lucrare de disertatie andreea georgiana voicu
DESCRIPTION
lucrare disertatieTRANSCRIPT
Universitatea Politehnica din București
Master Modele de Risc, Prognoza si Decizie
LUCRARE DE DISERTAŢIE
ÎNDRUMĂTOR ŞTIINŢIFIC
ABSOLVENT
Andreea Georgiana Voicu
București2014
1
SISTEMUL DE
ASIGURĂRI SOCIALE
DE SĂNĂTATE
București2014
2
CUPRINS
INTRODUCERE.................................................................................................................4
CAPITOLUL I
SISTEME ȘI POLITICI DE SĂNĂTATE, STRUCTURA ADMINISTRATIVĂ ȘI
FINANȚAREA SISTEMELOR DE SĂNĂTATE
Considerații generale asupra sistemelor de sănătate
Sistemul de asigurări de tip Bismarck
Sistemul naţional de sănătate tip Beveridge (SNS)
Sistemul de sănătate centralizat de stat tip Semasko
Sistemul de sănătate bazat pe asigurări private
Politici de sănătate
Politica de sănătate la nivelul Uniunii Europene
Evoluția cadrului legislativ al Uniunii Europene cu privire la sănătatea publică
Structura administrativă a sistemelor de sănătate în România și în U.E.
CAPITOLUL II
FINANTAREA SISTEMELOR DE SANATATE
Finanțarea de la bugetul de stat
Finanțarea prin asigurări de sănătate
Finanțarea prin plăți directe
Finanțarea comunitară și decontarea serviciilor medicale în cadrul UE
Alocarea resurselor în cadrul sistemelor de sănătate
București2014
3
Alocare financiară bazată pe nevoile populaţiei
Alocare financiară bazată pe eficienţă
Modalități de plată a serviciilor medicale
Finanțarea sistemului de sănătate din România
Finanţarea prin asigurările sociale de sănătate
Finanţarea de la bugetul de stat
Finanțarea sistemului de sănătate din Marea Britanie
Finanțarea sistemului de sănătate din Suedia
Finanțarea sistemului de sănătate din Germania
Concluzii de capitol
CAPITOLUL III
REFORMA SISTEMELOR DE SĂNĂTATE
Perspectiva istoric-evolutivă a reformei administrative
Conținutul reformei sistemului de sănătate
Reforma sistemului sanitar din România
Reforma sistemului sanitar din Marea Britanie
Reforma sistemului sanitar din Suedia
Reforma sistemului sanitar din Germania
Concluzii de capitol
București2014
4
INTRODUCERE
Organizatia Mondiala a Sanatatii definea in urma cu peste 50 de ani sanatatea ca
“bunastare completa fizica, psihica si sociala, si nu doar absenta bolii sau handicapului”.
De la aceasta scurta descriere a sanatatii putem detalia foarte mult conceptul de stare de
sanatate si care sunt sistemele implicate in imbunatatirea starii de sanatate la nivel de tara
cat si la nivel global.
Pentru ca este destul de dificil sa vorbim despre sanatate sau desrpre starea de
sanatate in general fara sa intelegem cele mai fine detalii care o compun, prin prezenta
lucrare imi doresc prezentarea cat mai pe larg a sistemului de asigurari sociale de sanatate
in ansamblul lui cat si toate celelalte elemente conexe fara de care acesta nu ar putea
functiona.
Asa ca, indiferent daca vorbim despre finantarea sistemului de sanatate, despre,
boala, despre preventie, despre factorii sociali, despre cei politici sau chiar si despre
asigurarile private de sanatate, fie ele complementare sau suplimentare, toate acestea si
nu numai sunt aspecte importante cand vorbim despre cea mai importanta resursa pe care
o are societatea, sanatatea populatiei.
Din dorinta de a satisface cat mai bine aceste nevoi ale populatiei in ceea ce
priveste sanatatea au fost dezvolatate mai multe modele sau daca doriti acesti hibrizi care
sa pastreze sistemul de sanatate la un nivel optim de functionare. Insa ceea ce poate veni
ca o solutie la nivelul unei tari nu poate fi considerata o alternativa viabila pentru o alta
din cauza faptului ca starea de sanatate a unei populatii in sine va fi intotdeauna
influentata de o multitudine de factori cum ar fi cei biologici, geografici, social
economici si psihologici si nu numai.
Prezenta lucrare va fi impartita in mai multe capitole care ne vor ajuta sa
intelegem mai bine complexitatea acestui fenomen, necesitatea implementarii lui intr-o
maniera optima cat si pasii ce trebuiesc urmati pentru a putea imbunatati un sistem de
asigurari sociale de sanatate si implicit starea generala de sanatate.
București2014
5
Pentru inceput vom discuta despre componentele unui astfel de sistem de sanatate,
despre notiuni cum ar fi cea de “asigurat” cat si despre drepturile si obligatiile
acestor.Vom avea in vedere de asemenea si un model de sistem de asigurari sociale de
sanatate care s-a demonstrat a fi performant si de durata.
In contrast se va incerca prezentarea sistemului de asigurari sociale de sanatate
din Romania si evolutia acestui pe parcursul ultimilor ani.
Lucrarea va fi preserata cu date statistice si diferite formule care ne pot permite
calcularea unor indicatori importanti.
1.
Asigurarile sociale de sanatate reprezinta un subsistem al sistemului asigurarilor
sociale si vizeaza riscul imbolnavirii sau cu alte cuvinte al bolii in sine.
Cu boala putem lupta in doua moduri, fie prin modalitati de prevenire a ei sau prin
utilizarea unor tratamente avand astfel ca scop final mentinerea, respectiv recuperarea
starii de sanatate a populatiei.
Starea de sanatate reprezinta un indicator deosebit de important al standardului de
viata al populatiei, al prosperitatii economice si sociale a unei societati. De acest standard
si nu numai se leaga pana la urma speranta de viata a unei populatii.
Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste sanatatea ca reprezentand o buna stare
completa din punct de vedere fizic, social si mintal. Sanatatea poate fi considerata pana la
urma cea mai importanta resursa economica a unei societati. Acest lucru este foarte usor
de inteles daca ne gandim ca de starea sanatatii populatiei active depinde productivitatea
muncii indiferent de domeniu cat si rezultatele activitatilor intreprinse.
Dezvoltarea economica actuala nu ne permite decat sa gasim noi metode prin care
sa imbunatatim aceasta stare de sanatate, deci in consecinta sa incercam sa imbunatatim
permanent sistemul de asigurari sociale de sanatate. Suntem obligati astfel sa avem grija
de aceasta resursa valoroasa daca ne dorim o crestere economica constanta si sanatoasa.
Pentru a putea sustine acest proces complex trebuie sa devenim constienti de
factorii ce influenteaza starea generala de sanatate a populatiei. Acesti factori
sanogenetici actioneaza la nivel de familie, in scoala sau la locul de munca si pot tine de
habitat, conditiile existente la locul de munca, educatia fizica, cultura sanitara la nivelul
București2014
6
populatiei, folosirea timpului liber si nu in ultimul rand de gradul de dezvoltare a ocrotirii
sanatatii.
Putem deci sa incadram astfel principalii factori dupa cum urmeaza. Cei biologici
sunt in stransa legatura cu date statistice cum ar fi numarul si structura populatiei, varsta,
sexul si particularitatile fizice ale indivizilor. Criteriul geografic este reflectat de
componentele mediului: sol, aer, apa, vegetatie, clima. Pe de alta parte criteriul social
economic si psihologic face referire la modul de viata, comportament, cultura, grad de
urbanizare, conditii de munca si de alimentatie, nivelul veniturilor si al cheltuielilor.
De stabilit factorii determinanti poate reprezenta un lucru destul de facil. Mai
dificil este insa de stabilit ponderea si aportul fiecarui dintre acestia ca si contributie in
efectul global al sanatatii publice.
Devine din ce in ce mai greu de gestionat starea sanatatii publice atat timp cat
Organizatia Mondiala a Sanatatii a inregistrat peste 2000 de boli ereditare iar numarul
acestor creste in mod constant.
Tipologii de sisteme de sanatate si modalitati de finantare
Performanta unui sistem de sanatate potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii se
axeaza in jurul a trei criterii majore. Avem astfel in vedere ameliorarea sanatatii,
cresterea capacitatii de raspuns fata de asteptarile populatiei si asigurarea echitatii in ceea
ce priveste contributia financiara.
Fiecare stat si-a conturat propriile mecanisme de finantare in functie de criterii
specifice socio-economice si politice. Chiar daca toate sistemele sunt mai mult sau mai
putin hibride tinand cont ca sursele de finantare se bazeaza pe o combinatie de resurse
bine pusa la punct, ele raman controlate direct sau indirect de catre stat.
Cu toate acestea nu putem vorbi despre un sistem de finantare optim care sa poata
fi unanim acceptat. La fel cum metodele de finantare nu se exclud reciproc ele fiind
particularizate in functie de fiecare tara si de politicile pe care acestea le stabilesc cu
referire la sistemul sanitar.
In ceea ce priveste finantarea sistemelor de sanatate vorbim despre niste
modalitati complexe care difera de la o tara la alta. Spre exemplu in tarile Uniunii
București2014
7
Europene guvernele sunt implicate in finantarea ingrijirii medicale iar majoritatatea
statelor folosesc un mix intre contributiile la asigurarile sociale si finantarea
guvernamentala directa a sanatatii.Exista de asemenea si asigurari private de sanatate dar
acestea in momentul de fata nu reprezinta decat un procent destul de mic fata de ponderea
totala.
Finantarea sistmelor de sanatate reprezinta un mare consum de resurse care creste
de la an la an. Ultimii 30 de ani inregistreaza o creste continua a nivelului resurselor
necesare. Factorii raspunzatori de necesitatea acestei cresteri continue il reprezinta
imbatranirea populatiei, descoperirea de medicamentatie mai eficienta si tehnologii mai
avansate si mai costisitoare si de asemenea cresterea numarului de persone asistate social.
Finantarea unui sistem de sanatate depinde de modalitatea in care sunt colectate
fondurile necesare desfasurarii activitatii sistemului sanitar precum si modalitatea in care
aceste fonduri sunt alocate si apoi utilizate.
Modalitatea de finantare aleasa, combinata cu tipul de organizare a sistemului
sanitar, determina cine are acces la ingrijirile de sanatate, costul acestor ingrijiri, eficienta
productiva, si nu in ultimul rand calitatea serviciilor oferite. De eficienta fiecarui sistem
de sanatate in parte depinde starea de sanatate a populatiei, protectia financiara contra
riscurilor si nu in ultimul rand gradul de satisfactie a consumatorilor de servicii de
sanatate.
Exista cinci modalitati principale de finantare a sistemlor de sanatate. Avem astfel
finantarea de la bugetul de stat, finantarea prin asigurari sociale de sanatate, finantarea
prin asigurari private de sanatate, finantarea prin plati directe si finantarea comunitara.
In Uniunea Europeana se remarca doua modele de sisteme de sanatate.
Primul dintre ele este sistemul national de sanatate. Este cunoscut si sub denumirea de
Beveridge Model si este folosit in tari precum Marea Britanie, Italia, Grecia, Finlanda,
Spania, Norvegia, Suedia. Caracteristicile financiare ale acestui model sunt bine
conturate populatia avand acces liber la serviciile de sanatate bazate pe taxe obligatorii
din venituri. Tinand cont de acest aspect putem considera ca avem parte de un sistem in
care gradul echitatii sociale este unul ridicat. Intreg sistemul este gestionat de stat iar
resursele financiare provin din colectarea de taxe pe venituri.
București2014
8
In ambulatoriu cei care ofera servicii medicale sunt angajati ai statului iar platile
catre acesti prestatori sunt facute prin salarii in functie de numarul de pacienti.
