lucrare

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Specializarea: Managementul firmei

LUCRARE DE LICENŢĂ

Analiza echilibrului financiar la S.C. ROOL S.A. PLOIEŞTI

Îndrumător ştiinţific:

Lect. drd. Petru Ştefea

Candidat:

Laura Neguţ

Iulie 2001

Cuprins

Pagina

CAPITOLUL 1 PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI ŞI STRUCTURA EI

ORGANIZATORICÃ...............................................................................................5

1.1. Prezentare generală.........................................................................................5

1.1.1. Elemente de identificare ale societăţii comerciale...................................5

1.1.2. Forma juridică de organizare şi cadrul legal............................................5

1.1.3. Istoricul evoluţiei unităţii analizate..........................................................5

1.1.4. Profilul activităţii şi obiectivele firmei.....................................................6

1.1.5. Principalii indicatori economico-financiari .............................................7

1.2. Structura organizatorică a societăţii................................................................8

CAPITOLUL 2 APRECIERE GLOBALĂ ASUPRA POTENŢIALULUI

ÎNTREPRINDERII...................................................................................................9

2.1. Potenţialul de producţie..................................................................................9

2.2. Potenţialul uman...........................................................................................13

2.3. Potenţialul comercial....................................................................................17

2.3.1. Piaţa de aprovizionare............................................................................17

2.3.2. Piaţa de desfacere...................................................................................19

2.3.3. Evoluţia volumului de afaceri................................................................19

2.4. Potenţialul financiar – contabil.....................................................................22

CAPITOLUL 3 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR................................27

3.1. Aprecierea generală a echilibrului financiar al firmei..................................27

3.2. Instrumente de apreciere a echilibrului financiar..........................................31

3.3. Analiza echilibrului financiar pe termen mediu şi lung................................33

3.3.1. Conceptul de fond de rulment; semnificaţia în analiza economico-

financiară; analiza nivelului şi dinamicii fondului de rulment.........................33

3.3.2. Structura fondului de rulment.................................................................40

3.3.3. Analiza gestiunii fondului de rulment....................................................42

3.4. Analiza echilibrului financiar curent.............................................................44

3

3.4.1. Conceptul de necesar de fond de rulment; semnificaţia în analiza

economico - financiară; analiza nivelului şi dinamicii nevoii fondului de rulment

..........................................................................................................................44

3.4.2 Structura necesarului de fond de rulment................................................50

3.4.3. Analiza gestiunii necesarului de fond de rulment..................................52

3.5. Analiza echilibrului financiar pe termen scurt..............................................54

3.5.1. Conceptul de trezorerie; analiza nivelului şi dinamicii acesteia............54

3.5.2. Analiza structurii funcţionale a trezoreriei.............................................58

3.5.3. Analiza gestiunii trezoreriei...................................................................60

3.6. Analiza ratelor de finanţare...........................................................................60

3.6. Analiza activului net contabil.......................................................................67

CAPITOLUL 4 CONCLUZII GENERALE ASUPRA ECHILIBRULUI

FINANCIAR ŞI MĂSURI DE REMEDIERE A SITUAŢIEI................................70

4.1. Concluzii generale asupra echilibrului financiar la S.C. "ROOL" S.A........70

4.2. Măsuri de ameliorare a echilibrului financiar...............................................71

ANEXE...................................................................................................................73

ANEXA 1 Organigrama S.C. ROOL S.A............................................................75

ANEXA 2 Bilanţ contabil....................................................................................77

ANEXA 3 Contul de profit şi pierdere................................................................79

ANEXA 4 Bilanţ financiar...................................................................................81

ANEXA 5 Bilanţ funcţional.................................................................................83

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................85

4

CAPITOLUL 1

PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI ŞI STRUCTURA EI ORGANIZATORICÃ

1.1. Prezentare generală

1.1.1. Elemente de identificare ale societăţii comerciale

denumire : S.C. ROOL S.A. sediul : Ploieşti , Şoseaua Vestului nr. 33 telefon : 040 / 044 / 198626 ; 164908 fax : 040 / 044 / 198308 nr. de înregistrare la Registrul Comerţului Prahova: J29/150/1994 cod fiscal : R6212568 cod sirues : 296512146 cod sicomex : 101221 capital social : 3 miliarde lei domeniul de activitate : producţie , construcţii şi comerţ .

1.1.2. Forma juridică de organizare şi cadrul legal

Societatea a fost înfiinţată în baza Legii nr. 31 / 1990 ca societate cu răspundere limitată cu un singur acţionar, persoană fizică de naţionalitate română. O dată cu mărirea capitalului social s-a mărit şi numărul acţionarilor la trei persoane fizice. În prezent firma are un număr de cinci acţionari şi un capital social de 3 miliarde împărţit astfel :

Manea Marian 59% din capital ; Ionescu Ioan 38% din capital ; Ionescu Camelia 1% din capital ; Nica Ştefan 1% din capital ; Mihail Mariana 1% din capital.

1.1.3. Istoricul evoluţiei unităţii analizate

S.C. ROOL S.A. a fost înfiinţată în anul 1994 sub denumirea de "Octavconstruct" S.R.L. Capitalul social este integral privat autohton, având în decursul anilor următoarea evoluţie:

la înfiinţare capitalul a fost de 100.000 lei, constituit integral din numerar; în octombrie 1994 capitalul a fost majorat la 300.000 lei, constituit integral din

numerar;

5

în iunie 1996 capitalul s-a majorat la 1.500.000.000 lei din care 5.000.000 lei în numerar şi 1.245.000.000 lei aport în natură;

în decembrie 1999 capitalul social s-a majorat la 3.000.000.000 lei din care 255.000.000 lei în numerar şi 2.745.000.000 lei aport în natură .

Societatea a început să funcţioneze prin desfăşurarea de activităţi în domeniul construcţiilor, încercând să se adapteze cerinţelor pieţei prin diversificarea obiectului de activitate. În acest sens, în anul 1996, societatea a înfiinţat secţia de prefabricate necesare activităţii de construcţii şi secţia de oxid de zinc; în anul 1997 au fost înfiinţate: secţia de balastieră Pisculeşti, staţia de betoane Columbia, staţia de fabricare a vopselelor; în anul 1998 a fost înfiinţată secţia de fabricare a unsorilor consistente, secţia de fabricare a soluţiilor de fosfatare şi cinci magazine de desfacere cu amănuntul. Ca urmare a acestei activităţi, potrivit topului întocmit de Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Prahova pe anul 1996 şi 1997, societatea comercială ROOL S.A. figurează pe locul 1 pe judeţ în categoria firmelor mijlocii, iar în anul 1998 figurează pe locul 2 în acelaşi top. Ca dinamică, producţia a crescut anual, cifra de afaceri a societăţii evoluând astfel :

anul 1994: 154.494.000 lei anul 1995: 1.590.454.000 lei anul 1996: 9.231.527.000 lei anul 1997: 37.474.050.000 lei anul 1998: 38.552.735.000 lei anul 1999: 46.283.168.000 lei.

Dinamica cifrei de afaceri aferentă S.C. ROOL S.A. este prezentată în tabelul nr. 1.1.

Tabel nr.1.1.Dinamica cifrei de afaceri

Nr.crt.

SPECIFICAŢIE 1994 - 1995 1995 - 1996 1996 - 1997 1997 - 1998 1998 - 1999

1. CA (mii lei) 1435960000 7641073000 28242523000 1078685000 7730433000

2. ICA (%) 1029,46 580,43 405,94 102,88 120,05

3. ICA (%) 929,46 480,43 305,94 2,88 20,05

1.1.4. Profilul activităţii şi obiectivele firmei

Societatea comercială ROOL S.A. desfăşoară activităţi diverse: producţie, prestări servicii,

comerţ, operaţiuni import-export, transport intern şi internaţional. Nomenclatorul activităţilor desfăşurate de această societate cuprinde:

fabricarea betoanelor şi a mortarelor ; fabricarea altor elemente din beton, ciment şi ipsos ; structuri şi tâmplării metalice ; lucrări de construcţii civile şi industriale ; lucrări de şarpante, învelitori şi terase ; lucrări de instalaţii electrice şi sanitare ; lucrări de zugrăveli, vopsitorii, placări şi montări geamuri ; fabricarea şi comercializarea vopselelor pe bază de răşinoase, diluant; fabricarea şi comercializarea oxidului de zinc, fosfatol şi unsori ; fabricarea ambalajelor de lemn;

6

activitate de comerţ desfăşurată prin reţeaua de magazine proprii cu mărfuri nealimentare: mobilier, gresie, faianţă, vopsea, anvelope, etc.

ROOL S.A. a efectuat lucrări în domeniul construcţiilor pentru următoarele societăţi cu capital de stat:

Consiliul Local Mizil – modernizare şi reparaţii clădire Primărie ; Trezoreria Mizil ; Spitalul "Petrolul" Ploieşti - reparaţii capitale .

De asemenea, a executat lucrări şi pentru societăţi cu capital mixt sau privat : S.C. Conti S.A. Ploieşti - bloc 33 IK ; S.C. Krinos S.R.L. - lucrări de reparaţii şi consolidare a trei hale producţie ; S.C. Marius S.R.L. Mizil - staţie Peco Mizil.

Este de remarcat faptul că la lucrările prezentate anterior nu au fost semnalate întârzieri sau probleme legate de calitatea execuţiei din partea beneficiarului. Printre lucrările executate şi finalizate de S.C. ROOL S.A. care pot constitui o garanţie a calităţii şi siguranţei execuţiei, amintim :

sediul societăţii din Şoseaua Vestului nr. 33 Ploieşti ; fabrica de oxid de zinc Băicoi ; pavilion administrativ în S.C. "Astra Română" ; lucrări termo-hidro în cadrul S.C. "Astra Română" ; consolidare Hala 2 şi Hala 4 – Avicola Băicoi ; stadion cantonament "Astra Română".

În prezent societatea are contractate lucrări de consolidare-modernizare la Hotel Berbec şi blocurile L1-L2 şi extensie de ansamblu Basarabi Ploieşti. Ca urmare a lucrărilor şi produselor realizate la un nivel înalt calitativ, precum şi ca urmare a aprecierilor partenerilor interni şi externi, societatea este în continuă dezvoltare, lărgind şi diversificând permanent sfera de activitate, fapt care duce la recunoaşterea serviciilor societăţii pe plan naţional şi internaţional. Astfel, unul din obiectivele firmei este creşterea cotei de piaţă. Pentru realizarea acestui obiectiv se vor lua măsuri pentru reducerea costurilor de producţie, îmbunătăţirea calităţii produsului, a ambalajelor şi modernizarea mijloacelor de transport. Se mai are în vedere menţinerea clienţilor şi fidelizarea acestora faţă de produsul său. Astfel firma va proceda la adaptarea produsului la cerinţele consumatorilor externi şi la acordarea de reduceri clienţilor constanţi. Se doreşte şi pătrunderea pe noi pieţe, motiv pentru care se documentează permanent pentru descoperirea potenţialilor clienţi.

Firma desfăşoară şi o activitate de export începând cu anul 1996. Produsele care fac obiectul exportului sunt :

a) produs executat de societate: oxidul de zinc care se exportǎ în: Italia "Explorer" SRL ; Monaco "Interom" SA ; Polonia "Polish Farmacheutic".

b) mărfuri : cherestea care se exportă în Grecia la Hatziglorgion Iorgos & SIA O.E.

1.1.5. Principalii indicatori economico-financiari la data de 31.12.1999 sunt :

Cifra de afaceri : 46.205.794 mii lei ; Venituri totale : 53.112.852 mii lei ; Profit din exploatare : 6.286.473 mii lei ; Profit brut al exerciţiului : 6.548.065 mii lei ; Profit net : 6.128.772 mii lei ; Număr de personal : 204 salariaţi .

7

1.2. Structura organizatorică a societăţii

Societatea este condusǎ de Adunarea Generalǎ a Acţionarilor compusǎ din cinci acţionari care se întrunesc cel puţin o datǎ pe an, luând hotărâri pentru rezolvarea problemelor esenţiale ale firmei: aprobare bilanţ contabil, repartizare profit, constituire fonduri, stabilirea direcţiilor de organizare şi dezvoltare a firmei.

Conducerea operativǎ este asiguratǎ de Consiliul de Administraţie format din trei directori. Directorul general coordonează întreaga activitate a firmei şi are în subordine directǎ

compartimentele C.T.C. şi A.Q. , personal - salarizare şi oficiul juridic.Directorul economic coordonează activitatea financiarǎ şi contabilǎ având în subordine

serviciul financiar, serviciul contabilitate, biroul calcul preţ şi oficiul de calcul .Directorul pe linia aprovizionare – desfacere – tehnic are în subordine serviciile: tehnic-

producţie, protecţia muncii PSI, aprovizionare, desfacere, transport, import-export.În subordinea serviciului tehnic-producţie se află şase secţii de producţie, compartimentul de

construcţii cu punctele de lucru aferente, atelierul de prefabricate şi balastiera. Serviciul de desfacere are în subordine reţeaua de magazine şi depozite de materiale şi mărfuri. Între toate compartimentele există relaţii de serviciu inclusiv în sectoarele de producţie şi comerţ.

Organigrama societăţii este prezentată în anexa nr. 1.

8

CAPITOLUL 2

APRECIERE GLOBALĂ ASUPRA POTENŢIALULUI ÎNTREPRINDERII

2.1. Potenţialul de producţie

Firma ROOL S.A. are ca obiectiv furnizarea de produse prin derularea unor procese de producţie. Din punct de vedere tehnologic, procesul de producţie este unul chimic, ce se desfăşoară în instalaţii capsulate prin care materia primă este transformată ca urmare a producerii unor reacţii chimice şi termochimice. Este un proces direct de prelucrare prin care produsul finit se obţine ca urmare a executării unor operaţii succesive asupra aceluiaşi tip de materie primă.

Verigile organizatorice ale structurii funcţionale sunt secţiile de producţie unde se execută un produs sau o fază componentă a procesului de producţie.

Principalele secţii ale societăţii comerciale ROOL S.A. sunt: Secţia unsori; Secţia butoaie; Secţia fosfatoli; Secţia oxid de zinc; Secţia vopsele.

Secţia butoaie este o secţie auxiliară (de ambalaj) unde se execută butoaie pentru bitum cu punctele de lucru Rafinăria ASTRA şi VEGA.

Celelalte secţii sunt secţii de bază situate în Băicoi, cu excepţia secţiei de unsori situată în Ploieşti.

De asemenea, firma executând construcţii civile (blocuri, spaţii comerciale) şi industriale este dotată cu o secţie de construcţii unde există un atelier de armături şi prefabricate necesar lucrărilor ce trebuie executate, acesta fiind situat la Băicoi.

Mai există secţia de betoane care execută betoane atât pentru construcţiile proprii cât şi pentru comercializare. Societatea posedă două laboratoare de cercetare şi control unde se efectuează analize şi măsurători ale parametrilor calitativi ai materiilor prime, materialelor dar şi produselor finite. Unul din laboratoare este pentru secţia de oxid de zinc, fosfatoli şi vopsele, fiind situat în Băicoi, iar celălalt pentru unsori şi betoane fiind situat în Ploieşti.

Rezultatul acestor măsurători sunt comunicate compartimentului C.T.C., responsabil cu remedierea eventualelor abateri.

Structura de producţie şi concepţie este orientată pe produs, deci, organizarea secţiilor se face având în vedere produsul final ce trebuie obţinut.

În cadrul fiecărei secţii se fabrică un singur produs, derulându-se toate operaţiile necesare lui.Tipul de producţie realizat este de masă şi de serie mare.Toate produsele obţinute de S.C. ROOL S.A., cu precădere cele chimice trebuie să

îndeplinească anumite cerinţe legate de calitatea acestora, cerinţe impuse ca norme pe plan internaţional.

Organizarea producţiei este în flux, constând în faptul că operaţiile de prelucrare asupra materiilor prime sunt repartizate pe un număr redus de utilaje şi locuri de muncă.

Firma mai deţine două depozite de mărfuri şi unul de materii prime, materiale, piese de schimb, SDV-uri şi alte elemente care intră în sistemul de producţie, ambele fiind situate în Băicoi.

Transportul este terestru, rutier, efectuat cu ajutorul maşinilor de către furnizori, de obicei, dar transportul produselor finite se face de către clienţi. Firma mai realizează şi un transport pendular în sensul că mijloacele de transport pleacă încărcate cu produse finite spre clienţi şi se reîntorc

9

încărcate cu gresie, faianţă, mobilă, vopsea primind-o la schimb cu celelalte produse, acestea fiind comercializate prin reţeaua proprie de magazine din Ploieşti.

Activitatea de reparaţii este asigurată de un atelier de reparaţii.Acesta realizează reparaţii curente de ordinul 1 impuse de procesul tehnologic la instalaţii (de

exemplu: la instalaţia de obţinere a oxidului de zinc se schimbă retortele, oalele de grafit) şi reparaţii curente de ordinul 1 la mijloacele de transport.

Se efectuează o serie de revizii la mijloacele de transport, dar şi la instalaţiile de producere a oxidului de zinc, fosfatol şi vopsele.

Astfel, organizare activităţii de reparaţii şi întreţinere adoptă modelul preventiv.Asigurarea cu imobilizări corporale la S.C. ROOL S.A. este prezentată în tabelul nr. 2.1.

Tabel nr. 2.1.

Asigurarea cu imobilizări corporale

Nivelul, dinamica şi structura imobilizărilor corporale

Nr.crt. SPECIFICAŢIE SIMBOL U.M. 1997 1998 1999

A NIVELUL IMOBILIZĂRILOR LA VALOAREA NETĂ 1. Terenuri Tr mii lei 54.394 51.343 112.8532. Mijloace fixe Mf mii lei 3.300.416 4.679.389 7.352.321 -- construcţii Ct mii lei 20.534 0 970.124 -- echipamente tehnologice Et mii lei 2.917.653 3.836.386 3.526.369 -- mijloace de transport Mt mii lei 319.625 535.298 2.468.399 -- alte mijloace fixe Amf mii lei 42.604 307.705 387.4293. Imobilizări corporale în curs Icc mii lei 2.851.782 3.564.889 8.495.6324. Imobilizări corporale Ic mii lei 6.206.592 8.295.621 15.960.8065. TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE Ai mii lei 6.218.831 8.307.861 15.960.806

B DINAMICA CU BAZĂ ÎN LANŢ A IMOBILIZĂRILOR 1. Terenuri Tr -- 1,00 0,94 2,202. Mijloace fixe Mf -- 1,00 1,42 1,57 -- construcţii Ct -- 1,00 0,00 0,00 -- echipamente tehnologice Et -- 1,00 1,31 0,92 -- mijloace de transport Mt -- 1,00 1,67 4,61 -- alte mijloace fixe Amf -- 1,00 7,22 1,263. Imobilizări corporale în curs Icc -- 1,00 1,25 2,384. Imobilizări corporale Ic -- 1,00 1,34 1,92

5. TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE Ai -- 1,00 1,34 1,92

C STRUCTURA IMOBILIZĂRILOR 1. Terenuri Tr / Ic % 0,88 0,62 0,712. Mijloace fixe Mf / Ic % 53,18 56,41 46,06 -- construcţii Ct / Mf % 0,62 0,00 13,19 -- echipamente tehnologice Et / Mf % 88,40 81,98 47,96 -- mijloace de transport Mt / Mf % 9,68 11,44 33,57 -- alte mijloace fixe Amf / Mf % 1,29 6,58 5,273. Imobilizări corporale în curs Icc / Ic % 45,95 42,97 53,234. Imobilizări corporale Ic / Ai % 99,80 99,85 100,005. TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE Ai / Ai % 100,00 100,00 100,00

Din datele prezentate se poate observa că valoarea mijloacelor fixe a crescut pe perioada analizată, deoarece:

au avut loc o serie de achiziţii de mijloace de transport şi darea în funcţiune de noi clădiri şi construcţii speciale;

10

amortizarea calculată anual diminuează valoarea utilajelor, instalaţiilor dar în mică măsură, nedepăşind valoarea achiziţiilor;

Această evoluţie a valorii imobilizărilor corporale denotă şi un proces investiţional bun (mai ales în ultimul an de analiză) ceea ce înseamnă că şi competitivitatea ei pe piaţă în raport cu firmele concurente nu poate fi afectată.

Evoluţia structurii imobilizărilor corporale este prezentată în figura nr. 2.1.

Figura nr. 2.1. Evoluţia structurii imobilizărilor corporale

Din analiza structurii imobilizărilor corporale se constată: ponderea cea mai mare în imobilizări o au mijloacele fixe şi imobilizările corporale în

curs; deşi în anul 1998 are loc o scădere a terenurilor şi a construcţiilor, totuşi în anul 1999

acestea cresc; imobilizările în curs deşi s-au redus în anul 1998, totuşi la nivelul anului 1999 acestea

nu s-au finalizat, ci mai mult acestea au crescut.Valoarea imobilizărilor corporale este corespunzătoare specificului de activitate al firmei cu

menţiunea că ar trebui să grăbească finalizarea investiţiilor; această structură reflectă şi o creştere a ponderii imobilizărilor în active care sunt de cheltuieli (amortizări, impozite şi taxe).

Gradul de uzură al utilajelor este apreciat la 13% în medie, explicabil prin vârsta relativ tânără a societăţii.

O imagine cât mai corectă a nivelului tehnic şi tehnologic se poate realiza prin prezentarea unei părţi a utilajelor proprii:

două instalaţii pentru fabricarea oxidului de zinc; o instalaţie pentru fabricarea fosfatolului; o instalaţie pentru fabricarea unsorilor; utilaje pentru fabricarea vopselelor; o staţie de sortare a produselor de balastieră; utilaje de tăiat şi prelucrat lemnul.

Societatea dispune şi de tehnică de calcul (10 calculatoare IBM PC) pe care la utilizează pentru execuţia lucrărilor de informatică financiară cât şi pentru automatizarea acţiunilor de ofertare.

Majoritatea mijloacelor fixe pe care le-au preluat datează din anii 1987 – 1992 şi sunt în marea majoritate de provenienţă autohtonă.

Nivelul tehnic şi tehnologic al utilajelor este destul de bun, comparându-se cu cel naţional existând şi mari posibilităţi de modernizare.

Indicatorii de eficienţă ai imobilizărilor corporale sunt prezentaţi în tabelul nr. 2.2.

11

Tabel nr. 2.2.

Indicatori de eficienţă


A BAZE DE CALCUL1. CIFRA DE AFACERI CA mii lei 37.474.050 38.552.735 46.205.7942. NR. MEDIU DE SALARIAŢI Np pers. 243 242 2043. IMOBILIZ. CORPORALE IC mii lei 6.206.592 8.295.621 15.960.8064. CAPACIT. DE AUTOFINANŢARE Caf mii lei 12.401.129 9.761.061 6.764.113

B DINAMICA BAZELOR DE CALCUL PRIN INDICI CU BAZA ÎN LANŢ5. CIFRA DE AFACERI CA % 100 103 1206. NR. MEDIU DE SALARIAŢI Np. % 100 100 847. IMOBILIZ. CORPORALE Ic % 100 134 1928. CAPACIT. DE AUTOFINANŢARE Caf % 100 79 69

C INDICATORI DE EFICIENŢĂ9. RANDAM. IMOB. CORPORALE RIB=CA/IC -- 6,04 4,65 2,8910. IMOB. CORP. LA 1000 LEI CA 1000IC/CA lei/1000lei 165,62 215,18 345,4311. GRAD DE ÎNZESTRARE GÎ=IC/NP mii lei/pers 25541,53 34279,43 78239,2512. POTENŢIAL DE REÎNNOIRE PÎ=Caf/Ic -- 2,00 1,18 0,42

D DINAMICA IND DE EFICIENŢĂ PRIN INDICI CU BAZA ÎN LANŢ13. RANDAM. IMOB. CORPORALE Rib % 100 77 6214. IMOB. CORP. LA 1000LEI CA 1000 Ic/CA % 100 130 16115. GRAD DE ÎNZESTRARE GÎ % 100 134 22816. POTENŢIAL DE REÎNNOIRE PÎ % 100 59 36

Pe perioada 1997 – 1999 se poate observa că nivelul randamentului imobilizărilor corporale care apreciază eficienţa utilizării din perspectiva volumului de afaceri descreşte, prezentând o scădere substanţială în ultimul an de analiză.

Acest lucru a însemnat o creştere a volumului necesar de consum de imobilizări corporale aferente volumului de activitate.

Scăderea randamentului imobilizărilor corporale a condus la o creştere a valorii imobilizărilor corporale necesare realizării la 1000 lei cifră de afaceri, fiind interpretat ca un aspect negativ de reducere a eficienţei utilizării lor.

Gradul de înzestrare creşte pe perioada analizată înregistrând o creştere mai semnificativă în ultimul an analizat.

Creşterea productivităţii muncii are loc pe seama creşterii gradului de înzestrare şi nu a creşterii randamentului utilizării imobilizărilor corporale.

Potenţialul de reînnoire arată măsura în care imobilizările corporale ar putea fi reconstituite pe seama capacităţii de autofinanţare. Nici la finele anului 1999 imobilizările corporale nu pot fi reconstituite pe seama capacităţii de autofinanţare.

