black tribuna · de mops, geniile pãºuniste ºi geniile de tavernã. tuturor acestora thoreau le...

TRIBUNA 162

PANTONE pportocaliu ((137 UU)

PANTONE aalbastru11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I I • 1 - 11 5 ii u n i e 2 0 0 9 3 lei

Introd

uceri în

spaþiu

l avangard

ei magh

iare

Judeþul Cluj

Ovidiu Pecican

Alt rãzboi cu Troia

Horia Lazãr

În jurul metaforei:

Derrida ºi Ricœur

Ion Pop

Ilustraþia numãrului: ceramicã de Doina Stici

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

Interviu cu scriitorul

Dorin Almãºan

22 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

bour

22

Black Pantone 2253 UU


TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

agenda

Intrãm deja-n iunie ºi aproape se încheie unprim an al Clubului de Lecturã „Nepotu’ lluiThoreau”. Dupã cum bine ºtiþi, în noua

formulã, ºedinþele se desfãºoarã-n spaþiul boem-cultural al cafenelei Insomnia. Pe stradaUniversitãþii, la numãrul 2. Miercurea, de la ora18. Sînt aºteptaþi toþi cei pe care viaþa/piaþaliterar-artisticã a Clujului nu-i satisface, tineriiscriitori în cãutare de cititori, iubitorii deliteraturã – aceastã specie sublimã, pe cale dedispariþie, cum se comunicã-n mass-media. Excluscritici catedratici, domniºoarele bãtrîne cu mustãþide mops, geniile pãºuniste ºi geniile de tavernã.Tuturor acestora Thoreau le roteºte prin faþãcoada-i imperialã.

Bilanþ: au citit, pînã acum, scriitorii RaduVancu, Marin Mãlaicu-Hondrari, Ana Dragu,Mihai Mateiu, Bogdan Lipcanu, Lavinia Braniºte,Rareº Moldovan, Constantin Acosmei, FranciscBaja, Andrei Doboº, Vlad Moldovan, MoniStãnilã ºi Alex Potcoavã. Ultimii doi, actanþiiºedinþei din 20 mai, pot fi regãsiþi în coloanele depoezie ale numãrului de faþã – de altfel, Tribunaºi-a fãcut un obicei din publicarea & promovareatinerilor scriitori, „thoreau-riºti” sau nu.

Ne-au susþinut în demersul acesta gazdele„insomniace” François Bréda ºi Szántai János,scriitori ºi traducãtori maghiari, domnul profesorIon Pop ºi poetul Ion Mureºan, prozatorul MihaiDragolea, oaspeþi de galã ai cîtorva ºedinþesenzaþionale, prietenii din Cluj ºi din Ardeal, unpublic select, pretenþios ºi cãlduros.

Aºadar, faceþi bine ºi nu pierdeþi ediþia„Thoreau” din 3 iunie, cînd ne vom da întîlnirecu poeþii Dan Coman ºi Claudiu Komartin,autorii volumelor dicþionarul mmara ºi Un aanotimpîn BBerceni (ambele apãrute la editura Cartier dinChiºinãu, în 2009).

Curaj!!!

Premiile Filialei Cluja USR

Joi, 21 mai a.c., la sediul Asociaþiei ScriitorilorClujeni, s-au acordat premiile pentru anul 2008:Premiul Opera omnia le-a fost înmînat criticilor ºiistoricilor literari V. Fanache ºi Mircea Tomuº;Cartea anului Poezie – Ruxandrei Cesereanu,pentru Coma, Editura Vinea, Bucureºti; Carteaanului Prozã – lui Alexandru Vlad, pentruCurcubeul dublu, Editura Polirom, Iaºi; Carteaanului Criticã ºi istorie literarã – lui Ion Pop,pentru „Echinox”. Vocile poeziei, Editura Tribuna,Cluj-Napoca; Cartea anului Minoritãþi – luiKaracsonyi Zsolt pentru spectacolul lui MihaiMãniuþiu, Spune Scardanelli, AB-ART ºi FilipFlorian, Degete mici, Ed. Magvetö, Budapesta;Cartea anului Debut – lui Vlad Moldovan, pentruBlank, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti;premiul Clujul literar Eseu – lui Ioan Pop-Curºeu,pentru Baudelaire, la plural, Editura Paralela 45,Piteºti; premiul Clujul literar Traduceri – lui TudorIonescu pentru: Valère Navarina, Operetaimaginarã, Fundaþia Culturalã Camil Petrescu,Bucureºti, Pascal Quignard, Viaþa ascunsã, EdituraEchinox, Cluj-Napoca ºi Olivier Assouly, Bucateledivine, Editura Echinox, Cluj-Napoca; premiulClujul literar minoritãþi – lui Cseke Péter, pentru

A magyar szociográfia erdélyi muhelyei, MagyarNapló; Clujul literar Premiul „Mongolu” – luiªtefan Manasia, pentru Cartea micilor invazii,Editura Cartea Româneascã, Bucureºti; Clujulliterar Premiul „N. Irimie” - lui Cornel Robu,pentru Scriitori români de science-fiction, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca; Clujulliterar Premiul „Interart” – scriitorilor NiculaeGheran ºi Andrei Moldovan, pentru LiviuRebreanu prin el însuºi, Editura Academiei,Bucureºti; Centrul Cultural Francez

Premiul Henri Jacquier – lui Nicolae Turcan,pentru Cioran sau excesul ca filosofie, EdituraLimes.

S-a acordat Diploma, Premiul N. Drãganu ºiPremiul Primarului doamnei Irina Petraº (coord.),pentru Clujul din cuvinte, Casa Cãrþii de ªtiinþã,Cluj-Napoca.

Juriul FFilialei CCluj aa UUSR: Ion Vartic(preºedinte), Mircea Popa, Ioana Bot, SandaCordoº, Horea Poenar (membri). Pentru literaturãmaghiarã: Sigmond István ºi Balázs Jozsef Imre.

Sponsori: Primãria ºi Consiliul Local al Municipiului Cluj-NapocaDr. Matei MikoOmul de afaceri REMUS POPCentrul Cultural Francez Cluj

S-au mai acordat Premiile pentru literaturãpentru copii, Cartea mea fermecatã, scriitorilorHoria Bãdescu, Dumitru Cerna, Doina Cetea,Constantin Cubleºan, ªtefan Goanþã, GabrielaLeoveanu, Valentin Marica, Laurenþiu Oprea,Virgil Raþiu ºi Rada Niþã (ilustraþii). Luni, 1 iunie,la lansarea antologiei (la sediul din Mãrãºti alBibliotecii Judeþene, la ora 13), vor mai fipremiaþi ºi copiii: Iulia Bochiº, SânzianaGãdãlean, Mira Pop ºi Nona Pop. Juriul secþiunii:Irina Petraº, Adrian Popescu, Petru Poantã.

S-au acordat diplome revistelor Apostrof (Cluj-Napoca; redactor ºef Marta Petreu) ºi

Poesis (Satu Mare; redactor ºef GeorgeVulturescu), la aniversarea a 20 de ani deexistenþã

ªi-a desemnat cîºtigãtorii Concursul de debutBiblioteca tânãrului scriitor: Dan Herciu, pentruTaxa pe viciu (versuri); Florina Codreanu pentruExistenþele sângelui. Eseu despre curgereasângelui; Adriana Teodorescu, pentru Carnavalulîn opera literarã caragialianã (eseu). Juriulsecþiunii: Irina Petraº, preºedinte, Doina Cetea,Ion Vartic, Ruxandra Cesereanu, Mihai Dragolea,membri.

Best poetry in townªtefan Manasia

EratãÎn numãrul 161 al Revistei Tribuna, în titlul

articolului semnat de Sergiu Pavel Dan, p. 12, seva citi Rãsfrângeri, în loc de Rãsfângeri, iar înarticolul „Deprinderea de a sta în picioare” deAurel Sasu, în pg. 25, dintr-o regretabilã eroaretehnicã, ultimele douã paragrafe din coloana a II-a se repetã în primele douã paragrafe din coloanaa III-a. Se vor ignora. Ne cerem scuze, pe aceastãcale, contând pe înþelegerea cititorilor noºtri.

33



TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009 33

editorial

Marie Jean Antoine Nicolas de Caritat,marchiz de Condorcet este un nume careprobabil nu spune absolut nimic unei largi

majoritãþi (a se citi 99%) dintre cei ce se perindã pescena politicã româneascã. Deºi ar trebui... Nãscut întoamna lui 1743, la Ribemont, în Nordul Franþei,filosoful-matematician devenea politolog ºi intra înviaþa politicã a unui secol ce se finaliza cu revoluþiageneratoare a axiomei stânga-dreapta des utilizatã ºipuþin înþeleasã de politicenii români. Însã, marele sãumerit nu este acela de a fi trãit într-o epocã aschimbãrilor, ci enunþarea unui paradox. Ulteriorpropunerii teoretice a unui sistem de vot, marchizulprezintã un efect ciudat al acestuia: imposibilitatea dea obþine cu certitudine o voinþã generalã pornind dela suma voinþelor individuale. Ulterior, paradoxul luiCondorcet avea sã aibã o aplicabilitate mai largã ºi sãgenereze situaþii fãrã ieºire în cadrul mai multorsisteme electorale. Politicienii ºi structurile politiceromâneºti alese sã ne reprezinte (partidele politice)ne propun douã paradoxuri mai dificil de înþelesdecât aceastã provocare intelectualã lansatã în urmãcu câteva secole.

Paradoxul nnr. 11: SSecretomania ppe bbani ppubliciTrãim într-o þarã în care, indiferent de domeniul

despre care discutãm, nu se poate þine un secret înmomentul în care se doreºte acest lucru. Aflãm dinconferinþele de presã ale premierului lucruri pe carele citeam cu douã zile înainte în ziar, ni se propun“în direct” la televizor poveºti de reformã despre careoricum auziserãm de la colegii de birou cu multe oreînainte, ne sunt prezentate date parþiale din dosareDNA al cãror conþinut îl ºtim cu toþii, sunt ascunsepublicului liste CNSAS ale colaboratorilor fostuluiregim în condiþiile în care apar discuþii la televiziunitimp de sãptãmâni etc. Toate aceste scurgeri deinformaþii submineazã autoritatea instituþiilornaþionale, deterioreazã încrederea pe care puþiniioameni o mai au în ele. În contrapartidã, instituþiileþin cu mare stricteþe secrete anumite elemente deinteres public. Acest lucru nu este menit sã sporeascãautoritatea lor sau gradul nostru de încredere înacþiunile întreprinse, ci dimpotrivã. Tragic este cãinstituþiile la care ne referim sunt plãtite din baniinoºtri.

Partidele politice sunt deseori blamate pentrunivelul corupþiei, incompetenþa celor promovaþi, lipsade receptivitate la nevoi sau politizare excesivã (iarproiectul recent de ordonanþã al guvernului Boc cupolitizarea deconcentratelor îndreptãþeºte acestecritici). Mai niciodatã, partidele nu primesc acuzepentru cã nu oferã informaþii. Partidele din România,precum majoritatea celor din Europa Centralã ºi deEst, sunt preponderent finanþate din banii statului.Indirect, fiecare dintre noi plãteºte pentrureprezentare. Am întreprins un studiu în caresolicitam partidelor numãrul de membri pe care l-auavut în ultimele douã decenii. Aceasta nu esteinformaþie confidenþialã, nu poate fi folositã în altescopuri decât cele academice, mai ales când vinevorba despre trecut, numãrul membrilor neputând fimodificat în favoarea sau defavoarea partidelor.Astfel, am pornit încrezãtori cã nu vom întâmpinamari dificultãþi. În fapt, experienþele pozitive avute cupartidele din alte cinci state vecine oferiserã suportpentru atitudine optimistã.

Vizând doar partidele cu reprezentareparlamentarã din perioada post-comunistã, am redusnumãrul partidelor la ºase. Cãutãrile pe Internet nuau dat niciun rezultat, dat fiind cã, exceptând PRM

niciun partid din România nu menþioneazã undevaîn mod public numãrul de membri. Astfel, ne-amadresat direct sediilor partidelor. Multiplele e-mail-uriºi faxuri trimise la sediile partidelor în ultimele ºaseluni nu au avut efect. Nu se rãspunde la niciosolicitare. Astfel, am decis sã sunãm, fiind convinºicã apelul telefonic va avea mai mult succes. Amsunat, am discutat ºi de douã luni primimpromisiunile unor angajaþi ai partidului, cu siguranþãplãtiþi din bani publici, cã ne vor oferi numerele demembri. Motivele surprinzãtoare invocate pentrulunile de aºteptare au culminat cu: “Bãiatul care ºtienumãrul de membri este momentan plecat în þarã,prins cu campania electoralã” (aceasta se petrecea înmartie, când nu era oficial campanie). Se pare cãacest numãr de membri este o foaie de hârtie cu unicposesor, dacã respectivul pleacã nu poate fi vreodatãcontactat ºi nimeni nu mai ºtie câþi membri arepartidul. Este lipsã de respect nu doar pentrudemersul nostru, ci ºi pentru membri plãtitori decotizaþie, care nu mai sunt nici mãcar numere înstatistici. Poate conteazã doar la lipit afiºe gratis încampanie ºi la mobilizat propria familie pentru unvot suplimentar. Un alt rãspuns a vizat oferirea decãtre noi a unei cereri însoþite de carte de identitateºi declaraþie cã nu suntem membri ai vreunui partid,ºi cã datele oferite nu vor servi unor scopurinecinstite.

Menþinerea inutilã a confidenþialitãþii în astfel desituaþii reprezintã doar una dintre multiplele dovezide amatorism ale celor din partide. Pe lângãnecunoaºterea funcþiilor pe care propria organizaþiear trebui sã le îndeplineascã, partidele nu reuºesc sãfie active decât în campanii (a se citi petreceri,concerte, pomeni electorale, injurii la adresaadversarilor). Aceste partide uitã cã au nevoie devotul nostru din ce în ce mai des (acum, cuintroducerea europarlamentarelor) ºi nu pierd ocaziade a arãta de ce numai unul din 10 români susþinecã are încredere în ele.

Paradoxul nnr. 22: NNepãsareaÎn politicã, relaþia dintre reprezentanþi ºi cetãþeni

poate fi redusã la un proces simplu: primiicandideazã, cei din urmã aleg dintre ei. Dinamicaintervine în momentul în care aceeaºi persoanãcandideazã de mai multe ori ºi are nevoie de sprijinulalegãtorilor. La nivel teoretic, aceºtia din urmã audouã tipuri de vot la îndemânã – cel de recompensareºi cel de pedepsire. Primul este efectul mulþumiriifaþã de activitatea anilor de mandat, în timp ce aldoilea survine pe fondul nesatisfacerii aºteptãrilor.Pentru a maximiza ºansele de realegere, politicienii artrebui sã comunice cu alegãtorii, sã îºi promovezeprin multiple cãi propriile acþiuni. Uneori, mijloculpotrivit este reprezentat de studiile academice. Înstatele cu tradiþie democraticã Parlamentul cereinstituþiilor academice sã realizeze studii asupraperformanþelor sale, iar parlamentarii aprobã propriaintervievare. Deºi o astfel de atitudine este ceanecesarã unei realegeri, majoritatea aleºilor românipreferã nepãsarea.

“Nu vã cunosc. O fotografie nu aveþi lachestionarul ãsta?” sau „Domnul senator nurãspunde din motive de securitate”, sau, pur ºisimplu un „delete mail” egal cu tãcerea. Variantelesunt reacþii ale unor politicieni români din cea maiimportantã instituþie a unei democraþii, interpelaþi înscopuri pur academice. La finalul insistenþelornoastre, numai 26 din 243 parlamentari români aurãspuns. Deºi pe unii dintre ei i-ai putea bãnui cã

asemenea onorabilului John McCain nu au deschisvreodatã un e-mail, este puþin probabil ca oameniidin staff-urile lor parlamentare sã vinã din aceeaºipre-istorie tehnologicã. În campania electoralã, mulþidintre aleºii uninominalului au pãrut - prin blogurileºi site-urile create pentru ei în timpul campaniei dinnoiembrie - mãcar la începutul aceleiaºi ere, „web2.0”, consacratã peste Ocean. Dar mare parte dintreaceste facilitãþi de comunicare sunt acumabandonate, arborând doar poza fostului candidat ºi/sau mesajul de mulþumire pentru electoratul dincolegiu, vechi de ºase luni. Este evident acum cãrespectivii au dorit sã aibã un site sau blog doarpentru cã „dã bine în campanie” ºi nicidecum pentrua menþine o relaþie cu circumscripþia sau a ficontactaþi de cercetãtori.

Nicio încercare de a determina abandonarea stãriide ignoranþã nu a dat rezultate. Exasperaþi de faptulcã doar unul, din cei paisprezece parlamentariUDMR din eºantion, binevoise sã rãspundãîntrebãrilor noastre, am hotãrât sã le retrimitemtuturor chestionarul, de data aceasta tradus în limbalor maternã. Traducerea (corectã, realizatã de uncoleg de etnie maghiarã) trebuia sã facilitezecomunicarea, dar ºi sã aparã ca o dovadã în plus derespect. Rezultatul a fost nul – nici mãcar un singurrãspuns. Însã, nu trebuie scos din context. Amobservat, de-a lungul timpului, cã parlamentarii nurãspund aproape deloc pe adresa de e-mailinstituþionalã, ceea ce pune în discuþie nu doardisponibilitatea lor de a comunica, ci ºi calitatea celorcare le alcãtuiesc staff-urile. Un congressman primeºtezilnic aproximativ 100 de petiþii, iar un MP britanicîn jur de 25 de adrese de la cei pe care îi reprezintã –cu siguranþã rolul unui staff profesionist e crucial înasemenea situaþii. Este clar cã politicienii autohtoninu sunt asaltaþi de valuri de participare politicã.

Probleme de comunicare au fãrã îndoialã ºi aleºiide la nivel local. Ceea ce e mai grav este cã înteritoriu lipsesc uneori ºi bazele formale alecomunicãrii. Multe dintre site-urile primãriilor suntnefuncþionale, iar de pe unele site-uri create pentruconsiliile judeþene lipsesc informaþii de primãimportanþã cum ar fi numele ºi/sau apartenenþapoliticã a consilerilor. Doar un numãr infim dintreconsilieri locali sau judeþeni au adrese decorespondenþã.

Dincolo de neputinþele tehnice amintite mai sus,o explicaþie a reticenþei aleºilor români e stranie lipsãde încredere în cei care îi includ în studiile lor.Aceasta vine probabil dintr-o fricã globalã detransparenþã, ce amestecã temerile legate de pericolelepe care le pot declanºa jurnalismul de investigaþie oripresa de scandal cu informaþiile ce pot ieºi la ivealãîn urma unui demers academic. Este osusceptibilitate cu rãdãcini bizantine, din prismacãreia orice comunicare ascunde o posibilã solicitareºi dacã nu un scandal, mãcar un efort suplimentarcare trebuie, pe cât posibil, evitat.

Indiferent de cauzele tãcerii multor politicieni,slaba lor receptivitate la cereri dezinteresate, fie înraport cu cercetarea academicã, fie cu un public mailarg este un indicator al lipsei de profesionalism, alnepãsãrii faþã de cei ce îi aleg, al profundeloratitudini anti-democratice pe care le manifestã, alprecarei instituþionalizãri de care suferã atât partideleromâneºti, cât ºi legislativul. Ne întrebãm de ce existãabsenteism ºi voturi albe introduse în urnã? Nu artrebui sã o mai facem cu astfel de candidaþi ºiorganizaþii care îi promoveazã.

Sergiu Gherghina / Mihail Chiru

Paradoxuri cu scadenþã

Roman colectivRubikIaºi, Editura Polirom, 2008

Simona Popescu e o diversionistã. I-a pãcãlit peantologatorii care au plasat-o ba în optzecism,ba în nouãzecism, s-a fofilat cu egalã

cochetãrie în faþa formelor convenþionale de liricãsau prozã, a scris criticã bifurcatã spre ficþiune, aturnat poezie în machete înºelãtoare de eseu-"pledoarie", ieºindu-i mai mereu, în marea-i oroarede înregimentãri de orice fel, un fascinant metisajde originalitate ºi eclectism. Postmodernã în simþireºi avangardistã în alurã - în termeni de "poeticã anealinierii" - Simona Popescu are puþin obiºnuituldar de a trage experimentul din sfera pureispeculaþii literare, într-o zonã caldã, ludicã ºi vie a încercãrii existen-þiale. Dorinþa sa profundã nu-i, pare-se, doar sãreformeze literatura, ci de-a dreptul sã schimbelumea. Cãci pînã ºi pe versantul marcat livresc alscrisului sãu, autoarea e spontan-afectivã ºi aduceîn faþa cititorului, cum ar zice mult-iubitul Deleuze,

simulacre fãrã disimulare. "Simonologia" edeopotrivã deconstructivã ºi organicã, genuinfragmentaristã ºi discret integratoare. De aceea,cãrþile ei sînt pline de bucuria de a face prafcarcasele ce castreazã viaþa ºi emoþia în literaturã,jubilaþia respectivã scînteind în spectacolul retoricii.Cu condiþia sã treci peste unele manierismeinevitabil antrenate de plãcerea teoretizãrii, e greu,altfel, sã nu te contaminezi de entuziasmulingenuu al acestei scriituri. Forþa de iradiere amodelului în afara textului reieºea, îmi amintesc, ºidin simpatica exclamaþie a unui student de la Cluj,la o întîlnire cu scriitoarea: "Citind Exuvii mi-amdat seama cã eu sînt Simona Popescu!" Niciunde,dar în mai multe locuri de fapt, în nicio categoriediscursivã, dar manevrînd în rãspãr un mãnunchide forme, Simona Popescu e deci, ca autor, maipuþin un stil + univers tematic anume, cît o funcþieideologem, de tipul magnetului ce adunã foiala departicule. Nu-i greu de ghicit, prin urmare, cît de bine s-aacordat aceastã detentã nonconformistã cu expe-rienþele de creative writing desfãºurate în preajma

Literelor bucureºtene ºi concretizate în inclasabilulRubik din 2008. Cãci deºi se ascunde în umbraprefeþei ºi a addendei, deºi se cam fereºte sã fie fil-matã, carisma textualã personalizatã a scriitoarei sedovedeºte acaparatoare ºi, din fericire, cu adevãratstimulatoare. Se ºtie, atelierele de scriere creatoaredin marile noastre centre universitare s-au lãsat, celpuþin pînã acum, cu o maculaturã incertã ºineconvingãtoare. Or, discursul-mamã al SimoneiPopescu acþioneazã în cazul de faþã într-un mod cîtse poate de germinativ: pentru textele voit dincolode grile ale celor 29 de autori, el constituie grila ceþine în ºah ºi în acelaºi timp potenþeazã energiileimaginaþiei, un agent de coeziune pe lîngã un fac-tor inspirator de dispersie. Se simte clar imprintulspecific al retoricii coordonatoarei - din Exuvii ºi,mai ales, Lucrãri în verde - bazat pe mixul de orali-tate, poematic & colaj, doar cã acestuia i se adaugãºi mai consistent, aº spune, capacitatea ei, directumanã, de a stimula o coeziune uºor autistã degrup. Simona Popescu e o persoanã cool, ce jon-gleazã la fel de seducãtor cu referinþele livreºti ca ºicu muzicile sau filmele, mãsurã în care poate zicepas cutumelor obiºnuite de profã, pentru a fi maicurînd partenerã de joc ce paseazã provocatormingea la fileu. Ce mi se pare realmente de admi-rat e cã nu avem de a face aici cu eterna abstragerenarcisistã a literaþilor. În jurul Simonei Popescu seadunã ºi studenþi la Mate sau la Regie, iar idiosin-craziile de backgrounduri eteroclite ale acestorminþi tinere "destupate" se regãsesc comunicînd în

Darie MagheruCãrãmida cu mâner sau moartea personalã a tovarãºului state broajbãBraºov, Editura Arania, 2006

Ociudatã lipsã de receptivitate din parteacriticii continuã sã plaseze într-un con depenumbrã opera scriitorului braºovean

Darie Magheru (1923-1983). Publicate în mareparte postum, prin strãdania Editurii Arania,scrierile sale au trecut aproape neobservate decãtre comentatorii fenomenului literar – cuexcepþia profesorului Romul Munteanu, care i-aconsacrat un articol elogios romanuluinemuritorul în solitudine ºi durerea. O mai justãpercepþie asupra poeziei, prozei ºi dramaturgieilui Darie Magheru ar fi fost totuºi posibilã dacãdestul de puþinii exegeþi ai autorului ar fi luat înserios micul roman cãrãmida cu mâner saumoartea personalã a tovarãºului state broajbã –publicat în foileton de revista Astra în mai multenumere din 1967 ºi reeditat de editura braºoveanãArania în 2006.

Subintitulatã „neo-antiroman povestit”, carteaconstituie fãrã doar ºi poate unul din experi-mentele cele mai radicale ale momentului, e operaunui autor din familia spiritualã a lui DaniilHarms ce arunca în derizoriu ideea de literaturãrecurgând la toate mijloacele umorului negru, alegrotescului ºi caricaturii, pe care ciudãþenia“punerilor în paginã” le amplificã pânã la cotesuperlative: “state broajbã era - ipso facto - poºtaº.încercase cu ani în urmã ºi alte meserii, dar fãrãvreun rezultat care sã-l convingã - cât de cât - deseriozitatea lor. fusese, imediat dupã ce a pierdutºi el rãzboiul - ne gândim la rãzboiul din rusia! _o bucatã de vreme, între opt dinineaþa ºi optseara, invalid! Avea o mânã moale ºi o pleoapã

cãzutã. cea stângã!... cu toate cã, dacã ne gândimbine, e vorba de dreapta!... ºi totuºi stânga trebesã fi fost!... pentru cã era calculatã opus mîiniicare îi atîrna de-a lungul unei vipuºti imaginare,urmãrindu-se iluzia de infirmitate pe douã pla-nuri. mai bine zis: bilateralã prin opoziþie”.

Populatã de asemenea prezenþe, care aufizionomia marionetelor urmuziene, ºi depãnândpovestea unei umanitãþi gregare, aflate într-o per-manentã stare de torpoare etilicã, textul lui DarieMagheru (care porneºte de la o intrigã vagpoliþistã) deconstruieºte, cu o inepuizabilã vervãsatiricã, toate locurile comune ale naraþiunii de tiprecherche, promovate în contextul românesc alepocii de moda Noului Roman Francez, dar, maiales, deconstruieºte însãºi ideea de naraþiune. Cãci– contaminatã parcã de delirul etilic al persona-jelor – vocea narativã nu face aici altceva decât sã-ºi etaleze ostentativ propria neputinþã de apovesti, printr-un joc al divagaþiilor ºi al parante-zelor care bruiazã permanent povestirea, fãcând-osã se risipeascã în crâmpeie incoerente, ce se alcã-tuiesc ºi se dezalcãtuiesc dupã metoda caleido-scopului. Personajele – la rândul lor – nu maisunt, aºa cum spuneam, decât niºte marionetecvasi-umanoide, cãrora li se refuzã pânã ºi darulcuvântului, existenþa lor reducându-se la o succe-siune de gesturi groteºti, ce transformã paginileromanului în secvenþe de film mut, în caregagurile sinistre se deruleazã parcã torenþial.Ipostaze ale omului amputat produs de regimurilepolitice totalitare, despre care naratorul gloseazãde altfel pe larg, aceste personaje mãrturisesc, nuîn mai micã mãsurã, despre moartea omului, pecare o vor clama corifeii filosofiei post-structura-liste. Iar romanul lui Darie Magheru trebuie privitca expresia unui nihilism radical, e rezultatul unei

viziuni post-umaniste ºi nihilocentrice, care seconfigura tot mai pregnant în literatura ºi artaoccidentalã.

Contemporanã cu momentul oniric ºi cuprimele ieºiri la rampã ale ºcolii de la Târgoviºte,cãrãmida cu mâner este astfel una din scrierilecele mai reprezentative ale neoavangardismuluiromânesc de la sfârºitul anilor ’60 ºi ar merita oatenþie specialã din partea criticii literare. ªi, înacelaºi timp, acest anti-roman oferã probabil ºicheia întregii creaþii a scriitorului. Care a pendulatpermanent, ca un veritabil spirit baroc, întreengano ºi desengano, între literaturã ºi antilitera-turã, ºi a interpretat, cu aceeaºi dezinvolturã, par-titura artistului blestemat ºi pe aceea a mãscãriciu-lui ce a privit neantul în ochi ºi e convins de lipsade noimã a tuturor lucrurilor, inclusiv a literaturii,pe care a adulat-o ºi detestat-o, ºi care nu meritã,poate, decât un hohot sarcastic de râs. Cãci dinspatele sarabandei de mãºti care strãbate scrierilelui Darie Magheru ne priveºte o fiinþã paradoxalãºi plinã de stranietate, care, pe de o parte, e fasci-natã pânã la obsesiv de mitul artistului (dovadãpoemele dramatice eu, meºterul manole ºi pyg-malion), iar, pe de altã parte, denunþã cu violenþãminciuna literaturii, pe care o parodiazã,reducând-o la derizoriu. Poetul a avut vocaþiamãºtilor ºi a travestiurilor (personajele istorice dinpoezia sau piesele sale de teatru nu sunt decîtproiecþii hiperbolice ale propriilor sale neliniºti) ºi,câteodatã, s–a ascuns cu atîta abilitate încât nicinu mai ºtim unde sã-l cãutãm. Volumele antumeCaprichos (1970), schiþe iconografice (1973) ºiguernica (1974) recurg ades la pretextul istoriei,mai noi sau mai îndepãrtate, pentru a vorbi, subforma parabolei filosofice sau morale, despre ceamai stringentã actualitate. Scrierile postume(poeme inedite, romanul nemuritorul în solitu-dine ºi durerea, poemul dramatic pygmalion,volumul de teatru forum traiani ) aºteaptã încãexegeza atentã a criticii. Ne propunem sãrevenim.

44



44 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

cãrþi în actualitate

Octavian Soviany

Un Daniil Harms de Braºov

Adriana Stan

Cum sã (te) combini (cu) literatura

55



55TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

ecouri de "cîmp" comun (exact ca în clasicul post-modernism al teoriei). Devenitã consensualã,schizofrenia se manifestã, astfel, numai pe jumã-tate.

Imaginaþie ºi peroraþie, schelã ºi ornament, gra-tuitate ºi expresivitate purã, Rubik-ul, n-are cum fi,cu toate aceste legãturi ºi matrice, nici mãcar un"roman colectiv", ci emanaþia textualã a uneiatmosfere umane. Nici mai mult, dar nici maipuþin decît atît. Fireºte, dacã e "mai-mult-decît-litera-turã", aceasta riscã, pe de altã parte, a fi "nu-mai-mult-decît-grupul-nostru". În care caz dacã n-aiparolã, n-ai acces. Fãrã polarizãri cenacliste sauambiþii manifest generaþioniste, un mediu totuºirelativ închis, unde se poate exercita un efect deserã, de certã rezonanþã internã, dar ale cãrui rever-beraþii exterioare sînt, altminteri, oarecum proble-matice. Cãci rubik-autorii scriu despre ce le place,în maniera care îi obsedeazã - fie cã e vorba de lite-raturã sau de tehnicã filmicã - ºi, desigur, dupãcum le dicteazã personalitãþile lor specifice. Iardacã tu n-ai nicio treabã cu fronda textualistã, nute încîntã Sigur Ros sau delirul jocurilor pe calcula-tor, ajungi sã cauþi în zadar o cheie de intrare înþara minunilor pe care ei o leagã din franjele celemai improbabile.

Pentru cei din afara grupului, energia rubikãseamãnã cu pisica lui Schrödinger: ca sã iasã dinstarea ipoteticã ºi sã devinã realã, deci vie saumoartã, cineva trebuie sã-i declanºeze, prin deciziecalculatã, destinul. Mai mult decît orice roman con-venþional, textul rubik se leagã de un user ideal.Paradoxul acestui tip de scriiturã e cã gradul dedeterminare al cititorului creºte proporþional cu li-bertatea textualã a autorilor. Experimentul se spri-jinã pe un vis cu formã de utopie dublã: de o parte- o poeticã vizînd, aproape fenomenologic,conectarea la o experienþã sãlbaticã, dinainte decoerenþã ºi literaturizare, de partea cealaltã - fantas-ma unui cititor capabil sã-ºi lase la uºã toatecomoditãþile, inevitabil liniare, ale unei lecturiromaneºti. Pe Finnegan îl poþi însoþi doar într-ostare de insomnie idealã. "Cititorule, enjoy it! Nu teîncurca în iþe, priveºte modelul de la distanþã. Ceeace vezi depinde numai de tine". Cãci "Rubik nu-ipoezie/ Rubik nu-i nici roman!/ E un truc pe hîr-tie/ Presqu'interessant// Rubik e o moriºcã/ ªi noitoþi Don Quijoþi/ Rubik e tot ce miºcã/ªi în el sîn-tem toþi!"

Cu riscul de a pãcãtui prin logicã, vã pot totuºideconspira cã o parte din poveºtile Rubik-ului seþes în jurul vieþii & faptelor liftierei gobleniste de laTeatrul Naþional. Pe lîngã "Elevator Lily" - figurãdesigur opacã în banalitatea ei, deci cu atît maiintrigantã - alte "personaje" sau sintagme circulãdezrãdãcinat de-a lungul mai multor capitole, cavectori ce antreneazã imprevizibil imaginaþia auto-rilor. Scamã, taximetristul, fetiþa, Stere, Booleanetc. reprezintã un fel de profiluri-valizã, în careidentitatea concretã a autorilor ºi dublurile lorficþionale se amestecã indistinct. Fraze emblemati-ce, precum: "Printr-un punct fãcut cu pixul pe foaiaalbã, vom intra în capul lui" sau "gîndurile lui - liniiîntrerupte", sînt activate ca niºte prize psihedeliceîn cele mai rocamboleºti contexte ºi desfãºurãrinarative. Autorii textelor se dedau pe faþã unorjocuri de imaginaþie ºi montaj, pentru care literatu-ra nu e atît mizã explicitã, cît revers pervers ºiîntîmplãtor. Fãrã sistemã, dar cu oarecare programã- þinînd de hazardul-rege - literatura îºi ia revanºaintermitent în rãbufniri de autoficþiune, halucinozã,

parodie. Rubicii aruncã zarurile cuvintelor ºi pînde-sc momentul de intensitate, care se poate ivi într-ocafenea afumatã, într-o dimineaþã la mare saufilmînd ceva la fel de prozaic ºi fantasmatic capunga în vînt din American Beauty. Unii ajung, defapt, sã scrie literaturã vrînd parcã dinadins sã n-ofacã. O suprinzãtoare prospeþime se degajã pebucãþi, în amestec deconcertant cu plictisul sau ilizibilitatea teribilistã a altor pagini. Deºi nu imposibil, mi se pare însã palid meºteºugsã plusezi în acest volum un schelet narativ sau sãmigãleºti o hartã a obsesiilor tematice. În pofidasofisticãrilor de suprafaþã, oferta sa þine, cred, deanticamera literaturii ºi exact aºa trebuie luatã, fãrãinutile supralicitãri sau dez-investiri. Dupã cumintuise cã poezia nu poate fi propovãduitã direct ºipe stomacul gol, ci prin seducþie, încercuire, even-tual triºînd puþin, Simona Popescu nu-ºi învaþãamicii sã scrie texte, ci le sugereazã pretexte de a-ºiupgrada sensibilitatea. Fiindcã "bagi de seamã ima-ginile atunci cînd se schimbã, cînd nu mai reflectãceva cunoscut". A rãsuci unghiul de privire, a aveaîncredere în spontaneitatea ta - inclusiv în spon-taneitatea cu care-þi vin ideile primite de-a gata(atenþie la jargonul poststructuralist!) - a-þi pãstrapur ºi simplu vie curiozitatea faþã de ce se petreceîn jur - toate acestea formeazã un fel de preludiu alcreaþiei ca atare, literarã sau de altã naturã, mobi-luri necesare, nu neapãrat ºi suficiente. Cîþiva vorajunge probabil scriitori, toþi însã se vor putealãuda cã la un moment dat în studenþie au pus-ode un adevãrat chef cultural, deloc abstract, "co-jocsecund, fecund impur"..P.S. (Mea culpa) Ca orice cronicar, am fost nevoitãs-o fac pe Ariadna, în ciuda giumbuºlucurilor deda-lice ale rubik-autorilor. Din fericire, cuvintele uneitipe de pe dvd: "mi s-ar pãrea stupid sã-l analizezecineva literar, teoretic, critic. Rubik-ul nu e litera-turã. Cu el te joci, îl învîrþi de cîteva ori ºi gata",m-au determinat sã-mi iau seama pînã nu-i preatîrziu ºi sînt pierdutã. Aºa cã, puþin ne-critic dar cusiguranþã solidar, rãmîn la urmãtoarea recoman-dare: ca sã te prinzi ce-i cu Rubik-ul, musai sã-lexperimentezi, fãrã prea multe pretenþii de animeri combinaþia potrivitã.

Dacã Eminescu ajunge sã fie uitat ºi chiarcontestat în þara lui de origine, interesulºi veneraþia pentru opera marelui poet

trãiesc, iatã, nealterate, în sufletele mãrinimoaseale unor prigoniþi de soartã, care au fost nevoiþisã-ºi pãrãseascã þara lor de origine, România.Acesta a fost primul meu gând atunci când amluat în mânã ºi am privit cu admiraþie plachetaîn ediþie bibliofilã, cu coperþi tandre, cuprinzândtraducerea în limba ebraicã a Luceafãruluieminescian. Autorii acestei surprize sunt TomySigler, Andrei Fischof ºi Denise Idel. De acolo,de departe, din Israel, ei glorificã pe Eminescu ºilimba în care s-au nãscut ca pe un spaþiuspiritual sacrosant din care nu mai pot fialungaþi. ªi-au cucerit pe deplin dreptul de afiinþa în acest spaþiu cultural extins pe douãcontinente.

Traducerea în ebraicã a celebrului poememinescian aparþine lui Tomy Sigler ºi este un

eveniment cultural pe care mã grãbesc sã-lsemnalez ca atare în paginile Tribunei. Delicatul,cochetul volumaº cu cele 98 de strofe esteprefaþat în ebraicã de poetul Andrei Fischof ºi aapãrut la editura Onyx anul trecut, editurãînfiinþatã în 2005 de poeta ºi traducãtoareaDenise Idel. În treacãt fie spus, dupã ce a apãrutaceastã traducere, în februarie, anul curent, înpreajma sãrbãtorii Sfântului Valentin, când minþilese isterizeazã subit, Mediafax anunþa cã „WorldRecords Academy a omologat poemul lui MihaiEminescu drept cea mai lungã poezie de dragostedin lume”. E un gen de atenþie ºi recunoaºtereinternaþionalã ce numai aceste timpuri dominatede taxonomii minimale le pot nãscoci. Demersultraducãtorului Tomy Sigler e de altã facturã,evident. El s-a îndrãgostit sincer de poemul„poetului nepereche” ºi nu s-a lãsat pânã nu i-adat o versiune în ebraicã. Din pãcate, desprecalitatea acestei traduceri nu ne putem exprima

direct. De profesie inginer agronom, Tomy Siglerdin Rishon Letzion este originar din Paºcani ºi aemigrat în Israel la vârsta de 15 ani. A maisemnat traduceri, cum sunt traducerile dinromânã în ebraicã din poeta Bianca Marcovici.

Valoarea acestei traduceri însã poate fi pusãîn evidenþã prin girul dat de Andrei Fischof,semnatarul prefeþei, poet rafinat, exigent, de omare senisibilitate, membru al UniuniiScriitorilor din România. Nãscut la Turda în1940, Andrei Fischof a emigrat în Israel în 1976,dupã ce a debutat cu versuri în revista Familiadin Oradea. El însuºi traducãtor, a dat varianteîn limba românã din literatura de limbãmaghiarã (din România ºi Ungaria) traducândromane, eseuri, poezii, dramaturgie.

Rodica Marian, autoarea unor studii dedimensiuni fabuloase, ca sã nu spun exhaustivela data apariþiei lor, asupra Luceafãruluieminescian, intitulate „Lumile Luceafãrului” sau,împreunã cu Felicia ªerban, „DicþionarulLuceafãrului eminescian”, va trebui sã includãaceastã traducere în bibliografia necesarã, vastãºi edificativã a celebrului poem, care, iatã, nescoate din nou în lume cu una dintre valorilenoastre perene.