Exista si un sistem de asigurari de sanatate denumit Modelul Bismark fiind un
sistem derivat din legislatia germana. Si acesta este folosit in foarte multe tari ale Uniunii
Europene cum ar fi Franta, Germania, Austria, Belgia, Olanda si Romania. In cadrul
acestui sistem resursele financiare sunt provenite din contributiile obligatorii platite de
catre angajati si angajatori. Sunt intalnite insa si resurse provenite de la bugetul de stat,
fie el local sau national, cat si alte tipuri de subventii. Institutiile desemnate sa
administreze fondurile de asigurari sunt nonprofit, iar gestionarea si folosirea acestor
fonduri de asigurari este facuta la nivel national si prin intermediul directiilor locale.
Ca o scurta paranteza si pentru o mai buna intelegere a acestui tip de sistem vom
detalia pe scurt componentele fluxului platilor in Romania. Avem astfel: contributii ale
angajatilor si ale angajatorilor la fondul de asigurari de sanatate, plati catre cei care ofera
serviciile medicale facute de Casele Judetene de Asigurari de Sanatate, contributiile
Caselor Judetene de Asigurari de Sanatate la fondul de redistribuire, transferuri de la
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate catre Casele Judetene, transferuri de la bugetul
de stat catre prestatorii de servicii medicale cat si platile directe pentru servicii si
medicamente.
Cand avem in vedere contributiile la asigurarile de sanatate in mod normal acestea
sunt facute pe baza veniturilor, plata lor fiind impartita intre angajator si angajat. Cu toate
acestea exista diferente semnificative intre tarile Uniunii Europene cand vine vorba
despre uniformitatea si variabilitatea ratei, distributiei intre angajator si angajat, existentei
unei limite superioare a contributiei cat si existenta altor tipuri de contributii in afara
celor generate din salarii.
De exemplu rata de contributie nu variaza in functie de tipul de fond de asigurare
sau statutul de membru in Belgia, Franta sau Austria.
Exista limite superioare ale contributiilor in tari cum ar fi Germania, Austria,
Olanda dar nu si in Belgia, Franta sau Olanda, tari care impugn plata unor contributii
suplimentare. Spre exemplu in Franta partea care revenea angajatului a fost inlocuita cu o
contributie sociala generala care nu este bazata pe salarii.
București2014
9
In ceea ce priveste asigurarile voluntare de sanatate (asigurari private), in tarile
Uniunii Europene acestea nu joaca un rol la fel de important cum se intampla spre
exemplu in Statele Unite ale Americii, Australia sau chiar Elvetia. Guvernele acestor tari
se bazeaza pe un sistem unde asistenta medicala este asigurata de catre stat prin asigurari
sociale. Un sistem de sanatate organizat astfel devine disponibil tuturor cetatenilor
statului indiferent de posibilitatea acestora de a plati.
De regula asigurarile voluntare de sanatate la nivelul tarilor Uniunii Europene
joaca un rol marginal si ofera doar o acoperire suplimentara pentru servciile neacoperite
partial sau integral de catre asigurarile sociale de sanatate. Pe de alta parte un avantaja ale
acestor asigurari private il reprezinta si un acces mai rapid la servicii cat si o paleta mai
diversificata a acestor servicii.
Un exemplu relevant al posibilitatii de a opta intre aceste doua tipuri de asigurari
de sanatate il putem regasi in Germania. In aceasta tara asigurarile sociale de sanatate
sunt obligatorii pentru persoanele care au un venit mai mic de 3850 de euro pe luna,
respectiv 40500 de euro pe an. Pentru cei care inregistreaza un venit peste aceste valori
asigurarile sociale nu mai sunt obligatorii. In Germania exista 52 de case de asigurari de
sanatate private care ofera o alternativa viabila la asigurarile sociale de sanatate cat si de
asemenea o gama de asigurari de sanatate complementare pentru cei ce aleg sa ramana si
in sistemul social de stat.
Exact cum am punctat si putin mai sus datorita competitiei directe cu asigurarile
din sectorul public, in Germania sectorul privat ofera diverse tipuri de asigurari
substitutive care pot duce la un acces mai rapid si posibilitatea de a alege din mai multe
servicii.
Asigurarile complementare ofera acoperire pentru serviciile neincluse in sistemul
statutar. Acest tip de asigurari pot include o parte importanta din costurile pentru
ingrijirea primara, medicamente, teste, specialisti, transport cat si pentru perioada de
maternitate.
O situatie foarte interesanta referitor la sinergia acestor doua sisteme de asigurari
de sanatate o regasim in Franta. Aici, desi 95% din populatie este inclusa in sistemul
social de asigurari, 90% contribuie si la aigurari suplimentare. Un alt lucru pozitiv il
București2014
10
reprezinta faptul ca in aceeasi tara persoanele cu venituri mici sunt incluse automat si fara
plata in sistemul de asigurari suplimentare.
Daca discutam insa despre asigurari private si nu numai vorbim despre un
organism bine pus la punct si anume despre piata globala a asigurarilor. Asigurarea fiind
activitatea economica prin care persoanele care sunt amenintate de anumite pericole care
daca s-ar produce le-ar deteriora starea de sanatate sau chiar viata consimt sa inlature
efectele financiare ale acestor posibile pierderi prin transferul lor catre companii
specializate in schimbul unei sume de bani.
Aceste companii care consimt sa preia si sa compenseze efectele financiare ale
producerii riscurilor se numesc companii sau societati de asigurari. Operatiunea prin care
se transfera posibilele pierderi financiare de la purtatorii riscurilor la companiile de
asigurari poarta denumirea de asigurare.
Modele de asigurari de sanatate
Ca şi structură generala, la ora actuală există trei sisteme de finanţare performante
predominante în Uniunea Europeană.
Modelul Bismarck
Primul sistem de sanatate modern a fost introdus in Germania de catre Otto von
Bismarck, in perioada 1881-1889. In 1881 introduce pentru pima data un sistem de
asigurari sociale de stat obligatorii, in 1883 adauga platile pentru cazuri de boala, in 1884
asigurarile impotriva accidentelor de munca si in 1889 o schema comprehensiva de pensii
de varsta si invaliditate.
Asigura doar asistenta medicala gratuita pentru muncitorii industriali, astazi inca se
pastreaza denumire de sisteme de tip Bismarckian.