Se impune astfel, o creştere a randamentului imobilizărilor corporale prin menţinerea în exploatare doar a capacităţilor de producţie cu un grad suficient de mare pentru a funcţiona rentabil, respectiv cele care sunt capabile să genereze profit.

12

2.2. Potenţialul uman

Asigurarea cu personal

Asigurarea cantitativă cu personal urmăreşte concordanţa dintre numărul de salariaţi existenţi şi cei necesari pentru realizarea obiectivelor propuse.

Pentru S.C. ROOL S.A., indicatorii privind asigurarea cu personal sunt prezentaţi în tabelul nr. 2.3.

Tabel nr. 2.3.

Indicatori privind asigurarea cu personal


A BAZE DE CALCUL

1. CIFRA DE AFACERI ÎN CA MII LEI 37.474.050 38.552.735 46.205.794 PREŢURI CURENTE 2. INDICE DE CREŞTERE IP -- 1 1,78 2,69 A PREŢURILOR 3. CIFRA DE AFACERI ÎN Car MII LEI 37.474.050 21.658.840 17.176.875 PREŢURI COMPARATE 4. NR. MEDIU DE Np PERS 243 242 204 SALARIAŢI

B DINAMICA BAZELOR DE CALCUL

5. CA ÎN PREŢ CURENT CU ( CA ) % 100 103 120 BAZA ÎN LANŢ

6. CA ÎN PREŢ COMPAR. ( Car ) % 100 58 79 CU BAZA ÎN LANŢ

7. DINAMICA NR. SAL. ( Np )

a. IND. CU BAZA ÎN LANŢ % 100 100 84,3

b. IND. CU BAZA FIXĂ % 100 100 83,9

c. RITMUL DE CREŞTERE ( Rmc Np ) % -- -- -0,08

C EFICIENŢA UTILIZĂRII PERSONALULUI

8. PRODUCTIV. MUNCII ÎN W=CA/Np MII LEI 154214,20 159308,82 226498,99 PREŢURI CURENTE /PERS

9. PRODUCTIV. MUNCII ÎN W=Car/Np MII LEI 154214,20 89499,34 84200,37

PREŢURI COMPARATE /PERS D DINAMICA INDICATORILOR DE EFICIENŢĂ

10. IND. PROD. ÎN PREŢ ( Wm ) % 100 103 142

CURENT BAZA ÎN LANŢ

11. IND. PROD. ÎN PREŢ ( W r ) % 100 58 94

COMP. BAZA ÎN LANŢ

E ABATEREA RELATIVĂ A PERSONALULUI

12. CU BAZA ÎN LANŢ Npr

a. PREŢURI CURENTE PERS -- 7,99 86,04

b. PREŢURI COMPARATE PERS -- 101,55 12,08

13

Pe perioada analizată 1997 – 1999 se constată o scădere a numărului de personal angajat de S.C. ROOL S.A. în timp ce productivitatea muncii exprimată valoric având baza de calcul cifra de afaceri în preţuri comparabile s-a îmbunătăţit de la o perioadă la alta, înregistrând o uşoară creştere.

Productivitatea muncii având ca bază de calcul cifra de afaceri în preţuri comparabile a scăzut de la o perioadă la alta, aceasta semnificând o scădere în termeni reali a eficienţei utilizării personalului.

Abaterea relativă a numărului de salariaţi (în preţuri comparabile) pe perioada analizată se prezintă astfel:

în anul 1998 faţă de anul 1997:

Np = Np1 - ICA x Np0 = 101 salariaţi

În anul 1998 dacă s-ar fi menţinut nivelul productivităţii din anul 1997 ar fi fost necesari 141 salariaţi sau, altfel spus, în anul 1998 s-a înregistrat un excedent relativ de salariaţi de 101 persoane.

în anul 1999 faţă de anul 1998:

Np = Np1 - ICA x Np0 = 13 salariaţi

Pentru a realiza volumul de activitate din anul 1999, cu o productivitate a muncii din anul 1998, ar fi nevoie de 191 salariaţi, adică în anul 1998 s-a înregistrat un excedent relativ de 13 salariaţi.

Se poate concluziona că firma ROOL S.A. a fost asigurată cu personal, în ultimul an înregistrându-se un surplus relativ de 13 salariaţi din punct de vedere al asigurării cu personal în funcţie de volumul de activitate real.

Calificarea personalului

Calificarea personalului care urmăreşte concordanţa dintre nivelul de calificare al salariaţilor şi cerinţele impuse de activitatea desfăşurată este prezentată în tabelul nr. 2.4.

Tabel nr. 2.4.

Calificarea personalului

NR. CATEGORIA DE PERSONAL U.M. PERIOADA DE ANALIZA

CRT. 1997 1998 1999

1. STUDII SUPERIOARE PERS 15 17 16

2. STUDII MEDII -SPECIALITATE PERS 29 34 29

3. MUNCITORI(şcoală prof., liceu ) PERS 199 191 159

4. TOTAL PERS 243 242 204

NR. CATEGORIA DE PERSONAL PERIOADA DE ANALIZACRT. 1997 1998 1999

1. STUDII SUPERIOARE % 6,17 7,02 7,84

2. STUDII MEDII -SPECIALITATE % 11,93 14,05 14,22

3. MUNCITORI(şcoală prof., liceu ) % 81,89 78,93 77,94

4. TOTAL ( % ) % 100 100 100Personalul angajat de societate prezintă un grad de calificare redus (ponderea muncitorilor

este de 78% în anul 1999).14

Din punct de vedere al specificului activităţii, firma nu necesită personal de înaltă calificare, ci personal cu experienţă.

Funcţiile care necesită personal cu pregătire superioară sunt ocupate de angajaţi calificaţi corespunzător.

Personalul muncitor este alcătuit şi din absolvenţi de liceu industrial, existând astfel premise pentru o adaptare profesională rapidă.

Din perspectiva asigurării cu personal calificat, starea firmei este acceptabilă, funcţiile ce necesită personal cu pregătire superioară fiind ocupate corespunzător, iar numărul mare al muncitorilor este specific tipului de activitate desfăşurat de firma S.C. ROOL S.A. (producţie).

Structura personalului

Aprecierea structurii personalului se face în funcţie de specificul activităţii după mai multe criterii: structura personalului după vechimea în muncă (prezentată în tabelul nr. 2.5.), structura personalului după vârstă (prezentată în tabelul nr. 2.6.) şi structura personalului pe sexe (prezentată în tabelul nr.2.7.).

Tabel nr. 2.5.

Structura personalului pe categorii de vechime în muncă

NR. CATEGORIA DE VECHIME VALORI ÎN ANUL 1999

CRT. ÎN MUNCĂ NUMĂR (pers) PONDERE (%)

1. SUB 5 ANI 18 8,82

2. DE LA 5 ANI LA 10 ANI 47 23,04

3. DE LA 10 ANI LA 15 ANI 63 30,88

4. PESTE 15 ANI 76 37,25

5. TOTAL 204 100,00

Structura personalului după vechimea în muncă este echilibrată, firma fiind privată de efectele benefice ale dinamismului şi iniţiativei celor puţin experimentaţi.

Prin această structură se asigură îmbinarea experienţei şi a maturităţii profesionale a celor în vârstă cu dinamismul şi iniţiativa celor tineri.

Tabel nr. 2.6.

Structura personalului pe grupe de vârstă

NR. CATEGORIA DE VÂRSTĂ VALORI ÎN ANUL 1999

CRT. A PERSONALULUI NUMĂR (pers) PONDERE (%)

1. SUB 30 DE ANI 41 20,10

2. DE LA 30 ANI LA 40 ANI 61 29,90

3. DE LA 40 ANI LA 50 ANI 73 35,78

4. PESTE 50 ANI 29 14,22

5. TOTAL 204 100,00Structura personalului după vârstă este echilibrată, dat fiind faptul că personalul cu vârstă

peste 50 ani deţine 14% din totalul personalului, iar cel sub 30 ani deţine 20%, aceasta reprezentând o structură normală, care, comparată cu nivelul de calificare constituie o situaţie acceptabilă.

15

Structura personalului după grupe de vârstă este echilibrată, dat fiind că personalul cu vârstă până la 30 ani şi cel de peste 50 ani deţine 34% din totalul personalului. În cadrul acestor două grupe diferenţierea este netă, existând tendinţa spre ecuaţia p1 – p3 = p2, unde: p1 - personal cu vârstă de până la 25 ani, p2 – personal cu vârstă cuprinsă între 25 – 50 ani, p3 – personal cu vârstă de peste 50 ani.

Tabel nr. 2.7.

Structura personalului pe sexe

NR. CRT. CATEGORIA VALORI ÎN ANUL 1999

NUMĂR (pers) PONDERE (%)

1. SEX MASCULIN 137 67,16

2. SEX FEMININ 67 32,84

3. TOTAL 204 100,00

Structura personalului pe sexe corespunde specificului activităţii, aceasta necesitând angajaţi atât de sex masculin cât şi feminin, însă bărbaţii sunt predominanţi în structura totală a personalului.

Eficienţa utilizării personalului la S.C. ROOL S.A. este prezentată în tabelul nr. 2.8.

Tabel nr. 2.8.

Eficienţa utilizării personalului

Nr.crt SPECIFICAŢIE SIMBOL U.M. 1997 1998 1999

A BAZE DE CALCUL

1. NUMĂR MEDIU DE SALARIAŢI Np PERS. 243 242 204

2. CIFRA DE AFACERI CA MII LEI 37.474.050 38.552.735 46.205.794

3. CHELTUIELI DE PERSONAL Chp MII LEI 3.296.904 5.329.985 6.332.186

4. CHELTUIELI DE EXPLOATARE Che MII LEI 29.912.543 36.112.073 45.325.680

5. REZULTATUL NET Rn MII LEI 12.156.695 9.420.105 6.128.772

B INDICATORI

6. CHELT. MEDII ANUALE DE Chp/Np MII LEI /SAL. 13567,51 22024,73 31040,13

PERSONAL PE SALARIAT

7. CHELT. DE PERSONAL LA Chp/CA*1000 LEI /1000LEI 87,98 138,25 137,04

1000 LEI CIFRA DE AFACERI8. CHELT. DE PERSONAL ÎN Chp/Che % 11,02 14,76 13,97

EXPLOATARE

9. PROFIT NET LA 1000 LEI Rn/ Chp*1000 LEI / 1000LEI 3687,31 1767,38 967,88CHELT. CU PERSONALUL

10. PRODUCTIVITATEA MUNCII W=CA/Np MII LEI/ SAL. 154214,20 159308,82 226498,99

Ponderea cheltuielilor cu personalul în total cheltuieli de exploatare a scăzut în anul 1999 faţă de anul 1998; pe întreaga perioadă de analiză 1997-1999, situându-se sub valoarea de 20%. În structura cheltuielilor de exploatare, cele cu personalul înregistrează o pondere aflată în scădere, fapt care-l apreciem ca fiind unul pozitiv.

16

Cheltuielile medii anuale de personal pe salariat au crescut pe perioada analizată, însă sunt foarte distanţate de cele ale productivităţii muncii, fapt ce reprezintă un avantaj în ce priveşte eficienţa utilizării personalului.

Pe perioada analizată, productivitatea muncii în expresie valorică cu baza de calcul cifra de afaceri în preţuri curente, are un nivel satisfăcător şi o tendinţă de creştere. Creşterea se datorează creşterii cifrei de afaceri corelată cu o scădere a numărului salariaţilor.

Cheltuielile de personal la 1000 lei cifră de afaceri reprezintă eficienţa utilizării personalului sub aspectul consumului de muncă. Acest indicator are în ultimul an o tendinţă de scădere faţă de anul 1998, cu efecte pozitive asupra eficienţei activităţii desfăşurate, pentru 1000 lei cifră de afaceri realizându-se cheltuieli de personal mai reduse, adică 137 lei.

Profitul net la 1000 lei cheltuieli de personal exprimă profitabilitatea netă a utilizării personalului. Valoarea acestui indicator nu e satisfăcătoare, pe întreaga perioadă analizată înregistrând o scădere accentuată.

2.3. Potenţialul comercial

2.3.1. Piaţa de aprovizionare

Sursele de aprovizionare principale cu materii prime, materiale şi servicii aferente S.C. ROOL S.A. sunt prezentate în tabelul nr. 2.9.

Tabel nr. 2.9.

Sursele de aprovizionare

Nr.crt.

SPECIFICAŢIE SURSELE DE APROVIZIONARE

1. Materiale consumabile Comerţul local2. Energie electrică RENEL3. Energie termică RADET4. Motorină, benzină PECO (distribuitorii locali)5. Gaz DISTRIGAZ S.A.6. Apă – canal APA NOVA7. Servicii de salubritate S.C. SALUB S.A.8. Servicii telecomunicaţii ROMTELECOM9. Servicii pentru transport persoane RATP

Nomenclatorul de materii prime, materiale şi servicii este relativ stabil. Majoritatea aprovizionărilor se fac direct de la furnizori pentru a reduce costurile de

aprovizionare.Există relaţii de bună colaborare cu principalii furnizori.Furnizorii de utilităţii deţin monopolul, ceea ce afectează negativ tarifele de acest tip.Majoritatea aprovizionărilor se fac pe bază contractuală, iar principalii furnizori sunt regionali

cu impact asupra cheltuielilor de export.Dintre furnizori, o pondere însemnată o au cei care livrează materii prime pentru secţiile de

producţie, dintre care putem enumera: Şantierul naval Olteniţa, Şantierul naval Daewoo Mangalia, S.C. Somestra Copşa

Mică pentru furnizarea zincului necesar fabricării oxidului de zinc; Romcif S.A. pentru furnizarea cimentului utilizat în fabricarea betonului; Nitromonia S.A. Făgăraş, Rafinăria Astra Ploieşti pentru diferite produse chimice

şi petrochimice folosite la fabricarea fosfatolilor şi unsorilor.

17

Principalele surse de cheltuieli aferente activităţii desfăşurate de S.C. ROOL S.A. sunt prezentate în tabelul nr. 2.10.

Tabel nr. 2.10.

Surse principale de cheltuieli

Nr.crt SPECIFICAŢIE SIMBOL U.M. 1997 1998 1999

A NIVELUL PRINCIPALELOR CHELTUIELI 1. CHELTUIELI CU MĂRFURILE Cmf MII LEI 13.362.360 10.137.928 16.797.6022. CHELTUIELI MATERIALE Cmt MII LEI 11.996.216 16.627.847 17.645.719a. CHELTUIELI CU MAT. PRIME Cmp MII LEI 10.131.440 14.590.601 15.120.880

b. CHELTUIELI CU MAT. CONS. Cmc MII LEI 1.381.188 1.259.730 1.696.907

c. CHELTUIELI CU ENERG , APĂ Cea MII LEI 341.856 651.779 697.846

d. ALTE CHELT. MATERIALE Acm MII LEI 141.732 125.737 130.086

3. LUCRĂRI ŞI SERVICII Clset MII LEI 962.233 3.587.027 3.586.161

TOTAL CONSUMURI EXT. Tce MII LEI 26.320.809 30.352.802 38.029.482

B STRUCTURA PRINCIPALELOR CHELTUIELI

1. CHELTUIELI CU MĂRFURILE Cmf / Tce % 50,77 33,40 44,172. CHELTUIELI MATERIALE Cmt / Tce % 45,58 54,78 46,40

a. CHELTUIELI CU MAT. PRIME Cmp / Cmt % 84,46 87,75 85,69

b. CHELTUIELI CU MAT. CONS. Cmc / Cmt % 11,51 7,58 9,62

c. CHELTUIELI CU ENERG , APĂ Cea / Cmt % 2,85 3,92 3,95

d. ALTE CHELT. MATERIALE Acm / Cmt % 1,18 0,76 0,74

3. LUCRĂRI ŞI SERVICII Clset / Tce % 3,66 11,82 9,43

TOTAL CONSUMURI EXT. Tce % 101,18 100,76 100,74

Cheltuielile materiale deţin ponderea majoritară în consumurile externe, cu o tendinţă de creştere în anul 1998 şi apoi o scădere nesemnificativă în anul 1999; aceeaşi evoluţie o au şi cheltuielile cu lucrările şi serviciile în timp ce cheltuielile cu mărfurile scad semnificativ în 1998 şi urmează o creştere în anul 1999.

Cheltuielile cu materiile prime deţin ponderea cea mai mare în cadrul cheltuielilor materiale totale cu o tendinţă de creştere în anul 1998 ca urmare a sporirii volumului de activitate, urmată în anul 1999 de o scădere a acestora.

Modul de formare în structură a cheltuielilor prezintă o situaţie normală în raport cu necesităţile firmei şi specificul activităţii desfăşurate de aceasta.

2.3.2. Piaţa de desfacere

Obiectul principal de activitate este diversificat astfel:

18

ponderea cea mai mare o deţine producţia de produse chimice: oxid de zinc, fosfaţi, unsori, vopsele;

activităţi de construcţii civile şi industriale;

staţia de betoane şi balastieră;

ambalaje din lemn;

comerţul cu amănuntul şi ridicata.

Lucrările de construcţii executate de firma S.C. ROOL S.A. s-au efectuat în exclusivitate în judeţul Prahova. Acestea au fost executate atât la societăţi cu capital de stat precum Consiliul Local Mizil, Trezoreria Mizil, Spitalul Petrolul Ploieşti cât şi la societăţi cu capital mixt sau privat precum S.C. CONTI S.A. Ploieşti, S.C. CRINOS S.R.L., S.C. MARIUS S.R.L. Mizil.

Aceste lucrări s-au caracterizat printr-o calitate bună şi printr-o execuţie la timp, fără întârzieri.

S.C. ROOL S.A. a mai realizat lucrări de construcţii precum sediul societăţii din şoseaua Vestului nr.33 Ploieşti, Fabrica de oxid de zinc Băicoi, pavilionul administrativ al Astrei Române, stadionul de cantonament Astra Română, lucrări termo-hidro în carul S.C. Astra Română. Ea are şi contracte pentru hotelul Berbec, pentru blocurile L1 – L2 şi extensie de ansamblu Basarabi Ploieşti.

2.3.3. Evoluţia volumului de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă unul din obiectivele strategice ale întreprinderii, deoarece este criteriul major după care se judecă performanţele întreprinderii în mediul concurenţial în care aceasta activează. Cifra de afaceri reprezintă volumul global al activităţii desfăşurate de către firmă în cadrul unei perioade de gestiune.

Indicatorii privind cifra de afaceri a S.C. ROOL S.A. sunt prezentaţi în tabelul nr. 2.11.

Tabel nr. 2.11.Indicatori privind cifra de afaceri

Nr. SPECIFICAŢIE SIMBOL U.M. 1997 1998 199919

crt.

AINDICATORI ÎN PREŢURI

CURENTE1. VENITURI DIN VÂNZAREA Vvmf mii lei 16.011.268 11.670.191 20.908.707 MĂRFURILOR

2. PRODUCŢIA VÂNDUTĂ Pv mii lei 21.462.782 26.882.544 25.297.0873. CIFRA DE AFACERI CA mii lei 37.474.050 38.552.735 46.205.7944. INDICELE DE CREŞTERE A Ip -- 1 1,78 2,69

PREŢURILOR

B STRUCTURA CIFREI DE AFACERI ÎN PREŢURI COMPARABILE

5. VENITURI DIN VÂNZAREA Vvmf / Ip mii lei 16.011.268 6.556.287 7.772.754 MĂRFURILOR

6. PRODUCŢIA VÂNDUTĂ Pv / Ip mii lei 21.462.782 15.102.553 9.404.122

7. CIFRA DE AFACERI CA / Ip mii lei 37.474.050 21.658.840 17.176.875

C STRUCTURA CIFREI DE AFACERI 8. VENITURI DIN VÂNZAREA Vvmf / CA % 42,73 30,27 45,25 MĂRFURILOR

9. PRODUCŢIA VÂNDUTĂ Pv / CA % 57,27 69,73 54,75

10. CIFRA DE AFACERI CA / CA % 100,00 100,00 100,00

D DINAMICA INDICATORILOR ÎN PREŢURI COMPARABILE

11. VARIAŢIA VENITURILOR DIN VANZARE MARFURI

---CU BAZĂ FIXĂ Vvmf f % 100,00 72,89 130,59

---CU BAZĂ ÎN LANŢ Vvmf l % 100,00 72,89 179,16

---RITM MEDIU DE CREŞTERE Rmc % -- -- 0,14

E VARIAŢIA PRODUCŢIEI VÂNDUTE

---CU BAZĂ FIXĂ Pv f % 100,00 125,25 117,86

---CU BAZĂ ÎN LANŢ Pvl % 100,00 125,25 94,10


F VARIAŢIA CIFREI DE AFACERI

---CU BAZĂ FIXĂ CA f % 100,00 179,63 215,28

---CU BAZĂ ÎN LANŢ Ca l % 100,00 102,88 119,85


Producţia vândută deţine ponderea cea mai mare în structura cifrei de afaceri, cu tendinţă de scădere în ultimul an de analiză în detrimentul veniturilor din vânzarea mărfurilor.

Pe baza acestor date tendinţa cifrei de afaceri în preţuri comparabile este în scădere faţă de anul 1997.

Deşi veniturile din vânzarea mărfurilor au crescut mai ales în ultimul an de analiză, totuşi scăderea producţiei vândute în preţuri comparabile a devansat modificarea vânzărilor de mărfuri, influenţând în sensul scăderii evoluţia cifrei de afaceri în preţuri curente. Faptul că marea majoritate a cifrei de afaceri s-a realizat pe seama producţiei vândute semnifică o situaţie normală din punct de vedere al obiectului de activitate.

Activitatea de export are ca produs principal oxidul de zinc, acesta având o calitate superioară (calitatea I) şi întrebuinţări multiple şi din acest motiv poate fi utilizat pe orice piaţă fără nici o modificare. Acesta se exportă în:

Italia "EXPLORER" S.R.L.;

20

Monaco "INTEROM SAM";

Polonia "POLISH FARMACHEUTIC".De asemenea se mai exportă cherestea în Grecia la HATZIGEORGION IORGOS & O.E.Veniturile şi cheltuielile aferente activităţii de export a S.C. ROOL S.A. sunt prezentate în

tabelul nr. 2.12.

Tabel nr. 2.12.

Rezultatul din export


1. VENITURI DIN EXPORT Vept mii lei 4.047.306 53.410 5.109.475

2. CHELTUIELI DIN EXPORT Cept mii lei 3.691.627 29.032 3.167.925

3. REZULTATUL DIN EXPORT Rept mii lei 355.679 24.378 1.941.550

Figura nr. 2.2. Evoluţia rezultatului din export

Principalii clienţi care folosesc ca materie primă oxidul de zinc sunt:

Producătorii de anvelope şi produse de cauciuc TOFAN GROUP S.A., SILVANIA Zalău, ROLAST S.A. Piteşti etc;

Producătorii de gresie, faianţă, produse ceramice SANEX S.A. Cluj, CESIRO S.A. Sighişoara, CESAROM S.A. Bucureşti;

Producătorii de lacuri şi vopsele: AZUR Timişoara, SINTEZA COLOR Oradea, POLICOLOR Bucureşti.

De asemenea, societatea are relaţii şi cu unităţile din industria metalurgică şi constructoare de maşini care utilizează unsori şi fosfatoli.

21

Concurenţa în materie de oxid de zinc este reprezentată prin două firme Progresul Ploieşti şi Combinatul de la Târnăveni. Preţurile practicate sunt comparabile în linii mari cu cele ale concurenţilor. Însă, avantajul faţă de principalii concurenţi este dotarea tehnică superioară a firmei.

Activitatea de marketing este puţin dezvoltată ceea ce în economia de piaţă reprezintă un serios dezavantaj.

În viitor se impune o mai bună promovare şi susţinere a produselor proprii pe piaţă prin tehnici specifice de reclamă şi publicitate.

2.4. Potenţialul financiar – contabil

Evidenţa contabilă se ţine în conformitate cu Legea Contabilităţii nr. 82/1991 şi H.G. nr. 704/1993, folosindu-se forma de înregistrare "maestru şah" şi fişe şah şi întocmindu-se lunar balanţe de verificare contabile, sintetice şi analitice.

Înregistrarea elementelor de activ (materii prime şi materiale, obiecte de inventar, mijloace fixe etc.) se efectuează la preţuri de achiziţie şi cu aceleaşi preţuri se dau în consum. Produsele finite se înregistrează la preţ standard de raportare, diferenţa între aceasta şi cheltuielile variabile efective se înregistrează în contul 348 "Diferenţe de preţ pentru produse finite" care corectează valoarea stocului de produse finite.

Amortizarea mijloacelor fixe s-a calculat şi înregistrat lunar pe costuri după metoda liniară.Pentru întocmirea bilanţului s-au luat măsuri de inventariere a gestiunilor de materiale,

mărfuri, obiecte de inventar, mijloace fixe, creanţe şi datorii.Principalii indicatori ai activităţii financiare desfăşurate de S.C. ROOL S.A. sunt prezentaţi în

tabelul nr. 2.13.

Tabel nr. 2.13.