Adrian Þion

Luceafãrul eminescian în limba ebraicã

Cariera de autor a profesorului AndreiMarga, semnificativã pentru studiulfilosofiei contemporane, a celei germane cu

preponderenþã, evidenþiazã resurse teoreticemajore pentru a legitima preocuparea unuiintelectual de o incontestabilã recunoaºtere de aaborda conjunctura actualã a educaþiei ºiconceptul instituþiei universitare.1

Hermeneut al modernitãþii târzii, autorreflectiv la subiecte teologale cât ºi la temeleintegrãrii europene, unul din rarii comentatoriavizaþi ai pragmatismului american, Andrei Margaeste un discursant fiabil în ceea ce priveºtereforma Universitãþii, îndrãznesc sã remarc, aldestinului ei contemporan.

În Profilul ºi reforma universitãþii clujene.Discursuri rectorale (Presa Universitarã Clujeanã,Cluj, ediþia a doua, 2009) profesorul Margarestaureazã o tradiþie. Cea a libertãþii asumateprofesional de liderul unei universitãþi (nuîntâmplãtor, cea mai veche din þarã), de aexamina experienþa cunoaºterii într-un timp ºi osocietate a schimbãrii. Discursurile sale depãºescfrontiera convenþionalã a audienþei profesorale ºiestudiantine, deschizându-se critic, în spiritul uneinecesare ºi inspiratoare paideia spre subiectulreformei educaþiei, mereu invocat, constantabandonat de clasa noastrã politicã. Actualitateaanalizei sale rãmâne unul din cele mai avizaterãspunsuri la întrebarea la ce bun intelectualii, fieºi pentru cã în anul 2009 prãbuºirea fondurilorpentru cercetarea ºtiinþificã i-a exilat pecercetãtorii românii în marginalizare profesionalãºi irelevanþã socialã, decuplând România de lasursele informaþiei ºi cunoaºterii globale.

Privind spre Alma Mater de azi, rectorulclujean dezbate calitatea cognitivã ºi moralã aeducaþiei la începutul unui alt mileniu.Ocazionale, în sensul de a fi fost provocate deevenimentele unei noi istorii culturale ambigue ºicontradictorii, discursurile rectorale ale lui AndreiMarga nu sunt de ocazie. Ele dezbat moºtenireatradiþiei ºi nevoia inovaþiei, în ipostazele diferiteale integrãrii europene de pe acest meridian. Seºtie cã dupã Bisericã, Universitatea a formatsocietatea modernã. Mai are ea oare acestprivilegiu? Nefiind un simplu prilej pentrucelebrarea unei aniversãri care se apropie,nouãzeci de ani de la înfiinþarea Universitãþiiclujene, spunând explicit cã recunoaºterea uneiþãri þine de performanþele ºtiinþifice ºi culturaleale comunitãþilor dedicate cunoaºterii, rectorulAndrei Marga reflecteazã aplicat asupra politicilorculturale din societatea româneascã a ultimelordouã decenii, fiind unul dintre cei mai relevanþicontributori în acest domeniu.

Inerþia vieþii culturale din post-comunism anãscut cliºeul stângist potrivit cãruia universitateae un topos administrativ-birocratic mai curânddecât unul educativ. Un loc în care lustrultradiþiei se ia ºi se dã cu împrumut pentru alegitima din obligaþie prezentul ºi a inspira cuorice preþ, citeºte, cu un buget cât mai redus,viitorul. În atmosfera populistã, în care totul seregleazã dupã habitudini encomiastice,incompetenþa celor care confundã diplomauniversitarã cu un permis de vânãtoare de posturiºi postùri, a devenit normalitatea. Diplomeleuniversitãþilor de prestigiu, nu mai multe decâtnumãrul provinciilor noastre istorice, sunt neloialconcurate de plutoanele de „unitãþi” deînvãþãmânt universitar, dupã formula unor

interese politice, respectiv a originalului precept,cuius regio eius educatio. Sub baldachinul dediplome pestriþe þesut dupã 1990 inovaþia ºiperformanþa educaþiei agonizeazã în bunã pace.

Cinci sunt direcþiile care susþin reflecþiile ºisoluþiile profesorului Marga privind experienþaculturalã a Universitãþii din Cluj: proiectuloriginar ºi perspectiva europeanã a Universitãþiiclujene, chestiunea intelectualului,multiculturalismul, reforma educaþiei ºipopulismul societãþii româneºti.

Se ºtie cã istoria Universitãþii din Cluj aînceput odatã cu fondarea unui colegiu iezuit ºicã evoluþia ei a însoþit fertil cursul istoriei,atingând însã abia dupã 1993 cea maicomprehensivã dezvoltare ca numãr de facultãþi,profesori, studenþi, locaþii, reprezentare etnicã, ºirecunoaºtere internaþionalã. Fostul suveran alRomâniei remarca în vizita sa de la Cluj, din2003: „Aceastã instituþie a fost de-a lungultimpului una imperialã austriacã, austro-ungarã,maghiarã ºi românã. A fost de asemeneacalvinistã, catolicã ºi ortodoxã. Ea a oferitînvãþãtura în mai multe limbi ºi a luptat pentruautonomia ei, împotriva multor guvernãri,incluzând în unele perioade chiar ºi Guvernul dela Bucureºti.”2. Are Universitatea din Cluj ºansereale pentru se numãra printre primele cinci sutede universitãþi din lume? Va avea acest faptconsecinþe asupra Clujului, fiind cea maiprofitabilã formã de globalizare a cetãþii de peSomeº? Iatã întrebarea.

Poziþia intelectualului rãmâne cea maisensibilã chestiune a reconstrucþiei societãþiiromâneºti, al cãrui decalaj de modernizare seplãteºte prin brain-drain-ul cronic de care suferãRomânia. Relaþia dintre intelectual ºi putere esteilustratã transparent în critica mentalitãþii caregreveazã nu doar procesul de educaþie, ci viziuneaguvernanþilor despre universitate: „O mulþime deprobleme ale vieþii publice nu se pot soluþionaastãzi fãrã specialiºtii din universitãþi, iar una dinrecomandãrile cele mai actuale pe careuniversitãþile le pot face politicienilor este sãfoloseascã instrumentele culturii. […] Cinepretinde universitãþii sã se derobeze de aceastãmenire îi pretinde, de fapt, pur ºi simplu, sã sedez-intelectualizeze, ºi în fond, sã abdice de larãspunderile ei morale.”3

Politica multiculturalã a Universitãþii „Babeº-Bolyai” este legatã de rolul intelectualului în

aceastã parte a Europei Centrale. Pe lângãdezbateri utile, multiculturalismul a cauzat uneleopinii care prin parþialitatea lor au urmãrit creareade delimitãri etniciste incompatibile cudemocraþia. Multiculturalismul Universitãþiiclujene se adecveazã istoriei Transilvaniei pe carenu o putem ignora decât cu riscuri grave. „Înfapt, în construcþia Universitãþii Babeº-Bolyaimulticulturalismul întãrea identitatea occidentalã:românii ºi maghiarii afirmau pro-occidentalismul,germanii erau o forþã a occidentalizãrii, iar evreiio altã legãturã cu Occidentul”, remarcã AndreiMarga. 4

În sfârºit, nucleul reformei universitare de laCluj constã în restructurarea studiilor, relansareacercetãrii ºtiiþifice, o nouã interacþiune cu mediuleconomic înconjurãtor, modernizareainfrastructurii ºi informatizarea, descentralizarea ºitrecerea la un management controlat de rezultate,în noi forme de cooperare internaþionalã (jointresearch units, joint curriculum, joint degrees, înprimul rând) 5. Universitatea „Babeº-Bolyai”(UBB) deþine, fãrã sã aibã nevoie de fardulautoflatãrii, un program pragmatic ºi intelectualcompatibilizat cu universitãþile europene ºiamericane, rãspunzând idealitãþii cunoaºterii, darexcluzând utopiile, utilitarismul ºi ideologizareaacesteia.

Note:1 Andrei Marga a publicat numeroase cãrþi de filosofie:Raþionalitate, comunicare, argumentare, 1991,Introducere în argumentarea filosoficã, 1992,Reconstrucþia pragmaticã a filosofiei, 1998, Introducereîn filosofia contemporanã, 2002, Filosofia unificãriieuropene, 2003, Religia în era globalizãrii, 2003, Diekulturelle Wende. Philosophische Konsequenzen derTransformation, 2004, Filosofia lui Habermas, 2006,Argumentarea, 2006, Relativism and Its Consequences,2007, Philosophia et Theologie Hodie, 2008. ProfesorulAndre Marga este distins cu Marea Cruce de Merit aGermaniei (2003), cu ordine de stat ale Franþei,Portugaliei, României, premii, titluri onorifice ºi medaliidin Slovenia, Ungaria, Israel, Vatican, SUA ºi Moldova.Este laureat al Premiului Herder (2005), membru al maimultor organizaþii internaþionale, preºedintele deonoare al Asociaþiei Universitãþilor Danubiene.2 Profilul ºi reforma universitãþii clujene. Discursuri rec-torale, Presa Universitarã Clujeanã, Cluj 2009, ediþia adoua, 385 de pagini, p. 2473 Ibid., p. 524 Ibid., p. 152.5 Ibid., p. 153.

66



66 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Marius Jucan

Privind spre Alma Mater

Pânã de curând, despre avangarda maghiarãnu se ºtiau, la noi, prea multe lucruri.Revista Contimporanul, de sub conducerea

lui Ion Vinea ºi Marcel Iancu, întreþinea relaþii curevista Ma, atunci refugiatã la Viena, publicase pela mijlocul deceniului al doilea al secolului trecutcâteva texte de Kassák Lajós, traducea versuri ºiun articol de prezentare ale lui Tamás Aladár,unul dintre redactorii ei, apãreau ºi menþiunisporadice la rubricile consacrate publicaþiiloravangardiste strãine. Nu lipsea dintre ele nicisemnalarea revistei arãdene Periszkop, apãrutã încâteva numere în 1925. O dare de seamãcuprinzãtoare despre aceste prezenþe a fãcut PaulCernat în cãrþile sale dedicate miºcãrii deavangardã româneºti ºi „periferiei” europene aavangardei, dupã ce Krisztina Passuth trimisese laaceste relaþii în sinteza sa, publicatã în 1998 înlimba francezã, despre manifestãrile avangardistedin zonã.

E de salutat, în aceastã situaþie, apariþia adouã volume consacrate spaþiului literar vecin decãtre târgumureºeanul Kocis Francisko (Avangardamaghiarã în texte ºi portrete, Editura Ardealul,2008) ºi, respectiv, de tânãrul cercetãtor ºiuniversitar Balázs Imre József, care tocmai ºi-apublicat le editura timiºoreanã Bastion teza dedoctorat Avangarda în literatura maghiarã dinRomânia.

Antologia datoratã lui Kocsis Francisko,urmând unei prime selecþii tipãrite într-un numãral revistei Vatra din 2004, reuneºte o suitã demanifeste ºi reflecþii programatice ale principalilorreprezentanþi ai avangardei istorice maghiareurmatã de o amplã selecþie de texte poetice ºi deo secþiune de Portrete, care înregistreazãcaracterizãri critice de referinþã despre plasticieniiMohóly-Nagy László, Utitz Béla, Mattis TeutschJános (alias Hans Mattis-Teutsch) Bortnyik Sándorºi Nemes Lampérth József, la care se adaugãfoarte utile note bio-bibliografice despre autoriiselectaþi în antologie.

Cele peste o sutã de pagini de Manifeste.Articole teoretice, cu care se deschide antologialui Kocsis Francisko (din pãcate fãrã a se preciza

la fiecare publicaþia în care au apãrut ºi datapublicãrii), pot de o idee despre repereleprogramatice între care se înscrie avangardamaghiarã din deceniile doi ºi trei ale secolului XX,prin voci dintre cele mai reprezentative, precumKassák Lajos, Sánta Pál, Hatvani Pál, Boross F.László, Moholy-Nagy László, Hebes Iván, KállaiErnö, Mátyás Péter sau Mácza János. Se poatecircusmscrie relativ uºor aria de interes ºi dereverberaþie a tendinþelor novatoare europene faþãde care se arãtau sensibile cercurile literare ºiartistice din Ungaria, aflate mai aproape decâtromânii, de pildã de Viena „Secesionismului” ºi aexpresionismului german. În poezia noastrã, seºtie cã ecourile dinspre aceste zone au fost relativmai reduse, putând fi identificabile la scriitori caBlaga, Aron Cotruº, Fundoianu sau, în parte, laAdrian Maniu ºi alþii câþiva, iar dintre avangardiºtimai ales la H. Bonciu. În studiul amintit,Krisztina Passuth nota ºi „fauvismul” pictural cafactor de influenþã pre-expresionist în spaþiulmodernitãþii extreme maghiare.

În absenþa, aºadar, a unei cronologii clare aintervenþiilor programatice, se poate aproximatotuºi din antologia de faþã un teritoriu alreflecþiei în care sunt evidente reverberaþiilemanifestelor unor miºcãri imediat contemporane,de la expresionism ºi futurism la constructivism.Toþi autorii acestor texte par foarte bineinformaþi, ba mai mult par a fi asimilat serios îndatele lor fundamentale liniile directoare propusede orientãrile amintite, fãrã a se situa în chipexclusiv(ist) de partea unei doctrine sau a alteia.Dacã e sã facem socoteala marilor doctrine aleavangardei istorice luate în seamã, se remarcãcvasiabsenþa poziþiilor de tip radical-dadaist, caresã punã în chestiune neconcesiv raporturile cutradiþia culturalã, destructurarea limbajelormoºtenite, aºa cum o fãcuse un Tristan Tzara la„Caabaretul Voltaire” ºi dupã aceea. Propoziþiitranºante precum „Numai contrastul ne leagã detrecut”, atacurile al adresa logicii care ar fi„întotdeauna falsã”, miza retoricã pe o operã„pentru totdeauna neînþeleasã”, nihilismul

aproape generalizat din cele ºapte manifeste Dadanu se vor regãsi efectiv la promotorii maghiari aiavangardei. Axa în jurul cãreia se coaguleazãideologia lor literarã ºi artisticã este, în esenþã, ceaa expresionismului, cu exacerbarea laturii vitalisterecuperate de futuriºti, cu reciclarea unorelemente de stilizare „secesionistã” moºtenitoareale simbolismului mai mult sau mai puþin„decadent”, însã eliminând sau blamândestetismul în numele senzaþiei primare ºi al uneirealitãþi trãite paroxistic. Iar dacã elemente aleunui expresionism „metafizic” nu sunt omise cutotul din acestã reflecþie, accentul e pus totuºi pelatura „activistã”, de angajare, prin care absolutul,cosmicul, generalitatea trãirii hiperbolizate eadesea coborâtã în social ºi istoric, într-un contextpolitic care ºi explicã aceastã importantã nuanþareºi care va atinge cota maximã în momentul aºa-numitei „republici a sfaturilor”, de inspiraþiesovieto-comunistã. Tiparul constructivist în caretinde tot mai mult sã se disciplineze sensibilitateaºi viziunea militanþilor de pe acest front înnoitorobligã, cumva, la articulãri dacã nu neapãrataustere ale ideilor de sursã vitalist-expresionistã,cel puþin la obsedantul, pentru abstracþioniºtii-constructiviºti, „spirit de sintezã”.

O conferinþã a lui Kassák Lajos din decembrie1917 are ca temã chiar Literatura sinteticã ºiurmeazã publicãrii de cãtre acesta a revistelorAcþiunea (A Tett, 1915, interzisã dupãdouãsprezece numere) ºi Ma (Azi, 1916), care vafi obligatã sã se refugieze la Viena. Fãcândbilanþul literaturii maghiare mai noi, Kassákidentifica douã direcþii mari, a „observatorilor” ºia „analiºtilor”, cu alte cuvinte a unui soi derealism obiectiv ºi al unuia psihologic, cu notareaîn treacãt a faptului cã nici naturalismul, nicisimbolismul n-ar fi avut vreo influenþã asupraliteraturii maghiare ce se scria atunci. În raport cuacestea ºi admiþând o anumitã continuitate faþãde „analiºti”, el pune accentul asupra unorelemente definitorii mai ales pentru „poftamodernã de viaþã”. Sentimentalismul e detestat cala futuriºti, se cere o reîmprospãtare a artei cuenergii noi, provocatoare, nesupuse, arta devine o”necesitate vitalã”, se resping tendinþeleestetizante („niciodatã nu vom accepta sã leservim cititorilor poeme diluate artificial prinprocedee ingenios nuanþate”). Dimpotrivã,poemele noi apar ca „blocuri greoaie, necioplite,de o frumuseþe provocatoare, ºlefuitã în chip maisubtil, care cere colaborarea cititorului(„necontenita racordare a cititorului la scriitor”),pornitã din lãuntrul subiectiv ºi nu aservitãmecanic realitãþilor din afarã. O frazãreprezentativã exprimã concentrat aceste aspiraþii:„Din eul nostru sintetizat conºtient clãdim nouasintezã din concluziile emoþionale, raþionale ºistructurale înºirate pe firul condus cu maximãatenþie prin labirintul analizei”.

Mai multe filoane ale sensibilitãþii avangardistese regãsesc asociate aici: este, dominant,energetismul vitalist al expresionismului-futurismului, cu miza esenþialã pe interioritateatensionatã a eului, dar ºi nevoia de disciplinãintelectualã a constructivismului iubitor dearticulãri ferme ale viziunii, „proces filtrat prinretortele selective ºi apreciative ale raþiunii,reaºezarea explozivã într-o formã nouã, unitarã ºidemonstrativã”. „A trãi cât mai intens” – se scrieºi în 1926, sub titlul A trãi în prezent, undeaceleaºi idei apar sub noi accente, mai apãsat„constructiviste”. Din nou opoziþia faþã deestetism („nu cunoaºtem frumosul în ºi pentrui

77



77TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Ion Pop

Introduceri în spaþiul avangardei maghiare (I)

istorie literarã

(Continuare în pagina 25)

88



88 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Eram curios, cunoscând pasiunea lui LaszloAlexandru pentru abordarea polemicã asubiectelor de istorie ºi actualitate literarã ºi

culturalã, fãrã a ignora versantul sintezei istorico-literare pentru care îl recomandau nu numai studiileintroductive la ediþiile din Dante ºi Boccaccio, ci ºio monografie substanþialã despre NicolaeManolescu, în ce fel ar putea împãca acest scriitorcele douã laturi ale criticii sale. Cel mai proaspãtvolum al sãu, Viceversa! Polemici pro ºi contra luiPaul Goma (Timiºoara, Ed. Bastion, 2009, 250 p.)dã un anume rãspuns acestei întrebãri, deºi chiarcartea dedicatã autorului Arcãi lui Noe cu cîþiva aniîn urmã dãdea indicii revelatoare în acest sens.Portretizându-l cu acribie, pe baza unui demersdoctoral ce îl obliga sã fructifice din plin pasiunealui pentru lecturã sistematicã, Laszlo obþinea, înurma cumpãnirii atente, din aproape în aproape, unportret manolescian deloc scutit de nuanþe,neinhibat de statura cronicarului sãptãmânal de laRomânia literarã. În pofida acestui fapt însã,monografia respectivã rãmânea încã în limitelereþetei general acceptate în România atunci cândvine vorba despre astfel de lucrãri: notapredominantã era de evidenþiere a virtuþilorautorului, neajunsurile erau exprimate cu o anumitãsurdinã ºi în formulãri relativ detaºate, ansamblulnu se resimþea de pe urma unor pensulãri maiapãsate, pãstrând un anume echilibru valorizant, ºinu imprimând o dinamicã interogativã.

Nu acelaºi lucru se petrece în cartea referitoarela Paul Goma unde Laszlo recapituleazã, de laînceputuri ºi pânã la zi, tot ceea ce a scris relevantreferitor la omul, disidentul (sau opozantul),scriitorul ºi lucrãrile ori atitudinile publice ale celuievocat. Studiul despre Manolescu s-a nãscut de labun început pe urma unui efort metodic ºisistematic. În contrast cu acesta, monografia suigeneris despre Paul Goma s-a constituit din textemai noi ºi mai vechi reunite într-o structurã dualã,datã de reacþiile de atracþie ºi, respectiv, derespingere ale polemistului. Cele douã pãrþi în caremateria se împarte sunt, de aceea, infuzateintenþionat ºi fãþiº de aceastã polaritate, în primadintre ele fiind reunite intervenþiile ºi punerile lapunct ale celui înrolat voluntar sub flamurileasanatorului de moravuri literare ºi cetãþeneºti PaulGoma, în vreme ce în cea secundã se aliniau – cuegalã insistenþã – delimitãrile etice de cel admiratpânã atunci. De astã datã, ºi atunci când elogiazãvituperãrile exilatului parizian, ºi când ledezavueazã, Laszlo apeleazã la instrumentelepolemicii. Nici nu se putea altfel într-un caz deadeziune fãþiºã ºi totalã, cum este cel care acaracterizat relaþiile dintre cei doi – analist ºianalizat – vreme de un deceniu, dupã cum nicirepudierea tranºantã a unora dintre opþiunile mairecente ale celui care a scris Basarabia (romanul) ºiSãptãmâna roºie (eseul) nu se preta la altceva.Explicaþia stã în implicarea pulsionalã ºi afectivãîntr-un univers de idei, reprezentãri ºi atitudini faþãde care Laszlo îºi mãrturiseºte neechivoc, de câteori are prilejul, afinitatea ºi în raport cu care el cereoricui – deci ºi aceluia de la care le-a deprins, luiGoma însuºi – coerenþã ºi consecvenþã.

Din acest punct de vedere, nici nu este foarteclar dacã Viceversa! Se cuvine cititã doar ca oabordare relevantã pentru cunoaºterea criticã ºifoarte exigentã a lui Goma, sau ea este – eventualchiar în primul ºi-n primul rând – o carte-

mãrturisire despre Laszlo Alexandru însuºi. De fapt,o lecturã care are în vedere ambele cheiinterpretative pare mai adecvatã decât oricare dintrecele douã posibilitãþi enunþate mai sus luate separat.Trebuie recunoscut însã cã valorile avute în vedereatunci când Laszlo îl apãra pe Goma de detractorirãmân valabile ºi atunci când separaþia între cei doiautori se produce, ºi tocmai acest nucleuincandescent de principii etice ºi civice rãmâne sãdea coerenþa ansamblului, conferindu-i oneaºteptatã unitate, peste diferenþele care provindin cauzele punctuale asupra cãrora se delibereazã,circumstanþele concrete ºi preopinenþii care survinîn dezbatere.

Cititã ca bildungsroman al autorului, cartea seînfãþiºeazã ca un proces al dezvrãjirii progresive.Dupã etapa eroicã, a cruciadei în numeleadevãrurilor istorice, politice, a denunþãrii coteriilorºi ipocriziei celor care au demisionat, în vremurigrele, de pe meterezele unde îi cocoþase în modfiresc magisteriatul literar, estetic ºi cetãþenescpentru care îi calificau, în principiu, meseria ºivocaþia de scriitori (conºtiinþe active ºi vocale alecomunitãþii), dupã denunþarea limitelor usturãtoareale acestora, a inconsecvenþelor de gândire ºiacþiune, a mascaradelor ºi ipocriziilor de serviciu, alaºitãþilor ºi pruderiei cancerigene, alãturi de Gomaºi în numele lui, Laszlo atinge punctul critic alconfruntãrii maestrului cu propriile enunþuri.

Surpriza traumatizantã este aceea de a constatacã democratul, liberalul, omul care s-a opustotalitarismului ºi a vãdit un soi de patriotismluminat, presãrat cu argumente valide, cedeazãbrusc odatã cu examinarea contenciosului istoric aldestrãmãrii României Mari în faþa unei retoriciîngust naþionaliste, reflexului cãutãrii de þapiispãºitori, unui mecanicism simplificator ºiredundant în explicarea unor circumstanþe istorice,reiterând – sau pãrând cã o face – cliºee strãvechi,stigmate colective, prejudecãþi regretabile. Stupoareanu lasã loc melancoliei, în cazul fostului discipol.Simþindu-se amarnic înºelat în aºteptãrile sale, bachiar expus delegitimãrii proprii datoritã urmãriiunui fals profet, autorul nu gãseºte cu cale sãabordeze chestiunea cu menajamente ºi precauþii, ciproiecteazã asupra ei o luminã cu totulneconcesivã. Verdictele sale sunt neechivoce, iarsituarea lui, de partea celor nedreptãþiþi, îl opune,de astã datã, lui Goma în chipul arhetipal în careArjuna se regãsea, pe câmpiile de la Kurukºetra

evocate în Bhagavatgita, în faþa rudelor sale celemai apropiate, devenite adversari în bãtãliaproximã, pe viaþã ºi pe moarte.

Decantarea aceasta l-a costat pe Laszlo maimult decât implicarea sa într-un proces intentat dePaul Goma ºi decât suspendarea corespondenþeiasidue dintre el ºi maestrul lui parizian. Eaechivaleazã cu ruptura violentã a unei placente ºiexpulzarea lui în lume a doua oarã, de astã datã,desigur, la modul simbolic. O pierdere a inocenþeicu o consolidare a integritãþii, o pãstrare a coerenþeicu abandonarea ultimelor iluzii, nu altceva decât –vorba unui prozator prea bine ºtiut – cronica uneimorþi anunþate. De ce anunþate? Pentru cãsepararea brutalã a ucenicului de învãþãtor esteprofeþitã de oricare bun cunoscãtor al ritualurilorpaideice ºi de iniþiere în viaþa adultã.

De fapt, ceea ce citim în Viceversa! – la un niveltensional redutabil pe unitatea de mãsurã a paginii– este o poveste de dragoste ºi de urã, o saga apasionalitãþii agonale, un ritual rãzboinc în care,dupã o vreme, hãrþuielile adversarului comun suntdublate ºi de duelurile justiþiare din propria tabãrã...Viceversa! este rãzboiul troian al lui LaszloAlexandru, o altfel de monografie Goma decât celedatorate Elvirei Iliescu (Paul Goma - 70, Bucureºti,Ed. Criterion, 2005) ºi, respectiv, Marianei Sipoº(Destinul unui disident: Paul Goma, Bucureºti, Ed.Universal Dalsi, 2005); una rezultatã dintr-oîncleºtare dialecticã ºi dintr-o însumare de textepolemice disparate, însã convergente.

Ovidiu Pecican

Alt rãzboi cu Troiaimprimatur

Nici pînã azi nu existã un studiu comun,reciproc asumat de specialiºtii români ºimaghiari, privitor la trecutul Transilvaniei

de Nord. Tensiunile acumulate odatã cu evoluþiaistoricã sînt încã departe de-a se fi decantat.Lipseºte deocamdatã o privire globalã neutrã, oabordare ºtiinþificã seninã. Problema se complicãsuplimentar, atunci cînd în discuþie intervine ºisituaþia minoritãþii evreieºti, intens persecutate,din aceastã zonã. Cele douã state vecine ºi-aupasat strategic responsabilitatea tragediei, întimpul rãzboiului rece.

Se pot înþelege astfel miza consistentã ºi dis-confortul pe care ºi le-a asumat lucrarea coordo-natã de Randolph L. Braham, Enciclopediageograficã a Holocaustului din Ardealul de Nord(Az észak-erdélyi Holokauszt földrajzi encik-lopédiája), recent publicatã, în limba maghiarã, laediturile Park din Budapesta ºi Koinónia din Cluj.Autorul principal (nãscut în 1922) este un reputatcercetãtor, profesor la City College ºi la GraduateSchool and University Center of The CityUniversity of New York, unde este ºi director alInstitutului Rosenthal pentru Studii asupraHolocaustului. E semnatarul sau editorul apatruzeci ºi douã de cãrþi, printre care s-a remar-cat Politica genocidului. Holocaustul din Ungaria– apãrutã ºi pe româneºte într-o ediþie prescurtatã,la Ed. Hasefer, în 2003. Vocea ponderatã ºi docu-mentatã a specialistului din depãrtare vine sã facãluminã pe teritoriul tensionat de zarva politicie-nilor.

Prin tragica ironie a istoriei, evreii din Ardealulde Nord au avut o soartã mai grea în Ungaria (decare erau atraºi sentimental ºi cultural), dupãDictatul de la Viena, decît în România (consider-atã îndeobºte depozitara abuzurilor antisemite).Activitatea partidelor extremiste româneºti ºimãsurile de exterminare dictate de mareºalul IonAntonescu au cunoscut o sinistrã prioritate crono-logicã, în vechiul regat sau în Basarabia ºiTransnistria, pe cînd situaþia evreilor din Ardealîncã nu apucase sã degenereze. Dupã anexarearegiunii de cãtre Ungaria, deºi au fost uniilocuitori care au sperat la o evoluþie favorabilã, eis-au confruntat rapid cu legile ºi hotãrîrile anti-semite. Presa liberã ºi organizaþiile evreieºti aufost interzise de statul maghiar, activitãþile eco-nomice ºi ºcolarizarea au fost afectate. Evreii aufost mobilizaþi la munci forþate, pe bazã de con-vocare individualã: cei bogaþi, cei care s-au distinsîn profesie, comercianþii fruntaºi, militanþiisioniºti, liderii sociali, precum ºi toþi cei conside-raþi “elemente indezirabile” ºi denunþaþi ca atarede creºtini. Au apãrut campanii xenofobe, în varaanului 1941, în rîndul comunitãþilor dinMaramureº ºi Satu Mare. Sporadic, au avut locdeportãri de familii ºi comunitãþi evreieºti, alun-gate peste graniþa maghiaro-sovieticã (la MiercureaCiuc, la Borsec, în anumite zone din secuime).

Dimensiunea apocalipticã a Holocaustului dinArdealul de Nord s-a declanºat cu adevãrat dupã19 martie 1944, odatã cu ocuparea militarã ger-manã a Ungariei. Un comando S.S. cu un efectivrelativ mic, de circa 100 de soldaþi, sub comandalui Adolf Eichmann, a primit din partea Führer-ului sarcina de-a implementa Soluþia Finalã în þaravecinã. Dar uciderea evreilor nu s-ar fi putut reali-za cu atîta rapiditate ºi la o asemenea amploare,fãrã sprijinul complet al guvernului maghiar, con-

dus de Sztójay Döme. Aflat în subordinea regen-tului Horthy Miklós, primul-ministru ungar a pusla dispoziþia echipei germane de intervenþie întrea-ga structurã aferentã a statului: poliþia, jandarme-ria, siguranþa, corpul funcþionarilor publici ºiadministraþia localã, pentru identificarea, segre-garea, jefuirea ºi ghetoizarea evreilor, în vedereadeportãrii. Detaliile au fost pregãtite la 4 aprilie1944, în cadrul unei ºedinþe comune maghiaro-germane. Responsabil politic al operaþiunii a fostEndre László, Secretar de Stat în cadrulMinisterului de Interne al Ungariei, alãturi deBaky László, celãlalt demnitar al ministerului deresort. Oarecari disensiuni, între partea germanãºi cea maghiarã, au apãrut doar în ceea cepriveºte strategia exterminãrii. În timp ce Endrevoia ca operaþiunea sã înceapã cu evreii dinBudapesta, Eichmann impunea lansarea acþiunilorîn Rutenia ºi nordul Transilvaniei, pentru a le tãiaevreilor din Capitalã orice cale de refugiu înprovincie. Cîºtig de cauzã a avut strategia luiEichmann.

Prin ordinul secret nr. 6163/7 aprilie 1944, toþievreii, indiferent de sex, vîrstã sau stare asãnãtãþii, trebuiau adunaþi din teritoriu ºi grupaþiîn ghetouri. Cele douã provincii au fost declaratezonã de operaþiune militarã. Pretextul strãmutãriimaselor de oameni îl constituiau urgenþele strate-gice ale frontului, ofensiva armatei “iudeo-bolºevice” ºi preîntîmpinarea eventualelor “con-spiraþii”. S-au atribuit responsabilitãþi precise: pri-marii, la nivel local, ºi subprefecþii, la niveljudeþean, au fixat locurile de întrunire a vic-timelor ºi au avut dreptul de a evalua, de la caz lacaz, eventualele excepþii de la deportare. S-au sta-bilit centre de adunare a evreilor în localitãþileCluj, Dej, Baia Mare, Oradea, Gherla, Satu Mare,ªimleu Silvaniei. În unele situaþii, oamenii au fostînghesuiþi claie peste grãmadã în fabrici decãrãmidã dezafectate, alteori în cartiere sãrãcã-cioase, dar ºi sub cerul liber, de pildã în pãdureaBungur de lîngã Dej. Acþiunea de ghetoizare adebutat la ora cinci, în zorii zilei de 3 mai 1944,ºi a fost executatã de echipe speciale, formate dinfuncþionari publici, învãþãtori, profesori de gim-naziu, poliþiºti, jandarmi, voluntari fasciºti (dinpartidul Nyilas). Au fost vizaþi circa 160.000 deevrei din Ardealul de Nord. La Cluj a operat uni-tatea specialã de eliminare condusã de FerenczyLászló, pe baza instrucþiunilor primite de la AdolfEichmann. Comandantul militar al campaniei dinArdealul de Nord a fost colonelul de jandarmiPaksy-Kiss Tibor, iar adjunctul sãu, locotenent-colonelul Péterffy Jenö, ºi-a stabilit sediul de ope-raþiuni la Oradea.

Iniþial, oamenii au fost strînºi în centre maimici, în sinagogi etc. Toþi au fost interogaþi, fiindsupuºi treptat unor presiuni tot mai dure, pentrua-ºi declara bunurile tãinuite. Operaþiunile de se-gregare au decurs fãrã obstacole, nu s-au înregis-trat împotriviri. Victimele erau resemnate, cãci nuºtiau de soarta care li se pregãtise. Unii credeau,potrivit zvonului fals lansat de oficialitãþi, cã vorfi trimiºi la munci agricole, dincolo de Dunãre, îninexistenta Cîmpie a Pîinii (Kenyérmezö), alþiierau convinºi cã, armata sovieticã fiind aproape,ghetoizarea e oricum o mãsurã de scurtã duratã.Creºtinii au rãmas pasivi; unii chiar au colaboratcu autoritãþile, pentru a-ºi însuºi bunuri evreieºti.S-a constatat neutralitatea ºi pasivitatea ierarhilor

bisericilor ardelene, episcopul reformat VásárhelyiJános ºi episcopul unitarian Józan Miklós. Oexcepþie rãsunãtoare a constituit-o episcopulromano-catolic Márton Áron, cu reºedinþa oficialãla Alba Iulia, pe teritoriul românesc: acesta aprotestat energic împotriva mãsurilor antisemiteale statului maghiar, prin discursuri în bisericã ºiscrisori oficiale adresate autoritãþilor.

Campania de strîngere în ghetouri a evreilordin Transilvania de Nord a durat o sãptãmînã.Condiþiile de trai, extrem de dificile, datoratesupraaglomeraþiei, alimentaþiei deficitare, proasteiaprovizionãri cu apã ºi tensiunii dintre deportaþi,au fost agravate de torturile gardienilor. A fostamenajatã cîte o clãdire specialã, numitã“Trezorerie”, unde jandarmii ºi fasciºtii maghiariaduceau pe rînd oamenii, selectaþi pe baza repu-taþiei lor personale sau a turnãtoriilor din lagãr, ºiîi torturau îngrozitor, pentru a-i obliga sã-ºi pre-dea bunurile ascunse. Bãrbaþi, femei ºi adoles-cente au trecut prin aceste campanii de torturã,care au sfîrºit uneori cu înnebunirea sau sinu-ciderea victimei.

Din ghetourile încropite în apropierea liniilorde cale feratã, evreii au fost apoi îmbarcaþi, înperioada 16 mai-27 iunie 1944, în mizerabilevagoane de marfã supraaglomerate ºi transportaþila Auschwitz. Potrivit unei statistici întocmite lagara din Kosice (Kassa), au fost duºi, din Ardealulde Nord la Auschwitz, 131.639 de evrei. În afaracelor care au pierit pe drum, din cauza condiþiilorinumane de cãlãtorie, la debarcare au fost îndatãgazaþi copiii, bãtrînii ºi bolnavii. Ceilalþi au fostdistribuiþi în diverse tabere de muncã. La sfîrºitulrãzboiului, din deportare au revenit circa 10%dintre victime.

Atrocitãþi directe ale militarilor s-au înregistratºi în afara ghetourilor improvizate: la Sãrmaº, înnoaptea de 16-17 septembrie 1944, au fost execu-taþi prin împuºcare 126 de civili evrei (52 defemei, 43 de copii, 31 de bãrbaþi), care au fostaruncaþi apoi la groapa comunã. La Arad au fostuciºi 6 evrei; la Luduº au fost omorîþi 17 evrei.

Dupã anularea Dictatului de la Viena, subinfluenþa puterii sovietice, s-au constituit tribunalepopulare care sã sancþioneze asasinatele comise.Unii fãptaºi au fost judecaþi ºi condamnaþi. Mulþialþii s-au retras însã, odatã cu trupele naziste, înOccident ºi ºi-au ascuns identitatea, scãpînd. Înprimãvara anului 1946, a început procesul de laCluj împotriva a 185 de inculpaþi pentru crime derãzboi. Dintre aceºtia, doar 51 erau efectivarestaþi, ceilalþi fiind judecaþi in absentia. Procesula scos la luminã detalii impresionante ale atroci-tãþilor antisemite din Transilvania de Nord. Laîncheierea dezbaterilor s-au dat sentinþe aspre, cu30 de condamnãri la moarte ºi un total de 1204ani de detenþie. Nicio sentinþã capitalã nu a fostaplicatã, întrucît vinovaþii erau printre cei con-damnaþi în contumacie. Niciunul dintre cei pedep-siþi cu închisoarea nu ºi-a ispãºit pedeapsa inte-gral, fiind cu toþii, dupã o vreme, graþiaþi ºi inte-graþi în “efortul de construire a socialismului”.

Viaþa victimelor s-a reluat treptat. Unii s-auîntors din lagãrele de concentrare, dar nu ºi-aumai recãpãtat bunurile sau locuinþele, între timpdemolate sau ocupate de localnici. Ghetourile aufost dãrîmate de autoritãþi, iar urmele existenþeilor au fost ºterse. Unii morþi au fost exhumaþi,din locurile de regrupare a prizonierilor, de odin-ioarã, ºi reînhumaþi dupã datinã, în cimitireevreieºti. Activitatea organizaþiilor ºi asociaþiilorminoritare s-a relansat pentru scurtã vreme, dar a

99



99TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

sare-n ochi

Enciclopedia HolocaustuluiLaszlo Alexandru

1100



1100 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

fost din nou blocatã dupã 1947, cînd oficialitãþilecomuniste le-au îngrãdit libera manifestare ºi ºi-auimpus acolo oamenii de încredere.

Pe lîngã dificultãþile traiului cotidian, în con-textul sãrãcãcios de dupã rãzboi, supravieþuitoriimarcaþi de nenorociri au fost obligaþi sã înfrunteºi o gravã traumã identitarã. Cei mai mulþi evreidin regiune fuseserã asimilaþi la limba maghiarã(pe care o foloseau) ºi la cultura maghiarã (pecare o admirau). Aceastã identitate “de sprijin”nu mai putea fi însã acceptatã, întrucît ei fuseserãtrãdaþi tocmai de autoritatea tutelarã. S-au con-fruntat astfel cu evantaiul unor opþiuni de pro-funzime, toate destinate sã-i dezrãdãcineze defini-tiv. Unii au ales sã se “dizolve” în rîndul noilorautoritãþi, îmbrãþiºînd idealurile politice de dupãrãzboi. Alþii au adoptat complet identitatearomâneascã (în asemenea mãsurã încît au dispusca, pînã ºi pe morminte, inscripþiile referitoare laei sã fie realizate în limba românã). Alþii ºi-auasumat total identitatea evreiascã ºi au plecat înIsrael. Adepþii liberalismului de tip occidental audecis sã emigreze în diverse state europene saudincolo de ocean. Astfel se explicã ºi actuala situ-aþie fragilã a minoritãþii evreieºti din Transilvania,mult diminuatã, compusã din persoane vîrstnice.Comunitatea însãºi e pe cale de extincþie.

Studiul laborios al lui Randolph L. Braham îºionoreazã cu adevãrat denumirea de enciclopedie,mai ales în partea centralã a prezentãrii sale. Sîntdescrise, succesiv, judeþele instituite de oficiali-tãþile maghiare în Ardealul de Nord ºi, cu aju-torul hãrþilor, sînt semnalate aºezãrile urbane ºirurale în care se gãseau evrei, dispunerea ghe-tourilor, traseul deportãrii etc. În ordine alfabeticãsînt consemnate, într-un amplu glosar de cîtevasute de pagini, toate localitãþile din teritoriu, cuistoricul stabilirii evreilor, evoluþia lor numericã,de-a lungul secolelor, numele familiilor de vazãdin fiecare comunitate, descrierea ºcolilor confe-sionale ºi a sinagogilor construite, a naturii activ-itãþilor economice prestate, a personalitãþilor cul-turale care s-au ilustrat etc. Întreaga lucrare eînsoþitã de o foarte bogatã ilustraþie, prin imaginiºi fotografii de epocã.