In acest sistem, rolul guvernului era de a declara asigurarea obligatorie pentru toate
persoanele eligibile.
Avantaje ale acestui model de asigurari versus asigurarile sociale de sanatate administrate
de catre guvern:
- Neimplicarea politica;
București2014
11
- Reducerea birocratiei;
- Competitia intre fondurile de asigurari ducea la cresterea calitatii serviciilor
medicale;
- Fonduri virate personalizate stabile;
- Fluxuri banesti vizibile pe elementele componenete ale sistemului;
- Casa are o independenta functionala in raport cu executivul;
- Combina „riscurile bune” cu „riscurile rele”;
- Aloca serviciile de sanatate in functie de nevoi;
- Elimina testele si sprijina drepturile asiguratilor.
Caracteristicile acestui model sunt:
- Contributiile stabilite prin lege sunt egale procentual, dar se reflecta diferit la
nivelul persoanelor contribuabile în raport cu venitul real obtinut;
- Cota de participare a institutiei si a angajatului este dependenta politica
executivului si potentialului economic (resurse suplimentare);
- contributiile de asigurari sunt încasate de Casa de Sanatate, institutie independent
de guvern;
- politicile de sanatate sunt stabilite de executive împreuna cu Ministerul Sanatatii
si Casele de Asigurari;
- Casele de Asigurari selecteaza modelele de furnizare a serviciilor de sanatate,
modele de plata, încheie contracte cu spitale, policlinici si cabinete medicale.
Dezavantajele sistemului Bismarck:
- Costuri administrative mari
- Serviciile de sanatate se adreseaza: persoanelor asigurate, grupurilor defavorizate
- Controlul costurilor serviciilor medicale cu executie dificila
Scopul introducerii acestui sistem de asigurari sociale de sanatate este acela de a
contribui la preventia si mentinerea starii de sanatate a populatiei, prin asigurarea
accesului fiecarui cetatean asigurat la servicii medicale de calitate (Zamfir C., 1999, 325-
326), explica autorii studiului asupra reformei sistemului de sanatate.
București2014
12
Sistemul este suportat de către trei părţi: angajator, angajat şi stat. Europa occidentala a
preluat apoi sistemul bismarckian, acesta devenind modelul alternativ la sistemul de asigurări
beveridgean sau anglo-saxon. Este folosit în multe ţări membere ale UE, cum ar fi Franţa,
Germania, Austria, Belgia, Olanda şi Romania.
În anul 1997, România a introdus un nou sistem de asigurări de sănătate prin Legea
nr.145/1997, bazat pe o versiune modificată a modelului Bismarck. În mod practic în
prezent, în afară de modelul Bismarck, mai coexistă şi elemente din alte modele.
Diferenţa dintre aceste modele constă în modalitatea prin care sistemul sanitar este
finanţat)
Sistemul Beveridge
Prima aparitie se situeaza dupa cel de-al doilea razboi mondial, este un sistem de tip
britanic, organizat de catre lordul Beveridge si cuprindea 1/3 din populatie.
Acest sistem a fost introdus de catre Prim-ministrul Marii Britanii, David Lloyd George,
se distince printr-o particularitate importanta, ce s-a mentinut pana in prezent, salarizarea
medicilor „generalisti” pe cap de locuitor.
Se caracterizează prin finanţare publică pe baza impozitelor culese de la contribuabili.
Caracteristicile acestui sistem sunt:
- Sursa de finantare prin impozite, taxe generale – buget public
- Functionare:
- Guvernul este platitorul serviciilor de sanatate
- Bugetul (venitul global) este: divizat, repartizat dupa destinatii, dupa
criterii de importanta sociala(educatie, sanatate, aparare, ordina publica)
- Sumele care revin Ministerului Sanatatii se repartizeaza pe zone
administrative.
Avantajele acestui sistem sunt:
- Asigura acoperirea universala a populatiei
București2014
13
- Plata serviciului se realizeaza dupa administrarea actului terapeutic
- Grupurile cu risc au prioritate
Dezavantajele acestui sistem sunt:
- Liste de asteptare pentru esalonarea platii actelor terapeutice, pentru boli si
categorii de bonlavi;
- Personalul medical nu are stimulente;
Tari cu sisteme de sanatate de tip Beveridge:
Statele europene unde functioneaza sistemul Beveridge: Marea Britanie, Suedia,
Norvegia, Islanda, Finlanda, Danemarca, Grecia, Italia, Portugalia, Spania.
In sistemele de sanatate de tip Beveridge ingrijirile medicale sunt asimilate unui serviciu
public, fiind finantate in mare parte prin taxarea generala si livrate prin intermediul
unitatilor sanitare. Un caz particular il reprezinta Irlanda, unde asigurarile private sunt
incurajate de catre guvern.
Sistemul Semaşko
Al treilea model de sistem social de asigurari de sanatate a fost constituit de catre Nicolai
Semaşko, academician al Academiei de Medicina a Uniunii Sovietice. Statul detinea
monopolul tuturor serviciilor de sanatate, personalul medical fiind salariatul direct al statului.
Conform principiilor acestui system, serviciile medicale erau gratuite, sistemul privat lipsind
cu desavarsire.
Caracteristicile sistemului Semasko:
- Sursa de finantare: impozite, taxe generale care formeaza bugetul de stat;
- Controlarea procesului de vanzare – cumparare se face in plan teritorial prin
programare centralizata si executie stadiala;
- Accesul la serviciile medicale pare gratuit dar este eronat(nu este platit de
pacient);
- Personalul medical nu obtine prin munca date suplimentare;
- Competitia este absenta deci este neperformant;
- Calitatea actului terapeutic este afectata de insuficienta financiara
București2014
14
Mai functioneaza in tari care au avut un sistem economic centralizat in Europa Centrala si
de Est.
Sistemul de sănătate bazat pe asigurări private
Asigurarea poate fi definita ca „un mecanism care ofera indivizilor protectie impotriva
riscurilor” sau „un mecanism actuarial*”.
