Standardul Internaţional de

Contabilitate IAS 10(revizuit 1999)

Evenimente ulterioare datei

bilanţului

Prezentul Standard Internaţional de Contabilitate a fost aprobat de Consiliul IASC în martie 1999 şi a intrat în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor cu începere de la 1 ianuarie 2000. IAS 10 (revizuit 1999)

Introducere

IAS 10, Evenimente ulterioare datei bilanţului, înlocuieşte acele părţi ale IAS 10, Contingente si evenimente ulterioare datei bilanţului, care nu au fost deja înlocuite de IAS 37, Provizioane, datorii şi active contingente. Noul Standard face următoarele modificări limitate:

(a) noi prezentări de informaţii referitoare la data autorizării situaţiilor financiare pentru depunere;

(b) eliminarea opţiunii de recunoaştere a unei datorii pentru dividende ce sunt stabilite în perioada acoperită de situaţiile financiare şi sunt propuse sau declarate după data bilanţului, dar înainte de autorizarea situaţiilor financiare în vederea depunerii. O întreprindere poate prezenta informaţiile cerute despre astfel de dividende fie în bilanţ, ca o componentă separată a capitalului propriu, fie în notele la situaţiile financiare;

(c) confirmarea faptului că o întreprindere trebuie să actualizeze prezentările de informaţii cu privire la condiţiile existente la data bilanţului, în lumina oricăror noi informaţii referitoare la acele condiţii, primite de întreprindere după data bilanţului; (d) eliminarea recomandării de a ajusta situaţiile financiare acolo unde un eveniment ce are loc după data bilanţului indică faptul că principiul continuităţii activităţii nu este adecvat unei părţi din întreprindere. Pe baza IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare, principiul continuităţii activităţii se aplică întreprinderii luate ca un întreg;

(e) anumite prelucrări ale exemplelor de evenimente ajustate şi neajustate; şi

(f) diverse îmbunătăţiri ale proiectului.

IAS 1O (revizuit 1999)

Cuprins

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 10(revizuit 1999)

Evenimente ulterioare datei bilanţului

OBIECTIV Paragrafele

ARIE DE APLICABILITATE…………………………………………………………………….. 1

DEFINIŢII ………………………………………………………………………………...2 - 6

RECUNOAŞTERE ŞI EVALUARE ………………………………………………………….…..7-12 Evenimente care conduc la ajustarea situaţiilor financiare 7- 8 Evenimente care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare 9-10 Dividende 11-12

CONTINUITATEA ACTIVITĂŢII……………………………………………………………..13-15

PREZENTAREA INFORMAŢIILOR……………………………………………………………16-21 Data autorizării pentru depunere 16-17 Actualizarea prezentării de informaţii referitoare la condiţiile existente la data bilanţului 18-19 Evenimente care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare 20-21

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE………………………………………………………………22-23

IAS 10 (revizuit 1999)

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 10 (revizuit 1999)

Evenimente ulterioare datei bilanţului

Standardele tipărite cu litere de tip italic aldin trebuie citite in contextul materialului de fond şi al recomandărilor de implementare din acest Standard, precum şi în contextul Prefeţei la Standardele Internaţionale de Contabilitate. Standardele Internaţionale de Contabilitate nu au elaborate cu intenţia de a fi aplicate elementelor nesemnificative (a se vedea paragraful 12 din Prefaţă).

Obiectiv

Obiectivul acestui standard este de a stabili: (a) momentul în care o întreprindere trebuie să-şi ajusteze situaţiile financiare datorită evenimentelor ulterioare datei bilanţului; şi (b) prezentările de informaţii pe care trebuie să Ie facă o întreprindere cu privire la data la care au fost autorizate pentru depunere situaţiile financiare şi la evenimentele ulterioare datei bilanţului. Acest standard cere, de asemenea, ca o întreprindere să nu-şi întocmească situaţiile financiare pe baza principiului continuităţii activităţii dacă evenimentele ulterioare datei bilanţului indică faptul că acest principiu nu este adecvat.

Arie de aplicabilitate

1. Acest Standard trebuie aplicat în contabilizarea şi prezentarea informaţiilor referitoare la evenimentele ulterioare datei bilanţului.

