viata maicutei veronica vol11

8/7/2019 Viata Maicutei Veronica Vol11

1/132

POVESTEA VIETII MELE SI

DESCRIEREAMNASTIRII

VLADIMIRESTI

CUVNT NAINTEAm fost indemnata de mai multi prieteni sa pun pe hrtie ntmplarile

deosebite din viata mea. La nceput ma temeam sa fac aceasta, ca cumva sa fie


2/132

socotita o trufie si ma nchideam n inima mea, zicnd sa le scrie cine o vreadupa trecerea din viata a mea.Dar sporind aceasta dorinta din partea mai multor iubitori de Hristos si pentrua nu ma face nerecunoscatoare milei Maicii Domnului, care mi-a fostpovatuitoare, ridicndu-ma din praful necazurilor, m-am hotart sa povestescca sub epitrafirul duhovnicului meu, toata viata mea, ncepnd din fragedacopilarie, de cnd ma stiu, pna azi cnd Domnul m-a chemat "mostenitoare inGradina Maicii Sale prea curate".Acum, ncep n numele Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu luminarea DuhuluiSfnt, sa povestesc.Este 1 septembrie 1952 - praznicul Sf. Simion Stlpnicul si noul an bisericesc.Veronica, 26 septembrie 1976COPILARIA LNGA MAMA

Din frageda mea copilarie m-am trezit lnga mama, lnga doi frati si douasurori, care erau mai mari ca mine.Cnd am nceput a cunoaste binele de rau, am bagat de seama ca cei patrufrati nu ma iubeau. Eu, vazndu-ma singura am nceput sa o ntreb pe mamade tatal meu.Ea mi raspundea cu vorba scurta:- A murit !O ntrebam din nou:- Dar cum a murit si de ce l-ai lasat ?mi spunea:- A murit n razboi si eu am n-am fost cu el.

- Dar de cnd s-a terminat razboiul ?- Ei ! De mult !- Si n ce loc a murit tata ?- La Marasesti...- Dar cti ani sunt de cnd a murit tatal meu ?- Sapte ani !- Sapte ani ?- Da...- Bine mama, atunci eu de ce am numai cinci ani ?- Taci si nu ma ntreba; asa este cum ti-am spus si nimic mai mult...Plngnd, ieseam afara din casa, bombanind ca daca as fi avut si eu tata, num-ar mai bate fratii mei. Cnd auzeam unii copii pomenind de tatal lor,simteam o usturime n inima, si plngeam zicnd: "Cine poate sa-mi spuna maiadevarat dect mama ?". Cuvntul mamei a fost litera de evanghelie pentrumine si am crezut cele spuse de ea.


3/132

La toate micile necazuri ce le aveam cu ai mei, gndul mi zbura la tata,zicndu-mi: "Unde-i tata acum sa-mi ia apararea ?", caci, mama nu vroia sase arate ca tine la mine mai mult ca la ei si-mi zice:- Tu esti mai mica, rabda !Cnd avem o bucurie sau mncam ceva bun, ma gndeam la tata si-mi zicea:"Unde-i, sa se bucure de mine si sa mannce si el?" Si m-am hotart ca nimicbun n-oi mnca, pna nu-i dau si lui tata. Si rugnd pe mama sa-mincuviinteze acest gnd, aud ca-mi zice:- Mortii nu mannca...- Dar ce le trebuie lor, mamica...- Rugaciuni...- Cum ?- Doamne, tine-i tarna usoara lui tata.- Si cum ? Numai att ?- Da !- Dar matale de ce dai de pomana mncare la zile mari si zici ca pomenestimortii ?- Ei! Numai la zile mari!- Mamica mea scumpa, eu pentru tatal meu vreau ca fiecare zi sa fie o zi mare!- Si ce ai sa dai tu lui tatal tau?- Ce-mi place mai mult.- Si ce-ti place mai mult?- Lapte cu mamaliguta calda...- Ei bine, nu ceri mult, dar sa nu stie nimeni acest lucru.- Nu, mamica.

De fericire am nceput sa sar prin curte. Mama ma cheama si-mi zice:- Dar pentru mine cnd o sa mor, ce ai sa-mi faci, ca vad ca pentru tatal tau tepierzi toata?- Ai sa vezi matale ce-o sa-ti fac...- Dar mortii nu vad, ca-s morti.- Nu se poate - spun eu si fug la joaca.Eram ncredintata ca tot ce fac pentru morti ei ma vad si se bucura.Din acea zi era lege pentru mine de a da o farfurie de mncare lui tata (laptedulce cu mamaliguta calda).Ocazie aveam, pentru ca trecea pe la poarta noastra un batrn, mos GheorgheBardas, care pazea tarina, iar eu eram n culmea fericirii cnd l vedeam. lchemam si-i dam portia mea de lapte, iar pentru mine, ceream de la mamaalta. ntr-o zi, mama mi zice:- Sa nu-i mai dai unchesului asta sa mamnce, ca-i murdar... Tu stii ca eu amvisat odata pe Ioana, sora ta cea mai mare, care e moarta, ca sa dau de


4/132


5/132

- Ia zi-o!Si, linistindu-ma putin, am nceput sa zic poezia astfel:

Noaptea CraciunuluiAfara ninge linistit,n casa arde focul,Iar noi pe lnga mama stnd,De mult uitaram jocul.E noapte. Patul e facut,Dar cine sa se culce,Cnd mama spune de IisusCu glasul rar si dulce.Cum s-a nascut Iisus in frig,In ieslea cea saraca,Cum boul i sufla,Caldura ca sa-i faca.Cum au venitPastorii de la stna,Si ngerii din cer cntauCu flori de mar n mna.

Tot timpul ct am spus poezia, acel domn plngea, stnd cu spatele la mine.Eu eram foarte mirata de aceasta purtare a lui si cand m-a scos la tabla sa faco socoteala, ma uitam n ochii lui si doar ct n-am deschis gura sa-l ntreb de

ce plnge. M-a pus sa citesc si o lectie si a iesit din clasa nsotit denvatatoarea noastra si tot timpul m-a privit cu drag si-i curgeau lacrimile peobraz. Se ntoarce nvatatoarea noastra n clasa, vine la mine, ma mngie si-mi spune:- Bravo, Gurau, ai stiut bine.Eu o ntreb:- Domnisoara, de ce plngea domnul acela ?Dnsa mi raspunse:- Copiii nu trebuie sa stie toate... Am ramas nedumerita.Mergnd acasa, i-am povestit mamei toate cele ntmplate la scoala. Mama sta

putin pe gnduri si apoi ma ntreaba:- Altceva nu ti-a spus ?- Nimic, i-am raspuns eu.- Sa-ti spun eu de ce plngea acel domn? Te-a vazut asa micuta si i-a fost mila.- Oare, de asta?- Sigur ca da... si am crezut.


6/132

Adevarul era ca, acest domn era chiar tatal meu, despre cunoasterea caruiavoi vorbi la locul potrivit.Tot n primul an de scoala, ntr-o dimineata pe la ora sapte si jumatate, pecnd mergeam la scoala, dupa ce-am trecut calea ferata, am vazut cum veneade la rasarit un nor alb, cam patrat si s-a lasat peste mine. Eu am nceput sastrig pe mama, dnd din mini si ma simteam ca ntr-o baie. N-am vazut si n-am auzit nimic, dect simteam o pace si o bucurie launtrica, de care nu-mi damseama.Cnd am ajuns la scoala, domnisoara era n clasa si ma ntreba de ce amntrziat si ce am de sunt schimbata si palida la fata. Eu i-am spus toate celentmplate pe drum. Tin minte ca dnsa mi-a spus asa:- As vrea, Vasilico, sa traiesc, sa vad ce-o sa fie cu tine n viata !Bunul Dumnezeu a binevoit ca n toamna anului 1945, sa ne ntlnim lasfintirea bisericii din Tg. Ivesti, Tecuci, eu fiind calugarita cu sobor de maici,iar dnsa - aceeasi vrednica nvatatoare, cu eleve n jurul ei. Cnd ne-amvazut, am plns amndoua de bucurie si am prea marit pe Dumnezeu pentrutoate binefacerile Lui.ntorcndu-ma acasa, la prnz, i-am spus si mamei cele ntmplate dimineatacu acel nor. Mama plnge si-mi zice:- Draga mamei, cum as vrea sa-mi ajute bunul Dumnezeu sa traiesc, sa vad ceva fi cu tine!Eu o ntrebam:- Dar ce-a putut sa fie aceasta, caci vedeam pe mama cutremurata de celespuse de mine. Mama mi zice:- Lasa acum... sa fii cuminte si sa te rogi lui Dumnezeu asa cum stii...

MOARE MAMA

n primavara anului 1929, mama se mbolnaveste dintr-o frica si, cautndu-se cu doctori, n-a avut parte a se vindeca si n luna septembrie tragea samoara. Toate rudele vorbeau cu cei doi frati, care acum erau amndoicasatoriti si stateau n casa cu mama, ca n timpul cel mai scurt mama va trecela cele vesnice. Eu, auzind ce vorbesc, am mers la patul mamei, ngenunchind.Mama ma ntreaba ce am. I-am spus:- Toti n curte spun ca ai sa mori, dar eu ce-o sa ma fac? Cui ma lasi, canimeni nu ma iubeste?! Scumpei mele mame i curgeau lacrimile pe obraz, maia, ma saruta si mi zice:- O vezi? La Ea sa te rogi de acum, caci ea ti-i mama ta adevarata si de lanimeni sa nu mai astepti mila, dect numai de la Ea!Eu asa de tare am crezut cuvintelor ei, nct plina de bucurie, i-am raspuns:


7/132

- Bine, mama! Si fericita m-am ridicat din genunchi, mi-am sters lacrimile depe obraz, m-am nchinat la Prea Sfnta Nascatoare de Dumnezeu si am plecatla joaca.Noaptea, mama a trecut la cele vesnice, lasndu-ma pe mine, de noua ani, ngrija Maicii Domnului.n ziua de 14 septembrie i-a fost nmormntarea. Am stat linistita pna a fostsa o scoata din casa, cnd au scos-o s-o duca la biserica, am nceput sa tip,tragndu-ma de cele doua coade ce-mi atrnau pe cap, nct lumea adunatalasase pe mama si plngea de mila mea. Si cu adevarat eu eram mai de plns,caci ramneam a nimanui.ntorcndu-ma de la cimitir, dupa ce s-a dat masa, cei patru frati au nceput samparta tot ce avusese mama n casa, n curte, si la cmp. Eu i priveam siasteptam sa vad mie ce-mi da. Dupa ce au mpartit tot, eu le zic:- Dar mie nu-mi dati nimic?!Toti se uita la mine cu priviri urte, iar fratele Petrica mi zice:- Tu sa mergi la tatal tau sa-i ceri avere, nu de la noi! Eu, ca desteptata dintr-un somn, am strigat tare:- Cum? Eu am tata, badie Petrica?- Da! Ai!- Si unde-i?- La Galati...Am iesit afara n curte, ma uitam spre cer si nu-mi venea sa cred. Intru repeden iatac, unde zacuse mama si iau icoana Maicii Domnului, careia ma predasemama, o strng la piept si-i spun: "Mama asa mi-a zis ca tu esti Mama mea,

Prea Sfnta!" Si cautnd perna ce-o aveam data de pomana de nana mea labotez, am aflat ca mi-o mpartisera ntre ei. Necajita le zic:- Dati-mi perna ce-o am de la mama mea, ce mi-ati luat-o.Eu fericita ca o am, fug n curte, ntr-o mna tinnd icoana, iar n cealaltaperna. Si fiindu-mi necaz pe mama ca nu mi-a spus ca eu am tata, am alergatla cimitir, la mormntul ei si plngnd mult, am adormit toata noaptea pemormnt, iar dimineata m-au sculat niste femei care tamiasera un altmormnt si m-au dus acasa, cu icoana si cu perna n brate.

DUPA MOARTEA MAMEI

De-acum ncepe viata de suferinta, care m-a tinut strns legata de MaicaPrea Curata, singura veriga a nadejdilor mele.Tragndu-se toti pe la casele lor, eu ramneam a nimanui. Vazndu-mandepartata de toti, am mers n gradina cu icoana Maicii Domnului, singura


8/132

mea mngiere si perna, averile mele pretioase si plmgeam vorbindu-i MaiciiDomnului: "Miluieste-ma, ca asa mi-a spus mama mea! Si nu stiu de ce, cade cte ori spuneam Maicii Domnului aceste cuvinte, pe loc adormeam. Iarcnd ma sculam, eram tare fericita si nu-mi mai trebuia nimic.Vazndu-ma att strainii, ct si unele din rudele mele ca mergeam de colo-colo, ca melcul cu casa n spate, s-au gndit sa faca un sfat familiar si sa vadace-i de facut cu mine. Dupa cum vorbeau, am vazut ca nimeni nu vrea sa-simpovareze familia si cu grija mea, dar, pna la urma, s-a hotart ca acela cesta n casa mamei sa ma tina si pe mine, dndu-mi ngrijirea trebuitoare. Si amramas n casa mamei, lnga fratele Petrica si cumnata Ionica.

NTRERUP SCOALA

A venit vremea sa merg la scoala. Intram n clasa a treia, dar badia Petrica,fratele la care stam, nu vrea sa ma dea, zicndu-mi:- Vrei carte? Nu-ti mai merge ca atunci cnd erai cu mama!Cnd traia mama, mereu i spuneam ca vreau sa ma fac doctorita, ca eucredeam ca doctorii nu se mbolnavesc niciodata. Si mai trziu am aflat ca nu-iasa cum credeam eu de doctori, si-i spuneam mamei ca vreau sa nvat carte sama fac preoteasa. Biata mama mi tinea hangul si-mi zicea: "Tu sa nveti bine,ca mama coase cu acul si te da la scoala!" Mama era croitoreasa, de aceeavorbea asa.

