDTA 1%

10.19% 12-169 %

HT 36 % 36-46 %

Leucocite 3.900/mm³ 4.000-8.000/mm³

GR 4.500.000/mm³ 4.000.000 –

5.200.000/mm³

PN 43 % 65 %

M 6 % 6-7 %

42

L 41 % 25-28 %

E 7 % 0.5-1 %

VSHPrin puncţie venoasă fără stază, se recoltează 1,6 ml sânge pe 0,4 ml anticoagulantul citratul de Na 3,8%

5 mm / h 5-25 mm / h

Biochimie

Uree Prin puncţie venoasă dimineaţa pe nemâncate se recoltează 5 ml sânge fără anticoagulant

12.8 g /24 h 6.17 g / 24 h

Creatinina 1.29 /24 h 1-1.16 /24 h

TGP 24 U / I 5-35 U / I

TGO 32 U / I 15-42 U / I

Glicemie Prin puncţie venoasă se recoltează 5 ml sânge cu anticoagulant florură de Na 0.4 ml

107 mg % 75-115 mg %

Fibrinogen 340 mg % 200-400 mg %

Spută pentru

bacteriologie

Pacientul expectorează sputa în cutie Petri

Pneumococ

present

Negativ

b) Explorări paraclinice: Radiografie pulomnară Spaţii intercostale lărgite.

Radioscopie Leziuni ale bronhiilor. Ecografie abdominală

43

Ficat cu structură omogenă. Pancreas, rinichi, splină - normal ecografic. Colecist - torsionat, mărit în volum, fără calculi.

Spinogramă CV - 80% VEMS - 66.4% IT - 79% TABEL CU NEVOILE FUNDAMENTALE DUPĂ VIRGINIA HENDERSON Nr. crt

Nevoia Manifestări de dependenţă

Sursa de dificultate

1. N.de a respira si a avea o buna circulatie

Dispnee respiratorie; secreţie mucopurulentă

Hiperologie; edemul mucoasei bronşice; hipersecreţie de mucus

2. N.de a bea şi a mânca Inapetenţă Intoleranţă pentru alimente condimentate

3. N.de a elimina Hipersecretie bronsica, rinoree

Dispnee expiratorie; edemul mucoasei respiratorii

4. N.de a se mişca şi a păstra o bună postură

Dificultate în adoptarea unei poziţii comode

Anxietate; scăderea capacităţii de expansiune pulmonară

5. N.de a dormi si de a se odihni Insomnii; somn agitat şi treziri frecvente

Hipoxie cerebrală; dispnee expiratorie anxietate

6. N.de a se imbraca si dezbraca Dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca

Durerea

7. N.de a fi curat si a avea tegumente protejate

Tegumente cianotice Boala

8. N.de a păstra temperatura corpului în limite normale

Tegumentele sunt reci, cianotice

Boala

9. N.de a evita pericolele Anxietate, iritabilitate Frica de moarte iminentă

10. N.de a comunica Pacientul acceptă cu greu boala, izolare

Perceperea bolii ca pe o pedeapsă

11. N.de a se realiza Dificultate în a-şi îndeplini rolul social

Anxietate, durere

44

12. N.de a se recreea Incapacitate în efectuarea activită- ţilor recreative

Starea depresivă

13. N.de a învăţa Diminuarea concentrării Lipsa de informare; anturaj necunoscut

14. N.de a-şi practica religia Dezinteres faţă de nevoile sale spirituale

Spitalizarea

TABEL CU MEDICAŢIA PRIMITĂ Nr.crt

Medicament Mod de prezentare

Mod de adm.

Doza adm pe zi

Mod de adm la pacient

Efecte secundare

1. Ventolin Spray Inhalaţii

2-6 pufuri/zi

1 x 3 / zi

2. HHC Fiole I. v. 50 mg/24 h

50 mg/24 h

3. Teotard Capsule Per os 11-23 mg/kg/zi

1 x 2 cps/zi

4. Nifedipin Comprimate Per os 80 mg/zi 1 x 3/zi5. Dexametazonă Fiole i.v. 15 mg/zi În criză6. Ampicilină Capsule I.M 4 g/zi 1x4

cps/zi7. Brofinen Comprimate Per os 8-16 g/zi 1x3/zi8. Diazepam Comprimate Per os 2-10

mg/zi1/zi

9. Metolcopramid Comprimate Per os 2 mg/zi 1-la nevoie

10. Algolcamin Fiole I.M. 500 mg/zi

1-la nevoie

PLAN DE ÎNGRIJIRE: CAZUL C Diagnostic de

nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

12.01.2014

Stare de rău astmatic -Prevenirea hipoxiei -Asigur poziţie semişezând -Liniştirea pacientului

