poesis

Poesis interna\ional

Martie 2012

Director Dumitru P[curaru

Redactor-;ef Claudiu Komartin

Redactori Ion Mure;anFelix NicolauRadu VancuBalázs F. Attila

Redactori coresponden\i Octavian SovianyChris TanasescuR[zvan |upaRita ChirianAndrei DósaIlyes Ildikó

Prezentare artistic[Oana Mirabela P[curar

Secretar de redac\ieMaria Adriana Zaharia

Tehnoredactor Alina Rodica Cre\

FotografieTadao ShibataIuliu IgnatAlfredo Alcazar

Colegiul directorDumitru P[curaruGeorge VulturescuIlie S[lceanuVeres István Ioan Nistor

EditorCentrul Multicultural Poesis

Redac\ia ;i administra\iaStrada Mircea cel B[tr]n nr. 15Satu Mare cod 440012Telefon< 0261-767300Fax< 0261-767301

Pe copert[O. Nimigeanfotografie< Mircea Stru\eanu

DirectorGeorge VulturescuTehnoredactareTatiana VaidaFotoIonic[ MoldovanRevista Poesis este membr[ a Asocia\iei Publica\iilor Literare ;i Editurilor din Rom]nia (APLER);i a Asocia\iei Revistelor ;i Publica\iilor din Europa (ARPE)Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din Rom]nia

Revista Poesis

Poesis interna\ional

e-mail< [email protected]

Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.rope www.poesisinternational.blogspot.com;i pe www.poesisinternational.com

eDitorial Poesis interna\ionalmartie 2012

3

Promiteam `n num[rul trecut al PI c[ nu voi mai scrie editoriale, acestea fiind total inutile. Nu suntnici primul, nici ultimul rom]n care nu se \ine de cuv]nt. Prin urmare r[m]n `n r]ndurile celor

care, cu mai mult sau mai pu\in[ `ncr]ncenare, dup[ cum bate v]ntul, `;i dau cu p[rerea pe marginea celormai n[stru;nice subiecte. A `ncerca s[ impui o minim[ rigoare ;i ordine `ntr-o \ar[ `n care numai ordine ;irigoare nu exist[ pare o nebunie. Ce s[ facem dac[ asta ne face pl[cere s[ facem? E de observat aici ce ur]tsun[ `n limba rom]n[ cuv]ntul „facem”. („Ce s[ facem? Facem ;i noi ce putem.” Filozofia lui „asta e!, ce s[facem?!” ne-a jalonat istoria. Fiecare genera\ie, dac[ nu cumva fiecare promo\ie, s-a sim\it obligat[ s[ depl]ng[starea de lucruri prezent[ ;i s[ invoce necesitatea adopt[rii altei mentalit[\i ca s[ intr[m ;i noi n r]ndul lumiibune. Dar asta-i alt[ poveste.) Acum, f[r[ niciun motiv, f[r[ o cauz[ imediat[, ca unul care am dat mai multepremii dec]t am primit, a; dori s[ aduc `n discu\ie o tem[ despre care nu-mi face nici o pl[cere s[ vorbesc<premiile literare. Premiile, de orice natur[ ar fi ele, aduc bani ;i prestigiu. Banii vin din partea finan\atorilor,iar prestigiul din partea juriului. C]nd lucrurile se amestec[ survin sup[r[rile, certurile, nemul\umirile,invidiile ;i tot ceea ce \ine de felul de a fi al scriitorului rom]n. C]rcota;, invidios, complexat, predispus lacompromisuri greu de imaginat. Excep\iile, c]nd nu lipsesc cu des[v]r;ire, sunt rare. Scriitorului rom]n nicim[car premiul Nobel nu-i d[ prestigiu. Nu `nt]mpl[tor a ap[rut tocmai `n Rom]nia o carte polemic[ `n celmai `nalt grad. Nobel contra Nobel. Nu i-a pl[cut fostului pre;edinte al Uniunii Scriitorilor Rom]ni cine aluat ;i cine n-a luat cel mai b[nos premiu literar din lume. Este asta nc[ o dovad[ a faptului c[ nu au priceput;i nu vor pricepe niciodat[ ce `nseamn[ institu\ia premiului literar. ~n general nu `n\elegem ce `nseamn[institu\ia ca atare, fie ea institu\ia avocatului poporului sau institu\ia portarului de la prim[rie pe care nimeninu vrea s[-l bage `n seam[.

A;adar, ce am demonstrat `n r]ndurile de mai sus? ~n primul r]nd c[ nu ne \inem de cuv]nt, ;i asta ni separe un lucru l[udabil ;i n loc s[ ne b[g[m capul n nisip de ru;ine continu[m s[ prolifer[m insulte la adresaconfra\ilor ;i s[ blam[m institu\iile. Fiind vorba despre mine `nsumi, sper c[ voi fi crezut.

Am ncercat s[ demonstr[m – aici am reu;it mai pu\in – c[ nici dac[ literaturii rom]ne i s-ar acorda dintr-o dat[ zece premii Nobel, acest lucru nu i-ar mul\umi pe scriitorii no;tri, ar aduce `n via\a literar[ mai mult[ne`ncredere ;i invidie dec]t prestigiu.

Bani ;i prestigiu

Dumitru P[curaru

eDitorialPoesis interna\ional martie 2012

4

„Aproape perfect” sau `n ap[rareaeditoriali;tilor

ion Mure;an

~ n acest editorial, eu nu sunt de acord cu cele scrise de Dumitru Păcuraru în editorialul său din numărulprecedent al revistei noastre. (Vezi< Moartea editorialiştilor în Poesis international, nr. 7 / Decembrie 2011).

Pe scurt, directorul revistei noastre ne anunţa că nu va mai scrie editoriale pentru că nu le vede rostul, sunt chiar inutile,că editorialiştii nu cred nici ei că vor schimba ceva cu textele lor, că afişază o falsă răutate, când, de fapt, nu vor să superepe nimeni etc. Iată că a venit momentul să-i propun domnului Păcuraru să scoatem un număr întreg din Poesis internaționalîn care să publicăm, de la prima la ultima pagină, numai şi numai editoriale. Nimic altceva.

Sunt cât se poate de serios. Dovadă că scriu, imediat, formula „un grup de cercetători britanici”. Formula asta mobi-lizează fără greş atenţia< ne previne că urmează să se spună lucruri exotice. Eu cred că oamenii serioşi sunt singurii carefac lucruri exotice.

Deci< „un grup de cercetători”, de preferinţă „britanici” au făcut următorul experiment< au selectat cetăţeni din țăridin Occident şi din Europa răsăriteană, cărora li s-a spus că au misiunea de a verifica cunoştinţele generale ale altorcetăţeni, după un test pus la dispoziţie de cercetători> li s-a spus că vor avea la dispoziţie un buton roşu la a cărui apăsareprin corpul celui testat va trece un curent slab, un impuls dureros dar suportabil> li s-a explicat că se urmăreşte să sestabilească dacă durerea sporeşte atenţia şi stimulează memoria> sigur că, în realitate, nu era vorba de nici un curentelectric, iar cei testaţi, cu corpul încărcat de o mulţime de electrozi în toate culorile, erau nişte actori, a căror sarcină erasă mimeze cât mai convingător o durere insuportabilă, să se lamenteze în fel şi chip.

Ce s-a constatat? Subiecţii din Europa occidentală au apăsat pe butonul roşu de mult mai multe ori decât cei dinEst, penalizând orice eroare de răspuns. Dintre occidentali, cei mai riguroşi, cei care au înregistrat cel mai mare numărde apăsări pe buton, penalizând chiar şi ezitările, au fost germanii. Cei din Est s-au dovedit extrem de toleranţi cugreşelile. Explicaţiile pe care le-au dat îngăduinţei cu care au judecat erorile au fost de genul „mi-a fost milă”, răspunsurileau conţinut „greşeli mici”, ori au fost „aproximativ corecte” şi uneori „aproape perfecte”.

Eu cred că România râmâne mereu în urmă din cauza acestor minunate sentinţe oximoronice< „aproximativ corect”,„aproape perfect”. Spiritul critic, cel pe care se întemeiază o civilizaţie, moţăie dulce în mintea românului. Atitudinilenoastre sunt pufoase. Toleranţa la greşeli este aproape generală, iar asta ne face, vorba Anei Blandiana „un popor vegetal”.Plantele nu polemizează. Polemica a dispărut din cultura română. Ca, de altfel, şi dezbateriler serioase. Justiţia noastrăe sufocată de „circumstanţe atenuante”. „Cât dai, ca să nu apăs pe buton?” – e calea spre corupţie.

În Franţa, în Italia, în Grecia, în Spania pentru cele mai mici încălcări ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului iesîn stradă milioane de oameni. În România abia se adună câteva mii. Editorialul e o atitudine asumată. Nu cred că suntîn greşeală dacă îi spun lui Dumitru Păcuraru că „francezii sunt un popor de editorialişti”, că „germanii sunt un poporde editorialişti”. Cred că ar trebui stabilită prin Constituţie obligaţia fiecărui cetăţean român de a scrie măcar o dată lazece ani un editorial.

Dacă domnul director crede că am greşit, e simplu< să apese pe butonul roşu. Sau să scrie un editorial.

5

“… ca să dai de urma unui poet ai nevoie de ajutorul altui poet” (Roberto Bolaño). :i a unui cititor, l-aş completape poetul chilian. Fără să spun vorbă mare, mă consider doar un poet pe urmele altor poeţi< cu intuiţia, cu

admiraţia şi, mai ales, cu simpatia mea pentru aceşti oameni, bărbaţi şi femei, pentru care poezia este într-adevăr ceeace a spus cândva H.M. Enzensberger< „singura formă literară care este păstrată în minte, azi ca şi acum câteva mii de ani(…) cu gluma şi cu zvonul ea împarte capacitatea invidiată de-a circula fără mijlocire individuală”.

Celor orgolioşi, poeţi sau versificatori, care cred că urma lor este chiar unică le spun că îi cred, însă le aduc aminteacest vers al unui poet american pentru care „câinii sunt shakespearieni”< „Noi poeţii, începem de tineri cu picioareleumflate / şi sfârşim cu capetele umflate…”. Poetul este pentru mine homo sacer al epocii moderne, excomunicatul, celautodesemnat să arate şi provoace diferenţa, dincolo de lege şi totuşi înăuntrul ei< figura noastră în oglindă, aşa cum nuavem puterea de a o recunoaşte. Şi, totodată, cel care, cu versul epocal al lui Mazilescu, are necontenita grijă a „chiriei şia morţii… aici sub septentrion”.

Ne temem cumva că epoca noastră relativistă în grad absolut s-ar putea să nu producă un mare poet, să nu fie capabilăsă dea o literatură de nivelul generaţiilor trecute. Păcatul ăsta originar ne apasă pe toţi cei care simţim că suntem neputin-cioşi în a ţine pasul cu strălucirea vremurilor trecute. Presimţind devitalizarea încrederii, ca şi a spiritului critic al mod-ernilor, T.S. Eliot atrăgea atenţia asupra acestui tip de defetism într-un eseu de acum o jumătate de secol< „Ne place săsimţim că şi epoca noastră poate produce artă mare – cu atât mai mult cu cât s-ar putea să avem bănuiala ascunsă că nue în stare şi simţim vag că, de-am putea crede că avem un poet mare, lucrul acesta ne-ar linişti şi ne-ar da încredere înnoi.”

Însă tot poetul englez respingea această mitizare a trecutului care se produce instantaneu în minţile care nu găsesc unreazem solid în epoca lor. Nici măcar în ele însele. Eliot observa că nu trebuie să ne întrebăm cu obstinaţie dacă epocanoastră dă şi ea un mare poet ci, mai degrabă, dacă poezia pe care o scriu cei mai buni dintre noi este adevărată. Dacă vafi mare, cu adevărat, doar instanţa timpului o va confirma. Un păcat al criticii noastre actuale, dar şi al poeţilor înşişi, preaahtiaţi după onoruri, doritori să afle din timpul vieţii dacă merită cununa lui Dante sau a lui Eminescu (dar cine ar vreasă fie în pielea lor?) este acela că forţează balanţa care poate măsura valoarea producând valuri de elogii acolo unde poatear trebui moderaţie sau pur şi simplu să judece o privire lucidă. Nu teama de a arăta măreţia poetului, ci prudenţa de anu nedreptăţi cumva poezia însăşi propunând ierarhizări valorice care au darul de a fi mai degrabă topuri ale epociidecât analize profunde trebuie să caracterizeze gândirea critică. Am auzit de câteva ori în cursul vieţii mele spunându-se despre un poet contemporan că este „mare”, dar modul în care era argumentat entuziasmul critic mă făcea să credmai degrabă că un critic sau un grup anume avea nevoie să inventeze asta. Nu e rău ca un critic să fie promotorul unuipoet bun, dar dacă o face în deplină cecitate faţă de cei care nu sunt în paşalâcul lui, atunci abandonăm onestitatea înfavoarea subiectivismului interesat. Şi totuşi...

Există printre noi poeţi care au atins un grad de acuitate care să-i facă să fie receptaţi cu încredere. Unii sunt chiartineri şi nu au nevoie să împlinească 70 de ani ca să ia un premiu naţional la care se stă frumos la coadă. Toţi îl vor luacândva, se pare. Mai ales dacă vor avea şi bunul simţ să trăiască destul. Mă întreb de ce un poet nu poate lua acel premiula 39 de ani, vârsta la care Eminescu încheia socotelile cu lumea asta? Valoarea unui om nu stă în pielea lui – ca să i-oputem atinge...

Filistinismul ierarhiei este filistinismul sistemului, spunea Adorno. Unii iubesc puterea în sistem, alţii scriu fără să lepese de sistem. Poate că acea critică ar trebui să se întrebe, de pildă, de ce Nichita Stănescu a dat cărţi din ce în ce maislabe după 11 elegii, menţinând însă nivelul respectabil al cărţilor ulterioare şi afirmând o încredere în reinventareapoeziei care l-a situat permanent printre exploratorii cei mai îndrăzneţi ai veacului XX. Problema nu e cum o pun unii,dacă poetul luptă pentru Teritoriu în minţile contemporanilor săi, ci dacă a reuşit să avanseze destul de semnificativ înpropriul limbaj poetic.

Scrisul unui poet nu este doar poezia lui, la fel cum cuvintele nu sunt doar ale lui, deşi el le foloseşte ca nimeni altul.Dar cât de important este publicul pentru poezia contemporană lui? Unii, mai conservatori, citesc doar poeţi acreditaţide critică şi de istoria literară. Alţii, mai intrepizi, citesc şi poezie nouă, ba chiar citesc cot la cot cu cei mai buni criticide poezie. Aceştia sunt, potrivit „constantei Enzensberger” (lăsaţi-l pe poet să numere cu umor!) printre cei 1354 de citi-tori fideli de poezie din fiecare epocă şi din fiecare ţară. Minus Rusia, dar nu se ştie de ce Rusia este excepţia şi aici. Poatepentru că Marina Ţvetaeva a spus cândva că poeţii sunt evreii tuturor vremurilor, adică străinii fără pământ sub picioare?Pe ei, pe aceşti cititori egali cu poeţii în forţa gândirii, te poţi baza; sunt puţini, însă redutabili, nu dau înapoi de la noutate,experimentează ei înşişi în actul lecturii, luptă pentru o nouă hartă poetică, pentru un nou gust poetic.

Se ştie, pielea este azi faima noastră de pe coperte. Pe această piele întinsă vânează unii lei, iar alţii doar purici.

Pielea este azi faima noastră de pe coperte

Nicolae Coande

6

Richard Wagner (n. 1952, Lovrin, jud. Timiș) a urmat cursurile liceale înSânnicolau Mare și a absolvit Facultatea de Filologie a Universității Timișoara(germană-engleză) în 1975. Cofondator, în 1972, al Aktionsgruppe Banat, în carea activat alături de Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau,Ernest Wichner, William Totok. Supus, la fel ca prietenii și colegii săi, tineriiscriitori germani din România, la presiuni constante din partea regimuluicomunist, a emigrat în 1987 în Germania de Vest. A publicat peste 30 de volumede poezie, proză scurtă, eseuri și romane. Trăiește la Berlin.

richard Wagner

iNVitat Poesis interna\ionalmartie 2012

7

Windgedicht

Und die Schlaghosen kamen wiederUnd der Frühling hatte den dünnenBoden der Geschichte

Das war letztes JahrUnd es war ein gutes JahrWir liefen durch Aluminium und Glas

Und hielten uns an den HändenAls wir den Regenbogen sahenDen Regenbogen über unserem nackten Leben

Wir gingen auf FriedhöfeUm uns zu küssen Wie junge LeuteGingen wir durch Feuer und Flamme

Durchs GrasUm uns war ein WirbelEin lautloser unerwarteter Wind

Brief

Der Tag hat die Stadt aufgegeben.Der Mund ist stumm und das Telefon auch.Das Hirn wandert durch die Bücher aberjede Idee wird zur Nachricht.

Ich gehe von einem Zimmer ins andereund wieder zurück, als hätte ichZimmerfluchten vor mir, in denendu dich verbergen könntest.

Ich beschließe, es ist ein Spiel, dem ichda nachgehe, in aller Stille und ohne dieStadt und ohne dich. Ich bin ein Wanderer, der mit etwas Glück den Wind berührt.

Abschiesgedicht

Immer noch rasen die Züge mitten durchs Herz.Die Bahnsteige sind Teppiche fürs Gefühl, ausgerolltzum Entsetzen der Uhr, die über uns schwebtund am liebsten davonfliegen würde.

Dorfgeschichte

Die Augen derSprichwörter habenkeine Lider.

Poezie cu vânt

Şi evazaţii iarăşi s-au întors Şi primăvara avea pământulîngust al istoriei

Asta a fost anul trecut Şi a fost un an bun Alergam prin aluminiu şi sticlă

Şi ne ţineam de mâini Când vedeam curcubeul Curcubeul peste viaţa noastră nudă

Mergeam în cimitire Să ne sărutăm La fel ca cei tineri Treceam prin foc şi pară

Prin iarbăÎn jurul nostru era un vârtej Un vânt mut neaşteptat

Scrisoare

Ziua a renunţat la oraş. Gura e mută şi telefonul la fel.Creierul hoinăreşte prin cărţi darfiecare idee devine ştire.

Merg dintr-o cameră în altaşi iarăşi mă întorc, de parcă aş aveaîn faţa mea vagoane de camere în caretu te-ai putea ascunde.

Hotărăsc că este un joc pe careîl exersez în toată liniştea fără oraş şi fără tine. Sunt un hoinarcare, cu ceva noroc, atinge vântul.

Poezie de rămas-bun

Încă mai şuieră trenuri direct prin inimă.Peroanele sunt covoarele sentimentelor, desfăşuratespre groaza ceasului care pluteşte peste noi şi care tare ar mai vrea să zboare departe.

Povestea satului

Ochii zicalelor nu aupleoape.

iNVitatPoesis interna\ional martie 2012

8

Der Mann, die Frau, das Kind

Der Mann trittdas Pedal des Fahrrads.Die Frau sitztauf den Händendes Kinds.Das Dorf reißtein Loch in den Himmel.

Banater Abend

Die Murmel springtin die Wolke zurück.

Stationen

Das Meiste ist nichts als ein Aufenthaltsort

Wir haben den Koffer im Blickwenn wir den Schneisen folgen

Unser Programmist das halbe LebenDer Rest bleibtoffen

Für die AffärenFür den Krieg

Als „Eva“ Informantin war

Als „Eva“ Informantin warwar die Welt noch eine Scheibeauf der wir hin und her liefeneinmal obenund einmal unten einmal mit dem Kopf in den Wolkenund einmal mit den Füßen an der Decke

Als „Eva“ Informantin warwar das alles noch möglichwir redeten uns um Kopf und Kragen undhörten uns trotzdem nur reden als sei das was wir sagten

Bărbatul, femeia, copilul

Bărbatul apasăpedala bicicletei.Femeia şadepe mâinile copilului.Satul sfâşieo gaură în cer.

Seară bănăţeană

Bila sare înapoi în nor.

(din volumul Linienflug / Zbor de linie, 2010)

Staţii

Mai totul nu e altceva decât un popas

Avem geamantanul în ochi când urmărim şinele

Programul nostru este o jumătate de viaţă Restul rămâne deschis

Pentru afaceri Pentru război

Pe când „Eva“ era informatoare

Pe când „Eva“ era informatoare lumea nu era decât o şaibă pe care noi alergam încoace şi încolo o dată desupra o dată dedesubt o dată cu capul în nori şi o dată cu picioarele pe tavan

Pe când „Eva“ era informatoare totul încă mai era posibil ne vorbeam pe viaţă şi pe moarte dar ne auzeam doar vorbind de parcă ceea ce spuneam


9

auch das was wir meinten

Wer die Welt als Scheibe erlebt hatwundert sich nicht darüberdass er sich gelegentlich reden hörtreden und singen

So redeten wir damalswir redeten und sangen wir sangen die Lieder aus dem Radiound es war schön

Wir stellten uns jedes mal vordass die Scheibe rund istdass alles was wir zu sehen bekamen in Wirklichkeit rund ist

wir sagten es zu den Leutensie sahen uns an und dabei blieb es auch

wir liefen auf der Scheibe hin und herund riefen uns aufmunternde Worte zuwie die Fußballspieler in unseren Augen war alles rund rund wie der Kopfunwiderruflich

als „Eva“ Informantin war musste man sich alles was rund istals rund vorstellen könnenwir stellten es uns vorund Allen Ginsberg sang dazuund alles war rund und wir liefen im Kreisund es war uns klar es ist nie anders gewesen

als „Eva“ Informantin warwar die Vorstellung dass alles rund sein könnteein Deliktund was wir sagten war bestenfallseine Behauptung eine unbewiesenewie es hießjedenfalls hätten wir das alles noch zu belegen gehabt zu belegen und zu gestehen

was aberfrage ich mich jetztwo alles rund ist und nirgends mehr eine Scheibewas ging das „Eva“ an

era şi ceea ce voiam să zicem

Cine a trăit lumea ca pe o şaibă nu se miră dacă se aude din când în când vorbind vorbind şi cântând

Aşa vorbeam pe atunci vorbeam şi cântam cântam cântecele de la radio şi era frumos

Ne imaginam de fiecare dată că şaiba e rotundă că totce puteam să vedem era în realitate rotund

spuneam asta oamenilor ei se uitau la noi şi la asta se oprea totul

alergam încoace şi încolo pe şaibă şi ne strigam cuvinte încurajatoare ca fotbaliştii în ochii noştri era totul rotund rotund ca un cap de neschimbat

Pe când „Eva“ era informatoare trebuia să îţi imaginezi tot ce era rotund ca fiind rotund noi ne imaginam asta iar Allen Ginsberg cânta şi totul era rotund iar noi alergam în cerc şi ne era clar că niciodată nu a fost altfel

pe când „Eva“ era informatoare să-ţi imaginezi că totul poate fi rotund era un delict iar ceea ce spuneam era în cel mai bun caz o presupunere una neprobată cum se zicea oricum ar fi trebuit să mai dovedim totul să dovedim şi să recunoaştem

dar ce mă întreb acum când totul este rotund şi nu mai e nici o şaibă ce treabă avea „Eva“ cu asta


10

Namenregister

Weißt du nochKennst du sie nochDie DörferDie nächtlichen DörferIn denen die Stimmen uns Rätsel aufgabenDie StimmenDie überall warenÜberall im Haus

Warnende Stimmennamenlose

Sie lagen uns in den OhrenBis weit in den Tag hinein

So dass die Leute damit anfingenIhre Namen an die Hauswand zu schreibenIhre Namen und die Hausnummer

Als hätten sie die DörferVor den Stimmen bewahren könnenVor den nächtlichen Stimmen und Tschüß

Registre de nume

Mai ştii Le mai cunoşti Pe satele Pe satele noptatice În care vocile ne spuneau ghicitori Vocile Care erau peste totPeste tot în casă

Voci prevenitoare anonime

Ne zăceau în urechi Până târziu în zi

Aşa încât oamenii începuseră Să-şi scrie numele pe pereţi Numele lor şi numărul casei

De parcă ar fi putut apăra satelede vociDe vocile noptatice şi la revedere

(din volumul Mit Madonna in der Stadt / Cu Madonna prin oraş, 2000)

traducere în limba română de Corina Bernic

11

“ Aceste poezii nu poartă nici un mesaj citi-torului de rând, decât confuzia, deruta şi sen-

timentul că el (cititorul) este un prost şi nu va ajungeniciodată la nivelul să priceapă potenţa unei literaturimoderne (...) Cui folosesc asemenea poezii? Fără doarşi poate numai celor iniţiaţi. Deci unui cerc f. restrânsde «înţelepţi» ai poeziilor moderne (...), celor care ştiuce vrea să spună poetul”. Acest scurt fragment face partedintr-un referat scris de o anume sursă „Virgil” în mai1980, după ce în revista Neue Literatur apăruse un grupajcu poezii „aparţinând numitului Richard Wagner dinTimişoara”. Ca mulţi alţi informatori sau colaboratoridin zona literară şi academică, „Virgil” a mai făcut unban şi a avut ocazia să-şi verse şi năduful către „organeleStatului”, amintind că revista aceea este prea bună pentrua găzdui asemenea literatură. La CNSAS, dacă este săanalizezi chiar şi numai cele peste 40 de dosare dinfondul documentar intitulat „Naţionalişti germani”(acest citat făcând parte din dosarul nr. 11228, vol. 19),realizezi cât de mulţi au fost cei care au ajuns, în paralelcu cei care semnau recenzii cu nume şi prenume în re-vistele vremii, să creeze un alt gen de critică literară.Cea din perspectiva Securităţii.

De la începutul anilor ’70 şi până la plecarea lui şi aHertei Müller în 1987, Richard Wagner a fost unul din-tre puţinii autori din România despre care se poatespune că prin scrierile, afirmaţiile, luările de poziţie, adat chiar şi fără să vrea un sens şi a „hrănit” câteva zecide colaboratori ai Securităţii care au avut grijă să trans-mită în note informative sau referate discuţiile purtateîn cadrul lecturilor, care i-au tradus în limba românăconvorbirile telefonice, textele publicate în reviste sauchiar din corespondenţa privată şi au şi interpretat pe

limba „cadrelor” acest nou tip de literatură propagat deel şi Aktionsgruppe Banat (trad. Grupul de AcţiuneBanat).

Despre poezia de limbă germană din Româniaanilor ’70-80 se ştie cel mai mult mulţumită antologieiVânt potrivit până la tare. Zece poeţi germani dinRomânia, apărută în 1982 la editura Kriterion (editatăde Peter Motzan, traduceri de Ioan Muşlea), antologiecare îşi păstrează o aură de mister şi distanţă provenitădin puţina cunoaştere a scrierilor acestor autori, a difere-nţelor dintre ei, a influenţelor literare. La noi încă nu seface o diferenţă clară între saşi şi şvabi, istoriile lor diferiteşi zonele geografice diferite unde au trăit, se vorbeşte încontinuare despre „nemţi”, în general. Richard Wagnera fost unul dintre nemţii mai nemţi decât nemţii. DespreRichard Wagner nu poţi vorbi doar din perspectiva lite-raturii lui, a zecilor de volume de proză, eseistică şipoezie publicate, a activităţii lui jurnalistice începută înRomânia şi continuată în spaţiul de limbă germanădupă plecarea în RFG. Când spui Richard Wagner, in-evitabil spui şi Aktionsgruppe Banat, dar şi nenu-măratele şicane şi rezistenţa în faţa Securităţii înRomânia anilor ’70-’80.

Până acum din poezia lui Richard Wagner s-a tradusprea puţin, iar din proză doar romanele Catrafuse(Polirom, 2006, în traducerea lui Michael Astner) şiMiss Bucureşti (RAO, 2008, în traducerea lui CarmenElisabeth Puchianu). Despre Richard Wagner oricineinteresat de literatura de orice limbă din România şi derolul social al ei, ştie că a fost, vorba lui Gerhardt Cse-jka, „mentorul nediscutat” al Aktionsgruppe Banat, ungrup format la început din colegi de la liceul Lenau dinTimişoara, tineri strânşi laolaltă de pasiunea pentru

„Numitul” Richard Wagner.Ce vrea s[ spun[ poetul?

Corina Bernic


12

cărţi, refuzul ideilor prefabricate şi livrate de „realismulsocialist” propagat de la tribune. Căutarea de a-iînţelege pe Marx, Lenin la început de ’70, schimbul delecturi şi apoi polemicile prelungite privind concepteleşi receptarea unui Walter Benjamin sau a tehnicilor lite-rare utilizate de Grupul de la Viena (dintre care, maicunoscuţi la noi, Gerhard Rühm, Oswald Wiener, ErnstJandl, Friederike Mayröcker...), apoi de Beat Genera-tion, polemicile privind scrierile unor autori de laBrecht la Celan şi de la Böll la Handke şi R.D.Brinkmann, accesul la muzica unor Janis Joplin, Hen-drix, Rolling Stones, i-a făcut diferiţi şi oarecum exoticiîn România acelor vremi. Richard Wagner spunea laun moment dat< „Voiam să fim liberi şi credeam căputem să decidem singuri asupra modului de a fi liberi,iar toate acestea într-o dictatură! Poate părea un para-dox, dar tocmai din acest paradox s-a născut o formulăliterară unică până atunci. Iar noi eram suficient denebuni, încât să o adoptăm.” În 1972, cu ocazia uneiapariţii publice comune a acestor autori, Horst Weber,redactor la Die Woche, le-a dat şi un nume, „Aktions-gruppe Banat” şi aşa s-a născut „oficial” un mit care lascurt timp avea ori să schimbe traseul unor destine, orichiar să le frângă pe altele.

În primăvara lui ’73, Securitatea avea să înţeleagă şimai clar rolul lui Richard Wagner din nota informativădată de sursa „Walter”, poet şi traducător apropiat celorde la Timişoara< „Încetul cu încetul, un tânăr poet (năs-cut în 1952), originar din Sînnicolaul Mare, RichardWagner şi-a pus amprenta asupra acestui grup, de-venind conducătorul lui spiritual. Acest grup de tineri

îşi face un scop din a scrie o poezie pur socială (în sen-sul unei critici sociale). Găsesc că nici această latură nutrebuie neglijată, pentru că ne putem rezolva mai bineproblemele dacă le cunoaştem şi le discutăm, însă nutrebuie să ne limităm la asemenea gen de poezie.Riscăm prin aceasta de a nu trece într-o bună zi pe„partea cealaltă”. Aici este însă, în opinia mea, punctulîn care aceşti tineri poeţi greşesc, tratând în poeziile lordoar aspectele negative (în opinie şi concepţia lor)asupra societăţii.” (Fondul documentar „Naţionaliştigermani”, dosar nr. 11228, vol. 13).

Întâlnirile, publicaţiile comune sub formă de colajede grup, lecturile Aktionsgruppe au fost încheiate în1975, după ce Ernest Wichner şi Anton Sterbling ple-caseră deja în RFG, Gerhard Ortinau, William Totok,Richard Wagner şi Gerhardt Csejka au fost ridicaţi decătre Securitate, duşi la audieri prelungite, perche-ziţionaţi, iar William Totok şi-a pierdut 8 luni din viaţăîn arest. Albert Bohn a plecat şi el, iar, în afară deWerner Kremm care a renunţat la literatură, ceilalţi ră-maşi şi-au continuat fiecare destinul literar, dar pe contpropriu, autorul comun Aktionsgruppe Banat fiind„neutralizat” de către Securitate, conform zecilor deplanuri de măsuri din acea vreme. Cei rămaşi în Ti-mişoara, printre ei Johann Lippet, Herta Müller şiRichard Wagner au continuat să se întâlnească şi să sesprijine reciproc – nu doar literar – cu Rolf Bossert, au-tointitulat „membru corespondent” care vizita din cândîn când Timişoara, Helmuth Frauendorfer sau RolandKirsch care mai târziu avea să moară în condiţii încă şiacum necunoscute.

Herta Muller & Richard Wagner, Nurnberg, 1987


13

Anii ’80 i-au adus lui RichardWagner demiterea de la BanaterZeitung, înnoite probleme cu Secu-ritatea, dar şi o continuare acerbă ascrisului, a corespondenţei literarecu scriitori de limbă germană şiromână. Ca în poezia lui intitulatăPortretul unui scriitor român-ger-man şi care conţine doar acest vers<„El scrie.” Richard Wagner a partic-ipat de multe ori la cenaclurile bu-cureştene ale acelor vremi, a fostîntotdeauna curios să citească ce sescrie şi în jur, în literatura de-opotrivă română şi germană. Dupăplecarea lui şi a Hertei Müller înRFG din 1987, Wagner a continuatsă trăiască şi să scrie aşa cum o fă-cuse şi într-un sistem dictatorial.Ca un om liber. Până la căderea luiCeauşescu, şi el, şi Herta Müller auluat poziţie publică faţă deabuzurile petrecute în România. Şi,în pofida şicanelor păţite aproape oviaţă, nu şi-a pierdut entuziasmul şisolidaritatea faţă de prieteni, carac-teristici esenţiale ale Aktions-gruppe şi atât de rare în cazul altorgrupări literare din România.

Richard Wagner scrie în conti-nuare proză, poezie, eseistică. În2010 a publicat un nou roman,Belüge mich (Minte-mă), unroman ca o declaraţie de dragostepentru o iubită pe care încerci să oînţelegi – un roman despre reve-nirea într-un Bucureşti al anilor

2000, din care muşcă întruna Bu-cureștiul romanţelor lui CristianVasile şi al Siguranţei, al crimelorpolitice şi al unui trecut recentnedezlegat. Volumul de eseisticăpublicat acum un an împreună cuea Dorn şi intitulat Die deutscheSeele (Sufletul german) a fost dejaretipărit în zeci de mii de exem-plare, stând multă vreme în lista debestsellers a Der Spiegel. Dacă pânăacum din Richard Wagner s-a pu-blicat puţin în România, va fi din ce

în ce mai mult de tradus. RichardWagner are acea rutină germană ascrisului, rutină nu în sens rău saual plictiselii, cum s-ar înţelege peromâneşte, ci rutina în sensul uneieducaţii în timp. Cea a scrisului cuorice preţ, în orice zi, oricum te-aisimţi atunci, oricât de greu ţi-ar fi,păstrarea lucidităţii şi transmitereaei mai departe. O formă de ajutor şipentru sine, şi pentru ceilalţi.

Richard Wagner scrie. Şi, încontinuare, nu este deloc comod.

„Voiam s[ fim liberi ;i credeam c[ putem s[ decidem singuri asupramodului de a fi liberi − toate acestea `ntr-o dictatur[! Poate p[reaun paradox, dar tocmai din acest paradox s-a n[scut o formul[ lit-erar[ unic[ p]n[ atunci. Iar noi eram suficient de nebuni, `nc]t s[o adopt[m”.

(Richard Wagner)

Richard Wagner ;i Rolf Bossert. Din arhiva personal[ a lui R. Wagner

14

„(...) Vitriolanța lui Coande are întotdeauna un fond elegiac, iar carnagiile pe careel le organizează nu sunt decât o demonstrație acută a suferinței pe care nu vreas-o vândă și s-o expună la paradă. (...) Dac-ar fi după el, ar lăsa inima să-și cântecântecul în direct. Și o și lasă, numai că e o inimă lacerată și al cărei cântec se audedoar de sub ruinele ființei și de sub recitalul grotesc al scriiturii de vendetă> o«scriitură a dezastrului», un reportaj de agonie clinică, dar care deprimă prinpartea nespusă a suferinței, nu atât prin spectacolul de diformități etalate. Și aicicred eu că e principala virtute a lui Coande< în felul în care folosește acest«autenticism» guraliv pentru o reală autenticitate a durerii existențiale, a dureriităcute.”

(Al. Cistelecan)

Nicolae Coande

PoeMul De ColeC|ie Poesis interna\ionalmartie 2012

15

Fochistul negru

Ştii, oamenii sînt Moscove ruinate de votcă şi de nepăsare vîndute pe sub mînă,mesteceni găuriţi în care a suflat fochistul negru,siberianul cu lopata crescută din mădularul puterii sale,cenuşă de paradis şi zodie de ţări mici cărate în inimăde nemuritoarele benzi transportoare ale capitalului roşu.Azi cînd veneam spre casă golit de viaţă am auzit sîngelecum striga la mine – bătrîne, să fie atît de greu să ţii omul pe picioare?Sînge înalt de doi metri şi tot mai vrea să crească.Cred că vorbesc de unul singur cu un clopoţelde catîr orb în tîmpla dreaptă,norii deasupra mea îmi spun ceva ce nu înţeleg(poeţii slabi sînt lacomi?),parcă mi-ar cere să mă opresc atuncicînd fac dragoste cu o femeie care nu e în faţa mea.Aşteapt-o să vină. Am deschis o uşă – nu era nimeni.Stau în cameră pe podea şi văd un bivol maretolănit printre cărţile mele curate.Balega lui verde va face şi anul ăsta oameni fericiţi la Bursă. Fochistul negru ne va strînge într-o zi pe toţi cu lopata lui tare.Nu am fost vreodată în Siberia dar pot să jur că ampe cineva acolo.

Der schwarze Heizer

Wisst ihr, die Leute sind von Vodka und Gleichgültigkeit ruinierte unter der Hand verkaue Moskau-Städtehohle Birken, in die der schwarze Heizer geblasen hat,der Sibirier mit der Schaufel, die aus dem Glied seiner Kra gewachsen ist,Paradiesasche und aus kleinen Ländern im Herzen von den großen Transportbändern des roten Kapitals getragenes Schicksal.Heute, als ich heimging, hörte ich das Blut,das mich anschrie –du, Alter, wäre es so schwierig, den Menschen aufrecht zu halten?Zwei Meter großes Blut und es will noch größer werden.Ich denke, ich rede allein mit einem Glöckcheneines blinden Maultiers in meiner rechten Schläfe,die Wolken über mir sagen mir etwas, was ich nicht verstehe(sind die mageren Dichter gierig?)Es ist, als ob man mich fordere,aufzuhören, wenn ich Liebe mit einer Frau mache,die sich nicht vor mir befindet.Warte auf sie. Ich habe eine Tür aufgemacht – es war niemand.Ich sitze im Zimmer auf dem Boden und sehe einen großen Büffel,der zwischen meinen sauberen Büchern liegt.Sein grüner Mist wird auch dieses Jahr die Menschen an der Börse noch glücklicher machen.Ich war nie in Sibirien, aber ich kann schwören, dass ich jemanden da habe.

Übersetzer,Cosmin Dragoste

16

Ovidiu Nimigean (n. 1962, Năsăud) a absolvit în 1988 Facultatea de Filologie laIași. Membru fondator și fost președinte al „Clubului 8” din Iași, a debutat cuvolumul de poeme Scrieri alese (1992), căruia i-au urmat Week-end printre mutanți(1993), adio adio dragi poezii (1999), planeta 0 (2002) și nicolina blues (2007 –premiul pentru poezie al revistei Observator cultural). De asemenea, a publicatromanele Mortido (2003) și Rădăcina de bucsau (2010) și volumul de publicisticăInerții de tranziție, altruisme & bahluviuni literare (feat. Flori Stănescu) (2006).A coordonat cunoscuta antologie Ozone Friendly. Iași. Reconfigurări literare(2001), precum și două antologii ale Clubului 8 traduse în limba germană (2003,2005). Coautor la Cartea roz a comunismului (2004).

o. Nimigean

foto< Mircea Stru\eanu

Portret Poesis interna\ionalmartie 2012

17

“ (...) Ovidiu Nimigean e un neîncrezător jovial, cu euforiile tratate parodic și întinse,ca perdea, peste melancolii de zăcământ. (...) Histrionul combate, de fapt, un poet

expresionist veritabil, atras tocmai de teroarea neantificării. Poezia aceasta gureșă, dezinvoltăși bășcălioasă vrea, de fapt, să coboare până la principiul neantului, acolo «unde Dumnezeu/este cristalul unui gând mort» (...). Numai că această coborâre se face în spațiul unui circliterar, al unui bâlci intertextual, menit să iluzioneze în strictă ingeniozitate.”

(Al. Cistelecan)

“ (Auto)ironice, (auto)parodice, vulgare sau visătoare, umoristice sau afective, atinsede melancolii, disperări și angoase, fanteziste și năpădite de prieteni (...), poemele

«emulează» maniera mai tuturor manieriștilor moderni sau postmoderni, de la Ion Barbula Dimov și Mircea Cărtărescu, reciclează standarde «naive», improvizează argotic și prelu-crează, virtuoz, cântece de lume (...). Autorul este un spirit goliardic, un artizan existențialistcu negre umori polemice, vizitat de nostalgii feerice sau «mistice» (...)”

(Paul Cernat)

“ (...) Avem în O. Nimigean pe unul dintre cei mai importanți poeți ai generației sale,alături de Ioan Es. Pop, Cristian Popescu și Iustin Panța. La fel de personală și de in-

confundabilă ca și a acestora, poezia lui nu refuză însă literatura, nu e terorizată de convenție,ci lucrează cu datul de neocolit al acesteia, nespunând ceci n’est pas un poème nicicând. (...)În limitarea impusă de convenție se arată însă, cum spune celebra vorbă, maestrul și, peosatura respectivei convenții, carnea poeziei s-a așezat, în cazul lui O. Nimigean, cu totfirescul și arată cât se poate de vie și de ademenitoare.”

(Radu Vancu)

“ (...) Plăcerea mimetismului și toate extazele livrescului l-ar putea așeza confortabilîn rândurile optzecismului. Numai că lui O. Nimigean îi lipsește ironia, detașarea,

ba chiar dezinvoltura iconoclastă. (...) Biografismul este expurgat de datele imediat-concrete.Memoria livrescă se convertește – aluziv și tangențial – în element diaristic. Într-un cuvânt,este vorba de asumare și însușire aristocratică a unui trecut de hârtie. Pe rând și cu aceeașiîndemânare, Nimigean descinde într-un underworld homeric sau în propriul său oraș deflori ofilite< de la Arghezi pretinde verva Florilor de mucigai și ceva din erotica lui plurivalentă,epistolele către Emil sunt pastișe ale corespondenței Brumaru – Lucian Raicu, de la optzeciști(si nu numai) învață bunul exercițiu al intertextului, de la nouăzeciști – exhibarea erotismului.(...) De la prozaism și tranzitivitate clivajul spre metaforizare și o oarecare prețiozitate estefiresc. De la inserturi eterate vizând zone ale misterului și ale subtilului, drumul spre directețealimbajului și erotologie show off via Brumaru dovedește cursivitate și naturalețe. Deși înaparență bricoleur, Nimigean se arată a fi un rafinat (...).

(Rita Chirian)

PortretPoesis interna\ional martie 2012

18

Pe care autorul l-au început, ci griji şi năpăşti, ce vei vedea,nu i-au îngăduit să-l sfârşească

Făptura îi răzbate ca prin ape,Abia zărită, albă, tremurată.Cu ochii mari, încercănaţi, ea catăSă treacă prin unditele valtrape

Ale-nserării. Pururi astrucată,Din văluri şi miresme-ar vrea să scape.Ci nici o cadră-n lume nu-i încapeFrumseţea de fecioară preacurată.

O, mâna ei smaragde şi safireApucă, în cădere, să răsfireŞi-apoi se pierde ca un fum şi-un vis...

Iar chipu-i, de sub aburi de marame,A şi-nceput cu ei să se destrame.........................................................

să nu te miri

să nu te miri dacă ai să vezi papagali coloraţipe umerii oamenilor politicisă nu te miri dacă preşurile din faţa apartamentelorau imprimate pe ele inimisă nu te miri dacă berzele se vor năpusti asupra cărucioarelorşi vor zbura cine ştie unde cu pruncii în ciocsă nu te miri dacă în aşternut dimineaţavor luci unghii de yahoosă nu te miri dacă vei începe nu numai să vorbeştidar să şi gîndeşti în limbi străinesă nu te miri dacă te va urmări zi de ziun morcov

***

teme-te ei pot justifica totulchiar şi crima teme-te

vei fi prelungirea uneltei cu care lucrezisau chiar unealta însăşi

sîrmă ghimpată înfăşurată în staniol

microfoane bastoane de cauciuc

uniforme uniforme uniforme uniforme uniformegratii gratii gratii gratii gratiiura! ura! ura! ura! ura!

teme-te ei pot justifica totulchiar şi crima

dealuri în toamnă

au cules cartofii şi-acum


19

au dat drumul la porci să scurmedealurile unduioase pînă departesînt pline de turme

prietenii mei şi părinţiis-au amestecat şi caută-n glodfără să bage de seamă că mîinileporcii flămînzi li le rod

ei caută cartofi cu cioturile şiroindtorţele-acelea fac semnevino mai repede apucă şi tuparc-ar vrea să mă-ndemne

pe dealurile unduioase aplecaţi pe brînciscormonim în pămîntul gras– cu mîinile ca nişte rîturi – după cartofii care-au mai rămas

block

la parter în camera goală pe parchetul golun om stă întins pe spate şi priveşte-n tavanla etajul întîi în camera goală pe parchetul gol un om stă întins pe spate şi priveşte-n tavanla etajul doi în camera goală pe parchetul golun om stă întins pe spate şi priveşte-n tavanla etajul trei în camera goală pe parchetul golun om stă întins pe spate şi priveşte-n tavan

la etajul patru în camera goală pe parchetul golun om stă întins pe spate şi priveşte-n tavan

(din Scrieri alese, 1992)

(cele trei furii din vremea cînd)

1. am fost cel mai bun m-am înfăşurat ca un bandaj în jurul capetelor însîngerate

am vrut să înţeleg am înţeles am umplut scuipătorile

am fost mama răniţilor (i-am urît şi i-am iubit mi-am spus< sănu-i doară nu sînt ei în stare să merite această suferinţă atroce)

unul va crede că sînt poet şi va întoarce foaia

de fapt rostul meu este să pregătesc injecţiile cu morfină să desăvîrşesc euthanasia

2. taci închide ochii rade-ţi creierul

(verişorii din precambrian tîrîtorii micile batjocuri gelatinoase)

un prieten strălucitor de neatins prin care trece şi glonţul şi verbul mă aşteaptă cu braţele deschise

din îmbrăţişarea noastră o aură fără trup incandescentă se vajuca peste banchize cu aurorele nordului(fantoşa ovidiu nimigean îşi caută un loc în patrie – îmbrînceală


20

pe raurile raionului de jucării)

rămîi plin de viermi încă viu încă mort

3. voi rîde voi rîde pur şi simplu în faţa peretelui negru

(nu te cred isteţule brasseur de cuvinte nu te cred nici pe tine popă cînd îmbrăcat în odăjdii faci gesturi mecanice înspatele uşilor împărăteşti şi nici pe tine femeie crăcănată înfaţa ochilor mei însetaţi de absolut)

poezia – un inventar de topoi o sintaxă perversă

(moartea regina tropilor vrea să scriu versuri frumoasenu le voi scrie)

13.04. ’98

cînd eşti terminat e foarte bine ai devenit în sfîrşit poet poet adevărat fără nici o legătură cu etimologia cuvîntului ai chiar dreptul să îţi deschizi un cont sau să nu-ţi deschizi un cont în bancă să ocupi sau să nu ocupi un fotoliu în parlament să faci sau să nu faci dragoste cu femei cu bărbaţi cu copii cu căţele-n călduri ori căţele moarte jupuite aruncate-n pubelă cu madam elefant şi cu domnul limbric ai dreptul – de care nu te vei folosi – par délicatesse? – să devorezi cu sexul o plantă carnivoră şi să imiţi – rămînînd cîteva secole nemişcat – ramurile cele mai contorsionate ale copacilor (bonsai baobabi bobăobi ş.a.m.d.) ai libertateade a fi bun cu specia om (homo erectus homo faber homo sapiens sapiens homoludens homo homini lupus etc.)

afli că eşti terminat de pildă la Înviere la miezul nopţii cînd preotul dimitriu răcneşte ca un conducător de oşti Hristos a înviat şi tu îi răspunzi din milă Adevărat a înviat dar sînt nenumărate alte prilejurimai puţin spectaculoase de-a dreptul banale nici n-are rost să le-nşir (cînd în oglinda înclinată din alimentara descoperi – să zicem – în creştetul capului un început de chelie)

cînd eşti terminat e foarte bine ai devenit în sfîrşit poet poetul po-hetul „un unic popor“ cum te vei fi exprimat într-o împrejurare nu vei mai scrie nimic deşi – cu aceeaşi milă cu care i-ai răspuns preotului dimitriu – vei mai umple nişte pagini

(din planeta O, 2002)

�Foarte întortocheat, foarte greoi... �

Foarte întortocheat, foarte greoi, cu o grafie de elev de clasa I, abia trecut de liniuţe, cerculeţe şi bastonaşe. Un scris căzutpe gînduri, apoi scos din minţi, mîzgăleala neputincioasă a unuia care chiar vrea să spună ceva. Să-ţi spună ceva.(Uneori simt că aş putea, în smerenie, să îmi tai, neclintit, calea prin oniria fără sfîrşit a imaginarului, anihilînd locurilecomune, ideile primite, fantasmele monstruos ridicate din viscere, odihna înşelătoare a falselor iluminări, fericirea stearpăa extazelor tributare ispitei.)Un spaţiu care dizolvă cuvintele. Care le încearcă. Mîncate de rugini şi acizi – carcasele cîtorva. „Dumnezeu”, de pildă,fumegînd ca într-o baie de otrăvuri. În unele nopţi aproape descompus, aproape duhnind. În altele – aproape strălucitor,ca o ramură de corali. Ca o eflorescenţă de cristale de stîncă. Sau ca o sferă fragilă de heliodor. Ce mai rămîne aici de scris?E poate normal să desenez, din reflex, liniuţe, cerculeţe, bastonaşe.Dar eu vreau să vorbesc astăzi cu tine. Ţie aş dori să-ţi întind ramura de corali. Grăunţele sîngerii de zirconiu. Steluţele decrisoberil. Dacă vor ajunge în mîna ta, intensificîndu-şi reflexele, ar însemna poate o confirmare. Înţeleptul îţi cautăcoapsele, îţi respiră căldura, te pătrunde şi se lasă pătruns.Însă în chiar acelaşi timp – oare „timp” se cuvine să numesc durata vidă a respiraţiei mele? – eu fac liniuţe, cerculeţe şibastonaşe.


21

�Caut corespondenţele... �

Caut corespondenţele. În tăcere. După ce voi fi răzuit palimpsestul. L-am răzuit pînă la ultimul strat? O reţea decorpusculi şi unde. Apăs la întîmplare pe taste. Verific circuitul metaforei. Ramura de vîsc de pe televizor străluceşte de electricitatea galben-verzuie a Nordului. Flautul prăfuit din cutie cîntăsingur. Paharele se umplu de abur. Iconiţele au început să plîngă. În întuneric, ovarele tale ard ca doi ochi de pisică.

�Nu, revolta nu a pierit... �

Nu, revolta nu a pierit. Mi-e la fel de silă de guşile unsuroase de la prezidii. De porcii care se cred Dumnezeu. De primariicare-ţi dau un cîrnat şi o bere. De băieţii finuţi care s-au futut în cur cu securitatea. De limbile puţind a căcat alerezistenţilor prin cultură. De tîrlă. De ţaţe. De Patriarh. Dar nu vreau să plec nicăieri. Vreau să mă vindec de urticariaepifenomenelor. Cineva, mult umilul, trebuie să îi iubească.

nu-ţi garantează nimeni nimic

întîi treci prin foc focul nu e aşa cum îl ţii tu minteun caras auriu cu aripi lungi înotînd în sobă sau alintîndu-se în iarbă(ochii lui fără pleoape te-au urmărit o vreme te mai privesc şi acum)focul e altfel nu se vede nu îl vezi cînd arde curg de pe tinesudoare şi zgură arde cu tot cu cuvinte incendiază fantasmeleprovoacă metamorfoze groteşti vei trăi nopţi în carestatuile se schimonosesc stelele fixe se zbat în zig-zag-urilumina însăşi se umple de pete hohotind ca o hienăvei trăi zile pline de fum şi de mucurizilele mutului

nu-ţi garantează nimeni că nu vei crăpacă nu te vei întoarce bîţîindu-tenu-ţi garantează nimeni nimic e pe bune

�Nu cred că sînt mai vii cărţile decît oamenii... �

Nu cred că sînt mai vii cărţile decît oamenii. Dar ăştia nu prea sînt oameni. Unii seamănă mai mult a insecte. Alţii – amaşinuţe. Urîte. Cu care nu-ţi place să te joci. Purecii, păduchii, ploşniţele, drosofilele par parcă mai simpatice. Tablelecolorate, craniile cu chip-uri mă deprimă. Nici mila nu mai are putere. Nici vata îmbibată cu spirt.

mic nomenclator al meseriilor mele

rostogolitor de harbuji designer de nasturi retuşator angrosist de sosiifurnizor guvernamental de pedale cetăţian samsar de carcase matroz de rezervă anticorporatist şef bricozeur mezzociclist ţapinofor hermeneut spectator gradul Iwriter in residence agrimensor în exil bulinator flohmarktmeisterpatalamalagiu stripograf poet coneţalnic căutător de unghiurichirpiciolog büdos oláh cilibilier mustopitant antenă caisă

tu să scrii altceva

departe de proştii care scriu poezie – culmeauneori le iese tu să scrii altceva tu să nu scrii nimicsă te zvînţi în vîntul neauzitvîntul care nu mişcă frunzele

(din Nicolina blues, 2007)


22

(oamenii desfiguraţi)

oamenii desfiguraţi în cercurile lor gălăgioase

hohote combinaţii cifre

oamenii desfiguraţi în uniformele de paradă

discursuri demonstraţii profeţii

bestiile micilor şi marilor aranjamente aceleaşi

ecrane afişe ecrane

oamenii desfiguraţi

puterea oarbă care gîdilă şi omoară

vie - uneori - răsuflarea muribundului

şi lacrima ca o zoaie – şi totuşi adîncă - în ochii porcini, la spartul bairamului

mut

visînd strălucirea împerecherii

falusul purpuriu pătrunzînd rana

inimile

ochii

inima

(din Păsările de la Stymphalos, volum inedit)

selecție de Radu Vancu

23

�…………………………�

I am holding in my hand a book. In my hand I am holdinga book.

*

It is tall, but slim. e weight of its words is greater almostthan its text.

*

It is a book of 31 pages hardcover. A short prose work inXIV sections by the Hungarian writer LaszloKrasznahorkai published by Magveto in Budapest in 2010and co-authored by the German artist Max Neumann whoprovides four-teen [screenprints], one each for everysection of Krasznahorkai’s prose.

*

It’s title is ‘Allatvanbent’.

*

ere are clusters and dense shards of repetition, of bothword root and sound, in the text. roughout the text. It isa text I do not yet know the meanings of.

*

Krasznahorkai’s previous book ‘Az utolsó farkas’ Magveto2009 was also short & also the one before that. But beforethese three books he had written �………�.

*

I am holding in my hand a book I do not yet know themeanings of. But I sense a dense web of senses, a �…………………………………………..�. I do not have the feelingthat I am going to be disappointed.

*

Much might be said of the screenprints by Max Neumann.Each one includes the figure of a dog, sometimes more than

Stephen Watts

NoteSPoesis interna\ional martie 2012

24

one. And other than in the first drawing – where all fourpaws of the dog are shown – each dog is lacking itsforepaws. ese dogs seem to me to resemble the drawingof a deer by Joseph Beuys.

*

e back cover of the Hungarian edition has a longquotation in Hungarian by Colm Toibin. If I track downthe original English I will see what he’s saying.

*

I’ve met Krasznahorkai twice. Once in Finland where weshared a platform. And once in London, at the HungarianCultural Foundation, when he came to talk about his workand specifically his novel ‘Satantango’. What he said thenprompted me to ask him if he felt close to the worlds of W.G. Sebald.

*

Sebald wrote of Krasznahorkai< “e universality ofKrasznahorkai’s vision rivals that of Gogol’s Dead Souls andfar surpasses all the lesser concerns of contemporaraywriting.” It is true that this was a back cover blurb.

*

In my hand I am holding a book. Its size belies its weight.I like it. is holding.

*

So an artist in a cave fieen thousand years ago may haveheld his or her shard before putting colour and shape ontothe wall of the cave. Krasznahorkai also places his wordsonto the surface of the page with lucid deliberation.

*

Sometime, slowly, I will come to understand what he’s said& in just such a slow way I will come to his meanings. Asof now, I understand but little.

*

Krasznahorkai who peers out from his photograph in awhite halo of hair. Who �……………………………………………………………………………………….�

*

Nem ertek el. he writes You can’t touch me. And yet, I can.And am holding his words. Nem ertek el soha. Ha kijutokinnen. = You can’t touch me. If I get out of here. Is that thedog speaking ? Or the spirit of the man in the dog ? I amhold-ing his words in the teeth of my mind.

Tul nagy vagyok. Tul eros. at’s saying< I am too big. Toostrong.

*

Every space is too tight for me(Minden ter szuk nekem). I

jump (Ugrok). �….�. Into your throat (A torkodat). Whichis where the words are.

*

And then Ki akar torni(He wants to break free) becomesEn vagyok az, aki ki fog torni(I am the one who shall breakout). is is language �………………………�. Tearing atthe throat of the world. What has happened to containedlistening?

