mihai eminescu intre atac la persoana si asasinare

7/23/2019 Mihai Eminescu Intre Atac La Persoana Si Asasinare

http://slidepdf.com/reader/full/mihai-eminescu-intre-atac-la-persoana-si-asasinare 1/104



Mihai Eminescu intre atac la persoana si asasinareAtit in cadrul scolii generale nr. 195 din Bucuresti, cit si in mass-media comunista din

Romania anilor copilariei mele, Mihai Eminescu era mereu prezentat ca si “poetul national roman”.e la parinti, insa, mai a!lasem ca Mihai Eminescu !usese si ramasese “cel mai mare "urnalistroman”. #ind le-am cerut parintilor sa-mi dea articole de-ale sale, mi-au raspuns$ “%-a&em' (intinterzise. Mai mult, pina si colectia sa de poezii i-a !ost cenzurata, in !runte cu marea sa )oina ).(int materiale care ii sperie pe comunisti, dupa cum i-a speriat si pe politicienii din timpul sau”. *nacest an, cercetatorii #ezarina Barzoi si *onut Baias +pulicatia “ermanente” nr. 1-/005 au lansato in&estigatie cu pri&ire la circumstantele dinaintea mortii si chiar cu pri&ire la cauza decesuluimarelui Eminescu, punind su semnul intrearii &ersiunea o!iciala, acceptata unilateral pina acum,con!orm careia Mihai Eminescu ar !i murit atit “accidental”, cit si din cauza “neuniei”. Mai mult,cei doi autori a&anseaza ipoteza con!orm careia Mihai Eminescu ar !i !ost supus unei campanii decalomnieri +atac la persoana in perioada anterioara mortii sale. (a re&izuimdeci aceste analize.

Calomnierea (atac la persoana)

rezenta ziaristului si a omului politic Mihai Eminescu in climatulsocio-politic al anilor 1220 incomoda teriil cercurile politice romanestisupuse presiunilor oportuniste e3terioare si interne de a compromiteunitatea si integritatea poporului roman. Eliminarea lui Eminescu parea sa!ie o necesitate iminenta pentru acestia, datorita !enomenalei sale

popularitati si charisme. %e a!lam in apropierea semnarii unor tratate politice mult negociate de statul roman, care pur si simplu nu mai a&eau loc pentru un Mihai Eminescu noil, patriot, idealist si sincer. istrugerea sa nuse putea in!aptui, insa, printr-un procedeu rapid, direct si e&ident. 4aricarea “neuniei” salereprezenta singura optiune, intrucit se putea in&oca ori de cite ori ar !i &enit &ora de scrierilemarelui ziarist, iar postum se putea spera, intr-o intrare a acestuia in oli&iunea istoriei la romani.

aca Eminescu era neun, nimic din ceea ce a scris nu treuie luat in considerare, deci “nu-i nimic un de la un neun”. rocesul de asasinare !izica si morala a lui Mihai Eminescu e3plodeaza, se pare, in ziua de 2 iunie 122. 6iarul “Romanul” +sic', care se a!la in polemica acera cu Eminescu,scrie pe 1 iulie$ “A!lam cu sincera parere de rau ca dl. Mihai Eminescu, redactor la ziarul “7impul”,tinar plin de talent si inzestrat cu un deoseit geniu poetic, a cazut greu olna&. (peram ca oala sanu &a !i decit trecatoare si ca in curind &om putea anunta deplina sa insanatosire”. Acesta erasemnalul scoaterii din &iata pulica a marelui ziarist. “7impul” insusi &ine cu o declaratie aia pe iulie 122, in care spunea$ “#u incepere de astazi, 1 iulie, directiunea politica si redactia ziarului“7impul” este incredintata d-lui Mihail aleologu”. 8pinia pulica presupune ast!el ca Eminescueste scos din presa romaneasca. %icaieri, nimeni nu dadea inca nici un moti&, nici o e3plicatie asupraimolna&irii sale suite. “7impul” re&ine cu un comunicat a doua zi, pe iulie$ “nul dintre

colaoratorii acestei !oi, poetul Mihai Eminescu, a incetat de a mai lua parte in redactie, atins !iind inmod suit de o gra&a oala. %e place insa a spera ca lipsa dintre noi a acestui stimat con!rate nu &a !idecit de scurta durata si ca ne &a !i data !ericirea de a anunta re&enirea sa sanatos la !unctiunile de

pina acum”. 7reuie sa oser&am !aptul ca in te3tul amelor comunicate Eminescu este numit poet,chiar daca este e&ident !aptul ca !unctia pe care o indeplinea in cadrul “7impului” era cea de

"urnalist. 6iua decisi&a este, dupa cum am spus de"a, 2 iunie 122, cind se petrec o seama de lucruri izare, atent mestesugite pentru a !arica “neunia” eminesciana. (otia lui (la&ici, doamna (zo:e,trimite lui Maiorescu un ilet cu urmatoarea rugaminte$ “omnul Eminescu a inneunit. ;a rog,!aceti ce&a sa ma scap de el, ca e !oarte rau”. Maiorescu gaseste in acest ilet prete3tul per!ect pentrua pune planul sau in aplicare. e de alta parte, insa, se stie ca Eminescu era, in acea zi, nu in &izita ladoamna (zo:e, ci la “Baia Mitrase<schi”, linga strada (tirei ;oda, nu departe de sediul (ocietatii“#arpatii”, societate interzisa de o!icialitati in aceeasi zi. Eminescu !usese dus acolo de catre =rigore;entura pentru a-l discredita, ceea ce ii si reuseste, dar numai partial. Eminescu isi “iese din minti”,;entura il paraseste. Anunta apoi imediat politia ca treuie sa ridice un “neun” de la “BaiaMitrase<schi”. Anunta in acelasi timp pe (ecaseanu si 8caseanu, prietenii lui Eminescu, care sosesc



imediat la locul respecti&, a"utindu-l pe Eminescu sa isi re&ina in !ire. ;entura era redactorul ziarului” *ndependence Roumaine”, ziar al carui director, Emille =alli, !usese e3pulzat din Romania inaceeasi zi !atidica de 2 iunie. =alli nu este singurul e3pulzat in acea zi, aceeasi soarta au a&ut-o siziaristul 6am!ir #. Arore, prietenul poetului, si cu siguranta multi alti patrioti romani autentici.7oate aceste e&enimente s-au petrecut pe !ondul semnarii iminente de catre Romania a 7ratatului cu“7ripla Alianta” +=ermania, Austro-ngaria, *talia, negociat mai ine de doi ani si "umatate de catre“>unimisti”, condusi de #arp, tratat si sustinut in totalitate de 7itu Maiorescu. (aratorile nationaliste

de la *asi, insa, de la inceputul lunii iunie 122, cind s-a dez&elit statuia lui (te!an cel Mare si cindEminescu, per!ect sanatos, a citit la “>unimea” poemul sau, “oina”, au iritat puterile centrale.Alaturi de Eminescu s-a a!lat si etre =radisteanu, care a a&ut un discurs la !el de in!lacarat. ;onBismarc: este gata sa declare razoi Romaniei, daca nu se !ac urgent retractari si nu se dau asigurari!erme ca se &a intra imediat in s!era de in!luenta a =ermaniei si Austro-ngariei +adica, de-a sesupune noilor stapini. (e cere !erm des!iintarea (ocietatii “#arpatii”, un ade&arat partid secret derezer&a, cu zeci de mii de memri, care milita pe !ata si in ascuns pentru ruperea Ardealului de la*mperiul Austro-ngar si alipirea lui la 7ara. Rolul central in aceasta (ocietate il a&ea Eminescu. *ataca Romania se supune e3igentelor straine, interzice (ocietatea “#arpatii”, elimina din scena pe multisimpatizanti !ranco!oni. etre =radisteanu, impreuna cu .A. (turdza, pleaca la ;iena sa ii ceara

personal “scuze” imparatului pentru discursul de la *asi. ar cu Eminescu “ce te !aci)”. 7oate astea

se intimplau pe 2 iunie 122, ziua caderii lui Eminescu. Re&enind la “oala” lui Eminescu, nimeninu lamureste insa opinia pulica asupra “olii” lui, despre care se a!irma numai ca este o “oalagra&a”. *n luna iulie, 7itu Maiorescu initiaza o lista de suscriptie pentru a stringe anii necesariinternarii lui Eminescu la ;iena, lista pe care o pulica in !acsimil. *n numarul din luna august alre&istei “?iteratorul”, Ale3andru Macedons:i pulica o epigrama prin care &a arunca in aer linisteaasternuta asupra olii lui Eminescu. 7e3tul epigramei este urmatorul$ “n @ pretins poet acum,/ (-a dus pe cel mai "alnic drum/ ?-as plinge daca-n alamuc,/ estinul sau n-ar !i mai un,/ #aci pinaieri a !ost nauc,/ (i azi nu e decit neun”. Este momentul mult-asteptat de ;entura, care incercase,inca din 2 iunie, sa con&inga pulicul asupra neuniei eminesciene, atunci insa cei doi prietenisositi in graa la “Baia Mitrase<schi” reusisera sa-i de"oace planul si sa-l sal&eze pe Eminescu,dindu-l de gol pe ;entura pentru aceasta calomnie. ;entura nu mai &oia de unul singur sa !ie el celcare declara deschis “neunia” lui Eminescu, intrucit !usese de"a implicat in e&enimentul mai sus-mentionat. Asadar, epigrama a !ost prete3tul per!ect, ca sa se re-eri"eze in protector al lui MihaiEminescu, imediat dupa aparitia ei ;entura atacindu-l gra& pe Macedons:i. “%u este nici o indoiala,

prin aceasta epigrama este &izat ne!ericitul nostru coleg si prieten, Eminescu”. *ata ca ;entura, celcare anuntase politia de e3istenta “neunului”, se retrage acum in ipostaza “prietenului indignat”aratind spre Macedonsc:i cu degetul acuzator$ “*ata cine il !ace )neun ) pe ietul Eminescu, eu m-am spalat pe miini”. Macedons:i, la rindul sau, incearca sa se apere si el, spunind ca ” este oepigrama &eche care a !ost pulicata !ara stirea mea, epigrama care in plus nici nu il &izeaza peEminescu” +sic'. Au urmat mani!estatii pulice cu torte si geamuri sparte, la casa lui Macedons:i, decatre suporterii indignati de calomniile contra lui Mihai Eminescu. Bastonat prin ca!enele pe iata lui

spinare, oproriul pulic a atras multa lume in aceste e&enimente, a !ost un spectacol ucuresteandemn de !aima de “duri” a ucurestenilor din toate timpurile. ;entura si Macedons:i intra intr-o polemica puternica, insa raul era de"a !acut, Eminescu era in ochii tuturor un +posiil neun toleratde societate. *n codul de mora&uri pulice si politice ale epocii, “oala gra&a” a neuniei il indepartade!initi& de la &iata pulica pe cel atins de ea. eclararea neuniei cui&a insemna, implicit, sidestituirea lui din !unctie. *ata, asadar, ce realizeaza =rigore ;entura$ dislocarea unui mare ziarist, aunui ad&ersar de temut, din sistemul unui ziar de opozitie. olemica se stinge, iar la 1 septemrie

presa incepe sa discute deschis prolema ”neuniei” lui Eminescu. “7elegra!ul” este primul care anunta$ “Mai multi prieteni din capitala, amiciai ne!ericitului Eminescu, s-au decis a contriui lunar pentru intretinerea amicului lor in casa desanatate. .7. Maiorescu are partea cea mai mare in aceasta !rumoasa si noila actiune” +sic'.

Maiorescu reuseste sa dea lo&itura de gratie lui Eminescu la s!irsitul anului 122, cind pulica un&olum de C de poezii eminesciene, intre care “Mai am un singur dor”, “(e ate miezul noptii” etc.Ailitatea sa a !ost e3trema, aceste poezii erau menite sa distruga imaginea unui Eminescunationalist, ad&ersar de temut al lieralilor, teroretician genial al prolemelor societatii romanesti,



patriot complet. Ast!el, Maiorescu reuseste sa scindeze opera eminesciana, limitind-o la poezie. inacel moment si pina in zilele noastre, Eminescu este cunoscut de toata lumea drept “marele poet”,“poetul national al Romaniei”, stergindu-se aproape complet opera sa ziaristico-politica, la !el de&aloroasa si ogata ca si cea poetica.

na din primele persoane care au sesizat lo&itura de maestru a lui Maiorescu a !ost *raileanu, carescria$ “utea, oare, teoreticianul de&enit !aimos, al paturilor superpuse, apostolul nationalismului,

dusmanul marelui partid lieral, triunul zilnic al durerilor gra&e ale poporului sa pulice$ )Mi te dacu totul mie ), )%u zi a de te-o cuprinde ). +. 8r, chiar si acestea, nepotri&ite pentru un luptator politic, cum era el atunci$ )Mai am un singur dor/ *n linistea serii/ (a ma lasati sa mor ) ori ideea desinucidere din )(e ate miezul noptii ) +. %u cum&a acum, la maturitate, si cind a&ea un stagiu deom pulic, ca teoretician al unei gra&e ideologii sociale si nationale - nu cum&a credea ca nu i-ar !isezut !rumos sa pulice si elegii amoroase ori in&itatii la dragoste si alte poezii )usoare ) - si uneletraduse)”. ;olumul de poezii are un succes teriil, multe &ersuri de&in suport pentru romante ie!tine,cintate in ca!enele si saloane, pierzindu-si pro!unzimea. Eminescu este internat intr-o serie desanatorii din tara si strainatate, insa starea sanatatii sale era !oarte una, dupa cum marturiseste *oan(la&ici$ “Repausul medicamentos sustinut cu indir"ire de Mihail Eminescu pe timpul !ugii din

Bucuresti la ;iena si apoi la 4lorenta l-a adus in tara sanatos”.

Eminescu insusi, &iu si dornic sa reintre in presa, isi &a asculta“prohodul” in aceasta paranteza a anilor interzisi, 122C-1222. #iteodata se &are&olta, &a sparge &itrinele lirariilor, isi &a lua &olumul de poezii din ra!t si-l &aarunca in noroi, calcindu-si-l in picioare$ atunci !ortele de ordine &or inter&eni

prompt si-l &or duce pe “insurgent” la politie. #um alt!el ar !i actionat un omcare se stia si se &edea zilnic “&izat” pentru distrugere +la persoana si poate in

persoana). Asa s-a intimplat la 2 noiemrie 122, de ziua (!intilor ArhangheliMihail si =a&ril, la *asi$ poetul a !ost “impachetat” pe loc si dus, ca alienat

psihic, la stailimentul rudimentar de la Minastirea %eamt. e linga aruncarea innoroi a propriului &olum de &ersuri, de ziua onomasticii sale, i s-a mai adus acuzatia ca “se lua de!emei pe strazile *asilor”, le “apuca de turnura rochiilor”, le “atingea in mers” etc., !ara ca &reo damasa !aca reclamatie in acest sens politiei. A"uns la %eamt, Eminescu isi gaseste linistea. #ontinua sascrie in ciuda tuturor. Acolo, la Minastirea %eamt, poetul &a de!initi&a, zic editorii, poezia “e ce nu-mi &ii)”, pe care o &a trimite spre pulicare lui *aco %egruzzi, la “#on&oriri ?iterare”, cu acest

iletel$ “*ti trimit deodata cu aceasta mai multe &ersuri carora, de ti se par acceptaile, le &ei !ace locin )#on&oriri ). *ndealtminterelea, ma a!lu ine si sanatos in mi"locul acestor munti si-ti dorescasemenea”. Eminescu era per!ect sanatos in perioada in care a locuit la Minastirea %eamt, 122-122D. =ala =alaction &oreste despre un Eminescu intreg la minte in momentele respecti&e, marturiestau si actele de ucatarie ale stailimentului, intocmite de mina poetului. “*ntors in casa enrietteide la Botosani in 122D, Eminescu este supus unui consult medical din care reiese ca era sanatos

psihic. *n urma unei suscrieri, initiata de ele&ii (colii artelor !rumoase din Botosani, s-au strins C00de lei. e mare a"utor au !ost acesti ani, caci au permis sa i se aplice un tratament special,multumita caruia starea sanatatii poetului s-a imunatatit in modul cel mai &adit, caci astaziEminescu era tot atit de senin cum a !ost inainte de oala cea grea de acum patru ani. *n 1 iulie,Eminescu, insotit de sora sa si de dl. =rigore 4ocsa, doctorul de aici, a sosit in orasul nostru cu trenulde la ora 1 p.m. A doua zi, la ora 11 a.m., a a&ut loc, in casa d-lui (t. Emilian, un consult, la care auluat parte d-nii medici$ dr. 4ilipescu, medic primar al orasului *asi, col. dr. 8trema, medic-se! al#orpului *; Armata, dr. Rigler, dr. #. Bottez si r. %egel, pro!esori la 4acultatea de Medicina. esimai multi din acesti domni medici a&eau sa plece din *asi inca in 1 iulie, totusi si-au aminat

plecarea pentru a-l putea asista pe Eminescu al nostru. *n urma unei cercetari minutioase la care l-ausupus pe Eminescu, medicii au a"uns la concluzia ca sanatatea lui nu e deloc alterata si ca treuie a-l

supune unui tratament radical numai in ce pri&este oala lui cea negli"ata, care se mani!estase la picioare”. Eminescu era deci sanatos psihic si per!ect capail de a crea. *n 1222, ;eronica Miclereuseste sa il scoata pe Eminescu din casa surorii sale si il &a duce de mina pe poet la Bucuresti, undeel isi &a regasi pana de ziarist. rmeaza o colaorare anonima la cite&a ziare si re&iste, iar apoi, la 1



ianuarie 1229, ultimul te3t ziaristic al lui M. Eminescu$ o polemica ce &a zgudui gu&ernul !acindu-l, pentru o clipa, pe =una ;ernescu sa demisioneze rupind o coalitie destul de !ragila de alt!el aconser&atorilor +care luasera, in !ine, puterea cu lieralii. Repede se a!la, insa, ca autorul articoluluiin chestiune este “ietul Eminescu” si repede acesta este cautat, gasit, internat la sanatoriuldoctorului (utu, in martie 1229.

?a 1 aprilie 1229, procurorul Ma&ros cere primului presedinte al 7riunalului *l!o&

constituirea unei “cure” pacientului Mihai Eminescu, a!lat in casa de sanatate a doctorului (utu dinstrada lantelor. (e constituie un consiliu compus din 7. Maiorescu, em ?aurian, (t. Mihailescu,*.?. #aragiale, *.=r. ;alentineanu si Mihail Braneanu, care, con&ocati con!orm articolului CC0 dinrocedura #i&ila +"urnalul D2/29, depun la sectia a doua a triunalului un proces-&eral in caresint de parere ca “oala !iind in recidi&a, reclama interdictia pacientului si rinduirea unui tutor caresa poata primi de la stat pensia lui &iagera si sa se poata ingri"i de intretinerea interzisului”. rocesul-&eral al consiliului este scris in intregime si depus de 7itu Maiorescu, care era si a&ocat. upasemnarea actului acestuia +1 iunie 1229 si depunerea raportului medico-legal, iscalit de doctorii(utu si etrescu, urmeaza celerul interogatoriu pentru e&aluarea starii psihice a pacientului. *ata

interogatoriul lui Eminescu, in ospiciul din strada lantelor, la 1 iunie 1229, cu trei zile inainte demoarte$

- #um te cheama)

- (int Matei Basara, am !ost ranit la cap de catre etre oenaru, milionar, pe care regele l-a pus sama impuste cu pusca umpluta cu pietre de diamant cit oul de mare.

- entru ce)

- entru ca eu, !iind mostenitorul lui Matei Basara, regele se temea ca eu sa nu-i iau mostenirea.

- #e-ai de gind sa !aci cind te &ei !ace ine)

- Am sa !ac otanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, e&reiasca, italieneasca sisanscrita. (tiu C de limi.

- #ine e oenaru care te-a lo&it)

- n om ogat, care are C2 de mosii, C2 de riuri, C2 de garduri, C2 de case, C2 de sate si care are C2

de milioane. 7reuie sa suliniem !aptul ca acest interogatoriu este construit in intregime pe modelulmasonic al ci!relor, ca simolisme esoterice. Are un anumit numar de cu&inte si litere, corespunzindci!relor masonice C2 si C. Raspunsul poetului a ridicat nenumarate semne de intreare. Eminescu nuera, cu siguranta, mason. E3ista ipoteza con!orm careia Eminescu ar !i raspuns prin codul acesta desorginte Masonica. Aceasta ipoteza nu poate sta insa in picioare, pentru simplul !apt ca intregulinterogatoriu se inscrie in criptologia masonica, si nu doar raspunsurile "urnalistului. Este uninterogatoriu !aricat in totalitate. (e poate oser&a si de catre neinitiati, de e3emplu, ca e3ista C2 destele in constelatia “=emenilor”, semn astrologic de importanta mare simolistica masonica +semnul“=emenilor” este semnul dualitatii, al dulei realitati, al realitatii tangiile si simolice. 8r, secunoaste realitatea dula a memrilor masoneriei din lume, intre rolurile de !iecare zi si cele de“initiati”. #on!orm numerologiei esoterice, de asemenea, numarul C2 simolizeaza arta“comunicarii”. 8r, Mihai Eminescu de&enise un pericol in "ocurile politice, tocmai pentru e3celareasa ca si “comunicator” al drepturilor romanilor in propria lor tara, ca sa !olosim insesi cu&intele lui



Eminescu$ ” e la %istru pinFGH la 7isa ”. e asemenea, numarul C reprezinta chenareleal/negru ale inecunoscutului "oc de sahI or, acest "oc, originar din #hina +si nu din Egipt, dupa cumse crede eronat, este un "oc puternic simolic, unde “neunul” sade la curtea regelui si este sacri!icat

pentru ene!iciul “regelui/reginei”. seudo-diagnoza de “neun” si s!irsitul prematur al MareluiEminescu, pentru “apararea statu-Juo-ului politic” +”regele” se temea ca sa nu-i iau mostenirea”,este auto-e3plicati&. #on!orm aceleiasi numerologii esoterice, numarul C reprezinta mintea in

miscare. 8r, cum Eminescu si-a !olosit mereu mintea in miscare pentru descrierea tristelor persecutiiale poporului roman, cit si pentru moti&area compatriotilor sai inspre elierare, si asta prin mi"loacelesale de comunicare, numerele date, C2 si C, au nu numai un sens, dar si di&erse simolismeesoterice, ce&a ce nici un om neun n-ar !i !ost capail sa raspunda. #u toate astea, raspunsurile +incazul in care chiar apartin poetului pot contine un simure de ade&ar. Matei Basara a !ostintotdeauna domnitorul !a&orit al lui Eminescu, domnitor cu care se identi!ica. (e presupune carespecti&ul oenaru chiar l-a lo&it pe Eminescu in cap, cu o piatra, e&eniment ce a plasat-o pe&ictima, si nu pe atacant +sic', in curtea sanatoriului. etre oenaru este un persona" real, era tenor,din !amilia mare a actorilor, asadar lume !rec&entata de Eminescu. %u era un strain, un oarecare, ci ilcunostea pe poet. %u se e3plica insa prezenta acestuia la sanatoriu. #it despre pusca umpluta cu“pietre de diamant”, din nou raspunsul nu este unul in dodii, ci cu simolism esotericI el aminteste deo alada populara$ “A plecat la &inatoare/ (a &ineze caprioare/ #aprioare n-a &inat/ (i el singur s-aimpuscat/ #u un pistol de diamant/ #u gloante de riliant”. *ata-l pe Eminescu pus in postura&inatorului care se auto&ineaza singur, care cade in propria-i cursa. 7eorie aeranta, care nu poate stain picioare. Eminescu nu putea calcula aceste raspunsuri dupa canoanele masonice, pur si simplu

pentru ca nu putea anticipa intrearile. (i chiar daca am accepta ipotetic ca Eminescu a !acutrespecti&ele calcule si ar !i raspuns in !unctie de !iecare intreare, aceasta ar demonstra un singurlucru$ deplinatatea !acultatilor mintale ale poetului. *n conditii normale, in care incidentul cu oenaruar !i real, archetul ar !i treuit sesizat din o!iciu si ar !i treuit macar interogat si autorul prezumti&

al crimei, numitul etre oenaru. %u e3ista un asemenea interogatoriu. 7rei zile mai tirziu, Eminescumoare suit. octorul ;ines, care a !ost de !ata in acel moment, a&ea sa po&esteasca in 19 e3actcum s-au petrecut lucrurile$ “Eminescu se asaza pe pat si peste cite&a minute cade intr-o sincopa simoare imediat”. ;arianta o!iciala asupra mortii lui Eminescu este insa “dementa paralitica” +sic'.*nainte insa de a analiza putin moartea lui Eminescu, sa luam in discutie perioada 122C-1229, numita“de mare intunecime” a creatiei eminesciene. Marturiile din epoca atesta insa contrariul$ cei care l-au&izitat pe Eminescu la Botosani &oresc de o puzderie de hirtii scrise de catre poet, unele luate deA.#. #uza si desci!rate, altele luate de rudele poetului. #hiar in strada lantelor, in mai-iunie 1229,&izitatorii lui Eminescu cel “olna&” &oresc de maldare de hirtii scrise de catre el, aruncate la cos

ori maturate de !emeia de ser&iciu. Argumentul “creati&itatii” cade dintr-un condei in !ata aundenteide marturii documentare si, cu el, diagnosticul medical. *ntr-ade&ar, un “paralitic general”, un “aulicin ultimul grad”, acesta este un pacient care nu mai creeaza, nu mai !ace di!erenta intre &iata si &isetc. Ale3andru ;lahuta, &izitindu-l in spital, il gaseste comunicail, pregatit sa scrie poezii. *larie#hendi, care a stat in gazda pe strada (tirei ;oda nr. D, pe linga #ismigiu, la aceeasi adresa pe careo a&usese si Eminescu in anii FGK20 ai secolului @*@, &a po&esti cum atrinele gazde, niste nemti,incep a-si aduce aminte$ “(i mi-au spus, intre altele, ca dupa moartea lui Eminescu, care a a&ut loc in1229, au &enit la dinsii doi domni care erau prietenii lui Eminescu si, impachetind toata saraciaramasa in urma lui, au umplut doua cu!ere cu carti si cu manuscrise si au plecat”. “?egendele”eminesciene &oresc, insa, pina astazi de “caiete” cu poezii ale poetului, pierdute, !urate, ascunse in

aceasta perioada. Biogra!ii sai trec su tacere pina si !aptul ca in uzunarul de la haina in care si-adat duhul, in 15 iunie 1229, se a!lau scrise de mina lui poeziile “;iata” si “(telele in cer”. rimacriza a lui Eminescu, din 122-122C, cind a !ost internat la r. (utu, apoi la 8er oeing, linga



;iena, cit si recidi&a din 122-122D, cind a !ost internat la Minastirea %eamtului, institutul pentrualienati, corespund in schim unei psihoze maniaco-depresi&e, cu siguranta % olii incuraileI inamindoua cazurile a parasit spitalul aproape complet restailit, cu !acultatile intelectuale normale. *n122D, medicii din *asi, dr. *uliano Bogdan +semnat doctor de aris, Lne:, dar mai ales dr. 4rancisc*szac au pus diagnosticul unei alienatii mintale pro&ocate de gome si!ilitice pe creier si la picioare,incepind un intempesti& tratament antisi!ilitic, cum se !acea pe atunci, cu !rictiuni de mercur, in doze

enorme, cu e!ecte, de alt!el, nule in si!ilisul ner&os +oare de ce “nu stia” acest lucru doctorul *zsac)',dar cu urmari catastro!ale to3ice. *nca din Renastere se stia, insa, dupa cum po&esteste Ben&enutto#ellini, ca si-a tratat cu !umigatii de mercur oala galica, dar ca e!ectul pri&ea doar stadiul primarsau secundar, mai putin pe cel tertiar si deloc si!ilisul localizat cereral. (upradoza"ul medicamentosa "ucat un rol ne!ast in e&olutia olii poetului. e alt!el, tocmai in!estarea sistemului ner&os central ininto3icatia cronica cu mercur e3plica modi!icarile de comportament, depresia mentala, insomnie siciteodata halucinatii, care, dupa cum stim, au dominat taloul simptomatic dupa 122D. #um reiesedin notele doctorului ;ines, starea lui Eminescu s-a agra&at in clinica, ast!el ca i-a aparut o staredeliranta cu dureri in tot corpul, tremuraturi, incetinirea re!le3elor pupilare +la internare, normale,tulurari gra&e s!incteriene, aolirea re!le3elor osteo-tendinoase +la internare e3agerate toatesimptome e3plicate dupa noi tocmai datorita in"ectiilorde mercur pe care le primeste in clinica, !ararezultat asupra olii psihice, dar cu gra&e e!ecte secundare.

upa cum se stie, lui Eminescu i s-a !acut autopsia in ziua de 1 iunie 1229, e3istind unraport depus la Academie. Acesta este nesemnat. Autopsia e&identiaza “o degenerescenta grasa a

peretilor cordului, de&eniti !ragili si galeni, si prezenta unor placi intinse si proeminente atit la aza&al&ulelor aortice, cit si pe !ata interioara a aortei anterioare. *n !ine, din partea hepatului si arinichilor s-a oser&at, de asemenea, o degenerescenta granulo-grasoasa consideraila”. acamodi!icarile la ni&elul aortei apartin unei ateromatoze incipiente, deloc neoisnuite, rinichii ali, cit

si modi!icarile !icatului sint caracteristice pentru o gra&a into3icatie mercuriala. #reierul luiEminescu este “uitat” pe !ereastra, in soare, si, dupa cite&a zile de ne!i3are, este trimis lui =h.Marinescu, pentru a !i e3aminat. (uliniem !aptul ca, in 1229, Marinescu a&ea de ani, !iindincepator, asistentul lui Baes. aca pro!. Baes nu a primit creierul, pot !i a&ute in &edere doua

posiilitati$ ori cazul prezenta interes numai pentru curiozitatea tinarului asistent +ceea ce era deneconceput in cazul creierului lui Eminescu, ori si aceasta este ipoteza spre care inclinam peunde&a, “anumiti” oameni, sa nu spun o “intreaga protipendada”, se temeau de diagnosticul se&erului

pro!. ;ictor Baes, care era personi!icarea omului de stiinta corect si competent. =heorgheMarinescu declara despre creierul poetului, multi ani mai tirziu$ “#reierul mi s-a adus de la *nstitutul(utu intr-o stare de descompunere care nu permitea un studiu !in al structurii circum&olutiunilor.utre!actia era datorata caldurii celei mari, proail ca s-a scos prea tirziu dupa moarte #reierulera intr-ade&ar &oluminos, circum&olutiunile ogate si ine dez&oltate si prezenta ca leziunimacroscopice o meningita localizata la loulii anteriori in nenorocire, creierul, !iind, cum amspus, descompus, nu am !acut studiul istologic, ceea ce e o mare lacuna”. (armanul Eminescu' %ua a&ut parte nici de acest studiu anatomic oiecti&' Eminescu nu a murit insa de paralizie generala,=heorghe Marinescu se inselase. unind cap la cap toate do&ezile strinse ani de zile, 8&idiu ;uiascrie$ “#oncluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiinti!ic, autor a peste 100 de lucraridin domeniul patologiei creierului, sint cit se poate de clare. Eminescu nu a su!erit de lues, si nu aa&ut o dementa paralitica”. *n ceea ce pri&este alcoolismul, acesta nici nu intra in discutie.

resupusul si!ilis al lui Eminescu este scos din mineca imposturii si otezat “ad-hoc congenital”.



#oncluzii$

Asadar, Eminescu a !ost scos din &iata pulica si declarat neun pentru ca atitudinea lui pentru unirea tarii-mama cu 7ransil&ania nu era ine&azuta de conducerea de atunci a Romaniei, de "unimistii .. #arp si 7ituMaiorescu, care incercau din rasputeri incheierea unei aliante militare cu

=ermania si Austro-ngaria. e remarcat in acest sens este o scrisoare a lui.. #arp catre 7itu Maiorescu in care ii atrage atentia$ “(i mai potoliti-l peEminescu”. *ar Maiorescu, l-a “potolit”, !aricindu-i neunia si scapindast!el de o &oce “periculoasa”, care il contrazicea tot mai des. E&ident ca la

aza asasinarii lui Eminescu au stat puterile conspirati&e internationale siacolitii lor politici de la puterea tarii, care se simteau in pericol tot mai mare, ca urmare a atacurilorlui Eminescu si a deconspirarii de catre o &oce crediila si indragita de catre poporul roman, aactiunilor lor antinationale. Ast!el, Eminescu a !ost scos din &iata pulica intre 122 si 1229, in anulasasinarii sale, !iind declarat neun si, ca urmare, incapail de a mai crea ce&a. 8r, marturiile dinacea perioada ne arata un Eminescu in plina creatie, lucru care nu ar !i !ost posiil daca era “neun”,

caci un neun e rupt de contactul cu realitatea si nu mai simte ne&oia de creatie. Asadar, creatiaartistica din acea perioada, insotita de numeroasele do&ezi +ale medicilor si prietenilor ale sanatatiisale mentale ne arata !aptul ca Eminescu a !ost asasinat printr-un proces lent de otra&ire. Asasinareaoperelor si a &alorii nationale a lui Eminescu a continuat si continua si in prezent, prin trecerea sutacere a acti&itatii sale de "urnalist politic si a atitudinilor sale nationaliste. #ontinua prin prezentareasa in scoli in mod &oit de!ormat, in ipostaza numai de poet genial, sarac si !ustangiu. #ontinua si prineliminarea din opera sa poetica a acelor poezii cu caracter pro!und national, cum ar !i poezia“oina”. #ontinua prin atacurile tot mai dese si aia disimulate ale asa-zisei “elite culturale romane”+in general pseudo-intelectuali de sorginte comunista.

Asasinarea operei eminesciene continua prin lipsa noastra de cinstire a marelui roman MihaiEminescu, prin lipsa de in!ormare asupra operei, a luptei si a dorintelor sale pentru neamul romanesc.*n prezent, tinerii romani nu cunosc nimic despre titanica acti&itate culturala, politico-sociala siistorica a lui Eminescu, ei &orind tot timpul despre poezie +care, chipurile, nu este nici prea&aloroasa si despre mondenitatile lui +reale sau imaginare. *nainte de a ma grai sa-i discreditez peele&i, insa, m-am gindit la modul cum este predat Eminescu in scoala$ “oetul nepereche”, “#el maimare poet”, “ersonalitate completa a culturii romanesti” etc. aca adaugam la zecile de epitete pe

care le rosteste la ora un pro!esor si interminailele comentarii pe care ietul ele& treuie sa leinghita cu toptanul, !ara prea multe intreari, a&em o imagine a modului de!ectuos in care &a !i

perceput Eminescu de copii.

upa cum spuneam, nici mie &reun pro!esor nu mi-a argumentat &reodata de ce Eminescueste un poet atit de mare. %ici unul nu mi-a spus ca "urnalistul Eminescu era cel putin la !el de

pro!und ca poetul Eminescu. oate nici ei nu stiau aceste lucruri. ar cei care !ac manualele de asanatura stiu e3act care este ade&arul si actioneaza in consecinta. #u siguranta ca memrii AcademieiRomane de azi stiu si mai ine ce inseamna sa scoti tone de carti despre poezia lui Eminescu, e&itind,

pe cit se poate de diaci +ca in timpurile precursoare mortii Marelui Eminescu, te3te la !el deimportante, in care se pune degetul pe rana societatii romanesti si se dau solutii de &indecare +unele&alaile pina si in ziua de azi. Modul ignorant de!ectuos, sau intentionat de!ectuos in care se predaEminescu echi&aleaza cu un atentat asupra culturii si istoriei romanesti. Atentat minutios elaorat de



propagande neo-comuniste oscure si a caror !ata incepem sa o intrezarim in manualele alternati&e. %u &orim aici despre prezentarea lui Eminescu numai in scoala primara, gimnaziu sau liceu, ci si inuni&ersitati. 8tra&a imprastiata a"unge cu mare usurinta in toate re&istele literare si culturale. Mariioameni de cultura cad in capcana acestor omisiuni criminale de a accentua operele "urnalistuluiEminescu. Eminescu treuie prezentat copiilor in cu totul alt mod. %u de “poetul genial” are atitane&oie copilul, cit mai ales de luptatorul neoosit pentru neam si tara. M-as ucura ca in loc de

recitarile papagalicesti ale poeziilor lui Eminescu, lumea sa reproduca tot mai mult te3tele sale politice, sa ia aminte la lupta si la sacri!iciul sau. #ind marile mani!estatii de reuni!icare a romanilor asaraeni ai perioadei 1929-199 adunau in iata Marii Adunarii %ationale din #hisinau sute de miide oameni zi de zi +!ara ecou la #otrocenii :agheistului *on *lici *liescu, acestia se adunau innumele lui Eminescu cel *ntreg, si nu numai de dragul poeziilor sale. (otii asaraeni romani oinasi *oan Aldea 7eodoro&ici au platit si ei, poate cu propria &iata, tot aceasta dragoste pentru Eminescucel *ntreg, pentru ca ma"oritatea &ersurilor din cintecele lor de redesteptare nationala erau inspiratedin lucrarile poetului. Moartea lor prematura a sur&enit itntre Bucuresti si #hisinau, din cauza unuine!ericit “accident” de masina. *ar cind mani!estarile studentilor si ale anticomunistilor de la“:ilometrul 0, din “zona liera de comunism” din iata ni&ersitatii din Bucuresti, au adunat si elein anii FGH90, zi de zi, sute de mii de protestatari +din nou, !ara ecou la acelasi #otroceni al:agheistului *on *lici *liescu, tot de dragul Eminescului cel *ntreg s-au adunat, si nu numai dedragul “poeziilor” lui. Minerii si securistii lui *on *lici *liescu au imprastiat multimea cu atai deciomege, !acindu-se &ino&ati si de multe ucideri ale unora dintre ei. #are este ade&arul cu pri&ire lacauza mortii lui Eminescu ramine de de!initi&at, insa cu siguranta ca intr-o in&estigatie !orensicariguroasa si oiecti&a - inclusi& raportata la limitele tehnologice ale contemporanilor lui Eminescu -,siguranta a!isata cu pri&ire la cauza mortii lui Eminescu !iind cauzata de “si!ilisu , “neunia” sau!iind de natura “accidentala”, ar !i disparut !ara urma. ;ersiunea “o!iciala” a mortii lui Eminescutreuie adusa - chiar doua secole mai tirziu - la lumina ade&arului. +(!irsit

=ariel 7eodor =herasim, %e< Nor:



Adevaratul Eminescu

Postat în 15 Ianuarie 2007

PE 15 IANUARIE se sarbatoreste si acum cu aceleasi declaratii pompoase iua de nastere a!Marelui Poet National"# a$uns atat de %aimos incat prea putini ii mai cunosc astai opera&

Incontestabil Mihai Eminescu a %ost un viionar# un om inteli'ent ce a depasit cu mult 'andirea

epocii in care a trait& Un om dotat cu talent scriitoricesc# un condei !periculos" pentru

i'noranti si mincinosi pentru ca detinea mi$loacele de asi propa'a ideile si a transmite mesa$ul

de treire nationala&

upa ce Eminescu a !ost redus la tacere de aceleasi !orte din umra care manipuleaza si astazi !raiele politice ale lumii, opera sa a !ost trunchiata si “omorata” cu una stiinta ca si autorul ei. #onsideram“cazul Eminescu” unul dintre cele mai cutremuratoare e3emple de manipulare prin intermediul mass-media si al unor “e3perti” istorici si critici. *maginea lui a !ost cosmetizata atat in epoca cat si pentru

posteritate, opera trunchiata corespunzator si mesa"ul alterat. e ce il iuim pe Eminescu siconsideram necesara reconsiderarea operei, &ietii, mesa"ului si imaginii lui) entru ca el a iuite3traordinar de mult Romania si poporul roman. atriotismul a !ost poate cea mai de!initorie calitatea lui Eminescu. El a militat pentru trezirea si emanciparea romanilor si de aceea a a&ut atat de multde su!erit. in epoca, el a !ost acuzat de neunie si internat cu !orta pentru ca ideile lui erau“periculoase”. entru posteritate, el a !ost prezentat apoi doar ca un poet romantic.espre Eminescu stim cu totii

#e raspundeti la intrearea $ “#ine a !ost Eminescu)”. Ah, &eti spune, este o intreare usoara. #inenu a in&atat la scoala despre marele poet, si mai cu &oie, mai !ara &oie a memorat mai multinterpretarile di&ertilor critici decat poeziile sale. espre prozatorul sau despre "urnalistul MihaiEminescu insa la scoala nu se spune aproape nimic. entru cei mai multi dintre noi Eminescu este



doar un capitol de studiu oligatoriu in manualele de lima romana si unul dintre suiectele cele maitemute de ele&ii care se pregatesc de BA#. Acest proces de trecere su tacere a laturii incomode aacti&itatii lui Eminescu a inceput inca de pe &remea cand poetul mai traia, internat !iind intr-un spitalde psihiatrie.

Apoi prapastia dintre &iata si opera lui Eminescu a !ost adancita in mod delierat de criticii si

iogra!ii poetului in !runte cu =eorge #alinescu si a !ost ampli!icata apoi de sistemul de in&atamant,care a propagat in masa acest model. ana si imaginea poetului atat de ine cunoscuta noua este prima lui poza, pe cand Eminescu a&ea doar 19 ani, proail ca ea corespundea mai ine cuimaginea dorita, aceea de poet plapand, !ira&, eterat, !ara implicare sau e!icienta in &iata sociala si

politica a &remii.

Atunci cand nu poti impiedica o in!ormatie sa se propage, cel mai e!icient este sa o directioneziincotro ai ne&oie. Acest mecanism a !ost utilizat din plin in cazul marilor genii ale acestei lumi,

pentru ca de regula acestea au !ost persoanele cele mai “periculoase” +a se citi capaile sa ii trezeascasi pe ceilalti oameni din somnul in care sunt tinuti cu una stinta de cei ce doresc suprematia asupra

lumii. OPi in cazul lui Eminescu s-a omis ceea ce nu corespundea cu directia dorita +adica ogata saacti&itate pulicistica in ziarele &remii, a !ost ampli!icat ceea ce con&enea +Eminescu treuia saramana pentru toti doar un poet genial si neun, s-a creat un sentiment de oligati&itate si supra-saturare a mintilor in legatura cu suiectul respecti& ast!el incat oamenii sa nu mai aia aspiratia dea-l apro!unda.

A %ost Eminescu nebun*

(e stie de"a ca a declara pe cine&a neun inseamna a-l izola din punct de &edere social si a-i a!ectacrediilitatea. #u atat mai mult in trecut, dar si in prezent, aceasta tara a neuniei, era aruncataasupra celor ce se do&edeau a !i persoane incomode. esi Eminescu a !ost in mod repetat internat inspitale de psihiatrie, cele scrise de el in perioada 122-1229 do&edesc ca autorul te3telor respecti&eera o persoana coerenta, logica, ce poate !i acuzata cel mult de opozitie !ata de &iziunea ma"oritara aacelei epoci si de demascarea unor realitati spinoase ale &remii. in acel moment Eminescu era practicuna din &ocile cele mai puternice ale luptei pentru unitatea nationala si desprinderea 7ransil&aniei dinin!luenta *mperiului Austro-ngar.

(-a mers pana intr-acolo incat multe din manuscrisele sale din acea perioada au disparut !ara urmaintr-o incercare ne!ericita de a demonstra ca Eminescu era atins de neunie, deci incapail sa creeze.

E3ista insa multe persoane din "urul lui care &oresc despre un Eminescu acti&, coerent si !oarte proli!ic. Aceasta estedeci rolul pe care l-au a&ut iogra!ii. entru ca realitatea de persoana creati&a, cum a !ost el de !aptin acea perioada, nu corespundea deloc cu imaginea pe care au &rut sa o transmita mai departe, l-au!aricat pe poetul Eminescu plapand, lipsit de &ointa, ratacit, pierdut in lumea lui'

*n aceeasi perioada in care Eminescu era izolat pe moti&ul neuniei, a !ost des!iintata si (ocietatea#arpatii din care !acea parte si el si care era una din cele mai puternice organizatii pro-Ardeal.7reuia tot atunci sa se semneze si tratatul secret dintre Romania si 7ripla Alianta +=ermania,Austro-ngaria si *talia, tratat care !usese negociat timp de mai ine de doi ani chiar de catre

"unimisti +despre care se stie ca au !ost masoni si impotri&a carora Eminescu se intorsese de mult,contrar cu ceea ce a!irma toate manualele de lima si literatura romana in incercarea de a crealegaturi cat mai stranse intre Eminescu si >unimea. *ata ce scrie %icolae =eorgescu in cartea “A



doua &iata a lui Eminescu” despre conte3tul politic in care Eminescu treuia redus la tacere$“(chimul de telegrame secrete, date in zilele noastre la i&eala, &oresc de amenintari gra&e$ ;onBismarc: este gata sa declare razoi Romaniei daca nu se !ac urgent retractari si nu se dau asigurari!erme ca &a intra imediat in s!era de in!luenta a =ermaniei si Austro-ngariei.

“etre sau etrea oenaru, contine in numele sau “pietrei”, numele oiectului care a lo&it !runtea

poetului, si iarasi pare logica asocierea. Mai putin logica pare prezenta !izica a acestui persona" instailimentul din strada lantelor$ stim despre el ca era tenor, din !amilia mare a actorilor, asadarlume !rec&entata de Eminescu. %u era un strain, un oarecare, ci il cunostea pe poet. oetul pretindeca-i cunoaste si scopul lo&iturii” +con!orm %icolae =eorgescu

Pusca umpluta cu pietre de diamant

*ntr-o alada populara, ine cunoscuta lui Eminescu, apare un ast!el de moti&$ “A plecat la &anatoare/(a &aneze caprioare/ #aprioare n-a &anat/ (i el singur s-a impuscat/ #-un pistol de diamant/ #ugloante de riliant.” (ensul acestei a!irmatii nu poate !i decat !aptul ca Eminescu se a!la in aceeasi

postura cu &anatorul care se &aneaza singur, prin ideile sale.

Numerele

espre ci!rele C si C2 este su!icient sa spunem ca sunt des utilizate in !rancmasonerie, nu ne propunem sa !acem aici analiza semni!icatiei lor spirituale, sarcina pe care &-o lasam dumnea&oastra.#ert este ca ele re&in osedant intrucat daca numaram rezulta e3act C de cu&inte in acestinterogatoriu.

*ata o analiza mai detaliata realizata tot de %icolae =eorgescu in lucrarea “A doua &iata a lui

Eminescu”$ “7e3tul atentioneaza$ nu e &ora de C de limi ci de C de &oci. E3perienta poatecontinua. recizam din capul locului ca noi nu am epuizat toate relatiile numerice dintre acestecu&inte. %u ne propunem a lua locul ci!ratorului, ci doar a sesiza e3istenta unui ci!ru care da degandit. (a numaram cu&intele din primul raspuns, considerat la doua cu&inte$ sunt e3act de &oci.Asta da, stie oricine ca e ci!ra masonica' A !ost Eminescu !rancmason si a raspuns ci!rat) Astainseamna ca nu era neun' Retinem$ daca socotim la un cu&ant iese un total de . Al doilea raspunsare 1 cu&inte$ Qcu&antul “nu-i” il socotim ca doua cu&inte. aca socotim “nu-i” ca un singurcu&ant, otinem 15 cu&inte, care adunate celor anterioare +in prima &arianta dau ci!ra C2,

prezenta ca ci!ra in te3t. Este un sistem de socotire “incrucisat”, care cere atentie si distriutie. Mai

mult, al treilea raspuns are tot 1 cu&inte, cu ci!ra C, si tot 15 cu&inte !ara ci!ra. Asadar, dacaadresantul uita sa adune la primul raspuns de de carate, pe urmatoarele 15 cu&inte, este atentionata doua oara, dupa care, in cel de-al treilea raspuns, ci!ra C2 se repeta de ori$ semnal puternic.