Indicatori financiari

Nr.crt. SPECIFICAŢIE SIMBOL U.M. 1997 1998 19991. RATA ACTIVELOR Rai % 32,96 28,26 41,99

22

IMOBILIZATE 2. RATA ACTIVELOR Rac % 67,04 71,74 58,01 CIRCULANTE 3. RATA STABILITĂŢII Rsf % 20,84 63,27 55,96 FINANCIARE 4. RATA AUTONOMIEI Rafg % 12,38 63,11 55,38 FINANCIARE GLOBALE 5. RATA AUTONOMIEI Raft % 59,40 99,75 98,96 FINANCIARE LA TERMEN 6. RATA ÎNDATORĂRII Rît % 87,62 36,89 44,62 GLOBALE 7. LICHIDITATEA CURENTĂ Lc -- 0,85 1,95 1,32

8. LICHIDITATEA RAPIDĂ Lr -- 0,67 0,96 0,79

9. LICHIDITATEA IMEDIATĂ Li -- 0,29 0,04 0,1910. INDICELE DE SOLVAB.

GENERALĂ Isg -- 1,14 2,71 2,2411. VITEZA DE ROTAŢIE A VrAi ROT/AN 6,03 4,64 2,89

ACTIVELOR IMOBILIZATE

12. VITEZA DE ROTAŢIE A VrSt ROT/AN 14,54 3,61 5,21 STOCURILOR

13. VITEZA DE ROTAŢIE A VrAc ROT/AN 2,96 1,83 2,09 ACTIVELOR CIRCULANTE

14. VITEZA DE ROTAŢIE A VrCpm ROT/AN 9,53 2,07 2,17 CAPITALULUI PERM.

15. VITEZA DE ROTAŢIE A VrDt ROT/AN 2,27 3,56 2,72 DATORIILOR TOTALE

16. VITEZA DE ROTAŢIE A VrCc ZILE/ROT 49,62 47,58 67,11 CREDITULUI CLIENT

17. VITEZA DE ROTAŢIE A VrCfz ZILE/ROT 20,36 38,69 61,17 CREDITULUI FURNIZOR

18. RATA DE PROFITAB. Rpexpl. % 31,68 22,15 13,61 A EXPLOATĂRII

19. RATA DE PROFITAB. Rpcom % 32,44 24,43 13,26 COMERCIALĂ

20. RATA ECON. DE RENTAB. Rrexpl % 62,91 29,05 16,53 A EXPLOATĂRII

21. RATA RENTABILITĂŢII Rrf % 520,58 50,77 29,09 FINANCIARE

Rata activelor imobilizate are o tendinţă de scădere în intervalul 1997 – 1998 (32,96% > 28,26%) urmând ca în ultimul an de analiză să urmeze o tendinţă de creştere. Această creştere se datorează creşterii gradului de investire a capitalului de la o perioadă la alta. Nivelul optim al acestei rate este de 60%, însă pentru firma ROOL S.A. această rată nu atinge această limită. Creşterea ratei pentru ultimul an de analiză până la 41,99% reprezintă o tendinţă favorabilă dar nesemnificativă datorită nivelului mult prea scăzut faţă de cel optim.

23

Rata activelor circulante creşte în perioada 1997 – 1998 (67,04% > 71,74%) şi apoi scade (71,74% > 58,01%). Creşterea se datorează creşterii gradului de investire al capitalului în activitatea de exploatare. Pentru ultimul an de analiză scăderea ratei semnifică o scădere a ponderii activelor circulante în total active. Această situaţie este apreciată ca fiind pozitivă doar dacă modificarea cifrei de afaceri se face într-o proporţie mai mare decât modificarea activelor circulante. Această creştere a ratei în anul 1999 exprimă sporirea gradului aparent de lichiditate al activului.

Rata stabilităţii financiare: firma dispun de o stabilitate financiară pe întreaga perioadă de analiză. Tendinţa de sporire pe perioada 1997 – 1998 şi apoi de scădere pe 1998 – 1999 se datorează sporirii accentuate a capitalului permanent şi reducerii datoriilor curente în 1997 – 1998 şi apoi creşterii acestora pentru următorul interval de analiză.

Situaţia pe ansamblu poate fi apreciată ca fiind pozitivă. De menţionat este faptul că firma nu are contractate împrumuturi pe termen mediu şi lung.

Rata autonomiei financiare globale arată că 12,38% din sursele de finanţare au un caracter propriu pentru anul 1997, 63,11% în anul 1998 şi 55,38% în anul 1999, ceea ce înseamnă că autonomia financiară globală este ridicată şi întreprinderea poate beneficia de credite. În anul 1999 deşi autonomia financiară este destul de ridicată, pentru a solicita primirea unui credit există şi un risc de rambursare a acestuia. Totuşi, firma ROOL S.A. prezintă garanţii aproape certe pentru a beneficia de credite pe termen mediu şi lung.

Rata autonomiei financiare la termen: nivelul acestei rate este foarte ridicat ceea ce înseamnă că firma beneficiază de o structură financiară sănătoasă căreia i se asociază un grad scăzut de risc.

Rata îndatorării globale: în 1997 87,62% din totalul surselor de finanţare o reprezintă datoriile totale, iar în 1998 36,89%, iar în 1999 44,62%. În primul an nivelul acestuia este mai mare de 66% iar în ultimii ani de analiză nivelul este mai mic de 66%, ceea ce reprezintă o evoluţie favorabilă a firmei, deci dependenţa firmei faţă de creditorii săi este foarte scăzută. Nu există riscuri majore pentru întreprindere. Cu toate că în ultimii ani de analiză această rată creşte, totuşi se menţine în limite normale ca urmare a creşterii datoriilor totale într-o proporţie mai mare decât a surselor de finanţare.

Lichiditatea curentă: în 1997, capacitatea firmei de a-şi acoperi obligaţiile pe termen scurt din activele circulante este scăzută, reuşind ca în 1998 şi în 1999 acestea să se situeze în limitele normale. Deci, capacitatea de plată a firmei este relativ bună, dar scăderea lichidităţii poate avea repercusiuni asupra acesteia.

Lichiditatea rapidă: nivelul acesteia pe întreaga perioadă de analiză se situează în intervalul asiguratoriu de 0,65 – 1, deci firma are capacitatea de a-şi plăti obligaţiile pe termen scurt din activele curente lichide. Datorită tendinţei de scădere manifestată în intervalul 1998 – 1999, capacitatea de plată va avea de suferit.

Lichiditatea imediată indică faptul că firma nu îşi poate onora obligaţiile curente din disponibilităţi. Obligaţiile curente pot fi plătite din disponibilităţi în proporţie de 29% în anul 1997, 4% în anul 1998 şi 19% în anul 1999. creşterea lichidităţii în intervalul 1998 – 1999 indică faptul că a avut loc o creştere a disponibilităţilor într-un ritm mai rapid decât creşterea datoriilor pe termen scurt.

Indicele de solvabilitate generală: solvabilitatea firmei este bună, nivelul acesteia depăşind valoarea 1 şi având o tendinţă de a se apropia de valoarea 3 care este nivelul optim al acestui indicator.

24

Viteza de rotaţie a activelor imobilizate: această rată apreciază cât de eficace şi eficientă este firma în utilizarea capacităţii de producţie de care dispune. În anul 1997, nivelul acestei rate era optim şi arăta că activul imobilizat realizează 6,3 rotaţii pe an prin cifra de afaceri, în 1998 şi 1999 înregistrând o scădere de la 4,64 rotaţii pe an la 2,89 rotaţii pe an. Această scădere se datorează diminuării eficienţei firmei în utilizarea capacităţii de producţie. Se impune ca în totalul mijloacelor fixe ponderea cea mai mare să fie deţinută de mijloacele fixe active.

Viteza de rotaţie a stocurilor: stocurile se rotesc de 14,54 ori în 1997, apoi 3,61 rotaţii în 1998 şi 5,21 rotaţii în 1999. deşi în intervalul 1998 – 1999 stocurile înregistrează o creştere, aceasta este nesemnificativă, ea situându-se sub limita acceptabilă, având în vedere că în anul 1997 viteza de rotaţie era de 14,54 rotaţii. Este necesară o dimensionare optimă a stocurilor în toate fazele ciclului de producţie şi o reducere a cheltuielilor de exploatare.

Viteza de rotaţie a activelor circulante: se observă că viteza de rotaţie înregistrează o scădere în perioada 1997 – 1998 şi apoi o creştere în 1998 – 1999. totuşi, activele circulante prezintă o viteză de rotaţie mult prea mică, ceea ce arată faptul că acestea nu sunt utilizate eficient. Firma ar trebui să optimizeze structura activelor circulante, să gestioneze eficient resursele materiale şi să încerce creşterea gradului de lichiditate al activelor circulante.

Viteza de rotaţie a capitalului permanent se situează peste valoarea minimă (două rotaţii) care asigură o eficienţă acceptabilă a gestionării capitalurilor permanente. În intervalul 1997 – 1998 are loc o reducere a acestei viteze şi apoi o uşoară tendinţă de creştere, care înseamnă o revenire şi o creştere lentă a eficienţei utilizării capitalului permanent.

Viteza de rotaţie a datoriilor totale: în 1997, datoriile totale se rotesc de 2,27 ori prin cifra de afaceri, apoi cresc la 3,56 rotaţii în 1998 şi scad la 2,72 rotaţii în 1999. Are loc o refacere mai dificilă a datoriilor pe seama cifrei de afaceri în intervalul 1998 – 1999, această situaţie apare datorită creşterii datoriilor totale într-o măsură mai mare decât creşterea cifrei de afaceri.

Viteza de rotaţie a creditului client şi viteza de rotaţie a creditului furnizor: analizând paralel cele două rate pe perioada 1997 – 1999, se constată că firma îşi plăteşte mai întâi furnizorii şi apoi îşi încasează clienţii, putând fi pusă într-o situaţie de blocaj financiar, chiar dacă ar vinde o cantitate mare de produse. Mai mult, are loc o creştere a vitezei de rotaţie a creditului clienţi în ultimii ani de analiză, deci firma se confruntă cu dificultăţi în încasarea clienţilor. Se impune o analiză a clienţilor rău platnici. De asemenea, în anul 1998 şi 1999, firma depăşeşte cu mult perioada normală de 30 zile de decontare, în mare parte datorită faptului că nu îşi încasează clienţii la timp şi se confruntă cu un deficit de resurse financiare, deci cu greutăţi de plată.

Rata de profitabilitate a exploatării: la fiecare 100 lei cifră de afaceri 31,68 este rezultatul exploatării în anul 1997, 22,15 în anul 1998 şi 13,61 în anul 1999. profitabilitatea netă a procesului de exploatare este deci în scădere pe perioada analizată.

Rata de profitabilitate comercială creşte în perioada 1997 – 1998 şi scade în 1998 – 1999, deci conform evoluţiei ultimilor doi ani de analiză profitabilitatea firmei este în scădere.

Rata economică de rentabilitate a exploatării arată capacitatea activului total de a genera profit. Aceasta înregistrează o scădere pe perioada analizată, iar pentru a se asigura o creştere a acesteia este necesară o majorare a preţului în condiţiile menţinerii costului şi acceptării acestui preţ pe piaţă, sau prin scăderea cheltuielilor cu materiile prime sau a cheltuielilor cu salariile, utilizarea mai eficientă a utilajelor, creşterea cifrei de afaceri.

Rata financiară de rentabilitate: în 1997 la 100 lei capitaluri proprii reveneau 520,58 lei profit net, în 1998 la 100 lei capitaluri proprii reveneau 50,77 lei profit net, iar în 1999 reveneau 29,09 lei profit net. Se constată că pe întreaga perioadă analizată, această rată înregistrează o

25

scădere, aproape o înjumătăţire pentru ultimul an de analiză, echivalent cu o scădere a eficienţei utilizării capitalului propriu, o scădere a remunerării prin câştig net a resurselor proprii, respectiv scăderea capacităţii capitalurilor proprii de a crea profit net. Pentru redresarea situaţiei este necesar fie sporirea producţiei fizice vândute, modificarea structurii producţiei sau reducerea cheltuielilor de exploatare şi comercializare.

26

CAPITOLUL 3

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

3.1. Aprecierea generală a echilibrului financiar al firmei

Relansarea activităţii ramurilor economice, retehnologizarea întreprinderii, creşterea producţiei şi pe această bază, menţinerea şi chiar sporirea venitului statului şi ale cetăţenilor, nu pot fi concepute fără asigurarea unor raporturi raţionale în cadrul structurilor economice şi financiare fără un sistem riguros şi eficient de formare şi alocare a resurselor şi numai în condiţiile echilibrului economic general.

Este cunoscut că starea de echilibru este relativă şi ca urmare, pentru a defini unele situaţii de dezechilibru parţiale şi individuale care nu pot fi cunoscute şi eliminate aprioric, se impune a analiza atent şi a cunoaşte mecanismul şi cerinţele economiei de piaţă, confruntarea cererii şi a ofertei.

Echilibrul financiar (alături de echilibrul monetar şi echilibrul economic) ca principală componentă a echilibrului economic, are o funcţionalitate şi forme de exprimare distincte datorită esenţei obiective a finanţelor, a manifestării funcţiilor banilor, instituţiilor financiare, bancare, şi de asigurare în perioada de tranziţie la economia de piaţă.

La nivelul întreprinderilor, acest echilibru se sprijină pe relaţiile economice caracteristice economiei de piaţă care prin forme, metode şi tehnici specifice, participă la formarea şi repartizarea fondurilor băneşti la dispoziţia agenţilor economici, în scopul realizării proceselor economice (de producţie, de comercializare, etc.).

Ţinând seama de faptul că finanţele României – ca ţară ce se află în perioada de tranziţie la economia de piaţă – constituie un ansamblu coerent alcătuit din mai multe subsisteme (verigi, grupe de relaţii financiare): finanţele întreprinderilor, bugetul public naţional, asigurările de bunuri şi persoane, asigurări sociale, creditul, etc., ne relevă faptul că starea de echilibru financiar se realizează printr-o sumă de echilibre individuale.

Astfel, la nivelul agenţilor economici se proiectează un echilibru economico-financiar al cărei întreprinderi care apare în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli, unde componentele sale se bazează pe balansarea între venituri (resurse) şi cheltuieli (destinaţie). Veniturile au drept sursă încasările din vânzarea producţiei marfă la intern şi la export, din executări de lucrări şi prestări servicii, comercializarea mărfurilor prin reţeaua proprie de desfacere, etc. Cheltuielile corespunzătoare sunt ocazionate de producţia marfă realizată, lucrările executate, serviciile prestate, mărfurile vândute prin magazine proprii la care se adaugă cheltuielile de circulaţie, cele care se suportă din rezultatele financiare, precum cheltuielile pentru diverse alte activităţi. În condiţiile desfăşurării activităţii agenţilor economici pe baza principiilor eficienţei şi a rentabilităţii, între venituri şi cheltuieli se constituie o diferenţă alcătuită din profit şi alte forme de venit net. În acelaşi timp, pe seama profitului, a amortizării, a creditului, a altor sume (provizioane), întreprinderea îşi constituie o serie de fonduri privind dezvoltare (imobilizări mobiliare şi imobiliare), creşterea producţiei (activele circulante), cercetarea, acoperirea unor nevoi sociale, culturale, sportive, etc. De reţinut că între resursele fiecărui fond propriu şi destinaţia acestuia, este necesar să se asigure, de asemenea, o stare de echilibru. Eficienţa şi rentabilitatea, ca trăsături definitorii ale economiei şi autonomiei financiare, angajează agenţii economici în direcţia realizării unor venituri (încasări) din activităţile desfăşurate (de producţie, de comercializare, etc.), venituri mai mari decât cheltuielile (C), diferenţa rezultată,

27

respectiv beneficiul (profitul) obţinut se impune a fi atât de mare încât să asigure dezvoltarea proprie, cointeresarea agenţilor economici, a salariaţilor, privind nevoile sociale, culturale, de agrement, etc., inclusiv vărsarea impozitelor şi a altor sume cuvenite bugetului. Algebric, aspectele relevate mai sus pot fi prezentate sub forma inegalităţii: V - C=maxim. În acelaşi timp, echilibrul financiar solicită întreprinderilor să-şi desfăşoare activitatea la un asemenea nivel încât să asigure permanent egalitatea între necesarul de fonduri (N) pentru producţie, dezvoltare, cercetare, tehnică de vârf, etc. şi resursele financiare corespunzătoare (R). Algebric se poate reprezenta echilibrul financiar prin egalitatea: R = N . Se poate afirma că aceste două modele matematice exprimă cerinţele atât ale autogestiunii cât şi ale echilibrului financiar, ambele trăsături de bază ale previziunii financiare regăsindu-se în fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli. Privind esenţa şi amplitudinea echilibrului financiar este important de reţinut că acesta nu se circumscrie numai la activitatea de producţie sau de comercializare a produselor, ci se referă, la fel ca şi gestiunea economică, la toate activităţile întreprinderii: investiţii, cercetare, acţiuni sociale, etc. Aceste activităţi conexe activităţii de bază, chiar dacă nu au ca obiectiv principal realizarea de beneficii (profit), alocarea de fonduri financiare în direcţiile menţionate, trebuie să urmărească, în primul rând eficienţa consumării lor, ceea ce implicit înseamnă crearea unor condiţii favorabile desfăşurării activităţii de bază, inclusiv a unor posibilităţi de creştere a profitului. În acelaşi timp, profitul sporit devine, alături de alte surse proprii, suportul realizării echilibrului financiar şi al celorlalte activităţi ale întreprinderii, în afara celei de bază. Revenind la ecuaţia echilibrului financiar al întreprinderii, se reţine că el exprimă egalitatea dintre necesarul de fonduri băneşti pentru constituirea structurii de producţie (mijloace fixe, active circulante, tehnică nouă, salariaţi) şi pentru plata obligaţiilor financiare ale întreprinderii pe de o parte şi resursele financiare proprii, atrase şi împrumutate pe de altă parte. Necesarul de fonduri (N) în cazul oricărui agent economic este determinat de obiectivele activităţii economice şi sociale pe care şi le propune pentru fiecare perioadă precizată şi se referă la următoarele componente :

stocurile optime (necesarul) total de active circulante (Nv) determinate de volumul previzionat al producţiei marfă, de normele unitare de consum, cheltuielile de aprovizionare şi depozitare şi în funcţie de viteza de rotaţie a activelor circulante;

cheltuieli cu asigurarea forţei de muncă (recrutarea, calificarea, stimularea suplimentară, protecţia socială, etc.) şi alte acţiuni sociale (S);

cheltuieli cu mijloacele fixe (Mf), respectiv investiţiile imobiliare (clădiri, construcţii, etc.), mobiliare (investiţii, patente, mărci de fabrică, rambursarea creditelor primite în anii anteriori pentru învestiţii şi plata dobânzilor aferente;

alte cheltuieli de natură financiară care se suportă din rezultate (Ac); obligaţii financiare (Obf) de participare la fondurile bugetare de rambursare a

creditelor şi de plată a dobânzilor, etc.Algebric, necesarul total de fonduri (N) poate fi prezentat astfel :

N = Nv + S + Mf + Cs + Ac + Obf .

La rândul lor, resursele financiare (R) ce se prevăd a se utiliza pentru acoperirea necesarului de fonduri cuprind :

rezultatele activităţilor desfăşurate, respectiv încasările din vânzarea producţiei marfă la preţuri cu ridicata (PM) şi cu deosebire rezultatele financiare obţinute (profitul, taxa pe valoarea adăugată, etc.). Este necesar să se reţină că numai după refacerea fondurilor pentru active circulante necesare procesului economic următor, încasările băneşti disponibile care reprezintă rezultatele financiare, pot fi alocate pentru elementele structurii de producţie, pentru achitarea obligaţiilor financiare ale întreprinderii. Din cele arătate, se poate

28

conchide că realizarea echilibrului financiar viitor pe un plan superior este condiţionat de mărimea rezultatelor financiare prezentate cu deosebire a profitului;

resursele atrase (Ra) atât din activitatea de producţie (pasive stabile), de investiţie (sume rezultate din casarea mijloacelor fixe, mobilizarea resurselor interne, etc.), de tehnică nouă (valorificarea prototipurilor, a produselor seriei zero) şi altele;

creditele bancare (Cb), creditele comerciale (Cc) şi finanţările de la buget (Fb) sub formă de subvenţii şi pentru obiective de mare amploare, unele activităţi de interes naţional , protecţie socială, etc.

Algebric, resursele financiare totale ale întreprinderii (R) se pot reda astfel : R = PM + Ra + Cb + cC + Fb .

Dintre toate resursele financiare, rezultatele propriei activităţi se dovedesc cele mai importante şi cele mai avantajoase prin perspectiva eficienţei şi a profitului pentru proiectarea şi realizarea echilibrului financiar. Se poate deduce că forţa productivă a întreprinderii şi mai ales capacitatea sa de a crea valoare nouă, profit, sunt factorii care asigură echilibrarea necesarului de fonduri cu resurse financiare. În continuare se impune a se reţine importanţa hotărâtoare a autofinanţării întreprinderii, ceea ce înseamnă printre altele, desfăşurarea activităţii economice preponderent pe baza rezultatelor proprii ale producţiei şi de aici posibilitatea ca necesarul de fonduri ale întreprinderii (pentru producţie, investiţii, tehnică nouă, cercetare, simulare materială, etc.) să fie acoperit în cea mai mare parte din fonduri proprii.

La nivelul întreprinderii privind necesarul de fonduri şi resurse financiare potenţiale, echilibrul financiar poate fi redat prin egalitatea:

N = R adică :

Nv + S + Mf + Cs + Ac + Obf = PM + Ra + Cb + Cc + Fb .

Fără îndoială, echilibrul financiar prezintă aspecte complexe, previziunea financiară urmărind construirea echilibrului financiar în forma sa funcţională - cantitativă ca egalitate între necesarul de fonduri şi resursele financiare pe fiecare element al structurii de producţie şi pe ansamblul activităţii economico-sociale a firmei.

Echilibrul financiar implică însă aspecte calitative ţinând seama de structura sa, care vizează proporţionalitatea optimă a repartizărilor de fonduri, pe fiecare dintre elementele structurii de producţie şi pentru achitarea obligaţiilor financiare precum şi a raportului optim pentru fiecare categorie de resurse (resurse proprii, atrase, împrumutate, bugetare, etc.) şi total. Conducerea ştiinţifică a activităţii financiare presupune cunoaşterea proporţiilor alocării de resurse pentru producţie, investiţii, cercetare, acţiuni sociale, etc., încât într-o perioadă (an, trimestru) să se realizeze rezultate financiare respectiv profit maxim. De asemenea are importanţă să se evidenţieze structura procentuală a surselor de finanţare (cât şi din surse proprii, din surse atrase şi din surse împrumutate) în scopul stabilirii acelor proporţii care să asigure realizarea celui mai redus procent al procurării şi utilizării fondurilor.

Previziunea financiară urmărind fundamentarea egalităţii dintre necesarul de fonduri şi resursele de finanţare are în vedere concomitent atât repartizarea optimă a resurselor pe elemente ale structurii de producţie cât şi pe surse de provenienţă, în scopul obţinerii celei mai eficiente alocări de resurse cu cel mai redus cost de procurare şi utilizare a acestora, ambele exigenţe fiind în măsură să contribuie la obţinerea de profit maxim pe perioade de timp mai îndelungate, cu toate incertitudinile şi fluctuaţiile ce se manifestă în economia de piaţă.

Pentru realizarea obiectivului menţionat mai sus, bugetul de venituri şi cheltuieli este indicat să fie completat cu ” Balanţa fluxurilor financiare ”, o balanţă de tip intrări şi ieşiri recomandată în literatura de specialitate.

29

Echilibrul financiar este, aşadar, parte a echilibrului economic general împreună cu echilibrul monetar şi echilibrul valutar. Echilibrul financiar are loc deci, între resursele financiare necesare realizării diverselor proiecte şi posibilităţile de procurare a acestora.

Echilibrul financiar trebuie să existe atât la nivel microeconomic cât şi la nivel macroeconomic. La nivelul firmei, echilibrul porneşte de la egalitatea dintre venituri şi cheltuieli, la fel şi în cadrul bugetului de stat. Echilibrul financiar are în vedere atât resursele mobilizate şi repartizate cu titlu definitiv şi cele cu titlu rambursabil.

Echilibrul financiar se analizează pe termene, adică pe termen mediu şi lung, prin compararea capitalurilor permanente cu activele imobilizate, pe termen scurt prin compararea resurselor curente cu activele circulante şi echilibrul pe global prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment.

Baza de pornire pentru analiza echilibrului financiar este respectarea a două relaţii de principiu:

Nevoi permanente = Surse permanente ;

Nevoi ciclice = Surse ciclice.

Aceasta înseamnă că : activele stabile (cu lichiditate peste un an) sunt finanţate din surse stabile (cu

exigibilitate mai mare de un an); activele circulante, ciclice (cu lichiditate sub un an) trebuie finanţate din datorii pe

termen scurt (cu exigibilitate sub un an). Practic, respectarea celor două egalităţi de principiu este imposibil de realizat datorită în principal neconcordanţei dintre durata medie a lichidităţii activului şi durata medie de exigibilitate a pasivului.

În aceste condiţii, realizarea şi menţinerea echilibrului financiar se manifestă ca o tendinţă, însoţită de momente de dezechilibru (discrepanţa între surse şi mijloace).

