ias standardul international de contabilitate ias 18 "venituri"

30
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 18 (revizuit 1993) Venituri din activităţi curente

Upload: elygeo-elena-georgyana

Post on 28-Jun-2015

570 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Page 1: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

Standardul Internaţional de

Contabilitate IAS 18(revizuit 1993)

Venituri din activităţi curente

Page 2: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

În 1998, IAS 39, Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare amenda paragraful 11 din IAS 18, inserând o referire la IAS 39. În mai 1999, IAS 10 (revizuit 1999), Evenimente ulterioare datei bilanţului, a modificat paragraful 36. Textul modificat intră în vigoare odată cu intrarea in vigoare a IAS 10 (revizuit 1999) – adică pentru situaţiile financiare aferente perioadelor cu începere de la 1 ianuarie 2000. În ianuarie 2001,IAS 41, Agricultura, a modificat paragraful 6. IAS 41 intră în vigoare pentru situaţiile financiare anuale aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 2003. Pentru scopul acestei publicaţii, noul text este trecut în raster gri, iar textul şters din IAS 18 (revizuit 1993) este trecut în raster gri şi tăiat cu o linie. IAS18 (revizuit 1993)

Cuprins

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 18

Venituri din activităţi curente

OBIECTIV Paragrafele

ARIE DE APLICABILITATE………………………………………………………………….. 1 - 6

DEFINIŢII ………………………………………………………………………………...7 - 8

EVALUAREA VENITURILOR DIN ACTIVITĂŢI CURENTE………………………………………...9 -12

IDENTIFICAREA TRANZACŢIEI ………………………………………………………………..13

VÂNZAREA DE BUNURI …………………………………………………………………..14-19

PRESTAREA DE SERVICII …………………………………………………………………20-28

DOBÂNZI, REDEVENŢE ŞI DIVIDENDE ……………………………………………………...29-34

Page 3: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

PREZENTAREA INFORMAŢIILOR …………………………………………………………..35-36

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE……………………………………………………………….. 37

ANEXĂ

IAS 18 (revizuit 1993)

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 18 (revizuit 1993)

Venituri din activităţi curente

Standardele tipărite cu litere de tip italic, aldin, trebuie citite în contextul materialului de fond şi al recomandărilor de implementare din acest Standard, precum şi în contextul Prefeţei la Standardele Internaţionale de Contabilitate. Standardele Internaţionale de Contabilitate nu au fost elaborate cu intenţia de a fi aplicate elementelor nesemnificative (vezi paragraful 12 din Prefaţă).

Obiectiv

Veniturile sunt definite în Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare drept majorări ale beneficiilor economice în timpul exerciţiului financiar, în urma intrărilor sau măririi valorii activelor, sau diminuări ale obligaţiilor care duc la creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele obţinute prin contribuţii de la deţinătorii de capital. Veniturile includ atât venituri din activitatea curentă, cât şi câştiguri. Termenul

Page 4: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

de venituri din activitatea curentă se referă la acele venituri care apar în cursul desfăşurării de către o întreprindere a activităţii sale curente, termenul fiind regăsit şi sub alte denumiri ce include vânzări, onorarii, dobânzi, dividende, redevenţe. Obiectivul acestui Standard este de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor generate de anumite tipuri de tranzacţii şi evenimente.

Un element de primă importanţă în contabilizarea veniturilor din activităţi curente este determinarea momentului la care trebuie recunoscut un astfel de venit. Venitul din activităţile curente este recunoscut atunci când există probabilitatea că întreprinderii îi vor reveni în viitor anumite beneficii economice şi când aceste beneficii pot fi evaluate cu fidelitate. Acest Standard identifică situaţiile în care aceste criterii vor fi îndeplinite şi, prin urmare, veniturile din activităţile curente vor fi recunoscute. De asemenea, Standardul furnizează un set de instrucţiuni practice de aplicare a acestor criterii.

Arie de aplicabilitate

1. Acest standard trebuie aplicat la contabilizarea veniturilor provenite următoarele tranzacţii şi evenimente: (a) vânzarea bunurilor; (b) prestarea serviciilor; (c) utilizarea de către alţii a activelor întreprinderii, producătoare de dobânzi, redevenţe şi dividende.