Randolph L. Braham e secondat în investigaþi-ile sale de-o întreagã echipã de gazetari, geografi,istorici ºi alþi diverºi specialiºti, care contribuie laaspectul copleºitor al monumentalei lucrãri. Întreei se distinge, ca prim-colaborator, ziaristul ºi pro-fesorul clujean Tibori Szabó Zoltán, el însuºiautor al unei minuþioase cercetãri privind tenta-tivele de evadare peste graniþã ale unor evrei, dinUngaria spre România, în anii 1940-1944 (veziFrontiera dintre viaþã ºi moarte, Buc., Ed.Compania, 2005).

Aceºti primi paºi pe calea reconstituirii ade-vãrului istoric vor trebui continuaþi. A venit vre-mea amplelor conlucrãri, în direcþia cunoaºteriicorecte a trecutului. Cortina trebuie ridicatã, chiardacã ne vom îngrozi de ceea ce vom gãsi înspatele ei.

incidenþe

În jurul metaforei: Derrida ºi Ricœur

Horia Lazãr

Într-o sintezã apãrutã în 2006, Jean-Luc Amalricface bilanþul dezbaterii la distanþã purtatã deJacques Derrida ºi Paul Ricœur asupra rolului

ºi semnificaþiei metaforei în textul filosofic (1). Înal optulea studiu din Metafora vie (2), Ricoeur adeschis dezbaterea criticînd textul lui DerridaMitologia albã (3), care a rãspuns întîmpinãrilorîntr-o conferinþã pronunþatã la Geneva în 1978,Retragerea metaforei (4). Fapt notabil, intervenþialui Ricoeur e unul din extrem de rarele luicomentarii polemice, filosoful preferînd sãtransforme conflictele cu alþi gînditori în explicaþiicu sine însuºi, prin mijlocirea unor scrieri în carese declara „înconjurat, ocupat de ceilalþi” (5).

Deconstructivismul lui Derrida e clãdit, încazul nostru, pe imposibilitatea teoreticã de aconstrui un concept filosofic al metaforei.Neputînd clarifica statutul acesteia nici dininterior, printr-o retoricã a filosofiei, ºi nici dinexterior, printr-o metafilosofie analoagãmetapoeticii lui Bachelard din proiectulpsihanalizei imaginaþiei materiale, filosofia,supusã ea însãºi legii procesului metaforic, va fidefinitã în tradiþia occidentalã, aratã Derrida, cametafizicã în care utilizarea (usage) metaforicãapare ca uzurã (usure) – altfel spus „erodareactivã” – a metaforelor. În acest fel,metaforicitatea parþialã a limbilor naturale tindesã ocupe totalitatea limbii filosofice iar uzareametaforei nu e un fenomen tropic, exteriorfilosofiei, ci un fapt inseparabil de rostireafilosoficã. Conceptele filosofice sînt, simultan,produse ºi victime ale procesului de metaforizare.În ele, metaforele expuse uzurii dobîndesceficacitate speculativã iar semnificaþiile derivate,laterale, im-proprii ale cuvintelor devin sensurifilosofice proprii.

Hermeneutica criticã a lui Ricoeur, ce rezumãtrecerea de la hermeneutica simbolurilor la cea atextelor, se întemeiazã pe interpretarea inovaþieisemantice în care relaþia dintre discurs ºi sintaxãpune în luminã dimensiunea ontologicã a

metaforei. Atribuindu-i lui Derrida o predilecþiepntru nume ºi pentru cuvînt – în detrimentuldiscursului ºi al textului -, Ricoeur socoteºte cãidentificarea transferului metaforic cu transferulmetafizic e o prejudecatã comunã lui Heidegger ºilui Derrida. Prin urmare, teza „mitologiei albe”,ce încearcã sã descrie activitatea metaforicã însînul filosofiei, reprezintã doar o generalizare adeconstrucþiei heideggeriene a metafizicii. Luîndact de „neînþelegerea” lui Ricoeur, Derrida vareafirma, în Retragerea metaforei, propriul luirefuz al denominãrii, rãspunzîndu-i lui Ricoeuroblic, printr-o criticã a lui Heidegger ºi prinrespingerea identificãrii deconstrucþiei cu criticaheideggerianã a metaforei. Rãspunsul ocolit al luiDerrida sugereazã cã atît Ricoeur cît ºi el însuºise întîlnesc prin critica lor comunã a luiHeidegger, fãrã însã ca prin aceasta, analizelefãcute de ei procesului de metaforizare sã devinãconvergente.

Punctul de plecare al lui Ricoeur e opoziþiadintre metafora „de invenþie”, realitate discursivã,ce creeazã prin delexicalizare inovaþii semnatice,ºi metafora uzatã, lexicalizatã, supletivã, lipsitã defecunditate. În acest sens, catachreza lui PierreFontanier, care a publicat în 1827 un importanttratat despre Figurile discursului, constituie unfapt de limbã, ce fixeazã în concepte filosoficesau morale semnificaþii banalizate, ca înformulele „lumina raþiunii” sau „orbirea minþii”.Scoþînd conceptul filosofic din dependenþametaforei, Ricoeur face din el un efect dereflexivitate, opus „uzãrii-idealizãrii”derrideene,spaþiu de posibilitate a metafizicii. Pentru el,conceptul poate rãmîne activ într-o metaforãmoartã. Ca producþie autonomã (nu însãabsolutã) a spiritului, metaforologia e„tautegoricã” (cuvîntul îi aparþine lui Schelling).Ea efectueazã o redescriere a realitãþii, în contrastcu pertinenþa semanticã literalã, proprie descrieriiobiºnuite. Prin ea, omul se defineºte în raport cudiscursul iar acesta în raport cu fiinþa. Afirmînd

1111



1111TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

prioritatea ontologicã a „metaforei vii” faþã de ceaderivatã, Ricoeur îi va conferi celei dintîieficacitate ontologicã, înzestrînd-o totodatã curolul de mediator în ordinea fiinþei.

Fãcînd sã funcþioneze o concepþie„economicã” a uzurii, ca „producþie deplusvaloare”, Derrida subliniazã ambiguitateaacesteia. Prin devenire, uzura se reificã în concept,a cãrui producere e rezultatul erodãrii metaforiceincomplete. Dacã ar putea avea loc, moarteametaforei ar însemna, în acelaºi timp, sfîrºitulfilosofiei – „împlinirea” ei definitivã. DacãFontanier îºi edifica retorica prin contrapunerealimbii naturale ºi a figurilor, a sensului propriu ºia celui derivat, Derrida aratã cã, în retoricã,catachreza implicã o filosofie prealabilã alimbajului ºi cã distincþia dintre sensul propriu ºicel figurat e ea însãºi un efect de catachrezã.Deosebirea dintre ele va fi definitã astfel plecîndde la procesul metaforic. Din mediere filosoficã,metafora devine mediu al filosofiei care, înscrisãîntr-o istorie a tropilor, nu-ºi poate defini sensulpropriu. În aceeaºi ordine de idei, a conceptualizametafora înseamnã a metaforiza. Nu existã aºadarconcepte filosofice pure, filosofia fiind „împinsãînainte de miºcãri tropice care o instituie” (6). Numetafora e în textul filosofic ci acesta înmetaforã, iar ultima, aratã Derrida, „nu-ºi poateprimi numele de la metafizicã decît princatachrezã, care o transcrie prin mijlocireafantomei filosofice a metaforei: ca metaforã ne-adevãratã” (7).

Pe urmele lui Aristotel, Ricoeur defineºtemetafora prin criteriul recurenþei necirculare.Phora lui Aristotel – schimbare în funcþie de loc –explicã operaþiile semantice ca „polisemie reglatã”ce diferenþiazã formele metaforice. Semanticadiscursului lasã astfel în umbrã semanticacuvîntului (obiect semiotic pe care Saussure îlintroduce în cadrul limbii structuratã în sistem),instalînd semantica la nivelul frazelor – unitãþidiscursive purtãtoare de sens, cum apar laBenveniste. Refuzînd sã opunã filosofia poeticii,Derrida va pleda pentru „automaticitatea” ºi„automobilitatea” metaforei, care prin ºtergereataxtualiþii sintactice (textul fiind doar un„supliment” sintactic), plaseazã, în inimafilosofiei, un „gol de gîndire metafizic”. Sintaxanediscursivã a lui Derrida introduce otulburãtoare circularitate a metafizicii ºi ametaforei. Cultivatã de grupul Tel Quel în anii1970, literaritatea (sintaxa indiferentã la sensuri) -ai cãrei precursori au fost Mallarmé, Artaud,Bataille -, produs al structuralismului, continuã sãpunã probleme precum cea a scriiturii, areferinþei, a predicaþiei, a relaþiei dintre acelaºi (lemême) ºi celãlalt (l’autre), a eticii ca ºi criticã afilosofiei.

Polemica dintre Ricoeur ºi Derrida a fostgeneratã, printre altele, de raportarea diferitã lastructuralism a celor doi. Ricoeur vede îndeconstructivism o „semiologie generalizatã” ºireduce productivitatea sintacticã la o transgresarea normelor strãinã de cãutarea sensului. Pentru el,textul e un discurs fixat prin scriere ce-ºi aºteaptãinterpreþii ºi cititorii. Acestei „vehemenþeontologice” a limbajului, pe care structuralismulnu o poate explica, Derrida îi opune concepþiaunui text ce depãºeºte discursul ºi care e expresiaimanenþei, în sînul limbii, a propriei eiexterioritãþi. Refuzînd reducerea metaforicului laontologic ºi a fiinþei (être) la fiinþarea (étant) cenu poate fi numitã prin metafore – metafora fiindsubstituirea numelui unui fiind numelui unui altfiind -, Derrida aratã cã, paradoxal, metafizica,consecinþã a ideii metaforice de „retragere afiinþei”, departe de a se deschide spre sensul

propriu sau literal, trimite la un „supliment”metaforic (un plus de metaforã) prin caremiºcarea tropicã vizeazã o „arhiscriere” refractarãla orice ontologie. Prin aceasta, decalajul originardintre interioritate ºi exterioritate, redus deHeidegger la autoreprezentarea metafizicã afilosofiei într-o logicã onto-enciclopedicã ceinstituie limita ca pe o margine circularã a unuicîmp omogen, îi apare lui Derrida ca un gol alfiinþei în care originea se înscrie nu sub formadiferenþelor ontologice ci a non-prezenþei ce faceca adaosul, „suplimentul” sã se manifeste prinsemne fãrã semnificaþie. În „complicitatea oblicã”ce-i leagã pe Derrida ºi Ricoeur (8), „poeticaimposibilului” a celui dintîi întîlneºte „filosofiafãrã absolut” a celui de-al doilea. Interpretabilã lanesfîrºit, „metafora vie”, ce oferã un acces indirectla origini prin grefarea hermeneuticii pefenomenologie, rezolvã pragmatic aporia rãului ºia temporalitãþii într-un mod similar celui în careDerrida încearcã sã inventeze alteritatea: nu prininteriorizarea celuilalt ca „sine” ci printransgresiune. Postulatul derridean al„diseminãrii”, care rezumã o „strategie lipsitã definalitate” (9), transpune aporia originii în elanulfigurilor metaforice.

Dacã Ricoeur a teoretizat identitatea ca sineneegologic, Derrida a încercat sã inventeze – laplural – alteritatea care, asemenea originii, se aflãsimultan în lume ºi în afara ei. Trecerea luiRicœur de la discurs la acþiune ºi asimilareaderrideanã a textualitãþii productiviste cu scriereapoeticã, diseminatã între tezã ºi ipotezã într-unspaþiu filosofic vacant, ilustreazã o angajare eticãconstantã a celor doi – neconcordantã însãevidentã. Ricoeur pariazã, prin speranþã, pe sensulce va fi adus în lume prin libertatea umanã, învreme ce Derrida, ce dislocã interioritateaindicînd o exterioritate ireductibilã, sesizeazã înprocesul de metaforizare o stranie contaminare aimaginaþiei productive ºi a celei reproductive (10).Pentru ambii, în filosofie metafora nu e secundarãci originarã: Ricoeur o repereazã sub concepte,Derrida o detecteazã în jocul opoziþiilor filosofice.Poetica imposibilului a lui Derrida („sã nu vremsã spunem nimic”) poate fi astfel interpretatã ca„o formã radicalizatã a hermeneuticii bãnuielii”(11) dezvoltatã de Ricoeur în textele consacratevoinþei, rãului, simbolurilor religioase ºipsihanalizei freudiene. Pe de altã parte,

dimensiunea poeticã, creatoare, neretoricã ametaforei lui Ricoeur confirmã ºi întãreºtelegãtura dintre filosofie ºi poeticã, pusã în luminãde scrierile lui Derrida. Fiinþa ca non-identitate, încare „a fi” coincide cu „a nu fi” ºi în care convergimprevizibilitatea actului (Ricoeur) ºi „spaþierea”topologicã a originii (Derrida) configureazã uncîmp de reflecþie în care „a vedea ceva ca altceva”(voir comme) reprezintã un motor al gîndiriicritice – probabil singurul.

Note:

(1) Jean-Luc Amalric, Ricœur, Derrida. Lenjeude la métaphore, Paris, PUF, col. «Philosophies »,2006, 152 p. (2) Paul Ric œur, [1975], Metafora vie. Traducereºi cuvînt înainte de Irina Mavrodin, Bucureºti,Editura Univers, 1984.

(3) Jacques Derrida, La mythologie blanche (lamétaphore dans le texte philosophique). Textul aapãrut în 1971, în numãrul 5 al revistei Poétique,ºi a fost reluat în volumul Marges de laphilosophie, Paris, Minuit, col. „Critique”, 1972.

(4) Jacques Derrida, „Le retrait de lamétaphore”, publicatã în volumul Psyché.Inventions de l’autre, Paris, Galilée, 1998.

(5) Citat în J.-L. Amalric, p. 6. (6) Ibid., p. 55. (7) La mythologie blanche, în Marges [...], op.

cit., p. 308. (8) J.-L. Amalric, Ricoeur, Derrida [...], op. cit.,

p. 111.(9) Ibid., p. 135. (10) Ibid., p. 148. (11) Ibid., p. 152.

1122



1122 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Când se va realiza o Antologie a literaturiidedicate „realismului atroce” (RuxandraCesereanu) din România (1945 – 1989),

numele scriitorului Vasile Gavrilescu nu va puteafi ignorat, întrucât el intrã sub incidenþa vocaþieiepice de certã convingere, vocaþie verificatã celpuþin prin douã romane de excepþie: Raiulnemernicilor ºi Eriadana.

Vasile Gavrilescu s-a nãscut la 5 aprilie 1937,în comuna Silistra, judeþul Durostar, teritoriu ceaparþine astãzi Bulgariei. În 1940 se stabileºte cufamilia la Craiova. Aici, beneficiind de ajutorulunui unchi mai înstãrit, va frecventa Pensionul delimbã francezã „Jules Javet” ºi ºcoala generalã„Petrache Triºcu”.

Pe data de 7 aprilie 1959, este judecat ºicondamnat de Tribunalul Militar din Craiova la22 de ani muncã silnicã (art. 209, pct. 1, C. P.)pentru crimã de uneltire contra ordinii sociale. Înperioada primei detenþii se întâlneºte cu elita„Academiilor subterane”: Al. Paleologu, N. Steinhardt, N. Porsenna, Pãstorel Teodoreanu,Paul Goma, Al. Ivasiuc ºi alþii. Timp de 5 ani atrecut prin închisorile din Craiova, Gherla, Jilava,Luciu Giurgeni, Salcia, Stoieneºti. Este eliberatprin Decret de Stat, pe 4 august 1964, iar dupãnumai un an, Tribunalul Militar din Craiova îlcondamnã la 7 ani de închisoare pentru trecereafrauduloasã a graniþei în Iugoslavia, infracþiunepentru care executã numai trei ani la Aiud. Acum,în timpul celei de-a doua detenþii, începe sã segândeascã în mod serios la scris, optând pentruscrierile de sertar.

În 1985, devine persona non grata pentrusistemul comunist ºi i se retrage cetãþeniaromânã, fiind expulzat în Franþa. Evenimenteledin decembrie 1989 îl surprind la Paris. Dupã cese întoarce definitiv în România, în 1996, laCraiova ºi apoi la Urºani, unde locuieºte ºi înprezent, scriitorul se bucurã de o activitate

publicisticã intensã. Scrierile publicate numãrãpeste zece titluri ºi acoperã o arie diversã degenuri: roman, poezie, memorialisticã, aforisme,publicisticã.1

Din fiºa existenþialã expusã mai sus, seobservã cã sub raportul idealurilor scriitorul sesitueazã între Ulise ºi Don Quijote, iar reperelebiografice îl apropie de Panait Istrati. Unelemãrturii fac dovada acestor afinitãþi elective.2

Vremurile de restriºte l-au naufragiat pediverse insule ale suferinþei (cele douã detenþii,exilul parizian forþat). Flacãra vie a gândului de ase întoarce acasã a zugrãvit pe chipul sãu figuralegendarului Ulise. La repatriere, scriitorul sesimte însã mai apropiat de celebrul personaj al luiCervantes.3

Faþã de Panait Istrati percepe acea apropierefireascã, nãscutã din numeroase asemãnãribiografice: provin din familii foarte sãrace, orfanide tatã, mame spãlãtorese pe la oameni bogaþi,autodidacþi în materie de literaturã, au manifestatsentimente de dragoste ºi compasiune pentru ceisuferinzi, periplul parizian, când au prestatdiverse meserii pentru a supravieþui. Dar în timpce Panait Istrati a crezut în comunism, fiind apoidezamãgit, Vasile Gavrilescu n-a crezut. PanaitIstrati a fãcut celebra cãlãtorie ºi a rãmasdecepþionat de URSS, iar ca urmare a celorvãzute a scris Spovedania unui învins. Aici seseparã similitudinile vieþilor celor doi. Ceea cescriitorul brãilean a cunoscut fãrã sã mai apuce sãtrãiascã, Vasile Gavrilescu a experimentat din plin,fapt ce îl îndreptãþeºte sã scrie Spovedania unuiînvingãtor, învingãtor în ideea cã istoria i-a datdreptate.

Pentru Vasile Gavrilescu, misiunea unuiscriitor, ce pretinde cã a ajuns la faza de mãiestrieîn care poate sã redea o stare de spirit, esterespectarea realitãþii. Un scriitor autentic trebuiesã reflecte epoca, mediul social, vieþile ºi

transformãrile persoanelor pe care le-a întâlnit. Elese transformã în personaje literare, dar, de fapt,sunt personaje istorice. În concordanþã cuasumarea unui asemenea destin literar, cãrþile salenu urmãresc altceva decât sã vorbeascã desprepersoane cunoscute. Acestea, bineînþeles, au trecutprintr-o serie de evoluþii, de involuþii, de cãderi,fiind cât mai aproape de realitatea dureroasã avieþii trãite în mod nemijlocit.

Am extins aria prezentãrilor de tip bio-bibliografic nu numai pentru a întâmpinacuriozitatea fireascã a cititorului, cât ºi pentru aevidenþia perenitatea actului etic uzitat de scriitorpe diverse paliere ale temelor abordate,generatoare de literaturã.

Meritul lui Vasile Gavrilescu este acela de aintui într-un episod de viaþã, cunoscut în Româniadin timpul dictaturii comuniste, coordonatelereflectãrii unui mit intrat în aria tematicã aliteraturii – mitul Electrei.

Ilustrând fapte petrecute aievea, Eriadana (Ed.Sitech, Craiova, 2005)4 se impune ca un romande facturã realistã, în care scriitorul VasileGavrilescu surprinde drama vieþii unei familii cetrãieºte coºmarul suferinþei pricinuite de regimulcomunist. Decorul este macabru, plin deciudãþenii, care se perindã cu o repeziciuneînspãimântãtoare, decor ce corespundemomentului istoric nefast, când ºi România,alãturi de þãrile din Centrul ºi Estul Europei, afost invadatã de armata sovieticã. În redactarea romanului, autorul foloseºte cu suc-ces o tehnicã din cinematografie / teatru, prinintermediul cãreia expune întâmplãrile person-ajelor în ritmul a cinci episoade, urmate de unepilog ce desãvârºeºte cartea. Arhitectura romanu-lui beneficiazã de rigorile unei geometrii binestãpânite, prin care se defineºte o pentagramã ceprezintã o imagine plinã de simboluri. În dinami-ca lor spre centrul pentagramei, care în mod feric-it coincide cu epilogul, personajele trebuie sãdepãºeascã diferite obstacole, sã sufere ºi sã lupte.La început, personajele sunt doar stilizate, însã pemãsurã ce se contureazã, ele se definesc, în finalavând parte de adevãrate dosare de existenþã.

Astfel, Alexandru I. Alexandru, un tânãrmedic chirurg, cãsãtorit cu o frumoasã femeie,Corina, profesoarã de literaturã clasicã, estechemat la datorie pe câmpul de luptã. Cãzutprizonier pe frontul de Rãsãrit, Alexandrureuºeºte sã evadeze împreunã cu doi camarazi,Yusuf ºi Crabul, ultimul jucând un rol aparte îndesfãºurarea acþiunii romanului. Când ajunge înþarã, medicul constatã cã totul s-a schimbat, cãsperanþele îi sunt spulberate... Succesiuneaevenimentelor aduce schimbãri pe plan politic: 30decembrie, declararea Republicii Populare,abdicarea regelui, schimbarea orientãrii politice ºiinstaurarea terorii roºii. Alexandru este arestat,apoi judecat ºi condamnat la 20 de ani de muncãsilnicã ºi confiscarea în întregime a averiipersonale, imobile ºi mobile, pentru tratamenteneomenoase, aplicate în vreme de rãzboi,împotriva rãniþilor cãzuþi prizonieri.

Aproape de neînþeles, parcã pentru a împlini„un destin implacabil”, cum ar spune MirceaEliade, sentimentele ºi gândurile Corinei semodificã odatã cu aceste evenimente. Secãsãtoreºte cu securistul Eustaþiu, îºi abandoneazãcopiii, pe Ovidiu ºi Eriadana, la orfelinate diferiteºi îºi interneazã mama într-un azil de bãtrâni. Cusânge rece, în faþa instanþei de judecatã, îl acuzãpe Alexandru de niºte fapte imaginare, lãsându-lpradã închisorilor comuniste, unde avea sã ºimoarã. Singurele ei gânduri privind aceastã

eseu

Reflexul mitului Electra într-un roman modern

Mihai Lisei

1133



1133TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

comportare glacialã, trezite de o vizitã neaºteptatãa Crabului, care încearcã sã o convingã sã îlsalveze pe Alexandru, le gãsim în aceste rânduri:„Nu regretase niciodatã pânã atunci celeîntâmplate. Gãsea cã nu are de ce sã-i fie ruºine.Ea doar se cãutase, regãsindu-se în altã închipuire.Femeia aceea mai nouã din fiinþa ei poate sã fifost acolo întotdeauna, fãrã ca ea sã fi ºtiut.Dormise visând o mai nouã devenire care seîntâmplase sã fie dupã cum a ºi fost. Uneori,regãsirile închipuind renunþãri la un trecut preaplin de lacrimi pot sã însemne doar o altã cãderea femeii în iertarea greºelilor ei.”5

Prin Eustaþiu, scriitorul dezvãluie adevãratafaþã a fostei Securitãþi. Pregãtit temeinic laMoscova, Eustaþiu, care „nutrea ambiþii pemãsura mizeriei din care ieºise nu demult”6,ajunsese un instrument indispensabil noii puteripolitice din România de dupã 1947. Trebuiemenþionat cã asemenea instrumente ale aparatuluirepresiv se racolau pe bazã de dosar, numai cei cu„origine sãnãtoasã” primind investitura desecuriºti, miliþieni ºi gardieni (torþionari). Acþiunilela care participã Eustaþiu sunt tipice:colectivizarea forþatã, crime ºi nelegiuiri sãvârºiteîn numele puterii comuniste, prigoanaintelectualilor, ascultarea convorbirilor, urmãrireapersoanelor, crearea de panicã în rândulpopulaþiei ºi terorizarea celor ce nu vor sãgândeascã prin prisma Partidului care nu greºeºteniciodatã („cine nu e cu noi e împotrivanoastrã”).

Scriitorul certificã naºterea gemenilorAlexandru, Ovidiu ºi Eriadana, sub semnul zodieiBalanþei (23 septembrie 1944, la Tomis)7, sugestivnumitã ºi zodia Cumpenei. Ovidiu ºi Eriadanasunt împuterniciþi prin înzestrare nativã sãguverneze Justiþia. Pe talerele balanþei staudeopotrivã vinovãþia ºi pedeapsa. Deasupratroneazã justiþia dar ºi rãzbunarea. Judecãtoriisunt în cumpãnã, însã nimeni nu doreºterãzbunarea, ci doar aplicarea dreptei justiþii.

Eustaþiu, conform teoriei bumerangului, îºiprimeºte pedeapsa cuvenitã; interesant este faptulcã obârºia lui, ce þine de mahalaua dinîmprejurimile cimitirului Ungureni, îl chemasepentru a-i prevesti printr-o ghicitoare pedeapsa ce-laºteaptã.

Pentru Corina, pedeapsa este divinã: iertarea!Sã se uite pe sine ºi sã-ºi aminteascã vreodatã cãar fi putut sã fie fericitã alãturi de copiii ei, rodulunei iubiri îndepãrtate, din ai cãrei martori mairãmãseserã doar doi trandafiri ai Mareºalului Ney.

Sintetizând cele spuse pânã acum, putemconchide cã scriitorul etaleazã cinci destine înderutã, pe fundalul luptei pentru supravieþuire.Dupã cum observa criticul literar Marian Barbu,cele „cinci personaje în cãutarea autoruluireprezintã imaginea a cinci degete de la o mânã.Care e mai puternic? Care e mai important?Rãmâne doar ca lectorul sã decidã.”8 Definireaactanþilor se realizeazã în mod admirabil prinlimbaje specifice ºi asumate, de la cele tandre,intime, academice, politice, militare, pînã la celede ºantier ºi de puºcãrie. Imaginea propusã asuprapersonajelor nu este liniarã, ea nefiind construitãîn maniera fiziologiilor de tip francez, ci esterevelatorie prin dialog. Din punct de vederestilistic, Eriadana „impune un prozator viguros,stãpân al cuvântului ºi cu o viziunesupraetajatã.”9

Aºadar, corespondenþele cu mitul Electrei suntspectaculoase ºi se regãsesc la nivelul acþiunii, darºi al eroilor (a se observa iniþialele identice):Alexandru – Agamemnon, Corina – Clitemnestra,Eustaþiu – Egist, Ovidiu – Oreste, Eriadana –Electra. În fond, despre ce nareazã aceastã

tragedie modernã: despre un alt Agamemnon,plecat fãrã voie într-un rãzboi ce i se reveleazã ca„o ficþiune livrescã pentru uzul istoricilor de maitârziu”10, despre o Clitemnestra ce descoperã ofemeie ascunsã în tenebrele fiinþei, gata sã-ºitrãdeze soþul ºi sã-ºi hrãneascã noua identitatealãturi de un Egist gregar ce vrea sã-ºi depãºeascãpropria condiþie, despre rãtãcirile unui Oresteregãsit ºi, în fine, despre o Electra miratã depropriile lacrimi ºi de gestul ei prin care seînfãptuieºte dreptatea.

Ca ºi eroii tragici, cele cinci personaje suntasemeni unui ghem de contradicþii. Gradul deambiguitate extremã este atins de Corina. Lapolul opus, se aflã Alexandru. Dintre toþi, cel mai“rotund” evolueazã Eustaþiu.

Scenele de rãzboi, citite prin grila de receptarea tragicului11 (J. Volkelt), vorbesc de la sine desprerupturile violente ce se produc între psihologiasensibilã a oamenilor ºi legile fireºti care leguverneazã viaþa. În contrast cu dramaexistenþialã la care sunt supuºi cei implicaþi,trandafirii Mareºalului Ney revin ca un leit motivºi marcheazã trecerea de la anotimpul speranþei lacel numit resemnare sau, dimpotrivã, cel aldorinþei de luptã, de transformare a destinului.

Cititorul avizat 12, valorificând savoarealimbajului existent în romanul analizat ºi re-cunoscând ipostazele eroinei tragice, areprivilegiul sã participe la o punere în scenã (deteatru / film) a unei Electre moderne.

Note:1 Cãrþi publicate: Vreau sã fiu Rege (ed. I, 1992,

ed. a II-a, 2008), Crimã ºi iubire (1996; republicat, în2005, cu titlul Eriadana), Raiul nemernicilor (ed. I,1998, ed. a II-a, 2008), Iubirea mea, floare nomadã(1999), Dilema oilor infinite (2005), Steauareminiscenþelor (2005) – romane, Starea de fapt (1998),

Timpul trecerii tale (2006) – poezie; Istoria personalã(2001), „Liliacul” (2004), Elogiul prieteniei (2008),Nume de cod „Marcela” (2008) – memorialisticã; 1002Parabole (2005), 1004 Parabole (2008) – aforisme;Parabole ºi editoriale (2006).

2 Între Ulise ºi Don Quijote, interviu realizat deMihai Lisei cu scriitorul Vasile Gavrilescu, în cotidianulclujean ªtirea, nr. 461 – 465 / 8 – 12 dec. 1998, p. 4.

3 Ibidem, p. 4.4 Iniþial, romanul a apãrut sub titlul dostoievskian

Crimã ºi iubire, Ed. Albatros, Bucureºti, 1996. Încontinuare vom cita din ediþia publicatã în 2005, VasileGavrilescu, Eriadana, Ed. Sitech, Craiova.

5 Ibidem, p. 142.6 Ibidem, p. 173.7 Ibidem, p. 419.8 Marian Barbu, Trãind printre cãrþi, vol. I, Ed.

Fundaþiei Culturale “I. D. Sîrbu”, Petroºani, 2001, p. 89.9 Ibidem, p. 90.10 Vasile Gavrilescu, Eriadana, Ed. Sitech, Craiova,

2005, p. 3.11 J. Volkelt, Estetica tragicului, trad. Emerich

Deutsch, prefaþa de Alexandru Boboc, Ed. Univers,Bucureºti, 1978, a se vedea subcapitolul „Rãzboiulmondial privit din punctul de vedere al tragicului”, p. 594 – 603.

12 Este de notorietate observaþia lui Nicolae Balotã(Euphorion, Ed. pentru literaturã, Bucureºti, 1969, p. 76), potrivit cãreia „mitologia – îndeosebi cea greco-latinã – face parte integrantã din sfera noastrã deculturã; întâmplãrile petrecute în Olimp þin, oarecum,de o cronicã de familie a europeanului cultivat.”

drumuri

orizonto durere îmi strãbate plãmânii dar ignor orice boalã cum ignor trenul ãsta de noapte

nu e nimic mai solid – îmi spun – decât trenulsovieticdecât liniºtea meapentru care mã tem atunci când de la fumoar vãd drumul rãmas în urmã

mãnuºaþin cartea închisã pe genunchie ca un mers de-a lungul meselor la beþieºi doar geanta pe care o târâi dupã minemã ajutã sã nu mã pierdprintre pietonii oraºului

din când în când ajung aicimã aºez aproape de casa în care dormidesfac geanta ºi extrag o mãnuºã cu dungi coloratesubþire ca un ciorap de lycra

o potrivesc cu atenþieo privesc încântatã ºi îmi spun cãdungile ei sunt de fapt drumurile pe care trebuie sã mã întorc

dimineaþa ccu ttine îmi amintesc gustul ploiiimediat dupã oprirea trenuluitotul e atât de atent de calmde parcã ar exista o luciditateîn înfruntarea noastrã

(nicio stridenþã)urcãm în taxi nu ne atingem – nu ne privimajungem în mijlocul camereiîmi torni o cafea ºi îmi cuprinzi pumnii

aºa ºi acumîn garã gustul ploiinu se aud decât paºii noºtrimaºina bloculcameraîntâlnirea asta ne ruleazã în ochi ca un filmdimineaþã o sã îmi þii hainaºi o sã îmi spuiar fi timpul monica ar fi timpulsã fim mai serioºi

pe când cu tine

pe când dormeam – aproapenefericitã – refuzând nevoia de cãldurãpe când degetele tale îmi mãsurau distanþade la frunte la buze

vecinii noºtri îºi fãceau curãþenia cum se zice – nu ne gândeamla epuizare, finiº sau altceva de genul ãsta

nu ne gândeam la nimic – degetul tompºi simpatic pe bãrbie chiar sub buza inferioarã

aºezat ca într-un pantof

doar aºa ca sã uitãm cã mâine

ne vor introduce cipuri în antebraþnevoia lor de identificarenevoia noastrã de dispariþiede dizolvare

fiecare deget al tãu va trasa atunci pe buza meao insuportabilã hartã universalã

sã spui o poveste

mi-am dat seama cã în buricele degetelorsenzorii lucreazã mai repede cã oamenii sunt decorativi ºi niciodatã n-o sã spuicã privirea electrocuteazã

mâine îmi voi deschide telefonul ºi mailulaºteptând sã se întâmple ceva

îmi spui încã o datã cã doar eu contez ºi din nou e minunatparcã mai fusesem odatã cu tine într-o casã strãinã nu-mi amintesc mare lucrucuvinte ce se rostogoleau de-a valma

azi e un echilibru sunt tareºi înþeleg tot ce am trãitca la ecografsã mergem la tata printre o mie de alte lucruri sã mergem la el

dezlegãri

umbra alungitã se înoadã la ºireturi

mã dezleg de funiile perilor ºi merilorridicaþi asupra mea mã dezleg decide sacii grei ai recunoºtinþei

mã dezleg de urmele de urs din zãpadãde cocoºii profetici ºi de prieteni

mã dezleg de tine

m-am dezlegat de indicaþiilepe care mi le-ai scris direct pe coapseatunci cînd îmi ºopteai printre aburiiceaiului de rozmarin

o posibilã întoarcere

dacã mã voi decide sã îmi împãtur amintirilesã îmi aºez în genþi enorme pantalonii fustele

dacã mã voi detaºa de dorinþa sedentarãºi controlându-mi din curiozitatebuzunarele pornind hotarâtspre ieºirea din apartamentul în care

m-am blocat

ºi aºa cu dezinvolturãtraversând ºoselele fãrã nicio altãtreabã

admirând vitrinele librãriilorpofta de alcool a veºnicilorlocatari din unirii

atunci – doar atunci – va deveniposibilã întoarcerea de carevorbeam

instrucþiuni

dupã câteva ore de muncã la compam reuºit sã finalizez proiectulam scos documentul cu cele 8 pagini- am tot atâtea cãmãºi

pe cea roºie scria: se duce mai întâila restaurant unde se trateazã cu legumeproaspeteºi cocteiluri de fructe

pe cea verde: se plimbãse face dragostetimp în care i se oferã promisiuni

pe cea neagrã: pe care încã nu am îmbrãcat-ose dezasambleazãºi se asambleazã la loc

reload

sibiul are tot mai multe reclameamintindu-mi de femeile Janei Burton

câte o reverendã mai taie piaþa mareºi parcã doar ea mai povesteºteistoria acelor anii

niciodatã în sibiu nu am vãzut(pânã în noaptea asta în care nici eunu înþeleg ce caut aici)pe ziduri fosforescente„cafeaua are suflet”

în timp întâmplãrile îºi pierd efectuldevin fotolii în care te scufunziîþi acoperi genunchii cu mãnuºileºi te gândeºti cã pânã la urmãviaþa nu înseamnã mare lucru

1144



1144 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

poezia

Confesiunile dogmatisteiMoni Stãnilã

1155



1155TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

rodian

trebuie sã te îmbeþinesfîrºit ca sã-þi iasãprima poezietrebuie sã te îmbeþica un muncitor seara singur înremorca-dormitorºtii cum e n-ai chefsã-þi speli ºosetele împuþitepeste zi le scoþi pe geam lelaºi la aerisit peste noapte leporþi a doua zi spargi douã ouã în tigaie pe flacãraprimusului gãseºti în salopetãsticla de spirt sanitar ieiouãle de pe foc treci spirtul prin pîine ºi mãnîncice zicide prima ta poezie

ºtefan

la patru ani în grupa mijlocie sora taera gagica mea dormeam dupã-masa în acelaºipat unul cu picioarelela capul celuilalt pe vremea aia mieîncã nu-mi miroseau tãlpile totul eracum trebuia sã fienu cred cã þi-am mai spus asta vreodatã þi-ospun acumîntr-o zi m-am bãgat sub plapumã sora taera acolo am rugat-o sã-ºi dea jos pijamalele eaºi le-a dat capul i-a rãmas afarã uitîndu-se dupãeducatoare în timp ce eu am sãrutat-o întrepicioare în locul acela unde dacã ar fi fost bãieþelar fi trebuit sã fie ceva

dar se pare cã oricum ceva a fost acolopentru cã ea a tresãrit

*noi doi ºtefane ne-am împuºcat apoipe strada noastrã ani de zile cu cornetesora ta a rãmas gagica mea ºi doarprin clasa a treia ne-am despãrþitea ºi-a gãsit pe altul apoi pe altul dar noi doi omule ne-am împuºcatîn continuare pe stradã

*sorã-ta s-a cãsãtorit are deja doi copiio fetiþã ºi un bãieþel ºi niciunul nuseamãnã cu mine poate cu tine

*ultima oarã te-am vãzut la spital laclinicile noi nu te puteai ridica din patdar era ok trebuia sã te refaci dupã operaþia de apendicitãþi-am adus niºte portocale a doua zi eraimort la autopsie au vãzut cãîn aceeaºi zi cu apendicele þi se extirpase ºi un rinichi

*m-am întors în salonul tãu am luat plasacu portocale le-am împãrþit celorlalþiºi m-am gîndit cã poate chiar acumcineva se piºã cu rinichiul tãucu rinichiul vreunuia dintre cei care þin înmînã portocalele pentru tineºi nu ºtiu

borko

se ridicã de la masã se clatinã se ducesã se piºe se piºã se întoarce se lasãpe scaun se descalþã aplaudã cumîinile vîrîte în pantofi pe unul îl aruncã

pe celãlalt îl bagã cu vîrful în halbã rîdeîºi roteºte o ºosetã deasupra capului ozvîrle spre barmancu cealaltã ºosetã trasã pe mînã extragepantoful din halbã apucã de toartãbea pînã la fund

*cine a mai vãzut cal verde ºi sîrb cuminteau zis eiaºa cã bunicul lui borko ºi-a vopsit calulîn verde a intrat cu el în birtul satuluiºi a zis voi

*borko e dat afarã în picioarele goale

diana

ºtii cum eprinzi gãina între genunuchi te laºipe ea pînã o turteºti de pãmînt ºi începisã te freci cu pãsãrica de penele de pespatele eicel puþin aºa cocoºeam eu gãinilecînd aveam trei ani

*ºi era una preferata mea o gãinã roºcatãdin care bunicã-mea a fãcut supãîntr-o sîmbãtãca sã avem ºi pe duminicã

Greu sã-þi descriu în câteva cuvinte, cum mi-aicerut cândva, dragã Iolanda, impresia Parisuluiasuprã-mi.

Cum, poate, ºtii ºi de la alþii (sau, dacã l-aivãzut, fie ºi-n treacãt) o vei fi ºtiind prin tineînsãþi, – „picat din lunã” (cum chinezii luiMacedonski) „la Paris”, ai sentimentul, pasãmite,cã eºti dintotdeauna parizian. Cã eºti de-acolo,bãºtinaº adicã, fie ºi dacã Franþa are reputaþia cã-ipriveºte oblic pe „meteci”.

Ceea ce, de altfel, e posibil, în ceea ce secheamã Franþa profundã, mai cu seamã.

(Iar „Franþe profunde” se gãsesc mai peste tot,– fie în Hexagon, fie aiurea: strãinul, faþã de caremai tot „omul locului” e prepuielnic, nu e prealesne digerabil.)

Parisul însuºi, însã, te absoarbe, printr-oosmozã, dacã vrei, ce nu dizolvã, nu te anuleazã,

ci, dimpotrivã, îþi dã sensul (sausenzaþia/impresia) libertãþii ca atare.

Pluteºti, în el, ca într-o apã, faci pluta sauînoþi (din rãsputeri), – Parisul este, totuºi, unocean familiar („Je vous salue, vieil océan!”), dacãse poate spune astfel.