- Staţionară

45

-Administrez la indicaţia medicului i.v. lent HHC+1/5 fiolă de Miofilin

Dispnee paraxistică cu wheezing

-Reducerea lipsei de aer

-Administrez oxigen -Administrez bronhodilatatoareinhalaţii la indicaţia medicului

- Favorabilă

13.01.2014

Anxietate şi teamă de moarte

-Liniştirea pacientului -Supraveghez permanent pacientul -Îl ajut în satisfacerea nevoilor -Monitorizez funcţiile vitale

-TA = 150/90mmHg P = 80 b/min. R = 22r/min T = 38.2°C

Febră T = 38.2° -Scăderea T la limite normale

Ofer pacientului lichide călduţe -Administrez algolcamin I.M la indicaţia medicului

-Favorabilă T = 36.8°C

14.01.2014Tuse cu expectoraţie muco-purulentă

-Favorizarea expectoraţiei

-Asigur pacientului poziţie de menaj postural -Ofer lichide încantitate mare pentru fluidificarea secreţiilor -Administrez la indicaţia medicului taratamentul fluidifiant al secreţiilor brosice

-Eliminare uşoară a secretiilor

HTA cu edeme ale Membrelor inferioare. TA = 160/95 mmHg

-Scaderea TA la limite normale -Diminuarea edemelor

-Asigur pacientului un mediu liniştit de siguranţă -Scad aportul de lichide -Administrez medicaţia prescrisa -Învăţ pacientul să facă mişcare pentru diminuarea edemelor -Monitorizez funcţiile

-După o oră: TA = 140/90 mmHg R = 19 r /min

P = 80 b/min

46

vitale

15.01.2014Durere în hipogastm -Combaterea durerii -Ofer pacientului regim

de cruţare gastrică hepatobilară.

-Durerea diminuează în urma regimului

Cefalee şi vertij - Combaterea durerii -Comunic cu pacientul pentru aflarea cauzei pentru cefalee -Învăţ pacientul să se odihnească în perioada dintre crize -Administrez la indicaţia medicului antalgice

- Favorabilă

16.01.2014Greaţă şi vărsături 3 varsaturi alimentare

-Pacientul să nu mai prezinte greţuri şi vărsături

-Administrez mese mici cantitativ -Administrez tratament greţurilor la indicaţia medicului

- Favorabilă

Tulburarea ciclului somnului

-Pacientul să doarmă normal

-Învăţ pacientul să-şi respecte orele de somn -Administrez diazepam la indicaţia medicului

- Favorabilă

47

CAPITOLUL VDESCRIERE A TREI TEHNICI

DE INGRIJIRE1. MĂSURAREA PEF-ului LA DOMICILIU

Se efectuează cu ajutorul unui dispozitiv simplu numit debitmetru de

vârf sau peak flow-meter. Acest aparat permite măsurarea PEF în timpul

unui expir forţat, parametru care reflectă foarte fidel gradul de obstrucţiei

bronşice. Tehnica înregistrării PEF-ului:

- Poziţia stând relaxat pe un scaun cu aparatul în mâna dreaptă în poziţie

orizontală

- Deplasaţi cursorul în ţia 0

- Trageţi aer adânc în piept

- Lipiţi buzele de piesa cilindrică a aparatului fără ca limba să intre în tub

- Suflaţi aerul cu toată puterea cât mai repede

- Se repetă manevra de trei ori şi dintre acestea se notează pe fişă valoarea

cea mai mare a PEF-ului.