BUCURII DIN COPILARIE

Gndind la mama care era moarta, mi aduceam aminte de unele bucuriicopilaresti traite n preajma ei.Mie mi placea tare mult sa ma joc cu papusile. Le faceam case n livada sitineam sa fie mare familia papusilor, cu copii, iar mama lor sa fie binembracata. Pentru a-mi vedea aceasta dorinta mplinita, ma furisam pe lngamama si ocheam cte o stofa frumoasa, cu flori pe ea sau de matase si fara sama vada, taiam din materialul, desigur strain, zicnd ca doar merita si papusamea o rochita ca asta. Iar cnd ncepea biata mama sa croiasca, vedea ca nu-iiese. O sucea n toate partile, vedea ca n carnetul ei era att ct i trebuia, iaracum i lipseste si nu-si putea nchipui de unde-i vine asta. Iar eu faceampapusei mele rochita cu volane, ba si la copiii papusei! Cteodata, cnd luammai mult si de simteam ca mama e necajita ca nu-i iese rochia clientei, eu


9/132

mergeam si o mngiam, sarutndu-o si rugnd-o sa mai lase lucrul, ca o sambatrneasca.Vazndu-ma mama cum ma nvrteam pe lnga dnsa, a priceput ca eu trebuiesa-i fi facut bucata, si ntrebndu-ma de n-am taiat din materialul de rochie,eu, foarte linistita, i raspundeam ca da, am luat ca-mi trebuia pentru papusi,ca duminica am o nunta. Scumpa si buna mea mamica nu ma batea, nici nu maocara, dect se prefacea ca moare, iar eu o trageam de mini si o rugam sa numoara, ca nu mai fac niciodata; dar ea nu-mi raspundea nimic. Eu i ziceam caam crezut ca tine mai mult la mine si la papusile mele, dect la acea femeie,careia-i lucreaza rochia, dar n-o sa mai fac asa ceva n veac. Si, lasndu-masa plng bine, de aproape credeam ca a murit, deschidea ochii zicndu-mi ca i-a fost mila ca plngeam, altfel nu mai nvia. Eu credeam si n-am mai pus mnanici pe un fir de ata. Si ma feream ca de foc sa n-o supar, ca sa nu moara iubitamea mama, ca Doamne, era cea mai mare durere si teama sa ramn faramama. Si chiar cnd scumpa mea mama a nchis ochii pentru totdeauna, eucredeam ca am suparat-o cu ceva si se face ca moare.Stam nemiscata pe patul unde era asezata n odaia cea mare si o mngiam cade obicei pe mini si pe obraji, dar acum era toata rece, ceea ce-mi slabeanadejdea ca o sa mai deschida ochii.Asa era buna si blnda mea mama. Ma nvata cum trebuie sa fiu, fara sa maatinga cu doua degete macar. Era vesnic vesela si totodata mi arata zmbetulei de mama, chiar de era nvaluita de o anumita tristete, pe care niciodata numi-a aratat-o. Nu-mi taia avntul de la ceva, daca vedea ca nu mi se croiesterau viata mea de copil.

mi mai aduc aminte cum pe la noi se obisnuia vara sa se faca caluian (uncopil mort, facut din lut). Acest caluian se facea n timpul verii cnd nu ploua.Era pus ntr-un sicriu de marimea lui si nconjurat cu flori. Se bocea de fete dela vrsta de cinci ani pna la doisprezece ani. Dupa ce era bocit de fiecarefetisoara n parte, se alegea o fata care avea parul capului mai mare si-opunea ca preot, despletindu-i coadele si atrnndu-i ceva de gt ca epitrafir sipe spate vre-un bazir, ca felon, iar celelalte se mparteau n cntarete sibocitoare. Apoi patru fete lund sicriasul, mergeau cu toatele, colindnd nalai de ngropare satul si apoi o luau spre Siret, fiecare facndu-si datoria,adica, preotul, cntaretele si bocitoarele. Tot satul iesea si se uita la acest joc

copilaresc.Cnd m-am facut de cinci ani, am mers si eu la o adunare de copii pentru bocitsi eu caluianul. Dar mama mea care ma iubea att de mult, fara sa-i cer, mi-afacut repede un sort cu piept (bretele) tare dragalas, mi-a pieptanat parulmpletindu-mi coadele ce-mi atrnau pe spate, mi-a legat funde negre si mi-adat un buchet de flori, trimitndu-ma sa bocesc caluianul.


10/132

Era chiar ziua cnd caluianul trebuia sa fie pornit spre Siret. Cnd m-au vazuttoate fetele au sarit n sus de bucurie ca si-au gasit preotul. Eu muream bocindcaluianul, iar ele care mai de care trageau de coadele mele lungi, sa ledespleteasca, pregatindu-ma pentru alai.Si cnd au vazut ca am si sort nou, toate ziceau ca a trimis caluianul pe unnger si i-a soptit mamei sa mi-l faca. Mama, care poate banuia ce avea sa sentmple cu mine la caluian, veni cu o casnca frumoasa (basma de cap) ce-oavea, cu turturi si mi-o dadu spre a o folosi ca felon. Cnd am vazut aceastaiubire din partea mamei mele ca-mi da casnca pe care nu o lua dect cnd seducea la biserica, am plns si mai tare pe caluian. Si primind gateala de preot,am plecat spre Siret. Lumea toata zicea: "Preotul caluianului este cea maimica dintre copile, dar merita fiindca-i atrna parul aproape de pamnt!"Ducerea la Siret nu se facea dect duminica dupa masa. Ajunse la Siret,asezam caluianul pe mal, l mai boceam putin si lasam binisor sicriul pe apaSiretului, care-l ducea la vale. Cu ct se departa sicriul de noi, cu att lboceam mai tare si stam pe mal pna nu-l mai vedeam.Si de cnd stiu eu aceasta jucarie copilareasca, niciodata nu ne-am ntors de laSiret fara sa nu ploaie pna la piele. Caci cu aceasta credinta se facea aceastajucarie, pentru a ne da bunul Dumnezeu ploaie. Dupa ce ne ntorceam n sat,mergeam toate la parintii acelei fete la care facuse caluianul si ne puneaumasa si mncam toate fetele.mi aduc aminte cnd eram de sapte ani, am cerut mamei mele sa fac si eucaluian, iar ea mi-a ncuviintat cu toata dragostea. Dar preot tot eu am sa fiudin pricina parului care, numai cu doua palme nu atingea pamntul. N-as

putea spune ca nu-mi placea, dar att praf ce primeam, ca vai de capul meu cepateam cnd ma ntorceam acasa plouata. Nu puteam sa-l mpletesc daca numi-l spala biata mama.De data asta cnd am fost eu mama caluianului, a fost o ploaie mare, ca n-ammai stiut care este satul nostru si am luat-o spre Vames, un sat vecin cu alnostru. Cnd ne-am vazut n Vames nu eram nici una dumerita unde ne gasim.ntrebndu-ne lumea ce-i cu noi, am povestit toate despre caluian si prinzndu-ne noaptea, am ramas pe la casele credinciosilor, mpartite n cteva grupuri.Ai nostri ne cautau pe malul Siretului, creznd ca ne-a aruncat furtuna n apasi asteptau sa vada daca valurile ne arunca pe careva pe mal. Iar noi a doua zi

veneam cntnd spre satul nostru din satul vecin.Mergnd acasa, mamaica mea ne-a asezat la masa si nu stia ce sa ne mai deade bucurie ca ne vede. Luni n-am mers la scoala ca eram obosite, iar marti,toate fetele au fost ntrebate de ce am lipsit ziua trecuta. Ele au aruncat vinaasupra mea, zicnd ca am avut caluian. Eu am rugat pe domnisoaranvatatoare sa ma ierte, dar datorita caluianului meu a plouat. Domnisoara


11/132

rznd, caci stia prin ce am trecut, ne-a iertat, spunndu-ne ca pe viitor sa numai lipsim orice-ar fi.Eu povesteam mamei mele cele spuse de nvatatoarea noastra si-i cereamlamurire:- Daca se ntmpla asa cum ni s-a ntmplat noua, cum sa mai fiu si la scoala?Mama ma mngie zicnd:- Altadata sa aveti cu voi pe cineva mai mare ca sa nu se mai ntmple nimicrau si sa fiti toti copiii la scoala ca asa-i frumos.Si asa, biata mama cauta cu tot prilejul sa-mi faca bucurii si sa-mi nteleagazburdalnicia copilariei.Sigur ca toate acestea, fratii mei le vedeau si din pricina asta nu rareori eraucerturi, ca mama tine mai mult la mine.

CUM AM AFLAT DESPRE TATAL MEU

...Si asa scoala s-a deschis, dar eu nu m-am mai dus, caci nu ma lasau sa iesdin curte.A venit nvatatoarea mea si alte nvatatoare sa ma ceara, dar fratele Petricanici nu le auzea, zicnd ca si amenda sufera si tot nu ma da!Plecnd dnsul n armata, eu am ramas cu tata Ionica, cumnata mea carevesnic mi spunea ca trebuia sa mor eu, nu mama.De durere ca nu ma duc la scoala, si de toate ocarile ce le primeam din casa,m-am gndit sa merg la tusa Anica, o batrna care torcea mamei, s-o ntrebdaca cu adevarat eu am tata cum mi ziceau n casa mereu: "Pleaca la tataltau".Si mergnd la aceasta batrna, am aflat adevarul ca eu am tata.Si-i ziceam:- Tusa Anica, ia spune-mi de eu am tata si totusi nu-l cunosc? De ce mama numi-a vorbit niciodata de tatal meu, ca doar vedea ct ma omoram eu sa stiutoate despre tata? Care a fost pricina? Spune-mi, te rog! Si stnd jos, lagenunchii batrnei, ascultam cu inima la gt si ma napadeau lacrimile de numai puteam sa bag seama la cele spuse.- Ei, Lico, dragul tusii, iaca-ta asa a fost venirea ta pe lume: mama ta a ramasvaduva de razboi si n rastimp a venit n casa ei unul din nvatatorul scolii,care o iubea mult pe mama ta...- Si cum, tusa Anica, s-au casatorit la preot?- N-au apucat, ca unii au bagat znzanie ntre ei.- Si?


12/132

- Pe urma, tatal tau, se zice, ca si-ar fi facut mutarea din comuna... Daradevarul numai Dumnezeu l stie, ca mama ta, tare mai era tainica, nu-i preastiai ale ei, nu stiu cui i semeni tu.- Si ia spune-mi, tusa Anica, ce s-a mai facut pe urma?- Sa vezi, fata tusei, ma cheama pe mine ntr-o zi si-mi spune plngnd: "Ce-osa fac, tusa Anica, ca eu am sa am un copil?"- Bine, bine, dar tata nu era la noi? Nu sta cu mama?- Nu, plecase...- Dar de ce?- Se certase...- Si?- Sa vezi... Cnd eu ma gndeam ce sa-i spun, vine matusa Sanda, sora mama-tei, cea mai mare si o aud ca-i zice. "Teodoro, a plecat sepcaliul de la casa ta?Ce bine ca nu l-am gasit! Tu nevasta unui om ct un brad, care stia duceplugul cu patru boi, sa te uiti la un nimica de om. Ce daca-i nvatator?".Mama-ta ofta. Eu i zic: "Ei, dar ce sa vezi, Sando, ca Tudora are sa aiba uncopil de la cel pe care tu l ocarasti". "Taci, babo, din gura, ca-i gasim noileacul! Nici nu vreau sa aud de el! Nu stii matale ceva ca sa lepede copilul?"Eu i-am raspuns: Cum sa nu stiu? Dar ia ntrab-o, vrea? Si mama-ta, saraca,tacea fara sa scoata un cuvnt.- Si cum, tusa, Anica, vroiai sa ma omori?- Daca voia mama-ta, de buna seama te omoram!- Cu ce?- Cu buruieni otravitoare.Atunci, sar de gtul babei, o sarut si-i multumesc ca nu m-a omort. Batrnami zice:- Lui Dumnezeu sa-i multumesti ca El a voit ca mama-ta sa aiba un vis n careo tinea de rau cineva sa nu primeasca sfatul meu...- Ce spui, tusa Anica?- Da, fata tusei, asa e!- Si cum a fost visul, tusa Anica?- mi povestea mama-ta, fata tusei., ca cineva o tinea de rau sa nu se nvoiascala sfatul meu, ca zicea ea, i-a spus ca acel copil ce-o sa-l aiba i va fi ei simultora spre mngiere si bucurie...- Ah, tusa Anica, ce vis mincinos a fost! Ca iata eu am parte de suferinte nu debucurie!...- Taci, fata, tusii, e drept ca nu toate visele sunt bune, cu toate acestea, prinvisul acesta tu ai scapat cu viata!...Am ramas mult timp pe gnduri...- Si cnd m-am nascut eu, tusa Anico?- Pe ziua de 26 august 1920...