Asta, pe prima diagonala a incrucisarii + S 15 S 15. e cea de-a doua diagonala a incrucisarii “ies”!rumoasele sume$ S 1 S 1, adica 1 T C U C. (imetriile sunt atat de ine construite, incat estelimpede ca te3tul, in intregul sau, a !ost lucrat migalos. atru intreari si patru raspunsuri$ C T C U 1Iaceasta pare a !i ci!ra de aza care treuie luata in calcul. rimele trei intreari au 1 cu&inte+socotind “ce-ai” din intrearea a treia drept doua cu&inte. A patra intreare are D cu&inte +”te-a”,doua cu&inte si anuim ca treuie sa mai !ie unul pentru totalul de C cu&inte al tuturor intrearilor$intr-ade&ar, in “cine e oenaru care te-a lo&it” treuie, poate, presupus prenumele anuntat deEminescu$ “etre oenaru”. Aceasta omisiune are importanta ei$ totalul cu&intelor din intregul te3t+adaugand si ci!rele, !ara a socoti ligaturile cate un cu&ant este 111 cu&inte. Adaugand ci!ra 1 pentru



cu&antul presupus lipsa, iese suma de 11$ e3act 1 T D U 11. in te3t sunt D ci!re +o data C si de ori, C2 e mine nu ma intereseaza, de !apt, semni!icatiile acestor ci!re totale in sistemul ci!ric

presupus. #onstat doar ca, relatiile numerice dintre cu&inte sunt suspect de e3acte, ceea ce inseamnaca actul, in intregul sau, este un !als. #ade dintr-un condei &aloarea proatorie a acestui act. ?a 1iunie 1229, poetul spune lucruri de un simt, ca se considera mostenitorul lui Matei Basara si catenorul etrea oenaru l-a lo&it la cap. (pusele lui sunt, insa, “reusate”. e catre cine) ;om re&eni,

desigur, cand &a treui sa !acem putina istorie literara. ana atunci, ii rog pe !rancmasoni sa nu masuspecteze de rea&ointa sau reacredintaI mai ine sa a"ute la elucidarea crimei comise impotri&a luiEminescu, daca pot”.



Eminescu# moarte si sacri%iciu


“El s-ar spaimanta &azand cum a !ost sa se realizeze pe pamantul nostru liertate si lumina”, scriaMihai Eminescu despre Balcescu in “7impul”, pe C noiemrie 12DD. ar el) El ce ar !i treuit sa

!aca &azand “parlamente de papusi neroade”, !iind si el “sarac si parasit”) *ncercand sa raspunda laaceasta intreare tot mai multi cercetatori &oresc de sacri!iciul lui Eminescu, nu de moartea lui. arcine l-a sacri!icat) *n&idiosii) #ei care nu mai puteau accepta ca pulicistul Eminescu sa !ormeze cugeniul sau opinia pulica din Romania) 7heodor #odreanu spune$ Eminescu a !ost sacri!icat anumede acestea. %icolae =eorgescu spune$ %oi ni l-am sacri!icat pe Eminescu. *n lumina noilor date se

poate da si alta ipoteza$ Eminescu s-a sacri!icat pe sine insusi.

Acum, la trecerea atitor ani de&ine tot mai e&ident ca pasiunea pentru poezie s-a consumat in cazulEminescu pe la D de ani. *ncet-incet se a!irma Eminescu pulicistul )i la de ani +122 el era cusiguranta unul din cei mai mari pulicisti ai lumii +sic'. 7ocmai atunci tira"ul gazetelor crestea rapid,iar pulicistii de&eneau in intreaga lume nu numai oamenii care in!ormau, ci si acei care !ormauopinia pulica si in!luentau nemi"locit rezultatul alegerilor multipartide, adica, in !ond, imparteau!otoliile din &ar!urile piramidelorpolitice, sociale, economice. ?a 122 creste &ertiginos si inRomania atat tira"ul ziarelor, cat si in!luenta lor asupa electoratului. %u e locul aici sa aratam ce, cit,cum si cu ce scop a scris Eminescu in presa &remii. ar, cu siguranta, de la un timp el incepuse saincurce in modul cel mai serios celor care trageau pe atunci s!orile politicii nu numai la Bucuresti,dar si in cite&a capitale importante ale Europei, cum ar !i (anct-etersurgul, ;iena, Berlinul,arisul. *nteresul geo-politic sau geo-economic al acelor capitale, promo&at si de politicieni, si deser&iciile secrete, si de oamenii de a!aceri erau atacate cu sutilitate, cu atae lunga in su!letul

omenesc, si de catre romanul Mihai Eminescu +”Mizeria &ietii noastre pulice” este chiar mai actualaazi ca la data scrierii. ersonalitatea lui urieseasca nu putea !i in!luentata, scrisul lui de geniu nu

putea !i redactat sau cenzurat. Eminescu nu putea scrie, ca multi alti contemporani, la comanda.4raza lui nu continea numai in!ormatie la zi sau atac la partid si persoana, ci mai era construita inmod adanc, !iloso!ico-poetic +”&ezi macar in “*coane &echi si icoane noua” !ormidailul inceput la

partea a ***-a ) “recum &iata consista din miscare, asa si ade&arul social, oglinda realitatii, este de-a pururea in miscare. #eea ce azi e ade&arat, maine e indoelnic, si pe roata acestei lumi nu suie sicooara numai sortile omenesti, ci si ideile” . Ea rezona cu zona sutila a su!letului si pro&ocaschimari in structura mentalului colecti& pe care nu le putea pro&oca nici un politician al &remii. (i

nici un alt ziarist sau scriitor roman de atunci. 4iind in unda cu prolemele de moment ale oamenilorscrisul pulicistic al lui Eminescu modela tocmai de aceea starile cele mai pro!unde ale oamenilor. (iramane, dupa opinia noastra, cel mai important manual al ziaristului roman.

%u era numaidecit sa-si semneze articolele. Era dea"uns sa apara articolul pe prima pagina a“7impului”, sa !ie citit si rezultatul actiunii lui era puternic de la sine$ toata cititorimea &orea deideile propuse de Eminescu !ara a sti de Eminescu. *ar prin &orit ele se raspandeau pana la ceinecarturari sau necititori de gazete +asa s-a propagat, de la sine si anonim, “Miorita”. #um sesimteau in acele conditii proprietarii “7impului”) %u e greu de apreciat. Era normal, deci, sa-lumileasca cu saracia, sa nu-i dea premiile pe care le merita si loc la Academie. (i, in !ine, sa-l scoata

de la gazeta si sa-i propuna sa se ocupe numai de poezie +cum a si !acut 7itu Maiorescu. Era, insa, prea tarziu pentru cel care intelesese ca Romania de la !inele secolului @*@ nu poate !i schimata prin poezie, ci prin schimarea mentalitatii oamenilor, prin !ormarea in mintea si su!letul lor a unui



cimp decizional azat si pe prolemele curente ale societatii romanesti, in special pe cele politice sieconomie, dar si pe traditia culturala, si pe re!erinta istorica, amele de mare &echime pentruRomania +Eminescu, cum se stie, a pus acia, inclusi& acia spirituala, in rindul marilor puteri alelumii, dar si pe cea moral-ortodo3a +&ezi “*nsula lui Euthanasios”. #u siguranta un asemenea!ormator de opinie incurca nu numai partidelor cu care erau conser&atorii in competitie, ci si, poatemai mult chiar, &ir!urilor politice ale conser&atorilor.

in alta parte &rem sa amintim aici o delicata chestiune !iloso!ica, cea a nemuririi su!letului. (e stieca 6almo3is a indicat o cale parado3ala pentru a de&eni nemuritor$ cel care &roia sa a"unga pecimpurile nemuririi treuia sa !ie ales dintre cei mai uni, odata la cinci ani, si sacri!icat prin tragerela sorti. (acri!icul, insa, era ine&ol, cel care era sacri!icat practic se autosacri!ica pe sine, el treuiasa nu se teama de moarte. #el care nu murea dupa aruncarea in suliti era considerat un las si sealegea alt pretendent la nemurire pentru a !i sacri!icat, trimis adica la 6almo3is. eci o orecaremoarte, mai ales cea naturala, nu-i dadea drept la nemurire pretendentului la nemurire. Astea au !ostcunoascute la timpul lui si de (ocrate, puternic in!luentat de unul din medicii lui 6almo3is.

(ocrate s-a sacri!icat pe sine la 99 B# pentru a realiza ultima cunoastere a acestei lumi ) moartea.El a plecat la 6eul ce l-a indrumat si pentru credinta in care, proail, a !ost initiat la otidea de catreunul din medicii lui 6almo3is +a meditat nemiscat intr-o noapte geroasa, apoi s-a inchinat (oareluicare rasarea, a mers descult pe gheata, a aratat un cura" deoseit in lupte, deci, nu i-a !ost !rica demoarte si, in !ine, a re!uzat aprecierea militara pentru acest cura", ordinul pe care il merita a rugat sa ise dea altui luptator.

%e-am ocupat la timpul cu&enit +&ezi (ocrate, or C B# de aceste proleme. Aici am &rut numai saamintim deoseirea esentiala dintre moartea naturala, intimplatoare sau &iolenta, si sacri!iciul

ine&ol. oar acesta din urma asigura nemurirea la cei &echi. 7oti ceilalti care mor au si ei parte de

alte &ieti dupa moarte +sustin &echile religii, dar de &ieti in cicluri, in zonele unde nasterea simoartea se succed$ e &ora, de pilda, de metempsihoza egipteano-indiana prin care su!letulmiritorului a"unge in gaze, plante, animale, pesti, sau, in cel mai un caz, in alti oameni +&ezi laEminescu - “A&atarii !araonului 7la”. in alta parte, ortodo3ia nu accepta sacri!iciul ine&ol sunici o !orma. e unde reeasa ca !apta lui (ocrate nu poate !i urmata de un crestin ortodo3, asa cumera si Mihai Eminescu. (acri!iciul lui putea lua doar !orma acceptarii olii ca drum sigur spre moarte+”8da in metru antic” arata remarcail calea su!erintei. (e pare ca tocmai acest drum a !ost ales deEminescu. ?ipsit si de posiilitatea de a !i asa cum era el, marginalizat si analizat de catre societateade la &remea lui, el s-a e3ilat intr-o !iintare prin su!erinta si oala prin care a si murit ine&ol, adicas-a sacri!icat pe sine insusi. El a ars de &iu, chinuit ca %essus, a aut pina la !und cupa mortiineinduratoare si s-a redat ast!el pe sine - sie-si. (i, cum arata trecerea timpului, s-a sacri!icat mai ales

pentru inele Romaniei si al poporului roman. #ei care au &rut sa-l treaca pe Eminescu in umra&ietii pulice din Romania si sa-l recali!ice intr-un poet oem sau de salon, cei care poate au si

pro&ocat oala lui Eminescu, au gresit din start$ Eminescu de&ine, prin disparitia &iolenta din 1229+proail hotarita in 122 nu doar “a3a literaturii romane”, ci principala a3a a spiritualitatiiromanesti, adica a3a in "urul careia se construieste de&enirea poporului roman. %u e de mirare ca siastazi destui incearca sa minimalizeze importanta lui Eminescu atat in planul spiritualitatii romanesti.#e le incurca un “autor mancat de molii”) ?e incurca in primul rand !aptul repunerii in modernitate are!erintilor spirituale, istorice si morale ale poporului roman. Eminescu a armonizat genial acele

re!erinte cu tot ce suie si cooara pe roata lumii, cu re&olutiile tehnologice, religioase si geo-politice.?e incurca !iindca Eminescu de&ine !oarte actual mai ales acum, la intrarea reala a Romaniei si pe

pietele economice, si pe cele culturale, si pe cele politice ale acestei lumi. ?e incurca !iindca “Arta



gu&ernarii” este scrisa si chiar daca nu e pusa in manualul scolar participa nemi"locit la crearea zileide maine a poporului roman.

A e3istat un complot impotri&a lui Eminescu) 8 cercetare !undamentala, realizata pe un esantion dedate cat mai precis, luate zi de zi si, uneori ora de ora, ar putea da un raspuns un la aceastaintreare. ar tot aceasta cercetare ar putea sa ne raspunda si la intrearea intrearilor$ daca

Eminescu a !ost ucis sau sacri!icat, daca Eminescua murit natural sau s-a sacri!icat pe sine insusi.

Andrei ;artic

+olumul ,Poesii-# asa cum era


#u de poezii pulicate in re&iste, Eminescu nu putea ramane in constiinta nationala drept un mare poet sau chiar drept cel mai mare poet al neamului. in 122 si pana in 1911, 7itu Maiorescu scoate11 editii ale &olumului “oesii”, iar acest lucru a dus la consacrarea de!initi&a a poetului.

Eminescologul %icolae =eorgescu dez&aluie drumul interesant al poemelor eminesciene la tipar sigreselile, care sunt si mai interesante. 7itu Maiorescu a schimat semne de punctuatie si chiartermeni in poemele lui Eminescu, iar pentru ca urmasii sa aia de muncit ani la rand, niciodata cucertitudinea ca au a!lat ade&arul, Maiorescu a pierdut o coala editoriala din primul &olum al“oesiilor”, in graa de a-i !ace lui Eminescu ucuria &olumului tiparit de #raciunul intunecatului an122. ar Maiorescu are marele merit ca “l-a sal&at pe Eminescu din con"unctura lui 2 iunie 122,in singurul mod in care mai putea$ ca poet' %u se poate ca Eminescu sa aia o moarte de!initi&a.Moare ziaristul, moare omul politic, moare prietenul, dar nu poetul Eminescu, care are diamante”,reconstituie %icolae =eorgescu posiilul gand maiorescian.

E*7**?E.

“#e-a !acut Maiorescu la editia lui Mihai Eminescu este insa altce&a. El a diluat poeziile, a schimat

punctuatiile lui Eminescu, a pus &irgulele acelea scolaresti, a !acut din poezia lui Eminescu un tratatde psihologie si de logica. 7itu Maiorescu l-a editat pe Eminescu de 11 ori, din 122 pana in 1911.Eminescu a lasat materialul pentru prima editie, cu ordinea in care sa apara tiparite, dupa care a !ostla spital. ;olumul a iesit in lipsa lui. upa ce l-a citit, l-a rupt' ?-a calcat in picioare. Editia a doua nui-a placut, editia a treia i-o cere, &rea sa aia o colaorare cu Maiorescu, dar nu se mai poate,inter&ine un prieten de-al sau, Mortun, care scoate o editie paralela. *n cele 11 editii ale sale, 7ituMaiorescu inter&ine de !iecare data, schima ordinea poeziilor si punctuatia data de Eminescu. )?acul ) este in centrul &olumului lui Eminescu si in "urul lui, Maiorescu organizeaza cand pune )4loare alastra ) inainte, cand dupa. Maiorescu pierde insa o coala editoriala din acest &olum, caretreuia sa aia inca 1 pagini. Aceste 1 pagini sunt recuperate in timp, cele 1 poezii pulicandu-seintre 122 si 1229, spre disperarea lui Maiorescu si a tuturor. )*ar a mai aparut o poezie deEminescu' ) (unt acele asa-zise )postume in &iata ). #oala editoriala se recupereaza in timp, dupa ani, in acei ani negri ai lui Eminescu. Editia este mult mai importanta decat pare la prima &edere. e



la 15 aprilie 12D0 pana la 1 septemrie 1221, deci in 11 ani, in )#on&oriri literare ), Eminescu a pulicat, mari si late, de poezii. #a sunt )(crisorile ), )*mparat si proletar ), poeme scurte, poemelungi, cu de poezii, Eminescu nu putea sa de&ina un mare poet. ;olumul pe care i-l pulicaMaiorescu in 122, de #raciun, contine C de poezii. rolema este a acestor poezii adaugate, pecare, din manuscrise, 7itu Maiorescu nu le putea lua”, a!irma %icolae =eorgescu. “nele apar ingrupa", in #on&oriri literare, dupa ce apar in &olum. n alt grupa" de opt poezii dintre acestea apare

in re&ista 4amilia de la 8radea. 8r, !ilologic, aceste te3te nu seamana unele cu altele. *n editiaMaiorescu, in #on&oriri literare pulicate dupa aceea si in 4amilia, aceeasi poezie nu este la !el intoate cele trei &ariante de pulicare. ?a modul ca sunt alte &irgule, alte sensuri, alti termeni.Maiorescu are );remea trece, &remea &ine ), iar in #on&oriri apare ;reme trece, &reme &ine.Altce&a. Atunci treuie sa arunci o pri&ire comparati&a. *n primul rand, cele 11 editii ale luiMaiorescu di!era una !ata de alta in ceea ce pri&este punctuatia si termenii. Apoi te3tele din#on&oriri literare pulicate de Eminescu in cei 11 ani, cu aceleasi te3te pulicate de Maiorescu.Aici lucrurile de&in !oarte interesante. =reselile de tipar sunt interesante. *n #on&oriri apargreselile$ )4emei cu cumse !rigiene ), in loc de )cusme ). 8 metateza de litere. (i la Maiorescu ineditia princeps apare la !el, aceeasi greseala.”

*%RE7ARE.

emonstratia lui %icolae =eorgescu, pulicata si sustinuta atat in cartile dedicate opereieminesciene, cat si in articole pulicate in re&iste culturale, este aceea ca Eminescu a !acut singurordonarea poemelor in &olumul pe care i l-a incredintat lui Maiorescu spre tiparire. “*ntre cele de

poezii pulicate, Eminescu intercaleaza poezii noi. Anii 1221 si 122 sunt in &iata lui Eminescu mairela3ati, mai ales in ziaristica, si a a&ut timp pentru o elaorare ma3ima. #ele mai multe poezii alelui sunt scrise in acesti ani. Are ragazul, prete3tul si prile"ul sa rotun"easca &olumul sau, pe care in

122 il trimite ca pe un pachet e!ecti& lui Maiorescu spre tiparire. (i erpessicius recunoaste acestlucru”, a!irma =eorgescu. arerea de rau a eminescologului este ca se mai scot editii actuale cugreselile de punctuatie ale lui Maiorescu, “pentru ca editiile Maiorescu de&in editii tiranice”. upaani multi de cercetare, %icolae =eorgescu a tiparit &olumul “oesii”, suintitulat “#u !ormele si

punctuatia autorului”.

A%7*7E7*#

“Proiectele nedefinitivate din Dodecameronul dramatic depun marturie in favoarea unui spirit care percepe totul la modul eroic si antitetic. Ca si in cazul exacerbarii senzitive a lui Caragiale ( ?vaz

enorm si simt monstruos ?), si organele de perceptie ale lui Eminescu sunt atat de sensibile, incat permit inregistrarea concomitenta a infinitului si a infinitezimalului

=E%*A?*7A7E

“!endinta subiacenta a lucrarii mele este de a pune in evidenta etosul eminescian al literaturiiromane, respectiv imaginatia gigantesca si delicata, totdeodata, ca si implicatiile eroice ale eroticii

sale. Ceea ce"l distinge pe poetul roman de marii romantici europeni este tensiunea inaltarii spre genialitate ca spre cea mai de seama intruc#ipare a eforturilor umane de desavarsire - 4eli3 %icolau, autorul cartii “Eroismul eminescian”

ER8*(M? EM*%E(#*A%



oetul 4eli3 %arcis %icolau, autor al cartii “Eroismul eminescian”, este de parere ca imaginea unuiEminescu melancolic, &isator, coplesit de &iata este complet gresita si e3agerata de cei care nu i-auinteles ade&arata personalitate$ “E3cesi& de sua&ul portret creionat lui Eminescu de nenumaratecondeie a declansat, in acelasi !el, o reactie in&ersa. #hiar un spirit acid, cum a !ost cel al lui Arghezi,considera ca, )intr-un !el, Eminescu e s!antul preacurat al ghiersului romanesc. in tumultuldramatic al &ietii lui s-a ales un #ruci!icat ). 7reuie sa se remarce insa ca accentul cade in prima

propozitie pe intr-un !el. *ntr-alt!el, autorul ?ucea!arului se dez&aluie ca o personalitate artistica de o!orta imaginati&a co&arsitoare, capaila sa creeze noi uni&ersuri, de o grandoare si o plasticitateinegalaile. ;izionarismul istoric eminescian este con!lictual la modul dialectic. e cerul !antezieisale se in!runta !orte antagonice care declanseaza con!lagratii uni&ersale”.



Adevarata caua a inlaturarii lui Eminescu din viata

public.


Momentul 2 iunie 122, zi de hotar in &iata lui Mihai Eminescu, a !ost cercetat in ultimul timp cu

sarg, pe toate !etele, de multi iogra!i.

*n acea zi torida de &ara, &iata politica romaneasca era marcata de gesturi !ara precedent$ a !oste3pulzat din tara Emil =alli, directorul ziarului ” *ndependance Roumaine”, su acuzatia ca ar !icauza scandalului diplomatic in care a !ost angrenata Romania, un alt indezirail - 6am!ir #. Arore- a primit acelasi tratament, au !ost de&astate sediile unor organizatii ale iredentei romane, s-adeclansat prigoana impotri&a acti&istilor de peste munti.

%icicand o zi mai incarcata de e&enimente$ Austro-ngaria recurge la retorsiunea relatiilor sale

diplomatice cu Romania +se pare ca timp de C2 de ore au !ost suspendate, =ermania ameninta curazoiul +Bismar: transmite o depesa amenintatoare lui #arol *, autoritatile scoteau in a!ara legii“(ocietatea #arpatii”, dand satis!actie aronului ;on MaLer, consulul Austro-ngariei in Bucurestiiar &ocea lui Mihai Eminescu este redusa la tacere.

..#arp, prezent la ;iena pentru a staili ultimele detalii ale tratatului secret cu Austro-ngaria, ilimplora pe 7itu Maiorescu, de !apt ii comunica un imperati& politic$ anihilarea incomodului ziaristde la 7impul + “Mai potoliti-l pe Eminescu”.

*n timpul negocierilor ce au precedat incheierea acestuia, >unimistii +prin etre #arp, in special, au

inteles ca incheierea 7ratatul (ecret de alianta intre Romania si Austro-ngaria, *talia si =ermania+acesta a !ost semnat in 122, la 12/0 octomrie, de catre ministrii de e3terne ai Romaniei si Austro-ngariei, .A. (turdza si =usta& &on Valno:L, in aceeasi zi aderand la el si =ermania eraconditionata de indeplinirea anumitor conditii prealaile, printre care si inlaturarea cu orice pret, prinorice mi"loace, a indeziraililor.

Eminescu nu putea !i e3pulzat, nici arestat, in&ocandu-se ratiuni politice. *mpotri&a sa, o actiune deordin &iolent era e3clusa. 7reuia “izolat” intr-un spital de oli ner&oaseI era plauziil si mult maie!icient.

#a urmare a aderarii la acest tratat, autoritatile de la Bucuresti erau oligate sa se alinieze politicii promo&ate de Austro-ngaria in aceasta zona a continentului. 7otodata, Romania nu mai putea sa-simani!este interesele legitime in raport cu Ardealul. rin semnarea 7ratatului, Romania intra in s!erade in!luenta a uterilor #entrale.

Ast!el, ardelenii erau parasiti in mod las, dupa ce, timp de un deceniu, re&igorasera cultural &iata ucuresteana. *n plus, pe langa actiunea culturala, ei erau cei mai moti&ati in plan politic, militand pentru elierarea Ardealului, pentru drepturile natiei romane asuprite. 8r, lestematul de tratatanihila, dintr-un !oc, toate actiunile patriotilor ardeleni, interzicandu-le sa lupte pentru interesele lor

cele mai arzatoare.

upa cum ine s-a spus, 6iua de 2 iunie este ziua in!rangerii luptei lor pentru 7ransil&ania dar siinceputul campaniei duse de unii singuri, peste munti.



Ast!el, con&ins de tradarea politicienilor regateni, *oan (la&ici paraseste capitala tarii, in 122, siintemeiaza “7riuna” +122C, in "urul careia se coaguleaza !ortele militante pentru Ardeal. upa incaun deceniu, Miscarea Memorandista isi incheie lupta, in 129C, cu un rasunator proces, ale caruiecouri au !acut senzatie mai mult in Europa decat la Bucuresti.

Atunci, in acea decisi&a zi de 2 iunie 122, se petrec o seama de e&enimente minutios regizate,

a&and ca scop acreditarea ideii ca dementa de care su!erea Eminescu este moti&ul scoaterii din &iata pulica a celui mai periculos e3ponent al liniei politice ostile aliantei cu uterile #entrale.

Asadar, incomodul Eminescu treuia inlaturat, dand ast!el satis!actie numerosilor sai ad&ersari, atatdin interiorul dar si din a!ara tarii. Moti&e erau destule$ Eminescu este cel care a in!ierat coruptia

politicienilor romani in a!acerea soldata cu comisioane grase a concesiunii de cale !erataWarsha<s:L, Valino<s:L, oro<itz, irschler, Ra!alo&itch, Booritz si Ruinstein, culmea - totiasistati de a&ocatul 7itu Maiorescu '

ar cura"osul ziarist deran"ase prin articolele sale si alte entitati interne sau e3terne. Ast!el, in 12D9,

acesta pulicase in ziarul “7impul” studiul intitulat “#hestiunea e&reiasca” +numerele din C mai, precum si 1,1 si 1 iunie, suiect e3trem de sensiil, asupra caruia Romania treuia sa &egheze,tinand cont de conditionarile impuse tarii noastre de catre puterile europene, ca moneda de schim arecunoasterii *ndependentei.

?a 5 august 1220, redactorul se! al ziarului “7impul” declanseaza o incitanta campanie de presa inchestiunea dunareana +cea mai lunga campanie de presa, !apt care nu putea sa nu intereseze marile

puteri ale Europei.

*n s!arsit, chiar in prea"ma datei de 2 iunie 122, Eminescu aordase o alta prolema sensiila$ prezenta catolicismului in Romania, in conte3tul unui moment istoric atat de complicat. entru ade!ini dimensiunea actiunilor deran"ante ale lui Eminescu, in con"unctura de"a e3istenta, amintim si

plecarea sa la *asi, la inceputul lunii iunie, ca trimis al ziarului “7impul”, pentru a asista lainaugurarea statuii lui (te!an cel Mare, dar si pentru a citi poezia mani!est “oina”. (unt cunoscutedetaliile pri&ind imensul scandal iscat de ceremoniile din capitala Moldo&ei si modul cum aureactionat autoritatile.

ltimul articol semnat de Eminescu in “7impul”, aparut in ziua de 2 iunie +dar, dupa oiceiul&remii, datat 9 iunie 122 era un &iolent protest la adresa incalcarii liertatii presei, a dreptului de

liera e3primare, lansand un semnal de alarma impotri&a masurilor represi&e luate de catre Bratianusi gu&ernul pe care il conducea.

e aceea, cu ziarul “7impul” su rat, Eminescu se duce la 7itu Maiorescu, e&ident, nu pentru o&izita de protocolara. %u &om insista asupra actiunilor intreprinse de 7itu Maiorescu et comp. pentruinternarea lui Eminescu la stailimentul r. (utzu, pentru ca ele sunt cunoscute si analizate indea"unsde mult in studiile dedicate acestei zile.

(e stie ca, in dimineata acelei !atidice zile, prima sotie a lui (la&ici, Ecaterina (zXY:e MagLarosL, cuun trecut destul de duios +se casatorise cu (la&ici la 11 septemrie 12D5, !olosind un santa"$ ar !i

ramas insarcinata de el si cu comportari reproaile + “Am luat ca sotie pe o !emeie, cu care treuiesa ma credeti nenorocit”, marturisire !acuta la 0 octomrie 12D5 de ne!ericitul sot intr-o con!esiunescrisa, adresata lui 7itu Maiorescu. #!$ . ;atamaniuc, “ $oan %lavici si lumea prin care a trecut “,



p.00 ii trimite lui Maiorescu o a"ecta delatiune, consemnata in >urnalul sau ca o "usti!icare morala$” Astazi, marti, la ora dimineata, o carte de &izita de la d-na (la&ici, la care locuieste Eminescu, cuaceste randuri scrise$ “omnu Eminescu a inneunit. ;a rog !aceti ce&a sa ma scap de el, ca !oartereu.”

*n "urul orelor 10 a.m., Eminescu soseste in casa Maiorestilor, !ara a da semne de mani!estari

anormale, asa cum te poti astepta din partea unui iresponsail.

Are loc o discutie importanta, pe care insa mentorul >unimii nu o dez&aluie in totalitate in ale saleinsemnari zilnice. Apoi, Maiorescu ii propune lui Eminescu sa mearga la “(ocietatea #arpatii”,

pentru a se intalni cu (imtion, urmand sa analizeze cu acesta situatia creata.

Banuim ca, inainte de a pleca, Eminescu, e3pune un plan de actiune indraznet, ceea ce il ingrozeste pe Maiorescu.

entru a putea intelege !aptele precipitate sa&arsite de Eminescu in cursul acelei zile, ar treui sa

raspundem mai intai la urmatoarele chestiuni preliminare$ Era #A(A unul dintre localurile !a&oriteale "urnalistului ) e ce a ales Eminescu sa mearga la #A(A si nu la sediul (ocietatii “#arpatii” )

?a prima intreare, este util sa rememoram cate&a consemnari pri&ind localurile, ca!enelele sirestaurantele !rec&entate de Eminescu in timpul sederii sale la Bucuresti.

(e stie ca Eminescu s-a stailit in Bucuresti in 12DD. %ecasatorit, !ara a"utor gospodaresc, oisnuia saintre in irturi, erarii, restaurante, ca!enele si co!etarii ucurestene pentru a manca !rugal sau pentrua se intalni cu di&ersi prieteni ziaristi sau literati- dar si datorita !aptului ca aceste localuri se a!lau inapropierea sediilor redactiei la care lucra.

?a inceputul acti&itatii sale de "urnalist, redactia ziarului “7impul” era situata la Eta"ul *, in alatul“acia”, de la intersectia strazii ?ipscani cu #alea ;ictoriei.

*n perioada octomrie 12DD octomrie 12D9, redactia ziarului “7impul ” a !unctionat pe (tr.Academiei la nr. 19, in apropiere de =radina “nion”, dar ziarul era cules in 7ipogra!ia =regoire?ouis, situata in #alea ;ictoriei nr.1, a!lata in #asa ristodor, &is OZ &is de #o!etaria #A(A.

lterior, redactia !unctioneaza in str. ?uterana, din prima&ara anului 1220 pana in octomrie acelasi

an, cand se muta in (tr. #o&aci nr.1C, iar din martie 1221 se trans!era in #alea ;ictoriei nr.10+#asa Mandi, in apropiere de #a!eneaua 4ialco<s:i si de #luul #onser&ator +#asa ;anicu.

*n perioada aprilie 122 - iulie 122, redactia se gasea in (tr. (tirei ;oda nr., langa locuintalui (la&ici, din iata Amzei, unde Eminescu era primit in gazda.

8 parte dintre contemporanii lui Eminescu isi amintesc de prezenta oetului, desigur, atunci canda&ea ani, la Birtul (te!anescu, de la parterul anului “Viriazi” +(trada Blanari nr., colt cu (tradaBacani, unde lua masa. Alteori, intra la Beraria si #a!eneua “*ordache”, din (tr. #o&aci nr.

*n mod cu totul intamplator, cand se intalnea cu &echi amici din tinerete, Eminescu intra la Bodegutalui edu, de pe Bule&ard, cinstindu-se cu otoseneanul ?eon %icoleanu, sau manca cu (la&ici larestaurantul situat pe (tr. oamnei +Blanduziei, tinut de un machedon, pe nume uro.



*n general, Eminescu ocolea localurile !rec&entate de politicieni, ziaristi sau literati cu care acesta polemiza. eci, la ca!eneaua “8tetelisanu” nu prea se ducea, desi se a!la &is OZ &is de redactia“7impului”. 8ligat insa de munca de comentator politic, Eminescu &enea aici, !oarte rar, mai mult

pentru a citi sau copia, prin apasarea cu unghia, articolele din presa germana. *n schim, ii placea sase duca in localurile !rec&entate de “gasca” ardelenilor$ =. 8caseanu, #. (imtion, *rimie Manole, %.anielescu, %. 4agarasanu, 7it. unca, mai rar Anghel (alignL, adica la “*ordache”, pe #o&aci nr. ,

la 4ratii Mircea, langa ni&ersitate, la “Enache”, pe (tr. Academiei.

*n 122, Eminescu discuta cu compozitorul Ale3andru odoleanu si institutorul Elie Baican, laRestaurantul #osman, la o hala de ere. 7ot aici, criticul %. etrascu il intalnea pe Eminescu, prin1220-1221.

n alt local !rec&entat de oet in &remea gazetariei sale la “7impul” este #oloseul 8ppler, situat pe#alea Raho&ei nr. 151, ane3a a !aricii de ere cu acelasi nume. Acelasi local era &izitat de Eminescusi in ultima parte a &ietii sale.

Eminescu nu ocolea, mai ales in zilele toride, si gradinile de &ara, de pilda cea numita “Waldemar”,situata pe #alea 7argo&istei, in apropierea uneia dintre locuintele e!emere, unde se intalneste cu .7eleor.

ar cel mai mult ii placea lui Eminescu sa intre la ca!eneaua “?aes”, din hotelul cu acelasi nume,de pe strada =ermana +(tr. (ta&ropoleos nr.5, colt cu ?ipscani nr..

Alte localuri situate langa redactia “7impului”, cum ar !i ca!eul-santant “Rasca”, de pe Academiei,sau “nion” nu erau !rec&entate decat !oarte rar.

*ntra destul de des la “*mperial”, situat pe #alea Mogosoaiei, insotit de ;lahuta iar in ultima parte a&ietii, in 1222, de pilda, intra si in lu3osul restaurant “ugues”, situat tot pe #alea ;ictoriei.

in amintirile si e&ocarile contemporanilor sai rezulta Eminescu intra e3trem de rar in localulco!etariei #A(A, caci atmos!era ra!istolata si cosmopolita de aici nu-i placea. %u &itupera el oareaerul cosmopolit promo&at de acei “stalpi de ca!enea”, scoliti din tinerete pe la aris, mai mult

pentru a sti cum treuie legat nodul la cra&ata ) e !apt, Restaurantul #A(A a !ost inaugurat aia inanul 122, iar #a!eneaua in 1291. *ata inca un argument pentru a ne intrea din nou$ care a !ostmoti&ul real al prezentei lui Eminescu la #apsa, la 2 iunie 122 )

Eminescu protesteaza in sediul unei misiuni diplomatice straine '

%e apropiem asadar de un ade&ar mai amplu, care arata ca Eminescu nu putea asista pasiil in !atamasurilor !ara precedent luate de gu&ernul Bratianu. *ar 7itu Maiorescu, cu >unimistii sai + “opozitiamiluita”, nu-l putea spri"ini in nici un !el.

*n schim, Eminescu stia destul de ine mecanismele iplomatiei, el insusi !iind anga"at timp deaproape doi ani +12D-12DC la Agentia diplomatica a Romaniei de la Berlin, unde a putut cunoastemodul in care se des!asoara misiunile de in!ormare ale unui diplomat, precum si urmarile posiile ale

unui raport diplomatic.

eci, prezenta sa la #A(A era cu mult mai importanta decat s-ar putea crede.



in ne!ericire, date precise cu pri&ire la e&enimentele de la #apsa nu se cunosc, prima relatare aepisodului petrecut la #A(A aparand destul de tarziu in ziarul “Ade&arul”, su semnatura luiAle3andru #iurcu +”Eminescu. in amintirile mele” in nr.D9D, din 1D octomrie 1911. Aceastarticol reprezinta singura &ersiune cunoscuta asupra celor petrecute atunci. Este destul de amigua siincompleta. Accentul cade mai ales asupra asa-zisei amenintari cu pistolul in incinta localului,

potri&it relatarilor lui =rigore ;entura, care cauta o "usti!icare cat de cat plauziila a incali!icailului

act al arestarii lui Eminescu. *n realitate, gestul elicos al lui Eminescu dorea sa demonstreze ideeaca lui nu-i este teama de cei ce &or incerca sa-l ameninte sau sa-l aresteze. n posiil martor ocular,Marie 8eline ;autier, sotia lui =rigore #apsa, in&ocata ca !iind persoana amenintata cu pistolul, numentioneaza acest episod in cartea sa de memorii, pulicata la aris, in anul 1909.

7otusi, aia in ultimii ani, unii autori, in special 7heodor #odreanu, sugereaza ca prezenta luiEminescu la #A(A ar a&ea cu totul alt scop$

“Banuind ca nu e in regula, Eminescu nu s-a dus la “#arpatii” direct. A tras la #A(A , unde spera sa intalneasca alti confrati carora sa le aduca la cunostinta cele ce faceau in acea zi guvernul si

curtea regala.”+7heodor #odreanu , “ Dubla sacrificare a lui Eminescu“, Ed. (era!imus, Braso&,1999, p.15. Autorul se apropie !oarte mult de ade&ar, dar numeste doar una dintre tinteledemersului lui Eminescu si anume - #urtea Regala.

Asadar, la #A(A Eminescu il intalneste pe =rigore ;entura, impreuna cu care are o discutieaprinsa. (e creeaza o agitatie de nedescris. Este ceea ce &rea, de !apt, insusi Eminescu.

Momentul culminant este atins prin e3clamatia, atriuita de ;entura protestatarului$ “(i la toateacestea nu este decat un leac$ sa impusc pe rege” . Apoi, =r. ;entura ii propune sa mearga la#otroceni, dar a"ungand acolo, nu este primit de Rege, ast!el incat, acelasi =rigore ;entura iisugereaza lui Eminescu sa !aca o escala la aia Mitrashe<s:i. e ce aici) (implu ' *n planul arestarii!ara incidente a lui Eminescu, aia pulica era singurul loc in care acesta era ne&oit sa intre !ara aa&ea asupra sa arma de aparare. Banuim ca oetul a !ost incuiat, pentru a !i sigur ca nu &a pleca maide&reme de &enirea celor ce urmau sa-l imoilizeze. Alt!el, in oricare alt loc, cine stie ce s-ar !i pututintampla, daca oetul ar !i opus rezistenta.

Apoi, ;entura il paraseste. Anunta imediat olitia ca treuie sa ridice un “neun”. *i in!ormeaza pe(ecaseanu si 8caseanu, prietenii lui Eminescu, care sosesc imediat la locul respecti&.

Acestia stau de &ora cu oetul, care, oriila crima, lasase apa !ierinte sa curga siroaie.

*n ce tara din lume, pentru risipa de apa treuie sa arestezi un ziarist) entru ce moti& legal, daca nu pentru unul secret, olitia in&entariaza unurile personale si perchezitioneaza domiciliul unui ziarist,ras!oind carti si manuscrise, care sunt apoi sigilate )

rocesul ;eral intocmit cu aceasta ocazie este rele&ant, demonstrand ca actiunile oetului sunturmarite pas cu pas, cautandu-se do&ezi incriminatoare pri&ind un e&entual document scris, care sa-lacuze pe Eminescu de cine stie ce complot. %u era o noutate, mai ales ca el mai a&usese de-a !ace cuautoritatile romane +"udiciare, in primul rand dar si cu ser&iciile de in!ormatii straine.

Memru al cator&a organizatii cu caracter su&ersi& si antidinastic din Bucuresti + cum era“Romanismul”, organizatie care repudia aducerea lui #arol * in tara, unde Eminescu !igureaza ca



memru cotizant inca din 129, sau “8rientul” dar si din ;iena + “Romania” si “(ocietatea ?iterariesi (ciinti!ica”, uni!icate mai apoi su numele de “Romania >una”, organizatoarea saratorilorstudentesti de la utna, din 12D1 Eminescu este considerat un dizident periculos.

e alt!el, la data de 1C martie 12D, cand Eminescu tine la *asi o prelegere intitulata “*n!luentaaustriaca asupra romanilor din rincipate”, acest !apt este semnalat prompt in raportul lui ans

Wenzl, consulul austriac din *asi, care il in!orma pe contele *ulius &on AndrassL, ministru de e3ternela ;iena, asupra continutului de idei al acestei comunicari. Mai mult, diplomatul traduce in limagermana te3tul studiului, pulicat intre timp in “#urierul de *assi”, si-l trimite in ane3a pe langaamintitul raport. Acest moment indica !aptul ca Eminescu intra in atentia agentilor ser&iciilor secreteaustro-ungare.

(e a!irma ca urmarirea lui Mihai Eminescu de catre agentii secreti ai puterilor straine a inceput incadin anul 12D, printr-un agent e&reu 4. ?achman, a!lat in solda Amasadei Austriei de la Bucuresti.

?a D iunie 122, deci cu un an inainte ca Eminescu sa !ie anihilat, amasadorul austriac la Bucuresti,

aronul MaLer, transmitea un raport secret despre Eminescu, urmarit pentru acti&itatea sa de la“(ocietatea #arpatii” si anuit de uneltire impotri&a *mperiului, in &ederea unirii 7ransil&aniei cutara mama$

“(ocietatea #arpatii a tinut in C ale lunii in curs o intrunire pulica cu un sens secret. intr-o sursasigura, am !ost in!ormat despre aceasta intrunire. . . (-a stailit ca lupta impotri&a Austro-ngariei sa!ie continuata (-a recomandat memrilor cea mai mare prudenta. Eminescu, redactor principal la7impul, a !acut propunerea ca studentii transil&aneni de nationalitate romana, care !rec&enteazainstitutiile de in&atamant din Romania pentru a se instrui, sa !ie pusi sa actioneze in timpul &acanteiin locurile natale pentru a orienta opinia pulica in directia unei acii Mari.”

(ocietatea “#arpatii”, in!iintata la inceputul anului 122, tot la C *anuarie, ca si “Romanismul” +a seintelege prin aceasta si conotatiile repulicane a&ea totodata caracter iredentist impotri&a *mperiuluiAustro-ngar. Ea numara multi memri, in toata tara$ studenti, gazetari, comercianti, indeoseitransil&aneni. Atras de prietenii sai ardeleni, cati&a dintre ei colegi de gazetarie - (la&ici, 7eodor

%ica, =. 8casanu, =. (acasanu, %. 8ncu, %. roc-Barcianu, A.#iurcu, #orneanu si altii -, Eminescuse inscrie de indata in aceasta organizatie conspirati&a. intre toti, cel mai apropiat era (imtion, cucare se &izita zilnic la “7impul” si care il imprumuta cu ani.

Rezumand cele de mai sus, credem ca raspunsul logic, care elucideaza moti&ul prezentei luiEminescu la #apsa este acesta$

Eminescu nu a &enit intamplator la #AOPA, intrucat ziaristul urmarea un scop mult mai inalt$ eldorea sa se intalneasca cu ministrul american la Bucuresti, dr. Eugene (chuLler, pe care il cunostea

personal si cu care se &azuse ultima data chiar la iunie 122, in casa lui Maiorescu.

Aici, Eminescu, a&and su rat ultimul numar din ziarul “7impul”, cu articolul de !ond dedicatliertatii presei, suiect e3trem de sensiil pentru un diplomat si ziarist redutail, in egala masura, detalia lui Eugene (chuLler, &oia sa protesteze in mod &ehement, in calitatea sa de memru al

#onsiliului de Administratie al “(ocietatii resei Romane”, in!iintata in !eruarie 122, din care!aceau parte de gazetari, reprezentand periodicele importante ale &remii. 7otodata, (chuLler



treuia sa !ie in!ormat in mod o!icial asupra gra&elor masuri luate de autoritati, diplomatii prezenti la#apsa urmand e&ident sa in!ormeze prompt gu&ernele lor in legatura cu situatia de la Bucuresti.

r.Eugene (chuLler persona"ul cheie al dramei din 2 iunie 122

utini stiu ca primul sediu al ?egatiei (A in Romania a !ost #A(A #AOPA, de unde se trimiteautelegramele diplomatice spre epartamentul de (tat. Aici locuiau si diplomati straini, nu numai celamerican.

*ncepand cu anul 12D, =rigore #apsa deza!ecteaza (alonul (latineanu si amena"eaza, la eta"ul *,apartamente lu3oase, destinate oamenilor politici si diplomatilor straini, printre ei si dr. Eugene(chuLler.

*n >urnalul lui 7itu Maiorescu este mentionat numele acestui diplomat si ziarist in acelasi timp,cunoscator al limii romane, ales memru de onoare al Academiei Romane, o personalitate care ain!luentat decisi& e&olutia situatiei unora din tarile alcanice. *ntelectual de mare &aloare, (chuLler

era desigur interesat de amplele analize de ordin politic pulicate de Eminescu, pe care il cunostea personal, si ale caror articole erau de mare !olos pentru diplomatul american.

*n anul 122, in luna mai si iunie, r. Eugene (chuLler era la #AOPA, si a&em do&ada ca, in ziuade iunie, Eminescu a a&ut o lunga con&orire cu acesta, acasa la Maiorescu$ “rea cald' Astazi la 1/ la cina la mine ministrul american E. (chuLler, Beldimano, =ane, >acJues Q%egruzzi sidoamna, al-de Vremnitz, Annette, Eminescu. Ramas cu totii in cea mai placuta atmos!era pana 111/. +7itu Maiorescu, *nsemnari 6ilnice. Aordand situatia comple3a din eninsula Balcanica,Eminescu a!irma ca ar dori sa in&ete lima alaneza. *n!ormatia aceasta, scoasa cu ailitate dinconte3t, este mentionata de Maiorescu in insemnarile sale amintite drept o do&ada a “neuniei”incipiente a ziaristului reel '

aca Eminescu ar !i dat semne de neunie, atmos!era nu mai putea !i “cea mai placuta” ' a!irma pe un temei ad&ersarii teoriei alienatiei mintale a lui Eminescu.

entru a intelege rolul a&ut de acest mare diplomat si ziarist de peste 8cean in drama careia i-a cazut&ictima Eminescu, sa prezentam cate&a date iogra!ice sumare$ 4iul lui =eorge Washington(chuLler, Eugen (chuLler s-a nascut in *thaca, %e< Nor:, la 4eruarie, 12C0. A !ost casatorit cu=ertrude Wallace. A asol&it in 1259 ni&ersitatea Nale si #olumia ?a<-(chool in 12. upa

terminarea !acultatii, s-a stailit in %e< ea&en, sustinand un doctorat in domeniul !iloso!iei si psihologiei, dar si al !ilologiei moderne, in 121. A !ost cel dintai titlu de doctor in stiinte, acordat deo uni&ersitate din America.

ractica dreptul dar se dedica studiilor de literatura, mai mult ca hoL.

*nca din tinerete, (chuLler a !ost atras de Rusia datorita unei intamplari$ in timpul Razoiului #i&il,el a &izitat o na&a de razoi tarista, ancorata in portul %e< Nor:.

ulicand articole despre Rusia si sla&i in re&iste si pulicatii de interes general, a !ost ales ca

memru de onoare al (ocietatii =eogra!ice *mperiale a Rusiei.



*n anul 12 intra in diplomatie, !iind numit consul al (A la Mosco&a, in perioada 12D-129, laRe&al in 129-12D0, secretar de legatie la (t. etersurg in 12D0-12D. *n anul 12D, a e!ectuat ocalatorie de 2 luni prin Rusia, 7ur:estan, Vho:an, si Bu:hara.

*n anul 12D de&ine (ecretar de legatie si #onsul =eneral la #onstantinopol. *n timpul &erii aceluian, a !ost desemnat sa in&estigheze masacrele turcesti din Bulgaria, trimitand un raport e3tins

gu&ernului sau. #ele prezentate de Eugene (chuLler au in!luentat sustantial e&olutia situatiei dinaceasta parte a Balcanilor precum si pozitia marilor puteri !ata de situatia din zona.

oi americani, diplomatul si ziaristul Eugene (chuLler si "urnalistul >anuarius Mac=ahan au !ost primii care au alertat 8ccidentul, la mi"locul anului 12D, asupra atrocitatilor comise cu !erocitateimpotri&a ci&ililor ulgari.

Razoiul Ruso 7urc din 12DD-12D2 a !ost o consecinta a repulsiei resimtite de puterile &est europene!ata de rutalele masacre sa&arsite in Aprilie 12D de catre turcii as-uzuci la Vopri&sita sianagLuriste, la nord &est de lo&di&. Aceste atrocitati au indar"it atat de mult pe occidentali

impotri&a turcilor incat, in ecemrie 12D, s-a organizat o #on!erinta a reprezentantilor tarilor&estice la #onstantinople, care a condamnat actiunile sultanului si a cerut independenta Bulgariei siRoumeliei.

*n 12D2 (chuLler a !ost trimis la Birmingham in !unctia de consul, iar in 12D9 a !ost trans!erat laRoma in calitate de consul-general.

Bun cunoscator al situatiei din Balcani, in prea"ma declararii ca Regat a Romaniei, acesta primesteinsarcinarea de reprezentant diplomatic al (tatelor nite la Bucuresti, la data de 11 *unie 1220.