*

Shut tight your gates, plug up the cracks, put up the beams,bring out the barbed wire, protect yourselves from all sides,but know that you lock up in vain, you plug in vain, youraise beams in vain and you wrap wire in vain, for thatchink, that groove, that crevice which should be an obstaclefor me< does not exist.

*

at minute in which I shall go mad is here … I amhowling into the infinite.

*

Kicsi gazdam. (My little master). Kicsi gazdam.

Kicsi gazdam, csak viccelek (My little master, I’m onlykidding)

*

is is where language enters us. is is where translationhas us by our throats. is is �…………………………………………………………………………….�

*

And I have the translation now. e translation I neverthought would have been published so soon. As soon almostbefore the text of the original. Animalinside.

*

In my hand I am holding a book. It is not the same book.And yet it is the same.

*

In one hand I hold a book and in my other hand a secondbook. ey are the same book and they are not the samebook. I cannot grasp this.

*

But isn’t the translation as original as the original ? Who saysnot ? I say so. So also, so I reckon, would Krasznahorkai. Iam holding an animal inside. e dog of poetry that hascome to howl in my throat. It has translated me.

25

László Krasznahorkai (n. 1954, Gyula) este unul dintre cei mai influenți scriitorimaghiari contemporani și o personalitate a literaturii europene de la începutulsecolului XXI. Cărțile sale, Satantango (1985), Melancolia rezistenței (1989), Război șirăzboi (1999), au fost traduse în numeroase limbi, în special în Germania bucurându-se de un succes și de un respect considerabile. Volumul Állatvanbent (Animalăuntric,2011) e o raritate și o bijuterie, o carte-obiect de 40 de pagini apărută mai întâi în limbaengleză, în colecția „The Cahiers Series”, și apoi în Ungaria, la Magvető, și cuprindepaisprezece texte semnate de Krasznahorkai ca răspuns la lucrările pline de forță și demister ale lui Max Neumann. Poemele în proză ale lui L.K. (unele dintre ele preluate`n cel mai recent film al lui Béla Tarr, Calul din Torino) încapsulează toată revolta șisentimentul Apocalipsei interioare pe care o trăiește lumea noastră. Krasznahorkai eun beckettian care împinge cât mai departe refuzul limitărilor limbajului într-o carteextraordinară despre putere, violență și aservire. Un ritm obsedant, motivepătrunzătoare, umor negru – și lucrările, și textele continuă să te bântuie o bună bucatăde vreme după ce ai terminat cartea (pe care am citit-o în mai multe reprize, ca și cumaș mai fi dat pe gât câte un pahar de absint). Ca o cangrenă astupată etanș de o placămetalică. Mi-am dorit să putem prezenta măcar o parte dintre aceste texte înromânește, ceea ce Poesis internațional face posibil acum, în premieră.

Claudiu Komartin

Krasznahorkai lászló

ProZ{Poesis interna\ional martie 2012

26

VII

Te vagy a gazdám, benned vagyok, éppen benned, aki itt állsz, hátul összekulcsolod a kezedet, figyelmesenelőrehajolsz, és nézel, de hát mit képzelsz te, hol vagy, állatkertben?, virágos réten?, gyümölcsösben?!, hát,nem, nem az állatkertben és nem a virágos réten és nem a gyümölcsösben, hanem egymagadban,egyesegyedül vagy, ahol közötted és közöttem semmiféle távolság nincs, mert nem ott vagyok kint, hanemitt vagyok bent, mert mindig is benned voltam, először csak, mint valami sejt, vagy inkább mint egy hiba asejtben, de aztán megnőttem hirtelen, és most teljes erőmmel benned létezem, te hordasz mindenfelémagaddal, szép a tartásod, szép a ruhád, szép a kabátod, szép a cipőd, szép fényes, és nincs rajta egyszemcsényi piszok se, se egy csöpp sár, se egy koszos hólécsöppecske, semmi, elegáns vagy, mentél, sétáltál,és most megállított valami, vagy inkább úgy gondoltad, na, most megállok, hátrakulcsolom a kezemet, ésmegnézek valamit, megnézem, hogy mi is ez itt előttem, ezt gondoltad, és így is tettél, csakhogy én odabentvagyok, te hordozol saját magadban, és ezen nem segít semmi, se a szép tartás a szépen félrebillentett fejjel,se a szép ruha, se a szép kabát, se az a két szép tisztán ragyogó cipőcske, semmi, és most még szépeketgondolsz, hogy például, na, nézzük csak, mi is az ott, elég ijesztően néz ki, valljuk meg, mondod kedélyesenés gyanútlanul, hátrakulcsolod a kezedet, szép tiszta cipőidet szépen egymás mellé rakod, a balra ránehezedsz,és nézel rám, tévesen, mert nem engem látsz, ha azt hiszed is, mert én, ez, ami olyan ijesztően mutat, ezbenned van, mert benned vagyok, és én nézem a te szép gondolataidat, ahogy azt gondolod, milyen kellemesitt a gyümölcsösben, milyen nagyszerű itt a virágos réten, milyen elragadó itt az állatkertben egy kicsitsétálgatni most, én nézem ezeket a szép gondolatokat, és én figyelem, milyen szépen nézel, és gondolkodol,de itt vagyok belül, és nyújtózom kifelé, itt vagyok bent, és feszülök egyre, és mindig előre, és mindig a külsőirányba, és egyszer csak ki fogok törni, és akkor vége a szép gondolatoknak, vége a szép nézésnek, és vége aszép ruhának, és a szép kabátnak és annak, ahogy szépen tartod a fejedet, és nézel, mert akkor már nem fogsznézni te sehová se, nem lesz neked még szemed se, mert azzal kezdem, hogy kimarom mind a kettőt, mertjövök erősen, már csak néhány pillanat, és kitörök belőled, és az leszel, aki én vagyok, és aki én is voltammindig.

XII

Kicsi gazdám, merre vagy? Kereslek erre, kereslek arra, de nem talállak, pedig kereslek nagyon, mert tevagy a kicsi gazdám, és nem találom a tálacskámat, pedig itt van, itt van, itt van a vacsoraidő, és kéne már atálacskám nagyon, mert kéne már benne a vacsorám nagyon, csak azért mondom, mert vacsoraidő van,különben nem szólnék, különben nem kéne annyira a tálacskám, és különben nem kéne annyira a vacsorámse, de hát vacsoraidő van, és vacsoraidőben vacsorázni kell, nem bóklászni a sötétben utánad, azt se tudomkülönben, hogy miért van itt ennyire sötet, ebben a sötétben hogy találom meg majd a tálacskámat, és hogyfogok így vacsorázni, én nem értek semmit, de hát hol vagy tényleg, kicsi gazdám, miért nem talállak, miértnem látok semmit, idelent teljes a sötét, és ebben a sötétben tényleg nem tudom, merre keresselek, kicsigazdám, add ide a tálacskámat, add ide a vacsorámat, és szépen kérlek, ne csinálj ilyet velem többé, és mindeneste, amikor vacsoraidő van, add ide a tálacskámat, és tedd bele, szépen kérlek, a vacsorámat, mertvacsorálnom kell minden vacsoraidőben, és minden nap minden vacsoraidejében vacsorálnom kell, és ennekígy kell lennie minden nap és minden héten és minden hónapban és minden évben, egészen addig, amíg felnem növök, amikor már nem kell többé a tálacskád, mert akkor leszaggatom a füledet, kitépem az orrodat,kimarom a szemedet, és leszaggatom az álladat, szétmarcangolom én akkor a te egész fejedet, és mindenévben megeszek egy szüzet Athénból, és akkortól nem kell többé a vacsorád.

Kicsi gazdám.

ProZ{ Poesis interna\ionalmartie 2012

27

VII

Tu ești stăpânul meu, sunt în tine, chiar în tine, cel care stai aici cu mâinile la spate, te apleci atent și teuiți, dar ce-ți închipui, unde ești, la grădina zoologică?, pe câmpul înflorit? în livadă?!, ei, uite că nu, nu îngrădina zoologică și nu pe câmpul înflorit și nici în livadă, ci ești doar tu cu tine, singur-singurel, unde nuexistă nicio distanță între mine și tine, pentru că nu sunt acolo afară, sunt aici înăuntru, pentru că întotdeaunaam fost înăuntru, la început doar asemenea unei celule, sau mai degrabă ca o eroare în celulă, dar dintr-odată m-am făcut mare, și acum exist în tine cu toată forța, mă porți cu tine pretutindeni, ai o ținută frumoasă,hainele frumoase, sacoul frumos, pantofii frumoși, lustruiți frumos, și nu e niciun fir de praf pe ei, niciopicătură de noroi, nici urmă de zloată murdară, nimic, ești elegant, te-ai dus, te-ai plimbat și acum te-a opritceva sau mai degrabă te-ai gândit, bun, acum mă opresc, îmi pun mâinile la spate, și mă uit la ceva, mă uitsă văd ce este de fapt chestia asta din fața mea, așa te-ai gândit și așa ai și făcut, doar că eu sunt înăuntru, măporți în tine și nimic nu poate să te ajute, nici ținuta frumoasă, capul înclinat frumos într-o parte, nici hainelefrumoase, nici sacoul frumos, nici pantofiorii care strălucesc de curați ce sunt, nimic, și acum încă ai gândurifrumoase, ca de exemplu, ia, ia să vedem, ce este acolo, arată destul de înfricoșător, trebuie să recunoaștem,spui bine dispus, fără urmă de bănuială, îți pui mâinile la spate, pantofii curați și frumoși îi aduci unul lângăaltul, te lași pe cel stâng și te uiți la mine indus în eroare, pentru că nu mă vezi pe mine, chiar dacă asta crezi,pentru că eu, lucrul acesta atât de înfricoșător, e în tine, pentru că sunt în tine și privesc gândurile talefrumoase, când te gândești ce plăcut e aici în livadă, cât de minunat e aici pe câmpul înflorit, ce fascinant esă te plimbi puțin prin grădina zoologică, eu privesc aceste gânduri frumoase și te pândesc, cât de frumosprivești și gândești, dar sunt aici înăuntru și mă întind, sunt aici înăuntru și mă încordez întruna și înaintemereu și mereu spre exterior, și odată voi erupe, și atunci adio gânduri frumoase, adio privire frumoasă șiadio haine frumoase și sacou frumos, s-a terminat cu felul frumos în care îți ții capul și te uiți, pentru căatunci tu n-o să te mai uiți nicăieri, cu asta o să încep, îți scot amândoi ochii, pentru că vin puternic, maisunt câteva clipe și o să erup din tine și o să fii cel care sunt eu și care am și fost eu, dintotdeauna.

XII

Micul meu stăpân, unde ești? Te caut încolo și-ncoace, dar nu te găsesc, deși tare te mai caut, pentru cătu ești micul meu stăpân și nu-mi găsesc farfurioara, cu toate că e timpul, e timpul, e timpul pentru cină șitare mi-ar mai trebui farfurioara, pentru că tare mi-ar mai trebui cina, o spun doar pentru că e ora cinei,altfel n-aș scoate un sunet, altfel nu mi-ar trebui atât de mult farfurioara și altfel nu mi-ar trebui atât de multnici cina, dar e ora cinei și la ora cinei trebuie să cinez, nu să cotrobăi în întuneric după tine, nici nu știu dealtfel de ce este atât de întuneric aici, cum o să-mi găsesc farfurioara în întunericul ăsta și cum o să iau cinaașa, eu nu înțeleg nimic, dar unde ești de fapt, micul meu stăpân, de ce nu te găsesc, de ce nu văd nimic, aicijos întunericul este complet și în întunericul ăsta chiar nu știu încotro să te caut, micul meu stăpân, dă-mifarfurioara, dă-mi cina și te rog frumos să nu-mi mai faci una ca asta, și în fiecare seară, când e ora cinei, dă-mi farfurioara, și pune în ea, te rog frumos, cina mea, căci de câte ori se face ora cinei eu trebuie să cinez șide fiecare dată, în fiecare zi când se face ora cinei eu trebuie să cinez, și așa trebuie să se întâmple în fiecarezi și în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an, până când cresc mare, când nu-mi va mai trebuifarfurioara ta, pentru că atunci îți voi sfâșia urechile, îți voi rupe nasul, îți voi scoate ochii și îți voi ciopârțibărbia, o să-ți sfârtec tot capul și în fiecare an voi mânca o virgină din Atena și atunci nu voi mai avea nevoiede cina ta.

Micul meu stăpân.


28

XIII

Kicsi gazdám, merre vagy? Kereslek erre, kereslek arra, de nem talállak, pedig kereslek nagyon, mert tevagy a kicsi gazdám, és nem találom a tálacskámat, pedig itt van, itt van, itt van a vacsoraidő, és kéne már atálacskám nagyon, mert kéne már benne a vacsorám nagyon, csak azért mondom, mert vacsoraidő van,különben nem szólnék, különben nem kéne annyira a tálacskám, és különben nem kéne annyira a vacsorámse, de hát vacsoraidő van, és vacsoraidőben vacsorázni kell, nem bóklászni fent a sötétben utánad, aztán megbóklászni lent a világosban utánad, azt se tudom különben, hogy miért van fent ennyire sötét, és miért vanlent annyira világos, ebben a sötétben és ebben a világosban hogy találom meg majd a tálacskámat, és hogyfogok így vacsorázni, én nem értek semmit, de hát hol vagy tényleg, kicsi gazdám, miért nem talállak, miértnem szólsz legalább, idefent teljes a sötét, odalent meg teljes a világos, és ebben a sötétben és ebben avilágosban én tényleg nem tudom, merre keresselek, a sötéten és a világoson kívül aztán már igazán nincssemmi más, kicsi gazdám, ne csináld ezt velem, add ide a tálacskámat, add ide a vacsorámat, és szépen kérlek,ne csinálj ilyet velem többé, és minden este, amikor vacsoraidő van, add ide a tálacskámat, és tedd bele, szépenkérlek, a vacsorámat, mert vacsorálnom kell minden vacsoraidőben, és minden nap minden vacsoraidejébenvacsorálnom kell, és ennek így kell lennie minden nap és minden héten és minden hónapban és mindenévben, egészen addig, amíg fel nem növök, amikor már nem kell többé a tálacskád, mert akkor leszakítom afüledet, mert akkor kitépem az orrodat, mert akkor kimarom a szemedet, és leszaggatom az álladat,szétmarcangolom én akkor a te egész fejedet, és minden évben megeszek tíz szüzet Athénból, és akkortólnem kell többé a vacsorád se lent, se fent.

Kicsi gazdám, csak viccelek.

XIV

Újra a miénk itt minden, újra a miénk, mert viszszanyertük a hatalmat a földön, és nem maradt semmi aharc után, mindent felemésztettünk, mindent elemésztettünk, mindent elpusztítottunk, csak a puszta föld,az van, nincs semmiféle virág, egy fűszál se maradt, semmiféle mező és rét és erdő és óceán és tenger és öbölés kontinens, csak vastag, halott hamu mindenen, ami volt, mert nincs többé hegy, és nincs többé folyó, éssemmi nem emelkedik semmi fölé, és semmi nem folyik sehová, egy méhkaptárt, egy dárdahegyet, egy üresbélyeggyűjtőfüzetnek a hetedik lapján egy odaszáradt bélyeget, egy rohadt szamárfület abüntetőtörvénykönyvben, egyszerűen nem találtok semmit többé, semmit, mert nincsenek városok se, ésnincsenek utak se, és nincsenek tornyok, és nincsenek bunkerek, és nincsenek jéghegyek, és nincsenektrópusok, és nincs többé, ami megolvadjon, és nincs többé, ami kiszáradjon, nem találtok ti egyetlen felhőtse az égen, és nem találtok ti egyetlen napot és egyetlen csillagot se, mert eget se találtok odafönt, mert nincstöbbé odafönt, és nincs többé odalent, csak a puszta kéreg, csak a puszta görbület, egy ív, ahol hely már csaka mi számunkra van, mert elszállt minden illat és zengés, és nem fúj többé semmiféle szél sehol,megszüntettünk és meg nem történtté tettünk mindent a gyűlöletben, még a mag se hasad az anyagbantovább, mert nincs többé erő, mely bármit hajtana, és nincs többé változás, inert nincs többé irány, amerrefordulna bármi is, nincs, kiapadt örökre, ami örökre feszített valamit fölfelé, na, most már nem feszít semmitsoha többé, és enni sincs mit, és inni sincs mit, de se éhség, se szomjúság sehol, mert már nincs, aki éhezik,és nincs, aki szomjazik, és nem ég már semmi soha többé, és vérezni se vérzik már semmiféle seb, mert nincsmi égjen, és nincs mi vérezzen, így nincs mit eloltani, és nincs mit bekötni, hisz nincsen már seb sem, és nemhangzik el többé semmiféle ige, nincs emlék, nincs nyom, nincs ítélet, és nincs se bűn, se büntetés, rég elszálltaz utolsó szó, és már az sincs, aki megmondja, melyik volt az, meg minket különben se érdekel, mert mi aztakartuk, hogy nyomotok se maradjon, hogy levonuljatok a színről, és most már nincs nyom, és üres a szín,mi elvégeztük ezt, és így van jól, nem maradt csak a puszta kéreg a földön, csak a vastag, fekete, halott, hideghamu, abban állunk, egymással szemben, megfeszülve, csupa izom mind a két oldalon, és most már csak aza kérdés, kettőnk közül ki lesz a király.


29

XIII

Micul meu stăpân, unde ești? Te caut încolo și-ncoace, dar nu te găsesc, deși tare te mai caut, pentru cătu ești micul meu stăpân și nu-mi găsesc farfurioara, cu toate că e timpul, e timpul, e timpul pentru cină șitare mi-ar mai trebui farfurioara, pentru că tare mi-ar mai trebui cina, o spun doar pentru că e ora cinei,altfel n-aș scoate un sunet, altfel nu mi-ar trebui atât de mult farfurioara și altfel nu mi-ar trebui atât de multnici cina, dar e ora cinei și la ora cinei trebuie să cinez, nu să cotrobăi sus în întuneric după tine, apoi săcotrobăi jos în lumină după tine, nici nu știu de altfel de ce este sus atât de întuneric și de ce este așa deluminat jos, cum o să-mi găsesc farfurioara în întunericul și în lumina asta, și cum o să iau cina așa, eu nuînțeleg nimic, dar unde ești de fapt, micul meu stăpân, de ce nu te găsesc, de ce nu spui măcar o vorbă, aicisus întunericul este complet, acolo jos lumina este orbitoare, și în acest întuneric și în această lumină eu chiarnu știu încotro să te caut, în afară de întuneric și de lumină chiar că nu mai există nimic, micul meu stăpân,nu fă asta cu mine, dă-mi farfurioara, dă-mi cina și te rog frumos să nu-mi mai faci una ca asta, și în fiecareseară, când e ora cinei, dă-mi farfurioara, și pune în ea, te rog frumos, cina mea, căci de câte ori se face oracinei eu trebuie să cinez, și de fiecare dată, în fiecare zi când se face ora cinei, eu trebuie să cinez, și așa trebuiesă se întâmple în fiecare zi și în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an, până când cresc mare,când nu-mi va mai trebui farfurioara ta, pentru că atunci îți voi sfâșia urechile, îți voi rupe nasul, îți voi scoateochii și îți voi ciopârți bărbia, o să-ți sfârtec tot capul și în fiecare an voi mânca zece virgine din Atena și nuvoi mai avea nevoie de cina ta, nici jos, nici sus.

Micul meu stăpân, glumeam doar.

traducere din limba maghiarăde Andrei Dósa

XIV

Totul e din nou al nostru, din nou al nostru, pentru că ne-am redobândit puterea asupra pământului, șinimic nu rămâne după bătălie, am devorat totul, am ucis totul, am distrus totul, numai pământul sterp, astae tot ce mai există, nu mai sunt flori, nu a rămas nici măcar un fir de iarbă, nu mai sunt pajiști sau pădurioceane sau mări golfuri sau continente, doar un strat gros, neînsuflețit de cenușă peste tot ce era> nu vor maifi munți, nu vor mai fi râuri, nimic nu se va mai înălța spre nimic de acum, și nimic nu va mai curge nicăieri,un stup de albine, un vârf de săgeată, un timbru scorojit pe pagina șapte din albumul unui colecționar, unexemplar din codul penal în care e o pagină cu un colț îndoit, nu vei mai găsi nimic din toate astea, nimic,pentru că nici măcar nu mai există orașe, și nu mai sunt străzi, și nu mai sunt turnuri, și nu mai sunt buncăre,și nu mai sunt ghețari și nici tropice, și nu mai e nimic să se topească, și nimic care să se usuce, nu vei maigăsi nici un singur nor pe cer, și nu vei mai găsi nici un soare, nici măcar o stea, pentru că nu vei mai găsinici un cer acolo sus, pentru că nu mai există un acolo sus, și nu mai există un aici jos, doar crusta stearpă,doar acel contur sterp, un arc, un loc ce există acum doar pentru cei ca noi, pentru că orice parfum șireverberație s-au dus și nici o briză nu va mai sufla nicăieri niciodată, noi am oprit totul și am nimicit totulîn ura noastră, pentru că sămânța nu mai poate răsări din materie, pentru că nu mai există nici un fel devoință care ar putea împinge ceva înainte, și nu mai sunt transformări, pentru că nu mai sunt direcții în carelucrurile să o poată lua, nimic, ceea ce făcea ca lumea să se încordeze și să se înalțe pentru totdeauna a fostspulberat pentru totdeauna, vezi, și nimic nu va mai provoca nimic vreodată, nici măcar nu mai e nimic demâncare, și nici de băut, dar nici măcar foame sau sete nu mai există, și nici cineva căruia să-i fie sete nu maiexistă, și nimic nu va mai arde vreodată, și din nici o rană nu va mai țâșni sânge, pentru că nu va mai fi nimicsă ardă și nimic din care să țâșnească sânge, și deci nu va mai trebui să stingi nimic, și nu va mai trebui sălegi nimic, pentru că nici măcar nu mai există răni, și nici un verb nu se va mai auzi în veci, nici o amintire,nici o urmă, nici o judecată și nici o crimă, nici o pedeapsă, ultimul cuvânt a murit cu multă vreme în urmă,ca și toți cei care l-ar fi putut repeta, și asta ne e egal, pentru că noi vrem să nu rămână nici cea mai micaurmă din voi, vrem să vă retrageți, și acum deja nu mai e nici o urmă, scena e goală, și am fost noi cei careau făcut-o, și este bine așa> pentru că doar crusta stearpă a pământului mai rămâne, doar stratul gros, negru,neînsuflețit de cenușă, pe care stăm față în față, încordați, de ambele părți nimic altceva decât forță și mușchi,și nu rămâne decât o singură întrebare< care dintre noi doi va fi rege.

traducere din limba englezăde Claudiu Komartin

30

Jo Shapcott (n. 24 martie 1953, Londra) este una din cele mai importante poetebritanice contemporane, editoare şi lector universitar. A absolvit universitateaTrinity College din Dublin. Pe lângă volumele de poezie publicate (Electroplatingthe Baby, 1988 – debut, Motherland, My Life Asleep, Her Book, Of Mutability) aeditat antologia internaţională de poezie contemporană britanică alături deMatthew Sweeney Emergency Kit< Poems for Strange Times (1996), Tender Taxes,un volum de traduceri de limba engleză în mai multe versiuni ale poemelor delimba franceză semnate de Rainer Maria Rilke (2002), şi colecţia de eseuriElizabeth Bishop< Poet of the Periphery co-editată împreună cu Linda Anderson(2002). A câştigat de două ori National Poetry Competition (1985 şi 1991), dar şiCommonwealth Poetry Award şi Forward Prize. Anul 2011 a marcat cel maisemnificativ moment de recunoaştere al poetei, decernându-i-se două dintre celemai cunoscute premii de poezie din Marea Britanie< Costa Book of the Year(pentru volumul Of Mutability) şi Queen’s Gold Medal for Poetry (pentru întreagaactivitate).

Jo Shapcott

PoetrY Poesis interna\ionalmartie 2012

31

Of Mutability

Too many of the best cells in my body are itching, feeling jagged, turning rawin this spring chill. It’s two thousand and fourand I don’t know a soul who doesn’t feel smallamong the numbers. Razor small.Look down these days to see your feetmistrust the pavement and your blood teststurn the doctor’s expression grave.

Look up to catch eclipses, gold leaf, comets,angels, chandeliers, out of the corner of your eye,join them if you like, learn astrophysiscs, orlearn folksong, human sacrifice, mortality,flying, fishing, sex without touching much.Don’t trouble, though, to head anywhere but the sky.

La Serenissima

I was on land, but the land didn’t belongto earth anymore, was allowed to restin floating patches here and there. e pavement rippled under my shoes.Everything I could see belonged to water<liquid churches, theatres, monuments, houses,liquid sun and sky. My hands wanderedinto water, cupped water. My face turned

towards rainclouds. I could feel the membranesin my body tremble with the fluidthey contain, and the stately flow of lymph,the faster pulse of blood. A boat’s enginevibrated through land, through waves , through my feetinto my torso. Slow - slowly moving, I stepped out.

Riddle

I am always behindor on top of you.Full of dust, ash, and airI smell of every roomyou ever walked through.I rise when offended,creak when wet. Howeasily we part, adieu,how oen I leave trailsof myself in your wake.

Despre mutabilitate

Prea multe din cele mai bune celule ale corpului meumă zgârie, se simt zimţate, devin carne vieîn această răcoare de primăvară. Este două mii patruşi nu cunosc nici un suflet care să nu se simtă mic printre cifre. Mic precum o lamă de ras.Coboară-ţi privirea spre aceste zile

ca să vezi cum picioareletale stau cu neîncredere pe podea şi cum

testele tale de sângefac expresia doctorului gravă.

Ridică-ţi privirea să prinzi eclipsele, frunza aurie,cometele,

îngerii, candelabrele din colţul ochiului tăualătură-te lor dacă ai chef, învaţă astrofizica sauînvaţă un cîntec popular, sacrificiul uman, mortalitatea, zborul, pescuitul, sexul fără prea multe atingeri.Nu te chinui, totuşi, să porneşti în altă parte

decât spre cer.

La Serenissima

Eram în ţărână, dar ţărâna nu mai aparţineapământului, i se permitea doar să se odihneascăîn petice plutitoare ici şi colo.Trotuarul vălurea sub pantofii mei. Tot ce puteam vedea aparţinea apei<biserici lichide, teatre, monumente, case,soare şi cer lichide. Mâinile mele rătăceau prin apă, apa din cană. Faţa mea se îndrepta

către norii de ploaie. Puteam să îmi simtmembranele trupului tremurând cu fluidul pe care îl conţin, şi curgerea plină de măreţie a limfeipulsul din ce în ce mai rapid al sângelui.

Motorul unei bărcia vibrat prin ţărână, prin valuri, prin picioarele melepână în bazinul meu. Încet, mişcându-mă

foarte încet, am ieşit.

Ghicitoare

Sunt mereu în spatele sau deasupra ta. Plină de praf, cenuşă şi aermiros ca fiecare camerăprin care ai trecut vreodată.Mă ridic când sunt insultată,scârţâi când sunt umedă. Cât de uşorne separăm, adio, cât de des las urme din mine în veghea ta.

PoeZiePoesis interna\ional martie 2012

32

The Deaths

I thought I knew my death.I though he would announcehimself with all the little creaksand groans you hear of,that we’d get friendly and walkour walk of two drunkardswith him chattering inside meabout lumps and arteriesand his gi of pain which would betoo big to wrap properly,that some way into our courtshiphe’d give me the look andI’d implode like a ripe mango.

I thought I knew my death.So when, aer a bee buzzof an aernoon, the rain startedand the fine hairs rose on my neckand the long hairs tugged my scalpand my mouth stank of seaweedand a tingle ran round my wrists,I didn’t recognise her. She lita green flame over my headand even then I didn’t get it. She threw me yards back, traced her filigreered cartoons on my palms until I was gone and still I didn’t know.

Stargazer

If I’m not looking at you,forgive; if I appearto be scanning the sky,head thrown back, curious,ecstatic, shy, strollingunevenly across the floorin front of you, my audience,forgive, and forget what’shappening in my cells. It’s you I’m thinking ofAnd, voice thrown upwards,To you I’m speaking, you.

I’m trying to keep this simplen the time le to me<luckily, it’s a slowand selective degeneration. I’m hoping, mainly, to stay presentand straight up despitethe wrong urge that’s taken hold,to say anything, allat once, to everyone, whichis what I’d like if onlyI could stay behind this moment.

Morţile

Am crezut că îmi cunosc moartea.Am crezut că îşi va anunţa prezenţacu toate micile scârţâieli şi gemetele oândepe care le auzi,şi că ne vom împrieteni şi ne vom plimba ca doi beţivanicu el trăncănind în minedespre umflături şi artereşi darul său de durere care ar fi prea mare ca să îl împachetez cum trebuie,că, într-un anume fel, în curtoazia noastrăîmi va arunca acea privire şieu voi face implozie ca un fruct copt de mango.

Am crezut că îmi cunosc moartea.Aşa că atunci când, după bâzâitul albineidintr-o după-amiază, a început să plouăşi părul fin s-a ridicat pe gâtul meuşi părul lung stătea ca o remorcă pe scalpul meuşi gura mea puţea a algeşi o furnicătură îmi cuprindea taliaeu nu am recunoscut-o. Ea a aprinso flacără verde deasupra capului meuşi nici măcar atunci eu nu m-am prins. Ea m-a aruncatvâţiva metri înapoi, şi-a lăsat desenele ei roşii în filigranpe palmele mele pânăce am dispărut şi eu tot n-am cunoscut.

Cel ce se uită la stele

Dacă nu mă uit la tine,iartă; dacă ţi se pare că mă uit pe cercu capul dat pe spate, curioasă,extatică, timidă, deplasându-mă haotic pe podea, în faţa ta,publicul meu,iartă, şi uită ce seîntâmplă în celulele mele. La tine mă gândesc şi,cu vocea aruncată în sus,cu tine vorbesc, cu tine.

Încerc să las totul cât mai simpluîn timpul care mi-a mai rămas.Din fericire, este o degenerareînceată şi selectivă.Sper, în principiu, să fiu prezentăşi cu capul sus, în ciuda urgenţei întoarse pe doscu care sunt apucată, să spun orice, dintr-o dată,tuturor, ceea ce chiar mi-ar plăceanumai dacă aş putea să mă aşez dinapoia acestui moment.

Traducere din limba engleză de Miruna Vlada

33

Răcoarea pietrişului la trecerea tacântec de leagăn pentru generaţia mea

1.Plângi, plângi, c-o să-ţi cumpăr o inimă de plastic, un bypass argintiu şi curat, un aparat roentgen în miniatură,un aparat de iradiat cu cobalt în miniatură, un bisturiu neînceput.

Plângi, plângi, sub temelia casei ascund pentru tine grămezide pastile de lemn, un delfin, o coadă de elefant, trei potârnichişi o gâscă de diamant.

Plângi, plângi, c-am să-şi dau o mică mască de gaze, un coctail molotov, o piele ninsă de tigru peticită cu zibelină, un deget tăiat, o mitralieră, un fruct unsuros,o pijama purtată, o ceapă, un picior de maimuţă, o labă de rinocer,

un Soutine mic pictat pe-un cercel, o primă nenorocire< exact.Plângi, plângi, o să mă împrumut peste tot şi o să îţi cumpăro meșă frumoasă din păr de cămilă, un rinichi, un ficat, trei doctori care

să te opereze de polipi la colon.Plângi, plângi, te vei îmbolnăvi de cancer, vei mânca. cianură. vei bea. cianură. vei respira. cianură. vei vomita. cianură. voi cumpăra bilete la teatru,

la rodeo, la balet. Vom merge la operă şi la cinema. Vei crăpa, inima tava crăpa.Plângi, plângi, un milion de sicrie încap în exact 162 de pagini de carte,

un milion de morţi încap în exact mintea mea, îi voi cumpăra,o voi cumpăra pentru tine.Plângi, plângi, o să-ţi cumpăr un preşedinte, un parlament, o şcoală, asfalt

pe care să calci, o să îţi cumpăr şosete cu care să calci pe asfalt,cu care să te duci la doctor, în care să-ţi miroasă picioarele,o să îţi cumpăr o pajişte numai a ta în care să creşti avioane sălbatice,

să îmblânzeşti moartea, plângi, plângi, o să îţi cumpăr moartea ca să te urcipe ea, să o călăreşti pe ea, să o numeşti pe ea, să îi spui< Mirabela.

Cosmin Per\a


34

2.Acesta e Superman, acesta este cuvântul desfătare, integru, perpendicular. Acesta este istoria, aceasta este memoria, acesta este falsul şi uzul de fals.

Aceştia suntem noi, aceştia sunt ceilalţi, aceştia sunt cei care omoară. Aceasta e Franţa, acolo e marea Mediterană, acolo e Anglia, Germania, SUA şi Rusia, China şi Coreea de Nord.

Acestea toate sunt legate, sunt identificate, interconectate, vorbim de irascibilitate.Uită-te cu atenţie şi vei vedea în spatele fiecăruia< moartea.Acesta este un ou fiert, o mănuşă, un chihlimbar, o limbă moartă,

un manual de chimie, tendonul, clavicula, presa, presa liberă, presa ocupată, presa de carne, presa de struguri, presa. Uită-te cu atenţie şi vei vedea< moartea.

Acestea sunt cimitirele, aceştia sunt cei ce plâng cimitirele, aceştia sunt cei ce ocupă cimitirele, aceştia sunt cei ce eliberează cimitirele. Stai! Nu te mişca. Am pus mâna pe umărul tău. Uită-te cu atenţie<

3.Aproape în fiecare zi citesc o ştire despre Apocalipsă,despre cutremure, uragane, războaie, criză, maltratări de copii.

Însă toată această înscenare,toată această lume colcăitoarecare-şi revarsă puroiul şi ura în mintea mea

nu face altceva decât să mă convingă şi mai tarecă a mânca un măr şi a înviasunt de fapt lucruri apropiate.

4.Odată cu inima şi iluminarea.E tot mai îngrijorător pentru minefaptul că nu mai pot naşte limbaj. Nu mă mai pot face înţeles

şi nici nu ţin la asta cu tot dinadinsul. M-aş putea lipsi,dar rămân cu spaima unei distrugeri a lumiicare mă acaparează.E tot mai obositoare şi mai terifiantăAscensiunea. Evoluţia demonului în literatură şi lume.Demonul apare acum peste tot.

Demonul nu mai înşeală că nu există,diavolul are nevoie de marketing, de PR, de vizibilitate,de like-uri pe facebook.

La librărie găseşti manuale de magie neagrăşi ghiduri pentru crimaperfectă.

Demonul. Nu voi mai spune acest cuvânt.Spunem< penumbră. În penumbră nu există bine şi rău,în penumbră locuim toţi într-o lume virtuală.

În penumbră jucăm counter-strike fericiţi.Ucidem oameni în penumbră şi nu e de-ajuns.Pajişte albă.

PoeZie Poesis interna\ionalmartie 2012

35

În penumbră nimic nu e real, în penumbrăcuţitul nu poate spinteca, sângele e doar pixeli.Ne jucăm în penumbră, facem orgii. În secret?

E urât în penumbră, mi-e frică în penumbră,nu vă înţeleg în penumbră, nu vă cunosc,nu mă recunosc. Sunt la fel. Am amorţit. Am murit.

Când penumbra îşi va deschide aripile răcoroase de-acvilăcine va decide cine pleacă şi cine rămâne?Cui i se va face teamă în penumbră la atingerea ei de metal?

Deja cad, care este adevărate realitate?Deja am greşit şi voi greşi în continuarepână când tot ceea ce văd se va usca.

Nu înţelegeţi, în penumbrăeşti pedepsit pentru ce e moral.Nu avem frumuseţe, libertate, onoare,

vanitatea este o scârnă ce ni se scurge pe gât natural,trăim din surogate, din droguri cerebrale, virtualeinterstiţiale, pestilenţiale, ieine şi colosale.

Fericirea este reală, este posibilă şi poate depăşifirea noastră animală. Lumea trebuie abandonatăpentru a fi câştigată.

Toţi alegem calea ciudată, toţi scriem mort,încă de vii. Mumii. Răutate, egoism, egocentrism, decadentism, avangardism.

Absurdul este noua regulă în societate. Absurdul numai provoacă rupturi, nu sparge, nu înspăimântă, nu îndepărtează, realitatea nu îl disociază,

absurdul atrage, este mişto, tratăm absurdul cuîngăduinţă şi ironie. Cochetăm cu el ca şi cu ofemeie, ca şi cu o târfuliţă plăcută şi zbanghie.

Absurdul ne copleşeşte, ne ingurgitează, ne mestecă, ne zdrobeşte,Normalitate e un cuvânt fără referent, am luat-o razna. Totul este incert.

Suntem sofisticaţi, ironici, superiori, suntem prea post-orice pentru orice este etic, pentru viaţă în general.Nimic nu ne poate fi pe plac, nimic nu e bine, suntem un covor vegetal,

putrezim, mirosim. Limbajul s-a spart. Poc! Urăsc ce nu înţeleg.Non-viziune. Lipsa de întuneric e vid.

Non-viziune. Lipsa de întuneric e vid.Non-viziune.Vid.

36

: i am fost în stradă şi la ieşirea din metrou, laUnirii, te învăluia deja o încordare ciudată,care plutea în aer, şi se agăţa de lumina felina-relor şi de cea din ochili oamenilor, şi tensiunea

aia era aşa, ca mârâitul surd al unui câine care îţi simte pi-ciorul prea aproape, şi am luat-o pe lângă Hanul lui Manuc,şi în piaţa din spate am observat maşinile Poliţiei locale,şi erau trei la număr, şi erau parcate tăcut, pânditoare,lângă o clădire aflată în renovare, şi nu departe de ele eraamprenta, de curând reconstituită, a fostei biserici SfântulAnton al Puşcăriei, demolată în vremea comunismului, şiam luat-o pe strada Şepcari, şi era pe-acolo şi poate mai eîncă, un local care se numeşte Lacrimi şi sfinţi, şi da, m-am gândit eu, pe străzi erau şi lacrimi, şi sigur erau şi sfinţi,şi asta, da, de ambele părţi, şi de partea fularelor ridicatepeste nas, dar şi de partea căştilor lucioase, şi am ieşit înbulevardul Brătianu şi deodată, foarte deodată şi de ime-diat, neaşteptat ca un tunet fără vreun fulger care să-lanunţe, am auzit glasul mulţimii, şi am simţit freamătulei, şi frisonul acela plin de surescitare, şi am văzut puhoide oameni care fugeau înspre mine, şi m-am simţit deodată,foarte deodată, cuprins de nevoia de a fugi şi eu cu ei, şiasta deşi abia venisem, şi era o nevoie imperioasă, ca unţipăt, şi era ca şi cum fuga lor era şi a mea, ca şi cumfugeam deja prin fuga lor, ca şi cum îmi fugeau cu toţiiprin vene, şi n-am fugit, şi m-am lipit de un perete, fugindîn nemişcarea mea, şi am stat acolo ţintuit de curiozitateade a vedea, şi ce să văd? Şi am văzut jandarmii, cu căşti,cu scuturi şi cu genunchiere, şi păreau un zid negru carese prăvălea peste oameni coloraţi. Şi s-au oprit ceva maiîncolo, fără a-i ajunge pe fugari, şi fără ca măcar să încercesă-i ajungă, şi s-au retras în ordine şi imediat au fost urmaţide cei care mai înainte fugiseră şi care acum fluierau, hui-duiau şi aruncau cu pietre cubice smulse din pavajul ve-chilor străzi abia renovate, şi am simţit deodată că-mi parerău, căci îmi plăcea că, în sfârşit, se renovase, şi m-amsimţit şi recunoscător că, totuşi, nu luaseră prea multe pie-tre din pavaj, şi că nu era nimic care să nu poată fi reparatîn câteva ceasuri de lucru, şi mă miram de ce-mi treceprin cap, şi mă gândeam că eram ca fata aceea care, pecând făcea dragoste, încerca pe nevăzute să netezeascăcearşaful, fără să fie observată de iubitul ei care o avea,chiar atunci, între cutele vinovate, şi ştiam asta chiar de laea, şi mi-am zis că-s idiot, şi că ce naiba am de mă gândescla lucruri de genul ăsta, şi că ce au de-a face sexul şi dra-gostea cu strada şi cu pietrele, şi m-am gândit că poate au

de-a face, şi că, cine ştie, poate că nimerisem între cuteleunei iubiri pasionale, violente, şi am înaintat spre Lipscani,şi atunci jandarmii au atacat din nou, şi de data asta au in-trat şi pe trotuar, şi am văzut un jandarm alergând untânăr, şi jandarmul era puternic şi înalt, şi avea şi scut şicască şi baston şi platoşă neagră, şi tânărul era slab şi îm-brăcat destul de subţire şi l-am văzut pe băiat lovit cu bas-tonul de cauciuc, şi era doar la vreo cinci metri în faţamea, şi l-am văzut prăbuşindu-se, şi am văzut bastonulcum cade asupra lui rapid, îndesat, în mişcări fără ezitare,antrenate în luni sau în ani de exerciţii, evitând zonele vi-tale, dar provocând dureri maxime, o dată, de două ori,de trei ori, de patru ori, şi asta extrem de repede, şi amcrezut că băiatul nu se va mai ridica, şi că eu, de exemplu,nu m-aş mai fi ridicat, şi, uluitor, s-a ridicat şi, uluitor,vorbea, şi, uluitor, protesta în continuare, şi am văzut căpentru asta trebuia să-şi ridice privirea spre înălţimeacăştii, şi am văzut ridicându-se, o dată cu privirea, şi pi-ciorul masiv al jandarmului, şi acum erau acestea două,privirea băiatului şi piciorul bărbatului, într-o sincronizarede-o clipă, care ar fi putut fi chiar frumoasă, şi, iată, lumeadansa, şi am văzut cum piciorul a izbit puternic în trupultânărului, şi am văzut că, totuşi, nu l-a lovit în faţa ridicatăspre plasticul dur care acoperea chipul jandarmului şi încare se reflecta chipul tânărului, şi mă gândeam că, ce che-stie, tânărul era lovit cu piciorul de cineva care-i întorceachipul, şi de fapt nici nu mă gândeam la asta atunci, cumnaiba să mă gândesc, nici nu puteam, eram doar încremenitcu totul, cu trup, cu privire şi cu gânduri, şi inima îmibătea nebuneşte, şi abia acum stau şi mă gândesc la toateastea, dar ştiu că, totuşi, mă întrebam de ce, de ce nu l-alovit în faţă, şi că m-am bucurat că nu a făcut-o, şi că aştep-tam să-mi vină rândul să-mi ridic privirea, şi tot abia acummă gândesc că era un fel de dans ciudat, şi că nici nutrebuia să mă tem că voi fi trecut cu vederea, şi asta doarpentru că nici eu nu treceam cu vederea, şi asta doar pentrucă eram acolo, tăcut, şi fără vreo piatră în mână, la doarcinci metri, şi asta pentru că nu puteam fugi fără să stau,şi nici să stau fără să fug, şi în faţa mea cu un pas era cinevacare filma şi asta a contat, se pare, şi uite-aşa, nu am maidansat. Şi vedeam mulţimea, împinsă spre Piaţa Unirii,mulţimea din care tocmai făcusem parte, şi vedeam pietreşi sticle zburând spre jandarmi, şi, deci, şi înspre mine, şiîmi ziceam că, ce ciudat, eu nu sunt de partea nimănui şică, în acelaşi timp, sunt de ambele părţi, şi că asta nu enormal, nu-i aşa?, dar şi că, la o adică, de ce nu ar fi normal?

Silviu Dancu

Lacrimi ;i sfin\i


37

Şi am văzut poliţia locală făcând cordon la intrare în Lip-scani, şi aveai voie să intri pe stradă, şi nu mai aveai voiesă te întorci în bulevard, şi a fost un moment de calm, şim-am folosit de ea privind, peste drum, la biserica SfântulGheorghe cel Nou şi la tramvaiul care întorcea spre CaleaMoşilor, ca şi cum nu se întâmpla nimic, lăsând nişte oa-meni şi luând nişte oameni, şi m-am gândit la prietenulmeu care e preot acolo, la biserică, adică, şi nu la tramvai,şi mi-a trecut prin cap că tramvaiul acela, 21 pe numărullui, e aşa, prins într-un fel de veşnică Vinerea Mare, în-conjurând biserica Sfântul Gheorghe cel Nou, zi de zi, caîntr-un fel de Prohod pentru fosta biserica Sfânta Vineri,demolată cu 25 de ani în urmă. Un tramvai bizar, care nuajunge niciodată să prindă Învierea. Şi am început să plâng,şi nu numai eu, ci şi ceilalţi, toţi, şi cei cu pietre şi cei fărăpietre, şi cei care scandau şi cei care tăceau, şi plângeamcu toţii, şi înjuram cu toţii, şi scuipam cu toţii şi era fumiute care ne intra în ochi, în nas, în gură, arzându-ne buzeleşi gâtlejurile, şi, da, erau lacrimi adevărate, şi, da, erausfinţi adevăraţi, erau sfinţii gheorghe, şi sfinţii vineri, şisfinţii sâmbătă şi duminică, şi ne-am acoperit feţele cu fu-larele, şi deodată, ca printr-un miracol, am semănat cutoţii între noi, şi cei cu pietre şi cei fără pietre, şi cei carescandau şi cei care tăceau, şi eram toţi chipuri reduse laochi înlăcrimaţi şi înroşiţi, şi numai jandarmii nu plângeau,şi atunci am ştiut de partea cui sunt. Şi n-am plecat. Şi ampornit în sens opus, spre Piaţa Universităţii, furişându-nepe lângă ziduri, prim fum şi bubuituri şi strigăte, ca niştecâini comunitari pe sub privirile hingherilor, şi am văzutcu uimire, dar şi cu bucurie, că magazinele, restauranteleşi barurile erau încă deschise, ca şi cum nimic nu se în-tâmpla, şi am văzut oameni mâncând şi bând, şi privind

spre noi, cei de pe stradă, prin ecranul vitrinelor, şi da, măgândeam că aşa e bine, şi că aşa se şi cuvine să fie, şi căoraşul nu trebuie să se închidă vreodată în faţa vreunei re-voluţii, şi că luminile lui trebuie să ardă, şi că berea lui tre-buie să ne spele gâtlejurile de fum, şi că trebuie să fie în-totdeauna mese disponibile, libere, pe care şi fulare şi căştideopotrivă să poată fi aşezate, unele lângă altele, la finalde revoluţie sau, cel puţin, în pauzele acesteia. Şi muzicadin localuri se amesteca cu bubuitul petardelor, şi cu foşne-tul ca de şarpe al fumigenelor şi al lacrimogenelor lansate,şi uneori era bizar de frumos, căci explodau în mii descântei, şi chiar şi mulţimea râdea pe sub fulare şi aclama,şi unii ziceau că hei, revelionul a trecut!, şi cineva şi-aamintit că era chiar ziua lui Eminescu, şi eu încercam sănu mă pierd de prietenul meu care filma şi de soţia lui,mereu în faţa noastră, hotărâtă, micuţă şi puternică înpantalonii ei camuflaţi şi cu geanta camerei de filmat peumăr, bodogănindu-ne că ne mişcăm prea încet şi că ne eprea frică, şi că parcă a ieşit la revoluţie cu mama şi cutata, şi chiar aşa era, noi, adică el şi cu mine eram mai pre-văzători, şi el mai avea şi grija aparatului de filmat, şi asoţiei lui îndrăzneţe, şi mai trebuia să şi filmeze, şi, în plus,poate că tocmai din cauza testosteronului, noi, adică el şicu mine, câini cu colţi mai tociţi, ştiam durerea muşcătu-rilor de pe maidane, şi o ştiam cu înţelepciunea dulăuluicare, în timp, a înţeles cât de inutil e să încerci să muşti dinroata unei maşini în mişcare, şi uite-aşa nu resimţeamprea tare ruşinea de a fi întrecuţi de pasul ei aproape felin.Şi am călcat peste cuvântul LIBERTATE, scris cu negru,pe asfalt, de un tânăr, şi mirosul de spray era altfel decâtcel al gazelor lacrimogene şi al fumului de petarde, dar şial tarabelor şi bancilor arse. Şi eram, laolaltă, şi ultraşi şi


38

intelectuali, şi studenţi, şi şomeri, şi salariaţi, şi ţineri, şioameni trecuţi de-a doua vârstă, şi băieţi şi fete, şi familiştişi nefamilişti, şi oameni care strigau şi oameni care filmausau pozau, şi oameni care priveau, şi am văzut şi doi francezi,şi ea era îmbrăcată frumos şi avea o piatră în mână. Şi eraşi bătrânul acela de pe trotuar, aflat mereu în acelaşi loc,peste drum de Sfântul Gheorghe Nou, şi sub privirile căruiafluxul şi refluxul tumultos şi nebunesc al străzii pendula cape buza unei plaje numai a lui, şi îi agasa pe toţi cei carefilmau cu dorinţa sa de a da un interviu, şi pentru care in-terviu cerea la final bani de o bere, şi care-şi spunea, for-malist şi corect, numele şi prenumele, şi având de fiecaredată aceeaşi opinie. Şi era aceeaşi opinie pe care, aşezat pebordură, ca într-o doară, şi imun la orice fel de gaz, îl răcneaprofetic şi sfânt, şi răguşit şi fără de mânie, tinerilor ultraşi,huligani, golani sau cum li s-a mai spus şi cum li se maispune, şi cum poate că şi sunt, cine ştie, şi care smulgeaugardurile din mijlocul bulevardului pentru a construi ba-ricade< „Sunteţi nişte proşti, băăăăăi, nu Băsescu trebuie săcadă, ci sistemul, băăăi! Că dacă pică Băsescu, vine Blaga!Şi mai stricaţi şi strada degeaba, proştii dracului!” Şi nimeninu se lua de el. Şi mă gândeam la cum sună asta, că vineBlaga, de ziua lui Eminescu! Şi am plâns mult în searaaceea, şi ne repezeam deseori spre străduţe sau mai degrabăspre scările blocurilor, şi toate aveau interfon, şi numai câ-teva nu aveau, şi într-una dintre acestea un bărbat a intratca să vomite, şi mi s-a părut straniu, pentru că era acolo şiun cabinet stomatologic, şi în altă scară paznicul ne-a des-chis uşa, apăsând butonul, şi ne-a tratat frumos, şi ne priveacu drag, şi mie mi s-a făcut oarecum ruşine, şi nu înţelegeamde ce m-ar privi astfel, căci nici nu strigam şi nici nu dădeamcu pietre, şi nici nu-mi venea s-o fac, şi mă tot întrebamcă, de fapt, ce fac eu acolo, cu inima bubuind şi cu nasul,ochii şi buzele arse, şi că de ce ar conta simplul fapt că suntacolo, chiar acolo, în scara aceea de bloc, şi cu nişte necu-noscuţi şi cu soţia prietenului, de care ne pierduserăm deja,şi dacă tot nu dau cu pietre şi nici nu strig, şi nici nu daufoc, şi nici nu am uniformă, şi nici cască lucioasă. Şi nu mi-a venit nici un răspuns, şi mi-am zis că nici câinele ăla carealerga dezorientat, în cercuri, căutând aer sub fumul iuteal lacrimogenelor, cu botul lipit de asfalt, că nici el nu ştiade ce este acolo, şi că asta nu-l făcea să fie mai puţin câinedecât era înainte, când aerul era aer, şi că, totuşi, el tot maicăuta să respire, spre deosebire de porumbelul acela alb,care murise frumos, aproape cu blândeţe, pe undeva, pelângă Biserica Rusă, strivit de cerul care coborâse preamult. Şi mă gândeam că, ce chestie, se pare că nu poţi facerevoluţii sau proteste în Bucureşti, fără să fii pe lângă vreobiserică sau pe lângă vreun câine, şi că treaba asta, cu po-rumbelul alb şi cu bisericile o avea un sens, şi că atunci,poate că şi faptul că eram eu acolo o avea un sens, şi chiardacă nu avea, asta nu mă făcea să fiu mai puţin acolo decâtalţii, ca şi câinele cu nasul în asfalt, şi aşa că am zâmbit şieu paznicului care mă privea cu drag, deşi ştiam că nu-mizâmbea mie, ci celui care credea el că sunt. Şi apoi ne-amregăsit cu prietenul meu şi soţul ei, şi am mers iarăşi spreUnirii, şi am luat-o pe străduţele oraşului vechi, şi lumeajuca Darts în localuri, şi vedeam din mers vârfurile miciale proiectilelor înfingându-se în ţintă şi m-am gândit căeste o armă străveche, folosită încă dinainte de apariţia pri-melor cărămizi şi guverne ale lumii şi ale istoriei, şi că, iată,luptătorii sunt peste tot, şi că toţi suntem luptători, şi că

totul este doar joc şi luptă, şi asta se vede în fiecare joc şiflirt, şi noapte de dragoste, şi că doar se întâmpla că înseara aceea jocul nostru era mai mare şi mai tare, şi amajuns în Piaţa Unirii atraşi de focurile aprinse de protesta-tari, şi ne-am apropiat de unul dintre rugurile aprinse, şieram circumspecţi, şi animalul din noi şovăia fascinat, şiam avut impreasia că noi, cei mulţi şi împrăştiaţi şi iar adu-naţi, şi diferiţi şi asemănători, suntem legaţi între noi prinfularele colorate, şi că toate fularele alea deseneau pe feţelenoastre rânjete de animal. Şi eram hiene, şi eram zebre, şieram bivoli, şi eram şacali, şi eram iepuri, şi eram antilope,şi eram căprioare, şi eram lemurieni. Şi piaţa se transformaseîntr-o savană, şi parcul anemic din Piaţa Unirii se trans-formase într-o junglă neagră, şi din desişul ei străluceauînspre noi, în albastru şi în roşu, privirile leilor care îşi apă-rau teritoriul. Şi li se auzea gâfâitul. Şi noi urlam, şi răgeam,şi chiţăiam, şi mugeam, şi chelălăiam, şi încercam şi eu săfac ori asta, ori ailaltă, dar nu puteam, pur şi simplu nu pu-team, şi nici acum nu ştiu de ce, şi poate de aceea, când leiicei negri au ieşit din desiş, şi au atacat în forţă, şi au îm-prăştiat mulţimea, şi eu am nimerit într-un zid, ei bine,poate de aceea, pentru că nu puteam face nimic, la mineau venit, şi Doamne Dumnezeule care, ha, erai chiar dupăcolţ, ascuns în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, zisă şiSfântul Ioan cel Nou, că ce spuneam mai devreme, pestetot era o biserică, şi era şi Domniţa Bălaşa la dreapta, şi eraşi Patriarhia în faţă, şi, mai încolo şi mai la stânga, era şiRadu Vodă, şi era şi Sfântul Anton în spate, şi iată, până şiTu erai după blocuri şi după clădiri, şi până şi Tu ai găsit ocale să scapi în spatele lor de furia leilor, şi numai eu m-am lipit de un zid, şi, uite, o să cad între bisericile Tale, aşacă hai, fă ceva! Şi ce repede se apropiau, şi mai ales ăla dinstânga, şi ce urât mă privea, şi chiar am avut timp să îmifac impresii, şi ce ciudat e cât de repede şi de mult poateomul sau animalul gândi şi vedea într-un timp atât de scurt,şi am avut impresia că e beat sau drogat sau doar plin defurie, şi am avut timp să hotărăsc că, până la urmă, nu enici o diferenţă între toate astea, şi în spatele lor era foculcare ardea aşa de frumos şi de auriu, şi tot nu era la fel defrumos precum era căciula aia, cu urechi, din puf alb, stră-lucind ca o aură, plină de lumina macaralelor de la parcareasubterană aflată în construcţie, de la Universitate, căciulapurtată de fata care râdea şi se iubea şi se rotea ca-ntr-unfilm rusesc cu iubitul ei, sub bubuituri şi în fum, şi mă gân-deam că ar fi bine să am imaginea asta în capul peste careo să cadă bastonul. Şi leii alergau spre mine umăr la umăr,şi eu eram umăr la umăr cu un zid străin, şi ştiam că e preatârziu să mai încerc să fug, şi că m-ar fi lovit din spate, şinu vroiam asta, şi privirea lor era ca o linie neclară sub gea-muri aburite de respiraţie fierbinte şi de scuipat şi el, celdrogat, sau beat, sau furios, m-a întrebat cu o voce ca ungeamăt dacă „asta e democraţia care o vreţi, băăăăă? astae democraţia care o vrei?”, şi deşi îmi venea tâmpeşte să-lcorectez, haha, da, oricât de improbabil sună, aş fi vrut să-i spun că acuză fără să cunoască acuzativul, şi mi se păreachiar o glumă bună, şi n-am făcut-o, şi am ridicat braţeleîntre biserici şi am zis Nu! NU! Nuuuu!, şi nu ştiu dacă i-am răspuns întrebării sau doar intenţiei lui. Şi totul s-a în-tâmplat foarte repede, şi poate fularul meu rânjea mai in-ocent, şi poate Tu, Dumnezeule pitit după blocuri, ai făcutceva, ai luat braţul colegului său şi i l-ai pus pe bastonul ri-dicat. Şi i-ai trimis în altă parte. Şi am rămas acolo câteva


39

secunde, şi apoi am fugit pe o străduţă, şi apoi mi-am datseama că m-am pierdut de prietenul meu şi de soţia lui, şică eram ca acel câine care mergea în cercuri, şi că nici elnu lătra şi nici nu chelălăia în vreun fel. Şi mi-am căutatprietenii ca pe nişte stăpâni, şi i-am găsit. Şi toată seara afost cam la fel, oră după oră după oră, şi am văzut oamenibătuţi şi ambulanţe aplaudate...