13/132

- Da?!...- Si tata s-a suparat asa de rau, de n-a mai venit niciodata sa ma vada?- Cum a avut dreptate, fata tusii, din cte stiu eu...- Ah, si ct mi ardea inima dupa el, tuso!- Stiu, si vorbeam cu mama-ta ca parca nu faci a bine...- Si cum l chema pe tata, tusa Anico?- Ioan Constantinescu...- Dar mama de ce nu a voit sa-mi spuna niciodata?- Nu vroia sa-l cunosti...- Dar matale de ce nu mi-ai spus?- N-avem nici un amestec...- Ei, si, lasndu-mi capul n jos, am plns mult. Ea ma mngie, eu o ntreb:- Si ce sa fac eu acum, tusa Anico?- Ce sa faci? Sa te duci la el!- Ba n-o sa ma duc de loc, iac-asa! El nu stie ca a murit mama.- Eu cred ca stie...- A fost certat cu mama, dar cu mine ce-a avut?Si iar plng, zicnd:- De nu ma cauta el, nici eu nu-l voi cauta si, de azi nainte nu-i mai dau depomana. Ca stii matale ce-am facut ntr-o zi?- Ce-ai facut?- N-am avut ce sa-i dau de pomana si i-am dat rochita mea cea cu volane la ofata saraca. De-acum numai mamei am sa-i dau de pomana, ca ea m-a crescut!Ah, dar ce-o sa-i mai dau de pomana, ca lapte nu mai am, ba chiar nici

mamaliguta calda nu mai am, caci tata Ionica mi da cnd vrea sa mannc siaceea nghetata. O sa-i dau ce am, pna am sa ramn cu o camasa si dupaaceea sa mor si eu! Dar numai icoana Maicii Domnului n-o s-o dau la nimenisi as vrea sa ma ngroape cu ea!

MNGIETOAREA MEA

Si, ntorcndu-ma acasa, mereu plngeam si vorbeam numai cu Maica PreaCurata din icoana. Nu stiu de ce, tare ma ntelegeam bine! De rugat nu stiamsa ma rog, dect rugaciunile ce le nvatasem la scoala si de la mama, adica:Doamne, Doamne, ceresc Tata"; "Toti cu inima curata; nger, ngerasulmeu si Tatal nostru.Dar mai bine ma simteam cnd i spuneam Maicii Domnului ceva, cum as fivorbit cu mama mea. De pilda, cnd mi era foame, i ziceam: "Maica


14/132

Domnului, mie mi-e foame!", sau: "Maica Domnului, mie mi-e frig" si multealtele... cte mi-a fost sa le ntmpin.

DESCULTA PRIN GER

n iarna lui 1929 se zice ca a fost un ger mai mare ca n celelalte ierni. Eu,desi am facut aceasta iarna numai ntr-o camasuta, caci ce avusesem dadusemde pomana pentru morti, nu l-am simtit asa de grozav cum se spunea. TataIonica tare era bucuroasa sa mor si cnd era gerul mai mare ma dadea afaradin casa, n camasuta, cu capul si cu picioarele goale. Dnsa avea o vaca dezestre de la parintii ei, pe care o chema Martolica si cnd eu nu aveam loc ncasa, mergeam n grajd, n iesle, bagndu-ma n fn.Aveam grija cnd se zicea ca-i gerul mai mare, puneam fn mai mult n iesle ca

sa aiba ce mnca vaca si sa-mi ramie si mie de nvelit.De cte ori se repeta lucrul acesta, mergeam n ieslea vacii iar vaca se scula sidnd fnul cu coarnele peste mine, ma nvelea toata, apoi vra botul pnadadea de picioarele mele si asa de tare sufla, de credeai ca pocneste. Euadormeam ca ntr-un pat moale si cald pna dimineata, iar dimineata cnd mavedea tata Ionica mi zicea:- A naibii mai esti, ca n-ai murit! Mor oamenii de treaba, iar tu, nadufule,traiesti!Eu ma uitam la ea si rdeam. Ea mi spunea ca-s tmpita de ger. Iar eu cntamct puteam "Doamne, miluieste" si "Vesnica pomenire", caci mi placeau caerau de mort.Daca se ntmpla sa duc vaca de funie la fntna sa-i dau apa, iar tata Ionicaera prin curte, se repezea asupra ei s-o sparga. Parca era turbata vaca atuncicnd o vedea pe tata Ionica. A si vndut-o pna la urma. Mai luam bataie sipentru asta ca zicea ca eu o nvat.i ziceam:- Da-i om vaca asta sa ma nteleaga pe mine ce sa fac?! Si vai de mine ce-miveneau pe cap pe urma!

UN VIS MINUNAT N ABURII MARTOLICAI

ntr-o noapte, cnd dormeam n iesle, am avut un vis foarte minunat. Mafaceam pe o cmpie ct cuprinzi cu ochii. Parca eram cu tetea (bunicul dupamama, care traia si nu stia nimic de mine, ca se daduse zvon ca-s data la


15/132

cineva n alt sat vecin de crescut) si altcineva nu mai era. Aud o voce:"Coboara Mntuitorul pe pamnt".Desi nu era nimeni cu mine dect tetea, strigam ct puteam ca, coboaraMntuitorul pe pamnt. Si, uitndu-ma sa vad de unde vine, am vazut nvazduh o biserica toata de sticla, nu prea mare si-mi nchipuiam ca acolotrebuie sa fie Mntuitorul. Am nceput sa strig ct puteam: "Doamne IisuseHristoase, nu cobor pe pamnt, ci coboara pe minile mele!" - si tineamminile ntinse. Vad ca bisericuta se lasa asa cum rugasem pe Domnul, adicape minile mele. Se deschide usa si n bisericuta am vazut o iesle de fn, nmijlocul ieslei sta un prunc gol, cu raze de lumina de jur mprejur. Era asa defrumos cum nu pot spune! Se juca cu mnutele n gura si cu ochii se uita lamine si rdea. La capul lui statea Maica Prea Curata, asa de tnara ca ocopila de cinsprezece ani si-I tinea pruncul n jurul capului un voal foarte fin.Dimineata, m-am sculat asa de fericita, ca mi aduc aminte cum am sarit dinieslea vacii si nu stiam ce sa fac, caci nca nu se luminase de ziua. Auzeam cumscrtie zapada sub picioarele mele, dar n-o simteam si rupeam crengi desalcmi pentru foc si cntam. Tata Ionica zicea ca am nebunit, iar eu eram nculmea fericirii! Aveam atta caldura n bucuria mea, macar ca eram ncamasuta cu capul si cu picioarele goale, dar vedeam cum se topeste zapadasub talpile mele.Oamenii ziceau ca ar fi fost n noaptea aceea un ger strasnic. Am vazut ca nfata bucuriilor ceresti toate se arata neputincioase. De cte ori aveam parte safiu musafirul Martolicai, desi grajdul era fara usa si cam darapanat n capatulcelalalt, eu eram tare fericita, caci nu rareori vedeam o lumina argintie, care

ma adormea cu un somn dulce.

Cumnatei mele fiindu-i teama sa nu stie vecinii de felul odihnei mele, s-ahotart sa ma bage ntr-un chiler, unde zicea ca, sa-mi astept moartea. Pe cndstateam n acest chiler, nimic avnd mai mult dect icoana Maicii Prea Curatesi perna, a venit tata Aneta, cealalta sora mai mare a mea, sa-mi ia singuraperna ce aveam, caci zicea ca-i trebuie sa-si mplineasca zestrea, ca secasatoreste. Eu am nceput sa plng si-i ziceam ca doar atta am si eu si asta-ide la nana. Ea s-a necajit pe mine si mi-a luat fata de la perna, aruncndu-micosul ei, de s-a facut tot chilerul numai pene. Am nceput din nou sa plng sivorbeam cu Maica Domnului din icoana, zicndu-i: "Maica Domnului, numai

tu mi-ai mai ramas!"Atunci am auzit un oftat ce iesea din icoana si aceste cuvinte: "Nu mai plnge,vei fi mai fericita ca toti!"n acest chiler am stat doua veri si doua ierni, hrana fiindu-mi privirea spreicoana Maicii Sfinte, caldura - de asemenea. Si toata ngrijirea ce trebuie saaiba un copil la vrsta ce-o aveam la acea vreme, era, zic, privirea spre MaicaMilei care mi mplinea totul.


16/132

Cu paduchii am dus-o greu, caci n chilia mea nu se gasea nici pieptene, niciapa, nici sapun. mi aduc aminte cu groaza cum i spuneam Maicii Domnului:"Maica Domnului, nu mai pot, mor!" si adunam paduchii cu mna si-i dadeampe geam afara. Ah, Doamne, ca multi si mari mai erau! n necazurile melencepeam sa plng dupa mama, zicnd: "Maica Domnului, mama mea cndtraia ma spala, ma piptana, dar Tu de ce ma lasi acum, ca mama mea m-alasat n grija Ta?! Dar de ndata mi era frica ca pleaca si Maica Domnului dela mine si ncepeam s-o sarut, s-o mngi, cerndu-i iertare.Dupa o vreme, m-am obisnuit si cu paduchii. mi aduc aminte ca-i spuneamMaicii Domnului: "Nu-i asa, Maica Domnului, ca Tu mi-ai trimis paduchii casa am de lucru, caci daca oamenii m-au parasit macar ei sa stea cu mine?!"De la o vreme, nu ma mai mncau deloc. Stateau ca lesinati. mi aduc aminteca spuneam paduchilor: "Mai dormiti, ca ati mncat destul. M-ati lasat farapic de carne pe mine!" Ah, daca m-ar vedea mama mea acum, cred ca ar muride durere, caci eram oasele goale, nvelite cu piele. Norocul mea era ca n-aveam haine pe mine dect camasuta ramasa de la mama, caci cred ca nu le-as fi putut duce, asa eram de slaba.Odata, m-am urcat la o fereastra si am nceput sa cnt asa:Moartea mi vine, dar nu-mi pasa,Moartea n suferinta e mult mai frumoasa!...l stiam de la scoala. Auzindu-ma tata Ionica, vai de pielea mea ce bataie amluat! Caci zicea ca o fac de rusine. Mai trziu am auzit ca spusese peste tot cam-a dat de crescut la o familie.Eu nu-i ieseam din cuvnt, i luasem frica, caci mai veneau si mama ei si frate-

sau si la toti eram toba batailor. Nu putea nimeni sa ma vada. Ajunsesem ca unsalbatic. Capul mi era maciuca nvelita cu psla, caci parul era una cupaduchii si ncurcat de nu se mai cunosteau firele de par. Cred ca daca m-as fiuitat ntr-o oglinda, m-as fi speriat singura de mine, caci numai ct mapipaiam, ma ngrozeam. Cteodata mi venea dorul sa ma vad ntre copii si sama joc. Dar cnd ma uitam ce sunt, mi trecea toata pofta. Parca mbatrnisemchiar, asa ma simteam. Cred ca ma si prostisem, caci nu se explica altfel.

FUGA DE LA BADIA PETRICA

ntr-o zi era n toata casa o liniste de mormnt. Ce-mi veni n gnd?! Dacaas fugi de aici, ce-ar fi? mi ziceam: "...a venit si badia Petrica de la armata sice-mi face de-oi iesi!"


17/132

mi vine o furie si bag degetele jos la usa sa vad de n-o pot scoate dinbalamale si numai ce vad ca sare usa ct colo din minile scheletului de minesi ies ncet pe sala, ma uit prin odai; nu-i nimeni! Usa la fata era ncuiata. Ce-mi trece prin minte sa ies pe geam si sa fug la drum! Si am iesit printre drugintr-o clipa n curte si, ca un hot, as putea spune, am sarit gardul iesind ladrum, venita ca din alta lume.Ma gndeam ncotro s-o iau? Un gnd mi zicea sa ma duc la mormntulmamei la cimitir, alt gnd, mai staruitor pe care l-am si ascultat, sa merg lamos Ionica Barbu, singurul frate al mamei. Si asa am si facut. Stiu ca era varasi cald cnd fugeam pe drum ca scapata din puscarie spre mos Ionica Barbu sicine ma vedea nu stia ce natie sunt; om sau altceva! Va puteti nchipui!...

N CASA LUI MOS IONICA

Ajunsa la mos Ionica Barbu nu ndrazneam sa ma apropii de poarta, cacimi ziceam ca-i nasul de cununie al fratelui Petrica ca o sa ma trimita napoi,creznd ca tine mai mult la ei, ca-i este si fin si nepot. n fata casei lui mosIonica Barbu, la mos Ghita Cristea, sta la umbra mai multe femei, lucrnd.Acolo era si mama Maria, matusa mea, sotia lui mos Ionica. Eu m-am apropiatsfioasa de ele, dar, spre bucuria mea, aud pe cineva zicnd:"Asta-i Lica!" Eum-am asezat lnga ele si am nceput sa plng, povestindu-le prin ce am trecut.Ele amutisera, stnd cu minile ncrucisate si nu le venea sa creada ca sunt eu.Una din ele, tusa Ilinca, mi-a zis mirata:- Si cum de doi ani ai suferit aceasta cumplita viata?!Eu o ntreb:- Cum? Doi ani sunt de cnd a murit mama?- Da... mi raspunde ea. Iar celelalte se uita la mine ca la o aratare.Le spun:- Ia uitati-va ce-i n capul meu!Cnd ncercara sa-mi desfaca parul, eu am lesinat. M-am desteptat uda toata,cum ma udasera dnsele si zicnd:- Saraca! Tizic este n capul ei de paduchi! Cum de n-ai murit fetito!?Alta zicea:

- Haideti s-o batem pe Ionica lui Petrica!Alta raspundea:- Sa aruncam gaz pe ea si sa-i dam foc!Eu le rugam s-o lase si sa ma spele pe mine, ca de ea are grija MaicaDomnului.


