MIEREA

Înțelepciunea populară abundă de cugetări ale acestui miraculos produs:

" Tăcerea e ca mierea "

" Caută, nici albina nu găsește miere în fiecare floare"

" Din aceeași floare, albina face miere și șarpele, veninul "

" Când slobozi săgeata adevărului, înmoaie vârful în miere "

" Dacă toate muștele ar face miere ar fi faguri pe toți pereții "

" Omului cu învățătura îi curge miere din gură "

Utilizata inca din antichitate ca medicament, mierea este cel mai puternic energizant natural, cu un continut de peste 400 de substante organice, avand multiple utilizari dietetice si terapeutice

Mierea (din latină melem; în greacă μελιττα înseamnă "albină") este un produs apicol obținut prin transformarea și prelucrarea nectarului sau manei de către albine și depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populației din stup. Nectarul este lichidul dulce secretat de glandele specializate ale florilor, numite glande nectarifere sau nectarine. Principalele lui componente sunt sbstanţele glucidice care îşi au originea în seva plantelor. Glucidele primare sunt sintetizate în exclusivitate de către plantele verzi cu ajutorul clorofilei şi luminii (energiei) solare. Din sevă, nectarinele elaboreză nectarul prin procese complexe de sinteză şi apoi de secreţie. Obținerea mierii este scopul principal al apiculturii din prezent și din trecut. Mierea este un aliment cu gust dulce și parfumat, cu aspect semifluid, vâscos sau cristalizat și culoare specifică, având un conținut mare de zaharuri și substanțe minerale, vitamine, enzime, acizi organici.

Clasificare:

1. După proveniență:

- miere de flori, (florală), provenită din prelucrarea nectarului și polenului cules de albine din florile plantelor melifere,

- miere de mană, (extraflorală), provenită de pe alte părți ale plantei, în afară de flori; poate fi de origine animală sau vegetală.

2. După speciile de plante melifere de la care albinele au adunat nectarul:

- miere monofloră, provenită integral, (sau în mare parte), din nectarul florilor unei singure specii: (salcâm, tei, floarea soarelui, mentă)

- miere polifloră, provenită din prelucrarea unui amestec de nectar de la florile mai multor specii de plante.

3. După modul de obținere:

- în faguri (se livrează în faguri),

- scursă liber din faguri ,

- extrasă cu ajutorul centrifugii ,

- obținută prin presarea fagurilor ,

- topită (fagurii sunt încălziți).

4. După consistență:

- lichidă (fluidă),

- cristalizată (zaharisită).

5. După culoare: - incoloră, galben-deschisă, aurie, verzuie, brună sau roșcată.

6. După aromă, diversele sorturi de miere, se apreciază prin miros și degustare, indicându-se denumirea speciei de plante din care provin.

La clasificare se mai poate lua în considerare și: compoziția chimică, puritatea, puterea calorică.

Producerea mierii

Producerea mierii de către albine este un proces complex de transformare a materiei prime în miere, începând cu recoltarea și terminându-se cu căpăcirea celulelor din faguri. Albinele lucrătoare recoltează nectarul sau mana cu ajutorul aparatului bucal (trompa) și le înmagazinează un timp în gușă, unde sunt amestecate cu salivă, iar la sosire transferă conținutul zaharat albinelor din stup, care îl prelucrează în continuare, până se obține produsul finit.

Extracţia mierii din faguri pentru trebuinţele omului trebuie făcută numai după ce procesul de prelucrare a materiilor prime de către albine a fost încheiat, deci când cea mai mare parte din celule umplute cu miere au fost căpăcite. Operaţia se va efectua în condiţii bune de igienă în aşa fel încât produsul să nu se impurifice cu substanţe străine, iar contaminarea microbiană să fie cât mai redusă posibil. În continuare, prelucrarea tehnologică (filtrare, decantare), ambalarea şi păstrarea trebuie efectuate în asemenea condiţii încât mierea să îşi păstreze însuşirile naturale iniţiale.

Compoziție chimică

Există numeroși factori care influențează compoziția chimică a mierii: calitatea și compoziția materiei prime (nectar sau mană), abundența acesteia, factorii climatici, modul de exploatare a albinelor, modul de recoltare, condiționare și conservare. Mierea obținută va avea caractere specifice condițiilor în care s-a produs. Elementele care intră în compoziția mierii pot fi împărțite în trei grupe: apă, substanțe zaharoase, substanțe nezaharoase.

Utilizări

Prin calitățile sale nutritive este considerată un aliment de mare valoare în hrana oamenilor de toate vârstele, având utilizări largi în dietetică și terapeutică.

Mierea este foarte des folosită în alimentație, în bucătărie sau ca medicament, fiind de medicina populară foarte apreciată. De asemenea are importante aplicații în alimentația artificială, în alimentația pre- și post-operatorie, în pediatrie și ginecologie.

Valoarea alimentară și dietetică

Valoarea alimentară a mierii constă în primul rând în bogăția ei în zaharuri (70-80%), din acest punct de vedere, fiind un aliment energetic prin excelență. Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple, (glucoză și fructoză), care nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct

asimilate și arse complet, până la stadiul de bioxid de carbon și apă, eliberând energie în toate etapele de descompunere prin care trec. Un gram de zaharuri din miere eliberează ca și zahărul de sfeclă: 4,1 calorii, dar (spre deosebire de zahăr), această energie este pusă în totalitate la dispoziția organismului, astfel că mierea este un aliment ușor asimilat și digerabil. Deosebirea esențială a mierii de albine de zahărul comercial constă în conținutul său ridicat în unele substanțe nezaharoase (microelemente, enzime, acizi organici și vitamine), care își exercită efectul pozitiv atât prin acțiunea de reglare a unor funcții importante ale organismului, dar și contribuind la conferirea calităților gustative specifice ("gust de miere"). Atât aspectul, culoarea, consistența și gustul fac din miere un aliment mult apreciat, dar mai ales aroma sa specifică, datorită conținutului în uleiuri eterice (volatile), parfumul mierii fiind identic cu parfumul florilor din care provine.

Valoarea terapeutică a mierii

Mierea de albine nu are doar calități nutritive ci, în urma studiilor, s-a demonstrat că are și o acțiune terapeutică eficientă, ce se exercită atât asupra afecțiunilor digestive, cât și în afecțiunile hepato-biliare, cardio-vasculare, respiratorii, afecțiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriție și cele infecțioase, în afecțiunile sanguine și în cele cutanate.

Cu toate calitățile sale prețioase, mierea are și contraindicații pentru pacienții care suferă de obezitate, diabet zaharat, tulburări glicoregulatorii, insuficiență pancreatică exocrină și pentru pacienții gastrectomizați, cât și în anumite tulburări alergice.

Mierea isi pastreaza intacte calitatile in timp, drept dovada este mierea veche de peste 2000 de ani descoperita intr-o amfora, ea avand toate calitatile intacte.

Bibliografie:

- Resurse web: Wikipedia Terapii alternative- apiterapia Regielive.ro