Şi au învins leii. Şi, iată, stăteau singuri, rămaşi stăpâniiincontestabili ai savanei, şi pe căştile lor străluceau firmeleluminoase ale oraşului şi pâlpâirile girofarelor, şi focurilestinse de pompieri, şi mă aşteptam să aud în noapterăgetul adânc al victoriei, şi nu s-a auzit, şi cred că şi ei,leii, ştiau că, deşi au învins, simplul fapt că a trebuit sălupte a fost un fel de înfrângere. Şi în mod ciudat, simţeamcum întrebările mele de până atunci capătă deodată un felde răspuns. Şi fumul se împrăştia încet, şi noi, cei câţivarămaşi ne-am dat fularele jos şi am redevenit oameni. Şim-am dus în mijlocul bulevardului să privesc. Şi ce săvăd? Şi am văzut asfaltul ud de la apa pompierilor şi ajandarmilor, ud de la lacrimi şi de la flegme. Şi am văzutmaşinile curăţând centrul oraşului de bolovani şi decioburile vitrinelor şi ale sticlelor sparte, şi de chioşcurilestrivite, ca şi cum l-ar fi curăţat de fecalele animalelor. Şidinspre un grup de jandarmi s-a desprins unul, doar unul,şi a venit spre noi, spre mine şi spre soţia prietenului meu,aflată lângă mine, şi arăta precum un cyborg din filme, şinu-i vedeam faţa căci era cu spatele la lumină, şi îmivedeam doar propriul chip în geamul căştii lui, şi am trasdin ţigară suflând fumul spre imaginea mea aplicată petrupul care nu era al meu, şi s-a oprit în stânga mea, şidupă o secundă de şovăire şi-a ridicat viziera şi a redevenitom. Şi era un chip rotofei şi de treabă, şi care a clipitşovăitor, şi a murmurat cumva timid< „A fost o nebunie

azi, nu?” Şi mie mi-a venit să râd, un fel de râs dement, sărâd cât n-am urlat toată seara, şi să-l lovesc în faţă cu râsulmeu ca şi cum l-aş fi lovit cu o piatră. Şi, totuşi, aveadreptate, aşa că nu am râs, şi doar am zâmbit, şi i-am zis„A fost!” Şi apoi a mai venit un jandarm, înalt şi slab, şişi-a ridicat viziera, şi am văzut un chip cu un zâmbet veselşi tânăr. Şi nu-mi venea să cred ce se întâmplă, şi-mi veneasă le zic, şi acum ce facem, bem o bere? Şi era ca şi cumtoţi jucaserăm doar un rol, şi acum mergeam acasă,mulţumiţi de cum ne ieşise. Şi al treilea s-a apropiat şi eradeja cam bizar, şi se purtau precum câinii de pe stradăcare, dacă te văd că-l mângâi pe unul dintre ei, vin toţi şidau din coadă, şi uite, şi ei erau câini ca şi mine, şi oamenica şi mine. Şi cel de-al treilea le-a cerut celorlalţi doi oţigară, şi nu aveau, şi i-am dat eu, şi mi-a zis mândru cănu vrea brichetă, că foc are şi el, şi eu ştiam asta, şi că eitoţi aveau foc. Şi au spus că au mari probleme cu ultraşii,şi eu le-am spus că nu au fost numai ultraşi, şi că au fostşi zebre, şi căprioare, şi tauri, şi ei au recunoscut şi au spuscă nu pot face mereu diferenţa, şi că sunt la ordin, şi căpoate unii erau plătiţi să fie violenţi, şi poate şi cu 50 delei pe oră, şi că ei nu câştigă atâta şi că sigur nici noi, şinoi le-am spus că între animalele serii erau multe, multede tot dintre cele care au zbierat şi chiţăit, şi mugit, şichelălăit inclusiv pentru acest fapt. Şi au zâmbit încurcaţi.Şi îi priveam şi-mi plăcea să cred că, în sfârşit, şi ei, ca şimine, se întreabă< eu de parte cui sunt? Şi nu i-am întrebatdacă se întreabă. Şi au fost chemaţi la camioane, şi amrămas câteva secunde să-mi termin ţigara. Şi apoi şi eu,şi prietenul meu, şi soţia lui am plecat spre casă.

Şi nu am mai fugit, şi am mers, aşa, agale, ca şi cumam fi rămas.

40

Valéry larbaud

Ar fi putut fi unul dintre acei copii născuți în familii înstărite, ce trec prin viațăcălătorind doar la clasa-ntâi, mutându-se dintr-un hotel în altul, fără să le pese delume, defilând prin hubloul unui vagon de lux. Însă poemele sale, atât cele „decopilărie”, cât și Jurnalul lui A.O. Barnabooth, autobiografice în cea mai maremăsură, scot la iveală cartografia interioară a unui om sensibil și solitar, încăutarea unui lucru pe care averea nu ți-l poate oferi< dragostea (pâinea sufletului).Curios în legătură cu tot și cu toate, Larbaud a fost, după cum îi plăcea să spunălui Jean-Pierre Rosnay, „agentul de legătură al Literelor”. A deschis calea către opoezie a călătoriei pe care Blaise Cendrars a ilustrat-o deplin și i-a adus în fațapublicului francez pe cei mai mari scriitori americani (el fiind, alături de AndréGide, inițiatorul primei ediții a Firelor de iarbă whitmaniene).

după Piers Tenniel, Lord Sparkenbrokeîn românește de Claudiu Komartin


41

Alma perdida

À vous, aspirations vagues> enthousiasmes>Pensers d’après déjeuner> élans du cœur>Attendrissement qui suit la satisfactionDes besoins naturels> éclairs du génie> agitationDe la digestion qui se fait> apaisementDe la digestion bien faite> joies sans causes>Troubles de la circulation du sang> souvenirs d’amour>Parfum de benjoin du tub matinal> rêves d’amour>Mon énorme plaisanterie castillane, mon immenseTristesse puritaine, mes goûts spéciaux<Chocolat, bonbons sucrés jusqu’à brûler, boissons glacées>Cigare engourdisseurs> vous, endormeuses cigarettes>Joies de la vitesse> douceur d’être assis> bontéDu sommeil dans l’obscurité complète>Grande poésie des choses banales< faits divers> voyages>Tziganes> promenades en traîneau> pluie sur la mer>Folie de la nuit fiévreuse, seul avec quelques livres>Hauts et bas du temps et du tempérament>Instants reparus d’une autre vie> souvenirs, prophéties>Ô splendeur de la vie commune et du train-train ordinaire,À vous cette âme perdue.

Alma perdida

Vouă, aspiraţii vagi> entuziasme>Gânduri de după prânz> elanuri ale inimii>Înduioşare ce urmează după satisfacereaNevoilor naturale> străluciri ale geniului> forfotăA proceselor digestive> uşurareA digestiei bine făcute> bucurii fără motiv>Tulburări în circulaţia sângelui> amintiri ale dragostei>Parfum de smirnă, în cadă, de dimineață> visări ale dragostei>Enorma mea poă castiliană de a glumi, imensa meaTristeţe puritană, gusturile mele aparte<Ciocolată> bomboane aşa de dulci c-aproape ard> băuturi reci ca gheaţa>Trabucuri amorţitoare> voi, ţigări adormitoare>Bucurii ale vitezei> desfătare de a sta aşeazat> dulceaţăA somnului în întuneric deplin>Mare poezie a lucrurilor banale< fapte diverse> călătorii>Ţigani> plimbări cu sania> ploaia căzând peste mare>Nebunie a nopţii înfrigurate, singur cu doar câteva cărţi>Urcări şi căderi ale vremii şi ale temperamentului>Momente recurente din altă viaţă> amintiri, profeţiiO splendori ale vieţii obişnuite şi ale du-te-vino-ului dintotdeauna,Vouă acest suflet pierdut.

Traducere din limba francezăde Claudiu Komartin

42

Matei Hutopila (n. 1987) a absolvit Facultatea de istorie și emasterand în Arheologie la Iași. A publicatîn revistele Tomis și Hyperion, remarcându-se prin activitatea lui pe câteva site-uri deliteratură contemporană (clubliterar.com,fdl.ro). A citit la edițiile 37 și 49 aleInstitutului Blecher și a câștigat concursulde manuscrise organizat de Casa de editurăMax Blecher și Editura Herg Benet,debutând cu volumul Copci (Casa deeditură Max Blecher, 2011), una dintre celemai bine primite cărți de poezie ale anuluitrecut, despre care Paul Cernat a scris că„(...) păstrează nostalgia locurilor aurorale(...), recuperînd patina limbajului regional”.

Andrei Dósa(n. 1985) este absolvent al Facultăţii de ŞtiinţeEconomice şi al masteratului de laFacultatea de Litere a UniversităţiiTransilvania din Braşov. Membru, din 2007,al atelierului „Lumina de Avarie", Dósa acitit în 2009 la Maratonul de Poezie de laBrașov, iar între 2010 și 2011 la trei ediții aleInstitutului Blecher. A participat la tabăra decreație literară de la Săvârșin și la FestivalulInternațional Poesis. A debutat cu volumulCând va veni ceea ce este desăvârșit (TracusArte, 2011), pentru care a primit Premiul dedebut „Iustin Panța” (Sibiu) și PremiulNațional de Poezie „Mihai Eminescu”Opera Prima (Botoșani).

Noul val. Patru poe\i tineri

43

Aleksandar Stoicovici (n. 1988) a publicat în numeroase reviste literare dinRomânia și Serbia, printre care Vatra,Orizont, Tiuk! sau Književni život. Membrufondator al cenaclului „Virtualia” din Iași șial cenaclului „Pavel Dan” din Timișoara, pecare l-a relansat după o perioadă de îngheț.După o plachetă publicată în adolescență, adebutat cu volumul Vineri (Herg Benet,2011) și este unul dintre cei mai activi și maidedicați scriitori tineri din Banat. Acoordonat antologia Ziua cea mai lungă(Herg Benet, 2011), reunind textele a 25 depoeți contemporani. Volumul său de debutva apărea în curând în limba sârbă.

George Serediuc (n. 1988)este membru fondator al grupului „Zidul dehârtie” din Suceava. Absolvent alUniversității „Ștefan cel Mare” din Suceava,a obținut numeroase premii la concursurilepentru tineri autori nedebutați. Laureat șiapoi organizator al Festivalului Internațional„Primăvara poeților” (la Suceava șiRădăuți), Serediuc a câștigat, împreună cuMatei Hutopila, concursul de debutorganizat de Casa de editură Max Blecher șiEditura Herg Benet, debutând cu plachetaSoarele mecanic (Herg Benet, 2011),definită de autor ca „un mic manual deîntoarcere a timpului”. Prezent în mai multeantologii de literatură contemporană.

CroNiC{Poesis interna\ional martie 2012

44

A ndrei Dósa debutea-ză în poezie cu volu-

mul intitulat când va veni ceea ce estedesăvârşit (Tracus Arte, 2011). Titluldeja izbeşte cu forţa de impact a uneitrimiteri la textul evanghelic, mai pre-cis la cuvintele apostolului Pavel cuprivire desăvârşirea care, atunci cândva veni, „ceea ce este în parte se vadesfiinţa”. Iar această desăvârşire areînsuşi chipul dragostei, cea care „nucade niciodată” (I Corinteni 13).

Nu este vorba despre un volumde poezie religioasă, însă se vreaatinsă aici inima actului poetic, ca otindere spre deplinătate, spredesăvârşirea care face să viezeposibilul, o dată cu libertateaspiritului. Poezia schimbă modul încare ne raportăm la lume, şi o dată cuaceasta, sensul participării noastre laexistenţă devine dinamic... Artarealizează o critică a participării, ocritică a sentimentului naiv şi, maiales, a egoismului din om. De aceea,eul poetic apare mult lărgit faţă deeul psihologic, comun, care are, deregulă, un comportament impulsiv,neselectiv, fiind închis într-un cercîngust de interese şi condiţionări.„Poetul e în inima tuturor lucrurilor”,spunea Hugo von Hofmannstahl.Mai mult, poezia acţionează ca şicum posibilul ar fi actualizat, ca şicum „ceea ce este desăvârşit” ar fideja prezent (o intuiţie ce consună cuviziunea creştină a eshatologieiinaugurate prin Înviere).

Din acest punct, oricetransformare în existenţă, oriceîntâmplare şi orice accident sunt

proiectate într-o topologie spirituală,marcată de dinamismul viziunii<„eram cu mama când a căzut pestradă/ fâşâitul rochiei s-a auzit caîntr-un amfiteatru grecesc/ îi vedeamtrupul în aer/ îmi spuneam căpământul s-a înclinat/ şi mama odată cu el/ mă voi obişnuinumaidecât cu asta/ şi trupul meu vaavea aceleaşi mişcări nefireşti/ penoul pământ/ dar vom putea să neţinem de mână şi aşa/ şi vom puteamerge şi aşa/ mamă/ cu membrelesucite/ cu umărul fugit înainte/ şibraţele aruncate în faţă” (eram cumama când a căzut).

Încadrându-se ca mod deabordare în liniile poezieiautenticiste şi experimentaliste,despre care au vorbit pe larg criticiprecum Marin Mincu şi OctavianSoviany, poetul de faţă survoleazăpoetic lumea cu amestecul deeleganţă şi îndrăzneală al unuidegustător de aventură. Desigur,pasiunea sa pentru imaginar şiexpansiunea sa nelimitată nu poate

să nu dezvolte în el o doză declaustrofobie< „trupul meu e opanglică sângerie care leagă, /răsucită cu eleganţă, cutia în care măsufoc încet” (Euforia sufocării).

Degradeurile ce transmit senzaţiainadecvării la o lume a dominaţieifragmentului asupra întregului, anecesităţii asupra libertăţii, aconvenţiei asupra spontaneităţiidragostei, sunt contrapunctate dezvâcnetul minţii către imageriazborului< „interiorul restaurantului etrecut prin filtru sepia/ bucătăreasacu ochi înăbuşiţi în pungi de seurânced / se odihneşte în spatele uneistive de meniuri/ crossprocessing/ pevitrină stă un suport pentru scobitoridin plastic/ mausoleu în miniatură învârful căruia/ tronează o pasăre rozcu aripile desfăcute” (dublăexpunere).

Aerul contemplativ nu are însă labază o visare rătăcitoare, ca desprinsăde „prezenţa întrupată”, ci oconştiinţă ancorată în corp a fiinţeiproprii, angajate într-o permanentăadunare de sine< „e un efortcontinuu/ să fiu împreună cu celulelemele” (celulele mele se simţeaupărăsite). De aceea, chiar când capulpoetului se preumblă prin nori,picioarele apasă cu obstinaţie ţărâna.Refuzul unui „dumnezeu atomizat”nu exprimă aici o poziţieantimetafizică, ci are loc în acelaşiregistru al păstrării unui „orizontdeschis” în căutarea dragostei.

Chiar dacă modul de explorareîntrebuinţează, pe alocuri, manieraunei insolenţe verbale folosite, de

Când va veni ceea ce este desăvâr;it

Florin Caragiu

CroNiC{ Poesis interna\ionalmartie 2012

45

regulă, în poetica postmodernă casubstanţă de contrast pentrudelimitarea de sentimentalismulinflaţionar cu convenţiile sale (curiscul de a nu scăpa de zona clişeului,a convenţiei verbale, fie ea şi„anticonvenţională”), Andrei Dósapoate să contureze cu fineţe şiprospeţime detalii, nuanţe şiacorduri sufleteşti ce ţin în viaţăpoezia şi o îndreaptă spre „ceea ceeste desăvârşit”. În privirea sa,„lumina se opreşte pe terasă/ ca unsediment al după-amiezii” (switchoff), pe când „luna e o rotulă ciobită”(canon D40).

Erosul surprinde şi el prindiseminarea sensului şi forţaeufemismului< „nu înţeleg de ce seating aşa frunzele/ atunci când batevântul/ încerc să dau o semnificaţiemişcării/ şi nu înţeleg refuzulneuronilor de a/ interacţiona în acestmoment/ când ne uităm unul laaltul/ cuprinşi de căldura sacilor dedormit/ închişi până la gât” (filtruvegetal). Balansul, rostogolirea facsesizabilă substanţa sa ritualică, derespiraţie misterioasă a „fiinţei întrucomuniune”< „îţi împing mâinile aşacum împingi un leagăn/ îmi împingimâinile aşa cum împingi un leagăn/aş coborî dar mă tot dai peste cap”(@). În acelaşi sens, sunt înregistratemici apariţii pendulatorii, ce străbatcâmpul atenţiei, prin care setransmite sugestia unui continuum alexistenţei< „învârt paleta în paharulgol, / un păianjen minuscul pluteşte/dinspre încheietura mâinii stângi/înspre încheietura mâinii drepte” (Cumâinile legate).

Dragostea poetului face dinchipul iubitei o torţă vie, o flacără cepropulsează spiritul spre abis şi înalt,ca o putere de a îmbrăţişanecuprinsul< „iulia liul coboară cuo asemenea viteză încât părul ţi seridică şi flutură în jurul capuluiprecum flacăra unei rachete (...) stămla masa din bucătărie eu cu o omletăfăcută de tine în faţă tu cu cana delapte termosensibilă în mână o şuviţădin părul tău este prinsă la geamjumătate din ea flutură afară în vântca flacăra unui balon cu aer caldşuviţa ta este propanul şi heliulkerosenul şi toţi combustibilii uşoricare te fac să zbori” (când va veniceea ce este desăvârşit, ceea ce este înparte va dispărea). Acesta şi esterostul poeziei< de a însufleţi prinscânteia cuvântului ceea ce se arată,adâncind taina.

Soarele mecanic

teodora Coman

C âştigător al Concursu-lui de debut organizat

de Editura Herg Benet şi Casa de edi-tură Max Blecher, volumul de poezieSoarele mecanic al lui George Serediucpropune o poezie de semnificaţie, defactură reflexivă, prin care subiectivi-tatea hipersenzitivă, aproape crudă,ajunge să se stabilizeze, să se circum-scrie homeostatic în cadrul discursival poemelor. Fiecare dintre ele mar-chează un reper important în procesulde revigorare a eului poetic în faţa tim-pului – marea obsesie a volumului! –proiectat ca un traseu regresiv, inversevoluţiei biologice< „întoarce rotiţelezilei de azi/ să mai privim o dată/ cumfemeile albastre mătură frunzele dinCopou”> „nu pot întoarce timpul darpentru tine/ mă voi întoarce în timp/te aştept./cu drag,/ altul decât cel pecare l-ai lăsat acasă”. Nu întâmplător,cuvântul-cheie pentru tot demersulpoetic este întoarcerea, cu cele douăatuuri, al introversiei şi al reversibili-tăţii, observabil şi în titlurile unora

dintre cele şase cicluri< Întâmplări carese uită greu, Lebedele negre< Manualde întoarcere a timpului, Visele lui Er-win, Tăcerea din insectar, Dezvelireasoarelui mecanic, Întoarcere la dra-goste< Matilda.

George se inaugurează poematicîntr-o ipostază abulică, ce nu pare săpromită decât variaţii pe tema dis-oluţiei unei memorii setate obsesiv peconsemnarea maniacală a timpului,cu secundele fatidice ale prizării ezi-tante la un real refractar< „22.46 şinimic de pierdut/ am pornit prin oraşca într-o cruciadă/ mâinile foşnesc înbuzunar/ punga cea veche/ în vitrinechipurile albe, chipurile roşii/ unelese mişcă, viaţa parcă lipseşte/…/măstrecor, caut un reper/ la trecereacamionului oglinzile/ trepidează< nune mai auzim/ceva s-a pus între noi şine respingem/22.47 şi nimic de pier-dut”. Senzaţia de saturaţie se asociazănu doar „efectului de seră” al dimen-siunii exterioare, cu experienţa claus-trării în tomograf sau în autobuz, ci şi


46

limitelor grafice ale scripturalităţii, cu ni-hilul interstiţiilor albe< „Eu sunt George./m-am închis aici de bunăvoie/ pentru cănu am ştiut cum altfel/ să mă apăr/ lupt cuo amorţeală/ ce vrea să pună stăpânire pemine/ fiecare mişcare e o mică victorie/ unteren câştigat./ zgomotul alb se apropie./mâinile, una de alta se frâng răbdătoare/nu vor lăsa nimic să se piardă/ aici totulîmi este de folos/ chiar şi golul care s-aadunat între noi”. Surpriza celui ce citeşteva fi cu atât mai mare cu cât va asista lamodul în care subiectul se regenerează şiîşi compensează vulnerabilitatea -asumatămai mult din teama de ostentaţie şi inaut-entic- cu o remarcabilă forţă vizionară,graţie căreia fiecare poem ajunge să valori-fice o vocaţie a elementarului, coag-ulându-se în jurul unor versuri sintetice,revelatorii< „ai un dumnezeu al schimbăriicu care/ te îmbraci fără să îl fi spălat/ vre-odată.”> „au trecut trei zile iar somnul pareun drog pe care/ nu ştiu cum să-l prepar”>„întunericul nu se arată, e doar o camerăîn care lumina/ nu mai ştie să ajungă”.

Poetul se dezvăluie pe sine fără dera-paje intimiste iar sensibilitatea lui mizeazăpe o transparenţă calitativă a privirii auto-scopice< „a spus pentru prima oarădragoste/ inimile noastre au căzut iar lalocul lor/ au crescut lingouri de aur”> „îţistrâng mâna şi nimic nu se vindecă/ atâtde tare loveşte măduva/ atât de înghesuitstă cheagul în oase/ atât de fierbinte elumea de dedesubt”. Dacă e să îl credem,el este bolnav, dar de poezie, căci poezianu este altceva decât o dependenţă de real,cu toată încărcătura afectivă de dragoste,prietenie şi singurătate< „la masă e o liniştesterilă/ ni se aud tuturor inimile/chiorăind de foame”> „granit să fii şi/ tot eivor săpa în tine/ iar tu să te laşi furat/ să telaşi în mâinile celor/ ce vor să te miroasă./tu eşti un bun comun din care/ seara lamasă/ familia smulge miezul/ ca dintr-opâine caldă.” Fluidul afectivităţii sepropagă la nivelul întregului volum prinvectorii de lumină şi aer cald, până cetopeşte cu totul angoasa iniţială şi devineo constantă termică. Eul poetic se fortificăinterior într-o asemenea măsură, încâtpână şi accidentul, iniţial o experienţătraumatizantă, devine un pretext inofensival solidarizării în dragoste< „câteodată îmiimaginez ce tare ar fi/ să am un accidentde maşină şi să mă vizitezi la spital/ să-miaduci cărţi de la vinea/ şi câte-un kil de ba-nane şi portocale (…)”.

Dinamica structurală a volumului sereglează alternativ, pe măsură ce sunt par-curse, dus-întors, toate cele şase cicluri. Seobservă, astfel, trecerile de la momentele

de repliere interioară la cele de de-presurizare, ipostaziate fie ca „miciscăpări” („le dau drumul/ să se tăvăleascăîn iarbă/ ca un furtun cu apă sub pre-siune”), fie ca tentative evazioniste („îţi iaucapul în mâini/ şi încerc să ne teleportămundeva/ unde să nu existe nicio carte de-spre/ sfârşitul privirilor noastre”) sau chiarimpulsuri explozive< „ţâşnesc dintr-un tunşi/ îmi desfac/ pieptul/ dându-i formaunui fuselaj./ aerul se răceşte pe măsură ceînaintez/ asemenea unui vierme de mă-tase/ în creierii oraşului/ în vuietul lorneîntrerupt”. Caracterul unitar al po-emelor se obţine tocmai prin tranziţiacontinuă între aceşti poli ai dualităţiisubiective, după principiul convecţiei<„atât a rămas< o parte/ din sunetul viu aldragostei/ ca o după-amiază ascunsă/ înbuzunarul de la piept/ în rest totul e la fel.doar eu pot trece/ de la cald la rece”.

Aşadar, realul nu mai este somat înformule experimentale, ca în vremurilebelicoase ale poeziei douămiiste, ci recu-perat paşnic< „a sosit vremea ca armele sătacă”. Mai mult decât o frondă zgomo-toasă, pur retorică, poezia trebuie să dev-ină un mod natural de existenţă, odisidenţă discretă a frumuseţii care, odatămetabolizată, nu mai face caz de ea însăşi,ci ajunge să fosforeze în miezul cotidian-ului ca o a doua natură a lucrurilor< „amînvăţat, cu anii să ne strecurăm neobser-vaţi./ fie că facem portrete sau reparămceasuri/ costumele noastre de poeţi vor fimereu purtate/ pe sub hainele de lucru”>„înfăşor toate luminile într-o bluză de-ata/ topită printre sertare”> „lumina guriimele uscate/ tu eşti începutul unei fuziuninucleare”. În condiţiile unei evidentereveniri la sentimentalitate, mecanicitateanu mai poate fi un atribut al reificării, ciun pretext al dozării optime a subiectiv-ităţii prin discurs. Poezia dispune de cu-vinte ca de un mecanism de reglareasemănător butonului unui aparat radio,abil manipulat pentru a se putea prindefrecvenţa interioară optimă, constantă,fără stridenţe sau interferenţe acusticesupărătoare< „mâinile mi-s calde şi blânde/vreau să-mi înfig două degete/ în inima taca să văd/ ce te ţine în viaţă”> „ori de câteori vreau să adorm, / văd soarele, el e cea-sul de mână/ la care te uiţi când vrei săajungi acasă,/ ceasul de mână pe care nutrebuie/ să îl întorci niciodată, el mergesingur/ placat în aur, uns cu cele mai buneuleiuri/ ale Ceasornicarului.” De aici tim-brul natural, matur şi cald al volumului, cupoemele-convector care încapsulează lacald subiectivitatea şi stau la baza unei ver-itabile poetici a homeostazei.

47

aurélia lassaque

Née en 1983, Aurélia Lassaque est poète de langues occitane et française.Paraissent en 2006 Cinquena Sason (éd. Letras d’Oc), en 2009 Ombras de Luna –Ombres de Lune (éd. La Margeride, rééd. 2010). Ses poèmes sont traduits encatalan, italien, anglais et arabe et paraissent dans diverses revues et anthologies.Elle collabore régulièrement avec des peintres et plasticiens < Robert Lobet(France), Julie Baugnet (Amérique), Adriana Civitarese (Italie). Aurélia Lassaques’est vu confier en 2010 la direction artistique du Festival des LittératuresMinoritaires d’Europe et de la Méditerranée (Italie).

PoÉSiePoesis interna\ional martie 2012

48

Lo rei de seda saura

Engana l’aucelum e tuteja l’aura.Quilhat dins l’èrba salvatjaA perdut sos uèlhsRaubats a la vèsta d’un soldat.Tres gojats son vengutsQu’an escampat sas tripas pel sòlPer i prene qualque dròlla mal pintrada.

Privat de son còs de seda saura,L’espaurugalFa de sòmis descabestrats Que desvarian los aucèls.

***Un ostal de peira e de cortinas de lin coloradas per la lutze la posca mescladas.La mar granda, fins a l’asuèlh, agacha per la fenèstra.Dins l’ostal, una femna encara verge> sos pelses de cendrequ’atissa lo vent de la nauta mar balan amb lo ser.Sus la taula, son vièlh trocèl ben plegat, atrai son agachquand los aucèls de nuèch se meton a cantar.

***De sa maire beguèt lo lach,De sa femna manjèt la carn,De sos dròlles cremèt los cervèls,Pr’aquò compren pas sa solesa.Son ostal bèu la pluèja,Sa terra engolís las pèiras.Demorarà lo rei de l’istòria que conta,Es lo privilègi dels mostres d’aiçaval.

***A l’ora del solsticiLo pòble vestit de fustaAtraisa dins sa ramaD’aucèls sens cara.

Lo riu barrutlaireCarreja dusca als ribalsSos remembres de nèu.

Los aubres de ma selvaAn rogejat al primièr jorn de l’estieu.

Los òmes de la vilaAn dich qu’aquò’s la rovilhaE que ven del Japon.

Mas eles sabon pas Que los aubres d’aquela combaDins lo secret de lors rasigasAlisan de pèiras vivasQue se mèton a somiarQue l’aura e la pluèja

Le roi de soie blonde

Il trompe les oiseaux et il tutoie le vent. Dressé dans l’herbe sauvageIl a perdu ses yeuxVolés à la veste d’un soldatTrois jeunes hommes sont venusQui ont répandu ses tripes sur le sol Pour y prendre quelque fille mal mise.

Privé de son corps de soie blonde,L’épouvantailFait des rêves débridésQui égarent les oiseaux.

***Une maison de pierre et des rideaux de lin colorés par lalumière et la poussière mêlées.L’océan, jusqu’à l’horizon, regarde par la fenêtre.Dans la maison, une femme encore vierge> ses cheveux decendre que taquine le vent de la haute mer dansent avecle soir.Sur la table, son vieux trousseau bien plié, attire son regardquand les oiseaux de nuit se mettent à chanter.

***Il a bu le lait de sa mère,Mangé la chair de sa femme,Brûlé la cervelle de ses enfants<Mais il ne comprend pas sa solitude.Sa maison boit la pluie,Sa terre avale les pierres.Il demeura le roi de l’histoire qu’il raconteC’est le privilège des monstres d’ici-bas.

***A l’heure du solsticeLe peuple vêtu de boisAttire dans sa ramureDes oiseaux sans visage.

Le ruisseau vagabondCharrie jusqu’aux rivagesSes souvenirs de neige.

Les arbres de ma forêtOnt rougi au premier jour de l’été.

Les hommes de la villeOnt dit que c’est la rouilleEt qu’elle vient du Japon.

Mais eux ne savent pasQue les arbres de cette combeDans le secret de leurs racinesCaressent des pierres vivesQui se prennent à rêverQue le vent et la pluie

PoÉSie Poesis interna\ionalmartie 2012

49

Las prendràn nusas sul bardA l’ora del solstici.

***Sa pèl escura e caudaComa una nuèch d’estiu S’estira fins a fintar l’albaQuand son còs de cavala fèraTornamai s’alandaE cava dins la prigondor de sas cambasUn paradís d’auselaire.

***As pres lo camin del país de nuèch.Lo desèrt i es de gèlE las estèlas se languisson.Obris tos braces e cava,La posca serà ton pan,T’abeuraràn nòstras lagremas.Vai, vai e t’entornes pas.S’ausisses udolar la peira,Es que s’i gravan las letras de ton nom.

Lo sòmi d’Orfèu

Dins los infèrns que los òmesSon pas mai que d’ombras,Me farai ombra al dedins de ton còs.

Bastirai de ciutats de sabla Qu’agotaràn lo flum que degun ne tòrna.

Dansarem sus de torres que nòstres uèlhs veiràn pas.

Serai ta lenga trencada que sap pas mentir.

E maudirem l’amor que nos a perduts.

Lo Sòmi d’Euridícia

Cavarem d’autras regas que cobrirem de cendre.Veirem morir lo vent carrejaire d’oblit.Aurai de pomas dins ma pòcha raubadas

a mai paure que ieu.Las pelarem amb d’espasas.E amb çò que sòbra de nòstres sòmisNe bastirem maiDelà los fuòcsE la termièra de l’agach.

Les prendront nues sur la glaise,A l’heure du solstice.

***Sa peau chaude et obscure Comme une nuit d’étéS’étire et dupe l’aubeQuand son corps de jument sauvageA nouveau se déploieEt creuse dans la profondeur de ses jambes Un paradis d’oiseleur.

***Tu as pris le chemin du pays de nuit.Le désert y est de gel Et les étoiles s’ennuient.Ouvre tes bras et creuse,La poussière sera ton pain,Tu t’abreuveras de nos larmes.Vas, vas et ne te retourne pas.Si tu entends hurler la pierre, C’est qu’on y grave les lettres de ton nom.

Le rêve d’Orphée

Dans les enfers où les hommesNe sont plus que des ombres,Je me ferai ombre au-dedans de ton corps.

Je construirai des cités de sablePour tarir le fleuve dont on ne revient pas.

Nous danserons sur des tours invisibles à nos yeux.

Je serai ta langue tranchée qui ne sait pas mentir.

Et nous maudirons l’amour qui nous a perdus.

Le rêve d’Eurydice

Nous creuserons de nouveaux sillons que nous couvrirons de cendre.

Nous verrons mourir le vent qui charrie l’oubli.J’aurai des pommes dans ma poche volées

à plus pauvre que moi.Nous les pèlerons avec des épées.Et avec les restes de nos rêvesNous en bâtirons d’autresPar-delà les feuxEt la frontière du regard.

50

Kemény istván

Kemény István s-a născut la Budapesta în 1961. Este autorul a opt volume de poeziiși a două romane. Mulți critici îl consideră unul dintre cei mai importanți poețiai generației sale. Parti Nagy Lajos afirmă despre el< „Putem spune că mai multegenerații au crescut cu poeziile sale, atât a sa, într-o anumită măsură, cât și a celorcare au venit după el. Este un om de bază, nu prea poți să-l ocolești, deși n-aș puteasă spun că stă în calea cuiva”.


51

H-ul cel mut

Am văzut-o luându-și lumea în cap, daram crezut că doar se plimbă,se plimbă în palton,paltonul cumpărat împreunăpe vremea dragostei,se plimbă doar așa sau se plimbă,dar vrea să-și ia lumea în cap,așa credeam, că doar se plimbăși n-o să-și ia lumea în cap,am văzut-o luându-și lumea în cap,n-am crezut că atât a fost.Am dat unul peste altul atunciîn fața acelui H enorm și mut(tocmai alergam la spitalînainte de operația tatei),în fața acelui acelui H enorm și mut,stăteam aproape de marginea bordurii.A zis, îmi iau lumea în cap,am zis, îmi pare rău, dar mă grăbesc,a zis să mă duc atunci,am bălmăjit< atunci și eu…a zâmbit< pa, și a plecat.Strada cobora înaintea eiși urca înaintea mea,urca și cobora,în tot acest timp lucra fără oprire.

Cravata

Și, cum se spune, atunci s-a întâmplat cădin grupul celor mai în vârstă – pentru adiminua tensiunea așteptării – s-a desprinsunul, a pășit spre băieții mai înflăcărați și,cu un gest caracteristic fraților mai mari, ce păreaaproape altruist, ba chiar binevoitor,a aranjat cravata celui care avea să fie unul dintreultimii prim-miniștri ai Ungariei, aflată pe momentîn plină renaștere, dar care mai apoi avea să piarădin cauze ce par de neînțeles.Desigur se mai spune și altceva< nu-i exclusca tocmai aceasta să fi fost excepțiacare întărește regula, și atât cei care aranjeazăcravate, cât și cei cărora li s-a aranjat cravatasă fi uitat cu adevărat, fără urmă de resentimenttoată povestea, pentru că au găsitun motiv și mai bun pentru ura reciprocă,năvalnică și neînduplecată de mai târziu,ura extinsă ca putregaiul asupra întregii țări șiar putea fi ceva adevărat în explicația asta,că doar se știe, se insinuează de o mie de orimai multe motive pentru ură, față de câteare nevoie în realitate ura.Și se mai spune bineînțelescă treaba nu e chiar așa de simplă –dar asta o trântește imediat toată lumea,întotdeauna și legat de orice, în mod iresponsabil.

Traducere ;i prezentarede Andrei Dósa

Cântec de drum

Și gâștele sălbatice aveau alte planuri,S-au adunat totuși și călătorescNu voiam să trag cu urechea la eleNu voiam nimic din ce-a fostAcolo unde am fost se fac bagajeleAcolo unde voi fi nu mă așteaptă nimeniAcolo unde sunt ceața gâgâie spre mineVreau să te părăsesc pentru totdeauna.

Apicultorul

Timp de șase mii de ani am fost apicultor,de o sută de ani sunt instalator.După ce ies la pensie, mă voi ocupa iar de albine.Ceva să zumzăie pentru mine, să zumzăie pentru mine,să zumzăie și să zumzăie și să zumzăie,să zumzăie pentru mine.

52

Pablo d’ors

Pablo d’Ors (n. 1963, Madrid) s-a născut într-o familie de artiști. Este nepotulcunoscutului eseist și critic de artă Eugenio d’Ors. A debutat în 2000 cu volumulde proze scurte El estreno, urmat de mai multe romane< Las ideas puras, Andanzasdel impresor Zollinger și Pre-Textos.


53

Nepotul lui Bernhard

Pentru omas Bernhard

Î n cartierul Birkenbeck, aflat în centrul oraşuluimeu natal, se găseşte un renumit laborator unde

face cercetări un prestigios grup de oameni de ştiinţă dintoată Europa. Am lucrat acolo, în acea instituţie> verificammaşinile care voiau să intre în curte. Fără să mă interesezedacă îl cunoşteam sau nu pe vizitator, de fiecare dată cândcineva intra ori ieşea din edificiu, eram obligat să-i cer s[-miprezinte permisul. Chiar dacă erau oameni care intrau zilnicpe la sectorul B, zona care îmi fusese dată în grijă, sau chiarde mai multe ori pe zi, eu verificam documentele întotdeaunaşi, dacă erau în ordine, le ştampilam ca să poată ieşi sau intra.Munca mea era importantă, pentru că zonele A şi C fuseserăînchise pentru renovări, aşa că toţi trebuiau să se supunăcontrolului meu. Nu ştiu de ce măsurile de securitate de lalaboratorul din Birkenbeck erau atât de extreme.

În urmă cu câteva luni, din ghereta mea am văzut ofemeie extraordinar de asemănătoare cu faimoasa actriţăCarole Bouquet< aceeaşi privire albastră şi rece, un albastrucare îţi dă fiori, acelaşi păr lung şi negru. Atât am fost deconvins că era vorba despre însăşi Carole Bouquet încât,contrar felului meu de a fi din ultimii ani, am schimbat cuacea femeie câteva vorbe. Sigur că la început nu am vorbit cuea> am avut nevoie de câteva zile până să-mi iau inima-ndinţi> pierdusem vechiul obicei de a comenta câte ceva cuvizitatorii pe când ieşeau sau intrau. Când am începutmunca, făceam asta regulat< conversam cu angajaţii şi îisalutam pe vizitatorii ocazionali> pe atunci, încă măinteresau oamenii, încă mi se păreau simpatici> ba chiar mise părea că munca mea era interesantă prin posibilităţilepe care mi le oferea de a comunica şi de a cunoaşte lumenouă. E incredibil gradul de stupiditate la care se poateajunge în tinereţe.

Dacă e să o spunem pe aia dreaptă, trebuie sămărturisesc că am început să vorbesc tot mai puţin pemăsură ce m-am îngrăşat. Poate că acest ţesut adiposadăugat viscerelor mele m-a făcut să fiu mai zgârcit lavorbă. Dar tot ermetismul meu a cedat când am văzutchipul lui Carole Bouquet, despre care eu credeam că eCarole Bouquet. Era într-o maşină sport, aşteptând ca eusă ridic bariera ca să-i permit să intre în curtea edificiului>purta haine foarte elegante şi mi-a întins permisul cu ungest dispreţuitor, iar mie mi s-a părut aristocratic şi perfect.Nu pot uita acea mână întinsă, sunetul brăţărilor însoţindgestul, albul degetelor lungi, subţiri, degete aristocratice,cum nu mai văzusem vreodată. Am luat permisulpresupusei Carole şi am remarcat că degetele mele, groaseşi îmbătrânite, contrastau cu ale ei. Am tremurat uşor

luând permisul de trecere şi inima a început să mi se agite.Cred că aceea a fost clipa în care inima mea a început săbată cu putere. Poate că înainte. Carole îşi scosese ochelariişi aştepta ca eu să pun ştampila şi să-i înapoiez permisul,dar am întârziat mai mult decât era necesar> ceva, prezenţaei, un parfum, încetinise rutina gesturilor mele. Când i-amînapoiat hârtiile, Carole şi-a pus din nou ochelarii de soareşi a pornit maşina. Privirea ei rece şi albastră fusese străinăde gesturile mele, dar mai apoi, când a întins braţul ca săîşi ia înapoi actele, ochii ei m-au ţintuit pentru o fracţiunede secundă. Acei ochi nu purtau niciun mesaj> nu puteaexista niciun mesaj> în acei ochi nu exista timp pentruniciun mesaj. Dar acei ochi s-au întâlnit cu ai mei> i-amvăzut, m-au văzut, ştiu că m-au văzut şi că i-am văzut şiatunci toată întâmplarea mi s-a părut minunată.

Îmi amintesc că am urmărit cu adevărată nostalgiecum se îndepărtează bolidul lui Carole – pe atunci încă onumeam Carole. Câtă ruşine îmi provoacă acum aceanostalgie! O melancolie uşoară mi-a umplut sufletul şi amuitat, pentru câteva secunde, că eram un om gras< cineva,a cărui personalitate a fost complet înghiţită de grăsimealui. Pentru cei care mă cunoşteau, eu nu eram Erwin saudomnul Becher, ci pur şi simplu paznicul gras, sau, încămai rău, „grasul”, fără nimic altceva, fără vreun adjectiv,grasul prin excelenţă şi definiţie. Poate să pară ridicol că unom atât de gras ca mine poate să uite pentru câteva secundede obezitatea lui şi să se gândească la iubirea cuiva precumCarole Bouquet. Însă aşa a fost< un timp, scurt dar intens,am uitat de cele o sută patruzeci de kilograme ale mele şiam crezut că încă sunt slab şi tânăr. A trecut atâta timp decând nu mai sunt nici subţire, nici tânăr încât nu-mi maiamintesc cum e să alergi pentru a îmbrăţişa un prieten, sausă ai un proiect la care să visezi, sau să zâmbeşti uneinecunoscute. Un gras zâmbindu-i unei femei, încercând săo cucerească, e ceva atât de stupid şi de comic, încât nicinu-mi pot imagina cum au fost zâmbetele pe care maitârziu i le-am adresat lui Carole. Simt o ruşine infinitănumai când mă gândesc la faţa mea surâzătoare, la fălcilemele umflate, la bucolicii mei ochi de îndrăgostit. Dacă aşputea să şterg toate astea! Cu adevărat înspăimântător înviaţă e că nimic din ce se întâmplă nu mai poate fi şters.Falsa Carole Bouquet nu va mai putea uita niciodată faţamea îndrăgostită şi grasă, zâmbind de parcă nu ar fi fostgrasă. Mărturisesc că rău în viaţa mea nu a fost obezitatea,ci timpul când am ignorat corpolenţa mea, când nu amreuşit să-mi dau seama că eram privit ca o fiinţă grasă,când am crezut ingenuu că abundenţa de carne şi grăsime


54

nu conta. Cred că pentru carole Bouquet chiar a contat.Dacă îşi mai aminteşte de mine, se gândeşte la mine ca la„grasul îndrăgostit”. E îngrozitor să i se spună aşa cuiva> eca şi cum atributul „îndrăgostit” ar face ca grăsimea să fieşi mai multă, mai cumplită şi din cale-afară. Dacă un grasse îndrăgosteşte, este de două ori mai umflat. Cu adevărate aşa< satisfacţia extinde trupul, îl umflă, îl măreşte până lacote înspăimântătoare. Rău e că de acea spaimă ne dămseama abia după, când totul s-a terminat. Stupiditateanoastră e perceptibilă numai atunci când nu se mai poateface nimic.

Viaţa mea s-a schimbat cu totul de prima dată cândCarole Bouquet a intrat la laboratorul din Birkenbeck. Înacea zi am aşteptat cu nerăbdare de copil ca actriţa să iasădin clădire, dar totul a fost în van> tura mea s-a terminat şia trebuit să părăsesc privilegiatul meu post de control. Câttimp a rămas maşina lui Carole realmente oprită dinainteabarierei? Un minut? Două? Cum era posibil ca un timpatât de scurt să fie atât de determinant? Amintirile mi seaţâţau pe măsură ce mă gândeam tot mai mult la ea>distingeam deja la perfecţie cerceii ei în formă de cometă,paliditatea pielii sale în comparaţie cu părul său negru,pomeţii ei, acel zâmbet pe care nu mi l-a dăruit, dar pe careeu am vrut să-l văd. Pentru că buzele lui Bouquet, dateuşor cu ruj, nu mi-au zâmbit. Ar fi fost absurd ca o femeieatât de frumoasă să-i fi zâmbit unui om atât de gras camine. M-am gândit mult, şi cu cât mă gândesc mai mult,cu atât mai dureros mi se pare că m-am gândit atât< nuînţeleg de ce chipul unei femei mi-a furat atâta atenţie,atâta pace, atâta dulce indiferenţă. Mărturisesc că ampetrecut ore în şir imaginându-mi pomeţii lui CaroleBouquet, bărbia ei, senina măreţie a frunţii ei, firul destrălucire albă care-i împarte în două părul negru. Acum,toate aceste minunăţii trupeşti mi se par derizorii. Dar afost ceva în toate astea care atunci m-a emoţionat.Niciodată nu m-am simţit mai lipsit de apărare ca atuncicând Carole mi-a întins permisul cu o neglijenţă studiatăşi am văzut, citindu-i numele, că ea, Carole Bouquet nuera Carole Bouquet, că se strecurase o greşeală la nume,sau la fizionomie, ori în mine însumi, că nu mai ştiam săcitesc ceea ce scria pe permisul ei de trecere. Când am aflatcă draga mea Carole Bouquet nu era adevărata CaroleBouquet, în sinea mea am continuat să o numesc CaroleBouquet. Nu-mi păsa că nu era model sau actriţă> era, înorice caz, prototipul meu de femeie. Păcat că ea, CaroleBouquet, a apărut în viaţa mea când eram gras, adică multprea târziu. Femeile care apar prea târziu trezesc în bărbaţiaceleaşi senzaţii ca şi cele care apar prea devreme< deimposibilitate. Când am aflat că e măritată – şi nu a fostgreu de aflat din conversaţiile auzite din gheretă – m-amgândit la norocul soţului ei. De ce eu nu am pututniciodată să fiu soţul unei femei precum Carole Bouquet?Ce avusese el şi mie îmi lipsise? Doar obezitatea mea să fifăcut imposibilă căsătoria cu o femeie atât de perfectăprecum Carole Bouquet? Nu< era ceva mai mult. Lapatruzeci de ani încă nu eram cu adevărat gras, cel puţinnu eram atât de gras cum sunt acum. Încă alergam pentrua îmbrăţişa un prieten> încă aveam proiecte absurde,potrivite unei mentalităţi adolescentine. Cu toate astea, înpofida faptului că eram slab şi în pofida visurilor şialergărilor, niciodată nu mi-a trecut prin cap că un bărbatca mine ar merita o femeie precum Carole Bouquet. Să-mi

doresc aşa ceva îmi părea exagerat şi am tins să măconformez cu femei mult mai puţin frumoase, obiectiv maipuţin frumoase, pentru că frumuseţea lui Carole Bouquete indiscutabilă. De asemeni, m-am conformat cu femeimult mai puţin elegante, mult mai puţin aristocratice, multmai puţin bogate. Habar nu am de ce nu dădeamimportanţă banilor când eram tânăr. Acum îmi pare rău.Mi-ar plăcea să trăiesc într-un loc mai bun decât cel în caretrăiesc, să am haine mai scumpe decât cele pe care le am,să nu fiu paznic ci om de ştiinţă. În toţi aceşti ani de cândsunt paznic la laboratorul din Birkenbeck, am înţeles că,de fapt, niciodată nu am vrut să fiu paznic> voiam să fiuom de ştiinţă, aş fi preferat să fiu cel ce intră cu maşina lalaborator, nu cel ce ridică bariera pentru ca să poată intraceilalţi. Poate că de asta m-am îngrăşat atât, ca să mărăzbun. Mi-am petrecut viaţa deschizând uşi, ridicândbariere şi mie nimeni nu mi-a ridicat niciodată bariera,nimeni nu mi-a deschis nici măcar o uşă. Nu exagerez.Nu-mi amintesc ca cineva, vreodată, să-mi fi deschis uşa.E umilitor să mă gândesc că toate uşile au fost închisepentru mine. Aşa mi s-a închis şi poarta la Carole Bouquet,ori poate că eu o închisesem, încă înainte de a o întâlni.Dar când Carole Bouquet se oprea cu maşina ei roşie,dinaintea barierei laboratorului – şi a făcut-o, spre bucuriamea, în ziua următoare şi în multe alte zile – uitam de acestdiscurs atât de luminat despre uşi. Mă gândeam atunci căuşa-Bouquet era deschisă> da, chiar dacă ştiam că eracăsătorită, pe atunci mă gândeam că uşa-Bouquet eradeschisă. Nu-mi păsa deloc de familia ei< Bouquet era,dincolo de soţul ei, dincolo de amanţii ei, dincolo de orice,o uşă deschisă şi o uşă franceză> pentru că Bouquet, cuacest nume, trebuia să vorbească franceza, iar pe minefranceza mă încânta. În toată viaţa mea, abia dacă auzisemvorbindu-se franţuzeşte, dar, de asemeni, toată viaţa,inexplicabil, toată viaţa am susţinut că mă încântăfranceza. Acum mă gândesc că pe măsură ce m-amîngrăşat, m-am făcut şi mai stupid, m-am umplut de locuricomune, de vulgarităţi, de visele cele mai himerice şi maiinfantile.

Adevăratul nume al lui Carole Bouquet era KaterinaSchusser, dar eu niciodată nu i-am zis aşa cât a durat relaţianoastră. Ce vulgar! Tot misterul iubirii se diluează dacătrebuie să iubeşti pe cineva cu un asemenea nume. Deaceea, întotdeauna m-am adresat lui Carole numind-oCarole, lucru pe care ea nu l-a înţeles niciodată. BiataCarole! Ar fi trebuit să o previn că toate erau din vinaasemănării sale fizice cu o renumită stea a marelui ecran.

Apropo de Carole Bouquet, trebuie să spun că unuldintre aspectele care îmi plăceau cel mai mult la ea,dimpreună cu ochii ei albaştri şi reci (cât de reci şi albaştrierau, Dumnezeule! Niciodată nu am ştiut dacă mai multreci sau mai mult albaştri!), era exact numele ei. Mă încântasă rostesc „Carole Bouquet”. În fiecare dimineaţă, dinainteaoglinzii, îi repetam numele, o dată şi încă o dată. Îmiaminteam de un film de Truffaut unde un băiat, AntoineDoinel, făcea acelaşi lucru< repeta un nume, în acel caz îşirepeta propriul nume. Asemeni lui Antoine, repetamnumele lui Carole cu diverse intonaţii, puneam accentul peultima silabă sau pe prima, atât la prenume cât şi la nume.Diferenţa dintre repetiţiile spuse de Antoine Doinel şi celespuse de mine, era că ale mele ţineau de iubire, pe când alelui de o nevoie adolescentină de auto-afirmare pentru a-şi


55

găsi un loc în lume. Însă rezultatul era acelaşi< Antoine şicu mine repetam numele Antoine şi respectiv Carole desute de ori.

Nu am întâmpinat nici cea mai mică dificultate în a aflacine era de fapt Katerina Schusser, ce făcea în viaţă, cu cinese căsătorise şi de ce venea cu regularitate la laborator. Ştiuprea bine că Bouquet-Schusser a făcut tot ce a putut ca sănu se întâlnească cu mine> ştiu că prezenţa mea începea săo deranjeze, dar ştiu şi că trebuia să vină zilnic lalaboratorul din Birkenbeck şi că, în consecinţă, puteam sămă bucur în continuare, pentru câteva clipe, de ochii eireci şi albaştri. „Nu puteţi să-mi ştampilaţi permisul cevamai repede?” Acestea au fost primele cuvinte pe care le-amauzit de pe buzele ei> câte dintre gândurile mele au avutdrept protagoniste aceste buze! Prima frază pe care mi-aadresat-o Carole a fost, de fapt, un reproş< o dojană dinpricina lentorii mele. Ştiam că avea dreptate> ştiam că aş fiputut să-mi fac treaba mai repede> şi ştiam, în sfârşit, căfăceam totul mai încet pentru a mă bucura mai mult timpde parfumul lui Carole. Şi parfumul din ghereta mea seschimba cu totul în acele secunde cât Carole se oprea înfaţa ei. Da, tot aerul din atmosferă, din atmosfera mea celpuţin, se schimba în mod evident< parfumul ei inundatotul, iar eu, brusc, nu mă mai simţeam gras, dimpotrivă,mă simţeam uşor, ca şi cum aş fi avut cu treizeci de ani maipuţin. Ce mi s-a întâmplat acum treizeci de ani? De ce deatunci încolo am început să fiu bătrân? De multe ori mi-am adresat această întrebare de-a lungul vieţii mele şisingurul răspuns care mă mulţumeşte până la urmă estesă cred că vina îmbătrânirii mele premature, ca şi aîngrăşării mele exagerate, îi aparţine lui Bernhard.

Ştiu că nu e drept să învinovăţesc pe cineva pentrugreşelile mele, dar în acest caz sunt susţinut de oconvingere< influenţa lui Bernhard asupra mea a fost preaintensă şi nefastă. E surprinzător cum poate o fiinţă pe carenu o cunoaştem să ne schimbe viaţa. Pentru că eu, peBernhard nu l-am cunoscut niciodată> nu am conversatniciodată cu el> niciodată nu am dat mâna cu el. Am vrutsă o fac cu cinci ani înainte să moară, în '83, la Salonul deCarte de la Frankfurt. L-am văzut pe Bernhard de ladepărtare, de la destul de mare depărtare (de la vreodouăzeci de metri, poate) şi m-am emoţionat. Eraînconjurat de lume de parcă ar fi fost o stea de cinema, caşi cum toată lumea literară ar fi ştiut că nu mai avea multde trăit, aşa că orice ar fi spus, cea mai mică declaraţie seva transforma într-un material preţios pentru biografii lui.Purta un jerseu de lână, închis la culoare, cu gulerul alb alcămăşii la vedere. În ciuda aspectului de şcolar,îmbătrânise. De mai mulţi ani de zile, Bernhard seînchisese în casă, particularul său Kalkwerk, şi nu mai voiasă ştie nimic despre nimeni. Acolo îşi ducea viaţa saurenunţa la ea, cine ştie, făurind cărţuliile pe care apoi lescotea pe piaţă. Îmi cumpăram toate romanele lui cu ovoracitate insolită, le citeam avid de a afla mai multe despreBernhard, iar apoi, după ce le terminam, mă îmbolnăveamşi mă vedeam obligat să stau în pat câteva zile. Toateromanele lui omas Bernhard au avut asupra mea acestefect< boala, nevoia de a mă înveli cu cearşaful pentru atranspira câteva ore. Atunci, de ce le mai citeam? Bernhardîmi părea un om inteligent, foarte inteligent, cel maiinteligent dintre toţi scriitorii europeni de la sfârşitulsecolului< lucid, nemilos, crud până la înţelepciune.

Bernhard mi se părea agresiv şi afabil, complex şi dulce însobrietatea lui< un om admirabil în interiorul muntelui devar în care trăia. Aşa îşi numea el refugiul< Kalkwerk,fabrica de var. Niciodată nu mi-a deschis uşa locuinţei lui,chiar dacă am fost să-l vizitez de mai mult de opt ori>niciodată nu a răspuns scrisorilor mele. I-am scris căaveam de gând să scris o carte despre proza lui, despre elînsuşi, despre literatura germană de la sfârşitulmileniului...< nimic, pe Bernhard nu-l mai interesa nimic.Persoana lui, în jurul căreia se roteşte întreaga lui operă, îiproducea indiferenţa cea mai absolută. Nu mi-am pierdutcurajul în faţa tăcerii lui. Am recitit iar şi iar Pivniţa,Respiraţia, Facerea, Frigul... Ajunsesem să ştiu pe de rostaproape toate paginile din Nepotul lui Wittgenstein şi lerecitam neîncetat pentru mine, ca şi cum ar fi fost orugăciune. Da, ca o rugăciune.

După ani, am fost la Herleen, în Olanda, locul unde s-anăscut Bernhard şi am încercat să aflu care a fost şcoalaunde a studiat muzica, vioara şi canto. Dar când îmiîncheiam investigaţiile, senzaţia cu care rămâneam eramereu aceeaşi< Bernhard îmi scăpa, nu puteam să-l prind>viaţa lui, ca şi opera lui, se dovedea misterioasă şi denecuprins. În ziua de la Salonul de Carte de la Frankfurt, în'83, aş fi putut să mă apropii de el. I-aş fi zis< „Sunt ErwinBecher, vă amintiţi de mine? V-am scris mii de scrisori> amvorbit de sute de ori cu secretara dumneavoastră> pregătesco biografie a dumneavoastră”. Dar Bernhard s-ar fi uitat lamine cu ochi reci, mi-ar fi zis că nu-şi aminteşte de mine,că nu ştie cine sunt, că nici măcar nu îl interesa ceva dince i-am spus. Pentru că Bernhard era aşa< niciodată nu aştiut ceva despre ceilalţi> sinceritatea lui atingea coteinumane.