Nu-i vorba de adversitãþile, diverse, pe care fieindigeni, ca Rastignac, fie alogeni de pretutindeni,le-au avut de înfruntat acolo (iar unii dintreparizieni au a le face faþã zilnic: „Ah! que la Vieest quotidienne...”). E vorba de curentul ce tepoartã, fãrã sã-þi dai seama, când te afli în acestoraº fãrã pereche.

Ca sã evit/sã evitãm poncifele relative lacapitala Franþei, am sã-þi dau un singur exemplu,ºi anume: mormântul lui Baudelaire, din cimitirulMontparnasse.

„Al lui Baudelaire” este un fel de-a spune.

Mormântul e al tatãlui sãu vitreg (vitreg cuCharles, – dar nu ºi cu valahii paºoptiºti, ce-lfrecventaserã la Istanbul), care are o ditamaiinscripþie funerarã, mare cât carta de vizitã a luiconu Zaharia Trahanache: Jacques AUPICK,Général de division, Sénateur, ancienAmbassadeur à Contantinople et à Madrid,Membre du Conseil Général du Dept. du Nord,Grand Officier de l’Ordre Imperial de la Légiond’Honneur..., etc, etc.; în vreme ce poetul sebucurã de urmãtoarea „telegramã”: CharlesBAUDELAIRE, son beau fils, décédé à Paris àl’âge de 46 ans, le 31 août 1867.

Impresionant e cã Baudelaire („Charles, monami”, „Descansa en paz, Charles”, „my Love”)mai primeºte zilnic, pe cât bãnui (cãci n-am maifost acolo, la piatra-i funerarã, din 1991, – când atrebuit sã iau o piatrã-n gurã!), mesaje,„ex-voto”-uri (poliglote, nu doar franþuzeºti) dinpartea unor cititori ºi cititoare; a unor cititoare,mai cu seamã, – scrise, adesea, cu creiondermatograf (ah, doamnele!), pe cãpeþele dehârtie, fixate, pe lespede, cu câte-o micã piatrã, casã nu le ia „le vent mauvais”…

(Vezi, pentru alte amãnunte, chère Yolande,aºa-zisul meu „palindroman”, Roºul uºor e rozuliluzor, Ed. Humanitas, 2008, capitolele 5 & 6.)

ªerban Foarþã

emoticon

Paris sera toujours Paris!(epistolã Iolandei Malamen)

o mînã de prieteni & un degetîn plus

Alexandru Potcoavã

Existã în domnul profesor Dorin Almãºan, spunfãrã putinþã de a greºi, un daimon aproapedesãvârºit, acela al creaþiei. Aproape cã nu

existã domeniu al literaturii în care acesta,daimonul, sã nu se manifeste cu vigoare, cuprofesionism, cu bucurie. A scris cãrþi de prozã,poezie, cãrþi pentru copii, teatru pentru copii,monografii, cãrþi despre sport ºi sportivi, despreartiºti, oameni de ºtiinþã ºi culturã, despre mariexploratori, poezie. A scris o carte extraordinarãdespre sport ºi sculpturã (Ideea de sport însculpturã), a scris despre prieteni ºi prietenie. Înfapt, aºa ºi este domnul profesor: un mare prieten,un prieten „enorm”. Prieten al sportului, prieten alscrisului, prieten al adevãratei, sincerei prietenii.

Am avut onoarea ºi privilegiul de a-i editaultimele cinci cãrþi. Dupã fiecare îmi spunea: „Ioane,asta e ultima!” Numai cã din dialogurile avute maiînainte de „grava decizie” ºtiam cã mai are scrisecâteva cãrþi, ºtiam cã mai pregãteºte altele. Exactcum se întâmplã ºi acum, mai are încã (cel puþin)douã gata scrise: Destine convergente ºi Aºiicampionilor. Prima, la care acum lucrãm la editura„Grinta”, este scrisã cu vreo douã decenii în urmã,împreunã cu prof. Georgeta Nazare definitivândacum capitolul trei. Ultima trebuia sã aparã de vreodoi ani, în ediþie bilingvã (româno-maghiarã), dar,din pãcate, dl Francisc Laszlo, mare gazetar sportivºi prieten al dlui Almãºan, n-a mai fost de gãsitpentru a colabora la carte ºi a realiza traducerea.(Zilele trecute, la începutul lunii mai cândpregãteam acest interviu, am aflat cã Feri s-a stins.Ne-a pãrãsit pentru totdeauna.)

În dialogul nostru de acum, care a avut loc ladomn’ profesor acasã, am plecat de la subiectulultimei cãrþi – Destine convergente. Cartea pune câtedouã mari personalitãþi faþã în faþã, ocupându-se,aºa cum spune ºi titlul, de destinul fiecãreia ºi maipuþin de opera sa. (Domn’ profesor locuieºte înMãnãºtur, la bloc, la etajul patru, într-un apartamentcu douã camere. Împreunã cu pisica... Teodora.Adicã singur.)

Ioan NNegru: – Domnule profesor, plecând de lacartea „Destine convergente”, cu cine credeþi cã,într-o carte imaginarã, destinul dvs. ar putea fi pusfaþã în faþã?

Dorin AAlmãºan: – De la început ataci cuîntrebãri grele. Printre primele cãrþi care mi-auinfluienþat ºi colorat copilãria, au fost: „Fram, ursulpolar”, „Robinson Crusoe” sau „Cuore”. Apoi, i-amcitit pe Karl May ºi Jules Verne, identificându-mã cueroii lor. Dar cel mai mult l-am iubit ºi admirat peEdmond Dantès, devenit Contele de Monte-Cristo.Într-o vreme aº fi dorit sã duc sau sã am existenþamedicului Axel Munthe, autorul „Cãrþii de la SanMichele”, îndrãgostit, ca ºi mine, de Insula Capri.

– Un destin de sportiv, un altul de profesor deeducaþie fizicã ºi sport, un altul de scriitor, un altulde om de culturã. Sunt mai multe îngemãnate, eunul singur? Un destin singular?

– Destinul a fost singular, ramificaþii materialesau ideatice destule. Toate îngemãnate în omul caresunt, cu bune ºi cu rele, cu fapte remarcabile (poate)sau nu.

– Întâi aþi fost sportiv, apoi scriitor? ªtiu cã, dacãnu mã înºel, aþi vrut sã deveniþi medic? Cum aþiajuns la ICF?

– De mic copil am dorit sã devin medic, bachiar visam sã fiu unul... de vapor. Nu doar sãvindec dar ºi sã vãd þãri ºi mãri, oraºe ºi porturi, sãcunosc oameni din toatã lumea. În ultima clasã deliceu, înaite de „bac”, la Liceul „Mihai Viteazul” dinAlba Iulia eram aproape toþi membri UTM. Într-o ziam fost chemaþi pe rând de „organe” ºi întrebaþi cefacultate vrem sã urmãm. Celor care aspiram spremedicinã, drept, diplomaþie (cunoscutul, fie iertat,medic veterinar Sabin Ghergariu, care vorbea de-acasã trei limbi strãine), ni s-a spus cã, datã fiindoriginea noastrã burghezã (tata era ºeful poliþiei dinBlaj) sã ne orientãm spre altele, cãci la cele dorite de

noi nu aveam ºanse. ªi, cu aceastã ocazie, ni s-aureþinut ºi carnetele de membru UTM.

Fãcusem sport în liceu ºi învãþasem anatomiapentru medicinã, aºa cã am dat examen la ICFBucureºti ºi... am intrat, pe locul doi din 200 decandidaþi.

– Câþiva profesori care v-au învãþat meserie,câþiva colegi, prieteni.

– Ultimii ani de liceu – la Blaj ºi Alba Iulia – aufost foarte serioºi, se învãþa carte pe atunci. Amavut profesori eminenþi la românã, istorie, geografie,ºtiinþele naturii, limbi strãine. Câteva nume: ªtefanManciulea, istoricul, Velici, Moldovan (celebrul„Solidul”), Biriº, Modarcea. La Blaj se mai învãþa –cred cã erau ultimii ani – italiana, latina, franceza,dar începuse masiv limba rusã. Ca o curiozitate, laBlaj am avut doi profesori de educaþie fizicã – prof.Rinea ºi prof. Creþu -, ambii absolvenþi ai ANEFSBucureºti, dar ºi preoþi, doctori de Roma. Nu e uºorde crezut, dar fãceau orele în sutanã ºi erau lecþii decel mai înalt nivel, desfãºurate într-o salã de sporttapetatã toatã cu oglinzi. (Când te vedeai în oglindãnu puteai sã nu stai drept, pentru cã-þi era ruºine detine.)

La Alba Iulia, în ultimii ani, am beneficiat deorele lui Emil Tãmaº, om de mare caracter ºiexcelent pedagog. Jucam într-o echipã de volei dintr-un campionat inferior, 6-7 elevi (16-18 ani) ºicu el în echipã (40-45 de ani).

La ICF am avut profesori excepþionali, antrenoride loturi olimpice, componenþi ai unor federaþiinaþionale sau internaþionale, profesioniºti sutã lasutã. Modele vii. Îi amintesc doar pe: Ioan KunstGhermãnescu, Virgil Roºalã, Eugeniu Bran, LeonTeodorescu, Petre Zâbreºteanu, Zeno Dragomir,Eustaþiu Mãrgãrit ºi mulþi, mulþi alþii.

Am fost prieten în liceu sau facultate cu câþivamari sportivi, dar ºi cu alþii, de care nu mã apropiadoar sportul. Îi voi aminti doar pe: Mircea Rusu,inginer ºi component al naþionalei de rugby; GabrielCherebeþiu, clujeanul, medic ºi voleibalist în echipaRomâniei; Horaþiu Nicolau, unu dintre marii noºtrijucãtori de volei; Sandu Floricioiu, profesor, maestruemerit la alpinism, antrenor emerit; Horia Demian,ilustrul jucãtor de baschet; Mihai-Guli Rusu, chimistºi fost voleibalist. Dar ºi Sandi Arsenie, inginer ºiom de mare caracter; Sabin Ghergariu, o somitateîn medicina veterinarã naþionalã ºi internaþionalã;Mircea Popa, inginer, component al ParlamentuluiRomâniei în 1990, bãiatul cunoscutului Ioan PopaZlatna, luptãtor pentru drepturile etnice ºi socialeale românilor din munþii Apuseni; poetul Negoiþã

1166



1166 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Un daimon aproapedesãvârºit

de vorbã cu scriitorul Dorin Almãºan

interviu

Dorin Almãºan s-a nãscut în 16 mai 1934, în Aiud, judeþul Alba. Absolvent al „Institutului de Culturã Fizicã” (aziANEFS) Bucureºti (1956). Profesor de educaþie fizicã la Ocna Mureº, Liceul „N. Bãlcescu” Cluj, prof. univ. la„Institutul Politehnic” Cluj-Napoca, pânã în 1999. Profesor asociat la Universitatea „Avram Iancu” Cluj-Napoca undepredã: „Ziaristicã sportivã”, „Istoria educaþiei fizice”, Metodologia cercetãrii ºtiinþifice”, „Tenis de câmp”.

Sportiv de performanþã: jucãtor de handbal în 11, la „ªtiinþa ICF Bucureºti” ºi în 7, la „ªtiinþa Cluj”.Debut publicistic în Tribuna (1964). Autor a peste 500 de articole ºi studii publicate în þarã ºi strãinãtate (Germania, Suedia, Australia). Realizator de

emisiuni radio ºi tv (locale ºi centrale) pe teme culturale ºi de specialitate. Autor de piese pentru teatrul de pãpuºi.Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Director al Academiei Olimpice Române, Filiala Cluj (1992-99), director al revistei trimestriale de studii

interdisciplinare „Palestrica Mileniului III” (apare din anul 2000). Distins cu „Premiul Fair-Play” pentru promovarea olimpismului, de cãtre Academia Olimpicã Românã Bucureºti,

2000. Distins cu „Premiul C-tin Kiriþescu”, secþiunea istorie-filosofie, pentru cartea O istorie a exerciþiilor fizice,educaþiei fizice ºi sportului (în colaborare cu Gabriel Lupan), 2001. Preºedinte al Cabinetului Metodico-ªtiinþificJudeþean Cluj, 1975-1980.

Premiul „Inter-Art” al USR, Filiala Cluj, pentru volumul Ideea de sport în sculpturã (2008). Autor a 20 de volume (poezie, prozã, cãrþi pentru copii, cãrþi de specialitate, monografii), din care: Iuliu Haþieganu

ºi ideea educaþiei fizice în România (în colaborare cu Albin Morariu), monografie, 1969; Eroi contemporani,monografie, 1971; 144.000 km de fericire, nuvele, 1974; Coloreazã ºi ghiceºte, ghicitori în versuri, 1974; Cutezãtori aisecolului XX, monografie, 1977; Vara piticului, poveºti, 1986; Taina cetãþii, poveºti, 1990; Sufletul arenei, versuri ºiaforisme, Mannheim, 1992; Mingea ºi prietenii sãi, 1993; Carte cu animale, ghicitori de colorat, 1996; O singurã viaþã,o singurã moarte, prozã scurtã, 1996; Fãrã pretenþii, versuri, 1997; Elogiul prieteniei (în colaborare cu Virgil Ludu),1999; Anotimpuri cu poveºti, 2000; O istorie a exerciþiilor fizice, a educaþiei fizice ºi a sportului (în colaborare cuGabriel Lupan), 2001; Spirale I (Culturã, civilizaþie, sport) ºi Spirale II (Repere sentimentale), 2002; Homo sapiens –Homo ludens (idei, opinii, detalii), 2005; Sinuciderea se mai amânã (versuri), 2006; Ideea de sport în sculpturã, ediþiebilingvã româno-englezã, 2007.

1177



1177TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Irimie, poetul ºi publicistul Ion Arcaº – „Bãdia”. Cuinginerul-scriitor Romulus Rusan am fost colegi înprimele clase de primarã, la Aiud. Relaþii bune,aproape prieteneºti, am avut cu Ion Moina,„Cãprioara Carpaþilor”, atletul care la un momentdat ameninþa sprintul european. Nu pot sã-l uit peIon Vintilã, profesor, absolvent ICF, antrenor emerital lotului naþional de atletism. Cu el aveam aceleaºidimensiuni antropometrice, înãlþime, greutate,anvergurã, ºi la corp semãnam leit. Aºa cã am fostsolicitaþi sã pozãm pentru un sculptor care lucra unalergãtor în marmurã. O orã stãtea el într-o poziþiestaticã incomodã, iar alta eu. ªi luam fiecare câte 5lei pe orã.

Tot la Bucureºti, ca student, în iarna aceea cândzãpada era cât casa (ºi când a murit Labiº), am fostrugaþi de colegul nostru mai mare, Baruþu Arghezi,sã mergem la vila „Mãrþiºor” sã-i dezãpezim pãrinþii.Am avut plãcerea sã dau mâna, sã cunosc ºi sãvorbesc cu unul din idolii mei – Tudor Arghezi -, celcare, copil fiind, l-a vãzut pe o stradã din Bucureºtipe Mihai Eminescu.

Legat de facultate, am o mare tristeþe: pe lângãfaptul cã nu se învãþa limba englezã, nu se preda cadisciplinã sportivã tenisul de câmp. (Am învãþattenis când aveam 35 de ani, aici la Cluj.) Pe vremeaaceea tenisul era considerat un sport burghez,imperialist. Dar cine crezi cã juca, totuºi, tenis decâmp? Petru Groza. Venea la noi la Facultate ºi-iîntreba pe profesori: N-ai douã fete care ºtiu sãjoace tenis? Dar sã fie ºi frumuºele! Aveam. Le urcaîn maºinã ºi duºi erau.

Am fost în relaþii amical-cordiale cu Lia Manoliu,cu Mihaela Peneº ºi sunt astãzi cu marea atletã ºianimatoare a atletismului românesc, Iolanda Balaº.

– V-aþi nãscut în ’34, aþi prins, copil fiind, ºi omicã perioadã din cealaltã Românie; când a cãzutCeauºescu aveaþi 55 de ani; trãiþi, trãim cu toþii de20 de ani, într-un regim aºa zis democratic; aþi trãit,ca sã spun aºa, în „trei Românii”. Cum le-aþicaracteriza, cum le „vedeþi” acum?

– În „prima” Românie eram prea copil sã potface acum aprecieri profunde. În cea a lui Ceauºescueram cu toþii nemulþumiþi de izolarea în care trãiam,de lipsa de deschidere, de presa aservitã totaldictaturii, de programele tv. de preamãrire ºimanipulare. Dar eram tineri, sau încã tineri, ºi amtrãit bucurii la mare, la munte, în oraºe sau la þarã,datoritã vârstei ºi prieteniei. Ba chiar în aceaperioadã am avut ocazia sã merg în Occident, caturist sau conducãtor de delegaþii: Austria, Germaniade Vest, Olanda, Belgia, Franþa, Italia; chiar ºi înURSS. Fãrã sã fi fost nici securist, nici turnãtor, nicimembru de partid ºi fãrã sã dau cu subsemnatul laîntoarcerea în þarã sau sã fac pe „poºtaºul”.

România în care trãiesc cred cã trece printr-ocrizã moralã fãrã precedent, pe lângã care ceafinanciarã sau politicã sunt fleacuri.

– N-aþi fost în primul rând un cronicar sportiv,ci unul care a scris despre sport ºi sportivi. Când adevenit jocul un sport ºi când a devenit sportul oafacere?

– Sportul a fost mii de ani un joc. A devenit oafacere când - în primul rând la box - uniiîntreprinzãtori au simþit cã pot face bani mulþimizând pe gustul primitiv al spectatorilor pentruîntrecerile sângeroase oferite de niºte gladiatorimoderni. S-a întâmplat în America secolului alXVIII-lea. Iar mai încoace, cotitura s-a produs cândla Jocurile Olimpice au fost admiºi profesioniºtii ºicând premiile ºi salariile la unele discipline (box,hochei, tenis, automobilism, golf etc.) au devenitsfidãtor de mari, încât sportivii - sclavi miliardari -folosesc toate mijloacele (inclusiv dopajul) pentru a

câºtiga cât mai mulþi bani într-o carierã relativscurtã.

De fapt, nimic nou sub soare. Vechile JocuriOlimpice, organizate timp de peste un mileniu înHellada, au decãzut ºi s-au prãbuºit ºi datoritãexcesului de profesionism, corupþiei, afacerilornegre, dopingurilor etc., etc.

– Dacã citeºti gazetele de sport, cam trei sferturidin pagini se ocupã de fotbal. Au „decãzut” celelaltediscipline sportive?

– 99% din sumarul gazetelor de sport suntdespre fotbal. Un cunoscut director al uneia dintreacestea mi-a spus: „Asta se cere, asta dãm!” Eu credcã exacerbarea acestui joc, sau fost joc, degentlemeni - practicat azi de golani, invers decât larugby (afirmaþia nu-mi aparþine, dar o accept) - adistrus în bunã mãsurã ideea de ºi semnificaþianoþiunii de sport.

– Câþi copii ar trebui sã facã sport pentru caunul dintre ei (sau o echipã) sã iasã mare campion?

– Mulþi, enorm de mulþi. De ordinul milioanelor.Dar, în afarã de selecþia naturalã sau artificialã,pentru a ajunge în vârf un sportiv trebuie sã aibã ºiºanse. De a avea pãrinþi receptivi, de a fi vãzut deochiul unui specialist ºi, foarte important, sã se finãscut pe anumite coordonate geografice, peanumite meridiane ºi paralele ale planetei. Dacã nuai condiþii în þarã, poþi fi campion, dar eºti oexcepþie. Aºa cum avem noi campioni la înot, darnu avem decât vreo trei bazine olimpice în toatãþara. ªi e doar un singur exemplu.

– Existã discipline sportive (jocuri) individuale ºicolective. Pe care le preferaþi ºi de ce?

– Îmi plac mai ales sporturile fãrã contact directcu adversarul (tenis, volei), dar, pânã la un momentdat, mi-a plãcut ºi handbalul (pe care l-am practicatîn 11 ºi în apoi 7), dar care azi a devenit excesiv debrutal. Admir rugbyul ºi pe rugbyºti ºispectaculozitatea jocului de baschet. Regelesporturilor rãmâne pentru mine atletismul.

– Mulþi sportivi, dupã perioada de graþie, audevenit medici, avocaþi, antrenori etc. Mulþi auclacat. Dvs. aþi ales „meseria” de scriitor. Aþi începutcu poezii, îndrãgostit fiind?

– Am început cu versuri scrise pentru Teatrul dePãpuºi, unde fratele meu mai mare, Horicã, erapoate cel mai bun actor, dupã ce fãcuse patru anide medicinã ºi un an de „izolare” în actualul „Palatal Copiilor” (care atunci purta alt nume), dupã caren-a mai fost primit la medicinã. Aici am avut ocaziasã cunosc ºi sã colaborez cu doi oameni minunaþi,de mare valoare profesionalã: scriitorul,traducãtorul, compozitorul ºi diplomatul GeorgeSbârcea (autorul, dacã nu ºtii, a hitului „Ionel,Ionelule!”) ºi compozitorul clujean Hary Maiorovici.

Apoi am trecut la eroii mei pe care îi admiram:cuceritori de poluri, piscuri, de þinuturi neatinse dealþii pânã la ei, de navigatori, de cosmonauþi. Cuunii din ei (Edmund Hillary, Jacques-Yves Cousteau,Thor Heyerdahl, Cristiaan Barnard, Neil Armstrong)am avut, timp de câþiva ani, o corespondenþãplãcutã ºi foarte utilã. ªi, pânã la urmã, m-amregãsit în eseu ºi prozã scurtã. Dar, sincer sã fiu,niciodatã nu m-am considerat un meseriaº alscrisului.

– Câte îndoieli are un scriitor ºi câte bucurii?

– E banal ce-þi spun, dar eu aºa cred ºi simt. Oinfinitate de îndoieli (o infinitate mai micã,

omeneascã) ºi 20 de bucurii.

– 20 de bucurii de la cele 20 de cãrþi pe care le-aþi publicat pânã acum. Înseamnã cã vor mai fi.Scrii singur, ca sã te citeascã cât mai mulþi. Nu-iprea mare „gãlãgie” în jurul cãrþilor?

– Cum adicã prea mare „gãlãgie”? Gãlãgie, delir,exacerbãri ºi atitudini, hai sã le zic epidermale, suntîn jurul unor întreceri sportive, unor penibile ºiruºinoase emisiuni de televiziune, în jurul vieþii ºirelaþiilor unor guriºti sau prostituate mascate(efemer sper) în persoane publice.

Zarva în jurul cãrþilor este infinit mai micã.Atunci când este. La noi nu este decât în jurul unorautori strãini.

– Ce vã enerveazã cel mai mult când scrieþi?

– Când scriu nu mã enerveazã nimic. Mãenerveazã momentele când nu pot sã scriu sau cândnu ºtiu cum sã încep sã scriu.

Dar am sã-þi spun ce m-a distrat, dupã ce amscris. Aveam înainte de ’89 o carte la editura „IonCreangã”, cu care de altfel am colaborat foarte bine,intitulatã „Oraºul de ciocolatã”. Doamna care seocupa de carte îmi spune: „Domn’ profesor, oraº deciocolatã? Nu se poate oraº de ciocolatã.” Aveam oaltã povestire intitulatã „Glontele a ales altã þintã”„Domn’ profesor, glontele... acum, altã þintã... vãdaþi seama?” Într-o alta, Zmeul se pocãia de celerele ºi, împreunã cu Fãt Frumos, dorea sã-ºi îndreptegreºelie. Drept pentru care îl duce pe Fãt Frumos lael la Palat ºi-l serveºte cu wisiki ºi Coca-cola.„Domn’ profesor... wisiki... ºi Coca-cola?” Apoi îlduce în Cartierul de Palate, unde locuiau: BabaCloanþa, Baba Dochia, Spânu, Balaurul cu ºaptecapete, zmei ºi alte personaje „odioase” (Nu cele dinprezentul nostru politic). „Domn’ profesor... cartierde palate... Se amuza ºi ea, dar am schimbat. Noroccã a venit „revoluþia lui Iliescu” ºi am tipãrit carteafãrã niciun fel de schimbare ºi tãieturi.

– Despre anonimi aþi scris?

– Da, deºi nu în mãsura în care unii o meritã.

– De ce, totuºi, meritã sã faci sport ºi meritã sãscrii?

– Pentru cã ambele sunt pozitive, benigne, atuncicând sunt curate ºi sincere. ªi produc bucurie,plãcere, satisfacþii, atât celui implicat direct (sportivsau om de culturã) cât ºi miilor de „consumatori”.Asta dacã actul artistic sau fenomenul sportiv auvaloare umanã sau un sâmbure de sinceritate, deadevãr, de viaþã.

– Unde-i mai mare lacrima, la apus sau larãsãrit?

– Fãrã îndoialã cã firescul mers spre apus nu esteînsoþit de multe bucurii. Totul parcã se estompeazã,lucrurile, fiinþele devin mai mici, mai puþin clare,mai uºoare parcã. În afarã de lacrimi. Care suntgrele. Chiar ºi senin sau înseninat fiind, n-ai cum sãnu fii, uneori, adeseori, trist. Spre apus lacrimilesunt lacrimi din lacrimi de plumb.

– Vã mulþumesc ºi vã doresc din toatã inima,acum, la 75 de ani, „La mulþi ani” ºi multã, multãsãnãtate.

Interviu realizat deIoan NNegru

1188



1188 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

OISTORIE reprezintã o succesiune de idei,fapte, cauzalitãþi, interferenþe prin care sestructureazã un fenomen oarecare, o

literaturã. Ireversibilitatea este legea sa, o altã legeeste devenirea. Prezentul devine astfel un câmptranzitoriu, parþial acoperit de relicve, parþial defantasmele viitorului. Contemplãm deci un corpmort, muzeistic, mereu în faþã cu câmpul ceþos ºiireal a ceea ce va însemna poimâine cimitirulconsacrãrii, de sub a cãrui cenuºã, noi sau alþii,vom extrage cândva fragmente de valori.

Dar optica este falsã. Fiind limbaj, necesitatefundamentalã, literatura îºi dã mãsura deplinã,mãcar virtual, totdeauna ºi perpetuu. Ea nu elovitã de caducitate, precum cunoaºtereaspeculativã, fiindcã obiectul ei nu e în afaraomului ci omul însuºi, care, pentru un momentdat, e perpetuu, deci etern. Dacã valorileliteraturii n-ar fi eterne, dacã n-ar fi egale în sine,deci în afara eroziunii timpului, ele n-ar servi lanimic.

Dat fiind faptul cã ne-am propus sã analizãmtextul introductiv al cãrþii lui Terence Cave Pré-Histoires. Textes troublés au seuil de lamodernité care nu este întru totul un text teoretic(fiind de fapt o introducere) trebuie fãcutã dis-tincþia între spaþiul criticii ºi cel al istoriei literare,care e pe cât de doritã ºi de aparent fireascã, peatât de grea ºi de rarã. Tocmai spiritele radicale ºiorganic estetice se aflã incomodate pe terenulistoriei, care cere o dozare greu de realizat întreanalitic ºi sintetic, între estetic ºi cultural, întreindivid ºi grup. O istorie a individualitãþilor nu eo istorie; una a fenomenelor mari de culturã nu eºi una a artei. S-ar pãrea chiar cã, ceea ce vedema fi conºtiinþa istoricã nu e alcãtuitã dinfenomene particulare, adiþionale ºi impuse dinpunctul de vedere al prezentului, ci un spiritcapabil sã susþinã din interior valorile trecutului.

Plasãm voluntar anumite fenomene „în pragulmodernitãþii“: primul val al unui scepticism careperturbã toate obiºnuinþele intelectuale; mutaþiiradicale în câmpul unui eu ludic; apariþia unorforme narative ºi maniere noi de a citi. Acestefenomene sunt surprinse în stadiul preistoriei lor,a ceea ce ar putea sã fie istoria de dinainteaistoriei, care nu se constituie ca fiind douãprincipii opuse, ci ambele încercã sã atace unanumit gen de istorie. Ne întrebãm asuprastatutului acestor fenomene ºi asupra sensului lorîntr-o epocã în care forma pe care le-o cunoaºtemnu a fost încã atinsã. Ar fi interesant de formulataici un mic paradox pentru definirea demersuluilui Terence Cave: „Nu ai fost acolo, nu vei fiacolo – sã încerci sã ajungi acolo dar cu conºtiinþacã nu vei ajunge niciodatã“. Aceastã anchetã estedusã de-a lungul unei serii de texte literare(Montaigne) ºi probabil discursive în cuprinsulîntregii cãrþi, însã, în introducere, am putea spunecã Terence Cave evitã anumite cuvinte, l-am puteasuspecta de un anumit reducþionism textualistcare ar putea degenera într-un iz al permanenþeifalsitãþii. În fiecare domeniu perturbãrile textualesunt interpretate ca indiciul unei angoaseepistemologice, ontologice ºi axiologice.Depistarea unei „tulburãri“ (bulversare,perturbare) permite localizarea unei zoneproblematice a percepþiei, a unei fisuri de careautorul ºi contemporanii sãi probabil nu sunt pe

deplin conºtienþi, dar pe care o resimt ca pe oneliniºte. Dacã privim în amãnunt enunþãrileacestei introduceri, am putea spune cã suntem înfaþa unui demers care se raporteazã la o poeticãîntoarsã spre istorie, încercând sã redea formafragmentarã a unei experienþe pierdute.

Modurile de întrebuinþare ale unui anumit stilse bazeazã pe o postulare generalizatã a unitãþii:unitatea stilului, unitatea textului, unitate aautorului, unitate a lectorului; concepþia unitarã alectorului ºi a autorului o determinã în modierarhic pe cea a textului. Aceastã ideologie atextului – este vorba aici de credinþã, care ar fiinteresant de abordat ca atare, adicã dintr-unpunct de vedere antropologic – defineºtemetodologic un curios pozitivism (de faptinaccesibil ºtiinþelor umane). Putem constata cuuºurinþã cã unitatea postulatã trebuie sã rãmânãiluzorie în practicã: interpretarea lasã întotdeaunaun rest, capãtã consistenþã în fragmentarea sa, înacele opriri ºi întoarceri ºi nu în coerenþã ºigeneralitate: „Metoda pe care mi-am propus sã ourmez porneºte deci de la particular, chiar de lasingular, mai degrabã decât de la general […]modelul unui demers caracterizat de opririle saleºi de întoarcerile sale mai mult decât o coerenþãcontinentalã, imperialã“. În faþa acestei experienþea „suplimentului“ („De nenumãrate ori în acestansamblu de studii folosesc metaforaarhipelagului“) o gândire a economiei esteprobabil mult mai potrivitã decât una a totalitãþii:ea ar face posibilã o lecturã atentã ladisfuncþionalitãþile textelor sau mai degrabãcapabilã sã le repereze, în mãsura în care oricelecturã îºi construieºte obiectul – la singularitãþiletextelor („Metoda pe care mi-am propus sã ourmez porneºte de la singular“). Nu e vorba de ainvita studiile literare sã renunþe la noþiunea destil, ci de a impune exigenþa unei munci deinterpretare mai reflexivã, care sã ºtie sã ia înconsiderare în mod explicit propria-ºi distanþã –

inevitabilul sãu anacronism raportându-se laobiectul sãu. Interpretarea nu poate decât sã sefondeze pe limbã, care este materia ºi manieraoperelor, pe care le ia drept obiecte în conºtiinþacriticã a demersurilor ºi a categoriilor sale: omiºcare definind reflexivitatea ca fiind elementulînsuºi în care se miºcã ºtiinþele interpretãrii. Estevorba deci de a trece de la credinþa ideologicã lagândirea teoreticã, deoarece teoria literarã nu va finiciodatã consideratã ca o disciplinã distinctã, cica fãcând în mod necesar, parte integrantã din„studiul textelor“.

Trebuia sã spunem, probabil, de la bunînceput, cã ne aflãm în faþa unei opere decisiveatât pentru obiectivele sale metodologice cât ºipentru luciditatea analizelor textuale propuse,ceea ce le dã o deplinã legitimitate. Ansamblulbeneficiazã de un cadru teoretic ale cãrui linii deforþã sunt subliniate în introducerea de faþã ºi,probabil, în corpul întregii lucrãri. Drept axãfundamentalã se prefigureazã în aceastãintroducere o articulare a poeticii ºi a istoriei, maiexact a unei epoci – a doua parte a secolului alXVI-lea, în mare – am putea vorbi în cazul acestuidemers de o criticã adusã perioadei secolului alXVI-lea în evoluþia culturii moderne. Dreptpostulate ºi forme de problematizare, apardiferitele elemente ale titlului ºi subtitlului acesteicãrþi. Primul „Pré-histoires“ (scris cu cratimã, pecât de curios pe atât de revelator, în niciun caznu este vorba de o contradicþie) indicã refuzul dea aborda materialele drept origini ale istoriei înscopul de a dejuca, de a face sã eºueze putereahermeneuticã ºi teleologicã a expunerii ºi de areda fenomenelor statutul lor de urme, fãrãurmãri cunoscute ºi posibile cunoaºterii. Nu este,aºadar, o genealogie care ar explora trecutul înfuncþie de jaloane posterioare ºi care ar aveanevoie de un debut pentru a înþelege ºi justifica ocontinuitate ºi o actualitate, ci este, mai degrabã,un studiu sincronic fondat pe o miºcareprospectivã pe suprafaþa curgerii istoriei, care lafiecare etapã a drumului ar ºterge urmeleviitorului pentru a se opri, atât cât este posibil,într-o þarã strãinã ºi într-un univers intelectualdiferit ºi pentru a încerca penetrarea ºi acaparareadiferenþelor ideologice. Aceastã metodã de lucru

Alexandru Bogdan Petrovai

Seducþia scriiturii pragaccent

1199



1199TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

nu este nouã, am putea lua drept exemplu îndemonstraþia noastrã gestul etnologic al lui Levi-Strauss, care, în cunoºtinþã de cauzã, se instaleazãîn „gândirea sãlbaticã“.

Este evident cã acest mod de a fi în lume esteo experienþã pierdutã; odatã refuzatã iluziaretrospectivã ea este în parte irecuperabilã, Cavenu va întreprinde aºadar decât flash-uri deanalizã, luând drept suporturi texte. O astfel deidee despre literaturã vine în sprijinul decizieisale. Contrar tratatelor de drept sau teologie, careîncearcã sã stabileascã o autenticitate ºi sãvehiculeze o normã, „textul literar este un hapax“care accentueazã pe diferenþa sa printr-o reþea decodãri complexe, care subordoneazã tradiþia ºiconvenþiile în care se insereazã. Avem de a face înaceastã carte (imaginatã prin intermediul acesteiintroduceri) cu o constelaþie de texte eterogenepropuse aici cu scopul de a restitui nu bucãþi deculturã sau sisteme de gândire, ci o suitã depercepþii fragmentare asupra imaginii metodeifolosite de „new-historicism“ anglo-american, caresubstituie marilor fresce o descriere consistentã afenomenelor istorico-culturale: „descriere careconfruntã deliberat texte de provenienþã ºi cucaracter eterogene pentru a releva «circulaþia deenergie socialã» pe care acestea o vehiculeazã“.Este aici, în acelaºi timp, o ambiþie ºi o modestie:ambiþia de a stabili o topografie a percepþiilor laun moment dat, negându-i statutul de sintezã sau,chiar mai rãu, de epistem.

Ultimul punct, „(le) trouble“, tulburarea,perturbarea, bulversarea, ambiguitatea care,înþelegând bine de ce, nu echivaleazã fisurii saurupturii, însã se lasã definit drept „semnul textualal unui rãspuns psihologic la un fenomen carepentru noi este istoric“. Adesea, experienþascriitorului se loveºte de o problemã, întâlneºte oangoasã ontologicã sau axiologicã pe carediscursul oficial n-ar ºti sã o explice. Momente deincertitudine, zone de umbrã, o perturbareneaºteptatã sugerate de inovaþiile lexicale, dedispozitivele inedite, de stângãciile neprevãzute îninteriorul sintaxelor ºi a repertoriilor: „Propunereamea este sã citim un ansamblu de ambiguitãþitextuale ca indice a unei incertitudini

epistemologice, a unei angoase ontologice sauaxiologice. Depistarea unei tulburãri permitelocalizarea unei regiuni problematice a percepþiei,regãsirea unei fisuri de care autorul ºicontemporanii nu sunt probabil perfect conºtienþi,dar pe care aceºtia o resimt stânjenitoare, o patãfãrã contur în orizontul gândirii“.

Pentru a mãsura efectele acestei tulburãritrebuie sã trecem la comentarii. Mai mult caoricând, teoria nu valoreazã aici decât dacã esteconsubstanþialã unei atenþii focalizate asupraparticularitãþilor chemate în scopul validãriipremiselor. Aici, reuºita lui Cave, adversar alapropierilor acrobatice ca deducþii crispate, însãnu în sensurile pozitive ºi nici ale pertinenþei,forþeazã adesea admiraþia. Nu este vorba deevocarea totalitãþii analizelor sale, ci demenþionarea doar a câtorva repere ºi a câtorvascriitori remarcabili.

În sens global, problema se referã lapironismul secolului al XVI-lea ºi la neliniºtile carepot fi reperate în câmpul receptãrii sale.Pironismul nu este conceput ca un simplu discursde cunoaºtere, ci ca un posibil vector în conºtiinþapsiho-epistemologicã a autorilor care vorbescdespre el ºi se servesc de el: „A concepe irupþiadintr-o gândire radical pironianã spre sfârºitulsecolului al XVI-lea, cristalizarea eu-lui în aceeaºiepocã, emergenþa dintr-o teorie a suspansului saudintr-o obsesie pentru vrãjitorie, înseamnãîntotdeauna a presupune o serie de cercetãri, unimens repertoriu de informaþii adunate de istorici:pe scurt, o istorie pe marele ecran“. Aºadar,niciodatã nu este îndeajuns de multã informaþiepentru a scrie istoria, aici construindu-se, de fapt,distincþia dintre a face istorie ºi a înþelege istoria.Se ajunge, dupã spusele lui Cave, la aproximãricare nu creioneazã decât un plan de fundal ºi faþãde care un text particular se detaºeazã în modclar.

Antiperistaza lui Cave nu este altceva decât oconstrucþie care ar desemna interacþiuneacontrariilor ºi care pare sã fie în concordanþã cuun tip de expresie, în acelaºi timp retoric ºiideologic, prin care schimbarea polaritãþilor mergemânã în mânã cu conjuraþia diplomaticã ºi cu

avansarea reflexiei. Cave deceleazã, în ceea cepriveºte opera lui Montaigne, o logicã ainteracþiunii principiilor antagonice articulate înjurul unei miºcãri asimptotice între conjugareasimplã a percepþiilor ºi o strategie epistemologicãîndoielnicã. Ancheta asupra Eseurilor luiMontaigne este susþinutã din interior de acesteprincipii, punând în luminã o lume raportatã lacunoaºtere ºi la sine însãºi, al cãrei mod de a fieste ghidat de o structurã improprie sieºi:„Relativismul, scepticismul, viziunea empiricã,cuvântul «eseu» ca titlu al unei cãrþi, genulautobiografiei personale, maniera însãºi de aconcepe ºi de a înþelege ceea ce am numit«percepþie» (care este una dintre marile teme aleeseurilor): despre toate acestea Montaignevorbeºte fãrã sã le vadã cum le vedem noi, fãrã sãle cunoascã cum le cunoaºtem noi. Astfel, pentrunoi care suntem posterioritatea sa ºi în partecreaþia sa, Montaigne este personificarea însãºi aunei conºtiinþe diminuate, gata sã se supunãistoriei“. Acest lucru, aparent, merge de la sine.Însã, ar trebui sã gândim mult mai profund, fãrãa recurge la analogii false sau artificiale ºi lasubstanþe de-a gata sau canonizate.

În raport direct cu conceptul de antiperistazã,Cave abordeazã problema „eu-lui“ vãzut ca unfenomen de limbaj ºi nu ca un concept caretrimite la o substanþã. Substituirea progresivã apronumelui-obiect cu pronumele-subiect pare sãimplice o reflexivitate de înaltã intensitate. Sã fieoare o interiorizare a identitãþii? Un ab origoconstruit? Suntem de pãrere cã o anumitã dozãde prudenþã ar trebui sã se impunã în abordareaacestei ecuaþii. Limitându-se la jocurile cucombinaþiile ºi cu combaterea gramaticilor îninteriorul textelor, autorul ajunge la concluziaparþialã cã un limbaj al autoreprezentãrii,mergând mânã în mânã cu evoluþia unei epoci,bulverseazã normele lingvistice ºi textualeprecedente.