Sistemul de asigurari private presupune ca indivizii sa opteze voluntar pentru plata unei
prime actuariale de asigurare stabilita in functie de riscul individual sau de grup.
Principala modalitate prin care sunt finantate serviciile de sanatate, in unele state precum
SUA si Elvetia, o reprezinta asigurarile private de sanatate.
Pretul asigurarii(prima actuariala de asigurare) intr-un mecanism de piata este dat de
relatia:
P= p*L + T (1)
Unde p este probabilitate ca riscul sa aiba loc, L este marimea pierderii cauzata de risc iar
T este costul de tranzactie (costul administrativ plus profitul normal). P este pretul
asigurarii pe o piata concurentiala.
Conditii pentru functionarea asigurarilor private.
Prima actuariala din ecuatia (1) se bazeaza pe un numar de conditii:
1. Probabilitatea evenimentului asigurat pentru un individ sa fie independent de a
celorlalti. Conditia este necesara deoarece asigurarile sunt bazate pe existent, intr-
o anumita perioada, a unui numar previzibil de indivizi care castiga si a unui
numar de indivizi care pierd.
2. Probabilitate trebuie sa fie < 1. In caz contrar, ecuatia (1) devine:
P=L + T > L (2)
si prima actuariala depaseste pierderea asigurata. In acest caz nu nici o
probabilitate pentru dispersarea riscurilor si nu exista firma private de asigurari
care sa acopere astfel de risc. In aceasta categorie intra bolile cornice si
congenitale pentru care nici o firma privata de asigurari nu ofera asigurare
deoarece probabilitatea de a necesita tratament este egala cu unu.
București2014
15
3. Probabilitate unui anumit eveniment trebuie cunoscuta sau usor de estimat. Fata
aceasta conditie, compania nu poate calcula prima din cu ecuatia (1) facand
imposibila functionarea asigurarilor private.
4. Lipsa “selectiei adverse” si a “hazardului moral”,.
Selectia adversa – survine din cauza asimetriei informationale care intervine
atunci cand asiguratul poseda informatii mai bune decat asiguratorul, despre riscul
individual.
Hazardul moral – survine in doua moduri: - cand asiguratul poate influenta
probabilitatea lui p din ecuatia (1) sic and asiguratul poate influenta marimea
pierderii L.
Politica de sănătate la nivelul Uniunii Europene
Obiective
Cele trei obiective strategice ale politicii de sănătate a UE sunt următoarele:
Promovarea unei stări bune de sănătate: prevenirea bolilor și promovarea unor
stiluri de viață sănătoase prin abordarea aspectelor legate de nutriție, activitate fizică,
consumul de alcool, fumatul și consumul de droguri, riscurile legate de mediu și
leziunile. Având în vedere îmbătrânirea populației, nevoile de sănătate specifice ale
persoanelor în vârstă impun, de asemenea, mai multă atenție.
Protejarea cetățenilor împotriva amenințărilor pentru sănătate: îmbunătățirea
monitorizării și pregătirii pentru situații de urgență în cazuri de epidemie sau bioterorism,
pentru a mări capacitatea de reacție la noi provocări legate de sănătate, cum ar fi
schimbările climatice.
Sprijinirea sistemelor de sănătate dinamice pentru a ajuta sistemele de sănătate ale
statelor membre să răspundă provocărilor pe care le reprezintă îmbătrânirea populației,
cerințele tot mai mari ale cetățenilor și mobilitatea pacienților și a personalului medical.
Realizări
București2014
16
Din punct de vedere istoric, politica de sănătate a UE îsi are originea în
dispozițiile cu privire la sănătate și siguranță, dezvoltându-se mai târziu ca urmare a
liberei circulații a persoanelor și mărfurilor pe piața internă, ceea ce a făcut necesară
coordonarea sănătății publice. În armonizarea măsurilor pentru crearea pieței interne,
baza propunerilor în domeniul sănătății și siguranței a constituit-o un nivel ridicat de
protecție. Diferiți factori, printre care criza provocată de encefalopatia spongiformă
bovină (ESB) de la sfârșitul secolului trecut, au făcut ca sănătatea și protecția
consumatorilor să devină puncte importante ale agendei politice. În consecință, Direcția
Generală Sănătate și Consumatori a Comisiei a asumat coordonarea tuturor domeniilor
legate de sănătate, inclusiv medicamentele. Consolidarea agențiilor specializate, cum ar fi
Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și crearea Centrului European de
Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) demonstrează angajamentul crescând al UE față
de politica de sănătate. Sănătatea publică mai beneficiază și de acțiuni în domenii
politice, precum mediul și alimentația, printre multe altele. Intrarea în vigoare a cadrului
REACH (pentru evaluarea și înregistrarea substanțelor chimice) și crearea unei Agenții
Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) sunt, de asemenea, indicatori adecvați ai
eforturilor multidisciplinare îndreptate în direcția îmbunătățirii sănătății cetățenilor
europeni.
Acțiuni trecute și context
În ciuda lipsei unei baze juridice clare, politica de sănătate publică s-a dezvoltat în
mai multe direcții înainte de instituirea tratatului actual. Printre acestea se pot enumera:
Medicamente: legislația introdusă din anul 1965 a vizat garantarea unor standarde
ridicate în cercetarea și industria farmaceutică, armonizarea procedurilor naționale de
acordare a licențelor pentru medicamente și introducerea de norme privind publicitatea,
etichetarea și distribuția. Evoluțiile recente includ „pachetul farmaceutic”, care a fost
aprobat de Parlamentul European (PE) la începutul lui 2011.
Cercetare: programele de cercetare în domeniul medical și al sănătății publice datează din
1978 și au cuprins aspecte precum problemele de sănătate influențate de vârstă, mediu și
București2014
17
stilul de viață, riscuri de iradiere și analiza genomului uman, axându-se mai ales asupra
principalelor boli. Aceste aspecte de sănătate și altele pe cale de apariție au fost abordate
în cel de-al șaptelea program-cadru. Rezultatele vor influența fără îndoială pregătirea
noului program.
