potincu veronica 2

8/3/2019 Potincu Veronica 2

http://slidepdf.com/reader/full/potincu-veronica-2 1/14

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE FINANŢE, BĂNCI ŞI CONTABILITATE

BRAŞOV

„ AVUŢIA NAŢIUNILOR”

ADAM SMITHEditura Universitas

Chişinău, 1992

AUTOR: POŢINCU VERONICA

GRUPA: 295

AN:1

BRAŞOV



2010

Introducere

Cunoscutul economist şi filozof scoţian, Adam Smith, este considerat „părintele” economiei politice moderne mai ales datorită tratatului său „ o cercetare asupra naţiunilor şi cauzelor

avuţiei naţiunilor” (publicat în 1776), tradus în limba română sub titlul „ Avuţia naţiunilor”.

Adam Smith( 1723-1790), gânditor de origine scoţiană, cu multiple preocupări ştiinţifice de

factură filozofică şi economică, s-a format sub influenţa ideilor lui David Hume, fiind bun

cunoscător al enciclopediştilor şi fiziocraţilor francezi. Ca profesor universitar a predat la

Edimbourg două cursuri libere, unul asupra literaturii engleze şi altul asupra economiei

politice. În 1751 este numit profesor de logică la Universitatea din Glasgow, una din cele mai

renumite universităţi ale vremii, urmând ca, ulterior, prin trecerea sa la catedra de filozofie

morală să se ocupe de etică, teologie naturală, jurisprudenţă şi politică. Dintre lucrările

publicate de Adam Smith menţionăm: „Teoria sentimentelor morale”( 1759) dar mai ales

„Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei” (1776), lucrare fundamentală pentru

ştiinţa economică.

În „Avuţia naţiunilor” denumită şi „biblia liberalismului clasic”, Smith a reuşit să

sintetizeze cele mai importante cunoştinţe acumulate până la el în domeniul economic. Dând

dovadă de un înalt spirit critic şi analitic, Adam Smith readuce în discuţie o vastă problematicăeconomică la a cărei soluţionare şi-a adus o contribuţie substanţială. În acest context a făcut

paşi importanţi în definirea mai clară a obiectului şi metodei de studiu ale economiei politice

determinând consacrarea ei drept una din cele mai importante ştiinţe moderne. A creeat un

fundament teoretic mai solid liberei concurenţe şi politicii liber-schimbiste, bazându-se atât pe

studierea materiei şi comportamentului uman, cât şi pe studiul comparativ al diferitelor sisteme

de organizare a economiei, ca şi a diferitelor curente economice dinaintea lui- mercantilismul

şi fiziocraţia. De asemenea, fiziocraţii au avut o influenţă majoră asupra economistului scoţian

deoarece doctrina fiziocrată i-a întărit convingerile în materie de liberalism economic. Smith

parea fi „împrumutat” de la fiziocraţi o serie de idei, cum ar fi cele referitoare la distribuirea

venitului anual între diversele clase sociale. Spre deosebire de fiziocraţi, care exacerbau rolul

agriculturii în cadrul sistemului economic, Adam Smith „s-a aşezat de la început în centrul

2



fenomenelor în punctul cel mai înalt, stabilită mai ales de producerea bogăţiilor care era cea

mai largă şi mai întinsă”.

În „Avuţia naţiunilor” Smith priveşte „universul economic ca un vast atelier creat de

diviziunea muncii, mobilul psihologic al producătorilor reprezentându-l dorinţa de a-şi

îmbunătăţii situaţia economică”. Politica economică este interpretată de Smith nu ca expresie a

unui interes partinic, al unei clase sau alteia ci ca pe expresia „interesului cel mai general al

comunităţii”. Astfel el oferă o analiză intercorelată a agriculturii, industriei şi comerţului.