?a 1 August 1220, ministrul roman de e3terne si-a e3primat !ormal dorinta de a a&ea relatiidiplomatice cu (A, dar (chuLler si-a prezentat scrisorile de acreditare, aia la 1C decemrie 1220,intr-o audienta pri&ata.

Apoi, la data de 1 decemrie 1220 este numit “#harge d[A!!aires” +*nsarcinat cu a!aceri si #onsul-=eneral la Bucuresti, prezentandu-si scrisorile de acreditare la 5 ianuarie 1221.

eoarece Romania s-a proclamat Regat, dr. Eugene (chuLler si-a prezentat din nou scrisorile deacreditare, la 1 mai 1221, de data aceasta in calitate de Ministru Rezident-#onsul =eneral, !iind

acreditat in aceasta !unctie si in =recia si (eria. #a urmare, isi muta temporar resedinta la Atena.

*n 1221 a !ost autorizat de (ecretariatul de (tat sa per!ecteze si sa semneze un acord comercial siconsular cu Romania si (eria.

?a data de D iulie 122 este numit in calitate de Ministru Rezident-#onsul =eneral, la Bucuresti, prezentandu-si din nou scrisorile de acreditare, la data de 2 septemrie, 122.

?a inceputul lunii ianuarie 122, Eugene (chuLler isi schima din nou resedinta la Atena, dar re&inein Romania, in cursul lunilor mai si iunie 122, pentru a participa la ceremoniile consacrate

proclamarii Regatului precum si pentru para!area 7ratatului #omercial dintre Romania si (A.

Este rechemat de la post la data de D (eptemrie 122C. 7emporar a indeplinit si misiuni diplomaticela #airo.



upa rechemarea in (A, s-a dedicat studiilor literare. A !ost ales memru corespondent alAcademiei Romane precum si memru al societatilor geogra!ice din ?ondra, Rusia, *talia, siAmerica, primind decoratii din partea gu&ernelor din Rusia, =recia, Romania (eria si Bulgaria.

A murit de malarie la ;enetia, *talia la 1 iulie 1290 Este inmormantat in #imitirul rotestant (anMichele, din ;enetia.

A pulicat in re&iste de specialitate din America si Anglia. A editat traducerea lui >ohn A. orter“(elections !rom the Vale&ala” +%e< Nor:, 12DI a tradus din *&an 7urgdnie!![ “4athers and (ons”+12D si ?. 7olstoi$ “7he #ossac:s, a 7ale o! the #aucasus” +12D2I Este autorul lucrarii“7ur:estan $ %otes o! a >ourneL in Russian 7ur:estan, Vho:and, Bo:hara, and Vuld"a” +12DI ”eter the =reat, Emperor o! Russia” + &ols., 122CI si “American iplomacL and the 4urtherance o!#ommerce” +122.

Re&enind la e&enimentele capitale din data de 2 iunie 122, este destul de plauziil ca Eminescu sase !i dus la #apsa in speranta de a-l intalni pe acest in!luent persona" diplomatic, pentru a atrage

atentia si altor diplomati straini, cazati aici, intr-un mod zgomotos, scandalos am spune, si a arataast!el ca nu intreaga opinie pulica romaneasca aproa schimarea radicala a politicii autoritatilor dela Bucuresti.

n prieten al Romaniei pe care Eminescu nada"duia sa-l a&ertizeze asupra pericolelor ce amenintaaceasta tara.

*n concluzie, aordand suiectul “Eminescu la #AOPA”, credem ca am luminat doua chestiunie3trem de importante$ a !ost Eminescu prezent la #apsa, in !atidica zi de 2 *unie 122 ) si a doua$care a !ost scopul prezentei sale la #apsa )

(ustinem ca Eminescu a !ost prezent la #AOPA, dar nu dintr-un e3ces de *responsailitate, cianimat de o adanca ?uciditate, in incercarea de a contacta un diplomat strain, pe marginea unui act

politic important, cu urmari considerate de Eminescu e3trem de gra&e.

r. Eugene (chuLler, personalitate cunoscuta pentru in!luenta sa ma"ora in capitala (A +la unmoment dat se punea prolema numirii sale in !unctia de ad"unct al (ecretarului de (tat american,dar si pe langa autoritatile din Anglia, 4ranta si, mai ales Rusia, a&ea posiilitatea, in opinia luiEminescu, sa alerteze din nou Europa cu pri&ire la !aradelegile criminale ale as-uzucilor politici de

la Bucuresti, comise impotri&a reprezentantilor oprimatei natii romane din 7ransil&ania, asa cum!acuse cu e&ident succes, cu cati&a ani inainte, in cazul Bulgariei. e aici si spaima dusmanilor luiEminescu !ata de urmarile contactelor dintre acest in&ersunat opozant si diplomatul american.

Modul in care dr. (chuLler a re!lectat situatia creata prin tratati&ele de aderare la 7ratatul secretrezulta, !ara indoiala, din telegramele transmise epartamentului de (tat, in perioada mai iunie - iulie122. *n mod logic, dupa sechestrarea lui Eminescu intr-un azil de neuni, nimic nu mai putea sta incalea 7ratatului secret$ moti&and di&erse scopuri, *.#. Bratianu s-a intalnit cu Bismarc:, in iulie122, apoi #arol * si Bratianu, in august, cu imparatii =ermaniei si Austro-ngariei la otsdam si,respecti&, ;iena. e azele acestor intelegeri secrete, *.#. Bratianu este lier sa sa intalneasca cu

Bismarc: la =astein precum si cu ministrul de e3terne Valno:L la ;iena.



*ntuiti&, putem a!irma ca diplomatul american era constient, in calitatea sa de !in si a&izat cunoscatoral situatiei tarilor din Balcani, ca Regatul Roman intra in s!era de in!luenta a uterilor #entrale, asaca e!orturile sale de promo&are a intereselor americane aici nu ar !i putut a&ea succes. in acestmoti&, rezulta, proail, si asenta pentru mai multi ani a unor relatii dinamice intre cele doua tari,dupa plecarea lui (chuLler din postul detinut la Bucuresti.

A% 78MA ?#*



Eminescu bolnav sau sacri%icat*

#u totii am auzit, am studiat despre Eminescu ca !iind geniul nostru poetic, e3istand numeroase iogra!ii care prezinta &iata si opera marelui poet, dar numai a “poetului”. (e e&ita, cu sau !arastiinta, a se insista pe opera sa ziaristica, pe opera sa politica, realizari ce nu sunt cu nimic mai pre"osde poezia sa. (e e&ita de asemeni a se &ori prea mult despre s!arsitul +cu ade&arat tragic al omului

complet care a !ost Eminescu, personalitatea lui conturandu-se nu numai prin poezia sa, ci prinintreaga sa opera !ie ea si politica, caci pentru aceasta &ina +implicare politica a !ost (A#R*4*#A7si nu rapus de oala dupa cum ne in&ata istoria si literatura o!iciala.

in !ericire mai e3ista inca spirite reele, care nu cred oreste in tot ceea ce li se prezinta ca !iindreal si isi mai pun intreari, cautand in acelasi timp, cu perse&erenta si cura", raspunsuri cu ade&aratcon!orme cu realitatea. *n ceea ce pri&este &iata si opera lui Mihai Eminescu, se remarca doua +dintrecele mai cunoscute asemenea !iri curioase si cura"oase, si anume %icolae =eorgescu cu lucrarea “ &doua viata a lui Eminescu“, Editura Europa %o&a, Bucuresti, 199C si 7heodor #odreanu cu lucrarea

“ Dubla sacrificare a lui Eminescu“, Editura Macarie, 7argo&iste, 199D.

rolematica propusa de %. =eorgescu incepe cu o analiza pe te3t, mai precis asupra ultimuluiinterogatoriu luat lui Eminescu, e&eniment ce i-a atras “aura” de neun si persoana iresponsaila

psihic. Autorul oser&a in acest inter&iu o serie de inad&ertente care, “ori reprezinta un lant nesfarsit de coincidente, ori e treaba serioasa, si atunci e groasa de tot “.

*ata mai intai interogatoriul lui Eminescu, in ospiciul din strada lantelor, la 1 iunie 1229, cu treizile inainte de moartea sa$"Cum te c#eama?

"%unt 'atei asarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l"a pus sama impuste cu pusca umpluta cu pietre de diamant cat oul de mare."Pentru ce?"Pentru ca eu fiind mostenitorul lui 'atei asarab, regele se temea ca eu sa nu"i iau mostenirea."Ce ai de gand sa faci cand te vei face bine?"&m sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica c#inezeasca, evreiasca, italieneasca si

sanscrita. %tiu * de limbi."Cine e Poenaru care te"a lovit?"+n om bogat care are * de mosii, * de rauri, * de garduri, * de case, * de sate si care are *

de milioane.

Aceste C intreari si C raspunsuri constituie un te3t cu cele mai ciudate simetrii cu putinta. 4iindatentionat asupra numerologiei masonice, autorul remarca aceasta numerologie in cadrulinterogatoriului, mergand pana la identi!icare. %umarand cu&intele, pana la “stiu C de limi”, sunte3act C de cu&inte. %umarand cu&intele primului raspuns, remarcam e3act . ?a al doilea raspuns,daca citim “nu-i” ca un singur cu&ant, otinem 15 cu&inte, care adunate la primele rezulta C2. Altreilea raspuns are tot 15 cu&inte, in acest mod, daca adresantul uita sa adune la cele de cu&inte pe

primele ci!re, i se mai pun o data in !ata. *n cel de-al treilea raspuns, ci!ra C2 se repeta de ori$semnal puternic' (imetriile sunt atat de ine construite, dupa parerea autorului, incat este de presupus

ca acest te3t a !ost cu migala prelucrat, a&and in &edere ca, toate aceste numere, , C2, C, sunt!olosite curent de catre masoni in lima"ul codi!icat al semnelor de recunoastere speci!ic

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-bolnav-sau-sacrificat/

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-bolnav-sau-sacrificat/



!rancmasonice. Relatiile numerice !iind suspect de e3acte +cele de mai sus !iind doar o parte maisugesti&a dintre ele, apar doua concluzii$

a Eminescu a !olosit lima"ul masonic, si atunci nu era neunI 7e3tul este un !als, deci proa neuniei cade.

(a pornim insa cu inceputul, cautand a contura imaginea “omului” Eminescu, in totalitatea sa, si sagasim ast!el o cauza proaila a acestor !alsuri istorice, cu repercursiuni pana in ziua de astazi.

Eminescu se a!la la momentul 122 pe culmea carierei sale politice si ziaristice, "ucand in acelmoment un rol pulic mult mai important decat a lasat sa se inteleaga istoria literara traditionala,realizand per!ormante unice nu numai ca poet, ci re&olutionand chiar si "urnalistica de idei politice sisociale +7h. #odreanu, op.cit., pag.5.

El a trans!ormat “!impul ” dintr-o pulicatie modesta de partid intr-un ziar de audienta nationala,con!erindu-i o inalta clasa "urnalistica. esi “!impul ” era o pulicatie a conser&atorilor, Eminescu nu

!acea politica unui partid, ci a impus un punct de &edere national care poarta amprenta e3ceptionaleisale gandiri.

%. =eorgescu este de parere ca Eminescu a pus capat "urnalisticii de tip masonic, incon"urata desecrete si parole, moda care proli!erase din perioada pasoptista. >urnalistica lui reda demnitatea

proprietatii cu&antului, cristalizand totodata o doctrina nationala moderna, capaila sa oladuiascaaducerea Romaniei la locul meritat in randul marilor culturi si ci&ilizatii europene.

7heodor #odreanu il considera pe Eminescu intemeietorul doctrinei nationale moderne, doctrina caredin cauza “ine&oitorilor” nu a a"uns sa marcheze politica romaneasca. +7h. #odreanu, op.cit., pag.2

Eminescu opunea pansla&ismului, care era considerat tot atat de noci& pentru romani ca si pangermanismul, un spirit pur latin. El a inteles ca marea slaiciune a istoriei noastre sta in discordie,inca din perioada &ieneza incercand sa impace societati studentesti ri&ale, inscriindu-se ca memru inamele, gest neinteles nici de contemporanii sai, nici de posteritatea critica.

A intemeiat “(ocietatea #arpatii”, care a&ea ca scop unirea politica si culturala a tuturor romanilordin Ardeal, Buco&ina si Basaraia, a"ungand sa numere peste 0000 memri gata oricand chiar delupta armata.

%ea&and incredere in conser&atori +masonii ..#arp si 7itu Maiorescu si mai ales in lierali+*.#.Bratianu, #.A.Rosetti, tot masoni, Eminescu oser&a cu luciditate mersul politic al &remii,criticand atitudinea inoportuna a celor de la conducere.

Momentul “mortii ci&ile” a lui Eminescu corespunde cu intentia +realizata apoi a politicienilor+..#arp, 7itu Maiorescu, #arol * de a intra in orita politicii =ermaniei, care era aliata cu Austro-ngaria, aceasta politica necesitand tacere totala in pri&inta Ardealului. ?esne de inchipuit ca pentruomul “(ocietatii #arpatii” o asemenea tacere era de neacceptat.

espre cat de serioasa era prolema ne spune reactia #entristilor la un discurs al lui etre=radisteanu rostit la iunie 122 cu ocazia unei !esti&itati, discurs ce !acea aluzie la teritoriile celipsesc Romaniei, in urma scandalului =radisteanu treuind sa mearga personal sa retracteze celespuse. Acum este si perioada cand au loc unele schimari con!orme cu noua orientare, un prieten



apropiat al lui Eminescu, 6am!ir #. Arore, !iind chiar e3pulzat datorita orientarii sale politice, insasi“(ocietatea #arpatii” urmand sa !ie des!iintata la cererea hasurgilor. Eminescu, atat de &ehement,nu putea !i lasat in pace.

..#arp, a!lat la ;iena pentru a negocia tratatul secret cu Austro-ngaria, ii trimite o nota lui 7ituMaiorescu, care de !apt era un ordin politic$ “ si mai potoliti"l pe Eminescu-”

Remarcam ca singurii martori ai “neuniei” lui Eminescu au !ost 7itu Maiorescu, =rigore ;entura+Rica ;enturiano din piesa lui #aragiale si d-na (zo:e +(otia lui (la&ici, ultimii doi !iindin!ormatori in slu"a Austro-ngariei.

e 2 iunie 122, data !atidica pentru Eminescu, d-na (la&ici, gazda poetului, trimite un ilet luiMaiorescu in care ii spune sa !aca ce&a cu Eminescu, ca a inneunit. Maiorescu il trimite peEminescu la “(ocietatea #arpatii”, unde treuia sa se intalneasca cu un anume (imtion. 7reuie saamintim aici !aptul ca Eminescu era urmarit pas cu pas de catre iscoadele austriece. e drum,“intamplator” se intalneste cu =r. ;entura, care-i propune o escala la aia Mitrase<s:i, a!lata in

drumul lor. ;entura dispare, ducandu-se dupa a"utor, spunand ca Eminescu a inneunit pe moti& ca searunca in apa !ierinte. Apropiatii poetului stiau ca acesta este adeptul ailor orientale, con!ormcarora, daca te scu!unzi intr-o zi caniculara in apa !ierinte, suporti mult mai usor caldura. ar iataca in noua con"unctura politica aceasta practica de&enise neunie.

sa de la aie este data in laturi de catre politistii indrumati de ;entura, si cu toata impotri&irea luiEminescu, i se pune camasa de !orta si este dus la un sanatoriu. *on Rusu (irianu, care se a!la in zonala momentul incidentului, isi amintea$ “ &m auzit glasul sau cel adevarat strigand cu deznadedeacelui care se ineaca "&utor-“.

Acesta a !ost complotul care a marcat inceputul mortii ci&ile a poetului, cunoscut !iind ca in acea&reme cine era declarat neun, era automat scos din &iata politica. (u!erintele, dupa cum se &a &edea,aia incepusera, cei ce l-au declarat neun cautand acum sa-i popularizeze “starea”.

rima reactie apare in “ /omanul ” lui Rosetti la 1 iulie, unde stirea imolna&irii sale este pulicata+stupoare in C2 de cu&inte. rmeaza imediat raspunsul din “!impul “, in care se anunta inlocuireacelui “olna&” din redactie. Aceasta graita destituire este anuntata prin C de cu&inte, ameleanunturi reprezentand de !apt parole masonice.

*n perioada urmatoare Eminescu este trimis la ;iena, unde ramane pana in !eruarie 122C,“propunandu-i-se” apoi o calatorie in *talia, cu scopul de a !i tinut cat mai departe de &iata politica.*n *talia, unul dintre insotitori, pe care Eminescu il considera prieten, destainuindu-i-se, iimarturiseste ca a&ea misiunea ingrata de a-l con&inge sa se staileasca in orice oras ar &rea, in a!arade Bucuresti. Misiunea nu a reusit, ast!el incat oala poetului treuia sa continue, in ciuda marturiilor unor contemporani$ Al.;lahuta care l-a gasit in iulie 122C “cu mintea intreaga” si *. (la&ici care-laprecia ca pe un “om cu mintea limpede si cu deosebire c#ibzuit “.

*n ma"oritatea caracterizarilor !acute s-a mers pe ideea de necontestat a olii, urmarindu-se a sedo&edi !aptul ca in perioada 122-1229 nu a creat nimic +a!irmatie cu totul !alsa, momentele de

luciditate do&edite in aceasta perioada !iind de neinteles pentru acesti critici. omniile lor nu tin continsa de !aptul ca in uzunarul de la haina in care a parasit aceasta lume, la 15 iunie 1229, se a!lauscrise de mana lui poeziile “0iata” si “%tele in cer “, ori discuta cu un relati&ism suspect poezia “ De



ce nu"mi vii1” trimisa de Eminescu de la Manastirea %eamt in ianuarie 122D, la #on&oriri ?iterare.Argumentul creati&itatii constient mani!estata aunda de marturii documentare, diagnosticul medicalcazand de la sine, un “paralitic general”, un “aulic de ultimul grad” nemaiputand sa creeze,deoarece o ast!el de stare l-ar !i pus in imposiilitatea de a mai !ace di!erenta intre &iata si &is.

upa ce s-a intors din *talia, Eminescu a !ost dat pe mana unui medic e&reu, 4rancisc *szac, care desi

ii pune un diagnostic !als, ii administreaza un tratament inadec&at chiar pentru acel diagnostic$ curacu mercur, Cg. pe zi, stiut !iind !aptul ca si numai 0,5g. into3ica gra& organismul. 7rimis la mai122D la alle, medicii &ienezi nu con!irma diagnosticul, in momentul in care e&reul *szac ii marisedoza la Dg. *n urma “tratamentului”, poetul se alege cu o pseudo-paralizie, cu incotinenta urinara si one&rita peri!erica.

*n prima&ara anului 1222, Eminescu se intoarce la Bucuresti in!luentat de ;eronica Micle si maiscrie o serie de articole, ultimul te3t, datat la 1 ianuarie 1229, zguduind din temelie gu&ernul,!acandu-l pentru o clipa pe =una ;ernescu sa demisioneze. esi aceste articole sunt anonime, se a!latotusi ca e in "oc pana lui Eminescu, acesta !iind cautat si internat iarasi la sanatoriu.

rmeaza apoi inter&iul prezentat la inceputul capitolului, luat ineinteles de catre un maestru in4rancmasonerie, e&reu =heorghe Brusan +Bursen, cunoscut ca “metru =hita”, aceasta !iind ultimatragicomedie pusa la cale de catre masoni lui Eminescu +in timpul &ietii.

A murit de sincopa cardiaca, nu datorita lo&iturii de la cap, ci datorata otra&irii cu mercur, !iindindepartat in graa, !ara sa i se !aca autopsie +pe aza unui moti& !als, ne!acandu-se nicirecunoasterea o!iciala din partea unui memru al !amiliei.

#eea ce s-a !acut dupa moartea lui Eminescu +mai precis dupa 122, a !ost “uitarea” delierata aomului politic in !a&oarea geniului poetic. %u intamplator !aima poetului Eminescu a inceput sacreasca odata cu momentul 122. ?a s!arsitul acestui an, 7itu Maiorescu &a scoate o editie a poeziilor lui Eminescu, despre care a a!irmat ca a lucrat mult pana sa o tipareasca, desi prezinta numeroasegreseli. (e &edea ca acest “lucrat” a&ea si alta semni!icatie, editia a&and e3act C de poezii. Maimult, aran"amentul acestora nu respecta nici o ordine !ireasca, cronologica sau de alta natura,&olumul incepand cu poezia “%inguratate“, menita sa sugereze “prolema” poetului.

Aceasta editie este scoasa !ara acordul lui Eminescu care, cand o &a &edea in *asi, in 122, se &ain!uria, &a sparge &itrina si-si &a calca propriile poezii in picioare, gest interpretat imediat ca !iind

produsul neuniei.

*storia &a a&ea de la moartea lui Eminescu tot mai putin loc pentru ziaristul si omul politic, !iindu-ne prezentat numai poetul. upa 1929, cand !iresc ar !i !ost sa !ie reailitat, asistam dimpotri&a la unnou atac, inceput de Moses Rosen, care pozeaza cu nerusinare in admirator al poetului, dar care nu

poate accepta opera sa ziaristica. oate pentru ca a luat atitudine impotri&a masurilor auzi&econcertate de Alianta *sraelita ni&ersala) a, dar pentru aceasta si-a primit “rasplata”, !iindapostro!at de aceiasi carturari e&rei cu “titluri” cunoscute urechilor noastre +destul de ingaduitoare$reactionar, panseist, antisemnit, 3eno!o, nationalist so&in, protolegionar, !ascist.

Ati !i &rut dumnea&oastra, domnule Rose, sa !iti un asemenea “e3ecrail om politic” care sa atragaatentia unei natiuni +si nu numai prin geniu +nu numai poetic'



=eorge #alinescu, intr-un moment de luciditate, a!irma despre Eminescu ca in 1220 era nelinistit “deideea unei cabale urzite impotriva"i“. *ata cum geniul poetului si anunta inca din 1221, prin &ersurile%crisorii $ , destinul proail, o!erit de o intelectualitate si o societate care nu-i inspira prea mareincredere$

“2r sa vie pe"a ta urma in convoi de"nmormantare,

%plendid ca o ironie cu priviri nepasatoare1 $ar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, 3+ %4&0$3D+"!E PE !$3E1 4+%!/+$3D+"%E PE E4%ub a numelui tau umbra. $&!& !2! CE !E &%!E&P!&.

a sa vezi1 posteritatea este inca si mai dreapta. 3EP+!563D %& !E &7+38&, C/E9$ C"2/ 0/E& %& !E &D'$/E? E$ 02/ &P4&+D& DE%$8+/ $28/&:$& %+!$/E Care s"o"ncerca s"arate ca n"ai fost vrun lucru mare,C"ai fost om cum sunt si dansii1 'agulit e fiecareCa n"ai fost mai mult ca dansul. %i prostatecele nari

%i le umfla oricine in savante adunariCand de tine se vorbeste. %"a"nteles de mai nainteC"o ironica grimasa sa te laude"n cuvinte.

&stfel incaput pe mana a oricarui, te va drege /E4E"2/ 9$CE C& %+3! !2&!E C56!E 3+ 02/ $3!E4E8E1 Dar afara de acestea, vor cata vietii tale%&"$ 8&%E&%C& PE!E '+4!E, /&+!&!$ %$ '$C$ %C&3D&4E"

&%!E& !2&!E !E &P/2P$E DE D563%$$1 3+ 4+'$3&CE $3 4+'E"&$ /E0&/%&!"2, C$ P&C&!E4E %$ 0$3&,

22%E&4&, %4&$C$+3E&, !2&!E /E4E4E ce sunt intr"un mod fatal legate de o mana de pamant “.



/ub steaua spirituala a lui Eminescu

Eminescu, zic ideologii ucrainieni, ar !i un “geniu rau” sau un “rau cu ratiune”, dupa cum a !ostintitulat un articol in ziarul “#eas”, de !apt un apel semnat de mai multe !ormatiuni politice siorganizatii negu&ernamentale impotri&a ridicarii statuii lui Eminescu la #ernauti, di!uzat lamani!estarea de inaugurare a acesteia in ziua de 15 iune 000. Asupra celor ce nu cunosc istoria,

asupra ignorantilor, “argumentele”, desigur !alse, necorespunzatoare realitatii, citate trunchiat dinEminescu, interpretarile premeditat rau&oitoare ar putea sa aia un anumit impact si, proail, ca au,iar sarcina noastra, a intelecturalilor romani din Buco&ina de %ord, este sa comatem elucuratiile laadresa !iintei noastre spirituale, sa le demascam “argumentele” inainte de toate in !ata cititorilor delima ucrainiana. Anume din acest imold s-a scris un articol in care au !ost demolate toate atacurileo!ensatoare la adresa lui Eminescu, dar era prea putin ca articolul respecti&, intitulat “Raul curatiune” sau “ratiunea raului si a urii)” sa !ie pulicat in ziarele romanesti - “lai Romanesc” si“6orile Buco&inei”, dupa cum s-a intamplat, oiecti&ul !iind totusi ca el sa !ie adus la cunostintaucrainienilor, adica a celor care citesc “#eas”, “Melodii u:o&inet” etc. si care nu detin alte surse de

in!ormare. e aceea, articolul a !ost tradus in lima ucrainiana si trimis la pulicatiile din regiune cusolicitarea de a !i o!erit tuturor spre lectura, moti&and intr-o scrisoare aparte dreptul acesta de acunoaste si pozitia intelectualilor romani, de a cunoaste ade&arul. (igur, nu ne-am !acut prea mariiluzii, cel putin re!eritoare la “#eas”-ul ucrainienilor, hotarand ca am putea con&inge redactorulacestui in!am ziar sa pulice articolul nostru numai prin intermediul organelor ce stau la protectialegii in craina, adica a procuraturii, a comitetului de stat pentru in!ormatii Raspunsul primit de la

procuror a !ost pe masura ziarului “#eas”. aca Eminescu se simte calomniat, n-are decat saactioneze in "udecata pulicatia respecti&a

*nsa cea mai trista amintire din “Anul Eminescu 000, la #ernauti, si cred catreuie sa o spunem si pe asta cat de regretaila ar !i, e legata tot de niste !alsuri,ce se inscriu in acest conte3t cu “apelurile” antiromanesti ale ucrainienilor, !alsuricomise de aceasta data de romani dar in numele e&reilor. A&em su!icientedo&ezi, din pacate, ca anume asa stau lucrurile. Eminescu a !ost denigrat ca !iindantisemit, ceea ce n-a !ost in realitate decat o alta tentati&a de diminuare a &alorii

si importantei pe care o are oetul pentru romanii nord-uco&ineni. #hipurile e&reiesti, !ostii detinutiai lagarelor de concentrare nazista si ai ghetourilor, ar protesta impotri&a amplasamentului statuii,deoarece acolo ar !i !ost cand&a impuscati oameni, ceea ce constituie o a"ecta minciuna. e de alta

parte, aceiasi autori ai !alselor scrisori care “deplang” antisemitismul lui Eminescu i-au incriminat de

antisemitism si pe intelectualii romani ce au insistat ca statuia sa !ie, totusi, acolo unde se a!la de"a,chiar in centrul orasului, in &ecinatatea !ostului alat cultural al romanilor +acum si acest patrimoniuromanesc este in pericol, !iindca &a !i degraa scos la mezat, au insistat pentru ca este intr-ade&ar unloc reusit, dar si pentru ca alt!el statuia lui Eminescu nu ar mai !i !ost niciodata. A !ost de !apt, o

pro&ocare E&reii din #ernauti, insa, au dat do&ada de multa intelepciune +intelepciune ce nelipseste noua si treuie sa le !im recunoscatori ca si-au !acut pulica pozitia +cu a"utorul nostru intr-o scrisoare deschisa, in care au suliniat un mare ade&ar$ “n monument de marimea lui Eminescunu poate "igni memoria &ictimelor olocaustului, iar statuia sa &a onora orice loc din #ernauti”.

Este cunoscut acum rolul !atidic pe care l-au a&ut politicienii in destinul lui Eminescu, in oala poetului, inainte de toate pentru implicarea sa in prolemele romanilor instrainati din imperiulasurgic - din Buco&ina, ale celor din Basaraia, cauza carora a aparat-o pana la sacri!iciul desine. (e politizeaza si in prezent destul de mult in "urul numelui lui Eminescu, !iindca sunt destui

http://www.mihai-eminescu.net/sub-steaua-spirituala-a-lui-eminescu/

http://www.mihai-eminescu.net/sub-steaua-spirituala-a-lui-eminescu/



politicieni care doresc sa-si lustruiasca sau sa-si !aca o imagine cu a"utorul lui Eminescu. Anume inacest conte3t a cazut &ictima unei politizari e3cesi&e si statuia lui Eminescu de la #ernauti. #ine&a,&oresc de Bucuresti, a tinut !oarte mult, in interese de imagine personala, sa-si lege numele destatuia ?ucea!arului de la #ernauti, sa-si mani!este in acest !el gri"a !ata de romanii nord-uco&ineni,dupa ce s-au semnat tratate si con&entii care i-au aruncat pe acesti romani, care insista cu totdinadinsul sa ramana inca romani intr-o neagra deznade"de. *ar cand nu s-a reusit ca statuia lui

Eminescu sa lucreze in !a&oarea imaginii acestor politicieni, s-a lucrat, din pacate, impotri&astatuii.ele'atia 0undatiei !Alba Iulia 112 pentru unitatea si inte'ritatea Romaniei" la statuia

marelui Eminescu de la Cernauti

recizam inca o data, spre cinstirea lui, ca statuia lui Eminescu din centrul #ernautilor o datorame3ceptionalului nostru sculptor umitru rasco&schi, care ast!el isi incununeaza opera artistica cucel mai iuit si totodata reprezentati& simol al romanilor de pretutindeni.

/te%an 3R4A/CA



Mihai Eminescu# cronicar al vremii sale


2 privire de ansamblu asupra marilor personalitati creatoare, dintotdeauna si de pretutindeni, arduce la o constatare legata funciar de insasi conditia omului de geniu in lume, si anume aceea

privind aspiratia lui perpetua spre universalitate. Preocuparile interdisciplinare ale marilor figuridin /enastere, 4eonardo da 0inci si 'ic#elangelo, calitatile de istoric si politician ale lui &lp#onse

De 4amartine sau profunzimea gandirii economice a lui alzac sunt doar cateva exemple in spriinul acestei constatari. Pe pamant romanesc, personalitatile de acest fel abunda. &laturi de scriitorii"diplomati Duiliu 9amfirescu si 0asile &lecsandri sau de acel maestru al urisprudentei carea fost arbu %tefanescu"Delavrancea, nu putem sa nu"l mentionam pe 8#eorg#e 4azar, personalitatecare intrunea cunostinte deosebite in trei discipline atat de putin inrudite intre ele; dreptul, ingineria

si teologia.

?a Mihai Eminescu de&otiunea si constiinciozitatea cu care s-a anga"at in cel de-al doilea domeniu al preocuparilor sale - "urnalistica - marturisesc, o data mai mult, marile calitati umane si ci&ice alecelui care a !ost poetul national al Romaniei.

rima impresie pe care o suscita "urnalistica lui Eminescu oricarui e3plorator al ei este aceea de proitate si de inalta constiinta pro!esionala. #a si in cazul re&izoratului din in&atamant, marele poeta dat do&ada de o corectitudine si un respect e3emplare pentru misia sa, cu toate ca acestea nuconstituiau principala sa preocupare. in partea unui talent poetic remarcail pentru unanimitateacelor ce &eneau in contact cu lirica sa ne-am !i asteptat la o delasare, la un dispret su&eran !ata de oasemenea indeletnicire, cu atat mai &artos cu cat atare atitudini !aceau ontonul zilei, iar contrariul

lor n-a&ea a-i aduce decat ad&ersitati complicate si nea"unsuri suparatoare.

*sto&itoarea acti&itate "urnalistica a lui Eminescu ne o!era in schim imaginea complementara aaceluiasi truditor cuprins de pietate in !ata meseriei. Aceeasi ra&na, aceeasi daruire transpar la simpla!oiletare a #urierului de *asi din perioada in care l-a a&ut cronicar, dar mai ales a 7impului, unde aa&ut ocazia sa se a!irme plenar ca un comentator si un ganditor politic dintre cei mai a&izati din

pulicistica tuturor &remurilor. Rurica permanenta tinuta de el la #urierul de *asi se remarca princantitatea si calitatea in!ormatiilor, prin pro!unzimea analizelor si soliditatea rationamentelor, precumsi prin distinctia limii utilizate si acuratetea stilului. %umerele la care a colaorat se recunosc, chiar

nesemnate de el, caci poarta amprenta unei personalitati ce s!ideaza con&entionalismul.

reluand !raiele ziarului conser&ator 7impul, Eminescu se e&identiaza, inca de la primele numere, caun pro!und si prespicace cronicar al &remii sale. #a si la #urierul de *asi, nu se multumeste saastearna pe hartie e3puneri aride asupra situatiei politice interne si internationale, !apte izolate !aralegatura unele cu altele, ci se straduieste sa le urmareasca in interconditionarea si interrelationarea lor cauzala - premisa !undamentala a intelegerii lor. #ronicile lui sunt tot atatea proe succinte deeruditie si pro!unzime logica a culturii sale istorice, "udecati de &aloare ce se con!irma in timp. nsingur e3emplu re&elator$ in nr. 112 al #urierului de *asi, pe cand a&ea doar de ani, !ormuleazaideea - pe cat de originala pe atat de ingenioasa chiar si pentru un istoric de mare competenta -

potri&it careia ascensiunea Rusiei treuie pusa, inainte de toate, pe seama Re&olutiei !rancezeI spre a&eni in a"utorul celor carora un atare raport cauzal le-ar !i putut parea mai greu de intuit, precizeazaca, in !ond, e&olutia antire&olutionara, %apoleon * si alianta impotri&a lui au !ost tot atatea “trepte pe

http://www.mihai-eminescu.net/mihai-eminescu-cronicar-al-vremii-sale/

http://www.mihai-eminescu.net/mihai-eminescu-cronicar-al-vremii-sale/



scara cea mare a ascensiunii rusesti “. 4ara a !i un Edmund Bur:e sau un ippolLte 7aine, asertiuneade !ata - &alidata astazi - il onoreaza pe autorul ei, ea !iind rezultatul induitail al unei &astecunoasteri a istoriei si a unei rare perspicacitati. e alt!el, importanta uriasului e&eniment pentrucon!iguratia lumii contemporane pare sa !ie piatra de temelie pe care isi !undamenteaza Eminescusistemul de intelegere si interpretare a e&enimentelor interne si internationale contemporane. #ineurmareste acti&itatea lui de cronicar politic are re&elatia con!irmarii de catre istorie a unei asemenea

maniere de a &edea si interpreta realitatea lumii.

#are dintre contemporanii sai a putut zugra&i cu atata pricepere raportul de !orte si "ocul de intereseal tarilor europene ca Eminescu in cronicile sale) (ecolul sau este secolul re&olutionar prin e3celentasi acest ade&ar nu putea sa scape pri&irilor penetrante ale autorului poeziei “*mparat si proletar “. *nRomania &remii lui e3ista o demagogie lierala, reprezentata de #.A. Rosetti, iar tezele ei suntsuparatoare pentru linistea si tihna tarii. Eminescu nu poate decat sa ia pozitie impotri&a lieralilor,“rosiilor “, socotind, cu una-credinta, ca aceasta este cea mai cinstita cale spre inele patriei.*deologia lor nu poate !i de un augur atata &reme cat ea este importata din 8ccident !ara sacorespunda particularitatilor de e&olutie speci!ice Romaniei. e de alta parte, nici tara de unde este

adusa nu mai este 4ranta de odinioara, generoasa, prospera, puternica. %umeroasele re&olutii carorale-a ser&it drept leagan au macinat-o atat trupeste, cat si su!leteste. zura ei !izica se &eri!ica prin

"alnica !igura pe care o !ace in con!runtarea militara cu rusia. 4ranta din &remea gazetariei luiEminescu “in politica ei in a!ara, nu mai este 4ranta lui %apoleon al ***-lea ” +#urierul, 9 octomrie12D2, si in (crieri politice si literare, ed. *. (curtu, *, p. 199. #u atat mai putin, am adauga noi, cea alui %apoleon *, ale carei resurse ii permisesera pe &remuri sa cuprinda intreaga Europa. zura eimorala rezida, pentru gazetarul sagace, in !aptul ca aceeasi tara care odinioara - adica pe &remea lui

%apoleon al ***-lea - !usese atat de generoasa, spri"in de nade"de pentru surorile ei latine, spri"in decare am ene!iciat si noi, a a"uns acum intr-un asemena hal de lazare +termen menit a atenua

oarecum intelesul pe care ar &rea sa i-l dea pulicistul in marea sa amaraciune, acela de ratacire atatin politica interna, cat, mai ales, “ina!ara “, incat sa uite total care ii sunt, potri&it traditiei, interesele.Amaraciunea lui Eminescu pentru starea de decadere a tarii-surori dupa disparitia *mperiului pare sa!ie atat de pro!unda incat el nu pregeta sa elogieze, prin contrast, starea acestei tari inainteacatastro!ei de la 12D0. Antiteza este menita sa sulinieze "alea gazetarului patriot roman pentru !aptulde a-si &edea propria tara paguita de a"utorul ce-i &enise nu de mult din acea parte, adica din“Apusul latin al Europei ” +7impul, 1 iunie 12D9. (unt scoase in e&identa, intr-un elan derecunostinta, marile ine!aceri ale lui %apoleon al ***-lea pentru poporul roman, “ale *mparatului

prin drept si di&in si uman ” +un conser&ator intransigent ar !i mai putin dornic in a !ace asemeneacaracterizare a drepturilor la tron ale acelui ce a !ost nepotul unui “uzurpator “, dar Eminescu pare satina si de data asta dreapta cumpana si sa se arate in primul rand un ade&arat patriot. Acelasi articole3prima, in paralel cu aceasta apologie, durerea autorului pentru atitudinea reproati&a a luiWaddington si a lui elaunaL la #ongresul de la Berlin re!eritoare la independenta Romaniei.#uprins parca de o "ena contagioasa, autorul e&ita sa disece mai mult atitudinea reprezentantilor!rancezi !ata de soarta unei tari-surori, cu atat mai mult cu cat protectia la care ne-am !i asteptat din

partea ei parea sa &ina tocmai din directia puterilor centrale ale Europei, care, chiar si !ara initiati&a!a&oraila a Rusiei, si-au dat seama de dreptatea cauzei ce urma sa !ie rati!icata in acel !or.

#u alta ocazie, Eminescu &a sintetiza tot ceea ce aude si simte re!eritor la situatia gu&ernamentala

din 4ranta, atat de paguitoare nu numai noua, prin pozitia negati&ista adoptata !ata de prolemecruciale ca cele ale na&igatiei pe unare si doandirii independentei de stat, dar chiar si siesi$“*zolarea 4rantei este astazi cumplita. #ondamnandu-se singura a sta cu ratele incrucisate, orice s-ar intampla in 8rient +, ea isi marturiseste pe !ata neputinta in care se a!la si se e3pune la tot soiul de



umilinte pe &iitor. Regretam din adancul inimei rolul nenorocit ce este oligata sa il "oace, in acestemomente atat de gra&e$ este nedemn si de trecutul si de reputatia neamului !rancez ” +7impul, 9iunie, 122.

iscernamantul poetului nu este stirit nici macar in cazul atitudinii sale - marcata de gratitudineacea mai sincera - !ata de politica orientala a lui %apoleon al ***-lea. aca in 7impul din D ianuarie

12D2, Eminescu scria ca imparatul !rancez “a !acut acestei tari atat ine “, iar in cel din 1 iunie 12D9ca daca el “n-ar !i a&ut nenorocirile pe care le-a a&ut in anul din urma al domniei sale, niciodata nuse punea in miscare chestiunea orientala in modul in care s-a pus, niciodata nu castigau in Europa

preponderenta acele puteri a caror inraurire nu ne poate !i decat !atala “, tot Eminescu !usese celcare, in #urierul de *asi nr. 20, din 12 iulie 12D, a!irmase ca inaintea razoiului din 12D0 %apoleonal ***-lea propusese cainetului austriac o politica intr-ade&ar “inspaimantatoare prin de"osirea ei “.#eea ce pentru "ocul politic de moment ar !i insemnat un lucru oisnuit - propunerea !acuta Austriei

pri&ind posesiunea Romaniei in schimul ;enetiei -, pentru gazetarul roman insemna o !atalitate.=u&ernul austriac a respins cu indignare aceasta propunere$ ea era a&anta"oasa, dar “in"ositoare “.#onstatarea este de natura, prin ea insasi, sa puna o pecete decisi&a pe simpatiile poetului roman.

Aceasta cu atat mai mult cu cat acordul economic incheiat de cainetul conser&ator in 12D5 cuaceasta tara intra in &igoare su cele mai une auspicii si cu cele mai une promisiuni, iar Bismarc:,a carui stea in ascensiune adusese rusia la rangul de mare putere europeana, ipostaza in care se aratadispus a consimti la onoarea noastra de natiune independenta - dupa ce ouzierele cu marca Vruppisi do&edisera &irtutile la le&na -, de&enea incarnarea increderii noastre in noua ordine. *n a!ara unor laude indreptatite aduse “rincipelui de 4ier ” - in 7impul din 12 iunie 122 si din 1D !eruarie 122-, intarirea si hegemonia =ermaniei, implicit suprematia acestei tari in detrimentul 4rantei, par sa-i

pro&oace gazetarului o stare de nostalgie pentru “prestigiul ” si “preponderenta de odinioara ” aleacesteia din urma. *n opinia lui, “ea nu mai paseste cu mandrie in !runtea natiunilor ca in timpurile de

succese diplomatice ale lui Richelieu si Mazarin, din !ocar stralucitor a de&enit stea modesta de atreia marime de care nimeni nu mai &oieste a tine seama. (plendoarea ei trecuta a disparut ca o iluzieinselatoare. atria lui ;oltaire a cazut din primul ei rang )dans le septi\ me dessous ), dupa

e3presia energica a unui ziarist parizian. *nspiratiunile nu mai &in de la aris ci de aiurea, si ceea cedomina astazi in Europa e numai &ointa atotputernica a cancelarului de !ier ” +7impul, 1 iunie122.Acelasi ton, mai degraa pre&enti& decat &aticinar, staruie si in numarul din 11 ianuarie 12D2, desiaccentul diplomatic din "urul *ndependentei l-ar indreptati mai putin. upa ce deplange di&iziunea

politica ce macina 4ranta, gazetarul se simte dator sa sulinieze ca “rusia, su mana puternica a d-lui Bismarc: +, paseste la germanizarea pro&inciilor !ranceze cucerite si se pregateste in tacere lanoi intreprinderi “. unerea in garda pentru noua ordine europeana, starnind chiar ingri"orareanedisimulata a poetului pentru &iitorul 4rantei - si, prin ea, a romanitatii - cu ocazia mortii lui=ametta +7impul, 1 decemrie, 122, se apropie de culme, imiandu-se de sarcasmul cel mainecrutator atunci cand constata ca ea ar putea duce la amestecul unei puteri in treurile interne alealteia +10 iunie 122.

(inceritatea luarilor sale de pozitie in prolema modi!icarii raportului de !orte pe plan european isiare moilul in con&ingerea poetului ca de mentinerea statu-Juo-ului continentului atarna in primulrand pacea acestuia si a intregii lumi.

Ion 4ltean



Eminescu Relatia cu teolo'ia

Multa &reme, in anii de dupa razoi, nu s-a &orit +nu s-a putut &ori la noi despre implicatiilereligioase ale operei lui Mihai Eminescu decat intr-un anume sens, acela ce rezulta dintr-otendentioasa +ca sa nu spun proasta intelegere a unui segment din amplul poem *mparat si proletar,scotandu-se de acolo concluzia ateismului sau propagandistic. %imic mai !als, ne incredinteaza *..(.