Menţinerea echilibrului financiar este un obiectiv permanent al politicii financiare şi poate fi considerat atins, când exerciţiul financiar se încheie cu trezorerie pozitivă.

Acest indiciu de bază al echilibrului financiar nu înseamnă atingerea integrală a obiectivului privind echilibrul financiar, pentru că apar unele întrebări al căror răspunsuri pot pune la îndoială concluzia iniţială cum ar fi :

în ce condiţii s-a obţinut trezoreria pozitivă ? care au fost componentele politicii de finanţare ? se realizează cel mai scăzut cost al capitalului ? în ce măsură în politica financiară s-au considerat costurile de oportunitate ? în ce limite ale trezoreriei pozitive se apreciază că s-a realizat echilibru

financiar (se ştie că o trezorerie pozitivă supradimensionată poate fi considerată un dezechilibru financiar) ?

În concluzie, trebuie subliniat că : echilibrul financiar este o condiţie de bază pentru derularea unei activităţi

profitabile ; realizarea unui echilibru financiar este un ”perpetuum mobile ” pentru politica

financiară ; echilibrul financiar se obţine prin reglarea unui lung şir de dezechilibre care se

manifestă în activitatea curentă a firmei .

30

3.2. Instrumente de apreciere a echilibrului financiar

Aprecierea echilibrului financiar are la bază un set de informaţii preluate din documentele contabile de sinteză: bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi, anexa la bilanţ. Analiza echilibrului financiar nu se limitează la folosirea datelor şi informaţiilor din documentele contabile în starea lor brută iniţială. Acestea sunt preluate şi transformate în vederea obţinerii unor informaţii în măsură să satisfacă scopul şi obiectivele analizei echilibrului financiar. În acest sens, bilanţului contabil i se aduc o serie de corecţii, el stând la baza întocmirii bilanţului financiar şi funcţional.

Bilanţul contabil caracterizează structura patrimonială a întreprinderii prin investigarea elementelor bilanţiere de activ, respectiv de pasiv prin prisma dimensiunii şi a ponderii lor în patrimoniul întreprinderii (vezi anexa 2).

Activul bilanţier cuprinde bunurile şi disponibilităţile deţinute de către întreprindere, drepturile de creanţă asupra terţilor, soldurile conturilor de regularizare şi asimilate precum şi prime privind rambursarea obligaţiunilor.

Pasivul bilanţier grupează resursele de care dispune agentul economic pentru a finanţa utilizările sale care sunt grupate în ordinea exigibilităţii crescătoare. În activul bilanţier sunt cuprinse numai valori nete (neamortizate).

Dacă bilanţul întreprinderii exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns în urma încheierii unui exerciţiu financiar, contul de profit şi pierderi (vezi anexa 3) reflectă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli care au determinat traiectoria evoluţiei întreprinderii.

Bilanţul contabil răspunde cerinţelor de ordin juridic, contabil şi fiscal, fără a răspunde cu promptitudine obiectivelor financiare care urmăresc mai ales probleme prezente şi viitoare decât problemele trecute.

Pentru a răspunde acestor obiective se construieşte bilanţul financiar plecând de la bilanţul contabil, fie prin agregarea anumitor date, fie prin divizarea altora, astfel încât să se obţină mărimi semnificative pe plan financiar.

Scopul bilanţului financiar este inventarierea averii şi angajamentelor întreprinderii şi ordonarea lor pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate. Pe baza datelor şi detaliilor prezentate în Anexa la bilanţ se vor modifica datele contabile astfel încât ordonarea posturilor de activ şi pasiv să se facă exclusiv pe criterii de lichiditate, respectiv exigibilitate.

Utilitatea bilanţului financiar privită din perspectiva celor cărora li se adresează este:- acţionari - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor, evoluţia mărimii acestuia,

durata de lichidare a acestuia în eventualitatea unei recuperări de capitaluri;- creditori - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului întreprinderii ce reprezintă

garanţia realizării drepturilor lor.Structura bilanţului financiar este prezentată în anexa 4.Echilibrul financiar se poate analiza şi funcţional, adică aferent ciclului de investiţii de

exploatare, din afara exploatării şi de asemenea, global.Analiza bilanţului funcţional nu are ca scop investigarea averii şi a angajamentelor

întreprinderii, ci înţelegerea nevoilor acestora şi a modului lor de finanţare, realizarea unui instantaneu al derulării diferitelor cicluri. De aceea, elementele de activ şi pasiv reflectă valori tranzitorii, structuri trecătoare în procesualitatea patrimoniului.

Structura bilanţului funcţional are la bază structura bilanţului contabil, clasificând elementele de activ şi pasiv după apartenenţa la un ciclu sau altul, astfel :

ciclul de investiţii, care cuprinde ansamblul deciziilor luate pentru satisfacerea nevoilor de imobilizări ale întreprinderii şi căruia îi corespunde activul (utilizări, mijloacele) aciclic (stabil) şi respectiv, pasivele (resursele) aciclice (stabile) ;

ciclul de exploatare presupune derularea activităţilor operaţionale de producţie (aprovizionare – fabricaţie – stocare – vânzare) şi a fluxurilor degajate de circuitul capitalului angajat în acest ciclu (bani – marfă – producţie – marfă –

31

bani) căruia îi corespunde activul ciclic (temporar) de exploatare şi finanţarea scurtă de exploatare (pasivele aciclice de exploatare) ;

ciclul de finanţare, căruia îi corespund operaţiunile derulate între întreprindere şi proprietarii de capital (acţionari şi creditori) şi permite eliminarea decalajelor dintre fluxul de lichidităţi de intrare, respectiv ieşire degajat de ciclul de exploatare.

Schema bilanţului funcţional este redată în următorul tabel :

Tabel nr.3.1. Schema bilanţului funcţional

ACTIV PASIVCiclul de investiţii

Active aciclice (stabile)

Pasive (resursele)aciclice (stabile)

Ciclul de finanţare

Active ciclice (temporare)

Pasive (resurse)ciclice (temporare)

Ciclul de exploatare

Active ciclice dinexploatare

Pasive ciclice dinexploatare

Ciclul de finanţare

Elemente înafara exploatării

Active ciclice din afara exploatării

Pasive ciclice dinafara exploatării

Surplus denumerar

Trezoreria de activ Trezoreria de pasiv Deficit de numerar

Redarea bilanţului funcţional are la bază următoarele principii : activele sunt luate în considerare la valoarea lor brută, pentru a pune în evidenţă

decizia iniţială. Prin urmare, la valoarea reală a activelor se adaugă amortizările şi provizioanele contabilizate;

conceptul de activ fictiv, utilizat în versiunea patrimonială nu numai operaţional; imobilizările deţinute în leasing, sunt integrate în bilanţul funcţional, deoarece în

această optică se apreciază că imobilizările respective servesc procesului de exploatare, iar leasing-ul este o sursă de finanţare care se substituie unui împrumut tradiţional. Trebuie deci, să se reintegreze imobilizările respective în activ, iar prin simetrie, să se corecteze resursele cu acelaşi volum, suma amortizării pentru partea amortizată, respectiv datoriile financiare pentru partea neamortizată;

cheltuielile ce privesc exerciţiile viitoare, sunt considerate active imobilizate, fiind asimilate unor investiţii;

cheltuielile efectuate în avans, sunt considerate după caz, active ciclice de exploatare sau în afara exploatării;

efectele scontate şi neajunse la scadenţă, sunt considerate integrate în activ la creanţe, iar în pasiv, la creditele curente de trezorerie;

primele de rambursare a obligaţiilor, sunt deduse din activ, iar în pasiv se diminuează în mod corespunzător valoarea datoriilor financiare;

diferenţele de conversie de activ, respectiv de pasiv, nu se înregistrează ca atare .Principiul de bază al analizei funcţionale este principiul implicării valorii de origine. De

aceea, în cazul diferenţelor de conversie de activ se majorează creanţele sau se diminuează obligaţiile cu valoarea respectivă, pentru a se reconstitui valoarea de origine. Într-o manieră simetrică, pentru diferenţele de pasiv se micşorează creanţele sau se majorează obligaţiile pentru suma în cauză.

32

Structura bilanţului funcţional al S.C. ROOL S.A. este prezentată în anexa 4, iar ponderile elementelor componente ale bilanţului funcţional în total activ respectiv total pasiv sunt prezentate în tabelul nr. 3.2.

Tabel nr. 3.2. Structura de activ şi pasiv

ACTIV 1997 1998 1999Active aciclice stabile (AAS) 34,13% 29,72% 43,14%

Active (utilizări) ciclice (AC) 43,43% 68,94% 48,90%Trezoreria de activ 22,44% 1,34% 7,96%

TOTAL ACTIV 100% 100% 100%

PASIV 1997 1998 1999 Resurse aciclice stabile (RAS) 14,35% 64,03% 57,61%

Resurse ciclice (RC) 77,42% 35,76% 40,57%

Trezoreria de pasiv 0,00% 0,06% 1,27%

TOTAL PASIV 100% 100% 100%

În structura activului se remarcă faptul că ponderea majoritară o au activele ciclice urmate de activele aciclice şi trezoreria de activ. În cadrul resurselor, ponderea cea mai mare o au resursele ciclice în 1997, urmând ca în 1998 şi 1999 să o deţină resursele aciclice stabile.

Ritmurile diferite de creştere şi scădere a componentelor funcţionale ale bilanţului au generat modificări structurale corespunzătoare. Astfel, în 1997 faţă de 1998 şi în 1998 faţă de 1999 a scăzut ponderea trezoreriei de activ, urmând o creşterea acesteia, crescând şi diminuându-se apoi corespunzător proporţia de active aciclice şi ciclice. În partea de pasiv, a scăzut ponderea resurselor ciclice şi a crescut ponderea resurselor aciclice în 1997-1998. Însă în 1998-1999 a crescut ponderea resurselor ciclice în defavoarea celor aciclice. În marea sa majoritate, bilanţul funcţional şi dinamica acestuia denotă o bună orientare a politicii financiare a firmei.

3.3. Analiza echilibrului financiar pe termen mediu şi lung

3.3.1. Conceptul de fond de rulment; semnificaţia în analiza economico-financiară; analiza nivelului şi dinamicii fondului de rulment

În principiu, ca regulă generală a echilibrului financiar al firmei, o parte din capitalurile permanente este destinată acoperirii nevoilor ciclice ( temporare ) reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale firmei. Aşa cum am amintit mai înainte, stocurile şi creanţele care se reconstituie permanent, pot fi considerate nevoi stabile ( permanente ) de finanţare.

Această regulă specifică de finanţare a activelor circulante, este realizată prin existenţa fondului de rulment – parte din capitalurile permanente degajate de partea de sus a bilanţului pentru a acoperi nevoi de finanţare din partea de jos a bilanţului. Această poziţie strategică a

33

fondului de rulment de a face legătura între partea de sus şi partea de jos a bilanţului, îi conferă o valoare informativă deosebită, conducând la aprecierea aproape unanimă a analiştilor financiari că fondul de rulment reprezintă cel mai important indicator al echilibrului financiar al întreprinderii. În cele din urmă, el este rezultatul arbitrajului între finanţarea pe termen lung şi finanţarea pe termen scurt.

Conţinutul şi interpretarea sa au evoluat în timp şi variază încă în prezent, în funcţie de utilizator. În ciuda varietăţii de calificative adăugate noţiunii de fond de rulment ( brut, economic, patrimonial ), respectiv fond de rulment global.

Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul maselor de aceeaşi durată, dacă respectă următoarele reguli financiare :

1. Activ imobilizat (Ai) = Capital permanent (Cpm);

2. Activ circulant (Ac) = Datorii pe termen scurt (Dts) .

Respectarea strictă a acestor ecuaţii de echilibru, presupune o activitate fără întreruperi şi de o regularitate perfectă în privinţa încasărilor şi plăţilor. Cu alte cuvinte, firma trebuie să dispună la fiecare scadenţă a unei obligaţii de disponibilităţi suficiente pentru a le achita. Realizarea practică a acestor cerinţe este dificilă, deoarece activele (ca intrări potenţiale de fonduri) şi pasivele (ca ieşiri potenţiale de fonduri), sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. În timp ce exigibilitatea obligaţiilor pe termen scurt este certă, transformarea activului în disponibilităţi este aleatoare, putând fi perturbată de o serie de factori economici, financiari şi conjuncturali. Această simetrie impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje, în măsură să facă faţă ” neregularităţilor de scadenţă” , marjă cunoscută - aşa cum am mai amintit - sub numele de fond de rulment.

Fondul de rulment reprezintă nivelul surselor permanente utilizate pentru finanţarea activelor circulante sau partea de surse stabile utilizate pentru finanţarea activelor ciclice.

Deci fondul de rulment reprezintă surplusul de surse permanente (marja de securitate) degajat de ciclul de finanţare a investiţiilor, care poate fi folosit pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor. Acest indicator este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului finanţării pe termen scurt.

Fondul de rulment poate fi: brut şi net.

Fondul de rulment brut (FRB) se mai numeşte fond de rulment total sau economic şi desemnează activele circulante susceptibile de a fi transformate în bani, într-un termen mai mic de un an.

Fondul de rulment net (FBN) reprezintă excedentul de resurse financiare, care se degajă în urma acoperirii activelor permanente din resursele permanente şi care poate fi folosit pentru finanţarea nevoilor curente. Practic, fondul de rulment este partea din capitalul permanent care depăşeşte valoarea imobilizărilor nete şi este destinată finanţării activelor circulante. Reprezintă marja de securitate în privinţa finanţării activelor circulante.

Din punct de vedere al gestiunii financiare, reprezintă : marja de securitate sau de siguranţă privind finanţarea activelor circulante; cota de autonomie financiară.

Fondul de rulment poate fi definit pe baza părţii de sus a bilanţului ca diferenţă între capitalul permanent (Cpm) şi imobilizările fixe nete (Ai):

FR = Cpm – Ai (vezi figura nr.3.1.)

34

Ai

Cpm

FR

Figura nr. 3.1. Fondul de rulment

În acest caz, fondul de rulment: marchează plusul sau disponibilul de capitaluri permanente peste valoarea netă a

imobilizărilor, care poate fi alocată finanţării activelor circulante; indică modificări de finanţare a investiţiilor corporale, necorporale şi financiare,

cumulate de către întreprindere; pe baza părţii de jos a bilanţului ca diferenţă între activele circulante (stocuri +

creanţe) şi datoriile pe termen scurt (Dts).

FR = Ac – Dts (vezi figura nr. 3.2.)

FR = (Stocuri + Creanţe) – (Obligaţii + Datorii financiare pe termen scurt)

Ac

FR

Dts

Figura nr. 3.2. Fondul de rulment

De această dată, fondul de rulment marchează activele circulante finanţate din surse stabile sau excedentul de active circulante faţă de datoriile pe termen scurt, este un criteriu important de apreciere a echilibrului financiar.

Fondul de rulment se poate găsi în următoarele situaţii :

a) FR = 0; Ac = Dts; Ai = Cpm . Această situaţie este mai puţin realizabilă, reflectând armonizarea totală a resurselor cu

necesităţile de alocare a acestora. În acest caz, activele stabile sunt finanţate din capitaluri permanente, iar activele circulante sunt finanţate integral pe seama surselor ciclice.

În acest caz : întreprinderea nu dispune de fond de rulment ; solvabilitatea unităţii este asigurată ; riscul perturbării solvabilităţii este ridicat şi derivă din asimetria lichidităţii

activului, comparativ cu exigibilitatea pasivului, astfel :- obligaţiile de plată sunt clar dimensionate şi au termene precizate ;- transformarea activelor circulante în lichidităţi este supusă unor riscuri mult

mai mari, derivate din : - gestiunea stocurilor ; - derularea procesului de aprovizionare ;

35

- desfăşurarea ciclului de fabricaţie ; - organizarea desfacerii ; - încasarea integrală şi la termen a creanţelor; - posibilitatea de valorificare a plasamentelor pe termen scurt;

b) FR > 0; Ac > Dts; Cpm > Ai .Când fondul de rulment este pozitiv, capitalurile permanente finanţează o parte din activele

circulante, după finanţarea integrală a imobilizărilor nete.De asemenea, activele circulante transformabile în lichidităţi vor permite nu numai

rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, dar în acelaşi timp şi degajarea lichidităţilor excedentare.

Această situaţie reflectă o perspectivă favorabilă a întreprinderii sub aspectul solvabilităţii sale. Astfel, întreprinderea dispune de o marjă de securitate care o poate proteja parţial sau integral de efectele perturbării ciclului de încasare sau de plăţi.

c) FR < 0; Ac < Dts; Cpm < Ai .Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă utilizarea unei părţi din datoriile pe termen

scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor imobilizate (nevoi permanente) contrar principiilor de finanţare. Lichidităţile potenţiale nu acoperă exigibilităţile potenţiale. Sunt previzibile dificultăţi în ceea ce priveşte echilibrul financiar, respectiv solvabilitatea. Se impun intervenţii corectoare (accelerarea încasărilor, încetinirea plăţilor, apelarea la împrumuturi pe termen scurt, etc.).

Factorii care influenţează nivelul şi evoluţia fondului de rulment sunt prezentaţi în tabelul nr. 3.3.

Tabel nr. 3.3. Factori ce influenţează nivelul şi evoluţia fondului de rulment

Factorii care diminuează fondul de rulment

Factorii de creştere a fondului de rulment

Creşterea activelor imobilizateprin : - investiţii: - necorporale - corporale - financiare - reevaluare - aporturi de capital în natură

Diminuarea activelor imobilizateprin : - amortizare - vânzări de active fixe - reevaluare - retragere aport - vânzarea titlurilor financiare

Diminuarea capitalului permanent prin : - reducerea capitalului propriu prin: - retragere acţionari - distribuire dividende - pierderi din ani precedenţi - retragerea sau anularea provizioanelor reglementate - restituirea împrumuturilor pe termen mediu şi lung

Creşterea capitalului permanent prin : - sporirea capitalului propriu prin : - acumularea rezervelor - aporturi de capital - primirea de subvenţii - repartizarea profitului pentru dezvoltare - provizioane reglementate - contractarea de împrumuturi pe termen mediu şi lung

36

Influenţa factorilor va determina modificări ale fondului de rulment, care se pot sintetiza în următoarele situaţii :

a) Fondul de rulment creşte. Această situaţie este considerată a fi pozitivă, deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanţată din capitalul permanent. Dacă această creştere s-a datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung, prin apelarea la credite pe termen mediu şi lung, atunci vor creşte şi cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Situaţia financiară se îmbunătăţeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a făcut pe seama creşterii capitalurilor proprii,

Un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile, nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor, deoarece în locul resurselor permanente mult mai costisitoare, ar putea fi folosite resurse temporare.

b) Fondul de rulment scade . Această situaţie este considerată, de cele mai multe ori, negativă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din resursele permanente. Dacă această diminuare a fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate, atunci situaţia financiară a întreprinderii pe termen lung se îmbunătăţeşte datorită rezultatelor exploatării degajate de investiţii. De asemenea, scăderea fondului de rulment poate fi compensată şi printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante. Reducerea fondului de rulment se manifestă negativ atunci când se micşorează pe seama reducerii capitalului social.

c) Fondul de rulment rămâne neschimbat. Deşi această situaţie nu este întâmplătoare, ea poate fi rezultatul stagnării firmei când nu se realizează investiţii sau volumul de activitate rămâne acelaşi. Această situaţie se întâlneşte pe perioade scurte, operaţiunile financiar – contabile determinând modificarea permanentă a fondului de rulment, în sensul creşterii sau diminuării lui.

Pentru firma S.C. ROOL S.A. Ploieşti, valorile fondului de rulment, sunt prezentate în următorul tabel:

Tabel nr. 3.4.Fondul de rulment

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 19991. Capital permanent mii lei Cpm 4.356.335 19.435.362 23.301.4912. Indice de creştere a % Icpm 100,00 446,14 119,89

capitalului permanent3. Active imobilizate mii lei Ai 6.585.686 9.000.207 17.283.3574. Indice de creştere a % IAi 100,00 136,66 192,03

activelor imobilizate5. Fond de rulment mii lei FR -2.229.351 10.435.155 6.018.1346. Active circulante mii lei Ac 12.709.504 21.281.196 22.779.7417. Indice de creştere a % IAi 100,00 167,44 107,04

activelor circulante8. Datorii pe termen scurt mii lei Dts 14.938.855 10.846.041 16.761.6079. Indice de creştere a % Idts 100,00 72,60 154,54

datoriilor pe termen scurt10. Fond de rulment mii lei FR -2.229.351 10.435.155 6.018.13411. Indicele cu baza în lanţ % IFR 100,00 -468,08 57,6712. Ponderea FR în Cpmp % Pfr/cpm - - 25,8313. Ponderea Ai în Cpm % pai/cpm 151,17 46,31 74,17

Evoluţia fondului de rulment este prezentată în figura nr. 3.3.

37

Figura nr. 3.3. Evoluţia fondului de rulment

Fondul de rulment înregistrează în perioada analizată o valoare negativă în 1997, urmând ca în 1998 şi 1999 să înregistreze valori pozitive, ceea ce înseamnă că întreprinderea a dispus de resurse permanente pentru a-şi acoperi o parte din necesităţile temporare (active circulante). Astfel, echilibrul financiar pe termen mediu şi lung a fost asigurat pe ultimii ani de analiză. Resursele permanente ale întreprinderii au fost utilizate astfel :

în anul 1997 :- pentru finanţarea activelor imobilizate şi activelor circulante, au fost

insuficiente, de aceea fondul de rulment are valoare negativă. în anul 1998 :

- pentru finanţarea activelor circulante : 10.435.155 mii lei (53,69 %);- pentru finanţarea activelor imobilizate : 9.000.207 mii lei (46,31 %).

în anul 1999 :- pentru finanţarea activelor imobilizate 17.283.357 mii lei (74,17 %) ;- pentru finanţarea activelor circulante 6.018.134 mii lei (25,83%) .

Având în vedere că în 1997, fondul de rulment are o valoare negativă (- 2.229.351 mii lei) înseamnă că lichidităţile potenţiale nu acoperă în totalitate exigibilităţile potenţiale, deci întreprinderea poate avea dificultăţi în ceea ce priveşte echilibrul financiar şi se impun câteva intervenţii corectoare (accelerarea încasărilor, încetinirea plăţilor, apelarea la împrumuturi pe termen scurt, etc.). S-a trecut de la o stare de dezechilibru la o stare de echilibru financiar pe termen mediu şi lung în 1998, fondul de rulment înregistrând o valoare pozitivă (10.435.155 mii lei).

Creşterea fondului de rulment este de la – 2.229.351 mii lei în 1997, la 10.435.155 mii lei în 1998 şi 12.664.506 mii lei în mărimi absolute. Deci, în acest interval, firma dispune de mai multe resurse permanente pentru acoperirea nevoilor temporare.

Această creştere s-a datorat creşterii mai rapide a capitalului permanent decât a activelor imobilizate (446,14 % > 136,66 %) şi creşterea activelor circulante până la 167,44 % şi scăderea datoriilor pe termen scurt până la 72,60 %. Deci, capitalurile permanente finanţează o parte din activele circulante, după finanţarea integrală a imobilizărilor. De asemenea, activele circulante transformabile în lichidităţi, vor permite nu numai rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, dar în acelaşi timp şi degajarea lichidităţilor excedentare. Această situaţie reflectă o perspectivă favorabilă pentru firmă sub aspectul solvabilităţii sale, firma dispunând de o marjă de securitate care o poate proteja parţial sau integral de efectele perturbării ciclului de încasări şi plăţi.

Creşterea capitalului permanent cu 346,14 % a avut drept cauze :- creşterea capitalurilor proprii cu 16.619.838 mii lei (600,11%) care s-a realizat prin

acumulare (reinvestire profit) ce a avut ca efect îmbunătăţirea situaţiei financiare;- scăderea datoriilor pe termen mediu şi lung, de la 1.586.865 mii lei , la 46.054 mii lei prin

rambursarea acestora.

38

Creşterea activelor imobilizate s-a făcut doar cu 36,66 % şi a avut drept cauză :- creşterea imobilizărilor corporale cu 2.413.241 mii lei în mărimi absolute şi cu 36,71 % în

mărimi relative.- creşterea imobilizărilor financiare cu 1.280 mii lei (10,46%).În perioada 1998 – 1999 se constată o deteriorare a echilibrului financiar pe termen

mediu şi lung. Astfel, scăderea fondului de rulment de la 10.435.155 mii lei în 1998, la 6.018.134 mii lei în 1999, adică cu 4.417.021 mii lei în mărimi absolute şi cu 42,07 % în mărimi relative .

Această scădere s-a datorat creşterii mai rapide a activelor imobilizate decât a capitalurilor permanente (192,08 % > 119,89 %) şi a datoriilor pe termen scurt decât ritmul de modificare în sensul creşterii activelor circulante (154,54 % > 107,04 %).

Această situaţie reflectă utilizarea unei părţi din datoriile pe termen scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor imobilizate (nevoi permanente) contrar principiilor de finanţare. Situaţia în care activele circulante transformabile în lichidităţi sunt suficiente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt, este o situaţie destul de bună care reflectă o stare favorabilă sub aspectul solvabilităţii.