Lucrarea conţine şi patru maxime formulate de Adam Smith care trebuie luate în

considerare atunci când se discută despre impozit:

1. Trebuie ca supuşii fiecărui stat să contribuie, pe cât posibil, la susţinerea statului, în

raport cu posibilităţile lor, adică în raport cu venitul fiecăruia.

2. Impozitul pe care fiecare persoană este obligată să îl plătească trebuie să fie bine precizat şi nu arbitrar. Epoca (adică termenul) de plată, modalitatea şi suma de plată trebuie să

fie clare şi evidente, atât pentru contribuabili cât şi pentru orice altă prsoană.

3. Orice impozit trebuie să fie perceput la timpul şi modul care reies a fi cele mai

convenabile pentru contribuabil ca să-l plătească.

4. Orice impozit trebuie să fie astfel conceput încât să scoată şi să „înstrăineze din

buzunarele” populaţiei cât mai puţin posibil, peste atât cât poate duce în tezaurul public al

statului.„Avuţia naţiunilor” de Adam Smith cuprinde cinci cărţi, dintre care primele două pun

accentul pe teoria economică, iar celelalte trei cărţi evidenţiază aspectele normative pe care le

implică aceasta, inclusiv o serie de comparaţii de istorie economică.

Ideea centrală a lucrării, aşa cum reiese şi din titlul lui, o constituie definirea noţiunii de

„avuţie” sau „bogăţie” a naţiunilor şi analiza factorilor sau forţelor de producţie ce concură la

creerea şi sporirea ei. Adam Smith consideră avuţia naţiunii ca fiind formată din „ totalitatea

bunurilor materiale de care dispune pentru a-şi satisface nevoile şi implicit, în munca anuală a

fiecărei naţiuni care poate produce aceate bunuri.”

Printre numeroasele merite şi piloni de sprijin ale lucrării lui Adam Smith se numără şi

faptul că a formulat ideea după care munca reprezintă izvorul şi măsura valorii de schimb a

tuturor mărfurilor,formulând pentru prima oară teza conform căreia munca este creatoare de

3



valoare în orice ramură de producţie s-ar cheltui şi indiferent de valoarea de întrebuinţare în

care s-ar exprima. A diferenţiat şi munca productivă de cea neproductivă.

CARTEA I „ Despre cauzele perfecţionării forţelor productive ale muncii şi despre

ordine potrivit căreia produsul acesteia este în mod natural distribuit între diferitele clase

sociale”.

Cartea I cuprinde unsprezece capitole în care Adam Smith tratează probleme precum

diviziunea muncii, principiul care dă loc de diviziunea muncii, problema diviziunii muncii care

este limitată de întinderea pieţei, despre originea şi întrebuinţarea bunurilor, despre preţul real

şi preţul nominal al mărfurilor sau despre preţul lor în muncă şi preţul lor în bani, despre părţile

care alcătuiesc preţul mărfurilor, despre preţul natural al mărfurilor şi preţul lor pe piaţă, despresalariul muncii, despre profiturile capitalului, despre salariu şi profit în diferitele utilizări ale

muncii şi capitalului şi despre rata pământului.

Cartea I constituie miezul teoriei elaborate de Adam Smith cu privire la valoare şi la

repartiţie.

Adam Smith afirmă că „munca anuală a oricărei naţiuni constituie fondul care dintr-o dată o

aprovizionează cu toate bunurile necesare şi de înlesnire a traiului, pe care le consumă anual şi

care constau totdeauna, fie în produsul imediat al acestei munci, fie in ceea ce se cumpără cuacest produs, de la alte naţiuni.”

Deci, după cum acest produs, sau ceea ce se cumpără cu el, reprezintă o proporţie mai mică

sau mai mare faţă cu numărul celor care urmează să îl consume, naţiunea va fi mai bine sau

mai slab aprovizionată cu toate bunurile necesare şi de înlesnire a traiului de care duce lipsă.