Suspansul este linia de coagulare a ficþiuniinarative, iar ordonarea artificialã prefigureazã unnou regim de lecturã care se referã mai mult lamanipularea lectorului decât la cercetarea unuiprofil moral, trecând prin exegeza alegoricã:„…miºcarea ascendentã nu este permisã decâtdacã renunþãm în fiecare moment la tentaþiaanalepticã, chiar dacã întrebarea (eu-lui,scepticismului, suspansului etc.) n-ar fi putut fipusã fãrã sã fi fost o povestire pe care obiºnuiamsã ne-o spunem“. Avem de a face cu o suspendarea raþionamentului, cu o suspendare narativã saualtfel spus, este vorba despre manierascepticismului de a intra în mixtura modalitãþilornaraþiunii.

Aceastã introducere, privitã în ansamblu,propune o sumã de analize care reprezintã totatâtea puncte de întâlnire între istoria ideilor,retoricã ºi poeticã. Ele reconciliazã, dacã mai eranevoie, experienþa scripturalã ºi experienþaexistenþialã sau intelectualã. „Le seuil de lamodernité“ devine în acelaºi timp opac ºiproblematic, însã, fãrã îndoialã, mult mai uºoraccesibil.

(Terence Cave: Pré-Histoires. Textes troublés auseuil de la modernité. Librairie Droz, Geneve, 1999)

Cele douã texte anterioare ale rubricii auservit drept punere în paginã a delicatei ºide aceea frecvent neînþelesei problematici a

raportului dintre Ortodoxie, expresia credinþeiapostolice ºi patristice, ºi drepturile omului,achiziþie definitorie a modernitãþii. Cumaminteam deja, o încercare notabilã dearmonizare a datelor teologice ale Bisericii deRãsãrit cu filosofia de bazã a drepturilor omuluieste reprezentatã de publicarea, în iulie 2008, adocumentului cu titlul „Bazele doctrinei BisericiiOrtodoxe din Rusia despre demnitate, libertate ºidrepturile omului” (traducerea acestuia în limbaromânã poate fi gãsitã pe pagina de internetwww.teologia-sociala.ro). Textul vine încontinuarea unui document de mari dimensiuni,publicat în august 2000, având drept subiectfundamentele viziunii sociale a aceleiaºi BisericiOrtodoxe din Rusia (traducerea româneascã lapagina deja indicatã).

Este simptomatic cã dintre toate BisericileOrtodoxe locale din Europa, cea rusã a devenit înultimul deceniu deosebit de activã în ceea cepriveºte articularea unor mesaje publice norma-tive. Acest lucru se datoreazã suprapunerii, pen-tru a nu vorbi de simbiozã, a douã elemente.Astfel, din punct de vedere politic, perioada deacum este marcatã de eforturile Rusiei de reafir-mare a importanþei pierdute imediat dupã înce-tarea Rãzboiului Rece. Pe lângã ofensiva de tipeconomic, din arsenalul cãreia nu lipsesc ºantajulºi politica pumnului de fier, vedem cum Rusiadoreºte sã se emancipeze de imaginea unei þãriînapoiate juridic, social ºi politic, adicã nu maieste dispusã sã accepte criticile ºi nici sã semulþumeascã cu predicatul unei democraþii demâna a doua. Sigur, aºa cum o aratã eveni-mentele, între dorinþã ºi realitate este încã undrum lung. Din punct de vedere eclezial, asistãmîn aceeaºi perioadã la intensificarea dialogului din-tre Patriarhia Moscovei ºi celelalte Biserici ºi con-fesiuni heterodoxe ale continentului. Nu a fostnicio surprizã cã succesor al Patriarhului Alexei II,la rândul sãu un vechi diplomat bisericesc încadrul Conferinþei Europene a Bisericilor, a fostales Mitropolitul Chiril de Smolensk ºiKaliningrad (sugestivã titulaturã!), pânã laînscãunarea sa preºedinte al Departamentuluipentru Raporturile religioase externe alePatriarhiei Moscovei. Or, una dintre temelerecurente ale acestor dialoguri inter-confesionale ºichiar inter-religioase (la nivelul Federaþiei Ruse) afost tocmai modalitatea de lecturã a modernitãþiidin perspectivã ortodoxã, rolul pe care BisericaOrtodoxã majoritarã în multe þãri ale Europei deEst îl poate asuma în procesul tranziþiei de latotalitarism la o societate bazatã pe principiidemocratice. Cum în centrul acestei transformãride proporþii stau drepturile omului, era cumva deaºteptat cã, la un moment dat, chestiunea va tre-bui abordatã frontal.

Documentul din iulie 2008 a fost precedat deo „Declaraþie privind drepturile ºi demnitateaomului” (în original: Deklaracija o pravach idostoinstve Celoveka X Vsemirnogo Russkogo

Narodnogo Sobora), fãcutã la 10 aprilie 2006 decãtre Consiliul Mondial al Poporului Rus, unorganism reunind ceea ce am putea numisocietatea civilã ortodoxã a Rusiei sau mãcar obunã parte a acesteia (textul este accesibil pepagina Patriarhiei Moscovei,www.mospat.ru/index.php-page=30728). Textulsemnaleazã pericolele „inventãrii” unor drepturiaflate în dezacord profund cu demnitatea omuluica imagine a lui Dumnezeu. Din acest punct devedere, vedem cum poziþia exprimatã îndocumentul din 2000 rãmâne constantã. Concret,în capitolul IV din „Fundamentele concepþieisociale a Bisericii Ortodoxe Ruse”, dedicatraportului dintre etica creºtinã ºi dreptul secular,este amendatã viziunea care stã la baza actualeigândiri despre drepturile omului: „În sistemeleînþelegerii contemporane seculare ºi umaniste adrepturilor civile, omul nu mai e tratat drept chipal lui Dumnezeu, ci drept un subiect auto-suficient ºi auto-satisfãcut” (IV, 7).

Aceastã schimbare de paradigmã, numitãsecularizare, îl pune deseori pe creºtin în faþaunei dileme. Nu mai ºtie de care ordine sãasculte: de cea secularã, evident nonreligioasã ºichiar antireligioasã, sau de cea bisericeascã. Pentruastfel de cazuri de conºtiinþã, documentul din2000 recomandã, fapt remarcabil ºi discutabil dinpunctul de vedere al teologiei ortodoxe moderne,moºtenitoare aºa cum ºtim a unei lungi tradiþii deacomodare istoricã, nesupunerea civilã: „În totceea ce þine de ordinea exclusiv pãmânteascã alucrurilor, creºtinul ortodox este obligat sã sesupunã legii, indiferent cât de imperfectã ºinenorocitã ar fi. Totuºi, atunci când împlinireacerinþelor legii constituie o ameninþare la adresamântuirii sale veºnice ºi implicã un act deapostazie sau comiterea unui pãcat neîndoielnicfaþã de Dumnezeu ºi faþã de aproapele sãu,creºtinul este chemat la lupta mãrturisirii dedragul adevãrului dumnezeiesc ºi a mântuiriisufletului sãu pentru viaþa veºnicã. El trebuie sãpãºeascã deschis ºi în mod legal împotrivaîncãlcãrii incontestabile a legilor ºi poruncilor luiDumnezeu comisã de societate sau stat, iar dacão astfel de acþiune legalã este imposibilã sauineficientã, el trebuie sã ia poziþia nesupuneriicivice (cf. III.5)” (IV, 9, subliniere bold înoriginal).

Revenind la documentul recent, din iulie 2008,ºi acesta începe cu o constatare criticãfundamentalã: „În lumea modernã este foarterãspânditã convingerea cã instituþia drepturiloromului poate încuraja cel mai bine dezvoltareapersonalitãþii umane ºi organizarea societãþii. Cutoate acestea, sub paravanul ideii de apãrare adrepturilor omului, în diferite situaþii cotidiene,adesea se contureazã viziuni care sunt radicalcontradictorii cu învãþãtura creºtinã. Creºtiniiajung fãrã voie în situaþii în care structurilesociale ºi de stat îi pot constrânge sau deja îiconstrâng sã procedeze ºi sã acþioneze contrarporuncilor lui Dumnezeu, ceea ce îi împiedicã sãrealizeze cel mai important scop al vieþii omului:

izbãvirea de pãcat ºi dobândirea mântuirii. //Într-o astfel de situaþie, bazându-se pe SfântaScripturã ºi pe Sfânta Tradiþie, Biserica estechematã sã reaminteascã principiile de bazã aleînvãþãturii creºtine despre om ºi sã evaluezeteoria drepturilor omului ºi maniera detranspunere a acesteia în viaþã.”

Consecvent sarcinii auto-asumate de evaluare adrepturilor omului din perspectivã teologicã,documentul continuã cu reafirmarea datelorantropologice spirituale ale conceptului dedemnitate a omului. Contrar hermeneuticiirelativiste a postmodernitãþii, care „slãbeºte” toatenoþiunile „tari” ale teologiei ºi metafizicii, prindemnitatea omului este avutã în vedere de cãtreautorii documentului nu în ultimul rând naturamoralã a acesteia, a fi sau nu demn fiind strânscorelat cu a fi sau nu moral: „Dacã în Ortodoxiedemnitatea inalienabilã, ontologicã, a fiecãreipersoane este derivatã din calitatea omului dechip al lui Dumnezeu, aceastã demnitate a vieþiieste corelatã cu noþiunea de asemãnare cuDumnezeu, cea care se obþine prin haruldumnezeiesc odatã cu înfrângerea pãcatului ºidobândirea curãþeniei morale ºi a virtuþilor. Deaceea omul care poartã în sine chipul luiDumnezeu nu trebuie sã se mândreascã cuaceastã înaltã demnitate, pentru cã ea nu estemeritul sãu personal, ci darul lui Dumnezeu. Cuatât mai puþin poate omul sã-ºi justifice prinprisma acestei demnitãþi slãbiciunile sau viciilesale. Dimpotrivã, el trebuie sã conºtientizezeresponsabilitatea pe care o are pentru direcþia ºimodul sãu de viaþã. Este astfel evident cã înnoþiunea de demnitate este prezentã în modobligatoriu ºi ideea de responsabilitate. // Toateacestea aratã cã în tradiþia creºtinã rãsãriteanã,conceptul de «demnitate» [în original:dostoinstve] are în primul rând un sens moral.De aceea sunt reprezentãrile despre ceea ce estedemn ºi ceea ne nu este ca atare legate în modintim de comportamentul moral sau imoral alomului, de starea sufleteascã a acestuia. Þinândcont de starea firii omeneºti întinatã de pãcat,este important sã se facã o delimitare între ceeace este demn ºi ceea ce nu este demn în viaþaomului.”

Vom continua prezentarea documentului din2008 în numãrul urmãtor al rubricii.

2200



2200 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

teologia socialã

religia

Ortodoxia ºi drepturileomului (III)

Radu Preda

2211TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Prin ceaþa deasã a unei dimineþi geroase deiarnã se aud pocnete de bici ºi suneterãsunãtoare de talãngi. În alb-griurile

hibernale ale peisajului agniþean se fac vizibilesiluetele lolelor, spre desfãtarea noastrãsufleteascã. Pãcat cã acest obicei nu esteîndeajuns de apreciat ºi cunoscut.

Se spune cã acest obicei al lolelor, subdenumirea sa originalã de Urzeln a luat naºtere înEvul Mediu, în secolul al XIII-lea. Spre deosebirede alte obiceiuri, în majoritatea lor cu caracterreligios, acesta marcheazã un act de vitejie ºi deeliberare a cetãþenilor oraºului Agnita. Se spunecã hoardele turcilor atacau localitãþile înstãrite dinjurul Sibiului, printre care ºi micuþul târg sãsescAgnita. În cazuri de genul acesta, localnicii, serefugiau în bisericile fortificate. De cele mai multeori erau învinºi de mulþimea duºmanilor sausupuºi la foame prin asedii prelungite. Ca în oricecomunitate ºi în comunitatea agniþeanã au existatlaºi, care þineau mai mult la viaþa lor, fie ea ºi subjug otoman. Aceºti laºi au deschis poartahoardelor, care au dat nãvalã în cetate. Vãzândaceastã nenorocire, fiica unui blãnar, pe numeUrsula, s-a îmbrãcat într-un costum de bãrbatconfecþionat din pânzã albã pe care erau cusutebucãþi de zdrenþe de culoare neagrã. Faþa îi eraacoperitã de o mascã demonicã, în spate aveaprinsã o talangã, iar în mânã avea un bici. Astfelcostumatã ºi plinã de curaj, Ursula ieºi cu pocnetede bici ºi în sunete puternice de talangã în faþanãvãlitorilor. Aceºtia speriaþi de arãtarea care le-aieºit în faþã, crezând cã este însuºi diavolul, auintrat în panicã ºi s-au retras. Agnita a fost salvatãîn felul acesta, iar în amimtirea actului de curajdovedit de Ursula, se sãrbãtoreºte Urzelntag. Sepresupune cã denumirea cuvântului Urzeln,derivã, fie de la îmbrãcãmintea confecþionatã dinresturi textile, ceea ce în dialectul sãsesc dinAgnita se numea Urzen, fie de la numele fiiceiblãnarului Ursula.

Din cauza faptului cã o traducere sugestivã aprimei variante a cuvântului Urzeln nu a fostposibilã, a apãrut denumirea de lole, termenfolosit doar în limba românã. Aceastã denumirede lole vine de la cuvântul sãsesc lallen, careînseamnã a se bâlbâi, ceea ce face trimitere lafelul în care, cei costumaþi, vorbeau de submascã.

Carnavalul Lolelor, Urzelntag, reprezintã unuldintre cele mai vechi obiceiuri sãseºti din Ardeal.Cea mai veche atestare a acestui obicei, careindicã ºi conþinutul lui semantic, se gãseºte înIIndiculuss ssupersstitionum eet ppaginarium, dinsecolul al XVII-lea. Acest eveniment s-a desfãºuratsute de ani în Agnita, dupã obiceiul strãmoºesc,devenind un obicei popular foarte importantpentru comunitatea sãseascã din Agnita.

Obiceiul lolelor cuprinde tradiþii ale breslelordin Evul Mediu, prezintã meºteºuguriletradiþionale ºi ca orice carnaval serbeazã într-uncontext umoristic ieºirea din iarnã ºi trecereaplinã de speranþe într-un nou an, mai bun.

Costumul de lolã este compus dintr-o mascãdin blanã, o cãmaºã ºi o pereche de pantaloni dinzdrenþe, o pereche de mãnuºi albe, un cleºte

pentru gogoºi ºi un bici împletit.Cãmaºa ºi pantalonii sunt confecþionaþi din

pânzã albã, pe care sunt cusute de-a rândul fâºiinegre din material, astfel încât la cea mai micãmiºcare sã fie vizibilã pânza albã.

Mascã, care are ca scop acoperirea feþei estepictatã ºi confecþionatã dintr-o sârmã deasã înjurul cãreia sunt prinse bucãþi de blanã de iepure,vulpe, nurcã sau jder. În partea din spate a mãºtiieste prinsã o coadã lungã, împletitã din cânepã ºiînfrumuseþatã cu o fundã coloratã.

De cureaua latã cu care sunt încinºi suntprinse una sau douã clopote mari sau talãngi, câtºi o zuruitoare Ratsche, cu scopul de a facezgomot. Respectivul, îmbrãcat în lolã þine înmâna dreaptã un bici lung impletit din piele ºicânepã, numit Korbatsch, din care se pocneºte, iarîn mâna stângã þine un cleºte din lemn, numitQuetsche, în care sunt prinse niºte gogoºi cu caresunt serviþi spectatorii.

Acest ultim aricol face notã discordantã cucostumul. El nu fãcea parte de la început dinechipamentul de lolã, se pare cã a fost adoptatulterior pentru a da ºi o tentã de bunãtate lolelor.Dupã masca demonicã, îmbrãcãmintea hidoasã,pocnetele de bici ºi dangãtul puternic al talãngilortrebuia printr-o formã oarecare sã se apropie cu ofaþã mai umanã de cei care veneau pentru primaoarã în contact cu acest obicei ºi faþã de copiii,care nu pricepeau încã tâlcul acestui carnaval. Cutrecerea anilor obiceiul probabil ºi-a pierdut dinintensitate ºi ca atare ºi costumul de lolã a suferittransformãri prin simplificare. În urma cu 200-300 de ani, fastul era mult mai mare, iarcostumele de lole erau mai bogate ºi viu colorate.

Pe atunci parada era condusã de cãtrecãpetenia breslei cizmarilor, numitParadehauptmann, însoþit de cãtre doi copilaºiîntre 12-14 ani, care simbolizau îngerii pãzitoriSchutzengel ºi a cãror îmbrãcãminte era identicãcu cea a cãpeteniei paradei. Singura diferenþã înceea ce priveºte costumaþia era faptul cã cei doicopilaºi purtau pe cap o pãlãrie triunghiularãcoloratã, iar în mânã þineau un steguleþ dinmãtase roºie, brodat cu fir de aur.

Simbolul breslei cizmarilor era „Die Zwerg”, ocoroanã mare confecþionatã din crengi de brad învârful cãreia erau pinse un mãr ºi un clopot.Steagul de breslã încheia alaiul breslei cizmarilor.

În urma lor venea breasla croitorilorSchneiderzunft, caracterizatã prin douã personajetradiþionale, un personaj mascat ºi cãluþulcroitorului, care de regulã era ºi cel care încheiaparada printr-un dans.

Urmãtorii în alai erau tãbãcariiKürschnerzunft, care erau ºi ei însoþiþi de douãfiguri simbolice ºi anume ursul ºi coroanablãnarilor, care era o coroanã pe marginea cãreiaerau fixate patru vulpi, cu câte un jder în gurã,iar jderul la rândul sãu cu câte un ou în dinþi.

Cei care încheiau alaiul breslelor erau dogariiFaßbinderzunft. Breasla dogarilor era reprezentatãde doi bãrbaþi mai iscusiþi care învârteau un cercde butoi pe care erau puse, în forma uneipiramide, pahare cu vin, fãrã a vãrsa niciopicãturã ºi atrãgând astfel admiraþia curioºilor.

Pe întreaga perioada a paradei, ºefii de breaslãîºi chemau lolele, cu ajutorul unor zornãitori.Fiecare lolã era marcatã cu un numãr prins demascã pentru a putea fi identificatã. Ele erau deobicei compuse dintr-un numãr de 10-30 depersoane atât bãrbaþi cât ºi femei, fete ºi chiarcopii între 4 ºi 5 ani.

Defilarea se încheia în faþa Primãriei, unde toþiîºi urau sãnãtate ºi prosperitate în noul ancântând ºi imnul Transilvaniei „SiebenbürgenLand des Segens”. Momentul cel mai aºteptat eraridicarea mãºtilor de cãtre participanþi. Dinmomentul acela lolele aveau dreptul sã meargãdin casã-n casã, unde prin zgomote ºi pocnete debici alungau spiritele rele. La intrarea în curteagazdelor lolele urau deasemenea urmãtoarele:„Urãm noroc în casa aceasta. Cu clopote ºi bicealungãm grijile ºi necazurile. Cu cât mai tare nepoate auzi fiecare, vizita noastrã dovedeºte cã vãonorãm”.

Carnavalul se sfârºea seara, când participanþiise adunau în mai multe case unde petreceau pânãîn zori.

În anul 1882, istoricul Franz Friedrich Froniusdescrie pentru prima oarã acest obicei al lolelordin Agnita astfel: „Obiceiul acesta s-a practicat de-a lungul secolelor în ultima duminicã din lunafebruarie, fiind strâns legat de parada meºterilorºi a calfelor ºi de cea a breslelor. Odatã cudesfiinþarea breslelor, în anul 1873, s-a interzis ºipracticarea obiceiurilor lolelor”.

În anul 1911, meºterii breslelor de cizmari,croitori, tãbãcari ºi dogari s-au hotãrât sã învievechiul obicei, încãlcând astfel interdicþia impusã.Obiceiul a rezistat 30 de ani, pânã în 1941 când afost din nou interzis pânã în anul 1968, datoritãevenimentelor istorice din acea vreme. Începândcu anul 1969, carnavalul lolelor s-a pãstrat, înfiecare an, în ultima duminicã a lunii ianuarie,sau prima din februarie. Am putea spune cãaceastã sãrbãtoare corespunde perioadei dintreBoboteazã (Epiphanis) ºi Lãsatul Secului(Fastnacht), petrecere care transformã oraºul,pentru o zi, într-o mare sãrbãtoare, la careparticipã întreaga comunitate.

Obicei sãsesc de LãsatulSecului din Transilvania

Maier Veronica

antropologie

Oamenii ºi evenimentele epocii regeluiMatia Corvinul s-au bucurat de odeosebitã atenþie din partea scrisului

istoric, în etapa recuperãrii tradiþiei naþionalepe care a propus-o romantismul ºi în egalãmãsurã în prezentul fascinat de eflorescenþaspiritualã a Renaºterii ºi de preliminariile ideiieuropene. Dacã istoriografia maghiarã a vãzutîn domnia marelui rege un ultim moment deglorie al regatului Sfântului ªtefan, evaluat încontrast cu catastrofele naþionale ce au urmat,exegeza medievalã româneascã a aprofundataspecte precum relaþiile Ungariei cu ÞãrileRomâne, în contextul implicãrii în CruciadaTârzie, sau rolul românilor din Transilvania îndinamica politicã a regatului, iar autoriioccidentali au sondat aspecte de ordinsociocultural, importanþa mecenatului regalpentru difuziunea valorilor Renaºterii la nordde Alpi, contactele cu Boemia husitã ºiinovaþiile de ordin instituþional pe care le-acunoscut Ungaria. Fascinaþia pe carepersonalitatea suveranului continuã sã oexercite nu trebuie însã sã ne facã sã rãmânemtributari concepþiei postulate de studiileumaniste, care substituiau interpretãrileprovidenþialiste tradiþionale cu supraevaluareaindividului de excepþie, în mãsurã sã schimbeprin resursele propriului spirit destinulcolectivitãþii din care face parte. O atareimagine a fost intens vehiculatã de intelectualiiaflaþi în anturajul suveranului Ungariei, alecãrui succese pe tãrâmul propagandei s-ausituat mult deasupra celor obþinute în planulrealitãþii complexe pe care a guvernat-o pentrumai mult de trei decenii (1458-1490).Ascensiunea unui rege de 15 ani, fãrã vreolegãturã cu vreo casã domnitoare ºi lipsit demerite personale, restabilirea ordinii interne ºiasumarea unei politici externe active care vaface din þara sa o putere regionalã de primordin sunt în egalã mãsurã expresia lumii dincare acesta provine, a raporturilor de forþe dinprofunzimile societãþii ºi în bunã mãsurã astructurãrii unor solidaritãþi etnice. Studiereaexpresiilor acestora din urmã dintr-operspectivã analiticã, nonconflictualã, aremeritul de a da o nuanþã în plus imaginii uneiepoci pe care o cunoaºtem doar din propriuldiscurs despre sine.

A doua jumãtate a secolului al XV-lea esteun timp al revirimentului statului teritorial.Christianitas, în accepþiunea sa de universtransnaþional, guvernat spiritual de suveranulpontif ºi secular de împãrat, este substituit deun ansamblu de state conduse de suverani dedrept divin, care dispun de instituþii proprii, cuun grad mai ridicat de control asupra societãþiiºi implicit cu o mai mare capacitate defidelizare a acesteia. Superioritatea acestora dinurmã s-a datorat controlului direct al resurseloreconomice ºi umane ale unor entitãþi teritoriale

superioare ca întindere fostelor domeniisenioriale, dar ºi utilizãrii acestora pentrusatisfacerea intereselor generale ale comunitãþiiguvernate. Teoria relaþiilor internaþionale apropus o grilã proprie, socotind intervalulcronologic delimitat de formarea Ligii de laLodi (1449) ºi Tratatul de la Chateau-Cambrais(1569) ca o etapã de tranziþie spre impunereaprincipiului echilibrului puterilor, o formã decoexistenþã bazatã pe armonizarea intereselorreciproce ale statelor. O atare abordare apresupus ºi includerea în arsenalul diplomatic aacordurilor cu puterile islamice, într-o epocã încare chemãrile la cruciadã capãtã operiodicitate aproape regulatã. Din perspectivaraporturilor stat-societate, s-a remarcat creºtereagradului de implicare a comunitãþii în procesulde luare a deciziilor, pe drumul deschis despeculaþia teologicã ºi universitarã. Nu avemde-a face cu o revoluþie în sensul transformãriisupuºilor în cetãþeni, dar reflecþia intelectualãºi dinamica relaþiilor de schimb au creatpremisele unei mai mari mobilitãþi sociale ºiale apelurilor mai frecvente la foruriledeliberative. Acestea din urmã tind sãcenzureze conduita puterii, iar argumentulforte în discursul autojustificativ este tocmaiidentificarea cu naþiunea. Aceste schimbãri nuau avut un ritm constant ºi nu au produsaceleaºi efecte pretutindeni. Dacã în nord-vestulEuropei statul-naþiune s-a putut impune înrelaþie cu iniþiativele politice universaliste ºi cuprovocãrile unor centre regionale de putere,încã extrem de vitale, lumea germanã continuãsã fie dominatã de astfel de poli de autoritatelocalã, chiar dacã Imperiul este socotit maimult ca oricând un bun patrimonial al naþiuniigermane. Revirimentul actorilor politici statalinu a presupus o evoluþie sincronizatã ateoriilor politice ºi a grilei de valori cu careopera mentalul public, încã profund medievalîn formã. Consecinþa acestui defazaj s-amaterializat într-o dezvoltare fãrã precedent atehnicilor discursului ºi propagandei. Ideilecentrale asumate de aspiranþii la legitimitate aufost fidelitatea faþã de biserica creºtinã ºientuziasmul pentru cruciadã, fie cã era vorbade proiecte de eliberare a Þãrii Sfinte, fie decombaterea infidelilor la frontierele propriu-ziseale Europei creºtine.

Tendinþe similare se manifestã ºi în EuropaCentralã, unde emergenþa forþelor centrifugeinhiba capacitatea funcþionalã a statului,tocmai în momentul reluãrii ofensivei otomane.Regatele apostolice din regiune acceptaserãdiversitatea etnicã ºi jurisdicþionalã ca preþ alextensiunii teritoriale, iar controlul exercitatasupra teritoriilor încorporate în frontiereleacestora a fost unul relativ ºi a depins deadeziunea factorilor de putere regionali laproiectul politic al suveranilor. Ascensiunea

agregãrilor regionale este prezentã atât lanivelul statelor aflate în obedienþa bisericiiromane, cât ºi la cel al monarhiilor ortodoxe.Deceniile 2-5 ale secolului al XV-lea suntmarcate de crize succesorale care escaladeazãîn rãzboaie civile. Natura unor astfel de litigiiscapã uneori chiar celei mai avizate analize,dar meritã menþionat faptul cã protagoniºtiiinvocã drept legitimitate interesul proprieinaþiuni sau al patriei cãreia îi aparþin, iar unatare interes cenzureazã normele de dreptmedieval. Fenomenul, cu dimensiunea saconfesionalã, mesianismul naþional, a cunoscutfaza sa paradigmaticã în Boemia husitã.Majoritatea istoricilor Evului Mediu târziuacceptã importanþa rivalitãþii dintre cehi ºigermani ca premisã ºi catalizator al revoltei din1419-1434. Afinitãþile ºi suspiciunilemanifestate între naþiunile implicate în acesteevenimente au determinat eºecul tentativelorde restabilire a relaþiilor cu papalitatea ºiImperiul. Domnia lui Jiri Podiebrad (1458-1471)a întrunit sprijinul facþiunii husite moderatecare se definea ca naþiune cehã ºi opoziþianobilimii catolice din Moravia, aliatã cu oraºelesileziene, majoritar germane. Parteneriateletransgreseazã faliile confesionale, aºa cum s-aîntâmplat în Lituania, unde insurgenþaantipolonezã, condusã de recent botezaþiimembri ai familiei Jagiello, este susþinutã derutenii ortodocºi, în schimbul unei diplomecare le garanta libertãþile confesionale ºiautonomia instituþionalã. Fidelitatea lor pentru„Commonwealth-ul“ polono-lituanian a putut ficâºtigatã numai prin recunoaºterea acestordrepturi de cãtre puterea centralã în 1434.

În ceea ce priveºte Ungaria, deceniilepremergãtoare domniei lui Matia au rãmas înmemoria posteritãþii ca un timp al tulburãrilorinterne ºi al anarhiei, al fãcãtorilor de regi ºi alluptelor civile. A fost în acelaºi timp epocaunor mari victorii obþinute la Dunãre ºi înBalcani împotriva turcilor, iar aceste fapte aufost încadrate de istorici în aºa-numitaCruciadã Târzie. Dincolo de disputeleterminologice, cruciada dobândise de multsensuri cu totul noi pentru locuitorii statelor-frontierã. Aici nu era vorba de expresiaentuziasmului mistic al miilor de peleriniplecaþi spre Ierusalim sau de chemarea la luptãîmpotriva infidelilor, ci de o necesitate socialã,de apãrarea intereselor pragmatice alecomunitãþilor locale, a cãror existenþã era pusãîn cauzã de încorporarea în universalismuldifuz al lumii islamice. Succesele repurtate deIancu (Ioan) de Hunedoara în anii 1442-1444sunt fãrã îndoialã expresia calitãþilor saleexcepþionale de conducãtor militar, dar sunt înegalã mãsurã rezultatul unei conºtiinþe apericolului resimþit de cei care s-au mobilizat lachemarea sa, al osmozei specifice epocii deînceput a raþiunii de stat între interesulpersonal, cel al comunitãþii ºi cauza creºtinã.Performanþele ilustrului hunedorean nu pot fiexaminate în afara mediului sãu de origine, celîn care familia sa a fãcut primii paºi pe caleaafirmãrii în cadrul nobilimii comitatense, alacelui partid militar al nobililor români dinHaþeg, fãrã de care apãrarea sudului regatuluiîn faþa raidurilor otomane era imposibilã.Documentele emise de cancelaria regalã însuccesiunea fiecãrei victorii certificã meritelemilitare ale familiarilor români ai voievodului



2222TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Solidaritãþi etnice ºi regionale în Europa

Central-Orientalã în amurgul Evului Mediu:

Cazul Ungariei lui Matia Corvinul

Florian Dumitru Soporan

istorie

2233



2233 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Transilvaniei, iar donaþiile pe care leconsemneazã sunt relevante pentru ascensiuneaeconomicã a acestei categorii sociale. DacãIancu (Ioan) de Hunedoara a acþionat constantîn cadrele politice ale Ungariei, a obþinutsuccese pentru Ungaria ºi a devenit emblematicpentru aºa-numitul partid patriotic al nobilimiimijlocii ºi mici, antigermanã ºi antiotomanã,originea sa româneascã era un fapt cunoscutamicilor ºi inamicilor sãi. Dacã papa Pius al II-lea aprecia cã, prin victoriile sale pentrucreºtinãtate, el a adus onoare naþiunii din careprovenea, o inscripþie din Slovacia consemnaînfrângerea valahului la Lucenek, în contextulunei campanii menite sã-l readucã la supunerepe alt conducãtor regional, Jan Jiskra deBrandis, cel care îºi consolidase autoritateaasupra comitatelor locuite de slovaci, invocânddreptul regelui Ungariei, dar apelând la forþamilitarã a „fraþilor cehi“ ºi la patronajul political guvernatorului Boemiei.

Dar corolarul politic cel mai important alsucceselor acestui veritabil campion al cruciadeis-a materializat la mai bine de un an de lamoartea sa, prin alegerea celui de-al doilea fiual sãu, Matia de Hunedoara, ca rege alUngariei. Episodul este semnificativ nu doarpentru degradarea la care ajunsese puterearegalã, în condiþiile în care succesiuneadinasticã se afla la discreþia prepotenþilor, dareste ºi expresia noilor sensibilitãþi careguvernau spiritul public. Succesul tânãruluirege s-a datorat celor 15000 de soldaþimobilizaþi de partida condusã de unchiul sãuMihály Silágyi, dar mai ales popularitãþiitatãlui sãu, cel care tocmai salvase Belgradul,cheia Ungariei ºi a creºtinãtãþii. Natiohungarica aducea un omagiu apãrãtorului þãrii,având grijã sã-ºi protejeze interesele princapitulaþii impuse regelui, în vreme ceîmpãratul Frederic al III-lea de Habsburg,candidatul facþiunii adverse la coroanamaghiarã, contesta dreptul unui principe denaºtere valahã de a domni în Ungaria. Esteevident cã ambele pãrþi fãceau apel laargumente de facturã etnicã ºi patrioticã pentrua-ºi pleda cauza. Dubla determinare, a afilieriiºi a originii, a marcat, în mãsurã diferitã de lao etapã la alta, domnia regelui Matia. El a ºtiutsã domine o societate fragmentatã ºi carepierduse deprinderea de a se supune autoritãþiicentrale, printr-o politicã abilã, negociind cufactorii de influenþã locali, angrenându-i înproiectul sãu politic. Pentru a contrabalansaforþa acestora din urmã, a realizat o relativãînnoire a corpului baronilor, în care a inclusmulþi familiari ai tatãlui sãu, iar o serie denobili români s-au aflat între beneficiariiacestor inovaþii sociale. În planul politiciiexterne, Matia a preluat mai curândsuccesiunea lui Sigismund de Luxemburg, celcare veghease prima etapã a ascensiunii familieisale, dar pe ai cãrui succesori sfârºise prin a-iîndepãrta de la putere. Iniþiativele sale i-auvizat mai curând pe inamicii apuseni aimaghiarilor, cehii ºi austriecii. În relaþie cuBoemia utraquistã a fostului sãu aliat JiriPodiebrad, Matia s-a autorecomandat dreptportdrapelul cruciadei pontificale împotrivaereticilor, iar facþiunea catolicã din Boemia l-aîncoronat la Olomouc ca rex Bohemiae. Reacþiamajoritãþii cehe s-a manifestat prin activareavechiului parteneriat ceho-polon, materializatprin alegerea ca rege a lui Vladislav Jagiello, aldoilea fiu al regelui Cazimir al IV-lea alPoloniei. Reacþii xenofobe, de aceastã datã în

rândurile germanilor, au declanºat ingerinþelesale în Imperiu, ca urmare a rivalitãþii cu casade Austria. Ocuparea Vienei în 1485 determinãmobilizarea forþelor Imperiului împotrivaungurilor ºi evocarea ameninþãrilor hunilor dealtãdatã, iar împãratul Frederic al III-lea deHabsburg, în general impopular în rândurilesupuºilor sãi pentru cã adusese trupe francezeîn Renania, ºi-a putut asigura sprijinul Dieteipentru proiectele sale succesorale. Lumeagermanã se gãsea din nou în situaþia de a-i fiameninþat monopolul asupra Imperiului, ºi dedata aceasta de cãtre un suveran din acelRãsãrit sinonim cu barbaria.

În privinþa cruciadei propriu-zise, MatiaCorvinul a realizat performanþa de a impune înconºtiinþa republicii literelor europene imagineaUngariei ca poartã a creºtinãtãþii. Propagandaorchestratã de curtea de la Buda a reuºitînlocuirea realitãþii militare a cruciadei cudiscursul despre cruciadã, fapt ce a adusbeneficii politice ºi asistenþã economicã. Dacãîn plan concret regele a evitat o confruntaremajorã cu forþele sultanului, iar victoriile atâtde bine popularizate în Apus au fost obþinutede oficialii regiunilor de la periferia regatului,regele Ungariei a reuºit sã obþinã constantbunãvoinþa pontificalã ºi parteneriate eficientecu factorii politici italieni, pe coordonata lupteiîmpotriva turcilor, deveniþi o ameninþareefectivã pentru Veneþia ºi Regatul Neapolelui.Presiunea antiotomanã continuã sã fie orealitate a epocii sale, iar privilegiile emise înfavoarea comunitãþilor româneºti din diverse

regiuni ale Transilvaniei demonstreazãpermanenþa pericolului ºi însemnãtateacircumstanþelor militare în afirmarea acestormicrogrupuri. Românii în ansamblu devin înaceastã perioadã obiectul preocupãrilor pentrustudiile umaniste, din raþiuni pragmatice, deordin militar ºi politic, iar originea lor latinã ºicalitãþile transmise de strãmoºii iluºtri suntargumente pentru a invoca implicarea lor într-oeventualã cruciadã.

Matia Corvinul a fost omul epocii sale, cucalitãþile ºi limitele date de cadrul mai larg încare a evoluat. Din perspectiva naþiunilor pecare le-a guvernat, domnia lui, ca ºi cea a luiJiri Podiebrad din Boemia vecinã, reprezintã unexperiment extrem de interesant. Regi proveniþidin rândul autohtonilor luau locul dinaºtilorstrãini, în virtutea alegerii de cãtre stãri ºi ameritelor în serviciul þãrii. Iniþiativele lorpolitice s-au circumscris unei tentative propriide a acomoda exigenþele modernizãriiinstituþiilor ºi valorile Renaºterii cu specificullocal. Valoarea acestui experiment rãmânenotabilã, chiar dacã finalitãþile sale subliniazãmai curând dificultãþile cãrora nucleele etnicedin Europa Central-Orientalã au trebuit sã lefacã faþã.

2244



2244 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Din 1996 în fruntea Republicii Moldova avenit Petru Lucinschi. Acesta era licenþiatal Facultãþii de Filozofie ºi Istorie de la

Universitatea de Stat din Moldova, devenindmembru al Academiei de ªtiinþe Sociale dinFederaþia Rusã. Unul dintre cei mai activimembri ai PCUS, a fost între 1978 ºi 1986 ºefadjunct de secþie la CC al PCUS, iar între 1986ºi 1989 secretar II al CC al Partidului Comunistdin Tadjikistan. A fost mutat de la Duºanbe înnoiembrie 1989, pentru a deveni prim-secretaral CC al PCM, calitate pe care a îndeplinit-opânã în februarie 1991. Aceastã avansare a sa s-adatorat aderenþei pe care a manifestat-o faþã deprogramul de reforme iniþiate de MihailGorbaciov. Se pare cã nu a dovedit o abilitatesuficientã pentru a reuºi sã armonizezedivergenþele care existau între cei care doreauperpetuarea sistemului sovietic tradiþional ºiceilalþi care îi reproºau lipsa unor reformeradicale ºi rapide. În aceste condiþii el ºi-a datdemisia în februarie 1991, fiind rechemat deGorbaciov la Moscova. Dupã destrãmarea URSS,traseul politic al lui Lucinschi nu a încetat sã fieunul marcant din punct de vedere public. Din1992 a deþinut funcþia de ambasadorextraordinar ºi plenipotenþiar al RepubliciiMoldova la Moscova. Între februarie 1993 ºidecembrie 1996 a fost preºedinte alParlamentului Republicii Moldova.

La alegerile din decembrie 1996, Lucinschi acâºtigat funcþia de preºedinte al RepubliciiMoldova în faþa preºedintelui în exerciþiu,Mircea Snegur. Nu este aici loc pentru a analizaºi comenta sistemul de alianþe creat în acelmoment, precum ºi discursul electoral al celordoi contracandidaþi. Ne vom concentra perelaþiile dintre RM ºi România, precum ºi demaniera în care a fost definitã integrareaeuropeanã în timpul administraþiei Lucinschi.

Relaþiile bbilaterale dintre RRM ººi RRomânia aufost interpretate atât de diferit de diverse centrede analizã a politicii externe încât singura formãde a da un sens raþional acestora este recursul lafapte ºi evenimente. Analizând programul depoliticã externã asumat de guvernele de laChiºinãu din timpul preºedinþiei lui PetruLucinschi, putem observa o evoluþie a nuanþelorde abordare ºi definire. Programul de activitateexpus de primul guvern Ciubuc, prevede cã„sunt considerate drept prioritare relaþiile cuþãrile vecine România ºi Ucraina, precum ºi cuunul din partenerii noºtri strategici – Rusia.” Unan mai târziu, în programul celui de al doileaguvern Ciubuc, se vorbea despre „aprofundareaºi diversificarea raporturilor de parteneriat custatele vecine România ºi Ucraina, inclusiv prindefinitivarea cadrului juridic bilateral.Imprimarea unui conþinut concret cooperãriitrilaterale dintre Republica Moldova, România ºiUcraina ºi valorificarea activã a euroregiunilor ºizonelor economice libere” În acest mod,observãm cum pentru prima datã guvernul de la

Chiºinãu a subordonat relaþiile cu vecinii sãiunor proiecte regionale, ºi anume, euroregiunile,obiectivului integrãrii europene. Aceastãformulare este preluatã ºi de guvernul Sturza în1999, iar apoi de cabinetul Braghiº în decembrie1999.