Asistența reciprocă: statele membre au convenit să își acorde reciproc asistență în
cazul catastrofelor și al bolilor extrem de grave. Multe din problemele de acest fel au
ajuns în atenția publicului în cursul ultimelor două decenii, de exemplu, encefalopatia
spongiformă bovină (ESB), gripa porcină și, mai recent, gripa H1N1.
Mai recent (2012-2013), Parlamentul și-a definit, de asemenea, poziția în ceea ce
privește adoptarea legislației privind asigurarea serviciilor de sănătate transfrontaliere și
revizuirea cadrului legal privind dispozitivele medicale și terapiile avansate.
Acțiunile din trecut, care au dus la configurația actualei politici în domeniul sănătății a
UE, au luat în considerare mai multe inițiative specifice. Apariția dependenței de droguri,
a bolilor precum cancerul și SIDA (printre altele), reprezentând probleme majore pentru
sănătate, alături de circulația tot mai liberă a pacienților și a personalului medical în
interiorul UE, i-au asigurat sănătății publice un loc și mai important pe agenda UE.
Printre inițiativele principale lansate se numără programele „Europa împotriva
cancerului” și „Europa împotriva SIDA” (din 1987 și respectiv 1991). În plus, miniștrii
sănătății în cadrul Consiliului au adoptat o serie de rezoluții esențiale cu privire la politica
de sănătate, sănătatea și mediul și monitorizarea, precum și supravegherea bolilor
transmisibile. În noiembrie 1993, Comisia a publicat o „Comunicare privind cadrul de
acțiune în domeniul sănătății publice”, care identifică opt direcții de acțiune, oferind în
acest fel baza primului program multianual privind sănătatea publică:
- Promovarea sănătății: un stil de viață sănătos, nutriție; alcool, tutun și droguri și
consumul de medicamente.
- Monitorizarea sănătății: program bazat pe cooperare, inclusiv un centru pentru
colectarea datelor.
„Europa împotriva cancerului”: studii și cercetare în domeniul epidemiologiei.
Drogurile: Centrul UE din Lisabona; Convenția ONU; contacte bilaterale cu țări
producătoare.
SIDA și bolile transmisibile: informare, educare și măsuri preventive.
București2014
18
Prevenirea accidentelor: accidentele în timpul liber; atenția acordată copiilor,
adolescenților și persoanelor în vârstă.
Bolile legate de poluare: îmbunătățirea datelor; evaluarea riscurilor; axarea pe
afecțiunile respiratorii și alergii.
Bolile rare: baza de date a UE; schimburi de informații și detectarea precoce.
Cele opt programe de mai sus s-au desfășurat între 1996 și 2002. În evaluarea lor, s-a
constatat că eficiența limitată a programelor se putea explica prin concepția lor globală,
din cauza efectului de diluare al abordării la nivel de boală. S-a ajuns la concluzia că era
nevoie de o abordare mai orizontală, interdisciplinară, în care acțiunea UE ar putea aduce
o valoare adăugată. Cele opt programe inițiale separate au fost înlocuite în 2003 de un
sistem unic, integrat, orizontal, Programul UE pentru sănătate publică 2003-2008, adoptat
cu procedura de codecizie. Aceasta s-a concretizat, în cel mai recent stadiu al acestor
eforturi, în Programul de acțiune comunitară în domeniul protecției sănătății și a
consumatorilor 2007-2013, cu un buget de 312 milioane EUR.
Evoluții recente
În ultimii ani, instituțiile s-au concentrat pe trei dimensiuni-cheie cu implicații
directe pentru politicile de sănătate publică:
- Consolidarea cadrului interinstituțional
Rolul Parlamentului ca organ de codecizie alături de Consiliu a fost consolidat în ceea ce
privește aspectele legate de sănătate, mediu și protecția consumatorilor. Modul în care
Comisia lansează inițiative legislative a fost adaptat, cu proceduri de consultare
standardizate între servicii, stabilirea de noi reguli privind comitologia și dialogul cu
societatea civilă și experții. În sfârșit, rolul jucat de agenții (EMA, ECDC, EFSA) a fost
consolidat, mai exact prin crearea în 2005 a unei Agenții Executive pentru Sănătate și
Consumatori (EAHC), care pune în aplicare programul UE pentru sănătate.
- Necesitatea de a consolida capacitatea de reacție rapidă
Se consideră esențial în ziua de astăzi ca UE să aibă o capacitate de reacție rapidă, care să
îi permită să intervină în cazul amenințărilor grave la adresa sănătății într-o manieră
coordonată, mai ales având în vedere pericolul bioterorismului și potențialul epidemiilor
București2014
19
la nivel mondial, într-o perioadă în care transporturile internaționale rapide facilitează
răspândirea bolilor.
- Necesitatea unei mai bune coordonări a promovării sănătății și a prevenirii bolilor.
Scopul acestor acțiuni este abordarea principalelor cauze care stau la baza stării precare
de sănătate legate de stilul de viață personal și de factorii economici și de mediu.
Acțiunile vor presupune mai ales coordonarea strânsă cu alte domenii ale politicilor UE,
cum ar fi mediul, transporturile, agricultura și dezvoltarea economică. Pe lângă acestea,
acțiunile vor implica o consultare mai strânsă a tuturor părților interesate și o mai mare
deschidere și transparență în procesul de decizie. O inițiativă majoră în acest sens este
stabilirea la nivel european a unui mecanism de consultare publică privind aspectele de
sănătate.
București2014
20
CAPITOLUL 2
Finantarea sistemelor de sanatate
Exista cinci modalitati de finantare a sistemelor de sanatate:
- finanţarea de la bugetul de stat;
- finanţarea prin asigurările sociale de sănătate;
- finanţarea prin asigurările private de sănătate;
- finanţarea prin plăţi directe;
- finanţarea comunitară.
Finantarea de la bugetul de stat
In aceasta metoda de finantare, fondurile sunt colectate la bugetul de stat, ulterior fiind
alocate sectorului sanitar.