La Salonul de Carte din '83, omas Bernhard eraschimbat. Pe înserat, când am ajuns acasă, am scos dosarulunde păstrez tăieturile din ziare cu tot ce s-a scris despreBernhard, începând din 1956, când Bernhard avea ojumătate de secol de viaţă. M-am uitat atent la toatefotografiile, în special la cele mai recente. Pierduse multdin păr, iar urechile i se ascuţiseră. Poate că le avea ascuţiteîncă de tânăr, dar că le avea aşa, mi-am dat seama numaila Salonul de Carte de la Frankfurt. Ceea ce mi se păreaevident e că urechile îi crescuseră< erau monstruoase> ca şicum pe măsură ce îmbătrânea, Bernhard ar fi fost tot maiatent la sunetele lumii, ale înfricoşătoarei lumi în care trăia.Am auzit că în muntele lui de var, în Austria, în iubita şiurâta lui Austrie, avea toate facilităţile. Cu literatura lui, cuurechile lui gigantice, omas Bernhard făcea ca întreagaAustrie să pară un lagăr de concentrare, dar de concentrarea imbecilităţii umane, de acea nesimţire germană,hrăpăreaţă după nimicuri. Bernhard şi-a transformatlocuinţa într-o colonie penitenciară pentru sine însuşi,plină de schingiuiri literare, o colonie în care el însuşi, lafel ca Franz, muncea la construirea unui mecanism care săpermită, comod şi rapid, executarea pedepsei capitale. Darnu trebuie să se înţeleagă că lumea lui Bernhard ar fiînspăimântătoare> avea toate facilităţile, am spus deja, şicâtă singurătate îşi dorea< o pădure numai pentru el, numaipentru omas Bernhard, un fotoliu splendid, l-am văzutfotografiat într-o revistă, în singurul reportaj care aacceptat să se facă după retragerea la Kalkwerk. A zis căniciodată nu va mai acorda interviuri, că îi manipulaserăcuvintele, că tot ce se publicase despre el era o farsă. De


56

atunci, izolarea lui a devenit şi mai ermetică, o izolarevicioasă, perfectă, o retragere care îi amplifica legenda.omas Bernhard era foarte conştient că atitudinea luidădea naştere unei legende> ştia că austriecii îl urau. Cumsă nu-l urască dacă el nu scăpa niciun moment pentru avorbi de rău ţara lui adoptivă! „Să plece de aici!”, ziceauaustriecii, dar Bernhard nu pleca. Îşi iubea infernul> eraîndrăgostit de puternica lui patrie pe care o ura. Eu, dinsimplu spirit de contradicţie, m-am dat de partea luiBernhard. Bernhard, în schimb, niciodată nu a trecut departea mea. Probabil că nici nu a ştiut că exist.

L-am cunoscut pe omas Bernhard înainte de a-icunoaşte cărţile. Nu cunoşteam nici pe omul Bernhard,nici cărţile scrise de Bernhard. Ştiam doar un nume<„omas Bernhard” şi acest nume, ca şi Carole Bouquetsau Antoine Doinel, îmi plăcea. La Heurigen, vinerinoaptea, numele lui omas Bernhard era pomenitfrecvent. Toţi îl criticau< bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici.Ziceau că era homosexual, pervers, porc, o mizerie. Maiziceau că ar trebui să-şi bage cărţile în fund şi că guvernular trebui să expulzeze din ţară o persoană atât derepugnantă. Atunci a fost când, fără să-l cunosc, fără să fiţinut măcar în mână vreo carte de-a lui, i-am întrebat peînsoţitorii mei de la Heurigen dacă citiseră ceva din cescrisese Bernhard. Nu, nu citiseră nimic> nu voiau sărecunoască, dar era evident că nu citiseră nimic, pentru cănu au ştiut să-mi spună nici măcar titlul vreunei cărţi de-a lui. În acea noapte, după acea conversaţie de la Heurigen,am înţeles că îmi pierdusem amicii mei din nopţile devineri şi am mai înţeles că îmi făcusem un prieten nou<Bernhard a fost prietenul meu spiritual înainte ca eu să ştiucine era Bernhard. Din noaptea aceea, am ştiut că prieteniinoştri nu au nimic de a face cu afinităţile elective. Prieteniinoştri ne aleg sau îi alegem înainte chiar de a-i cunoaştesau de a ne cunoaşte. Începând cu noaptea de la Heurigen,fără a-l cunoaşte pe Bernhard, vorbeam cu Bernhard ca şicum dintotdeauna ar fi fost cu mine, de parcă ar fi fost unînger, un demon al omului cult care aş fi putut să fiu. Existao minciună la baza prieteniei mele necondiţionate cuBernhard – necondiţionate pentru că eram dispus caBernhard să-mi placă oricum şi pentru că literatura lui măîncânta înainte de a fi citit un singur cuvânt de-al său. I-amminţit pe amicii mei de la Heurigen susţinând că eu da, îlcitisem pe Bernhard, că ura lui faţă de Austria erarezonabilă, că Bernhard era coerent în principiile sale şi cupersonajul său. „Ce principii? Ce personaj?” m-au încolţitei. Nu ştiam ce să răspund, aşa că am răspuns cevanepotrivit, insistând de parcă mi-ar fi fost viaţa în joc. Şi afost adevărat, pentru că mi-am pus viaţa la bătaie, căci dinacea noapte am început să mă îngraş şi să-mi pierd

tinereţea.În dimineaţa următoare, după acea noapte de vineri de

la Heurigen, m-am trezit târziu, conştient că viaţa mea seschimbase, că voi face astfel încât să se schimbe. Atunci m-am angajat ca paznic la laboratorul din Birkenbeck> şi totatunci mi-am cumpărat primul roman de Bernhard. Seintitula Da şi l-am citit dintr-o răsuflare, fără să mă oprescmăcar pentru a mânca. Imediat după, m-am dus iar lalibrărie şi mi-am cumpărat un alt roman. Şi apoi altul şialtul, până când am citit toată opera lui. Ura faţă de ţaramea şi dispreţul faţă de mine însumi creşteau pe măsurăce Bernhard punea stăpânire pe mine. Şi a venit şi ziua încare nu mai trăiam eu, ci înlăuntrul meu trăia Bernhard,spiritul lui, resemnarea lui, resentimentul lui. Mai alesresentimentul lui Bernhard trăia în mine. De unde să fiştiut eu că propriul meu apartament se va transforma într-un munte de var şi că ghereta din Birkenbeck era cel maisofisticat instrument de tortură dintr-o coloniepenitenciară? Procesul de bernhardizare a vieţii mele a fostlent şi eficace, foarte eficace, incredibil de eficace. Amcrezut că nimic nu-l va putea distruge, dar mai apoi, cânda apărut Carole, am intuit că bernhardizarea vieţii mele nuera totală. Altfel de ce i-aş fi zâmbit, ca un îndrăgostitstupid, femeii din maşina roşie? omas Bernhardniciodată nu i-ar fi zâmbit lui Carole Bouquet cum i-amzâmbit eu, nici măcar celei autentice. omas Bernhardera mai presus de femeile frumoase, mai presus de Carole,mai presus de zâmbete. Ochii reci şi albaştri ai lui Carolel-ar fi lăsat rece pe Bernhard> pe Bernhard nu l-ar fiemoţionat cerceii ei în formă de cometă, nici mâna eiaristocratică, nici sunetul brăţărilor ei. Nimic, nici razaalbă care îi separa părul în două, nici naturaleţeaaristocraţiei ei, nici parfumul ei, nici măcar parfumul eicare era tot ce avea mai tulburător, nu l-ar fi tulburat peBernhard. Pe mine, în schimb, poate din vina obezităţiimele, toate aceste lucruri continuau să mă afecteze, toateaceste lucruri ridicole. Pot să afirm, fără nicio ruşine, căBernhard, mult mai mult decât Carole, a fost adevăratulcreator din viaţa mea. Credeam, plin de ingenuitate, că lacei treizeci de ani ai mei, viaţa mea se împlinise, că trăisemmult. La treizeci de ani încă nu îl cunoscusem peBernhard, aşa că tot ce viaţa mea a avut fundamental –recluziunea în nişte romane şi într-un post de paznic –urma să se întâmple.

(Continuarea `n num[rul urm[tor)

Traducere de Marin M[laicu-Hondrari

57

Grani\e

T rebuie să știți că Matei Hutopila este unpoet bun. La volumul de debut, Copci, a

scris 4 ani, din 2007 până în 2011, an în care a și câștigatconcursul de debut organizat de către Casa de EditurăMax Blecher și editura Herg Benet. Nu avem de-a face,așadar, cu un poet apărut peste noapte, ci cu o voce liricăexersată, recognoscibilă. Acest fapt nu îl ferește de câtevastângăcii de construcție inerenteunui debut.

Între moto, “Pe drum mi-amdat seama că nu-s furios, ci doartrist” și versul de pe coperta a 4-a<“nimic înălțător când singurateamă rămâne aceea de a fipedepsit” se cuprinde în volum oconstantă tensiune de recuperare amemoriei, a unor zone pe careHutopila nu le poate regăsi decât înumbra lor. Se trece gradual de lamelancolizare prezentă în primeletrei secvențe ce compun poemul laînstrăinare față de aici ;i acum înultimul ciclu.

Atuul volumului estecapacitatea poetului de a mențineîn multe din texte tensiunea<“suntem tentați să menținemtensiunea”, “tensiunea acumulatăpână la erupție”, o tensiune a contemplării primelorvârste, a cadrului și a figurilor ce le populează pentru caspre final să se producă o înstrăinare, o detașare apercepției și notației ce duce cu gândul la “Privescorașul furnicar”< “mult prea mult zgomot și nimic despus”. Muzicile din Copci (funk, Suan Stevens) suntînlocuite în final de “muzica devenise deranjantăoricum”, “zgomotul de fond al orașului”, o izolare pe carepoetul o resimte intens.

Identitatea ambiguă a lui Hutopila oscilând între unaici și un acolo (buhăiești-iзвoрu și-napoi) se traduceîn text printr-o ambiguitate a memoriei. De aici șinevoia de a consemna și recompune episoade ale uneivârste prime (rigoarea de a pune ani 1994, 1998, 1999,

dublată de o indefinire temporală prezentă în titlurilepoeziilor “o joi”, “o luni”).

“Granița” e unul dintre motivele volumului,apărând din primul text “funk și brânză de capră” pânăîn ultimul “trei declarații de ură împotriva mediteranei,a intrușilor și a tuturor”. Ea este atât spațială< “granița setârește prin vale pe deal prin pădure pe râu/ nevăzută”

ca în “nord rupt în două”, unul dincele mai bune texte din volum, câtși temporală< “râdeam cu râsulacela ce nu-l mai putem râde”,delimitând experiențe pe carepoetul le recompune prin amintireși scris.

Primul ciclu, “Glod”, face dinHutopila unul dintre cei maiinteresanți poeți ai tinerei generații,în stare să spună povești care se ținminte și să creeze atmosferă.Hutopila nu este zgârcit în a folosimijloace poetice prin care săcompună o geografie afectivă cecuprinde buh[iești, vulturești,tecuci, câmpulung, rădăuți. Există oritmicitate a amintirii tradusă înscris prin secvențe verbale reluate<“căldările se umpleau se goleau seumpleau se goleau”, “inspir expir

inspir”, dublate și de spațiile grafice, Hutopila fiindconștient de “spațiul grafic ca de un agent structurant”. În“bucătaria de vară” rimul se accelereaza prin eliminare,prin elipsă< “ ne fugăream si prin lumină/ si nu”, “ nefugaream si pe-ntuneric si nu prin” poetul uzând detehnica menținerii tensiunii prin suspendareaenunțului. Cadrele migrează dintr-un text în altul<glodul e pretutindeni, la fel soarele la apus, dar niciodat[nu ai impresia de monotonie și surplus, ci de ciclicitate,de experiențe repetitive care compun o atmosferă dinflash-uri ca în (“buhăiești. 1998”) sau din povești maiample (“buhăiești. 1999”). Exista o excepție care dăimpresia de săr[cie lexicală devenind iritantă la lectură<utilizarea în exces a adjectivului “îndemânos”< “soarele

ioana Dunea


58

atât de îndemânos”, “privirea atât de îndemânoasă”,“singurătate îndemânoasă”.

Am observat în poezia lui Hutopila predilecțiapentru epitete cromatice (descrieri de cadre, portrete).Există un bun control al acestora, nu abuzeaz[, ele nusunt doar ornamentale, decorative, ci funcționale ca înacest portret al Gherghinei< “cu părul ei morcoviu fațaei albă pistruii ei mari și la fel de morcovii/ buzele eiroșii ca fructele cacadârului ochii ei mari si rotunzi dincel mai închis albastru rochița ei creponată cu/ floricelemărunte mărunte și genunchii ei degețele ei prăfuite șicălcăiele ei prafuite în sandalele de gumă galben-transparentă/ buchețelul de curu-găinii privirea eiadâncă oarecum mirată” în care determinantulpronominal reluat si diminutivele fac din acest text oprobă a modului în care poetul reușește să fie credibil.Nu e vorba de primitivism (culorile sunt semneprimitive din punct de vedere semantic), ci de o deviațieminimă. Chiar si atunci când recurge la metaforă“soarele lâmăi de după-masă” nonpertinența este degradul întâi conform lui J. Cohen, redresarea fiindspontană, firească. Hutopila își asumă în mod explicitriscul de a fi patetic “căt de patetic și cât de adevarat/ euînsemna însingurare/ tu însemna departe/ noi erasingurul lucru la care tânjeam”, dar nu dă nicicândimpresia ca ar truca. De aceea poemele din prima partepar scrise dintr-o suflare, năvalnice, nu îndelungprelucrate.

Cu totul altfel stau lucrurile în cel de-al doilea ciclu“Potci” (femei), în care Hutopila consemneazăexperiențe amoroase. Aproape toate poeziile din acestăparte ar fi putut lipsi fără a aduce un prejudiciuvolumului în ansamblu. Se menține nostalgia prezentăsi în primul ciclu, dar textele sunt rudimentarconstruite, alunecându-se în glumițe< “n-am timp sămai scriu poemul ăsta și/ mâine o sa fie prea târziu așaca arunc aici mirodeniile” (“mediteranenă”). O partedin poezii se `ncheie cu un simplu lamento de romanță<“ah, isabello/ dac-ai ști” sau în resemnare< “poate așa emai corect si mai sigur/ pentru amândoi/ draga meagalina” dând impresia de text “ocazional”, peste care sepoate trece cu ușurință< “sear[ de poezie”. Exist[ și

câteva secvențe recuperabile, precum începutul din“iași-câmpulung”< “chipul tău e destul de departe destulde mare/ pentru a-l crede punctul în jurul căruia trenulmolizii cana cu vodkă fiartă și lumea se rotesc/ și eu”unde distanțarea nu sfârșeste în oat.

Poetul revine în volum la motoul din estonianul ennvetemaa< “e sear[ ca-ntr-un poem de vetemaa” (“o joi”)sau îl reciclează< “trist furios pe granițele pe care le-amtrasat” (“zahra”). Pe măsura ce se avansează în volum seobserv[ o creștere a tensiunii, tristețea cedând loc furieiși resemnării. Cel de-al treilea ciclu, “Sămânță”, este unulde tranziție între prima ;i ultima parte. Cuprinde doar6 texte unite de ideea de lipsă și înstrăinare. Sunt textecare ar fi putut sta în ultimul ciclu (“în oraș”) șifuncționează ca un preambul pentru acesta, dar ;i textecuprinse de o nostalgie a pierderii (“vineri”). Se vede laHutopila o tendință tot mai mare de economie amijloacelor, o consemnare secvențială, trecerea spre opoezie de notație care era prezentă și în primul ciclu înfoarte frumosul poem “să mu;ti din pământ dupăploaie”.

În ultimul ciclul “#4”, scris integral în 2011, Hutopilaconstruiește texte în care verbele tind treptat să dispară<“nopțile la poartă stelele numarate de la șapte la una învisul tău eu c-un iepuraș în brațe”, iar glodul e înlocuitde “clădiri frumoase de beton și de sticlă”. Nostalgia esubstituită de ironie< “zilele mohorâte se reflectă astfelîn peretii frumoși de sticlă”, iar titlurile sunt consemnatemecanic prin numere. E o ratăcire în slowmo, “întrepunctul a și punctul be doar goana pasivă”, o monotonieexistențială insurmontabilă. Un “soare negru” dominăultima fază a volumului însă nu se alunec[ nicicând îndepresie, ci tonul este revoltat, ca în ultimul text< “uranoastră insațiabilă și pasivă sub soarele nou”.

Între “soarele lămâi de după-masă” și “soarele nou”Hutopila descrie un traseu poetic care anunță unscriitor greu de ignorat în viitor.

(Matei Hutopila, Copci,Casa de editur[ Max Blecher, 2011)

59

un jeudi

ce bandage sur toute la tête la boucle d'oreille on dirait un pirateil fait froid j'aurais besoin d'un bonnet j'en ai essayé quelques-uns les points de suture me font mal je n'en ai aimé detoute façon aucunles mains dans les poches les yeux rivés sur l'asphalteun soir comme dans un poème de vetemaa avecvitrines lumières visages hérissés les yeux figés des mannequinsil fait froid et personne ne regarde personneil fait froid et il y a trop d'arbres et leurs couronnes sont surchargées de feuillesil fait froid et il est trop tôt

j'essaie de ne penser à rien me vient en tête ce dimanche ensoleillé et glacial avec la terre durcie, sans neigele soleil parmi les pins à travers les vitres de la voiture sur mon visagesur un siège à l'arrière les mains dans les poches de ma vestej'essaie de ne penser à rien pourtant je vois cette nuit-làle train les lumières éloignées la voiture sans compartiments moi les mains dans les poches de la veste le cou engoncédans le col

peut-être que sufjan stevens me déprimepeut-être que je devrais enlever les écouteurspeut-être que les carrefours à feux ne devraient pas provoquer de telles nostalgiesje rentre et il est trop tôt je marche trop vite et ce sera une autre trop longue soiréeje vais vérifier les mails messenger je vais regarder quelques épisodes de courageje vais préparer mes affaires pour demaindemain tu vienset je sens que tu me trouveras comme je n'aurais pas voulu

dans la cage d'escalier il fait aussi froid que dehorsje sens chaque marche chaque étage dans les points de suture dans le sommet du crâneles mains dans les poches le cou engoncé dans le colcomme ça mal rasé avec la boucle d'oreille le bandage je suis pirate

kolkhoze

entre ta lèvre droite et ta lèvre gauche j'ai décelé une chose plus merveilleuse que les rapports quinquennaux

cet après-midi abondamment aspergé de pesticidesous la petite robe en calicotje glissais et m'entourais de toile corps parfumé moissonet le soleil si bienveillant au coucheret les tracteurs – coccinelles consciencieuses

quand tout allait bien et nos mains seules nous bâtissaient l’avenirquand les frontières étaient absolues et nous serraient les hanches telles une vague tièdej'aurais cependant renoncé même à devenir l'ingénieur parfait dans le système parfaitle tout pour rester indéfiniment sur le champ du kolkhozeentre ta lèvre droite et ta lèvre gauche

Matei Hutopila

PoÉSiePoesis interna\ional martie 2012

60

cîmpulung – rădăuţi

t'as posé tes pieds sur le tableau de bordnous nous taisonsen dessous de nous – trois collines paltinu vatra ciumîrnaet nous nous taisonssuceviţa. le soleil tombe sur tes chevilles d'une façon qui me fâchec'est un de ces moments où je sens que tu n'es pas à moiun de ces moments où nous sommes étrangement tentés de maintenir la tension de nous déchireren silencecomme si une chose non désirée allait se produirecomme lorsqu'on attendait que la deuxième tour tombe aussi

méditerranéenne

je suis trop fatigué pour écrire ce poème etdemain il sera trop tard donc je jette ici toutes les épicesla cour intérieure le rebord de fenêtre le plus large les pierres uséesla petite robe bleue-blanche les jambes de jument trop bonne le plus mauvais italienet un anglais parfaitet l'idée que je pourrais la prier de me sucer en sept languesl'une après l'autre

es canards de grand-père pavelet le petit village moldave et le lac avec la lune et laine

après, tu te collais à moi pour un instant et tu me serrais fort fort, tu soupiraisune seconde après tu me regardais, tristetu voyais la vague, tu la sentais sourde, éloignée, ni plus vite ni plus lentement s'approchant

le matin nous étions assis dans la vérandale petit café, grand-père pavel, les canards oisifs dans la basse-cour, les pins hérisséset tu me disais que "laine" signifie "vague" en estonien, et je te répondais "très bien, laine"et tu me disais que tu m'aimais, et ton grand-père pavel me jetait un coup d'œil rapideet on aurait dit tes yeuxil était grand temps que je parte

ces jours-là, quelques-uns, et le petit village avec des agriculteurs avenantsavec ce lac fichtrement glacé et la lune dessus et grand-père pavelme feront toujours monter au visage un sourire nostalgiqueet toi, laine, tu te perds quelque part dans cette histoiretantôt dedans, tantôt en dehorsmais pour ces jours-là, quelques-uns, me voilà quitter câmpulung et certaines choses ont à nouveau un sens

vendredi

j'ai laissé les traces de tes pas sur le linoleumintactesles traces de pieds nus mouillésrestées comme de la vapeurcomme un œdèmeje les ai contournées pendant une quinzaine de joursje les guettais du coin de l’œil quand j'ouvrais le frigoje marchais par-dessus même très distrait même les yeux fermésje les regardais désarmé s'estomperjusqu'à aujourd'huiquand elles n'y étaient plus du tout et tu m'as annoncé que tu ne venais pas non plus cette semaineje les ai donc piétinéessur l'endroit resté vide Traduit par Maria Raluca Hanea

61

U n tânăr care debu-tează cu acest cal

troian (titlul poemului) are toate şan-sele să câştige războiul. Trebuie ob-servat dintru început că, stilistic, de-mersul lui este fluent şi direct, apelândla o metaforă de clasic al modernis-mului (nimic postmodern), restabi-lind aşadar emoţia în cadrul unui sce-nariu complex de comunicare cu citi-torul. La 24 de ani, Aleksandar Stoi-covici face parte dintre acei poeţi carese sustrag înregimentării în „gene-raţii” (nouăzecişti, douămiişti, etc),nefiind influenţat de opresante poetici de grup, nepreluândnici noua formă a mai vechii estetici a urâtului, respectivmizerabilismul, nici alte direcţii ce fac/ au făcut furori înultimele două decenii, ca autenticismul ori minimalismulformal şi insubstanţial. Evident, nu contestăm realele vic-torii personale în aceste domenii, ci doar atitudinea papală,de excomunicare, pe care unii lideri o întreţin adesea vizavide toate celelalte modalităţi de simţire şi de exprimare. In-dependenţa de astfel de influenţe este benefică pentru im-aginaţia tânărului poet, pentru gesturile lui neinhibate darabil strunite într-o poetică a vizualului proiectiv, a semni-ficaţiei amânate. Balansul între incertul unor mărturisiri(„mă simt din ce în ce mai viu/ în lucrurile pe care le trecicu vederea/ gândul că nu voi scăpa niciodată de aici/ e maiconfortabil decât o viaţă/ trăită din inerţie// nimic din ce-ai uitat în mine/ nu-ţi mai face rău”), viul şocant al imagi-nilor („Într-un vis se făcea că în faţa altarului în loc deicoană/ stătea un fier de călcat”), ironia iconoclast-calină(„se prăbuşesc pereţii/ dar semnalul e din ce în ce mai bun/religia noastră încape în plicurile de ceai/ iar în temple/ nuse întâmplă nimic”) dă acestor poeme un relief aparte, şianume < exact cel care face dintr-un modelaj oarecare cereproduce realul, o sculptură ce face nemijlocit parte dinreal. Într-adevăr, prin multitudinea de planuri şi perspec-tive, poemele autorului se grupează în grupuri statuare,

fiecare dintre ele corespunzând unor cău-tări anume, însă toate mărturisind oaceeaşi sensibilitate în acţiune căutându-şilumina şi spaţiile cele mai favorabile dez-voltării. Inciziile post-suprarealiste îşi aualături de doza de visceral şi scuza uneiapocalipse posibile, iar trăirea cu care le în-carcă poetul e sinonimă cu transcriereaunei inspiraţii puternice, autenticul ve-nind din acel „fel de nostalgie/ care mul-tiplică amintirile până la sânge” < artă poe-tică explicită înserată adesea în contextermetizant. Aburos, împroşcat cu veninde legendă dunăreană, ciclul dintele de

lapte recuperează din fragmente nervoase visătoria copi-lăriei < „corpul meu se umple de lapte/ inima prinde cheagşi îşi reglează ritmul/ pentru încă o săptămână de frig/ dinpodul casei se aude un plâns înnăbuşit/ hainele s-au zvântatîn curte/ caimacul a ieşit din ibric şi s-a întins pe tot ara-gazul/ şi desigur/ primăvara e un anotimp foarte frumos”.Vinil, zaruri, vineri, obiecte vulgare - capitole cu miză lu-dic-protestatară, experimentalistă, fantezistă, explorări îndomeniile unor balade cinic-absurde („pentru că multăvreme ţi-am fost victimă, acum îţi voi fi călău/ voi cânta laghilotină pentru tine/ cântece patriotice. ciocârlii/ îmi voiumple cagula cu măcriş şi cu ţâmpuri de gâscă/ sau îţi voiaduce iarbă din Québec în pachete de cafea/ ca să nu moripe stomacul gol”) şi încă multe alte combinaţii între ele-mentele unei disponibilităţi de simţire şi expresie deosebite.Remarcabil este şi faptul că toate aceste texte sunt trecuteprintr-un vizibil filtru cultural, spectrul kitsch-ului şi alinexpresivului neafectându-le decât ocazional (Srebrenicablues, de exemplu). De altfel inflexiunile şi subtilităţile ver-surilor, cât şi siguranţa cu care imaginile integrează şi fo-calizează o viziune îl recomandă pe Aleksandar Stoicovicica pe unul dintre cei mai promiţători tineri poeţi de azi.

(Aleksandar Stoicovici, Vineri, Herg Benet, 2011)

Cal troian

Constantin ab[lu\[

62

asta era copilăria noastră

în pielea încinsă a cailorapăsam bucăţi mici de tămâie cu degetelene imaginam că batem pietre scumpeîntr-un anotimp ce mirosea de cele mai multe oria departe şi a mâl

dar caii erau îngropaţi la intrarea în casăcu lanţurile de la cădelniţă aşezate în jurul ochilorşi asta era copilăria noastră

în nopţile tăcute de augustauzeam albinele zburând pe sub pământul uscatcerul atârna într-o plasă imensă de peşte până aproape de frunţile noastreintram în Dunăre şi Dunărea era întunecatăca şi când toate nopţile de până atunci

s-ar fi îmbibat în apă

luna era prinsă în trestiişapte cete de îngeri cu palmele însângerate o legau în curele de piele şi o trăgeau în adâncurinoi adunam lacrimile de pe obrajii lor şi fugeam în satarhanghelul Gabriel suna în goarnă dezlegarea la peşteşi asta era copilăria noastră

peştele din Iagodărie

cu vreo câteva luni înainte pe la ultimele ninsori din anîncepuse să meargă vorba că în Iagodărie

ar creşte un peşte imenspescarii veneau în sat şi se jurau că peştele-i acolo şi urcă tot mai repede spre cer alţii povesteau că ba mai mult dacă bagi capul sub apă când e Dunărea cumintepoţi să-ţi vezi străbunii cum împing animalul cu palmelecum îl înalţă în proptele de aur

la scurt timp tot satul vorbeadespre peştele din Iagodărie

toţi îi spuneau acum peştele-pod pentru că pornea tocmai de pe malul sârbesc şi ajungea până la noi în sat

to je bilo naše detinjstvo

na usijanu kožu konjapritiskali smo komadiće tamjanazamišljali smo da kujemo drago kamenjeu godišnjem dobu što je mirisalo najčešćena daljine i mulj

ali konji su bili zakopani na ulazu u kućusa lancima kadionice nameštenim oko očijui to je bilo naše detinjstvo

u avgustovskim noćimačuli smo pčele dok su preletale suvu zemljunebo je visilo na ogromnoj ribarskoj mrežisve blizu naših čelaulazimo u Dunav i Dunav je mračankao da su se sve dosadašnje noći natopile vodom

mjesec je bio uhvaćen u trskusedam četa anđela krvavih dlanovavezivali su ga kožnim kaiševima i vukli ga prema dubinamasakupljali smo suze sa njihovih obraza i bežali u seloarhanđel Gavrilo zatrubio je nad dozvolom da se riba jedei to je bilo naše detinjstvo

riba iz Jagodare

nekoliko meseci ranije pre poslednjih godišnjih snegovarazglasilo se da u Jagodari raste jedna ogromna ribaribari bi dolazili u selo i kleli se da je riba tamoi da se sve ređe penje na nebodrugi su pričali da čak štavišeako zaroniš glavu u Dunav kad je miranmožeš pretke da ugledaš kako guraju životinju šakamakako je zlatnim polugama podižu

za kratko vreme celo je selo govorilo o ribi u Jagodarisvi su je zvali riba - mostjer je po dužini kretala još sa srpske obalei stizala je do našeg sela

aleksandar Stoicovici


63

îmi aduc aminte că a fost un an extraordinar de bunaşa că de Buna Vestire s-a adunat aproape tot satul(în zilele călduroase de primăvară slujbele se ţineau sub părul din curtea Bisericii)

exact când am intrat pe poartă popa îşi aranja coada uscată de peşte după gâtîn loc de patrafir

lumea se înghesuia sub coada peştelui plângând de fericirecopiii adunau perebătrânii se trezeau din când în când şi-şi dezlipeau solzii de sub piele iar pescarii. pescarii plângeau în cor peste tăvile de argint

după vreo câteva luni pe la primele ninsori din anîncepuse să meargă vorba că în Iagodărie

ar creşte un peşte imensm-am dus la Dunăre mi-am băgat capul în apăprin apa tulbure am văzut pescarii împingând animalul cu palmele

lacrimile le intrau şi le ieşeau din ochi

cântec de leagăn și de moarte

acolo sus moartea nu înseamnă mai nimiclama cuțitului se mișcă pe unghie

ca pe-o bucată de săpunși nicio speranță nu trece prin zidurile de văiugă

inima se chircește. se face măruntă cât o rânduneacăzută în grâul roșu de toamnă

moartea nu înseamnă mai nimic într-un loc în care câinii își îngroapă propiile oase

dacă refuzi să vorbești te vei înfrăţi cu șerpiiva trebui să-ţi acoperi ţeasta cu pielea lor rece pentru a-ţi îmbălsăma singurătateadacă refuzi să vorbești te vei înfrăţi cu șerpii

la marginea orașului cu mii de ferestre suntem doar noiunul mai tăcut decât celălalt

în podul casei bunicul stă întins pe joscu lama cuțitului înfiptă-n spateinima lui cât un viespar se umple de sângele morţilor

iar sângele morților ajunge numai la cei ce dorm

sećam se da je godina bila rodnatako da se na Blagovesti celo selo okupilo(u vrelim prolećnim danima služilo sepod kruškom u porti crkve)

baš kad sam ušao na kapijupopa je nameštao suvi riblji rep oko vrataumesto epitrahilja

svet se gurao pod rep ribeplačući od srećedeca su sakupljala kruškestarci su se s vremena na vreme budilii odlepljivali krljušt ispod kožea ribari. ribari su u horu plakali preko srebrnih tepsija

za nekoliko meseci negde oko prvih snegovarazglasilo se da u Jagodari raste jedna ogromna ribaotišao sam do Dunava i zagnjurio glavu u vodukroz mutnu vodu vidio sam ribarekako guraju šakama životinju

suze su im izlazile iz očiju i u oči se vraćale

pesma pred spavanje i smrt

tamo gore smrt ne znači skoro ništaoštrica noža silazi niz nokat kao po komadu sapunai nijedna nada nije prešla zidove od naboja

srce se zgrčilo. smanjilo kao lastavicapala u crveno jesenje žito

smrt je ništau mestu gde psi sopstvene kosti zatrpavaju

ako odbiješ da govoriš sa zmijama ćeš se bratimitilobanju ćeš svoju pokriti njihovom hladnom kožomda bi svoju samoću balsamovaoako odbiješ da govorišsa zmijama ćeš se bratimiti

na kraju grada sa hiljade prozora samo smo mijedan ćutljiviji od drugog

na tavanu kuće leži dedanož mu je zabijen u leđanjegovo srce kao osinjak puni se krvlju mrtvih

a krv mrtvih stiže samo do onih koji spavaju


64

maci

soarele apune ca un cap apăsat cu putereși ținut ore bune sub apă

somnul te apropie de moarte în fiecare noapteîmi spui că drumul pe care mergi e ca pescuitul la pâlnie

peștii nu găsesc calea de întoarcere(nici măcar în vis) mă rog de tine ca un copil să nu închizi ochii

îmi lipesc fruntea de fereastră și am impresia că spitalul e ridicat în mijlocul unui lan de macisunt maci în saloaneîn pungile de perfuziisub halatele asistentelorîn pijamalele chinezești ale bolnavilor

până și corpul tău mi se pare năpădit de maciîți ies din gurăse rostogolesc pe gât și-ți acoperă pieptulși nimic nu e mai îngrozitor decât macii ce acoperă treptele spre morgă

poate doar zâmbetul tău nesigur și viața ce se termină stupidcu o pâlnie

chihlimbar

stăm în aceeași barcă întinși pe spateși eu sunt prins ca o insectă în corpul tău de chihlimbarzeci de râuri trec prin mine

fiecare cu secretele lui

stăm în aceeași barcă întinși pe spatenimeni n-are habar că suntem acolo poate doar viermii de mătase cu intuiția lor divinăcu trupurile lor zvelte de ieniceri

proaspăt întorși din luptăhămesiți și lipsiți de orice speranță

sunt prins ca o insectă în corpul tău de chihlimbarvăd prin ochii tăi respir prin gura taiedera care-ți acoperă urechile îmi acoperă

și mie urechilesângele tău își face drum prin inima meadoar atât cât să rămân în viață. în rest

zeci de râuri trec prin minesunt o deltă în care se întâlnesc îndrăgostiții.cât de multe li se îngăduie lor și ce frumos vorbesc

fiecare cu secretele luistând întinși pe spate în bărcile de lemnca niște bucăți proaspăt întărite de chihlimbarsomn ușor

makovi

sunce zalazi kao glava snažno pritiskanai satima držana pod vodom

san te svake noći približava smrtikažeš da put kojim idešnalik je pecanju na levak

ribe neće pronaći kako da se vrate(čak ni u snu)kao dete te molimda ne sklopiš oči

lepim čelo za prozor i imam utisak da je bolnicapodignuta na sred makovog poljapo salonima su makovi u kesama infuzijapod haljinama medicinskih sestarau kineskim pižamama bolesnika

čak mi se i tvoje telo pričinjava ko zaraslo u makoveizlaze ti iz ustakotrljaju po vratu i prikrivaju grudii ničeg goreg nema od makova što pokrivaju stepenište prema mrtvačnici

možda jedino tvoj nesigurni osmehi život koji se završava glupolevkom

ćilibar

ležimo u istom čamcuja sam uhvaćen kao insekt u tvom telu od ćilibaradesetak me reka preseca

svako nosi svoju tajnu

ležimo u istom čamcuniko i ne zna za nasmožda jedino svilene bube sa njihovom

božanstvenom intuicijom i vitkim telima janičara što su se tek vratili iz bojaizgladneli i bez ikakve nade

uhvaćen sam kao insekt u tvom telu od ćilibaravidim tvojim očima dišem tvojim ustimabršljan koji tebi prikriva uši prikriva i meni ušitvoja krv prokrčila je put kroz moje srcetek toliko da ostanem živ. sve ostalo

desetine me reka presecadelta sam u kojoj se susreću zaljubljeni.koliko li se njima sve dozvoljava i kako lepo pričaju

svako nosi svoju tajnuležimo u drvenim čamcimakao tek stvrdnuti komadi ćilibaralaku noć


65

plângi pentru că n-avem baniplângi pentru că e frig lemnele sunt ude și nu ard

plângi pentru că au murit vecinii și nu mai ai de la cine să împrumuți pahare(ce mai aștepți de la oameni?)rândunelele și-au făcut cuib în gura de aerisire zboară la mică înălțime și-ți mânjesc cu umbra lor covoarelehainele întinse pe sârmă. plângisomn ușor

plângi pentru că toți te-au lăsat la amanreumatismul e sâcâitorușa de la sufragerie nu se închidebarca plutește în mlaștină printre picioarele scaunelorvâslașul adună copiii din apele salmastrecorpurile lor sunt pline de bube dulcipâcla se întinde în toată casa

închide ușaîn vis bolile se iau atât de ușor

liliacul îngheață pe hol florile îți acoperă fațaai vrea să plângi darînchizi ochii și lacrimile se pierd în vissomn ușor

perspectivă

îmi simt viitorulca o mină de pământde pe care nu pot ridicapiciorul

în răspăr

nopțile în care nu știu dacă trupul în care adormmai are putere să iasă din somn șidiminețile suportabilepeste care cineva trece un piepteneîn răspăr

Traducere în limba sârbă de Liubinca Perinaț-Stancov

plačeš jer nemamo paraplačeš što je zimadrva su vlažna i vatra ne gori

plačeš jer su umrli svi u komšilukui nemaš više od koga da pozajmiš čaše(šta još očekuješ od ljudi?)lastavice su svile gnezdo u otvoru za ventilacijulete niskoi svojom senkom mažu ti tepiheveš što se na žici suši. plačešlaku noć

plačeš jer su te svi napustili amanreumatizam je dosadanvrata od trpezarije se ne zatvarajučamac plovi po močvarimeđu noge stolicaveslač skuplja decu po neslanim vodamanjihova su tela puna slatkih krastaizmaglica se širi po celoj kući

zatvori vratau snu su bolesti tako lako prelazne

jorgovan se smrzava na hodnikucveće ti pokriva licehtela bi da zaplačeš alisklapaš oči i suze se gube u snulaku noć

perspektiva

osećam budućnost kao zemnu minusa koje ne mogu da podignemnogu

nasuprot

noći u kojima ne znamako telo u kojem zaspimjoš ima snage da izađe iz snai podnošljiva jutrapreko kojih neko prevuče češaljnasuprot

66

Claudiu Komartin

D ragul meu Radu,

aici nu poți zări nici o stea, doar avioanele brăzdândcerul în toate direcțiile cât e ziua de lungă (mai puțin,poate, între miezul nopții și patru-cinci dimineața). Oride câte ori le privesc, se activează în mine amintirea unorviziuni vechi și dureroase, care mă vizitau când îmi eracel mai rău. Un fel de mistică a accidentului, la antipodulscenariilor rafinat sado-maso din Crash. Sentimentul atâtde prezent al catastrofei, imaginile derulate cu repeziciuneîn fața ochilor, atât de reale încât mă întrebam de undevin și ce vor mai smulge din mine. Avioanele în flăcări,panica din momentul impactului. Țipete casante, corpurifragile făcute pulbere. Ciudata eliberare simțită odată cuepuizarea scenariului morbid (pe care degeaba încercamsă-l transcriu pentru a-i îmblânzi ecourile – nu ieșeaniciodată mai mult decât o copie încețoșată, o scenăprivită printr-un geam împâclit). Nu mă pot abține, acumcă toate astea sunt în urmă și a rămas doar un zaț, săliteraturizez ceea ce era atât de personal și de presant încâtorice gest care să le transfere în estetic, în artizanal păreao jalnică evaziune. Iar eu, omul cel mai demn de dispreț.

M-am chestionat deseori în acești zece ani de cândscriu poezie de ce o fac – și până unde voi putea întindecoarda. Dacă nu voi ajunge cumva și eu ca unul dintreacei scriitori pentru a căror operă de tinerețe avem ceamai mare admirație, dar care, la un moment dat, s-aublocat, așezându-se confortabil într-o formulă care, cutimpul, le-a consumat forța și inventivitatea (sau aceadisperată vitalitate pe care a ilustrat-o, prin tot ce a lăsat,Pasolini), devenind, după cum spune Angela într-unpoem de o luciditate crâncenă< „profesioniștii rezistențeila scris”. Pentru mine, când nu a fost ispășire (un cuvântmare, știu, și poate mai încărcat religios decât mi-aș dori),poezia a funcționat ca un instrument de mare precizieîmpotriva comodității și a renunțării. Am început să scriupentru că simțeam o urgență ce nu se lăsa negociată saupusă deoparte și am continuat să o fac dintr-un refuz dea mă îngropa de viu. Nu aș vrea să se înțeleagă că reiauclișeele (atât de folosite încă) legate de motoarele cele maiputernice ale scrisului (poezia care „se naște dinsuferință” și altele la fel de lipsite de relief), ceea ce neîmpărtășim noi are un sens pe care ar fi păcat să-lexpediem atât de superficial. Am citit recent o carte deeseuri a lui John Berger al cărei titlu se potrivește ca o

mănușă poeziei tale din ultimul timp, precum și, poate,propriilor mele căutări< Hold Everything Dear. O formulăcare vorbește despre supraviețuire și rezistență, și despredisperarea imposibil de îngenuncheat, chiar și atuncicând viața te-a jefuit de tot ce aveai mai scump (contextuleste însă, la Berger, unul politic< drama palestinienilor și,într-un sens mai larg, a celor „umiliți și obidiți”).Năzuința asta de a ține aproape ce ți-e mai drag poate dasens, făcându-te să depășești povara singurătății și aplânsului de milă. Iar arta (y compris literatura) ca lucrareneîntreruptă asupra ta însuți, se face nu din suferință, ciîn pofida ei. Convertindu-se (nu poți să nu simți astacând citești mari poeți chinuiți ca Trakl, Sylvia Plath, AldaMerini sau Mariana Marin) într-un triumf asupra dureriiși suferinței.

Scrisul nostru trebuie să însemne muncă șiperseverență în tot ceea ce scrutăm și iubim. DorianBranea m-a invitat săptămâna trecută la un lunch în caream discutat despre proiectul pentru care sunt aici, iar înmijlocul discuției politicoase și tatonante cu DavidConstantine, care editează Modern Poetry in Translation,am fost tranșant și i-am spus că poezia înseamnăautodisciplină și muncă. Am mai spus eu și alte lucruridirecte și, probabil, (din punctul de vedere al englezilor)la limita impoliteții, dar am simțit că el – poet și profesorla Oxford, prieten cu Marin Sorescu, al cărui partener delecturi și lansări i-a fost în Anglia anilor ’80 – vorbea,dincolo de inevitabilul balet al discuției formale (care pemine mă cam irita), aceeași limbă. Asta cred că nu auînțeles mulți oameni din generația noastră (ca și, de altfel,din generațiile care ne-au precedat)< pentru a fi originale nevoie de muncă și dedicare, de un efort continuu,îndârjit. Scrisul înseamnă perseverență. Chiar și atuncicând nu scrii cu lunile, scrisul își face treaba în tine. Șimai e ceva< orice calitate tehnică în poezie trebuiecâștigată cu sudoare. Când Cis a scris prin 2004 despremine că scriu „cu sânge”, m-am gândit puțin încurcat lapovestea microbistului care i-a scris lui Hagi (câștigândastfel nu știu ce concurs cinic și stupid) o scrisoare cusânge. Sânge adevărat, scos cu seringa din trupul lui tânărpentru a convinge un fotbalist celebru că îl adulează.Vreau să rămân îndeajuns de treaz ca să nu ajung caamărâtul acela fanatizat. Cu sângele care ne trece prinvene sunt lucruri mai bune de făcut. Cu celălalt sânge,însă, nu.

ePiStolar Poesis interna\ionalmartie 2012

67

*

Îmi scrii despre prietenie cu aceeași pasiune cu carediscutăm de fiecare dată despre M. Ivănescu, despreMadi, despre Virgil și despre toți oamenii care ne-auînsoțit în devenirea noastră, și e ca și cum am sta de vorbădin nou despre toate lucrurile fără de care organizareamea interioară ar fi mult mai șubredă și mai lipsită detemei.

Trebuie să încep prin a-ți spune că sunt puțin încurcatîn fața acestei sintagme oarecum improprii, „prietenieliterară”, poate și fiindcă pentru mine literatura nu poatefi desprinsă de prietenie. Nu cred că am prieteni apropiați,dintre aceia cu care comunici și îți împărtășeștidescoperirile, frământările, mișcările de profunzime, înabsența literaturii. Un cinefil înrăit care nu pune mâna pecărți nu mă interesează. Un muzician (sau un meloman)care nu citește defel poezie pierde ceva esențial. Gândește-te la un artist multivalent ca Mitoș, pentru care scrisul,muzica și artele vizuale nu pot fi despărțite. Toți prieteniimei din ultimul deceniu sunt oameni în viața căroraliteratura e vie, lucrează și îi menține treji. Cu ei pot vorbiorice, și cred că nu e în asta neapărat un soi deexclusivism< doar în prezența limpezitoare a cărților citite,împrumutate și dezbătute mă simt eu însumi. Iar asta nuînseamnă că trebuie să vorbim cu sobrietate și pedanteriedespre scriitori dragi, despre personaje și poeme care nestăruie în minte. Nu oficiem nici un cult în care doar„inițiații” pot pătrunde. E o sărbătoare, una dintrepuținele de care mă pot bucura de-adevăratelea, pentrucă tot ceea ce culegem din cărțile altora și ceea ce scriemla rândul nostru, lucrurile pe care le trăim și încercăm săle păstrăm prin acea curioasă activitate numită artă (dupăcum ar spune Leonard Cohen) sunt întotdeauna maibune decât noi.

Și cred că mai e un motiv pentru care sunt mefientfață de prietenia literară – iar acesta este foarte personalși subiectiv. Aveam acum câțiva ani o lectură la cenaclulEuridice, care se mutase deja la Muzeul Literaturii. Era,deci, pe la începutul lui 2005. Stătusem o săptămână lam.i. după terminarea zilelor „Iustin Panța”, prinnoiembrie sau decembrie 2004, noi doi încă nu nedescoperiserăm încă, deși cred că Andrei Terian ne-afăcut cunoștință chiar în toamna aceea. Tu păreai mairetras, eu eram vraiște afectiv și nu mă puteam fixa penimic. Atunci am și tras o ceartă cu Teodor, fiindamândoi încinși destul de tare de vodcă, în bărulețul depe Moscovei care astăzi nu mai există. Ei bine, la Euridiceam citit poemul pe care i-l dedicasem lui m.i., scris voitîn felul său, dar cu dicția proprie poeziei mele de atunci.Îmi amintesc cum, în seara ploioasă, am ieșit în oraș(urma să mă întâlnesc cu Bogdan Arizancu), iar m.i. mi-a spus, cum stăteam în prag, cu zâmbetul săuironic-ștrengăresc< „Domnule Komartin, vă rog să scriețiîn seara aceasta o odă la m. ivănescu”. Ceea ce am și făcut,i-am arătat poemul când m-am întors, iar bucuria lui aluminat întreaga încăpere, cu toate că nu era o odă, ci unpoem simplu și melancolic ce plutea prin cețurile sibiene(„ploaie, vorbe neînsuflețite”). După ce am citit laEuridice (unde știi bine că Marin Mincu nu mi-a arătat

în anii aceia nici cea mai mică simpatie, ba dimpotrivă,m-a nedreptățit de fiecare dată), unul dintre primii careau luat cuvântul a fost Sociu, care venise montatîmpotriva mea, spunând că noi doi „am avut o prietenieliterară” (subliniind cel din urmă cuvânt), dar că l-amdezamăgit și că poemele pe care le-am citit nu au valoare,că m-a „înghițit” și pe mine, ca pe atâția alții, poezia luiMircea Ivănescu. M-am simțit trădat, eu credeam căsuntem prieteni, și nu că avem o amiciție bazată pe cititpoezii și băut la festivaluri, astea știm amândoi câtvalorează. Supărarea lui era că din cauza mea n-ar fi luatpremiul pentru poezie la Luceafărul, fiindcă eu nu i-aș fitransmis lui Marius Tupan un grupaj pe care mi-ltrimisese (ceea ce eu chiar făcusem, dar Tupan avea alteplanuri)… Așa că, de atunci, asta a sunat mereu pentrumine ca un pahar pe jumătate gol. Asemenea amiciții ammai avut, dar s-au terminat mereu urât, cu reproșuri saucu atacuri murdare și de neînțeles pentru mine. Însăprietenia e opusul acestor alianțe sau apropiericonjuncturale. Cu prietenii poți să nu te vezi cu lunile, iarcând îi reîntâlnești, afecțiunea și firul gândurilor sereînnoadă din locul în care le lăsasei. Prietenii nu te atacădin senin în reviste sau pe site-uri, ci vin la tine șilămuresc din trei vorbe ceea ce părea neclar sau alienantîn raporturile dintre voi, și totul continuă cu un și maimare atașament. Prietenii nu cer nimic la schimb și oferăîntotdeauna fără să lase impresia că ar fi făcut-o. Și factoate astea cu dragoste, în conturul lor de răcoare.

Numai că aici intervine ceva omenesc, prea omenesc,cum este rivalitatea. Între doi scriitori, și poate mai alesîntre doi poeți tineri, există întotdeauna amestecul acelade solidaritate (fiindcă nimeni pe lumea asta nu te poateînțelege mai bine atunci când poezia e tot ce conteazăpentru tine, și ai renunța la orice pentru ea) și concurență(deși întrecerea asta e în primul rând cu tine, se întâmplăla un moment dat o ciudată proiecție care te face să-țidorești să fii mai bun decât ceilalți alături de careînaintezi). Așa a-nceput prietenia mea cu Dan Coman.Eram amândoi la Ipotești și a fost nevoie de un poet maivârstnic decât noi, și un mare generos, pentru ca prietenianoastră, care ne știam până atunci doar din reviste, și careîmpărțeam premiul „Mihai Eminescu” pentru debut, săpornească cu dreptul. Ioan Flora a stat o jumătate denoapte în camera noastră (afară erau niște nămeți uriași,iar câinii lui Eminescu se jucau prin zăpadă, făceautumbe, săreau după fulgii cât pumnul), preferândcompania noastră celei a vechilor lui camarazi, și ne-avorbit despre poezie, despre prietenia cu Nichita, despreîntâlnirea cu Bogza, petrecută pe când avea vârstanoastră. Și atunci am înțeles de ce ținea atât de mult Madila el. Ca și în cazul ei, moartea lui Flora a lăsat un gol,toată energia aceea extraordinară, tot talentul pus înslujba poeziei, imensul depozit de întâmplări și deamintiri pe care îl purtau cu ei s-au pierdut. Poate că nue rău că avem schimbul ăsta de scrisori, în felul ăsta amputea fixa măcar câteva dintre lucrurile importantepentru noi, măcar niște umbre chinezești ale faptelornoastre, ale întâmplărilor pe care le-am trăit – și le vommai trăi. Eu oricum nu aș fi în stare să țin un jurnal, mis-a părut mereu (în ciuda fascinației pe care o exercităasupra mea jurnalele lui Pavese, Gombrowicz sau Pessoa,

ePiStolarPoesis interna\ional martie 2012

68

aceste mari cărți ale literaturii universale) că nu e un gestcare mi s-ar potrivi. Dacă aș fi avut suficientă răbdarepentru asta, m-aș fi apucat până acum să scriu proză.

Deplângi în scrisoarea ta lipsa de empatie și de„organ” pentru prietenie a unor scriitori și invociexemplul unui mare ambițios atras de funcții și demnități(al cărui elev zelos, arivistul pârâcios DCE, a arătat înultimul timp cu vârf și îndesat ce caracter are). În plus,mă ferești de eroarea pe care aș fi fost tentat să o comitafirmând că, prin natura profesiei lor, criticii literari suntmai puțin deschiși către profesarea prieteniei< exemplelesalutare ale lui Matei Călinescu, Lucian Raicu și ValeriuCristea, atât de afectuoși față de literatura prietenă, dar șifață de ființele în carne și oase care o scriu, contrazicaceastă prejudecată. Nu i-am văzut niciodată pe MateiCălinescu (pe care l-am întâlnit o singură dată, laBucurești) și pe Mircea Ivănescu împreună, dar știu căprietenia lor a ținut mai bine de o jumătate de veac și călegătura dintre ei a rămas intactă până când Matei (cucâtă dragoste rostesc Raluca și Teodor acest nume!) aplecat dintre noi. Iar după felul în care vorbesc și astăziscriitorii din generațiile mai vârstnice, ca Nora, despreLucian Raicu și Valeriu Cristea (care nu au avut parteniciodată de cariera și oportunitățile lui Manolescu șiSimion, iar asta poate că i-a salvat), am convingerea că eiau fost niște oameni cu un cult al prieteniei și, prinurmare, cu un devotament rar pentru literatură,deopotrivă ca profesiune și ca vocație. Așadar, nu numaipoeții pot să trăiască întru prietenie, după cum nu doarcriticii pot fi incapabili să o simtă (doar citim amândoicu pasiune blogul cusurgiului LIS).

Pentru mine, întâlnirea cu Mariana Marin – cele șase-șapte luni dinainte de dispariția ei, de-a lungul cărora amsimțit-o atât de aproape – a fost una dintre marile meleșanse. Tot ce am învățat de la ea despre poezie, despre ceai de făcut ca să rămâi tu însuți, despre compromisurilecare trebuie evitate, felul în care îmi vorbea despreprietenii ei plecați, Mazilescu și Bossert, toate astea vorlucra în mine pentru totdeauna. Madi a fost însă, înmărinimia ei dusă la extrem, și o mare risipitoare. Opoetă născută cu morbul autodistrugerii. E, poate, o legesecretă la mijloc, căreia nici ea nu i s-a putut sustrage.

Înainte de Madi, am mai avut norocul unei întâlniriformatoare, pe care nu voi putea niciodată să o trec subtăcere. Ceea ce a făcut pentru mine Octavian Soviany,profesorul meu de română din ultimii ani de liceu, nupoate fi măsurat obiectiv (și unde mai pui că nu am aflatdecât mai târziu ce scriitor valoros este O.S.). Fără el, caresă-mi aducă să citesc tot felul de cărți ale unor poeți bizaridespre care nu auzisem până atunci (și astăzi știu pe derost poemele din Întunecatul April de care eram atât deîndrăgostit), și fără Mihaela Cosma, un dascăl în sensuldeplin – și poate pierdut – al cuvântului, prima răscrucea vieții mele (când, la 18-19 ani am înțeles că destinulmeu este să scriu și să traduc, și nu să fac teatru) ar fi fosttraversată mai lent și mai șovăielnic, și poate că nu aș fiajuns să ard etapele în felul în care am făcut-o la vârstaaceea> cu siguranță nu aș fi debutat la nici 20 de ani cu ocarte în care mai găsesc și astăzi lucruri surprinzătoare.Dacă aș fi întâlnit în facultate măcar un profesor caSoviany și Cosma (franceza pe care o știu și acum i-o

datorez ei), aș fi continuat cu obstinație cursurile aceleacare simțeam că îmi risipesc timpul și mă țin în loc. Apoil-am descoperit pe Ioan Es. Pop și antologia sa, Podul,care tocmai fusese publicată. Lui i-am trimis câtevapoeme, iar Ioan a scris despre ele în Ziarul de duminică(imaginează-ți mândria mea, încă nu terminasem clasa aXII-a și un asemenea scriitor mă lăuda), unde aveam săscriu chiar eu câțiva ani mai târziu. Ani în care amcălătorit ca un halucinat, și am ajuns să umblu alături depoetul Ieudului fără ieșire în atâtea drumuri prin țară (deneuitat slam-ul acela moderat de tine în aprilie 2006, cuIoan Es., Ștefan și cu mine ca protagoniști), dar și laMadrid sau la Göteborg, descoperind cum se aranjeazălucrurile de la sine chiar și în mijlocul celui mai marebrouhaha.

Urmându-l pe Bloom, spui că „literatura devine viaţaîn cea mai înaltă manifestare a ei”. Știi oare cât m-abucurat că ai scris (și cât de aplicat și de afectuos ai făcut-o) despre Errata lui George Steiner, pe care am purtat-ocu mine o vreme ca pe un talisman, citind și recitind dinea cu creionul în mână, încântat de toate lucrurile pe carele așezase acolo Steiner? La fel de mult pe cât m-a bucuratcă, într-un e-mail recent, Răzvan îmi vorbea cu însuflețiredespre Existența tragică a lui D.D. Roșca, o cartefundamentală pentru el, la care se întoarce acum,redescoperind că diferența dintre o mare viziune șiprostie stă numai la nivelul tensiunii insuportabile pe careprima o păstrează în subtext permanent, pe când prostiae doar senină și agresivă. Iar de prostie m-am tot lovit înultimele zile din 2011 citind ce scriu pe net tot felul debinevoitori din țară. Oamenii ăștia parcă s-ar fi născut săurască tot ceea ce nu le seamănă. Știu că ar trebui să-iignor, dar ego-ul, hélas...

*

Aici bate cumplit vântul, am lăsat deschis geamul înbucătărioară și parcă ar lovi cineva de ore bune cupiciorul în ușă. Să-ți mai spun, în câteva cuvinte, despreCrăciun, pe care l-am petrecut destul de seren împreunăcu Stephen și Cristina, cu volumele devorate în nopțiledintre 24 și 27 (mai multe antologii de poezie britanică șiamericană, Bro al lui Sorokin, autobiografia lui Gandhiși alte lucruri de preț), cu traducerile din Bogza, de caresunt mulțumit, apoi au urmat două zile în Sussex, laconacul familiei Hamilton, desprins parcă din Rămășițelezilei, și Revelionul împreună cu Adina și Gusti, care austat la Londra, undeva pe Brick Lane, de vineri până luni,și în compania cărora am avut niște peripeții pe care levom ține minte – urmate de o binemeritată recuperare.