Creşterea activelor imobilizate cu 92,03%, este efectul politicii deliberate a managementului firmei, întrucât firma se află într-un proces investiţional susţinut care a generat această situaţie. Astfel a avut loc:

o creştere a imobilizărilor corporale cu 8.281.690 mii lei (92,12 %); o creştere a imobilizărilor necorporale la 13.619 mii lei; o scădere a imobilizărilor financiare prin vânzarea acestora, de la 13.519 mii lei în

1998, la 1.360 mii lei în 1999.Creşterea capitalurilor permanente s-a făcut într-un ritm mai lent decât în perioada

precedentă (19,89%) şi a avut drept cauză : sporirea datoriilor pe termen mediu şi lung de la 46.054 mii lei în 1998 la 219.827

mii lei în 1999; sporirea capitalului propriu cu 3.692.356 mii lei (19,04 %).Condiţia ca situaţia financiară a firmei să nu fie periclitată de acest proces investiţional,

este ca acest echilibru pe termen mediu şi lung deteriorat, să nu continue pe o perioadă mai lungă de timp. Această scădere a fondului de rulment poate fi compensată printr-o gestionare mai eficientă a activelor circulante, iar situaţia financiară a firmei pe termen mediu şi lung se îmbunătăţeşte datorită rezultatelor exploatării degajate de investiţii.

În intervalul 1997 – 1998 când fondul de rulment este în creştere, firma favorizează procesul de exploatare, în detrimentul procesului investiţional.

Însă pe intervalul 1998 – 1999, când fondul de rulment scade, procesul investiţional este favorizat în defavoarea procesului de exploatare. Această situaţie poate genera efecte pozitive, cu condiţia ca deteriorarea echilibrului pe termen mediu şi lung să nu se accentueze şi să nu conducă la un dezechilibru pe termen mediu şi lung. Chiar în condiţiile unui dezechilibru pe termen lung, acesta acoperit de procesul de exploatare, poate genera efecte pozitive.

Nu putem însă defini un nivel normal al fondului de rulment aplicabil tuturor întreprinderilor. Nivelul său trebuie apreciat în funcţie de două imperative contradictorii: solvabilitatea şi eficacitatea .

Imperativul solvabilităţii impune ca firma să-şi asigure mijloacele necesare achitării datoriilor scadente. Astfel, ea îşi asigură un nivel destul de ridicat aşa încât să poată face faţă în orice moment plăţilor scadente. Dacă criteriul solvabilităţii ar fi singurul criteriu al raţionamentului financiar, ar însemna că întreprinderile se găsesc într-o situaţie confortabilă când au un fond de rulment maxim.

Dar în condiţiile caracterului limitat, restrictiv al resurselor, fiecare întreprindere caută să le utilizeze cât mai eficient cu putinţă. Capitalurile permanente sunt purtătoare ale unui cost şi ca atare, utilizarea lor raţională constituie un imperativ major. Utilizarea raţională a resurselor presupune folosirea unei părţi cât mai mare din resursele stabile pentru a mări capacităţile de producţie, vânzările, rezultatele. Satisfacerea imperativului eficacităţii, conduce la minimizarea fondului de rulment. În practica economică, întreprinderile realizează, de regulă, un compromis

39

între cele două imperative, ponderea fiecăruia fiind dependentă de sectorul de activitate, politica financiară a întreprinderii, de faza de maturitate a acesteia, etc.

Concluzii:Pentru firma "ROOL" S.A., echilibrul pe termen mediu şi lung în anul 1997 nu a fost

asigurat, întrucât nevoile permanente au fost mai mari faţă de sursele de finanţare permanente.În 1998 şi 1999 echilibrul pe termen mediu şi lung a fost asigurat, deci sursele permanente

au fost excedentare în raport cu nevoile permanente. În dinamică are loc o trecere de la un dezechilibru financiar pe termen mediu şi lung la un

echilibru financiar pe termen mediu şi lung pentru perioada 1997 – 1998, datorită creşterii mai rapide a capitalului permanent decât a activelor imobilizate, această situaţie fiind apreciată ca fiind favorabilă pentru activitatea firmei.

În intervalul 1998 – 1999 are loc o deteriorare a echilibrului pe termen mediu şi lung dar o menţinere a acestuia datorită creşterii activelor imobilizate într-un ritm mai mare decât capitalul permanent, această tendinţă nu va afecta situaţia financiară a firmei dacă nu va fi perpetuată pe o perioadă mai îndelungată de timp.

3.3.2. Structura fondului de rulment

Formele sub care se găseşte fondul de rulment în funcţie de apartenenţa capitalului sunt : Fond de rulment propriu (FRP) care reprezintă partea din capitalurile proprii

care depăşesc valoarea imobilizărilor şi care sunt destinate finanţării activelor circulante (apreciază cuantumul participării capitalului propriu la finanţarea activelor circulante).

Această parte trebuie să deţină ponderea majoritară în fondul de rulment şi să manifeste o permanentă tendinţă de creştere.

FRP = Capital propriu – Active imobilizate

FRP = FR – Dtml

Fond de rulment străin (FRS) care reprezintă partea din datoriile pe termen mediu şi lung care depăşesc valoarea imobilizărilor nete şi care sunt destinate finanţării activelor circulante (pun în evidenţă participarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung la finanţarea activelor circulante).

FRS = Fond de rulment – Fond de rulment propriu = Datorii pe termen mediu şi lung

FRS = Capital permanent – Capital propriu

Pentru firma ROOL S.A. calculul fondului de rulment propriu, străin este prezentat în tabelul nr. 3.5. respectiv tabelul nr. 3.6. Tabel nr. 3.5. Fond de rulment propriu

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 19991. Capital propriu mii lei Cpr 2.769.470 19.389.308 23.081.6642. Active imobilizate mii lei Ai 6.585.686 9.000.207 17.283.3573. Indice de creştere a % Icpr 100,00 700,11 119,04

capitalului propriu 4. Fond de rulment propriu mii lei FRp -3.816.216 10.389.101 5.798.3075. Indicele cu baza în lanţ % IFRp - - 55,81

40

Tabel nr. 3.6.Fond de rulment străin

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 1999

1. Fond de rulment mii lei FR -2.229.351 10.435.1556.018.1342. Fond de rulment propriu mii lei FRp -3.816.216 10.389.1015.798.3073. Fond de rulment străin mii lei FRs 1.586.865 46.054 219.8274. Indice de creştere % IFRs 100,00 2,90 477,32

cu baza în lanţ

Ponderile aferente părţilor componente ale fondului de rulment ale S.C. ROOL S.A. sunt prezentate în tabelul nr. 3.7.

Tabel nr. 3.7.Structura fondului de rulment

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 19991. Fond de rulment % FR - 100,00 100,002. Fond de rulment propriu % FRp - 99,56 96,353. Fond de rulment străin % FRs - 0,44 3,65

Pe perioada 1997 – 1998 se constată o creştere a fondului de rulment propriu cu 14.205.317 mii lei în mărimi absolute şi o scădere a fondului de rulment străin cu 1.540.811 mii lei.

Ponderea cea mai mare în fondul de rulment, atât în 1997 cât şi în 1998 o are fondul de rulment propriu, ceea ce indică o situaţie favorabilă pentru firmă.

Creşterea fondului de rulment propriu în perioada 1997 – 1998 se datorează modificării mai rapide a capitalurilor proprii decât modificarea activelor imobilizate (700,11 % > 136,66%) .

Creşterea capitalurilor proprii s-a făcut prin acumulare (reinvestirea profitului), iar creşterea activelor imobilizate a fost mai puţin semnificativă, nedepăşind astfel ritmul de creştere al capitalului propriu.

În intervalul 1998 – 1999 fondul de rulment propriu scade cu 4.590.794 mii lei în mărimi absolute şi are loc în schimb, o creştere a fondului de rulment străin cu 173.733 mii lei. Ponderea cea mai mare continuă să o deţină şi în 1997 fondul de rulment propriu, bineînţeles acest lucru fiind favorabil pentru firmă .

Scăderea fondului de rulment propriu se datorează modificării mai rapide a activelor imobilizate decât ritmul de modificare a capitalurilor proprii (192,03 % > 119,04 %).

Această modificare mai rapidă a activelor imobilizate în sensul creşterii, se datorează, aşa cum am mai amintit, procesului investiţional. Condiţia ca această situaţie să nu afecteze bunul mers al firmei, este ca această deteriorare a echilibrului să nu dureze foarte mult timp.

Dacă în perioada 1997 – 1998 fondul de rulment străin scade ca efect al rambursării unei părţi din datoriile pe termen mediu şi lung, nu la fel se poate spune în perioada 1998 - 1999 când fondul de rulment străin creşte de la 46.054 mii lei la 219.827 mii lei. Rezultatul creşterii acestor datorii este efectul sporirii datoriilor întreprinderii cu o durată mai mare de un an. Deci, se poate aprecia că volumul participării capitalului propriu la finanţarea activelor circulante este maximă, în comparaţie cu participarea datoriilor pe termen mediu şi lung, un aspect pozitiv pentru firmă. Astfel, firma ROOL S.A. dispune de o autonomie financiară mare în materie de finanţare a investiţiilor. Determinarea prin calcul a fondului de rulment şi înscrierea lui distinctă într-un post de pasiv al bilanţului, este o consecinţă a gestiunii globale şi unitare a fondurilor întreprinderii, în care fondurile pentru investiţii şi cele pentru producţie, nu sunt separate distinct.

41

Utilizarea globală, fără destinaţii prestabilite a fondurilor băneşti, dă întreprinderii libertatea de a aloca acolo unde nevoia de finanţare impune acest lucru, fie că este vorba de investiţii, de producţie sau de cercetare, etc.

Concluzii:Pe întreaga perioadă analizată volumul participării capitalului propriu la finanţarea

activelor imobilizate este foarte mare în raport cu participarea datoriilor pe termen mediu şi lung, un aspect pe care îl considerăm favorabil pentru activitatea desfăşurată de firmă. Firma dispune astfel de autonomie în finanţarea propriilor investiţii.

În dinamică pentru perioada 1997 – 1998 fondul de rulment propriu creşte datorită creşterii mai rapide a capitalului propriu decât activele imobilizate, iar fondul de rulment străin scade ca efect al rambursării unei parţi din datoriile mai mare decât un an ale firmei.

În intervalul 1998 – 1999 fondul de rulment propriu scade datorită modificării mai rapide a activelor imobilizate decât modificarea capitalurilor proprii, iar fondul de rulment străin creşte ca efect al sporirii datoriilor pe termen mediu şi lung ale firmei.

3.3.3. Analiza gestiunii fondului de rulment

Aşa cum am mai precizat, nu se poate defini nivelul normal al fondului de rulment aplicabil tuturor întreprinderilor. Astfel , pentru stabilirea fondului de rulment optim ţinând cont de sectorul de activitate, ne putem întâlni cu una din următoarele situaţii :

în industria grea şi în domeniile cu ciclu lung de fabricaţie, se impune existenţa unui fond de rulment important, în măsură să asigure finanţarea activelor stabile (care au o valoare şi o pondere ridicată) şi parţial a nevoilor de exploatare;

pentru întreprinderile cu un ciclu de activitate de 3 – 6 luni, fondul de rulment trebuie să finanţeze circa 40 % din activul circulant;

pentru întreprinderile industriale fără probleme specifice legate de stocuri, care se încadrează în termene de producţie normale, fondul de rulment normal reprezintă 10 % din cifra de afaceri sau 20 % din activul circulant.

Astfel, pentru firma ROOL S.A. în anul 1998, fondul de rulment era de 10.435.155 mii lei, fiind asigurat nivelul obligatoriu de 20 % * Rac = 20%*21.281.196 = 4.256.239 mii lei (FR > 20 % * Ac), iar în 1999, fondul de rulment era de 6.018.134 mii lei, fiind asigurat nivelul asiguratoriu de 20% *22.779.741 = 4.555.948 mii lei (FR > 20 % *Ac).

În sfera distribuţiei, activitatea se poate desfăşura în condiţii normale, cu un fond de rulment mic sau chiar negativ. Aceasta se explică prin faptul că în acest sector, creanţele au o pondere şi o durată de rotaţie mică, comparativ cu datoriile (creditul furnizori) care au o pondere mai mare şi o rotaţie relativ mai lentă. În sfera serviciilor, se impune existenţa unui fond de rulment, chiar dacă întreprinderile respective nu dispun de stocuri. Acest fond de rulment are rolul de a ajusta decalajul dintre durata creanţelor şi a datoriilor.

Un prim indicator utilizat în acest sens pentru analiza fondului de rulment, este viteza de rotaţie a acestuia.

Viteza de rotaţie a fondului de rulment se calculează raportând fondul de rulment la cifra de afaceri şi se exprimă în zile pe an, indicând marja de securitate a firmei. Ea exprimă numărul mediu de zile în care fondul de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a rotaţiei este mai scăzută, cu atât mai rapid se recuperează fondurile şi deci, cifra de afaceri se realizează cu un necesar mai mic de fonduri.

DZ ROT = (Fond de rulment / Cifra de afaceri) * T ,

unde T = perioada exprimată în zile calendaristice.42

Valoarea duratei de rotaţie a fondului de rulment în condiţii de echilibru financiar, trebuie să se situeze între 30 şi 90 zile, sub această viteză reprezentând ”topirea” resurselor permanente în sensul scăderii importanţei surselor permanente în finanţarea activităţii, iar numărul de rotaţii situat peste 90 zile reprezintă ”îngheţarea” fondurilor permanente, în sensul supradimensionării lor în raport cu nevoile de finanţare.

Viteza de rotaţie a fondului de rulment a S.C. ROOL S.A. este prezentată în tabelul nr. 3.8.

Tabel nr. 3.8. Viteza de rotaţie a fondului de rulment

Nr. crt. SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 1999

1. Fond de rulment mii lei FR -2.229.351 10.435.155 6.018.1342. Cifra de afaceri mii lei CA 37.474.050 38.552.735 46.205.7943. Numărul de rotaţii rot nr - 3,69 7,684. Durata în zile a unei zile dz - 97,44 46,89

rotaţii 5. Marja de securitate zile Mmin 30 30 30

minimă 6. Marja de securitate zile Mmax 90 90 90

maximă

În anul 1998, nivelul indicatorului este peste marja de securitate maximă (97 zile > 90 zile), urmând ca în 1999, nivelul acestuia să se încadreze în limite normale ca şi în anul 1997.

Fondul de rulment se reconstituia pe seama cifrei de afaceri în aproximativ în 97 zile în 1998 şi în 47 zile în 1999.

Scăderea duratei în zile a rotaţiei, semnifică reducerea importanţei finanţării stabile asupra activităţii, adică cifra de afaceri se realizează cu un fond de rulment mai mic faţă de perioada anterioară, situaţie pe care o considerăm favorabilă.

Astfel, putem concluziona : fondul de rulment permite urmărirea respectării de către întreprindere a echilibrului

financiar prin măsurarea marjei de securitate de care dispune întreprinderea pentru a face faţă unor factori perturbatori;

mărimea absolută a fondului de rulment nu ne spune dacă acesta este adaptat sau nu nevoilor întreprinderii. Problema la care trebuie să răspundem este dacă acesta este suficient în raport cu nevoile ciclului de exploatare;

pentru a ne da seama de poziţia firmei noastre în cadrul ramurii de activitate, va trebui ca mărimea fondului de rulment să fie comparată cu mărimi înregistrate de întreprinderi similare din cadrul sectorului sau ramurii de activitate.

pentru analiza fondului de rulment, reţinem două mărimi: mărimea minimă şi mărimea optimă;

Mărimea minimă a fondului de rulment necesară pentru realizarea echilibrului financiar este dată de nivelul mediu a fluctuaţiilor nevoii de fond de rulment.

Mărimea optim a fondului de rulment, este cea care menţine echilibrul financiar al întreprinderii la cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor. Dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri, atunci mărimea optimă ar trebui să reprezinte 1/3 din cifra de afaceri.

Astfel, pentru firma ROOL S.A., mărimea optimă a fondului de rulment este : în anul 1998: 1/3 * CA = 1/3 * 38.552.735 mii lei = 12.850.912 mii lei, care este mai

mic decât fondul de rulment al firmei FR = 10.435.155 mii lei; în anul 1999: 1/3 * CA = 1/3 * 46.205.794 = 15.401.931 mii lei, care este mai mic decât

cel realizat de firmă (6.018.134 mii lei), urmând să apreciem în corelaţie cu necesarul de fond de rulment dacă acesta este suficient.

43

Concluzii:Pentru aceşti ultimi ani de analiză, fondul de rulment realizat de firmă nu depăşeşte fondul

de rulment optim, urmând ca acesta să fie apreciat în corelaţie cu necesarul de fond de rulment pentru a vedea dacă este suficient, iar viteza de rotaţie a fondului de rulment în anul 1998 este peste marja de securitate maximă, în timp ce în ultimul an acesta se încadrează în limitele normale.

În dinamică pe perioada 1998 – 1999, scăderea duratei în zile a unei rotaţii este apreciată ca o tendinţă favorabilă întrucât cifra de afaceri se realizează cu un fond de rulment mai mic faţă de perioada anterioară.

3.4. Analiza echilibrului financiar curent

3.4.1. Conceptul de necesar de fond de rulment; semnificaţia în analiza economico - financiară; analiza nivelului şi dinamicii nevoii fondului de rulment

Unii analişti apreciază că nu fondul de rulment este cel mai important indicator al echilibrului financiar ci, dimpotrivă, necesarul de fond de rulment este indicatorul cel mai relevant, întrucât evidenţiază acele nevoi temporare reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale întreprinderii.

Aceste nevoi au rămas neacoperite din sursele temporare, dar reînnoibile în cadrul aceloraşi cicluri de exploatare. Această apreciere porneşte de la analiza calitativă a ciclului de exploatare privind capacitatea acestuia de a-şi echilibra nevoile ciclice din surse ciclice de capital. Partea rămasă neacoperită financiar, trebuie să fie egală sau inferioară fondului de rulment.

Astfel, calitatea necorespunzătoare a activităţii de exploatare, conduce la un dezechilibru care va afecta exerciţiile financiare viitoare sau care pune în pericol integritatea capitalurilor.

De cele mai multe ori, nevoile de finanţare ale procesului de exploatare de natura stocurilor şi creanţelor, nu sunt acoperite în totalitate din surse ciclice, ceea ce conduce la apariţia unui decalaj de finanţare numit necesar de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment reprezintă suma necesară finanţării decalajelor în timp între fluxurile reale şi fluxurile de trezorerie legate de exploatare.

Deci, necesarul de fond de rulment reprezintă cuantumul activelor ciclice ce trebuie finanţate din fondul de rulment, respectiv activele circulante (cu termen de lichiditate sub un an) care urmează să fie finanţate din surse stabile (cu exigibilitate mai mare de un an).

Dacă activitatea unei întreprinderi poate fi restrânsă la trei faze principale (aprovizionare, producţie, desfacere), atunci funcţionarea ei presupune parcurgerea următoarelor cicluri:

achiziţionarea de materii prime şi materiale; stocarea de materii prime şi materiale; producţia; stocarea produselor finite; vânzarea produselor.Pentru desfăşurarea fiecărui ciclu , sunt necesare surse financiare care trebuie asigurate de

întreprindere. Cum însă între plăţi şi încasări există un decalaj temporar şi anume fluxurile de exploatare (concretizate în reînnoirea stocurilor şi creanţelor) şi fluxul datoriilor faţă de furnizori, sursele financiare sunt în cea mai mare parte acoperite din surse temporare (furnizori, creditori).

De această dată, necesarul de fond de rulment este definit mult mai precis ca fiind diferenţa dintre necesităţile de finanţare a ciclului de exploatare şi datoriile de exploatare.

Relaţia de calcul a necesarului de fond de rulment este :NFR = Alocări ciclice – Resurse ciclice;

NFR = (Active circulante – Disponibilităţi şi plasamente) – Obligaţii pe termen scurt – (Credite curente + Soldul creditor la bănci); NFR = (Stocuri + Creanţe) – Datorii de exploatare

44

Această denumire a indicatorului apare de la necesitatea de restabilire a echilibrului financiar curent pe seama surselor stabile. Necesarul de fond de rulment este un indicator al echilibrului financiar utilizat pentru aprecierea echilibrului financiar curent.

Dacă am reprezenta bilanţier modul de determinare a necesarului de fond de rulment, atunci datele necesare sunt prezentate în următorul tabel :

Tabel nr. 3.9 Determinarea necesarului de fond de rulment

ACTIV PASIVStocuri de materii prime şi materiale Furnizori şi conturi asimilate

Produse şi producţie în curs de execuţie Clienţi – creditori

Mărfuri Datorii fiscale şi sociale

Avansuri acordate furnizorilor Datorii asupra imobilizărilor

Clienţi şi conturi asimilate Venituri înregistrate în avans

Alte creanţe -

Cheltuieli efectuate în avans -

TOTAL ACTIV TOTAL PASIV

NFR = TOTAL ACTIV – TOTAL PASIV

Mărimea necesarului de fond de rulment depinde de mărimea stocurilor, structura exploatării, volumul de activitate, sezonalitatea activităţii, natura sectorului de activitate, valoarea creanţelor, durata ciclului de exploatare, organizarea gestiunii firmei, durata de rotaţie a activelor şi pasivelor, etc.

Analiza necesarului de fond de rulment poate evidenţia următoarele situaţii:

a) NFR > 0; A ciclice > P ciclice Necesarul de fond de rulment pozitiv semnifică un surplus de nevoi temporare (ciclice) în

raport cu sursele temporare (ciclice) posibil de mobilizat. Este o situaţie normală, dacă este determinată de:

- politica de investiţii care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare;

- creşterea vânzărilor;- mărimea duratei de fabricaţie, datorită creşterii complexităţii produselor.

Este o situaţie nefavorabilă dacă este determinată de:- existenţa unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi

exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a încetinit încasarea şi s-a urgentat plata obligaţiilor);

- existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.

b) NFR < 0; A ciclice < P ciclice Necesarul de fond de rulment negativ semnifică un surplus de surse temporare (ciclice) în

raport cu nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante. Este o situaţie pozitivă, dacă este determinată de:

- accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor;- angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxante.

45

Este o situaţie nefavorabilă dacă este rezultatul unor întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor.

Evoluţia necesarului de fond de rulment este influenţată de acţiunea următorilor factori:

1. cifra de afaceriIntre cifra de afaceri şi necesarul de fond de rulment este o relaţie directă :

NFR = (CA * dz) / T sau NFR = CA / nr

Necesarul de fond de rulment depinde de cifra de afaceri (CA) şi de viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment, exprimată prin durata în zile a unei rotaţii (dz) sau numărul de rotaţii (nr).

Modificarea cifrei de afaceri determină modificarea necesarului de fond de rulment în acelaşi sens. Limita inferioară a eficienţei creşterii necesarului de fond de rulment este ca ritmul modificării necesarului de fond de rulment să fie inferior, cel mult egal cu ritmul modificării cifrei de afaceri (INFR ≤ ICA).

Modificarea vitezei de rotaţie a necesarului de fond de rulment determină modificarea în sens invers a necesarului de fond de rulment. Accelerarea vitezei de rotaţie a necesarului de fond de rulment conduce la diminuarea absolută şi/ sau relativă a necesarului de fond de rulment.

2. durata ciclului de exploatareModificarea duratei ciclului de exploatare influenţează în acelaşi sens necesarul de fond de

rulment şi poate avea loc prin : schimbarea tehnologiilor de fabricaţie; modificarea structurii producţiei în favoarea unor produse cu durata ciclului de

fabricaţie mai mare sau mai mică decât durata medie; măsuri de natură organizatorică, care conduc la diminuarea timpurilor de prelucrare

pe operaţii, reducerea timpilor auxiliari şi de servire şi eliminarea sau micşorarea pierderilor de timp în fluxul tehnologic.

3. costurile de producţie Modificarea necesarului de fond de rulment este determinată de : reducerea costurilor de producţie prin diminuarea consumurilor specifice de resurse

materiale şi umane când are loc scăderea necesarului de fond de rulment; depăşirea costurilor de producţie prin neîncadrarea în consumurile specifice de

resurse sau creşterea preţurilor şi tarifelor de evaluare a acestor consumuri, atrage când are loc mărirea necesarului de fond de rulment.

4. gestiunea stocurilor Reducerea necesarului de fond de rulment se realizează prin : diminuarea duratei medii a aprovizionării cu materiale şi a vânzării produselor finite; dimensionarea optimă a stocurilor de materiale şi produse finite; micşorarea duratei medii de stocare; reducerea cheltuielilor de desfacere; 5. modificarea preţurilor la materii prime, combustibil şi a tarifelor pentru energie,

transport, etc. Creşterea preţurilor şi a tarifelor, determină mărirea necesarului de resurse de finanţare a

activelor circulante.