Perioada 1997-2000 a fost una acoincidenþelor am putea spune. Atât înRepublica Moldova cât ºi în România, înfruntea statului au venit formaþiuni politice carese intitulau democratice (Alianþa pentruDemocraþie ºi Reforme, respectiv ConvenþiaDemocraticã din România). Cel puþin ca ima-gine, vom vedea o anumitã apropiere între lide-rii celor douã þãri. Spre exemplu, în anul 1998,Petru Lucinschi ºi Emil Constantinescu s-auîntâlnit de trei ori. Preºedintele ParlamentuluiRM, Dumitru Diacov, a efectuat douã vizite delucru la Bucureºti (în iunie 1998 ºi aprilie 1999),iar, în aprilie 2000, Mircea Ionescu Quintus,Preºedintele Senatului României s-a aflat laChiºinãu, în vizitã de lucru. De asemenea, înmai 1999, a fost înregistratã vizita oficialã laChiºinãu a Primului ministru al României, RaduVasile, iar douã luni mai târziu, vizita oficialã laBucureºti a premierului moldovean, Ion Sturza.

În planul rezultatelor concrete, relaþiiledintre cele douã þãri vecine au marcatnegocierea ºi parafarea, în aprilie 2000, aTratatul de Parteneriat Privilegiat ºi Cooperareîntre Republica Moldova ºi România. Textulacestui document a fost rezultatul a ºapte anide discuþii, ce pãreau interminabile. S-a ajuns,finalmente, la un document politic prin careChiºinãul ºi Bucureºtiul afirmau caracterulspecial al relaþiilor lor bilaterale, privilegiate cufundamente în trecutul istoric, care avea la bazãºi comunitatea de culturã ºi limbã existentãîntre cele douã republici. Ambele state stabileauca obiective directoare ce ar fi trebuit sã ghidezeviitorul lor parteneriat privilegiat, axat, înspecial, „pe sprijinul reciproc al eforturilor lorde integrare în structurile europene în cadrulunei Europe unite”, precum ºi pe angajamentulRomâniei de „a sprijini activ pe planinternaþional acþiunile pe care le va întreprindeRepublica Moldova pentru pãstrarea unitãþii ºiintegritãþii sale statale ca unic subiect de dreptinternaþional”.

În privinþa chestiunii ttransnistrene, Lucinschinu se deosebeºte în mod semnificativ depredecesorul sãu, Mircea Snegur. În 1997, el aîncheiat un memorandum cu autoritãþileinstaurate la Tiraspol. „Memorandumul cuprivire la bazele normalizãrii relaþiilor dintreRepublica Moldova ºi Transnistria”, cãruia i semai spune Planul Primakov, a fost lansat laMoscova în 8 mai 1997. Actul a fost semnat dePreºedintele Lucinschi. Acesta a fost acuzat,ulterior, cã prin acest document a pus bazaconsolidãrii regimului lui Igor Smirnov.Memorandumul prevedea un stat comun format

din douã componente cu statut egal, Moldova ºiTransnistria cu repartizarea împuternicirilor prinacorduri între Chiºinãu ºi Tiraspol. Prin aceastãformulare se deschidea calea federalizãrii RM.Tot atât de important este faptul cãMemorandumul stabilea formatul de negociericu cinci participanþi, formatul pentilateral:Rusia, Ucraina, OSCE, Transnistria, RepublicaMoldova. Iar în calitate de mediatori ºi garanþi:Rusia, Ucraina ºi OSCE, consfinþind, astfel,excluderea participãrii directe a României ºi aaltor state occidentale din formatul mediatorilorºi garanþilor.

În ceea ce priveºte relaþia ccu UUniuneaEuropeanã a administraþiei Lucinschi, reþinemfaptul cã, spre deosebire de predecesorul sãu„agrarian“, primul guvern Ciubuc, instaurat înianuarie 1997, nu a fãcut nicio referinþã laUniunea Europeanã, în schimb acþiunile delãrgire ºi dezvoltare a relaþiilor în cadrul CSI aufost expuse mai detaliat. Concepþia de politicãexternã a noului guvern moldovean atrãgeaatenþia prin modul cum erau prezentate relaþiilecu Federaþia Rusã: „Luând în considerareparticularitãþile dezvoltãrii istorice ºi situaþiageopoliticã a Republicii Moldova, suntconsiderate drept prioritare relaþiile cu þãrilevecine România ºi Ucraina, precum ºi cu unuldin partenerii noºtri strategici – Rusia.” Cu toateacestea ar fi de reþinut faptul cã, încã dindecembrie 1997, Petru Lucinschi i-a trimispreºedintelui Comisiei Europene Jacques Santero scrisoare prin care îºi exprima dorinþa de aîncheia un acord cu UE.

Evoluþia dramaticã a crizei economice princare trecea Rusia în anul 1998, a determinat celde al doilea guvern Ciubuc sã îºi schimbeprioritãþile strategice în ceea ce priveºte politicasa externã. În aceastã logicã, un capitol distinctal concepþiei de politicã externã a guvernului dela Chiºinãu îl constituie: „Republica Moldova ºiintegrarea europeanã”. Textul definirii acesteiopþiuni este urmãtorul:

„Integrarea þãrii în Uniunea Europeanã esteun obiectiv strategic al politicii externe aRepublicii Moldova. Aceastã orientare estedeterminatã de factorii obiectivi ai edificãriiunui stat democratic ºi prosper, bazat peeconomia de piaþã, ºi angajãrii în spaþiuleuropean de securitate ºi stabilitate.”

geopoliticã

Republica Moldova în geopolitica esticã (III)Politica externã a Republicii Moldovaîntre 1997-2000. Incertitudini

Mihai Alexandrescu

2255



2255TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Din 1999, se observã o schimbare cel puþindeclarativã a opþiunii Republicii Moldova.Obiectivul strategic era, de aceastã datã,„integrarea europeanã”. Acest fapt este evidentîn programul de activitate al guvernului Sturzacare a dedicat un capitol distinct „IntegrãriiRepublicii Moldova în Uniunea Europeanã”.

Din decembrie 1999, opþiunea de politicãexternã a RM se schimbã radical. Venirea laconducerea Federaþiei Ruse a lui Vladimir Putinºi stabilizarea economicã a mai vechiuluipartener strategic de la Rãsãrit au determinatguvernul Braghiº sã declare cã: „pentruassigurarea iinteresselor eeconomice ale þãrii,Guvernul va sprijini eforturile orientate spreaprofundarea ºi diversificarea relaþiilor derulate

îîn ccadrul CComunitãþii SStatelor IIndependente îndomeniul economico-comercial, în special, peplan bilateral.” De menþionat cã acest paragrafera parte integrantã a capitolului „IntegrareaEuropeanã”, ceea ce ne dã de înþeles cã noulguvern de la Chiºinãu admitea procesul deintegrare europeanã doar ca pe o obligaþie, însãprin acþiunea sa guvernamentalã nu a fãcutdecât sã „banalizeze” acest aspect.

O altã explicaþie de politicã internã a noiipoziþii externe a Republicii Moldova este datãde demiterea guvernului ADR ºi crearea uneicoaliþii Guvernamentale noi, formate dinPartidul Popular Creºtin Democrat (PPCD) ºiPartidul Comuniºtilor din Republica Moldova(PCRM).

Republica Moldova a semnat din 28 noiembrie 1998 un Acord de Parteneriat ºiCooperare cu UE, care a intrat în vigoare din 1 iulie 1998. Acest demers al sãu ar fi trebuit sãdetermine o reglementare a situaþiei sale de stataflat în CSI, dar cu aspiraþii de integrare în UE.

Aceastã retoricã ambiguã o vom regãsi întimpul administraþiei Vladimir Voronin,începând din 2000. Poate ºi acest fapt adeterminat reacþii diferite din partea celorlalþiactori internaþionali referitoare la RepublicaMoldova, care vor culmina în primãvara lui2009.

sine”), din nou refuzul tradiþiei stagnante,„credinþa optimistã în progres” ºi afirmareaparticipãrii la o actualitate trãitã fervent („Devizanoii arte: înapoi la viaþã!”, „Arta noastrã trebuiesã fie una cu viaþa noastrã”, „arta din turnurile defildeº, ca pe un copil sãnãtos, am coborât-o înviaþa cotidianã”), însã sub semnul unei ordiniimpuse de conºtiinþa lucidã, deschisã spre practicavieþii. O direcþie a constructivismului rus utilitar,promovat între alþii de Vladimir Tatlin, poate fighicitã sub aceste propoziþii ale angajãrii încotidianul constructiv, prin care scriitorul ºiartistul devin un fel de ingineri fascinaþi deprecizia liniilor ºi structurilor obiectului construitîn folosul unui „om nou”, dincolo de angajãrileideologoice ºi politice stricte: „Noi ne aflãm laînceputul unei epoci în formare. În pragul uneiepoci noi – un nou tip uman. Arta ca esteticã însine nu ne intereseazã. Nu suntem cizelatori cumâini delicate, ci inventatori neliniºtiþi ºi meºtericonstructori care lucreazã cu fierul, cimentul ºisticla. // Tineri ºi constructori. // Între mine ºitine vrem sã trasãm linia cea mai scurtã, cãutãmritmul consonant ºi soluþia economicã. // Nu neînþelegeþi? // Creaþiile noastre vã sunt strãine? //Uitaþi-vã la hainele simplificate profitabil, lareclamele luminoase ale bulevardelor, lafrontoanele netede, sobre ale caselor noi, laasociaþiile de gimnasticã ale muncitorilor, labordeiele electrificate, la maºinile cu forme totmai desãvârºite ºi viteze tot mai mari, la vitrine,la sinele vostru tot mai decis ºi tot mai doritor deinstituirea unei ordini noi – ºi trebuie sã ne daþidreptate”.

Este, concentratã în aceste linii, esenþacrezului avangardist al momentului, prezentatãîntr-o sintezã care, cu câteva paragrafe mai sus depe aceeaºi paginã, aduce ºi argumente de ordinistoric: „Pe linie istoricã, tatãl nostru a fostimpresionismul antebelic care, prin avântulromantic al futurismului, prin sensibilitateaexpresionismului ºi obiectivitatea cubismului, s-aghidat pânã la timpul nostru, dar a rãmas pedinafara noastrã, a fiilor, care am trecut pestesoluþiile parþiale. Pentru noi, existenþa artei castare s-a încheiat definitiv. Pentru omul care atraversat rãzboiul ºi revoluþiile, cultul iresponsabilal frumosului ºi preamãrirea imnicã a vieþii suntstrãine. // În mâini avem metrul ºi ceasul carefuncþioneazã precis. // Suntem oamenii munciiprecise ºi responsabile. /.../ Pentru noi, spaþiul,

lumina, culoarea, cuvântul ºi orice altceva suntmateria pe care trebuie s-o supunem, s-otransformãm”.

Am reprodus aceste relativ ample citate,fiindcã ele amintesc, ºi sub aspectul conþinutului,ºi ca retoricã, ceea ce se petrecuse recent ºi se maipetrecea ºi în spaþiul avangardist românesc,antrenat în aceeaºi perspectivã. Sloganul „fazeiactiviste industriale” clamat de Ion Vinea înManifestul sãu de la Contimporanul, intervenþiilearhitectului ºi pictorului Marcel Iancu, „sintezamodernã” înscrisã în subtitlul revistei Integral, încare un Ilarie Voronca, Mihail Cosma ori StephanRoll, exaltau cam aceleaºi idei atestã o solidaritateeuropeanã a spiritului avangardist de la începutuldeceniului al doilea al secolului XX. Rãdãcinileideatice le sunt comune în mare mãsurã celordouã miºcãri de avangardã, iar spiritul de sintezãpus în prim plan de constructivismulabstracþionist se asociazã fãrã probleme uneitradiþii novatoare înscrise în aria activismului ºivitalismului expresionisto-futurist. E de observat,continuând paralela, cã, cel puþin în textele oferitede aceastã antologie, spectacolul retoric al negaþieidin manifestele româneºti apare mult atenuat,tonul, deºi îndeajuns de ferm al propunerilornovatoare nu atinge cotele unor propoziþiiradicale de tipul „Sã ne ucidem morþii” dinManifestul activist cãtre tinerime ºi nici vervaimaginativã a textelor similare româneºti. Poate cãangajamentul politic mai transparent ºi mai decisal confreaþilor maghiari invitã la temperareaatitudinilor ºi mutã accentul pe latura practicã ainserþiei în social ºi economic. În orice caz, esteevident comunã aspiraþia de a articula mai multedirecþii avangardiste într-un spaþiu european deinterferenþe programatice în care sincronizarea seface cumva din mers, cu recuperãri ºi rememorãrinecesare ºi pe baze în primul rând constructive.

O foarte bunã orientare în peisajul ideaticavangardist al acelor ani o atestã ºi ceilalþi autoride texte programatice, care trec în revistã tradiþiamodernitãþii acute în curs de consolidare: ca laromâni, se simte nevoia, prin Sánta Pál (cu oPrivire de ansamblu), „de la fututrism ladadaism”, Hatvani Pál (Experiment peexpresionism) ºi mai ales prin artistul recunoscutpe plan internaþional care este, alãturi de KassákLajos, Moholy-Nagy László, unei mai precisesituãri în istoria recentã a miºcãrilor novatoare.Acesta din urmã face una dintre cele maipertinente caracterizãri a parcursului sensibilitãþiiartistice a momentului în textul intitulat De laomul-felie la omul întreg, datat 1929 ºi care, ni sespune, a fost reprodus ºi în revista clujeanãKorunk, un an mai târziu. Ideile generale sunt, înesenþã, aceleaºi cu ale lui Kassák, evidenþiind osimilarã nevoie de revitalizare a artei pe temeiurisenzorial-raþionale („redobândirea fundamentelorbiologice”, „simþire purã ºi cunoaºtere lucidã”), cu

încredere în aportul tehnicii la definirea noiisensibilitãþi („Tehnica e un factor existenþialorganic”), dar ºi cu un important accent deangajare politicã: „problematica pedagogicã treceîn politic; ºi întotdeauna va fi perceputã ca atarecând omul intrã în arena vieþii ºi trebuie sãînfrunte ordinea existentã”.

În ordinea recapitulãrilor necesare alemodernitãþii recente intrã ºi analizele de excelentcunoscãtor al tendinþelor artistice ale epociidatorate lui Hevesy Iván în eseul Dincolo deimpresionism. Cu treceri prin spaþiul futurismului(„un impresionism extrapolat logic”, „unnaturalism exagerat”) ºi interesante consideraþiidespre expresionism ºi cubism, el ajunge la oconcluzie solidarã, de fapt, cu a celorlalþiteoreticieni avangardiºti. Observând cã „la noi (înUngaria), totul ajunge cu puþinã întârziere” – ca laromâni, de altfel, ºi la alþi „periferici” ai Europei! -el caracterizeazã cea mai reprezentativã gruparede avangardã maghiarã, de la revista Ma, subemblema aceleiaºi voinþe de sintezã: „Revista MAnu doreºte doar o nouã ºcoalã artisticã, ci o artãnouã ºi o nouã concepþie despre lume. Astfel, niciîn picturã nu s-a înregimentat în vreunul dincurentele futurist, expresionist sau cubist, ci îºidoreºte sã întemeieze o artã universalã nouã,pornind de la rezultatele lor, dezvoltând ºiomogenizând tendinþele”. Definiþia datã în 1925„integralismului” de cãtre românul Mihail Cosmanu suna, în fond, altfel ºi ea rãmâne, cumspunem, expresivã pentru starea de lucruri dinaceastã parte centralã ºi de sud-est acontinentului. Cu un plus de reliefare a înnoiriiartistice vine ºi articolul lui Kállai Ernö,Perspectivele spirituale ºi sociale ale arteiconstructive, promiþãtor încã din titlu pentruafirmarea unei atitudini politice ferme,antiburgheze ºi pro-comuniste. Cât de bineinformatã ºi angajatã în procesul novator eraavangarda maghiarã ºi în domeniul artelor plasticeºi în dramaturgie, ne-o spun paginile semnate deMátyás Péter despre Arta nouã, cu afirmareadecisã a nevoii de „sintezã”, ori de Mácza János,care scrie despre Noua dramã, noua scenã, undeaceeaºi idee a sintezei se asociazã cu viziuneamoºtenitã de la expresionism ºi futurism asupra„strigãtului” ºi „isteriei” vitale, supravegheate,totuºi, de numitul spirit lucid-sinteticconstructivist. S-ar putea da, desigur, ºi alteexemple, privind punerea în valoare a afiºului ºifotografiei în arta modernã, mereu atentã laintensificarea comunicãrii cu dinamica lumiicontemporane. În grade diferite ºi la niveledeosebite de forþã expresivã, asemenea idei se vorregãsi ºi în poezia, cu nu puþine surprize fericitepentru cititorul român, pe care ne-o propunesecþiunea a doua, de Literaturã, a antologieialcãtuite de Kocis Francisko.

Introduceri în spaþiul avangardeimaghiare (I)

(Urmare din pagina 7)

Evenimente din arta pre-digitalã anunþãtransformarea artei vizuale. Arta deapropriere face tranziþia de la creaþie purã la

originalitate, în sensul funcþionalitãþii prin lucrãrica ale lui Duchamp, Warhol sau Hirst.Aproprierea implicã luarea în posesie. În artavizualã, termenul se referã la elementeîmprumutate din realitate (la fel ca ºi texturile dinPhotoshop) sau citarea din alte opere (ca referinþãa artei parazitare indusã de editorul grafic) astfelîncât editarea ºi manipularea digitalã a uneiimagini sau fotografii în Photoshop intervin careacþie deloc subitã la poietica tradiþionalã aimaginii.

În fotografia clasicã avem de-a face cufotograful ºi privitorul. Primul este cel care îºicodificã subiectivitatea într-o expresie artisticãprintr-un moment de real surprins pe peliculã.Aceasta este aºa-numita fotografie care poartãintenþia fotografului. Privitorul decodificãrespectiva intenþie mediatã de momentul de realsurprins de obiectivul aparatului. Privitorul ºicreatorul, ca ºi categorii care îºi negociazãîntreaga istorie a artei, îºi mutã teatruloperaþiunilor în mediul biþilor, în noua artãnumitã digitalã. Aici se întâmplã însã ceva ce artatradiþionalã a respins, de cele mai multe ori penedrept, ca fiind o reciclare a operei, o eventualãlipsã de imaginaþie sau o manipulare.

Photoshop faciliteazã parcursul unei simplefotografii cãtre echivalentul internautic al clasicei«opere de artã» ºi prin aceasta, reuºeºte sã intre înconflict cu estetica clasicã a principiilor celeinumitã cu tandreþe, fotografia artisticã.

În mediul real artistul îºi alege liber uneltelesau «pânza» ca gol-pentru-a-fi-umplut cu formãsau culoare, ºi deci cu semnificaþie, alege tehnicasau a scopul care supune opera: pur estetic,politico-social sau excentric-ºocant. Prelucrarea ºitravaliul artistic se materializeazã din inspiraþieliberã ºi lucru manual. Manufactura (la propriu)alege particulele de neant pentru expresia artisticãsubiectivã. Lucrul cu realul se face în logica uneiontologii «goale» care poate fi umplutã de oriceobiect, gest sau senzaþie ce poate «locui» lumea laun moment dat.

Ceea ce introduce estetica digitalã prinmanipulare este acel lucru dupã care foaia clasicãtânjeºte adeseori ºi care a umplut de-a lungultimpului antecesoarele recycle-bin-urilor, anumeconceptul de «undo». Ca «atelier de imagine»,unde prosperã conceptul cu pricina, lucreazã tacitcu un soi de «artã parazitarã». Programul nupoate rula decât cu o imagine aparþinând meta-cadrului, ceea ce se numeºte pentru designer«materie primã». Simpla idee de editor graficpresupune faptul cã programul lucreazã cu uninput-imagine sau fotografie din afarã asupracãreia se aplicã mãºti, «obiecte deºtepte» caredescompun ºi recompun temporar imaginea,intensificãri ale culorilor sau clonãri ale unor pãrþiale fotografiei. Output-ul sau produsul final (darnu finit) se constituie dintr-o imagine «corect»cosmetizatã, easy on the eye, pe alocuri irealã,care exemplificã estetic contextul cãruia îi estedestinatã. Pixelul însoþitor al textului, face demulte ori din imagine, o protezã textualã.

Un alt plan împlinit de programul de editareeste manipularea, ce aduce cu sine un nou tip deprivitor, manipulatorul, care are avantajul de a

privi fotografia brutã, dar ºi de a dicta privitoruluide ordin secund, destinatarul produsului, ceea cetrebuie sã vadã într-o fotografie. Manipulatorulanvizajeazã produsul final, lucru care îi permiteaccesul la o ordine corectã de utilizare a funcþiilorprogramului. Tutorialele pentru Photoshop îºiîmpart ierarhia prin acest criteriu: utilizareacorectã pentru a obþine o fotografie impresionistã,tehnici sepia, tehnici de schiþare, etc.Manipulatorul în cauzã, care administreazãimaginea, se insinueazã ca instanþã între ceea ceîn fotografia clasicã numim privitor ºi fotograf.

Editoarele grafice se bazeazã pe emulareempaticã de unelte analoge artei tradiþionale: dârede pensule, creioane sau rigle digitale, lucru cepresupune realizarea funcþiilor unui echipamentcu ajutorul unui alt echipament, în spiritulmodelului clasic de funcþionalitate. Metodele ºiuneltele reale rãmân aceleaºi cu cele din artaanalogã, beneficiind de un simplu salt de latridimensionalitate la bidimensionalitatea iconicã,de la realitatea lor palpabilã, la transpunereadigitalã a lor. În Photoshop, efectele graficemimetizeazã uneltele disponibile nu doar într-ovarietate de mijloace în interiorul aceleiaºi tehnici,ci chiar într-o gamã ce pretinde totalizareatehnicilor de lucru cu imaginea.

Gama respectivã acoperã aproximativ toatãpaleta tehnicilor de desen ºi culoare din istoriaartei profeþind asfinþitul tehnicii singulare –esteticã în-ºi-pentru-sine. Accesibilitatea printr-unclick a unui efect de cubism, de exemplu, asupraunei imagini relativizeazã ironico-apocalipticrepectiva tehnicã ºi o transformã într-unul dinnumeroasele moduri de lucru cu imaginea.

Uneltele de care beneficiazã utilizatorul-manipulator sunt un alt punct de interferenþã cupoietica tradiþionalã a imaginii. Uneltele dinPhotoshop înlesnesc sublinierea anumitorcaracteristici ale fotografiei spre a servi cât maibine scopului întru care aceasta este editatã.Odatã cu o interfaþã de utilizator care mimeazãprecis uneltele tridimensionale, se implementeazã,de exemplu, o unealtã de text care îºi scriepropriile texte generate aleatoriu. Alte funcþiitransformã produsul nefinisat într-un «Bauhausinstant», lasã «bugs» i.e. interferenþe fãrã controlulutilizatorului, care rãtãcesc prin ilustraþie sauredau forme diferite de «rame» sau texturi. Laturafuncþionalistã a programului genereazã fiºierelegrafice cuvenite în scopul utilizãrii practice adesignului grafic. Photoshop combinãenciclopedismul ºi fragmentarea dupã cumanticipase combinatorica barocã (ce miza pecreativitate subordonatã organizãrii) saudadaismul (care ridiculiza ordinea în favoareaimpulsului), dar face aceastã combinarecomplementar ºi nu contradictoriu, acumulândexcentricitãþi ºi fantezii personale, printr-omultitudine de «features» similare «sufluluicomercial» pentru a servi cât mai bine scopuluipentru care sunt create.

Softurile de manipulare a culorii promit înbannerele lor promoþionale transparenþa acestorunelte supuse utilizatorului. Transparenþa încauzã promite la rândul ei, revelarea mijloacelorde producere sau manipulare a unei imagini; deexemplu, în tehnica editãrii de imagini un criteriuspecific de valorizare sunt metadatele. O imagineare propria sa istorie a modificãrilor conþinutã în

metadatele înregistrate de program, cu privire lafiecare unealtã în parte utilizatã într-un anumemoment (ºi el înregistrat) ºi valoareacorespunzãtoare ei. Un alt lucru pe caretransparenþa îl promite este cã orice utilizatorpoate folosi aceleaºi unelte sau comenzi(predefinite) în interiorul programului pentru aobþine acelaºi rezultat sau unul diferit, depinzândpur ºi simplu de ordinea în care acele comenzisunt utilizate. Avem parte, deci, de un numãrlimitat de comenzi care potenþeazã un numãrnelimitat de rezultate printr-o simplã problemã decombinatoricã în manipulare. În acest punctnodal, software-ul vinde iluzia cã utilizatorul, carenu este altceva în perspectiva programului decât ofuncþie, este în deplin control. Tot aici,sensibilitatea artisticã face obiectul unor reflecþiiontologice ºi legislative. La sfârºitul anilor ’90,Cornelia Sollfrank, artistã-manipulatoare denet.art, s-a gãsit brusc în ipostaza de artistmarginalizat de comunitatea din care fãcea parte,din cauza colajelor sale digitale. Ca rezultat, oexpoziþie a generatorilor de net.art ai lui Sollfranka fost anulatã de organizatori de teama de a nu fitrimiºi în instanþã din pricina violãrii copy-right-ului.

Reflecþia e(ste)ticã însumeazã aceste problemeºi le aprofundeazã: cine este acest «artist»?Fotograful ca beneficiar al primei «furor divine»,ideatic vorbind? Tutorele creaþiei, adept alserialitãþii desgn-ului industrial? Programatorii careau conceput ºi implementat uneltele grafice decare dispune programul? Sau rularea programuluiînsuºi?

Tabu-ul transparenþei în software – a nuinterfera deschis cu artistul - i.e. a nu îi lãsaimpresia cã este îngrãdit, este sistematic apelat ºisubversiv evocat în editorul grafic. Acestatransformã softul în vectori grafici, într-unprogram generativ cu agendã proprie, sau maidegrabã proprie programatorului care a creatprogramul, care codificã subiectivitateamanipulatorului în algoritmi. Totuºi, acest punctde vedere riscã sã parã reducþionist. Gravândsubiectivitatea în formule ºi procese matematic-determinate, se neglijeazã faptul cã proceselemaºinii au fost concepute iniþial de ºi pentrufactorul uman. Când se concluzioneazã faptul cã«un artist isteþ face ca maºina sã poarte toatãmunca», este implicit, în primul rând, faptul cãartistul face munca. Cine face opera? În prezent,manipulatorul. În acest caz, principiile esteticepromovate de manipulator se încarcã desubiectivitatea acestuia. Dar ecuaþia esteticului arelimitãrile sale. Ideea «artistului autonom» carelucreazã cu ajutorul pensulei «brush» dar care nueste înlocuit de tehnicã salveazã în faþa moraleiumane oficierea manipulãrii - ca tip de lucru cuimaginea. Editorul grafic inverseazã acest modelsecular, redefinind auctorialitatea ca ºiconceptualizare (design artistic) a unui procesalgoritmic. Ideea cã artiºtii devin designeri ºiexploratori filosofici ai computãrii, acordând oatenþie secundarã produsului procesat per se,deghizeazã uneltele în degetele artistului, în felurimai subtile.

Concilierea cu vechile principii ale esteticiiclasice se face atât în atipicitatea mediului (ºiimplicit a programului), cât ºi în scopurileatribuite datelor sale. Photoshop se foloseºte decategoriile vechi ºi le aplicã ca atare, darvalorizeazã atât travaliul, cât ºi produsul - caoriginal - prin aceste douã instanþe: specificitate ºifuncþionalitate. Uneltele în cauzã îºi creeazã

2266



2266 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

reactiv

Photoshop ºi ontologia “plinã”Ruxandra Bularca

2277



2277TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

propria esteticã ºi au propria politicã implicitã cuprivire la paradigme sau la interfaþã, în simbiozacu prejudecãþile culturale încetãþenite despre ceînseamnã un document sau despre cum desluºescochii unui utilizator de rând, un design.

Chiar ºi mediul internet, în care aceste imaginieditate sunt utilizate, are propriile sale categorii ºilegi. Pentru a satisface soluþia la problematraductibilitãþii imaginii într-un cod implementatcultural de mediul în care creeazã, artistul trebuiesã recurgã la ajustarea manualã a imaginii.Percepþia ºi simþul estetic personal sunt angajateîn acest proces spre a da o imagine finalã.Produsul finit este utilizat ca funcþie, imagineaeste ruptã de contextul în care a fost creatã spre aservi unui alt scop. Pe scurt, privitorul «cere» sãvadã o imagine la locul potrivit care evocã unanume lucru, o anumitã stare sau senzaþie.Manipulatorul o furnizeazã în aceastã logicã,potrivind imaginea cu textul, iar editarea devineindispensabilã în mediul pe care îl promoveazã.

În raport cu ontologia “goalã” a realului,mediul digital lucreazã cu o ontologie plinã.Mediul internautic, prin simpla lui calitateinformaþionalã, determinã un spaþiu de stocare, o«pânzã» umplutã virtual care aºteaptã datele fizicespre a-i implini scopul. Tot digitalul oferã ºi unset de convenþii cu privire la ceea ce înseamnã oimagine artisticã afiºatã pe ecran. Tuºa, dalta saumateria primã determinã «unitatea de mãsurã» înreal; computerul face din pixel, atomul oricãreireprezentãri digitale. Deºi oferã imaginii un cadrurestrâns de reprezentare, pixelii, ºi un anumitnumãr de efecte ce pot fi aplicate unei imagini,iscusinþa inovatoare a funcþionalitãþii a gãsit decuviinþã sã îºi dezlãnþuie creativitatea prinacceptarea convenþiilor, precum ºi printr-oeventualã ocolire a lor. «Preaplinul» ontologic despaþiu pentru stocare de date, ca loc gol menit dea fi umplut cu informaþie, oferã aceeaºiimportanþã atât imaginii, cât ºi textului care oînsoþeºte. Rareori avem de privit o imaginesingularã pe ecran, iar când acest lucru seîntamplã, ochii încep sã caute instinctiv în stânga-sus browserul pentru a afla sursa imaginii. Nu ede mirare faptul cã cele douã coordonatediscursive se susþin reciproc, valorizându-se unape cealaltã ºi constituind miezul conceptului demultimedia (ca formã de îmbinare a mai multormedii ºi coduri de transmitere a mesajului). Înacest punct, imaginea nu mai funcþioneazã dupãprincipiile estetice clasice unde simpla expunereca într-un muzeu a acesteia, în faþa unui privitor,precizeazã implicit cã ea se cere a fi privitã,admiratã ºi descifratã. Cadrul digital, analogmuzeului, expune imaginea, dar o face spreilustrarea a ceva. Criteriul pur estetic ocupã unloc secund, pe primul plan trecândfuncþionalitatea imaginii. Orice imagine implicatãîn acest parcurs digital este valorizatã decontextul în care este afiºatã.

Ironia sorþii în cadrul mediului internautic, unmediu care are ca punct forte definitoriu fluxulliber ºi neîngrãdit al informaþiei, face caoriginalitatea sã devinã un subiect problematic. Întrecut, tehnica se preda deschis prin manifeste,ºcoli ºi atragerea de discipoli. Odatã instalat,programul pune la dispoziþia oricãrui utilizatoracelaºi set de unelte, aceleaºi palete sau efecte. Înconsecinþã, fobia imitaþiei gratuite duce, încomunitãþile artistice internautice, la protejarea«ingredientului secret» al originalitãþii creatoruluiprin încriptarea metadatelor unei opere sau aoricãrui fiºier însoþitor care ar putea deconspiracombinaþia de unelte din care a rezultatrespectiva imagine. Metoda este preþioasã datoritãlimitãrilor (temporare) ale programului. Libertateaînsã constã aici în emergenþa unei multitudini de

tehnici grafice care acceptã convenþia ºi creeazã îninteriorul ei, antrenând imaginaþia în noi expresiiartistice. În zorii artei de apropriere, de exemplu,litigiile în legãturã cu copyrightul se duceau înmult-temutele sãli de tribunal. În ceea ce priveºtereflecþia legislativã a artei “cu împrumuturi”, legeacopyrightului domoleºte libertatea de expresie ºiîmparte lucrãrile artistice în derivative, cainfluenþã sau transformative, ca citare. Lucrareatransformativã, adicã cea pe care o numesc aicimanipulare, este o nouã operã artisticã carecomenteazã asupra apetitului ºi indulgenþeisocietãþii, dar le ºi celebreazã, dupã cum sunt eleîncurajate de barajul ubicuu al publicitãþii;editarea (i.e.manipularea) nu face un duplicat alobiectivelor originalului, ci îl utilizeazã ca materiebrutã într-un fel nou pentru a crea informaþienouã, o nouã esteticã ºi un nou punct de vedere.Aceasta este ºi pãrerea judecãtorului Louis L.Stanton, care în procesul Blanche vs. Koons,creeazã antecedentul în SUA pentru procesele deacest soi. Astãzi, în mediul digital, criticaoriginalitãþii se bazeazã îndeosebi pe peerpressure. Artiºtii sau consumatorii de artã digitalãpot denunþa imitaþiile nefericite ºi le pot cauza înpracticã, extincþia dacã inflaþia de copii, o cere.

Lucrarea rezultatã din manipulare nu altereazãoriginalul ca atare; el rãmâne accesibil ca originalºi de multe ori este promovat de citarea ulterioaralui. La fel se întâmplã în cazul ready-made-urilor,unde creativitatea constã în gestul de a aduce unobiect comun într-un context artistic, indiferent cãeste vorba de muzeul clasic sau de o galeriedigitalã. Aici, artistul se angajeazã în uzul culturiide masã, se distanþeazã de urma-dovadã a mâiniiartistului ºi denunþã materialismul fãcând dinexperienþa trãirii, un spectacol. Yves Klein, depildã, care alege “sã paraf(raz)eze cerul” dinspusele lui, îºi inventeazã ºi patenteazã o reþetãde albastru ultramarin strãlucitor, cunoscut ºi caInternational Klein Blue sau IKB. Culoarea estealeasã de el, dar tehnica ramâne simplã: aplicareaunei “unelte predefinite” (în limbaj de“manipulator”) aplicate pe pânzã sau pe obiectulde colorat. Klein adoptã strategic alura unuiPhotoshop de sine stãtãtor având o singurãfuncþie, de “fill”, cu o singura culoare, “IKB”, peobiecte deja existente. Ready-made-ul face ochiulsã poposeascã un timp mai îndelungat pe lucrarearespectivã decât ar face-o în mod obiºnuit. Acesttip de artã are ca obiectiv punerea la îndoialã pecare o performeazã privitorul în ce priveºteconceptul ºi relaþia acestuia cu scopul imaginii.Bineînþeles cã aceastã punere la îndoialã naºte ofalie într-o gândire esteticã instalatã comod înprealabil în conºtiinþa colectivului consumator deartã. Ruptura care se produce între concept ºiscop este întocmai manifestul operei respectivecare va indica o nouã bifurcare între arta (deacum) veche ºi perimatã ºi cea nou-propusã. Dinanii ’90 arta foloseºte aceste expresii, exclusivpentru a se adresa teoriei sau în scopuri sociale,mai degrabã decât arta-în-ºi-pentru-sine.Photoshop-ul depãºeºte statutul de creator demanifeste sau de artã industrialã ºi îºi reduceînþelept atribuþiile la un “ucenic” care pãstreazãdin aceastã ecuaþie accesibilitatea ºifuncþionalitatea, câºtigându-ºi astfel autonomia.

Doina lutului(Urmare din pagina 36)

Persia, frunze ºi meri, Grecia, þepi ºi spini. Înlectura mea, modulul director, busola instalaþieise aflã în sala centralã, numitã valuri. Valuri aleapelor primordiale, nedespãrþite, în timpulneînceput. Din acest punct expoziþia propuneaproape o cosmogonie. Instaurarea LogosuluiCreator ne trimite la extremitate, în sala cumotivele frunze ºi meri, într-un timp augural,adamic ºi un spaþiu edenic, unde cresc pomulvieþii ºi merii din grãdina raiului, a fericirii dintâi,neîntinate. În pandant, la cealaltã extremãspaþialã, în sala cu motivele þepi ºi spini, avemtimpul decãzut ºi spaþiul damnat, înþesat de spiniisuferinþei, ai pãcatului. Odatã cu cãderea din rai,pãrãsim însã ºi timpul mitic al începuturilor. Dela geneza omului trecem la geneza omenirii, latimpul istoric ºi la spaþiul mundan. Cu aceste noireferinþe, revenim la valuri, resemantizate cavaluri ale apelor mãrii învolburate, strãbãtute deeroi civilizatori, valuri ale vremii celei de demult,când omul fãurit de Creator a fãurit la rândul sãuprimele civilizaþii. Prin selecþie, artista a ales sãilustreze, de o parte ºi de alta a mãrii, cu Persiaºi Grecia antice, leagãne de civilizaþie ºi culturã,cu referinþe decorative ºi simbolice suficient detransparente. Prin tehnica patinãrii, excizii sau,dimpotrivã, intarsia unor fire subþiri de caolinpigmentat în suportul de ºamotã, Doina Sticiobþine srãluciri, contraste ºi efecte decorativespeciale, dovedind cã a ajuns la stãpânireadeplinã a tehnicilor ºi a plasticii materialului.Spirala, discul, labirintul, calea ºerpuitã, vrejuri,flori ºi frunze, chiar anumite culori, nuanþe,forme, ca cea a amforei fac trimiteri ºi aparentevocã doar depãrtãri: vechiul Sumer, Ur, Eladasau Creta minoicã. Dar perºii au ajuns pânã laDunãre ºi în Bãrãgan, iar grecii au întemeiatcetãþi la Pontul Euxin. Urmele strãlucirii lor,gãsite de arheologi chiar pe cioburi de ceramicã,se aflã în muzee ca acelea din Alexandria ºiConstanþa. Astfel, inspiraþia Doinei estedeopotrivã exoticã, dar ºi dintr-un spaþiu cât sepoate de local. Lucrãrile ei reînvie existenþa aceloroameni, din arborele strã-bunilor, într-o adevãratãparadã de mode ºi veºminte din trecut. Iar mitulCreaþiei se aflã pictat pe pereþii oricãrei bisericidin spaþiul spiritual românesc, care trece Prutul.Prezenþa la Cluj a expoziþiei chiar în zileledemonstraþiilor tinerilor de la Chiºinãu, pentrudreptul la libertate ºi identitate culturalã, îiconferã, poate, ºi un atribut ad-hoc de ambasadormilitant.

Consider cã odatã cu acest momentexpoziþional, Doina Stici ºi-a definit, în bunãmãsurã, codul, alfabetul propriu de exprimare. Eaopereazã cu motive ºi teme arhetipale pe care letrateazã în manierã postmodernã, fãcându-ni-lecontemporane. În aceastã arheologie spiritualã,demersul ei este nu atât unul restaurator, câtrecuperator prin actualizare. Expoziþia de laMuzeul de Artã nu este, desigur, un capãt dedrum, ci doar rotaþia, voluta unei spiraleascendente. Urmeazã ca pe viitoarele, încãnebãnuitele trepte ale creaþiei, artista sã-ºi scriegândurile, emoþiile, uimirile în alte obiecte,instalaþii, în cãrþi de lut pe care sã ni le propunã,ca ºi acum, spre lecturã. O aºteptãm!

Proiect 3E – Fringoj 2009(* 3E = Europe, Echange, Esperanto)

Începând cu anul 2006, în vacanþa pascalã, laCastelul Grésillon (la 2 km. de orãºelul Baugé,cantonul Maine-et-Loire, departamentul Pays de laLoire), timp de 7 zile se desfãºoarã FestaRenkonto IInternacia dde GGeknaboj/ ÎÎntâlnireaFestivã IInternaþionalã aa CCopiilor, prin abreviereFringoj/ CCinteze. Participã copii ºi adolescenþi devârstã cuprinsã între 8 ºi 18 ani, care vorbesc flu-ent limba Esperanto ºi au abilitatea de a interpre-ta vocal ºi instrumental, de a dansa, de a jucateatru, de a desena, picta, sculpta, incrusta etc. Secointereseazã îndrumãtori de cursuri Esperanto,voluntari, pãrinþi ºi bunici, pentru a contribui laoptimizarea comunicãrii în Esperanto, laantrenarea participanþilor în activitãþi creative ºirecreative, într-un etos internaþional cu partici-parea a 6-7 grupuri din afarã plus grupul gazdãdin Bondy. Programul constã în spectacole, expoz-iþii, executare de lucrãri artizanale.

Pentru ediþia 2009, perioada 11-18 aprilie, spon-sorizarea s-a realizat prin Programul europeanJeunesse een AAction. De aceastã finanþare a benefi-ciat ºi grupul Edelvejso/ Floare de colþ, formatdin patru eleve ale ºcolii cu clasele I-VIII nr. 4,

Vatra Dornei, patru cercetaºe rovere (foste eleveale ºcolii susmenþionate) ºi o elevã cercetaºã dinsatul huþul Brodina de Sus.