Acestă proporţie este determinată la fiecare naţiune de două împrejurări: în primul rând de

priceperea, indemânarea şi chibzuinţa cu care e în general înfăptuită munca ei; în al doilea rând

de raportul dintre numărul celor care sunt întrebuinţaţi într-o muncă folositoare şi numărul

celor care nu sunt astfel întrebuinţaţi. Oricare ar fi solul, clima sau întinderea teritoriului unei

naţiuni, abundenţa sau insuficienţa aprovizionări ei anuale depinde desigur, în fiecare caz în

parte, de cele două împrejurări.

Abundenţa sau insuficienţa acestei aprovizionări pare de asemenea să depindă mai mult de

prima decât de ultima din aceste două împrejurări. La popoarele sălbatice de vânători şi

4



pescari, fiecare individ în stare de a muncii este intrebuinţat mai mault sau mai puţin într-o

muncă folositoare şi încearcă să îşi procure, pe cât îi este cu putinţă, bunurile necesare şi de

înlesnire a traiului pentru el însuşi, cât şi pentru cei din familia sau din tribul său, care sunt fie

prea bătrâni, fie prea tineri, fie prea neputincioşi ca să poată merge la vânătoare sau la pescuit.

Asemenea popoare însă, sunt într-o aşa de mare sărăcie încât numai din cauza lipsei sunt

adeseori silite ori, cel puţn se cred uneori silite, ca de-a dreptul să extermine iar alteori să-şi

părăsească copiii nou-nascuţi, bătrânii şi pe cei loviţi de boli grele de lungă durată, lăsându-i

astfel să piară de foame sau să fie sfâşiaţi de fiarele sălbatice.

La naţiunile civilizate şi prospere, dinpotrivă, deşi o mare parte din oameni nu lucrează

deloc şi mulţi dintre aceştia consumă un produs al unei munci de zece, adesea de o sută de ori

mai mare decât ceea ce consumă cea mai mare parte din cei ce lucrează, totuşi produsul intregii

munci a societăţii este atât de mare încât toţi oamenii sunt adesea aprovizionaţi din belşug, iar un muncitor, chiar din categoria cea mai de jos şi mai săracă, dacă este chibzuit şi harnic, poate

să se bucure de o mult mai mare cantitate de bunuri necesare şi de înlesnire a traiului, decât i-ar

fi posibil unui sălbatic să dobândească.

Cauzele acestei perfecţionări a forţelor productive ale muncii şi ordinea potrivit căreia

produsul ei este în mod natural distribuit între diferitele clase şi categorii sociale constituie

subiectul primei cărţi a acestei cercetări.

În analiza valorii, Smith porneşte de la ilustrarea avantajelor diviziunii muncii, îndeosebi pentru cazul manufacturier caracteristic acestui timp, deoarece în accepţiunea sa, sistemul

economic nu poate fi privit decât ca o reţea vastă de interrelaţii dintre producătorii specializaţi

pe obţinerea unui produs şi renumiţi ulterior de „ tendinţa schimbului în natură şi în bani”.

Diviziunea muncii, consideră Smith, derivă din înclinaţia omului de a schimba unele mărfuri

cu altele, deci de a face troc, ea reprezintă „ instituţia” prin care se efectuează, fără forţare şi în

mod natural, cooperarea tuturor membrilor societăţii în vederea satisfacerii, pe cât posibil, a

nevoilor fiecăruia, este adevărul izvor al progresului şi bunăstării. Importanţa diviziunii

muncii, consideră Smith, derivă din: abilitatea lucrătorului lăsat mereu să producă acelaşi fel de

lucru; timpul de lucru redus, ca urmare a evitării trecerii de la o ocupaţie la alta şi investiţiile şi

perfecţionările pe care „ faptul de a fi absorbit într-o singură muncă oarecare le sugerează în

mod natural celor ce o execută zilnic”. Smith nu ignoră însă nici dezavantajele pe care le

presupune diviziunea muncii, relevând chiar şi unele soluţii pentru înlăturarea lor. Atfel se

5



consideră că, exercitând doar un anumit gen de operaţiuni, lucrătorul nu are prilejul de a-şi

exercita inteligenţa şi puterea de invenţie în a găsi mijlocul de înlăturare a unor greutăţi care nu

îi apar niciodată, fiind aferente altor segmente de muncă. El riscă astfel să devină ignorat.