18/132

Aude mos Ionica galagie la drum si iese sa vada ce-i. Cnd ma vede n ce halsunt, ia o furca de fier, zicnd ca se duce la ei si i bate pe amndoi. Eu l-amrugat si pe el sa-i lase n stirea Domnului si sa aiba mila de mine ca nu maipot.Era pe vremea secerei cnd am mers eu la mos Ionica Barbu. A pus mamaMaria, matusa mea, sa ma spele, dar era jale ca eu mereu lesinam. S-auhotart sa ma tunda cu masina zero, iar eu o rugam sa-i fie mila de parul meusi sa nu ma tunda. Nu stia ce sa-mi faca. A nceput cte o suvita si n mai multernduri si cu multe lesinuri m-a descurcat. Ajunsesem sa nu mai pot pune nicimacar un deget pe cap, asa de tare ma ustura pielea. Dupa vreo saptamna dezile am scapatde paduchi si parca ncepusem sa vad bine si cu ochii. Demncat as fi mncat ca un lup, dar nu-mi dadea dect lapte, caci ziceau ei,trebuie sa ma obisnuiesc cu mncarea, ca altfel mor. N-as putea spune ca latata Ionica, cumnata mea, nu am mncat, dar abia cnd si aducea aminte midadea cte ceva...Biata camasuta de pe mine care era putreda toata, a fost schimbata cu ocamasuta noua, de pnza de casa, de matusa mea, mama Maria, ca asa-iziceam. Acum eram alta si nu-mi venea sa cred ca-s sloboda, ca pot iesi ladrum sa vad lumea si sa sa vorbesc cu cine vreau.ntr-o zi, pe cnd ma simteam fericita, aud pe matusa mea, mama Maria, ca-ispune lui mos Ionica:- Sa ducem pe Lica la sora-sa Maria, ori la frate-sau Gheorghe, caci acum amscos-o la lumina si sa stea la ei...Eu am nceput sa plng si-i rugam sa nu ma dea la nimeni din fratii mei, ca iar

o sa patesc ce-am patit la badia Petrica.

Mama Maria zice:- Sa facem o ncercare!Si am plecat, nsotita de mos Ionica, de mama Maria si de tetea, tata mamei,care era aproape de optzeci de ani si pe care-l vedeam cum se ruga de mosIonica sa ma tie pe lnga el. Mos Ionica n-a avut copii, dar crestea o nepoatade-a matusii Maria si zicea:- Daca ar fi fost un baiat, ar fi fost mai de folos, dar cu doua fete ce ma fac eu?Eu i ziceam ca o sa ma nvat si la plug si peste tot, numai sa nu ma ducanicaieri.Maicuta Domnului m-a ascultat, caci desi m-au dus pe la poarta fratilor mei,nu a voit nimeni sa ma primeasca, zicandu-mi ca trebuia sa mor la badiaPetrica. Mos Ionica le-a tras cate o ocara buna la toti si m-a luat la dnsul,fiind rugat si de mama Maria, care zicea ca da o bucatica de mamaliga la uncine, dar la un copil?! Stiu ca matusa Maria i ocara, zicndu-le ca o sa facadin mine o fata sa moara de necaz toti...


19/132


20/132

ziceam la nceput, au prins sa ma iubeasca si sa ma nvete la toate celea ncasa si n gospodorie. Acum nimeni nu era mai fericita ca mine. Cu Ghinita,fata ce-o luase s-o creasca nca de cnd traia mama mea, am nceput din celedinti zile sa ne iubim ca doua surori bune. Mie mi placea sa nvat de toate sice nu putea sa faca ea, faceam eu fara sa stie nimeni. Acest lucru ne-a legat simai mult.

PAZA POSTULUI

Acum, avnd masa ca oamenii la fiecare prnz, aveam grija sa nu gresescsa mannc de dulce ntr-o zi de post, caci stiam de cnd traia mama mea cadaca mncam lapte sau altceva ce nu se mnca n zile de post, vai de mine, camuream de durerea capului.Biata mama se ferea ca de foc sa nu greseasca sa-mi dea lapte dimineata,vinerea sau miercurea. Si n mine intrase o frica asa de mare ca, de cte orimncam de dulce, ntrebam pe mama: "Ce-i azi?" Si mama mi spunea ca-i zide dulce, cnd se poate mnca lapte, oua si ce se mai gasea. Mama Maria,matusa mea, stia acest lucru, dar voia sa se ncredinteze si n post dnsa luadimineata lapte, iar eu faceam cafea din naut prajit de mine si eram taremultumita. Pna sa stiu eu, mama Maria vra lingurita mea n lapte si apoi ncafea, ba mi spunea pe urma ca mai punea si cte putin lapte, sa vada daca eunu stiu, o sa-mi faca rau? Si cum luam cafeaua, cine sa moara? Nu eu?! Aveamdureri de cap toata ziua de nu puteam face nimic, ba le rapeam si la cei dincasa timpul, stnd n jurul meu si punndu-mi comprese la cap.Pe a doua zi nu mai putea manca nimic, caci de ndata varsam. Asa s-auncredintat si m-au lasat sa-mi tin toate zilele de post de peste an. mi ziceau"batrna casei", ca stiu toate posturile si ma fereau toti sa nu calc acest lucru.Pentru mine posturile erau zile de mare bucurie. Si n aceasta tot mila MaiciiDomnului, care m-a ferit de pacatul mbuibarii, chiar din frageda copilarie.

PLATA PACATULUI

Ah, Doamne, cum uita omul mila cerului, cnd da de bine!...ntr-o zi mi spune Ghinita ca n gradina de lnga noi este un par cu pere detoamna si ma roaga sa merg cu ea sa furam pere.Eu i zic:- Dar nu ne pierdem prin balarii? Gradina era lasata n paragina de stapnulei si avea tot felul de ierburi crescute.


21/132

Raspunsul Ghinitei:- Ce proasta esti! Ce crezi ca mai esti la tata Ionica, sa-ti fie frica si de umbrata? Hai cu mine, ca de cte ori am fost eu si nu m-am pierdut!...- Ghinita, dar daca vine baba Floarea? (stapna gradinei).- Ei, da ce? Poate fugi ea ct fugim noi? Hai tu, Lico, si nu-ti mai face tot felulde gnduri!Si, nvoindu-ma, am sarit gardul n gradina vecinei, am ajuns lnga parul careera plin cu pere galbuie si faceam sfatul cum sa furam.Eu i spun:- Camasa mea e noua. O sa ma leg la mijloc cu o curea, ridic camasa si am sabag n sn, iar tu sa pui n sort.- A, e bine sa te sui tu n copac, ca esti mai usoara.- Bine, ma sui.Si m-am suit si am nceput sa rup pere, dnd jos si puind si n sn. Dar iaca siplata pacatului... Aud un glas de femeie:- Stati, nu fugiti!Eu, cnd am auzit, mi-am dat drumul tocmai din vrful copacului printrecrengi. Cnd m-am trezit jos, m-am uitat sa vad pe Ghinita, dar ea fugisenaintea mea, pe unde, nu stiu. Si eu o iau la fuga. Cnd ajung spre fundulgradinii, mi-a venit sa sar gardul n curte la noi, dar sa vezi ce s-a ntmplat!...Cnd am sarit mi-a intrat un par de la gard n camasa si eu am ramasspnzurata cu capul n jos dincolola noi, dar nu ziceam nici un cuvnt;credeam ca m-a apucat baba Floarea. Vazndu-ma mos Ionica cu Ghinita auvenit si m-au scapat din atrnarea minunata, rznd de mine, caci eu

plngeam si rugam pe Maica Domnului sa ma ierte ca n-am sa mai fac.

Si ma ntrebam: de ce numai eu am fost pedepsita pentru acest pacat, ca doaram fost ndemnata de Ghinita? Iata de ce cred eu: bunul Dumnezeu a voit sama scape de acest pacat al furtului si, pentru ca eu eram mai mare de ani caGhinita, si cu mine facea mai multa mila Maica Prea Curata si de aceea m-apedepsit agatndu-ma de gard... Am fagaduit ca nu mai fac asa ceva.

CEL RAU NU DOARME

De la o vreme, lui mos Ionica si mamei Maria nu le mai placea nimic. Tot cefaceam era rau. Iar am nceput sa plng la Maica Domnului si sa-i cer sa-mivie n ajutor.ntr-o zi, vine mos Ionita Matu, un vecin al nostru si-mi spune sa ies la sosea,ca ma asteapta tatal meu. Zicea acest batrn ca i-a spus cineva ca a auzit dechinurile mele si ca nu mai are liniste, sa ma duc la el, ca numai el este acelacare ma poate iubi cu adevarat. Eu am nceput sa plng si-l ntreb pe batrn:- Mos Ionita, dar tatal meu mai are copii?


22/132

- Da, mai are...- Cti?- Trei copii...- Daca-i asa, spune-i lui tata pe care nu-l cunosc, ca nu ma duc, chiar de-oimnca si pamnt. Ca nici la dnsul nu o sa fiu fericita.- Da, Lico, fata mosului, pe mama ta nu o mai gasesti tu, dar ai pe tatal taucare-ti va fi totul, mi-a spus el. Si sa mai stii ca nici la mosul tau Ionica n-ai safii fericita.- Ei, ce-o vrea Maica Domnului!- Asculta, fata mosului, tatal tau m-a rugat sa nu ma ntorc fara tine.- Mergi, te rog, mos Ionita, si spune-i ca nu ma duc. Sunt satula de bataie ca demere acre.- Si de ce crezi tu ca mosu-tau Ionica n-o sa te bata?- Cum o vrea Dumnezeu!- Da, dar pna la Dumnezeu, te mannca sfintii! Nu te ncapatna! Hai, ca teasteapta bietul om cu inima fripta.- Fiindca ai zis, mos Ionita, ca pna la Dumnezeu ma mannca sfintii, iaca,nici nu merg, ca eu am vazut ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului,cum m-au scapat n cei doi ani la badia Petrica, de n-am murit de frig, defoame si de grozavia paduchilor. Sa-i spui lui tata prin ce-am trecut eu si canu-mi mai pui nadejdea n nimeni, dect n Dumnezeu si n Maica Domnului,care au fost lnga mine n vremea necazului meu.- Esti o ndaratnica, fetito!- Sunt, dar nu pot sa fiu altfel, simt ca cineva ma face sa fiu asa.- Sa stii ca tatica-tau o sa te fure de pe drum.

- Cum o vrea Maica Domnului!Pleaca mos Ionita trist spre sosea, iar eu i ziceam sa spuie lui tata prin toatecte am trecut, si m-am pus pe plns. Simteam ca mi se rupe inima de durere,pentru durerea pe care i-o provoc eu, dar era o putere, care nu-mi da voie sazic cum ar fi voit inima mea. Aceasta mpietrire cred ca a fost cu hotarreacerului, pentru ca Maica Domnului sa-mi fie mama si tata si sadind n inimamea dorul de Iisus, mi-a udat acest dor cu roua iubirii Sale de mama si pentrua-l pastra cu dorul Ei, pna la vremea chemarii mele mult nevrednice. Sentoarce iar mos Ionita Mtu si ma cheama la poarta si-mi zice:- Lico, a plns tatal tau de neascultarea ta si zicea ca ar fi voit sa te dea lascoala, sa faca ceva din tine, ca a auzit ca esti un copil srguitor.- Da, mos Ionita, dar eu ma rog n fiecare seara si dimineata la Maica PreaCurata, n a carei grija m-a lasat mama mea, sa-mi dea sanatate, minte sinoroc! Si cred ca ea mi va da!...I-am nchis portita si am intrat n curte fara sa spui cuiva cele vorbite cu el.Ma ntreb, eu, care ascultam de toti, ca-mi aduc aminte cnd eram la fratele


23/132

Petrica, daca ma punea tata Ionica sa stau trei zile ntr-un colt, nu ma miscamde loc, sau cnd mi-a spus sa nu vorbesc cu nimeni, n-am vorbit doi ani cunimeni, sau cum ascultam si de Ghinita care era mai mica dect mine cnd m-a ndemnat sa fur, sau ce-mi spunea mos Ionica si mama Maria eu saream gataa face, oare de ce n-am sarit cnd a venit mos Ionita Mtu, cnd mi-a adusvestea buna ca tata ma asteapta sa ma duc lnga el?! Oare nu eram maifericita lnga tatal meu dect lnga un unchi? Oare nu aveam mai multa milatata dect unchiul meu? Da, avea, desigur ca avea mai multa mila de minedect toti si cred ca era singurul care m-ar fi nteles si m-ar fi iubit sincer si pecare l iubeam si eu grozav de mult, fara sa-l cunosc. Oare cum am putut sastau si eu sa nu alerg n bratele lui de parinte ?Adevarul este ca eu totdeauna m-am lasat condusa de o putere ce n-o vedeam,dar o simteam si asa a fost ca eu sa nu ma lipesc cu inima de nimeni dect deDumnezeu si de Maica Sa Prea Curata.Prea marit sa fii tu, Doamne, de toate si pentru toate!...Totdeauna am rugat pe Maica Domnului sa ma primeasca n minile Ei ca peun aluat spre framntare si sa ma primeasca n minile Sale de mama.Niciodata nu i-am cerut ce-mi dorea inima, caci mi era teama ca nu mi-e defolos. Chiar cnd au nceput sa se vada zorii suferintei din nou, desi acumeram mai mare, nu voiam sa-I nai cer nimic, simteam ca o supar si ma uitamnumai spre sfntul Ei chip si-I sopteam att: "Maicuta Domnului, miluieste-maca asa mi-a spis mama mea. Tu stii ce-mi trebuie ! Si, nchinndu-ma, iceream iertare de greselele mele zilnice si ieseam la lucru.

ISPITITORUL STARUIE PE LNGA MINE

ntr-o seara aud cum i spunea mama Maria lui mos Ionica:- Stii ceva omule ? Eu sunt de parere sa facem la un fel cu Lica. Fata s-a marit,are ca mine, paisprezece ani si o sai trebuiasca zestre...Mos Ionica ntreaba:- Si ce sa-i facem ?- Sa se duca tot la fratii ei sau... si tacea.

