Argument .........................................................................................................................

Capitolul 1 Managementul resurselor umane..................................................................

1.1. Consideraţii generale................................................................................................

1.2. Evaluarea în managementul resurselor umane .......................................................

1.3. Managementul resurselor umane în sistemul de învăţămînt...................................

1.3.1. Calitatea în educaţie...............................................................................................

1.3.2. Dezvoltarea resurselor umane în educaţie ...........................................................

Capitolul 2 Managementul resurselor umane în sistemul de învăţământ 12

2.1. Analiza şi diagnoza nevoilor educaţionale şi de formare ........................................

2.2. Resursele umane ale sistemului de învăţământ din România – categorii, mărime 14

2.3. Formarea personalului didactic 16

2.4.Evaluarea personalului didactic 18

2.5. Promovarea personalului didactic 20

2.6. Salarizarea personalului didactic

Capitolul 3 Proiect de dezvoltare instituţională al unităţii şcolare pe perioada 2009- 2012

4.1. Diagnoza mediului intern şi extern

4.2. Analiza SWOT

4.3. Oferta educaţională

4.4. Misiunea şi viziunea

4.5. Scopuri

4.6. Opţiuni strategice

4.7. Indicatori de evaluare a performanţei

Managementul resurselor umane constă în ansamblul activităţilor orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul organizaţiei în vederea realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor angajaţilor. Pe măsură ce organizaţiile se dezvoltă au de a face cu o serie de aspecte esenţiale ale managementului resurselor umane. Managerii creează un plan de atragere şi reţinere a persoanelor cu abilităţile de care are nevoie organizaţia. Implementarea planului presupune recrutarea, selecţia, integrarea, instruirea, recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite şi evaluarea permanentă a performanţelor pentru a se verifica dacă sint atinse obiectivele organizaţionale. Aceste activităţi reprezintă componentele managementului resurselor umane.

Planul de resurse umane într-o unitate de învăţământ preuniversitar este creat în acord cu planul strategic al organizaţiei. Pe măsură ce organizaţia identifică oportunităţile de dezvoltare disponibile, este necesară corelarea lor cu abilităţile de care va fi nevoie pentru acoperirea lor. Recrutarea, instruirea şi programele de recompensare sunt create în vederea atragerii, dezvoltării şi păstrării oamenilor cu abilităţile necesare.

Dezvoltarea resurselor umane în învăţământ implică un proces de instruire a oamenilor pentru a îndeplini sarcinile de care este nevoie în unitatea şcolară. Problema constă în recunoaşterea tipului de instruire de care angajaţii au nevoie. Toate deciziile de instruire trebuie să ţină cont de motivarea angajatului supus formării.

Orice organizaţie şcolară este în creştere şi de aceea trebuie stabilite metode de găsire şi angajare de oameni care să posede abilităţile solicitate. Acest lucru se reflectă de obicei într-o formă de planificare a resurselor umane. Analizându-se proiectele şi tendinţele viitoare ale organizaţiei - printr-un proiect de dezvoltare instituţională (PDI), se estimează numărul de oameni de care este nevoie şi tipul de abilităţi şi competenţe pe care le solicită eventualele posturi vacante.

Orice aspect din activitatea unei organizaţii este determinat de competenţe, motivaţie şi eficienţă în organizarea personalului. Dintre toate sarcinile managementului, conducerea componentei umane este cea mai importantă deoarece de ea depinde cât de bine este realizat totul într-o organizaţie

Resursa umană a organizaţiei este adesea denumita “cel mai valoros activ”2 , deşi nu apare în evidenţele contabile. Succesul organizaţiei depinde însă de modul în care membrii săi pun în practică obiectivele acesteia; de aceea capacităţile şi calitatea resurselor umane sunt definitorii pentru rezultatele organizaţiei. Dar a lucra cu oamenii presupune a ţine cont de sensibilităţile şi caracteristicile emoţionale ale fiecărui individ. Oamenii au ambiţii şi năzuinţe, au nevoie de o măsură a rezultatelor lor şi au o complexitate de nevoi.

Există o serie de termeni ce descriu activitatea ce se desfăşoară pentru a ajuta organizaţia să-şi folosească la întreaga capacitate resursele umane. Cel mai utilizat termen în prezent este cel al ”managementului resurselor umane” (MRU). Acest concept se referă la trei aspecte3 legate de resursele umane:

• utilizarea resurselor umane;

• motivarea resurselor umane;

• protecţia resurselor umane.