Pentru a înlătura excesul de specializare, Smith propune înfiinţarea şcolilor primare plătite, în

parte, din bugetul statului. Diviziunea mincii însă, după părerea lui Smith, are o serie de limite

precum extinderea pieţei şi acumularea prealabilă a capitalului.

„ Când piaţa este prea mică, scrie Adam Smith, nimieni nu-i încurajat să se consacre în

întregime unei ocupaţii, din cauza imposibilităţii de a schimba tot ceea ce, în produsul muncii

sale, întrece propria lui consumaţie, contra produselor altor oameni de care are nevoie”. Din

această perspectivă, aprecia Smith, numai comerţul cu străinătatea şi coloniile sunt în stare să

sporească avuţia, deoarece vor determina o extindere a pieţei produselor industriale. Prin

urmare, diviziunea muncii determină specializarea lucrătorilor pentru obţinerea în final a bunurilor destinate vânzării-cumpărării pe piaţă, sub formă de mărfuri.

6



CARTEA a- II-a „ Despre natura, acumularea şi întrebuinţările capitalului”

Cartea a doua cuprinde cinci capitole care tratează probleme despre diviziunea capitalului,

despre bani, consideraţi ca o ramură specială a înregului capital al socetaţii sau despre

cheltuielile de întreţinere a capitalului naţional, despre acumularea capitalului sau despre

munca productivă şi munca neproductivă, despre capitalul împrumutat cu dobândă şi despre

diferitele intrebuinţări ale capitalurilor.

În cartea a doua Adam Smith tratează despre natura fondului de capital, despre modul încare acesta se acumulează treptat şi despre diferitele cantităţi de muncă pe care le pune în

mişcare, potrivit diferitelor moduri în care este întrebuinţat.

Oricare ar fi sarea reală de pricepere, îndemânare şi chibzuinţă cu care se efectuează munca

de căte o naţiune oarecare, abundenţa sau insuficienţa aprovizionării ei anuale va depinde, atâta

vreme cât persistă acestă stare, de proporţia dintre numarul celor care sunt întrebuinţaţi anual

într-o muncă folositoare şi de numărul celor care nu sunt astfel întrebuinţaţi.Numarul

muncitorilor folositori şi productivi este pretutindeni în proporţie cu fondul de capitalîntrebuinţat pentru a le da de lucru şi cu felul anume în care el este întrebuinţat în acest scop.

În primul capitol al acestei cărţi „Despre diviziunea capitalului” se prezintă diferitele părţi

sau ramuri în care se împarte, în mod firesc, capitalul unui individ sau al unei societăţi.

În al doilea capitol „Despre bani, consideraţi ca o ramură specială a întregului capital al

societăţii sau despre cheltuielile de întreţinere a capitalului naţional” Adam Smith explică

natura şi funcţiile banilor, consideraţi ca o ramură specială a întregului capital al societăţii.

Rezerva acumulată în formă de capital poate fi întrebuinţată de persoana care o posedă sau

poate fi împrumutată altcuiva.

În capitolul al treilea „Despre acumularea capitalului sau despre munca productivă şi munca

neproductivă” şi capitolul al patrulea „Despre capitalul împrumutat cu dobândă” Adam Smith

examineaza felul în care capitalul acţionează în cele două situaţii.

7



În capitolul al cincelea „Despre diferitele întrebuinţări ale capitalurilor” Adam Smith

tratează asupra diferitelor efecte, pe care le produc direct diferitele utilizări de capital, atât

asupra volumului activităţii economice naţionale, cât şi al produsului anual al pământului şi al

muncii.