Mos Ionica:

- O sa ma mai gndesc...- Ce sa te mai gndesti ? Anii trec si ca mine o sa-ti ceara zestre...Eu, auzind tot sfatul lor, am mers n gradina si plngeam, zicndu-i MaiciiPrea Curata sa ma miluiasca cum o sti, ca simteam cu adevarat ca n-am chiarpe nimeni.


24/132

Ma faceam ca nu stiu nimic din cele ce vorbise dnsa cu mos Ionica si o rogntr-o duminica dimineata sa-mi dea voie sa merg la biserica. mi zice:- Du-te ! Dar mi ascunde broboada ce-o puneam pe cap. O rog sa-mi deamacar un bariz, ca nu pot sa merg la biserica cu capul descoperit. Si, n sfrsit,cu ocari si cu multe lacrimi, plecam la biserica, unde puteam sa-i spun MaiciiPrea Curate si scumpului Iisus mai bine durerea sufletului meu. n bisericaniciodata nu ma puteam tine de plns. Ma simteam ca un copil, pe care l-abatut un strain si cnd ajunge n fata mamei lui si da drumul la lacrimi.

COPACUL - BUNUL MEU DUHOVNIC

Odata, ma gaseam n postul Pastelui si o rugam pe mama Maria sa mangaduie sa merg sa ma spovedesc, ca nu ma spovedisem de cnd mergeam la

scoala si nici Sfnta mpartasanie n-o luasem. Dnsa cred ca a voit sa mancurce, ca-mi spune:- N-ai sa te duci, ca ce pacat ai tu ?Auzind acest cuvnt, am nceput sa plng si-mi ziceam: cnd eram la fratelePetrica, fugeam ct puteam n livada si alergam copacul cel mai frumos si maspovedeam lui. Caci mama cnd traia mi povestea ca cei dinti oameni pecare i-a facut Dumnezeu, au fost pusi n rai, caci raiul era o gradina frumoasa.Si toti pomii erau ai lor, numai unul a fost oprit pentru Dumnezeu: cel maifrumos din care le-a spus la acei oameni sa nu mannce din el. Asa o sa fac sieu... Ma duc n gradina si o sa aleg cel mai frumos copac din toata livadanoastra si o sa zic ca-i a lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu care-i bun, o sa maauda si o sa mi-l primeasca, iar eu am sa merg n fiecare zi la acel copac, sa-ispun toate gresalele mele.Si Dumnezeu care va fi aproape de copac o sa ma auda si cte zile voi avea eu,n-o sa mannc fructe din acel copac.Asa am si facut... Am mers, m-am uitat prin toata livada si care copac mi-aparut mie mai frumos, pe acela l-am ales si ma spovedeam la el, ca n fata unuipreot, caci eu l credeam ca tine locul lui Dumnezeu pe pamnt.Spun acum lucruri pe care nu le-am spus la nimeni niciodata, caci ma temeam

sa nu fiu gresit nteleasa si sa se creada ca eu cinstesc un copac, ca pe unDumnezeu. Doamne fereste ! niciodata nu m-am gndit la asa ceva, dar asa m-a dus capul sa fac. Si am nteles ca n-am suparat pe Dumnezeu. Odata amglumit cu maicile mele, aratndu-le numai partea copilareasca a ncrederiimele n scumpul meu duhovnic.Cnd ma asezam n genunchi lnga acest copac, ma napadeau lacrimilegrozav si, n suspine, ncepeam sa-mi spun pacatele mele. Prima data cndm-


25/132

am spovedit, era plin de flori, caci era primavara si-mi aduc foarte bine aminteca n clipa cnd eu rugam copacul sa fie mijlocitorul meu pentru pacatelemele, la Dumnezeu, a luat copacul foc si m-a cuprins si pe mine, fara sa simtceea ce ai putea simti cnd stai n preajma unui foc. Att am simtit: o racealasi o nesatioasa bucurie si fericire. Si de cte ori rugam acestcopac sa fie mijlocitorul meu, se petrecea acelasi lucru; adica lua foc. Era foccare ti lasa o bucurie fara seaman. Limba era neputincioasa sa graiasca ceeace simtea inima. Vara a facut attea fructe acest copac si-mi aduc aminte cumumblam pe lnga el si-i puneam proptele ca sa nu se rupa nici o creanga dinel. Dar cesa vezi ? Ca nimeni n-a mncat fructe din el, caci era un fel de prunegalbui mari care se coc pe toamna si era singurul copac care mai avea la aceavreme fructe si eu tare as fi dorit sa nu mannce nimeni din el, ca nici eu n-ampus n gura fructe de la el niciodata.Stiu ca m-am dus la el odata si-i spuneam asa: "Fratele meu, daca ai trecere nfata lui Dumnezeu ca sa ma ncredintez si eu, fa ca sa nu mannce nimeni dinfructele tale n aceasta toamna! Si, deodata, copacul a luat foc. Si parca mi-aramas n clipa aceea, cnd a luat foc, ca se ntmpla cteodata sa nu ia foc.Acest lucru se repeta cnd eu nu aveam lacrimi. Adica numai cnd plngeamiesea din inima ceea ce i spuneam si el lua foc. Si sa vezi minune: toti ai caseis-au mbolnavit de dezinterie, nu prea rau, dar nu puteam mnca nimic. Eueram doctorul lor, ca-i ngrijeam pe toti si asa s-au uscat toate fructele de pecopacul meu scump.Chiar cnd mergeam la preotul nostru de ma spovedeam si ma mprtaseam,eu ma duceam zilnic la copacul meu si-i spuneam toate pacatele, ca uitam de

la un post la altul.

n primavara anului 1940, cnd am mers de la mnastire la tata Ionica Barbu,caci asa i ziceam acum, l taiase, caci zicea ca s-a uscat. L-am rugat sa-miarate unde a pus copacul si mi-a spus ca l-a ars tot. Groaznica mi-a fostdurerea. Eu n acest an nu mai eram la dnsii, caci ncepusem mnastirea sieram n bordeiul fericit, de pe dealul Gurguietei, unde m-a chemat acea luminacare se arata si n copac, duhovnicul meu de fiecare zi.

BABA ILEANA

ntr-o dimineata aud doua femei ce vorbeau de la cimitir zicnd:

- Moare saraca...Le ntreb:- Cine moare ?Ele mi spun:- Baba Ileana a lui mos Gavril, de la cimitir.


26/132


27/132


28/132

binecuvntata. Ma dadeam smbata seara pe lnga mama Maria si o rugamsa-mi spuie cam ce-ar vrea sa gatim de mncare pe a doua zi.Si asa, stiam ce se gaseste si ma sculam de noapte si gateam toata mncarea,iar cnd se scula dnsa eu eram gata cu mncarea si-i ziceam:- Nu asa ca acum ma lasi sa merg la biserica, mama Marie ? Si nu ma aveancotro si ma lasa. Eram cea mai fericita cnd ma ntorceam tot ntr-o fugafacnd mamaliguta si puind masa si toti erau parca linistiti si era o pace ntoata casa.Aceste lucruri le spun nu ca sa-mi arat vre-un merit al meu, caci nu-i al meunimic, deoarece n-am facut nimic si nici un fac bine naintea Milei Ceresti carem-a umbrit n toate necazurile mele. Am tinut sa arat toate acestea, pentru caacei ce vor ceti cndva aceste povestiri sa vada ct de aproape este purtareade grija a lui Dumnezeu de om, numai sa-L chemi cu tot dorul si sa-ti lasi toaten bratele calde ale Maicii Prea Curate si sa crezi ca ceea ce ceri vei capata,numai daca Atotputernicul va socoti ca cele cerute de noi ne sunt de folos. Ca,de multe ori, noi cerem lucruri care nu nu-s de folos, daca nu ne da, nesuparam, ba chiar ne razvratim. Cine oare poate sa ne iubeasca pe noi maimult dect Parintele nostru si acest Parinte care ne vrea totdeauna binele, esteDumnezeu. Fiindca numai El stie viitorul nostru si de aceea sa-L iubim si sa-Imultumim de toate si pentru toate, ca toate ce ne trimite sunt bune si de folosulnostru, spre aproape de El...

CHEMAREA FACUTA DE CERPRIN SFINTELE VEDENII

Numai aceasta minune de chemare ma copleseste stiind cu cta nevrednicieam primit-o, dar nici a tacea nu pot, caci Domnul nsusi mi-a poruncit samarturisesc cuvintele ceresti primite.n aceasta povestire a vietii mele, eu nu pot amesteca vedeniile avute, cuvnt sin amanunte, caci ele izvorasc din nepatrunsa voie a lui Dumnezeu, de care euma nspaimnt.Totusi, tin sa arat si aici ca, la vrsta de saisprezece ani, n ziua de 22

octombrie 1937, pe cnd culegeam papusoi, a venit bunul Dumnezeu sa sepogoare pe pamntul nostru, nconjurat de o lumina minunata si slavita,aratndu-se n fata unui putregai ca mine, desavrsindu-si iubirea ce o arepentru neamul omenesc si de neamul din care ma trag eu, dndu-mi poruncasa spun lumii sa se pocaiasca.Dupa aceasta prima vedenie, au urmat si altele, pe care cu blagosloveniaSfntului Sinod si a Sfintei Episcopii de Roman, de care tineam pe acea vreme,


29/132

le-am propovaduit lumii prin orasele si satele tarii noastre scumpe si am scriso carte. Cititorul doritor sa le stie n amanunt, le poate gasi pe toate, adaugatela sfrsitul povestirii mele.Prima mea propovaduire a fost la halta din satul nostru, Tudor Vladimirescu,la Sf. Cruci si pe urma n lungul si n latul tarii, pana n ziua de 21 august1938, cnd am primit porunca de sus de la Dumnezeu sa se faca o manastirede maici, numai fecioare, nchinate Maicii Sale Prea Curate. Aici m-a chematsi pe mine nevrednica, Stapna cerului sa fiu povatuitoarea surorilor melentru credinta si sa priveghez ca poruncile Domnului mprastiate altadataoamenilor prin lume, sa le dau crestinilor, pe care nsusi Ea, prin mila sipurtarea de grija avea sa-i aduca n Casa Milostivirii Sale de pe ColinaGurguietei. Desigur, lucrul acesta n-a fost usor pentru mine, o copilanepriceputa si slaba si cu trupul si cu duhul, dar, smerindu-ma, am primit,socotindu-ma un vas subred, pe care vrea Stapna Milei sa-l curete cu apaiubirii, ntarindu-l si ajutndu-l pentru a ma folosi eu si a folosi si pe altii dinmireasma de taina lasata din mna iubirii a mamei lui Iisus.Deci, uitndu-ma la trecut, ma uimesc de marea iubire a Stapnei Ceresti siBunului Dumnezeu cum mi-au umbrit copilaria.Gasindu-ma n fata acestei chemari acum ma nspaimnt. Dar ncredintatafiind ca nici un merit al meu nu s-a adus pe aceasta colina sfintitoare adumnezeiestilor aratari, ci numai dragostea fara margini a lui Dumnezeu, ampasit la ndeplinirea chemarii cu multa teama si adnca sfiala, caci stiam caacest drum va avea multe urcusuri grele de suit si coborri prapastioase,pricinuite de mbatrnitul n rele, satana. mi ziceam: daca Cel ce m-a chemat

chemat a simtit greutatea crucii suferintelor, dar, eu un vierme ? Si totusi,stiind ca a biruit chiar si portile iadului, ridicnd prin ascultarea Sa dingroapa tot neamul omenesc, mi-am nfipt (puterea) ncrederea n puterea Sadumnezeiasca, creznd n atotputernicia Sa, ca-mi va netezi cu iubire gropiledesnadejdii, ale temerii de duhurile rele si ale oamenilor care mi vor punepiedici.Si, ncredintata n chemarea cerului, n-am mai stat mult sa ma gndesc ce vointlni n cale, plecnd pe drumul necunoscut, dar luminat de iubirea deoameni a lui Dumnezeu si de dragostea de Mama a Maicii Prea Curate. Si, o,Stapne al meu, n-as putea spune ca, mergnd pe potecuta luminii, n-am

ntlnit n cale si gloduri si bezna. Acele popasuri eu cred ca au fost cungaduinta Ta, bunule, ca lovindu-ma si simtindu-le dureroase n inima mea, saTe chem mai cu foc, pe tine Doamne al meu!...

DUPA PRIMA NTLNIRE CU IISUS


30/132

mi aduc aminte cu multa bucurie de prima mea ntlnire cu Iisus si cuSfntul Simion Stlpnicul. Eram toata un foc, o rvna nentlnita de minevreodata. mi venea sa merg zi si noapte pe drumuri sa arat ca este Dumnezeusi ca El ne iubeste si ne cheama la El, sa ne dea n dar mparatia Sa cereasca.Cred ca de m-ar fi aruncat cineva ntr-un cuptor cu jar, n-as fi ars, asa mierau dragostea si rvna de mare. La toata clipa simteam pe Dumnezeu. miieseau din gura cuvinte ce nu le vorbisem niciodata pna atunci, de maminunam eu si-mi ziceam: oare unde am gasit eu cuvinte ? Dar nu aveam timpsa ma gndesc mult, caci veneam ca ploaia. Oboseala nu simteam niciodata.Mai tare oboseam cnd stam linistita acasa.Dar nceputul rautatii, satana, nu mi-a suferit "nebunia" si a rascolit omenireampotriva mea. Totusi, a pierdut, caci dintre cei razvratiti, multi au cazut nmreaja Duhului Sfnt si s-au facut fii ai Bisericii din fii ai pacatului. Veneau lamine sa ma ntrebe daca cu adevarat este Dumnezeu si daca-i va ierta. Eu latoti le dadeam nadejdi si le spuneam ca este Dumnezeu, ca L-am vazut si ca neasteapta pe toti sa ne ntoarcem la El si la Biserica Lui.