Definiţii

2. Următorii termeni sunt folosiţi în acest Standard cu înţelesul specificat: Evenimentele ulterioare datei bilanţului sunt acele evenimente, atât favorabile cât si nefavorabile care au loc între data bilanţului şi data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru depunere. Pot fi identificate două tipuri de evenimente: (a) Cele care fac dovada condiţiilor existente la data bilanţului (evenimente care conduc la ajustarea situaţiilor financiare): şi(b) Cele care oferă indicaţii despre condiţiile apărute ulterior datei bilanţului (evenimente care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare).

3. Procesul implicat în autorizarea situaţiilor financiare pentru depunere va varia în funcţie de structura conducerii, cerinţele legislative şi procedurile urmărite la întocmirea şi finalizarea situaţiilor financiare.

4. În unele cazuri, unei întreprinderi i se cere să supună spre aprobare acţionarilor ei situaţiile financiare, după ce acestea au fost deja emise. În astfel de circumstanţe, situaţiile financiare sunt autorizate pentru depunere la data iniţială a emiterii, şi nu la data la care acţionarii le aprobă.

Exemplu

Conducerea unei întreprinderi definitivează proiectul situaţiilor financiare (pentru exerciţiul financiar cu închidere la 31 decembrie 20X1 la data de 28 februarie 20X2. Pe 18 martie 20X2, consiliul director analizează situaţiile financiare şi le autorizează în vederea depunerii. Întreprinderea îşi anunţă profitul şi selectează alte informaţii financiare pe 19 martie 20X2. Situaţiile (financiare sunt puse Ia dispoziţia acţionarilor şi a altor persoane interesate pe 1 aprilie 20X2. Întâlnirea anuală a acţionarilor aprobă situaţiile financiare pe 15 mai 20X2 şi situaţiile financiare aprobate sunt apoi depuse la un organism de reglementare pe 17 mai 20X2.

Situaţiile financiare sunt autorizate pentru depunere pe 18 martie 20X2 (data la care Consiliul de administraţie a autorizat emiterea).

5. În unele cazuri, conducerii unei întreprinderi i se cere să prezinte situaţiile financiare pentru aprobare unui consiliu de supraveghere (format în exclusivitate din cadre neexecutive). În astfel de cazuri, situaţiile financiare sunt autorizate pentru depunere atunci când conducerea Ie autorizează în vederea depunerii la consiliul de supraveghere.

Exemplu

Pe 18 martie 20X2, conducerea unei întreprinderi autorizează situaţiile financiare în vederea depunerii lor la consiliul ei de supraveghere. Consiliul de supraveghere este format în exclusivitate din cadre neexecutive şi poate include reprezentanţi ai angajaţilor şi ai altor interese externe. Consiliul de supraveghere aprobă situaţiile financiare pe 26 martie 20X2. Situaţiile financiare sunt puse la dispoziţia acţionarilor şi a celor interesaţi pe data de 1 aprilie 20X2. Întâlnirea anuală a acţionarilor primeşte situaţiile financiare pe 15 mai 20X2, care apoi sunt depuse la un organism de reglementare pe data de 17 mai 20X2.

Situaţiile financiare sunt autorizate pentru depunere pe 18 martie 20X2 (data la care conducerea a autorizat depunerea lor la consiliul de supraveghere).

6. Evenimentele ulterioare datei bilanţului includ toate evenimentele ce au loc până la data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru depunere, chiar dacă acele evenimente au loc după publicarea unui anunţ al profitului sau a altor informaţii financiare selecţionate.

Recunoaştere şi evaluare

Evenimente care conduc la ajustarea situaţiilor financiare

7. O întreprindere trebuie să ajusteze valorile recunoscute în situaţiile sale financiare pentru a reflecta evenimentele care conduc la ajustarea situaţiilor financiare.

8. Următoarele sunt exemple de evenimente care conduc la ajustarea situaţiilor financiare şi care cer unei întreprinderi să ajusteze valorile recunoscute în situaţiile sale financiare sau să recunoască elemente ce nu au fost anterior recunoscute: (a) Rezoluţia, ulterioară datei bilanţului, a unui litigiu care, deoarece confirmă că o întreprindere are deja o obligaţie prezentă la data bilanţului impune întreprinderii să ajusteze un provizion deja recunoscut sau să recunoască un provizion în schimbul unei simple prezentări de informaţii referitoare la o obligaţie contingentă; (b) recepţionarea de informaţii ulterioare datei bilanţului ce indică faptul că un activ a fost depreciat la data bilanţului sau că valoarea unei pierderi din depreciere anterior recunoscută, aferentă respectivului activ, trebuie ajustată. De exemplu: (i) falimentul unui client, apărut ulterior datei bilanţului, confirmă, de obicei, că la data bilanţului exista deja o pierdere aferentă unui cont de creanţe comerciale şi că întreprinderea trebuie să ajusteze valoarea contabilă a contului de creanţe comerciale; şi