%icolae #orneanu intr-un cu&ant inainte Eminescu si teologia la o antologie de te3te eminesciene pri&ind ortodo3ia, realizata de curand +Mihai Eminescu, 8rtodo3ia, o antologie de 4aian Anton,Editura Ei:on, #lu"-%apoca, 00C. ?a drept &orind, relatia cu teologia era discutata, atunci cand eaera totusi aordata, prin prisma deschiderii !iloso!ice a poetului, a gazetarului, aceasta mai ales inanii din urma. 7raducerea cartii Rosei del #onte a insemnat, in acest sens, o deschidere la caretreuie asociate si alte carti pe aceasta tema, semnate de . ;atamaniuc, #onstantin #risan, 7udor

%edelcea, oru (carlatescu, #onstantin %. (trachinaru s.a., autori ce s-au implicat in discutii desustanta, cu pro!unzime analitica. Recenta antologie, alcatuita de 4aian Anton, din scrierile luiMihai Eminescu, a3ata pe ideea sustinerii de catre acesta a ortodo3iei, pune in e&identa mai ales

“relatia lui Eminescu cu teologia”, cum tine sa precizeze dintr-un un inceput, %icolae #orneanu,comentand oser&atiile gazetarului de la 7impul “pri&itoare la istoria crestinismului primiti&”, darrele&andu-i-se si anumite “re!lectii + teologice, rezultand din propria lui cugetare”, ce au la azaatat “interesul ce i l-au trezit &echile religii ale lumii”, cat si pasiunea, interesul pentru “unele carti&echi religioase, in special ale lui %icodim Aghioritul, care au inceput sa circule in romaneste suin!luenta cator&a monahi, precum aisie ;elicico&schi”. omnia sa insista asupra !aptului ca inaordarea prolemelor teologice, Eminescu “s-a aplecat mai mult asupra !iloso!iei, dar prin aceasta aa"uns si la teologie”, stimulat de lecturile si cursurile din perioada studentiei la ;iena si Berlin,“lectura unor atari scrieri a insotit-o de consideratii proprii e3trem de semni!icati&e”, do&edindu-se a!i nu numai “un crestin autentic”, ci si “un ade&arat sa&ant, care si-a pus cunostintele in slu"ascrisului”. oet !iind, chiar si in anga"amentele pulicisticii, %icolae #orneanu remarcand, pe unadreptate, re!eririle ce le !ace Eminescu la “crucea izantina”, &orind despre ea, intr-o !rumoasa sisugesti&a meta!ora, ca despre “un !ulg de zapada, mic reprezentant al uni&ersului”. ar antologiamai pune in e&identa relatia pro!unda pe care Eminescu o staileste intre ortodo3ie si patriotism.“opor ce &eacuri de-a randul a luptat pentru lege scrie Mihai Eminescu intr-un articol din 122,

pulicat in 7impul +nr. 11, 0 mai romanii au identi!icat religia cu nationalitatea”. *ar altadata,re!erindu-se la oarsia noastra latina$ “Biserica rasariteana e de optsprezece sute de ani pastratoareaelementului latin de langa unare. Ea a stailit si uni!icat lima noastra intr-un mod atat de admirailincat suntem singurul popor !ara dialecte propriu-ziseI ea ne-a !erit in mod egal de inghitirea prin

poloni, unguri, tatari si turciI ea este inca astazi singura arma de aparare si singurul spri"in almilioanelor de romani care traiesc dincolo de hotarele noastre” +7impul, nr. 5, !eruarie 12D9.Rolul isericii ortodo3e il identi!ica Mihai Eminescu, de !iecare data, ca !iind unul hotarator pentrua!irmarea spiritului national in cultura nationala$ “omnii nostri scrie Mihai Eminescu intr-un articoldin 7impul +nr. 11, la octomrie 1221 &orind despre tentati&ele straine, in timp, de a “atrage lare!orma si poporul romanesc”, aceasta insemnand, de !apt, trecerea la cal&inism si renuntarea la

iserica ortodo3a au comatut Re!orma cu armele ei proprii. Au pus a se traduce cartile isericesti inlima romaneasca, au introdus lima poporului in iserica si stat, in locul celor straine hieratice + au creat lima literara, au sustinut-o, au ridicat-o la rangul unei limi hieratice si de stat”.

e aceleasi coordonate, de aparare si a!irmare transanta a traditiei ortodo3iei ca !iind !iinta in !iintanoastra nationala, Mihai Eminescu se anga"eaza intr-o disputa &ehementa in pri&inta intentiei de a sein!iinta o mitropolie romano-catolica la Bucuresti, !acand o ampla argumentatie a re!uzului unui

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-relatia-cu-teologia/

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-relatia-cu-teologia/



atare demers, pe care il &ede sutil politician, de alt!el ca o tentati&a de uzurpare a #asei Regale pede-o parte, de catre Austro-ngaria +”indaratul in!iintarii mitropoliei catolice este mana politiceiorientale a Austriei” si a minimalizarii, pe de alta parte, a autoritatii isericii ortodo3e in stat, pe dealta parte +”pe &iitor &or !i in Romania doua iserici, doi capi isericesti” aratand insa un remarcailspirit de toleranta, speci!ic, de alt!el, poporului roman din totdeauna +” noi romanii in special am!ost in toti timpii un model de toleranta religioasa$ episcopiile atarnatoare de scaunul papal, al

(iretului/mai tarziu al Bacaului/si al Milco&ului, petrecerea !ara supurare a armenilor si e&reilor intarile noastre, liertatea de cult, garantata acestora prin anume hriso& de catre (te!an cel Mare, deseleraporturi ale episcopilor catolici despre desa&arsita toleranta si respectul do&edit pentru cultulapusean de catre popor, oieri si omni/la saratori mari ;oda si oieri luau parte la ser&iciul di&indin isericile catolice/toate acestea do&edesc ca cel putin in aceasta pri&inta n-am !acut niciodataceea ce dorim sa nu ni se !aca noua” si chiar daca nu a !ost un sustinator al dinastiei regale la noi, elarata cu limpezime cum aceasta impunere !ortata a catolicismului in Romania mizeaza pe o reactie

populara impotri&a #asei Regale, in !ond a dezinarii nationale. Romanii, scrie Mihai Eminescu, “au primit cu entuziasm pe omnul de con!esie romano-catolica. #e-i drept, speranta poporului roman a!ost, si este, ca dinastia intemeiata de acest omn nu &a !i catolica, ci romaneasca, adica ortodo3aItimp de saptesprezece ani insa, niciodata nu s-a simtit in tara ca a&em un domn eterodo3 + .*n!iintandu-se mitropolia catolica din Bucuresti, spiritul politic al poporului roman a treuit sa seschime si astazi e cu putinta ca sa se atace tronul din punct de &edere con!esional”, intrucat, zicegazetarul, “in toate timpurile, (caunul papal i-a socotit pe principii catolici drept agenti ai

propagandei catolice”, !apt care in cele mai multe cazuri s-a e3ercitat cu anume &iolenta pe cariromanii au simtit-o din plin ca pe o tentati&a de deznationalizare, si au actionat in consecinta. MihaiEminescu nu ezita sa recapituleze aceste !apte$ “(traunii nostri au !ost persecutati de catre regiicatolici ai ngariei 7impul +nr. 11, 0 mai 122 nu pentru ca erau romani, ci pentru ca papa iiameninta pe regi cu e3comunicarea daca &or !i ingaduitori cu schismaticii. 8 mare parte din romanii

din muntii despre nord a parasit, su Bogdan ;oda ragos, patria lor, a Maramuresului, pentru ca unrege catolic &oia sa le impuie con!esiunea catolica. 4ratii nostri romani in Ardeal au su!erit &eacuriintregi cele mai mari asupriri anume pentru ca nu erau catolici. asurgii, luand stapanirea asupraArdealului, izutesc in scurt timp a des!iinta metropolia ortodo3a de la Ala-*ulia, pe-al carei titularil s!intea de drept mitropolitul din Bucuresti. rin asta produc intre romani dezinarea con!esionalain 8ltenia daca 7ractatul de la Belgrad nu-i silea sa se retraga”. *ata ca dupa un &eac si "umatate,scurs de-atunci, catolicii urmeaza lucrarea inceputa atunci, scontand pe dezinarea romanilor dinrasaritul #arpatilor, pentru ca, atentioneaza Eminescu, “&om a&ea de astazi inainte doua iserici$ unaa tarii, alta a #urtiiI doi capi isericesti, unul parinte su!letesc al tarii, iar altul al !amiliei regale si al

celorlalti straini asezati in tara, intre tara si dinastie este un ais netrecut”. *ata denuntat, ast!el,moilul in!iintarii mitropoliei catolice la Bucuresti$ “a !ost creata spre a staili pozitiunea dinastiei deohenzollern in Romania$ ea este una dintre masurile prin care Austro-ngaria, indeosei ngaria simai indeosei poporul maghiar, &oieste sa-si asigure o inraurire dominanta asupra popoarelor din8rient”.

ozitia transanta a polemistului este, in !apt, aceea a unui neinduplecat aparator al !iintei nationale sial ortodo3iei ca aza spirituala a a!irmarii sale in lume. Acesta este orizontul ideatic pe care se aseazaEminescu in di&erse impre"urari politice. Bunaoara, in prolema raspandirii icoanelorcromolitogra!iate, “al caror loc de !aricatiune e Rusia”, analizand cauzele acesteia, Eminescu se

pronunta, de asemenea, luand in "udecare o perspecti&a istorica a prolemei, ca intotdeauna, de alt!el,in care isi a!la temeinice argumentate de sustinere. %e!iind un pretuitor al “icoanelor religioase + aproape e3clusi& !aricate la =herla +7ransil&ania”, in care nu &ede “nici o cultura artistica”, ca de



alt!el nici in cele grecesti +”portretele grecesti din orient sunt cam tot atat de primiti&e ca si icoaneledin =herla, ca si produsele rusesti de prin anii 12C0 50, cari erau de o slutenie !enomenala”, el

propune crearea unei industrii nationale de icoane cromolitigra!iate, “care sa poata concura produselerusesti si sa le inlocuiasca”, e3cluzand aspectul politic al chestiunii, din Rusia &enind, deopotri&a, si

prea numeroase portrete ale “imparatului rusesc”. E3plicatia lui Eminescu e nu numai pertinenta, cisi &izionara$ “icoanele isericesti, introduse din cauza identitatii con!esiunii si ritului religios, sunt

incomparail mai pernicioase prin raspandirea lor, decat icoanele de caracter politic + pe candin!luentele politice sunt in genere schimatoare si trecatoare, in!luenta religioasa si con!esionala persista adeseori secole intregi si determina cea mai intima si mai adanca con&ingere a constiinteiunui popor + icoanele isericesti persista atat timp cat poporul tine la con!esiunea religioasamostenita si de aceea si in trecut in numele religiei s-au intreprins in&azii rusesti in principate si ineninsula Balcanica + #auzele cari ar putea slai siguranta statului Roman sunt cu totul de altanatura$ sunt economice si sociale” +articol pulicat in Romania liera, nr. 5D, 0 noiemrie 1222.

ulicistica lui Mihai Eminescu, in care gazetarul aordeaza proleme ce &izeaza religia si teologiain tara noastra, este indeoste !erma si e3plicita. n model de a!irmare nationala prin cultul

con!esional, prin ortodo3ie. “#ine ne alunga lima din iserica si din instructia educati&a +a scoalelor elementare si secundare scrie el in 12D2 +7impul, nr. 1D0, din C august , cine nu ne lasa sa !im ceeace suntem a rupt-o cu constiinta noastra nationala si cu simpatiile noastre intime, oricat de une ar !irelatiile lui internationale cu statul nostru”. *ata un punct de &edere e3trem de actual, la care

politicienii nostri de astazi ar treui sa re!lecteze, cu !olos intru mai una imagine a Romaniei inlume.

Constantin Cublesan



Eminescu si chestiunea dunareana


arcursul lung si sinuos al negocierilor internationale pri&ind reglementarea na&igatiei pe unare, incon!ormitate cu pre&ederile e3prese ale 7ratatului de la Berlin, art. 55 si 5D+1, a condus la o uzura

accentuata in relatiile ilaterale romano-austro-ungare, ca urmare a !aptului ca imperiul intentiona saotina suprematia pe artera !lu&iala, intre ortile de 4ier si Braila, cu pretul incalcarii su&eranitatii siintereselor Romaniei. e la insinuari si acuze reciproce, ampli!icate de pulicatii din Romania si dinstrainatate, in special din Austro-ngaria, =ermania, 4ranta, Marea Britanie si Belgia, pana lamani!estari acute ale !enomenului imperial,+ s-a a"uns la incercari de discreditare si izolare a tariinoastre, la sanctiuni economice si comerciale, acte de intimidare, culminand cu intreruperea relatiilor diplomatice si oligarea =u&ernului roman de a-si cere pulic scuze la data de 15 decemrie 1221,

pentru a doua oara dupa 12D, su prete3tul adoptarii unor masuri considerate &e3atorii pentrusupusii austrieci.

#on!erinta de la ?ondra, din !eruarie aprilie 122, nu a rezol&at di!erendul din relatiile romano-austro-ungare, scopul ei do&edindu-se, dupa cum rele&a si Eminescu, reinterpretarea te3tuluiacordului in !unctie de noile interese ale marilor puteri+.

artile au continuat sa se suspecteze si sa se acuze reciproc. Reprezentantii Austro-ngariei nuconcepeau ca dreptul si demnitatea unui stat mai mic puteau sa conteze cat interesele si onoarea unuiimperiu. #on!runtarea, incura"ata discret de puterile care se opuneau Austro-ngariei, s-a trans!eratadesea in presa, luand aspecte dure, de pro&ocare. 8!icioasele din cele doua state au contriuit din

plin la tensionarea relatiilor ilaterale, insinuand si e3agerand !aptele.

Eminescu se considera in miezul e&enimentelor. *n po!ida solutiei de compromis, impuse decon!erinta prin adoptarea anteproiectului !rancez Barrere, Romania a contestat !erm hotararileadoptate. ropunerea Barrere, desi in aparenta era o solutie rezonaila, in realitate a&anta"a imperiul

prin !aptul ca (eria, ca memru al #omisiei Europene a unarii, ii acorda &otul, precum si prinaceea ca pre&ederile articolelor 9D si 92 din Regulament permiteau statelor straine sa-si elaorezelegi si sa des!asoare acti&itati de politie in apele teritoriale care nu le apartineau+C.

Eminescu apreciaza ca nea&enita prestatia de negociator a 4rantei, pe moti& ca nu era competenta sareprezinte interesele Austro-ngariei pe unare, ca relatiile dintre Romania si imperiu erau deschisesi ca atitudinea e3primata contra&enea intereselor Europei, de e3ercitare a autoritatii intre ortile de4ier si =alati.

Anterior #on!erintei de la ?ondra, Romania a incercat, !ara succes, sa otina castig de cauza, ca taraindependenta, consultand si solicitand spri"inul marilor puteri.

Eminescu a remarcat !aptul ca, in conte3t, s-au mani!estat aceleasi interese, aceleasi ri&alitati,cominatii si practici speci!ice luptelor hegemonice, in care actorii isi schimau intre ei rolurile, in!arsa la care Romania, ca si la Berlin, era in&itata sa asiste, dar nu sa participe. #u si !ara

asentimentul oamenilor politici care !inantau 7impul, s-a implicat in prolema ca intr-o cauza personala, cum a procedat si in alte impre"urari in care au !ost amenintate sau lezate intereseleromanesti.

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-si-chestiunea-dunareana/

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-si-chestiunea-dunareana/



Aprecia ca, daca Marea %eagra a constituit, dupa razoiul #rimeii, moti& pentru ultima con!runtarearmata dintre Rusia si 7urcia, in &iitor unarea putea o!eri un moti& care ar !i apropiat Rusia siMarea Britanie impotri&a Austro-ngariei si =ermaniei, !apt con!irmat in 191C, la declansarea

primului razoi mondial. in aceste considerente, Eminescu a acordat asa-zisei chestiuni dunarene oimportanta speciala, a!ectandu-i chiar mai mult spatiu tipogra!ic decat razoiului de independenta.

#u minutiozitatea si perse&erenta caracteristica, a urmarit e&olutia negocierilor/con!runtarilorocazionate de #on!erinta de la ?ondra, selectand si &alori!icand in 7impul in!ormatii din surseo!iciale romanesti si straine, in special austro-ungare, germane, !ranceze, engleze, rusesti si italiene.

*n "urul prolemei si-a cristalizat idei si teze pri&ind aspecte negati&e ale controlului strain asuprana&igatiei pe unarea interioara, precum a!ectarea su&eranitatii de stat, prin impunerea unordependente speci!ice protectoratelor, pre"udicierea dez&oltarii industriei nationale, agriculturii,comertului, transportului !ero&iar, oicotarea unor reglementari de natura sa prote"eze si sa!a&orizeze interesele romanesti in domeniul &alori!icarii materiilor prime si !ortei de munca s.a.

*n conte3t, a reluat teme de actualitate, pe care le aordase in stransa legatura cu razoiul deindependenta pri&ind neutralitatea, aliantele militare, situatia romanilor din a!ara granitelor, relatiilecu &ecinii s.a.

rolema l-a asorit in asa natura incat, dupa 7ratatul de la Berlin, ma"oritatea ideilor si pulsiunilorsale a&ea ca punct de plecare acest suiect. *n ultimii ani de gazetarie, Eminescu a deser&it un&eritail comandament de criza in "urul chestiunii dunarene, dez&aluind opiniei pulice atitudiniduplicitare ale marilor puteri, acte de tulurare interesata a relatiilor dintre statele alcanice,intelegeri secrete, preocupari de impunere a protectoratului austro-ungar asupra noilor !ormatiunistatale de la unare, su prete3tul unor actiuni paci!iste, umanitare, culturale, religioase s.a. Rele&aca impotri&a Austro-ngariei si =ermaniei, care transasera in !a&oarea lor controlul asupra unarii,e3istau preocupari de contestare din partea Rusiei, Marii Britanii si 4rantei, care reclamau liertatetotala de na&igatie pe !lu&iu.

in analiza e&enimentelor internationale importante, Eminescu a desci!rat mutatiile si tendinteleinter&enite in atitudinea marilor puteri !ata de Romania, impre"urarile si cauzele acestora, sugerand!actorilor politici romani promo&area unei politici realiste, !le3iile, permanent adec&ate intereselornationale, care sa ia in calcul constantele si &ariailele relatiilor dintre marile puteri, precum siriscurile unor atitudini partinitoare ori hazardate.

#u re!erire la rezolutiile #on!erintei de la ?ondra, dincolo de tonul sau alternand intre ironie sisarcasm, se retine o una cunoastere a prolemei, o "udecata matura, orientata preponderentconstructi&. Eminescu schiteaza cu acest prile" un talou semni!icati& al atitudinii marilor puteri !atade Romania in perioada imediat urmatoare recunoasterii independentei de stat, a&and ca elemente decadru &ulnerailitati interne gra&e, din s!era politicului$

“Admiraila diacie a oamenilor nostri de stat !u in timpii din urma atat de mare incat toate puterileintrunite in #on!erinta au !ost in contra noastra si singurul nostru aparator din ironie Austria.

=ermania, careia ne-am aplecat in toate cele, tara de nastere a regelui nostru, o putere ce nu are niciun interes imediat la unare, e in contra primirii noastre in #on!erinta. 4ranta, careia ii datoram nunumai cultura, dar si ideile noastre nesanatoase, din iuire pentru care am de&enit niste maimute ale



ei, imatranindu-ne inainte de &reme pentru a aduce macar cu ea +se re!era la re!orme n.n., ea e mai papala decat papa, mai austriaca decat Austria si, !ara nici un castig pentru sine, din contra, cu perspecti&a de-a pierde simpatiile pe care-a stiut sa le inspire in trecut, a"unge a cere e3ecutarea+Romaniei n.n., in numele Europei. *talia, oiectul a!ectiunilor noastre, pana si inutila 7urcie, toatecu cate n-a&em a imparti nimic, nici in clin, nici in maneca, in contra-ne, iar pentru noi cine)Ad&ersarul. + 7oata politica noastra sta in !ata lumii atat de inepta, incat insusi ad&ersarului i s-a

!acut mila de ea +, iar tara aceasta ametita ca un taur de demagogia ei interna + e distrasa de lacestiunea cea mare, pierde ca pe niste carti de "oc simpatiile tuturor popoarelor europene, pentru a seocupa de + reusita in alegeri”.+5

Realizeaza ca intrunirea de la ?ondra se derula dupa un scenariu super&izat de cancelarul german incadrul caruia Romania urma sa !ie determinata sa solicite un rol in alianta pe care =ermania tocmai oconcepuse, pentru a para o e&entuala re&ansa a Rusiei si 4rantei. *ntuieste sustratul tatonarilor siregruparii puterilor dupa 7ratatul de la Berlin$ alianta secreta germano-austro-ungara din octomrie12D9, indreptata impotri&a Rusiei si 4ranteiI reinnoirea Aliantei celor 7rei *mparati la initiati&aRusiei, ca raspuns, dar si in scop de contracarare a Marii Britanii +iunie 1221I 7ratatul de alianta

dintre =ermania si Austro-ngaria +122, care &a de&eni 7ripla Alianta +octomrie 122, s.a.

#elelalte aran"amente intre puteri, stailite la ?ondra, a&eau si ele semni!icatia lor$ Rusia aandonaseRomania, cointeresata de Austro-ngaria prin promisiunea cedarii ratului dunarean #hilia, MareaBritanie prin primirea Egiptului, iar Austria, potri&it aprecierii lui Eminescu+, “cauta a indulci, prin

politete cel putin, hapul amar al &asalitatii economice si politice” +D.

*n timpul lucrarilor #on!erintei de la ?ondra, in replica la un articol pulicat in independenceRoumaine, prin care se aduceau acuze 8pozitiei din Romania, pe moti& ca nu spri"inea politica

gu&ernamentala, Eminescu !ace un &eritail rechizitoriu puterilor participante. Retoric, denunta ca, la?ondra, se sa&arsise un act premeditat impotri&a Romaniei prin incalcarea, in coni&enta, a tratatelorde la aris si Berlin$ “7ratatele se mentin in &igoare prin echilirul real al puterilor, prin raporturioarecum de greutate si de !orta “, “dreptul scris e mai mult arma celui sla si nu mi"loc de a treziconstiinta acestui echiliru”+2.

e parcursul aordarii prolemei dunarene, Eminescu isi cristalizeaza teza pri&ind echilirul puterilor. *ntemeindu-se pe argumente teoretice si practice, propune solutii pe care le moti&eazariguros, &izand adaptarea politicii romanesti la realitatea geopolitica si la rolul impus de ponderea siimpactul !actorilor determinanti.

Reproseaza !aptul ca, desi neri&erana, Austria re&endica presedintia #omisiei Europene unarene si&otul preponderent, !apt semni!icand, in opinia sa, e3ercitarea controlului asupra unarii intre ortilede 4ier si Marea %eagra, cu desconsiderarea intereselor statelor dunarene si incalcarea su&eranitatiilor. *ncepand din toamna anului 12D2, pulica numeroase articole critice prin care !ace presiuniasupra =u&ernului roman, in scopul de a nu ceda pretentiilor imperiului, traducand si reproducand in7impul comentarii ample din presa occidentala si ruseasca, menite sa !urnizeze argumentesuplimentare uterii de la Bucuresti.

(esizeaza ca =u&ernul austriac lansa, prin intermediul o!icioaselor din ;iena, amenintari impotri&aRomaniei, a primului-ministru *.#. Bratianu si a ministrului de E3terne M. Vogalniceanu, in&ocandconsecintele unor pretinse “actiuni so&ine”, “agitatii impotri&a pre&ederilor 7ratatului de la Berlin”,

oicotand e3porturile romanesti de cereale prin ortile de 4ier si (ulina ori a&ertizand asupra



intentiilor de compromitere a tra!icului !ero&iar romanesc, prin aandonarea traseelor din Romania sirealizarea unor comunicatii in sudul unarii, pe directiile #onstantinopol si (alonic+9.

*n aceeasi nota, ministrul ungar de E3terne =. Valno:L reprosa, in !eruarie 122, o!icialilor romanitolerarea miscarilor iredentiste, “agitatiilor !acute de straini”+10.

in presa !ranceza retine riscuri la care erau e3puse statele alcanice ri&erane, in cazul acceptarii pretentiilor Austro-ngariei, si incura"ari la rezistenta, sugerand ca tara a&ea de partea sa puterileeuropene care se considerau lezate$

“#estiunea liertatii unarii de&ine din ce in ce mai gra&a. %atiunea romana, care se simteamenintata in interesele ei &itale, impinge pe gu&ern sa reziste asolut pretentiilor Austro-ngariei.Romanii au incredere in izanda silintelor lor. Ei isi zic ca si acum staruinta lor de a nu ceda &a datimp unora dintre puterile ce ezita inca, de a se lamuri si de a intelege ca pe unare Romania aparainteresele Europei insasi” +e3tras din Echo de 4ranceI sulinierile ne apartin+11.

1. “ictatura pe unare ar duce cu sine, !ara indoiala, dictatura asupra micilor state tarmurene.(iguri de spri"inul Europei, oamenii de stat din Bucuresti &or sti sa apere interesele legitime aletarilor si dez&oltarea cestiunii unarii &a proa daca un regat e in stare de-a implini rolul pe care i l-ainsemnat cursul istoriei popoarelor si pozitia geogra!ica a teritoriului ei” +e3tras din Messager de;ienne+1.

*n polemica anga"ata pe cont propriu cu pulicatii din acest spatiu, respinge argumentele de mare putere, prin in&ocarea dreptului international$ “Austro-ngaria nu are in apele unarii de >os nici undrept, asolut nici unul, decat acela pe care il are #hina si >aponia si orice alta putere de pe glo$dreptul lierei na&igatiuni.

*nterese o !i a&and, nu tagaduim, dar drepturi nu are si o do&ada ca nu le are e ca umla dupa ele culumanarea si poate ca &a gasi din nou ceea ce cauta$ pricina si cearta aca din realitatea ca e3istanegot austriac pe unarea de >os, si e3ista pentru ca am ingaduit sa e3iste, poate rezulta ce&a dinrealitatea si mai mare ca o "umatate a poporului romanesc traieste in statul asurgilor rezulta, inmod legitim, asteptarea ca sa ne &edem respectate lima, datina, indi&idualitatea noastra, unurileconstiintei noastre” +1.

e !ond accentueaza ca “nicicand un interes nu e un titlu de drept”,+1C si ca “noi, romanii, a&em

cele mai mari interese in Ardeal, intrucat / din populatia din regiune era compusa dinconationali”+15.

Eminescu nu e3prima decat intr-o masura neinsemnata punctul de &edere conser&ator care, prin "unimisti, inclina spre o apropiere !ata de Austro-ngaria. Respinge, in principiu, actiunile de politica gu&ernamentala in prolema, pe moti& ca incalcau echilirul puterilor si ca erau marcate deinconsec&enta si oedienta.

#ampania de presa in !a&oarea sustinerii intereselor romanesti pe unare, deoseit de intensa,comparaila celei din prea"ma intrarii Romaniei in razoiul impotri&a 7urciei, a determinat =u&ernul

roman sa adopte o pozitie categorica in apararea intereselor nationale, e3primata si in mesa"ul7ronului din 15 noiemrie 1221$



“*ngri"irile ce au desteptat in tara chestiunea 7ratatului unarii sunt legitime. %ecesitatea de a atragecat mai mult in porturile noastre, in sus ca si in "os de =alati, &asele de comert straine si pa&ilioanelede orice nationalitate este cu atat mai &iu simtita cu cat comertul nostru intampina adesea, la e3portul

pe !runtariile de uscat, !elurite piedici si cu cat de la un timp incoace, su cu&ant de epizootie, el estechiar amenintat de a-si &edea inchise cu desa&arsire acele !runtarii in ce pri&este e3portul de &itemari.” +1

?a o analiza atenta, rezulta ca te3tul, care a atins susceptiilitatea Austro-ngariei, nu continea nimice3agerat, nimic o!ensator, constituind in !apt un prete3t asteptat pentru sanctionarea Romaniei.8!icialitatile romane reclamau, pe un ton deoseit de moderat, necesitatea adoptarii unor masuriindreptatite pentru prote"area intereselor sale economice, a!ectate gra& de catre imperiu atat princontrolul se&er asupra comertului pe unare, cat mai ales prin incalcarea #on&entiei comerciale

ilaterale.

4aptul a !ost urmat de intreruperea relatiilor diplomatice cu Romania.

in o!iciosul maghiar esther ?loLd, Eminescu e3trage si reproduce in 7impul acuze !ormulate peun ton "ignitor si amenintator$

“#and, dupa ani de munca, prin acte de anegatie si sacri!icii a"ungem a staili cu puterile mari aleEuropei relatiuni clare si hotarari determinate, e destul ca unul din micile state din Balcani sa ne stea-mpotri&a c-o aroganta indrazneala, pentru ca sa se des!asoare numaidecat nu numai intregul prolemal politicei noastre orientale, ci chiar acela al relatiunilor noastre europene. #ine sta dindaratul&asalilor elierati, cine-i mana-nainte) ;or inade&ar sa ne aran"am ast!el incat intreaga noastra

politica europeana sa atarne de unul plac al Romaniei ) E treaa noastra de-a pedepsi arogantaimpotri&a noastra a micilor state &ecine.” +1D

ozitia sa !ata de pulicatia maghiara, adoptata la 1 decemrie 1221, a !ost deoseit de prompta siinteligenta. *n esenta a ironizat sec “&ite"ia la distanta”, cali!icand pro&ocarea “lucru comod,admirail, insa !ara e!ect”.

Eminescu acuza uterea ca nu a actionat oportun pentru a transa situatia in !a&oarea sa, suliniind ca“au e3istat momente in care interesele nici unei puteri nu !usesera anga"ate prin documente” si ca nuse punea prolema solicitarii sau acordarii de compensatii.

Adauga !aptul ca in negocieri au !ost implicate persoane despre a caror !idelitate !ata de Romania ar!i e3istat “gra&e anuieli”, suspectand aser&irea intereselor economice ale tarii !ata de Austro-ngaria+12. *l &iza pe ministrul de E3terne ;asile Boerescu, cel care, potri&it a!irmatiilor lui MihailVogalniceanu, ar !i !acut cesiuni Austro-ngariei, incheind cu imperiul un acord secret in prolema,de!a&orail Romaniei.

Eminescu e&alueaza in mai multe randuri stadiul #estiunii unarii, rele&andu-i parcursul si impactulasupra intereselor Romaniei. rezinta neutral di!erentele de &ederi e3primate in #omisia Europeana aunarii, ulterior in #omisia Mi3ta, solutiile propuse pentru depasirea situatiei, e3primandu-sicon&ingerea ca interesele se puteau armoniza prin “una&ointa reciproca si spirit de dreptate”. (e

pronunta constant in !a&oarea pastrarii neutralitatii, !iind con&ins ca numai ast!el Romania putea “satie cumpana, !ara "ignirea intereselor "usti!icate ale puterilor”+192, in ene!iciul securitatii salenationale$



“(a nu se uite ca ratiunea de a !i a statului nostru e nationalitatea noastra. 8rice propunere dar, carenu s-ar acorda cu acest sentiment general al tarii, care n-ar cuprinde in el garantiile de e3istenta si dedez&oltare pentru elementul romanesc, ar gasi poate momente in care s-ar impune ca o necesitate, dar n-ar !orma nicicand aza unei politici traditionale a romanilor.” +0

in aceste considerente, in&ita la moderatie, reamintind ca romanii “au platit imprudente mici cu

pierderi mari”.

Multe dintre ideile prin care Eminescu lua pozitie categorica impotri&a pretentiilor austro-ungare inchestiunea unarii au ca punct de plecare reglementarile pri&ind na&igatia pe !lu&iu, instituite insecolul al @*@-lea, cu ocazia congreselor de la ;iena, aris si Berlin, studiile lui MihailVogalniceanu pe aceasta tema, pulicate in 122, si discursurile lui *.#. Bratianu din arlament.

in perspecti&a dreptului international contesta constituirea #omisiei Europene a unarii siindeosei a #omisiei Mi3te de supra&eghere a na&igatiei pe !lu&iu, pe moti&ul incalcarii su&eranitatiistatelor ri&erane situate pe cursul in!erior al unarii, al a!ectarii intereselor economice si comerciale.

Eminescu sustine pertinent contraproiectul romanesc, protocolul din D martie 122 pri&indregulamentul de na&igatie si statele participante la redactarea documentului.

8portunitatea si coerenta demersului sau in chestiunea dunareana se e&identiaza mai ales inconte3tul constituirii regatului Romaniei si con!lictului diplomatic cu Austro-ngaria, din noiemrie1221, cand inter&entiile sale polemice impotri&a unor o!icioase straine, care colportau aprecieritendentioase ori &e3atorii, s-au constituit in replici con&ingatoare, intemeiate pe pre&ederi aledreptului international si pe interesele nationale legitime ale Romaniei.

Atitudinea sa in prolema dunareana, prin pro!unzimea argumentelor si intensitatea cu care a !oste3primata, a contriuit la !undamentarea deciziei =u&ernului de respingere a hotararilor auzi&eadoptate la #on!erinta de la ?ondra.

in pacate, Eminescu nu a putut sa se ucure de rezultatul inter&entiilor sale, din cauza imolna&iriigra&e, in iunie 122, si izolarii totale prin masuri medicale si administrati&e.+1, este cate&aluni, Regulamentul de na&igatie, intocmit in mai 122 de catre #omisia Europeana unareana,de&enea caduc, in urma complicarii relatiilor internationale si renuntarii Austro-ngariei la

pretentiile sale sustinute cu atata asiduitate si !ermitate, in intentia atragerii Romaniei in 7riplaAlianta. *n!luenta Rusiei in chestiunea dunareana a&ea sa creasca insa discret, constituind, intre

altele, una din cauzele primei con!lagratii mondiale, asa cum anticipase Eminescu.

Note

1. #. amangiu, #odul =eneral al Romaniei, &ol. **, Editura AlcalaL, Bucuresti, 190D, pag. C11 siC1.. *lie Badescu, (ociologie eminesciana, 199C, Editura orto 4rnaco, p. 10C-10. Eminescu, 8pere, @***, Editura Academiei RR, pag. .C. =heorghe #azan, (eran Radulescu-6onner, Romania si 7ripla Alianta, Editura (tiinti!ica siEnciclopedica, Bucuresti, 19D9, pag. 25 si 2.

5. Eminescu, 8pere, @***, Editura Academiei RR, pag. 5C si 55.. Academia Romana, *storia romanilor, &ol. ;**, tom **, pag. 9.D. Eminescu, 8pere, @***, Editura Academiei RR, pag. 5.



2. Eminescu, 8pere, @***, Editura Academiei RR, pag. .9. Eminescu, 8pere, @**, Editura Academiei RR, pag. C1.10. =heorghe #azan, (eran Radulescu-6onner, op. cit., pag. 22.11. Eminescu, 8pere, @**, Editura Academiei RR, pag. C0.1. Eminescu, 8pere, @**, Editura Academiei RR, pag. C0D.1. Eminescu, 8pere, @***, Editura Academiei RR, pag. 90 si 91.

1C. Eminescu, 8pere, @***, Editura Academiei RR, pag. 109.15. *idem.1. 7itu Maiorescu, *storia politica a Romaniei su domnia lui #arol *, Editura umanitas, Bucuresti,199C, pag. 19.1D. Eminescu, 8pere, @**, Editura Academiei RR, pag. C2.12. Eminescu, 8pere, @***, Editura Academiei RR, pag. 0.19. Eminescu, 8pere, @*, Editura Academiei RR, pag. C55.0. *idem.1. %. =eorgescu, A doua &iata a lui Eminescu, Editura Europa %o&a, Bucuresti, 199C, pag. 1C0I. 7heodor #odreanu, ula sacri!icare a lui Eminescu, Editura (era!imus, Braso&, 1999, pag. D2.

6E4R6E ENE



Mihai Eminescu 0enomenul imperial

*n cadrul elementelor de doctrina politica, intalnim la Eminescu preocupari de e3plicare siconceptualizare a “!enomenului imperial”, aspect cu rele&anta pentru tema, remarcat de sociologul*lie Badescu.1

*n cuprinsul mai multor articole, pulicate in 7impul, Eminescu pune in e&identa !aptul ca imperiile,dincolo de principiile pe care le in&ocau !rec&ent asigurarea pacii, promo&area drepturilor siliertatilor cetatenesti si ci&ilizarea popoarelor urmareau prioritar interese politice si economice“e3clusi&iste”, recurgand !rec&ent, in scopul mentinerii ori modi!icarii statu Juo-ului, la practicidure, precum amenintari sau utilizarea !ortei, ane3area ori tratarea tarilor mici ca oiect alcompensatiilor teritoriale, instituirea de protectorate asupra acestora, colonizari, impunerea de aliantemilitare, schimarea unor se!i de state si de gu&erne etc.

#a e!ecte ale aser&irii politice si economice a tarilor mici mentioneaza o serie larga de mani!estari$

- instailitatea politica, caracterizata prin !rec&enta deoseita a schimarilor de gu&ern, a!ectareacontinuitatii programelor de dez&oltare si a coeziunii socialeI

- in!luentarea si punerea in dependenta a unor lideri si a unor grupuri politice !ata de unele centre de putere din strainatateI

- tensionarea relatiilor cu tari &ecineI

- destructurarea ansamlului social si adoptarea unor !orme de organizare noi, ne!unctionale,

speci!ice metropolelorI

- prausirea economiilor nationale, ca urmare a dis!unctiilor gra&e aparute in relatiile cu celelaltecomponente ale sistemului social si puternicei concurente straineI

- disparitia, din aceeasi cauza, a meseriilor traditionaleI

- dependenta de importuri, !a&orizata de politici economice inadec&ateI

- dezechilirarea alantei comerciale in de!a&oarea statului romanI

- “declasarea sociala” a&and ca e!ect diminuarea clasei de mi"loc, disparitia unor categorii socio- pro!esionale, dez&oltarea e3cesi&a a irocratiei, soma"ul, proletarizarea taranuluiI

- ampli!icarea unor !enomene speci!ice criminalitatii, indeosei a coruptiei, asasinatelor politice,miscarilor anarho-destailizatoare nihiliste, iredentiste de tip e3tremist, socialiste, precum si a unorre&olte spontane sau pro&ocateI

- disparitia oiceiurilor, traditiilor, adoptarea de !orme si mani!estari in s!era culturii occidentale, detip imitati& sau caracteristice peri!eriilor de metropolaI

- neincrederea in actul de gu&ernare, culminand cu demoralizarea populatieiI

- pierderea simtului istoric, a de&otiunii !ata de tara, de interesele si &alorile ei s.a.

http://www.mihai-eminescu.net/mihai-eminescu-%E2%80%93-fenomenul-imperial/

http://www.mihai-eminescu.net/mihai-eminescu-%E2%80%93-fenomenul-imperial/



atorita sensiilitatii prolemei, Eminescu nu !inalizeaza o aordare teoretica integrata a acestoraspecte, desi oser&atiile pe care le realizeaza ca redactor de politica e3terna, concluziile si tentatiade sistematizare sunt e&idente. (e limiteaza la semnalarea !enomenului ca o mani!estare a unorraporturi de inegalitate si con!runtare in s!era politicilor de putere, cu a!ectarea statelor a!late independenta, precum si a celor cu regimuri insu!icient consolidate. Ma"oritatea !aptelor, situatiilor siimpre"urarilor circumscrise !enomenului o &alori!ica in cuprinsul unor teorii precum !orma !ara !ond,

patura superpusa, teoria golurilor, declasarii sociale, compensatiei prin munca, semiarariei,aliantelor militare, neutralitatii s.a.

Eminescu surprinde !enomenul imperial din perspecti&a socio-politica, economica, culturala,militara, dar si din punct de &edere al !iloso!iei istoriei si psihologiei popoarelor, apreciind, gloal, caimperiile “scriau” de regula istoria celorlalte popoare.

#a !orme esentiale de e3primare a !enomenului in&oca ocuparea si integrarea in imperiu a unor tarilipsite de capacitatea de a se apara si “protectoratele ascunse dupa intreg aparatul parlamentar sigu&ernamental al popoarelor”, prin care e3plica neintelegerile dintre acestea, mecanismul producerii

lor, in!luentele si amestecul in treurile interne.

#u pri&ire la domniile !anariote, Eminescu concretizeaza impactul !enomenului imperial, rele&andu-iconsecintele ne!aste in plan politic, economic si social, ca urmare a suprimarii atriutelor!undamentale ale statului roman si intreruperii proceselor de dez&oltare interna$

“4ormele izantine &in in locul celor &echi, caracterele tru!ase ale aristocratiei de&in ser&ile.iscordia dinlauntru, lipsa unor dinastii constante au trans!ormat tara aproape in pasalac. (uomnii !anarioti, care erau trimisi pe un timp anumit si care a&eau numai titlul de omn si

pomenirea in iserici, nicidecum insa consistenta monarhica, puterea centrala a statului e nominala.#hiar daca unul dintre ei cerca a !i altce&a decat ceea ce era in impre"urarile date, &iata si a&erea iierau in pericol. arile grele, pentru care nu i se da natiunii nici o compensare, erau dari pentruimogatirea personala si repede a acestor oameni care treuiau sa se !oloseasca de scurta durata aomniei lorI armata nu mai e3ista de !el. Moldo&a pierde doua pro&incii.FG]

*n cazul Romaniei, atunci cand nu aordeaza polemic aceste aspecte, Eminescu !ace do&adaintelegerii pro!unde a lucrurilor, a incapacitatii in care se a!la tara de a respinge ori de a se sustragedependentelor si conditionarilor e3terne. *n conceptia sa, dincolo de ratiunile de stat, in care pre&alauconsiderente de ordin geopolitic si geostrategic, cauzele ma"ore ale ingerintelor erau precaritatea

proceselor de dez&oltare si constiinta nationala insu!icient de consolidata$

“rin atarnarea noastra economica, am a"uns ca toate gu&ernele, spuna ele ce-or po!ti, sa atarne maimult ori mai putin de inrauriri straine. %u doar c-or stat in relatiile cu consulii aceasta acuzare ar !i

prea gra&a, pentru ca sa o !acem cui&a. ;oresc de naturile mai noile, nu de starpituri. %e innegrimunii pe altii pentru ca simtim ca starea poporului romanesc e nesu!erita si ne-am incurcat rau 8mulare pe atata liertate si egalitate cata a&ere are.”

Eminescu oser&a ca marile puteri, ori de cate ori isi considerau pre"udiciate interesele, !ie caadresau note de protest, !ie ca amenintau cu inter&entia armata sau organizau con!erinte, congrese,intalniri la ni&elul se!ilor de stat si ministrilor de E3terne, prile" cu care, e3trapoland !aptele,solicitau, imperati&, satis!actie.



#u pri&ire la Romania, pre&alandu-se de anga"amentele e3prese asumate in anul 12D1 de catre puterile europene, cu ocazia #on!erintei de la ?ondra, pri&ind neinter&entia in treurile interne aletarii, Eminescu in&oca$

- atitudini ostile ale Rusiei, e3primate in conte3tul reane3arii Basaraiei, ca reactie la acuzele pri&indincalcarea #on&entiei de la C aprilie 12DD, prelungirea dreptului de acces in teritoriul national al

armatelor sale din Bulgaria, dupa razoiul cu 7urcia din 12DD 12D2, auzurile militarilor stationati interitoriu, implicarea in miscarile separatiste din Moldo&a, solicitarea e3tradarii re&olutionarilor polonezi si rusi, actiunile de intimidare a Romaniei, initiate cu deoseire dupa 7ratatul de la Berlin,s.a.I

- pozitii dure ale Austro-ngariei !ata de spri"inirea cauzei romanilor din 7ransil&ania, acordarea deazil conationalilor, inrolarea unora in armata rincipatelor, primirea de o!rande, in timpul Razoiuluide *ndependenta, din partea unor organizatii umanitare de dincolo de #arpati, intentii de colonizare aorogei cu emigranti transil&aneni, sustinerea re&olutionarilor ulgari si sari in lupta lor pentruemancipare nationala, orientarea politico-militara, temporara, spre Rusia, intentii de constituire a

unor aliante cu state din zona alcanica, respingerea preocuparilor imperiului de e3ercitare acontrolului pe unarea interioara, comaterea instituirii monopolului asupra comertului e3teriorromanesc, demersurile &izand inlaturarea "urisdictiei consulare s.a.I

- contramasurile adoptate de 7urcia !ata de nirea rincipatelor, de tentati&ele ori lo&iturile de statdin 12C, 12, 12D0, miscarile separatiste din Moldo&a, aducerea printului strain, e3tindereaautonomiei, crearea armatei nationale, restructurarea institutionala, dupa model occidental,incheierea de aliante ori tentati&e in acest sens, aterea monedei nationale, spri"inirea miscarilor deemancipare a ulgarilor, sarilor si grecilor, incheierea de con&entii ilaterale comerciale, de posta,

comunicatii si de e3tradare cu alte state, precum si a #on&entiei cu Rusia, declararea independenteide stat etc.I

- reactii de ad&ersitate ale =ermaniei, indeosei spri"inirea interesata, su di!erite prete3te, a 7urciei,Austro-ngariei si Rusiei in satis!acerea unor oiecti&e contrare Romaniei, pentru a-si disimula siconsolida interesele in zona, amanarea si conditionarea recunoasterii independentei Romaniei,amenintarea cu inter&entia militara a 7urciei si Austro-ngariei, pe moti&ul nerespectarii rezolutiilor7ratatului de la Berlin, cu deoseire a celei pri&ind rascumpararea cailor !erate, construite cu capitalgerman, acceptarea retrocedarii sudului Basaraiei catre Rusia, prin implicarea in negocierile secretedintre Reichstadt si Budapesta, !a&orizarea Rusiei si Bulgariei in prolema Ara-7aiei, impunerea

schimarii unor gu&erne, atragerea Romaniei in coalitii riscante s.a.I

- atitudini contradictorii ori ostile ale 4rantei, constand in propunerea !acuta de %apoleon al ***-lea,in mai multe randuri, Austro-ngariei pri&ind ane3area Romaniei, amenintarea lui #uza si #arol cudetronarea si initierea unor actiuni in acest sens, spri"inirea interesata a Austro-ngariei si 7urciei, indetrimentul Romaniei, nerecunoasterea neutralitatii Romaniei in prea"ma razoiului de independenta,amanarea recunoasterii independentei Romaniei la solicitarea =ermaniei, contestarea dreptuluiRomaniei de a incheia con&entii, adoptarea unor atitudini antiromanesti, in special dupa in!rangereadin 12D0 de catre =ermania, agresiuni in!ormationale continue, &izand compromiterea !actorilor

politici romani in prolema re&olutionarilor polonezi, ulgari si sari ori cu pri&ire la actiunile&izand largirea autonomiei de stat, s.a.



Eminescu era in deplina cunostinta de cauza atunci cand recomanda calcul atent si prudenta inrelatiile cu marile puteri, in mod deoseit e&itarea recurgerii la politica !aptului implinit. A&ea in&edere pozitiile dure e3primate anterior !ata de surprinderea lor prin acte energice de politica internasi e3terna. Bismarc:, spre e3emplu, a!ectat de mani!estarile &izand largirea su&eranitatii romanestiale in!aptuitorului nirii, se e3prima ast!el$

“#uza este in mod e&ident un hot si un conspirator si nu ar treui sa-l acoperim prin protectianoastra.” C

?a randul sau, consulul general ritanic >ohn =reen sugera ca oarta, cu ocazia &izitei lui #uza la#onstantinopol, “sa retina pe acest domn neastamparat si amitios pe malul Bos!orului cand &aa"unge acolo”.5

Eminescu cunostea !aptul ca printul %apoleon, in 122, cu ocazia &izitei pe care a intreprins-o inRomania, l-a acuzat din aceleasi considerente pe *.#. Bratianu, reprosandu-i trecutul re&olutionar, o

pretinsa atitudine ruso!ila si implicarea in pregatirea unei rascoale alcanice impotri&a 7urciei$

“7oata lumea stie ca prezidentul #onsiliului de Ministri a !ost amestecat in conspiratiile contra lui %apoleon al ***-lea si multe altele “

7emerile e3primate de Eminescu in legatura cu amenintarile la adresa securitatii nationale erauresimtite in mediile politice de la Bucuresti$ la 12D0, Austro-ngaria con&enise cu 7urcia ca, in cazulin care Romania declansa lupta pentru independenta si pentru unire, sa permita puterii suzeraneocuparea tarii. *n acelasi an, ministrul de E3terne austro-ungar, =. AndrassL, i-a comunicatreprezentantului roman la ;iena, .A. (turdza, !aptul ca Rusia, prin intermediul cancelarului rus A.=orcea:o&, ameninta Romania cu dezmemrarea si inlaturarea dinastiei in cazul continuarii atitudiniiantirusesti.

E&aluand situatia critica e3istenta, Eminescu reitereaza !aptul ca Romania era e3pusa la douaamenintari ma"ore, e3terne$ “curentul de cotropire politica din partea sla&ilor” si “cel de cotropireeconomica din Apus”.

*n opinia sa, e3pansionismul rusesc, pe care il recepta ca !iind conturat in testamentul lui etru *,a&ea ca oiecti& de actualitate in zona a"ungerea la Marea Adriatica si doandirea, pe aceasta cale, a

puterii ma3ime in Europa. ?a aza acestuia s-ar !i a!lat un “gol su!letesc”, rezultat al neintreuintarii,

in plan economic, a uriasului potential uman, precum si culti&area de catre conducatori asentimentului e3agerat al grandorii, doandite prin cuprinderea geogra!ica si !orta. E3pansionismulde tip occidental, “curentul de cotropire economica”, il aprecia ca !iind mai periculos, din cauzaincapacitatii economice a Romaniei de a-l contracara ori de a-l e&ita.

*n conte3tul unor dispute sterile intre conser&atori si lierali, pe teme de politica agricola Eminescuatrage atentia asupra intereselor germane si austriece de trans!ormare a zonei alcanice in piata dedes!acere a produselor proprii si mai ales de e3ploatare intensa a resurselor locale, prin colonizari.

Reproduce in cuprinsul mai multor editoriale din 7impul e3trase din lucrarile unor economisti

celeri, precum 4riedrich ?ist si Wilhelm Roscher, si articole din presa germana, indeosei dinBerliner Boersen #ourier, in scopul sensiilizarii !actorilor politici si opiniei pulice asupra politicii



e3pansioniste a celor doua imperii, e&identiind moti&atiile, masurile preconizate si implicareagu&ernelor in acest scop.

Eminescu citeaza pasa"e din scrierile de economie politica ale lui W. Roscher, care dez&aluiau masuride tip colonialist, &izand e3ploatarea unor “locuri !ertile si de tot pustii ale Europei Rasaritene”.Autorul recomanda e!ectuarea de colonizari “in !osta olonie, in ngaria si in acele regiuni ale

7urciei, menite de a !i intr-o zi mostenirea =ermaniei”, sugerand crearea din timp a conditiilor sigarantiilor necesare atragerii celor interesati, in mod deoseit a dreptului de proprietate, liertate personala, comunala, religioasa si de protectie a congenerilor. #a masura de pre&enire a“dezgermanizarii”, treuia ca populatia autohtona sa nu posede in acelasi grad dez&oltarea politica sisentimentul national.D

A&ertizeaza ca Austro-ngaria recurgea la cele mai di!erite practici pentru a-si asigura, in interes propriu, controlul asupra unarii si implicit asupra zonei si ca pentru aceasta nu se limita lanegocieri secrete cu puterile europene ori la presiuni asupra 7urciei si tarilor romane. *n&oca cerereaadresata ortii de a coloniza elta cu supusi austrieci, ca urmarind e3ercitarea unei in!luente politice

preponderente intre Adriatica si Marea %eagra si prote"area intereselor sale comerciale. *n conte3t,mentioneaza demersurile initiate prin intermediul unor ancheri din ;iena, &izand achizitionarea deterenuri agricole in orogea.

*ntr-un articol pulicat in 7impul din iulie 1221, cu titlul (pre Rasarit, nu spre Apus2, reproduceun material selectat din Berliner Boersen #ourier, din care rezulta preocuparea statului german de a-si in!luenta conationalii care &oiau sa emigreze in America de a ramane pe continent, recomandandca spatiu de imigrare Romania din urmatoarele considerente$

- 7ara era apta “intr-o masura e3traordinara” sa primeasca un numar mare de colonisti germaniIapropierea de =ermania o!erea posiilitatea “mentinerii unei relatii nationale mai &ii cu tara”IRomania era un teren &ast pentru spiritul intreprinzator german, in domenii pro!itaile precum$e3ploatarile petroliere, caroni!ere si agricoleI muncitorul german putea prospera repede, intrucat eramult mai harnic decat cel roman, considerat “e3traordinar de lenes, satis!acut cu hrana cea mai rea,numai daca o consuma in inactiune”I colonia germana putea !i un castig tot atat de mare pentru=ermania, cat si pentru cultura, in general, prin rolul sau ci&ilizatorI =ermania ar !ace, ast!el, in8rientul Europei o cucerire pasnica, comerciala, cu a&anta"ul de a aduce !olos si multumire si celuicucerit.