6. nivelul datoriilor ciclice Sunt influenţate de: volumul aprovizionărilor, datorii faţă de furnizori;

46

volumul serviciilor şi lucrărilor ,datorii faţă de prestatori; baza de calcul a obligaţiilor de buget (fondul de salarii, valoarea clădirilor şi

bunurilor, profitul brut etc.); venituri încasate în avans;

Sensul şi intensitatea acţiunii acestor factori provoacă modificarea necesarului de fond de rulment în perioada curentă faţă de perioada de bază, făcând ca NFR1 să fie mai mare, egal sau mai mic decât NFR0 respectiv INFR să fie mai mare, egal sau mai mic decât 1. Pentru firma analizată de noi S.C. ROOL S.A., situaţia necesarului de fond de rulment este prezentată în următorul tabel:

Tabel nr. 3.10. Necesarul de fond de rulment

Nr.crt. SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 1999

1. Stocuri mii lei St 2.577.303 10.693.593 8.866.917

2. Creanţe mii lei Cr 5.802.601 10.182.056 10.724.048

3. Active ciclice mii lei Ac 8.379.904 20.875.649 19.590.9654. Datorii pe termen scurt mii lei Dts 14.938.855 10.846.041 16.761.6075. Împrumuturi pe termen mii lei Împ.ts 0 17.382 507.770 scurt

6. Pasive ciclice mii lei Pc 14.938.855 10.828.659 16.253.8377. Indicele activelor ciclice % Iac 100,00 249,12 93,85

8. Indicele pasivelor ciclice % Ipc 100,00 72,49 150,10

9.Necesarul de fond

de rulment mii lei NFR -6.558.951 10.046.990 3.337.128

10.Indicele de creştere

cu baza în lanţ % INFR - - 33,22

Evoluţia necesarului de fond de rulment aferent S.C. ROOL S.A. este prezentată în figura nr. 3.4.

Figura nr. 3.4. Evoluţia necesarului de fond de rulment

47

Necesarul de fond de rulment are o valoare negativă în primul an de analiză, deci firma se află în dezechilibru curent la nivelul procesului de exploatare. Este un dezechilibru financiar curent favorabil întreprinderii întrucât sursele de finanţare sunt mai mari decât nevoile de finanţare.

Această situaţie este favorabilă doar dacă duratele de achitare a obligaţiilor pe termen scurt (duratele care conferă caracterul de sursă de finanţare) sunt termene normale de plată .

In anul 1998 şi 1999, necesarul de fond de rulment are valori pozitive, firma aflându-se într-o stare de dezechilibru financiar curent la nivelul procesului de exploatare, existând nevoi excedentare în raport cu resursele de finanţare. Este considerată o situaţie normală pentru întreprindere atâta timp cât există un fond de rulment suficient de mare pentru a acoperi aceste nevoi ciclice excedentare.

Nivelul necesarului de fond de rulment a fost de – 6.558.951 mii lei în 1997, înregistrând o creştere de 16.605.941 mii lei în mărimi absolute în 1998, ajungând la 10.046.990 mii lei.

Această creştere a necesarului de fond de rulment se datorează creşterii activelor ciclice cu 12.495.745 mii lei în mărimi absolute (149,12% în mărimi relative) şi reducerii pasivelor ciclice cu 4.110.196 mii lei în mărimi absolute (27,51% în mărimi relative).

Creşterea activelor ciclice are următoarele cauze : creşterea stocurilor cu 8.116.290 mii lei (314,91%); creşterea creanţelor cu 4.379.455 mii lei (75,47 %).

Creşterea pasivelor ciclice s-a datorat reducerii obligaţiilor de exploatare cu 4.110.196 mii lei (27,51%).

Întreprinderea evoluează de la un dezechilibru curent favorabil (sursele mai mari decât nevoile de finanţare) la un dezechilibru nefavorabil (nevoi mai mari decât sursele de finanţare).

Această evoluţie în dinamică a necesarului de fond de rulment este una normală atunci când este efectul politicii deliberate a managementului întreprinderii, care a făcut ca nivelul stocurilor să crească datorită extinderii volumului de activitate, a gradului de utilizarea a capacităţii, sau efectuarea unor investiţii, iar nivelul creanţelor să sporească datorită extinderii creditului comercial ce vizează creşterea volumului de activitate, menţinând durata. Scăderea obligaţiilor de exploatare are loc ca urmare a bunelor raporturi cu furnizorii (aceştia se plătesc mai repede).

Această evoluţie este o situaţie nefavorabilă firmei atunci când se datorează scăderii vitezei de rotaţie a stocurilor (perturbaţii în ciclul de producţie), creşterii duratei de încasare a creanţelor (clienţii au probleme financiare sau nu vor efectiv să plătească) şi presiunea exercitată de furnizori pentru plata datoriilor faţă de ei.

Pe următorul interval de analiză 1998 – 1999, necesarul de fond de rulment înregistrează o scădere de la 10.046.990 mii lei în 1998 la 3.337.128 mii lei în 1999, în mărimi absolute (66,78% în mărimi relative).

Această scădere a necesarului de fond de rulment se datorează scăderii activelor ciclice şi creşterii pasivelor ciclice.

Scăderea activelor ciclice cu 1.284.684 mii lei (6,15 %) se datorează: scăderii stocurilor cu 1.826.676 mii lei (17,08 %); creşterii nesemnificative a creanţelor cu 541.992 mii lei (5,32%) ;

Creşterea pasivelor ciclice s-a datorat creşterii obligaţiilor de exploatare cu 5.425.178 mii lei (50,10%), în acest caz, firma confruntându-se cu un dezechilibru financiar curent care este dat de faptul că nevoile ciclice temporare ale întreprinderii sunt mai mari decât sursele ciclice de finanţare ale acestora. Acest dezechilibru se ameliorează de la o perioadă la alta.

Această evoluţie este una favorabilă întreprinderii dacă se datorează creşterii vitezei de rotaţie a stocurilor şi reducerii datei de încasare a creanţelor concomitent cu negocierea unor durate de achitare a furnizorilor mai relaxante.

Este o evoluţie nefavorabilă atunci când se datorează unor blocaje apărute în procesul de exploatare a întreprinderii, cum ar fi blocaje în aprovizionare care conduc la scăderea nivelului stocurilor; blocaje în achitarea obligaţiilor faşă de furnizori, care conduc la creşterea nivelului datoriilor şi să reflecte nişte surse artificiale de finanţare ale întreprinderii. Această situaţie este de blocaj a întreprinderii, situaţie care dacă nu este reglementată la timp, poate conduce la faliment.

Factorii care au putut determina reducerea necesarului de fond de rulment se regăsesc în:48

modul de organizare şi asigurare a gestiunii întreprinderii; reglementări privind termenele de plată; îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii.

O bună percepţie asupra implicaţiilor necesarului de fond de rulment asupra echilibrului întreprinderii se obţine dacă determinarea necesarului de fond de rulment se realizează cu ajutorul ratelor, după cum apare în tabelul nr. 3.11.

Tabel nr. 3.11. Determinarea necesarului de fond de rulment cu ajutorul ratelor

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 19991. Stocuri mii lei St 2.577.303 10.693.593 8.866.9172. Creanţe mii lei Cr 5.802.601 10.182.056 10.724.0483. Cifra de afaceri mii lei CA 37.474.050 38.552.735 46.205.7944. Rata de rotaţie a stocurilor Zile rs 24,76 99,86 69,085. Rata de rotaţie a creanţelor Zile rcr 55,74 95,08 83,556. Nevoia de finanţare Zile Nf 80,50 194,93 152,647. Furnizori mii lei Fz 2.120.586 4.143.361 7.862.5308. Alte datorii de exploatare mii lei Adexpl 12.818.269 6.685.298 8.391.3079. Rata de rotaţie a Zile rfz 20,37 38,69 61,26 creditului furnizor

10. Rata altor obligaţii Zile rob 123,14 62,43 65,3811. Resurse de finanţare Zile rf 143,51 101,12 126,64

Din analiză se constată că durata medie de realizare a activelor în primul an de analiză este mai mică decât durata medie de plată a datoriilor (81 zile < 144 zile), un aspect favorabil pentru firma, existând un excedent de resurse în raport cu nevoile temporare.

Pentru anii 1998 şi 1999, se constată că durata medie de realizare a activelor este mai mare decât durata medie de plată a obligaţiilor de exploatare (195 zile > 101 zile; 153 zile > 127 zile) ceea ce impune existenţa unui fond de rulment care să compenseze acest decalaj şi să menţină echilibrul financiar. Dacă se compară creditul client cu creditul furnizor, se constată că atât în perioada 1997 – 1999 întreprinderea se află în dezavantaj, deoarece se plătesc mai repede furnizorii şi se încasează mai încet clienţii, firma putând intra astfel într-un blocaj financiar. Acest fapt poate afecta echilibrul financiar, mai ales atunci când firma nu dispune de un fond de rulment pentru finanţarea acestui deficit.

Din analiza ratelor anterior calculate, se constată că, pentru perioada 1997 – 1998, firma ROOL S.A. a avut o evoluţie nefavorabilă, întrucât rata de rotaţie a stocurilor creşte (25 zile < 100 zile), reflectând existenţa unor perturbaţii ale ciclului de producţie, iar durata de încasare a creanţelor sporeşte (56 zile < 93 zile) întrucât clienţii cu care firma are contracte, au probleme financiare sau efectiv nu vor să plătească. Durata în zile de achitare a furnizorilor şi a altor datorii de exploatare scade (146 zile > 101 zile) datorită presiunii exercitate de aceştia pentru plata datoriilor faţă de ei.

Pentru intervalul 1998 – 1999, evoluţia întreprinderii este favorabilă întrucât rata de rotaţie a stocurilor scade (100 zile > 69 zile), duratele de încasare a creanţelor scad (95 zile > 84 zile) în timp ce se negociază termene mai relevante de plata a obligaţiilor de exploatare (101 zile < 127 zile).

Concluzii:Firma "ROOL" S.A. a înregistrat un dezechilibru curent favorabil întreprinderii pentru anul

1997 întrucât sursele de finanţare sunt mai mari decât nevoile de finanţare.Pentru anul 1998 şi 1999 firma se află în dezechilibru financiar curent la nivelul procesului

de exploatare existând nevoi excedentare în raport cu sursele de finanţare.

49

În dinamică, pentru perioada 1997 – 1998, creşterea necesarului de fond de rulment se datorează creşterii activelor ciclice şi scăderii pasivelor ciclice, iar pentru intervalul 1998 – 1999, necesarul de fond de rulment scade datorită scăderii activelor ciclice şi creşterii pasivelor ciclice.

3.4.2 Structura necesarului de fond de rulment

În practica economică, necesarul de fond de rulment este analizat pe cele două componente ale sale:

necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE); necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE).

NFR = NFRE + NFRAE

Necesarul de fond de rulment pentru exploatare (NFRE) reprezintă excedentul de nevoi ciclice de finanţare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din activitatea de exploatare şi care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente. Se determină ca diferenţă între necesităţile ciclice de exploatare şi resursele ciclice de exploatare.

Nevoile curente de exploatare sunt direct legate de ciclul de exploatare, reînnoindu-se în acelaşi timp în care se derulează ciclul de exploatare şi cuprind :

stocurile şi producţia în curs (clasa 3); cheltuielile înregistrate în avans aferente activităţii de exploatare (contul 471); clienţi şi conturi asimilate (grupa 41); avansuri acordate clienţilor (contul 409); efecte scontate neajunse la scadenţă (contul 8037).

Resursele curente de exploatare cuprind datoriile de exploatare: furnizori şi conturi asimilate (grupa 40); avansuri clienţi (contul 419); datorii fiscale şi sociale de exploatare (grupa 43, 44):

- asigurări sociale;- ajutor de şomaj;- TVA de plată;- impozitul pe salarii ;- alte datorii şi creanţe la bugetul de stat;

venituri înregistrate în avans ce privesc activitatea de exploatare (contul 472).

NFRE = Nevoile curente din exploatare – Resursele curente din exploatare

Necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE) reprezintă excedentul de nevoi ciclice de finanţare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite din afara activităţii de exploatare şi care va trebui să fie acoperite din resurse permanente. Se determină ca diferenţă între necesităţile ciclice din afara exploatării şi resursele ciclice din afara exploatării.

NFRAE = Nevoi curente din afara exploatării – Resursele curente din afara exploatării

NFRAE = NFR – NFRE

Nevoi curente din afara exploatării : creanţe din afara exploatării (contul 461, grupa 45); decontări cu asociaţii privind capitalul - capital subscris, dar nevărsat (contul 456); cheltuieli înregistrate în avans din afara exploatării (contul 471).

Resurse curente din afara exploatării cuprind:

50

datorii asupra imobilizărilor (contul 404 , 405); datorii fiscale (impozitul pe profit), (contul 441); datorii faţă de salariaţi (contul 424); venituri înregistrate în avans în afara exploatării; alte datorii diverse, dividende (contul 462, grupa 45).

Ca principiu este important ca necesarul de fond de rulment din exploatare să deţină o pondere majoritară şi în creştere în necesarul de fond de rulment global.

Pentru firma ROOL S.A. calculul necesarului de fond de rulment aferent exploatării este prezentat în tabelul nr. 3.12.

Tabel nr. 3.12. Necesarul de fond de rulment aferent exploatării

Nr.crt SPECIFICAŢIE U.M. SIMBOL 1997 1998 19991. Stocuri mii lei St 2.577.303 10.693.593 8.866.9172. Creanţe din exploatare mii lei Cre 5.800.926 8.780.546 10.336.3213. Nevoi curente din exploatare mii lei Acexpl 8.378.229 19.474.139 19.203.2384. Pasive din exploatare mii lei Pexpl 14.938.265 10.815.348 16.237.8405. NFR aferent exploatării mii lei NFRE -6.560.036 8.658.791 2.965.3986. Ritmul de creştere % Infre - - 34,257. Ritmul de creştere a % Iaexpl 100,00 232,44 98,61 nevoilor de exploatare 8. Ritmul de creştere a % Ipexpl 100,00 72,40 150,14 pasivelor de exploatare 9. Rata nevoilor curente % Iac - 44,46 15,44

Necesarul de fond de rulment aferent exploatării are o valoare negativă în 1997 (-6.560.036 mii lei), ceea ce înseamnă că a existat un surplus de resurse temporare în raport cu nevoile temporare de exploatare, urmând ca în 1998 necesarul de fond de rulment aferent exploatării să înregistreze o valoare pozitivă (8.658.791 mii lei), deci un dezechilibru curent nefavorabil întreprinderii, deoarece nevoile temporare de exploatare sunt excedentare în raport cu resursele.

Această evoluţie a fondului de rulment se datorează creşterii nevoilor curente de exploatare cu 132,44% şi scăderii pasivelor de exploatare cu 27,6%. Aşa cum am precizat, această evoluţie poate fi interpretată conform unei din următoarele situaţii şi anume:

această evoluţie este normală, determinată de extinderea volumului de activitate, creşterea gradului de utilizare a capacităţilor, efectuarea unor investiţii, creşterea vânzărilor concomitent cu o plată mai rapidă a furnizorilor;

această evoluţie este nefavorabilă datorită existenţei unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor curente din exploatare şi exigibilitatea pasivelor din exploatare (s-a încetinit încasarea creanţelor şi s-a urgentat plata furnizorilor), iar stocurile au mişcare brută datorită perturbaţiilor din ciclul de producţie.

Necesarul de fond de rulment aferent exploatării are o valoare pozitivă în 1999 (2.965.398 mii lei) deci, există un surplus de nevoi temporare de exploatare în raport cu sursele curente. În perioada 1998 – 1999 necesarul de fond de rulment aferent exploatării are tendinţa de scădere de la 8.658.791 mii lei în 1998 la 2.965.398 mii lei în 1999. Această evoluţie se datorează scăderii nevoilor curente de exploatare cu 1,96 % şi creşterii obligaţiilor curente de exploatare cu 50,14 %. Această evoluţie poate avea două justificări:

este o evoluţie favorabilă întreprinderii atunci când se datorează creşterii vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor şi angajării unor datorii cu termene de plată relaxante;

este o evoluţie nefavorabilă când se datorează unor întreruperi temporare în aprovizionare şi reînnoirea stocurilor sau în activitatea de producţie concomitent cu imposibilitatea achitării obligaţiilor faţă de furnizori .

51

Dar din analiza ratelor anterior calculate, se poate observa că firma ROOL S.A. se găseşte în poziţia de evoluţie nefavorabilă pentru intervalul 1997 – 1998 şi o evoluţie normală pentru perioada 1998 – 1999 cu explicaţiile corespunzătoare.

Rata nevoilor curente din exploatare arată partea neacoperită a activelor ciclice de către pasivele ciclice. Valoarea maximă a acesteia este de 50%. Această situaţie poate fi considerată satisfăcătoare mai ales că în intervalul 1998 – 1999 are o tendinţă de scădere (44,64 % > 15,44 %). Deci în ultimul an partea neacoperită a activelor ciclice de către pasivele ciclice a fost de 15,44 %, o parte destul de mică.

Calculul necesarului de fond de rulment din afara exploatării aferent S.C. ROOL S.A. este prezentat în tabelul nr. 3.13.

Tabel nr. 3.13.Necesarul de fond de rulment în afara exploatării


1. Necesar fond de rulment mii lei NFR -6.558.951 10.046.990 3.337.1282. Necesar fond de rulment mii lei NFRE -6.560.036 8.658.791 2.965.398 aferent exploatării 3. Necesar fond de rulment mii lei NFRAE 1.085 1.388.199 371.730 în afara exploatării

Nivelul acestui indicator are valori pozitive pentru perioada analizată, deci nevoile ciclice sunt excedentare în raport cu resursele din afara exploatării. Nevoia de a fi excedentare de 10.046.990 mii lei este generată în proporţie de 86,18% din exploatare şi 13,82% din afara exploatării, iar în 1999, nevoia de finanţare de 3.337.128 mii lei este generată în proporţie de 88,86% de activitatea de exploatare şi 11,14% din activitatea din afara exploatării.

Concluzii:Din analiza necesarului de fond de rulment se constată că ponderea cea mai mare pe

întreaga perioadă analizată 1997 – 1999 o deţine necesarul de fond de rulment aferent exploatării, specific domeniului de activitate desfăşurat de către firmă, iar necesarul de fond de rulment din afara exploatării are o pondere foarte mică.

3.4.3. Analiza gestiunii necesarului de fond de rulment

Se poate afirma ca între nivelul cifrei de afaceri şi nivelul necesarului de rulment există o relaţie de directă condiţionare şi anume creşterea cifrei de afaceri se realizează de cele mai multe ori prin creşterea necesarului de fond de rulment. Pornind de la aceasta relaţie directă, s-a stabilit că un nivelul considerat normal al necesarului de fond de rulment este de 15% din cifra de afaceri :

anul 1997: 15%*CA =15% * 3.744.050 mii lei = 562.107,5 mii lei anul 1998: 15%*CA =15% * 38.552.735 mii lei = 5.782.910 mii lei anul 1999: 15%*CA =15%* 46.205.794 mii lei = 6.930.861 mii lei

Comparând necesarul de fond de rulment cu nivelul considerat normal se constată că doar pentru anul 1998 nivelul înregistrat de firmă devansează nivelul optim (10.046.990 mii lei > 5.782.910 mii lei) putându-se datora:

existenţei de stocuri materiale supranormative, fără mişcare sau degradate; creşterii valorii producţiei în curs;

52

existenţei stocurilor de produse finite fără mişcare .Viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment prin cifra de afaceri reprezintă marja de

atragere şi exprimă numărul mediu de zile în care necesarul de fond de rulment se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a rotaţiei este mai scăzută cu atât cifra de afaceri se realizează cu un necesar curent de finanţare mai scăzut. Acesta se calculează ca raport între necesarul de fond şi cifra de afaceri conform relaţiei următoare : dzrot = (Necesarul de fond de rulment / Cifra de afaceri) * T

Realizarea cifrei de afaceri (a vânzărilor) face necesară deţinerea de stocuri, acordarea de credite – clienţi şi obţinerea creditelor – furnizor. Scăderea acestei viteze de rotaţie este benefică pentru firmă şi semnifică o îmbunătăţire a trezoreriei.

Marja de atragere a necesarului de fond de rulment pe seama cifrei de afaceri trebuie totuşi să se situeze între 30 şi 90 zile, sub această viteză reprezentând un pericol în raport cu echilibrul financiar pe termen scurt în sensul urgentării acoperirii nevoilor ciclice pe seama celor permanente, iar peste acest nivel însemnând scăderea sensibilă a trezoreriei firmei în sensul imobilizărilor peste limite normale.

Viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment aferent activităţii desfăşurate de S.C. ROOL S.A. este prezentată în tabelul nr. 3.14.

Tabel nr. 3.14

Viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment


1. Necesar fond de rulment mii lei NFR -6.558.951 10.046.990 3.337.1282. Cifra de afaceri mii lei CA 37.474.050 38.552.735 46.205.7943. Numărul de rotaţii rot nr - 3,84 13,85

4. Durata în zile a unei rotaţii zile dz - 93,82 26,00

5. Marja de securitate minimă zile Mmin 30 30 30

6. Marja de securitate maximă zile Mmax 90 90 90

Necesarul de fond de rulment se reconstituie pe seama cifrei de afaceri în 94 zile în anul 1998 şi în 26 zile în anul 1999.

În 1998 durata în zile a unei rotaţii este peste marja de securitate (94 zile > 90 zile) însemnând scăderea sensibilă a trezoreriei în sensul imobilizărilor peste limite, iar în 1999 această durată este sub limita normală (26 zile < 30 zile), reprezentând un pericol în raport cu echilibrul financiar pe termen scurt, în sensul urgentării acoperirii nevoilor ciclice pe seama celor permanente.

Tendinţa de scădere a marjei de atragere a necesarului fondului de rulment în perioada 1998 – 1999 (94 zile > 26 zile) o considerăm ca o tendinţă sănătoasă pentru activitatea financiară a firmei ROOL S.A.

Astfel, concluzionând putem preciza : necesarul de fond de rulment permite urmărirea echilibrului curent prin compunerea

necesităţilor de finanţare a ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatării; mărimea optimă a necesarului de fond de rulment stabilită pe baza raportului dintre

necesarul de fond de rulment şi cifra de afaceri nu trebuie să depăşească rata de 10 – 15 % ;

53

ca şi influenţă asupra modificării nevoii de fond de rulment ponderea cea mai mare o are modificarea nevoii de fond de rulment din exploatare ;

deşi pot fi identificaţi mai mulţi factori de influenţă asupra necesarului de fond de rulment, influenţa cea mai mare o are modul de gestionare a stocurilor. Nu trebuie însă neglijată nici viteza de rotaţie a stocurilor. Nu trebuie însă neglijată nici viteza de rotaţie a furnizorilor, respectiv a clienţilor.

Concluzii:În anul 1999 necesarul de fond de rulment nu depăşeşte nivelul considerat normal, iar în

1998 necesarul de fond de rulment depăşeşte acest nivel, aceasta putându-se datora:- existenţei de stocuri de materiale fără mişcare;- decalajului între încasarea creanţelor şi plata obligaţiilor;- existenţei stocurilor de produse finite fără mişcare.În anul 1998 viteza de rotaţie a necesarului de fond de rulment este peste marja de securitate

maximă, iar în anul 1999 este sub marja de securitate minimă apreciind-o ca pe o tendinţă favorabilă pentru activitatea financiară desfăşurată de către S.C. ROOL S.A.

3.5. Analiza echilibrului financiar pe termen scurt

3.5.1. Conceptul de trezorerie; analiza nivelului şi dinamicii acesteia

Dacă fondul de rulment la momentul închiderii exerciţiului contabil este superior nevoii de fond de rulment, atunci excedentul de finanţare se regăseşte sub forma unei trezorerii concretizată în disponibilităţi băneşti, în conturi bancare sau în casă.

Trezoreria este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi echilibrate şi eficiente. Ea relevă calitatea echilibrului financiar general al întreprinderii atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Înregistrarea unei trezorerii în cadrul mai multor exerciţii succesive, demonstrează succesul întreprinderii în viaţa economică şi posibilitatea plasării rentabile a disponibilităţilor băneşti pentru întărirea poziţiei pe piaţă.

Analiza trezoreriei nu este altceva decât analiza echilibrului financiar pe termen scurt când se compară o mărime relativ constantă (fond de rulment) cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment).

Trezoreria la nivelul întreprinderii este imaginea disponibilităţilor monetare şi a plasamentelor pe termen scurt apărute din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor, respectiv din plasarea excedentului monetar.

Încasările şi plăţile efectuate reflectă operaţiunile pe care le realizează întreprinderea, fiind de altfel fie operaţiuni de intrare în trezorerie, fie ieşire din trezorerie.

Astfel, trezoreria reprezintă disponibilităţile băneşti rămase la dispoziţia firmei, rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul unui exerciţiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidităţi rămase după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către excedentul de resurse permanente.

Determinarea trezoreriei este prezentată în figura nr. 3.5.

T TTTT

Figura nr. 3.5. Determinarea trezoreriei

54

FR NFR

Trezoreria = - Titluri de plasamentDisponibilităţi

Credite curenteSoldul creditor al băncii

Deci, trezoreria înseamnă diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. Astfel, mărimea trezoreriei depinde atât de modificările aduse fondului de rulment (influenţele modificării capitalurilor permanente şi a activelor imobilizate) cât şi modificările aduse necesarului de fond de rulment (sub influenţa modificării activelor de exploatare, respectiv a pasivelor de exploatare). Acest indicator este utilizat pentru aprecierea echilibrului financiar pe termen scurt (pe perioada unui exerciţiu financiar).