2. Acest standard înlocuieşte IAS 18, Recunoaşterea veniturilor din activităţi curente, aprobat în 1982.

3. Bunurile includ bunurile produse de întreprindere, în scopul vânzării, precum şi bunurile cumpărate pentru a fi revândute, cum ar fi mărfurile cumpărate de către un comerciant en-detail sau terenurile şi alte proprietăţi deţinute în scopul revânzării.

4. În mod normal, prestarea serviciilor implică executarea de către întreprindere a unei sarcini stabilite printr-un contract pe parcursul unei anumite perioade de timp. Serviciile pot fi prestate pe parcursul unei singure perioade sau de-a lungul mai multor perioade. Unele contracte de prestare a serviciilor sunt direct aferente contractelor de construcţie, de exemplu, acelea care se referă la serviciile prestate de directorii de proiecte şi de arhitecţi. Veniturile generate de aceste contracte nu sunt tratate în Standardul de faţă, dar sunt tratate în conformitate cu cerinţele aplicabile contactelor de construcţii, specificate în IAS 11, Contracte de construcţii.

5. Utilizarea de către alţii a activelor întreprinderii produce venituri din activităţi curente sub formă de: (a) dobânzi – încasate pentru utilizarea numerarului sau a echivalentelor de numerar, sau pentru sume datorate întreprinderii;

Page 5: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

(b) redevenţe – încasate pentru utilizarea activelor imobilizate ale întreprinderii, cum ar fi patentele, mărcile, drepturile de autor (copyright) şi software-ul pentru computere; (c) dividende — distribuirea profiturilor către deţinătorii de investiţii de capital, proporţional cu partea deţinută dintr-o anumită clasă de capital.

6. Acest standard nu se ocupă de veniturile din activităţile curente provenite din: (a) contracte de leasing (a se vedea IAS 17, Leasing); (b) dividende provenite din investiţii contabilizate pe baza metodei punerii în echivalenţă (a se vedea IAS 28, Contabilitatea investiţiilor în întreprinderi asociate); (c) contracte de asigurări ale societăţilor de asigurări; (d) modificări ale valorii juste a activelor şi datoriilor financiare sau cedarea acestora ( a se vedea IAS 39, Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare care va fi tratată într-un Standard referitor la instrumentele financiare);(e) modificări ale valorii altor active curente; (f) recunoaşterea iniţială şi recunoaşterea modificărilor în valoarea justă a activelor biologice aferente activităţii agricole (a se vedea IAS 41, Agricultura); creşteri naturale ale cirezilor şi ale produselor agricole şi forestiere; şi(g) recunoaşterea iniţială a producţiei agricole (a se vedea IAS 41, Agricultura);şi(hg) extracţia produselor mineraliere.

Definiţii

7. Următorii termeni sunt utilizaţi în acest Standard cu semnificaţiile specificate mai jos:

Venitul din activităţile curente este fluxul brut de beneficii economice dintr-un exerciţiu financiar, primit de o întreprindere în cursul activităţilor obişnuite ale acesteia atunci când acest flux se materializează prin creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât creşterile datorate contribuţiilor din partea participanţilor la capital.

Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.

8. Venitul din activităţile curente include doar fluxurile brute de beneficii economice primite sau de primit de către întreprindere în nume propriu. Sumele colectate în numele unor terţe părţi, cum ar fi taxele de vânzare, taxele pentru bunuri şi servicii, şi taxele pe valoarea adăugată nu sunt beneficii economice de primit de către întreprindere şi nu au ca rezultat creşteri ale capitalurilor proprii. De aceea, sunt excluse din veniturile din activitatea curentă. Similar, în cazul unui contract de mandat, fluxurile brute,de beneficii economice includ sumele colectate în numele proprietarului şi care nu au ca rezultat creşteri ale capitalurilor proprii ale întreprinderii. Sumele colectate în numele proprietarului nu reprezintă venituri din activitatea curentă. Venituri din activitatea curentă reprezintă doar comisioanele.