Au fost zile încărcate și extenuante, zile în care amumblat ca prin vis. Așa se face că termin scrisoarea astala aproape o săptămână după ce o-ncepusem, cu gândulla tine și la ai tăi, și îți urez – ne urez – să avem un an încare să facem lucruri mai bune, mai frumoase & maiadevărate decât în toți anii care au trecut.

4 ianuarie 2012Londra

69

Michaël Vandebril s-a născut pe 23 mai 1972 la Turnhout, în partea flamandă aBelgiei. A făcut studii de Drept la Universitatea din Antwerpen şi la cea din Trento.A debutat ca poet în 1998, cu Poetry & Straight Jazz, un program în tradiţiabeatnicilor. În 2000 a fondat grupul Le Tigre Unick la care a organizathappeninguri literare la Antwerpen şi Amsterdam. În 2002, Vandebril a fost numitîn funcţia de coordonator al „Antwerpen, Oraşul Cărţii”, un eveniment pentrucare UNESCO i-a acordat, în 2004, oraşului-port flamand titlul „World BookCapital”. Este programatorul Festivalului Internaţional de Poezie Felix PoetryFestival, desfăşurat tot la Antwerpen. În ianuarie 2012 i-a apărut primul volumde poezie< Het vertrek van Maeterlinck / L’exil de Maeterlinck (Exilul luiMaeterlinck), publicat încă de la prima ediţie în cele două limbi principale dinBelgia. Cum acest volum s-a născut din dragoste faţă de poezia franceză, poetul acerut cunoscuţilor poeţi Jan H. Mysjkin şi Pierre Gallissaires să-i traducă poemeleîn limba lui Voltaire. Poezia lui Vandebril transcende graniţele ţării, plasîndu-lîntr-un context european. La unele poeme din Exilul lui Maeterlinck a colaboratcu alţi poeţi, printre care francezul Jacques Roubaud, franco-belgianul VincentTholomé şi românca Doina Ioanid.

Michaël Vandebril

PoËZiePoesis interna\ional martie 2012

70

HET VERTREK VAN MAETERLINCK

trekt de afdruk van mijn afwezigheid diepe vorenin het zanderige bed

waarin duizend minzame vissen sterven als in laag eentonig water

teel ik orchideeën van onbeantwoorde liefdes in mijn blauwestolp beschermd

tegen vogelvraat weg van schaduw van bomen en murenmijn bodem is

moe en verkalkt en toch groeit het gebladerte zienderogenonder het warme dak

van staal en glas ik schiet al wortel in toekomstige stedenik zal je kussen wie

anders zou ik kussen langs de kant van de huizen ik sta op nuloop over

daken spreek tot iedereen die horen wil je krijgt je plaats terug in de lente

NAAKT OP DE RUG GEZIENwe slapen in de voortuin van de heuvels op deze late dag

het geluid dat we makenrust in het gras ergens onder deze stad rijpt stilte ik adem

onversneden lucht

van gedroogde lippen het wordt een mooie dag vandaag ik zie hetaan het schuiven

van de openkrullende wolken het plein zweet zoete geurenje dijen

bewegen als ogen die naar me kijken ik volg de geur van waterdat terugvloeit

naar de zee hier lig je dan naakt op de rug gezien met opgetrokkenarmen

er is een wereld gaande aan de andere kant van de bergen waarde velden beginnen

(we eten aardbijen in het park spelen onze kinderen met een balvan plastiek)

GEESTDRIFTals

de

wind

draait

komt

het

vuur

hierheen


71

EXILUL LUI MAETERLINCK

dacă amprenta absenţei mele lasă urme adînci în patulnisipos

unde o mie de peşti gentili mor ca într-o apă scăzutăşi monotonă

dacă cultiv orhideele iubirilor neîmpărtăşite adăpostite sub globulmeu albastru

de voracitatea păsărilor departe de umbra copacilor şi a zidurilorsolul meu e

obosit şi calcifiat şi totuşi frunzişul creşte văzînd cu ochiisub acoperişul cald

din oţel şi sticlă deja prind rădăcini în oraşele viitoare te voisăruta pe cine

altcineva aş putea săruta dinspre partea cu case mă ridic acummerg pe

acoperişuri vorbesc cu toţi cei care vor să audă îţi vei relualocul la primăvară

NUD VĂZUT DIN SPATE

dormim în grădină dinspre dealuri în ziua asta tîrziezgomotul pe care-l facem

se odihneşte în iarbă undeva sub oraşul ăsta se coace tăcerearespir aerul neamestecat

al buzelor uscate va fi o zi frumoasă azi pot să zic dupăcum lunecă

norii care se destramă în spirale din piaţă se preling parfumurisuave coapsele tale

se mişcă asemeni ochilor care mă privesc mă iau după mirosulapei care se retrage

spre mare iată-te întinsă nud văzut din spate cu braţeleîndoite

o lume întreagă se întîmplă de cealaltă parte a munţilor undeîncep cîmpurile

(mîncăm căpşuni în parc copiii noştri se joacă cu o mingedin plastic)

ÎNFLĂCĂRARE

cum

vîntul

se

roteşte

focul

e

adus

pe aici


72

JOUR DE GRÂCE

ik leid je om de tuin mijn mooie grote tuin vol vreemde bloemendie ruiken naar

stof en oude plankenvloeren rook kringelt als zwarte dansers rondje lenden het lange

trage zuigen van het gras ruist in onze meisjesachtige orenwe schuifelen slaperig

onze voeten de donkere aarde in ik neem langzaam je tonguit je mond die ik draag

als een trofee na een lange reis ik bestijg op mijn blote knieënde trappen waaraan

nachtvlinders kleven ik schuif je een ring van zilver om de vingervan je kleinste hand

deze nacht kent vele vaders en moeders deze nacht wordtje graf kijk ik drink je

koel en donker bloed en verdrink je in de ondiepe poelvan een nieuwe poëzie

JOUR DE GRÂCE

cu moméle te port în jurul frumoasei mele grădini cu floriciudate care miros

a praf şi a podele vechi fumul se încolăceşte ca un dansatornegru în jurul

şalelor tale îndelungata şi lenta sugere a ierbii foşneşte înurechile noastre de fetiţă somnoroşi

intrăm cu paşi tîrşîiţi în pămîntul întunecat îţi scot încet limbadin gura pe care o port

ca pe un trofeu după o lungă călătorie urc cu genunchii goiscările unde

stau lipiţi fluturi de noapte îţi strecor un inel de argint pe degetulcelei mai mici

mîini a ta noaptea asta cunoaşte mulţi taţi şi multe mame noapteaasta va fi mormîntul tău

priveşte îţi beau sîngele întunecat şi rece şi te scufund în baltanu prea adîncă a unei noi poezii

Traducere din limba neerlandeză< Doina Ioanid & Jan H. Mysjkin

73

Vlad Moldovan

Savadisla farfisa.punk.and.the partisan.

Adepţi!Omul, care e Hitler,trudeşte în oraş.

Nici o livadănicio capelăîn care să se adune eşecul!

Pentru asta,trudiţi!

Zeci de case –Şiruri de zarzavat,în sălaş,înteţiţi războiul stelar!

Savadisla farfisa.punk.and.the.partisan.

Followers!Man, who is Hitler,plods in the city.

No orchardno chapelin whichfailuremay rally!

For that,Plod on!

Scores of houses—Rows of vegetables,in the bower,escalate the stellar war!

Vlad Moldovan (n. 9 noiembrie 1981) a absolvit Facultatea de Istorie ;i Filozofie a Univer-sit[\ii „Babe;-Bolyai”. A publicat volumul de poezie Blank (2008).


74

Unknown Faker

O fi poezia numai distrugere de sine –Au de la droguri ne-am buhăit drăguţo?

Urcă acum pe scară şi dă-mi viziuni<Urechelniţa înmuiată în găleatăunduieşteŞosetele umede legate cu elasticde picior

Cât de frig pentru că dimineaţase obişnuieşte – brumăCâinii se întind în parcare şiprind căldurăde la soare.Tot mai mult tolăniţi, nu s-ar feri în zilele astea de octombrie.

Am fost cu un băiat noi doi băieţiîn pădure, din nou,el vroia să facă pozeeu îl grăbeam, dar era miraculosşi îl grăbeam să nu o luăm razna. (pentru că era prea de totnu puteam să tolerez – exageratmonstru sublim – pe sub tălpi)

Incomprehensibil şideşirat – a stat aerul în jur

Ci eu din ce în ce mai convinscă dacă ai puţin bun simţnu poţi scrie.Nu. Ceea ce este nu cere cuvintesă moară cine o facefără să ştie că minte.

Văd musca liliachie pe momentpe taburet.Melodia asta Unknown de pe un mix obscurnu o voi găsi niciodatăcu propriile mele forţe.

Apoi numai pregătire/stofă/nutreţdoar mila celui biruitîn mărăcinideparte de cărările de inox.Tu stai în hârdău şi-ngheaţăşi plăteşte de o mie de ori cui i-ai greşit drăguţo.

Unknown faker

Is poetry mere self-destruction—Or is it from the drugsthat we’re puffy,dear?

Climb now the ladder and give me visions<e earwig soaked in the bucketundulatese wet socks tied with a rubber bandto the ankle

How cold because in the morningfrost is customaryDogs flop in the parking lot andcatch the warmthfrom the sun.Sprawled ever comfier, they won’tmove out of the way these October days.

I went with this other boyus guysin the woods, again,he wanted to take picturesI rushed him, but it was miraculousand I rushed him so we wouldn’t go off the rails.(cause it was too muchI couldn’t tolerate— the exaggeratedsublime monster— under our soles)

Incomprehensible andunwound— the air itself stood still

And I, ever more convincedthat even with a little common senseone cannot write.No. What is needs nowordslet him who does itdie not knowing that he lies.

I see the lilac fly for the momenton the stool.is tune Unknown offan obscure mixI’ll never find itby my own strength alone.

en just preparation/fabric/fodderjust the pity for the one defeatedin the briersfar from the inox paths.You stay there in the tub and you freezeand you paya thousand timesthose you’ve wrongeddear.

PoetrY Poesis interna\ionalmartie 2012

75

A venit zăpada

Noroc că e sâmbătăcând nu-i citim pe morţi pe viişi cerul e cât pământul.

am făcut o cartecu lenindar nu pot vorbi despre asta

(deschide uşa închide-o la loc)a venit zăpada pe balustradăe mică şi o ating.

Noroc că vreo doi oamenitoarnă pietriş ieri au făcut o groapă.se uitau la groapăasta ierişi acum toarnă din găleţile umplu din movilă şi apoi le toarnădrept pe stradă

e frig nemărginit am spus Ce este viaţa?şi spirit? şi materie?

a venit zăpadanu te liniştică îţi frângi gâtul!

Snow has come

Fortunately it’s Saturdaywhen we don’t read the living and the deadand the sky’s as large as the earth.

I made a bookabout leninbut I can’t talk about that

(open the door close it right back)snow has come onthe railingit’s small and I touch it.

Fortunately a couple of menare pouring gravel yesterday they dug a hole.they looked at the holethis was yesterdayand now they pour bucketfulsfill them from the heap and then pour themright on the street

it’s boundless cold I said What is life? spirit? and matter?snow has comedo not be appeasedyou’ll break your neck!

Translated by Rareș Moldovan

76

Brian Henry is the author of seven books of poetry, most recently Lessness (AhsahtaPress, 2011). His translation of the Slovenian poet Tomaž Šalamun’s Woods and Chalicesappeared from Harcourt in 2008, and his translation of Aleš Šteger’s The Book of Thingsappeared from BOA Editions in 2010 and won the 2011 Best Translated Book Award forPoetry. He has received numerous awards for his work, including fellowships from theNEA, the Howard Foundation, and the Slovenian Academy of Arts and Sciences.

Brian Henry este un poet, traduc[tor ;i editor american care a debutat `n 2000 cuvolumul Astronaut. Au urmat alte c[r\i, printre care American Incident (2002), Graft(2003) ;i Quarantine / Carantin[ (2006, 2009). Traduc[tor `n limba englez[ al lui TomažŠalamun ;i Aleš Šteger.

Brian Henry


77

Quarantine

By the time the sun touched the grass beneath my back where I laybeside my wife and son who seemedto be breathing a fog of breathI thought hung above each mouthI knew I had died and was deadthough thinking through where I wasas if the thinking could bring me where death is not an isinstead of where I found myselfwatching my wife and son withoutseeing them beside me on the groundbut knowing they were therebreathing as I was the air abovethe mouths there and perhaps thinking as I was thinking to keep myself here where I could not be dead could not be dead could not be anything but alive and tracking the sun coming over the treeseven though the moon had not movedand my wife my son and I were growinginto the grass beneath us and the moondoes not care about the bodies therein that field on the earth at dawnthe moon cannot see and if the moon could see it still would not care

Quarantine / 2

An attempt at truth when truth is what is most difficult to hold down the three bodies in the grassstable there as they we lose composition and become an else a handful of elses in a field beneath the moon as it is replacedby the sun now risen above the treesand starving the grass of dewthe sun showing three bodies therea dog stepping from the trees

Quarantine / 3

A dog from the trees a familiar image if not for the anglethe dog now at my feet I see itfrom where I lie wonder if it will bitefrom fear from hunger angerhunger having nothing to do with emotionthough it too is a feelingand wonder if I will be eaten dead and dead will I feel the teethtake pieces of me what was meaway pieces of my wife and sonand what will remain will anythingremain for the moon not to seewhen it reveals its blue scrapesto those watching it from here

Carantină

Până când soarele atingea iarbade sub spatele meu unde zăceamlângă soţia mea şi fiul meu care păreausă respire o pâclă de respiraţiemi se părea că pluteşte peste fiecare gurăştiam că murisem şi eram mortdeşi mă gândeam întruna unde eramde parcă gânditul putea să mă ducăunde moartea nu este un esteîn loc de acolo unde mă găseamuitându-mă la soţia şi fiul meu fărăsă-i văd lângă mine pe pământdar ştiind că erau acolorespirând ca mine aerul de deasupragurilor de acolo şi poate gândindu-secum mă gândeam şi eu să mă ţin aiciunde nu puteam fi mort nu puteam fi mort nu puteam fi altfel decât viuşi să urmăresc soarele venind peste copacideşi luna nu se clintiseiar soţia şi fiul meu creşteam în iarba de sub noi şi lunanu se sinchiseşte de trupurile de acolodin câmpia aia de pe pământ în zoriluna nu poate vedea şi dacăluna ar putea să vadă nu s-ar sinchisi

Carantină / 2

Străduinţa spre adevăr când adevărul e tot ce poate fi mai greu de prinscele trei trupuri în iarbăstabile acolo în vreme ce ele noi îşi pierd compoziţiaşi devin un altceva un pumn de altcevauriîntr-o câmpie sub lună pe când e înlocuităde soarele acum ridicat desupra copacilorşi lipsind iarba lihnită de rouăsoarele arătând trei trupuri acoloun câine coborând din copaci

Carantină / 3

Un câine din copaci o imagină familiară de n-ar fi unghiulcâinele acum la picioarele mele îl vădde unde zac mă întreb dacă va muşcade frică de foame de furiefoamea neavând nimic de-a face cu emoţiadeşi e şi ea un sentimentşi mă întreb dacă o să fiu mâncat mort şi mort o să simt colţiirupând bucăţi din mine din ce era minedeparte bucăţi din soţia şi fiul meuşi ce va rămâne oare ce va rămâne să nu vadă lunacând îşi arată cicatricile albastrecelor care o privesc de aici

PoetrYPoesis interna\ional martie 2012

78

but when the dog touches its mouth to me it tugs at a boot pulls it offand steps into the trees at the other side

Quarantine / 4

We had been pulled from the treesat the other side by the feetby men in charge of clearingthe town of the sick the dyingthe dead dead we were clearedI remember my son died firstmy wife three days aerI was relieved to hear him stop screaming whenever he screamed I felt like screaming my wife only cried she blamed me for she blamed me for everythingI had brought it into our houseI was the cause for his death for hersshe never mentioned minethough I was as close to death as she

Quarantine / 5

As close to death as she I asked her how she felt if she was happy nowat last knowing she had been rightif being right brought joy if it was in itself a virtue if rightness could be a source of joy without knowing one were rightI know I was smiling as I spokeas I myself was dying and she said nothingI could hear she said something but I could not hear the wordsand I screamed I screamed as my sonhad screamed not at her but for my sonand then of course she diednot in her sleep but with her eyes open

Quarantine / 6

My wife died with her eyes openbut her eyes were not on mewhen she died I was not there when she died

însă când câinele îşi atinge gurade mine trage de o cizmă o scoateşi coboară în copacii din cealaltă parte

Carantină / 4

Am fost traşi din copacii din cealaltă parte de picioarede oameni puşi să cureţeoraşul de bolnavi de muribunzi de morţi morţi eram curăţaţiîmi aduc aminte fiul meu a murit primulsoţia mea trei zile după aiaa fost o uşurare să-l aud oprindu-sedin urlat oricând urlaîmi venea şi mie să urlu soţia meadoar plângea dădea vina pe mine pentrudădea vina pe mine pentru tot ce adusesem în casăeu eram cauza morţii lui a ei nu pomenea niciodată de a meadeşi eram la fel de aproape de moarte ca şi ea

Carantină / 5

La fel de aproape de moarte ca şi ea am întrebat-ocum se simţea dacă era fericită acumştiind în cele din urmă că avusese dreptatedacă să ai dreptate îţi aduce bucurie dacăera în sine o virtutedacă îndreptăţirea putea fi sursă de bucuriefără ca cineva să ştie că are dreptateştiu că zâmbeam în vreme ce vorbeamîn vreme ce muream şi eu iar ea nu spunea nimicputeam auzi că spunea cevadar nu puteam auzi cuvinteleşi am urlat am urlat cum fiul meuurlase nu la ea ci pentru fiul meu şi apoi fireşte ea a muritnu în somn dar cu ochii deschişi

Carantină / 6

Soţia mea a murit cu ochii deschişidar ochii ei nu priveau spre minecând a murit eu nu eram acolocând a murit

Traducere în limba română de Radu Vancu

79

Altfel despre iubirea de \ar[

S entimentul patriotic la scriitorii români a avuto evoluţie sinuoasă în totuşi scurta istorie a li-

teraturii de la noi. Dacă în secolul XIX intenţiile erau dintrecele mai curate, poeziile avînd rolul lor în deşteptarea naţio-nală, în secolul XX literatura despre Ţară (căreia i s-a adău-gat pe poziţii egale Partidul) a devenit o afacere bine plătită.Mai mult decît interesantă, ideea lui Daniel-Silvian Petre(fost solist la Survolaj, trupă de rock din Timişoara care fă-cea senzaţie la începutul anilor ’90 şi care a dispărut la felde brusc cum apăruse) de a edita o culegere de poezii pa-triotice, atipică pentru aceste vremuri (Mai am un singurdoors, Ed. Blumenthal, 2011). Pentru că poezie patrioticăs-a scris în cantităţi industriale în perioada comunistă.Poeţi mai talentaţi şi mai puţin talentaţi au umplut păduride hîrtie cu versuri dedicate patriei şi partidului. O sintezăa acelor vremuri a făcut Eugen Negrici cu Poezia unei religiipolitice. Patru decenii de agitaţie şi propagandă, EdituraPro, 1995. Întrebarea care se pune este cum percepem astăzipatriotismul? Se mai poate cînta ţara în 2011? Mai avem oţară pe care s-o cîntăm? Sau la care să ne întoarcem? „plecpe pământurile / patriei mele / acolo toţi îşi trăiesc bucuria/ de a nu cunoaşte / bucuria de a pierde / de-a nu fi călcatde-o / maşină de-a creşte / copii nefericiţi de a / mânca şia nu borî / niciodată” (Alexandru Vakulovski, Patrie am-putată). Mai avem mîndria de a fi români? „mai mult omdecât român mai mult pământean / decât om şi, încă, maimult viu decât pă- / mântean (…)” (Răzvan Ţupa, Corpuriromâneşti).

Şerban Axinte vorbeşte în prefaţă despre o Românierecompusă din fragmente. Instantanee, impresii, amintiricare ne alcătuiesc identitatea< „în căutarea banilor / ne am-intim de copilărie / cînd ne-mpingeam pe sub roţile dri-curilor / ca să culegem monezile mici / cu care rudele /plăteau răposaţilor / fiecare pornire” (Robert Şerban, Încăutarea banilor). „voi sta călare pe lupoaica mamă / săp-tămâni întregi vom colinda / împreună oraşul pe străzilevoastre / şi n-am să vă vorbesc decât despre / puşcării de-spre fiii voştri infractori / şi despre ură” (Moni Stănilă, Pen-tru că sunt eroul local). „Patria mea e ca o dulceaţă pemîini / cu toţii ne murdărim de ea / dăm şi pe haine /devine lipicioasă / pînă la taine” (Mihail Gălăţanu, Patriamea e ca o dulceaţă pe mîini). Este o patrie făcută dinfărîme (ca jurnalul lui Eugen Ionescu), se regăseşte în lu-crurile mici, în gesturile de fiecare zi, care sunt ale noastre,oricît de mult le-am renega. Dar dincolo de amintiri esteşi aşteptarea, speranţa că lucrurile se vor îndrepta< „Viaţae nouă când stai şi aştepţi, e nouă-nouă, cu adevărat,/ şistai şi aştepţi, şi crezi că ţi se cuvine ceva, / şi chiar, într-ozi viaţa e cum nu se poate mai nouă / şi plină” (CosminPerţa, Bocet).

Referirile la istoria recentă sau revolta la starea actualăde lucruri vorbesc despre o Românie care nenemulţumeşte pe toţi< „După atâţia ani în slujba patrieicanalul a / îmbătrânit şi el, împreună, de când ne /cunoaştem mai bine ne întoarcem / în fiecare seară acasă/ la femeie şi la copii / cu pâine / şi cu buzele pline de sare”(Anca Mizumschi, Canalul Dunăre – Marea Neagră),„iubesc democraţia românească – mireasă fugită / cu darula doua zi după nuntă căsătoria nici nu s-a / consumat spununii pînditori pe la geamuri / microfoane cearceaful arătatmulţimii a fost mînjit cu / suc de roşii (…)” (Costel Stancu,Democraţia, mon amour!), „aveam patria la mine într-obombă cu ceas / o priveam ca un câine (care simte ceva)şi-mi venea să schelălăi / - atât a mai rămas un minut / oarecât mai era necesar ca să facem curat?” (Diana Corcan,Trebuia o igienizare secretă).

Pregnantă este şi disoluţia prezentului, dureros chiar şifără comparaţia cu trecutul< „Frumos ca un saurian car-nivor intrat în putrefacţie, / Sibiul arată cerului coastelegotice pline de praf şi pulbere. / Puterea lui s-a dus. / Sân-gele nu mai scaldă venele întortocheate ca nişte uliţe ger-manice. / Inima nu mai răpăie ca o tobă anunţând ospeţesau execuţii. Carnea / aţoasă şi fermă s-a făcut moloz.”(Radu Vancu, Oraşul şi viermii), „eu sunt copilaşul oraşu-lui / şi în fiecare duminică mă rog cu geamul maşinii de-schis şi / parbrizul spălat / cu venele proeminente ca să vezişi tu / că acvariul s-a murdărit şi sângele trebuie schimbat”(Aida Hancer, Eu sunt copilaşul oraşului Bucureşti). Ţărileromâne văzute cu ochii străinilor ar fi putut să se intitulezegeneric grupajul de poeme ale lui Gabriel H. Decuble< „unneamţ de la oficiul de marşalizare mă-ntreabă / ia-mispune nu ţi-e ruşine că te-ai născut în / românia nu crezică-i urît să te dai la fund / cum face poporul tău boicotîndistoria să te / faci că plouă cînd e clar că te-ai născut între/ fecalele vinei şi urina ruşinii (…)” (goiul ales).

Nu ştiu cum se face, dar aproape de fiecare dată cîndiau cartea s-o mai răsfoiesc, mi se deschide la poezia Artafugii de acasă, a lui Daniel-Silvian Petre< „Adevărul e căsuntem toţi nişte eroi / necunoscuţi / atît de necunoscuţică nici noi / nu mai ştim cine sîntem / Ne cărămmormintele-n spinare / şi tragem cu ochiu’ / la crucea dela cap / să ne-amintim cum ne cheamă”. Şi ne întoarcemde unde am plecat. Şi mai plecăm o dată, poate pentru tot-deauna< „toţi profesorii de limba şi literatura română dinţara noastră / s-au cărat la lucru în străinătate / AngliaSpania Germania, da’ merge şi Israel, oriunde.” (MihailVakulovski, A?). Uşile se închid rînd pe rînd şi rămîn un-deva în urmă. Patriotismul se manifestă mai bine de la dis-tanţă. Chiar dacă „Pe cealaltă planetă, eu şi bărbaţii meisuntem doar nişte străini” (Lavinia Bălulescu, Prima meateleportare).

Florin Hălălău

80

Ion Buzu (n. 1990, Ratuș, raionul Criuleni) este unul dintre cei mai talentați scriitoritineri din Chișinău și face parte din grupul Noii Barbari coordonat de Dumitru Crudu.Sper să rămână ceea ce este astăzi, atât în poezie, cât și în proză< un autor mereusurprinzător, gata să ne dea peste cap toate așteptările.

(Claudiu Komartin)

ion Buzu

45 de secunde

E ra aproape de 12 noaptea şi Max se treziatunci cînd intrase fratele său în cameră. La

TV rula un film, Max credea că este de Tarkovski, se hotărîsă-l vadă, însă adormi.

Atunci, Max îşi luă graffiti-ul din ascunzătoarea sa, ieşiîn afara curţii şi porni să vadă ce-i reuşeşte. O luase spre satulvecin şi se hotărî să scrie cu un stencil pe un stîlp fraza „oa-menii normali mă sperie”. Zgîlţîi flaconul cu spray verdefăcînd mult zgomot. Max privea nervos în toate părţile veri-ficînd dacă nu e nimeni în preajmă. Cînd vedea farurilemaşinilor ascundea flaconul sub geacă şi mergea liniştit, apoicînd acestea se îndepărtau, scotea flaconul şi-l zgălţîi din nou.În interiorul flaconului este o bilă care, lovindu-se de pereţiispray-ului face mult zgomot, iar noaptea, acesta e de 3 orimai accentuat, plus cîinii care sunt foarte atenţi şi latră în lanţde îndată ce aud un zgomot suspicios, ca acela al unui flaconcu vopsea verde zgîlţîindu-se, fiind pe cale să scrie fraza „oa-menii normali mă sperie”

Treaba cu această frază, cu graffiti-ul şi cu scrisul pe timpde noapte, fără a fi prins de nimeni începuse în ianuarie, cîndMax a decis< gata! pînă aici i-a fost sistemului şi mediocrităţiigenerale pe care o instaurează acesta. E timpul ca şi alţii săguste din iluminarea interzisă, ca şi alţii să trecă dincolo, din-colo de suferinţa vieţii cotidiene, dincolo de propriile limite,dincolo de barierele mintale impuse şi sedimentate, din-colo...

Max numea ceea ce făcea el „terorism poetic” despre carecitise de la Hakim Bey. Ştia de poliţistul din cap care e înfiecare. Dar uneori, Max reuşea să scape de sub controlulacestui poliţist şi în acele momente se simţea puternic şiliber. De parcă putea face absolut orice. De parcă lumea nuera nimic altceva pentru el decît un loc de joacă. De parcăîn timpul nopţii satul lui Max se transforma într-un atelierpersonal în care acesta îşi făcea arta sa subversivă. De aici şiideea de a le face cunoscută şi altora libertatea aceasta, daravea o şansă doar dacă acţiona ca un infractor, din umbră;o mînă ce scrie o frază pe zid şi se retrage. Hakim Bey scriacă terorismul poetic trebuie să fie o artă brutală, interzisă şi,

chiar ilegală> persoana care îl experimentează nu trebuie să-şi dea seama, cel puţin nu deodată, că ceea ce a văzut a fostartă.

Înainte ca Max să scrie cu stencilul, făcut de prietenulsău Ion, care practica terorism poetic alături de Max, cu osăptămînă în urmă, Max a scris cu acelaşi graffiti, după oploaie, cîteva fraze, repartizate pe tot satul. „Eşti sclavul uneilumi care nu apreciază nimic”, „Eşti o mască!”, „Care suntdorinţele tale adevărate?”, „Lanţurile legii au fost rupte!”,„Satul ăsta este al nostru”, „HAOS”... şi simţea cum cineva vafi un altul după ce va vedea cele scrise.

Înainte de asta, Max începea să creadă că ceilalţi au înţe-les că este un străin, că deja sunt pe urmele lui şi încearcăsă-l demascheze, să-l dezgolească în faţa umanităţii. A simţitfrica atunci cînd în timp ce lipea o foaie cu fraza „oameniinormali mă sperie” un bărbat îl văzuse. A privit la frazăstrîmbînd din gură şi l-a întrebat ce înseamnă toată treabaasta, de ce a lipit foaia aceea şi ce sens are fraza de pe ea. Îlîntreba din ce sectă face parte. Max i-a spus că e o lucrarepractică la psihologie, studiază reacţiile oamenilor la vedereaa ceva anormal. Individul a întrebat cum îl cheamă, undetrăieşte, cine îi sunt părinţii. Max i-a răspuns că-l cheam An-drei Guzun şi e din Logăneşti. Şi-a amintit de ce spuneaHakim Bey despre identitatea celui care face terorism poetic,trebuie să fie falsă. Teroristul poetic există doar în mo-mentele în care iese din umbră să lipească fraza, acele 45 desecunde cît durează procesul, în restul timpului el nu există.Bărbatul a dat din umeri şi a mers mai departe. Lui Max îitremurau mîinile, scăpase de data asta, nici nu avea psiholo-gia ca obiect de studiu, dar a fost o diversiune reuşită. Deatunci a înţeles că în curînd va fi prins. Cei de la şcoalăbănuiau cîte ceva. Şi Max se simţea că deja a fost judecat şicondamnat la un gen de moarte psihică pentru că este unstrăin, procesul a avut loc în absenţa sa. Se simţea ca în ro-manul lui Kaa, iar execuţia era doar o problemă de timp.O condamnare despre care i se amintea în fiecare moment.Înţelegea că devenise celălalt, devenise „ameninţarea” lor şiurma să fie capturat, dar totuşi nu renunţa să facă ceea ce


81

facea...Cu cîteva nopţi înainte, Max a văzut Fight Club. În timp

ce hoinărea noaptea cu o cană de cafea în mînă, explorîndnoi spaţii unde ar lipi fraze, se gîndea cum ar fi dacă şi alţiiar face terorism poetic. Dacă le-ar spune prietenilor săi de-spre chestia asta, să faci ceva cu scopul de a şoca. Să lepovestească despre senzaţia puternică şi reală de libertate pecare o poţi avea cînd faci acest lucru. Îşi imagina cum seadunau noaptea vreo şapte băieţi, toţi cu foi, clei, graffiti.Cum scriau cu pietre fraze în mijlocul strazii. Ori lipeaucópii printate color ale picturilor lui Salvador Dali, sau Pi-casso, sau James Koehline, ori Duchamp. Aşa cum în filmrecruţii în armata lui Tyler Durden se adunau să-şi facătema pe acasă, exact aşa se vor aduna Max cu tipii pe care îiva iniţia în terorism poetic. Vor bea cafea împreună, se vorplimba prin pădure, explorînd noi teritorii ai atelierului.Apoi vor merge toţi înapoi acasă, se vor întinde în aşternutînainte ca părinţii să se trezească. Iar dimineaţa se vor prefacecu toţii că au dormit în acea noapte, vor da din umeri cîndvor vedea o frază nouă scrisă. Ca într-un film pe care Max lavăzut la TV, despre un tînăr aruncat într-o celulă dintr-o în-chisoare sărăcăcioasă din Texas. Erau doar două sau trei celulede tot. Iar gardianul dormea noaptea. Ba încă lipseau cîtevadin gratiile de la geam. Astfel încît, cînd paznicul adormea,tînărul se strecura printre gratii şi ieşea în oraş. Se plimba.Intra într-un bar să bea o bere. Se uita la meci. Iar spredimineaţă revenea în celulă. Şi făcea chestia asta aproape înfiecare noapte. Nu fugea cu totul. A stat închis o lună is-păşindu-şi pedeapsa. Dar de fapt, numai se prefăcea că a fostînchis în tot acest timp. În fine, ideea lui Max era să înţeleagăşi să simtă, fiecare din cei care practică terorism poetic, căregulile, limitările şi convenţiile acestei lumi nu sunt atît dereale, că se pot strecura noaptea printre ele făcînd absolutorice, atît timp cît gardianul crede că dormi, cum orice omnormal ar trebui să facă. Ba chiar mai mult, Max visa să facăo grupare, o comunitate ca Project Mayhem din Fight Club,în care fiecare membru să înveţe să se strecoare printre gratiiîn timp ce gardianul trage la aghioasă. Să înveţe că ade-văratul gardian e în mintea fiecăruia.

Cu o săptămînă înainte de asta, Max scrise cu creta peuşa unei alimentare „Haosul nu a murit niciodată!”

Înainte de asta Max văzuse filmul Basquiat în care acestascria cu spray fraze< „Ca un ignorant în haine de duminică”,„Pluşul e sigur – gîndi el” şi picta pe copaci şi stîlpi şi dormeaîn parc, într-o cutie de carton> Max spuse ce fain ar fi dacăşi el ar scrie frazele, nu doar le-ar lipi.

Înainte de asta Max punea poeme de adi urmanov prinporţile oamenilor şi cutiile lor poştale sperînd să le ofere căl-dura de care au nevoie. Îşi imagina că atunci cînd va găsi po-emul în plic, tipul va fi atît de şocat că cineva a avut grijă să-ipună un poem în cutie, unul cald şi calm, încît va crede cătextul este chiar pentru el şi despre el.

Max considera că unica artă vie este ceea ce face el, încer-cările de a dărui o idee sau emoţie printr-o acţiune directă,fără editură sau galerie sau sală de concert. Arta lui va trebuisă se intersecteze cu viaţa cotidiană. Spaţiul lui de lucru estezidurile, gardurile, pereţii autobuzelor, a veceurilor, manualeleşcolare, scaunele şi băncile din clase. Lucrurile cu care intrăîn contact oamenii aproape zilnic. Dar acţiunea pe care o faceun terorist poetic terorist trebuie să aibă efectul unui jaf, săprovoace un sentiment de insecuritate în mintea celui careexperimentează aşa ceva, insecuritatea că anumite idei saureguli pe care le ştiau dintotdeauna, deodată încep să nu maifie adevărate. Insecuritatea provocată de apariţia frazelor şi

altor fenomene, că lumea nu funcţionează aşa cum ar trebui,cum au fost învăţaţi că ar trebui. Senzaţia asta va putea fiprovocată numai cînd arta va purta masca infracţiunii.

Înainte de asta, Max vorbea cu cîţiva cunoscuţi, iar ei îispuneau că nişte sectanţi au pus stăpînire pe satul lor. Darsunt parcă ceva mai nou, nu martorii lui Iehova ori baptişti.Aşa ceva nu au mai văzut. Dar oricum, e timpul să-i pîn-dească noaptea şi să-i captureze odată şi odată, nu poate con-tinua această dezordine. Că s-au săturat să vadă nebuniiscrise pe stîlpuri şi pereţi, mai ales să nu ştie cine e cel carele scrie, măcar să-şi lase iniţialele.

Max le spunea să încerce să interpreteze ce sens ar aveafrazele astea.

„Nu, nu, care fraze, păi gîndeşte-te şi singur, ce om sănă-tos la cap ar scrie oamenii normali mă sperie!. Ăştia suntsectanţi din satele vecine, noapte vin şi îşi fac de cap cu reli-gia lor. Trebuie să ne punem la pîndă odată, să-i găbjim deouă taman cînd vor să-şi scrie versetele, să le băgăm pe gîtfoile pe care le-au încleiat şi să le fărmăm capurile. Nu, căaltfel nu se poate. Mă îndrept într-o dimineaţă spre staţia deautobuze şi hop! văd o foaie prinsă de un copac, scrie pe ea<băi, eu chiar aş vrea să te ajut!, mai încolo văd altă hîrtie pecare scrie< nicio şansă să scapi! Să-i prindem odată şi odată,să le arătăm ce înseamnă să nu ai nicio şansă să scapi.”

„Bine, dar să mă anunţaţi şi pe mine cînd vreţi să ieşiţila pîndă. Că vreau şi eu să-i văd pe sectanţii ceia, poate îicunosc.”- îi spunea Max zîmbind. Se gîndea că dacă aflănopţile în care va fi pîndit, va şti că nu trebuie să iasă în acelenopţi.

Stîrnea probleme în mod serios. Deja poveştile cusectanţii le auzeam tot mai des. Max chiar se simţea că aveaasupra satului puterea unei secte întregi.

Înainte de asta Max lăsa poeme şi fraze pe la colţuri, subpietre, atent, fără a-l vedea nimeni, uitîndu-se într-o parteşi-n alta, ascunzîndu-se apoi în umbră.

Înainte cu o zi, el tot se ţinea din urma unei colege declasă repetîndu-i că urmează să i se întîmple ceva. Săprimească un dar cu totul neaşteptat. Max îi spunea că ştiedespre ce e vorba, dar nu are voie să-i spună, va trebui săaştepte. În textul lui Hakim Bey scria că senzaţia de entuzi-asm poate fi provocată convingînd pe cineva că va moştenio avere de care nu era la curent că o are, în modul acesta,persoana convinsă va fi motivată de un entuziasmulmoştenirii să găsească căi mai intense de a trăi. De aceea,Max îi repetă patru zile la rînd că în curînd va primimoştenirea despre care i-a zis. Dar pe urmă colega respectivănu-l mai lua în serios.

Înainte de asta, Max împreună cu Ion, lipise zeci destickere, mici foi cu poeme şi fraze prin autobuze, mi-crobuze, orice mijloc de transport în care urcau. Răspîndeauciuma lor ciudată prin toate satele, lăsînd inscripţii prin mi-crobuse. Odată cînd au coborît din autobuzul cu rutaChişinău-Orhei, Ion a lipit din grabă un sticker pe piciorulunui pasager, exact după asta uşa s-a închis şi autobuzul apornit, fără ca pasagerul să reuşească să-şi dea seama ce s-aîntîmplat.

Înainte de asta Max tipărise zeci de foi şi stickere cufraze, cumpărase 5 sticluţe cu clei, 2 lipiciuri mari şi înfiecare săptămînă ieşea pe la vreo 11 noaptea să facă terorismpoetic. Le-a propus oamenilor un nou joc, alternativ sobri-etăţii vieţii cotidiene la care erau supuşi... Noaptea, Maxsimţea că avea acea putere, puterea de a fugi, de a evada pen-tru cîteva momente, puterea de a-i ajuta şi pe alţii să evadeze.Noaptea nu avea nici o frică, era altcineva, reuşea să realizeze


82

lucrul sălbatic pe care alţii îl antrenase să-i fie frică să-l facă. Înainte de asta Max dorea să-i elibereze, era furios cînd

i s-au rupt primele fraze i s-au sfîşiat, atunci el promise căva continua să lipească fraze atît timp cînd încă vor fi toţiorbi. Spera că poate cineva va sta mult timp în faţa foii lipitepe stîlp, ca un animal lovit în cap, cineva căruia i s-au activatimpulsuri nervoase în lanţ, făcînd să i se contracte pupilele,iar muşchii pleoapelor să se contracte deschizînd ochii larg,fiind şocat de ceea ce ar putea fi el însuşi, apoi să se aşezepuţin, tipul fiind parcă paralizat, înţelegînd că încă nu ecomplet sufocat. Îşi imagina că oamenii stăteau cu urechilelipite de zid, căutînd o crăpătură, căutînd pe cineva în afaralui, Max dorea să le arate că este cineva dincolo de zid.

Modul cum făcea asta era foarte mişto. Avea dou[ locuriunde lipea foile cu fraze. Îşi găsea un loc mai întunecat undemînjea foile cu clei, verifica dacă nu e nimeni prin preajmăşi ieşi cu foaia, aşa că timp de 45 de secunde trebuia să o li-pească, dacă nu dorea să fie capturat. 45 de secunde, atîtdura evadarea sa, timpul în care poliţistul din cap scăpa con-trolul ducîndu-se la veceu ori scărpinîndu-se la fund sauorice alte chestii pe care le fac poliţiştii din capul nostru.Apoi fugea, se retrăgea într-un teritoriu neutru, undeva undeera întuneric. Cel mai mult îl enervau maşinile care treceaudes. Trebuia să întrerupă procedura ori de cîte ori trecea omaşină, dintr-un terorist poetic se transforma brusc într-untrecător apatic al orei 23<20, care în acel moment simţea căaparţine doar străzii.

Apoi venise perioada campaniei electorale pentrualegerile locale. Printre candidaţi la consiliul local era şifratele lui Max. În locul afişelor cu poliţistul din cap ce tre-buie împuşcat, apăreau îndemnurile de a vota pe cutare saucutare candidat la primar. Max dorea să scrie< „nu votaţi penimeni căci toţi sunt nişte cărămizi în zid!” sau „oricebuletin de vot e o cărămidă cu care îţi clădeşti propria în-chisoare!” Dar nu a lipit frazele astea deoarece şi fratele săucandida, chiar dacă numai pentru un loc în consiliul local.

Peste o săptămînă a apărut o frază scrisă cu vopsea al-bastră, care nu semăna deloc a graffiti< „femeia care a vîndutcasa va vinde primăria”. Era despre un candidat la postul deprimar. Zvonurile erau că fraza asta a scris-o cel care a scrischestiile despre poliţistul din cap. Chiar dacă enunţul despreprimărie conţinea greşeli, toţi dădeau vina pe „noii sectanţi”.Era o diversiune perfectă pentru adevăraţii făptaşi.

Într-una din nopţi, în timp ce lipea un stencil cu „oa-menii normali mă sperie”, trecuse mai mult de 45 de se-cunde. Ideea era că existau cîţiva ce-l bănuiau pe Max cafiind „acela” care făcea toată dezordinea aici. În timp cemerse cu graffiti-ul sub haină, se opri o maşină şi un cunos-cut coborî din ea. Îl întreabă ce face noaptea tîrziu şi îi de-scoperise spray-ul. Bătăile inimii lui Max îşi dublaunumărul. Atunci îi spuse enervat< „băi, parcă te-am întrebatdacă nu cumva eşti tu acela´, şi ai spus că nu”. Atunci se maiopri o maşină, era un tip gras împreună cu alţii ce ţineau înmînă cîte o sticlă cu bere de 2L. Omul gras înjura, se făcearoşu de furie şi de bucurie în acelaşi timp, scuipa şi înjura.Lovea cu pumnul în gard la cîţiva centimetri de capul luiMax.

Suna la toţi prietenii săi< „veniţi că l-am prins... îl ştiţi peacela care scria pe stîlpuri la tine în cap este un poliţist –ucide-l!, veniţi că nu o să vă vină să credeţi cine este, unprăpădit de copil, hai mai repede că amuş îl punem la supt.Da, da, îl păstrăm şi pentru voi”. Şi tot mai veneau maşini,nu, nici una nu trecea pe alături, toate se opreau să-l vadăpe ·acela şi toţi urlau la Max, înjurîndu-l. „Băi, uite-te la tine,

eşti un mucos şi te crezi cine ştie ce”. „Da’ ia spune, ceînseamnă oamenii normali mă sperie?” Max încerca să le ex-plice că mesajul este de a trece dincolo de limita normalităţiişi de a experimenta chestii pe care această limită ni le interz-ice. Să treacă dincolo de represiunea cotidiană. „Care repre-siune cotidiană, cei cu tine băi, din ce sectă faci parte?”. „Dinsecta libertăţii” – răspunse Max ţinînd pumnul drept încor-dat.

Maşinile se tot opreau. Erau vreo zece în total. „Băi labagiule, tu înţelegi că ţi-ai dat drumul peste tot în

satul nostru? Ce-ai făcut tu amu este ca şi cum te-ai mastur-bat peste tot satul.”

„Nu, eu nu am scris pe vreo poartă sau gardul cuiva, nuam murdărit nici o proprietate privată”- ripostă Max.

„Închide-ţi pliscul javră! Închide!”- urlă tipul gras şi mailovi odată în gard la 5 centimetri de capul lui Max

„Dar fratele tău ştie? Eu dacă aş fi în locul lui, te-aş legade un par, şi pînă nu-ţi mai poţi ridica mîinile, nu m-aş opride lovit”.

Tipul gras urla „nu, eu mă duc la el acasă şi-i scriu pepoartă vreo 30 de fraze de acestea”. Apoi îl stropi pe Max cubere spunind „te-am lăsa fără dinţi acum, dar am băut bereşi nu vrem s-o risipim degeaba”. „Uite măi la dînsul cu ce eîmbrăcat, el n-are ce mînca şi se ocupă cu huliganism deacesta sectant. Ce fel de om este aista?” Treaba era că lui Maxîi plăcea să umble în ciupici pe stradă, iar haina îi era mur-dară de verdele spray-ului. Maşinile tot veneau, nu se maiopreau, strigătele şi înjurăturile continuau, tot mai violenteîncît Max ameţi şi se prăbuşi la pămînt. Credea că-l vor lăsaîn pace dacă leşinase. Dar ei îl ridicau şi rîdeau „uite, fratelesău l-a îmbătat şi l-a trimis să scrie pe stîlpi”. Se simţi deparcă era pe plutonul de execuţie, doar că execuţia dura 2ore, nici un fel de moarte uşoară. Împuşcăturile în creierulsău nu mai încetau. Brusc, uimit, se trezi cu gîndul că toţi setransformaseră în poliţişti, că le placea să-l interogheze şi să-l mutileze psihic pe cel capturat, cel care contesta ordineapublică. Însă iată că veni şi adevăratul poliţist, făcea partedin poli\ia rutieră şi patrula prin apropiere. De unde naibaaflase atît de repede! Dar la cîţi erau adunaţi în jurul lui Max,te-ai putea întreba mai bine cine nu aflase. Cu toţii doreausă vadă cine e acela. Poliţistul îi puse cîteva întrebări, îl fo-tografia, apoi fotografia flaconul cu spray, adună probe, în-cepu să scrie într-un carnet, îl ameninţă că îi intentează undosar penal. Îl întrebă ce clasă este, şi spuse că peste o zi, în-treaga clasa a zecea va afla cine este Max în realitate, că eleste o ruşine.

Apoi poliţistul se urcă în maşina sa şi o şterse.„Şi acum ce facem?”- striga grăsanul cu sticla de bere în

mînă.„Am sunat la toţi pe care îi aveam înscrişi în lista din

telefonul meu mobil. Ce facem cu el?„Hai să-l lăsăm să plece acasă, e deja 3 noaptea.”„Nu, nu. Îl luăm şi mergem împreună la el acasă. Gata,

ştiu cum facem. Îi lipesc 40 de fraze şi foi cu oamenii nor-mali mă sperie pe poartă şi gardul casei lui, îl leg bine depoartă şi îi acopăr tot corpul cu oamenii normali mă sperieDa, da, asta o să meargă. Dimineaţa părinţii lui o să-l vadălegat de poartă, o să descopere cum arată în realitate copilulascultător pe care îl au. La fel şi fratele său, domnul consiliero să-şi cunoască şi el frăţiorul.”

Îl apucă pe Max de braţ şi-l aruncă în maşină. Apoi Max se trezi deodată în fotoliul său. Televizorul era

în funcţiune şi rula un film care se terminase. Se arăta listade roluri distribuite. Filmul nu era de Tarkovski.

83

Wisława Szymborska (2 iulie 1923 − 1 februarie 2012) s-a născut în vestul Poloniei înapropiere de Poznań. La vîrsta de opt ani s-a mutat, împreună cu familia, în Cracoviaunde a rămas pînă la sfîrşitul vieţii. A studiat filologie polonă la Universitatea Jagiellonădin Cracovia însă, după un an, a trecut pentru doar încă un an pe sociologie. Între 1953şi 1981 a lucrat în redacţia săptămînalului literar cracovian Życie Literackie (Viaţaliterară) în care a ţinut o rubrică de critică literară ce s-a concretizat în mai multe volumede eseuri apărute sub numele de Lektury nadobowiązkowe (Lecturi facultative). Apublicat puţin peste 350 de poeme răspîndite în douăsprezece plachete de versuri.Dlatego żyjemy (Pentru asta trăim), 1952, Pytania zadawane sobie (Întrebări adresatemie), 1954, Wołanie do Yeti (Chemare către Yeti), 1957, Sól (Sarea), 1962, Sto pociech (Osută de bucurii), 1967, Wszelki wypadek (Orice eventualitate), 1972, Wielka liczba (Marelenumăr), 1976, Ludzie na moście (Oameni pe pod), 1986, Koniec i początek (Sfîrşit şiînceput), 1993, Chwila (Clipa), 2002, Dwukropek (Două puncte), 2005, şi Tutaj (Aici),2009. De-a lungul vieţii, a cîştigat o sumedenie de premii, de la Premiul pentruLiteratură al Oraşului Cracovia (1954) şi Premiul Ministerului Polonez al Culturii (1963)la Premiul Goethe (1991), Premiul Herder (1995), Premiul PEN Clubului Polonez(1996), sau Premiul Nobel pentru Literatură (1996) pentru o poezie care, cu o precizieironică, permite contextului istoric şi biologic să iasă la lumină în fragmente de realitateumană, după cum şi-a argumentat decizia juriul de la Stockholm. Poemele i-au fosttraduse în peste 40 de limbi. Ultimele paisprezece poeme ale Szymborskăi vor fi publicateîn curînd de editura poloneză a5 într-un volum cu titlul Wystarczy (Ajunge).

Wisława Szymborska


84

Terrorysta, on patrzy

Bomba wybuchnie w barze trzynasta dwadzieścia. Teraz mamy dopiero trzynastą szesnaście. Niektórzy zdążą jeszcze wejść. Niektórzy wyjść.

Terrorysta już przeszedł na drugą stronę ulicy. Ta odległość go chroni od wszelkiego złego no i widok jak w kinie<

Kobieta w żółtej kurtce, ona wchodzi. Mężczyzna w ciemnych okularach, on wychodzi. Chłopaki w dżinsach, oni rozmawiają. Trzynasta siedemnaście i cztery sekundy. Ten niższy to ma szczęście i wsiada na skuter, a ten wyższy to wchodzi.

Trzynasta siedemnaście i czterdzieści sekund. Dziewczyna, ona idzie z zieloną wstążką we włosach. Tylko że ten autobus nagle ją zasłania. Trzynasta osiemnaście. Już nie ma dziewczyny. Czy była taka głupia i weszła, czy nie, to sie zobaczy, jak będą wynosić.

Trzynasta dziewiętnaście. Nikt jakoś nie wchodzi. Za to jeszcze wychodzi jeden gruby łysy. Ale tak, jakby szukał czegoś po kieszeniach i o trzynastej dwadzieścia bez dziesięciu sekund wraca po te swoje marne rękawiczki.

Jest trzynasta dwadzieścia. Czas, jak on się wlecze. Już chyba teraz. Jeszcze nie teraz. Tak, teraz. Bomba, ona wybucha.

Możliwości

Wolę kino.Wolę koty.Wolę dęby nad Wartą.Wolę Dickensa od Dostojewskiego.Wolę siebie lubiącą ludziniż siebie kochającą ludzkość.Wolę mieć w pogotowiu igłę z nitką.Wolę kolor zielony.Wolę nie twierdzić,że rozum jest wszystkiemu winien.Wolę wyjątki.Wolę wychodzić wcześniej.Wolę rozmawiać z lekarzami o czymś innym.Wolę stare ilustracje w prążki.Wolę śmieszność pisania wierszyod śmieszności ich niepisania.Wolę w miłości rocznice nieokrągłe,do obchodzenia co dzień.

Teroristul pîndeşte

Bomba va exploda în bar la unu şi douăzeci.Acum e doar unu şi şaisprezece minute.Unii încă mai au timp să intre,alţii au timp să iasă.

Teroristul e de partea cealaltă a străzii.Distanţa îl protejează de tot ce-i rău,şi e ca la cinematograf<

O femeie într-o jachetă galbenă intră.Un bărbat cu ochelari fumurii iese.Un grup de băieţi în blugi schimbă impresii.Unu, şaisprezece minute şi patru secunde.Cel scund e norocos, sare pe scuter şi pleacă.Cel înalt intră.

Unu, şaptesprezece minute şi patruzeci de secunde.O fată se plimbă cu o fundă verde fluturîndu-i prin păr.Un autobuz o acoperă.Unu şi optsprezece minute.Fata a dispărut.O fi fost atît de proastă încît să intre? Vom vedea cînd vor scoate cadavrele.

Unu şi nouăsprezece minute.Se pare că nimeni nu mai intră.Un grăsan chel părăseşte localul.Se scotoceşte prin buzunare.Mai sînt zece secunde pînă la şi douăzeci.Grăsanul se întoarce să-şi recupereze mănuşile.

E unu şi douăzeci.Cum se tîrăşte timpul.Acum e momentul.Nu, nu chiar acum.Ba da, acum.Bomba explodează.

Posibilităţi

Prefer cinematograful.Prefer pisicile.Prefer stejarii de pe Warta.Pe Dickens îl prefer lui Dostoievski.Prefer să iubesc oameniidecît să iubesc omenirea.Prefer să am alături ac şi aţă.Prefer culoarea verde.Prefer să nu afirmcă toate au o motivaţie.Prefer excepţiile.Prefer să plec mai devreme.Prefer să discut cu medicii despre altceva.Prefer ilustraţiile vechi.Prefer ridicolul scrierii versurilorridicolului de a nu le scrie.Prefer aniversărilesărbătorite-n fiecare zi.

PoeZJa Poesis interna\ionalmartie 2012

85

Wolę moralistów,którzy nie obiecują mi nic.Wolę dobroć przebiegłą od łatwowiernej za bardzo.Wolę ziemię w cywilu.Wolę kraje podbite niż podbijające.Wolę mieć zastrzeżenia.Wolę piekło chaosu od piekła porządku.Wolę bajki Grimma od pierwszych stron gazet.Wolę liście bez kwiatów niż kwiaty bez liści.Wolę psy z ogonem nie przyciętym.Wolę oczy jasne, ponieważ mam ciemne.Wolę szuflady.Wolę wiele rzeczy, których tu nie wymieniłam,od wielu również tu nie wymienionych.Wole zera luzemniż ustalone w kolejce do cyfry.Wole czas owadzi od gwiezdnego.Wole odpukać.Wole nie pytać, jak długo jeszcze i kiedy.Wolę brać pod uwagę nawet tę możliwość,że byt ma swoją rację.

Nazajutrz – bez nas

Poranek spodziewany jest chłodny i mglisty.Od zachoduzaczną przemieszczać się deszczowe chmury.Widoczność będzie słaba.Szosy śliskie.

Stopniowo, w ciągu dnia,pod wpływem klina wyżowego od północymożliwe już lokalne przejaśnienia.Jednak przy wietrze silnym i zmiennym w porywachmogą wystąpić burze.

W nocyrozpogodzenie prawie w całym kraju,tylko na południowym wschodzieniewykluczone opady.Temperatura znacznie się obniży,za to ciśnienie wzrośnie.

Kolejny dzieńzapowiada się słonecznie,chociaż tym, co żyją,przyda się jeszcze parasol.

Nagrobek

Tu leży staroświecka jak przecinekautorka paru wierszy. Wieczny odpoczynekraczyła dać jej ziemia, pomimo że trupnie należał do żadnej z literackich grup.Ale też nic lepszego nie ma na mogileoprócz tej rymowanki, łopianu i sowy,Przechodniu, wyjmij z teczki mózg elektronowyi nad losem Szymborskiej podumaj przez chwilę.

Prefer moraliştiicare nu-mi fac promisiuni.Prefer bunătatea vicleană naivităţii.Prefer pămîntul în civil.Prefer ţările cucerite celor cuceritoare.Prefer să am reţineri.Prefer iadul haosului iadului ordinii.Prefer poveştile fraţilor Grimm titlurilor de ziar.Prefer frunzele fără flori florilor fără frunze.Prefer cîinii cu cozi netăiate.Prefer ochii luminoşi pentru că eu îi am întunecaţi.Prefer sertarele.Prefer multe lucruri nemenţionate aici multor lucruri nici ele menţionate.Prefer zerourile risipite întîmplător celor aşezate în coada altor cifre.Prefer scurta existenţă a insectelor eternităţii stelelor. Prefer să bat în lemn.Prefer să nu întreb cît timp şi cînd.Prefer să iau în considerare chiar şi faptulcă existenţa îşi are raţiunea sa.

Ca mîine – fără noi

Dimineaţa se anunţă răcoroasă, cu condiţii de ceaţă. Se aşteaptă un transport de nori de ploaie dinspre vest.Vizibilitatea va fi redusă,iar şosele vor fi alunecoase.

Treptat, pe timpul zilei,sub influenţa unui front atmosferic rece venit dinspre nord, sînt posibile intervale cu cer luminos.Vîntul va sufla puternic pînă la moderatşi poate aduce furtuni.