Surse de provenienta:
- Impozite generale din trei surse principale: taxe de import/export, impozite
aplicate agentilor economici si impozite pe salarii precum si pe venitul global
- Taxe cu destinatie speciala pentru sanatate
- Alte venituri bugetare
Finantarea sistemului de sanatate de la bugetul de stat reprezinta este un criteriu al unui
„sistem national de sanatate”. Acest sistem este caracteristic unor tari precum Marea
Britanie, Italia, Spania, Danemarca.
Criterii de apreciere:
- Eficienta economica: nu trebuie sa interfereze cu alocarea eficienta a resurselor
- Echitate: sistemul trebuie sa-i trateze egal pe toti indivizii
- Administrare simpla: sistemul trebuie a poata fi administrat usor si ieftin
București2014
21
Bugetul de stat finanţează programele medicale naţionale şi investiţiile din spitale,
construcţiile şi
echipamentele de înaltă performanţă. Fondurile de asigurări de sănătate finanţează
serviciile de sănătate
(primară, ambulatorie, spitalicească, de urgenţă, stomatologică, reabilitare, produse
farmaceutice
compensate). Pacientul contribuie parţial la plata unor servicii medicale şi integral la
plata altor servicii
medicale, precum şi la cea a medicamentelor compensate.
Modul de colectare a fondurilor reprezinta doar o componenta a unui sistem sanitar,
modul de distribuire a acestora catre furnizori fiind elementul determinant al
performantei sistemului. Asistenta medicala eficienta este strans legata de motivarea
cadrelor medicale si organizarea corecta si rationala a serviciilor.
Principalele mecanisme de redistribuire a banilor catre furnizorii de servicii sanitare sunt:
- plata per capita (capitatie) – fiecare medic primeste o suma fixa pentru fiecare
persoana inscrisa pe lista sa;
- plata per act – medicii sunt platiti pentru fiecare activitate medicala prestata;
- plata pentru serviciu – presupune achitarea contravalorii fiecarui serviciu medical;
- plata prin salariu – personalul este platit in functie de numarul de ore lucrate;
- co-plata – presupune participarea pacientului la acoperirea costurilor asistentei
medico-sanitare, respectiv coparticiparea.
Finantarea prin asigurari de sanatate
Doua roluri sunt indeplinite de asigurarile de sanatate: evalueaza riscurile individuale ale
unui numar mare de persoane, fiecare dintre acestea avand o probabilitate mica a unui
eveniment nedorit, si ofera posibilitatea fiecarei persoane incluse de a-si transfera riscul
financiar asupra societatii de asigurari, prin plata unei prime in contul careia asiguratorul
București2014
22
accepta sa plateasca anumite beneficii, atunci cand se produce un eveniment nedorit si
care este prevazut in polita de asigurare.
Asigurarea sociala de sanatate
Este diferentiata de asigurarea privata prin doua caracteristici importante. 1). Asigurarea
sociala este obligatorie pentru fiecare persoana din grupul eligibil, si 2). Primele si
beneficiile prevazute prin asigurarea sociala sunt stabilite prin legislatia in vigoare, prin
urmare acestea se pot modifica foarte usor spre deosebire de cele incluse in asigurarea
privata, unde exista un contract cu valoare juridica semnat de comun acord.
Tipuri de asigurari:
Exista doua mari clase de asigurari sociale de sanatate:
- asigurari sociale de sanatate administrate de catre guvern, prin agentii
guvernamentale;
- asigurari sociale de sanatate administrate de catre casele de asigurari, publice sau
private.
Finantarea prin plati directe
Exista mai multe tipuri de plata directa:
- Plata in totalitate a serviciilor;
- Co-plata (suma fixa pentru fiecare vizita medicala);
- Co-asigurarea(un anumit procent din costul vizitei).
Plata directa a serviciilor medicale se realizeaza de regula in sectorul privat, in timp ce
co-plata si co-asigurarea sunt intalnite cu precadere in sectorul medical public.
Avantaje:
- Reducerea serviciilor non-necesare, prin responsabilizarea medicilor cat si a
pacientilor
- Cresterea calitatii serviciilor
- Cresterea eficientei alocative.
București2014
23
Finantarea comunitara
Se aplica in general comunitatilor rurale. Presupune plata in avans din partea membrilor
comunitatii in scopul obtinerii unui pachet de servicii medicale. Constributia acopera o
parte din costuri, in general, restul fiind acoperit de catre guvern.
Se intentioneaza prin aceasta modalitate de finantare sa se acopere costurile ingrijirilor
primare, costurile cu medicamentele, precum si o parte din cheltuielile de spitalizare.
Finanţarea comunitară poate fi susţinută şi încurajată de guvern prin iniţiative legislative,
asistenţă tehnică şi financiară.
Top 10 companii de asigurări din România după volumul de prime brute subscrise
și ponderea acestora în piață
Tabelul nr 3
Nr
crt.
COMPANIE DE
ASIG
Prime
subscrise
(RON)
Prime
subscrise
(EUR)
Creștere
nominală
(EUR)
Creștere
reală
(RON)
Pondere
(%)
1 ASTRA 1.110,63 263,81 38,10 29,33 13,26
2 ALLIANTZ-TIRIAC 1.032,00 245,14 -19,22 -24,35 12,33
3 OMNIASIG 916,12 217,61 -17,26 -22,51 10,94
4 GROUPAMMA 805,91 191,43 -9,11 -14,89 9,63
5 ASIROM 570,76 135,58 -11,06 -16,70 6,82
6 BCR ASIGURĂRI 570,63 135,55 -0,30 -6,63 6,82
7 ING ASIG DE
VIAȚĂ
543,41 129,08 3,77 -2,82 6,49
8 GENERALI 438,21 104,09 -13,00 -18,52 5,23
9 UNIQA 432,39 102,71 -12,38 -17,94 5,16
10 BCR ASIG DE
VIAȚĂ
307,35 73,01 21,25 13,55 3,67
Total 10 companii 6.727,41 1.598,00 -4,77 -10,81 80,35
Alte companii 1.645,64 390,89 19,65
București2014
24
Total piață
românească
8.373,05 1.988,89 -4,99 -11,02 100
Sursa: Insurance Profile nr 1/2011
Top 10 companii de asigurări din România după volumul de prime brute subscrise ale
asigurărilor generale și ponderea acestora în piață
Tabelul nr 4
Nr
crt.