(ii) vânzarea stocurilor ulterior datei bilanţului poate fi o probă a valorii lor realizabile nete de Ia data bilanţului; (c) determinarea, ulterior datei bilanţului, a costului activelor achiziţionate, sau a încasărilor rezultate din activele vândute înainte de data bilanţului; (d) determinarea, ulterioară datei bilanţului, a valorii rezultate din repartizarea profitului sau din plata primelor, dacă întreprinderea are o obligaţie prezentă legală sau implicită la data bilanţului de a efectua astfel de plăţi, ca rezultat al evenimentelor ce au avut loc înainte de acea dată (a se vedea IAS 19, Beneficiile angajaţilor); şi (e) descoperirea de fraude sau erori ce arată că situaţiile financiare au fost incorecte.

Evenimente care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare

9. O întreprindere nu trebuie să ajusteze valorile recunoscute în situaţiile financiare pentru a reflecta evenimentele care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare.

10. Un exemplu de eveniment care nu conduce Ia ajustarea situaţiilor financiare constituie un declin în valoarea de piaţă a investiţiilor dintre data bilanţului şi data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru depunere. O cădere a valorii de piaţă nu se referă în mod normal la condiţiile în care sunt făcute investiţiile la data bilanţului, dar reflectă circumstanţele ce au apărut în perioada următoare. De aceea, o întreprindere nu ajustează valorile recunoscute în situaţiile sale financiare pentru investiţii. În mod similar, întreprinderea nu actualizează valorile prezentate pentru investiţiile de la data bilanţului, deşi întreprinderea poate fi nevoită să prezinte informaţii suplimentare pe baza paragrafului 20.

Dividende

11. Dacă dividendele deţinătorilor de instrumente de capitaluri proprii (aşa cum sunt definite în IAS 32, Instrumente financiare: prezentare şi descriere) sunt propuse sau declarate după data bilanţului, o întreprindere nu trebuie să recunoască acele dividende ca datorie la data bilanţului.

12. IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare, cere ca o întreprindere să prezinte valoarea dividendelor ce au fost propuse sau declarate după data bilanţului, dar înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru depunere. IAS 1 permite ca o întreprindere să facă aceste prezentări de informaţii fie: (a) în bilanţ, ca o componentă separată a capitalurilor proprii, fie (b) in notele la situaţiile financiare.

Continuitatea activităţii

13. O întreprindere nu trebuie să-şi întocmească situaţiile financiare pe baza continuităţii activităţii dacă organele de conducere determină după data bilanţului fie că intenţionează să lichideze întreprinderea sau să înceteze activitatea comercială, fie că nu au nici o altă variantă realistă in afara acestora.

14. Deteriorarea rezultatelor din exploatare şi a poziţiei financiare, care succede data bilanţului, indică nevoia de a considera dacă principiul continuităţii activităţii este încă adecvat. Dacă principiul continuităţii activităţii nu mai este adecvat, efectul este atât de persistent, încât acest Standard cere o modificare fundamentală a bazei pe care se face contabilitatea, mai degrabă, decât o ajustare a valorilor recunoscute în baza iniţială de contabilitate.

15. IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare, cere anumite prezentări de informaţii dacă: (a) situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza continuităţii activităţii; sau (b) conducerea este conştientă de incertitudinile semnificative asociate evenimentelor sau condiţiilor ce pot pune semnificativ la îndoială capacitatea întreprinderii de a-şi continua activitatea. Evenimentele sau condiţiile ce necesită prezentări de informaţii pot apărea ulterior datei bilanţului. Prezentarea informaţiilor

Data autorizării pentru depunere

16. O întreprindere trebuie să prezinte data la care situaţiile financiare au fost autorizate pentru depunere, precum şi cine a dat această autorizare. Dacă proprietarii întreprinderii sau alţii au puterea de a modifica situaţiile financiare după emitere, întreprinderea trebuie să prezinte acest fapt.