Analiza trezoreriei poate evidenţia următoarele situaţii :

a) T > 0, FR > NFRTrezoreria pozitivă este generată de faptul că fondul de rulment este suficient de mare nu

numai pentru finanţarea necesarului de fond de rulment ci şi pentru asigurarea unei trezorerii care să permită efectuarea de plasamente şi deţinerea unor disponibilităţi.

Capitalul permanent asigură în acest caz finanţarea stabilă a: ansamblului imobilizărilor; necesarului de fond de rulment din exploatare şi din afara exploatării; lichidităţi excedentare.

O asemenea structură financiară apare la prima vedere favorabilă în termeni de echilibru financiar, respectiv de risc. Pe termen scurt pot apărea unele dificultăţi financiare dacă anumite resurse de trezorerie au termene scurte de plată. Dar o altfel de situaţie nu poate să genereze probleme grave de solvabilitate, deoarece negocierea unui nou credit sau realizarea unor active, ar trebui să permită întreprinderii să treacă peste dificultăţi. Existenţa unei trezorerii pozitive ar putea fi însă semnul fragilităţii potenţiale pe termen mediu şi lung. Abundenţa de resurse stabile ar putea semnifica o utilizare insuficient de eficace a acestora, ceea ce în perspectivă medie sau lungă generează dificultăţi în remunerarea capitalului şi rambursarea împrumuturilor. Acest excedent de trezorerie poate fi plasat eficient şi în deplină siguranţă pe piaţa monetară şi / sau financiară. Plasamentul monetar sau financiar urmăreşte trei obiective:

lichiditatea valorilor mobiliare de plasament cumpărate; rentabilitatea; securitatea.

De aceea se recomandă cumpărarea unor valori mobiliare de plasament uşor negociabile şi cu o bună reputaţie pe piaţa de capital .

b) T < 0 , FR < NFR Întreprinderea are o trezorerie negativă. În acest caz, există un dezechilibru financiar la

încheierea exerciţiului financiar, deci necesarul de fond de rulment nu poate fi finanţat în întregime din resurse permanente, firma fiind obligată să apeleze la resurse de trezorerie (mai ales bancare) pentru a acoperi nevoia de finanţare generată de ciclul de exploatare. O asemenea configuraţie a bilanţului atenţionează asupra echilibrului financiar, întreprinderea fiind considerată vulnerabilă. Derularea normală a ciclului de exploatare justifică apelarea la resurse de trezorerie fără ca imaginea, perenitatea firmei să fie puse la îndoială.

Adevărata problemă generală de trezorerie negativă nu se pune în termeni de solvabilitate ci de dependenţă faţă de bănci care furnizează majoritatea resurselor de trezorerie. Acordarea, respectiv reînnoirea sistematică a creditelor conduc în numeroase cazuri la transformarea lor în credite pe termen lung. Pentru întreprinderile cu dificultăţi financiare, bancherii ajung să împartă riscul cu proprietarul întreprinderii fiind obligaţi să se poarte ca cvasi-asociaţi. Dependenţa întreprinderii faţă de bancă poate genera practic riscul de a accepta condiţii de creditare mai avantajoase, în special o rată a dobânzii mai mare. În această situaţie, trezorierul urmăreşte obţinerea de noi credite la cel mai mic cost posibil, prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.

O trezorerie negativă poate fi favorabilă firmei doar în situaţia în care costul finanţării pe termen scurt este inferior randamentului obţinut în activitatea de exploatare, iar perioada de finanţare este bine determinată, astfel încât firma să nu stea la mâna finanţatorului.

55

c) T = 0 , FR = NFRAceastă egalitate este numai teoretică. În activitatea practică, nu poate avea decât caracter

pasager. Menţinerea unei trezorerii care să tindă spre zero chiar în condiţiile unei fluctuaţii în sensul creşterii sau scăderii poate fi expresia unei politici de gestiune financiară. O asemenea practică (T = 0) apără întreprinderea împotriva riscurilor pe care le prezintă atât deţinerea unor supra-lichidităţi (folosirea ineficientă a resurselor) cât şi o trezorerie negativă (dependenţa faţă de bănci). Totuşi acest echilibru este fragil oricând acesta putându-se rupe, firma trecând la stare de dezechilibru financiar. Pentru firma ROOL S.A. trezoreria ia următoarele valori conform tabelului de mai jos :

Tabel nr. 3.15. Indicatori privind trezoreria

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 19991. Fond de rulment mii lei FR -2.229.351 10.435.155 6.018.1342. Necesar de fond de rulment mii lei NFR -6.558.951 10.046.990 3.337.1283. Trezoreria mii lei T 4.329.600 388.165 26810064. Disponibilităţi băneşti mii lei Dsb 4.329.600 405.547 3.188.776 şi plasamente 5. Credite de trezorerie mii lei Îts 0 17.382 507.7706. Trezoreria mii lei T 4.329.600 388.165 2.681.0067. Indicele cu baza în lanţ % It 100,00 8,97 690,69

Evoluţia trezoreriei aferente activităţii desfăşurate de S.C. ROOL S.A. este prezentată în figura nr. 3.6.

Figura nr. 3.6. Evoluţia trezoreriei

Trezoreria are valori pozitive în toţi anii de analiză. Astfel, în 1997 nivelul acesteia este de 4.329.600 mii lei, semnificând existenţa unui echilibru financiar la nivelul întreprinderii.

Pentru anul 1998 nivelul trezoreriei scade la 388.165 mii lei, menţinându-se echilibrul financiar pe termen scurt.

Pentru perioada 1997 – 1998 se poate aprecia că sursele de finanţare ale firmei au fost suficiente pentru acoperirea nevoilor pe care acesta le-a avut pe parcursul unui exerciţiu financiar şi în plus a generat lichidităţi excedentare.

56

Nivelul trezoreriei fiind pozitiv putem aprecia că firma se află într-o situaţie favorabilă deşi nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este semnul unei situaţii favorabile, aceasta deoarece scopul întreprinderii nu este deţinerea unei trezorerii ci antrenarea resurselor în activităţi eficiente.

Dacă în 1997 nivelul trezoreriei este de 4.329.600 mii lei, în 1998 valoarea acesteia este de 388.165 mii lei, scăzând în această perioadă cu 3.941.435 mii lei în mărimi absolute şi cu 91,03 % în mărimi relative. Scăderea trezoreriei este efectul creşterii mai rapide a necesarului de fond de rulment, deci a nevoilor curente de exploatare în raport cu sursele permanente de finanţare.

Această scădere a trezoreriei este sub efectul situaţiei nefavorabile cu care se confruntă firma în perioada 1997 – 1998 în activitatea de exploatare (perturbaţii în ciclul de producţie, clienţii nu vor să plătească datoriile) dar cu toate acestea echilibrul financiar pe termen scurt al firmei se menţine.

Şi în 1999 echilibrul financiar se menţine, valoarea trezoreriei fiind de asemenea pozitivă. Deci şi pentru anul 1999 fondul de rulment a fost suficient de mare, nu numai pentru finanţarea necesarului de fond de rulment ci şi pentru asigurarea unei trezorerii care să permită efectuarea de plasamente şi deţinerea unor disponibilităţi.

Firma ROOL S.A se găseşte şi în această perioadă într-o situaţie favorabilă care se caracterizează prin autonomie financiară pe termen scurt şi echilibru financiar.

În anul 1998 trezoreria are o valoare de 388.165 mii lei, crescând cu 2.292.841 mii lei în mărimi absolute şi cu 590,69 % în mărimi relative, ajungând în 1999 la o valoare de 2.681.006. Deci pe acest interval, firma ROOL a fost echilibrată din punct de vedere financiara şi în plus, echilibrul financiar al întreprinderii s-a îmbunătăţit. Restricţia în această situaţie este să nu ajungă la un nivel al trezoreriei prea ridicat deoarece se constituie în disponibilităţi leneşe. Creşterea trezoreriei se datorează scăderii mai lente a fondului de rulment în raport cu scăderea necesarului de fond de rulment (57,67% > 33,22%) .

Astfel creşterea trezoreriei la un nivel prea ridicat ar putea semnifica insuficienţa utilizării resurselor cu efecte negative în remunerarea capitalului respectiv rambursarea împrumuturilor. Pentru un nivel prea ridicat al trezoreriei se recomandă plasarea acesteia pe piaţa financiară.

Condiţiile respectate de acest plasament sunt : să fie cât mai lichide (se vinde şi se cumpără în mod curent pe piaţă); să asigure un nivel bun de rentabilitate; să aibă un nivel cât mai redus de rentabilitate.

În plus această creştere semnificativă a trezoreriei impune plasarea disponibilului pe piaţa financiară dar conjunctura financiară caracterizată printr-o rată a dobânzii foarte ridicată, descurajează investiţiile productive şi impune ca întreprinderea să–şi orienteze fondurile spre utilizări de trezorerie şi mai puţin riscante.

Concluzie:Pentru firma "ROOL" S.A. echilibrul financiar pe termen scurt a fost asigurat, deci sursele

de finanţare ale acesteia au fost suficiente pentru acoperirea nevoilor pe care aceasta le-a avut pe parcursul unui exerciţiu financiar.

Valorile pozitive ale trezoreriei pe întreaga perioadă studiată este interpretată ca un aspect favorabil pentru că firma nu trebuie să apeleze la credite pe termen mediu şi lung.

În dinamică, pe perioada 1997 – 1998, trezoreria scade datorită creşterii mai rapide a nevoilor curente de exploatare în raport cu sursele permanente de finanţare a acestora ca efect a situaţiei dificile cu care firma se confruntă în activitatea de exploatare. În intervalul 1998 – 1999, fondul de rulment a fost suficient de mare nu numai pentru asigurarea finanţării necesarului de fond de rulment ci şi pentru asigurarea unei trezorerii pozitive, tendinţă apreciată ca fiind pozitivă.

57

3.5.2. Analiza structurii funcţionale a trezoreriei

Trezoreria se mai poate determina şi ca diferenţă între trezoreria de activ şi trezoreria de pasiv :

T = TA – TP

Trezoreria de activ (TA) cuprinde disponibilităţile băneşti din conturi şi casă, celelalte valori lichide şi plasamentele firmei.

Trezoreria de pasiv (TP) cuprinde creditele curente şi soldul creditor al băncii.Analiza trezoreriei presupune determinarea mărimii şi sensului acesteia, a existenţei şi

mişcării titlurilor de plasament, disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casă, a creditelor bancare pe termen scurt şi a altor valori de trezorerie.

Calculul trezoreriei la S.C. ROOL S.A. pe perioada 1997 – 1999 este prezentat în tabelul nr. 3.16.

Tabel nr. 3.16.Trezoreria

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 19991. Disponibilităţi băneşti mii lei Dsb 4.261.908 300.036 3.072.864 şi conturi bancare 2. Titluri de plasament mii lei Tp 0 0 03. Alte valori lichide mii lei Avl 67.692 105.511 115.9124. Trezoreria de activ mii lei TA 4.329.600 405.547 3.188.7765. Credite curente mii lei Îts 0 17.382 507.7706. Sold creditor la bancă mii lei Scb 0 0 07. Efecte de trezorerie mii lei Et 0 0 08. Trezoreria de pasiv mii lei TP 0 17.382 507.7709. Trezoreria mii lei T 4.329.600 388.165 2.681.006

Trezoreria de activ este superioară trezoreriei de pasiv fapt confirmat printr-o trezorerie pozitivă. Acest lucru confirmă faptul că firma trebuie să apeleze la credite pe termen mediu şi lung, cu dobânzi ridicate pentru a putea să-şi finanţeze activitatea curentă.

Variaţia trezoreriei de la o perioadă la alta reprezintă cash-flow-ul sau fluxul de numerar degajat de întreprinderea respectivă.

Astfel fluxul de numerar rezultă din variaţia în mărimi absolute a trezoreriei de la un an la altul.

CF = FT = Trezoreria la sfârşitul exerciţiului – Trezoreria la începutul exerciţiului

Fluxul monetar pozitiv semnifică o creştere a puterii de investire a firmei, de dividende de încasat.

În condiţiile constanţei nevoii de fond de rulment, cash-flow ar fi egal cu profiturile nete şi amortizările cumulate şi ar exprima disponibilitatea monetară efectivă pentru dezvoltarea şi prosperitatea firmei .

Un flux monetar negativ semnifică o diminuare a capacităţii de autofinanţare a investiţiilor. In consecinţă, aceasta semnifică o diminuare a valorii proprietăţii ca urmare a sărăcirii activului net real.

Din punct de vedere funcţional, fluxul de trezorerie este compus din:

58

fluxul de trezorerie din exploatare (FTE) care reprezintă fluxul de numerar degajat din activitatea de exploatare pe parcursul unui exerciţiu financiar. Acesta se determină ca diferenţă între excedentul brut de exploatare şi variaţia necesarului de fond de rulment aferent exploatării.

FTE = EBE - NFRE

fluxul de trezorerie din afara activităţii de exploatare (FTA) care se determină ca diferenţă prin deducerea din fluxul de trezorerie global al celui din exploatare:

FTA = FTN – FTE

Ca şi principiu de bază, este important ca fluxul de trezorerie de exploatare să aibă valori sensibil mai ridicate şi să aibă un ritm de creştere superior faţă de cel din afara exploatării.

Calculul fluxului de trezorerie pe perioada 1997 – 1999 aferent S.C. ROOL S.A. este prezentat în tabelul nr. 3.17.

Tabel nr. 3.17. Fluxul de trezorerie

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1998 19991. Fluxul monetar mii lei FT -3.941.435 2.292.8412. Excedent brut din mii lei EBE 8.868.471 6.889.049

exploatare3. Variaţia nevoii de fond mii lei NFRE 15.218.827 -5.693.393

de rulment din exploatare4. Flux de trezorerie din mii lei FTE -6.350.356 12.582.442

exploatare5. Flux de trezorerie din mii lei FTA 2.408.921 -10.289.601 exploatare

In perioada de analiză, fluxul monetar aferent exerciţiului care măsoară diferenţa de numerar degajată dintre încasările şi plăţile unui exerciţiu a fost negativă în 1998 (un aspect favorabil pentru întreprindere), urmând ca în 1999 să aibă o valoare pozitivă, situaţia fiind din acest punct de vedere favorabilă pentru firma ROOL S.A. Acest lucru se datorează deficitului activităţii din afara exploatării pentru anul 1999.

Pentru activitatea de exploatare se observă creşterea fluxului de numerar de la o valoare pozitivă în 1999 (12.582.442 mii lei) ceea ce evidenţiază validarea eficienţei activităţii de bază. Situaţia este deci favorabilă firmei pentru anul 1999, generând o creştere a potenţialului real de finanţare a activităţii.

Concluzii:În anul 1998, valoarea negativă a fluxului de numerar indică o diminuare a capacităţii reale

de autofinanţare a investiţiilor urmând ca în 1999, valoarea acestuia să fie pozitivă, situaţie apreciată ca fiind favorabilă pentru firma ROOL S.A.

Valoarea negativă a fluxului de trezorerie din exploatare în anul 1998 indică existenţa unui deficit între încasările şi plăţile exerciţiului, iar valoarea pozitivă din 1999 evidenţiază validarea eficienţei activităţii de bază, generând o creştere a potenţialului real de finanţare a activităţii.

59

3.5.3. Analiza gestiunii trezoreriei

Corelaţia dintre trezorerie şi cifra de afaceri este evidenţiată cu ajutorul vitezei de rotaţie a trezoreriei.

Aceasta exprimă numărul mediu de zile în care trezoreria se reconstituie prin cifra de afaceri. Cu cât durata în zile a rotaţiei este mai scăzută, cu atât mai rapid, se recuperează fondurile, deci cifra de afaceri se realizează cu un necesar mai mic de fonduri. Se calculează ca raport între trezorerie şi cifra de afaceri conform următoarei relaţii:

dz rot = (Trezoreria / Cifra de afaceri )* T

Calculul vitezei de rotaţie a trezoreriei pe perioada 1997 – 1999 pentru S.C. ROOL S.A. este prezentată în tabelul 3.18.

Tabel nr. 3.18. Viteza de rotaţie a trezoreriei

Nr.crt. SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 19991. Trezoreria mii lei T 4.329.600 388.165 2.681.0062. Cifra de afaceri mii lei CA 37.474.050 38.552.735 46.205.7943. Numărul de rotaţii rot nr 8,66 99,32 17,234. Durata în zile a unei rotaţii zile dz 41,59 3,62 20,89

Scăderea duratei în zile de la 42 zile la 4 zile poate fi considerată ca o tendinţă favorabilă pentru activitatea firmei, iar creşterea duratei în zile a trezoreriei pentru perioada 1998 – 1999 este interpretată ca o tendinţă nesănătoasă pentru activitatea firmei.

Concluzie:Trezoreria se reconstituie pe seama cifrei de afaceri în 1997 în 42 zile, în 1998 în 4 zile şi

în 1999 în 21 zile.

3.6. Analiza ratelor de finanţare

Ratele de finanţare pun în evidenţă modalităţile de finanţarea a investiţiilor întreprinderii care pot fi strategice, de exploatare şi de echilibru.

O primă rată utilizată pentru analiza fondului de rulment este rata finanţării activelor circulante din fondul de rulment (rfAC) şi măsoară partea activelor circulante finanţată din resursele stabile.

Se calculează prin raportul între fondul de rulment şi activele circulante :

rf AC = ( FR / AC ) * 100 unde : FR – fond de rulment; AC – active circulante .În cadrul firmelor, mărimea fondului de rulment trebuie să fie optimă în sensul că nivelul

acesteia variază în general între 20% şi 45 % din activele circulante, în funcţie de sectorul de activitate şi specificul activităţilor desfăşurate de către firmă.

În cadrul firmei ROOL S.A. calculul ratei este următorul :60

anul 1997 : ----- ; anul 1998 : rf AC = ( FR / AC ) * 100 = (10.435.155 / 21.281.196) *100 = 49,03 % ; anul 1999 :

rf AC = ( FR / AC ) * 100 = ( 6.018.134 / 22.779.741 ) *100 = 26,42 % .Deci pentru firma ROOL S.A. această rată se încadrează în limitele normale doar pentru

ultimul an analizat. Dacă în 1998 partea de active circulante care era finanţată din resurse stabile este de 49,03%, în 1999 partea de active circulante finanţate din resurse stabile scade, ajungând la 26,42%.

Pentru aprecierea modului în care fondul de rulment finanţează stocurile se foloseşte o altă rată şi anume rata de finanţare a stocurilor (rf S).

Această rată se calculează ca raport între fondul de rulment şi nivelul stocurilor conform relaţiei:

rf S = ( FR / ST ) * 100 unde :

FR – fond de rulment; ST– stocuri.Se consideră o acoperire normală atunci când fondul de rulment reprezintă circa 2/3 din

totalul stocurilor.Astfel, pentru firma ROOL S.A. această rată ia următoarele valori :

anul 1997 : ----- ; anul 1998 : rf S = ( FR / ST ) * 100 = (10.435.155 / 10.693.593 ) *100 = 97,58 % ; anul 1999 :

rf S = ( FR / ST ) * 100 = ( 6.018.134 / 8.866.917 ) *100 = 67,87 % .Se poate observa că se asigură o acoperire normală a stocurilor de către fondul de rulment,

chiar dacă în intervalul 1998 – 1999 această rată înregistrează o scădere, ea se păstrează în limitele normale. Această scădere se datorează reducerii fondului de rulment mai accentuate decât reducerea stocurilor (scăderea vitezei de rotaţie a acestora) .

Fondul de rulment ca excedent al capitalurilor permanente în raport cu imobilizările, are pe termen scurt un caracter relativ stabil. Dacă nu au loc investiţii importante şi nici operaţiuni financiare pe termen lung, putem asista la o creştere progresivă a fondului de rulment, ca urmare a autofinanţării, respectiv a acumulărilor succesive de amortizări, provizioane şi profituri nete nerepartizate.

În condiţiile în care nevoia de fond de rulment nu înregistrează aceeaşi evoluţie progresivă a trezoreriei, putem asista la o creştere progresivă a trezoreriei. In lipsa unui plasament rentabil, această trezorerie se poate găsi sub forma unor disponibilităţi leneşe (trândave). Deşi este o situaţie de echilibru financiar cu suficientă marjă de securitate faţă de riscurile activităţii economice, totuşi fondul de rulment excedentar are un cost de oportunitate ridicat. Acest cost poate fi calculat ca diferenţă între rentabilitatea activităţii economice a întreprinderii şi rentabilitatea plasamentului pe termen scurt, a trezoreriei pozitive. Această situaţie este rezultatul unei politici generale de prudenţă şi de întărire a autonomiei.

Dimpotrivă în cazul unei politici ofensive de creştere a capacităţilor de producţie sau de diversificare a activităţii, prin cumpărarea de participaţii la alte societăţi, capitalurile permanente absorbite în aceste nevoi de fondul de rulment. Acoperirea deficitului de fond de rulment necesită apelarea la credite pe termen scurt al căror cost este ridicat atât în ceea ce priveşte rata mai ridicată a dobânzii, cât şi exigibilitatea ridicată a acestora. Aceste credite pun permanent problema negocierii condiţiilor de creditare. O asemenea situaţie de deficit al fondului de rulment apare şi în cazurile unor activităţi economice cu rentabilitate insuficientă.

Întreprinderea are dificultăţi financiare pentru acoperirea costurilor capitalurilor proprii (dividendele) şi a costurilor capitalurilor împrumutate (dobânzi, comisioane, etc.).

De aceea este recomandată acea politică generală de echilibru care să menţină fondul de rulment la nivelul mediei fluctuaţiilor nevoii de fond de rulment, aceasta fiind mărimea minim

61

necesară a fondului de rulment. Fondul de rulment optimal este cel care menţine echilibrul financiar al întreprinderii la cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor.

Această ultimă politică de echilibru între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment, este cea care asigură cel mai bine realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate şi lichiditate, diminuarea disponibilităţilor leneşe va determina creşterea capacităţii de plată respectiv creşterea autonomiei financiare a întreprinderii.

Dintre cauzele modificării fondului de rulment se remarcă evoluţia în trepte a acestuia : creşte cu ocazia unui aport de capital, a contractării unui nou împrumut, vânzării unor active corporale, sau scade cu ocazia rambursării unor datorii, a realizării unor investiţii, etc. Toate aceste elemente se caracterizează printr-o anumită periodicitate. Singura componentă care înregistrează o evoluţie progresivă în cursul anului este capacitatea de autofinanţare. Celălalt termen al corelaţiei amintite, necesarul de fond de rulment, se modifică în permanenţă ca urmare a obligaţiilor curente privind plata salariilor, achitarea obligaţiilor fiscale, încasarea unor clienţi.

O rată care arată corelaţia dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment este rata de finanţare a necesarului de finanţare a necesarului de fond de rulment, care arată măsura în care excedentul neutilizat de resurse permanente acoperă nevoile ciclice neacoperite. Măsoară proporţia în care necesarul este acoperit pe seama fondului de rulment.

rf NFR = ( FR / NFR ) * 100 , unde : FR – fond de rulment; NFR – necesarul de fond de rulment.In evoluţia acestei rate se întâlnesc mai multe situaţii :a) rf NFR > 1

Necesarul de fond de rulment este asigurat integral prin capitalul permanent şi se creează trezoreria pozitivă.

b) rf NFR = 1Necesarul de fond de rulment este asigurat prin fondul de rulment, iar trezoreria este nulă.

c) rf NFR < 1Necesarul de fond de rulment este finanţat parţial pe seama fondului de rulment şi parţial

sau integral pe seama datoriilor pe termen scurt, iar trezoreria este negativă.Tendinţa ratei de finanţare a necesarului de fond de rulment arată în timp dacă creşte sau

scade participarea fondului de rulment la finanţarea necesarului de fond de rulment.Dacă rf NFR 1 < rf NFR 0, scade participarea fondului de rulment la finanţarea necesarului de

fond de rulment şi creşte aportul datoriilor pe termen scurt.Dacă rf NFR 1 > rf NFR 0, creşte participarea fondului de rulment la finanţarea necesarului de

fond de rulment.Calculul ratei finanţării necesarului de fond de rulment din fondul de rulment pe perioada

1997 – 1999 pentru S.C. ROOL S.A. este prezentat în tabelul nr. 3.19.

Tabel nr. 3.19.

Rata finanţării necesarului de fond de rulment din fondul de rulment

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 19991. Fond de rulment mii lei FR -2.229.351 10.435.155 6.018.1342. Necesarul de fond de mii lei NFR -6.558.951 10.046.990 3.337.128 rulment 3. Rata finanţării NFR --- rf NFR - 1,04 1,80

prin FR

62

Evoluţia ratei finanţării necesarului de fond de rulment prin fondul de rulment pentru S.C. ROOL S.A. este prezentată în figura 3.7.

Figura nr. 3.7. Evoluţia ratei finanţării NFR prin FR

Pentru anul 1998 nivelul ratei este de 1,04, deci spre deosebire de anul precedent, fondul de rulment e suficient pentru a acoperii nevoia de fond de rulment, rezultând o trezorerie pozitivă. Aceeaşi evoluţie se apreciază şi pentru anul 1999 atunci când se înregistrează şi aici o trezorerie pozitivă, deci există un surplus de resurse permanente în raport cu nevoile ciclice neacoperite.