COMPANIE DE
ASIG
Prime
subscrise
(RON)
Prime
subscrise
(EUR)
Creștere
nominală
(EUR)
Creștere
reală
(RON)
Pondere
(%)
1 ASTRA 1.095,75 260,28 37,94 29,18 16,26
2 ALLIANTZ-
TIRIAC
940,00 223,28 -21,04 -26,06 13,95
3 OMNIASIG 916,12 217,61 -17,26 -22,51 13,60
4 GROUPAMMA 743,50 176,61 -7,08 -12,98 11,04
5 BCR ASIG 570,63 135,55 -0,30 -6,63 8,47
6 ASIROM 478,07 113,56 -13,60 -19,09 7,10
7 UNIQA 432,39 102,71 -12,38 -17,94 6,42
8 GENERALI 347,12 82,45 -17,32 -22,57 5,15
9 CARPATICA
ASIG
303,54 72,10 55,23 45,37 4,51
10 EUROINS 301,02 71,50 7,77 0,93 4,47
Total 10 companii 6.128,15 1.455,65 -4,34 -10,41 90,96
Alte companii 608,99 144,66 9,04
Total piață
românească
6.737,14 1.600,31 -6,75 -12,67 100
Sursa: Insurance Profile nr 1/2011
Top 10 companii de asigurări din România după volumul de prime brute subscrise la
asigurările de viață și ponderea acestora în piață
București2014
25
Tabelul nr 5
Nr
crt.
COMPANIE DE
ASIG
Prime
subscrise
(RON)
Prime
subscrise
(EUR)
Creștere
nominală
(EUR)
Creștere
reală
(RON)
Pondere
(%)
1 ING ASIG DE
VIAȚĂ
541,21 128,56 3,94 -2,66 33,08
2 BCR ASIG DE
VIAȚĂ
307,35 73,01 21,25 13,55 18,79
3 ALICO
ROMÂNIA
185,00 43,94 10,79 3,75 11,31
4 ASIROM 92,69 22,02 4,85 -1,80 5,67
5 ALLIANTZ-
TIRIAC
92,00 21,85 5,67 -1,04 5,62
6 GENERALI 91,09 21,64 8,66 1,76 5,57
7 AVIVA 88,61 21,05 -12,21 -17,78 5,42
8 GROUPAMMA 62,41 14,82 -27,95 -32,52 3,81
9 GRAWE
ROMÂNIA
54,00 12,83 -26,57 -31,24 3,30
10 EUREKO 31,24 7,42 -7,54 -13,42 1,91
Total 10 companii 1.545,58 367,13 3,36 -3,20 94,48
Alte companii 90,32 21,45 5,52
Total piață
românească
1.635,90 388,58 3,04 -3,50 100
Sursa: Insurance Profile nr 1/2011
Gradul de penetrare al asigurărilor (ponderea sectorului asigurărilor în PIB) s-a
diminuat în cursul anului 2011 la 1,35%, de la 1,62% în anul 2010. Modul în care a
evoluat acest indicator în perioada 2004-2011 este redat în figura următoare:
București2014
26
Figura 5. Evoluția gradului de penetrare al asigurărilor în perioada 2004-2011
(Sursa: Insurance Profile nr 1/2011)
Densitatea asigurărilor (volumul de prime de asigurare pe locuitor) a scăzut sub
nivelul psihologic de 100 euro/locuitor, la 85 euro/loc în 2011 de la 91 euro/loc în 2010,
96 euro/ loc în 2009 și 111,75 euro/loc în 2008. Modul în care a evoluat acest indicator
în perioada 2004-2011 este redat în figura următoare:
București2014
27
Figura 5. Evoluția densității asigurărilor în perioada 2004-2011
Sursa: Insurance Profile nr 1/2011
Modul de evoluție al densității asigurărilor și gradul de penetrare al asigurărilor în
perioada 2007-2011 sunt redate în tabelul următor.
Indicator 2007 2008 2009 2010 2011
Gradul de penetrare în
PIB (%)
1,77 1,77 1,80 1,62 1,35
Densitatea asigurărilor
(lei/locuitor)
332,4 415,62 413,27 387,85 410,77
Figura 10. Modul de evoluție al densității și gradul de penetrare al asigurărilor
Sursa: Raportul CSA 2011, pag 14
Referitor la dinamica volumului de prime brute subscrise aferente anului 2011 se observă
că pe segmentul asigurărilor generale companiile au subscris cu peste 9% (în moneda
EURO) mai puțin față de 2010 în valoare absolută scăzând cu aproximativ 150 milioane
EURO. Acest lucru a dus la scăderea ponderii pe care asigurările generale o dețin în
totalul subscrierilor cu aproximativ 2 puncte procentuale, până la un procentaj de 78,3%
București2014
28
din totalul pieței de asigurări. La fel ca în anul 2010 și în 2011, au scăzut indemnizațiile
brute cu 11,57%, în termeni reali scăzând cu 16,42%. iar ceea ce este îmbucurător este că
au scăzut despăgubirile aferente asigurărilor de avarii auto și furt cu 20,76% în monedă
EURO față de 2010.
București2014
29
Modele de risc in asigurari
Contractul de asigurare reprezinta un acord intre doua parti care isi asuma obligatii
reciproce. Asiguratul achita o suma fixa de bani, denumita prima, iar asiguratorul se
obliga sa plateasca costuri generate de riscul sau riscurile care il afecteaza pe asigurat sau
sa genereze beneficii pe perioada de valabilitate a contractului de asigurare.
Modelul teoretic al asigurarilor
Conceptual, modelul matematic al asigurarilor se bazeaza pe doua rezultate fundamentale
ale teoriei probabilitatilor si anume legea numerelor mari si teorema limita centrala.
Prin legea numerelor mari se determina marimea prime platite de asigurat, iar prin
teorema limita centrala se determina marimea primei brute pentru asigurator.
Fie X1 , X2 ,..., Xn un şir de variabile aleatoare şi
București2014
30