Autorul articolului lasa sa se inteleaga !aptul ca autoritatile romane puteau !i con&inse sa acorde!acilitati imigrantilor germani, intre care reducerea costului transportului si masuri de protectie.

Eminescu ironizeaza moti&atiile in&ocate, considerandu-le “platitudini”, ulterior amendandu-le se&er.

Era, de asemenea, la curent cu preocuparile e3primate de Rusia in directia colonizarii si rusi!icariidisimulate a unor zone, su prete3tul concesionarii de mine #ompaniei 7randa!iro!!, in timpuldomniei lui =heorghe Biescu. *ntreprinzatorul strain urmarea, pentru inceput, introducerea in tara a

peste 5000 de mineri rusi, numarul acestora urmand sa !ie sporit. Rele&a presiunile deoseitee!ectuate cu acest prile" asupra conducerii rincipatelor de catre consulii Rusiei, acreditati laBucuresti si *asi. Aspectul a !ost mentionat de Baru #atargiu in discursurile sale parlamentare si deA.. @enopol,9 pe ultimul Eminescu stimandu-l pentru acti&itatea sa de om de stiinta si pentrude&otiunea !ata de tara.



*n conte3t reproseaza partidului a!lat la putere neinitierea de masuri pentru comaterea !enomenuluiimigrationist, atragand atentia asupra consecintelor paguitoare ale acestuia$

“Astazi, gratie lieralismului, am izutit a !ace din Romania un teren pentru colonii, pe cand poporulromanesc se stinge prin simpli!icarea muncii, prin pierderea pietei prin mizeria cauzata de multimeadarilor, prin costisitoare !orme goale !ara nici un cuprins real “10

Eminescu accentueaza !aptul ca pentru un popor agricol, precum cel roman, contactul cu o putereindustriala era, de cele mai multe ori, in deza&anta"ul acestuia.

#a solutie, sugera o una organizare interna, moti&and ca “reazemul nostru nu poate !i decat in tara,in intarirea ei, in dez&oltarea aptitudinilor ei”.11

*n conte3tul !enomenului imperial de tip occidental, Eminescu aordeaza, de asemenea, impre"urarilesi consecintele paguitoare pentru statul roman ale concesionarii constructiei de cai !erate unorcompanii straine. Rele&a, cu ocazia atriuirii lucrarilor #onsortiului (trouserg$ practicile uzitate de

antreprenor pentru coruperea demnitarilor romaniI impunerea unui pret e3agerat de mareI implicareaduioasa a su&eranului, care, pentru a-l !a&oriza, a recurs la dizol&area auzi&a a (enatuluiI actiuniledure ale cancelarului Bismarc: pentru determinarea statului roman de a suporta oligatiileintreprinzatorului !ata de actionarii germani in urma !alimentului a!acerii.

nii cercetatori care s-au ocupat de acest aspect +4riedrich &on Rhein si >oachim-eter (tor!a auremarcat !aptul ca “!era cali!orniana a aurului”, generata de salariile mari acordate celor care&eneau in Romania cu aceasta ocazie, a atras numerosi emigranti “negustori !aliti, ser&itori, &anatori,mosieri si seniori decazuti, o!iteri concediati din cauza datoriilor, toate clasele, numai specialisti incai !erate nu”, care se comportau s!idator, tratand tara ca o colonie.1

E&aluand atitudinea Rusiei !ata de 7arile Romane din timpul domniilor lui imitrie #antemir si#onstantin Branco&eanu pana la 122, Eminescu e3amineaza critic moti&ele in&ocate deconducatorii imperiului in "usti!icarea !rec&entelor inter&entii armate in Moldo&a si Muntenia inesenta, acordarea de spri"in pentru restailirea drepturilor uzurpate de puterea suzerana denuntandscopurile lor e3pansioniste.

*n cuprinsul a zeci de articole, elaorate in conte3tul reane3arii celor trei "udete din sudul Basaraiei,dupa prezentarea istoricului pro&inciei, in&oca intelegerile secrete si o!iciale dintre puteri in aceasta

prolema, !ormuland argumente imataile in !a&oarea drepturilor romanesti.

Eminescu !ace do&ada unei une cunoasteri a intelegerilor si con!runtarilor dintre imperiile otoman,rus, austro-ungar, !rancez si ritanic, in legatura cu tarile romane, a&ertizand decizionalii de laBucuresti asupra posiilitatii degenerarii riscurilor si amenintarilor e3istente, prin raportare la situatiiconcrete din istoria Romaniei si a tarilor &ecine. 8ri de cate ori are prile"ul, selecteaza si reproducein!ormatii rele&ante in aceasta pri&inta, pro&enind, de regula, din documente politico-diplomatice,studii de istorie nationala si europeana, memorii si corespondenta unor oameni politici importanti.*lustrati&, in&oca intre altele$ o!erta adresata de %apoleon al ***-lea lui 4ranz *ose! pri&ind ane3arearincipatelor romane, in schimul cedarii ;enetiei catre iemontI cererea !ormulata de catre

Bismarc: lui #arol * de a inter&eni militar in 7ransil&ania ori de a crea o di&ersiune in timpulrazoiului pruso-austriac +12, care sa !a&orizeze statul germanI tentati&ele de inlaturare a lui#arol * de catre %apoleon al ***-lea in prea"ma con!runtarii armate !ranco-prusiene +12D0I



intelegerile secrete care au a&ut loc la Reichstadt +12D, Budapesta +12DD, Alianta celor 7rei*mparati +12D, tratatele de la (an (te!ano si Berlin +12D2, actiunile concertate pri&ind$neacceptarea neutralitatii ori amanarea recunoasterii independentei de stat a RomanieiI intrunirileinternationale &izand comaterea re&olutiilor, miscarilor socialiste si comuniste, care amenintauimperiileI unirea rincipatelorI aducerea domnului strain, disputele dintre marile puteri re!eritoare lareglementarea na&igatiei pe unare si recunoasterea regatului Romaniei s.a.

Eminescu a respins categoric recurgerea de catre marile puteri la asa-zisul “echiliru princompensatii teritoriale”, !acand re!eriri, in mod special, cu pri&ire la situatia 8lteniei, Buco&inei,Basaraiei, orogei, *nsulei (erpilor, ;enetiei, iemontului, Bosniei, ertego&inei, #iprului s.a.

rotestul sau, in cazul compensarii de catre Rusia a celor trei "udete asaraene si despaguirilor derazoi prin atriuirea orogei Romaniei, semni!ica o a&ertizare asupra riscului pierderii legitimitatiiistorice a teritoriului romanesc cedat si, totodata, un apel la comaterea practicii, situate in a!aradreptului international, care constituia in !apt compensarea unui teritoriu romanesc cu alt teritoriuromanesc. ozitia lui Eminescu in aceasta pri&inta se apropie, pana la identi!icare, cu aceea

e3primata de primul-ministru *.#. Bratianu si de ministrul de E3terne M. Vogalniceanu. *nsistenta cucare a sustinut cauza romaneasca in prolema Basaraiei a !ost de-a dreptul iritanta nu numai pentruRusia, ci si pentru gu&ernul de la Bucuresti. *n perioada 0 ianuarie 12D2 0 aprilie 12D2 a pulicat,in 7impul, 1 articole si un studiu compus din sase capitole cu re!erire la pro&incie, acuzand Rusia ca

proceda neloial, contrar anga"amentului asumat cu ocazia semnarii #on&entiei cu Romania.

>udecand prin raportare la politica aliantelor si mai ales la rezultatele con!runtarilor dintre imperii,constata ca soarta tarilor mici era hotarata in !unctie de interesele economice si strategice ale

puterilor, concluzionand ca statele mici nu se puteau sal&a decat prin unitate, stailitate, una

organizare, munca si prudenta in relatiile e3terne.

in aceasta perspecti&a, in a"unul Anului %ou 122, anticipand ine&itailitatea unei con!runtari de proportii intre alianta austro-germana +122 si Rusia, Eminescu i-a a&ertizat pe decizionali,in&itandu-i sa reactioneze responsail$

“*n acest con!lict, pe care &iitorul il indica cu claritate, ce se &a alege de cei mici) oporul nostru miceste pus tocmai ca o muchie de despartire intre !urtuna ce &ine din apus pentru a intampina pe ceadin rasarit. 8ricare ar !i soarta armelor, oricare norocul razoiului, oricat de inteleapta &a !i politicamicului popor, rezultatul e&enimentelor &a !i totusi stailirea unei preponderente politice, pururi

!atala noua, chiar daca nu ne-ar ameninta cu nimicirea totala.

+ 4ara indoiala, ceea ce are sa se intample se &a intampla, dar e pacat si nu e demn ca, atunci candtimpurile sunt !oarte serioase, un popor sa "oace mica comedie a luptelor sale dinauntru.”1

rimul razoi mondial i-a con!irmat aceasta asertiune.

4atalismul reprosat, pe drept, de catre unii cercetatori ai operei sale era de esenta !iloso!ica$ in teorie,Eminescu punea adeseori semnul egal intre necesitate si intamplare. ractic insa, do&edeste unoptimism roust, mani!estat prin asiduitatea cu care promo&a interesele si &alorile nationale, precum

si prin increderea intr-un destin !a&orail poporului roman.



#a urmare, recomanda gandire matura si una orientare in relatiile e3terne si in demersurile deconsolidare a echilirului politic, social si economic intern, ca modalitati de e&itare a inter&entiilorstraine. unea accent pe optimizarea legaturilor cu marile puteri, mani!estand con&ingerea ca+prolemele care n.n. “se &or i&i unele dupa altele nu &or putea !i dezlegate decat prin sinceradorinta de a da o satis!acere echitaila cerintelor reciproce”.

*n depasirea e!ectelor negati&e ale !enomenului imperial aprecia ca salutara apropierea relatiilor cutarile alcanice, in scopul compatiilizarii structurilor “de gu&ernamant si de legislatiune”,emanciparea si con&ergenta spiritului national al popoarelor alcanice, acordarea de spri"in reciprocsi consolidarea, pe aceasta aza, a unei dependente reale. #a solutie, dincolo de &ointa politica,recomanda “lamurirea legaturilor ce au e3istat in trecut si desemnarea liniamentelor legaturilor&iitoare”, suliniind ca$

“Ast!el se &a emancipa spiritul popoarelor alcanice de atarnarea in care se a!la astazi, ast!el,mergand pe picioarele lor proprii nespri"inite de amicitii prea puternice pentru !iecare din ele, &or

putea sa !ormeze un manunchi de !orte intr-ade&ar neatarnate in a!ara, stapane pe soarta lor, liere de

a se ocupa in pace cu interesele materiale si morale. *nainte de a !i &ora de legaturi politice, artreui ca spiritul pulic din aceste tari sa urmeze linii con&ergente catre un scop comun.”1C

Note

1 *lie Badescu, (ociologia eminesciana, Editura orto 4ranco, =alati, 199C, p. 10C-10 M. Eminescu, 8pere, &ol. *@, p. 9 M. Eminescu, 8pere, &ol. @, p. 1C an Berindei, iplomatia romaneasca moderna, 1995, p. 1C05 an Berindei, op. cit., p. 1C0 M. Eminescu, 8pere, &ol. @, p. 0D M. Eminescu, 8pere, &ol. @***, p. C2 M. Eminescu, 8pera politica, **, p. -C9 Razoaiele dintre rusi si turci, 1991, p. 0110 M. Eminescu, 8pere, &ol. @, p. 111 M. Eminescu, 8pere, &ol. @***, p. 51 >oachim-eter (tor!a, (crierile politice ale lui Mihai Eminescu, 00, p. 1501 M. Eminescu, 8pere, &ol. @***, p. 511C M. Eminescu, 8pere, &ol. @*, p. 5.

6eor'e ENE

Eminescu si aliantele militare

8 asemenea tema, sugerata de aordarea insistenta de catre Mihai Eminescu, in pulicatiile #urierulde *asi si 7impul, a numeroase e&enimente politico-militare, cu deoseire din secolele @;***-@*@,ne-a preocupat in ideea de a rele&a o ipostaza mai putin cunoscuta a acti&itatii sale "urnalistice.

#omentariile sale pe marginea unor tratate politico-militare si con&entii, intre care cele semnate laVarlo&itz +199, ?us: +1D11, asaro&itz +1D12, #onstantinopol +1D2, 1205, 12D, 4ocsani+1DD, Vuciu: Vainargi +1DDC, Bucuresti +121, A::erman +12, Adrianopole +129, ?ondra+12C1, 122, ?iman +12C9, aris +125, 1252, (chonrunn +12D, Reichstadt +12D, ?i&adia

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-si-aliantele-militare/

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-si-aliantele-militare/



+12D, Budapesta +12D2, (an (te!ano +12D2, Berlin +12D2, ;iena +1220, atentia pe care o acordacontactelor la ni&el inalt dintre Marile uteri, precum si !rec&enta cu care !oloseste termenul dealianta +CC de ori in &olumele *@, @, @** si @***, editia erpessicius, au constituit argumenteimportante pentru in&estigarea prolemei.

*n !inal, am desprins o serie de concluzii care, rezumate, trimit spre ideea ca, in pri&inta aliantelor

militare, Eminescu a dez&oltat conceptii si teze care con&erg spre o teorie proprie, centrata pe principiile neutralitatii acti&e si respectarii echilirului puterilor, cu argumente preponderent din s!erasociologiei politice si militare, &izand apararea si promo&area intereselor nationale ale Romaniei,intr-o perioada marcata de acutizarea con!runtarilor dintre marile puteri pentru mentinerea statu-Juo-ului ori pentru hegemonie.

*n principiu, Eminescu nu a&ea incredere in aliantele militare, cunoscand ca partenerii nu-sirespectau intotdeauna si intocmai oligatiile, ca multe dintre acorduri erau !ormale ori tactice, &izand

locarea, inducerea in eroare, intimidarea sau compromiterea ad&ersarilor, ca la aza lor erau interesecare, atunci cand se do&edeau di&ergente ori necomplementare, pro&ocau ruperea sau recon!igurarea

intelegerilor, adesea cu includerea !ostilor inamici.

*n memoria lui Eminescu erau prezente numeroase asemenea situatii.

#u pri&ire la aliantele incheiate de Mircea cel Batran cu regele (igismund al ngariei +19 si 19Ca accentuat asupra !aptului ca amii parteneri nu si-au respectat anga"amentele asumate in razoiulantiotoman, !ie datorita unor proleme interne, !ie din orgoliul de a a&ea prioritate in stailireastrategiei si in initierea operatiunilor militare.

espre acordul de cooperare militara dintre Moldo&a si Rusia, semnat la ?us: +1 aprilie 1D11,a!irma in esenta$ “estul numai sa pomenim ca alianta dintre etru cel Mare si imitrie #antemirne-a costat domnia nationala si un &eac de in"osire si de mizerie.”1

#u pri&ire la aliantele Romaniei cu !ormatiuni statale/state din Balcani mani!esta reticenta, pe moti&ca nu se incheiau intotdeauna din proprie initiati&a, nu se intemeiau pe principii de dreptinternational, nu erau producti&e si agreate de marile puteri.

*n pri&inta realizarii unei #on!ederatii dunarene, aspect pe marginea caruia s-au purtat numeroasediscutii, in special in perioada 12C2-12DC, Eminescu se e3prima di!erit pentru !iecare dintre cele trei

&ariante &ehiculate, in !inal respingandu-le argumentat.

Mani!esta rezer&e !ata de solutia a&ansata de %icolae Balcescu, in perioada 12C2-1251, inconcordanta cu orientarile re&olutionarului =iuseppe Mazzini, pri&ind in!aptuirea unitatii statalealaturi de popoarele asuprite din pro3imitate +sari, ulgari, greci, unguri, pe moti& ca ngaria, carenu recunostea dreptul de autodeterminare al romanilor din 7ransil&ania, nu putea !i luata in calcul sica marile puteri nu ar !i admis modi!icarea hartii Europei, cu renuntarea la interesele pe care lee3ercitasera in zona timp de cate&a secole.

Respinge, de asemenea, &ariantele ruseasca si austriaca, in actualitate in perioada 12-12DC, pe

prima din moti& ca ar !i a&ut ca rezultat o con!ederatie preponderent sla&a, prin care imperiul taristurmarea sa-si consolideze si sa-si e3tinda pozitia in sud-estul Europei.



Recenzand lucrarea “Rusia si Europa “, pulicatta de %.*. anile&s:i, in 12D1, la etersurg,Eminescu retine si comenteaza pertinent ideile acestuia pri&ind chestiunea 8rientului, apreciind ca“erau inspirate de cercurile politice, de opinia pulica din Rusia si ca reprezentau idealul istoric aluriasei puteri de la nord”. Rele&a ca una dintre solutii se re!erea la crearea unei “con!ederatii sla&e,su egemonie ruseasca”, din care urmau sa !aca parte sase regate +ceh, saro-croat, ulgar, roman,grec, maghiar si teritoriul #onstantinopolului, rezultate dupa “des!acerea imparatiei austro-ungare si

a celei turcesti”.

#oncluzionand, Eminescu a&ertiza ironic$

“7eoriile acestea nu sunt lipsite de oarecare maretie si de o maniera de a pri&i istoria uni&ersului,intru-un mod speci!ic sla&. *n orice caz, ni se pare ciudat, cum noi, romanii care traim langa unaresuntem cu totul cu!undati in ideile 8ccidentului, pe cand, din toate partile impre"uru-ne, pulseaza o&iata istorica, care in dispozitia ei generala se deoseeste atat de mult de istoria 8ccidentului.#ateodata ar treui cel putin sa ni se para ca suntem o muchie de despartire intre cele doua lumi cutotul deoseite si ca este in interesul nostru de a cunoaste amandoua lumile acestea. ” C.

Asupra aliantei in "urul Austriei, Eminescu are oiectii, considerand ca proiectul ar !i compromisinteresele romanesti pri&ind independenta de stat, consolidarea economica, strangerea legaturilor curomanii din imperiu si, in !inal, realizarea statului unitar roman.

8 alta situatie in&ocata a !ost comportarea lui %apoleon al ***-lea !ata de alianta 4rantei cu (ardiniain razoiul impotri&a Austriei +1259, cand “aliatul mic”, (ardinia, a !ost desconsiderat, imparatulincheind unilateral pacea, !ara a mai tine cont de anga"amentele !ata de acesta si de urmari. *nsemnalarea consecintelor !enomenului imperial !ace aluzii si trimiteri la aceasta situatie.

Eminescu a&ea, de asemenea, in &edere alianta austro-prusiana de la 12C, in con!runtarea armataimpotri&a anemarcii$ !aptul ca, la scurt timp, !ostii aliatii isi declarasera razoi +in 12, inconditiile in care Rusia, !a&orizata de rusia in timpul insurectiei poloneze si tradata de Austria, inrazoiul #rimeii, mani!estase o neutralitate ine&oitoare, care a&anta"ase statul german.

Multi oameni politici si gazetari ai &remii, intre care si Eminescu, reaminteau decizionalilor romaniconditiile in care s-a produs dezintegrarea statului polonez +1D95 ca urmare a intelegerilor secreteinter&enite intre Rusia, Austria si rusia, solicitand masuri in consecinta.

ate istorice induitaile rele&au ca iemontul si rusia au spri"init tarile romane in timpul 7ratatuluide la aris +125, urmarind ca, prin rezol&area prolemei romanesti, sa-si implineasca si propria loraspiratie, in&ocand precedentul creat.5

e marginea a"utorului o!erit re&olutionarilor ulgari, in prea"ma declansarii crizei orientale +12D5,Eminescu reproseaza liderilor lierali initiati&a negocierilor cu (eria +12D si =recia +12-129,&izand crearea unei aliante impotri&a 7urciei +cu prima semnandu-se chiar un tratat, la data de 0ianuarie 122 la Bucuresti, in&ocand !aptul ca amenintarile adresate Romaniei de catre Marile

puteri, din aceasta cauza, s-au soldat cu demiterea, in noiemrie 122, a gu&ernului roman.

7actic, Eminescu a!irma ca independenta, constituind un proces ine&itail, un rezultat !iresc ale&olutiei societatii moderne, nu treuia otinuta prin !ortarea istoriei. ?ua in calcul !aptul ca, in&irtutea 7ratatului secret, incheiat in 125 intre 4ranta, Marea Britanie si Austro-ngaria, se



mentineau in &igoare anga"amentele puterilor pri&ind pastrarea integritatii *mperiului 8toman,7urcia, a!lata in incapacitate de plata, a&and de achitat marilor ancheri europeni sume deoseit demari$ “7urcul n-are nici atatia lei &echi in hazna, cate !esuri sunt pe campul de razoi”. D

e !ond, se pronunta in !a&oarea unor actiuni diplomatice largi, &izand identi!icarea oportunitatilor sia unor spatii de mane&ra pentru &alori!icarea inteligenta a intereselor romanesti, cu e&itarea, pe cat

posiil, a politicii !aptului implinit.

Eminescu a intuit ca intelegerea secreta de la Reichstadt +iulie 12D dintre Rusia si Austro-ngaria,a&ea ca scop punerea de acord a celor doua imperii cu pri&ire la impartirea zonei alcanice, cuimplicatii negati&e si pentru Romania, in e&entualitatea &ictoriei Rusiei in razoiul preconizatimpotri&a 7urciei. entru specialisti, medierea de catre Bismarc: a intelegerii constituia$ rasplatireatarului Ale3andru al **-lea pentru neutralitatea Rusiei in razoiul cu Austria, dar mai ales in cel!ranco-prusian +12D0I o preocupare de e&itare a unui con!lict intre cele doua imperiiI “incurcareaRusiei in proleme alcanice”, chiar si cu pretul incalcarii 7ratatului de la arisI ampli!icareadisensiunilor ruso-ritanice, in a&anta"ul consolidarii pozitiei =ermaniei in Europa.2 *ntelegerea a

!ost !inalizata prin #on&entia secreta, semnata la Budapesta +15 ianuarie 12DD, in legatura cu careEminescu s-a pronuntat critic, in mai multe randuri, denuntand preocuparea *mperiului asurgicde a a"unge la Adriatica, su prete3tul sta&ilirii e3pansiunii rusesti.

Re!erindu-se la intelegerile secrete de la Reichstadt si Budapesta pri&ind neutralitatea Austro-ngariei in &iitoarea con!runtare ruso-turca, in schimul doandirii controlului politic si militarasupra Bosniei si ertego&inei, Eminescu atentioneaza ca prim-ministrul si ministrul de E3terneaustro-ungar, contele =Lula AndrassL, “a !acut propuneri de imparteala +a Romaniei n.n. si aceste

propuneri pre!ac intelegerea in complicitate si complicitatea cu Rusia e totdeauna !atala”9.

A reprosat, !ormal, !actorilor de putere de la Bucuresti ca nu au cunoscut oportun continutulnegocierilor si ca, ulterior, nu au actionat pentru contracararea e!ectelor negati&e asupra Romaniei,

protestand, in realitate, impotri&a !aptului ca !ormatiunile statale de la unarea de >os erau tratate decatre puterile europene ca teritorii de schim sau de compensatie.

*n cuprinsul unui articol pulicat la iulie 12D in #urierul de *asi, Eminescu a pus in legaturaacordul secret de la Reichstadt cu pregatirile de inarmare e!ectuate ulterior de Rusia, 7urcia siAustria, anticipand ine&itailitatea con!runtarii militare dintre cele doua imperii. *n acest sens ain&ocat argumente politico-diplomatice, antecedente si preparati&e, rele&and in conte3t ca

apostro!area amasadorului turc la etersurg, Vauli asa, de catre 7arul Ale3andru al **-leasemni!ica o declaratie de razoi. #ompara !aptul cu o situatie asemanatoare care precedase razoiul!ranco-prusian.

8 atentie cu totul speciala a acordat #on&entiei dintre Rusia si Romania +C aprilie 12DD,sintetizandu-si ast!el punctul de &edere$ “cea mai noua alianta dintre Rusia si noi a inceput a adunanouri grei deasupra noastra$ Basaraia, manastirile inchinate, mii de oameni pierduti in atalie, zecide milioane de lei aruncate in unare si, in !ine, poate e3istenta poporului romanesc pusa in "oc”.10

e aceasta tema, Eminescu imputa o!icialilor de la Bucuresti !aptul ca, desi cunosteau oiecti&elerusesti de politica e3terna din ultima suta de ani, pri&ind tarile din Balcani, s-au e3pus prin incheiereaintelegerii, pe care el o considera ca o alianta militara, imper!ecta si inoportuna.



Acuza, de pe pozitii radicale scopurile e3pansioniste ale Rusiei, recurgand la speculatii hazardate,din perspecti&a !iloso!iei culturii si psihologiei popoarelor, cu punct de plecare in studiilesociologilor in &oga, erert (pencer si enrL 7homas Buc:le, pri&ind in!luenta mediului geogra!icasupra insusirilor psihice comportamentale si ocupatiilor popoarelor11$

“*n tendintele de cucerire, in asa-numitele misiuni istorice care-si cauta marginile naturale, nu e

nimic dedesupt, decat pur si simplu nestiinta si gustul de spoliare. Mi se pare ca, din ne!ericire, rusiisunt su dominarea unui desert su!letesc, a unui urat care-i !ace sa caute in cuceriri ceea ce nu auinlauntrul lor. %oua ni se pare ca cercurile culte, in loc de-a sta&ili acest horror &acui, in loc de-aimplea prin munca si cultura, il sumuta contra Europei, pe care o numesc imatranita si ener&ata,coapta pentru a cadea intreaga su dominatia ruseasca”1.*ntr-un plan mai concret, Eminescu a&ertiza ca optiunea in !a&oarea Rusiei comporta riscuri careoligau la prudenta, suliniind ca, in ast!el de intelegeri, pre&alau interesele celui mai puternic si numoti&atiile umanitare$

“Razoiul a !ost declarat ortii pentru a+Q-i - n.n. eliera pe crestini in !orma in !ond pentru a cuceri

intreg *mperiul 8toman, intr-un mod care sa poata !i inghitit, mai de &oie, mai de ne&oie, de Europa.upa 7urcia urmeaza *mperiul hasurgic, dupa dansul cine mai stie cine. (copul !icti& al razoiuluisi scopul ade&arat sunt diametral opuse”. 1

*n cuprinsul a numeroase articole, in care aordeaza #on&entia cu Rusia, mentioneaza polemic cagreseli ale decizionalilor romani$ neacordarea atentiei cu&enite acuratetii te3tului !inal, moti&and ca,ast!el, s-a permis partenerului sa interpreteze, in ene!iciul propriu, clauza pri&ind garantareaintegritatii teritoriale a RomanieiI introducerea intempesti&a de catre aliat a trupelor sale militare interitoriul national, inaintea sanctionarii acordului de catre arlamentul RomanieiI dezin!ormarea

opiniei pulice romanesti in pri&inta stirilor care circulau in di&erse medii politice europene despreintentia Rusiei de reane3are a "udetelor din sudul Basaraiei.

*mputa Rusiei adoptarea unor masuri de intimidare a aliatului roman, intre care$ impresurarea cutrupe a #apitaleiI nesanctionarea mani!estarilor condamnaile ale militarilor rusi !ata de populatiaci&ilaI acte de incalcare gra&a a su&eranitatii nationale prin controlul tra!icului militar !ero&iar+oprirea trenurilor romanesti cu munitii, amenintarea cu ocupatia armata a tarii si cu dezarmareaostirii romaneI acuze pri&ind &iolarea repetata a #on&entiei de la aris, prin punerea uterilor=arante in !ata !aptului implinit, cu re!erire la unirea rincipatelor, lo&iturile de stat din 12C si12, dizol&area arlamentului, pentru impunerea #onstitutiei de la 12, instalarea domnului strain,

declararea independentei de stat s.a.

*n prea"ma, dar mai ales dupa 7ratatul de la (an (te!ano +19 !eruarie 12D2, Eminescu i-a atitudinedeoseit de !erma !ata de neprimirea delegatiei romane la negocieri si de incalcarea de catre Rusia a

pre&ederii con&entiei pri&ind garantarea integritatii teritoriale a Romaniei. Respinge propunerilea&ansate anterior de generalul *gnatie&, in schimul retrocedarii de catre Romania a celor trei "udetedin sudul Basaraiei, inclusa apoi ca hotarari in tratatt, comatandu-le cu argumente de ordin istoric,

"uridic si militar. *n esenta, a!irma ca nu se puteau !ace nici un !el de tranzactii cu teritorii romanesti,ca argumentele de mare putere +onoarea si !orta militara, populatia imperiului si necesitatea de a a&ea

granite “tari “, naturale in&ocate de diplomatii rusi nu a&eau taria dreptului international$



“(tatele ca personalitati politice sunt egale de "ure si deoseirea de !acto sta numai in puterea pe careo dez&olta intr-o stare ne"uridica si anormala de lucruri, adica in razoi si in inraurirea pe care oe3ercita prin !rica ce-o inspira amenintarea puterii !izice “. 1C

Accentua ca 7urcia se a!la in “incapacitate "uridica de a instraina pamant romanesc ” si ca recastigarea teritoriului in disputa s-a hotarat “printr-un tratat european, semnat de sapte puteri si oligatoriu

pentru ele “. 15

*n august 1220, in cate&a articole din 7impul, Eminescu anticipeaza riscul unei noi con!runtarimilitare in Europa, a&and ca principali protagonisti 4ranta si =ermania. e langa considerentelein&ocate anterior, rele&a accentele pro&ocatoare dintr-un discurs rostit de presedintele #amereieputatilor, ?eon =ametta, cu ocazia unei parade militare des!asurate la #herourg, 4ranta, sicontinutul unei scrisori adresate de aceasta consiliilor generale, prin care &orea despre

“asteptarea momentului dreptatii di&ine ” si despre integritatea restaurata a teritoriului !rancez”.Eminescu simtea ne&oia sa atraga atentia asupra implicatiilor posiile ale acestei atitudini$

“*ntemeiate sau nu, cumpanite matur sau pripite, sunt cu&inte care de regula, cand sunt rostite,repetate si suliniate cu dinadinsul de un arat ce are intr-un stat pozitia domnului =ametta, nu pot

preceda cu mult actiunile ce le corespund”1.

rmarea o cunoastem$ =ermania si Austro-ngaria, care se considerau &izate, au initiat negocieria&and ca rezultat !inal constituirea 7riplei Aliante, in care a !ost atrasa si Romania.

reliminariile acordului au !ost con&enite cu prile"ul intilnirii de la *schl +august 1220, realizata cae!ect al crearii riscului de redeschidere a chestiunii 8rientale, la care au participat imparatii 4ranz

>oseph al Austro-ngariei si Wilhelm * al =ermaniei, principii #arol *, al Romaniei si Milan al(eriei. Analizand conte3tul, Eminescu a intuit ca principala cauza a e&enimentului incon&enienteleacuzate de marile puteri in aplicarea 7ratatului de la Berlin$

“%u incape indoiala ca solutiunea data de 7ratatul de la Berlin cestiunii orientale &a !i iz&orul multorincurcari si chiar al unei con!lagratiuni generale #a un semn de discordie i&it intre actorii decapetenie ai &iitoarei con!lagratiuni cata sa pri&im si incidentul !oarte semni!icati& al cestiuniidunarene” 1D.

Eminescu remarca precautiile si masurile initiate in perspecti&a unui e&entual razoi, de catre se!ulcainetului austro-ungar, pentru consolidarea situatiei interne, intre care numirea unui nou mitropolitin Buco&ina dintre romanii nationalisti, precum si amenintarile la adresa =ermaniei din parteaRusiei.

*nsista asupra !aptului ca imperiul rus ii propusese 4rantei, in &ara anului 1220, o alianta o!ensi&a side!ensi&a impotri&a =ermaniei, despre care ministrul de E3terne !rancez William Waddington ilatentionase pe cancelarul Bismarc:, care a !ost ne&oit sa se deplaseze prompt la ;iena in scopul de aincheia o alianta militara germano-austro-ungara.

Re&enind in mai multe randuri asupra tratati&elor secrete de la *schl, Eminescu suspecteaza posiilitatea de reeditare a unui intelegeri gen ?i&adia, realizata “!ara stirea arlamentului, !araconsultarea tarii”.12 *n conte3t, preia din pulicatia germana “Augsurger Allgemeine 6eitung”

pasa"e din care rezultau suspiciuni pri&ind conditionarea Romaniei de catre 4ranta, *talia si Anglia,



de a nu admite preponderenta austriaca pe unare, in caz contrar, acestea lasand sa se inteleaga catara nu-si indeplinea “misiunea de stat neutral la gurile unarii” si ca “puterile apusene, in oarecariimpre"urari, &edeau mai ucuroase gurile unarii in mainile rusilor decat in mainile unei Romaniislae si cu totul dependente de Austria si =ermania” 19.

4ata de situatia creata, Eminescu a&ertizeaza intr-o nota de e3trema gra&itate$

“8 con!lagratie generala ameninta pacea Europei, ne ameninta pe noi, atand la portile noastre. (ucenusa 7ractatului de la Berlin !ocul arde mai rau decat oricand, si !ata cu aceasta stare de lucruri,noi stam cu !inantele minate, !ara administratie, cu un gu&ern discreditat inauntru si in a!ara, razimat

pe &oturile !unctionarilor si ale rudelor lor “. 0

*n prolema reglementarii na&igatiei pe unare, “?e 7emps”, mergea atat de departe incat consideraca disputa dintre Romania si Austro-ngaria nu constituia altce&a decat “epizoduri ale ri&alitatiidintre ;iena si etersurg “, ca statul roman “&a gra&ita, inca mult timp, impre"urul Rusiei sauAustro-ngariei” si ca “independenta principatelor n-ar putea !i asoluta si garantata decat prin

neutralitatea lor” 1.

Aceste aprecieri cu accente tendentioase si altele asemenea au !ost receptate corect de Eminescu si&alori!icate in teoria sa despre aliantele militare, precum si in cele susec&ente pri&ind neutralitateasi echilirul puterilor.

Aordand echidistant relatiile politico-militare ale Romaniei cu Rusia si Austro-ngaria, Eminescue3prima un punct de &edere esential di!erit de al ma"oritatii conser&atoare, inclusi& "unimiste silierale, cu moti&atii atent nuantate, prin raportare la conte3tul international si la oportunitatile de

promo&are a atriutelor !undamentale ale statului.

“(ituatia noastra e3ceptionala ne in&ata ca una din conditiile, de nu ale e3istentei, dar ale pacii sidez&oltarii noastre linistite, e ca sa traim in pace cu amandoi &ecinii +Austro-ngaria si Rusia n.n. sisa lasam ca echilirul intre puterile lor sa !ie garantia neutralitatii noastre. E insa asupra oricareiindoieli ca, aratand prea mare inclinatiune pentru o parte indispunem pe cealalta, ceea ce e cel putin!oarte imprudent, pe langa aceea ca e cu totul ne!olositor. *mprudent, pentru ca actuala grupare a

puterilor europene e departe de-a ne da de mai nainte siguranta unui succes oarecare, si pe noi numaisiguranta ne-ar putea determina. e ce numai siguranta) entru ca alte puteri risca in asemeneaintreprinderi in!luenta, gloria sau chiar o mica parte, in genere contestaila, de teritoriu, iara noi

riscam insasi &iata statului nostru, insasi e3istenta nationala”.

Rezulta ca Eminescu nu e3cludea total solutia aliantelor, ci o admitea numai in caz de necesitate,conditionand-o strict de apararea securitatii si celorlalte interese legitime ale tarii.

Bun cunoscator al istoriei Europei si situatiei in care se a!la Romania, !ace o demonstratie pertinentasi sutila asupra optiunii in prolema aliantelor, e&aluand strategic, castigurile, pe care le considera“iluzorii” in raport cu pierderile “totdeauna sigure”, apreciind ca ene!ica o neutralitate acti&a$

“Aliati cu o parte, +&om primi - n.n. Basaraia, se zice. (e intelege ca discutam aci in mod platonic,

rezumand cate se zic, dar punand putin pret pe ele. (a admitem deci, !ara a concede, ca acestea ar !i!agaduintele ce se pretind ca ni se !ac dintr-o parte. 8 asemenea impre"urare ar presupune o

paralizare a Rusiei in politica ei alcanica, paralizare !ata cu cei mari, caci !ata cu noi ar ramanea



pururea supraputernica si desigur oricand gata de-a ne rasplati cooperarea in contra ei. 8 asemenea paralizare ar ridica si mai mult in!luenta de"a prea mare a Apusului in tara noastra si daca astazisuntem un teren de colonizare pentru prisosul populatiei austriace si germane, atunci am de&eni ocolonie curata.

Aliati cu cealalta parte, ni se promit Buco&ina si Ardealul, adeca &ora &ine, caci despre posiilitatea

unor asemenea lucruri orice om serios stie de mai nainte ce sa creaza. ar sa presupunem, !ara aadmite, ca asa ar !i. Ei ine, e posiil ca Rusia sa &oiasca serios a-si mari si intari, intr-un modindestructiil, piedica ce se opune pana azi la unirea sla&ilor de nord cu cei de sud) E proail ca,din mosoroiul din calea ei +Romania, n.n., ea insasi sa contriuie a !ace munte de piatra) Asadar,alternati&a aceasta nu e una nici macar ca po&este”.

incolo de una in!ormare si logica coerenta de securitate si siguranta nationala, remarcam ine&aluarea !acuta de Eminescu consec&enta ideilor, preocuparea pentru soarta tarii si prudentadeoseita in a!irmatiile re!eritoare la marile oiecti&e ale politicii e3terne romanesti. #on&ingerea saera ca Romania treuia sa e3ercite in zona atriutii de per!ecta neutralitate, impuse de interesele

proprii, situatia sa geopolitica si de traditie$

“*nteresul nostru este ca &ecinii sa !ie egal de puternici, pentru ca sa-si tina totdeauna cumpanaIincolo, urmarind de sute de ani planurile lor de politica traditionala, ei se cearta, ei se-mpaca, si noitreuie sa n-a&em nici un amestec in aceasta”.C

ezamagit de cazuistica aliantelor, congreselor si con!erintelor de pace, pe care a in&estigat-o suaspectul moti&atiilor si !inalitatii, Eminescu e3prima uneori opinii cantonate e3clusi& in s!eramoralitatii politice, ignorand situatiile critice si oportunitatile, pe considerentul ca hartile politico-geogra!ice se modi!icau !rec&ent si de !iecare data in detrimentul statelor mici$

“%icicand nu putem nici pastra, nici castiga nimic prin aliante cu &ecinii 7ara noastra in neutralitatesi in de!ensi&a ar !i nein&insa, cu toata slaiciunea la care am a"uns” 5.

?a o prima analiza, o asemenea concluzie surprinde prin caracterul ei transant si aparent utopic.Atitudinea insa a&ea sustrat polemic, &izand Rusia si celelalte puteri, care isi disputau interesele inzona, acordand Romaniei un tratament constant discriminator, su prete3t ca, pana la 7ratatul de laBerlin, se a!la su suzeranitatea 7urciei. 7inea cont de riscurile de securitate si siguranta nationala,

pe care le-ar !i antrenat initiati&ele care ar !i ignorat intelegerile secrete dintre imperii, cauzele care

au stat la aza acestora, dinamica si regruparea lor periodica, precum si de !aptul ca puterile nuagreau demersul tarilor din Balcani de a se constitui in aliante, pentru a-si apara si promo&ainteresele politice, economice si militare.

ulicistica sa re!lecta atitudinea ostila adoptata de Austro-ngaria, rusia, Marea Britanie si 4ranta!ata de tatonarile lui Al.*. #uza a&and ca scop incheierea de intelegeri cu ngaria, (eria si =recia&izand emanciparea nationala, precum si !ata de initiati&ele lui #arol * pri&ind realizarea #on&entieicu Rusia si !ata de preocuparile sale de a determina o atitudine comuna a Romaniei, Bulgariei si(eriei, in asa-numita cestiune dunareana.

ozitia sa rezer&ata a !ost &alidata ulterior de #on!erinta de la ?ondra +!eruarie 122 pri&indna&igatia pe unare, la care Romania, desi tara independenta si ri&erana, cu o parte din curs si gurile!lu&iului in teritoriul national, nu a !ost in&itata. *n prea"ma si in timpul !orumului, marile puteri si



micii aliati con&ocati si-au recon!igurat de cate&a ori interesele, a"ungandu-se in situatia - culmeaironiei si sanctiunii' - ca sustinator al punctului de &edere romanesc sa !ie tocmai Austro-ngaria,care a&ea cele mai mari interese pe unare, si de partea sa ma"oritatea participantilor, inclusi& Rusia.

e masura ce isi cristalizeaza teoria despre aliantele militare, argumentele sale castiga in pro!unzimesi amplitudine, incluzand, pe langa aspecte de ordin politico-diplomatic si militar, considerente de

ordin economic cultural si religios, prin care rele&a importanta economica si strategica a Romaniei inzona, sugerand !actorilor de putere masuri oportune de &alori!icare a potentialului si intereselorromanesti.

E&identia, in esenta, ca Romania reprezenta nu numai un spatiu de demarcatie al imperiilor otoman,rus si austro-ungar, dar si de con&ergenta a unor oiecti&e ma"ore ale acestora, determinate desituarea tarii pe unare si la Marea %eagra, cai &itale de acces si transport spre 8rient si Europa, sprenordul si sudul continentului, aza de operatiuni militare si teritoriu de con!runtare intre acestea, cudeoseire in secolele al @;***-lea si al @*@-lea.

in opera sa politica rezulta ca Eminescu era deoseit de preocupat de prolema, urmarind peste 5de pulicatii straine, stirile agentiilor de presa Wol!, Reuter si a&as, consultand numeroasedocumente istorice si oameni politici implicati in acti&itati de politica e3terna.

=reutatile intampinate de Romania cu deosire in secolul al @*@-lea, ca e!ect al con!runtarilormilitare, intelegerilor secrete inter&enite intre puterile ad&erse ori al tentati&elor romanesti de aliante,au !ost aduse aproape permanent in discutie de catre Eminescu, in po!ida moderatiei si orientarii

proaustriece a liderilor conser&atoriD care, recunoscandu-i &aloarea e3ceptionala, nu au pusniciodata in discutie prolema renuntarii la ser&iciile sale, cu toate ca, !rec&ent, ideile pe care lesustinea se deoseeau de cele ale grupului politic caruia i se incredintase raspunderea aparitieio!iciosului 7impul.

(peculatiile care se !ac, in ultimii ani, pri&ind o pretinsa scoatere din scena a lui Eminescu in conditiisuspecte, pentru prote"area 7riplei Aliante, in curs de constituire, pe care el a denuntat-o si comatut-o !erm, sunt putin crediile. (emnele olii, care a&ea sa-l indeparteze de triuna de la care seadresase opiniei pulice independent, imperturail si intotdeauna cu una-credinta, sunt e&idente inscrisorile si insemnarile sale din aceasta perioada, in notele din manuscrise, in marturii ale medicilorcuranti si apropiatilor sai. #eea ce nu se poate insa nega este !aptul ca, prin atitudinea adoptata, aderan"at cercuri de putere din tara si strainatate, preocupate de integrarea Romaniei in aceasta alianta,

ca permanent a suspectat si deza&uat actiunile acestora, considerand ca, in perspecti&a, a!ectauinterese legitime romanesti. #hiar si ne!a&oraila 7riplei Aliante, atitudinea sa, ca e3presie a opiniei

pulice, a contriuit la o e&aluare atenta a riscurilor si la o !undamentare mai riguroasa a punctuluide &edere e3primat de o!icialitatile romane, care au reusit sa inscrie in tratat o pre&edere !a&orailasolutionarii cauzei romanilor din imperiu si sa e&ite degenerarea con!runtarii cu Austro-ngaria,cauzate de neintelegerile in pri&inta reglementarii na&igatiei pe unare.

Eminescu si-a pus in e&identa calitatile de analist de e3ceptie in proleme politico-diplomatice incade la &arsta de de ani, do&ezi peremptorii in acest sens !iind e&aluarile si concluziile sale cucaracter de anticipatie con!irmate de cursul e&enimentelor din Balcani, culminand cu primul razoimondial.

%ote iliogra!ice$



1. M. Eminescu, 8pere @, Editur Academiei, p. D0I. M. Eminescu, op. cit. *@, p. C1I. M. Eminescu, op. cit., iidemIC. M. Eminescu, op. cit. *@, p. C1-CI5. %. #iachir, *storia politica a Europei de la %apoleon la (talin, Editura 8scar rint, Bucuresti,1992, p. 109I

. 7ratatul de istorie militara a poporului roman, &ol. *;, Ed. Militara, Bucuresti, 192D, p. CD2-CD9.D. M. Eminescu, op. cit. *@, p. 1I2. %. #iachir, op. cit, p. 1C0I9. M. Eminescu, op. cit. @, p.D5I10. M. Eminescu, op cit. @, p. D0I11. 6. 8rnea, >unimea si >unimismul, 1992, p. 15C- 155I1. M. Eminescu, op. cit. @, p. DCI1 M. Eminescu, iidem, p. DCI1C. M. Eminescu, iidemI15. M. Eminescu, op. cit. @, p. D0I1. M. Eminescu, op. cit. @*, p. 2CI1D. M. Eminescu, op. cit. @*, p. 90I12. M. Eminescu, op. cit. @*, p. 91I19. M. Eminescu, op. cit. @*, p. 0CI0. M. Eminescu, op. cit. @*, p. 95I1. M. Eminescu, op. cit. @*, p. C0I. M. Eminescu, op. cit. @*, p. 11I. M. Eminescu, iidemIC. M. Eminescu, iidemI

5. M. Eminescu, op. cit. @*, p. 91I. =h.%. #azan, (eran Radulescu-6oner, Romania si 7ripla Alianta, Editura (tiinti!ica siEnciclopedica, Bucuresti, p. 91ID. =h.%. #azan, (eran Radulescu-6oner, op. cit, p. 9.

drd& 6eor'e ENE

espre !'loria nationala" a lui Mihai Eminescu


e 1D ianuarie 00 autorul acestui articol a moderat la Bilioteca %ationala din #hisinau un micsimpozion consacrat ani&ersarii a 00 de ani de la nasterea lui Ben"amin 4ran:lin. Marele in&entator,om politic si diplomat, scriitor si pictor, iliotecar si tipogra!, gazetar si calator, parintele spiritual al(tatelor nite ale Americii este saratorit cu !ast in (A in aceste zile. (i nu doar la Boston, unde s-

a nascut, sau la hiladelphia, unde a acti&at mai mult. (i nu doar in (A. #i si in Marea Britanie,4ranta, 8landa #hiar si la #hisinau. ar cum este saratorit) Ben"amin 4ranclin, nascut pe 1Dianuarie 1D0 intr-o !amilie cu 1D copii +sic', mort pe 1D aprilie 1D90, este saratorit drept “glorie

http://www.mihai-eminescu.net/despre-%E2%80%9Egloria-nationala%E2%80%9D-a-lui-mihai-eminescu/

http://www.mihai-eminescu.net/despre-%E2%80%9Egloria-nationala%E2%80%9D-a-lui-mihai-eminescu/



nationala” a (A. rept unul din cei mai mari oameni pe care i-a a&ut umanitatea. ?a moartea lui, inAcademia 4ranceza se &orea de 4ran:lin ca de un (olon al timpului in care a trait. roail, atunci,mai mult pentru meritele de a !i daruit 4rantei speranta ca ar putea otine inapoi #anada.

ar intrearea pe care am pus-o de capo la simpozionul inchinat acestui om urias al lumii, a !ost ceacare &iza ziua de 15 ianuarie 00, cand, mai mult la #hisinau, Mihai Eminescu a !ost omagiat ca

poet national.Mani!estarile au inceput la orele 10.00 la ustul lui Eminescu de pe Alea #lasicilor din #hisinau,apoi au continuat in mai multe ilioteci, teatre, licee, case de cultura si practic peste tot unde s-auadunat cati&a oameni de cultura. (-au citit multe poezii. (-a &orit !oarte putin de omul politicEminescu. (au despre !iloso!ul Eminescu. (au despre ling&istul Eminescu. (au despre antropologulEminescu. (-au citit si s-au cantat poezii. Mai ales de dragoste, dupa &remea in care traiesteBasaraia si la 15 ianuarie 00. oate nu e mult. ar pentru Basaraia este imens de mult. 4iindcaEminescu nu este doar poetul national al tuturor romanilor, ci si luminita de la capatul tunelului. (inu doar in Basaraia. #i peste tot unde e3ista om in =loalizare. Ba chiar si mai departe. Mult maideparte. este tot unde e3ista om in !iintare.