Resursa uumanã. În afarã de grupul“ambasador” se activizeazã elevi din clasa a VI-aC cu abilitãþi artizanale, ale cãror lucrãri vor fiexpuse la Castelul Grésillon. De asemenea, secolaboreazã în scop documentar ºi tehnologic cuprofesori de specialitate, meºteºugari, pãrinþi,bunici.

Activitate. FForme dde oorganizare:învãþarea limbii Esperanto prin situaþii de

comunicare, în afara programului ºcolar, cuasentimentul directoarei ºcolii ºi al pãrinþilor;

picturã religioasã pe lespejoare (executare ºiexpunere la Grésillon);

incrustarea pe vãcãlii de dimensiuni mici(executare ºi expunere la Grésillon);

ouã încondeiate huþule (expunere laGrésillon);

Grupuleþe de lucru: a. colector de material brut(lespejoare, vãcãlii de mesteacãn ºi salcie, cioturide corn de cerb sau cãprior, conuri, boabe decãlin sfarogite); b. documentar (semne din limba-jul plutaºilor, ca semne strãvechi din scierea pic-tograficã Turdaº-Tãrtãria, simboluri: rozasa de 11-8-5 sau 1-6-12, crucea romboedricã); c. executor.

Publicul þþintã. Profesorii de Esperanto, pãrinþiiºi elevii din localitãþile vecine Castelului Grésillon,reporteri, redactori; publicul local ºi vilegiaturistdin Vatra Dornei participant la expoziþia pre- ºipostcastelanã la Muzeul Etnografic ºi la Casa deCulturã “Platon Pardãu”.

Durata pproiectului: “acasã” – 29 octombrie2008-8 aprilie 2009; la Castel – 11-18 aprilie 2009.

Echipa pproiectului:Echipa organizatoare: Franjo Leveque-Provost,

St. Martin d’ Arce, coordonator,Institutoarea Elizabeth Barbay, Bondy, cantonSeine-St. Denis, departament Île-de-France, coordo-nator;

Echipa partenerã I: Nicolae Macovei, coordona-tor principal, Prof. Gruia Ungurian, coordonatorsecundar;

Echipa partenerã II: Prof. Adelina Chirilescu,director al ºcolii cu clasele I-VIII nr.4 VatraDornei, Prof. Larisa Nedelea, profesor de desen.

Activitãþi dde eevaluare. PPopularizare. Acestea serealizeazã prin mass-media Castelului Grésillon;arhivare video ºi foto; albume de fotografii; presalocalã, judeþeanã; revista România pitoreascã,revista-album Viaþa de pretutindeni-Arad;

Impact. Educaþia esteticã ºi ecoturisticã.Promovarea în spaþiul local ºi regional prin expoz-iþii. Colaborarea cu artizani ºi cu lumea dedemult.

2288



2288 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

primim la redacþie

Kulturdomo de EsperantoNicolae Macovei

Nicolae MMacoveiTrezviecânturi iisihasteSuntem Estasun fractal de auºel, ni fraktal’ de regolo,de lie mãiastrã, de Lea alaud’,de zade-nscrise-n de larik’surnedeie cu tot cu ºoim. la altedeno kun falk’.

Crucea: La kruc’: de candelã tort senin, kandel-spinaj’ serena, tril aromat de flori tril’ odora de flor’auguste, înalt, augusta, alten pânã la cerul turchin. sub la ciel’.

Om bun Skolto:cu neantul rãsucit sur alteben’ negborul’.ca o foaie de cort Kaoso volvita în spate. Cercetaº- ec tendotole,lujer pe plai nelumit. cedorse de ci bonul’.

Drum bun Ekuîn Basm ºi în Sinele en la fabelon kaj enpoetic Teandric. la teandran Memon.Zãpezi de rugã Negoj pregemajdesfatã cãlinele. tauzas viburno-berojn.

Lumea: La mond’:Neþara cu capu-n jos. diboco, degenero,Politica Lumii: generacio “mi”, Neþãrmul pe dos. hedonisma blag’.Democrat: marasm mieros. Sut tiu al himero!

Hei, hai! Hoj, ha!Am rãsãrit din pãmânt El la grundo mirindadin iarbã verde, ºi mi levigis, beleam crescut în rand mi kreskis kielcu firuþa, pe stei sfânt. herb’ sur tegmento sinda.

Amurg Krepusk’.Pe o vatrã stinsã, jar. Sur kamen’ senfajrabrul’Lângã urma spre crâng. Ce l’ vojo al densej’.Pe molcom ciric Sur kikur’ dolcaZburãtoarea – girofar. la epilobi’ – lumtur’.

Madrigal vvechi

Ce-s ºase milenii? Nimica toatã:Sã intri pe-o uºã de ºase ori,ºi de-atâtea ori sã ieºi pe alta.În copilãria ta de ninsori.

Cele zece vieþi ale unui gorun,din când în când schimbat în sicrinuride rahmanii Crãiesei cu Coasa.La tot veacul pleacã tot omul bun.

Suntem contemporani cu toþi strãmoºii:cu Rahmanii nemuritori, divini,cu Cerþii vizionari, semidivini,cu daco-romanii mioritici.

Descânt iisihast

Beat, vitalism, droguri,de mânat prin focurinihiliºti,pe pajiºti,anticulturã,aºa strânsurã,serbede ºanteze,ca s-o modelezedecadenþi cu goaleape muzicalesoroacedin troace.

Petronela HHojbotã(clasa a X-a informaticã, Liceul teoretic “Ion Luca”, Vatra Dornei)

Buchet de cânturi isihasteca oraþie sau epitalamIluzia vvieþii VViviluzio

Sã crezi: Kredi:arma Copilaºulu l’armil’ de l’infanetoîn colac de dacin en vasko el larik’pentru visele por niaj revojdin lumea fanteziei. el la fantazia mond’.

Multe Multonîn inima mea ascund: mi kasas en mia kor’iubire albastrã, de pura knabino.troiþã idilic. Mia blua am’ – Candidã copilã, punct pura knabin’, rotator’.

Cerul Dum rev’rãsfoiesc în visare. la ciel’ en folium’.Calea Rãtãcitã – Mia viv’, la VojoViaþa-mi, pânã la blanketa, gis laLumina Neziditã. Nekreita Lum’.

Mama LLa ppatrino

Mama, Patrin’,Dureros fetal temei. en sufer’ feta tenoMã sorbea ca din ochi la plej amata in’.de silur cea mai Min sorbis kieliubitã dintre femei. okulflora funelo.

Pe când Kiammã luluia în leagã si lulis min en lulil’de sulcinã, chipul melilota, al mimi-l strãlumina frunton lumigiscântecul ei de tragãn. sia baj lu lu lil…

Rug literar ºi folcloric

2299



2299TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

De la misterioasa lui moarte din 1916,reputaþia lui Jack London s-a micºorat constant,astfel cã astãzi ne putem întreba justificat în cemãsurã mai e citit. În sufletul copiilor ajunºiadulþi, el a rãmas, desigur, scriitorul care a ºtiutsã priveascã lumea prin ochii câinilor, înChemarea strãbunilor, Mihail, câine de circ sauColþ alb. Puþine reeditãri – una, în colecþiaziarului Adevãrul, unde, nedeclarat, se republicãseria cândva prestigioasã „Clasicii literaturiiuniversale”. Iatã însã cã romancierul naturalistamerican, citim în secþiunea de cãrþi a LosAngeles Times, a devenit subiect de ficþiune. PaulMalmont a publicat Jack London in Paradise: ANovel (Jack London în Paradis: roman),imaginându-ºi-l pe autorul californian în paradisulcineaºtilor, Hollywood (unde, de altfel, a chiarlucrat spre sfârºitul vieþii), chemat de prietenulsãu din copilãrie Hobart Bosworth sã scrie unscenariu care sã-i salveze compania de producþie,falimentarã. Din pãcate, considerã recenzentulziarului, romanul este compus dupã o reþetãfacilã, în care exotismul, erotismul – aventurile luiJack London cu diferite starlete ºi pasionata viaþãsexualã alãturi de soþia sa, rãpitoarea Charmian –ºi misterul (Cine l-a otrãvit pe Jack London?) sepotrivesc ca nuca în perete cu pasajele depsihologie abisalã sau greoaia filosofare pe temeexistenþiale. Parcã tot am profita mai mult(re)citind monografia lui Irving Stone, Sailor onHorseback, apãrutã în traducere româneascã în1965 de Editura Tineretului, cu titlul sec JackLondon ºi cu o prefaþã marxistã de D. Mazilu.

Tot în cotidianul californian citim despreromanul The China Lover (Îndrãgostita de China)de olandezo-britanicul (cu reºedinþa la new York)Ian Buruma, cineast, reporter ºi autor de cãrþinebeletristice despre Asia ºi despre orientalism.De data asta Buruma a scris un roman istoric,pornind de la o întâmplare realã din al DoileaRãzboi Mondial. În 1940, momentul de vârf alagresiunii japoneze împotriva þãrilor din bazinulPacificului, un film intitulat Nopþi chinezeºti acucerit inimile militarilor japonezi, fermecaþi devocea încântãtoare a eroinei, o micuþã chinezoaicãsalvatã de la pieire de un ofiþer japonez, care oiubea, dar o ºi bãtea. Cântãreaþa a devenit extremde popularã, simbol al stãpânirii aspre, darbinevoitoare (?) a Japoniei asupra Asiei. Dupãcapitularea Imperiului Soarelui, cântãreaþa a fostacuzatã de trãdare ºi, ca sã scape de execuþie, ºi-adezvãluit secretul: era, de fapt, japonezã ºi dându-se drept chinezoaicã nu fãcuse decât sãexecute niºte ordine. Fata s-a repatriat în Japonia,reinventându-se ca actriþa de cinema YoshikoYamaguchi, deºi ulterior, la Hollywood, ºi-a luatnumele de Shirley Yamaguchi. Burumaexamineazã teatrul de rãzboi al OrientuluiÎndepãrtat ºi nebunia militariºtilor niponi,explorând lumea filmului de la acea datã, înShanghai ºi apoi Tokyo. Într-o oarecare mãsurã,cartea sa este despre rolul jucat de cineaºti înconsemnarea ºi fixarea evenimentelor istorice.Atât ca temã, cât ºi în formã, este o istorisirefilmicã, îmbogãþitã de fertila explorare aconºtiinþelor unor protagoniºti care greºesc din

punct de vedere moral. Povestea începe înManciuria, naratã de un comisar cultural, Sato, acãrui sarcinã este sã promoveze evenimente princare inimile chinezilor sã fie cucerite depropaganda japonezã, dar care e mare iubitor deviaþã nocturnã ºi în special de actriþe aspirantechineze. Sato e fascinat de misterul vechiicivilizaþii chineze ºi priveºte cu realism criticexcesele ocupanþilor, în special ale poliþiei militarejaponeze, ale cãrei acte de sadism nejustificat îirepugnã. Naratorul pãrþii a doua este americanulSidney, postat la Tokyo, dupã rãzboi, unde seocupã de cenzurarea filmelor. El este perfectplasat ca sã urmãreascã începuturile unei epoci deaur în istoria cinematografului – Akira Kurosawa,Frank Capra, Truman Capote ºi alþii aparmeteoric pentru a da romanului autenticitate ºiforþã. Yamaguchi refuzã sã se recunoascãvinovatã, întrupând astfel dilema postbelicã aJaponiei – amestec de umilinþã, negare ºi hotãrârede a se salva prin muncã îndârjitã. Dupã unfurtunos mariaj cu un arhitect, ea se recãsãtoreºteºi pleacã în strãinãtate, dispãrând din atenþiapublicului. Reapare în anii ’60, de data asta careporter de televiziune specializat încorespondenþe din Vietnam ºi Liban,concentrându-se asupra crimelor de rãzboi la caredevine martorã. Slãbiciunea structuralã aromanului lui Ian Buruma, constatã recenzentulziarului, este cã Yoshiko Yamaguchi, deºi firulcãlãuzitor al naraþiunii, este o figurã mai puþincomplexã ºi interesantã decât cei doi naratori.Autorul ºtie cum filmul poate denatura istoria ºiîncearcã sã prezinte cât mai imparþialevenimentele rãzboiului din Pacific, princonºtiinþele unor oameni prinºi în vâltoare.

O altã carte asupra cãreia se opreºte secþiuneade recenzii a Los Angeles Times este un fel debiografie colectivã ieºitã de sub pana mareluibiograf britanic Michael Holroyd, autorul unormonumentale cãrþi despre Lytton Strachey ºi G. B. Shaw, înnobilat în anul 2007 de cãtreRegina Elisabeth II „pentru servicii aduse

literaturii”. Este vorba de A Strange EventfulHistory: The Dramatic Lives of Ellen Terry,Henry Irving and Their Remarkable Families (Ostranie istorie plinã de evenimente: Vieþiledramatice ale ... ºi ale remarcabilelor lor familii).Numãraþi, vã rog, adjectivele din titlu. O cartededicatã marii actriþe victoriene, cunoscutã pentrurolurile din piesele shakespeariene, care, în 1878 aintrat în trupa teatralã a lui Henry Irving, fiind,timp de aproape trei decenii, „his leading lady”.Cei doi au jucat, sub manageriatul lui BramStoker la teatrul „Lyceum”, un adevãrat bastion alThaliei în Londra victorianã. În 1903, Ellen Terrya preluat direcþiunea „Imperial Theatre”, promo-vând dramaturgia lui Ibsen ºi a lui G. B. Shaw(cu care, de altfel, a avut o strânsã relaþie deprietenie ºi a întreþinut o corespondenþã de marevaloare istorico-literarã). Holroyd o evocã pe EllenTerry în toatã cariera ei glorioasã, de la cãsãtoriatimpurie cu pictorul G. F. Watts (autor a câtorvaportrete ale ei) pânã la marile triumfuri scenice,care l-au fãcut pe Oscar Wilde sã o numeascã„Our Lady of the Lyceum” ºi pe Regele GeorgeIV sã-i confere Order of the British Empire. Separe cã cei doi copii extrem de excentrici ai luiEllen Terry au reuºit imposibilul: sã-ºi punã înumbrã mama, cea mai puternicã personalitateteatralã a epocii. Ambii au fost concepuþi cu celde al doilea soþ, arhitectul Edward WilliamGodwin, dar, întrucât la naºterea lor divorþul deWatts nu era încã finalizat, li s-a dat numeleCraig, pentru a nu fi consideraþi copii nelegitimi.Fiul ei, flamboiantul scenograf ºi regizor GordonCraig, cu cohorta lui de iubite, a fondat în 1913la Florenþa, în Italia, „Gordon Craig School forthe Art of the Theatre” ºi a devenit celebru caregizor în lumea întreagã, dar nu a fost capabil sãdea un semn de durere la moartea prunculuiamantei sale, Isadora Duncan ºi era un antisemitconvins, mãcinat de gelozie profesionalã faþã demarele Max Reinhardt. Fiica, Edith „Eddy” Craig,designer ºi regizor, s-a distins ca pionierã amiºcãrii feministe, ilustratã ºi prin stilul ei deviaþã libertin, de lesbianã cu harem propriu. Eddyeste prezentatã ca o eroinã tragicã, victimã apropriului sãu ménage à trois, mult mai umanãdecât fratele ei. Pentru a completa inventarul uneimari familii de artiºti se cere spus cã Ellen Terryera mãtuºa marelui actor shakespearian (ºi nunumai) Sir John Gielgud. Odraslele lui HenryIrving au fost figuri mult mai palide.

Un marinar cãlare ºi o familiede artiºti devotaþi teatrului

Ing. Licu Stavri

flash-meridian

3300



3300 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Din când în când, presa ne mai sperie cuinformaþii despre un medic sau altul careiese cu aplomb la rampã, pretinzând cã a

soluþionat prin eforturi proprii clonarea. Clonareaumanã, vreau sã spun, fiindcã aceasta reprezintã,evident, un element de senzaþie cu mult maitulburãtor decât cel stârnit odinioarã de oiþaDolly, primul mamifer de pe Terra cãruia i s-araportat o asemenea naºtere artificialã. Iar dacãtot am pomenit-o pe aceastã mioriþã din Scoþia cubiografie de starletã hollywoodianã, meritã sã nereamintim câteva date „biografice” concrete: s-anãscut la 5 iulie 1996, la Institutul Roslin dinEdinburgh, moºitã de dr. Ian Wilmut, careavusese ideea de a extrage o celulã din ugerulunei oi, implantând-o într-o aºa-zisã „mamãpurtãtoare” (bineînþeles, dupã transferul de nucleureclamat de procedeul biotehnologic al clonãrii).A murit la 14 februarie 2003, cam la jumãtateavieþii unei oi „naturale”, eutanasiatã în urma unuicancer pulmonar pe care specialiºtii ezitã sã-l legedirect de condiþia ei geneticã aparte, ceea ce nuexclude totuºi posibilitatea ca aceasta din urmã sãfi avut totuºi vreun rol în rapidul declin biological vedetei.

Declaratã, probabil pe bunã dreptate, derevista Scientific American drept „cea maifaimoasã oaie din lume”, Dolly a trãit scurt ºiintens, producând la rândul sãu ºase miei, de dataasta pe cale naturalã. O ciudãþenie apare însã înproporþia perfect aritmeticã a urmaºilor sãi: dupãsinguraticul Bonnie, au venit la rând gemeneleSalie ºi Rosie, iar în al treilea an tripleþii Lucy,Darcy ºi Cotton, fãcându-ne sã ne întrebãm ce-armai fi putut urma dacã fericita clonã nu s-ar fiîmbolnãvit atât de grav, iar prolificitatea eiremarcabilã ºi-ar fi pãstrat în continuare ritmulascendent. Existã însã ºi speculaþii privitoare lafaptul cã, întrucât celula ei fundamentalã erarecoltatã de la o oaie în vârstã de ºase ani, Dollyar fi fost automat programatã genetic doar pentrujumãtatea unei existenþe normale, viaþa obiºnuitãa speciei întinzându-se pe o perioadã dublã calungime.

Lucrurile acestea s-ar mai putea lãmuri doar întimp, eventual prin contribuþia în domeniu ºi aaltor specii, fiindcã, stimulaþi de reuºitadoctorului Wilmut, adepþii metodei n-au stat cumâinile încruciºate. Dimpotrivã, au clonat laconcurenþã, cai ºi vite cornute, ba chiar ºi uncâine, pe Snuppy, despre care am ºi scris îndatãdupã naºterea sa în 2005. Nu m-am lãmurit însãnici pânã astãzi dacã prezenþa lui întrevieþuitoarele lumii contemporane va fi fost cuadevãrat o izbândã a geneticii avansate, sau doaro escrocherie legatã de scandalul ex-clonatoruluisud-coreean Hwang Wu-Suk. Cu atât mai multtrebuie sã ne sune alarma când e vorba declonãrile umane, unde intervin ºi principii etico-religioase de care nu ne prea pasã în raport cualte specii din grãdina lui Dumnezeu.

Personal, nu sunt împotriva clonãrii, cucondiþia ca un asemenea procedeu oarecumextravagant de reproducere a vieþii sã-ºi vãdeascãrostul ºi utilitatea. Am urmãrit, de pildã, cu multinteres povestea puiului de mamut dezgropat dintundra siberianã, unde zãcuse îngheþat vreme deaproape patruzeci de milenii. Întreaga specie i s-astins între timp, probabil în urma unor dramaticeschimbãri de climã, dar nici mâna vânãtoruluiprimitiv nu pare sã fie strãinã cu totul de acestrezultat. Cam 85% din genomul mamutului lânosse cunoaºte la aceastã orã ºi, teoretic vorbind, arfi posibil ca specia sã fie retrezitã la viaþã prininserþia secvenþelor DNA ale mamutului îngenomul elefantului modern, cu care se înrudeºteîndeaproape. Ne-am trezi astfel cã o mamã-surogat din specia elefantului african dã naºtereunui mamuþel lânos, care ar deveni cu timpul falavreunei grãdini zoologice. Mai greu ar fi însã cureimplantarea speciei într-un mediu natural,fiindcã, odatã cu mamuþii, însuºi mediul lor deodinioarã a cam dispãrut. În plus, ar fi ºi onedreptate faþã de atâtea alte specii lovite deextincþie, tigrul machairod, ursul de peºterã,dinozaurii giganþi pe care ºtiinþa modernã s-arputea strãdui de asemenea sã-i cloneze. Ceea ce n-ar fi rãu ca performanþã geneticã, însã arîncãrca periculos Arca lui Noe. Iar ecologiºtii deastãzi, preocupaþi de scãderea dramaticã avieþuitoarelor actuale, s-ar putea trezi confruntaþimâine cu noi dezechilibre, produse de revenireape Terra a speciilor pe care natura, în decursulmileniilor ºi erelor, le-a debarcat în neant. Nu etocmai simplu sã populezi aceleaºi pãduri ºisavane cu bestii din toate epocile, aranjândtotodatã ca nici unele, nici altele, ºi mai ales omulcare le-a luat tuturor locul, sã nu aibã de suferit.

Clonãrile din lumea vegetalã le-am accepta,cred, cu mai multã simpatie, în special celemenite sã ne readucã în jur pãdurile de odinioarã.Asupra acestora omul s-a repezit sistematic cusecurea. Se spune cã întreg Bãrãganul românescera la un moment dat copleºit de pãdure, iarCodrii Vlãsiei, care figureazã astãzi doar înmemorii folclorice, ar fi existat cândva cuadevãrat. În jungla congolezã ºi mai ales înbogata pãdure virginã a Amazonului zumzãie dezor ferãstraiele mecanice, culcând la pãmânthectar dupã hectar. Ar mai opera ele ºi prin altepãrþi ale lumii, bunãoarã pe coasta de nord aCaliforniei, dacã nu ºi-ar fi fãcut deja treaba atâtde bine încât pânã ºi celebrii arbori ai locului, dinspecia Sequoia sempervirens, sã poatã fi întâlniþi

tot mai rar ºi în exemplare tot mai degenerate.Lãsat în voia lui (dar cine mai lasã astãzi naturasã se dezvolte în voie!), coniferul acesta poateatinge peste 100 de metri înãlþime, fiind un gigantnu numai în spaþiu, ci ºi în timp. Uneletrunchiuri, cãrora li s-au numãrat cu rãbdarecercurile constitutive, fac dovada cã arborele trãisemai bine de 2000 de ani înainte ca omul sã fiînþeles ce resursã uluitoare reprezintã cheresteaualor pentru diverse construcþii, chiar dacãincomparabile ca duratã de existenþã.

În fine, un secvoia face cât un mamut ºiprezintã încã marele avantaj cã n-a dispãrut cutotul, ca sã trebuiascã reconstituit din ADN fosil.Clonarea lui poate conta pe material de calitaterecoltat de alpiniºti din rãmuriºulsupravieþuitorilor. Pinii californieni au astfel norocºi beneficiazã de un program coerent derestaurare geneticã a vechilor pãduri distruse.Sarcinã deloc uºoarã, totuºi, fiindcã ºi din speciaaceasta spectaculoasã s-au tãiat cam 95 deprocente pe parcursul ultimelor douã sute de ani.Rãmãºiþele din teren pot oferi mãcar o valoroasãbancã de gene. Tehnicile de clonare, la rândul lor,pot da o perspectivã, alta decât cea a tãietorilorde pãduri. Din nefericire, protejarea naturii prinasemenea soluþii radicale ºi costisitoare vine, deregulã, atunci când aproape cã nimic altceva numai e de fãcut. Mostrele recoltate din cei maivechi copaci ai regiunii vor produce astfel primeleplante clonate, menite sã retrimitã pãdurile într-ocursã de lungã duratã. Poate chiar de douãmilenii, pentru cine va mai fi acolo sã-i aºteptesfârºitul.

Pãduri clonateMircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

3311



3311TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

În luna mai, cifrele fatidice, magice, dinbasmele noastre populare – 3, 7, 9 – aujucat feste elevilor, profesorilor ºi celor din

Centrul Naþional pentru Curriculum ºiEvaluare din Învãþãmântul Preuniversitar. Treiteze unice ca cei trei fii ai împãratului care-ºiîncearcã norocul pãzind merele de aur dingrãdina fermecatã sau ferecatã de reforme aînvãþãmântului românesc. În 7 mai, la tezaunicã de la limba românã s-au extras variantelecu cifra 9 atât pentru clasa a VII-a, cât ºipentru clasa a VIII-a. Coincidenþã? Zvãpãiatelecifre au declanºat un val de greºeli ce auinflamat viaþa publicã revãrsându-se din zonaînvãþãmântului preuniversitar în spectacolulavid de scandal al mass-mediei. Excepþie faczilele de 9 ºi de 10 mai, sãrbãtori importante,la care românii, îngreunaþi de traiul zilnic, nuºtiu sã participe, deºi oficialitãþile au organizatmanifestaþii publice. În rest se poate spune cãluna mai a excelat în greºeli.

Tonul a fost dat de însuºi preºedinteleBãsescu. El a recunoscut cã a greºit atunci cânda promulgat legea salarizãrii profesorilor. El s-amai exprimat franc: „Sunt dezamãgit de mineînsumi”. Lãsând deoparte pleonasmulinvoluntar, ce sã mai zicem dezamãgiþii denoi? Ca ºi „prezidentul” din Triumfultalentului, fragment reprodus ca text la prima

vedere în subiectul de la limba românã de laclasa a VIII-a. Doar scrie ºi în textul luiCaragiale errare humanum est! Aºa cã pot greºichiar ºi cei din minister. Pot încurca ºi einumele celor douã personaje. Ce mi-i GhiþãNiþescu sau Niþã Ghiþescu. Boacãna a fostremarcatã de jurnaliºtii de la Cotidianul. Totjurnaliºtii sunt în frunte! Cei din minister aurepetat aceleaºi greºeli pe care Nenea Iancu le-aironizat. E limpede: Caragiale e nu numaiactual, dar se dovedeºte încã în stare sã facãvictime. Pãrinþii s-au scandalizat, dar doamnaEcaterina Andronescu i-a asigurat cã elevii nuvor fi depunctaþi din acest motiv. Dar minutelede nedumerire pierdute de elevi din pricinagreºelilor cine le recompenseazã ºi cum?

Se pare cã tot ne-am ales cu ceva. Pe YouTube a apãrut dramatizarea schiþei cu pricinaîn interpretarea lui Costel Constantin în dublurol. O realizare mai veche de înaltprofesionalism. Meritã vãzutã.

Graba redactãrii subiectelor se poateobserva ºi din asteriscul aºezat la umãrulcuvântului „prezidentul” fãrã sã fie explicat însubsolul paginii. Ca ºi cum astea n-ar fi fostdestul, la subiectul de la istorie se încurcã„Armata 2” cu „Armata 1”, nemaivorbind cãortografierea ar fi trebuit sã fie fãcutã altfeldecât „la armatã”. Nu lanþul slãbiciunilor se

întinde, ci lanþul erorilor. Cârcotaºii susþin cãaceste greºeli au fost fãcute intenþionat pentrucompromiterea ºi debarcarea persoanei dinfruntea ministerului. Nu se ºtie. Pentru greºealade la limba românã au fost sancþionaþi dejaMihai Stan (nu cel de la Sinteza zilei) ºiDumitru Sãvulescu propunându-li-se demisia.Cei cu greºeala de la teza de istorie urmeazãsã-ºi primeascã rãsplata. Pe preºedinte cine-lsancþioneazã? Poate electoratul, la toamnã.Vorba aia: „Din greºealã în greºealã, la victoriafinalã.” Formula funcþioneazã. Sã vedemrezultatele. Altfel, greºala cu voie sau cea fãrãde voie se va întinde de la o lunã la alta, de laun an la altul, dacã nu se tot întinde aºa demult timp.

Lanþul greºelilorzapp-media

Adrian Þion

Era o dimineaþã deja cãlduroasã, cînd ampornit-o, împreunã cu echipa de la TvrCluj, spre Serbia. Eram invitaþi la Zilele de

teatru ale românilor din Voivodina, manifestareajunsã la ediþia a XXXVII-a. Drum lung,înghesuialã mare pînã pe la Arad. Cînd amtrecut prin Timiºoara, m-a încercat o strîngerede inimã, cum se spune. O înþepãturã scurtã, cade viespe. Fusesem în acest oraº o singurã datãcu mulþi (mulþi!!) ani în urmã, preþ de osãptãmînã. Memoria mi-a derulat, curepeziciune, chipuri , gesturi, frînturi de replici...Rîsul sclipitor al lui ªerban Foarþã, constant puspe ºotii, un homo ludens lipsit de orice fãrîmãde prejudecatã, zîmbetul subþire al lui AndreiUjicã, bombãnitul mucalit al lui Duºan Petrovici,profilul fin ºi silueta incitantã ale Cristinei,actriþa de la secþia germanã, dar mai ales pãrulnegru cu reflexe albastre, revãrsîndu-se ca într-opovestire de Marquez, al Adrianei Simlovici decare mã îndrãgostisem (în tainã, desigur) bruscºi... instantaneu ºi tocmai de aceea mi sedeclanºase o ciudã apocalipticã pe sculptorulcare o însoþea mereu ºi pe care-l botezasem (îngînd) ”picior viclean”... N-am oprit înTimiºoara, n-am vrut sã verific cît sînt desentimental, am oprit la vamã, am trecut de ainoºtri iar la sîrbi, iatã ce se-ntîmplã. Vin vameºiipe rînd, unul pentru paºapoarte, alþi doi sã seholbeze prin portbagajul plin cu aparaturã ºi,

deodatã, îi vedem cum li se schimbã feþele,cuprinse de-o vizibilã panicã în clipa în care audescoperit cutia cu cele 30 de exemplare aleromanului meu Umbra penei de gâscã, a douaediþie (editura Galaxia Gutenberg). Ne-au fãcutsemn sã mutãm, rapid, maºina pe cealaltã parte,de parcã ar fi dat de droguri. Unul dintrevameºi plecã, în mare grabã, ºi se întoarseînsoþit de-un superior. Au început sã scoatãcãrþile, sã le rãsfoiascã, sã le rãsuceascã pe toatepãrþie, în timp ce scãpau întrebãri precipitate: cesînt astea? de ce sînt atît de multe? de ce sîntde-un singur fel? unde le ducem? Eram cu toþiiuimiþi ºi oarecum amuzaþi. Panica lor mi sepãrea uºor caraghioasã. Le-am spus cã eu sîntautorul (ceea ce nu i-a impresionat nici cît unclipit din ochi) ºi cã e vorba despre literaturã ºicã duc romanul pentru a-l prezenta românilordin Alibunar. Despre ce este vorba în roman?au întrebat. Povestiþi, ordonã superiorul. Mi-amînãbuºit rîsul. Pãi, dacã mã apucam a le povesticele aproape 400 de pagini, s-ar fi încheiat ºifestivalul de teatru... E o carte de aventuri, amzis la plesnealã, cu hoþi, bandiþi, haiduci, prinþiºi se petrece acþiunea într-alt secol. Nu-iconvinsesem pe deplin, au comentat între ei înlimba sîrbã apoi a trebuit sã le dau numele celuicare ne-a invitat ºi, într-un tîrziu ne-au fãcutsemn cã putem pleca. În maºinã, m-am simþitfericit. Iatã, cartea mai poate ºi-n acest secol

produce neliniºte, teamã, chiar panicã...Alibunar înseamnã ”fîntîna lui Ali”, are

aproape 4.000 de locuitori ºi o impresionantãviaþã culturalã pentru o comunitate atît de micãunde se aflã ºi cei mai mulþi româniconvieþuind amiabil alãturi de sîrbi. Formaþiiinstrumentale ºi interpreþi de muzicã popularã,uºoarã ºi clasicã, corale, dansatori, balet ºi, maiales teatru. Se pare cã aici, românul nu s-anãscut poet ci actor, dupã cum spunea DanielaDuluj. M-a impresionat aceastã pasiune pentruteatru (o adevãratã fascinaþie a scenei) desprecare aflasem încã din þarã dintr-o corespondenþãcu Remus Berlovan, sufletul activitãþii teatrale,un om de-o mare fineþe ºi discreþie.Manifestarea Zilele de teatru ale românilor dinVoivodina se desfãºoarã astfel: fiecare trupã deteatru îºi joacã spectacolul acasã, juriul este celcare se mutã dintr-o localitate într-alta(Alibunar, Seleuº, Uzdin, Satu Nou, Nicolinþ,Coºtei etc.) Echipele care cîºtigã primele treilocuri, primesc fonduri pentru a face turnee. Înactuala echipã de teatru a Alibunarului, se joacãaproape în ”familie”, ea fiind alcãtuitã dinfamilia Berlovan (tatã, mamã, fiu) ºi familiaDuluj (tatã, mamã, fiicã) plus Valentin Boraci ºiªtefania Roºu. Am petrecut timpul alãturi deRemus ºi Laurian Duluj), douã firi opuse, unulcalm, reþinut, interiorizat, celãlalt exploziv,agitat, vorbãreþ, completîndu-se reciproc.Oameni entuziaºti, chiar dacã actuala crizã i-aatins serios (unii n-au mai primit salarii de lunide zile), încã încrezãtori în efectul benefic alculturii... asupra organismului ºi a spiritului...

În drum spre Alibunarportrete ritmate

Radu Þuculescu

3322



3322 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

Istoria sângeroasã, haoticã ºi violentã a MariiRevoluþii Franceze, vãzutã prin destinulliderilor ei, este subiectul piesei Moartea lui

Danton de Georg Buchner, înscenatã de MihaiMãniuþiu la Teatrul Maghiar din Cluj ºi jucatã înpremierã în 23 mai.

Textul, scris de Buchner la 22 de ani, este oproiecþie a Istoriei în faptele indivizilor. Cu oforþã descriptivã aproape tragicã ºi un orizontpoetic tulburãtor, autorul reface de fapt viaþa ºimoartea revoluþionarilor, ce simbolizeazã viaþa ºimoartea Revoluþiei. Dupã ce înfiinþeazãTribunalul Revoluþionar, care condamnã la moartemii de oameni, pentru culpe reale sau imaginare,Georges Danton îºi dã seama cã a greºit. Vrea sãdesfiinþeze Tribunalul, pentru a evita alte vãrsãride sînge, dar este împiedicat de Robespierre.Danton devine, alãturi de alþi revoluþionari mode-raþi, victima instanþei pe care o înfiinþase, fiindcondamnat la moarte ºi executat. Mai târziu,însuºi inflexibilul Robespierre îi va urma la ghilo-tinã fostului tovarãº de revoluþie. Pentru cã“Revoluþia îºi devorã copiii”, cum spune la unmoment dat un erou al piesei.

Mihai Mãniuþiu a construit o versiune scenicã– îndelung gestatã, dovedeºte spectacolul, bricolatcu fineþe conceptualã – în care violenþa ºi poeziatextului buchnerian sunt potenþate de elementevizual-simbolice. Mereu, în prim-planul sau fun-dalul scenei existã o masivã plasã de sârmã, omare “cortinã” ce desparte scena de spectatori saueste proiectatã în fundal, marcând “prizonieratul”revoluþionarilor. Aceºtia sunt captivi ai propriilorgesturi necugetate, exaltate, sub privirile opace aleunui “cor” de revoluþionare, devenite Erinii, zeiþeale rãzbunãrii, la Mãniuþiu. Corul acesta vegheazãimplacabil, indiferent, la consumarea grozãviilorde pe scenã.

Tensiunea se acumuleazã treptat, prin confrun-tãrile eroilor. Regizorul puncteazã foarte bine per-sonalitatea fiecãruia. Înþelepciunea, conºtiinþa con-secinþelor deciziei sale fac din Danton un resem-nat, care ia în râs “poza” snoabã a lui Robespierre(surprins într-o scenã pudrându-ºi cu superbienenumãratele peruci) ori demenþa revoluþionarã alui Saint-Just. Hathazi Andras (Danton) a conturatexcelent un personaj care alterneazã clipele detraumã interioarã, de culpã adâncã, cu cele de

“histrionism”, de joacã, prin care “marile idealuri”inflexibile ale revoluþiei capãtã o aurã de excesegratuite, cu atât mai teribile. Alãturi de el se aflãmereu Camille Desmoulins (Dimeny Aron), ºi elprevenit de impasul în care a ajuns sângeroasarevoltã. În contrapunct, Robespierre (Bacs Miklos,la fel de pregnant în rol), este mereu tãios, orb lacumplitele evenimente din jur, convins cã revo-luþia trebuie sã fie sângeroasã. El e secondat deSaint-Just (jucat cu o mobilitate remarcabilã deGallo Erno), crud pânã la demenþã, un soi debufon sadic al morþii. În jurul lor se aflã ceilalþieroi, debusolaþi, într-o derivã confuzã între celedouã dileme: trebuie ca revoluþia sã devinã maitemperatã, sau continuarea ei în forþã e necesarã?

În “oglinda” imaginii apare semnul feminin alacestei dezvoltãri tulburãtoare de situaþii: soþiilelui Danton ºi Desmoulins, Julie (Kezdi Imola) ºiLucile (Gyorgyjakab Eniko), douã eroine aproapetragice, purtând mereu cu ele steagul revoluþiei,dar sacrificate, în cele din urmã, aºa cum sacrifi-catã va fi în final însãºi Revoluþia Francezã.

Spectacolul se construieºte tensional, insu-portabil aproape uneori, potenþat de mici ele-mente regizorale ori actoriceºti. Obsesia luiRobespierre, care vede peste tot “bãlþi” peste carenu poate sãri, bãlþi de sânge, poate deduce specta-torul, va deveni un laitmotiv al intrigii. Aºa cumun simbol tulburãtor prin “normalitatea” sa e celal Eriniilor cu mari acadele roºii în mânã, din caregustã calme pe când în prim-plan se consumãororile morþii. O parte din secvenþe, mai ales celede grup, cu “cetãþeni” ce manifesteazã pentrurãzbunare, inocente fantoºe ale „pãpuºarilor” rev-oluþiei, au o picturalitate notabilã, la fel cummomentele dure sunt marcate de o luminã rece,crudã. Costumele, oneste, “de epocã”, aparþinândCarmencitei Brojboiu, accentueazã, tocmai princorectitudinea lor, un anume modernism al spec-tacolului, sugerat de decorul lui Tenkei Tibor,simplu, alcãtuit din fundaluri ºi acea mare “corti-nã” din plasã de sârmã, cu elemente episodice dincele mai diverse, de la carcasa unui avion prãbuºit(e o prãbuºire a eroilor figuratã astfel, e momen-tul din care ei devin victimele propriilor idealuri),la lighenele cu care se joacã Danton ºi Julie, într-oscenã conjugalã, ºi care devin recipiente în care seva scurge sângele morþilor Revoluþiei. Aceastã

alternanþã de clasic ºi modern nu e stridentã, cicataliticã a tensiunii de ansamblu, din ea nãscân-du-se “mesajul” spectacolului, un mesaj deschis,pe care fiecare spectator îl poate decripta individ-ual. Ar mai fi de remarcat coregrafia conceputãde Vava ªtefãnescu, extrem de pregnantã înmomentul de început ºi în uciderea Lucilei, pecare revoluþionarii o izbesc de gardul de sârmã,într-o proiecþie adânc simbolicã. (De altfel primascenã e a revoluþionarilor înºiºi izbindu-se degard, într-o ca-ºi-sinucidere culpabilã.) Excelentãeste coloana sonorã, cu autor neprecizat, cu tememuzicale ritmate ºi un latimotiv grav foarte preg-nant.

Moartea lui Danton are ºi câteva defecteformale. Tempo-ul este uneori prea lax, iar înzona medianã a spectacolului se simte odetensionare. Utilizarea unei antene parabolicepentru a semnala faptul cã “urechile” revoluþieisunt peste tot e cam stridentã. Aceste defectesunt însã estompate de concepþia regizoralã deansamblu ºi de o evoluþie foarte bunã a tuturoractorilor. (Alãturi de cei deja menþionaþi au maijucat: Sinko Ferenc, Biro Joszef, Orban Attila,Laczko Vass Robert, Buzasi Andras, BodolaiBalazs, Salat Lehel, Molnar Levente, FarkasLorand, Balla Szabolcs, Szucs Ervin, FogarasiAlpar, Kollo Csongor, Molnar Tibor, Albert Csilla,Csutak Reka, Kali Andrea, Kantor Melinda, PethoAniko, Varga Csilla, Vindis Andrea.)