CEL RAU IARASI SE TULBURA

Ce s-a gndit nrautatitul ? Sa nvrajbeasca pe mos Ionica asupra mea. Sivai, Doamne! A nceput sa ma njure si sa ma ocarasca zicndu-mi sa-mi scotprostiile din cap, ca l-a zapacit lumea, doar la el nu-i blci. Eu taceam siasteptam hotarrea Cerului si asuprsa lui. Nu-l puteam urni din loc, cacivedeam ca nu-i de vina, ci lucratura de la cel rau. Striga la mine ct putea, cal-am facut de rusine n sat, sa plec de la casa lui, sau sa ma casatoresc, cazicea el:- Sigur de acum ai sa spui ca nu te mai casatoresti. Dar n-ai sa stai la mine samlpetesti coada alba. Ori sa te casatoresti, ori sa pleci de la casa mea, ca m-ai facut de vorba n sat !La toate cte mi spunea, eu taceam, aratndu-ma vesela si ncepeam sa-i cntcntari religioase si asa l potoleam, cu darul lui Dumnezeu. Mereungenunchiam si ma rugam Domnului si Maicii Sale, zicndu-le: Stapne

Doamne si Prea Sfnta Maica, voi mi-ati dat pe unchiul meu sa ma scape de lamoarte... Acum mi-l lasati sa-si piarda sufletul, iar daca mi-i de folos ceea ceface el, dati-mi rabdare, ca sa nu-l judec !Cu vremea s-a potolit si chiar a lasat njuraturile si toatecele rele si urma labiserica. Mama era mai linistita, caci eu, fiind mereu cu ea, i spuneam maimulte din ceea ce simteam ca-i este de folos.


31/132


32/132

- Sa pofteasca n casa sisa ma certeze cum stiu dnsii. Dar eu stiu ca nu m-adurut niciodata nimic si nu ma doare - si vesela intru cu ei n casa. Toti ainostri fugisera de acasa, ca nu stiau despre ce-i vorba. Cnd au intrat n casa,i aud zicndu-mi:- n ce camera te rogi tu ?Le arat camera mea cu icoane si cu sapte candele ce ardeau. S-au nchinat totisi mi-au spus:- Nu-ti facem nimic, caci lumina din ochii tai ne vorbeste totul!...Si, iesind din casa la masina, mi zice prefectul:- Lico, n-ai vrea sa mergi cu noi acum ?Eu, bucuroasa ca ma urc pentru prima data n masina, ne mai gndindu-ma lanimic, tusti n masina cum eram n casa cu picioarele goale si mbracata ca delucru.Doamne, ce era pe drum! Unii tipau de bucurie, parca-i apucase ceva rau, darcei mai multi plngeau ca nu mai ma vad. Ziceau ca m-au arestat. Eu eramvesela parca mergeam laun ospat, desi nu stiam ce vor face cu mine. Nuputeam fi altfel. Cnd am iesit la soseaua nationala, vad ca o iau la SfntaCruce, opresc masinile si se dau toti jos si sa ma dau eu. Ma saluta si-mi zic sama rog si pentru ei.De aici, au plecat la primarie, unde au facut proces-verbal cum ca suntsanatoasa, iar eu m-am nchinat la Sfnta Cruce si m-am ntors acasa. Cu cinema ntlneam ma ntreba:- Da unde te-au dus cu masina ? Le raspundeam ca m-au dus la Sfnta Crucesa ma nchin, eu si ei, si asa mureau de necaz necredinciosii. Ma njurau si

strigau dupa mine:

- Fermecatoareo ! I-ai vrajit si pe astia! Ei, n-o sa-ti mai mearga mult!Altadata, strigau dupa mine, ca sa ma nspaimnte, asa:- mpuscati-o! trageti fara mila! Eu ma uit la ei si-mi venea sa rd. Lespuneam:- Daca va porunceste Dumnezeul meu cel cu cruce, trageti si ma mpuscati! Iardaca va porunceste ispititorul vostru, satana, sa va potoliti!Vreau sa arat aici mila lui Dumnezeu. ntr-o zi, ma gaseam la cmp doioameni: Dumitru C. Dumitru (Harcana) si Pavel Bratu, amndoi necredinciosisi njurau vedeniile mele si ma faceau cum le venea la gura. A doua zi,

Dumitru C. Dumitru a venit la mine mut si mi-a scris pe hrtie cele petrecutecu ei la cmp. Scria ca dupa brfelile lor, deodata au vazut pe un nor treipersoane: una i-a amenintat cu degetul, iar ceilalti doi le vorbea asa: "Ce sa ledam ?". Ei ntepenisera de frica si au auzit asa: "Pavel sa ologeasca, pentru caa njurat de Dumnezeu, din care i se va trage si moartea iar Dumitru, fiindcaare copii multi, sa-i luam gura, sa fie mut". Asa s-a si petrecut.


33/132

Vad ca vine mutul la mine si ma roaga sa-i fac rugaciuni ca nu mai poate. Eu l-am amnat pe vineri, cnd vor face preotii la Sfnta Cruce, Sfntul Maslu, iarologul a chemat pe parintele paroh Gheorghe Dimitriu si i-a facut Maslu, darn-a mai trait mult si a murit. Vineri a venit si mutul pedepsit si dupa mai multeSf. Masluri, si-a capatat bine vorbirea. La primul maslu putin numai ct aputut sa-si marturiseasca greseala n fata tuturor.Aceasta fapta minunata a mai nchis gura la necredinciosi.

JANDARMUL ISPITIT

Lumea dorea sa merg si n alte sate, caci era mai usor sa merg eu unasingura, dect sa vina ei la mine si, de altfel aveam porunca de sus sa le spunla toti sa se ntoarca la Dumnezeu si la Biserica Sa.ntr-o primavara am mers n comuna Vlad Tepes, judetul Ialomita, nsotita defratele Iordache Grigoras, fratele Tache Gradinaru, Ghita Vlad, Ioan Mitucusotia lui, Anghelina, sora Cleopatra si fratele Ioan Iancu. Acesti frati erautrei din comuna Pechea, judetul Covurlui si trei din comuna TudorVladimirescu cu cele doua surori. Cu totii am mers pe jos vreo trei zile.Faceam cte 40 de km. pe zi si cincizeci am facut n prima zi, dar toti mergeamschiopatnd si totusi eram fericiti, caci tot drumul ne-a conduscnd un mirosde smirna, cnd un sul de nor minunat, pe care l simteam toti. Acest drum lfaceam pentrua ne nchina la Sf. Cruce din aceasta comuna ridicata n cinsteaMaicii Domnului, prin descoperire dumnezeiasca de catre fratele GheorgheEnica din Vlad Tepes.Cnd am ajuns la aceasta Sfnta Cruce, ne-am asezat sa facem acatistulMaicii Domnului si, cum l cntam noi, mi se parea ca striga la noi cunjuraturi. Eu am crezut ca e o nalucire de la satana si nu m-am sculatdingenunchi. Ceilalti toti, cti erau cu mine, au fugit care pe unde au putut, cacicel care njura era seful de post al comunei Vlad Tepes. El, vazndu-ma pemine ca n-am fugit, stiu eu ce-o fi crezut? ncepe sa ma bata cu patul pustii cuminile, cu picioarele, cum i venea lui bine, iar eu ziceam de zor acatistul,caci nu mai aveam mult sa-l ispravesc. Nu mai stiu daca l-am ispravit, caci m-

a trntit ntr-o parte si ma batea. Eu rdeam si-i ziceam:

- Mai ai mult de dat ? Si de ce ma bati, fratele meu? Ce ti-am facut ? Doamne,iarta-l c-o fi beat !El cnd auzea ce-i spuneam, mai tare mi da cu cizmele, unde apuca. DarDumnezeu mi-i martor si stie ca nu mint, nimic n-am mai simtit din bataiaaceea, desi cred ca a fost nspaimntatoare la vedere, caci sotia acestui omorbit de furia satanei, a nceput sa tipe, zicndu-i:


34/132

- Gheorghe, de nu-i dai pace acestei fete, eu din clipa asta ma despart de tine !Si asa mi-a dat pace. Nu eram speriata deloc, ba dimpotriva, aveam un dor decntat, caci dupa ce s-a departat de mine, am nceput de la capat acatistulMaicii Domnului si-l cntam cu o bucurie nestapnita si ma simteam ca dupao baie calda.Dupa ce am ispravit acatistul, nu stiam unde s-o iau. Mi-am zis: "Sa merg laBiserica, fiind duminica n acea zi, caci se si auzeau clopotele. Pe nsotitoriimei de drum i-am gasit n biserica si nu le venea sa se uite la mine. Euzmbesc catre ei si fac o gluma, zicndu-le:- Ati dat bir cu fugitii ? Ei plngeau si ma ntrebau daca m-au batut rau. Lespuneam ca nu m-a batut nimeni, ci un crestin numai cu numele mi-a dat unbuchet de flori prea bine mirositoare. Dupa Sfnta Liturghie, eu ca mnata decineva, le spun la cei ce ma nsoteau:- Stiti ceva ? Plecam de aici cu primul tren, asa-mi spune inima.Dupa luarea mesei la fratele Gheorghe Enica, am plecat la tren iar n urmanoastra ne-a cautat acel sef de post, ca sa ma mpuste. Caci cnd s-a ntors elde la trg dupa masa, a gasit singurul baietel ce-l avea acasa, tot o vntaie,iar cei din casa i-au spus ca vnataile si durerile copilului au nceput la oraopt dimineata, tocmai la vremea bataii mele, si pna seara a si murit.Dupa vreo doua saptamni, am primit o carte postala de la acest sef de post, ncare si cerea iertare si multumea Lui Dumnezeu ca nu m-a gasit cnd m-acautat, ca ma mpusca, caci scria el a crezut el ca sunt fermecatoare, dar maipe urma i-a spus preotul comunei cu totul altceva dect credea el si acum seruga de iertare ca sa nu-i vie ceva si mai greu.

Dupa cum mi se pare, toate vnataile ce trebuia sa le am eu n urma bataii, s-au dus pe bietul copil nevinovat, prin durerea copilului ce trebuia s-o simt eu, is-a produs o mai mare durere celui care m-a batut. Nu ma bucur de raul altuia,dar preamaresc pe Sfnta Treime, care face minuni preaslavite cu oameni mici,slabi si pacatosi ca mine.Acest fapt mi-a ntarit credinta mai mult n descoperea Mila Cereasca, iarMaicii Prea Curate nu-I gaseam si nici azi nu-i gasesc cuvinte potrivite pentrua O preamari, pentru toata grija si ocrotirea Sa, de Mama scumpa, de Mamadulce, de Mama dumnezeiasca. n acest fapt am vazut ca toate ce cere MaicaDomnului de la iubitul Ei Fiu, Iisus Hristos, dobndeste. Mijlocirile Ei eu

nemarginita putere asupra vietii noastre. O scurta rugaciune spusa din evlaviee primita de Dnsa, ca un preascump dar. Cea mai mica fapta de evlavie,facuta n cinstea ei valoreaza mai mult dect cinstea data tuturor sfintilor.Cinstea ce-o dam Maicii Domnului nveseleste pe toti sfintii. Maica Domnuluiscoate zilnic mai multe suflete din iad. Cu ct soarele este mai mare dect ostea, cu att ntrece cu mila Maica Domnului pe ceilalti sfinti.


35/132

Asa-i cum am spus: nu se pot gasi cuvinte ndeajuns pentru a o proslavi peMaica Preacurata. Sa-I aducem laude ca-i curata !? Nu puteam, ca-I nsasicuratia ntruchipata. Sa-i zicem ca-i miloasa ? Iar nu-i de ajuns, ca n fapturaEi este toata mila ntruchipata si este nedespartita de dreptatea dumnezeiascapentru a o muia. Sa zicem ca-I frumoasa ? Iar nu-i gasit cuvntul, ca-Ifrumusete ntruchipata, Mama preaiubita a dulcelui Iisus si a noastra, atuturora. Ah! numai ct ne gndim la toate cu cte este mpodobita Stapnanoastra, am vrea ntr-o clipa sa zburam din catusele acestei vieti si sa mergemn vesnicie, sa ne bucuram de vederea Ei preaminunata, a Prea Sfintei Treimi sia tuturor sfintilor care au avut trupuri ca noi, dar prin credinta si dragoste deCer, au ajuns n acel Cer al fericirii pe care l-au daruit, necrutndu-si viataaceasta care-i ca un fum si ca un vis frumos sau mai putin frumos, sau chiarurt cteodata. Zic: daca aceasta viata o calatorim cu dorul dupa Cer, sa fimsiguri ca-l vom cstiga n dar! Ce minune!O, Maica Prea Curata, pe mine care, cndva eram aruncata si umilita de toti,acum, prin mila Ta, m-ai nvrednicit sa stau n preajma Ta, a scumpului Iisus,dulcele Tau Fiu si Dumnezeul nostru si a Sfintilor Tai iubiti! Vad, Stapna, canimic vrednic nu am si nici nu gasesc cu mintea mea slaba si neputincioasa a-Ti aduce cuvinte de lauda si multumire, fa-ma Tu, Te rog, a Te iubi cu tot foculinimii mele si a-mi da chiar si viata, de se poate, pentru iubitul Tau Fiu siMntuitorul nostru scump, Iisus Hristos. Atta ti cer si cred ca mi vei da, destii, ca mi-i de folos pentru a cstiga Cerul, eu si obstea mea scumpa, pe careTu mi-ai dat-o pentru a Te proslavi pe Tine si pe Sfnta Treime, cu toti Sfintii.