8r, in aceiasi zi de 15 ianuarie 00, seara, la tele&iziunea pulica de la Bucuresti, dulat si pecanalul tele&iziunii pulice internationale, un realizator de programe culturale, super!icial sizamaret, si doi in&itati, o domnita pro!esoare de literatura romana si un pro!esor atran de istorie, ildes!iintau pe Mihai Eminescu. *n primul rand ca poet national. (i apoi ca mare poet roman. aca esa ne luam dupa acei &oritori este o rusine a culturii romane sa declare ca Eminescu este “poetnational”. Aceasta sintagma este, adicatelea, o demonstratie a !aptului ca Romania este o tara inculta,o cultura primiti&a a Europei.(a ne inchipuim, spuneau &oritorii, ca 4ranta il declara pe cutare poet national) Ar !i o rusine a4rantei (puneau asta amintind ironic despre !aptul ca, de !apt, ;ictor ugo a !ost declarat poet

national al 4rantei, !iindca, &ora unui contemporan, nici nu se putea alt!el. ro!esorul de istoriechiar se lauda ca in tinerete si el l-a considerat pe Eminescu poet national, dar acum treaa asta numai merge !iindca lui ii place, de pilda, Arghezi. itase sa spuna ca si Arghezi, si Blaga, si Baco&ia,si *on Baru, si %ichita (tanescu il considerau pe Eminescu “poet national”. (i chiar om deplin alculturii europene, asa cum a spus despre Eminescu, treuie sa spunem si asta, marele %oica, alt omdeplin, in sensul putintelor omenesti, al culturii europene. #a si Eliade, #ioran, *onescu, ?upascu,#oanda +lista, spre ucuria noastra, este !oarte mare. e !apt, aprigii distrugatori de la postul pulicai lui Eminescu, ar !i treuit sa aia, cel putin pe 15 ianuarie, un comportament stiinti!ic european, sisa arate mai intai ca prolema “oamenilor mari” a unor orase, state si natiuni a luat nastere inantichitatea cea mai timpurie si a constituit prile" de mare ri&alitate dintre acele orase, state si chiarnatiuni. (a ne amintim numai de omer, "induit practic de toate statele grecilor #um e sa-i spuiunui grec, dar si oricarui alt cetatean al lumii, ca omer nu este ce este) Adica gloria nationala agrecilor si cea uni&ersala a oamenilor. ar cum e sa nu le dai rusilor dreptul de a-l numi pe uschin

poet national) (au cum ar !i sa mergi in craina si sa le spui ucrainenilor ca a &enit timpul sa-siscoata din minte !aptul ca 7aras (e&cenco este poetul lor national) ar cum ii este georgianului !ara(ota Rusta&eli, !inlandezului !ara “#ale&ala”, englezului !ara cele 150 de sonete ale lui (ha:espeare,spaniolului !ara #er&antes, italianului !ara ante)8r, ridicarea cui&a in rang de mare personalitate politica, stiinti!ica, militara, culturala +dupa meritea unei natiuni !ace parte din strategia de securitate nationala inca a primelor state care s-au !ormat pe

amant. Ba si mai inaintea statelor, stramosul un, oamenii atrani si uni, cu razda pe cap, cummai spune inca poporul roman, eroii ci&ilizatori, aparatorii comunitatilor, !eti-!rumosii si nazdra&aniierau cinstiti si glori!icati mute secole, uneori multe milenii dupa disparitia lor !izica. Eroul, !ie el



militar sau ci&ilizator, este un ade&arat arhetip al oamenilor. 4ara el nici nu poate !i inchipuita ocomunitate omeneasca puternica, prospera, organizata. Eroul este nucleul, este !arul, este putereacomunitatii. 7oti copilasii unui stat puternic se "oaca de-a eroii acelui stat. 4ara erou, !ie si su !ormacelor "ucati in !ilm de un (il&ester (talone, orice comunitate moderna este imposiila. 7oate statele,asolut toate statele lumii, in numele securitatii lor nationale, creeaza si propaga cu insistenta suiteintregi de mituri si mitologii cu eroi nationali pentru a nu se destrama liantul care uneste un grup

politic sau etnic. Aceasta tehnologie de moilizare a cetatenilor prin “glorii nationale” este !olositacu mare succes mai ales in epoca moderna cu !ilmul, radioul, ziarele si re&istele, emisiuniletele&izate si internetul. %u mai dam pilde, ca sunt cu nemiluita. e ce atunci, noi, romanii, nu treuiesa a&em eroi nationali, poeti nationali, glorii nationale atunci cand toate popoarele si statele lumii leau) (i le pun monumente. (i le construiesc muzee) (i denumesc cu numele lor orase si strazi inacele orase. (i uni&ersitati, si ilioteci, si mari centre culturale sau industriale)(i daca Ben"amin 4ran:lin +&orim de el !iindca, repetam, pe 1D ianuarie s-au implinit 00 de ani dela nasterea lui este gloria nationala a (A +pentru descoperirea paratrasnetului, soei, timrului

postal, a arhitecturii pragmatice a coraiilor, a primelor ilioteci pulice, dar si pentru ca a !ost unuldin autorii eclaratiei de *ndependenta si a #onstitutiei (A, de ce si Mihai Eminescu nu ar ar !i“gloria nationala” a tuturor romanilor pentru uriasele merite pe care le are in dez&aluirea rostului!iintarii omenesti) Raspunsul la intreare este simplu. 4iindca clasa politica si culturala a romanilorinca nu le-a aratat romanilor nici a milioana parte din meritele lui Mihai Eminescu, merite care pot !isi “glorie nationala” a Romaniei, dar si a intregii lumi. *ndraznim sa punem acest accent al “intregiilumi” !iindca putem arata chiar aici macar unele din meritele uni&ersale ale poetului nostru national.incolo de cel poetic +!iindca, adicatelea, Eminescu nu e traductiil, dupa opinia noastra, cel maiimportant este cel stiinti!ic. Eminescu este primul om care a &orit +in “Andrei Muresanu” despre“ undele de timp ce &iitoru-aduce, spre-a le mana-n trecut” si “puterea care toarce al &remii !ir”.

%u este greu sa punem in !ormula ce leaga amplitudinea undei de !rec&enta ei, si, ast!el, de energia si

puterea ei, ca sa intelegem cat de tare i-ar !i treuit lui Einstein acest mic amanunt descris intr-un poem din 129. ar tot pe atunci Eminescu poetiza genial si despre &iteza !inita a luminii “mii deani i-au treuit, luminii sa ne-a"unga”. 4acea asta mult inaintea lui Einstein. Ba chiar Eminescua"unsese mult mai departe decat ar !i putut a"unge oricare om de stiinta, in i!urcarea la care nu aa"uns nici Einstein +!iindca s-a incalcit in teoria generala a campului. Eminescu &oreste in“?ucea!arul” despre starea neintrerupta de !ulger prin care Lperion a"unge acolo unde nu-i hotar,nici ochi spre a cunoaste, adica acolo unde nici nu poate !i &ora de &reo !ormula sau lege, de tot ceeste, dar !ara timp, dincolo de EUmc, de principiul lui auli sau nederminarea lui eisenerg. Eroulnemuritor al lui Eminescu, lier de temporalitate, dar nelier de iuire, zoara purtat de dor

“panFGH piere totul, totul” spre misticul ce-l soare “asemene uitarii celei oare”, acolo unde“&remea-incearca in zadar din goluri a se naste”. Mai poate ci&ilizatia actuala a omului, incalcita si in ome atomice, si in =loalizare, si in amoralitate +mai ales in amoralitatile propagate prinmasmedia si *nternet sa nu tina cont de partea mistica a !iintarii sale) %u, !iindca prea multi oamenise duc ine&ol in nemurire aducand su!erinte groaznice celor care raman sa traiasca aici +&ezi pilda*raJului sau a Beslanului.(-a spus ca in “(crisoarea *” sau in “?ucea!arul” Eminescu a &ersi!icat idei din Rg-;eda sipanisade. a, pe unele l-a &ersi!icat. ar altele sunt re&elatii stiinti!ice pure. Multe din ele zac incane&alori!icate in rime si picioare de &ers si sunt asolut originale. (i asolut treuincioase !iintariiomenesti la hotarul dintre oma atomica, gloalizare si nelamurite cataclisme morale si naturale.

ar relatia dintre nemuritorii care-si doresc &iata temporala si muritorii ce "induiesc, uneori cu atatacrima, nemurirea) Mai mult, Eminescu &oreste la zi, si mai ales pentru ziua de azi, despre echilirulmistic al !iintarii +asa de parca l-ar !i citit pe seudo ionisie Areopagitul, despre relatia dintre creat



si ne-creat, dintre a !i si a nu !i, dintre lumea !izica si cea spirituala, despre necesitatea imperioasa a pastrarii echilirului dintre lumi si ne-lumi. Mai mult, Eminescu pune di&initatea in echilirul!iintarii si punerea aceasta nu e simpla nici pentru teologi, nici pentru moralisti, nici pentru oameniide stiinta +de cei politici nu mai &orim, !iindca, iata, =eorge W. Bush se roaga in iserica in !iece ande 11 septemrie. ar postulatele lui ling&istice) e pilda, cele din “(e ate miezul noptii”. #einseamna neclintita lima care mentine in ne-schimare cumpana gandirii) #e inseamna !aptul ca

putem auzi “cum iara creste” , !ara !oile unse ale cartilor, !ara colul scolii, doar cu e3perienta unicaa &ietii) ar “Memento mori” sau panorama desartaciunilor) Eminescu &oreste in acest poem,genial su toate aspectele +”7urma &isurilor mele eu le pasc ca oi de aur”, adanc si competent,

azat pe e&enimente istorice si stiinti!ice concrete, despre nasterea, marirea si caderea ci&ilizatiilormult mai larg decat permite segmentul cresterii si descresterii unui imperiu +cum a scris #antemirdespre *mperiul 8toman sau Miron #ostin despre &iata lumii. 4inalul acestui urias monument algandirii contemporane, cu tot pesimismul sau in!iorator, este , in acelasi timp, un mesa"nemaipomenit de cura"os de la limitele de !iintare ale omului. (e poate spune$ au transmis si alti

poeti epistole cutremuratoare de acolo. a, dar meritul lui Eminescu este ca nu a pierdut omul cudorurile lui, cu patimile lui, cu nesatul lui de a!irmare +inlcis& prin scrierea emotiilor si patimilor in

piatra piramidelor. 4araonul lui nu este eroul lui ante, pornit stiinti!ic in cautarea unei Beatriceiluzorii, el iueste cu pasiune &ie, erotismul lui este &ulcanic si anume el sta la aza decizie de a

parasi aceasta lume (i magul calator prin stele nu se poate lasa de pasiunile si patimile sale pamantesti. *ar in “umnezeu si om”, inaintea lui %ietzcshe, el pune intreari cutremuratoare nudoar modelelor ontologice romanesti. #i intregii comunitati omenesti. une intreari la care, &olens-nonlens, a &enit timpul sa raspundem macar partial. #u totii. (i ali, si negri, si galeni, si rosii. acanu &rem sa se lichideze toata omenirea prin e3plozia atomica sau iologica a unui oarecare posedatde nemurire proprie) nde sa gasim raspunsul la intrearea !undamentala cu pri&ire la sensul &ietii)*n ta&erna) *n arlament) *ntr-un articol de ziar sau la o emisiune neroada, cu !ete goale +intr-o tara

crestina a tele&iziunii) 8rologiile at, spune Eminescu, at necrutator, “dar nimeni mai nu leasculta”. (i aceasta cercetare poetica a marelui poet roman ar treui in&atata de catre toti cei careincearca sa se mani!este pulic in piramida lumii. 4iindca nici o ci&ilizatie sau cultura de pe acest

pamant nu poate !i &esnica. (i nu se poate alaci &esnic intr-un hamar de stele si comedii.Este imposiil intr-un mic articol sa arati toate meritele stiinti!ice de rang mondial ale poetului romanMihai Eminescu. #a nu sunt cunoscute la %e< Nor: sau aris a cui o !i &ina) A !rancezilor) *n “Artagu&ernarii”, planul pe puncte al unei gu&ernari ci&ilizate, Eminescu arata ca o elita politica esteoligata sa tina cont si de traditiile culturale ale gintei pe care o conduce, si de starea de acum alumii, sa armonizeze hartile culturale si tehnologice +de care a &orit si Braudel, dar in a doua

"umatate a secolului @@ pentru a o mentine pe linia de plutire a lumii) ar !ormidailele drumurieconomice pe care le deschide in “Economia nationala”) ar necesitatea imperioasa a unei clase politice morale din “Mizeria &ietii noastre pulice”) ar in&atamintele din “Balcescu si urmasii sai”) %u cum&a americanii sunt cei mai mari si cei mai puternici !iindca au tinut si tin cont de in&ataturilelui Ben"amin 4ran:lin) *ar marea ma"oritate a oamenilor politici romani nici nu deschid articoluldespre Balcescu in care Eminescu pune, ca si 4ran:lin de alt!el, accentul pe dreptul egal al tuturoroamenilor la !ericire si la prosperitate) ar “A&atarii !araonului 7la”) e ce nu am !ace un congresla care sa in&itam macar pe unii din cei mai mari antropologi ai lumii si sa le aratam ecuatia dintre

piramida egipteana si piramidale politice, economice, sociale, culturale, religioase ale lumii asa cuma rezol&at-o Eminescu) ar studiul despre Basaraia, in care Eminescu demonstreaza ca Basaraia

nu este doar cel mai puternic scut al Romaniei, ci unul din cele mai puternice scuturi ale intregiici&ilizatii europene) ar mitologicalele pe care le-ar in&idia si #laude ?e&i-(trauss) ar “anii cetrec ca lungi nori pe sesuri”) ar zilele de aur ale scripturilor romane +dintre care unele, ca cele ale



lui %eagoe Basara, sunt nestemate culturale ale intregii lumi) ar rugaciunea unui dac) ar &remetrece, &reme &ine) ar cine a mai intrecut poetic, macar in Romania, genele ostenite ale celui caresu!la seara in lumanare) (au, poate, nu se mai !ac cariere prin protectie de !uste) oate in s!atul tariinu se-adun sa se admire cei care se at cu pumnul in piept, chiar acum, in cainetul procurorului, ca&iata lor este curata ca cristalul si ca, da' a&em cea mai corupta clasa politica din Europa, dar nua&em corupti)

#e mi-i &remea cand de &eacuri, stele-mi scanteie in lacuri) %e-nteles ramane gandul ce straatecanturile. *n aceste conditii nu e pacat, oare, sa se lepede clipa cea repede, ci ni s-a dat) %u e pacat caumnezeu a dat prin poporul roman una din cele mai mari glorii ale lumii si ca poporul acesta nu areo clasa politica si intelectuala care sa &alori!ice aceasta glorie) %u e pacat ca in plina e3pansiune aculturilor acestei lumi prin marile lor personalitati, la 7ele&iziunea pulica a romanilor sedes!iinteaza poetul, pulicistul, !iloso!ul, omul de stiinta, omul politic, dar si omul Mihai Eminescu,cel care nu a pretins in &iata lui alta glorie decat a-si slu"i “saracia, si ne&oile si neamul”) #u aceastaultima intreare autorul acestui articol pune inca odata in &aloare uriasa “glorie nationala” a luiBen"amin 4ran:lin, dar si dreptul la “glorie nationala si uni&ersala” a lui Mihai Eminescu, drept !arade care mai ales poporul roman nu are nici identitate, nici de&enire.

Andrei ;AR7*#



Cui ii e %rica de Eminescu*

“Nespus de 'reu este pentru un roman sa vorbeasca despre Eminescu& 0iindca incomparabil

mai lesnicios ii vine omului a 'rai despre altii decit despre sine# a descrie cit a se descrie“.

Aceasta sutila oser&atie a lui N&/teinhardt mi-a amintit ca Nichita /tanescu, in&itat odata de

catre un reporter grait, sa gloseze la 7ele&iziune despre Eminescu, a raspuns putin iritat ca, de la o&reme, s-a hotarit sa nu mai &oreasca despre creatorul 4dei# in metru antic spontan, “lier”, cinumai dupa o produs meditatie. *n treacat !ie zis, si o spun ca unul care l-a inter&ie&at nu o data,Nichita /tanescu era, chiar si spontan, e3trem de original, de inspirat atunci cind se re!erea laEminescu si, in general, la clasici. ar raspunsul sau la pro&ocarea intempesti&a a reporterului 7.;.mi s-a parut simptomatic. El tradeaza o superioara s!iala a unui mare poet roman contemporan carea"unsese la con&ingerea ca pentru a indrani sa &oresti despre Eminescu, despre opera sa, pentru a-i in&oca si a-i e&oca neasemuita !igura, treuie sa o !aci cu temeinicie. Eminescu insusi mani!esta osuperioara s!iala !ata de treurile spiritului si, asa cum oser&a odata Constantin Noica intr-o

con!erinta rostita chiar la *asi, desi stia atit de multe, desi se documenta riguros +&ezi pulicistica',desi in&ata mereu, Eminescu se rusina ca nu stie tot.

Reactia lui %ichita (tanescu mi s-a parut insa rele&anta +si in ceea ce pri&este posteritatea luiEminescu. 7itu Maiorescu, N&Ior'a si 6&Calinescu sint cei care si-au dat seama de ade&aratele

proportii ale acestei posteritati, de unicitatea ei, iar Pompiliu Constantinescu este primul care a!ormulat o de!initie cuprinzatoare si cea mai memoraila, poate, pina in prezent$ “Eminescu este

astai o institutie nationala viata si opera lui alcatuiesc un monument neclintit al culturii

romane8 nici intemperiile vremii# nici adversitatile crunte ale istoriei# nici momentele de

decadere si inaltare ale oamenilor# nimic nul poate atin'e in eternitatea lui spirituala8 caci

Eminescu nu mai este un simplu nume# oricit de mare ar %i el# din repertoriul divers al literelor

nationale8 el este insasi marturia suprema a e9istentei noastre ideale# este una din marile

$usti%icari ale e9istentei de roman intre atitea entitati etnice si spirituale caresi disputa un loc

sub soare“.

(intagmele cele mai de!initorii din te3tul lui ompiliu #onstantinescu sint$ institutie nationala simonument neclintit. Mi-am amintit de ceea ce scria criticul ompiliu #onstantinescu si de replicalui %ichita (tanescu, &azind la 7;R #ultural o emisiune a istoricului %eagu "u&ara. ;enerailulnonagenar isi e3prima opinia ca atentie' pulicistica lui Eminescu, opera "urnalistica, dar si literara,

neegalata pina astazi la noi si, pe cit omeneste se poate pre&edea, nici de acum inainte, nu ar !i treuitsa !ie editata. entru ca ea ar !i “reactionara” si neeuropeana. nde si cind am mai auzit noi caEminescu era ta3at “reactionar”, iar opera sa ziaristica, dar si o mare parte din cea poetica, erautinute su oroc) (i spunem noi lui %eagu "u&ara$ in acel deceniu “osedant”, stalinist cind &alorileculturii nationale erau trecute la secret sau agate dupa gratii. %oi stim ca atunci dl. "u&ara nu sea!la pe aici, ci pe unde&a prin A!rica, unde si-a petrecut, ca !unctionar, &reo de ani. #eea ce nu-lscuza. Mai degraa il acuza. Batrinul istoric lieral are tot dreptul sa nu-i placa ziaristica luiEminescu. ar a spune ca ea nu treuia editata e o enormitate care readuce in memoria romanilor!apte teri!iante. 8r, asta, stimate domnule %eagu "u&ara, nu e !rumos'

#onstantin #oroiu

http://www.mihai-eminescu.net/cui-ii-e-frica-de-eminescu/

http://www.mihai-eminescu.net/cui-ii-e-frica-de-eminescu/



Eminescu intre detractori si admiratori#omentind in saptaminile din urma antologia etractorii lui Eminescu, alcatuita si pre!atata de Al.orescu, mi-am reamintit de o carte aparuta in anul 000 Anul Eminescu la a carei lectura am traitsentimente dintre cele mai contradictorii.

Este &ora de Recurs Eminescu. (uprimarea gazetarului, a lui #alin ?. #ernaianu, &olum consacrat,in !ond, unei zile ne!aste, 2 iunie 122, ora 12,0, ziua +si ora cind Eminescu a !ost scos de la aiaMitrase&s:i, pus in camasa de !orta si internat in stailimentul doctorului (utu. *nterogati&a, !erila,con!esi&a, cartea lui #alin #ernaianu nu te poate lasa indi!erent, chiar daca ea aunda nu doar in

prezumtii si scenarii, unele plauziile, ci si in “rautati intru totul gratuite”.

7eza lui #ernaianu nu este noua$ anihilarea temutului gazetar de la 7impul, care incepuse sa-i sperienu doar pe lierali, ci si pe conser&atori, al caror organ era ziarul, Eminescu !iind un spiritincoruptiil, incomod pina la intolerail pentru cohorta politicienilor, de orice culoare ar !i !ost ei.(una poate prea retoric, dar nimic mai !iresc decit a spune ca pentru prim-redactorul ziarului 7impulnu e3ista decit un singur partid$ cel care ii a&ea ca memri pe toti romanii, indi!erent de teritoriileunde acestia se a!lau.

#ernaianu purcede la o laorioasa ancheta pe aza de documente, dar si la o noua interpretare, !ie amarturiilor contemporanilor lui Eminescu, !ie a unor articole sau insemnari ale acestuia, !ie chiar aunor iogra!ii, incepind cu ;iata lui Mihai Eminescu a lui =.#alinescu si terminind cu cea semnatade %icolae =eorgescu. (edus de suiect, autorul-anchetator nu mai are insa ragazul sa ia distanta. (eadinceste atit de tare in “tenerele istoriei”, ca sa reproduc sintagma de pe coperta &olumului, incitnu se poate ca perspecti&a sa nu i se intunece uneori. e pilda, in ceea ce pri&este iogra!ia scrisa de#alinescu, #alin #ernaianu cade cam in aceeasi eroare pe care o !acea pastrind proportiile (eran#ioculescu !ata de *storia literaturii romane de la origini pina in prezent, la aparitia ei, in 19C1. 7oatecriticile !ormulate de #ioculescu atunci erau "uste, dar, asa cum oser&a Ale3andru aleologu intr-uninter&iu pe i-l luam cu multi ani in urma, ele nu “erau in chestie”. ;iata lui Eminescu pe care odatoram lui #alinescu nu este doar o iogra!ie, ci si po&estea unui mit. 8r, iogra!ii miturilor nuramin la procese-&erale, protocoale medicale, denunturi la olitie etc, desi, !ireste, nu le ignora.#alinescu nu era un arhi&ar sau un alcatuitor de dosare.

#alin ?. #ernaianu pune in discutie, intre altele, relatiile lui Eminescu cu 7itu Maiorescu,suspectindu-l pe criticul de la >unimea de nesinceritate, de neloialitate si, in ultima instanta, desacrilegiu. (emnaleaza, de pilda, negli"enta impardonaila in editarea oesiilor. *nsinueaza ca

politicianul Maiorescu a&ea o atitudine de la superior la in!erior !ata de Eminescu, pe criterii de pozitie sociala, dar era, totodata, si gelos. Mai gra&a este acuzatia ca Maiorescu nu ar !i !ost pentru

Eminescu ocrotitorul dezinteresat de care se tot &oreste de peste 10 de ani. %u se poate sa nu teintrei, impreuna cu #alin ?. #ernaianu, de ce a !ost ne&oie ca acela in care chiar Maiorescu a &azut“cea mai inalta intruchipare a intelighentiei romanesti” sa !ie supus umilintei suscrierilor de a"utor.*n timp ce ele&ele (colii de Arte 4rumoase din *asi deschideau liste de a"utorare a poetului, la 10

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-%E2%80%93-intre-detractori-si-admiratori/

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-%E2%80%93-intre-detractori-si-admiratori/



aprilie 122D, remiul %asturel-erascu, al Academiei, in &aloare de C.000 lei suma !oarte mare laacea &reme ii era dat lui *uliu *. Rosca, pentru doua drame. #ernaianu respinge ca !iind totalneade&arata imaginea unui Eminescu total dezinteresat de ani, de conditiile materiale in care isiducea &iata.

#onstantin #oroiu

:ectia iaristului Eminescu

6iaristul Eminescu si astazi a ramas un incomod. El deran"eaza si prin ceea ce a scris, dar si prinlectia postuma pe care ne-o da zi de zi. e aceea, ori este hulit, ori tamaiat din elsug, dar numai ca

poet, si mai mult la saratori. n ade&ar insa &a ramane &esnic in picioare$ pulicistica politica a luiEminescu ramane a !i cel mai un manual de "urnalism national.

Astazi suntem in 1 ianuarie 00. *ata ce scria Eminescu in 7*M? pe 1 ianuarie 1220, adicae3act cu 1 de ani in urma$ ^artide care urmaresc cu sinceritate realizarea ideilor lor, partidele

pentru care principiile nu sunt numai prete3te si !raze pentru a amagi lumea &or !i totdeauna!olositoare. #eea ce se cere insa de la ele in mod asolut e ca sa ramana pururea credincioase lorinsele, sa nu se aata de la calea ce si-au prescris-o, pentru ca alegatorii si poporul in genere sa stiecu cine are a !ace arerea noastra este ca nici un partid onest, oricare ar !i principiile lui, nu ene!olositor tarii. rincipii gresite de e3. e mana unor oameni onesti sunt mai !olositoare decat

principii !oarte une in mainile unor panglicari. #aci ade&arul intr-un stat nu sta pe atata in idei, pecat in caracter +sul. lui Eminescu - n. n. si samurul moral, seriozitatea de caracter si de aspiratiune!ormeaza ade&arata greutate a unui grup de oameni politici, nu ruma de idei culese de prin carti. #-un om care doreste ine statului si numai pe aceasta cale poti discuta, c-un om insa pentru care inelestatului e numai un prete3t, iar inele lui propriu tinta ade&arata nu e3ista discutie, caci cu apetitul nuse discuta decat punandu-i inainte perspecti&a de-a-l indestula si mai ine”.

*ntr-un singur alineat, Eminescu a diagnosticat, in !ormule a!oristice, oala tuturor partidelor noastrede ieri, de azi, dar ma tem ca si a celor de maine. #ine ar cuteza astazi sa polemizeze cu Eminescu,ziaristul de la 7*M? anului 1220, pe marginea tezelor e3puse in articolul citat) 8are nu a&emastazi partide pentru care ^principiile sunt doar prete3te si !raze pentru a amagi lumea”) 8are nua&em astazi partide care nu au putut ^sa ramana pururea credincioase lor insele si sa nu se aata de lacalea ce si-au prescris-o”) 8are nu este ade&arat ca ^niste principii !oarte une in mainile unor

panglicari” sunt mai periculoase decat niste principii gresite in mana unor oameni onesti)

ar oare nu este ade&arat ca a&em astazi politicieni carora le lipsesc ^ideile, caracterul si samurulmoral” si ca anume aceste lucruri ^!ormeaza ade&arata greutate a unui grup de oameni politici, nu

ruma de idei culese de prin carti”) 7oate aceste teze sunt de o e3traordinara actualitate. #ompletatiaceste teze cu nume concrete de politicieni din R. Moldo&a de astazi si o sa &edeti cum acestia,

asistati de o haita de argati si deredei de presa, ii &or sari in cap lui Eminescu, acuzandu-l de ^lipsade echidistanta”, de ^partizanat politic”, ii &or imputa &ehement ca a !ost cumparat de nu stiu care

partid si ca scrie la comanda acestuia.

http://www.mihai-eminescu.net/lectia-ziaristului-eminescu/

http://www.mihai-eminescu.net/lectia-ziaristului-eminescu/



#a sa anihileze cum&a ^lectia Eminescu”, unii incearca sa-l prezinte pe marele pulicist drept ziarist-model prin !aptul ca, chipurile, nu ar !i !acut partizanat politic - un suiect care se discuta cu odeoseita placere in presa noastra. E un mit care denatureaza personalitatea ziaristului Eminescu.#ititi, domnilor, intreaga pulicistica a lui Eminescu si o sa &a con&ingeti ca Eminescu a !ost unziarist adanc, sincer si patimas anga"at, implicat politic, el niciodata nu s-a declarat ânalist politicechidistant” si in intreaga lui cariera ziaristica nu s-a comportat niciodata precum se comporta astazi

unii ânalisti independenti”, pentru care ^se poate si asa, se poate si alt!el”.

entru Eminescu totul si toate s-au putut doar intr-un singur !el, in acel !el care con&enea intereselornationale !undamentale ale neamului romanesc. (i punctum. *n numele acestor interese Eminescu aluptat pana in ultima clipa cu ^principiile machia&elice ale rosilor” +lieralii de atunci. *ntreaga luiopera ziaristica a !ost construita pe un ^samur moral”, el nu a !acut ^negot de principii” cu^panglicarii”. E un ade&ar pe care treuie sa-l insuseasca tinerii care &in astazi in ziaristica, pentru caastazi presa noastra nationala are ne&oie ca de aer de "urnalisti care si-ar !ace datoria de caini sanitariin "ungla noastra politica, suprapopulata cu politicieni !ara ^caracter si samur moral”, pentru careînele statului e numai un prete3t, iar inele propriu tinta ade&arata”.

Recitesc articolul lui Eminescu din 1 ianuarie 1220 si ma intaresc in con&ingerea ca un ziaristade&arat treuie sa !ie un ^lup sanitar”, un ^dulau de rasa”, dar nu un maidanez naparlit care da dincoada in !ata se!ului, nu un catel, pentru ca catelul nu trezeste pe nimeni cand latra. Aceasta este unadin marile lectii pe care ne-a dat-o ziaristul Eminescu

Constantin 7anase



Actualitatea lui Eminescu

Eminescu se ucura de o actualitate mereu reinnoita. 8pera lui poetica l-a incununat cunimul nemuririi, !acandu-l sa renasca cu !iecare generatie. ar Eminescu nu este numai poet. Este siganditor politic. (u acest aspect, nu s-a realizat in "urul numelui sau acea unanimitate de simtirecare l-a consacrat de!initi& pe poet.

#ontro&ersa a izucnit inca de pe timpul cand isi scria articolele in “7impul”. nii n-au &azutin campania de presa a lui Eminescu decat pe scriul de partid, platit sa-si improaste cu in&ecti&ead&ersarii I altii au e3plicat &ehementa de lima" a articolelor lui cu inceputurile olii care a&ea sa-iintunece mintea cati&a ani mai tarziu I altii, in s!arsit, le-au pus pe seama temperamentului sau

pasional, care nu si-ar !i gasit cea mai una intreuintare in acest domeniu. 7oti acesti critici aiacti&itatii lui ziaristice socotesc ca articolele din “7impul” dauneaza geniului sau.

in !ericire pentru memoria lui Eminescu, s-au gasit si multi reprezentanti de !runte ai culturii

romanesti care si-au !ormat alte pareri despre acti&itatea lui ziaristica. (curtu, #hendi, ensuseanu,*orga, Bogdan, Aurel #. opo&ici, uscariu, Mehedinti, (la&ici, =oga si altii - cum ne in!ormeaza .Murarasu - se inclina cu aceeasi admiratie si in !ata gazetarului Eminescu $ “4 stranie simtire#

umbra 'eniului te atin'e cand observi ca nici una din marile chestiuni ale politicii romanesti

actuale nu a ramas neobservata de Eminescu" - scrie Bogdan, - iar 8cta&ian =oga $ !Prin scrisul

lui Eminescu a cerut cuvant ideea inte'ralitatii nationale cu toate atributele ei lo'ice"&

upa moartea lui Eminescu, articolele lui au ramas rusc in uitare. e cat de sus se ridicase poetul in pretuirea contemporanilor, pe atat de putin interes mai trezea in su!lete acti&itatea lui ziaristica. *ntr-oanumita masura, era !ireasca aceasta reactiune inegala a pulicului !ata de di!eritele sectoare ale

scrisului eminescian. Risipa zilnica a talentului intr-o gazeta este legata de anumite circumstante, deun anumit decor politic, care, schimandu-se, scoate din circulatie si productia inchinata cotidianului.Rar sunt gazetarii care raman in constiinta unei epoci si dupa ce le-a cazut pana din mana. ar lipsade pietate a contemporanilor !ata de scrisul lui Eminescu din gazete are si un dedesut. ?a disparitiagazetarului Eminescu din constiinta pulica au contriuit toti acei politicieni care au !ost atacati cuin&ersunare in timpul &ietii lui de la triuna ziarului “7impul”. oetul putea !i ridicat in sla&a norilor,si era ine sa !ie asa, pentru ca a"uta sa se stearga din amintire nesu!eritul polemist I in schimgazetarul, autorul a sute de articole scanteietoare de inteligenta, a !ost lasat sa populeze doar arhi&eleAcademiei si nici aici n-a a&ut pace deplina. Maini sacrilege au smuls !ile din colectia “7impului”. .

Aia in 1905, din pietate si ingri"irea lui *on (curtu, comoara de gandire eminesciana, imprastiata instudii si articole, se reintegreaza in patrimoniul spiritual al neamului. “/crierile politice si literare”ale lui Eminescu reprezinta o data in istoria spiritului romanesc I geniul sau comple3 era menit sa deaun nou impuls energiei nationale la inceputul secolului al @@-lea. #um generatia pe care astigmatizat-o Eminescu cu o nemaipomenita &iolenta de lima" se stinsese intre timp, pri&ireacititorului de atunci era mai dega"ata decat a contemporanilor poetului, castigase distanta necesara

pentru a descoperi dincolo de e!emer cheile de olta ale gandirii lui politice. Eminescu nu era ungazetar de ocazie si nici nu se lasa surprins de e&enimente. El dadea e&enimentului interpretareacu&enita din centrul e3istential al unei conceptii ine legate, pe care si-o !aurise cu pretul unor

intense cercetari . =eneratia premergatoare razoiului de intregire era si mai apta su!leteste sa-idescopere sensul pro!und al articolelor lui. Ea traia intr-o perioada care promitea sa traduca in !apttezele sustinute de Eminescu cu C0 de ani inainte.

http://www.mihai-eminescu.net/actualitatea-lui-eminescu/

http://www.mihai-eminescu.net/actualitatea-lui-eminescu/



(tudiul lui Murarasu $ !Nationalismul lui Eminescu", pus la indemana e3ilului de editura!Carpatii", implineste toate conditiile unei impecaile prezentari a gandirii politice eminesciene.aca e ce&a sa-i reprosam , este e3cesul de eruditie, gri"a de a utiliza toate amanuntele , pentru a nusa&arsi un pacat impotri&a oiecti&itatii . at !iind importanta suiectului si polemicile starnite de el,. Murarasu si-a luat toate masurile de aparare, pentru a nu putea !i acuzat ca s-a lasat tarat inaprecieri de propriul sau nationalism. E o calauza careia ne putem incredinta, pentru ca a!irmatiile lui

merg din te3t in te3t.

entru a intelege un sistem de gandire sau o conceptie de &iata, esential este sa-i descoperim pozitialui cheie, pentru ca toate celelalte propozitii nu sunt decat implicatii ale ei. Rolul principal ingandirea politica eminesciana il "oaca natiunea. “Natiunea e cate'oria suprema - la Eminescu - care insumeaa si practicul si politicul si culturalul" constata . Murarasu in capitolul !Privire

sintetica asupra nationalismului eminescian". !7otul# de la complicata or'aniatie de stat pana

la marunta activitate a unui induvid are numai un caracter %unctional si trebuie sa puna inrelie% vitalitatea nationala" +pag.CD. ragostea de neam e o data imediata a su!letului. 8 iuim!sans phrase", cum se e3prima Eminescu. 7oate gandirile, toate simtirile lui Eminescu con&erg spre

acest punct central $ natiunea.

8data patruns de acest ade&ar, Eminescu e3ploreaza !iinta neamului sau in toate directiile ei dea!irmare. *ndreptandu-se spre trecut, admiratia lui se re&arsa deopotri&a asupra Romanilor cat siasupra acilor. 7otusi pe aci pare sa-i aia mai aproape de inima, pentru ca, in cate&a randuri,&oind sa arate necesitatea unor schimari radicale in mora&urile pulice ale Romaniei, intreuinteazae3presia ca totul treuie “daciat“. Marile !iguri din panteonul istoriei noastre, ragos, Ale3andrucel Bun, Mircea, _te!an, oria, *ancu se ucura de dragostea lui nemarginita. Aceste &remi trecutesunt pentru Eminescu !veacul de aur" +pag.20. *n to&arasia marilor umre ale trecutului isi cauta

re!ugiu ori de cate ori &rea sa scape de pri&elistea umilitoare a prezentului.

in !rageda tinerete a cutreierat toate tinuturile romanesti si si-a dat seama ca acelasi su!let palpita pretutindeni. (utele de ani de stapanire straina n-au putut sa altereze caracterele de aza aleRomanului. *n Buco&ina, in Ardeal, in Banat, a intalnit aceeasi taranime, cu nimic deoseita de masaromaneasca din Moldo&a si Muntenia. Eminescu mai are insa si intelegerea de a distinge prolemelespeci!ice !iecarei pro&incii, &iratia lor particulara, pro&enita dintr-un destin istoric deoseit. ;orindde Romanii din 7ransil&ania spune ca nu treuie sa ne miram daca la ei se culti&a cu atata ardoare

patriotismul !Nu trebuie sa radem de %raele lor patriotice# caci pentru ei# nenorocitii care au

vesnic in prea$ma !capcaunii ceia de Un'uri" # e9ista intrebari de moarte# la care sin'uri vor

raspunde # deoarece noi# cei din Romania# ne ocupam prea putin de ei" +pag.9D. %u e de mirareca produsele literare sunt de mai slaa calitate in Ardeal $ lupta pentru pastrarea nationalitatii leasoare ardelenilor si anatenilor o mare parte a energiilor lor. Eminescu nu-i uita nici pe Romaniidin dreapta unarii si Macedonia. El aduce aminte gu&ernelor romanesti de datoria ce o au saasigure liertatea religioasa si scolastica acestor Romani. Ei treuie scapati de a&iditatea greco-saro-ulgara. !/a ne aratam demni de increderea lor" +pag.10.

#oncentrandu-si interesul asupra statului roman in!iintat in anul 1259, descopera gra&e de!iciente instructura lui politico-sociala $ aristocratia istorica a disparut, o clasa de mi"loc nu e3ista si nu a ramas

decat taranimea. “Clasa taraneasca este natiunea insasi" +pag.0. #lasa conducatoare e o“patura superpusa"# o plee politica, !ormata din “repreentantii unor rase de'enerate". “;i pe

cand aceasta plebe se inmulteste pe i ce mer'e# neamul nobil si drept care cutremura

odinioara pamantul la un semn al lui Mircea 3asarab# saraceste# scade si moare" ( pag.11. El



&edea in partidul lieral, partidul rosilor, alia politica in care s-a scurs tot acest &al de straini &enitde peste unare si din 8rient. artidul conser&ator a&ea o alta !ormatie $ el cauta sa ocroteasca si sasal&eze de la distrugere &echile traditii romanesti , dar actiunea lui conser&atoare e innecata pe zi cetrece de patura suprapusa. #aracteristica acestei paturi este “absoluta ei improductivitate" +pag.1C. !Privindui", Eminescu se intreaa $ ce sunt acesti oameni ) !<arani * Nu sunt& Proprietari#

nu 8 invatati # nici cat ne'rul sub un'hie 8 %abricanti# numai de palavre 8 meseriasi nu# breasla

cinstita nau# ce sunt dar * Uurpatori# dema'o'i# capete desarte# lenesi care traiesc dinsudoarea poporului %ara a o compensa prin nimic# ciocoi boierosi si %udui# mult mai in%umurati

decat coboratorii din neamurile cele mai vechi ale tarii" +pag.1C. Qaranimea e singura clasa poziti&a in statul roman. Ea munceste ca sa intretina un aparat de stat care-o e3ploateaza mult maicrancen decat &echea administratie. (tatul paturii superpuse nu are nici o intelegere pentru starea einenorocita. esi situatia economica a taranimii nu a e&oluat, i s-au pus sarcini noi, pentru a intretineo armata de le!egii care nu-i o!era nici o compensatie si care n-au alta preocupare decat sa-si taie o

parte cat mai a&anta"oasa din ugetul tarii.

Eminescu da alarma si asupra prime"diei ce-o reprezinta pentru natiunea romana cei 00.000 de e&rei

- cati se a!lau pe &remea lui in Romania. !Noua aristocratie# %ormata din ciocoi# din lene a recurs

la Evrei pentru e9ploatarea muncii taranului" +p.159. ar Eminescu nu e un antisemit de principii. %u &ede in E&rei un rau in sine. El se opune ca E&reii sa capete drepturi egale cu Romaniidin cauza suredei structuri sociale a noului stat roman. !Prime$dia reviuirii art&= nu sta atat in

chestiunea evreiasca insasi # cat in starea in care ne a%lam in momentul in care chestiunea se

punea" +pag.191. El cere ca o conditie prealaila rezol&arii chestiunii e&reiesti imunatatirea stariitaranului, !ormarea unei clase taranesti puternice. “upa ce prin sporirea su%icienta a populatiei#

cultura pamantului# din e9tensiva cum este# ar avea brate destule pentru a deveni intensiva# am

avea timp de a ne 'andi si la re'ularea poitiei noilor cetateni de rit moaic" +p.19. Eminescu

crede ca elementul e&reiesc poate de&eni chiar un grup etnic producti&, !%olositor patriei luiadoptive" +p.19C, dar numai daca societatea romaneasca &a intra pe !agasul ci&ilizatiei ade&arate sial neatarnarii economice.

Eminescu are o atitudine critica !ata de orice in!luenta straina . El se ridica cu indignare contraintroducerii la noi a !ormelor de &iata apuseana si atrage luarea aminte ca “viata rasariteana e

condusa de idealuri istorice si reli'ioase demne de atentie" +p.19. %u cruta nici pe #arol *. Ela"unge la concluzia ca menirea epocii lui #arol *ngaduitorul e trecerea tarii in mana strainilor , einstrainarea treptata si sigura a tot ce-i romanesc +p.01. Eminescu nu e contra con&ietuirii

poporului roman cu alte rase si nationalitati, dar reclama intaietate pentru elementul istoric $ !Nu

icem ca sub cerul acestei tari sa nu traiasca si sa nu in%loreasca oricati oameni de alta ori'ine&

ar ceea ce credem# intemeiata pe vorbele batranului Matei 3asarab# e ca tara este# in linia

intaia# elementul national si ca e scris in cartea veacurilor ca acest element sa determine soarta

si caracterul acestui stat"+p.1C0-1C1.

%ationalismul lui Eminescu nu are caracter so&inist, cu toata pasiunea ce o pune in apararea poporului roman. El arata acelasi respect !iintei si drepturilor altor popoare. El intre&edea posiilitatea ca natiunea romana sa !ie sal&ata printr-o con!ederatie de popoare in care !e'alitatea

nationalitatilor si a limbilor pe orice teritoriu se vor a%la ele# va %i un lucru principal# iar

%ormatiunile de state secundar" +p.111, o idee pe care nu o intalnim nici in cele mai indraznete proiecte de !ederalizare europeana.



(tudiul lui . Murarasu demonstreaza ca nationalismul romanesc nu e o ideologie de data recenta,importata de peste hotare. %u incepe nici cu generatia de la 19 si nici cu Miscarea ?egionara. #eamai cuprinzatoare minte a neamului nostru i-a stailit !undamentele. (piritelor “progresiste” le &a&eni ce&a mai greu sa-l !aca chiar pe Eminescu huligan. E3ista o linie eminesciana, care actioneazain!ailiil in interiorul neamului nostru. #ine nu se impaca cu scrierile politice ale lui Eminescu, cucertitudine ca ii lipseste dimensiunea integrala a su!letului romanesc.

Astazi, cand comunismul ameninta sa ne smulga neamul din radacini, Eminescu - ganditorul politic -trece inaintea poetului. Astazi lupta se da pentru insasi supra&ietuirea suiectului creator de culturaromaneasca $ natiunea noastra. 4ara de aceasta natiune nu am !i cunoscut nici magia &ersului sau .Ade&arurile politice descoperite de Eminescu ne a"uta sa ne !i3am coordonatele luptei. oporulroman a a"uns in roia comunismului, pentru ca n-a izutit !sa dea e9presie %iintei sale proprii".Am lasat destinul sa ni-l !aureasca altii. ar tot Eminescu ne in&ata ca lupta in care e anga"at poporulroman astazi nu poate s!arsi decat cu iruinta lui $ !:e'ile tainice ale universului lucreaa pentru

trium%ul natiunii"&

0estitorii, februarie <=>.

>oria /ima

Pre%erinte

Am stat la indoiala daca sa aduc sau nu in atentia d-&oastra un suiect a carui dezateri par a nu mai

conteni de o una ucata de timp$ poetul national.Este &ora e&ident despre Mihai Eminescu. %u-mi propun, pentru ca nu e ne&oie si chiar de ar !i n-as!i in stare sa de&in aparatorul ideii de poet national. #eea ce !ac e doar sa &a instiintez, daca nucum&a stiati de"a, ca demersurile prost disimulate de erodare a poetului si operei sale continua pedi!erite tonalitati.

ltimul a !ost gazduit de 7;R si imprumutat si 7;R-ului *nternational - post prins si de noi inAmerica de %ord - , care l-a di!uzat acum cite&a zile. =azda, un tinar din zilele noastre, a&ea cain&itati pe istoricul %eagu "u&ara si pe o doamna pro!esoara de la ni&ersitatea Bucuresti, careiadin pacate sau din !ericire nu i-am retinut numele.#um nu am prea des !ericirea de a-l &edea si asculta pe ilustrul istoric, m-am atinut de la gestul de ainchide tele&izorul cind am realizat cum se punea prolema$ a !ost, mai este ideea de poet nationalutila) este ea in !ond o idee una) arerea d-lui "u&ara, cumpatata si retinuta !ata de !ierintealacolegilor, era ca Eminescu, desi depasit in pre!erintele dinsului din ultima &reme de Arghezi, este

piscul literaturii noastre care &a dainui cit &om dainui noi ca natiune. %e!ericirea, nesansa, ne e datade imposiilitatea oiecti&a de a traduce poezia, poezia lui Eminescu, poezia romana, !ranceza sauoricare alta, spunea d-l "u&ara.oamna pro!esoara, in schim, a deschis tirul artileriei grele chiar de la inceputul ostilitatilor$ ideeade poet national este contraproducti&a, iscata din moti&e suiecti&e, dintr-o gresita intelegere sau

apreciere a &alorilor literaturii. Eu l-am citit, il citesc si il pretuiesc pe Eminescu, spunea dinsa, darnu sunt de acord cu clasamentele pe acest tarim. #lasamentele, clasi!icarile nedreptatesc,ostructioneaza, etc. (unt constienta pe de alta parte, a tinut sa mentioneze dinsa, ca multi

http://www.mihai-eminescu.net/preferinte/

http://www.mihai-eminescu.net/preferinte/



telespectatori &or !i nemultumiti de &orele mele, chiar daca opinia mea este impartasita si de altispecialisti sau cunoscatori ai suiectului.