Evaluarea veniturilor din activităţile curente

Page 6: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

9. Veniturile din activităţile curente trebuie evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit.

10. Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată de obicei printr-un acord dintre întreprindere şi cumpărătorul sau utilizatorul activului. Veniturile se evaluează la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale şi de rabatul cantitativ permis de întreprindere.

11. În cele mai multe cazuri, mijlocul de plată ia forma numerarului sau a echivalentelor de numerar şi suma veniturilor din activităţile curente este suma numerarului sau echivalentelor de numerar, primită sau ce urmează a fi primită. Oricum, în momentul în care intrarea de numerar sau echivalente de numerar este amânată, valoarea justă a mijlocului de plată poate fi mai mică decât suma nominală a numerarului primit sau de primit. De exemplu, o întreprindere poate oferi cumpărătorului un credit fără dobândă sau poate accepta de la acesta efecte comerciale cu o rată a dobânzii mai mică decât cea de pe piaţă, ca mijloc de plată pentru vânzarea bunurilor. Atunci când acest aranjament constituie efectiv o tranzacţie financiară, valoarea justă a mijlocului de plată este determinată prin actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor, utilizând o rată a dobânzii stabilită. Rata stabilită a dobânzii poate fi cel mai clar determinată utilizând una dintre următoarele posibilităţi: (a) rata predominantă pentru un instrument similar al unui emitent, având credite cu acelaşi grad de risc; sau (b) o rată a dobânzii care actualizează valoarea nominală a instrumentului la preţul curent de vânzare în numerar al bunurilor sau serviciilor.

Diferenţa dintre valoarea justă şi suma nominală a mijlocului de plată este recunoscută ca fiind venit din dobânzi, conform paragrafelor 29 şi 30, şi conform IAS 39, Instrumente Financiare – recunoaştere şi evaluare.

12. Atunci când bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii similare ca natură şi valoare schimbul nu este privit ca fiind o tranzacţie ce generează venit din activităţile curente. De obicei, acesta este cazul mărfurilor ca uleiul sau laptele, unde furnizorii schimbă stocurile între diverse zone pentru a satisface cererea de moment dintr-o zonă anume. În momentul în care bunurile sunt vândute sau se prestează servicii în schimbul unor bunuri, sau servicii ce nu sunt similare, schimbul este privit ca fiind o tranzacţie ce generează venit. Venitul este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente de numerar. Când valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite nu poate fi evaluată în mod rezonabil, venitul din activitatea curentă este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor cedate, ajustat cu orice sume transferate în numerar sau echivalente de numerar.

Identificarea tranzacţiei

Page 7: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

13. Criteriile de recunoaştere din acest Standard sunt aplicate, de obicei, separat pentru fiecare tranzacţie. Oricum, în anumite situaţii, este necesară aplicarea criteriilor de recunoaştere a componentelor identificabile separat ale unei singure tranzacţii, pentru a putea reflecta realitatea economică a tranzacţiei. De exemplu, când preţul de vânzare al unui produs include o sumă identificabilă pentru servicii succesive, această sumă este înregistrată în avans şi recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care este efectuat serviciul. Implicit, criteriile de recunoaştere sunt aplicate pentru două sau mai multe tranzacţii luate împreună, în cazul în care sunt legate în aşa fel, încât efectul comercial nu poate fi înţeles fără a se face referinţă la toată seria tranzacţiilor ca un întreg. De exemplu, o întreprindere poate să vândă bunuri şi, în acelaşi timp, să fie parte a unui contract separat de a recumpăra bunurile la o dată ulterioară, aceasta negând esenţa efectului tranzacţiei, în acest caz cele două tranzacţii fiind tratate împreună.

Vânzarea de bunuri

14. Veniturile din vânzarea bunurilor trebuie să fie recunoscute în momentul în care au fost îndeplinite toate condiţiile următoare: (a) întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor; (b) întreprinderea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor; (c) mărimea veniturilor poate fi măsurată în mod rezonabil; (d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către întreprindere; şi (e) costurile tranzacţiei pot fi măsurate în mod rezonabil.