În versiunea lui Mihai Mãniuþiu, Moartea luiDanton e un spectacol îndelung gândit, atentdecriptat în articulaþiile sale de profunzime, cali-brat scenic impecabil, plin de forþã vizualã ºi sim-bolicã, interpretat cu mãiestrie, emoþionant ºiîndemnând la rãgazul meditaþiei raþionale. Istoriase rãsfrânge aici în oameni, “copiii-victime” alemarilor revoluþii.

Mihai Mãniuþiu neagã o legãturã directã întremontarea sa ºi cei 20 de ani scurºi de la Revoluþiaromânã. Însã, precum bine spune chiar regizorul,hermeneutica spectacolului sãu scapã de acumintenþiei creatorului, rãmânând în seama celor ceprivesc. Nu tezist, dar ºi în lumina propriilornoastre experienþe recente trebuie vãzut acestspectacol, pentru cã toate revoluþiile îºi devorãcopiii care le-au fãurit. Dacã nu fizic, mãcar într-un adânc orizont simbolic ºi interior. Danton c’est moi?

teatru

Danton c’est moiClaudiu Groza

Foto: Biro Istvan

Dacã ideea de miracol suportã grade decomparaþie, atunci miracolul absolut dinacest film e cã Rodolfo, un partizan

italian trãdãtor, îl întîlneºte la vreo patruzeci deani de la încheierea celui de-al Doilea RãzboiMondial pe singurul soldat de culoare care asupravieþuit unei ciocniri a americanilor cu ocompanie nazistã în timpul operaþiunilor militareale Aliaþilor în Italia, în august 1944. O ciocnire-masacru (adicã una în care civilii italieni sîntexterminaþi în masã) care ar fi putut avea o altãînfãþiºare dacã Rodolfo nu ar fi fost o cîrtiþã anemþilor.

Traseul principal al filmului duce în satulSant’Ana di Stazzema, unde nemþii au ucis cincisute ºaizeci de locuitori fiindcã aceºtia nu au doritsã-l dea în vileag pe conducãtorul local al miºcãriide rezistenþã împotriva naziºtilor. Masacrulrespectiv e real (ºi e diferit de cel pe care îlpomeneam în paragraful anterior), însã povesteaþesutã în jurul sãu e fictivã. În ficþiune sîntimplicaþi patru soldaþi americani de culoare, care,în urma ratãrii unei misiuni, ajung în preajmaaºezãrii toscane unde avusese loc mãcelul. Unuldintre soldaþi iese cu viaþã din aceastã aventurã ºi,alãturi de micuþul Angelo, e persoana care va ºtice rol a jucat Rodolfo în moartea celor care trãiauîn zona respectivã, fie civili, fie soldaþi din trupeleAliate.

Înainte de a fi un jurnal de front, filmulrealizat de Spike Lee stãruieºte pe vieþile,nãzuinþele ºi problemele americanilor implicaþi înistorie – soldaþii de culoare. Cu toate cã acesterepere deschid paranteze ºi paranteze la paranteze(poveºti de dragoste locale ºi competiþie pentrudragoste, sau flashback-uri în interiorul unuiflashback), cu toate cã asta contabilizeazã multeminute în dreptul elementelor auxiliare firuluiprincipal, cu toate cã abundenþa asta narativãpoate dezorienta privitorul, reperele sîntimportante din douã motive inter-dependente:prin Miracle at St. Anna, Spike Lee a voit sãinstituie un spaþiu inexistent în cinema (ideesugeratã prin referirea la The Longest Day), sãîntregeascã imaginea armatei americane din rãzboi

prin plasarea în istorie a soldaþilor de culoare;celãlalt motiv ar fi dorinþa autorului de a înfãþiºao poveste în care faptele sãvîrºite de personaje auraþiuni logice (chiar dacã e vorba de o logicãafectivã) – pe ecran cresc persoane care acþioneazãdupã mecanisme psihologice complexe,neinstituite ad-hoc, ci înrãdãcinate în fireaacestora, o fire pe care o descoperim treptat.Transpunerea pe ecran a acestor dorinþe ceretimp, timpul de proiecþie nu poate fi nesfîrºit,astfel cã sînt necesare anumite scurtcircuitãri înistorie, ele pot produce dezordine în receptareamesajului, pot obosi spectatorul. E un pariu pecare Spike Lee îl cîºtigã dacã ºi noi îi facemanumite concesii.

Precum în filmul compus de Annakin, Martonºi Wiki în 1962 (The Longest Day), firul centralal poveºtii lui Lee trece prin fiecare tabãrãbeligerantã pentru a vedea motivaþiile care duc laatrocitatea din Sant’Ana. La fel ca în The LongestDay, personajele de aici vorbesc în limba lor denaºtere. Dacã nu dã o plãcutã senzaþie de realismistoriei, aceastã opþiune mãcar prezintã diferenþadintre tabere, marcheazã clar terenul fiecãreia.Punerea în scenã a luptelor e frustã, saturatã desînge, în cel mai pur stil Medal of Honor dinjocurile video actuale. Pe de altã parte, pe caleacare duce la ruperile de ritm aducãtoare demoarte, Spike Lee creeazã continuu portretuleroilor sãi. Patru infanteriºti americani de culoarese confruntã cu rasismul atît în societateaamericanã cît ºi pe front, viseazã o lume maibunã pentru nepoþii lor, gãsesc rezerve pentruviaþã în credinþã, sau pur ºi simplu vor sã vadãterminatã lupta aceea surdã, iar în aºteptareafinalului cautã sã simuleze viaþa în aspectele eiplãcute – bal, seducþie, dragoste. Prin descrierileamãnunþite pe care le face personajelor sale, SpikeLee evitã plasarea unor axiome în poveste.Caracterele sale nu acþioneazã ºi reacþioneazãdupã o schemã prestabilitã, ci, prin discuþiile lordin prezent ºi prin amintirile pe care le deapãnã,realizãm cã au anumite însuºiri ºi înþelegem de cefaptele lor din prezent au un anumit aspect.

Dramatizarea lui Lee (dupã romanul lui JamesMcBride, transformat în scenariu tot de scriitor)poartã în interior numeroase aspecte neverosimile.Dacã luptele sînt de un realism zguduitor,contrabalansul sentimental e asigurat de relaþiaunuia dintre soldaþi, Train – un uriaº bonom, plinde inocenþã, precum John Coffey din The GreenMile –, cu Angelo, un puºti care, cu ajutorul unuisoldat german, reuºeºte sã evite mãcelul dinSant’Ana ºi e recuperat de americani. Relaþia celordoi are ceva din umorul sfîºietor din La Vita eBella, însã o astfel de legãturã e greu de conceputpe front. Din aceastã relaþie provine cheiafilmului, o gãselniþã cu un cap de marmurã luatiniþial ca amuletã de Train – istorie la fel deneverosimilã ca ºi relaþia puºtiului cu soldatul.Miracle at St. Anna are ºi cîteva scãpãri, cum ar fiapariþia insignei cu cap de mort pe chipiulofiþerilor germani de pe front; insigna era parte aechipamentului doar pentru militarii din lagãre.Sau o referire la Convenþia de la Geneva carepriveºte drepturile civililor într-un rãzboi, un actcare nu era conceput în timpul celui de-al DoileaRãzboi Mondial.

Deºi e parte a preocupãrilor lui Spike Leepentru situaþia comunitãþii de culoare din State,Miracle at St. Anna nu afiºeazã în aceastã direcþieun discurs sobru, înþepat. Tonul relaxat din afarasecvenþelor de luptã propriu-zisã, neveridicul decare vorbeam, dau filmului un caracter de fabulã,de poveste de leagãn pe care trebuie sã o privimca atare, un caracter necesar diferenþierii detendinþa de a eroiza excesiv participanþii la luptã(figurile albe), care poate fi întîlnitã în majoritateapeliculelor în care e discutat al Doilea RãzboiMondial în State – de la Battleground (1949) laSaving Private Ryan (1998). Legat de fabulã, demulte ori am avut senzaþia cã urmãresc o povesteîn care Frodo Baggins ºi colegii sãi de drumtrebuie sã treacã muntele pentru a scãpa dinMordor.

Totuºi, problematizarea rasialã de pe ecran areun punct nevralgic. Eu l-am acceptat ca atare, capurã manifestare de rasism, pentru cã în aniipatruzeci imaginea populaþiei de culoare printrealbi nu era prea luminoasã în State ºi pentru cãîn rãzboi oricine poate ajunge carne de tun,sacrificiu necesar. În acest caz vizez conflictulcare apare în interiorul armatei americane întresoldaþii de culoare ºi ofiþerul alb care trebuia sã îisusþinã din linia a doua: divizia de infanterieamericanã formatã numai din soldaþi de culoareînainteazã spre trupele germane; cînd începelupta, soldaþii americani transmit coordonateleteritoriale care ar trebui bombardate de cei dinspate; însã ofiþerul responsabil de artileria uºoarã(un alb) nu pune preþ pe datele furnizate desoldaþi (el crede cã soldaþii aceia nu ar fi fostcapabili sã ajungã în locul din care transmiteaudatele) ºi bombardeazã altã zonã. Soldaþii sîntprinºi la mijloc, între obuzele americane ºi celegermane.

Secvenþa aceasta – drumul soldaþilor spretranºeele germane, conflictul cu baza ºi lupta,Axis Sally (Alexandra Maria Lara) ca mijloc depropagandã ºi diversiune pe front, - oferã cea maiintensã suitã de imagini a filmului. ªi dacãscãdem tot ce ar putea fi considerat un neajuns, oneîmplinire în construcþia peliculei, tot rãmînclipele de violenþã brutã pentru care Miracle at St.Anna meritã vãzut: lupta aceasta, masacrareaitalienilor din Sant’Ana, conflictul intern dintabãra anti-naziºtilor italieni sau ciocnirea armatãdin final.

3333



3333TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

film

Miracolul de la Sf. AnnaLucian Maier

Cadru din filmul Miracolul de la Sf. Anna

Avenit un regizor din Franþa sã ne vorbeascãdespre Don Juan. Un mit european, cutrimiteri multiple. Cãldurã. Scaune

impasibile. Platitudine. Secvenþe din filmelesemnate de Marcel Bluwal (1965) ºi DanielMesguich (2003). În loc sã mã las sedus deparalelismul imaginilor, memoria mi s-a adãpostitîn poemul Don Juan de Ion Vinea, de unde amsmuls pentru eternitate finalul: “ca o steasingurã/ inima sângerã”. Am pãrãsit sala ºi,ajungând acasã, mi-am regãsit bucuria cinefilã înPatru nopþi cu Anna, unde personajul e un… anti-Don Juan perfect. El, Leon, o iubeºte pe Anna cape o tainã bine îngropatã într-un subconºtientfreudian. La antipodul lui Don Juan, el nici mãcarn-o atinge. Filmul lui Jerzy Skolimowski din2008, cu Urszula Bartos-Gesikowska ºiMalgorzata Buczkowska înseamnã simplitatea demijloace ce tinde spre arta desãvârºitã. Niciunartificiu, nimic contrafãcut, lungit sau edulcorat.Nici actori-vedete, care sã-ºi etaleze fizicul. Leonare un mers maladiv, complexat, aproape ridicol.Voyeurismul lui imperfect nu frizeazã accentevulgare. El îºi pândeºte iubita, o supravegheazã, oadorã prin gesturi mãrunte, respirând patru nopþialãturi de ea. Cât de departe e lumea lui WoodyAllen (vreau sã spun cã e ALTCEVA, fãrã a diminua valoarea realã a lui Allen), cu verbiajulmoralist, cu muzici complementare, în rãspãr, cuvocea din off care înainteazã acþiunea, cu ironiapicantã ºi personajele contradictorii…! La

Skolimowski gãsim locul unde nu se întâmplãnimic. În România literarã nr. 15/2009, AngeloMitchievici scrie o paginã despre “ridicole iubiri”din filmul polonez, remarcând cerul plumburiu ºiobiectele “venite parcã dintr-un alt timp, supuseunei degradãri lente, ireversibile”. Inima lui Leon“sângerã” (cum ar spune Vinea) într-o singurãtatefãrã stele, fãrã perspective. Regizorul creeazãatmosferã din gesturi, zgomote, obiecte cãzute.Anna dormind sporeºte suspansul, tensiunea,aºteptarea. Mai mult se sugereazã, nu se insistã.Leon – bãrbatul introvertit, într-o muþenie impusã,exacerbatã – vrea s-o rãsfeþe pe Anna, în timp ceaceasta doarme. Când bunica lui moare, el ardemobilele ºi pernele. Priveºte focul purificator ºiplânge discret. Cum ar spune Irina Petraº?“Muritudinea”… cred cã am gãsit! Leon cântã laacordeon, iar noi privim prin perdeaua umedãlicãririle focului în curte. ªi din nou noaptea,când el furã clipe. E un hoþ special, care mângâiehainele Annei, ba chiar îi coase un nasture, într-oiubire maladivã, perversã, timidã, înfricoºãtoare.Lumile lor paralele se întâlnesc în imperiulsomnului protector. Dupã aniversarea ei, Annaadoarme, frântã de obosealã. Camera are un aerfestiv: flori, baloane, sticle, mâncare. Leon apareºi continuã aniversarea de unul singur, oferind un“recital” înduioºãtor, aproape chaplinian.

Jerzy Skolimowski s-a nãscut în 1938. A scrisscenarii, a jucat în filme, a regizat, având ºi timppentru box, cu o pulsiune vitalã de invidiat.

Ne amintim de filmele Deep End, Apeleprimãvãratice, Ferdydurke etc., dar ºi de prestaþialui ca actor în Bariera, Soare de noapte, BeforeNight etc.

ªaptesprezece ani Skolimowski n-a mai fãcutfilm, însã talentul sãu e neºtirbit. Extrem de mo-dern în construcþie, filmul Patru nopþi cu Annaface trimiteri la suprarealism, la Bresson, dar ºi laPolanski. Jean Roy apreciazã jocul lui ArturSteranko (Leon), spunând cã silueta lui, cu vestaºi pulovãrul rigid va rãmâne mult timp în memo-ria cinefilã. Dacã Don Juan a creat un mit, de cen-am insista asupra tipului introvertit-maladiv-stângaci-ridicol? Undeva, acolo… Don Juan e sin-gur. ªi Leon la fel. Singurãtãþi paralele, intangi-bile.

3344



3344 TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

colaþionãri

Ca o stea singurã inima sângerãAlexandru Jurcan

Dacã Iþã Barabã, personajul lui RaduÞuculescu din romanului Umbra penei degâscã, mãrturiseºte cã „toate spaimele

mele [...], toate necazurile mi se trag de la faptulcã am învãþat sã scriu ºi sã citesc”, pentru HannaSchmitz toate nenorocirile, toate relele care i seîntâmplã au drept cauzã tocmai faptul cã nu ºtiesã citeascã ºi sã scrie. Hanna Schmitz, eroina dinCititorul (The Reader, SUA/Germania, 2008; sc.David Hare; r. Stephen Daldry; cu: Ralph Fiennes, DavidKross, Kate Winslet), ecranizare a romanuluiomonim al lui Bernhard Schlink, i-a adus lui KateWinslet un binemeritat Glob de Aur ºi un la felde binemeritat Oscar, eliberând-o definitiv deimaginea personajului dodoloþ ºi (doar) drãguþdin Titanic. N-am citit cartea, dar problematica,aºa cum reiese din film, nu se prea înscrie înparametri politically correct (aº adãuga „dinfericire”, dar n-ar fi... corect politic!). Nici nu ºtiice-i mai „imoral” aici: relaþia dintre o femeiematurã ºi un puber, consumatã la peste undeceniu de la terminarea celui de-al Doilea RãzboiMondial, sau faptul cã femeia a fost gardian într-un lagãr nazist, responsabilã de moarteacâtorva sute de deþinute – într-un context care i-arfi acordat circumstanþe atenuante, pe care lerefuzã, asumându-ºi condamnarea pe viaþã.

Hanna a pãrãsit serviciul comod de la uzineleKrupp în momentul în care urma sã fie avansatã,preferând un post de paznic în lagãr, iar dupãrãzboi, pãrãseºte postul de taxatoare pe tramvai –ºi renunþã ºi la relaþia cu Michael – tot înmomentul în care urmeazã sã fie avansatã. ªi

toate acestea pentru cã eroina nostrã esteanalfabetã dar refuzã sã facã public acest fapt.Din orgoliu? De ruºine? Pentru a nu se umili?Aceasta este trama filmului/cãrþii – plasareapoveºtii în contextul nazismului fiind mai degrabãun pretext care sporeºte miza spectacularã anaraþiunii. Probabil asta i-a deranjat pe cei care nupot dormi din cauza (horribile dictu!)„incorectitudii politice” a semenilor care nu suferãîn fiecare clipã pentru, sau mai bine zis nu seîngrijesc în fiecare moment de restul umanitãþii:faptul cã în Cititorul nazismul nu este condamnatexplicit, Bernhard Schlink preferând sã detalieze,analizeze un caz particular pe un fundal istoricdat, folosit, acesta din urmã, doar ca pretext.Daca Hanna era ucigaº în serie, avea toate ºanselesã fie simpatizatã, gãsindu-i-se justificãri într-ocopilãrie nefericitã dintr-un cartier periferic, înabuzarea sexualã incestuoasã în aceeaºi copilãriede cãtre tatã (ori, mai trendy, de cãtre mamã)sau, în fine, într-un insucces social ori afectiv careau traumatizat-o.

În închisoare, Hanna, cãreia Michael (ajunsacum un respectabil avocat ºi tatã, încercând sã-ºiînnãbuºe sentimentele ºi sã-ºi rãscumperelaºitatea) îi trimite casete cu cãrþi înregistrate de elînsuºi, învaþã sã citeascã ºi recupereazã imens din„golurile” de lecturã. Când, într-un târziu, dupãzeci de ani, i se acordã graþierea, refuzã sãpãrãseascã închisoarea, preferând sã se sinucidã.Gest de penitenþã? Asumare finalã a vinovãþiei?Mai degrabã nu. Pentru cã Hannei, faptul cã nuºtie sã scrie ºi sã citeascã i-a adus ºi partea de

fericire, partea luminoasã din viaþã: povestea dedragoste cu Michael. Ori, acum, la bãtrâneþe,dupã sute de cãrþi auzite/citite, aceasta – fericireaalãturi de Michael – nu mai este posibilã. Odatãce a învãþat sã scrie ºi sã citeascã, odatã ce acunoscut dragostea, odatã ce a ispãºit pentrucrimele (in)voluntare sãvârºite – ce i-ar mai puteaoferi Hannei viaþa? Poate doar câteva cãrþi înplus; cel mult câteva cãrþi...

La antipod, adicã de o supãrãtoarecorectitudine politicã, este Milk –– PPreþul ccurajului(Milk, SUA, 2008; sc. Dustin Lance Black; r. GusVan Sant; cu: Sean Penn, Emile Hirsch, JoshBrolin). Filmul, corect cinematografiat, redã cuvãdit partizanat povestea lui Harvey Milk, primulhomosexual ales, în 1977, într-o funcþie oficialã înSUA. Nimic rãu în asta, atâta doar cã la ieºireadin salã, aºa lasã cel puþin impresia Gus Van Sant,spectatorii heterosexuali ar trebui sã se simtã uºorstânjeniþi. E drept: Sean Penn (Oscar meritat, deºiparcã Frank Langella a fost mai bun înFrost/Nixon) este impecabil în rol, la fel ºi JoshBrolin; scenariul lui Dustin Lance Black (Oscarnemeritat) este corect; regia e „profi” dar fãrãnicio sclipire „vansantianã”. Însã de aici pânã la a-i culpabiliza pe indivizii presupus normali – toþipoliþiºtii din film par cã nu au altã treabã decât sãvâneze homosexuali; toate personajele ce nu facparte din comunitatea gay, cu excepþia celor care-isprijinã într-un fel sau altul, sunt de o intoleranþãcrasã º.a.m.d. –, e oleacã de cale lungã. În fond ºipedofilii sunt o minoritate sexualã, ei de ce nu...?

Forºpan Ioan-Pavel Azap

Jerzy Skolimowski

(Urmare din Nr. 159)

La începutul anilor ºaizeci – dupã ce realizaseGeneraþie, Canalul, Cenuºã ºi diamant, Lotna,Fermecãtorii inocenþi sau Samson –, Andrzej

Wajda debuteazã în teatru. Primul dramaturg de carese apropie va fi Shakespeare (Hamlet, TeatrWybrzeze Gdansk, 1960). În anii urmãtori va puneîn scenã alþi dramaturgi importanþi: StanislawWyspianski (Nunta, Teatr Stary Cracovia), FriedrichDürrenmatt (Play Strindberg, Teatr WspolczesnyVarºovia), Dostoievsky (Posedaþii, Teatr StaryCracovia), Slawomir Mrozek (Emigranþii, TeatrKameralny Varºovia). Urmeazã în deceniile ºapte,opt ºi nouã alte montãri reuºite: Antigona, Crimã ºipedeapsã, Domniºoara Iulia, Idiotul, Hamlet, Romeoºi Julieta etc., completând bogata operãcinematograficã cu o operã regizoralã teatralã deexcepþie. Interesant este cã dacã literatura a constituitpunctul de plecare al celei mai mari pãrþi a opereicinematografice wajdiene, paradoxal, în ciudaactivitãþii intense pe scenele teatrale ale Poloniei,apropierea de teatru, de dramaturgie, nu a fostfructificatã într-un mod mai consistent în sursele deinspiraþie pentru film. Doar douã piese de teatru auajuns sã fie ecranizate: Nunta (1972, la 12 ani dupãversiunea scenicã) ºi Danton (dupã piesa AfacereaDanton de Stanislawa Przybyszewska1, realizat în1982 de compania de film parizianã Gaumont încolaborare cu Zespoly „X”).

Se poate observa cã intrarea lui Andrzej Wajda înlumea teatrului s-a produs dupã ce devenise unuldintre cei mai importanþi cineaºti polonezi ºi cel maicunoscut regizor polonez pe plan mondial. De altfel,este de remarcat influenþa teatrului în anumiterezolvãri ale mizanscenelor filmelor sale, înabordarea curajoasã a unor teme ºi motive prezenteîn dramaturgia universalã precum ºi, poate cel maiimportant lucru, în munca cu actorul.

Prin educaþia universitarã primitã la Lódz, Wajdaa descoperit marea dramaturgie încã din primul ande facultate, când în semestrul doi a realizat unscurt metraj numit Bãieþaºul rãu, adaptare a uneipovestiri de Cehov. Dorinþa lui Wajda a fost atuncide a cunoaºte mai îndeaproape nu doar marea prozãa lui Cehov dar ºi dramaturgia acestuia. Însã timpuldedicat scurt metrajului fãcea practic imposibilãabordarea marilor texte ale lui Cehov. Dar dincolode Cehov, Wajda a fost atras de Shakespeare, deStrindberg sau Wedekind, scriitori cãrora încã dinstudenþie le-a acordat timp îndelungat de studiu. Deaceea era aproape normal ca nu dupã mult timp –practic câþiva ani, însã care ani l-au fãcut celebru întoatã lumea –, sã se îndrepte cãtre teatru. ªi asta într-un mod decisiv.

Într-un volum apãrut la Varºovia în 1988,Confesiuni întârziate2, Wajda explicã atracþia sapentru teatru. Sunt trei puncte de vedere sau, cum lespune Wajda, lecþii despre diferenþele dintre teatru ºifilm, despre limitele fiecãreia dintre aceste arte.Aceste idei sunt expuse cu sinceritate ºi cãldurãastfel încât omul de teatru Wajda pare sã-l învingã peomul de film Wajda. Teatrul pare, la oraconfesiunilor creatorului excepþionalelor peliculeTotul de vânzare, Nunta sau Pãdurea de mesteceni,superior artei filmului.

Primul punct de vedere atenþioneazã cititorulasupra caracterului intim ºi extrem de organic dar ºietern al textelor marii dramaturgii universale. Aladâncimilor lor misterioase care, cu fiecare creator,cu fiecare regizor, se lasã a fi (re)descoperite. De aici

respectul total faþã de aceste texte prin încercarea depãtrundere a semnificaþiilor lor, a sensurilor lor aºacum au fost gândite în clipa scrierii ºi nu prinfolosirea ca simple pretexte spectaculare (aºa cum seîntâmplã astãzi pe multe scene ale lumii teatrale).

Wajda spune: „În primul rând în teatru avem de-a face cu texte care au supravieþuit timpuluidevenind nemuritoare. Fac tot ce îmi stã în putinþãsã înþeleg ce îmi spun mie textele lui Shakespeare,Cehov sau Strindberg. Nu alterez textele, nu leadaptez «nevoilor» mele în dorinþa de a fi cât maioriginal, nu schimb, nu mut, nu adaptez dialogurile.Sãptâmâni întregi citesc textul împreunã cu actorii înconvingerea cã pânã la urmã vom gãsi rãspunsul.Aceastã muncã îmi face extrem de bine, mã face sãfiu atent ºi de asemenea mai ambiþios deoarece ºtiucã sunt unul dintre acei mulþi oameni care, la rândullor, au fãcut acelaºi lucru înaintea mea în încercareade a descoperi Misterul. Tãcerea, liniºtea, cercetareaprofundã care se întind pe multe sãptãmâni ne fac –pe mine alãturi de actori – mai apropiaþi de secretullui Hamlet, de înþelegerea disperãrii celor trei surori,atunci când la final ele strigã în lacrimi «LaMoscova, la Moscova...!» sau nevoia de a înþelege ºia descifra surprinzãtoarea construcþie a lui PeerGynt. În teatru regizorul trebuie sã urmeze textul;toate descoperirile sale sunt consecinþa unei adânciînþelegeri a ceea ce a scris dramaturgul. Rolulregizorului, a cãrui necesitate este mult exageratã încinema, este extrem de strict definit în teatru.”

Dacã a face teatru înseamnã a lucra pe scenariisemnate de Shakespeare, Cehov sau Ibsen – lucrucare evocã pânã la urmã imensa prãpastie caredesparte teatrul de film –, nu altfel stã întâlnireadintre actor ºi regizor în teatru, pe scenã, acolo undefie ºi pentru câteva ore te afli în compania, întimpul ºi în poezia dramaturgicã a iluºtrilor scriitoriaparþinând cu toþii eternului ºi totuºi efemeruluiteatru. În teatru, atrage atenþia Wajda, rolul actoruluipare sã fie unul total. Actorul, el ºi numai el singur,îºi rãstigneºte rolul între abisul ºi înãlþimilespectacolului de teatru. În timpul spectacoluluinimeni nu îl ajutã, nimeni nu îi ajusteazã jocul saureplicile. El joacã live de fiecare datã. El, actorul, estesingur, teribil de singur, faþã în faþã cu sute, mii depriviri. Iar searã de searã acest lucru în efemeritatealui are valoare, prin forþa creatoare, de eternitate.Aici pe scenã – construcþie caldã, faþã de platourilede filmare – construcþii reci –, existã o anumitã ºi ocu totul specialã temperaturã a colaborãrii dintreregizor ºi actor. Cei doi, la repetiþii, stau faþã în faþã.Privire în privire. Abis în abis. Nu existã minciunã,numai adevãr. Nu existã tehnicã, numaitransparenþe. În acest sens Wajda ne comunicã cumcã de multe ori rolul actorului în teatru, tocmai prinmaxima ºi descurajatoarea singurãtate trãitã de el,este mult mai important. Mai important chiar ºidecât cel al regizorului deoarece soluþiile nu suntimpuse, precum în film, ca proces mental unic ºiadesea dictatorial al regizorului, ci sunt descoperiteîmpreunã, acolo în noapte, pe scena goalã, deseoriluminatã numai de un reflector de serviciu.

Asta presupune cã în teatru existã un timp alfacerii numit rãgaz. Din rãgaz în rãgaz timpul teatraldevine monarhic. Imperial. Existã un timp al faceriidetaliilor, al pauzelor ºi al nuanþelor de orice fel. Înfilm, din momentul semnãrii contractului, timpul s-aspart, a murit, iar tu, cineastul, eºti mereu în urmalui. Eºti mereu în cãutarea lui ºi de aceea o ploaierebelã, o orã prea de amiazã (cu lumina prea în cap),frigul pervers de pãtrunzãtor sau umbra leneºã unui

nor au valoare de crizã mai mult decât orice altceva.În acest timp, ascuns prin rulote sau la umbra unuicireº întomnat ori a unui foiºor plictisit de vârsta pecare o are, actorul stã cuminte ºi aºteaptã. Uneoriaþipeºte, alteori îºi priveºte telefonul – oare nu îl maisunã compania de film acolo unde luna trecutã a datcâteva probe? –, dar de cele mai multe ori îl vezicitind rolul pe care îl are mai pe searã de repetat curegizorul. Cu altul desigur: cu regizorul de teatru. (Întihnã, la masa de lucru sau chiar ºi pe scenã. Apãratde toatã aceastã maºinã de rãzboi care este producþiacinematograficã.) Tu, regizorul de film ºtii asta, ºtiicã textul acela citit aproape pe furiº de actor esteCaragiale sau Marlowe sau Mrozek ºi dintr-o datãdevii gelos. Închizi ochii: textul scenariului tãu estescris de un anume Andrei sau Andrew sau Andrzej...ºi te gândeºti cu o tristeþe ridicolã cum cã atunci, înacea clipã, eºti prizonierul unei viitoare, poate preaviitoare creaþii care de multe ori pare sã nu îþi maiaparþinã.

Spune Wajda mai departe: „În teatru întâlnescactorul ochi în ochi. Trebuie sã îndur aceastã privire.Trebuie sã rãspund la fiecare întrebare (uneorirãspunsul este: «Nu ºtiu!...»). Acolo pe scenã nu mãpot ascunde în spatele camerei de filmat. Actorul înteatru este conºtient cum cã el este singurul careîndurã oprobriul sau chiar cãderea unui spectacol.Asta îi dã acestuia sentimentul ºi proprietateapropriei sale valori, în timp ce mulþi actori, în specialcei care nu joacã foarte des, se simt prizonierii uneiuriaºe maºinãrii care este cinematograful. Tot ceînseamnã aceastã pregãtire a unui spectacol de teatrumã aduce foarte aproape de actori, îmi permite sã îicunosc mai bine, sã descopãr mult mai multe lucrurilegate de personalitatea acestora. ªi asta mult maimult decât inevitabilul contact superficial realizat peparcursul unei producþii cinematografice. Întins pestemasã – singurul obiect care mã desparte de actori –privesc în ochii lor pentru cã ºtiu cã nu am cum sã-mi ascund ignoranþa. Actorii de film sunt deobicei gata de rol, gata sã «explodeze» în clipaurmãtoare, sunt capabili de a sugera extrem derepede soluþii, ei sunt flexibili ºi determinaþi înacelaºi timp. Tocmai din aceastã pricinã în þaranoastrã nu gãsim mulþi actori foarte buni. De regulãun grup restrâns de actori joacã în aproape toatefilmele, aºa cã uneori este bine sã introduci un actornou, necunoscut. Dar cunoaºterea practicã a pieþeiactorilor este doar un motiv marginal pentru a lucraîn teatru. Era sã uit de expresia pe care o folosescdestul de des când filmez: «Acest lucru îl vom scoateafarã la montaj, va fi acoperit cu muzicã, aºa cã nuse va simþi pe ecran!...»”.

(Continuare în numãrul viitor)

Note: 1 Una dintre cele mai interesante personalitãþi ale

literaturii poloneze, Stanislawa Przybyszewska a trãitîntre 1901-1935 (a fost dependentã de morfinã,consideratã cauzã a morþii sale premature). Piesele sale deteatru se bazeazã în exclusivitate pe arealul dramaticgenerat de Revoluþia Francezã, personajul cãruia i s-adedicat în întregime fiind Robespierre. Acestuia i-aatribuit propriile convingeri privind valorilor absolute alecomunismului, atrãgând atenþia, ori de câte ori era cazul,asupra efectelor dezastruoase ale naºterii capitalismului.Se spune cã, dincolo de suferinþele ºi crunta sãrãcie încare s-a zbãtut în mansarda sa din Gdañsk,Przybyszewska a fost o personalitate care s-a nãscut, atrãit, a scris ºi a murit prin ºi pentru Robespierre.

2 Andrzej Wajda. Official Website of Polish moviedirector. Why do I work in theatre.

3355TRIBUNA • NR. 162 • 1-15 iunie 2009

86. Cenuºã ºi diamantMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Pe întreaga perioadã a lunii aprilie, Muzeul deArtã clujean a gãzduit expoziþia de ceramicãa artistei Doina Stici. Venitã odatã cu primul

stol de tineri basarabeni în Clujul anilor ’90,Doina a urmat, tenace, treptele devenirii la ºcoalaartisticã clujeanã. Prietenia care ne leagã încã dinacei ani, mi-a permis sã vãd lucrãrile ei chiar de laprimele încercãri din studenþie, iar acum sã potvorbi ca martor privilegiat al primilor ei paºi ºi aldrumului parcurs, nu fãrã meandre. Îmi amintescdimineþi de cafea la Croco, când Doina, cu ochiimijiþi de nesomn, scotea din traistã obiecte mici,calde încã, abia scoase din cuptorul de la SANEX.Fusese iarãºi, noaptea, la fabrica de la capãtuloraºului, printre muncitorii din schimbul trei, careo acceptau, dacã nu chiar o îndrãgiserã, lãsând-osã se joace cu barbotina, sã modeleze în pasta deºamotã picatã de la debavurare ºi sã îºi strecoarejucãriile de lut, odatã uscate, pe banda cuptorului,printre obiectele de ceramicã industrialã ºimenajerã. A fost o perioadã cãnd aspectulconceptual conta prea puþin, prevalând lupta cumateria: cunoaºterea, îmblânzirea ºi dificilasupunere a pastei ºi a metamorfozei termice.

Trecerea de la joaca pentru joacã la ludiculcreativ am sesizat-o atunci când Doina m-achemat sã gãsim o salã pentru lucrarea ei delicenþã. Avea nevoie chiar de o salã, pentru cãfãcuse, la scarã aproape unu la unu, niºte oamenidin ºamotã, în poziþie ºezândã, care, aºezaþi pescaune, priveau spre o scenã la un imaginarspectacol de film sau de teatru. Dupã ce, însfârºit, instalaþia a fost gata în subsolul CaseiMatei, mi-am dat seama cã, de fapt, acei oamenide ºamotã erau mai degrabã niºte vase, e dreptantropomorfe, vase din acelea care, în vechime,pãstrau, depozitau tezaure, comori. Pereþii subþiride lut ai cãmãºii fiecãrui personaj înconjurautorsul, ca un vas tronconic, iar în locul inimii ºial sufletului, Doina pusese, sub sticlã mãtuitã,fotografia câte unui coleg. Efectul de estompare,de uitare sugerat de mãtuirea sticlei nu puteabirui puterea fluxului remanent al memoriei, carevoia sã pãstreze ºi sã cultive în omul-vas ocomoarã nepreþuitã: amintirea colegilor, a anilorde ºcoalã, a tinereþii acelor oameni-vase care,aºezaþi pe scaune în subsolul Casei Matei, priveauspre scenã fie la filmul amintirilor, fie la teatrulvieþii care îi aºtepta în stradã, gata sã le distribuieroluri. Era în anul 1997. Din pãcate, din cauzacondiþiilor improprii de pãstrare, acea lucrare,fãcutã pentru a salva amintirea, a ajuns ea însãºio amintire.

A urmat prima expoziþie personalã, în anul2000, la galeria Alianþa Artelor din Cluj-Napoca,prilej cu care artista a deschis lungul efort dedicatvaselor. A fost un moment important pe care,retrospectiv, îl punctez ca legat de douã direcþii:pe de o parte, captivitatea în universul formal alsferei, al centrului sferic ºi în nuanþele marouluica spectru decorativ, iar pe de altã parte,manifestarea primelor tendinþe de desprindere dinaceastã atracþie. Cu alte douã personale, Doina aajuns la Bucureºti, unde a avut ºansa sã expunã laMuzeul Þãranului Român, respectiv la sediul

UNESCO, ambele în 2002. Dupã care, pentru doiani, paºii au purtat-o cu folos spre Franþa, pentruo specializare la Universitatea Marc Bloch dinStrasbourg. La întoarcere, discuþiile cu ea mi-aurelevat un alt tip de artist, preocupat de conceptuldin spatele formei ºi de mesajul artistic. Iar celedouã expoziþii deschise la Galeria Veche din Cluj,în ultiimii doi ani, prezentau deja muguri deproiecte.

Recenta expoziþie desfãºuratã în curtea ºi însãlile Muzeului de Artã reprezintã o explozie ºi oîncununare a efortului creator al Doinei. Travaliuºi inspiraþie. Invitaþie la desfãtare vizualã ºiprovocare la lecturã simbolicã. Din punct devedere al formelor, artista expune vase, numai cãmãrimea lor este aproape cât un stat de om ºimai toate sugereazã apartenenþa la trei tipare, deun antropomorfism sublimat la esenþe, ºi anume:vase-coloanã, asociate tiparului virilitãþii falice,masculin; vase care trimit la un tipar feminin, alpântecului fecund, iar al treilea, pattern-ul carepune în relaþie binomul adult-copil prin proporþiidimensionale reduse. Prin aceasta, de lamomentul lucrãrii de licenþã, la care oamenii deºamotã deveneau vase, iar aici vasele substituieoameni, cred cã Doina a reuºit, extraordinar defrumos, sã rãstoarne în devenirea creaþiei saleraportul saussurian dintre semnificant ºisemnificat. Astfel, în expoziþie avem oameni, ºinoi suntem printre oameni. Oameni grupaþi pefamilii ºi pe generaþii, învieþuiþi, însufleþiþi cu duhde Creator ºi care la rândul lor creeazã, poartã ºitransmit valori de patrimoniu, memoria colectivã.Care sunt timpul, spaþiul ºi povestea acestoroameni?!

Expoziþia este conceputã ca o instalaþie demodule tematice, suprapuse celor cinci sãli dedesfãºurare. Temele propuse sunt: valuri ºi alge,

3366

Black PANTONE pportocaliu ((137 UU)

Black PANTONE aalbastru

plasticaagendaªtefan Manasia Best poetry in town 2

editorialSergiu Gherghina / Mihail Chiru Paradoxuri cuscadenþã 3

cãrþi în actualitateOctavian Soviany Un Daniil Harms de Braºov 4Adriana Stan Cum sã (te) combini (cu) literatura 4Adrian Þion Luceafãrul eminescian în limba ebraicã 5Marius Jucan Privind spre Alma Mater 6

istorie literarãIon Pop Introduceri în spaþiul avangardei maghiare (I) 7

imprimaturOvidiu Pecican Alt rãzboi cu Troia 8

sare-n ochiLaszlo Alexandru Enciclopedia Holocaustului 9

incidenþeHoria Lazãr În jurul metaforei: Derrida ºi Ricoeur 10

eseuMihai Lisei Reflexul mitului Electra într-un romanmodern 12

poeziaMoni Stãnilã Confesiunile dogmatistei 14Alexandru Potcoavã o mînã de prieteni & un deget înplus 15

emoticonªerban Foarþã Paris sera toujours Paris! 15

interviude vorbã cu scriitorul Dorin Almãºan Un daimon aproape desãvârºit 16

accentAlexandru Bogdan Petrovai Seducþia scriiturii prag 18

religiateologia socialãRadu Preda Ortodoxia ºi drepturile omului (III) 20

antropologieMaier Veronica Obicei sãsesc de Lãsatul Secului din Transilvania 21

istorieFlorian Dumitru Soporan Solidaritãþi etnice ºiregionale în Europa Central-Orientalã în amurgul EvuluiMediu: Cazul Ungariei lui Matia Corvinul 22

geopoliticãMihai Alexandrescu Republica Moldova în geopolitica esticã (III) 24

reactivRuxandra Bularca Photoshop ºi ontologia "plinã" 26

primim la redacþieNicolae Macovei Kulturdomo de Esperanto 28Nicolae Macovei Rug literar ºi folcloric 28

flash-meridianIng. Licu Stavri Un marinar cãlare ºi o familie deartiºti devotaþi teatrului 29

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Pãduri clonate 30

zapp-mediaAdrian Þion Lanþul greºelilor 31

portrete ritmateRadu Þuculescu În drum spre Alibunar 31

teatruClaudiu Groza Danton c'est moi 32

filmLucian Maier Miracolul de la Sf. Anna 33

colaþionãriAlexandru Jurcan Ca o stea singurã inima sângerã 34Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 86. Cenuºã ºi diamant 35

plasticaFlorin Gherasim Doina lutului 36

sumar

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Doina lutuluiFlorin Gherasim

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei –

trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

(Continuare în pagina 25)

black tribuna · de mops, geniile pãºuniste ºi geniile de tavernã. tuturor acestora thoreau le...

Documents