CARTEA a-III-a „ Despre creşterea în mod diferit a belşugului la diferite naţiuni”

Cartea a treia are patru capitole în care Adam Smith tratează probleme despre creşterea

firească a belşugului, despre descurajarea agriculturii în veche stare a Europei după căderea

Imperiului Roman, despre creşterea şi dezvoltarea cetăţilor şi oraşelor după căderea Imperiului

Roman şi despre cum a contribuit comerţul oraşelor la propăşirea economică a regiunilor

rurale.Naţiuni destul de înaintate în privinţa priceperii, îndemânării şi chibzuinţei în aplicarea

muncii, au urmat căi foarte diferite în conducerea sau îndrumarea generală a acestei munci. Dar

aceste căi s-au dovedit a nu fi toate deopotrivă de prielnice dezvoltării producţiei sale. Politica

unor naţiuni a dat o încurajare extraordinară activităţii economice săteşti; politica altora a dat o

încurajare activităţii economice orăşeneşti.

Aproape nici o naţiune nu a tratat egal şi imparţial toate felurile de activitate economică.

De la căderea Imperiului Roman, politica Europei a fost mai favorabilă meseriilor,manufacturilor şi comerţului- activităţi ale oraşelor- decât agricultuii- activitate a satelor.

Astfel apar lamuriri cu privire la împrejurările care par a fi introdus şi stabilit această politică

iar aceste lămuriri au fost dezbătute de Adam Smith în capitolele acestei cărţi şi anume:

capitolul întâi- Despre creşterea fireacă a belşugului; capitolul al doilea- Despre descurajarea

agriculturii în vechea stare a Europei după căderea Imperiului Roman; capitolul al treilea-

Despre creşterea şi dezvoltarea cetăţilor şi oraşelor după căderea Imperiului Roman şi capitolul

al patrulea explică „ cum a contribuit comerţul oraşelor la propăşirea economică a regiunilor

rurale.

8



CARTEA a-IV-a „Despre sistemele de economie politică”

Această carte cuprinde nouă capitole în care Adam Smith trateaza probleme precum cele

despre principiul sistemului comercial sau mercantilist, despre restricţii la importul din ţări

străine a acelor marfuri care pot fi produse în ţară, despre restricţiile extraordinare la importul

mărfurilor de aproape toate felurile din acele ţări cu care se presupune că balanţa comercială ar

fi nefavorabilă, despre restituiri, despre prime, despre tratatele comerciale, despre colonii,

concluzii asupra sistemului mercantilist şi despre sistemele agricole sau sistemele de economie politică ce prezintă produsul solului fie ca unicul, fie ca principalul izvor de venit şi de avuţie

al unei ţări.

Deşi poate, aceste procedee (activităţi economice săteşti şi cele orăşeneşti) au fost introduse

la început de interesele particulare şi prejudecăţile anumitor categorii de oameni, fara nici o

consideraţie sau prevedere faţă de urmările lor asuprea prosperităţii generale a societăţii, totuşi

ele au dat prilej la teorii foarte diferite de economie politică, dintre care unele slavesc

importanţa activităţii de la oraşe, iar altele a celei de la ţară. Aceste teorii au avut o influenţăconsiderabilă, nu numai asupra părerilor oamenilor învăţaţi, dar şi asupra feleului de guvernare

a principilor şi oamenilor de stat.

Acestă carte încearcă să lămurescă, pe cât de complet şi de clar, aceste diferite teorii şi

efectele principale pe care ele le-au produs în epoci deosebite şi la diferite naţiuni.

Economia politică privită ca o ramură de cunostinţe ale omului de stat sau ale legiuitorului

îşi propune două scopuri distincte: în primul rând de a procura populaţiei un venit su o

subzistenţă abundentă sau, mai bine zis, de a o face capabilă să îşi procure acest venit sau

subzistenţă abundentă , iar în al doilea rând, de a procura statului sau colctivităţii un venit

suficient pentru serviciile publice. Ea işi propune să îmbogaţească simultan şi poporul şi

suveranul.