*n !inal, gazda emisiunii i-a rugat pe cei doi in&itati sa-si numeasca poetul pre!erat. -l "u&ara area!irmat ca dupa o dragoste de o &iata pentru Eminescu, il gaseste acum !ermecator pe Arghezi, dinale carui &ersuri ne-a si recitat ce&a. -nei pro!esoare i s-a parut ca o ast!el de intreare e !ara rost,

dar nea&ind incotro a acceptat pina la urma sa numeasca cel putin trei dintre poetii dinsei pre!erati$=elu %aom, al carui nume l-am recunoscut si retinut, si inca doua nume pe care nemaiauzindu-le pina atunci, n-am a&ut ce !ace decit sa le uit. %u mai insist asupra celor discutate pentru ca dupa cum se &ede nici nu sint prea tare la memorie sinici spatiul nu mi-ar mai a"unge. e de alta parte dau na&ala in mintea mea cel putin o duzina deintreari si raspunsuri care mai de care mai nimerite sa se !i indreptat spre mintea doamnei

pro!esoare. #a sa le !ac totusi !ata, am sa incerc sa le asez pe !iecare la locul ei ca sa concorde poatecu moti&ul care le-a iscat. rima$ crede sincer d-na pro!esoara ca Eminescu nu e geniul poezieinoastre si ca nu e nimic ne!iresc ca dinsa, un pro!esionist, sa-l pre!ere pe =elu %aom, pe #ostica?epadatu sau pe =rigore =eamasu, sa zicem)

*n cazul asta intrearea adiacenta este daca un secol de istorie literara care a cinstit opera luiEminescu si i-a recunoscut geniul s-a pacalit de-a inelea si se simte astazi rusinat in !ata parerii d-nei pro!esoare) (au$ sa se !i intimplat sa apara asemenea mutatii genetice care sa-i !aca pe unii dinziua de azi sa o tina sus si tare ca !loarea cozii soricelului miroase mai !rumos decit tranda!irul)A doua$ d-na pro!esoara si prietenii dinsei sunt noncon!ormisti. insa si dinsii nu accepta regula,sunt iritati de implacailul opiniei celorlalti, &or altce&a. #hiar si daca in discutie este Eminescu. *l&rem mai ine pe #ostica. #e e asta, ma atin sa spun.A treia$ e3ista un interes sau mai multe care cer ca statura lui Eminescu sa !ie imputinata, zgiltiita,daca nu chiar demolata. Apar intreari insolente, amanunte socante, comentarii oraznice,

argumentari o!uscate si un intreg roi de di&ersiuni. e&alorizind autorul, de&alorizam si opera sau le!acem concomitent, isi spun cei carora nu (eara pe eal nu le place, ci pulicistica lui Eminescu. %ule place discursul lui indreptat impotri&a hulpa&ilor care na&aleau in tara lui, in satele ei, sa

prosteasca norodul si sa-l lase cu uzele um!late, nu le place o!-ul romanului de la %istru pinFGH la7isa, nu le place nationalismul lui Eminescu. ?e place gloalizarea, le plac apele liere in carerechinii pot inota unde &or, chiar pina in chiu&eta de la ucatarie. Eminescu) Eminescu ca spirit alromanilor le incurca socotelile. 4ara poetul national, !ara Eminescu, !ara oina lui, !ara &alori, cu#ostica, suntem cam ce se &rea$ un grup mai mare de ezmetici.A patra sau a saptea$ in prea"ma &alorii, non-&alorile se simt iritate, n-au astimpar, nu pot acceptarealitatea, incearca s-o intoarca cu sus-ul in "os.#am astea ar !i. ;reau sa mai adaug doar ca si mie mi se intimpla de !oarte multe ori sa spun lucruricare nu sunt tocmai ine alese. (ansa mea este insa ca nu m-am &azut si nu ma &ad chemat sa&oresc la un post national de tele&iziune si mai ales sa ma adresez de la inaltimea unei catedreuni&ersitare tinerilor care &or sa in&ete ce&a de la cel din !ata lor.

;iorel %eacsu /11/00



Eminescu si moderniarea Romaniei

e la *.. Radulescu si 7itu Maiorescu pana la M. Eliade si M. ;ulcanescu, precum si de lailuministi si pasoptisti, pana la cele mai recente proiecte politice, prolematica sensului simi"loacelor e&olutiei societatii romanesti pe cale moderna domina discursul nostru politic si cultural.#rearea sistemului institutional, dar si a deprinderilor moderne, reclama insa mentalitati capitaliste,

agonale, menite sa !or"eze conduite de tip occidental, precum cultul lucrului ine !acut, al datoriei!ata de comunitate, al rigorii si preciziei. asoptismul propusese proiectul modernizarii cu un elan sioptimism ene!ice pe durata scurta, prin resurectia trecutului glorios si credinta sincera in &irtutileneamului. (piritul acelei epoci a marcat in ine dar si in rau e&olutia noastraI in ine, prin aceacredinta tonica in puterea noastra mesianica de renastereI in rau, prin inducerea mitului re&olutionardrept solutie atotiza&itoare si a credintei super!iciale ca totul atarna de ideile generoase. A !osttimpul in care s-au edi!icat propileele templului nostru national. ;ederea de aproape i-a impiedicat pecei mai multi sa perceapa ca mai ramasese mult de cizelat pana la !inalizarea cornisei si a cheii de

olta. E su!icient sa &oiesti, par a ne spune persona"ele ce populeaza scena acelui timp. ar

modernizarea &a !i dura nu numai in planul ideilor, cat mai ales in cel politic si economic, romanii,inclusi& sau mai ales intelighentia, do&edindu-se mai putin pregatiti sa-si asume nu doar ine!acerilemodernizarii, cat mai ales e3igentele ingrozitoare si consecintele !uneste ale acesteia”.1

=eneroasa !ratietate a pasoptistilor, ce a !undamentat unul dintre miturile noastre moderne -solidaritatea dezinteresata, ideala, patriotica -, treuia, mai de&reme sau mai tarziu, sa se clatine su

presiunea &antului recei realitati. =eogra!ia socio-economica romaneasca se &a do&edi in!init maicomple3a decat se &edea prin ochii a&izi de cunoastere ai tinerilor nostri scoliti la aris. Ei,

pasoptistii, concretizau dorinta de a !i a natiuniiI ramanea sa edi!icam insa esentialul, anumecapacitatea, putinta, perse&erenta intru noua !iinta, esential deoseita de cea anterioara, si anumemodernitatea institutionala si aptitudinile industrioase.=eneratia critica, !ormata la >unimea, incepand cu 12, a cenzurat entuziasmul pasoptist, prinidenti!icarea !racturii dintre !ormele noi si !ondul preponderent arhaic, !ormuland critica impactuluiarupt al modernitatii intr-o societate !atalmente intarziata, precum era cea romaneasca. *nstitutiilemoderne adoptate in de&almasie, !ara gri"a si !ara pricepere pentru adaptare, nu a&eau cum sa prindalesne radacini la noi. roiectul occidental treuia romanizat si umanizat, alt!el riscand sa genereze !ieo utopie, !ie un hirid ne!ericit. @enopol pre!atase aceasta &iziune in articolul Re!orma asezamintelor noastre”, iar rincipele #arol isi punea legitim intreari cu pri&ire la consistenta regimului nostruconstitutional, in cunoscuta scrisoare din 12D1, pulicata in &ugsburger &llgemeine 9eitung.

imensiunile morala si "uridica ale lumii romanesti intrau in oiecti&ul cunoasterii, iar diagnosticulcadea implacail$ lipsa &irtutilor cetatenesti la toate palierele, de la tara tacuta incepand si pana lanoile elite politice. osteritatea &a relua si dez&olta in &arii !orme acest rationament. (olutiile insa&or !i mereu altele. eprinse din &eacul al @*@-la sa caute modele in a!ara, elitele romanesti &ortra&ersa ciclic crize de adaptare$ solutiile din a!ara sunt gata !acute si nu ramane decat sa le studiezisi culti&i, pe cand cele dinlauntru presupun schimarea !ondului, proa de !oc, titanica si mai ales -!atalitate' - de durata lunga. e aici dedularea discursului despre modernizare si ine&itaila cenzuraa simtului realitatii la cei mai multi. ar nici cei putini, criticistii, nu erau intr-o postura mai comoda,ei neintarziind sa alunece in nostalgii paseiste si primind eticheta - atat de rezistenta in timp -, de

reactionari.#ritic neimpacat al traditionalismului, E. ?o&inescu eticheta drept !atala !ormarea de sus in "os - dela !orma la !ond adica - a ci&ilizatiei noastre moderne, datorita conditiilor istorice ale dez&oltariinoastre”. #u alte cu&inte anormalitatea, adica arderea etapelor, de&enea normala. Atunci cum mai

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-si-modernizarea-romaniei/

http://www.mihai-eminescu.net/eminescu-si-modernizarea-romaniei/



arata normalitatea) (au e3ista un rezer&or de normalitate - instrumente si tehnici de adaptare la unanumit regim de temporalitate, din care noi, romanii, le-am ales pe cele care ni se potri&eau' (igur,treuia sa ne desprindem de trecut. 7oti actorii acestei aprige dispute cu pri&ire la caile modernizariicazusera de acord in aceasta materie. #u atat mai mult in cazul nostru, al romanilor, pentru carerecuperarea sensurilor &arstei eroice - illo tempore -, urma sa tra&erseze interregnul !anariot, care nuindeplinea nici macar !unctia de ancien regime. ar ce arunci si ce pastrezi in acest timp aroc al

metamor!ozelor pripite) ?egitima, intrearea si-o pusese cu mult temei si 7ocJue&ille. *at-o intr-o!ormulare emlematica$ %oi insa cand ne-am desprins de starea sociala a stramosilor nostri si amaz&arlit de-a &alma in urma noastra institutiile, ideile si mora&urile lor, noi ce am luat in schim)”ar cine a&ea la noi ragazul, priceperea si perse&erenta sa &ada si re&ersul parodic al medalieimiscarii istorice de modernizare rapida)*n perioada constitutionala, pragmatici se &or do&edi atat lieralii directiei #uza-Vogalniceanu-%egriori Rosetti-Bratianu, cat si cori!eii directiei conser&ator - "unimiste Baru si ?ascar #atargi-7ituMaiorescu-.. #arp. ;iciile modernizarii &or !i sesizate mai intai de scriitori +%egruzzi, Russo,Alecsandri, Maiorescu, #aragiale, Eminescu, apoi de economisti +*. =hica, . . Martian, 7h.Rosetti C si in cele din urma de politicienii din intreg spectrul +lierali, conser&atori, "unimisti sisocialisti. intre toti, mai lieri in optiuni dar si mai putin e!icienti, cel putin in durata scurta, se &ordo&edi scriitorii. #hiar daca apropiati, nu insa si in!eudati zonei de interes a conser&atorilor,Eminescu si #aragiale se detaseaza in peisa"ul cultural al epocii drept &ocile cele mai autentice alespiritului critic aplicat unei societati a!late in cumpana &remii.?ieralismul, tradus direct din surse !rantuzesti, a propulsat o !auna di&ersa si spectaculoasa, numai

una de tintuit in insectarul sau de catre #aragiale. ?a intersectia dintre lumea romaneasca, dinamica,cel putin la ni&elul elitelor, si o!erta ideologica occidentala, &ersatilitatea a de&enit o trasatura amodului romanesc al !iintei. *deile noi sunt primite !ara rezer&e, in &reme ce trecutul este lesnearuncat peste ord ori imracat in camasa lui %essus”. Amitia europenismului +care Europa sa !ie

atintita cu ochii asupra noastra” - 4ar!uridi intra in competitie apriga cu nationalismul parodic +Eunu &oi sa stiu de Europa dumitale” - #ata&encu.ilemelor lumii romanesti, pusa in situatia de a adopta rusc structuri de ci&ilizatie straina, lume

pro!und schizoida”, intrata in modernitate sucit si incomplet”, si-a propus Eminescu sa le raspundastringent si chinuitor” 5. Aceasta lume, ciudata si pestrita, la noi ca si in intreaga Europa rasariteana,nu a&ea o structura a realitatii !undamental deoseita !ata de 8ccident, amele iscandu-se, e drept ladistanta de secole, tot din Renastere. i!erentele structurale &izeaza insa palierul social-economic simai ales cel etic. (i aceasta intrucat in aria de ci&ilizatie rasariteana sau ortodo3a, dupa criteriile luiArnold 7oLnee, este mult mai greu sa se creeze un act de in!rastructura ci&ilizatorica, de pilda, un

se! de gara onest, decat un e3emplar magni!ic de sipritualitate” . (chimarea semnelor timpului,simulacrul de ordine de la inceputul erei constitutionale, in&azia super!icialitatii si a imposturii,amestecul straniu de tragic si comic, genial surprinse de contemporanul sau #aragiale, i-au pro&ocatlui Eminescu o imensa su!erinta. oetul a cautat sa desci!reze semnele timpului dincolo de lu3ule3istentei istorice”, lu3 ce se traducea in paradarea principiilor, demagogia !ara !rontiere, alinierea

pripita si parodica la mode. Romania tra&ersa in epoca lui Eminescu procesul tragic de asimilarecapitalista a comunitatilor taranesti. #apitalismul antrena ine3orail statele din Europa rurala prinintermediul &ehiculului sau ideologic lieral. Romania se anga"ase intr-un proces amiguu cumodernitatea, pentru a descoperi rapid ca mi"loacele necesare erau insu!iciente. ecala"ul a&ea sa !ieacoperit cu entuziasm si demagogie. arado3ul oriental”, sau capacitatea unei societati de a etala un

proiect generos si chiar o clasa politica capaila sa asimileze rapid idei ino&atoare, insa pe re&ersulcareia se a!la popoare ducand o e3istenta arhaica, super!icial si rutal integrata cadrului modern, estecu e&identa e3empli!icat de societatea romaneasca.



Eminescu a crezut, deopotri&a cu alti reprezentanti ai culturii critice, ca pasoptismul, !ascinat demodelul occidental, dar incapail sa potenteze !ondul intern, a ratat simioza dintre modernitateaoccidentala si !ondul cultural autohton. Miza societatii romanesti este nu doar aceea a adaptarii&alorilor culturale occidentale, a produselor si ratelor sale de schim, cat mai ales impunereamonadei noastre culturale, ca instrument de autoprotectie a !ondului intern !ata cu ino&atiileimportate. Eminescu era con&ins ca natiunea nu se a!la in imposiilitate de a se adapta rigorilor lumii

moderne, insa cu conditia de a-si conser&a !ondul e3istentei sale particulare. Balzac ori 7olstoi au promo&at aceeasi !iloso!ie.4ermi pentru ca isi insusisera idei !ara sa le apro!undeze, diaci pana si, sau mai ales in patriotism,lieralii se !aceau &ino&ati, in opinia lui Eminescu, pentru !aptul de a !i promo&at !ara discernamant!orme noi, ce au pro&ocat dezechilire adanci in societatea romaneasca. *n!latia gestului patriotic,carna&alul peroratiilor despre Europa, despre tara si stramosi, sunt e3presii ale crizei de crestere pecare o tra&ersa societatea romaneasca. #aragiale le-a &este"it in registru comic si tragi-comic, in&reme ce Eminescu in cel tragic. 7usa discursului sau este cert ingrosata, nedreapta adesea, darniciodata simpli!icatoare, iar marturia sa este cea mai comple3a, pro!unda si tuluratoare din cate s-au rostit &reodata despre !iinta romaneasca in cumpana &remii. ?a !el ca si #. Radulescu-Motru pesteani, Eminescu nu a respins directia in care se orienta societatea romaneasca, ci e3cesele gestuale si

pripeala, !atal super!iciala, cautand mereu sa identi!ice necesarul pandant, si anume punerea in&aloare a &ocatiilor autentice. Asadar, nu o utopie, cum se crede adesea, a opus Eminescu acesteiorientari, ci solutii temporizatoare, selectate din zona gandirii conser&atoare, menite sa ne prote"ezede capcana proiectelor imposiile.*n societatea romaneasca lieralismul a tra&ersat cate&a etape de adaptare comple3e si contradictorii,ce i-au pus e!icienta su semnul intrearii. ?umea taraneasca de la noi, preponderenta ca in intreagaarie rasariteana, separata de societatea urgheza in curs de edi!icare printr-un &eritail ais cultural, a!ost principalul teren de e3perimentare a solutiilor lierale, urgheze si urane. ?ieralii, al caror

de&otament pentru inele pulic este in a!ara oricarei anuieli, mani!estau cele mai une intentii in acomate saracia si ignoranta, dar se locau in !ata cauzelor reale ale mizeriei$ insu!icienta

pamantului si sarcinile e3cesi&e al taranimii. `n mod !atal in societatile intarziate, antrenarea inmodernitate a clasei taranesti a !ost preluata de un alt grup social - urghezia si o ideologie strainaintereselor sale - lieralismul. Reglarea acestei proleme, !ara de care nu se putea imaginamodernitatea, nu atarna insa de una&ointa cui&a, !ie ei lierali, conser&atori ori constiinte tragice detipul lui Eminescu, ci de capacitatea unui alt grup - urghezia - de a se sustitui acesteia si a see3prima in numele ei. 8r, re!orma agrara mai intai si legislatia promulgata in anii marii gu&ernarilierale +12D-1222 nu au reusit decat partial in aceasta materie. Anga"and o schimare de directie

in istorie, lieralismul a trans!ormat modul de &iata traditional, a dizol&at &echi comunitati sisolidaritati constituite, propunand, nu !ara aroganta si super!icialitate, modelul urghez. Eminescu a!ost martorul acestei schimari, dar si analistul ei necrutator. #a ganditor de !ormatie organicista, el arespins solutia progresului prin salt. oetul a&ea con&ingerea ca politicienii isi "usti!ica menirea inmasura in care propun idealuri si solutii autentice, nu "umatati de masura, condamnate sa pro&oaceimpre&iziile ruperi de ritm. `ntr-o &iziune istorica optimista, !aptul ca societatea romaneasca acunoscut un proces de innoire si modernizare in sens lieral, ca nu a !ost aruncata peste ord de&alurile istoriei este, desigur, mai important decat critica ce s-a adus acestui proces. Realismul politicin &ersiunea sa lierala a reusit partial sa inarmeze statul si natiunea cu instrumente de adaptarerelati& e!iciente. Esentele tari insa, propuse de Eminescu si e3trase din zona morala, &izand pierderile

colaterale, cum am spune astazi, nu au reprezentat preocuparea predilecta a lieralilor, graiti sacreeze institutii moderne, sa !or"eze urghezia moderna, sa lanseze !ormele in care urma sa intre,treptat, !ondul. incolo de palierul epidermic al asimilarii noului, otezat de Eminescu lu3ul



e3istentei istorice”, se a!la sustanta, arheul, inaparentele ce de!inesc durata lunga a istoriei. inacestea iti e3trage Eminescu sistemul de re!erinte, con&ins ca din ele se nutresc implinirile autentice.Memru al aceleiasi !amilii spirituale, ?ucian Blaga a&ea sa e3prime, intr-o !ormulare concentrata,un crez asemanator$ (ecretul tuturor trium!urilor zace in organizarea inaparentelor” .DEminescu era con&ins ca pentru popoarele mici alternati&ele sunt in mod !atal limitate si nu pot !irisipite cu usurinta. e aici imensa responsailitate a anga"arii unui popor intr-o directie anume. `n

entuziasmul lor, lieralii a!isau con&ingerea ca singura liertatea este su!icienta spre a-i ridica peromani pe treapta ci&ilizatiei. *deea era clar e3primata de *.#. Bratianu in articolul Ce am voit si cevoim, pulicat in 12C in /omanul. escoperind spectacolul sulim” al liertatii - soareleci&ilizatiunii moderne”, lieralii si-au propus sa rupa lantul nes!arsit ce tinea inclestate madularelenatiei” 2. %u !ara insolenta, ei se &or autoproclama campionii ci&ilizatiei moderne si singurii in staresa o articuleze. Restul era reactiune. Acestei &iziuni maniheiste Eminescu i s-a opus cu toata !iinta.Analistii ce s-au grait sa diagnosticheze !erocele antilieralism eminescian”, ignora !aptul esentialca in epoca sa lieralismul era in stare !luida si nu realizase !uziunea dintre opinii si con&ingeri.#oncordanta dintre acestea nu putea !i apana"ul claselor sociale tinere ci, de regula, al aristocratiei.

%u e mai putin ade&arat insa ca retorica gaunoasa a triunilor lierali, dintre care se detasagongoricul #.A. Rosetti, i-a intarit poetului con&ingerea ca un lieralism ce propunea edi!icareainstitutiilor liertatii !ara domnia moralei este o contradictie in termeni. Analizand e!ectelelieralismului asupra ci&ilizatiei romanesti in genere, a celei politice in speta, Eminescu demonstracontradictia dintre tipul de regim ce se edi!ica la noi si structura sociala si ocupationala a populatiei,dintre ideologia lierala, urana si capitalista si societatea rurala romaneasca.7emelia ade&aratului lieralism este e3istenta unei clase de mi"loc care sa produca ce&a”. ?a noi insaea consista din dascali si din ce&a mai rau, din ad&ocati”. Eterogena, neproducti&a si in una masurastraina de neam, aceasta a introdus drepturile imprescriptiile, liertatea alegerilor, responsailitateaministeriala, su&eranitatea poporului”, adica !raze in&atate intr-un s!ert de ceas si care-l ridica pe om

la noi in tara, !acand de prisos orice munca intelectuala”. #lasa aceasta traieste din munca taranului,care ca doroant moare pe campul de lupta, ca muncitor se speteste platind dari”. Ea !ace politica pe

aza legilor !rantuzesti, in &reme ce poporul de "os saraceste si se stinge de multimea greutatilor”.Aparatul administrati& creat este supradimensionat, scump si nu se potri&este cu treuintele simpleale poporului” 9. ro!etii noului timp sunt !aricantii de pala&re, uzurpatorii, demagogii, toti trainddin munca taranilor, !ara a compensa prin nimic” 10. (tatul creator de !unctii este instrumentul ce a

propulsat aceasta clasa, care, su!land in goarna liertatii, a a"uns repede la concluzia ca acesta treuiesa le dea si de mancare si incaltaminte de lu3”. Acesta era dupa Eminescu, lieralismul in &ariantaromaneasca, adica o societate pe actii”, dispunand de listele e3acte a domeniilor statului si a

!unctiilor e3istente”, si !acand pe cei multi sa creada ca ei sunt mantuirea”. =raiti sa propuna noiliertati, ei uita ca &iata unui popor e supusa la legi !izice pe cari nu le poate clinti nimeni din loc,apoi la legi economice, a caror urmari nu se aat prin !raze, ci numai prin munca”I ca orice !enomensocial este in!init mai comple3, iar inlaturarea raului nu atarna de la una&ointa, ci in cele mai multecazuri de la adanca intelegere a prolemei” 11. Raul organic al !iloso!iei sociale lierale de la noieste inmultirea claselor consumatoare si scaderea claselor poziti&e”, dar cu deoseire demagogia ce adeprins oamenii de-a spera totul de la schimarile politice, demoralizandu-i sistematic, !acandu-ilingusitori si ser&ili catre marimile zilei, pre!acandu-i adesea in denuntatori si calomniatori” 1.E!ectele per&erse ale aplicarii modelului lieral occidental la noi nu se regasesc decat arareori indiscursul lieral din epoca. Eminescu s-a dedicat analizei acestuia nu pentru ca si-ar !i propus iesirea

din istoric” si intoarcerea in illo tempore, precum mai cred unii cercetatori, care nu au staruit preamult pe te3tele eminesciene, ci !iindca, ganditor organicist si spirit tragic, poetul nu s-a lasat amagitde aparente. %imeni nu &a nega e!ortul in directia modernizarii, articulat in principal, dar nu numai,



de catre lierali. ar la !el de corecta treuie sa !ie si dez&aluirea saraciei endemice a taranimii, intr-o tara in care tocmai se edi!ica micul aris”. *ntrati in Romania pe unde doriti, ii in&ita poetul pecori!eii imensului progres”, spre a &a con&inge unde &eti mai gasi atata oala, atata mizerie, atata rautrai si atata gol su!letesc ca la populatiunile din tara noastra” 1. *n&itatia la responsailitate !ata desoarta taranimii - singura care n-a desperat de soarta noastra in 8rient” - nu este nici populism, nicitaranism, nici opacitate !ata cu sensul progresului, ci pur si simplu e3presia spiritului sau tragic, al

patosului &eracitatii.#ultura si e3perienta de &iata iar nu accidentele iogra!ice l-au apropiat pe Eminescu deconser&atorism. oetul nu a de&enit conser&ator doar !iindca era antilieral 1C, cum nu a !ost nicimai conser&ator decat conser&atorii insisi 15. ri&it din interior, adica dinspre datele personalitatiisale, conser&atorismul eminescian nu su!era de amiguitati si nu reclama nuantari ingaduitoare.Acesta este rezultatul !iresc al simiozei dintre personalitatea sa si spiritul epocii in care s-a !ormat.Atasati cu sinceritate marilor idealuri nationale, precum si celor de re!orma sociala si institutionala,

principiilor moderne ale legalitatii, proprietatii si ordinii, conser&atorii a&eau propriul lor proiect, almodernizarii pe etape, gradual, !ara salturi, in acord cu !iloso!ia e&olutionsita. elimitantu-se dedemagogia lierala, pe care o !acea &ino&ata de erodarea spiritului pulic, .. #arp credea caartidul #onser&ator nu poate si nu treuie sa se rezeme pe mase”, intrucat carmuirea maselor prinmase este o utopie care &esnic duce la o dureroasa dezamagire”1. Aroganta aristocratica siin!atuare, ignorand ca in epoca lieralismul si socialismul produceau si la noi e!ecte in planulmentalitatilor, pre!atand &iitoarea era a multimilor”) E&ident, elitismul conser&atorilor nu este unsecret, dar nici demagogia nu merita aplauze, mai ales atunci cand ignora acumularile organice sistri&este personalitatile de alta opinie, personalitati care, prin munca, a&erea ori cultura lor aumisiunea de a administra si de a !ace sa creasca rezultatele productiunii unei societati intregi” 1D.eoarece lieralismul a deprins oamenii a spera totul” de la schimarile politice si a instaurat onepermisa e3tensie a politicului in dauna cultului &alorilor morale si a eticii aspre a muncii, oricine

doreste &indecarea raului care antuie tara noastra - credea Eminescu - &a de&eni mai mult sau mai putin conser&ator”12. `n plus, conser&atorismul este reclamat si de pesudoci&ilizatia moderna de lanoi, creatie a rationalismului !razelor, gol, insipid si ine3act. Acestei orientari Eminescu i-a opusrealismul naturii innascute a statului”19 si progresul liertatii in cuprinsul ei real.8rdinea sociala, statornicia dreptului si a ade&arului, preeminenta statului sunt optiuni conser&atoarecurente in discursul eminescian. 4ara garantii de stiinta si integritate”, !ara a spri"ini meritul siintrucat numai &otul cetatenilor nu-l !ace pe om nici mai cuminte, nici mai onest, nici mai muncitorde cum a !ost”, un gu&ernamant” rateaza legitimitatea autentica 0. #onser&atorismul cugetarii

politice eminesciene are temeiul in conceptia sa organicista cu pri&ire la e&olutia ci&ilizatiei. ar

cum !enomenul arderii etapelor a de&enit o !atalitate pentru societatile intarziate din Rasarit, aruncatein postura de a alege intre imitarea modelului capitalist occidental si o noua marginalizare istorica,nici Eminescu nu s-a sustras logicii istoriei, propunand solutii conser&atoare. Rezistenta la eroziuneatimpului a operei sale politice are temeiul in diagnosticul lucid al e!ectelor per&erse alecapitalismului in Romania. *ar cum acesta nu s-a !inalizat integral niciodata la noi, ca intr-o po&este!ara s!arsit, Eminescu ramane contemporanul nostru.

Mihai Dorin Note

1& Cl& ?arnoouh# Romanii. Tipologie si mentalitati, 3ucuresti# 1@# p& @@

& E& :ovinescu# Istoria civilizatiei romane moderne, 3ucuresti# 1=# p& 1@B

& A& de 7ocDueville# Despre democratie in America, +ol& I# p& @

@& Al& ub# Eminescu. Glose istorico-literare, Chisinau# 1@# p&

5& +& Nemoianu# Despartirea de eminescianism, Astra# =F1G# p& 2



B& /t& 7eodorescu# Eminescu si noul umanism, Miscarea, anul II# ian& 1# nr& 1

=& :& 3la'a# Vederi si istorie, 6alati# 1# p& @

2& in scrierile lui I&C& 3ratianu# I# p& 52

& M& Eminescu# pere, vol& H# 3ucuresti 12# p& 12

1G& Ibidem# p& 1

11& Ibidem# p& 1B

1& Ibidem# p& 1& M& Eminescu# pere, vol& HII# 3ucuresti 125# p& G1

1@& I& Un'ureanu# Idealuri sociale si realitati nationale, 3ucuresti 1=@# p& 1G@

15& Al& 4prea# !n cautarea lui Eminescu gazetarul, 3ucuresti 12# p& 11

1B& 6& 6ane# " ". #arp si rolul sau$, 3ucuresti 1B# vol& II# p& 2

1=& P&P& Carp# Discursuri, vol& I# 3ucuresti 1222# p& BB

12& M& Eminescu# pere, vol& H# 3ucuresti 12# p&

1& Idem# pere, vol& HI# 3ucuresti 12@# p& G

G& Idem# pere, vol& HII# 3ucuresti 125# p& 551& Cl& ?arnoouh# 3ucuresti# 1@# p& @@ & E&

:ovinescu# 3ucuresti# 1=# p& 1@B & A& de 7ocDueville# +ol& I# p& @ @& Al& ub# Chisinau# 1@#

p& 5& +& Nemoianu# Astra# =F1G# p& 2 B& /t& 7eodorescu# anul II# ian& 1# nr& 1 =& :& 3la'a#

6alati# 1# p& @ 2& in scrierile lui I&C& 3ratianu# I# p& 52 & M& Eminescu# vol& H# 3ucuresti

12# p& 12 1G& Ibidem# p& 1 11& Ibidem# p& 1B 1& Ibidem# p& 1& M& Eminescu# vol& HII#

3ucuresti 125# p& G1 1@& I& Un'ureanu# 3ucuresti 1=@# p& 1G@ 15& Al& 4prea# 3ucuresti 12#

p& 11 1B& 6& 6ane# 3ucuresti 1B# vol& II# p& 2 1=& P&P& Carp# vol& I# 3ucuresti 1222# p& BB 12&

M& Eminescu# vol& H# 3ucuresti 12# p& 1& Idem# vol& HI# 3ucuresti 12@# p& G G& Idem#

vol& HII# 3ucuresti 125# p& 551& Cl& ?arnoouh# 3ucuresti# 1@# p& @@ & E& :ovinescu#

3ucuresti# 1=# p& 1@B & A& de 7ocDueville# +ol& I# p& @ @& Al& ub# Chisinau# 1@# p& 5& +&

Nemoianu# Astra# =F1G# p& 2 B& /t& 7eodorescu# anul II# ian& 1# nr& 1 =& :& 3la'a# 6alati#

1# p& @ 2& in scrierile lui I&C& 3ratianu# I# p& 52 & M& Eminescu# vol& H# 3ucuresti 12# p&12 1G& Ibidem# p& 1 11& Ibidem# p& 1B 1& Ibidem# p& 1& M& Eminescu# vol& HII# 3ucuresti

125# p& G1 1@& I& Un'ureanu# 3ucuresti 1=@# p& 1G@ 15& Al& 4prea# 3ucuresti 12# p& 11 1B&

6& 6ane# 3ucuresti 1B# vol& II# p& 2 1=& P&P& Carp# vol& I# 3ucuresti 1222# p& BB 12& M&

Eminescu# vol& H# 3ucuresti 12# p& 1& Idem# vol& HI# 3ucuresti 12@# p& G G& Idem# vol&

HII# 3ucuresti 125# p& 55

1. #l. Varnoouh, Bucuresti, 199C, p. CC . E. ?o&inescu, Bucuresti, 19D, p. 1C . A. de7ocJue&ille, ;ol. *, p. C9 C. Al. 6u, #hisinau, 199C, p. 5. ;. %emoianu, Astra, D/1990, p. 2 . (t.7eodorescu, anul **, ian. 199, nr. 1 D. ?. Blaga, =alati, 199, p. C 2. in scrierile lui *.#. Bratianu,*, p. 52 9. M. Eminescu, &ol. @, Bucuresti 1929, p. 12 10. *idem, p. 19 11. *idem, p. 1 1.*idem, p. 1. M. Eminescu, &ol. @**, Bucuresti 1925, p. 01 1C. *. ngureanu, Bucuresti 19DC,

p. 10C 15. Al. 8prea, Bucuresti 192, p. 11 1. =. =ane, Bucuresti 19, &ol. **, p. 2 1D. .. #arp,&ol. *, Bucuresti 1222, p. 12. M. Eminescu, &ol. @, Bucuresti 1929, p. 19. *dem, &ol. @*,Bucuresti 192C, p. 0 0. *dem, &ol. @**, Bucuresti 1925, p. 55



6andirea politica a lui Eminescu

(unt cunoscute si numeroase cazurile creatiilor culturale neintelese de contemporanii lor, intrucat eledepaseau ni&elul si orizontul acestora. Ramanea ast!el ca posteritatea sa le descopere, pentru a lein&esti cu reala lor &aloare.

=andirea politica a lui Eminescu are o soarta opusa. Ea a !ost gra&ata in matricea ideilor social- politice proprii &remii sale. 8r, acestea sunt supuse schimarilor oiecti&e de pe scena istoriei si celemai multe isi pierd pe rand actualitatea. (unt inlocuite cu noi conceptii, de care oamenii se lasacondusi prin lairintul e3istentei lor colecti&e.

na din modalitatile ce se o!era emitentului de "udecati de &aloare este de a incerca sa patrunda inmediul, in intimitatea !aptelor asupra carora are sa se pronunte, sa identi!ice di!erentele de con&ingerisi de trairi intre trecut si prezent, acceptandu-le ca pe o realitate incontestaila. Este perspecti&aistorista, a explicarii trecutului prin intelegerea sa, adica prin intelegerea ratiunilor speci!ice care i-

au condus pe oamenii unor altor epoci decat a noastra. *n aceasta ipostaza, "udecatile de &aloare isiinterzic sa masoare cu unitati de masura ine3istente in epoca luata su lupa.

e asemenea coordonate e necesar a se inscrie analiza nuantata a gandirii politice eminesciene, spre anu o lasa sa apara contrarianta unora din contemporanii nostri.

#ontrarianta poate sa apara si numai pentru !aptul ca poetul, preocupat de marile proleme alee3istentei, de sensul &ietii si al mortii, sau &irand de sentimentul iuirii, &adeste si o &iguroasa !irade !iloso! realist, capail sa dezata, cu o ogatie de in!ormatie si cu o competenta situate deasuprani&elului comun, prolemele practice pe care epoca sa le ridica, incepand de la planul economic pana

la cel moral. A&and ca taram predilect cugetarea !iloso!ica la un ni&el cuprinzator si ele&at, saulumea sentimentelor ideale. Eminescu n-a !ost insa un &isator rupt de realitate. esimismul sau nu-idiminua dragostea de oameni si nu-i dezarma con&ingerea in posiilitatea si in datoria de a le

propune carari ducatoare spre ameliorarea conditiei lor.

A !ost aceasta, desigur, o e3presie spontana a spiritului sau comple3, cu disponiilitati multiple, pestecare s-a gre!at o atitudine de &iata descinsa si de pe o !iliera intelectuala, poate de pe a !iloso!iei luiEduard &on artmann, recenta si apreciata in anii studiilor lui Eminescu la BerlinQ1.

#ontrariant poate aparea si !aptul ca acest creator de o neegalata lima poetica si muzica acu&intelor, se &adeste in acelasi timp un &irtuoz al asprei proze politice, al polemicii clar si logicarticulate, incisi&e, nu rareori patimase, desi pastrandu-se aproape totdeauna intre limitele decenteie3presiei marca a culturii sale superioare.

(-a oser&at, cu retinuta surpriza, ca Eminescu a pus in relie! conceptele de societate, stat, natiune, insensul de a le considera prioritare !ata de indi&izi, de cetateni, carora ele le-ar constitui singurulcadru posiil, chiar necesar, de mani!estare. (-a putut ast!el &ori, e drept ca oarecum duitati&, deun determinism sociologic ce ar !i !ost impartasit de Eminescu. 8r, in !apt, primatul cadrului social-

politic institutionalizat asupra indi&idului-cetatean e o componenta a doctrinei conser&atoare, a carei

asociere cu gandirea lui Eminescu nu e o noutate pentru nimeni. Ea nu con!era relatiei respecti&e origoare determinista.

http://www.mihai-eminescu.net/gandirea-politica-a-lui-eminescu/

http://www.mihai-eminescu.net/l%20_ftn1

http://www.mihai-eminescu.net/gandirea-politica-a-lui-eminescu/




Eminescu a putut !i in!luentat, in aceeasi directie, de scoala istorica a dreptului si de scoala istoricazisa national-lierala germana. *n po!ida titulaturii, aceasta din urma s-a deoseit de lieralismulclasic !iind, in !ond, mai apropiata de spiritul conser&ator. Ea a dez&oltat, cu certe implicatii politice,conte3tuale procesului uni!icarii =ermaniei, acea idee hegeliana care, !ara a institui la randu-i undeterminism propriu-zis, de!inea statul drept implinire !inala a e&olutiei dialectice a spirituluiuni&ersal, cadru unic al posiilitatii realizarii progresului, al liertatii, al desa&arsirii indi&idului-

cetatean. ?a Berlin, Eminescu ar !i a&ut ocazia de a audia pe einrich &on 7reitsch:e, unreprezentant de seama al acestei scoli istorice, chemat in 12D la catedra ce !usese ilustrata timp dedecenii de ?eopold &on Ran:e.

=andirea politica a lui Eminescu e e3primata cel mai deplin prin sintagma auto#tonism romanesc.

?a !el ca si conceptele care-i constituie articulatiile, autohtonismul e una din &iziunile romantice,deri&ate din ideile lui erder pri&itoare la sediul si la speci!icul spiritului creator si al etosuluicolecti&.

*deile principale prin care Eminescu a detaliat conceptia sa autohtonista au !ost$ traditionalismul,nationalismul, locul si rolul !undamental al taranimii si credinta in dez&oltarea !ortelor proprii ale

poporului sau.

nii le cali!ica astazi desuete si se ne&oiesc a le persi!la si pune la inde3. Eminescu a crezut insa inele, laolalta cu o mare parte a spiritualitatii europene si romanesti a &remii. Au !ost idei curente inepoca.

%umai su putine aspecte Eminescu a !ost un antemergator, si atunci nu la mare distanta, pe caleaspre &iitorul epocii sale.

ar &aloarea unei conceptii nu e data numai de elementele anticipati&e pe care le contine, ci si de!orta ei in a e3prima realitatile si imperati&ele epocii peste care se suprapune. #el ce si-a trait din plintimpul sau a spus un alt mare poet acela a trait pentru toate timpurile.

7raditionalismul eminescian n-a !ost paseismul unui solitar. escindea din acelasi romantism starede spirit comuna sensiilitatii europene, cel putin o "umatate de secol. *nca si mai direct din corolarulromantismului istorismul , conceptia dupa care omul nu poate !i inteles si e3plicat decat in si prin istorie. 7recutul istoric insemnase pentru romanitate !undamentul desteptarii nationale, cheia

deschiderii unei epoci noi, traite constient, intens, in primul rand la ni&elul intelectualitatii. Eminescua admirat trecutul national dintr-o aderenta su!leteasca la momentele si la &alorile acestuia, sustinutainsa si de o pregatire istorica e3ceptionala. e acesti !actori, comuni de alt!el doctrinei conser&atoaredin secolul al @*@-lea, si-a spri"init opinia ca societatea se dez&olta organic si ca orice pas nou ininaintarea ei treuie sa&arsit in acord cu cei de pe treptele anterioare.

Anglia, cu soliditatea institutiilor sale &echi de sute de ani, a!lata, cu ele impreuna, in !runtea tarilorinaintate, era un argument !rec&ent in&ocat in !a&oarea modelului organicist al dez&oltarii istorice.octrina conser&atoare ritanica nu era, in !apt, reactionara, ci doar un alt model, cu ritmuri mailente, de concepere si aplicare in practica a ideii de progres.

#a asa a &azut Eminescu lucrurile, rezulta din cele scrise de el insusi, do&edind o pro!unda intuitie adialecticii e&olutiei sociale$ %u este in lumea asta nici o stare de lucruri si nici un ade&ar social



&esnic. recum &iata consista din miscare, asa si ade&arul social, oglinda realitatii, este de-a purureain miscare. #eea ce azi e ade&arat, maine e indoielnic si pe roate acestei lumi se cooara nu numaisortile omenesti, ci si ideileQ.

7raditionalismul eminescian nu a !ost, prin urmare, o anchilozare in trecut, ci o modalitate deintegrare a acestuia in prezent.

Eminescu le apare unora demodat pentru ca a idealizat !igura si rolul taranului. (e omite ca pe&remea lui taranimea era, la noi, clasa sociala cea mai numeroasa, !urnizand cel mai larg suporteconomic societatii si statului.

artial idealizata, era intalnita in istorie in toate ipostazele$ de lupta, de re&olta, de su!erinta, de pastratoare a limii, credintei si oiceiurilor, intr-un cu&ant a !iintei neamului. *n intreg perimetrulgeopolitic est si sud-est european era perceputa in aceleasi culori, si-i erau cinstite &irtuti ancestrale.*n chiar anii acti&itatii "urnalistice a lui Eminescu, un curent cu adanci ecouri in !iloso!ia si inliteratura rusa spera in trans!ormarea societatii rusesti pe temelia taranimii si a unor institutii

traditionale ale acesteia.

rin ma"oritatea constituita de ea, taranimea era identi!icaila cu intregul popor roman. *ar in popor oa!irmasera erder si romanticii se a!la sursa geniului creator, speci!ic !iecarui neam.

in nou, in atasamentul sau pentru taran, Eminescu nu apare nici ca un izolat, nici ca un retardat politic. El a impartasit o conceptie emergenta din realitatea sociala a &remii, o conceptie generoasacu un netagaduit sustrat democratic.

orriile dictu Eminescu a !ost nationalist. A !ost nationalist in &eacul desteptarii nationalitatilor, in

care se auzeau la tot pasul cu&intele patrie si natiune, clamate de re&olutia !ranceza. A !ost nationalistin &eacul luptelor pentru !ormarea statului national, a acestui tip de structura politico-sociala care,oricat incepe a !i contestat in prezent, pe !ondul unor conditii istorice mult schimate, a constituit&reme de peste un secol un model &iail, con&ingator si chiar entuziasmant, iar nu o utopie sau oaeratie.

Eminescu, atat de atasat ideii nationale, e capail a o pri&i cu detasare, intelegandu-i relati&itateaimanenta$ %ationalitatea scria el este doar un moment in &iata si e&olutia omenirii, insa unul pestecare nu se poate trece, caci ar insemna sa se treaca peste actuala &arsta a omenirii. ar, asa cum

indi&idul nu poate sari peste a sa proprie, inca mai putin se poate sari peste a unei intregi epociQ

*n nationalismul lui Eminescu apar, ca puncte discutaile, 3eno!oia si antisemitismul. Aceste douaatitudini, apropiate intre ele, nu apartin oligatoriu nationalismului in genere, ca doctrina. *n acestsegment al opiniilor sale, Eminescu a !ost marcat de pre"udecati. *ndi!erent cum se numeste, si cat demult se apropie de cota genialitatii, orice om poate gresi, !ara ca prin aceasta ansamlul operei salesa !ie in!irmat.

%u &oim sa cadem in monotonia unui gen de argumentare care sa poata !i acuzat ca este onecontenita si neconditionata pledoarie pentru un Eminescu mai presus de orice scadere omeneasca.

*ntelegand insa ca nimeni nu se poate sustrage deplin impactului conditiilor &remii sale, criticuloiecti& nu se &a putea impiedica de a nota !aptul ca poporul roman se a!la pe la 12D01220 la capatula secole de dominatie politica straina. (i ca in acest inter&al indelungat in patura lui suprapusa se







in!iltrasera elemente alogene numeroase, care, impartind !ara indoiala asemenea pacate cuautohtonii, se mani!estau arogant !ata de restul societatii, socau prin ogatie, par&enitism, coruptie,

prin ostentatia pseudoculturii.

e altminteri, in anii in care Eminescu incepea acti&itatea "urnalistica la 7impul, se declansase ins!era &ietii politice si constitutionale o aprinsa polemica, tangenta la prolemele strainilor, a!ectand

pana si relatiile tarii cu alte state.

#omatand ca pe un !enomen social, conditionat istoric, aceasta cucerire din a!ara prin !urisare cumii spune intr-un loc atitudinea lui Eminescu s-a situat pe o pozitie predominant generala, nu cu adresaindi&iduala si nici cu apel la &iolenta. El a completat-o prin ceea ce ar putea !i numit un nationalismconstructi&$ n-a oosit in a preconiza ridicarea materiala si spirituala a poporului, ca remediu !inal

pentru situatiile ce starneau, in prima instanta, acele reactii 3eno!oe, din partea lui si a multor altora.

Eminescu a spus insa si lucruri pe care criticii sai, parca oarecum derutati, nu le scot in e&identa asade ucuros ca pe altele. A sustinut ca sustanta &ietii de stat este munca, iar scopul ei este asigurarea

unului trai, prin munca. A condamnat cu &ehementa coruptia si parazitismul social-politic sicultural. A a!irmat ca raul cel mai mare in societate e saracia, iz&orul aproape al tuturor relelor dinlume 8mul are atata liertate si egalitate, pe cata a&ere are. *ar cel sarac e totdeauna un scla& sitotdeauna neegal cu cel ce sta deasupra lui Deci conchidea el conditia ci&ilizatiei statului esteci&ilizatia bQC. *ntreat mai indeaproape, Eminescu n-ar !i ezitat sa ataseze acestui ultim termen sidimensiunea sa etica.

E3plicaila prin conditiile timpului in care a !ost creata, gandirea politica a lui Eminescu e supusae3igentelor schimatoare ale inaintarii istoriei.

%u poate aspira la o perenitate egala cu a creatiei sale poetice. %u mai putin insa, poarta si ea oanume marca a geniului, in !erila &rere si capacitate de a cuprinde si pricepe cat mai multe dinsemnele acestei lumi.

A trait, cu dureroasa sinceritate, credinta in cresterea puterilor proprii ale natiei, in implinirea sa intr-un mare destin. Mesa"ul ei, tot mai neinteles de sceptici epigoni, s-ar putea traduce in stihurile unuialt poet$ 8 tara, s-o zidim prin &eac, indrazneti// #a pentru mii si mii de &ieti +Aron #otrus.

(taturii lui solitare, dominatoare, i-am inchina cu&intele rostite de =rillparzer, la &eghea de pe urma

a titanului de la Bonn$

A simtit totul, pana la in!ricosata margine unde cultura se pierde in haosul tumultuos al puterilor4irii. #el ce &a &eni dupa el, nu-l &a continua$ &a treui sa inceapa, caci acest precursor a incheiatacolo unde se opresc hotarele artei. (-a retras dintre oameni, dupa ce le-a dat totul. A ramas singur,!iindca nu si-a gasit egalul.

Q1 *on etro&ici, Din cronica filosofiei romanesti, Bucuresti, Q195, p.CDC2 +Bilioteca pentru toti,nr.199100.

Q Eminescu, 2pere, &ol. ***, Bucuresti, Editura ni&ers Enciclopedic, 1999, p. C. *dee prezenta siin poezii$ Ce"un secol ne zice, ceilalti o deszic, sau Cand unul trece, altul vine in asta lume a"l urma.

Q Eminescu, 2pere, ***, p. 9C95.


http://www.mihai-eminescu.net/l%20_ftnref1









QC Eminescu, 2pere, ***, p. C5C2.

Camil Muresanu

*nstitutul de *storie =eorge Barit din #lu"-%apoca





Recenii

• Theodor Codreanu: Eminescu martor al Adevarului

;olumul, aparut la Editura (cara in acest an, este o &ersiune sustantial modi!icata a primei parti din“ula sacri!icare a lui Eminescu” +199D, 1999. emersul autorului este indreptat nu doar asupra

!aptului iogra!ic, ci &izeaza mai ales sensul ontologic al “"ert!ei si "ert!irii lui Eminescu”. otri&it lui7heodor #odreanu, “#artea se &rea o sinteza c&aside!inti&a asupra destinului eminescian marcat degeniul pulicistului care implica e3istenta de model e3emplar, !ara de care cultura si ci&ilizatia unui

popor s-ar narui. upa atatea decenii de comunism si dupa prausirea morala si economica de dupa1929, Eminescu ramane steaua calauzitoare in regasirea drumului sal&ator. Acesta este sensul "ert!eisi "ert!irii lui, de care poetul a !ost constient pana la into3icarea cu mercur, care i-a pricinuit nu

numai o in!ernala su!erinta psihica si morala, dar si moartea !izica”.