Măsurătorile se fac dimineaţa şi seara la aceleaşi ore şi se înregistrează

pe un grafic dat de medicul de familie sau pneumolog. 2. ADMINISTRAREA OXIGENULUI (OXIGENOTERAPIA)

Scop: terapeutic - îmbogăţirea aerului inspirat cu oxigen în

concentraţii diferite, pe cale inhalatorie, pentru combaterea stării de hipoxie,

în scopul ameliorării concentraţiei de oxigen din sânge. Trecerea oxigenului

de la nivelul pulmonar în sânge este condiţionată de unii factori a căror

alterare determină unle tipuri de hipoxie: anemică - datorită lipsei de

hemoglobină; hipoxică - datorită insuficienţei ventilatorii; histotoxică -

48

datorită blocării fermenţilor respiratori la nivelul celulelor; circulatorie -

datorită tulburărilor de circulaţie. La nivelul ţesuturilor, oxigenul este

utilizat sub forma dizolvată în plasmă, în cantitate de 0.3 ml oxigen la 100

ml sânge. Oxigenoterapia creşte această cantitate dizolvată până la 1.8 - 2.2

ml oxigen la 100 ml sânge, prin administrarea oxigenului la presiunea de o

atmosferă. Indicaţii:

Oxigenoterapia se indică: în hipoxii circulatorii (insuficienţă cardiacă,

edem pulmonar acut, infarct miocardic); în hipoxii respiratorii de diverse

cauze şi grade; stări de şoc; bolnavilor anesteziaţi cu anestezie generală,

până la revenirea stării de conştienţă; bolnavilor cu complicaţii

postoperatorii (hemoragie, tulburări cerculatorii, respiratorii); lăuze şi nou-

născuţi cu suferinţe în oxigenare.

Surse de oxigen: staţie centrală de oxigen; microstaţie; bomba de oxigen

de 300-10.000 l oxigen comprimat la o presiune de 150 atm. Pentru a se

putea administra, presiunea se reglează cu reductorul de presiune

debitmetrul (care indică volumul în litri de oxigen pe minut) şi se umidifică

cu ajutorul barbotorului

Administrarea oxigenului se face cu: sondă sau cateter nazal, ochelari,

mască fără reinhalarea gazului expirat, cort de oxigen.

Sonda nazală se introduce în nară până la faringe. Utilizarea sondei nazale permite evitarea reinhalării aerului expirat, dar o

parte din oxigen se pierde prin expiraţia pe gură. Deoarece expiraţia durează

dublu cât inspiraţia, oxigenul trebuie administrat într-un debit triplu faţă de

cel dorit să fie inspirat.

Prin sondă se administrează un debit de 12 l pe minut.

Cateterul nazal - cateter cu orificii laterale multiple: se introduce în nară

49

până la faringe, schimbându-se de la o nară la alta; se poate introduce şi în

pipa laringiană

Ochelarii pentru oxigenoterapie se fixează după urechi şi au două sonde

de plastic care pătrund în nări. Se recomandă la copii şi la bolnavii agitaţi.

Masca pentru oxigenoterapie (cu inhalarea aerului expirat) se fixează

acoperind gura şi nasul pacientului. Masca permite reinhalarea gazului

expirat, iar pentru facilitarea eliminării CO 2 se foloseşte un balon.

Masca pentru oxigenoterapie (fără reinhalarea gazului expirat) prezintă

un sistem de valve care dirijează fluxul de gaze; este greu suportată de

bolnavi datorită hamului de etanşeitate. Cortul de oxigen nu poate depăşi o concetraţie a oxigenului peste 50%,

realizează o circulaţie deficitară a aerului, ducând la încălzirea pacientului

(se impune răcirea cu gheaţă sau folosirea corturilor cu refrigerator). Efectuarea oxigenoterapiei cu sondă nazală

1. Dezobstruarea căilor aeriene şi asigurarea unei ventilaţii eficiente.

2. Se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus.

3. Se introduce cateterul în nazofaringe cu mişcări blânde, paralele cu

palatul osos şi perpendicular pe buza superioară.

4. Se fixează sonda cu leucoplast.

5. Se fixează debitul de 4-6 l/min.

6. Se va observa bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor. 7. Oxigenul se umidifică înainte de a ajunge la pacient în barbotoare

speciale; neumidificat, oxigenul este iritant pentru mucoasa respiratorie.

8. Se va administra gazul cu intermitenţă şi se va supraveghea debitul. Efectuarea oxigenoterapiei prin mască

1. Se verifică scurgerea oxigenului din sursă.

2. Se pune masca în mâna bolnavului, pentru a-i uşura controlul măştii

şi i se susţine mâna. Debitul oxigenului va fi de 10-12 l/min.