9



Creşterea diferită a belşugului, la epoci şi naţiuni diferite, a dat nastere la sistemul comercial

şi sitemul agricol care reprezintă două sisteme diferite de economie politică cu privire la

imbogăţirea popoarelor.

CARTEA a-V-a „Despre venitul suveranului sau al statului”

Cartea a cincea cuprinde trei capitole în care Adam Smith tratează probleme despre

cheltuielile suveranului sau ale statului, despre izvoarele venitului general sau public al

societăţii şi despre datoria publică.

În această carte se arată care sunt cheluielile necesare suveranului sau statului; care dinaceste cheltuieli trebuiesc acoperite de contribuţia generală a întregii societăţi şi care din ele

numai de o anumită parte sau de anumiţi membri ai unei societăţi. Apoi autorul exemplifică

diferitele metode prin care întreaga societate poate fi făcută să contribuie la acoperirea

cheltuielilor ce revin întregii societăţi şi care sunt principalele avantaje şi inconveniente ale

fiecărei metode. În ultimă instanţă sunt prezentate motivele şi cauzele care au determinat

aproape toate guvernele moderne să ipotecheze o parte din acest venit sau să contracteze

datorii şi de asemenea, care au fost urmările acestor datorii asupra bogăţiei reale, asupra produsului anual al pământului şi al muncii societăţii.

10



Dicţionar de termeni economici

1. Avuţie naţională= totalitatea valorilor materiale şi spirituale de care dispune un popor,

o ţară la un moment dat.

2. Marfa= produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării.3. Economie politică= ştiinţă a administrării unor resurse şi mijloace limitate, care

studiază, analizează şi explică comportamentele umane legate de organizarea şi utilizarea

acestor resurse.

4. Concurenţă= rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi,

comercianţi, monopoluri, ţări pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru

clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari.

5. Liber-schimbism= politică economică care reclamă libertatea comerţului, renunţarea lataxele vamale protecţioniste şi neamestecul statului în treburile întreprinzătorilor.

6. Mercantilism= doctrină economică din secolele XV- XVIII, apărută la începutul

dezvoltării capitalismului, conform căreia avuţia statului era identificată cu banii şi cu metalele

preţioase, iar sursa principală a veniturilor era considerată circulaţia mărfurilor.

7. Fiziocraţia= orientare, cu precădere economică, apărută în secolul XVIII în Franţa,

care cotestă intervenţia statului în economie, susţinând că în societatea umană există o „ordine

naturală” care se impune prin evidenţă şi este opusă ordinii artificiale creată prin voinţa

oamenilor şi care susţine că munca agricolă constituie unica sursă de bogăţie.

8. Venitul naţional= indicator macroeconomic al rezultatelor activităţii anuale

reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producţie care participă direct

sau indirect la producţie.

11



9. Diviziunea muncii= împărţie, în cadrul unei întreprinderi, a procesului de creare a unui

produs în mai multe operaţii parţiale, fiecare operaţie fiind efectuată de un muncitor sau de un

grup de muncitori anume specializaţi.

10. Impozitul= plată obligatorie, setabilită prin lege, pe care trebuie să o efectueze

cetăţenii, organizaţiile economice din venitul lor în bugetul statului potrivit anumitor norme de

impunere.

11. Profit= venitul adus de capitalul utilizat într-o întreprindere, reprezentând diferenţa

dintre încasările efective şi totalul cheltuielilor aferente.

12. Piaţa= sferă a circulaţiei mărfurilor; crerea şi oferta de mărfuri.

13. Investiţie= plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc. Cu

scopul obţinerii de profituri.

14. Comerţ= activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vânzare-cumpărare.

15. Primă= sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru

calitatea deosebită a muncii depuse.

16. Salariu= sumă de bani pe care o primeşte o persoană angajată pentru munca depusă

într-o perioadă de timp.