15. Evaluarea momentului în care o întreprindere a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor cere o examinare a circumstanţelor în care s-a desfăşurat tranzacţia. În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului. Acesta este cazul celor mai multe vânzări en-detail. În alte cazuri, transferul riscurilor şi avantajelor apare într-un moment diferit de cel al transferului titlului legal de proprietate sau de trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului.

16. Dacă întreprinderea păstrează riscurile semnificative aferente proprietăţii, tranzacţia nu reprezintă o vânzare şi veniturile nu sunt recunoscute. O întreprindere poate păstra aceste riscuri în mai multe modalităţi. Exemple pentru cazul în care întreprinderea păstrează riscurile şi avantajele ce decurg din deţinerea proprietăţii asupra bunurilor sunt următoarele: (a) atunci când întreprinderea are obligaţii legate de rezultate nesatisfăcătoare, neacoperite de prevederile garanţiilor normale;

Page 8: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

(b) în momentul în care primirea veniturilor dintr-o anumită vânzare este condiţionată de primirea veniturilor de către cumpărător din vânzarea bunurilor de către acesta din urmă; (c) când bunurile sunt trimise, dar trebuie să fie instalate, iar instalarea reprezintă o parte semnificativă a contractului şi nu a fost încă realizată de către întreprindere; şi (d) când cumpărătorul are dreptul de a returna bunurile cumpărate dintr-un motiv specificat în contractul de vânzare- cumpărare şi întreprinderea nu este sigură de probabilitatea înapoierii bunurilor.

17. Dacă o întreprindere păstrează doar un risc nesemnificativ ce decurge din dreptul de proprietate, atunci tranzacţia reprezintă o vânzare şi veniturile sunt recunoscute. De exemplu, un vânzător poate păstra titlul legal de proprietate asupra bunurilor doar în scopul asigurării colectării sumei ce i se datorează. Într-un asemenea caz, dacă întreprinderea a transferat riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din dreptul de proprietate, tranzacţia este o vânzare şi veniturile sunt recunoscute. Un alt exemplu, al unei întreprinderi ce reţine doar un risc nesemnificativ aferent proprietăţii, poate fi o vânzare en-detail cu clauză de returnare a banilor, în cazul în care clientul nu este satisfăcut. În asemenea cazuri, veniturile sunt recunoscute în momentul vânzării, presupunându-se că vânzătorul poate estima suficient de sigur veniturile viitoare şi poate recunoaşte posibilitatea retururilor pe baza experienţei anterioare şi a altor factori relevanţi.

18. Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să intre în întreprindere. În anumite cazuri, acest lucru poate fi puţin probabil până în momentul primirii mijlocului de plată sau până când este înlăturată o incertitudine. De exemplu, poate fi incert faptul că o autoritate guvernamentală străină va da permisiunea remiterii mijlocului de plată pentru o vânzare într-o ţară străină. Când permisiunea este acordată, incertitudinea este înlăturată şi venitul este recunoscut. Oricum, în momentul în care apare o incertitudine legată de colectarea unei sume ce este inclusă deja în venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a sumei ‚veniturilor recunoscute iniţial.

19. Veniturile şi cheltuielile ce se referă la aceeaşi tranzacţie sau eveniment se recunosc simultan, acest proces fiind denumit în mod curent corespondenţa veniturilor cu cheltuielile. Cheltuielile, inclusiv garanţiile şi alte costuri ce pot să apară după trimiterea bunurilor, pot fi evaluate, de obicei, în mod rezonabil când celelalte condiţii de recunoaştere a veniturilor au fost satisfăcute. Oricum, veniturile nu pot fi recunoscute când cheltuielile nu pot fi evaluate în mod rezonabil; în asemenea cazuri, orice mijloc de plată deja primit pentru vânzarea bunurilor este recunoscut ca datorie.

Prestarea de servicii

20. Atunci când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii poate fi estimat în mod rezonabil, venitul asociat tranzacţiei trebuie să fie recunoscut în măsura execuţiei

Page 9: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

contractului la data închiderii bilanţului Rezultatul unei tranzacţii poate fi estimat în mod rezonabil, atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile următoare: (a) suma veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil; (b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către întreprindere; (c) stadiul de execuţie a contractului la data de închidere a bilanţului poate fi evaluat în mod rezonabil; şi (d) costurile apărute pe parcursul contractului şi costurile de finalizare a contractului pot fi evaluate în mod rezonabil.