50

3. Se aşază masca pe piramida nazală şi apoi pe gură.

4. Când bolnavul s-a obişnuit cu masca, se aşază cureaua de fixare în

jurul capului.

5. Rezervorul se strânge la inspiraţie şi se umple în expiraţie. Incidente:

Pătrunderea gazului prin esofag duce la distensie abdominală; înfiltrarea

gazului la baza gâtului produce emifizemul subcutanat, datorită fisurării

mucoasei. • Nu se unge cateterul cu substanţe grase: este pericol de explozie şi de

pneumonie.

• Bombele de oxigen se aşază singure, fixate pe un portbutelie,

orizontal, pentru a evita loviturile.

• Oxigenul din butelie nu se foloseşte fără manometru de distribuire. 3. SPIROGRAMA

Pregătirea bolnavului pentru spirogramă:

- bolnavul trebuie să fie în repaus 3-4 ore înaintea examenului, proba se

face dimineaţa pe nemâncate în laboratorul de spirografie, după ce s-a

odihnit jumătate de oră.

- asistenta îi măsoară înălţimea şi greutatea corporală. - racordarea aparatului se face printr-o piesă bucală (sau mască), se

pensează nasul şi se lasă câteva minute ca bolnavul să respire liniştit

obişnuindu-se cu respiraţia în aparat. - înălţimea curbei corespunde inspiraţiei şi se măsoară în cm, iar coborârea

curbei corespunde expirului.

Determinarea volumelor respiratorii se face în felul următor:

- după o respiraţie obişnuită de 20-30 secunde bolnavul este solicitat să

facă un inspir maxim urmat imediat de un expir cu maximă intensitate

pentru CV. - se repetă respiraţia maximală de cel puţin trei ori şi se măsoară cu rigla

51

distanţa dintre extremele curbei, cea mai mare reprezintă valoarea CV

(capacitatea vitală) la care se adaugă valoarea factorului BTSP = 10 %

(temperatură, presiune, saturaţie în vapori de apă). Capacitatea vitală (CV) reprezintă cantitatea de aer expulzat din plămâni printr-o expiraţie forţată după o inspiraţie profundă. Valoarea CV

variază între 3.500-5.000 ml aer şi este în funcţie de vârsta, înălţimea, sexul

şi gradul de antrenament al pacientului. Valorile obţinute la spirograf se

raportează la valorile ideale ale vârstei, sexului, taliei respective, care sunt

calculate după anumite formule sau scoase din tabele standard.

Capacitatea vitală a plămânilor este alcătuită din trei valori:

• Volumul curent (VC)

• Volumul inspirator de rezervă sau aerul complementar (VIR)

• Volumul expirator de rezervă (VER) Volumul curent este cantitatea de aer mobilizat în cursul unei inspiraţii

sau expiraţii de repaus. Valoarea lui este de 500-600 ml.

Volumul inspirator de rezervă este cantitatea de aer care pătrunde în

plămâni în timpul unei inspiraţii forţate. Valoarea lui este de 1.500-2.000

ml.

Volumul expirator de rezervă este cantitatea de aer care nu se mai

poate expulza din plămâni în urma unei expiraţii forţate. Valoarea lui este de

800-1.500 ml.

Valorile se exprimă în litri pe minut. Valorile ideale ale CV variază în

funcţie de vârstă şi sex, între 5-8 litri. Cu spirograful se mai pot măsura

volumele de gaz deplasate pe unitatea de timp - debitul vantilator pe minut

care se obţine înmulţind volumul curent cu frecvenţa respiraţiei. Dintre

acestea sunt: ventilaţia pulmonară/min., debitul respirator maxim (DRM)

indirect, volumul expirator maxim/sec. (VEMS), consumul de oxigen/min.

VEMS este volumul maxim de aer pe acre bolnavul îl poate expira în

52

prima secundă a unei expiraţii forţate şi maxime, după o inspiraţie maximă

Tehnica:

Bolnavul conectat la un spirograf face o inspiraţie maximă, apoi este pus

sa-şi ţină aerul inspirat (apnee), după care face o expiraţie cu maximum de

intensitate şi viteză. Proba se repetă de 3-4ori, lăsând bolnavul să se

odihnească între probe. Înscrierea curbei VEMS-ului se face dând aparatul

la o viteză de derulare a hârtiei de 2-6 cm/sec.