Tendinţa de creştere a ratei de finanţare a nevoii de fond de rulment pentru intervalul 1998 – 1999 a avut loc în condiţiile reducerii fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment, dar ritmul reducerii fondului de rulment (57,67%) este mai mic decât ritmul reducerii necesarului de fond de rulment (33,22%). Deci această tendinţă de creştere a nevoii de finanţarea a necesarului de fond de rulment poate fi interpretată ca fiind efectul creşterii participării fondului de rulment la finanţarea necesarului de fond de rulment.

Rata de finanţare a activelor imobilizate din surse permanente (rf AI) reflectă măsura în care resursele financiare grupate în capitalurile permanente acoperă utilizările grupate în activele permanente. Reflectă realizarea echilibrului pe termen lung şi arată gradul în care activele stabile sunt finanţate din pasive stabile.

rf AI = ( CP / AI ) * 100 , unde : CP – capital permanent; AI – active imobilizate.

In evoluţia acestei rate se întâlnesc mai multe situaţii :

a) rf AI > 1 Activele stabile sunt finanţate din surse stabile. Există un surplus de surse permanente care

constituie fondul de rulment.

b) rf AI = 1Nu există fondul de rulment (FR = 0), şi se respectă relaţia principală a bilanţului când

activele stabile sunt acoperite din surse stabile şi activele ciclice din sursele ciclice.

c) rf AI < 1Activele stabile sunt finanţate parţial din surse ciclice, iar fondul de rulment este negativ.Pentru a asigura finanţarea integrală a activelor imobilizate din capitalul permanent şi

pentru a menţine sau creşte fondul de rulment, este necesar ca ritmul de modificare a capitalului permanent să devanseze ritmul de modificare a valorii activelor imobilizate.

Dacă rf AI 1 < rf AI 0 , scade fondul de rulment.

63

Dacă rf AI 1 > rf AI 0 , creşte fondul de rulment.Creşterea valorii raportului corespunde unei ameliorări a structurii de finanţare pe când

diminuarea lui exprimă o deteriorare a situaţiei.Rata finanţării activelor imobilizate din surse permanente pentru perioada 1997 – 1999

aferente S.C. ROOL S.A. este prezentată în tabelul nr. 3.21. iar evoluţia acesteia în figura nr. 3.8.

Tabel nr. 3.21.Rata finanţării activelor imobilizate din surse permanente

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 19991 Capital permanent mii lei Cpm 4.356.335 19.435.362 23.301.4912 Active imobilizate mii lei Ai 6.585.686 9.000.207 17.283.3573 Rata finanţării Ai prin -- rfai 0,66 2,16 1,35

capitaluri permanente

Figura nr. 3.8. Evoluţia ratei finanţării Ai prin Cpm

Rata de finanţare a activelor imobilizate a fost în 1997 de 0,66, deci nevoile stabile au fost excedentare în raport cu resursele permanente. Activele stabile sunt finanţate parţial din surse stabile şi parţial din surse ciclice. Pentru anul 1997 fondul de rulment are o valoare negativă.

Pentru anul 1998 şi 1999, rata de finanţare a activelor imobilizate are o valoare de 2,16 respectiv 1,35, reflectând că nevoile cu caracter permanent au fost acoperite integral din surse permanente, degajându-se excedent de resurse financiare stabile, adică un fond de rulment pozitiv. Nivelul supraunitar al ratei pentru cei doi ani de analiză indică faptul că o parte a resurselor permanente a fost utilizată pentru acoperirea necesarului de mijloace circulante (nevoi ciclice). Sesizăm faptul că rata de finanţare a activelor imobilizate pentru anul 1997 este mai mică decât cea înregistrată în 1998 (0,66 < 2,16) ceea ce arată că fondul de rulment creşte cu efect favorabil asupra echilibrului financiar al întreprinderii.

Creşterea ratei de finanţare a activelor imobilizate s-a datorat creşterii capitalului permanent într-un ritm mai mare decât creşterea activelor imobilizate (446,14 % > 136,66 %).

Pentru intervalul 1998 – 1999 sesizăm că rata de finanţare a activelor imobilizate scade (2,16 < 1,35) deci fondul de rulment din 1999 va fi mai mic decât cel din 1998 (6.018.131 mii lei < 10.435.155 mii lei ) ceea ce va afecta echilibrul financiar al întreprinderii.

Scăderea ratei de finanţare a activelor imobilizate s-a datorat modificării în ritmuri foarte diferite a capitalului permanent şi a activelor imobilizate, respectiv o creştere a activelor imobilizate într-un ritm mai mare (192,03 %) decât creşterea capitalului permanent (119,89%). Rata de finanţare a activelor imobilizate din capitalul propriu (rf AIP) exprimă gradul în care capitalul propriu participă la finanţarea activelor imobilizate:

64

rf AIP = CPR / AIunde : CP – capital permanent; AI – active imobilizate .

In evoluţia acestei rate se întâlnesc mai multe situaţii :

a) rf AIP > 1 Activele imobilizate sunt finanţate integral din capitalul propriu. Există un fond de rulment

propriu .

b) rf AIP = 1Nu există fondul de rulment propriu. Activele imobilizate sunt finanţate integral din

capitalul propriu.

c) rf AIP < 1Activele imobilizate sunt finanţate doar parţial pe seama capitalului propriu, diferenţa fiind

finanţată din alte surse. Fondul de rulment este negativ. Tendinţa ratei de finanţare a activelor imobilizate din capitalul propriu poate fi urmărită prin compararea ei în perioada curentă cu perioada de bază.

Dacă rf AIP 1 < rf AIP 0 , se diminuează participarea capitalului propriu la finanţarea activelor imobilizate şi implicit creşte aportul împrumuturilor.

Dacă rf AIP 1 > rf AIP 0 , se înregistrează o tendinţă pozitivă de sporire a participării capitalului propriu la finanţarea activelor imobilizate şi micşorarea gradului de îndatorare.

Rata finanţării activelor imobilizate din resurse proprii pentru firma ROOL S.A. pe perioada 1997 – 1999 este prezentată în tabelul nr. 3.22, iar evoluţia ratei finanţării activelor imobilizate prin capitalul propriu este prezentată în figura nr. 3.9.

Tabel nr. 3.22.Rata finanţării activelor imobilizate din resurse proprii


1. Capital proprii mii lei Cpr 2.769.470 19.389.308 23.081.664

2. Active imobilizate mii lei Ai 6.585.686 9.000.207 17.283.357

3. Rata finanţării Ai prin -- rfai-cp 0,42 2,15 1,34 capitaluri proprii

Figura nr. 3.9. Evoluţia ratei finanţării Ai prin Cpr

65

Rata finanţării activelor imobilizate din capitalul propriu are o valoare de 0,42, ceea ce înseamnă că resursele proprii ale firmei pentru finanţarea activelor imobilizate au fost insuficiente pentru a acoperii nevoile stabile. Deci activele imobilizate sunt finanţate din alte surse. Fondul de rulment propriu este negativ.

Pentru 1998 şi 1999 rata de finanţare a activelor imobilizate din capitalul propriu are o valoare de 2,15 respectiv 1,34, reflectând că nevoile cu caracter permanent au fost acoperite integral din resursele proprii, rezultând chiar un excedent de resurse proprii, adică un fond de rulment propriu pozitiv.

Rata de finanţare a activelor imobilizate din resurse proprii a crescut în perioada 1997 – 1998 (0,42 < 2,15) ceea ce indică o tendinţă de sporire a participării capitalului propriu la finanţarea activelor imobilizate, deci micşorarea gradului de îndatorare. Creşterea acestei rate s-a datorat creşterii capitalului propriu (700,11 %) într-un ritm mai mare decât creşterea activelor imobilizate (136,66 %).

Pentru intervalul 1998 – 1999 rata de finanţarea a activelor imobilizate din surse proprii are o tendinţă de scădere (2,15 < 1,34) ceea ce semnifică o diminuare a participării capitalului propriu la finanţarea activelor imobilizate şi implicit creşterea aportului datoriilor pe termen mediu şi lung. Scăderea ratei de finanţare a activelor imobilizate din resurse permanente s-a datorat modificării în ritmuri diferite a capitalului propriu şi a activelor imobilizate, respectiv o creştere a activelor imobilizate într-un ritm mai mare decât creşterea capitalului propriu (119,04 %).

Rata de finanţare a necesarului de fond de rulment prin trezorerie (r T ) este raportul dintre trezorerie şi necesarul de fond de rulment :

rT = (T / NFR) * 100unde : T- trezorerie ; NFR – necesarul de fond de rulment .Această rată ne arată modul de acoperire a necesarului de fond de rulment de către

trezorerie. Pentru firma ROOL S.A. această rată ia următoarele valori conform tabelului :

Tabelul nr. 3.23. Rata de finanţare a necesarului de fond de rulment de către trezorerie

Nr.crt SPECIFICAŢIE UM SIMBOL 1997 1998 19991. Trezoreria mii lei T 4.329.600 388.165 2.681.0062. Necesarul de fond mii lei NFR -6.558.951 10.046.990 3.337.128

de rulment 3. Rata finanţării NFR prin % rt - 3,86 80,34

Trezorerie

Rata de finanţare a necesarului de fond de rulment prin trezorerie are o valoare de 3,86% în 1998 şi 80,34% în 1999. Pentru intervalul 1998 – 1999, această rată are o evoluţie în sensul creşterii de la 3,86 % la 80,34 % în 1999, datorită creşterii trezoreriei şi scăderii necesarului de fond de rulment, tendinţă pe care o apreciem ca fiind favorabilă pentru activitatea firmei.

Concluzii:Rata finanţării activelor circulante din fondul de rulment se încadrează în limitele normale

de 20% - 45% doar pentru ultimul an de analiză.Rata de finanţare a stocurilor de către fondul de rulment pe întreaga perioadă 1998 – 1999

se păstrează în limitele normale.Pe intervalul 1998 – 1999, întregul necesar de fond de rulment este asigurat prin capitalul

permanent, deci se creează o trezorerie pozitivă.Pentru anul 1997 activele stabile sunt finanţate parţial din surse stabile şi parţial din surse

ciclice, deci fondul de rulment pentru acest an are o valoare negativă. Pentru anii 1998 – 1999

66

nevoile cu caracter permanent au fost acoperite în totalitate din surse permanente, degajându-se un excedent de resurse financiare stabile, adică un fond de rulment pozitiv.

În anul 1997 resursele proprii ale firmei pentru finanţarea activelor imobilizate au fost insuficiente pentru acoperirea nevoilor stabile. Activele imobilizate sunt finanţate parţial pe seama capitalului propriu, diferenţa fiind finanţată din alte surse, deci fondul de rulment propriu este negativ. Pentru anii 1998 şi 1999 nevoile cu caracter permanent au fost finanţate integral din resursele proprii, existând chiar un excedent de resurse proprii, deci un fond de rulment propriu pozitiv.

3.6. Analiza activului net contabil

Activul net contabil măsoară averea netă a acţionarilor (activul negrefat de datorii). Deci acţionarii sunt interesaţi în cunoaşterea patrimoniului net deoarece doresc să cunoască evoluţia averii şi câştigul pe care îl aşteaptă.

In funcţie de situaţia dată se vor adopta măsurile corespunzătoare referitoare la politica de investiţii, dividende şi chiar la modul de administrare a firmei.

Activul net contabil (ANC) se determină ca diferenţă între activul total şi datoriile totale angajate de întreprindere.

ANC = Activul total – Datoriile totale

De valoarea acestui indicator pe lângă acţionari mai sunt interesate băncile cu care firma este în relaţii fiind interesate să cunoască bonitatea firmei în operaţiunile de creditare, garanţiile pe care le prezintă şi recuperarea împrumuturilor acordate dar şi organele judecătoreşti în operaţiunile de vânzare, fuzionare, lichidare, sechestru, etc.

Activul net contabil reprezintă principala evaluare contabilă a întreprinderii, putând avea : valoare pozitivă (ANC > 0):

- crescătoare de la un exerciţiu financiar la altul;- consemnează realizarea parţială sau integrală a obiectivului major al

gestiunii financiare: maximizarea capitalurilor proprii şi a activului net finanţat din aceste capitaluri;

- consecinţă a reinvestirii unei părţi din profitul net şi a altor elemente de acumulări: provizioanele reglementate , reporturi din exerciţiul precedent, subvenţii, rezerve, etc.;

- însemn al fructificării superioare a activului net;- indică o îmbogăţire a acţionarilor.

valoare negativă (ANC < 0):- datoriile contractate de întreprindere depăşesc activele nete;- consemnează o stare prefalimentară a întreprinderii;- consecinţă a încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare care au consumat

integral capitalurile proprii;- însemn al utilizării ineficiente a activului net şi a unei politici financiare

eronate;- indică o sărăcire (diminuare a capitalurilor proprii) a acţionarilor;

Evoluţia activului net contabil în perioada curentă faţă de perioada precedentă, poate evidenţia următoarele situaţii :

a) ANC1 = ANC0 ; IANC = 1Se menţine la acelaşi nivel activul net contabil; dacă At Dt (abaterea absolută a

activului total este egală cu abaterea datoriilor totale). Se întâlneşte în situaţia când:- creşterea activului se realizează exclusiv pe seama datoriilor;

67

- nu se realizează acumulări în cursul exerciţiului;- diminuarea activului este compensată de reducerea datoriilor.

b) ANC1 > ANC0 ; IANC > 1Creşterea averii acţionarilor, în situaţiile în care :

IAT > 1 a) IAT ≤ 1,--- creşte activul total pe seama capitalurilor proprii; b) IDt > 1, dar IAT > IDt --- creşterea activului total este finanţată numai

din capitalurile proprii , din capitalul propriu sau angajarea de datorii; IAT = 1 , Idt < 1 --- se reduc datoriile totale în condiţiile menţinerii constante a

activelor totale ; IAT < 1 , IDt < 1 dar IAT > IDt , datoriile scad într-o proporţie mai mare decât

activul total .

c) ANC1 < ANC0 ; IANC < 1Are loc reducerea nivelului activului net contabil în situaţia când Dt > At , deci

Dt > ANC0 , ceea ce înseamnă că creşterea datoriilor totale este mai mare decât activul net din perioada de bază.

Situaţia netă şi evoluţia sa sunt importante pentru analiza echilibrului financiar.Raportul contabil net (RNC) măsoară gradul de independenţă financiară a patrimoniului.

Reflectă ponderea averii acţionarilor în total activ. Se calculează deci ca raport între activul net contabil şi activul total.

RNC = ( ANC / AT )* 100 unde: ANC – activul net contabil; AT – activul total.

Calculul activului net contabil pentru S.C. ROOL S.A. este prezentat în tabelul 3.24., iar evoluţia acestuia este reprezentată în figura nr. 3.10.

Tabel nr. 3.24. Activul contabil net


1. Activul total mii lei AT 19.295.190 30.281.403 40.063.098

2. Datorii totale mii lei Dt 16.525.720 10.892.095 16.981.4343. Activul net contabil mii lei ANC 2.769.470 19.389.308 23.081.6644. Raportul contabil net % RNC 14,35 64,03 57,615. Indicele de creştere a % IAC 100,00 156,94 132,30

activului total 6. Indicele de creştere a % IDT 100,00 65,91 155,91

datoriilor totale 7. Indicele de creştere a % IANC 100,00 700,11 119,04

activului net

68

Figura nr. 3.10. Evoluţia activului net contabil

Activul net contabil înregistrează o tendinţă de creştere pe întreaga perioadă de analiză, ceea ce înseamnă că averea netă a acţionarilor a crescut permanent pe acest interval.

Valoarea pozitivă a activului net contabil în perioada 1997 – 1999 (2.769.470 > 0; 19.389.308 > 0; 23.081.664 > 0) şi totodată tendinţa crescătoare consemnează realizarea parţială sau integrală a obiectivului major al gestiunii financiare: maximizarea capitalurilor proprii şi a activului net finanţat din aceste capitaluri. Această valoare pozitivă a activului net contabil este consecinţa reinvestirii unei părţi din profitul net şi al altor elemente de acumulări precum provizioanele reglementate, reportări din exerciţiul precedent, rezerve, subvenţii, etc. şi sugerează o valorificare foarte bună a activului net.

Pentru perioada 1997 – 1998 creşterea activului net de la 2.769.470 mii lei în 1997 la 19.389.308 mii lei în 1998, cu 16.619.838 mii lei în mărimi absolute şi cu 600,11 % în mărimi relative, se datorează creşterii mai rapide a activului total (156,94 %) şi scăderii datoriilor totale (65,9 %).

Deci creşterea activului total este finanţată exclusiv pe seama capitalurilor proprii.Pentru intervalul 1998 – 1999 activul contabil net creşte de la 19.389.308 mii lei la

23.081.664 mii lei, deci cu 3.692.356 mii lei în mărimi absolute şi cu 19,04 % în mărimi relative. Această creştere se datorează creşterii datoriilor totale dar şi a activului total, însă un ritm mai mare de creştere o au datoriile totale (155,91 % > 132,30 %). Astfel, creşterea activului total este finanţată atât din capitaluri proprii dar şi pe seama angajării de datorii.

Raportul net contabil a înregistrat o tendinţă de creştere pentru perioada 1997 – 1998 (14,35% < 64,03%) ceea ce a însemnat creşterea gradului de independenţă financiară a patrimoniului, fapt datorat creşterii într-un ritm mai mare a activului total (136, 94%) şi scăderii datoriilor totale (65,91%).

Raportul net contabil începe să scadă pe intervalul 1998 – 1999 (64,03 % < 57,61 %) ceea ce reprezintă o reducere a gradului de independenţă financiară a patrimoniului, fapt datorat creşterii într-un ritm mai rapid al datoriilor faţă de ritmul creşterii activelor totale (155,91 % > 132,30%).

În ultimul an de analiză, 57,61 % din activele totale ale firmei nu erau grefate de datorii.

Concluzii:Pe întreaga perioadă analizată 1997-1999, activul net contabil are o valoare pozitivă şi o

tendinţă de creştere. Deci averea netă a acţionarilor a crescut permanent pe acest interval, având loc realizarea obiectivului major al gestiunii financiare, maximizarea capitalurilor proprii şi a activului net finanţat din aceste capitaluri. Firma se caracterizează deci printr-un grad ridicat de independenţă financiară a patrimoniului.

69

CAPITOLUL 4

CONCLUZII GENERALE ASUPRA ECHILIBRULUI FINANCIAR ŞI MĂSURI DE REMEDIERE A SITUAŢIEI

4.1. Concluzii generale asupra echilibrului financiar la S.C. "ROOL" S.A.

1. Firma evoluează astfel de la un dezechilibru financiar pe termen mediu şi lung la un echilibru financiar pe termen mediu şi lung generat de creşterea mai rapidă a capitalurilor permanente decât creşterea activelor imobilizate. Deteriorarea echilibrului pe termen mediu şi lung în 1998-1999 este efectul procesului investiţional derulat de întreprinderea "ROOL" S.A.Dacă această tendinţă de scădere a fondului de rulment continuă şi pentru perioadele viitoare se va încerca o gestionare eficientă a activelor circulante, iar situaţia financiară se poate îmbunătăţii prin rezultatele exploatării degajate de investiţii. Este necesar ca acest proces investiţional să nu fie perpetuat pe o perioadă prea lungă de timp.

2. Firma ROOL S.A. evoluează de la un dezechilibru curent favorabil întreprinderii, constat în anul 1997 (când nevoile de finanţare sunt mai mici decât sursele de finanţare curente), la un dezechilibru curent nefavorabil întreprinderii constatat în anii 1998 -1999, (când nevoile de finanţare sunt mai mari decât sursele de finanţare).

Nevoia de finanţare este generată în cea mai mare parte din activitatea de exploatare, un aspect normal pentru activitatea de producţie desfăşurată de către firmă.

3. Echilibrul pe termen scurt este asigurat pe întreaga perioadă analizată 1997-1999, deci fondul de rulment a fost suficient de mare pentru acoperirea necesarului de fond de rulment, dar şi pentru generarea de lichidităţi excedentare. Există deci un surplus de surse permanente în raport cu nevoile ciclice neacoperite.Firma ROOL S.A. se găseşte într-o situaţie favorabilă care se caracterizează prin autonomie financiară şi echilibru financiar pe termen scurt.

Faptul ca trezoreria de activ este superioara trezoreriei de pasiv confirma faptul ca firma nu trebuie sa apeleze la credite de trezorerie pentru a putea să-şi finanţeze activitatea curentă.

4. Activul net contabil are valori pozitive şi un trend crescător pe întreaga perioadă analizată 1997-1999 însemnând realizarea parţială sau integrală a obiectivului major al gestiunii financiare – maximizarea capitalurilor proprii şi a activului net finanţat din aceste capitaluri.

Astfel se poate spune că tendinţa de creştere a activului net contabil pe întreaga perioadă de analiză sugerează că averea netă a acţionarilor a crescut permanent în acest interval.

Punctele forte şi punctele slabe ale S.C. ROOL S.A. din punct de vedere al echilibrului financiar la sfârşitul perioadei de analiză sunt:

PUNCTE FORTE:

70

existenţa echilibrului financiar pe termen mediu şi lung

existenţa echilibrului financiar pe termen scurt

PUNCTE SLABE:

inexistenţa echilibrului financiar curent

4.2. Măsuri de ameliorare a echilibrului financiar

Pentru ameliorarea echilibrului financiar curent, care este nefavorabil întreprinderii se propun următoarele măsuri:

1) reducerea ciclului de fabricaţie prin:- perfecţionarea, modernizarea şi înnoirea tehnologiei;- reproiectarea, modernizarea şi înnoirea produselor;- modificarea structurii producţiei în favoarea unor produse cu durate ale ciclului de

fabricaţie mai mici decât durata medie;- perfecţionarea organizării producţiei şi/sau reducerea timpilor de servire, auxiliari

şi a întreruperilor prin: aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă; reducerea duratei reviziilor periodice, reparaţiilor curente şi capitale; îmbunătăţirea organizării locurilor de muncă; perfecţionarea organizării activităţilor auxiliare (transport intern, întreţinere, reparaţii, utilităţi).

2) reducerea costurilor de producţie prin:- diminuarea consumurilor specifice de materii prime, materiale, utilităţi, servicii;- creşterea productivităţii muncii;- sporirea randamentului imobilizărilor fixe;- raţionalizarea cheltuielilor de conducere, administrare şi servicii;

3) o bună gestionare a stocurilor prin:- aprovizionarea ritmică cu resurse materiale;- dimensionarea optima a loturilor de aprovizionat şi a stocurilor de materiale,

produse finite;- o organizare mai bună a compartimentului de aprovizionare;- eliminarea pierderilor, degradărilor şi sustragerilor de materiale;- lichidarea stocurilor supranormative şi a cheltuielilor neeconomicoase;- reducerea cheltuielilor de depozitare, păstrare şi manipulare; - o organizare eficienţa a depozitului de materiale.

4) o mai buna selecţie a furnizorilor şi a clienţilor; o îmbunătăţire a relaţiilor cu aceştia; apelarea la sancţiuni economice şi financiare pentru cei care nu respectă neîntemeiat condiţiile şi termenele de plată.

5) alegerea celor mai adecvate forme de decontare; organizarea necorespunzătoare a compartimentului de decontări (facturare întocmirea documentelor însoţitoare, urmărirea circuitului documentelor, evidenţa beneficiarilor etc); utilizarea celor mai adecvate instrumente legale pentru a determina plata integrala si la termen a facturilor către beneficiar. Pentru a evita creşterea excesivă a trezoreriei şi apariţia disponibilităţilor leneşe se

recomandă plasarea lor pe piaţa financiară şi/sau monetară. Acest plasament urmăreşte trei obiective:

- lichidarea valorilor mobiliare de plasament;- rentabilitate;- securitate.

71

ANEXE

73

ANEXA 1

75

ANEXA 2

77

ANEXA 3

79

ANEXA 4

81

ANEXA 5

83

BIBLIOGRAFIE

1. Brezeanu, P. – Gestiunea financiară a agenţilor economici în economia de piaţă – culegere de aplicaţii şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti, 1996

2. Dalotă, M.D. Dalotă, S.- Analiza şi evaluarea firmei, Editura Orizonturi Universitare, Timişoara, 2000

3. Eros – Stark, L. Pantea, I. M. – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici – studiu de caz, Editura Marineasa, Timişoara, 1999

4. Işfănescu, A. coordonator – Ghid practic de analiză economico – financiară, Editor Tribuna Economică, Bucureşti, 1999

5. Mărgulescu, D. Vâlceanu, Gh. Cismaşu, I.D. Şerban, C. – Analiza economico – financiară, Editura Fundaţiei "România de mâine", Bucureşti, 1999

6. Mihai, I. coordonator – Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici, Editura Mirton, Timişoara, 1997

7. Mihai, I. Buglea, Al. Ştefea, P. – Analiza financiară a întreprinderii – îndrumător metodologic, Editura Marineasa, Timişoara, 1999

8. Niculescu, M. – Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997

9. Stancu, I. – Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1997

10. Stănescu, C. Işfănescu, A. Băicuşi, A. – Analiza economico- financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1996

85

lucrare

Documents