21. Recunoaşterea veniturilor, pe măsura execuţiei contractului, este denumită în mod curent „metoda procentului de execuţie”. Pe baza acestei metode, veniturile sunt recunoscute în perioadele contabile în care sunt prestate serviciile. Recunoaşterea veniturilor pe această bază oferă informaţii utile referitoare la durata activităţii de prestare a serviciilor şi la rezultatele acesteia pe parcursul unei perioade. De asemenea, şi IAS 11, Contracte de construcţii, cere recunoaşterea veniturilor pe această bază. Cerinţele acestui standard sunt general aplicabile recunoaşterii veniturilor şi cheltuielilor asociate unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii.

22. Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să intre în întreprindere. Oricum, când apare o incertitudine legată de colectarea unei sume deja inclusă în venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a sumei veniturilor recunoscute iniţial.

23. Întreprinderea este capabilă în general să facă estimări rezonabile, după ce a căzut de acord împreună cu celelalte părţi ale contractului asupra următoarelor elemente: (a) drepturile legale ale fiecărei părţi privind serviciile de executat şi de primit de către acestea; (b) mijlocul de plată; şi (c) modul şi condiţiile de decontare.

De asemenea, de obicei este necesar ca întreprinderea să aibă un sistem intern de previziune financiară foarte eficient întreprinderea analizează şi, când este necesar, revizuieşte estimările veniturilor după modul în care evoluează execuţia contractului. Necesitatea unor asemenea revizuiri nu înseamnă neapărat că rezultatul tranzacţiei nu poate fi estimat în mod rezonabil. 24. Stadiul de execuţie al unui contract poate fi determinat prin diverse metode. Întreprinderea utilizează metoda care evaluează cel mai rezonabil serviciile executate. În funcţie de natura contractului, metodele pot include: (a) analiza lucrărilor prestate; (b) serviciile executate până la data respectivă ca procent din serviciile totale ce trebuie executate; sau (c) proporţia costurilor apărute până la data respectivă din costurile totale estimate ale contractului. Numai costurile pe reflectă serviciile prestate până la data respectivă sunt incluse în costurile realizate până la aceeaşi dată. Numai costurile ce reflectă serviciile

Page 10: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

prestate sau ce urmează a fi prestate sunt incluse în costurile totale estimate ale contractului. Plăţile progresive şi avansurile de la clienţi nu reflectă, de obicei, serviciile executate.

25. În scopuri practice, atunci când serviciile sunt executate prin intermediul unui număr nedeterminat de prestaţii de-a lungul unei perioade specificate de timp, veniturile sunt recunoscute pe baza metodei liniare pe durata perioadei respective, în afară de cazul în care este evident că alte metode ar putea reprezenta mai bine stadiul de execuţie. Când o prestaţie anume este mult mai importantă decât altele, recunoaşterea veniturilor este amânată până în momentul în care prestaţia respectivă este executată.

26. Când rezultatul unei tranzacţii ce implică prestarea de servicii nu poate fi estimat în mod rezonabil, venitul trebuie recunoscut doar în limita cheltuielilor recunoscute ca fiind recuperabile.

27. În timpul stadiilor de început ale tranzacţiei se poate întâmpla destul de des ca rezultatul tranzacţiei să nu poată fi estimat în mod rezonabil. Oricum, probabil că întreprinderea va recupera costurile realizate ale tranzacţiei. De aceea, veniturile sunt recunoscute doar corespunzător costurilor apărute ce se aşteaptă să fie recuperabile. Având în vedere că rezultatul tranzacţiei nu poate fi estimat în mod rezonabil, nu se recunoaşte nici un fel de profit.