Pentru calcul se alege curba VEMS-ului cea mai mare, se măsoară în cm,

se înmulţeşte cu coeficientul aparatului, la care se adaugă factorul BTPS.

Cifra obţinută reprezintă VEMS care în mod normal este între 2.500-4.000

ml şi reprezintă 80 % din CV. VEMS-ul reflectă gradul de permeabilitate

bronşică şi de elasticitate pulmonară.

Determinarea debitului ventilator maxim direct/min. (acesta oboseşte

bolnavul). Se poate determina carând bolnavul să respire cu efort maxim timp de un minut, de aceea s-a recurs la o formulă de calculare a DRM -

indirect = VEMS*37 până la vârsta de 50 ani şi VEMS*30 peste 50 ani. Se

obţine astfel valoarea debitului vantilator maxim indirect real şi teoretic.î

Capacitatea reziduală funcţională este cantitatea de aer care rămâne în

plămâni. Valoarea este de 1.500 ml.

Capacitatea pulmonară totală reprezintă capacitatea vitală + volumul

rezidual. CP = CV + VR

Indicele Tiffeneau sau indicele de permeabilitate bronşică se calculează

după formula: IT = VEMS*100/CV. Valoarea normală este 70-85 % din

VEMS-ul real.

53

CONCLUZIIla care au ajuns medicii specialişti sunt unele triste: astmul

bronşic este o boală frecventă, subdiagnosticată sau tardiv diagnosticată

(diagnosticul este adesea stabilit de la 3 pâna la 5 ani de la debutul bolii),

ceea ce duce şi la un tratament inadecvat, şi din păcate, este o afecţiune

caracterizată de o tendinţă ascendentă.

Astmul bronşic este o boală cu un debut precoce: 30% dintre cazuri

manifestă simptomele bolii sub vârsta de 1 an, 50% dintre cazuri - sub 2 ani,

iar 80% - sub 5 ani... Ca atare, boala este foarte greu de depistat, mai ales ca

simptomele sale pot "păcăli" uşor parintele vigilent, care consideră că

strănutul, tusea şi respiraţia dificilă pot fi doar consecinţele fireşti ale unei

răceli mai puternice.

Alte cauze care duc la o depistare tardivă a bolii sunt: infecţiile căilor

respiratorii inferioare la vârsta mică, ce mimează simptomele astmului

bronsic, formele atipice de astm, respectiv tuse persistenta, tusea la efort -

este un fapt cunoscut ca marii sportivi ai lumii au dezvoltat un astm bronşic

la efort, pe care il ţin sub control prin medicamentaţie.

La aceste cauze se adaugă si rezerva medicilor de a formula diagnosticul

de astm bronşic de la declanşarea primelor episoade bronhoobstructive,

deoarece, mai mult decât oricine, doctorii ştiu că aceasta este o boală care

nu se vindecă, iar o asemenea veste nu este usor de suportat de către părinţi.

Poate una dintre cauzele cu o importanţă covârşitoare în amânarea unui

diagnostic corect o reprezintă lipsa de informare a pacientului, in special a

parinţilor acestuia, care nu ştiu foarte clar ce înseamna astmul bronşic si

rinita alergica si care sunt manifestările lor clinice.

54

Prof. dr. Dimitrie Dragomir a precizat că astmul bronşic si rinita alergică

reprezintă două afecţiuni subdiagnosticate si tratate insuficient la nivel

mondial, ducând la întârzierea de formulare a diagnosticului. Astfel,

agravarea lor lent progresivă duce la ineficienţa măsurilor de tratament -

arborele bronşic se îngustează foarte mult, inflamaţia devine din ce în ce mai evidentă si mai supăratoare şi foarte puţin sensibilă la tratamentul

bronhoinflamator.

În cazul astmului bronşic, exagerările sunt reversibile la debut, aceasta

fiind una dintre caracteristicile bolii, însă devine o afecţiune din ce în ce mai

dificil de controlat, ducând la ireversibilitatea manifestărilor clinice. Acest

lucru este valabil atât in cazul astmului bronşic, cât şi în cel al rinitei

alergice.

55

56

57