BUNII MEI OCROTITORI

Vreau sa arat ca din cei trei frati credinciosi din comuna Pechea care m-aunsotit spre comuna Vlad Tepes, fratele Ilie Badiu, si fratele Iordache Grigorasm-au nsotit peste tot, timp de doi ani, ct am mers prin lume, atunci cnd nuputeau sa mearga unul din parintii care ma cresteau, caci nicioadata nu malaasau sa merg singura. Deci, pna al urma, acesti doi frati, desi naintati nvrsta, au mbratisat viata monahiceasca. Fratele Ilie Badiu a ramas monah,

fiind prea batrn si ducnd viata schivniceasca, iar fratele Iordache Grigoraseste ieromonah (preot calugar). Amndoi au metanie, adica au fost calugaritila Sfnta Manastire Bogdana, judetul Bacau. Primul a primit numele deVarnava, iar al doilea de Isidor.

ALTA CURSA NTINSA


36/132

n primavara anului 1938, pe cnd ma gaseam la sapat de vie, vad ca seopreste n dreptul viei noastre. Era masina prefectului de Tecuci cu cineva dela primaria noastra si ma cheama sa merg acolo, ca are sa-mi spuna cevadomnul prefect. Las lucrul si plec la primarie cu masina.Ajunsa la primarie, ncepe prefectul sa-mi spuna ca el nu are copii si ca s-avorbit cu sotia lui sa ma ia sa ma creasca ei, dndu-ma si la scoala, ca a auzitca mi placea mult cartea. Si zicea el:- De abia nu mai faci si atta tulburare n satul tau cu vedeniile ce le-ai avut.Eu m-am nvoit cu gndul si-mi ziceam n sinea mea: are dreptate. Ca voisuferi eu ce voi suferi, dar scapa lumea de mine.Si-i zic:- Da-ti-mi voie sa ma duc asaca sa ma rog, sa-mi iau ce mai am si sa spun siparintilor mei, ca nu pot face acest lucru de capul meu.Cnd am ajuns acasa, venisera de la vie si ai mei si le spun propunereaprefectului.. Dnsii mi zic sa fac ce vreau. Intru sa ma rog n camera mea siam simtit un vnt usor care m-a trntit la pamnt, lasndu-ma fara puteri.ncercnd sa ma scol, am vazut ca nu pot sa ma tin pe picioare; le simteam moica o crpa si ma muiasem tare. Vaznd mama ca nu ies din camera, a venit sama vada si asa m-a ridicat n pat. Am stat doua zile n pat, fara sa ma potpurta pe picioarele mele. Nu aveam dureri deloc, dar simteam o slabiciunegrozava n tot corpul si nu puteam sa fiu treaza. As fi dormit ntr-una. Dupadaua zile, m-am dat jos din pat si am mers la biserica, nsotita de nepoata mea,Didina Ivan, azi maica Heruvima, ca n aceasta zi era vineri si se facea Sf.Maslu. Prefectul judetului auzind cele ntmplate, a fagaduitca nu va mai

ncerca nimic. Eu cred ca dnsul nu cu gnd rau afacut acest lucru.

STRIGA VICLEANUL

Vaznd necredinciosii ca cu nimic nu ma pot face disparuta din comuna, ces-au gndit? Sa spuie ca din pricina mea nu ploua. Si cnd ma vedeau ca mergla Sfnta Cruce sau la Biserica, strigau dupa mine ca turbati:- nselatoareo! Ratacito! Vrajitoareo! Si multe alte cte le aveau la gura. Eu

ma uitam la ei si-mi venea sa rd, dar mi era mila ca-si puneau jar pe capullor. Si totusi, eram fericita cnd strigau asa, dar m-ar fi fericit unul singur nfata. Nu stiu de ce te doare mai mult cnd te fericeste cineva, dect atunci cndte huiduieste. Eu am trait aceste clipe. Cnd te fericeste, te vezi asa de mic si-tivine sa plngi.


37/132

S-O ARDEM N FOCntr-o dimineata vine la noi acasa un cioban trimis de proprietarul

Gheorghe Iade cu un bilete, n care-mi zicea sa nu mai ies din casa ca unii dinconsatenii mei au mers la ei si au cerut sa le vnda lemne uscate si vor sa faca

un foc mare n mijlocul satului, sa arda o vrajitoare din a carei pricina nu leploua. Si ntrebnd proprietarul cine-i vrajitoarea, ei au spus de mine. Auzindproprietarul aceste urzeli spurcate, nu numai ca nu le-a vndut lemne, dar,zicea el, ca i-ar fi dojenit, aratndu-le ca fac fapte pagnesti.Nu m-am nfricosat de acest lucru, ci ma rugam la Maicuta Domnului sa manvete ce sa fac, sa pot scuti de la pacat pe cei ce nu au loc de mine n sat, cacinici nchisa n casa nu puteam sta.

CE-MI VINE N MINTE

Vaznd ca fac atta neliniste n sat, m-am gndit sa-mi tai parul, sa mambrac barbateste si sa merg la o manastire de calugari pentru a nu ficunoscuta. n vremea aceea, ma duceam la Sfnta Mnastire Adam din Tutova,nsotita de alte surori, nu ca sa stam ci doar sa vedem si noi cum este ntr-omanastire de maici. Gndul nostru era pentru a ne nchina viata Domnului,ntre zidurile unei mnastiri, dar asteptam ceva, adica timpul hotart de Sus.Cnd am plecat spre aceasta sfnta mnastire, am rugat pe cele ce mansoteau sa nu spuie la nimeni nimic despre mine si asa am si facut. Dar cnderam la Sfnta Biserica la Liturghie, o crestina se repede la mine si ma ia debrat, zicndu-mi pe nume si ntrebndu-ma ce fac. Eu am rugat-o sa nu spuiela nimeni nimic de nime. Dar ea de bucurie ca m-a vazut, n-a putut sa tie si aspus maicilor toate cte stia de mine si asa mi-au aprins focul n cap, cacimaicile credeau ca m-am dus sa ramn la ele. Parca vad cum m-au dat afaradin curtea Sfintei Manastiri, maica Stareta a si chemat jandarmul, zicnd ca sama duca din post n post, pna acasa, sau mai bine, sa ma puie la zid si sa mampuste, ca eu vreau sa le stric rnduielile lor cu vedeniile mele. O ntrebam pemaica stareta ce-a auzit din gura mea, de zice ca le stric rnduielile, fiindca nuam vorbit nimic cu nimeni. Dnsa mi zice:- De ce noi nu vedem pe Maica Domnului ca suntem maici si tu ai vazut-o?

Pleaca! Du-te de la noi!

Si asa am parasit sfnta manastire fara sa ma mai pot nchina o data la MaicaDomnului - facatoarea de minuni. Jandarmul era tare nelamurit si nu stia ce safaca cu noi. intr-o clipa s-a adunat tot satul si ruga lumea pe primarulcomunei si pe jandarm sa-mi dea voie sa le vorbesc lor ceea ce am vrut sa lespun maicilor. Eu le spuneam ca am venit sa ma nchin la Sfnta Icoana aMaicii Domnului, facatoare de minuni si nu sa le vorbesc. Dar pentru a nu se


38/132

crede ca am venit cu alt gnd, stiu ca m-am suit pe un scaun si am spus la toticei adunati ca Bunul Dumnezeu vrea sa fim buni, ca mireni, chiar si cei cetraiesc prin mnastiri ca altfel nu vedem Cerul, ci iadul. Dupa ce am aratattoate cte trebuie sa le mplinim si cum ne vrea Maica Prea Curata, aud cazice jandarmul:- Pentru aceste cuvinte ce ni le-a spus aceasta fata, s-o pun la zid s-o mpusc?Ce ziceti, oameni buni si dumneavoastra maicilor, caci asa mi s-a spus demaica stareta ca trebuie mpuscata la zid ca strica rnduielile mnastirii? Totiau lasat capul n jos si mirenii si maicile si au plecat catre casele lor, iar noiam ramas singuri. Numai o singura maica ne-a condus pna la iesirea din sat,caci jandarmul ne-a liberat cu pace.Aceasta teama de a nu mai razvrati pe maici de prin mnastiri m-a dus cugndul sa ma mbrac barbateste si sa merg ntr-o mnastire de calugari, farasa fiu cunoscuta. Dar cnd eram gata cu hainele ce mi le probasem si vroiamsa-mi tai parul, am vazut ca am gauri n urechi, caci mama mea cnd am fostmica mi le facuse pentru cercei si acest lucru m-a oprit, caci despre celelaltenu aveam grija, ca aveam la ndemna postul si privegherea, care m-ar fi facutsa pot duce viata acolo unde se zice, ca nu s-ar putea. Dar toate le hotarasteCel de Sus...nvrajbirea maicilor de la sfnta mnastire Adam a fost rnduita de Dumnezeu,caci daca dnsele ma primeau cu bucurie, desigur as fi ramas acolo. Iubireamamei mele de a-mi pune cercei n urechi iar a fost ca o porunca sa nu plecunde ma hotarsem.Am vazut ca toate le ornduieste Cel Atotputernic pentru binele nostru, chiar si

cnd ti se pare ca ntmpini un necaz. Acel necaz are n sine un rost deproslavire Lui Dumnezeu - si bine-i sa te lasi n voia Lui.Am hotart n fata Sfintei Icoane a Maicii Domnului ca nu voi mai ascultagndul care ma va ndemna sa scap de vreun necaz, ca Bunul Dumnezeu aremai multa grija dect as avea eu si stie si cunoaste El puterile mele siniciodata cred, nu-mi va da sa duc ceva mai mult dect pot duce eu.

DOMNUL NCREDINTEAZA PE AI MEI

Spre marea mea bucurie, aud pe mama Maria zicndu-mi ntr-o seara pecnd ma ntorsesem de la Sfnta Mnastire Dalhauti:- Stii ceva, Lico?I-am raspuns:- Ce sa stiu, mama?


39/132

- n zilele acestea ct ai fost tu plecata, mosu-tau Ionica a fost la plug peGurgueta, unde ai avut tu vedenii. Si se silea sa termine sa vie acasa. Deodatavede un patrat de lumina care a venit dinspre rasarit si s-a asezat cam acolounde ai spus tu ca ai avut vedenie. Caii s-au speriat si au fugit tocmai acasa cugrapa dupa ei, cum erau nhamati. Eu cnd am vazut caii n felul acesta amcrezut ca s-a ntmplat vreo mare nenorocire si nu stiam ce sa fac.Apare si Ionica, schimbat la fata si ntraba de cai. Eu i-am spus ca sunt ngrajd si sa-mi spuna si mie de ce au fugit de la plug. El mi-a spus ca a vazutacel patrat de lumina si cum s-a mistuit acea lumina n pamnt si cum s-ausperiat caii.- Mama Marie, dar mos Ionica nu s-a speriat?- Cum sa nu! Era schimbat si este si astazi si zice ca niciodata n-o sa te maiocarasca, ca a vazut ca tot ce ai spus tu a fost de la Dumnezeu... Dar ce savezi? N-a mai njurat deloc de atunci. Ah, de-ar mai vedea o data macarlumina!- Slava Domnului sa mi-a ridicat ocara si numai pacatuiesc cei din casa.Mama, eu vad si n acest semn mila Maicii Domnului cu noi pacatosii...- Asa-i, Lico... Si cum ai petrecut tu saptamna asta la mnastirea Dalhauti?- Cum sa petrec? Bine! Unde poti sa fii mai multumit ca acolo unde se laudaDumnezeu si Maica Prea Curata?- Dar cum se lauda?- n cntari, n cetirea sfintelor carti si chiar n lucru.- n lucru? Cum se poate asta?- Da, se poate foarte bine, daca ceea ce lucrezi tu faci ca pentru Dumnezeu si

pentru folosul altuia, nu pentru tine.- A! Asa-i!- Dar eu sa-ti spui matale ceva, ca stiu ca tot ai sa auzi, numai sa nu-ti pierzicredinta: si calugarii tot oameni sunt si de ei se tin mai mult diavolii dect denoi, ca ei se roaga mai mult lui Dumnezeu si acest lucru l supara pe cel rau sidin aceasta pricina sunt si ei ispititi.- Ei! Trebuie ca ai mai patit ceva ?!- Uite ce: daca mi fagaduiesti, eu ti spun, iar de te aprinzi de mnie voi tacea.- Nu, nu le zic nimic.- Sa vezi matale: cum au aflat de mine, m-au chemat zicndu-mi ca sunt

ndracita si sa-mi fac Sfntul Maslu. Eu nu m-am suparat deloc si am rugat sa-mi faca, numai ca eu nu am bani sa le platesc Maslul, dovada ca am venit pejos. Cnd au auzit ca nu o sa le platesc Maslul, nu mi-au mai facut, dar m-auntrebat ce rugaciune vreau sa-mi faca, sa scap de satana, care mi se arata. Eui-am rugat sa ma spovedeasca si ei s-au bucurat ca nu era ceva prea greu siacest lucru mi-l facea un singur preot.- Dar Maslul cti vroiau sa-ti faca?