• Ovidiu Vuia: Misterul mortii lui Eminescu

e-a lungul anilor, e3egeti literari, dintre care unii - cum ar !i =eorge #alinescu- de mare prestigiu, au acreditat ideea ca Mihai Eminescu, a"uns pana in pragul

neuniei, ar !i murit de si!ilis. %imic mai !als, maineade&arat'

Autorul acestei carti, 8&idiu ;uia, medic neuropatolog,spune care este AE;AR? E(RE M8AR7EA ?* EM*%E(#. #eimportanta mai are astazi - s-ar putea intrea unii nea&eniti - sa cunoastemcauza mortii poetului ) ?e-am raspunde tuturor acestora ca este &ora despre oimportanta uriasa, co&arsitoare. Eminescu este su!letul neamului nostru, pecare el l-a inaltat spre culmile nemuritoare ale desa&arsirii, ast!el incat pe niciunroman n-ar treui sa- l lase indi!erent a!irmatia ca cel mai mare poet al poporuluisau a !ost un si!ilitic si un alcoolic. *n acelasi timp, cunoasterea cauzei reale amortii lui Eminescu impune si o reinterpretare a creatiei sale, mai ales a celei din ultima perioada a&ietii lui, pusa, pana acum, su stigmatul neuniei determinata de un si!ilis pe care, de !apt, el nu l-aa&ut.

A!lat, prin &icisitudinile timpului, in e3il, departe de patrie, autorul, ramas cu su!letul alaturi deneamul sau, si-a propus, in primul rand, sa a!le si sa demonstreze, cu mi"loacele medicului

specializat in a!ectiunile creierului, AE;AR? despre cauzele mortii celui care intruchipeaza panala contopire esenta spiritualitatii romanesti. %u este &ora despre o simpla disputa medicala - sterilaacum - ci de a staili, pe aza de argumente stiinti!ice, daca romanii au !ost inaltati spre culmilenemuririi spirituale de un geniu si!ilitic si alcoolic sau de un geniu cu &iata curmata de un diagnosticgresit, care l-a otra&it. (-ar putea spune ca o ast!el de carte era mai mult decat necesara. ;a rasturnamulte teorii considerate pana acum ade&arate tau-uri. ;a pune intreari, pentru unii "enante, degenul$ a !ost ignoranta, super!icialitate sau rea-credinta) ;a spune ade&aruri zguduitoare despremodul in care a !ost tratat Eminescu in ultima perioada a &ietii sale si imediat dupa aceea, inclusi&!aptul ca pe actul de deces al poetului, unde treuia sa se a!le iscalitura unui al doilea medic,

!igureaza amprenta degetului unui om de ser&iciu de la Morga, anal!aet (i era &ora despre cel malmare poet al neamului nostru' %u sunt trecute cu &ederea nici aprecierile eronate - in marea lorma"oritate perpetuate pana in zilele noastre - despre asa-zisele cauze ale olii si mortii lui Eminescu,nici &alul de tacere asezat peste ultima perioada de creatie a “si!iliticului neun”.

http://www.mihai-eminescu.net/48/

http://www.mihai-eminescu.net/48/



Aceasta carte era necesara pentru ca Eminescu are dreptul la AE;AR. oporul roman insusi aredreptul la AE;AR in ceea ce-l pri&este pe cel mai de seama reprezentant al spiritualitatii sale'

(unt popoare, spune autorul, ce au a&ut cura"ul de a re&izui &echi teorii asupra maladiilor de care ausu!erit o seama dintre e3ponentii lor ilustri, stailindu-se ade&arul stiinti!ic in ceea ce-i pri&este. Esteun indemn pe care aceasta carte ni-l adreseaza noua, tuturor romanilor. Eminescu este MARE si este

A? %8(7R, oricum ar !i !ost el. ar ?ucea!arul treuie redat neamului sau !ara stigmatulsi!ilisului si alcoolismului, de care n-a su!erit, moartea lui datorandu-se cu totul altor cauze. #aci&iata si opera sa treuie re&azute cu cura", prin prisma rece dar puri!icatoare a AE;AR?*,indi!erent ca pentru aceasta e necesar sa !ie date la o parte tau-uri si interpretari considerate panaacum sacre.

Eminescu are dreptul, macar acum, la AE;AR. %eamul romanesc, de asemenea, macar acum, aredreptul la AE;AR. Aceasta carte spune AE;AR?. %u din amitii desarte ale autorului ei ci dindorinta lui de roman de a demonstra ca cea mai inalta culme a spiritualitatii noastre nu a !ost atinsade un “si!ilitic neun” si din con&ingerea ca opera eminesciana este nepieritoare iar, atata &reme cat

o &a purta in su!let, intregul nostru neam &a !i la !el.

e aceea creatia ?ucea!arului treuie puri!icata de erorile sau ignoranta ce intineaza memoriaautorului ei, pentru ca a&em nu numai dreptul ci si datoria de a purta in su!let doar AE;AR?.

• Ovidiu Vuia: Mihai Eminescu (1889 - 1989)

Adoratorii comunismului, din Oara si din e3il, in su!letul carora nu se poate cuiari ade&arul,!rumosul si dragostea, recurg la o seama de neade&aruri si de!ormari, sustinand ca marele nostru poet

Mihail Eminescu a murit si!ilitic.

Autorul acestei lucrari, 8&idiu ;uia, medic specializat in a!ectiunile creierului, poet si critic literar, la comemorarea a 100 de ani de la moartea lui M.Eminescu, ii !ace omagiu doua ade&aruri$

1. Mihai Eminescu nu a su!erit de si!ilis. A murit "oi, 15 iunie 1229 in sanatoriuldr-ului (utu din Bucuresti. Moartea a sur&enit printr-o sincopa cardiaca

pro&ocata de o into3icatie mercuriala, consecinta tratamentului gresit cu in"ectiide mercur. aca poetului nostru nu i s-ar !i aplicat terapia unei oli pe care nu a

a&ut-o, si!ilisul, &iata i-ar !i putut !i sal&ata.

. 0 analiza atenta si competenta a poeziei lui M. Eminescu si o comparatie cu cei mai geniali poetiromani si straini conclude ca Eminescu este un poet uni&ersal.

E&olutia poeziei lui Eminescu si ino&atia &ersi!icatiei sale pe calea !ormei per!ecte a poeziei il aseazain &ar!ul literaturii romane. 8pera lui Eminescu este cea mai !idela e3presie a spiritualitatiiromanesti.

Mihai Eminescu, poetul Asolut si al Asolutului ne duce in “lumea ce gandea in asme si &orea in

poezii”. ?a comanda unui tiran napadit de moriile neuniei pot sa treaca cu uldozerele peste sateleromanesti, dar nu e3ista masina in!ernala care sa distruga poezia eminesciana, caci ea este eternaI

prin ea traieste si nu &a pieri nici %eamul romanesc.



*n acest &olum &eti gasi si oina prin care Mihail Eminescu implora pe (te!an cel Mare, atletulcrestinatatii, sa-si mantuie %eamul de paganism si sa rupa lanturile roiei. Aceasta oina a !oststearsa de comunisti din poeziile lui Eminescu. (-ar cu&eni ca in !iecare seara sa rostim aceastaoina impreuna cu celelalte rugaciuni.

• Ovidiu Vuia: Desre !oala si moartea lui Eminescu

#um a purtat Eminescu in su!letul sau durerea romanilor din toate timpurile si din toate tarileromanesti n-a mai purtat-o nimeni. %umai urmand in&ataturile lui mai pot a!la urmasii caleamantuirii din prapastia in care am cazut. #ine &a calca alaturi, &a rataci (e nenoroceste pe sine si &a

nenoroci si pe altii, !acand sa creasca ruina tarii, in loc de a o scadea.



Asasinarea lui Eminescu

“7raind in cercul &ostru stramt, %orocul &a petrece, #aci eu in lumea mea ma simt, %emuritor sirece.”

%u a !ost surprinzator pentru mine, atunci cand, la intrearea, “ce cunosc tinerii despre acti&itatea

culturala, politico-sociala si istorica a lui Eminescu)”, tinerii au &orit tot timpul despre poezia sidespre mondenitatile lui. e restul acti&itatii nu stiau mai nimic.

*nainte de a ma grai sa-i discreditez, m-am gandit la modul cum este predat Eminescu in scoala.“oetul nepereche”, “#el mai mare poet”, “ersonalitatea completa a culturii romanesti” etc. acaadaugam la zecile de epitete pe care le rosteste la ora un pro!esor si interminailele comentarii pecare ietul ele& treuie sa le inghita cu toptanul !ara prea multe intreari, a&em o imagine a moduluide!ectuos in care &a !i perceput Eminescu de copii.

%ici un pro!esor nu mi-a argumentat &reodata de ce Eminescu este un poet atat de mare. %ici unul numi-a spus ca "urnalistul Eminescu era cel putin la !el de pro!und ca poetul Eminescu. oate nici ei nustiau aceste lucruri. ar cei care !ac manualele de asa natura stiu e3act care este ade&arul siactioneaza in consecinta.

ar memrii Academiei Romane stiu si mai ine ce inseamna sa scoti tone de carti despre poezialui Eminescu, e&itand pe cat se poate de diaci te3te la !el de importante in care se pune degetul perana societatii romanesti si se dau solutii de &indecare.

Un atentat cultural

Modul de!ectuos sau intentionat de!ectuos in care se preda Eminescu echi&aleaza cu un atentatasupra culturii si istoriei romanesti. Atentat, care este tot mai minutios elaorat in laoratoareoscure si a carui !ata incepem sa o intrezarim in manualele alternati&e pe care le cunoastem cu totii.

%u &orim aici despre prezentarea lui Eminescu numai in scoala primara, gimnaziu sau liceu, ci si inuni&ersitati. 8tra&a imprastiata a"unge cu mare usurinta in toate re&istele literare si culturale. Mariioameni de cultura cad in capcana acestor denigrari marsa&e.

Eminescu treuie prezentat copiilor in cu totul alt mod. %u de poetul genial are atata ne&oie copilul

cat mai ales de luptatorul neostenit pentru neam si tara. M-as ucura ca in loc de recitarile papagalicesti ale poeziilor lui Eminescu, lumea sa reproduca tot mai mult te3tele sale politice, sa iaaminte la lupta si la "ert!a sa.

Atunci cand &om intelege cu ade&arat destinul celor mai mari !ii ai acestui neam, si &om urmae3emplul lor, Romania &a de&eni o tara puternica.

rezenta ziaristului si omului politic Mihai Eminescu in climatul socio-politic al anilor 1220incomoda teriil cercurile politice romanesti.

%e a!lam in apropierea semnarii unor tratate politice mult negociate de statul roman, care pur sisimplu nu mai a&ea loc pentru un Mihai Eminescu. istrugerea sa nu se putea in!aptui insa printr-un

procedeu rapid si direct.

http://www.mihai-eminescu.net/asasinarea-lui-eminescu/

http://www.mihai-eminescu.net/asasinarea-lui-eminescu/



4aricarea neuniei sale reprezenta singura optiune intrucat se putea in&oca ori de cate ori ar !i &enit&ora de scrierile marelui ziarist. Eminescu era neun asa ca nimic din ceea ce a scris nu treuie luatin considerare.

rocesul de asasinare !izica si morala a lui Mihai Eminescu e3plodeaza in ziua de 2 iunie 122.6iarul Romanul care se a!la in polemica cu Eminescu scrie pe 1 iulie$ “A!lam cu sincera parere de

rau ca d. Mihai Eminescu, redactor la ziarul 7impul, tanar plin de talent si inzestrat cu un deoseitgeniu poetic, a cazut greu olna&. (peram ca oala sa nu &a !i decat trecatoare si ca in curand &om putea anunta deplina sa insanatosire”.

/emnale in presa vremii

Acesta era semnalul scoaterii din &iata pulica a marelui ziarist. 7impul &ine cu o declaratie aia pe iulie 122 in care spunea$ “#u incepere de astazi, 1 iulie, directiunea politica si redactia ziarului“7impul” este incredintata d-lui Mihail aleologu”.

8pinia pulica intelege ast!el ca Eminescu este scos din presa romaneasca. %icaieri nimeni nu dadeainsa nici un moti&, nici o e3plicatie asupra imolna&irii sale suite.

7impul re&ine cu un comunicat a doua zi pe iulie$ “nul dintre colaoratorii acestei !oi, d. MihaiEminescu, a incetat de a mai lua parte in redactie, atins !iind in mod suit de o gra&a oala. %e placeinsa a spera ca lipsa dintre noi a acestui stimat con!rate nu &a !i de cat de scurta durata si ca ne &a !idata !ericirea de a anunta re&enirea sa sanatos la !unctiunile de pana acum”.

7reuie sa oser&am !aptul ca in te3tul amelor comunicate Eminescu este numit poet, chiar dacaeste e&ident !aptul ca !unctia pe care o indeplinea in cadrul 7impului era cea de ziarist.

6iua decisi&a este 2 iunie 122, cand se petrec o suma de lucruri izare, atent mestesugite pentru a!arica neunia eminesciana. (otia lui (la&ici, doamna (zo:e, trimite lui Maiorescu un ilet cuurmatoarea rugaminte$ “omnul Eminescu a inneunit. ;a rog !aceti ce&a sa ma scap de el, ca e!oarte rau”. Maiorescu gaseste in acest ilet prete3tul per!ect pentru a pune planul in aplicare.

Un plan pentru Eminescu

e de alta parte insa se stie ca Eminescu era in aceea zi la aia Mitrase<schi, langa strada (tirei

;oda, nu departe de sediul (ocietatii #arpatii, societate interzisa de o!icialitati in aceeasi zi.

Eminescu !usese dus acolo de catre =rigore ;entura pentru a-l discredita, ceea ce ii si reuseste.Eminescu isi iese din minti, ;entura il paraseste. Anunta apoi imediat politia ca treuie sa ridice unneun de la aia Mitrase<schi. Anunta in acelasi timp pe (ecaseanu si 8caseanu, prietenii luiEminescu, care sosesc imediat la locul respecti&, a"utandu-l pe Eminescu sa isi re&ina in !ire.

;entura era redactorul ziarului ?[*ndependence roumaine, ziar al carui director Emille =alli, !usesee3pulzat din Romania in aceeasi zi !atidica de 2 iunie. =alli nu este singurul e3pulzat in acea zi,aceeasi soarta a a&ut-o si ziaristul 6am!ir #. Arore, prietenul poetului si cu siguranta multi altii.

atorita !aptului ca articolele A*M sunt adesea copiate pe di&erse !orumuri si apoi preluate de altere&iste si site-uri, !ara a speci!ica originea lor, &a in!ormam ca adresa acestui articol estehttp$//aim.pro.tc/)aU si este pulicat la Acti&e *n!ormation Media.



/acri%icat pe altarul politicii

7oate aceste e&enimente s-au petrecut pe !ondul semnarii iminente de catre Romania a tratatului cu7ripla Alianta +=ermania, Austro-ngaria, *talia, negociat mai ine de doi ani si "umatate de catre>unimisti, condusi de #arp, tratat sustinut in totalitate de 7itu Maiorescu.

(aratorile nationaliste de la *asi, de la inceputul lui iunie 122, cand s-a dez&elit statuia lui (te!ancel Mare si cand Eminescu, per!ect sanatos, a citit la >unimea poemul sau, “oina”, au iritat puterilecentrale. Alaturi de Eminescu s-a a!lat si etre =radisteanu, care a a&ut un discurs la !el de in!lacarat.

/e cere umilinta

;on Bismarc: este gata sa declare razoi Romaniei, daca nu se !ac urgent retractari si nu se dauasigurari !erme ca se &a intra imediat in s!era de in!luenta a =ermaniei si Austro-ngariei. (e cere!erm des!iintarea (ocietatii #arpatii, un ade&arat partid secret de rezer&a, cu zeci de mii de memri,care milita pe !ata si in ascuns pentru ruperea Ardealului de *mperiul Austro-ngar si alipirea lui la

7ara. Rolul central in acesta (ocietate il a&ea Eminescu.

*ata ca Romania se supune e3igentelor straine, interzice (ocietatea #arpatii, elimina din scena pemulti simpatizanti !ranco!oni, etre =radisteanu impreuna cu .A. (turdza pleaca la ;iena sa ii ceara

personal scuze imparatului pentru discursul de la *asi. 7oate astea se intamplau pe 2 iunie 122,ziua caderii lui Eminescu.

Manipularea opiniei publice

%imeni nu lamureste insa opinia pulica asupra olii lui Eminescu, despre care se a!irma numai ca

este o oala gra&a. *n luna iulie, 7itu Maiorescu initiaza o lista de suscriptie pentru a strange aniinecesari internarii lui Eminescu la ;iena, lista pe care o pulica in !acsimil.

*n numarul din luna august al re&istei ?iteratorul, Ale3andru Macedons:i pulica o epigrama princare &a arunca in aer linistea asternuta asupra olii lui Eminescu. 7e3tul epigramei este urmatorul$

n @ pretins poet - acum(-a dus pe cel mai "alnic drum?-as plange daca-n alamuc

estinul sau n-ar !i mai un#aci pana ieri a !ost nauc(i azi nu e decat neun.

Este momentul mult asteptat de ;entura care incercase inca din 2 iunie sa con&inga pulicul asupraneuniei eminesciene, atunci insa cei doi prieteni sositi in graa la aia Mitrase<schi reusisera sa-lsal&eze pe Eminescu.

;entura nu &oia sa !ie el cel care declara deschis neunia lui Eminescu intrucat !usese de"a implicatin e&enimentul mai sus mentionat. Asadar epigrama a !ost prete3tul per!ect, imediat dupa aparitia ei

;entura il ataca gra& pe Macedons:i.



“%u este nici o indoiala, prin aceasta epigrama este &izat ne!ericitul nostru coleg si prieten,Eminescu”. *ata ca ;entura cel care anuntase politia de e3istenta neunului, se retrage acum inipostaza prietenului indignat aratand spre Macedons:i$ “*ata cine il !ace neun pe ietul Eminescu”.

Macedons:i la randul sau incearca sa se apere spunand ca este o epigrama &eche care a !ost pulicata!ara stirea sa, epigrama care in plus nici nu il &izeaza pe Eminescu. E3ista o logica in argumentatia

lui, daca cercetam putin mentalitatea epocii, mai ales dupa presa &om &edea ca inneuneau !oartemulti oameni prin anii 20 ai secolului trecut, multi se sinucideau.

Au urmat mani!estatii pulice cu torte si geamuri sparte la casa lui Macedons:i. Bastonat de princa!enele pe iata lui spinare +oproiul pulic a atras multa lume in aceste e&enimente a !ost unspectacol ucurestean pe cinste. ;entura si Macedons:i intra intr-o polemica puternica, insa raul erade"a !acut, Eminescu era in ochii tuturor un neun tolerat de societate.

*n codul de mora&uri pulice si politice ale epocii, “oala gra&a” a neuniei il indeparta de!initi& dela &iata pulica pe cel atins de ea. eclararea neuniei cui&a insemna, implicit, si destituirea lui din

!unctie. *ata, asadar, ce realizeaza =rigore ;entura$ dislocarea unui mare ziarist, a unui ad&ersar detemut, din sistemul unui ziar de opozitie.

olemica se stinge, iar la 1 septemrie presa incepe sa discute deschis prolema neuniei luiEminescu. 7elegra!ul este primul care anunta ca “Mai multi prieteni din capitala, amici aine!ericitului Eminescu, s-au decis a contriui lunar pentru intretinerea amicului lor in casa desanatate. .7. Maiorescu are partea cea mai mare in aceasta !rumoasa si noila actiune.”

Maiorescu reuseste sa dea lo&itura de gratie lui Eminescu la s!arsitul anului 122, cand pulica un&olum de C de poezii eminesciene, intre care “Mai am un singur dor”, “(e ate miezul noptii” etc.Ailitatea sa a !ost e3trema, aceste poezii erau menite sa distruga imaginea unui Eminescunationalist, ad&ersar de temut al lieralilor, teroretician al prolemelor societatii romanesti.

Ascunderea operei incomode

Ast!el, Maiorescu reuseste sa scindeze opera eminesciana, limitand-o la poezie. in acel moment si pana in zilele noastre Eminescu este cunoscut de toata lumea drept “marele poet”, “poetul national alRomaniei”, stergandu-se aproape complet opera sa ziaristico-politica, opera cu mult mai &aloroasa simai ogata decat opera sa poetica.

na din primele persoane care a sesizat lo&itura de maestru a lui Maiorescu a !ost *raileanu, carescria$ “utea, oare, teoreticianul de&enit !aimos, al paturilor superpuse, apostolul nationalismului,dusmanul marelui partid lieral, triunul zilnic al durerilor gra&e ale rasei, sa pulice$ “Mi te da cutotul mie”, “%u zi a de te-o cuprinde” + 8r, chiar si acestea, nepotri&ite pentru un luptator politic,cum era el atunci$ “Mai am un singur dor/ *n linistea serii/ (a ma lasati sa mor”. 8r, ideea desinucidere din “(e ate miezul noptii” + %u cum&a acum, la maturitate, si cand a&ea un stagiu deom pulic, ca teoretician al unei gra&e ideologii sociale si nationale - nu cum&a credea ca nu i-ar !isezut !rumos sa pulice si elegii amoroase ori in&itatii la dragoste si alte poezii “usoare” - si uneletraduse)”

;olumul de poezii are un succes teriil, multe &ersuri de&in suport pentru romante ie!tine, cantate inca!enele si saloane, pierzandu-si pro!unzimea.



Eminescu este internat intr-o serie de sanatorii din tara si strainatate, insa starea sanatatii sale era!oarte una, dupa cum marturiseste *oan (la&ici$ “Repausul medicamentos sustinut cu indar"ire deMihail Eminescu pe timpul !ugii din Bucuresti la ;iena si apoi la 4lorenta l-a adus in tara sanatos”.

Eminescu insusi, &iu si dornic sa reintre in presa, isi &a asculta “prohodul” in aceasta paranteza aanilor interzisi, 122C-1222. #ateodata se &a re&olta, &a sparge &itrinele lirariilor, isi &a lua &olumul

de poezii din ra!t si-l &a arunca in noroi, calcandu-si-l in picioare$ atunci !ortele de ordine &orinter&eni prompt si-l &or duce pe “insurgent” la politie.

Asa s-a intamplat la 2 noiemrie 122, de ziua (!intilor Arhangheli Mihail si =a&riil, la *asi$ poetul a!ost “impachetat” pe loc si dus, ca alienat psihic, la stailimentul rudimentar de la Manastirea %eamt.e langa aruncarea in noroi a propriului &olum de &ersuri, de ziua onomasticii sale, i s-a mai adusacuzatia ca “se lua de !emei pe strazile *asilor”, le “apuca de turnura rochiilor”, le atingea in mersetc.

A"uns la %eamt, Eminescu isi gaseste linistea. #ontinua sa scrie in ciuda tuturor.

Acolo, la Manastirea %eamt, poetul &a de!initi&a, zic editorii, poezia “e ce nu-mi &ii)”, pe care o &atrimite spre pulicare lui *aco %egruzzi, la #on&oriri literare, cu acest iletel$ “*ti trimit deodata cuaceasta mai multe &ersuri carora, de ti se par acceptaile, le &ei !ace loc in “#on&oriri”.*ndealtminterelea, ma a!lu ine si sanatos in mi"locul acestor munti si-ti doresc asemenea”.

Eminescu era per!ect sanatos in perioada in care a locuit la Manastirea %eamt, 122-122D. =ala=alaction &oreste despre un Eminescu intreg la minte in momentele respecti&e, marturie stau siactele de ucatarie ale stailimentului, intocmite de mana poetului.

*ntors in casa enriettei de la Botosani in 122D, Eminescu este supus unui consult medical din carereiese ca era sanatos psihic$ “*n urma unei suscrieri, initiata de ele&ii scoalei artelor !rumoase dinBotosani, s-au strans C00 lei. e mare a"utor au !ost acesti ani, caci au permis sa i se aplice untratament special multumita caruia starea sanatatii poetului s-a imunatatit in modul cel mai &adit,caci astazi Eminescu este tot atat de senin cum a !ost inainte de oala cea grea de acum patru ani inurma. *n 1 *ulie Eminescu, insotit de sora sa si de dl. =rigore 4ocsa, doctoral de aice, a sosit inorasul nostru cu trenul de la ora 1 p.m. A doua zi la ora 11 a.m. a a&ut loc, in casa dlui. (t. Emilian unconsult, la care au luat parte dnii. medici$ r. 4ilipescu, medic primar al orasului *asi, #ol. r.8trema, medic se! al #orpului *; armata, r. Rigler, r. #. Bottez si r. %egel, pro!esori la

4acultatea de Medicina. esi mai multi din acesti d-ni. medici a&eau sa plece din *asi inca in 1*ulie, totusi si-au amanat plecarea pentru a-l putea asista pe poetul nostru. *n urma unei cercetariminutioase la care l-au supus pe Eminescu, medicii au a"uns la concluzia ca sanatatea lui nu e delocalterata si ca treuie a-l supune unui tratament radical numai in ce pri&este oala lui cea negli"ata,care se mani!estase la picioare”.

atorita !aptului ca articolele A*M sunt adesea copiate pe di&erse !orumuri si apoi preluate de altere&iste si site-uri, !ara a speci!ica originea lor, &a in!ormam ca adresa acestui articol estehttp$//acti&e.in!o.ms/)aU si este pulicat la Acti&e *n!ormation Media.

Eminescu era deci sanatos psihic si per!ect capail de a crea.



*n 1222, ;eronica Micle reuseste sa il scoata pe Eminescu din casa surorii sale si il &a duce de mana pe poet la Bucuresti, unde el isi &a regasi pana de ziarist.

rmeaza o colaorare anonima la cate&a ziare si re&iste, iar apoi, la 1 ianuarie 1229, ultimul te3tziaristic al lui M. Eminescu$ o polemica ce &a zgudui gu&ernul !acandu-l, pentru o clipa, pe =una;ernescu sa demisioneze rupand o coalitie destul de !ragila de alt!el a conser&atorilor +care luasera,

in !ine, puterea cu lieralii. Repede se a!la, insa, ca autorul articolului in chestiune este “ietulEminescu” si repede acesta este cautat, gasit, internat la sanatoriul doctorului (utu, in martie 1229.

?a 1 aprilie 1229, procurorul Ma&ros cere primului presedinte al 7riunalului *l!o& constituirea uneicure pacientului Mihai Eminescu, a!lat in casa de sanatate a doctorului (utu din strada lantelor.

(e constituie un consiliu compus din 7itu Maiorescu, em ?aurian, (t. Mihailescu, *.?. #aragiale,*.=r. ;alentineanu si Mihail Braneanu, care, con&ocati con!orm articolului CC0 din rocedura #i&ila+"urnalul D2/29, depun la sectia a doua a triunalului un proces &eral in care sunt de parere ca“Boala !iind in recidi&a, reclama interdictia pacientului si randuirea unui tutor care sa poata primi de

la stat pensia lui &iagera si sa poata ingri"i de intretinerea interzisului”.

rocesul &eral al consiliului este scris in intregime si depus de 7itu Maiorescu, care era si a&ocat.upa semnarea actului acestuia +1 iunie 1229 si depunerea raportului medico-legal, iscalit dedoctorii (utu si etrescu, urmeaza celerul interogatoriu pentru e&aluarea starii psihice a pacientului.

*n conditii normale, in care incidentul cu oenaru ar !i real, archetul ar !i treuit sesizat din o!iciu siar !i treuit interogat si autorul prezumti& al crimei, numitul etre oenaru. %u e3ista un asemeneainterogatoriu.

7rei zile mai tarziu, Eminescu moare suit. octorul ;ines, care a !ost de !ata in acel moment, a&easa po&esteasca in 19 e3act cum s-au petrecut lucrurile$ “Eminescu se aseaza pe pat si peste cate&aminute cade intr[o sincopa si moare imediat”. ;arianta o!iciala asupra mortii lui Eminescu este insadementa paralitica.

Manipularea operei Eminesciene

*nainte de a analiza putin moartea lui Eminescu, sa luam in discutie perioada 122C-1229, perioadanumita “de mare intunecime”, a creatiei eminesciene. Marturiile din epoca atesta insa contrariul.

#ei care l-au &izitat pe Eminescu la Botosani &oresc de o puzderie de hartii scrise de catre poet,unele luate de A.#. #uza si desci!rate, altele luate de rudele poetului. #hiar in strada lantelor, inmai-iunie 1229, &izitatorii lui Eminescu olna&, &oresc de maldare de hartii scrise de catre el,aruncate la cos ori maturate de !emeia de ser&iciu.

Argumentul “creati&itatii” cade dintr-un condei in !ata aundentei de marturii documentare si, cu el,diagnosticul medical. *ntr-ade&ar, un “paralitic general”, un “aulic in ultimul grad”, acesta este un

pacient care nu mai creeza, nu mai !ace di!erenta intre &iata si &is etc.

Ale3andru ;lahuta, &izitandu-l in spital, il gaseste comunicail, pregatit sa scrie poezii.

*larie #hendi, care a stat in gazda pe strada (tirei ;oda, nr.D, pe langa #ismigiu, la aceeasi adresa pe care o a&usese si Eminescu in anii 20 ai secolului @*@, &a po&esti cum atranele gazde, niste



nemti, incep a-si aduce aminte$ “(i mi-au spus, intre altele, ca dupa moartea lui Eminescu, care aa&ut loc in 1229, au &enit la dansii doi domni care erau prietenii lui Eminescu si, impachetand toatasaracia ramasa in urma lui, au umplut doua cu!ere cu carti si cu manuscrise si au plecat”.

“?egendele” eminesciene &oresc, insa, pana astazi de “caiete” cu poezii ale poetului, pierdute,!urate, ascunse in aceasta perioada. Biogra!ii sai trec su tacere pana si !aptul ca in uzunarul de la

haina in care si-a dat duhul, in 15 iunie 1229, se a!lau scrise de mana lui poeziile “;iata” si “(telelein cer”.

rima criza a lui Eminescu, din 122-122C, cand a !ost internat la r. (utu, apoi la 8er oeing,langa ;iena, cat si recidi&a din 122-122D, cand a !ost internat la Manastirea %eamt, institutul pentrualienati, corespund unei psihoze maniaco-depresi&e, in amandoua cazurile a parasit spitalul aproapecomplet restailit, cu !acultatile intelectuale normale.

*n 122D medicii din *asi, r. *uliano Bogdan +semnat doctor de aris, Lne:, dar mai ales doctorul4rancisc *szac au pus diagnosticul unei alienatii mintale pro&ocata de gome si!ilitice pe creier si la

picioare, incepand un intempesti& tratament antis!ilitic, cum se !acea pe atunci, cu !rictiuni demercur, in doze enorme cu e!ecte nule in si!ilisul ner&os +oare de ce nu stia acest lucru doctorul*zsac), dar cu urmari catastro!ale to9ice.

Eliminarea prin otravire

*nca din Renastere se stia, insa cum po&esteste Ben&enutto #ellini ca si-a tratat cu !umigatii demercur oala galica, dar ca e!ectul pri&ea doar stadiul primar sau secundar, mai putin pe cel tertiar sideloc si!ilisul localizat cereral.

/upradoa$ul medicamentos a "ucat un rol ne!ast in e&olutia olii poetului. e alt!el, interesareasistemului ner&os central in into3icatia cronica cu mercur e3plica modi!icarile de comportament,depresiune mentala, insomnie si cateodata halucinatii, care dupa cum stim au dominat taloulsimptomatic dupa 122D.

#um reiese din notele doctorului ;ines, starea lui Eminescu s-a agra&at in clinica, ast!el ca i-a aparuto stare deliranta cu dureri in tot corpul, tremuraturi, incetinirea re!le3elor pupilare +la internare,normale, tulurari gra&e s!incteriene, aolirea re!le3elor osteo-tendinoase +la internare e3ageratetoate simptome e3plicate dupa noi prin in"ectiile de mercur ce le primeste in clinica, !ara rezultat

asupra olii psihice, dar cu gra&e e!ecte secundare.

upa cum se stie, lui Eminescu i s-a !acut autopsia in ziua de 1 *unie 1229, e3istand un raportdepus la Academie. Acesta este nesemnat.

Autopsia e&identiaza “o degenerescenta grasa a peretilor cordului, de&eniti !ragili si galeni, si prezenta unor placi intinse si proeminente atat la aza &al&ulelor aortice, cat si pe !ata interioara aaortei anterioare. *n !ine, din partea hepatului si a rinichilor s-a oser&at asemenea o degenerescentagranulo-grasoasa consideraila”. aca modi!icarile la ni&elul aortei apartin unei ateromatozeincipiente, deloc neoisnuite, rinichii ali cat si modi!icarile !icatului sunt caracteristice pentru o

gra&a into3icatie mercuriala.

Ascunderea doveilor



#reierul lui Eminescu este uitat pe !ereastra, in soare si, dupa cate&a zile de ne!i3are, este trimis lui=h. Marinescu, pentru a !i e3aminat. (uliniem !aptul ca, in 1229, Marinescu a&ea de ani, !iindincepator, asistentul lui Baes. aca pro!. Baes nu a primit creierul, pot !i a&ute in &edere doua

posiilitati$ ori cazul prezenta interes numai pentru curiozitatea tanarului asistent, ori si aceasta esteipoteza spre care inchinam pe unde&a, anumiti oameni, sa nu spun o “intreaga protipendada”, setemeau de diagnosticul se&erului pro!. ;ictor Baes.

=heorghe Marinescu declara despre creierul poetului, multi ani mai tarziu$ “#reierul mi s-a adus dela*nstitutul (utu intr-o stare de descompunere care nu permitea un studiu !in al structuriicircum&olutiunilor. utre!actia era datorata !aptului caldurii celei mari, proail ca s[a scos preatarziu dupa moarte #reierul era in ade&ar &oluminos, circum&olutiunile ogate si ine dez&oltate si

prezenta ca leziuni macroscopice o meningita localizata la loulii anteriori in nenorocirecreierul, !iind, cum am spus, descompus, nu am !acut studiul istologic, ceea ce e o mare lacuna(armanul Eminescu' %u a a&ut parte nici de acest studiu anatomic, care, !ie zis in treacat, nu stiudaca s-a !acut in une conditiuni altor literati distinsi cari, ca si dansul, au murit de paraliziegenerala”.

Eminescu nu a murit insa de paralizie generala, =heorghe Marinescu se inselase. unand cap la captoate do&ezile stranse ani de zile, 8&idiu ;uia scrie$ “#oncluziile mele, ca medic neuropsihiatru,cercetator stiinti!ic, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poatede clare.

atorita !aptului ca articolele A*M sunt adesea copiate pe di&erse !orumuri si apoi preluate de altere&iste si site-uri, !ara a speci!ica originea lor, &a in!ormam ca adresa acestui articol estehttp$//aim.pro.tc/)aUC si este pulicat la Acti&e *n!ormation Media.

Eminescu nu a su!erit de lues si nu a a&ut o dementa paralitica. *n ceea ce pri&este alcoolismul,acesta nici nu intra in discutie. resupusul si!ilis al lui Eminescu este scos din maneca imposturii si

otezat ad-hoc congenital”.

Asadar, Eminescu a !ost scos din &iata pulica si declarat neun pentru ca atitudinea lui pentru unireatarii-mama cu Ardealul nu era ine &azuta de conducerea de atunci a Romaniei, de "unimistii ..#arp si 7itu Maiorescu, care incercau din rasputeri incheierea unei aliante militare cu =ermania siAustro-ngaria.

e remarcat in acest sens este o scrisoare a lui .. #arp catre 7itu Maiorescu in care ii atrage atentia$“(i mai potoliti-l pe Eminescu”. *ar Maiorescu l-a “potolit”, !aricandu-i neunia si scapand ast!el deo &oce “periculoasa”, care il contrazicea tot mai des.

Ast!el, Eminescu a !ost scos din &iata pulica intre 122 si 1229, anul asasinarii sale, !iind declaratneun si, ca urmare, incapail de a mai crea ce&a. 8ri, marturiile din acea perioada ne arata unEminescu in plina creatie, lucru care nu ar !i !ost posiil daca era neun, caci un neun e rupt decontactul cu realitatea si nu mai simte ne&oia de creatie.

Concluii



Asadar, creatia artistica din acea perioada, insotita de numeroasele do&ezi +ale medicilor si prietenilor ale sanatatii sale mentale ne arata !aptul ca Eminescu a !ost asasinat printr-un proces lentde otra&ire.

Asasinarea lui Eminescu a continuat si continua si in prezent prin trecerea su tacere a acti&itatii salede "urnalism politic, a atitudinilor sale nationaliste. #ontinua prin prezentarea sa in scoli in mod &oit

de!ormat.

ar, cel mai mult continua prin lipsa noastra de cinstire a marelui roman Mihai Eminescu, prin lipsade in!ormare asupra operei, a luptei si a dorintelor sale pentru neamul romanesc.

de iana (te!an



Mihai Eminescu

“%u e3ista un stat in Europa orientala, nu e3ista o tara de la Adriatica pana la Marea %eagra care sanu cuprinda ucati din nationalitatea noastra. *ncepand de la cioanii din *stria, de la morlacii dinBosnia si ertego&ina, gasim pas cu pas !ragmentele acestei mari unitati etnice in Muntii Alaniei, inMacedonia si 7esalia, in ind ca in Balcani, in (eria, in Bulgaria, in =recia pana dincolo de %istru,

pana aproape de 8desa si de Vie&.”+Mihai Eminescu15 ianuarie reprezinta o saratoare a %eamului romanesc de pretutindeni, Mihai Eminescu marcandin istoria romanilor cel mai important moment de a!irmare a identitatii nationale, culturale sispirituale.%e dorim cu totii sa ramanem demni de mostenirea spirituala lasata de oet intru unitateanatiunii.

Publicistica

+#ate&a consideratii

8rice apropiere de Eminescu implica re&erenta ordinarului in !ata e3ceptiei. astrarea distanteistailita de respect si &eneratie s-ar putea sa !ie cheia traducerii te3tului eminescian care, poetic saunu , chestioneaza capacitatea noastra de intelegere si, de ce n-am recunoaste-o , ne tine-n !rau, nehartuieste cu intreari sutile, ne in!asoara intr-un “<e” de cai nestiute si ineinteles ne domina.E un tur de !orta. A sta in !ata te3tului eminescian cu intentii analitice implica oarecare indrasneala,relati&a la mine de &reme ce ocolesc poezia si ma a&ant in zona ce&a mai terestra a puicisticii.4ateta surprinzatoare ) 6ice Murarasu *n &olumul “M.Eminescu (crieri olitice”$ “*storicii literari siesteticienii &or staili intr-o una zi cat de unitara a !ost e3istenta materiala si su!leteasca a poetului,cata prezenta artistica si ideologica este in articolul sau de ziar ca si in poema cea mai hieratica..”E3ista deci inter!erare !ireasca intre pasirea terestra si zorurile astrale , sutilitatea geniului dizol&a

e&entualele ariere si ne o!era imaginea comple3a a unui uni&ers pe care poate ni-l imaginam, ni-ldorim dar ramanem in a!ara lui.#a pulicist, Eminescu este un suiect contro&ersat. entru unii “..asa cum poezia romana ar !i aratatalt!el azi daca n-ar !i e3istat Eminescu, tot ast!el si pulicistica romaneasca- marcata esential destralucirea si de !orta e3plozi&a a &erului sau gazetaresc” +Al. 8prea-”Eminescu-8pere &ol.*@ ,

pentru altii$ “Eminescu a !ost inainte de toate lterat si nu articolele politice, cu caracterul lor e!emer,au !acut si !ac glorie lui Eminescu, posteritatea nici nu &a &oi sa le cunoasca”+ 6iarul “;iitorul”iunie 191Colarizare interpretati&a care desminte orice idee de “loc” de “granit” cum zice =oga, nu ca

impenetrail ci ca structura unitara in care &arietatea de idei ar impieta per!ectiunea eminesciana,comple3itate de gandire in care trairea directa se sau ne se metamor!ozeaza in pro!unzime, sta in !atanoastra cu !orme si !ond, super!iciala si adanca si ca de oicei ne da proleme.4ie ca scrie la Alina, la 4amilia, la #on&oriri literare sau 7impul Eminescu sur&oleaza lumearomaneasca a epocii cu &irulenta oser&atorului inrait dar si cu sensiilitatea ganditorului pro&ocatde intamplari si de ecouri istorice pe care le iueste dar le diseca si mai ales le interpreteaza cuautoritate uneori pro!etica.#am intre 12D0 si 122 Eminescu cerceteaza”spiritul secolului” in care !ramantari ma"ore implicanatiunea noastra in !ormare pentru care lupta de a!irmare spirituala de des!asoara in atmos!era

eligeranta de elierare a popoarelor din rasaritul Europei, analizeaza realitatea imediata in luminaecoului istoric pe care-l admira dar pro!eseaza superioritatea &iitorului care nu treuie sa !ie”o simplacontinuare” ci “recti!icarea trecutului” _%otita asupra proiectatei intruniri la mormantul lui (te!an celMare.

http://www.mihai-eminescu.net/mihai-eminescu/

http://www.mihai-eminescu.net/mihai-eminescu/



4ilozo!ia lui asupra istoriei cere deplina acceptare a ideii de %A7*%E si R8=RE(, e3cludereauneia dauneaza celeilalte. *n “(tudii asupra situatiei”+7impuil este suliniata ideea ca acele sisteme

politice care nu sunt”con!orme cu sentimentele si aspiratiunile tarii” nu sunt decat”productul uneiimaginatii !ecunde” rogresul ramane ast!el in a!ara preocuparilor reale si e&olutia istoricastagneaza. “Ade&aratul progres” este o”legatura naturala intre trecut si &iitor, se inspira dintraditiunile trecutului, inlaturand ino&atiunile impro&izate si a&enturile hazardoase”+#urierul din *asi

Atitudinea conser&atoare il implica in interpretarea prezentului ca o necesitate istorica minora, otreapta numai care sa asigure conectia dintre trecutul”MARE” si &iitorul cel putin pe masuraacestuia.Este intr-un !el e3plicaila aceasta atitudine 3eno!oica , prezentul romanesc al anilor D0-[20 !iindacela al stradaniei de a!irmare in conte3tul dominatiei straine, !ie ea turceasca, in rincipate sauaustriaca in 7ransil&ania si Buco&ina.

%ecesitatea a!irmarii romanismului este consideranta ma"ora a pulicisticii economico-politice a poetului. “%u la stat se gandea Eminescu” zice Murarasu “ci la natiune.” A!irmatie oarecumsuper!iciala ca !ormulare dar in esenta la suiect, pentru ca e3istenta si e&olutia statului esteconditionata de a!irmarea si consolidarea natiunii, con!iguratia nationala ca unitate de lima, teritoriusi cultura "usti!icand in ultima instanta necesitatea statului.A !ost, nu, gresesc, este Eminescu nationalist) (igur ca este'#hiar daca recapitularea operei eminesciene s-a des!asurat in climatul asurd al secolului trecut+ greu de crezut ca a trecut', ,indi!erent de seismogra!ica interpretare a ceea ce E(7E Eminescu

produsa de comentatorii lui, de critici mai mult sau mai putin remarcaili + la asdeu, la @enopol, la*raileanu, la ?o&inescu,la #alinescu ,Murarasu, Al 8prea si ,sigur Maiorescu si altii stim ca eleste un nationalist pentru ca dincolo de ideatica romantico-!ilozo!ica a poeziei sale apare

personalitatea tumultoasa a omului !ramantat de prolemele realului.Articolele de la 7impul par a !i cele mai &irulente cu pri&ire la interpretarea momentului DD si

urmarile lui, atalia de a!irmare a romanismului adresandu-se “strainismului” cu &irulenta respingeriitotale uneori. #osmopolitismul politic si cultural ii repugna , este o”simulatiune”. “oate ca ar e3istacosmopolitism daca el ar !i posiil. ar el e imposiil. *ndi&idul care are intr-ade&ar dorinta de alucra pentru societate nu poate lucra pentru o omenire care nu e3ista decat in partile ei concrete-innationalitati”+i patria, ii ene7urcia, Rusia , Austro-ngaria, 8ccidentul european sunt elementele de re!erinta cu care poetulsur&oleaza atmos!era politica a &remii, locul romanilor intr-un conglomerat de !orte ,care actioneaza!acand astractie de necesitatile unui popor tolerant$”ni se pare ca nici un neam de pe !ata

pamantului nu are mai mult drept sa ceara respectarea sa dacat tocmai romanul pentru ca nimene nu

este mai tolerant decat dansul”+”(e &oreste ca in #onsiliul”incolo de atitudinea ad&ersa !ata de orice element strain, !ie ungur, rus, polonez, turc, e&reu,austriac, neamt se con!igureaza in articolele poetului !ormidaila siguranta a prezentei romanului inistorie, in lume si implicit in &iitorul care il preocupa mai presus de orice $ “aci sau romani, romanisau daci$ e indi!erent, suntem romani si punctum.”rolematica istorico-politica a &remii este latura ma"ora a "urnalisticii poetului, nu si singura, notelein!ormati&e, epistolele memorati&e, stirile senzationale sunt oligatiile pro!esionale pe care poetul leaccepta ca treuie.#ronici teatrale, consideratiuni asupra literaturii &remii, proleme pedagogice,in!ormatii mai multsau mai putin interesante pentru noi ca e&enimente dar sigur retinandu-ne atentia pentru ca au !ost

scrise de mana lui Eminescu !ormeaza o opera imensa si zic eu ciudat apendice a unuia dintre cei maimari poeti pe care i-a dat lumea.7ea Nicolescu#7or&Ian&GG



%E%EA *A%#” %u e3ista decat un “nenea *ancu” pe lumea asta'”” (i ce) #rezi ca am intentia sa &oresc despre acltul)”” %u. ar ma gandeam.”” %u te mai gandi'”” Atunci de ce “nenea *ancu)”

” Asa. (tii cum e ' #ea mai mare prolema a lui roust a !ost sa urmeze cursul memoriei, Amazonule un !leac, !lu3 si re!lu3, o "oaca, salturile, sutilitatile si mai ales surprizele memoriei sunt ..ca sazic asa surprinzatoare.”” 7e "oci cu cu&intele. #e-are-a-!ace memoria cu “nenea *ancu”” aar n-am. espre ce &oream) e !apt n-are nici o importanata, “nenea *ancu” mi-a rasarit inminte ca o chemare ciudata a timpului, cred, poate o suconstienta asociere cu *anuarie si, apropos,se scrie dupa noua ortogra!ie cu * mare sau mic, *anuarie, &reau sa zic) i&aghez ca de oicei. #espuneam) A, da' *anuarie zic, e ziua lui , pe 9, cu doi ani mai tarziu ca Eminescu cu care am in&atat,a !ost prieten etc. etc. etc. %u tocmai'”” *i leaga totusi epoca de la “>unimea”” (igur. *i leaga multe, dincolo de realul sau irealul prieteniei personale. *i putem aseza chiar !ata-n!ata, daca ma gandesc ine, chiar daca semnul egal ar !i un pic !ortat, nu)”

” %imic nu sta langa Eminescu, &rei sa zici)”” 7u nu) #iteam unde&a, nu-mi mai aduc aminte unde, poate la ?o&inescu despre contrastantastructura a celor doi $ Eminescu , romantic al trecutului si &izionar al &iitorului, #aragiale, &irulentoser&ator al propriului mediu de “origine si !ormatie”, parca-mi aduc aminte'”” (i)”” (i nimic. *mi place uneori sa recapitulez, ” ma cu!und ca intr-o mare”

” #e !aci cu “&isarile dulci si senine ” la #aragiale)”” %u pot sa !ac nimic cu ele. ar nici nu-mi treuie totdeauna. ”” Mita a a"uns la 7itu' )”” E3act' ”” #aldura teriila , monser'”” (i toate celelalte. Mi-ar place tousi sa recitesc proza lui dramatica , “*n &reme de razoi” mai ales,

poate si “Vir *anulea” si “#alul dracului” . e !apt elementele de asurd care l-au !ormat pe *onescunu sunt numai in Momente si (chite, nu)”” roail El e totusi “nenea *ancu” si atunci Mitica si ?e!ter si Rica si nenea umitrache si Mita si

mihai eminescu intre atac la persoana si asasinare

Documents