Pe timpul nopţii,cer senin în aproape toată ţara.Doar în sud-est,posibile precipitaţii.Temperatura va scădea semnificativ,iar presiunea va creşte.

Ziua următoarese anunţă însorită,deşi celor care mai sînt în viaţă le va prinde tare bine o umbrelă.

Epitaf

Demodată ca o paranteză, aici zaceautoarea unor versuri. Pentru eternitate paceîi garantă pămîntul unui trupce refuză să ţină partea orişicărui grup.Cîteva rime se găsesc pe-acest mormînt,o bufniţă, şi nişte frunze-n vînt.Tu, trecătorule, decuplează-ţi creierul, ignoră vîntul,şi doar pentru o clipă la Szymborska lasă-ţi gîndul.


86

Żona Lota

Obejrzałam się podobno z ciekawości.Ale prócz ciekawości mogłam mieć inne powody.Obejrzałam się z żalu za miską ze srebra.Przez nieuwagę - wiążąc rzemyk u sandała.Aby nie patrzeć dłużej w sprawiedliwy karkmęża mojego, Lota.Z nagłej pewności, że gdybym umarła,nawet by nie przystanął.Z nieposłuszeństwa pokornych.W nadsłuchiwaniu pogoni.Tknięta ciszą, w nadziei, że Bóg się rozmyślił.Dwie nasze córki znikały już za szczytem wzgórza.Poczułam w sobie starość. Oddalenie.Czczość wędrowania. Senność.Obejrzałam się kładąc na ziemi tobołek.Obejrzałam się z trwogi, gdzie uczynić krok.Na mojej ścieżce zjawiły się węże,pająki, myszy polne i pisklęta sępów.Już ani dobre, ani złe - po prostu wszystko, co żyło,pełzało i skakało w gromadnym popłochu.Obejrzałam się z osamotnienia.Ze wstydu, że uciekam chyłkiem.Z chęci krzyku, powrotu.Albo wtedy dopiero, gdy zerwał się wiatr,rozwiązał włosy moje i suknię zadarł do góry.Miałam wrażenie, że widzą to z murów Sodomyi wybuchają gromkim śmiechem, raz i jeszcze raz.Obejrzałam się z gniewu.Aby nasycić się ich wielką zgubą.Obejrzałam się z wszystkich podanych wyżej powodówObejrzałam się bez własnej woli.Tylko głaz obrócił się, warcząc pode mną.Szczelina raptownie odcięła mi drogę.Na brzegu dreptał chomik wspięty na dwóch łapkach.Wówczas to oboje spojrzeliśmy wstecz.Nie, nie. Ja biegłam dalej,czołgałam się i wzlatywałam,dopóki ciemność nie runęła z nieba,a z nią gorący żwir i martwe ptaki.Z braku tchu wielokrotnie okręcałam się.Kto mógłby to zobaczyć, myślałby, że tańczę.Nie wykluczone, że oczy miałam otwarte.Możliwe, że upadłam twarzą zwróconą ku miastu.

Nevasta lui Lot

Probabil am privit în urmă din curiozitate.Dar e posibil să fi avut şi alte motive.Am privit în urmă jelindu-mi vasul de argint.Din neatenţie, în timp ce-mi încheiam sandala.Să nu mai văd ceafa plină de virtuţia soţului meu, Lot.Ştiam că nici de-aş cădea moartănu s-ar opri din drum.Din nesupunea unui om înjosit.Cercetînd dacă pe urme îmi călca cineva.Lovită de tăcere, sperînd că Dumnezeu se răzgîndise.Cele două fiice ale noastre dispăruseră peste vîrf de deal.Simţeam cum îmbătrînesc. Distanţă.Rătăceam fără sens. Toropeală.Am privit în urmă aşezîndu-mi desaga pe pămînt.Am privit în urmă cu teamă, neştiind încotro să păşesc.În cale mi-au apărut şerpi,păianjeni, şoareci de cîmp, şi pui de vulturi.Nici buni, nici răi. Pur şi simplu orice vietate se chinuia să răzbată prin panica iscată.Am privit în urmă devastată.Ruşinată pentru că mă furişam.Pentru că-mi venea să urlu, să mă-ntorc.Sau doar pentru rafala de vînt ce mi-a despletit părul şi mi-a-ndepărtat pentru o clipă veşmîntul ce m-acoperea.I-am simţit privindu-mă de pe zidurile Sodomei,i-am simţit izbucnind în rîs, o dată şi încă o dată.Am privit în urmă cu mînie.Savurîndu-le soarta cumplită.Am privit în urmă pentru toate cele menţionate mai sus.Am privit în urmă fără vreo intenţie.O piatră mi s-a rotit sub talpă, mîrîind la mine.Brusc, pămîntul s-a despicat şi mi-a tăiat drumul.Pe-o margine de crăpătură un hîrciog păşea mărunt, şi-n acel moment amîndoi am privit în urmă.Nu, nu. Am continuat să alerg,m-am tîrît, am încercat să zborpînă cînd întunericul s-a prăvălit din cerurişi odată cu el ţărînă şi păsări moarte.Nu am putut să respir şi m-am rotit fără sens.De cineva m-ar fi văzut şi-ar fi închipuit că dansam.Probabil am avut ochii deschişi.Probabil am căzut cu faţa spre oraş.

Prezentare şi traducere de Doru Radu

87

C[t[lina B[lan

C[t[lina B[lan (n. 1995) este elev[ la Colegiul Na\ional „Mihai Eminescu” dinBucure;ti ;i a publicat deja `n mai multe reviste ;i antologii, particip]nd `n 2011la tab[ra de crea\ie literar[ de la S[v]r;in.

Cutia numărul 4

Cel mai frumos lucru Ar fi să mă trezesc deodată singurăÎntr-un câmp înfloritŞi să-ţi trimit de acoloScrisori cu timbre

***Există o categorie estetică Ce arată diferenţa dintre aparenţă şi esenţăVroiam să spunCă asta-i problema cu tine

Şi tu îţi pui alarma să sune undeva departeCa să poţi amâna de mai multe oriCeea ce de fapt se va întâmpla oricum


88

Cutia numărul 6

***La un moment datToate prietenele mamei erau gravideUnele au născutRestul au intrat în depresie

***Ea stă de patru zile acasăA apucat să găsească toate punctele slabeAle relaţiei noastre

***"Scoate mâinile din buzunar când vorbeşti cu mama ta!"Azi i-am dat un bilet de tramvaiUneori rolurile noastre se inversează

***Ia caută un puriceNu, ăsta e prea mareCaută purice mărime naturalăDau enter şi îmi apare o fotografie a lui Dan PuricCu mâinile în aer

*** Când va avea timp O să-i arăt toate capcanele

***Cocoţată pe cel mai înalt taburet Îmi cos nasturii Şi râdCa şi cum scaunul pe care tocmai m-am aşezat Ar fi început să mă gâdile

*** La plecare mi-a spus doar atât<Pentru lucrurile miciFoloseşte penseta

Cutia numărul 7

Abia m-am trezit şi am o dispoziţie extraordinarăDispoziţia e un lucru atât de fragil

Iar atingerea gândacului plin de săpun E mult mai catifelată decât creziCând încă nu te-ai spălat

Cutia numărul 8

Am deschis dimineaţa o cutie la întâmplareŞi m-am uitat urât la oameni toată ziua

***Te-am văzut ieriŢopăiai pe trecerea de pietoniNu sunt sigură dacă erai chiar tu

***În plus, unii băieţi ar trebui să fie fete

Cutia numărul 9

Hei! Tu! Da, tu, de acolo!

*** Nu, te rog, lasă-mă pe mine,InsistăAi încredere!Puf! Puf! Aşa, uite, vezi?Acum miroşi a castravete

Cutia numărul 10

Când eram mică mă visame President of the United States

Apoi mi-a trecut

Cutia numărul 11

***Ceaiul meu cu iasomieO felie de portocala două cuburi de zahăr Plus o linguriță de miere Când gustul de pastă de dinţi persistă

***Zuzu Pentru că aşa se cheamă

*** În timp ce Soarele se descompune

în sute de firimituri de pâine uscată

89

“ A poet’s occupation/ is to compose poetry/ ewriting of it/ is everywhere” says Eduard Dorn

in the opening quatrain to his endlessly seducing collectionHello La Jolla, and indeed as one walks around the poshresort and then up and down the hills by the luxurious ha-ciendas with those huge bay-windows calmly contemplat-ing the iridescent ocean in the sun, a certain sense of themanifold percussiveness in that apparently jocose Dornianparadox dawns on them. e wild flowers and the wind inthe madrones, the incessant rhythm of the strong breakers,the hugeness of the West Coast landscapes overwhelmsone as an ever ongoing process, as a giant poem (full ofminute details) being written as we (speak and) watch. Still,in a place like that, just like maybe “everywhere” in a post-industrial/globalized world, one thinks even more aboutone’s “occupation” – and thus about the ‘infinitely’ entangledmeshes of social and political relationships (the literaryones included) that even such a casual ‘Romantic-poet’s-like’ perambulation may dramatically unveil.

An even more complex kind of network is revealed andenacted during a ‘trip,’ as the “occupational” mesh of soci-etal, informational, and transnational (in)dependencies isexpanded and refined by − the immediate experience of (and will to render) the on-going ‘poetry’ of the place and the people, − by the mediated awareness of its history/ies, culture(s),and literature(s), and− by the urge to reach out to and collaborate with the other(other writers, other cultures, traditions, languages, andcommunities) in (re)creating and expressing oneself andeach other within shared, wider and wider, and yet moreand more personal ramifying contexts and communities. Revealing and enacting such a network is creating a graph-poem.

“Sensing that Mediation is soon/ to be carried too far,the majority/ are very queezy about being “read”/ as readyfor the neutron bomb/ e immediate floating of the ide-alogical �sic!� Razor,/ “kills people, saves property”…” saysDorn in another poem (“Beyond the Air Bag”) of the samecollection, which comes with a footnote – “�majority�means everybody.” e equation of political cynicism isunmasked as cliché of tacit consent that actually involves“everybody,” even (or so much the more) those who areapparently opposing such policies. Still, this paradox andthe inconsistency it evokes may work as reference to an ex-emplary instance of contradicting oneself when speaking

of the masses. “Do I contradict myself? Very well, then Icontradict myself (I am large, I contain multitudes)” saysWhitman in “Song of Myself.” Dorn’s postmodern trans-lation of the tenet is not “I,” but the “majority” that con-tains not “multitudes” but “everybody.” Rendering the selfas majority may seem as once step further from Whitman’sstandpoint, but the second part of this statement may verywell mean a couple of steps backwards, from the bard’s eu-phoric democracy towards totalitarianism. e graph-poem cannot but start from a self that is multiple andinclusive, but if it is set to include everybody it crashes be-fore involving anybody, even before being able to start adialog with the other. is is not what Dorn meant, butwhat he had to bear testimony of aer Whitman’s “death.”Still, the graph potential of Whitman’s poetics may bestronger and therefore more ‘realistic’ than any postindus-trial or totalitarian hangover. In section 20 of “Song of My-self,” Whitman writes, “And I know I am solid and sound>/To me the converging objects of the universe perpetuallyflow>/ All are written to me, and I must get what the writ-ing means” (italics mine). While the author of a graph-poem will be skeptical of anyone’s ability to invite “all” thethings of the world into their poems, and would rather gofor the infinity present in an ever growing number of cer-tain specific things and places, she will therefore read the“convergence” of such infinities rather mathematically, asthe limit the accumulating details and experiences in-volved approach when their variable numbers and com-plexities express and tend to infinity.

A poem is a network of other poems and thus of peopleand places. e Adamic poet of the new world had to dis-cover and reinvent the place, while being awed by the im-penetrable mystery of a lost history and the mute vestigesthereof. e traveling poet encounters both that, as well asliving cultures that integrate “dying traditional cultural el-ements” and hybridized realities – local and transnationalat the same time – of the globalized world. For the transna-tional or immigrant poet there is always already somethingthere in place, something alive and complex and ongoing– and not so much what Auden was saying about Jeffersonin early 20th century anymore, when asserting the disgustof the Old World with human civilization (in the wake ofthe world wars) and envying the famous Californian poetwho had the chance of contemplating landscapes, even “acountry” untouched by history.

Willard Spiegelman, in his “How Poets See the World”

Towards a Poetics of the Graph Poem

Chris tanasescu

eSSaYPoesis interna\ional martie 2012

90

accepts that such emptiness, far from being a calamity, isboth a challenge and a blessing. “e Americans’ self-con-sciousness humbles, frightens, and stimulates them intofearful piety as well as acts of aggression that a Europeanmight not attempt,” argues the American scholar. Well,maybe, but then which of the Europeans, and then, whatabout the Asians or the Native Americans, or say, the Inuit,for that matter? I shall go back to that question aer just afew more considerations, but what is extremely relevant inSpiegelman’s approach here is the argument he comes upwith in backing up his argument, namely the fact that theAmericans, unlike the “Europeans,” are also conscious ofbeing looked back at by the landscape. Examples thererange from Dickinson’s “Gazing Fields of Grain” in “Be-cause I could not stop for Death” to Robet Frost’s personain “e Most of It,” who asks for “counter love, original re-sponse.”

Such looking at and being looked at is part of thegraph-poem’s interaction and cooperation with the other,the other here specifically meaning place and land – orcityscape. rough certain strategies of description – thatinevitably implicate but also translate and thus (re)defineand (re)construct the poet’s own background by fusing itwith the place’s local culture(s) – place is revealed as poemthat intimately connects with the poet, in his turn a poemand community of poems. us, places are the true au-thors of graph-poems. In New World Poetics< Nature andthe Adamic Imagination of Whitman, Neruda, and Wal-cott, George B. Handley argues specifically that thosepoets, Adamic as they might have been, were still deeplyconcerned with the pre-existing histories of the places theyhad “discovered” and given names to – Whitman beingfascinated with an inextinguishable mystery of the earth’salchemy and the overwhelmingly ecstatic experience ofland-, sea-, and cityscapes, Neruda plunging deeply intothe geologic and flora/fauna of South America, and Wal-cott contributing to a culture (of the Caribbean) where thenatives’ presence and culture has been obliterated whilestill the crucible of Creole and English refines both Africanand Western legacies into a postcolonial poetics, localistand global at the same time.

Even deserted places are not the stage for the contem-porary poet to perform any Adamic vocation since theyare already part of or excluded from a culture, even if thatculture is the one that devastated those places/people orexterminated the dwellers/culture(s) thereof. at cultureknows and has been dealing with that forsaken place or“desert” for a while already, and it is that knowledge andthat relationship the graph-poem will have to integrate andalso become part of. From that particular point of view,the graph-poem/poet will always cross a desert, many adesert in fact, alone, but those deserts are actually alreadycrowded with people, literatures, histories, as well as infi-nitely pre-existing but still ongoing ramifications. egraph-poem will take as much as possible of all that (andvirtually all of it by means of infinities converging into theinter-cultural translation it operates), and carry it away asa tree of testimonies to encounter and connect to othersuch culturally topographic trees always blossoming in thedesert> the desert that the world may be. But while leavingand carrying the testimony into the world, the graph-poem will also actually stay put and strike roots, roots con-

necting with the roots/branches in that particular place>the roots and branches of Arnaut Daniel’s words, “Amorse jois e luecs e temps/ mi fan tornar lo sen en derc…”us the localist/regionalist poet feels estranged in her“home” places, while parts of the communities where shelives perceive her as “new and strange,” both one of themand one of the others, if not even the other. Sometimes thepoet himself will demand that from a culture he perceiveshostile to him (or rather to his own minority or subcul-ture). As Catalan poet Miquel Bauça once wrote, “Ons’escau l’indret que dius?, / em pegunten els apòstates,/ elsobsessos, aquells qui/ es coneixen i s’xulten./ Llisament<em cau defora”, (“Where is this place of yours?”/ the apos-tates ask me,/ the obsessed, those who/ know one anotherand exult./ Frankly, it lies outside”). Among the “fierce”poets of the Open Mouth movement, explicitly loathedand marginalized by the political and literary establish-ment in Vietnam, Lý Đoi, whom I had the unique oppor-tunity of meeting in the flesh and whose poetry I have readin Nguyen Tien Van’s, Linh Dinh’s, and Alec Schachner’sexcellent translations, writes a literature that I would termas graph-poems in which (sometimes mock) western po-etic sources and references along with local Vietnamesecultural and political realities are so strongly compressedthat neither of those ingredients survives as such, althoughthey all remain to a certain extent recognizable, albeitstrongly subverted and ruthlessly distorted by the poet’sblack sarcasm and compelling voice. In “Who Do YouTake Me For,” translated by Nguyen Tien Van, he writes<“Mourning covered all walls �including the ad stamps of‘drilling & cutting concrete’�/ Ignominy occupied the cityonce imagined as a pearl �just like a shit�/ On the 47thAlley…/ leaders, servants cried plaintively/ �…�// in thoseranges of houses…/ the bridegroom and all beards raisedtheir voices in an elegy/ the bride and all breasts com-plained in their closed quarters/ the earth was on the pointof collapsing �because of the ignorant living on it�/ the skywas on the point of falling �because of the insensitive con-tained in it�/ all the family and friends of DoiLi weredeeply in shame…// this place is an ambuscade for poetry/a cruel enemy of life, and a vile reptile against hu-mankind…”

An “ambuscade for poetry” as fierce as the one quotedabove involves manifold cultural and literary translationsof poetical influences and/or political commonalities aim-ing to define and enact the translation of a graph-poem.is graph consistently finds new opportunities and worksto connect with, and is driven by a functional way of op-erating that perpetually search for and expect accumula-tions to “make sense,” to relevantly unify and crystallize.e best (if not the only) example of an internationally no-torious poet who has done that as part of a consistently ar-ticulated poetics and with results that have changed theface of poetry and poetry anthologizing worldwide isJerome Rothenberg. Starting with Technicians of the Sa-cred (a title obviously referencing Mircea Eliade’s scholar-ship in shamanism and traditional societies) in 1968, andthen with the more and more influential series of antholo-gies culminating with the 3-volume sequence of theground-breaking Poems for the Millennium (the first twovolumes co-edited with Pierre Joris, and the third, morerecent one, with Jeffrey Robinson), Rothenberg has revo-

eSSaY Poesis interna\ionalmartie 2012

91

lutionized the western concepts of “established” or “classic”poetry and authorship. His Ethnopoetics opened the doorto collections of poems, poetries, and authors whose ad-herence to each other not only transgressed traditionalwestern categories, genres, and cultural/chronological bar-riers, but helped redefine (post)modernist and experimen-tal occidental poetries as primarily consistent with hugecorpuses of shamanic, tribal, and “authentic”-culture oralor written literatures.

As a result, Rothenberg’s anthologies are also assem-blages of poems (which in certain cases include poemscontributed to the whole assemblage by the editors them-selves), while his translations are ways of “writing through”or “variations” on the “original” (in its turn seen as a pre-vious form of translation and variation). is is not some-thing restricted to his own poems.

A perfectly illustrative example is the oen quoted andcommented upon “Cokboy,” with its unique mix of cul-tural backgrounds and voices both familiar and extrane-ous. While such writing branches out and connects to evernew “places” and poetries, it also actually, along with andeven by means of that very process of expansion, performsan alchemical fusion, a cultural syncretism and conver-gence that ends up the rabbi’s “journey through the state”(to quote a Whitmanian phrase) with a symbolical en-counter and dialog with the “old Indian,” whereby NativeAmerican and Jewish cultures, mythologies, and arche-types overlap< “vote am I doink here/ I could not find myhet/ would search the countryside on hands & knees/ untilbehind a rock in Cody/ old indian steps forth/ the prophe-cies of both join at this point/ like smoke a pipe is held/between them dribbles through their lips/ the keen to-bacco/ “cowboy?”/ cokboy (says the Baal Shem)…” (“Cok-boy. Part One” from Triptych)

A somewhat opposite approach is to be found in thepoetry of Seymour Mayne, another legendary figure ofcontemporary letters, especially active in Canadian butalso various other international contexts, and who is atpresent the most outstanding practitioner of the word son-net. A tradition that started and found its epitome be-comes in Mayne’s case a subtle refined way of tackling thelandscape and the seasons of subarctic Canada while alsodealing with subjects ranging from language-and-commu-nity-in-history concerns amazingly encapsulated in such14 one-word lines – “Echo/ of/ whisper/ as/ distant/ghosts/ in/ their/ millions/ dream/ the/ living/ into/speech” – to the “a priori” relationship between speech andpoetry as endless journeys, on the one hand, and thetongue as such, on the other< “e/ tongue/ is/ a/ tobog-gan/ barely/ resting/ long/ enough/ on/ ledges/ of/ frozen/slope.” (“Toboggan” from Ricochet)

Maybe even just quoting the poets and the culturesabove is already a form of traveling – as Jahan Ramazaniwould say while differentiating between traveling andtravel poetry – and therefore an instance of developing agraph-poem. As the itinerary is not limited by anything(and therefore facing both the seductiveness and the en-trenchments of nothingness), this may put one in mind ofthe typical language anti-essentialist kind of stances – takefor instance Charles Bernstein’s shrewd statement from afew years ago, “Longing for nothing is sometimes the way

to get anywhere.”e practice of the graph-poems proves that right and

wrong at the same time, though. While recently travelingaround Cambodia working on the Margento grapHpoemproject and meeting poets whom I thought might be in-terested in contributing, a fragment came to me duringone of those feverish nights that I realized connected twopoems by U Sam Oeur which have haunted me for daysand months before even arriving there. e first poem is“e Loss of My Twins”, and here is the core of it (in KenMcCullough’s and the author’s translation)< “I searched fora bed, but that was wishful thinking>/ I felt so helpless. Twomidwives materialized –/ one squatted above her abdomenand pushed,/ the other reached up into my wife’s womband ripped the babies out.// What a lowing my wife putup/ when she gave birth to the first twin./ “Very pretty, justas I’d wished, but those fiends/ choked them and wrappedthem in black plastic.// Two pretty girls.../ Buddho! Icouldn’t do a thing to save them!” murmured my mother./“Here, Ta!” the midwives handed me the bundles.// Cring-ing as if I'd entered Hell,/ I took the babies in my arms/and carried them to the banks of the Mekong River./ Star-ing at the moon, I howled<…”

e second one is “Exodus,” and here are the first threestanzas< Once the Blackcrows had usurped the power/ theystarted to evacuate people from Phnom Penh>/ they threwpatients through hospital windows/ (women in labor andthe lame), drove tanks/ over them, then bulldozed themunder.// e sun shone bright, as if it had come close tothe earth./ e ground was dried and cracked./ Millionsof panicked Phnompenhards jostled each other,/ desper-ately overflowing along prescribed routes.// Out! Out!!!Phankphankphank! My cousin’s guts were hanging fromhis belly./ Over there! pap-pap-/ e corpses floated faceup, face down in the Bassac River –/ those who refused togive up their Orient wristwatches…” And here is the stanzain which I realized I was seeking a convergence of the twoU Sam Oeur poems< “Nobody and nothing seems to pros-per here/ except the wild vegetation – nameless trees,/ lushlianas, scattered shrubs chasing/ the eye into the blurringhaze on the horiz/ on… We all work for the grass< piratedplastic,/ the farmers and their cattle with their bodies/buried under it or cremated together with the travelers’/dejections. e rich won’t do it, they just lie in their pyra/mids of stone and color> aloof in their stupas,/ they won’tstoop to collective putrefaction, still afraid of/ a commonhell, to return as blades of grass in the heat>/ I love the grassbut I’m scared of the sun at one./ Yet in the light one rotsand sinks deeper/ mindless, throbbing in trees, in heathhealth.”

In the configuration of the graph-poem, this latter frag-ment appeared – without meaning any disrespect to thegreat poet – to bridge U Sam Oeur to his own work, to foldthe poetry onto itself for even more relevance and conver-gence, while the resulting double proved to be (a closestkin to) the self, for, as Feste, the fool in Twelh Night putsit, “now, the melancholy god protect thee, and the tailormake thy doublet of changeable taffeta, for thy mind is avery opal…” Such opal of shared mind and communalheart within the graph-poem, while unpredictably and in-definitely branching out, also most personally and locallybranches in.

92

Stephen Watts

Stephen Watts (n. 1952, Londra) locuiește, din 1976, în Whitechapel din East End,unul dintre cele mai pline de viață cartiere londoneze. A publicat mai multe vol-ume de poezie, printre care Gramsci & Caruso (2003), e Blue Bag (2004) și re-centele Mountain Language / Lingua din Montagna (2008) și Journey Across Breath/ Tragitto nel respiro (2011), ultimele două făcând parte dintr-un proiect poetic îndesfășurare. A editat mai multe antologii< Houses & Fish (1991)> Voices of Con-science (1995), o antologie internațională a poeților cenzurați> Mother Tongues(2001), un număr special al revistei Modern Poetry in Translation cuprinzândpoeți din Marea Britanie exilați sau refugiați politici din alte părți ale lumii> MusicWhile Drowning (2003), o antologie de poezie expresionistă germană. Reputat tra-ducător, a lucrat împreună cu numeroși poeți contemporani, traducând în limbaengleză poezie slovenă, kurdă, persană și, recent, română (Gellu Naum, GeoBogza, Angela Marinescu, Mariana Marin). A participat la ateliere și festivaluriinterna\ionale, iar poezia sa a fost tradusă în cehă, persană, italiană, spaniolă șifinlandeză.

foto< Phil Maxwell


93

Nonno, didn’t you love trees as much as I love trees ? I’m sure you must

have done. You must have walked up beyond Canè or up Gran Viso and

gone through thinning trees until the last few remain stormed in late spring by white horses. Look, this is a matter

of meditation, of meditation where time stands still and whole worlds can be sucked in or out of white and black holes ! is is what history is, not the

batter of commerce, not the mass murder of innocents by imbeciles, not the constraint of hope by injunction.

Trees turn into people and people into trees, as surely as a sleeping man in his troubles becomes a cockroach. Haven’t you seen high spruce bent

slightly in the wind in the finalmeadows near the tree-line, how they

sway and soak into bone and skin, how they moan and dance into blood and heart, how the bole is like a tower of blood and bone is meshed into the

memory of bark. Dear heart, wedestroy trees for our own peril.

Or can I describe for you a circle of sycamores in St. James’s Park> how their great bowl of air swirls and

dances, how their always-smaller-becoming arms and branches

capillary themselves in the fortunateair. Here between the halls of a

parliament and a banal regal house we can squeeze out a free space for

breath! Or in the old oaks and blackthorn of Hyde Park, or a single lost tree beside the ames. Or the

superb deciduous woodlands on the borders of Easter Sutherland and

Easter Ross, or the spring festival in Glen Lyon. I once stood up through

the roof of a car moving slowly through stands of old larch in West

Lothian. I once was mesmerised by a single white-thorn at a junction of the Ochill Hills. I once was unable to leave sight of a single stately holm

oak not far from Stroud until my friends half-dragged me silent away. And I’m talking now just of the trees

of one island! ink of the trees in the Alps. Or those trees by the railway in Satyajit Ray, in Tagore, or the flayed

riverrine memory of Ritwik Ghatak & others in places I’ve never been able

Nonno, oare nu ai iubit și tu copaciila fel de mult pe cât îi iubesc eu? Sunt sigur

că este așa. Sunt sigur că ai umblatpe lângă Canè sau de-a lungul Gran Viso

trecând printre copacii tot mai subțiri,până la ultimii, învolburați vara târziu

în urma cailor albi. Uite, asta e o chestiuneasupra căreia e de meditat, de meditat atunci

când timpul stă-n loc și planete întregipot fi supte înăuntrul și înafara găurilor

albe sau negre! Asta este istoria, nu fierturanegoțului, nici uciderea în masă a

nevinovaților de către imbecili, niciconstrângerea speranței prin decrete.

Copacii se transformă în oameni și oamenii încopaci, așa cum un om adormit

în zbuciumul lui se preschimbă-n gândac.Nu ai văzut tu înaltul molid ușorîndoit de vânt la capătul pajiștilorde lângă lizieră, cum se leagănăși se îmbibă până la os și piele,

cum murmură și dansează în sânge și-n inimă, cum trunchiul e ca un turn

de sânge și osul devine parte din memorialătratului? Dragă inimă, noi distrugem

copacii punându-ne singuri în primejdie.Sau ți-aș putea descrie un cerc desicomori în St. James’s Park< cum

marele lor vas de aer danseazăîntr-un vârtej, cum brațele lormereu micșorânde, crengile și

capilarele se-ntind în aerul binevoitor. Aici, între sălile unuiparlament și o banală casă regalăputem stoarce puțin spațiu liber

cât să respiri! Sau în stejarii bătrâni și înporumbarii din Hyde Park, ori numai

un singur copac pierdut lângă Tamisa. Sausuperbele păduri de foioase de la

granița dintre Easter Sutherland șiEaster Ross, sau festivalul de vară dinGlen Lyon. Odată am stat în picioareîntr-o mașină cu acoperișul deschis

ce rula printr-un desiș de zadă în WestLothian. Odată am rămas fascinatde-o singură tufă de păducel într-o

intersecție pe dealurile Ochill. Odatănu m-am putut desprinde de un stejar

maiestuos nu departe de Stroud, până cândprietenii mei aproape că m-au târât de acolo.

Iar acum vorbesc doar despre copaciide pe o singură insulă! Gândește-te la copacii

din Alpi. Sau la copacii aceia de lângă calea feratăîn Satyajit Ray, în Tagore, sau memoria

jupuită a râului din filmele lui Ritwik Ghatak &alte locuri în care nu am reușit niciodată

PoetrYPoesis interna\ional martie 2012

94

to go. One time, Nonno, I lived threeyears on an island without trees! And it was so, so beautiful! An island and

a moorland and a bandaged sun! Always a bandaged sun! And a

moorland made from decayed trees, a shepherd’s cloak of peat laid down on scoured ancient rock, across the scar-line of mountains, on schists cooled

from the heat of magmas at great depths, on little protuberances amid the rocking seas. Our history, a seat

beneath a bandaged sun> from galaxy to gaeltacht, from binary codes to

baita, veins and capillaries mapped in the skies, models of life in the code of a

leaf, the colours of butterflies’ wings more complex than even our eyes.

at is why, Nonno. at is why it all matters> your being born in the

mountains and then your leaving themountains and your life in a new city,

with all the global tinynesses in between. If I write these things in both

joy and despair, it may be because I’ve not eaten enough these past days, months and years, please forgive me.

s-ajung. Cândva, Nonno, am trăit treiani pe o insulă fără copaci! Și

a fost atât, atât de frumos! O insulă cuvegetație măruntă și un soare bandajat! Mereu un soare bandajat! Și vegetațiapitică formată din copaci decăzuți, un

cojoc de turbă întins pe jos pesterocile vechi, erodate, peste cicatricea

munților, pe șisturi răcitede fierberea magmei la mari

adâncimi, pe micile protuberanțe, printremările neliniștite. Istoria noastră, un loc de sub un soare bandajat< de la galaxie

la gaeltacht, de la codul binar labaita, vene și capilare pe harta cerească,modele ale vieții în codul unei singurefrunze, culorile de pe aripile flutureluimai complexe chiar decât ochii noștri.De aceea, Nonno. De aceea toate astea

au importanță< că tu te-ai născut înmunți și apoi ai părăsit

munții, și viața ta într-un oraș nou,cu toate mărunțișurile globale

dintre ele. Dacă scriu lucrurile acesteadeopotrivă cu bucurie și disperare, e poatepentru că nu am mâncat destul în acesteultime zile, luni și ani, te rog să mă ierți.

Little Poem for Lovely Nichita Stanescu

e sun has risen & burnt a hole in the gauze of the skies and now

a full moon is swimming in the quiet horizons. Little ice paths spangle the obdurate tilth of

your slippery fields

Nichita, I recall seeing you crossing the village street, led through the vodka ruts

by your neighbour’s son – you dressed in that outsize pullover that almost is a definition of

poetry in an autistic age

I think you never walked to Paris or rolled overthe Ardennes on

your Harley Davidson< maybe you did, but if so you didn’t ever tell me. I think you stayed on in

villages of deluged rage

Nichita, how is it possible so much time’s gone by when so few years have elapsed ?

What’s this ambiguous unrest that we’ve lived ourlives through ? What is it held still in the jasmine

of your eyes?


95

Under a caustic moonlight, in an air of tangerine suns. Can’t you see amidst all

this wreckage, our cravings for human freedoms ? Our freedoms that are kin to voluntary poverty,

as Vladimir Holan reasoned …

It is too long since you were with us, though I know you never le. Even so

in these years lacking alchemy & language all of us feel bere, feel we need the conjure of your words,

your poet’s verve & jest

Mic poem pentru minunatul Nichita Stănescu

Soarele a răsărit & a făcut o gaură în draperiacerului iar acum

o lună plină înoată în orizontul tăcut.Cărări de gheață luminează solul neclintit

al câmpurilor alunecoase

Nichita, îmi amintesc cum treceai pe ulița satului, dus prin șanțuri de vodcă

de către fiul vecinului tău – erai îmbrăcat în pulovărulacela prea larg care este aproape o definiție

a poeziei într-o epocă autistă

Cred că nu ai mers niciodată până la Paris,și nici nu ai traversat Ardenii

pe-un Harley Davidson<sau poate că ai făcut-o, dar dacă e așa,nu mi-ai vorbit niciodată despre asta. Cred că ai preferat

să rămâi în sate-n care mânia se îneca

Nichita, cum e posibil să fi trecut atâta timpfără să se fi scurs mai mult de câțiva ani?

Ce-i cu această frământare ambiguă pe care noiam trăit-o o viață întreagă? Ce mai păstrează viu iasomia

ochilor tăi?

Sub razele caustice ale lunii, în aerul acesta cu sorica niște mandarine. Nu vezi, în toată

această ruinare, cum tânjim după libertate?Libertățile noastre înrudite cu sărăcia liber consimțită

cum ar fi spus Vladimir Holan…

A trecut prea mult de când erai cu noi, deși știu binecă nu ai plecat niciodată. Chiar și așa,

în toți acești ani fără alchimie & fără limbaj noi toține-am simțit jefuiți, simțim că ne lipsește magia cuvintelor tale,

verva & ghidușia ta de poet

Prezentare şi traducere de Claudiu Komartin

96

octavian Soviany

Octavian Soviany (n. 1954, Braşov) a absolvit Facultatea de Litere la Cluj (1979).Până în 2000, a publicat cinci volume de poezie, adunate în antologia Cartea luiBenedict (2002). După volumul Alte poeme de modă veche (2004), în care cultivamaniera din volumele anterioare, poezia lui Octavian Soviany suferă otransformare spectaculoasă, vizibilă în Scrisori din Arcadia (2005), una dintre celemai bune cărţi de poezie ale deceniului. Autor a numeroase c[r\i de critic[, teatru;i a dou[ romane. Are `n preg[tire dou[ noi volume de poezie, care vor fi publicate`n viitorul apropiat.


97

baker street, 221 b

Cât de mult mi-am doritsă urc într-o ziscările acestei locuinţe din baker street.Doctorul watson tocmai fusese chematla căpătâiul unui bolnavaşa că vestituldetectiv este singuriar pe masă abureşteca într-o povestire victorianăun mic dejun englezesc.Holmes mă priveştecu nişte ochi lăcrimoşi de beţivşi îmi spune mâhnit <De la o vremetoţi criminaliiau devenit nişte dobitoci,iar scotland yard-ul recurge tot mai rarla serviciile mele,aşa că am devenit total dependentde alcool şi de cocaină,iar din pricina plictiselii sunt tot mai tentatsă comit o crimă perfectă.Iar chipul lui zbârcitîncepe să se topească treptat.Mai rămânepentru câteva clipe luleaua.Apoi numai fumul lulelei.

national gallery.portretul soţilor arnolfini

Noi nu vom împărtăşi niciodatăsoarta ferice a soţilor arnolfini,iar tu n-o să-mi porţi niciodatăfiul în pântece.Numai chipul zbârcit al lui van eyckapare uneori în oglindă, şoptind<“Eu am fost cândva în camera astaşi am pictat pântecele acestei femeicu aceeaşi umilinţă cu carepictasem cândvaaltarul catedralei din gent.Dar pe voi, care sunteţi uscaţi,precum mărăcinii de la marginea drumului,n-o să vă pot pictadecât cel multpe dosul unei oglinzi. Alegând dintr-adinsculorile cele maipalide şi mai şterseşi folosind,în locul penelului,o rădăcină uscată de mătrăgună.

joc alba-neagra cu regina victoria

Într-o noaptepe podul westmisteram jucat alba-neagracu regina victoria.Tamisa era puţin agitată.iar turiştii mâncau dincaserole ceva negru şilipicios, care le înnegrea dinţii.Chiar şi dinţii femeiicare mă ţinea de braţîncepuseră să se înnegrească.Într-o noaptepe podul westminsteram jucat alba-neagra curegina victoriaşimi s-a întâmplat săcâştig.În parcul st. jamesveveriţele se încurcaserăîn părul de culoarea catranuluial plimbăreţelor noctambule,iar eu ţineam strâns între degeteproteza dentară,neagră fireşte,a reginei victoria.

cafeneaua din chelsea

Ţi-am străbătut coapsele până la capătca pe străzile acelea din chelseaunde cafeauaare acelaşi gust şi aceeaşi aromăîncă de pe timpul doctoruluisamuel johnson..Mi-am îmchipuit că sânii tăi sunt pânzele unui vas ce pluteşte de zorspre batavia,iar acum iată-mă iar inter urinam et faeces.


98

ultima ta scrisoare de dragoste

Mă uit la biletul de aviongăsit întâmplător în buzunarul sacouluica la ultima tascisoare de dragoste.Pe vremea aceeami se părea cădegetele noastre împreunatealcătuiau osingură mână, că păşim pestrăduţele acelea cochete dinkensingtoncu un singur picior,care nu-inici al tău,nici al meu.De acumvoi călători singur/dacă voi mai călători vreodată/cu aerul acelapuţin senilal bărbaţilor de şaizeci de anişi voi avea iarăşidouă mâinişi două picioare.

birt londonez

Mă aşez la omasă cumarx şi cu engels.Alcătuim de ovreme ungrup hazliu şi gălăgios,iar şmecherii londrei auînceput săne cam ştiede frică.Bem 20 de halbe de bere, înfulecăm un platouuriaş cu cârnaţi,urlăm din toţi bojocii intenaţionala,apoi/precum craii de curtea-veche/ne topim în purpura asfinţitului.Ne topim în roşul unui drapelpe care îl agită un bătrânel chelios/unicul participant la omanifestaţie comunistădin nu ştiu cestat asiatic/în timp ce `njurăcu vehemenţă capitalismulîntr-o engleză aproximativă.

99

Ce e un manechin? Un om-păpuşă, unu’care se lasă îmbrăcat şi dezbrăcat în vă-zul lumii, o făptură derutantă, un fel deparalitic într-un spital> nu mişcă, nuvorbeşte decît înlăuntrul său, ca într-un joc de-a v-aţi ascunselea< „observicum îţi fur vorbele cum îţi mut patulcînd eram tînără mă îndrăgosteam înmai acum mă îndrăgostesc în octom-brie soarele meu bostanul meu doldorade seminţe orice ascunzătoare e o măr-turisire”.

Nora Iuga

NORA IUGA

Spitalul manechinelor

Casa de pariuri literare este un proiect editorial independent iniţiat în august 2010 de uncristian şi Victor Jalbă-Şoimaru. Din vara lui 2011 ne ajută ca PR Junior Cătălina Bălan.

CDPL are un plan editorial structurat, cu obiective clare, fără a încerca să perpetueze ideeade autor de editură, ci de a redimensiona piaţa literară spre conceptul de carte de editură.

Elemente importante (câteva inedite și inovatoare pentru piața românească)<• E-bookurile (lansate în 2011, pentru fiecare titlu)• Emisiune la reportofon (reporter Cătălina Bălan pe blog.cdpl.ro)• Întâlniri cu scriitorii sub genericul unu și unu în Club A (30 de ediții până în februarie 2012)

Din punct de vedere tehnic, editura se remarcă prin fine tehnici DTP (tehnoredactare,grafică, un raport cât mai bun tipar/preţ final de vânzare) şi printr-un site funcţional(http<//www.cdpl.ro/) care include o pagină de autor cu prezentarea acestuia, unde este cazul –o mostră de text în lectura autorului (într-o scurtă înregistrare video), prezentarea cărţii,posibilitatea de a descărca coperta unui volum în diferite formate digitale şi răsfoirea primelorpagini din carte. Site-ul conţine şi o secţiune de interviuri cu autorii şi acces la fotografii cuaceştia. Apariţiile editoriale sunt semnalate printr-o platformă profesionistă de trimitere anewsletterelor şi prin intermediul paginii noastre de pe Facebook sau pe Twitter.

Casa de pariuri literare

eDitur{Poesis interna\ional martie 2012

100

Îi înţeleg şi pe cei cărora volumul luiIonuţ Chiva nu le-a spus mai nimic.Mie, instituţia moartă a poştei mi separe cea mai neaşteptată dintre cărţilecu adevărat bune ale anului în curs.

Cosmin Ciotlo;

IONU| CHIVA

instituţia moartă a poştei

O poezie în care totul pare să ţină deo necunoscută chimie a trăirilor, deun mental dominat de experienţe su-bliminale. O poezie cu, totuşi, miezrealist, dar cu faţete abstracte. O poe-zie crudă, lipsită de patetism. Val Chi-mic reprezintă, cred, cel mai bine di-recţia asta.

Ciprian Măceşaru

VAL CHIMIC

umilirea animalelor

fuck tense e un trip adolescentin înmarginea ruinelor comuniste. Uniivor spune că nu e poezie. Altora li seva zbîrli părul pe ei de emoţie. Amasistat la scene, ca prins în chihlimbar.Viaţa era acolo. Zaţul epocii depus înamintirea unui copil.

Bogdan Lipcanu

BOGDAN LIPCANU

fuck tense

eDitur{ Poesis interna\ionalmartie 2012

101

Andrei Doboş are ochiul celui carerespiră nemişcat, dar imers într-ocomplicatio cosmică. Personajul poe-melor e lumea deja dintotdeauna tre-cută, „cu ramuri mici şi strîmbe”. Însătrucurile acesteia – cinematice, dere-glante nu au cum să ţină căci în inimaei, inevitabil, se întinde the view fromnowhere.

Vlad Moldovan

ANDREI DOBO:

Inevitabil

Iată şi prima carte apărută la Casa depariuri literare care-mi place fără re-zerve. Am citit-o ieri şi mi-am datseama că de foarte multă vreme n-am mai avut ocazia de a trece atât derepede printr-o carte de poezie. Catrenu’ prin gara din Lehliu, cum s-arzice, numai că eu am oprit la fiecarepoem şi l-am savurat pe îndelete. Lo-ved it!

Dan-Liviu Boeriu

CORINA BERNIC

Casa sc[rilor

O sută cincizeci de mii la peluze e unadintre cele mai dense şi mai captivantecărţi de poezie biografistă scrise lanoi, ataşantă ca un fragment dinAmintiri din copilărie în versuri, de-bordând de umor şi de inteligenţă, cunostalgii şi tandreţuri, cu autoironieşi cu un zâmbet pe jumătate amar, pejumătate ispitit să devină un râs pu-ternic, râsul din toată inima al celuicare ştie câte a lăsat în urmă şi cât deprezente-s acestea în el.

Claudiu Komartin

DIANA IEPURE

O sut[ cincizeci de mii la peluze

eDitur{Poesis interna\ional martie 2012

102

rezervaţia e un documentar poeticdespre viaţa noastră deloc simplă,despre mecanismele şi psihozele se-colului, despre ceea ce se merită păs-trat din ea. Un aparent sinopsis al vo-lumului e chiar textul de început, ohartă care face uneori posibilă orien-tarea în această sofisticată rezervaţie>locuri interzise şi locuri deschise pu-blicului. Citeşte – şi te cutremură.

V. Leac

CRISTINA ISPAS

rezerva\ia

pe datorie nu este o antologie poetică,pentru că nu selectează anumite poe-me din primele două volume ale au-torului. Este, mai degrabă, un volumintegrator, în sensul că reuşeşte săgrupeze toate poemele din arta scal-pării (considerat debut, în 2005, da-torită faptului că primul volum, Far-macia cuvintelor, nu ajunsese în li-brării) şi încă o serie de poeme carear putea alcătui un volum individual(ciclurile date personale şi robinson).

Oana C[t[lina Ninu

T.S. KHASIS

pe datorie

O carte puternică – pentru cine e sen-sibil la ultrasunete.”

O. Nimigean

MICHAEL ASTNER

\ara transformat[-n v`nt

103

Geo Bogza

Geo Bogza (1908-1993) fue un periodista, poeta y teórico literario, uno de losmayores representantes de la vanguardia rumana. Rebelde en su juventud ycomunista convencido, fue uno de los primeros que cultivó el género del reportaje.Publicó los poemarios Diario de sexo (1929), El poema invectiva (1933), IoanaMaria. 17 poemas (1937) y Canto de revuelta, amor y muerte (1945) y la antologíaOrion (1978), además de otros numerosos volúmenes de reportajes, memorias oensayos.


104

TĂCEREA DEZLĂNŢUITĂ

Acum îşi împlinea poetul visul lui de tăcere universalăstrânsese în dinţi virtutea peşterilor muteca o glandă o grefase în laringele vorbăreţiloriar a doua zi oraşul se zvârcolea ca pompeiul sub lavătăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoareo femeie a dat să râdă şi gura i s-a umplut cu vatăneauzite se învârteau plăcile de patefon sub acul diafragmeibuzele se deschideau în gol,nicio vorbă n-a mai putut fi rostită,dezastru total, iremediabil,din beregăţi tăcerea cobora în oase,nemaiavând niciun rost, urechile se desprindeau veştede de pe cappe străzi câinii le înşfăcau lacomi de prinşanţuriînspăimântaţi poliţiştii izbeau în tobe în tinicheleunii scoşi din firespărgeau geamurile cu pumnul,dar niciun sunet n-a mai putut fi stors din materiedin cer curgeau hoiturile păsărilor sufocate de cântecele rămase îngâtlejfemei se azvârleau de la etaj în goldardin gura lor larg deschisănu ieşea niciun ţipătprin gări trenurile se ciocneau ca nişte gângănii,înnebunitprimarul a dat ordin să se audă cu orice preţo casă a fost azvârlită în aer< parcă s-ar fi spulberat o păpădieau prăvălit atunci turnul cel mare din centrul oraşuluifără ca vreun scrâşnet să se işte din ziduricu fiecare clipă setea de zgomot creştea tot mai chinuitoareunii chiar în timpan şi-au slobozit revolveredar nimeni nu mai găsea scăparenicăierităcerea se întindea halucinantă nemiloasă pedepsitoare

cum o visase poetul.

PoeSÍa Poesis interna\ionalmartie 2012

105

EL INCONTENIBLE SILENCIO

Cumplía ahora el poeta su sueño de silencio universalestrechaba entre los dientes la virtud de los mudos pecescomo una glándula lo injertara en las laringes de los locuacesmas al día siguiente la ciudad se estremecía como pompeya bajo la lavael silencio se extendía por doquier, inexorable, destructoruna mujer se echó a reír y su boca se hinchió de algodóninaudibles giraban las placas del fonógrafo bajo la aguja del diafragmalos labios se abrían en vano,nunca más se pudo volver a pronunciar una palabra,desastre total, irremediable,de las gargantas el silencio bajaba a los huesos,desprovistas de sentido, las orejas se desprendían marchitas

de la cabezapor las calles los perros las apresaban ávidos en las acequiasaterrados los policías golpeaban tamboreslatasalgunos fuera de sírompían las ventanas a puñetazos,mas ningún sonido se pudo sacar ya de la materiadel cielo fluían los cadáveres de los pájaros sofocados por los cantos

que se les quedaron enel gaznatemujeres se arrojaban al vacíomasde sus bocas de par en par abiertasno salía ni un solo alaridoen las estaciones los trenes chocaban cual bichos,enloquecidoel alcalde ordenó oír a cualquier preciouna casa fue arrojada por los aires< semejaba con un

diente de león esparcidoderribaron entonces la gran torre del centro de la ciudadsin que brotara un solo rechino de sus murospor momentos la sed de ruido crecía más y más mortificantealgunos incluso descargaron revólveres en sus tímpanospero nadie hallaba escapatoriaen ninguna parteel silencio se extendía alucinante impertérrito punitivo

como lo soñara el poeta.

traducido por Elena Borrás García

106

Hans thill

Hans Thill, născut în 1954 în Baden-Baden, trăieşte din 1974 la Heidelberg. Poetşi traducător. Cofondator al Editurii Wunderhorn. Numeroase traduceri, mai alesdin franceză. Editor al seriei Poesie der Nachbarn – Dichter übersetzen Dichter(Poezia vecinilor – Poeţi traduc poeţi), ultimul volum fiind Meine schlichtenReisen. Gedichte aus Belgien (Simplele mele călătorii. Poezii din Belgia). Împreunăcu Michael Braun, editor al antologiilor Punktzeit. Deutschsprachige Lyrik der 80erJahre (Timpul punct. Poezia germană a anilor ’80)> Das verlorene Alphabet.Deutschsprachige Lyrik der 90er Jahre (Alfabetul pierdut. Poezia germană a anilor’90)> Lied aus reinem Nichts. Deutschsprachige Lyrik des neuen Jahrtausends(Cântec din curat nimic. Poezia germană a noului secol). Pentru volumul KühleReligionen (Religii reci) a fost distins cu Premiul „Peter Huchel“ 2004. Cel mai nouvolum publicat este Museum der Ungeduld (Muzeu al nerăbdării), 2010.Colaborează şi la platforma de internet www.der-goldene-fisch.de. Delegat al„Writers-for-Peace“ în prezidiul PEN Germania. Din 2010 este directorulKünstlerhaus Edenkoben.


107

Das heiße Fleisch der Wörter (Köno)

und das kalte der Schri. Greife die Stimme an ihren Beinchen zwing sie in die Zeilen. Faß in ihr Hundemaul und höre das Herz unter einer Haut pochen.

Sieh das Auge der Schri. Lies die Buchstaben auf dem Rücken der Milben die nachts die Tastatur verlassen. Taste nach den Wörtern in der Stimme. Zwing die Wörter

in die Stimme. Atme. Iß das Korn der Stimme. Atme. Wirf aus die Saat der Beinchen der Wörter. Fühl das kalte Metall ihrer Haut. Trinke die verflossene Schri usw.

Wirf aus das Bein der Schri der Hund soll danach schwimmen. Laß auch die Stimme schwimmen. Berühre ihr Fell wenn sie sich am Ufer schüttelt. Sieh die Wörter im Boot winken

schwitzend in ihren bunten T-Shirts. Höre die Stimme ein Hupen im Nebel. Lies die heißen Buchstaben auf den T-Shirts der Japanerinnen. Das kalteFleisch der Wörter. Greife

die Beine des Wassers im Fluß. Hilf den Selbstmördern in den Strom. Höre die Stimme des März die wie ein Wind den Fluß begleitet. Höre den Wind der wie ein Hund den Fluß begleitet usw.

Drück den Nebel aus dem Hund. Nenne den Hund einen trockenen November. Taste nach der Neun im Rucksack des Monats November. Zähle die Beinchen des Nebels.

Wirf aus die Saat der Schattenbeine. Höre die hinkende Stimme der kriegsversehrten Monate. Spüre dasheiße Fleisch der Revolutionsnovember das kalte Metall der Rübenwinter usw.

Der kalte Schlamm des Februar. Zwing den Schnee in die Rübenzeilen. Fühle den Feber aufsteigen aus dem Novemberfluß. Nenne den Schlamm ein Wort und bau dir einen

Hund daraus. Greif ein Bein des doppelköpfigen Januar. Wasche den Schnee im Schlamm des Anfangs. Fühl den Rost der Stimme am Morgen. Fühle den Puls des

Schnees wenn er verholzt. Pflanze die Birke in den Mai. Nenn sie Eiche. Hör das Stottern des Windes.Pflanze den Hund unter die Eiche usw.

Carnea fierbinte a cuvintelor (Köno)

şi cea rece a scrisului. Apucă vocea depicioruşe şi îndeas-o în versuri. Bagă-ţi mânaîn gura ei de câine şi ascultă inimabătând sub o piele.

priveşte ochiul scrisului. Citeşte literelede pe spatele acarienilor care noapteapărăsesc tastatura. Pipăie după cuvinteledin voce. Îndeasă cuvintele

în voce. Respiră. Mănâncă seminţa vocii. Respiră.Aruncă apoi răsadul picioruşelor cuvintelor.Simte metalul rece al pielii lor. Beascrisul scurs etc.

Aruncă piciorul scrisului câinele să înoate după el. Lasă şi vocea să înoate.Atinge-i blana când se scutură la mal. Uită-te cum cuvintele fac semne din barcă

transpirând în tricourile lor colorate. Ascultă voceaun claxon în ceaţă. Citeşte literele fierbinţide pe tricourile japonezelor. Carnea recea cuvintelor. Înhaţă

picioarele apei în râu. Ajută-i pe sinucigaşiîn calea curentului. Ascultă vocea lui martie careînsoţeşte râul ca vântul. Ascultă vântul careînsoţeşte râul ca un câine etc.

Stoarce ceaţa din câine. Botează-l noiembrie uscat. Pipăie-l pe nouă în rucascul lunii noiembrie. Numără picioruşele ceţii.

Aruncă seminţele picioarelor cuvintelor. Ascultă vocea împleticită a lunilor rănite de război. Simte carnea fierbinte a lui noiembrie revoluţionar metalul rece al iernii de napi etc.

Noroiul rece al lui februarie. Îndeasă zăpada înşirurile de napi. Simte cum creşte febra din râul lui noiembrie. Dă-i noroiului un nume şi fă-ţi un

câine din el. Înşfacă un picior al lui ianuarie bicefal. Spală zăpada în noroiul începutului. Simte rugina vocii dimineaţa. Simte pulsul

zăpezii când ea înlemneşte. Plantează mesteacănul în mai. Botează-l stejar. Ascultă bâlbâitul vântului.Plantează câinele sub stejar etc.

GeDiCHtPoesis interna\ional martie 2012

108

Reiß aus die Wurzeln der Bäume am Fluß. Faß die Rinde der Barrikaden. Rieche den Fetzen lies die Stimme des Benzins. Trenne die Rübe vom heißen Fleisch. Schmier die Guillotine.

Lies die Stimmen der Hemdlosen. Greife das Bein der Fahne. Höre den Wind in dem sie flattert untereiner Haut pochen. Zwing deine Wörter in den Wind. Drück den Wind

in dein Akkordeon. Setze das Klappern auf die Tastatur. Steck deinen Zeigefinger in die Sonne der Revolution. Greife ihren Rock aus Fanfarentuch. Nimm das Blech

als heißes Fleisch der Wörter. Laß es unter deiner Zunge zergehen wie eine Münze. Nimm das Blech als Stimme des Metalls. Zwing das Metall ins heiße Fleisch der Wörter usw.

Greif die sieben Beinchen der Stämme die nach Holland treiben. Zähle den Juli als September. Drück

den Septakkord aus den Saiten des Akkordeons. Lerne schunkeln wie die Sieben

im Mai. Zwing die Stimme des Hundes in den September. Rufe die Schwaben aus den Häusern. Nenne die Birke Griffel in der Hand der Schwaben. Spüre das kalte Bein des Schattens

der mit dem Dezember kommt. Hör das Stotterndes Windes wie er durch die Lückenpfei. Nimm die Null aus demDezimalsystem usw.

Kleb die Fliegen auf das heiße Fleisch der Seite. Fühl die Beinchen des Windes. Zwing den Lothar durch den Wald wie einen Schwaben. Höre das heisere Herz des Windes.

Hol die kalte Zehn und ihre Null in dein Haus aus Stein.Spüre die zwölf Zähne der Stadt. Verfolge sie mitden Fingern deiner Tastatur. Zwing den Gestank der Stadt in deine Stimme

die ein Fluß ist. Sieh das Fell der Stadt ein buntes T-Shirt. Laß den Hund auf der Wiese hungern. Lies den Rost vom Fell des Fuchses. Lies den Müll der Schri da sie verfällt.

Hör den Atem der Wege. Pack ihn wie einen Sack auf deinen Rücken. Fühl den Rock der Revolution usw.

Smulge rădăcinile copacilor de la râu. Înşfacă scoarţabaricadelor. Miroase petecul citeşte vocea benzinei. Desparte napul de carnea fierbinte. Unge ghilotina.

Citeşte vocile celor fără de cămaşă. Apucă piciorul steagului. Ascultă cum vântul în care el flutură pulsează sub o piele. Îndeasă cuvintele tale în vânt. Apasă vântul

în acordeonul tău. Aşează clămpănitul pe tastatură. Bagă-ţi arătătorul în soarele revoluţiei. Înşfacă rochia ei dinpânză de fanfare. Ia tinicheaua

ca pe o carne fierbinte a cuvintelor. Las-o să ţi se topească sub limbă ca o monedă. Ia tinicheaua ca pevocea metalului. Îndeasă metalul în carnea fierbinte a cuvintelor etc.