17. Capital= relaţie socială de producţie care presupune existenţa proprietăţii capitaliste

asupra mijloacelor de producţie şi folosirea forţei de muncă drept marfă care creează plusvaloarea; sumă mare de bani investiţi ăntr-o afacere; ansamblu de bunuri posedate în bani

sau în natură.

18. Dobânda= sumă de bani care se plateşte, de obicei în procente, pentru un împrumut

bănesc.

19. Import= totalitatea operaţiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o ţară

mărfuri produse şi cumpărate din alte ţări.

20. Fond de acumulare= parte a venitului naţional pe seama căreia se realizează creşterea

şi perfecţionarea producţiei, se creează rezerve şi se asigură sporirea fondurilor şi rezervelor

materiale din sfera neproductivă.

1. Avuţia naţională a României a decăzut odată cu prăbuşirea comunismului şi cu plecarea

românilor înafară.

12



2. Adam Smith a susţinut ideea conform căreia munca reprezintă măsura valorii de

schimb a tuturor mărfurilor.

3. Adam Smith este considerat „părintele” economiei politice moderne.

4. Pe piaţa locală, întreprinderea Danone este într-o concurenţă acerbă cu întreprinderea

ProdLacta.

5. Adam Smith este cel care a fundamentat teoria politicii liber-schimbiste care este

prezentă şi în zilele noastre.

6. Doctrina economică mercantilistă este prima doctrină economică a cărei obiectiv este

explicarea căilor care duc la îmbogăţirea naţiunii printr-o politică coerentă dar valabilă mai ales

pentru statele atlantice( Spania, Franţa, etc.).

7. Fiziocraţia a susţinut concepţia economică ce avea la bază existenţa unei ordini

naturale, adică forţele productive ale pământului.8. Venitul naţional este un indicator macroeconomic important pentru România deoarece

Comisia Europeană a decis ca acesta să fie utilizat în evaluarea contribuţiilor financiare la

bugetul comunitar.

9. Majoritatea întreprinderilor de producţie folosesc diviziunea muncii pentru ca produsul

final să aibă o calitate înaltă.

10. S-a decis ca impozitul obligatoriu pentru locuinţă să fie integrat în impozitul anual pe

care trebuie să îl plătească cetăţenii la primării.11. Profitul net al întreprinderii S.C. Siebenburg S.R.L. în anul 2009 a fost de 9000 lei.

12. Odată cu integrarea României la Uniunea Europeană, piaţa de desfacere a produselor s-

a extins.

13. Investiţia în România a scăzut dramatic odată cu accentuarea crizei economice.

14. În prezent nu se mai practică comerţul clasic ci comerţul electronic care este în vogă şi

care a prins şi la populaţia din România.

15. Angajaţii unui supermarket nu şi-au primit primele ce trebuiau să le revină cu ocazia

sfintelor sărbători de Paşte.

16. Pentru a nu intra în stare de faliment, o întreprindere atrebuit să reducă salariile

angajaţilor săi.

17. Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată este de minim 200 lei şi poate fi

reprezentat de bani sau în natură.

13



18. Dobânda la creditele acordate de ING au crescut cu 5 procente faţă de anul precedent.

19. România a început , odată cu aderarea sa la UE, să importe cantităţi din ce în ce mai

mari de produse în loc să le valorifice pe cele din producţia internă.

20. Fondul de acumulare al oricărei ţări este format din acea parte a venitului naţional pe

seama căreia se realizează creşterea şi perfecţionarea producţiei.

CUPRINS

Introducere...................................................................................................................1-2

Cartea I.........................................................................................................................3-5

Cartea a-II-a.................................................................................................................6

Cartea a-III-a................................................................................................................7

Cartea a-IV-a................................................................................................................8Cartea a-V-a..................................................................................................................9

Dicţionar de termeni economici....................................................................................10-12

Cuprins..........................................................................................................................13

14

potincu veronica 2

Documents