Managementul resurselor umane este activitatea de management răspunzătoare de toate deciziile şi acţiunile care afectează relaţia dintre o organizaţie şi membrii ei. Finalitatea activităţii managementului de resurse umane constă în primul rând în a face angajaţii aşa cum îşi doreşte organizaţia dar şi a face organizaţia aşa cum îşi doresc angajaţii, astfel încât organizaţia să îşi atingă obiectivele. Conceptul de resurse umane nu este nou, P. Drucker în lucrarea sa ”The Practice of Management” atribuia managementului trei funcţii: obţinerea performanţei economice, conducerea managerilor şi managementul muncitorilor şi al muncii. ”

Omul e singura resursă aflată la dispoziţia omului care poate fi dezvoltată” afirma el, şi ”Oamenii trebuie consideraţi ca resurse... Managerii şi muncitorii reprezintă împreună resursele umane ale organizaţiei.” Individul, prin structura sa, prin sentimente, mentalitate, cultură, motivaţie, dorinţe şi în special prin conştiinţa de sine, reprezintă marea necunoscută a unui sistem, putând împiedica sau, dimpotrivă, putând potenţa o acţiune, un proces, o activitate. T

otodată, prin natura sa de fiinţă sociabilă, omul trăieşte şi acţionează în colectivitate, face parte din anumite grupuri de care se simte mai mult sau mai puţin ataşat, grupuri care la rândul lor interacţionează cu alte grupuri, depinzând de unele şi exercitând influenţe asupra altora. Prin urmare, iniţierea şi desfăşurarea cu succes a activităţilor diferitelor organizaţii depind într-o măsură covârşitoare de gradul în care este înţeles, motivat şi coordonat factorul uman.

1.3.1. Calitatea în educaţie

Asigurarea calităţii şi managementul calităţii în educaţie şi formare iniţială constituie un

domeniu de intervenţie care necesită cu precădere dezvoltarea şi implementarea sistemelor şi

procedurilor interne de evaluare, de management şi asigurare a calităţii activităţilor de educaţie şi

formare iniţială şi continuă, precum şi profesionalizarea activităţilor manageriale la nivelul

furnizorilor de educaţie şi formare iniţială şi continuă. Se are în vedere, în principal, activitatea

instituţiilor şi a ofertanţilor de educaţie şi de formare din sistemul formal de educaţie.

Principalele acţiuni avute în vedere sunt:

• crearea şi dezvoltarea sistemelor de asigurare şi management al calităţii în educaţie şi

formare;

• dezvoltarea unor programe de formare profesională în domeniul managementului

educaţional şi în managementul calităţii;

• dezvoltarea unor mecanisme de monitorizare a inserţiei absolvenţilor pe piaţa muncii în

vederea ajustării ofertei educaţionale în concordanţă cu evoluţiile de pe piaţa muncii;

• crearea şi dezvoltarea unor mecanisme de asigurare şi managementul calităţii în educaţie

în contextele nonformale şi informale de învăţare.

Dezvoltarea şi modernizarea ofertelor de educaţie iniţială şi continuă are drept obiective

creşterea atractivităţii ofertelor educaţionale, creşterea calităţii şi relevanţei educaţiei pentru piaţa

muncii. Principalele acţiuni avute în vedere sunt: dezvoltarea ofertelor de educaţia timpurie;

dezvoltarea ofertelor în învăţământul secundar; dezvoltarea ofertelor post licenţă (masterat şi

doctorat); adaptarea ofertelor educaţionale la cerinţele pieţei muncii şi comunităţii locale,

promovarea parteneriatului în educaţie; utilizarea noilor tehnologii şi metodelor moderne de

predare în educaţie şi dezvoltarea competenţelor digitale; dezvoltarea ofertelor de educaţie

continuă – “Şcoală - centru comunitar de educaţie continuă şi resurse de învăţare, dezvoltarea

de module şi programe de formare pentru resursele umane din domeniul cercetării.

Dezvoltarea sistemului naţional de asigurare a calităţii în educaţie ţine de dezvoltarea resurselor umane şi menţinerea cadrelor didactice în sistemul educaţional prin:

• Modernizarea/consolidarea învăţămîntului pedagogic;

• Modernizarea sistemului de formare şi atestare a personalului didactic;

• Modernizarea programelor de studii formale şi non-formale

• Revitalizarea învăţămîntului profesional de toate treptele prin racordarea specializărilor la

cerinţele pieţei muncii, modernizării infrastructurii (echipamentului, etc);

• Perfecţionarea cadrului normativ în vederea efîcientizării activităţii cadrelor didactice şi

excluderii procedurilor birocratice de raportare şi documentare formală a procesului didactic ;

• Crearea parteneriatelor privat-public în vederea stabilirii unei conexiuni eficiente între agenţi

economici şi instituţiile învăţământului profesional pentru consolidarea bazei materiale şi

dezvoltarea abilităţilor profesionale;

• Asigurarea mobilităţii academice a profesorilor şi studenţilor;

• Implicarea mai largă a organizaţiilor non-guvernamentale specializate în procesul educaţional;

• Elaborarea unui sistem de validare a cunoştinţelor obţinute în cadrul programelor de educaţie non-formală.