Apucă cele şapte picioruşe ale trunchiurilor care trag înspreOlanda. Numără-l pe iulie ca pe septembrie. Extrage

septacordul din coardele acordeonului. Învaţă să te legeni ca cei şapte şvabi

în mai. Îndeasă vocea câinelui în septembrie. Cheamă-i pe şvabi afară din case. Botează mesteacănul condei în mâna şvabilor. Simte piciorul rece al umbrei

care vine cu decembrie. Ascultă bâlbâitul vântului cum fluieră printre găuri. Scoate-l pe zero dinsistemul decimal etc.

Lipeşte muştele pe carnea fierbinte a paginii. Simte picioruşele vântului. Sileşte-l pe Lothar să umble prin pădure ca un şvab. Ascultă inima răguşită a vântului.

Ia-i pe zece cel rece şi pe zeroul lui în casa ta de piatră.Simte cei doisprezece dinţi ai oraşului. Urmăreşte-i cu degetele tastaturii tale. Îndeasă duhoarea oraşului în vocea ta

care este un râu. Priveşte blana oraşului un tricou colorat. Lasă-l pe câine să flămânzească pe câmpie. Citeşte rugina de pe blana vulpii. Citeşte deşeul scrisului el se descompune.

Ascultă respiraţia drumurilor. Ia-o ca pe un sac pespatele tău. Simte fusta revoluţiei etc.

traducere de Corina Bernic

109

radu Vancu

D ragul meu Claudiu,

N-ai, fireşte, cum să ştii ce cutremur afectiv mi-a de-clanşat scrisoarea ta precedentă – de joi, de când amprimit-o, şi până azi replicile nu s-au stins încă. Mişcărileastea uriaşe sunt însă de o atroce dulceaţă, de o minunatăviolenţă, deplasând şi aranjând mai clar plăci tectonice alememoriei afective situate la adâncimi geologice pe care lecredeam definitiv sedimentate. Iar în epicentrul seismuluie acel pasaj în care vorbeşti despre cerinţa-rugăminteadresată ţie de Mircea Ivănescu< „Domnule Komartin, vărog să scrieţi în seara aceasta o odă la m. ivănescu”. Memo-ria ta a prins atât de exact tipicul sound meivănescian, caldşi autoironic, protocolar şi self mocking, încât fraza mi l-ainstanţiat de îndată aproape corporal< citind pasajul cupricina din scrisoarea ta, l-am văzut aievea aici, în faţa lap-topului (aşa cum îl văd şi acum, în vreme ce tastez),privindu-mă ghiduş prin lentilele alea adânci cât toată lit-eratura şi cerându-mi< „Te-aş ruga să-mi scrii până mâineşapte poeme, respectând următoarele injoncţiuni< primulvers al primului poem să fie m. ivănescu nu a mai scris niciun vers de trei ani, adică din ’97”. Erau mai multe reguliimpuse, nu mai ţin minte decât cerinţa asta, pe restul le-am uitat> le-aş putea, la o adică, reconstitui – chiar am scrisatunci de pe o zi pe alta cele şapte poeme, deşi nu mă cre-deam în stare, vreo patru dintre ele se regăsesc în Epistolepentru Camelia. Era aşadar în 2000, ţin minte că era defaţă viitorul regizor Radu Alexandru Nica – a şi venit adoua zi, curios să vadă cum nu mă ţinusem de temă. Amreţinut probabil versul ăsta datorită anului – se petrecuserăatât de multe în ’97, în 1 iulie începuse iubirea mea cuCami, prin toamnă prietenia cu Mircea Ivănescu, în 1noiembrie se spânzurase tata, iar acum aflam că ’97 era şianul în care marele meu prieten renunţase la scris. Eraulucruri frumoase şi înspăimântătoare ca îngerii, mi-erateamă să le privesc direct aşa cum se tem muritorii săprivească îngerul în faţă atunci când se arată (iar îngerulştie asta şi îşi începe mai întotdeauna exortaţia liniştindu-i< „Nu te teme...”).

Dar eu mă temeam, teribil trebuie că mă mai temeamde vreme ce, întors pe dos de tsunamiurile acelea venite înrafală, scriam poemele eterate şi limpezi, poate prealimpezi, din Epistole. Mi-a mai luat, cum ştii, câţiva ani

până să-mi fac curaj să privesc îngerul în faţă. Credeamînsă atunci că e indecent să-ţi etalezi suferinţa în poezie,că e un soi de escroc sentimental poetul care-şi arată înpublic, precum Tom Sawyer, buba. Era un mecanism deapărare a cărui structură ai descris-o tu impecabil în Visz-erale Reaktion, editorialul din al cincilea număral Poes<sului Internaţional – în care pleci de la reacţia co-mună a Uljanei Wolf şi a lui Björn Kuhligk în faţa cerşe-torului care, în faţa magazinului Gucci, îşi vâra ciotulamputat sub nasul trecătorilor. La distanţă de o zi unul decelălalt, fără s-o ştie, cei doi poeţi nemţi reacţionaseră lafel, iritaţi de exhibarea plăgii în exact acelaşi mod în care-i iritase visceralitatea şi corporalitatea excesivă din poeziaromânilor. Dac-aş fi ştiut textul pe care urma să-l scriipeste un deceniu, mi-aş fi zis atunci, în 2000, că mă simtîn faţa vieţii mele golite de tata, dar pline de mama şi deCami şi de Mircea Ivănescu, ca un cerşetor cu braţe am-putate în faţa unui magazin Gucci, ruşinat de plaga luinimerită printre atâta frumuseţe.

Iată, îmi spuneam, bietul meu mare prieten a trecutprin atâta suferinţă, şi aproape nimic din ea nu iese lasuprafaţa textului. Cu un an înainte, în ’99, apăruse Post-modernismul românesc al lui Mircea Cărtărescu, mă bu-curasem ca de un succes propriu să văd că îl consideră peM.I. „cel mai avansat teoretic şi mai influent poet românde după război”> pe aceeaşi pagină citisem şi descrierea po-emului ivănescian aşa cum îl vedea acest celălalt mareMircea al panteonului meu livresc – anume ca pe o piesăde café concert, de fapt nici măcar o piesă propriu-zisă, cio apăsare improvizată pe clape a unui virtuoz care nu segândeşte la nimic. (Nu mai verific acum pasajul, cred cănu mă înşel prea tare.) Am fost instantaneu convins dejusteţea felului în care M.C. descria poezia lui M.I.> nuvedeam oare cu ochii mei cum discreţia celui din urmăpunea surdină oricărei mărturisiri prea personale?Vorbind neîncetat numai despre el şi lecturile lui, M.I. nuspunea de fapt nimic esenţial despre sine – căci nu credeacă ar exista ceva esenţial legat de sine însuşi> după cum,vorbind la fel de neîncetat numai despre alţii (da, ştii binecă era capabil de asta – să vorbească în exact acelaşi timpstrict despre sine şi strict despre alţii), spunea de fapt de-spre sine cele mai inavuabile lucruri. Interviul luat de mineanul trecut în februarie sau în martie pentru volumulaniversar coordonat de Cistelecan se încheie cu o teribilă

ePiStolarPoesis interna\ional martie 2012

110

frază beckettiană a lui M.I. despre mirosul propriului corp– un Beckett cu acizii trecuţi prin baia neutralizantă a au-toironiei ivănesciene> n-am păstrat-o în ediţia tipărită, nubătea deloc cu caracterul aniversar al volumului. Dar existăîn varianta audio.

Vedeam, deci, cu ochii mei cum poezia filtrează toatescoriile suferinţei, absorbindu-le în tifonul intertextual.Abia rarissim suferinţa ieşea la suprafaţă, ca sângele printifon la o hemoragie prea masivă. Nu putem noi suferi câtpoate poezia anestezia, îmi spuneam, şi vedeam în asta odovadă ultimă a eficienţei poeziei. Am crezut în asta pânăprin 2002, nu mai ştiu data exactă când M.I. mi-a răstur-nat, tot el, definitiv înţelegerea asta a poeziei. A făcut-o fărăvoia lui, într-o seară dostoievskiană pe care n-o voi uitanicicând şi care a revenit acum, făcută parcă mai puternicădecât oricând de evocarea ta. Pe vremea aceea mai bea încăvodcă lemon, cum ştii> nu-i prea plăcea la gust însă, fiindmai slabă (32 de grade, faţă de 40), îi era îngăduită dedoamna doctor Munteanu. Încercam cel mai ades să-lpăcălesc, pretinzând că nu găseam la chioşc decât sticle deo jumătate de litru – uneori însă porţia de 250 de ml depersoană i se părea jignitor de mică şi mă trimitea s-o su-plimentez. Cred că aşa s-a întâmplat şi în seara cu pricina,băusem până se făcuse noapte de-a binelea, el nu aprinseselumina, ştiam că îi plăcea să lase să coboare noaptea pestenoi în vreme ce vorbeam, aşa că n-o aprinsesem nici eu.Stăteam amândoi în camera cu biblioteca, el lungit pe pat,eu pe scaun, nu mai reţin ce-mi povestea> s-a oprit deodatăbrusc, am crezut că-şi pierduse suflul şi m-am mirat (pevremea aia îşi pierdea suflul rar). Am aşteptat să-şi revină,dar spre nedumerirea mea tăcea prelungit. M-am lăsatuşor spre el, ca să-l întreb dacă e totul în regulă, şi i-amauzit respiraţia egală< adormise. M-am pierdut, simţeamcă e indecent să stau acolo, dar nu voiam nici să-l trezesc– de vreme ce adormise aşa de brusc, însemna că aveamare nevoie de somn. Mi-a dat prin gând să plec, să încuipoarta şi să las cheia în cutia poştală, dar nu ştiam unde-icheia şi nu puteam s-o găsesc pe întuneric. Lumina nuputeam s-o aprind, căci l-aş fi trezit, iar dacă mă apucams-o caut pe bâjbâite şi s-ar fi trezit, cine ştie ce ar fi pututsă creadă. Să-l las singur în casa descuiată, era pesteputinţă. Aşa că am rămas ţintuit pe scaun şi mi-am zis săaştept până se trezeşte, la urma urmei puteam foarte binesă dorm şi eu acolo şi dimineaţă să-i spun că adormisemdeodată cu el. Poate era chiar mai indicat aşa, să vadă că şieu mă ameţisem la fel ca el, ştii cât de în serios iau băutoriicompetiţia etilică. Am rămas deci pe scaun, nemişcat înîntuneric, decis să nu mă ridic până nu se trezeşte el. Nu-mi dau seama cât a trecut până s-a trezit> se poate să fi fostun sfert de oră, după cum la fel de bine se poate să fi fostmai bine de o oră. A făcut-o la fel de brusc cum adormise,a reînceput să vorbească prin întuneric, tare şi pe ton deceartă, cum nu-l auzisem niciodată. Am crezut la începutcă mă dojeneşte pentru că nu l-am trezit, însă mi-am datrepede seama că nu vorbea cu mine. Uitase de prezenţamea şi se certa – ei, da, se certa cu Dumnezeu, el, care trataîntotdeauna Subiectul ăsta cu o mefienţă binevoitoare şivag ironică. Kantian convins, ştia că metafizica nu e oproblemă de cunoaştere, aşa încât orice desfăşuraredemonstrativă la Subiect i se părea complet inutilă. Sedovedea acum, însă, spre surpriza mea, un credincios carenu se îndoia nici o clipă de existenţa Lui – de vreme ce

striga către El, vibrând de suferinţă ca un pian lovit preatare< „De ce nu mă iei? De ce, dacă mă iubeşti, nu mă ieiodată, cât crezi că pot să stau eu aici fără ea?” DoamnaStela murise cam de un an. „Cât poţi să mă mai laşi aici,cât poate să mai dureze?” Încremenisem pe scaun, nici numai respiram, mă rugam să adoarmă şi să plec, să nu ştiecă l-am văzut în starea aia. Striga însă tot mai tare, simţeamcă-i cedează corzile vocale – şi, când credeam că ce-a fostmai rău a trecut, a început să plângă. Mi se ridică şi acumpărul pe mâini când îmi aduc aminte sunetul plânsuluiăluia. Dacă ar mai fi durat puţin, cred că aş fi început săplâng şi eu, însă ceva l-a făcut să mă simtă – nu ştiu, poaterespirasem prea apăsat, sau scârţâise scaunul, cert e că aîntors deodată capul spre mine şi, dacă înainte îi simţisempână în măduvă plânsul, acum i-am simţit până înmeninge spaima. „Cine-i acolo?”, a murmurat. „Sunt eu,Radu, domnule Ivănescu”, am spus pierit. A tăcut o vreme,respirând cu noduri, iar după ce s-a adunat s-a burzuluitla mine cum n-a mai făcut-o, şi n-avea s-o mai facă, nicio-dată. Apoi aproape că m-a aruncat afară pe scări – şi vremede vreo săptămână n-am mai avut curajul să-l caut. Era,cred, cea mai lungă pauză de până atunci din prietenianoastră. Apoi, fireşte, s-a purtat ca şi cum nimic nu s-ar fiîntâmplat, şi nici unul dintre noi n-a mai adus vorba de-spre asta.

Atunci mi-au căzut, cum se spune în textul sacru, co-jiţele de pe ochi şi am văzut – am înţeles că, cu toatăsuprafaţa relaxată a poemului ivănescian, textele lui suntvarianta diurnă a acelui plâns şi a acelei spaime. Tot ce adat substanţa marilor urlete şi marilor zbateri e acolo, în-velit în volutele acelea ample aşa cum se învelesc obiectelefragile şi preţioase ca să nu se spargă la o mânuire inabilă.Poezia nu anesteziază suferinţa, ea e chiar suferinţa – ex-trasă gram cu gram din corp, externalizată poem cu poem,în doze infime dar letale, pentru ca cel ce suferă să poatăfuncţiona. Pentru ca plânsul şi spaima să-l viziteze numainoaptea, în singurătate, iar animalul social diurn să-şipoată face mai departe numărul. Iar celui care se apucă descris îi trebuie acelaşi tip de curaj ca şi toxicomanului carese duce la dezintoxicare. Ba poate şi mai mult, căci el n-are avantajul grupului de suport.

În fine, sigur că nu inventez eu apa caldă, problemasuferinţei în poezie e veche de când lumea, e poate chiarprima problemă prin care a intrat dihonia în esteticieni.Pentru Platon, scrisul e subversiv şi periculos pentru că„hrăneşte emoţiile” (aşa cum, peste două milenii şi jumă-tate, muzica va fi cel mai eficient, căci cel mai spiritual,catalizator al barbariei emoţiilor pentru omas Mann)>pentru Aristotel, dimpotrivă, scrisul purifică emoţiile şisuferinţa prin „mila şi groaza” katharsis-ului. Din dilemaasta nu puteţi ieşi, pare a spune poezia< căci eu cred, aidomarabinului din Buhuşi, că şi Platon, şi Aristotel au dreptate– poezia purifică, distrugând (sau distruge, purificând).Asta, în faza de solve. Iar pentru cel care trece testul,urmează faza de coagula – şi abia atunci poezia, draga deea, construieşte. Ne construieşte. Ne face fiinţe mai decentepentru cei dragi. Însă aici ajung puţini. Aleşii, că tot l-ampomenit pe Mann. Mircea Ivănescu, de exemplu, cel pecare am văzut întâia oară efectul poeziei ca individuaţie.Sau, din generaţia noastră, Costică Acosmei. Avatar la felde genuin al lui mopete. Restul, adică cei ce nu trec de solve,fie nu intră în faza de individuaţie, fie n-o duc la capăt şi

ePiStolar Poesis interna\ionalmartie 2012

111

nu devin ce-ar putea fi. De asta se întâlnesc deseori înlumea literară oameni care par propria lor caricatură.

Urma să dau apoi peste o întrebare din Euphorion-ullui Balotă care, de atunci încoace, avea să mă obsedeze<unde e suferinţa în Ulise-le lui Joyce? Era pe vremea aiacartea mea fetiş, o citisem în paralel cu originalul, M.I. mătot întreba cum mi se pare şi, când i-am spus la un mo-ment dat că e cea mai mare carte pe care o citisem vreo-dată, mi-a retorcat, cu faţa luminată de o bucurienedisimulabilă< „Ei, lasă, nu exagera”. Mă râcâia întrebarealui Balotă< unde era suferinţa Marelui Chinuit James Joyceîn toată odiseea asta? E Bloom, burghezul cam libidinal şiegotist, un Mare Chinuit? E Stephen, artistul cu suflet înformă de Toma din Aquino, unul? Unde e toată suferinţaaia? În gestaţia limbajului din Boii soarelui? În monologullui Molly, cea „pre-human and presumably post-human”,cum o numeşte Joyce însuşi într-o scrisoare? Unde eaşadar toată suferinţa aia? Dacă artistul scrie cu sine însuşi,şi Joyce era tot o rană vie – unde e suferinţa?

Acolo unde e şi în poezia lui Mircea Ivănescu, aveamsă-mi răspund. Disimulată în chiar materialul de con-strucţie al lumii aceleia „ficţionale”. Şi în autoerotismul luiBloom, şi în bovarismele scolastice ale lui Stephen, şi în lu-bricitatea lui Molly, şi în torsiunile acelea teribile ale lim-bajului (poate mai ales în ele). Chiar dacă nu se vede, eadă masa lumii aceleia, ca bosonul lui Higgs. Iar când simţiforţa teribilă, inescapabilă, a unei lumi care te va urmăripână la sfârşit – atunci ştii empiric că suferinţa atârnă greuîn materia constitutivă a acelei lumi. Nu trebuie s-o vezi lalucru qua suferinţă, sub forma ei uzuală, în care eşti obiş-nuit s-o recunoşti – ca urlet, lamentaţie, vaiet ş.a.m.d.Dacă-mi amintesc de Bloom branlându-se pe plajă, oricâtde lubrică e scena, înseamnă că cineva a suferit îndeajunsîncât să facă lumea aia consistentă. De asemenea, ca să trecdirect la Homer, oricât de cinic e răspunsul lui Ahile cândbăietanul Licaon îi cere să-l cruţe („Haide, prietene, şi tutrebuie să mori. Ce mai atâtea lacrimi? / Până şi Patrocle amurit, un om mult, mult mai bun decât tine”), cinismulăsta e construit din atomi ai suferinţei şi, aş risca să spun,ai compasiunii – de vreme ce ştie să refuze compasiuneaîntr-un chip atât de memorabil.

Testul suferinţei („Unde e suferinţa în cartea asta”?) afuncţionat apoi multă vreme ca unic şi, credeam, infalibilşperaclu. Dacă nu-mi făcea accesibilă lumea cărţii respec-tive, atunci era ceva în neregulă cu acea carte. Abia o ob-servaţie a lui Borges mi-a deschis ochii, arătându-mi că şiîn infernul suferinţei paradisul are drept de existenţă. Ar-gentinianul pleacă de la scena din Infern în care Francescada Rimini îşi povesteşte dragostea vinovată cu cumnatulei, Paolo Malatesta (Nessun maggior dolor che ricor-darsi...)> căsătorită împotriva voinţei ei cu fratele lui Paolo,Francesca trăieşte o poveste lancelot-guineveriană dedragoste cu Paolo (primul sărut vine chiar în timpul citiriiîmpreună a eposului arthurian – e, deci, un amor livrescpus nu numai în infern, ci şi în abis), şi sunt condamnaţisă se rotească veşnic în cercul al doilea, al păcătoşilor dindragoste. Dar singurătatea lor în doi, observă Borges, e defapt un mic paradis în Infern. Căruia-i corespunde, simet-ric, micul infern din Paradis – căci Dante, străbătând In-fernul şi Purgatoriul pentru a ajunge la Beatrice, nuprimeşte din partea ei decât un zâmbet destul de con-venţional (durând un sfert de vers), după care Doamna lui

se întoarce la contemplarea „mării de lumini”.Prin urmare, dacă e suferinţă şi în extaz, atunci şi

acesta poate să dea greutate şi consistenţă unei lumi. Amînceput de îndată să vânez ocurenţele unei literaturi a feri-cirii, mult mai greu de găsit ce-i drept decât cea a sufer-inţei. Acum doi-trei ani, când scriam la Sebastian învis şi-mi căutam alibiuri ca să nu mă simt vinovat că scriudespre fericire, l-am văzut într-un interviu dat pe TV5 peHouellebecq vorbind taman despre literatura traumei şiliteratura fericirii. Trauma, spunea francezul, se pune sin-gură în pagină şi trece mult mai uşor către cititorul dispussă empatizeze cu suferinţele tale> fericirea, în schimb, e omaterie mai pretenţioasă, mai greu de tratat, unde mai puică lumea nu prea empatizează cu cei fericiţi. Visez, maispunea Houellebecq, să ajung un poet (da, poet) suficientde bun ca să pot scrie o carte de poeme despre fericire. M-am gândit atunci că o făcuse înaintea lui francezul cu ade-vărat mare – ce altceva sunt la Proust decât poeme desprefericire relatările extazelor trăite la contemplarea clopot-niţelor din Martinville, a arborilor din Hudimesnil, ori –mai ales – a micului zid galben din Vederea din Del a luiVermeer (care-l face pe Bergotte, scriitorul din A larecherche..., să moară la propriu de fericire – o fericire in-vidioasă şi masochistă, dar însă totuşi nu mai puţin feri-cire)?

Uite, aş fi vrut să-ţi vorbesc despre prietenie şi am ajunssă divaghez despre suferinţă şi corolarul ei. (Dar, vorbindtotuşi despre M.I., cred că am fost până la urmă la temă.)Cred, într-adevăr, că ar fi tare păcat să nu continui remem-orarea – chiar şi aşa, â batons rompus – istoriei privatea douămiismului, pe care tu ai cunoscut-o incomparabilmai bine decât mine. Aş fi vrut, de asemenea, să-ţi spun căai dreptate, „prietenie literară” e aproape un pleonasm, darnu ştiu cum altfel să-i spun acestei prietenii căreia liter-atura îi e sânge şi limfă. Şi că, pe de altă parte, cei care nuau în comun decât cărţile sunt prea literari pentru a fi şiprieteni. Sunt, adică, nişte bieţi intelectuali care social-izează. (Paleologu< intelectualii sunt oamenii care nu sesimt bine printre oamenii de treabă.) Şi că, atunci când amprimit scrisoarea ta şi am început s-o citesc, am tresărit –pentru că tu vorbeai despre suferinţă, iar eu citeam tamanacest pasaj din splendida carte a lui Doris Mironescu de-spre Blecher< „Cu siguranţă, în cazul lui Blecher, spectrulsuferinţei ocupă tot centrul tabloului, prinzându-l îngheare pe scriitor încă din adolescenţă şi obligându-l să-şiscrie opera, ca o reacţie polemică, ‚împotriva suferinţei’,dar mereu în legătură cu suferinţa, neputând să oocolească niciodată”. Iată cum leagă iar prietenia totul<Blecher, tu, Doris, eu, ambalaţi într-un singur pachet legatfrumos cu funda roşie a suferinţei.

Al tău,Radu

10 ianuarie 2012 de la mansarda din Sibiu

către mansarda din Belgrave Square

112

tristan tzara

Vino cu mine la ţară

Casă în construcţie cu ramuri uscate, ca păianjenii, în scheleÎnalţă-te în ceruri cu seninătatePână când norii ţi-or sluji de perdeleŞi stelele< mulţămirea lămpilor pe balcoane înserate.

Între doi castani împovăraţi ca oamenii ce ies din spitalCrescu cimitirul ovreiesc – din bolovani>La marginea oraşului, pe dealMormintele ca viermii se târăsc.

Docarul galben ne aşteaptă în faţa găriiÎn mine se rup trestii cu foşnet de hârtieVreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţăriiŞi să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.

Rătăcesc prin pădureCerşetori ţigani cu barbă de cenuşăCă ţi-e frică dacă-i întâlneştiCând îşi freacă soarele pleoapa pe poteci.

Călare o să mergem zile întregiO să poposim în hanurile sure,Acolo legi multe prietenii,Te culci noaptea cu fata hangiului.

VerSeK Poesis interna\ionalmartie 2012

113

Sub nuci – pe unde trece vântul greu ca o grădină de fântâniO să jucăm şahCa doi farmacişti bătrâniŞi soră-mea o să citească gazetele în hamac...

Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goalăSă se scandalizeze preotul, să se bucure fetele,Vom umbla ca agricultorii cu pălării mari de paieO să facem baie lângă roata moriiSă ne întindem la soare fără sfialăŞi-or să ne fure hainele şi-o să ne latre câinele…

Gârceni, 1915

Gyere velem vidékre

Te épülő ház, állványzatodon pókszerű száraz ágakkal, Emelkedj az egekbe derűsen,Amíg a felhők függönyként szolgálnak,És a csillagok< hálaadás fényei a sötét erkélyeken.

Két gesztenye, mint kórházból szabaduló nehézkes emberekKözöttük nőtt ki a zsidó temető – kövekből>A város peremén, a dombonMint férgek hemzsegnek a sírok.

A sárga dokkoló vár az állomás előtt Nádak törnek bennem papír susogássalLassan akarok kimúlni az országon átutazvaLelkem egyensúlyozzon, mint a kötél táncos.

Hamu színű szakállal cigány koldusok Bóklásznak az erdőbenFélek, hogyha találkozom velük,Amikor a nap az ösvényekhez dörzsöli szemhéját .

Lóháton megyünk egész napJó hírű fogadókban megpihenünk,Hol sok jó barátság köttetik, És a fogadós lányával hálsz éjjel.

A diófa alatt – ahol a szél kitartó, mint a kerti szökőkútSakkozni fogunkMint két öreg gyógyszerészA nővérem közben újságot olvas a függőágyban ...

Majd meztelenre vetkőzünk a dombon Hogy megbotránkozzon a pap, hogy élvezzék a lányok,Mint a gazdálkodók nagy szalmakalapokat hordunkA malomkerék mellett fogunk megfürödniAztán kifekszünk hetykén a napon Miközben ellopják a ruhánkat és megugatnak kutyák ...

Gârceni, 1915

Fordította< Balázs F. Attila

114

Strigătul mut al artistului

Camelia toma

„I’m not a puppet, I’m an artist.”

2012, România, un cinema din Bucureşti< «Stimaţiclienţi, vă aducem la cunoştinţă faptul că filmul “Artistul”este un film MUT şi ALB-NEGRU!!! Vă mulţumim!»

Nu informaţia în sine mi se pare gravă, ci formulareabirocratică şi agresivă prin „semaforizarea” grafică. Poatecă avertismentul a dispărut după o promisă vizionare depresă, pe baza căreia reprezentanţii cinematografului dincapitală urmau să decidă „dacă vom mai păstra respectivulbilet”. Nu ştim dacă s-au înregistrat manifestări grave deasemie în rîndul „moangiilor”, dar cert e că unul dintreaceştia a reacţionat, atins la „onoarea” lui de... progresist<„Asta-i culmea! La Buea am avut întotdeauna sunet după1970. Bine că nu au scos un film mut şi complet negru!”Un asemenea comentariu ar merita, cred, un alt avertis-ment (de data aceasta chiar din pelicula în discuţie)< BESILENT BEHIND THE SCENE.

Cinci premii Oscar, trei Golden Globe, şapte Baa –iată doar cîteva probe recente (2012) din seria confir-mărilor care plasează filmul e Artist în categoria „eBest”. Construit după regulile clasice ale filmului mut, de-mersul cinematografic al lui Michel Hazanavicius recurgela o manipulare modernă a unei recuzite recognoscibile,savuroase prin alternarea accentelor comice cu cele lirico-dramatice. Şi, pentru că nu comercialul era miza creatoru-lui, coloana sonoră a peliculei alb-negru a fost gîndită deLudovic Bource tot în sensul reconstituirii atmosferei dincinematografele anilor ’20.

e Artist te invită să-ţi deschizi un jurnal de spectator,să notezi nu doar scenele, ci şi proiecţia lor în ochiul atentla imagini şi la ceea ce îţi spun ele în absenţa cuvîntului.Incipitul te pune faţă în faţă cu strigătul mut al unui per-sonaj supus unui supliciu, cu urechile acoperite de căşti


115

prin care trec şocuri electrice> „I won’t say a word!” –dezvăluie insertul care va deveni emblematic pentruevoluţia protagonistului, deocamdată doar actor într-unalt film, aşa cum clarifică schimbarea cadrului< mulţimeade spectatori într-o sală imensă, cu orchestra care susţinecoloana sonoră a unui film mut. Priveşti apoi de undevadin spatele sălii< eşti şi tu în public, urmărind imaginilederulate pe un ecran uriaş. Jocul alternării perspectivelorcontinuă< nu doar eroul salvat dintr-o celulă e protagonist,ci şi personajul colectiv (spectatorii) cu multiplele feţe uni-formizate de aceeaşi expresie – ecou (tot mut) al impresieiprovocate de alternarea scenelor. Mişcarea camerei de fil-mat îţi oferă privilegiul de a urmări de sus, dintr-o lojă,poziţie ideală pentru un „public eye” care odată cu filmulsălii îl vede şi pe cel de pe ecran. Bănuieşti suprapunereaplanurilor (la nivelul diegezei)< cuplul erou – căţel are, pen-tru cîteva secunde, un parcurs similar în două planuridiferite. Finalul proiecţiei clarifică teritoriile ficţionalităţii<din spatele ecranului (şi al scenei) echipa urmăreşte filmul(în „oglindă”) şi aşteaptă reacţia publicului. Cortina setrage, iar protagonistul iese la aplauze, devenind vedetaunei reprezentaţii (e ziua premierei!) care-i dezvăluie car-acterul de artist şi dincolo de ecran. Jocul lui continuă înfaţa presei şi a fanilor care îl aşteaptă la ieşirea din sala decinema, apoi acasă, în prezenţa unei femei iritate de nu-merele comice executate de soţul care comunică mai binecu un cîine (partener în viaţă şi în film) decît cu o con-soartă care s-a condamnat la repudierea comunicării.

Jurnalul de spectator ar putea continua, riscînd să con-semneze birocratic detaliile, pentru că toate exercită o ten-taţie a savurării prin rememorare, aşa cum se întîmplă şicu portretul protagonistului, selectat după rigorile unei fo-togenii indiscutabile< regizorul Michel Hazanavicius îl dis-tribuie pe Jean Dujardin într-un rol (George Valentin)care-i asigură actorului o celebritate situată deja în descen-denţa unor figuri consacrate în filmul mut, ca DouglasFairbanks, John Gilbert şi Rudolph Valentino. Dujardinface echipă bună cu Bérénice Bejo (Peppy Miller), şarmullor susţinînd rafinamentul scenelor de dragoste< în cabinalui George Valentin (favoritul studiourilor KINOGRAPH),tînăra figurantă îmbracă doar o mînecă a fracului de peumeraş, interpretînd (pentru ea însăşi) un „dialog” al ges-turilor de tandreţe> surprinzînd scena, George se apropieşi susţine cu o mînă bărbia fetei, iar cu cealaltă îi deseneazăcu dermatograful o aluniţă deasupra liniei superioare abuzelor – o primă tuşă a portretului celei care va ieşi astfeldin anonimat, devenind din „Who’s that girl”, vedeta PeppyMiller.

Un bun partener de joc pentru Dujardin este şi JohnGoodman – Al Zimmer, în film – producătorul-regizorcare alternează cu abilitate extremele expresivităţii< entuzi-asm şi decepţie, enervare şi toleranţă, cum se întîmplă înscena unui „duel” mimic care anticipează „divorţul” pro-fesional. Stăpînit de emoţia unei noi experienţe, Al Zim-mer îl cheamă pe George Valentin în sala de proiecţii,pentru vizionarea primului test cinematografic sonor.George Valentin are cîteva momente de consternare, apoide relaxare amuzată – totul i se pare o glumă, un numărde circ, iar gesturile lui sugerează o interogaţie retorică„Ce-i cu bufoneria asta?”. Al Zimmer îl previne dezamăgit<„Don’t laugh, George. at’s the future.” Replica lui George,dezvăluită de insertul scris, nu face decît să confirme lim-

bajul non-verbal< „If that’s the future, you can have it!”Aşadar producătorul acceptă provocarea unui viitor pecare actorul îl înlătură cu o simplă mişcare de mînă.

În recuzita dinamică a filmului mut apare Uggie, unterrier Jack Russell, a cărui prestaţie îl va include cu sigu-ranţă în seria vedetelor canine, alături de Teddy (Teddy atthe rottle, 1917), Rin Tin Tin (Where e North Begins,1923) şi Strongheart (White Fang, 1925). Dar nu atît abil-itatea de a răspunde la orice fel de comandă sau vocaţia desalvator impresionează, cît expresivitatea reacţiilor luiUggy în momentele de retragere în sine a stăpînului. Re-laţia dintre George Valentin şi Uggie, dar mai ales unelepoze ale bărbatului rătăcind sau oprindu-se pe străzi sec-ondat de căţel, citează parcă secvenţe din A Dog's Life(1918), film în care Chaplin avea ca partener tot un terrier


116

alb (Scraps).În contrast cu agitaţia (explicită sau temperată) a ma-

jorităţii personajelor, prezenţa lui Clion (bătrînul şoferinterpretat cu sobrietate de James Cromwell) personificădiscret ideea de fidelitate, subliniind prin micro-expresiinuanţate etapele ruinei morale a lui George Valentin – laadresa căruia Clion formulează doar o singură dată unreproş explicit, sancţionîndu-i orgoliul< „Beware of yourpride, if I may say so, sir.”

Cel mai bun parteneriat artistic este confirmat însă deîntîlnirea dintre regizorul-scenarist Michel Hazanaviciusşi actorul Jean Dujardin, care îşi demonstrează formaţiainiţială de one man show într-o serie de imagini încadra-bile în categoria colecţie de autor. Personajul şi spectatorultrăiesc simultan surpriza minării orizontului de aşteptare<în filmul mut intervine brusc pista de sunet, prin zgomotulpaharului aşezat pe masa din cabina actorului, apoi alperiei şi al pieptenelui pe care le răstoarnă intenţionat casă verifice efectul sonor. George Valentin aude vocile deafară, hîrşîitul scaunului, lătratul căţelului, soneria tele-fonului... Tentativa de a-şi auzi propria voce eşuează, ţipă-tul lui e mut, iar panica e amplificată prin efectul dubleireprezentări< artistul strigă la propria imagine reflectată înoglindă, dar nu se „aude” decît teroarea din ochii lui.Spaţiul cabinei devine mult prea limitat pentru „aglomer-aţia” de zgomote. Ce găseşte odată ieşit pe străzile pla-tourilor de filmare? Rîsetele unei figurante – personajgălăgios şi prin vestimentaţia carnavalescă, contrastînd vi-olent – mai întîi prin triplicarea, apoi prin multiplicareapersonajelor feminine – cu ipostaza mută a lui GeorgeValentin. Artistul rămîne singur, captiv într-un cronotopîn care plutirea descendentă a unei pene dă nu doar im-presia de zbor frînt, ci şi lovitura de graţie< explozia sonorădin clipa atingerii solului exacerbează panica existenţială,iar privirea spectatorului e înghiţită de plonjarea în gros-planul ţipătului expresionist al unui om rătăcit într-o lumea spaimei şi singurătăţii – parafrazare a Strigătului lui Ed-vard Munch. Acest delir oniric se va transpune într-un realtiranic< lumea artistului (cea interioară) este minată tocmaide imaginile explozive ale subconştientului său. Starul fil-mului mut nu va accepta – deşi visul premonitoriu îiprovoacă anxietatea – triumful peliculei sonore. Preţul?Excluderea sa din lumea care dădea sens propriei existenţe.Vechile feţe privilegiate sunt înlocuite de altele noi („talk-ing faces”). George Valentin coboară scările interioare aleclădirii centrale din Studiourile Kinograph – într-unzigzag care dă impresia citării litografiei lui Escher (eRelativity) – şi treptele falimentului material şi artistic –certificat de premiera „marelui” film pe care îl face, ca sce-

narist, regizor şi producător (The Tears of Love), un cîntecde lebădă rulat cu sala aproape goală, cu un GeorgeValentin rezemat de uşa din spatele sălii de spectacol, ră-sucind stînjenit pălăria în mîini şi avînd acelaşi partenerfidel< căţelul. Dispariţia protagonistului în nisipurile mişcă-toare din e Tears of Love precede stingerea reflectoarelorpentru fostul răsfăţat al ecranului.

„Istoria” alienării artistului se concentrează în cadreprogresive construite de regizor într-o succesiune de sug-estii dramatice< la intersecţia unor străzi, unde GeorgeValentin e gata să fie lovit de un automobil, se vede firmaLonely Star> chipul protagonistului apare reflectat, printr-o perspectivă răsturnată în oglinda unei mese, iar cadrulîmprumută structura compoziţională a unei cărţi de joc>eroul în miniatură iese din lumea ultimului film mut,certîndu-şi dublul real şi trăgînd cu puşca asupra lui>George Valentin ajunge un spectator oarecare într-o salăimensă de cinema. Rezultatul? Nu va mai fi oprit, ca altă-dată, pentru un autograf, ci pentru căţelul rămas singurulpartener, despre care spune cu o tristeţe amară< „If only hecould talk!”. Totul culminează cu ipostaza celui carevizionează singur secvenţe din colecţia de pelicule, pentruca apoi să-şi sfideze propria umbră de pe ecranul alb(„Look what’s become of you...”)> umbra dispare, aban-donîndu‑şi încarnarea într-o arhivă mută cu filme con-damnate la uitare de către public şi la distrugere de însuşipartizanul lor< George Valentin desface rolele şi dă focpeliculelor cu o satisfacţie diabolică, urmată imediat depanica pierderii ultimei mărturii estetice a lumii în carecredea.

Ceea ce urmează face parte din povestea eliberării fi-inţei iubite de trecut, cu toate antinomiile şi corelaţiile uneiidile< armonie – dezacord, entuziasm – blazare, acceptare– negare, simplitate – orgoliu, datorie morală – liber-arbi-tru. Va juca Peppy Miller rolul principal şi în viaţa luiGeorge Valentin? Se va elibera artistul de impresia trans-formării lui într-o marionetă cumpărată la licitaţie odatăcu obiectele personale?

Respiraţia finală a peliculei lui Michel Hazanaviciusapare ca o resuscitare creatoare, ca un act de iniţiere înnoua lume a cinematografiei, iar e Artist se dovedeşte afi mai mult decît un experiment artistic de revalorizare afilmului mut alb-negru sau decît o cronică subiectivă aunei cariere actoriceşti din intervalul anilor 1927-1932.

e Artist este o demonstraţie a faptului că spectatorulcontemporan poate juca şi alt rol decît acela de figurantcare îşi pune dialogul mental în aşteptare, fiind un partenercăruia i s-a (re)dat libertatea de a iniţia dialoguri, printr-un exerciţiu cerebral propriu cinefilului de ieri şi de azi.


117

P arte din succesul de public al romanului Po-ker al lui Bogdan Coşa (ed. Cartea Româ-

nească, 2011) se datorează, fireşte, talentului de povestitoral autorului. Poker se vrea un roman de story, nu de ţesăturătextuală. Se poate afirma că, în genere, e de un minimalismbine administrat. Dar nu neapărat cu acribie. Ce se întâmplăatunci când textul încetează să fie minimalist? Şi, apoi, ceambiţii ideologice există, dacă există, dincolo de story? Voiface uz de o prejudecată veche şi de o prejudecată falsădrept instrumente de cercetare< 1. că (pornind de la suge-stiile lui E.M. Forster) atunci când ţinteşte dincolo de story,romanul vorbeşte despre valori şi este, implicit, însuşi maivaloros şi 2. că un roman care nu e minimalist e livresc (căexistă, ipotetic, această distincţie). Pentru că prejudecăţilesunt 1.veche şi 2. falsă, scopul acestui text nu este să situezevaloric sau să califice romanul drept high vs. comercial, cimai degrabă să testeze complexitatea textului (sau cât deconştientă/ asumată e această complexitate).

1. „Tot felul de îndoieli”

În introducere sugeram că reuşita administrare a sus-pansului şi a celorlalte ingrediente primordiale ale naraţi-unii constituie atu-ul romanului Poker. Într-adevăr, cutalent de regizor, Coşa ştie exact ce, cum şi cât să dezvăluie>acţiunea se axează, în fond, pe câteva dispariţii-cheie, din-tre care una declanşează linia de subiect ce ţine de joculde poker în sine, sistemele şi formele lui (Dragoş), iarcealaltă – de subiectul erotic al romanului (Ada). Apariţiapersonajului Andreea, care e negativul Adei, dar în dome-niul pokerului, alimentează criza existenţială a personaju-lui-narator (Tudor), care, în linii mari, e dualitatea dintrepoker şi viaţă, dintre jucătorul dezumanizat, prins înmecanismele sistemului, şi insul care se vrea normal, careajunge să idealizeze normalitatea. Dualitatea structureazăexperienţele, lucrează împotriva presupusei linearităţi anaraţiunii< „Sârbii şi pokerul, Andreea şi Ada, banii, min-

Poker. Dou[ prejudec[\i

aura Maru


118

ciunile, trickurile şi liberatatea. Date noi, aceeaşi problemă.Dualitatea”. Şi, deşi „momentul în care balanţa se va înclinae tot mai aproape” (105), doar finalul (voit?) melodramaticdinamitează toată această construcţie care se dezvoltă pedouă planuri.

Ceea ce precedă alegerea din final e însă mult mai in-teresant sub aspect ideologic. Pe măsură ce, la suprafaţă,Tudor ocilează între Andreea şi Ada / între poker şi viaţă,opţiunile ideologice, ideile declarate-asumate sunt şi nusunt respectate. Al. Muşina notează că anticorporatismulasumat nu e întoteauna în concordanţă cu ceea ce fac înultimă instanţă personajele (pentru că totul trece prinpoker?)> dar nici anticonsumerimul nu e (obsesia lui Tudore să aibă „o căruţă de bani – şi-o familie”). Recurenţa aces-tor idei, felul în care sunt gradate, sugerează existenţa unui(fie şi schematic) program. De la anticorporatism („vre-murile grele” în care toţi sunt forţaţi „să învârtă rotiţa lorcorporatistă ca nişte hamsteri”) la socialismul utopic – „sănu existe bani, să trebuiască să muncim pentru alimente,pentru tot” – nu e decât un singur pas...

Lucrurile se complică dacă luăm în calcul statutulfoarte special al pokerului şi al celorlalte jocuri ca formede organizare socială< ce e pokerul, dacă nu chiar sistemulalternativ, underground-ul unei lumi cu totul decepţio-nante („toată lumea juca poker în jurul meu”), dar care,pe de altă parte, „se transformă încet într-o altă mafie”).De altfel, relaţia cu pokerul complică acastă dualitate (care,sugeram, direcţionează atenţia dinspre suspansul acţiuniipropriu-zise spre valori, consideraţii ideologice – pe ver-ticală). Visul „de-a familia” (în care, foarte freudian, „amurit... ta-ta”), proiecţia normalităţii şi a vieţii „liniştite”,fără poker, trece prin poker. În fond, nu se ştie dacăpunând pokerul „în cui”, există cu adevărat alternativa uneivieţi noi, pentru că e „greu să involuezi”> nu se ştie dacăviaţa liniştită nu înseamnă, de fapt, „să-mi văd de pokerliniştit. De viaţă”. Pentru că pokerul e atotcuprinzător şifascinant (de notat cele câteva metafore-alegorii care îl de-scriu, dintre care cea mai exotică – „horă”). Nu în ultimulrând, pokerul suspendă orice constrângeri etice< există obreşă între legalitate şi ilegalitate, între moralitate şiimoralitate, care ajunge să fie exploatată, tocmai pentru că„lumea asta” e în sine imorală< „Eram nişte trişori curaţiîn acte”. Aşadar, poate cu excepţia finalului, lucrurile suntdeparte de a fi reconciliabile. Amânarea alegerii devine uncomentariu asupra alternativelor.

Fără să subestimăm evenimentele acţiunii în sine (su-ficient de palpitantă, de la conflictul cu Ianis sîrbul şi fugaspre Bucureşti, la turneul-croazieră Poker Aer Dark, lacare T. nu participă direct), impresia e că personajul-nara-tor se doreşte (chiar) mai complex, mai interesant decâtplot-ul< resurse enorme sunt destinate auto-caracterizării.Iar produsul e cu totul contradictoriu şi dual. Pe alocurimizantrop, dar niciodată „nesimţit”> nu e un „om al ex-tremelor”, dar are „plăcerea bolnavă, aproape sinucigaşă”a unui „tur de forţă” pe centură etc. Nu în ultimul rând, T.e şi poet. Lucru care, să fi fost exploatat mai intens, ar fiputut bulversa întreaga construcţie narativă sau ar fi pututtransforma naratorul-personaj în unul inautentic (fireşte,din perspectiva story-ului despre poker).

2. Reader-friendly intertext

Faptul că, în treacăt fie spus, autorul e şi poet, nu nepoate servi drept punct de plecare (doar dacă e perfect au-tobiografic, pentru că ce contează e), mai degrabă că per-sonajul central-narator e un “gambler”, dar “pasionat deliteratură”, un jucător înrăit (care, odată intrat în “sistem”,nu are cale de întoarcere), dar şi poet (în sensul clişeizat –un individ “sinistru”, “artist” etc.).

De la referinţele culturale la detalii formale, există ele-mente care, adesea, transformă romanul despre poker,minimalist, comercial (nu în sens peiorativ), într-unroman (care ar fi putut fi) livresc, care ar fi putut submergereferinţele, într-o formulă, e adevărat, mai puţin laxă, maiîncordată. Fireşte, nu se poate reconstitui raportul dintrepresupusa intenţie a autorului şi rezultatul final, iar unroman perfect minimalist şi unul perfect livresc nu suntdecât modele ipotetice.

Pentru că personajul e şi poet, deraierile dinspre min-imalism sunt parţial justificate, până în punctul în careavem, prin mise-en-abyme, un jurnal de vise foarte poetic(un poem în roman?). Bineînţeles, în cazul de faţă, faptulcă personajul-narator e (şi) poet explică inegalitatea de stil(dintre pagina de jurnal şi naraţiune). Dar aceeaşi dualitatepare să existe nu doar la acest nivel macro< între naratorul-jucător de poker şi naratorul-poet, personajul jucător depoker şi personajul-poet şi, în fine, între naraţiunea mini-malistă şi pagina de jurnal din capitolul “07. Visul de-a fa-milia”, care, ipotetic, e proba poeticităţii naratorului/romanului.

Spuneam că Poker nu se vrea, de la bun început, unroman livresc. Nu la nivel de expresie. Pentru că, pe de altăparte, nu ne poate scăpa faptul că textul abundă în referinţeculturale. Ele sunt însă ţinute la suprafaţă, funcţionează înparalel cu naraţiunea propriu-zisă (deşi nu lipsesc nicialuziile şi alte forme de intertext). Dar dacă personajul re-memorează poemul lui Ioan Es. Pop, atunci capitolul senumeşte “01. O dimineaţă cu Ioan Es. Pop”> totul devineaccesibil numai prin experienţa de lector a personajului,ca parte a acţiunii, din ce în ce mai concret< “Nu-l mai găs-esc pe Pop, cartea aia verde, pagini aspre şi foarte mişto...”Lucrurile însă nu se opresc aici< Ioan Es. Pop însuşi revineîn naraţiune ca personaj în cap. „14. e House of the Ris-ing Sun” (referinţele culturale se materializează, literal-mente). Toate astea au însă şi o altă faţetă. Naratorul e chiarun personaj autentic (iar nu pur şi simplu emanaţia unuiautor citit)> naratorul e un cititor sincer (vezi, în acelaşicapitol, lectura din Miller, în cadă). Pe deasupra, e un scri-itor viu> trăieşte într-o lume a scriitorilor vii.

Aceleaşi strategii devin mult mai explicite în cazulreferinţelor muzicale (şi referinţelor cinefile, cu asupra demăsură), care, practic, dublează acţiunea. Adesea, refer-inţele muzicale (un veritabil soundtrack, de la Scorpionsla Parov Stelar) par să funcţioneze drept purtători de stare,comentarii ironice care substituie ceea ce ar putea, intuiesc,să fie retro-/ introspecţie, efuziune lirică. În „07.When thesmoke is going down”, „conexiunile neuronale se activează.Tripul e tot mai adânc”, pentru că „acum, pe Scorpions,mă duc din ce în ce mai departe”. După ce „toboşarul punecapăt piesei”, naraţiunea continuă, minimalist. Cap.„12.DN1” e structurat pe paralelismul referinţelor cu acţi-


119

unile documentate, în acelaşi mod încare capitolul „01. O dimineaţă cuIoan Es. Pop” insistă pe paralelismulacţiunii cu versurile din Ioan Es Pop.Există, pentru fiecare moment (stare)„o piesă care merge exact unde tre-buie, cum trebuie”. Şi aici, intertextulse materializează, filtrat prin per-cepţia personajului, şi numai astfelpătrunde în acţiunea însăşi< „Înimaginea mea preferată a lumii. Ver-surile sunt ale mele, le îngân şi măgândesc la Ada. Şi la Mişu. La Matei.Oamenii pe care îi iubesc şi cărora nule-aş cânta piesa asta pentru nimic înlume.”

Dincolo însă de felul în care op-erează intertextul, există suficientesituaţii în care textul devine făţiş liric.Dacă am considerat „07. Visul de-afamilia” un exemplu notabil, n-amprofitat de statutul visului ca atare, înraport cu realitatea cotidiană (pentrucă orice vis, relatat, este, în fond, un„trip ... frumos şi ireal”), ci de faptulcă doar aici naratorul narează dintr-o perspectivă asumat literară –„Citesc rar, făcând pauze între para-grafe pentru a reconstitui totul.Jumătate vis, jumătate explicaţii alegesturilor mărunte, amintiri,proiecţii idealizate” – şi, mai ales, deexistenţa unor pasaje pur lirice< „Lu-mina din jur e corozivă, îmi dă palmădupă palmă.” Ceea ce nu înseamnă,aşa cum am sugerat, că astfel depasaje nu există în alte contexte.Dimpotrivă, există metafore-imaginirecurente sau chiar comparaţii exo-tice, ca „Afară, o lună acră ca ocasieră dintr-un supermarket”. Sau,de-a lungul romanului, refrene-repetiţii care suspendă linearitatea,ritmează acţiunea< de la „A fost bineşi atunci, dar înainte a fost dum-nezeu”, „Şi au fost tot felul de neajun-suri, dar altceva mai bun n-a fost” la„Era frig. Era rost de bani.” şi „Erafrig. Era ziuă.”

3. În loc de concluzie

Dacă am reuşit, fie şi parţial, săarătăm proba complexităţii romanu-lui de debut al lui Bogdan Coşa, nuputem fi la fel de siguri că strategiileconstructive pe care i le atribuimsunt valabile. Cert e că există, în min-imalismul lui Coşa, deschideri spreelemente străine minimalismului,care nu sunt cu totul evitate, ci maidegrabă transfigurate şi readuse înpagină, dozat.

C[derea `n timp

Dan-liviu Boeriu

C ititorii versurilor luiAndrei Doboş trebuie

să se înzestreze, la întâlnirea cu In-evitabilul, cu o doză consistentă deempatie. Numai aşa – printr-oasumare fictivă a personalităţii mânu-itorului de vorbe – vor putea ajunge laesenţa poeziei. Lucru paradoxal, câtăvreme întregul volum al poetuluireprezintă o ieremiadă discretă, cuvalenţe vag protestatare, la adresa uneilumi în care haosul existenţial a de-venit parte componentă.

Poetul imaginează universulbanal-cotidian ca un imens muşuroi,ca un conglomerat sintetic de imaginisuprapuse, toate având o trăsăturăcare le uneşte< kinetica individuală,necontrolabilă şi pluridimensională<„Plimbare. / Auzul sperios. / Fata curotweiller. / Cearta ciorilor. /Codobatură – vapor de mâl. / Alergă-

tură – / oameni apar de nicăieri / îniarbă. / Băieţii cu fier vechi. / Maşiniîn alpha wave / toate – câte una / şideodată” (p.10). Singura modalitatede percepţie cognitivă a tainelor depretutindeni şi de nicăieri e recurg-erea la simţurile proprii, aflate într-olegătură surprinzătoare cu semnifi-caţia nedetectabilă a panoramei imag-istice< „Seară limpede / dimineaţălimpede / Mâna face / gura vorbeşte /urechea aude – / Biciclete în stradă. /Întuneric în lume – / Bondari şi tăuni./ Persistent< continuu< continuu şităcut” (p.12). Această constatare amersului haotic al lumii nu are darulde a-l face pe poet să se sperie, ci îlplasează într-o postură a liniştiineprevăzutului inevitabil. Prin simplaraportare la un prezent în continuăschimbare, poetul găseşte resurse dea-şi configura o nişă proprie a sigu-


120

ranţei, aidoma unui embrion aşteptând, în culcuşul săuferit, evoluţia lucrurilor.

Lucrul cel mai interesant al poeziei din Inevitabil estepretextul scenografic care o precede. Autorul pare că stădeoparte, într-o postură de calmă instalare în confortulcăminului, şi că urmăreşte viaţa de dincolo de fereastră,confecţionând cu ajutorul acesteia tablouri mişcătoare aleunei post-agitaţii ininteligibile. Poetul nu-şi pune întrebăricu privire la rostul tuturor lucrurilor, la originea lor cvasi-romantică, ci caută să-şi integreze obsesiile într-un mega-decor al dezordinii. Această sigurătate neintrospectivă îldetermină să privească exteriorul ca pe o formă nesperatăde compensare a vidului existenţial propriu, transformândsketch-urile citadine în adevărate elemente ontologice.Decorul, aşadar, este cel care întemeiază viaţa> kineticanearticulată a imensului muşuroi se confundă cu circulaţiasângelui, cu bătaia inimii, cu respiraţia solitară a camerei.Transferul de suflu viu e, aşadar, asigurat< „Multe badoagepe masa căminului – cutii cu sare, conserve desfăcute. /Ulei. Peste tot ulei. / Prinsese floare. / Azi eu prind floare.În fotoliul închiriat / stau nemişcat şi lumea-mi stă la pi-cioare> / Mucegaiul creşte verzului, alb şi opac” (p.43) sau„Aici unde eşti. / Spune-i mamei tale că ai ajuns. / Chiarpe scaun, în cameră> / cerul înnorat, fereastra” (p.46).

Identificarea poetului cu rolul domestic al căutătoruluide sens reiese din modul în care poezia se condimenteazăcu ipostaze ale unui înăuntru de dincoace de lume. Mascapreferată a observatorului cuminte e aceea a unui ins pro-tejat de o căldură liniştitoare, rezultantă a prezenţei unorobiecte apropriabile, recognoscibile şi personale< „Îmbuf-nat în linişte sub lumina stelelor / pe acoperiş - / zumzăieuşor aparatul de aer condiţionat, / scara se termină într-ogrădină puţin neglijată. // Spre vest, neted, şi zidul lanţuluimuntos în depărtare. // Sunt sobru când stelele se ivesc. /Crucea Sudului – / aerul ăsta proaspăt” (p.23). Mai multdecât atât, încercarea poetului de a-şi crea oaze de sigu-ranţă dincolo de spaţiul privat (o ambiţie sănătoasă, amzice) primeşte un răspuns mulţumitor tot într-un elementde scenografie urbană, ca şi cum împestriţarea panorameiiniţiale cu noi obiecte reprezintă un răspuns cosmic laneliniştile poetului< „S-a făcut târziu, / maşinile au aprins/ farurile, un bărbat / înalt cu o plasă / în mână s-a săturatde aşteptat / tramvaiul, / o fată în urma / celeilalte. Una /dintre ele tunsă scurt / cu fâş subţire. Sunetul> / camionul/ cu fier vechi – gresie faianţă / sanitare. Dintr-odată / pecer / avioane cu reacţie - / poliţişti ce-şi fac tura de seară”(p.18).

Comunicarea deficitară cu exteriorul ajunge într-unpunct critic, în care se pune la îndoială inclusiv autentici-tatea unor legături vizibile sau detectabile. Claustrat în pro-pria capcană a viziunii despre lume, poetul se miră cu onaivitate slab mimată atunci când semnalele de afarăpătrund pe nesimţite în habitaclul atât de bine configurat<„dar pe jaluzele prin praful subţire / soare cenuşiu ninsoaremolcomă / o oarecare nostalgie / oameni care tastează gri-

juliu / vorbesc între ei şi cu mine / ŞI CU MINE? / Sigur,şi cu mine / dar asta nu face nici o diferenţă” (p.33). Ca săgăsească, totuşi, o lege funcţională pentru acest ocean deincertitudini, autorul recurge la cea mai la îndemânămodalitate de creionare a unor răspunsuri< universul com-plotează după un foarte bine pus la punct sistem compen-satoriu, nelăsând nicăieri jumătăţi de măsură ori lucrurineduse până la capăt. Salvarea nu e altceva decât instalareagraţioasă în yang, în reversul poveştii, la care asistă, evi-dent, poetul< „Cineva stă liniştit / pentru că altcineva e ag-itat. / Cineva e deştept pentru că altul e prost. / Şi tot aşa.Până la urmă / o bătrânică schimbă bani la chioşc. / Prinparcuri e plin. Răcoarea / şi siguranţa că ei sunt bătrâni. /Bătrâni şi tineri. Toţi vociferează. / O cioară cârâie din înal-turi. / Musca munceşte pe frunza de arţar / În prezenţamea” (p.24). Riscul acestei detaşări superioare e privit cusuperficialitate, întrucât poetul nu crede cu adevărat înalienare, câtă vreme toate pârghiile funcţionează impeca-bil, chiar dacă după reguli încă neştiute. Însă, chiar şi aşa,poetul ştie că deprinderea unui anumit mimetism poatecrea angoase. Datorită calităţii de martor pe care şi-aasumat-o, autorul trăieşte cu o simulată (şi, din aceastăcauză, ludică) spaimă a unei topiri a individualităţii într-oanonimitate sumbră şi tragi-comică< „Când mă întâlnesccu oameni trebuie să fiu atent / să nu le preiau râsul, ges-turile şi dispoziţia. / Rar mă pot abţine. Mi-e teamă că într-o zi / o să răspund la numele Petru” (p.53).