17. Este important pentru utilizatori să ştie momentul în care au fost autorizate pentru depunere situaţiile financiare, pentru că acestea nu reflectă evenimente ulterioare acestei date.

Actualizarea prezentării de informaţii referitoare la condiţiile existente la data bilanţului

18. Dacă o întreprindere primeşte, ulterior datei bilanţului, informaţii despre condiţiile ce au existat la data bilanţului, întreprinderea trebuie actualizeze prezentările de informaţii ce se referă la aceste condiţii, în lumina noilor informaţii.

19. În unele cazuri, o întreprindere are nevoie să actualizeze prezentările de informaţii în situaţiile ei financiare pentru a reflecta informaţiile primite după data bilanţului, chiar dacă informaţiile nu afectează valorile pe care întreprinderea le recunoaşte în situaţiile sale financiare. Un exemplu în acest sens este atunci când, ulterior datei bilanţului, devin disponibile dovezi despre o obligaţie contingentă ce exista la data bilanţului. Suplimentar în a considera dacă ar trebui ca acum să recunoască un provizion pe baza IAS 37, Provizioane, datorii şi active contingente, o întreprindere ar trebui să actualizeze prezentările ei de informaţii despre obligaţia contingenţă în lumina acelei dovezi.

Evenimente care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare

20. Acolo unde evenimentele care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare au o aşa importanţă încât neprezentarea lor ar afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face evaluări şi de a lua decizii corecte, o întreprindere trebuie să prezinte următoarele informaţii pentru flecare categorie semnificativă de astfel de evenimente: (a) natura evenimentului; şi (b) o estimare a efectului financiar sau o declaraţie conform căreia o astfel de estimare nu poate să fie făcută.

21. Următoarele sunt exemple de evenimente care nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare ce pot avea o asemenea importanţă, încât neprezentarea lor ar afecta capacitatea utilizatorilor de situaţii financiare de a face evaluări şi de a lua decizii corecte: (a) o combinare de întreprinderi majoră ce se produce ulterior datei bilanţului (IAS 22, Combinări de întreprinderi, cere prezentări specifice de informaţii în astfel de cazuri) sau cedarea unei filiale importante;

(b) anunţarea unui plan de întrerupere a unei activităţi, cedarea de active sau decontarea de datorii aferente unei activităţi în curs de întrerupere sau participarea la acorduri pentru vânzarea de astfel de active sau decontarea unor astfel de datorii (a se vedea IAS 35, Activităţi în curs de întrerupere); (c) achiziţionări sau cedări majore de active, sau exproprierea de către guvern a unor active importante; (d) distrugerea, survenită în urma unul incendiu, a unei importante uzine de producţie ulterior datei bilanţului;(e) anunţarea sau începerea implementării unei restructurări majore (a se vedea IAS 37, Provizioane, datorii şi active contingente);(f) tranzacţii importante cu acţiuni comune şi tranzacţii potenţiale cu acţiuni comune, ulterioare datei bilanţului (IAS 33, Rezultatul pe acţiune, încurajează o întreprindere să prezinte o descriere a unor astfel de tranzacţii, altele decât divizarea acţiunilor şi elementele de capitalizare); (g) modificări neobişnuit de mari, survenite ulterior datei bilanţului, în preţurile activelor sau în cursurile de schimb valutar; (h) modificări ale ratelor de impozitare sau ale reglementărilor privind impozitele adoptate sau anunţate ulterior datei bilanţului, care au un efect semnificativ asupra creanţelor sau datoriilor privind impozitul amânat sau pe cel curent (a se vedea IAS 12, Impozitul pe profit);(i) implicarea în angajamente sau datorii contingente semnificative, de exemplu, prin emiterea de garanţii semnificative; şi (j) începerea unui litigiu major generat în exclusivitate de evenimentele ulterioare datei bilanţului.

Data intrării în vigoare

22. Prezentul Standard Internaţional de Contabilitate intră în vigoare pentru situaţiile financiare anuale aferente perioadelor cu începere de la 1 ianuarie 2000.

23. În 1998, IAS 37, Provizioane, datorii şi active contingente, a înlocuit acele părţi din IAS 10, Contingenţe şi evenimente ulterioare datei bilanţului, care tratau contingenţele. Prezentul Standard înlocuieşte restul acelui Standard IAS 10.