40/132

- Sapte preoti si trebuiau platiti...- Dar cine te-a spus pe tine la ei?- Sa vezi matale, mama. ntr-o dimineata cnd se facea utrenia, a cazut unparinte jos si facea tare rau din mini, din picioare si spumega. Acest parintestriga ct putea n boala lui asa: "Dati pe Lica afara din biserica, ca-indracita!" Eu, cnd am auzit ca-i vorba de mine, m-am ngrozit, ca acestparinte nu ma stia pe mine, caci nu vorbisem cu sfintia lui deloc.Am nceput sa fac la metanii la icoana Maicii Domnului facatoare de minuni,si m-am linistit. Toti parintii au venit spre noi, fetele, caci am fost vreo cincifete si ne ntreaba: "Cine se numeste Lica sa iasa din biserica!"- Stai! Dar unde se dusese fratele Badiu si Iordache? Nu erau si ei cu voi?- Nu. Ei se dusesera n padure sa se roage singuri, ca toata saptamnaajunasera.- Ce spui tu?- Da.- Si tu cu cine zici ca erai?- Cu cele cinci surori.- Ei si?- Sa vezi!... Eu le spun ca ma numesc Lica si ma minunez cum m-a pomenitacest parinte n boala lui, ca niciodata n-a vorbit cu mine. Dansii miziceau:"Diavolul care l munceste pe el te-a descoperit". Iartati-ma, parintilor,pe mine pacatoasa, le zic eu, dar daca-i vorba ca diavolul l munceste pe acestparinte, nu ma dati afara din casa lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Bine,mi zice unul mai mare, cred ca era staretul, ca-i sarutau mna toti, sa stai n

tinda! Si fericita ca sunt macar n tinda bisericii, asteptam sa iasa acel parintedin biserica si sa-l ntreb de unde ma cunoaste si la iesire asa am si facut. L-am ntrebat si el mi-a zis ca nu ma cunoaste, ca nu m-a vazut niciodata si ca elnu stie nimic de mine. Eu i zic:"- Dar de ce ai strigat sa ies din biserica?".El mi-a spus ca n-a strigat si ca nu stie nimic. Un alt parinte slab, cu numeleNazarie ma ia deoparte si-mi zice:" Te jur cu numele lui Dumnezeu, spune-micu ce-l arzi tu pe satana, de a strigat asupra ta?". Eu l-am rugat sa ma ierte canu stiu sa am ceva bun dect ca ceea ce a lucrat Domnul cu nevrednica demine, a facut din mila si am spus chemarea ce mi-a facut-o Cerul. El s-a

nchinat si a plecat la chilie.- Ce vorbesti tu, Lico? mare ti-i minunea, Doamne, ce multe ai sa mai auzi nlumea asta!- Si stai, ca vine ceva frumos!- Ei?- Joi, dupa ce s-a terminat Sfnta Liturghie, am plecat cu totii spre casa. Cndam ajuns la podul de peste Siret, un jandarm nu ne-a lasat sa trecem pe pod,


41/132

zicndu-ne ca daca suntem sfinte, sa trecem pe apa ca pe uscat. Eu, care-s dinfire vesela am nceput sa cnt si sa merg pe malul apei, zicnd ca, totusi, o satrecem pe apa ca pe uscat. Deodata vine o luntre cu un luntras care striga lanoi unde mergem, ca podul este n urma noastra. Noi i spunem cele zise dejandarm, dar el ne sfatuie sa mergem la un mal unde se poate cobor si sa nesuim n luntrea lui pentru a ne putea trece si asa sa-i aratam ca am trecut sifara podul lui.Dupa toate aceste ncercari, m-am hotart sa nu mai plec nicaieri, dect cndvoi primi porunca.

N CHILIUTA MEA DE LA SAT

Veneau la mine surori care ma cunosteau, din comunele Pechea, SloboziaConache (jud.Covurlui), Namoloasa (jud. Putna), Risipiti (jud. R. Sarat),Braila, Gurguieti, Gemeni (jud. Braila) si Barcea (jud. Tecuci).Ne strngeam si cntam cntece religioase si cte una citea din NoulTestament, iar la despartire era un chin. Toate plngeau si ma luau de gtzicndu-mi ca nu pot sa stea fara mine. Plngeau cu toatele si stiau ca n maimulte rnduri ne puneam n genunchi n chiliuta mea de rugaciune si rugam peMaica Prea Curata sa faca cum o sti si sa ne adune pe toate la un loc. Cacitoate aceste surori care veneau la mine nicaieri nu se simteau mai bine, ba, dela o vreme, chiar nici n snul "Oastei Domnului", caci toate aveau gndulmnastirii. Unii din adunarea "Oastea Domnului" ne spuneau ca nu-i de laDumnezeu sa parasim lumea si sa ne nchidem n mnastiri, ziceau ei, cu cefolosim noi pe aproapele nostru daca fugim de ei. Poate aveau dreptate, cacinu stiau dulceata singuratatii, cum nici noi nu stiam dar o doream cu dor sfntsi nerabdator. Prin mnastiri nu erau bietele surori primite, ca iubeau pezapacita de mine. Asa ca aveau tot dreptul sa plnga la despartire. Lemngiam citindu-le din psaltire urmatoarele cuvinte din catisma a cincea:"Mntuieste-ne pe noi Doamne Dumnezeul nostru si ne aduna din necazuri casa ne marturisim numelui Tau celui sfnt, ca sa ne falim ntr-u lauda Ta". Si asa puteam sa le ndrept pasii spre casele parintesti, ntarite n credinta ca

Cel Atotputernic ne va purta de grija si ne va pregati si noua loc unde sa-Lpreamari.Dar lacrimile acestor fete care urau desetaciunile acestor lumi trecatoareardeau pe satana, care a nceput sa ma chinuie pe mine cu alte nascociri de-ale lui venind noaptea n chilia mea, n care ma rugam si, facndu-mi tot felulde nazdravanii creznd ca o sa ma sperie. Sa vedeti: mai nti a nceput sa mastrige pe nume, n timpul cnd mi faceam si eu sfnta rugaciune, prefacndu-


42/132

se cu vocea celor din casa noastra, venea cu vocea mamei, chemndu-ma safac ceva treburi ce stiam ca le facusem, cnd cu a lui tata, chemndu-ma sadau de mncare la vite si eu i raspundeam ca vitelele sunt rostuite si ca eusunt la rugaciune, cnd cu vocea lui tetea. Dupa terminam, rugaciunea,mergeam sa le cer iertare ca n-am iesit cnd m-au strigat. Ei ziceau ca nu m-au chemat. Eram tare nedumerita si-mi ziceam: ce-i cu strigatele astea? Si m-am hotart ca atunci cnd ma va striga, sa nu-i raspund deloc, sa vad ce-o safaca. Dar, se vede ca nu stie ce gndeste omul ca venea si n serile urmatoaresi ma striga sa ies la diferite treburi afara. Eu nu-i raspundeam deloc. Elncepea sa strige si mai tare si daca vedea ca nu vreau sa raspund, ncepea sama ocarasca cum era mai urt. i ziceam ca ai mei nu zic cuvintele pe care lezici tu . Asadar, piei, satano, arde-te-ar Sfnta Cruce! Si nfuriindu-se, miscotea usa din balamale, mi-o arucan curte si intra si-mi stingea lampa cu osuflare asa de tare ca te luau toti fiorii cnd oauzeai, fara sa vezi ceva. Peurma, mi lua covotrasele de pe jos si mi le arunca prin curte. Rdeam si-iziceam: "Scutura-le bine, blestematule!Si asa m-a chinuit vreo doua luni. Nu ma lasa noaptea sa dorm deloc. ntr-unama striga sa ma scol la rugaciune. Ajunsesem sa-i spun:"Nu vreau sa ma rogcnd vrei tu, de-ai si muri!". Apoi, venea si-mi tragea nvelitoarea de pe mine,fara sa vad pe cineva. N-am mai putut suferi si am plecat lasfntul schitSihastru din judetul Tecuci, cu fratele Badiu, fratele Iordache, sora Tinca Vladsi alte surori. Ajunseram la schit, parintele staret Clement Cucu ne-a dat ochilie, mie una cu surorile Tinca Vlad din Tudor Vladimirescu, Niculita Susanusi sora Catinca din Bucesti. Seara cum ne-am asezat la rugaciune, a venit iar

ispititorul si ne-a purtat prin chilie cosul n care aveam pinea si servetelele desters pe obraz. Surorile, cnd au vazut cum se plimba cosul prin chilie, s-ausperiat si s-au urcat n pat, strignd la mine:- Ce-i asta, sora Lico?Eu nu puteam sa ma tin de rs si-i ziceam: "Si aici ai venit nrautatitule?". Unparinte ne-a auzit cum ne certam cu strainul nepoftit si vine la noi sa vada ce-i.n timpul acesta, ispititorul ne arucase pinea din cos si ne scutura servetelelede zor. Surorile nlemnisera n pat, vaznd fluturarea servetelelor prin aer, farasa vada pe cel ce le purta.Intrnd parintele, vede cosul n mijlocul chiliei, pinea aruncata ntr-o parte,

iar noi cocotate n vrful patului cu ochii atintiti sa vedem ce mai are de gndsa faca. i spunem parintelui toata ntmplarea, iar el ne sfatuie sa facemParaclise Maicii Domnului si, cnd o sa vedem ca vine, sa zicem rugaciunea"Nascatoare de Dumnezeu bucura-te" si celelalte. Si cu acestea ne-a dat pacembatrnitul n rele. Am vazut ca nu e ngaduit sa faca ceva rau cuiva mai multdect poate duce cel ncercat de el. Numai sa nu-ti fie frica deloc de el, ca-itare neputincios si chiar prost, caci cu toate relele pe care le arunca el, cu


43/132

ngaduinta Milei Ceresti, el pierde, iar noi cstigam, numai daca nu nendulcim cu cele ale lui si nu-i primim sfaturile. Deci, trebuie sa fim treji mereutot timpul cu inima si sa ne rugam lui Iisus, lumina si bucuria noastra. Eu pesatana cel mare, cu toti ucenicii lui, fii ai ntunericului, asa-i cred ca sunt:legati ca niste cini care au o lungime de lant. Ei latra vesnic cu tot felul delatraturi si se arunca si ei ct pot din lantul n care se gasesc. Daca pot saapuce pe cineva n ghearele lor, ncep sa le dea diferite gustari care, deodata,par dulci, dar pe urma sunt ca fierea de amare. Dar cnd omul merge ca unorb cu a lui voie n negrele si murdarele brate ale acestui dusman al neamuluiomenesc, atunci e cam greu. Si, totusi, scapa daca se gaseste cineva care sa-iarate minunata si dumnezeiasca baie a vesnicului Siluam vindecator subepitraful duhovnicului, oricare ar fi el si oricum ar fi el de drept sau depacatos, caci darul de vindecare sufleteasca si chiar trupesca este acelasi, cade sub dumnezeiescul Omofor al lui Iisus Hristos, caci nsusi Duhul Sfntlucreaza la dezlegarea din lanturile satanei si iertarea pacatelor. O alta baiepentru pamnt, pentru suflet, afara de baia Duhului Sfnt de sub epitrafir, nuexista. Si cine nu apuca sa treaca prin aceasta baie, spalndu-se de toatemurdariile satanei eu, nevrednica si pacatoasa, le spun n numele lui Iisus celrastignit pe Sfnta Cruce ca de-ai vietui ca sfintii nuvor vedea Cerul. Cacispune psalmistul: "De-ar fi viata noastra de o zi si totusi e plina de pacate."Cel rau este neobosit n rautati. Iar dupa aceasta baie, primeste margaritarulcel scump. Pe Iisus Euharistic, cel ce se jertfeste pe Sfnta Masa a sfintelorAltare din bisericile noastre dreptmaritoare, prin savrsirea Sfintei Liturghii.Cine nu-i ndragostit de Sfnta Liturghie nu cunoaste pe Iisus Hristos

Euharistic si de-ar vorbi despre Iisus chiar n limbi ngeresti l ncredintez canu-l va vedea niciodata. Nu-i destul sa vorbesti despre Iisus, daca nu tehranesti cu Iisus. Respiratia noastra s-o scoatem cu dulcele nume al lui Iisus.Bucuriile noastre sa nu fie altele dect gndul ca ne ntlnim cu Iisus prinSfnta Liturghie si ca ne unim cu El pein dumnezeiasca pine si dumnezeiesculvin din Sfntul Potir. Sa ajungem sa numai putem trai fara Iisus Euharistic. Ah!Ce nume dulce are darul sa te faca fericit, de parca ai vrea, n clipa aceea sazbori n cer.- O, Iisuse, Iisuse, dar nu toate zilele sunt ca atare. Petrec zile n care marusinez de mine nsumi. Ah, de cte ori am ascultat de lingusirile lumii si ale

satanei si tu, prea bunule, iarasi m-ai primit. De cte ori m-au chinuit sa potsta n preajma iubirii Tale, Iisuse, si am vazut ca Tun ai fost gata sa-mi daimna. Iisuse, al meu dor, picura un strop de snge din ranele Tale si n inimaTa ca sa Te pot iubi mai mult. Iisus ne spune la toti: "Aceasta picatura pe careo cereti, o gasiti n sfntul Potir din biserica Mea, caci n dar v-o dau, nu prinmeritele voastre"! Ce bun e Domnul! Si cred ca nu gresesc spunnd ca -i bun,caci este nsasi bunatatea ntruchipata. De te-ai gasi n cel mai mare ntuneric,


44/132

Tu esti fericit, ca ai lumina cu Tine: pe Iisus. De-ar striga tot iadul si toatalumea acesta asupra ta tot felul de hule, tu esti fericit ca ai pacea cu tine, peIisus. Deci, cine vreasa fie fericit chiar n lumea aceasta, sa traiasca si sa sehraneasca cu Iisus. Iar cel rau nu va avea putere sa te stinga cu otravitoarelelui gheare de mai schiopatezi p

viata maicutei veronica vol11

Documents