Ultimul poem al volumului, intitulat Jurnal, aduce unplus de coerenţă ansamblului cărţii, sintetizând, în manierăpostfactuală, concluzia inevitabilă< ciclicitatea ameţitoarea timpului suprimă efortul izbăvitor de transcendere, con-damnând cutezanţa la resemnare şi speranţa de mântuirecolectivă la o izolată aspiraţie solitară. Inevitabilă nu e,aşadar, ieşirea din matricea universală, ci – dimpotrivă –însăşi recăderea fastuoasă şi ironică în timpul care ţi s-adat< „E mişcarea continuă şi munca / din moment în mo-ment şi de la zi la zi. / De aici tot mai adânc, până lanivelurile subtile. / Apoi din nou aici. Dimineţile devreme/ zmeul zboară pe cale. Şi e numai apă, / numai păsări,scoarţă şi tufiş< las doar / mişcarea continuă şi munca / dinmoment în moment şi de la zi la zi” (p.56).

Concluzie? Un volum consistent (chiar dacă păcătu-ieşte, pe alocuri, prin redundanţă şi o uşoară monotonie),cu adâncime şi cu multiple resorturi interpretative, al unuipoet care face ca lupta cu poezia să devină palpitantă. Au-torul transgresează locurile comune şi le aduce într-unregistru al meditaţiei, fără ca prin asta să piardă contactulcu originea, rostul şi fiinţarea lor iniţială. Sunt curios, maimult decât în cazul altor tineri poeţi, care va fi următoareadestinaţie în drumul pe care ni-l deschide în faţă AndreiDoboş.

(Andrei Doboş, Inevitabil, Casa de pariuri literare, 2011)

121

ioan Pintea

T ânărul bogat ştie Poruncile, le cunoaşte chiar foarte bine şi, un lucru extrem de important, le păzeşte.Însă pentru a-L urma pe Iisus, pentru mântuire şi pentru a intra în viaţa veşnică, nu e de-ajuns. Hristos

îi dă de înţeles. Are nevoie de Fericiri. Tânărul bogat nu ştie Predica de pe munte.

&

Invitat de Părintele Ciprian N. la Cluj să le vorbesc tinerilor din ASCOR despre poezia creştină. Intenţionez să faccâteva lecturi din marii poeţi ai lumii – Pound, Saba, Kavafis etc. – şi de ce nu, Baudelaire (aţi auzit vocea Psalmistuluidin poezia Binecuvântare?!), Rimbaud (stiţi că poetul acesta damnat are una dintre cele mai uimitoare revelaţii despreHar?!)> dar şi din Voiculescu, Pasternak, Rilke, Eliot. Unii dintre ei sunt poeţi de limită, poeţi mai mult sau mai putinexemplari pentru „clişeul” propus, poeţi mai mult sau mai puţin luminoşi, dar care, asemenea lui Michaux, au avut laun moment dat o stare de iluminare> una singură poate, care prin mijlocirea harului, „dat din partea casei” (cum spunePhilip Yancey), au fost plasaţi, instantaneu, mai rapid decât alţi „evlavioşi”, lânga tronul Tatălui. Mă interesează, în modparadoxal, descoperirea lui Dumnezeu, a sacrului, acolo unde, mi se spune mereu şi insistent, că nu e prezent.

Jurnal de poet

foto< Ella Zegrean

JurNalPoesis interna\ional martie 2012

122

Sunt, graţie lui Al. U. , la Sibiu în casa lui Mircea Ivănescu. Impresionat peste măsură de singurătatea în care stă. Îlsimt un om profund credincios. E vorba, desigur, de o fineţe a credinţei, de o fină şi subţire prezenţă a Duhului, dacăpot spune aşa. Vorbeşte despre lucruri şi întâmplări mici şi neînsemnate, despre care vorbeşte în cele mai multe cazurişi bunul Dumnezeu, şi înţeleg cum lucrurile şi întâmplările pe care noi le considerăm mari devin cu adevărat piperniciteşi neînsemnate… Are lângă pat câteva grămezi de cărţi, iar pe masă nenumărate pungi cu medicamente. Pe perete areagăţată o icoană veche, ortodoxă, afumată puţin, tare frumoasă. E atârnată într-un cui cu o sforicică mai lungă. Parenostalgică. După priceperea mea e agăţată foarte călugăreşte. Camera mare, dar aproape goală. Ne spune că nu mai iesedin casă deloc (deşi la plecare ne conduce până la poartă), reciteşte pe rupte şi consumă medicamente. Mircea Ivănescupare un om părăsit. Ca şi casa în care locuieşte. Singur. Nici Mopete nu mai există. Reîntors la parohie simt nevoia sărecitesc Povestirile lui Rilke despre bunul Dumnezeu în traducerea lui Mircea Ivănescu.

&

Recitesc Scrisorile lui Rainer Maria Rilke către un tânăr poet. Aflu, din nou, printre altele, că sunt prea puţine lucruride spus despre poezie că, în definitiv, toate îşi urmează destinul şi că e bine ca fiecare poet să crească serios şi tăcut înceea ce îi este dat.

&

Părintele Anania< Când eşti pe înălţimi să nu ameţeşti, când eşti în prăpastie să nu deznădăjduieşti. O apoegmă.

&

Destinul naratorului din toate timpurile este cel surprins de André Gide în „povestea“ lui Oscar Wilde despre celetrei sirene. O legendă despre „povestaşul“ dintotdeauna şi realul înconjurător, un poem magnific despre felul în care„adevărul minciunilor“, cum spune Mario Vargas Llosa, decopertează realitatea şi anulează, ucide pur şi simplu autorul.Ce rămâne real din fascinantul basm cu sirene inventat de Wilde? Un vers absolut genial< „Am văzut trei sirene legănatede valuri şi care îşi pieptănau cu pieptenele de aur părul lor verde.“ Atât.

&

Revin la Antonie de Suroj şi la cartea lui Şcoala rugăciunii. De la rugămintea unuia dintre ucenici adresată lui Iisus<„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm“… şi până astăzi facem eforturi disperate să ne rugăm bine, şi din păcate, ne rugămprost şi foarte prost. Nu ştim ce cerem. Ne rugăm nechibzuit. Cerem mai mult decât mulţumim. Suntem glosolalici.Mici dorinţe fudule le transformăm orgolioşi în aşa-zise rugăciuni> gânduri inutile cu care ne hrănim zilnic sunt aduseîn faţa lui Dumnezeu ca şi cum El ar avea timp să le asculte> chiţibuşuri şi „felurimi“ care de care mai gogonate leprosternăm înaintea altarelor nădăjduind, chipurile, că Dumnezeu le va binecuvânta… „Nu ştiţi ce cereţi!“ spune Dom-nul. Comentând rugăciunea Vameşului şi a Fariseului, Mitropolitul Antonie spune că atunci când ne rugăm trebuie să-I cerem lui Hristos, în primul rând, să desfacă piedicile religiei, să aibă milă, să ridice porţile dreptăţii şi să-şi coboaremilostivirea până la noi. De asemenea, e de dorit să nu facem indigestie în ceea ce priveşte rostirea mecanică a rugă-ciunii. (Dacă vorbeşti întruna îl lipseşti pe Dumnezeu de prilejul de a spune şi El ceva). „Trebuie să fii realist în rugă-ciune, tot aşa cum ai simţul realităţii în viaţa obişnuită.“ De reţinut< te poţi ruga neîncetat dacă înţelegi că fiecare zi dinviaţa ta nu-ţi aparţine, ci aparţine Domnului. Hristos nu va sta la nesfârşit pironit pe cruce pentru tine, mai e nevoie şide efortul tău (Cine vrea să-mi urmeze Mie să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie)> cea mai maredeznădejde naşte, instantaneu, cea mai cutezătoare speranţă şi cea mai puternică rugăciune> petrecerea împreună cutine însuţi şi conştientizarea liniştii tale pot deveni rugăciunea cerută tesalonicenilor de către Pavel< rugăciunea neînc-etată. Exemplul ţăranului francez care stă nemişcat în capelă ceasuri întregi fără să facă ceva şi care la întrebarea preo-tului< Ce face? răspunde< „Eu mă uit la El, El se uită la mine şi amândoi suntem fericiţi“, nu e altceva decât Rugăciuneadeplină. Plenitudinea. De aprofundat< întâlnirea din deşert dintre Moise „cel perspicace“, trufaş şi teolog şi păstorulblând, jertfelnic şi smerit cu inima. Şcoala rugăciunii seamănă foarte mult cu Dăruind vei dobândi (Cuvinte de cred-inţă). Nu întâmplător şi Steinhardt şi Bloom fac referinţe la Sfântul Filip Neri şi la romanul lui Dickens Pickwick Papers.Aleluia!

&

Mă îngrozesc şi tresar recitind Jurnalul lui Pierre Drieu la Rochelle. Oportunismul lui e de fapt un înalt idealismdeghizat. Radical. În numele forţei, puterii, a Conducătorului… Nu contează că puterea e în mâinile lui Hitler, Stalinsau Mussolini… Contează ca Acel Cineva să fie învingător, Stăpân, Atotputernic. Cinic faţă de slăbiciuni şi neputinţe,neîndurător faţă de propria Patrie, Franţa, pe care, pradoxal, o urăşte fiindcă o iubeşte… Drieu la Rochelle are „oroareviscerală faţă de democraţie“, cum bine spune Julien Hervier. Posedă, culmea! şi argumente pentru asta. Lupta şi curajullui, cu toate păcatele trupeşti, scoase prin acest Jurnal la zvântat, sunt de sorginte religioasă. O religie, e drept, din careDumnezeu a fost izgonit, tocmai de aceia pe care autorul nostru îi adulează. Catolic, antisemit şi maurassian, Drieu la

&

JurNal Poesis interna\ionalmartie 2012

123

Rochelle nu poate fi o pildă foarte bună pentru vremea noastră, dar poate deveni, cred eu, oricând un bun prilej demeditaţie în libertina, hrăpăreaţa, gureşa şi dezordonata noastră democraţie. Monica Lovinescu< „Malraux, de pildă, etot atât de vinovat sau nevinovat ca Drieu la Rochelle, dar al doilea a fost nevoit să se sinucidă, în timp ce primul a de-venit ministrul lui De Gaulle.“ Am o admiraţie ascunsă şi evident concupiscent-vinovată pentru Drieu la Rochelle. Îiadmir sinceritatea cu care spune toate aceste grozăvii.

&

Încă sunt pătruns de aroma tare a strugurilor de la Chintelnic. Mulţi dintre chintelicanii mei au curţile acoperite cuvie. Adevărate corturi aromate sub care, dacă stai, un ceas, două, la o poveste, de pildă, despre cum se dobândeşte sub-limul prin credinţă, înţelegi de ce Mântuitorul a fost fascinat de motivul viei şi a vinului în majoritatea pildelor şiparabolelor sale. Ai satisfacţia să descoperi că a crede înseamnă pur şi simplu a te desfăta cu aroma, dulceaţa şi fru-museţea acestui fruct divin< strugurele. Nu întâmplător (cu siguranţă, nu întâmplător!) Hristos a dorit ca vinul euharisticsă aibă, până la sfârşitul istoriei, greutatea sângelui.

&

M-am întrebat adeseori< Cum poţi cuantifica, cum poţi aprecia şi măsura cu dreaptă măsură, bucuria? Ea există (caşi fericirea), e la îndemâna fiecăruia şi nu de puţine ori poate fi uşor şi rapid obţinută. Pentru a o obţine există mai multesoluţii. Unele sunt date în Scriptură. De pildă< „Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta“… (Ecleziastul 9, 7). Dintre toatecea mai adecvată mi se pare soluţia jertfei pentru celălalt, a slujirii celuilalt. Dacă fapta ta şi credinţa ta produc bucurieşi fericire Celuilalt şi bucuria şi fericirea Celuilalt se oglindesc în tine, atunci ai câştigat. Dacă poţi să-i spui fratelui pecare dis-de-dimineaţă l-ai hulit, şi el, în văzul lumii, te-a anatemizat< „Bucuria mea!“, precum Sfântul Serafim de Sarov,atunci eşti fericit. Am observat că nu puţini oameni, mulţi dintre ei foarte inteligenţi, confundă bucuria cu plăcerea.Sau, mai bine zis, consideră satisfacerea unor plăceri mărunte drept bucurii copleşitoare. E nevoie de puţină discernere.

&

De fiecare dată cînd vorbesc despre sfinţii creştini pomenesc de Eleazar, martirul şi sfîntul Vechiului Testament.Cartea Macabeilor, care îl evocă, descrie în amănunt dârzenia şi eroismul acestui bărbat iudeu care, fără doar şi poate,rămîne un ilustru înaintaş al tuturor martirilor şi sfinţilor creştini. Bărbaţi precum Eleazar şi precum preotul Matatiaau apărat litera Legii , Petru şi Pavel spiritul Legii. Jertfa lui Eliazar premerge jertfa întîiului martir creştin, Stefan. Aşadar,curajul sfinţilor bărbaţi creştini, îşi are sorgintea în eroismul sfinţilor bărbaţi iudei.

&

Evanghelia lui Nicodim. Tîlharul de pe cruce, grăbit ajunge primul la porţile Raiului. Arhanghelul Mihail îi cere„puţintică răbdare”< Mai aşteaptă puţin, căci îndată soseşte şi Adam. Veţi intra împreună.“

&

Kurt Vonnegut nu se află printre autorii mei preferaţi. Nu sunt ahtiat după romanele lui, însă i-am citit recent Unom fără de ţară, o carte care, se cade să fiu sincer, m-a entuziasmat. M-a trezit, mai bine zis. Meditaţia lui teologică,fundamentată pe realism şi ironie, m-a convins că sunt scriitori care, deşi vorbesc puţin despre Dumnezeu, reuşesc,prin aceste puţine cuvinte, dar adânci, să nimicească dintr-un foc îndătinatele fariseisme şi oportunisme „creştine”. Credinţa de paradă, zbenguială, zgomotul şi histrionismul primesc, spre imensa mea fericire, lovituri de şogun. E cazulacestei cărţi. Kurt Vonnegut nu iartă pe nimeni când vine vorba de urmarea lui Hristos, de mărturisirea prin credinţăşi fapte („Credinţa fără fapte este moartă”, spune Sf. Apostol Iacob) a Domnului întrupat „pentru noi oamenii şi pentrua noastră mântuire”. Ca şi Michael Moore, pe care de-altfel, îl pomeneşte, Kurt Vonnegut are drept ţintă preşedinţii, ad-ministraţia şi instituţiile Americii.

Câteva fragmente, selectate de mine pentru viitoare predici, m-au topit.E de-a dreptul memorabil, de pildă, portretul socialistului Powers Hapgood, din Indianapolis, care, după ce a absolvit

Harvardul, a lucrat într-o mină şi s-a consacrat cu toată fiinţa lui idealurilor clasei muncitoare. Până şi fabrica de conservepe care o moştenise a oferit-o salariaţilor, care, în cele din urmă, e drept, au adus-o la faliment. Dar ce are a face, dacăscopul este nobil şi ţinta este Evanghelia lui Hristos! După o acţiune de pichetare, în timpul căreia, a avut loc o altercaţie,Powers Hapgood a depus mărturie în faţa Tribunalului. La întrebarea judecătorului< „Domnule Hapgood, constat căaţi absovit Universitatea Harvard. Cum se face că o persoană care posedă un asemenea avantaj preferă să trăiască astfel?”.Răspunsul lui Hapgood, absolut creştin, a venit ca un trăznet< „Datorită Predicii de pe Munte, domnule”.

E o foarte mare bucurie pentru mine această descoperire. Un astfel de personaj nu numai că este un sfânt caresalvează sufletul unui autor „umanist”, dar mai mult decât atât, este un exemplu rarisim, extrem de valabil pentru vremeanoastră, de felul în care mai putem desluşi şi asuma întâlnirea dintre Hristos şi femeia samariteancă. E de meditat. Maiales că Predica de pe Munte e sarea şi piperul acestei cărţi. Iată< „Dacă Iisus nu ar fi ţinut Predica de pe Munte, cu mesajul

JurNalPoesis interna\ional martie 2012

124

ei de îndurare şi milă, nu aş mai vrea să fiu fiinţă umană. Aş prefera să fiu un şarpe cu clopoţei”. Sau< „Din anumite mo-tive, cei mai zgomotoşi dintre creştinii noştri nu aduc niciodată vorba despre Fericiri. Însă deseori, cu lacrimi în ochi,aceştia cer afişarea celor zece porunci în toate clădirile de interes public. Acestea sunt spusele lui Moise, nu ale lui Iisus.Nu am auzit ca vreunul dintre ei să ceară ca Predica de pe Munte să fie plasată undeva la vedere.

Fericiţi cei milostivi într-o sală de tribunal? Fericiţi făcătorii de pace la Pentagon? Ia mai scutiţi-mă!”Şi încă ceva< în Un om fără de ţară am citit, poate, cea mai frumoasă relatare despre sfinţii vii, aflaţi printre noi, pe

stradă, în tramvai, la birou< „Pentru mine, ceea ce a făcut ca viaţa să merite trăită cât de cât a fost faptul că, în afară demuzică, am avut prilejul să cunosc şi sfinţi, care pot apărea oriunde. Prin sfinţi avem în vedere oameni care se comportaucumsecade într-o societate lipsită de cumsecădenie”.

Şi când te gânde;ti că Vonnegut nu e un teolog specialist!

&

N. Steinhardt< În Rai vom intra pe muzică de Mozart.Ana Magdalena< Raiul nu poate fi Rai adevărat dacă acolo nu răsună muzica lui Bach.Cât de minunat! Intrarea în Rai se face pe muzică de Mozart, locuirea în Rai se face pe muzică de Bach.

&

Ivan Turbincă< sămânţa cea bună căzută în loc pietros. Creştinul fără ţinte înalte, duhovniceşti, căldicel, schimbător,şmecher, ţîfnos şi orgolios. Se luptă cu dracii, se luptă cu Moartea şi, paradoxal, pierde. Preocupat de războiul lui per-sonal, absorbit de plăceri şi vicii nemăsurate, pierde binecuvîntarea lui Dumnezeu. Pur şi simplu Ivan. „ Bun la inimăşi milostiv” la început, cu mari şanse de a cîştiga împăraţia cerurilor, zice însuşi Domnul care i se arată şi stă de vorbăcu el, dar care la un moment dat alege greşit şi dintr-un foc se înstrăinează de mila, încrederea şi îndurarea Lui. Vesel,fericit (cîntă), darnic peste măsură (dăruieşte cele două singure carboave pe care le-a primit de la mai marii săi celordoi cerşetori< Dumnezeu şi Sfîntul Petru), duşman neîmpăcat al dracilor şi drăcuşorilor de tot felul (mereu îi ademeneşteîn turbincă) însă, în cele din urmă ispitit peste măsură şi doborît grozav de păcat (optează anapoda şi se trezeşte nuîntr-o fărădelege oarecare ci de-a dreptul în adîncimile perverse ale gheenei), păcălit şi scos de aici de însăşi Talpa Iadu-lui. Meşteşugirile lui Ivan întrec pe cele ale dracilor (drept pentru care putem spune într-un glas cu Sfîntul ApostolIacob că într-adevăr „diavolii cred şi se cutremură”) şi depăşesc puterea de înţelegere a Morţii (Moartea fiind în situaţiadată un personaj lipsit de ferocitate şi programat tras pe sfoară). Mîndria lui depăşeşte orice limită. Ivan Turbincă esingurul caz de izgonire din… Iad.

Imi pare rău de el. Putea câştiga altfel… nemurirea.

&

Tot mai des îmi revin în memorie scene, frînturi de întîmplări din copilăria de la Runc. Mai toate legate de lecturi,de poliţe improvizate pe care îmi aşezam puţinele cărţi cumpărate, de trăistuţa din pănură în care îmi înghesuiammîncarea şi cărţile pentru o zi, zi în care urcam cu vacile şi caii pe Dîmb sau în Colnic. Dîmbul, cu splendida lui pădurede mesteceni deschis înspre Dealul Coastei şi Corobană şi Colnicul, poiana cu spatele la Hordou şi cu faţa către centrulsatului sunt locurile cele mai dragi din copilăria mea. Aici am citit în tihnă şi de aici am privit îndelung. Eram deasuprasatului. Vedeam totul de sus. Runcul era ca o carte şi runcanii mişunau precum personajele din Păşunile Raiului. De-schisă, fără ascunzişuri, sub ochii mei. Simţeam fizic cum se întrupează miracolul. Mi-am petrecut toată copilăria pedealuri, mîncînd mure şi scrijelindu-mi numele cu un cuţitaş cu mîner de os, precum Joseph Kyselak, pe fagi şi pemesteceni.

Matur, dar încă fixat cu inima în acel peisaj de la Runc, pătrund în lumea citadină a lui Walter Benjamin. Ne leagăaerul lin al lecturilor. Copilăria lui nu se aseamnă deloc cu copilăria mea. Dimpotrivă. Mă fascinează însă atît de multîncît pe loc decid ca volumul Copilărie berlineză la 1900 să devină încă una din cărţile mele de bază. De ce? Pentru căîn aceste pagini şi numai aici am redescoperit ceva după care tînjeam de multă vreme< nostalgia şi tristeţea eternă. Prinurmare cartea lui Walter este cartea care mi-a oferit extazul şi fericirea nemăsurată. Bucuria tristeţii.

Apoegmă< Pot să visez la felul cum am învăţat să merg odată. Dar ce folos. Acum pot merge> să învăţ mersul numai pot.

(…)

125

Ghassan Kanafani

Ghassan Kanafani (1936-1972) a fost un scriitor palestinian născut la Akkra învremea Mandatului britanic pentru Palestina. Forțat, împreună cu familia sa, săia calea exilului după războiul arabo-israelian din 1948, Kanafani a fugit în Liban,apoi la Damasc, unde a urmat studii de literatură arabă. Exmatriculat din motivepolitice și obligat să plece în Kuweit, unde s-a implicat și mai mult în acțiunipolitice. Apatrid din 1962, a devenit membru al Frontului Popular pentruEliberarea Palestinei. S-a întors în Liban, unde s-a căsătorit cu activista danezăAnni Høver. A publicat numeroase cărți, a editat ziare și a avut o intensă activitatesocială și politică, susținând o literatură angajată de pe poziții marxist-leniniste.Pe 8 iulie 1972 a fost asasinat la Beirut, la scurtă vreme după masacrul de peaeroportul Lod din Tel Aviv.


126

D ragă Mustafa,

Tocmai ce am primit scrisoarea ta, cea în care îmi spuică ai făcut tot posibilul pentru a-mi înlesni șederea cu tineîn Sacramento. De asemenea, am aflat că am fost acceptatîn departamentul de Inginerie Civilă a Universității Cali-fornia. Prietene, trebuie să-ți mulțumesc pentru tot ceeace ai făcut, însă veștile pe care ți le voi da îți vor părea poatebizare. Nu te îndoi, nu am nici un fel de dubiu, ci din con-tră< nu cred că am văzut vreodată lucrurile atât de clar pre-cum le văd acum. Nu, prietene, m-am răzgândit. Nu te voiurma în „locul în care sunt verdeața, apa și chipurile fru-moase”, așa cum mi-ai scris. Nu, voi rămâne aici și nu voipleca niciodată.

Mustafa, sunt într-adevăr trist că viețile noastre nu îșivor urma cursul de până acum. Aproape că te pot auziamintindu-mi jurământul nostru de a pleca împreună șifelul în care obișnuiam să strigăm „Ne vom îmbogăți!”Dar nu e nimic de făcut, prietene. Da, încă îmi amintescziua în care te țineam de mână în aeroportul Cairo, hol-bându-mă la motorul acela nebun. În acel moment, totulse rotea la unison cu motorul asurzitor. Chipul tău rotundera tăcut în fața mea.

În afara unor riduri discrete, chipul tău a rămas acelașidin timpul când copilăream în cartierul Shajiya din Gaza.Am crescut împreună, înțelegându-ne întru totul, și ampromis să fim împreună până la capăt. Dar...

„A mai rămas un sfert de oră până la decolare. Nu priviașa în gol. Ascultă-mă! O să mergi în Kuweit anul viitor șio să economisești din salariu îndeajuns încât să te desprinzide Gaza și să aparții Californiei. Am pornit împreună șitrebuie să continuăm...”

Priveam buzele tale mișcându-se rapid. Așa era stilultău de a vorbi, fără pauze de orice fel. Dar într-un modbizar nu te-am simțit atât de împăcat cu zborul. Nu puteainumi trei motive bune pentru a decola.

Și eu sufeream din cauza asta, dar cel mai conturatgând pe care-l aveam era< de ce să nu abandonăm Gaza șisă fugim? De ce nu am face-o? Totuși, situația ta a începutsă se îmbunătățească. Ministerul Educației din Kuweit îțioferise un contract deși nu a fost la fel în cazul meu. Înmizeria profundă în care mă aflam, tu mi-ai trimis micisume de bani. Voiai să le consider împrumuturi, deoarecete temeai să nu mă simt fără putere. Știai mult prea binecondițiile mele familiale> știai că salariul meu mediocru laUNRWA* nu era îndeajuns ca să-mi susțin mama, văduvafratelui meu și cei patru copii ai săi.

„Ascultă-mă. Scrie-mi în fiecare zi... fiecare oră...fiecare minut! Trebuie să plece avionul. Adio! Sau mai de-grabă, la revedere!”

Buzele tale reci mi-au trecut repede pe lângă obraz,apoi te-ai întors către avion. Când mi-ai aruncat o ultimă

privire, ți-am văzut ochii plini de lacrimi.Mai târziu, Ministerul Educației mi-a oferit un con-

tract. Nu trebuie să-ți repet toate detaliile vieții mele acolo.Îți scriam mereu despre absolut orice. Viața mea avea unaer îmbâcsit, gol, de parcă aș fi fost o scoică minusculăpierdută în cea mai cruntă singurătate, luptându-se încetcu un viitor la fel de întunecat precum căderea nopții,prins într-o rutină înfiorătoare, într-o bătălie epuizantă cutimpul. Totul era insuportabil. Viața mea aluneca, susținutăde dorința de a apuca sfârșitul lunii.

Pe la jumătatea acelui an, evreii au bombardat cartierulcentral al Sabhei și au atacat Gaza, Gaza noastră, cu bombeși aruncătoare de flăcări. Evenimentul s-ar putea să-mi fischimbat rutina, dar nu era nimic care să mă afecteze.Urma să plec, să las Gaza în urma mea pentru o Californieîn care aș fi trăit pentru mine, cel care a suferit atât. Uramși Gaza, și pe locuitorii săi. Totul în orașul acela fracturatîmi sugera tablouri nereușite, pictate în gri de către un ombolnav. Da, le-aș fi trimis mamei, văduvei fratelui meu șicopiilor o sumă modestă care să-i ajute. Însă m-aș fi elib-erat de acest ultim lanț, acolo în verdea Californie, departede duhoarea înfrângerii care mi-a umplut nările de maibine de șapte ani. Simpatia care mă lega de copiii frateluimeu, de mama lor și de propria mamă nu va fi niciodatăsuficientă pentru a-mi justifica tragedia de a face acest saltcu capul înainte. Nu trebuie să mă tragă mai jos decît afăcut-o până acum. Trebuie să fug de aici!

Știi prea bine sentimentele astea, Mustafa, pentru că le-ai simțit deja. Ce este oare legătura asta inexplicabilă pecare o aveam cu Gaza încât să ne umbrească entuziasmulplecării? De ce nu am analizat situația în așa fel încât săavem mereu o perspectivă clară? De ce nu am lăsat înurmă înfrângerea asta, cu toate rănile sale? De ce nu ampărăsit-o pentru un viitor mai bun, care ne-ar fi consolatmult mai bine? De ce? Nu știam exact.

În iunie am plecat în vacanță. Mi-am strâns lucrurilevisând la plecare, la acel început al lucrurilor mici, ce dausens și lumină vieții. Atunci am găsit Gaza așa cum oștiam, închisă ca desenul încolăcit de pe o cochilie veche,aruncată de valuri pe tărmurile nisipoase de lângă abator.Gaza era mai încărcată decât mintea cuiva prins într-uncoșmar îngrozitor, cu străzile sale înguste și balcoanele eiproeminente... Gaza! Dar care sunt lucrurile acelea nedefi-nite care îl țin pe om legat de familia, casa și amintirile sale,la fel cum e legată primăvara de coborârea turmelor decapre? Nu știu. Tot ce știu e că în dimineața aceea am merssă o vizitez pe mama acasă. Când am ajuns, soția răposatuluimeu frate m-a întâmpinat plângând. Fata ei rănită, Nadia,mă ruga să o vizitez la spital în seara aceea. Nadia, nepoatamea frumoasă de numai treisprezece ani, o știi?

În seara aceea am cumpărat un kilogram de mere și amplecat să o vizitez pe Nadia. Știam că era ceva ce mama și

Scrisoare din Gaza


127

cumnata mea îmi ascundeau, ceva ce nu puteau să artic-uleze, ceva straniu pe care nu-l puteam desluși. O iubeampe Nadia din obișnuință, aceeași care mă făcea să iubescgenerația care a crescut în strămutare și înfrângere, încâta ajuns să creadă că o devianță socială e totuna cu o viațăfericită.

Ce s-a întâmplat atunci? Nu știu. Am pășit cât se poatede calm în camera albă. Copii bolnavi având în ei ceva desfinți, cu atât mai mult cu cât unora boala le era provocatăde răni adânci și dureroase. Nadia era întinsă în pat, cuspatele sprijinit de o pernă mare, cu părul curgând ca olână grea. În ochii ei negri se citea o tăcere profundă, iar olacrimă strălucea mereu în adâncul lor. Chipul îi era calmși liniștit, dar expresiv, ca o față de profet. Nadia era în con-tinuare copil, dar părea mai mult de atât, mult mai mult.Părea mai degrabă o bătrână decât un copil.

„Nadia!”Nu am nici cea mai mică idee dacă eu am fost ce care

a spus-o, sau a fost cineva din spatele meu. Dar și-a ridicatprivirea către mine și am simțit că mă topesc ca o bucatăde zahăr într-o cană fierbinte de ceai.

După ce i-am zărit zâmbetul, i-am auzit și vocea.„Unchiule! Te-ai întors din Kuweit?”

Vocea i s-a frânt în gât pe măsură ce s-a ridicat,proptindu-se în mâini și întinzându-se către mine.

„Nadia! Ți-am adus cadouri din Kuweit, o mulțime decadouri. O să aștept până ce te poți ridica din pat, vinde-cată complet și sănătoasă, ca să poți veni la mine să ți ledau. Ți-am adus pantalonii roși pe care mi-ai scris să ți-iaduc. Da, ți i-am adus.”

Era o minciună, născută într-un moment de tensiune,dar în clipa în care am spus-o am avut impresia că spunadevărul pentru prima dată. Nadia tremura ca după un șocelectric. Și-a coborât capul în tăcere. Am simțit lacrimileei umezindu-mi mâna.

„Spune ceva, Nadia! Nu vrei pantalonii roșii?” M-aprivit ca și cum ar fi vrut să vorbească, dar apoi s-a oprit,a strâns din dinți și i-am auzit vocea, de departe.

„Unchiule!”Și-a întins mîna să dea pătura la o parte. Mi-a arătat

unul dintre picioare, amputat până la coapsă. Prietene... Nu voi uita niciodată piciorul Nadiei, am-

putat până la coapsă. Nu! Nici suferința care s-a aplecatasupra chipul ei, lăsându-și amprenta pentru totdeauna.Am ieșit din spital în acea zi, cu mâna strânsă batjocorindkilogramul de mere adus Nadiei. Soarele umplea străzileîn culoarea sângelui. Gaza era renăscută, Mustafa! Noi doinu am văzut-o niciodată în felul ăsta. Piatra adunată la in-

trarea în cartierul Shajiya avea un sens și părea pusă acolotocmai pentru a-l explica. Gaza, în care am trăit și am pe-trecut șapte ani de înfrângere alături de oamenii buni, eracu totul alta. Îmi părea doar un început. Nu știu de ce amsimțit că e doar un început. Îmi închipuiam că strada prin-cipală pe care mergeam în drumul spre casă nu era decâtînceputul unui drum incredibil de lung către Safad.

Totul în Gaza deborda de o tristețe care nu era datoareplânsului. Era o provocare< mai mult de atât, era o recu-perare a piciorului amputat!

Am ieșit pe străzile din Gaza, străzi inundate de unsoare orbitor. Mi-au spus că Nadia și-a pierdut piciorularuncându-se într-o încercare de a-și proteja frații și suro-rile în timp ce bombele și flăcările cuprinseseră în ghearelelor toată casa. Nadia s-ar fi putut salva, ar fi putut fugi, și-ar fi putut salva piciorul. Dar nu a făcut-o.

De ce?Nu prietene, nu voi veni în Sacramento, și nu voi re-

greta. Nu, și nici nu voi termina ceea ce am început îm-preună în copilărie. Acest sentiment ciudat pe care l-ai avutcând ai părăsit Gaza, acest sentiment firav trebuie să devinăputernic înăuntrul tău. Trebuie să crească, iar tu trebuie săîl cauți pentru a te putea găsi, aici printre ruinele oribile aleînfrângerii.

Nu voi veni la tine. Dar tu, întoarce-te la noi! De la pi-ciorul Nadiei, amputat până la coapsă, învață ce este viațași cât prețuiește existența.

Revino, prietene! Te așteptăm cu toții.

* Agenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru RefugiaţiiPalestinieni (n.tr.)

traducere de Silvia Grădinaru

128

Gellu Dorian

Gellu Dorian (n. 13 octombrie 1953, Botoșani) a debutat editorial în 1974, înCaietul debutanților, și individual cu Liniștea neliniștii (1979), urmată de peste 30de volume de poezie, proză, teatru și eseu, printre care Poeme introductive (1986),Elegiile după Rilke (1993), Poeme golănești (1997), Niemandsinsel / Insula nimănui(1998), Poesia mirabilis (1999), Cafeneaua Kafka (2003), Elegiile de la Dorweiler(2008) și recenta antologie Abatorul umbrelor (2011). Este redactorul-șef al revisteiHyperion și fondatorul celui mai important premiu de poezie din România,„Premiul Național Mihai Eminescu”, acordat anual, de mai bine de două decenii,la Botoșani.


129

PUSTIA (IV)

RISIPA

1. (Fuga de acasă)Aici aveau de toate, numai moartea era foarte, foarte departeşi acolo s-au dus după ea,

nu că aici n-ar muri oamenii, dar mor la ei acasă, dar pînă atunci ai atîtea lucruri de făcut, lăsate în urmăde cei plecaţi pentru totdeauna,încît dacă nu le-ar face nimeni, aici ar fi pustiu,nimeni s-ar întîlni cu nimeni,nimic ar vorbi,nimic ar face,

eu nu le-am spus să plece,aveau casa deschisă,masa pusă,de mîncat, de băut, un ban de buzunar,biserica aproape,cîrciumi peste tot,

ca să mă urască atît de mult cît spun,o puteau face şi aici,le puteam pune pielea la dispoziţie, să-şi scrie pe ea necazurileca pe nişte palimpseste pe care le-ar fi putut descifra mai uşordecît de acolo de unde ochii lor par ca nişte vagăunidin care mă scot bucată cu bucatăca pe un preş putred dintr-o casă dospită de lacrimi,

nici pielea de porc nu este atît de întinsă pe nuiele de alunca pielea mea pe cuvintele lor,oasele fac sub ea un fel de muzică fără lăutari prin caretrece vîntul pe care o mie de guri ţuguiate îl suflăca-n pînzele corabiei lui Ulyse făcute ferfeniţăprin apele plînse de nimeni,

unde rătăcesc ei, se risipesc fără noimă,o fi bună plaja pe acolo,or fi bune femeile, bărbaţii, berea,lumînările de parafină ca grăsimea de porc,o fi liniştit somnul, laptele micului dejun,prînzul, cina, toate or fi mai bune decît aici,dar toate astea pentru o zi, o lună, un an, doi, trei,dar pînă la urmă toate se vor acri,laptele se va amărî, cafeaua îşi va face gust de mucegai,cîrciumile vor fi pline de molii,discotecile vor deveni ca nişte hale de fabrici părăsitedin care penelopele au fugit în lume după sute de nimenicare le vor urca pînă la ceruriprintre cracii lor nesătui şi lacomi ca rîmele prin pămîntul reavăn,

toate se vor termina,şi limba în care se vor înţelegeva deveni surdă şi mută,ca inima de piatră ascunsă într-un trup plin de spaimăca un spital de nebuni.


130

2. (Sunt obosit)Sunt obosit şi atît de viu, că prin venele mele odihnesc pietreleaşa cum neosteniţi stau bărbaţii în cîrciumişi smerite femeile în biserici,

atît de obosit încît nici singurătatea nu-mi mai ajunge,nici inima ei veselă într-un pat de bordel,nici trupul ei lăbărţat pe tot cerul în care nu-mi mai încap privirilefacute steluţe de gheaţăprin care alunec –

eu m-am bătut toată viaţă cu habar n-am ce fiinţe, ce lucruri,încît acum văd ieşind din oglindă umbra mea,hai şi tu ca toată lumea la cîrciumă,hai în oraş,hai la femei, fă-te luntre şi punteşi treci peste tine,nu este deloc greu să nu mai ştii de tine,în curînd nici ferestrele n-o să te mai scoată afară,casa o să te înghită ca pe un biscuite gura flămîndă a copilului,patul o să te arunce din el pentru totdeaunaca pe un bulgăre de zăpadă în soare,o să te faci invizibil,gura n-o să mai sărute buza paharului, din icoane nu va coborî nimeni să te aducă în faţa lui Dumnezeucare se va ascunde în tineîncît nu-l vei mai găsi niciodată,nici el în tine, chipul şi înfăţişarea lui –

sunt atît de obosit,atît de obosit,încît nici eu nu mă pot vedea cînd mă privesc în faţă<

străinul ăsta o să mă ucidă-ntr-o zi,o să mă uite,încît n-o să mă mai întorc să-l privesc cum îmi leapădă trupulca pe un fetus din placenta în care şi el a trăit –

atît de obosit încît îmi este greu să mă mai nasc o dată.

3. (Nimic nu e de vînzare)Nimic din ce risipesc nu e de vînzare,nici lehamitea măcar,pe ea nu o risipesc, ea mă risipeşte, ea mă scoate în lume cu ochii închişi,

nimic din ce risipesc nu cumpără nimeni,nici lehamitea măcar,pe ea nu încerc să o vînd, ea mă vinde pe nimic nimănui,nimănui nu-i trebuie,ce să fac cu ea,ce să facă ea cu mine,

peste tot e plină lumea de hainele ei în care nimeni nu vrea să intre,din care toţi vor să iasă,o garderobă plină de molii cu ochii holbaţii ca ai beţivuluiîn faţa paharului gol,

vînd şi eu ce am,nimeni nu cumpără,telal într-o piaţă plină de cîrpe prin care se simt izurile unor vieţicare s-au stins de fericire ca nasturii în cheutoripe burta îmbuibaţilor,


131

nimic din ce am risipit nu mai poate fi cumpărat,negustor perdant de la primul şfanţ pe care nu l-a avutpînă la ultimul pe care nu l-a căştigat niciodată,

nimic din ce am risipit nu mai pot cumpăra,leţcaie de aer în gura mea, lehamitea îmi iese din trupşi se aşează în oglinda pe care o vor acoperi cu cer-ceaful în care n-am dormit niciodată,negustor care şi-a dat primul şfanţ pe care nu l-a avutpe ultimul şfanţ pe care nu l-a putut cîştiga nici în ultima clipă –

aş striga, dacă m-ar auzi cineva,dar cei care ar fi putut asculta nu ştiu că strigătul meu nu costă nimic,li-l ofer pe gratis,numai să coboare din ochii lor la picioare unde stau nevăzutca nevăzutul.

4. (Am iubit)Eu am iubit ca nebunul, ca nebunul am fost scos afară din lumea pe care o iubeam,

de-a fost o fantoşă făcută din cîrpe, am fost izgonit de ochii ei de tăciuneaşezaţi pe un obraz de pînză murdară,de-a fost o băşică de porc uscată plină cu grăunţe, dată de tata la sărbători, în faţă mi-a explodat şi m-am ascuns sub pat lîngă ochii de şoarecisperiaţi de colţii pisicii, care şi ea, după ce-am crescut-o cu biberonul, m-a zgîriat de-mi citesc şi acum pe pielemieunatul ei,de-a fost un miel salvat de la cuţit, împuns de coarnele lui am fostcînd a crescut şi-şi păzea oile pe cîmpul plin de floripe care chiar şi pe ele de le-am iubit m-au uitatuscîndu-se în căpiţe de fîn,de-a fost un vişin crăcos, din vîrful lui m-a trîntit la pămînt,orice, absolut orice am iubit m-a uitat sau pedepsit,cuţitul mi-a intrat în picior,secerea mi-a lăsat un semn pe mînă,cămăşile s-au făcut preşuri de cordele pe care toţi au călcataşa cum calcă acum pe mine tălpile pe care le-am spălatde cînd nu ştiau ce e pasul, mersul, fuga, joaca, lovitura în coaste,palmele mamei pe obraz şi acum ard,cureaua tatei îmi stă de-a lungul spinării şi pe bucica nişte tatuaje de marinar făcute pe-ascuns,prietenii pe care i-am iubit s-au aşezat în uitareca grăunţele putrede în pămînt,fratele cel mic m-a iubit ca nebunul şi eldar a plecat şi nu mă mai aude cum tac la bodega din colţ,nici cărţile nu-mi stau cu de-a-ntregul în cap,se fac acolo ferfeniţă, se amestecă, mă rătăcescşi alerg prin biblioteci după ele ca pe nişte autostrăzi cu o sută de benzi,

de-a fost ea, într-o sută de femei, de la primacăreia i-am făcut loc în inimă în timp ce în inima ei cuibăreau tot soiul de inimi,pînă la ultima căreia i-am dat totul, trupul, inima, sîngele în cares-a scăldat cum a vrut, din care a scos trupul meu în alte două trupurişi acum sapă în mine mormîntul în care să mă îngrop,toate s-au făcut fotografii scorojite în nişte albune salvate de la incendii,

de-am fost eu, chiar şi eu sunt atît de departe de mineîncît duc paharul la gura altuiarămînînd însetat pînă la secetă,uscat ca o trestie prin care nici aerul nu mai fluieră –


132

eu încă iubesc ca nebunul într-un ospiciudin care toţi fug,încît mă arunc în oglinda din perete ca-ntr-un lacîn care voi înota la nesfîrşit,la nesfîrşit,la nesfîrşit.

5. (Sunt foarte fericit)Toate cîte s-au petrecut cu mine stau acum ghemuiteîn cîteva spaime pe care nimeni nu vrea să le stîrnească,e mai bine să stea acolo,în mintea fiului meu,în inima fiicei mele,în trupul împrăştiat în toate zările lumii pe care aş fi putut-o numifemeie,

dar femeile din viaţa mea au fost toate frumoaseşi foarte supărate,numai cele urîte au rămas să se uite la femeia cu care stauca la o magazie de lemne pe timp de iarnă,

dar asta nu mi se mai întîmplă mie,ci altuia,un ins nici trist, nici beţiv, nici notabil, nici într-un fel,un om în care toţi îşi aşează hainele ca într-un cuier,iar cînd apare de sub elenu poate fi zărit decît cu mîna făcută streaşină la ochi,pentru că el e undeva foarte daparteînchis într-un plic pe care atunci cînd îl vor deschidevor afla că o viaţă întreagă au stat cu el la aceeaşi masă,în aceeaşi casă,în aceeaşi biserică s-au închinat,ba chiatr au fost la aceleaşi femei cînd ele erau duse la alţi bărbaţi,

dar şi asta, desigur, mi se poate întîmpla,pentru că nu chiar toate cîte ar fi trebuit să mi se întîmplemi s-au întîmplat –

sunt foarte, foarte liniştit din acest punct de vedere,îmi beau ceaiulşi aş vrea să ştiu că toţi ai mei sunt fericiţişi mă urăsc de moarte.

(...)

133

Mihai Traianu (1940-2007)

V. leacIeşirea în public a lui Mihai Traianu se rezuma la drumul de acasă până la intrarea în cea mai apropiată

alimentară. Nu cunosc pe nimeni care să fi avut o viaţă mai discretă, la fel ca Bartleby, mişcările-i erauîncete şi totodată invizibile. Neobservată a trecut şi poezia sa. Nimeni nu se încumeta să recunoască/reco-mande poemele lui ca fiind ceva special (asta o descoperi singur, ca cititor)> e adevărat că erau foarte puţinicei care îi cunoşteau opera, dar nici printre aceşti cunoscuţi nu s-a găsit vreun promotor. Eu l-am întâlnittârziu, în ultima perioadă a vieţii lui, când vederea i se înrăutăţise din nou. Era un tip fascinant, stătea în-totdeauna, atunci când beam cafea sau ceai, indiferent în ce locaţie eram, cu faţa spre Mureş. „Eu sunt unpoet de râu, el e singurul care mă înţelege, nu-i pot întoarce spatele”, zicea> privind prin mine şi prin tot ceera în spatele meu, spre râu. Şi râul l-a înţeles< a şters orice urmă a trecerii lui prin viaţă. Însă nu şi poezia.Cred, fără rezerve, că Mihai Traianu este un poet care se va impune în panorama lirică românească. Încet,dar se va impune.

N[scut la 9 august 1940, în comuna Socodor, jud. Arad> mort în 2007, la Arad. Studii< absolvent al Liceului„Moise Nicoară” din Arad (1957) şi al Facultăţii de Filologie (secţia limba şi literatura română) din Cluj (1964).Profesor în învăţământul special (şcoala de la castel) din comuna Macea (1964-1981)> la Centrul profesional şiliceal pentru nevăzătoare din Arad (1986-1991) şi la Şcoala specială ajutătoare din Arad. De-a lungul vremii alucrat și ca funcţionar la Casa corpului didactic, muncitor agricol, recepţioner, magazioner şi paznic. Debut în re-vista Tribuna din Cluj (30 iunie 1959). Mihai Traianu a debutat editorial în anul cutremurului cu un volum ce nufăcea nici o concesie vremurilor, Stăpân de pajişti (Ed. Dacia, 1977). Au urmat Trecerea râului (Ed. Sophia, 1993),Aevea (Ed. Mirador, 1999) și Lumina zodiacală (Ed. Nigredo, 2003).

134

Și

Și frunzele de salcâm să nu moarăși trupul tău de femeie să nu putrezească în noapteși florile de mentă să nu se facă scrum

Și iarba să nu crească pe turnurile combinatuluiși tramvaiele să nu tulbure maidanele intravilaneși pulpele cerului de durere să nu urle

Și podul municipiului să nu gâtuiască râulși contabilul să nu înnebunească de crizantemeși vântul să nu sucombe blazoanele pădurii

Și lespezi să nu acopere sămânța cea bunăși fântâna să nu înseteze pământul și fluturiiși lucerna și cucul și sufletul însinguratului

Să întinzi mâna

Să întinzi mâna să prelungești dar viațaunui prieten umbra lui pe pământ

Să treacă ierni și valuri de iarbă să întinziviața lui pe fața zilelorsă bată dar inima lui peste încremenireapietrelor de râu și mugurul crud

Să adaugi un răsărit peste suflarea lui o creangă înflorită o închipuire a ploii chiar să-l îndemni la iubireadică iubirea pentru o femeie iubirea de patrieiubirea pentru hai să spunem un ied primăvara

Prelungindu-i dar viața nu printr-un miracoldoar să-i întinzi mânacând e pe cale de a se pierdece greu să spunem a muri

Să îi readuci totul în lumina ochilor în plămâniîn sângele lui și în carnea și oasele lui de om

Viscol

Așteptând minunea zăpezilorîn decembrie înseninatul

Cum trupul tău atât de albalb goală subt laserul lumiice sex-machine curând salcâmii vor arboraplatoșa aceea ireal de albăcumpeni îngropate până la sâni în zăpezi

Mihai traianu


135

Adânc zorii albine vor biciui nervii pupilele

Ne vom fi iubit dar de moarteși în anno domini al zăpezilorpărul tău va fi fost cel mai nimicitor viscol

(din volumul Stăpân de pajiști, 1977)

Punct fix pârghie de sprijin pe râu

Dacă în această vară deznădăjduită un semn bunar veni dacă ar exista o pârghie de sprijinpe râu din trunchi de plop singuratecun punct fix în argile prin vegetațiade un eclectism verde în aceste oculte maidanede existență umană un paradisaproape pierdut aleator bântuit de vântîn liniștea nopții și prundurile înierbatede o pustiire precum singurătatea firelor de nisip

astfel viața-mi ziceam odată în zorii opacicând câinele cartierului trecea mutsub fereastra-mi deschisă târându-seșchiop într-o senină obnubilare pe caldarâmulstrăzii înierbat precum un prund vechi de râudacă ar afla dânsul un punct fix în argileo pârghie de sprijin pe râu din trunchi de plopsinguratec dacă un semn bun ar veni doamnepe aceste oculte maidane de existență umanăun paradis aproape pierdut aleator bântuit de zei

Atunci fiule vei fi cineva pe râu

trăind în iluminările ierbii verdele dumneaei stenicocrotindu-ți calea cea dreaptă în iarbăatunci fiule vei fi cineva pe râu

crede-mă așadar trezindu-te în zi odată cu iarbamuncind atâtea și atâtea ceasuri la iarbă

ascultând întâile voci în iarbărespirând prin firul de iarbă

apărând o demnitate în iarbăcrezând într-un ideal de iarbă

iubind o umbră în iarbăurmând adevărul în iarbă

solidar cu ceilalți de pe râu în prigoana de iarbă

trăind în iluminările ierbii verdele dumneaei stenicocrotindu-ți calea cea dreaptă în iarbăatunci fiule vei fi cineva pe râu

(din volumul Trecerea râului, 1993)

136

Cuprins

3 DUMITRU P{CURARU - Bani ;i prestigiu4 ION MURE:AN - „Aproape perfect” sau `n ap[rarea editoriali;tilor5 NICOLAE COANDE - Pielea este azi faima noastr[ de pe coperte

RICHARD WAGNER7 Windgedicht> Brief> Abschiesgedicht> Dorfgeschichte> Poezie cu v]nt> Scrisoare>

Poezie de r[mas-bun> Povestea satului 8 Der Mann, die Frau, das Kind> Banater Abend> Stationen> Als „Eva“ Informantin war

Bărbatul, femeia, copilul> Seară bănăţeană> Staţii> Pe când „Eva“ era informatoare10 Namenregister> Registre de nume

11 CORINA BERNIC - „Numitul” Richard Wagner. Ce vrea s[ spun[ poetul?

NICOLAE COANDE15 Fochistul negru> Der schwarze Heizer

O. NIMIGEAN18 Pe care autorul l-au început, ci griji şi năpăşti, ce vei vedea, nu i-au îngăduit să-l sfârşească>

să nu te miri> ***19 block> (cele trei furii din vremea cînd)20 13.04. ’98> �Foarte întortocheat, foarte greoi... �21 �Caut corespondenţele... �> �Nu, revolta nu a pierit... �> nu-ţi garantează nimeni nimic>

�Nu cred că sînt mai vii cărţile decît oamenii... �> mic nomenclator al meseriilor mele> tu să scrii altceva

22 (oamenii desfigura\i)

23 STEPHEN WATTS - Notes on Animalinside

KRASZNAHORKAI LáSZLó26 VII> XII27 VII> XII28 XIII> XIV29 XIII> XIV

JO SHAPCOTT31 Of Mutability> La Serenissima> Riddle> Despre mutabilitate> La Serenissima> Ghicitoare32 The Deaths> Stargazer> Morţile> Cel ce se uită la stele

33 COSMIN PER|A - Răcoarea pietrişului la trecerea ta cântec de leagăn pentru generaţia mea

36 SILVIU DANCU - Lacrimi ;i ;fin\i

VALÉRY LARBAUD41 Alma perdida> Alma perdida

42 Noul val. Patru poe\i tineri

44 FLORIN CARAGIU - C]nd va veni ceea ce este des[v]r;it45 TEODORA COMAN - Soarele mecanic

AURÉLIA LASSAQUE48 Lo rei de seda saura> ***> ***> ***> Le roi de soie blonde< ***> ***> ***> 49 ***> ***> Lo sòmi d’Orfèu> Lo Sòmi d’Euridícia> ***> ***> Le rêve d’Orphée> Le rêve d’Eurydice

137

KEMÉNY ISTVáN51 H-ul cel mut> Cântec de drum> Apicultorul> Cravata

53 PABLO D’ORS - Nepotul lui Bernhard

57 IOANA DUNEA - Grani\e

MATEI HUTOPILA59 un jeudi> kolkhoze60 cîmpulung – rădăuţi> méditerranéenne> vendredi

61 CONSTANTIN AB{LU|{ - Cal troian

ALEKSANDAR STOICOVICI62 asta era copilăria noastră> peştele din Iagodărie> to je bilo naše detinjstvo> riba iz Jagodare63 cântec de leagăn și de moarte> pesma pred spavanje i smrt64 maci> chihlimbar> makovi> ćilibar65 perspectivă> în răspăr> perspektiva> nasuprot

66 CLAUDIU KOMARTIN - Epistolar

MICHAëL VANDEBRIL70 HET VERTREK VAN MAETERLINCK~> NAAKT OP DE RUG GEZIEN> GEESTDRIFT71 EXILUL LUI MAETERLINCK> NUD VĂZUT DIN SPATE> ÎNFLĂCĂRARE72 JOUR DE GRÂCE> JOUR DE GRÂCE

VLAD MOLDOVAN 73 Savadisla farfisa.punk.and.the partisan.> Savadisla farfisa.punk.and.the.partisan.74 Unknown Faker> Unknown faker75 A venit zăpada> Snow has come

BRIAN HENRY77 Quarantine> Quarantine / 2> Quarantine / 3> Carantină> Carantină / 2> Carantină / 378 Quarantine / 4> Quarantine / 5> Quarantine / 6> Carantină / 4> Carantină / 5> Carantină / 6

79 FLORIN H{L{L{U - Altfel despre iubirea de \ar[

80 ION BUZU - 45 de secunde

WISłAWA SZYMBORSKA84 Terrorysta, on patrzy> Możliwości> Teroristul pîndeşte> Posibilităţi85 Nazajutrz – bez nas> Nagrobek> Ca mîine – fără noi> Epitaf86 Żona Lota> Nevasta lui Lot

C{T{LINA B{LAN87 Cutia numărul 488 Cutia numărul 6> Cutia numărul 7> Cutia numărul 8> Cutia numărul 9> Cutia numărul 10>

Cutia numărul 11

89 CHRIS TANASESCU - Towards a Poetics of the Graph Poem

STEPHEN WATTS 93 Poeme94 Little Poem for Lovely Nichita Stanescu95 Mic poem pentru minunatul Nichita Stănescu

OCTAVIAN SOVIANY97 baker street, 221 b> national gallery. portretul soţilor arnolfini> joc alba-neagra cu regina victori>

cafeneaua din chelsea

138

98 ultima ta scrisoare de dragoste> birt londonez 99 Casa de pariuri literare

GEO BOGZA104 TĂCEREA DEZLĂNŢUITĂ105 EL INCONTENIBLE SILENCIO

HANS THILL107 Das heiße Fleisch der Wörter (Köno)> Carnea fierbinte a cuvintelor (Köno)

109 RADU VANCU - Epistolar

TRISTAN TZARA112 Vino cu mine la ţară113 Gyere velem vidékre

114 CAMELIA TOMA - Strig[tul mut al artistului

117 AURA MARU - Poker. Dou[ prejudec[\i

119 DAN-LIVIU BOERIU - C[derea `n timp

121 IOAN PINTEA - Jurnal de poet

GHASSAN KANAFANI126 Scrisoare din Gaza

GELLU DORIAN129 PUSTIA (IV) - RISIPA

133 V. LEAC despre Mihai Traianu

MIHAI TRAIANU134 Și> Să întinzi mâna> Viscol135 Punct fix pârghie de sprijin pe râu> Atunci fiule vei fi cineva pe râu

Poesis Interna\ional- magazin literar cu apari\ie trimestrial[ -

Materialele se pot trimite pe adresa redac\iei (Satu Mare - Strada Mircea cel B[tr]n nr. 15, cod 440012)

precum ;i pe adresa de [email protected]

Tipar“Informa\ia Zilei”

Str. Mircea cel B[tr]n, nr.15Cod 440012

Satu Mare-RomaniaTel< 0261-767300Fax< 0261-767301

www.informatia-zilei.ro

poesis

Documents