28. În cazul în care rezultatul unei tranzacţii nu poate fi estimat în mod rezonabil şi nu este probabil ca aceste costuri apărute să fie recuperate, veniturile nu sunt recunoscute, iar costurile sunt trecute pe cheltuieli. În momentul în care incertitudinile ce împiedicau estimarea rezonabilă a rezultatului contractului nu mai există, veniturile sunt recunoscute mai degrabă conform paragrafului 20, decât paragrafului 26.

Dobânzi, redevenţe şi dividende

29. Veniturile apărute din utilizarea de către alţii a activelor întreprindem ce generează dobânzi, redevenţe şi dividende trebuie recunoscute conform paragrafului 30, atunci când: (a) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să intre în întreprindere; şi (b) suma veniturilor poate fi determinată în mod rezonabil .

30. Veniturile trebuie recunoscute pe următoarele baze: (a) dobânzile trebuie recunoscute periodic, în mod proporţional, pe baza randamentului efectiv al activului; (b) redevenţele trebuie recunoscute pe baza contabilităţii de angajamente, conform realităţii economice a contractului; şi (c) dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a primi plata.

Page 11: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

31. Randamentul efectiv al unui activ este rata dobânzii necesară pentru actualizarea fluxului viitor de intrări de numerar aşteptate pe durata de viaţă a activului pentru a egala valoarea contabilă iniţială a activului. Veniturile din dobânzi includ suma amortizării oricărui discount, primă sau altă diferenţă dintre valoarea contabilă iniţială a titlului de valoare şi valoarea sa la scadenţă.

32. Când dobânda neplătită a fost acumulată înainte de achiziţionarea unei investiţii purtătoare de dobândă şi intrările ulterioare de dobândă sunt alocate între perioadele pre-achiziţie şi post-achiziţie, atunci doar partea post-achiziţie este recunoscută ca venit Când dividendele pentru participaţii sunt declarate din venitul net înainte de achiziţie, aceste dividende sunt deduse din costul participaţiilor. Dacă este dificil de făcut asemenea alocare sau se poate face doar pe o bază arbitrară, dividendele sunt recunoscute ca venit, în afara cazului în care ele reprezintă în mod clar o recuperare a unei părţi din costul participaţiilor.

33. Redevenţele se colectează conform termenilor contractului relevant şi se recunosc, de obicei, pe această bază, în afara cazului în care, datorită substanţei contractului, este mai potrivit să se recunoască veniturile pe alte baze sistematice şi raţionale.

34. Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să intre în întreprindere. Oricum, când apare o incertitudine legată de colectarea unei sume deja inclusă în venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a sumei veniturilor recunoscute iniţial.

Prezentarea informaţiilor

35. O întreprindere trebuie să prezinte detaliat: (a) politicile contabile adoptate pentru recunoaşterea venitului, inclusiv metodele adoptate pentru determinarea stadiului de execuţie pentru contractele ce implică prestarea de servicii; (b) suma fiecărei categorii semnificative de venit recunoscute în timpul perioadei, inclusiv venitul apărut din: (i) vânzarea de bunuri; (ii) prestarea serviciilor; (iii) dobânzi; (iv) redevenţe; (v) dividende; şi (c) suma veniturilor apărute din schimburile de bunuri sau servicii incluse în fiecare categorie semnificativă de venit.

36. O întreprindere va prezenta orice datorii şi active contingente conform IAS 37, Provizioane, datorii şi active contingente. Datoriile şi activele contingente pot să apară din elemente cum ar fi costuri de garanţie, revendicări, penalizări sau pierderi posibile.

Page 12: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

Data intrării în vigoare

37. Acest Standard intră în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 Ianuarie 1995.

Page 13: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

Anexă

Anexa este numai ilustrativă, şi nu este parte integrantă din standarde. Scopul anexei este de a ilustra modul de aplicare a standardelor, pentru a ajuta la clarificarea înţelesului lor într-un număr de tranzacţii comerciale. Exemplele se referă doar la anumite aspecte ale unei tranzacţii, neluând în considerare toţi factorii relevanţi care pot influenţa recunoaşterea veniturilor. Se presupune că mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod rezonabil, că este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să parvină societăţii şi că se pot evalua în mod rezonabil costurile tranzacţiei. Aceste exemple nu modifică standardele şi nu le depăşesc aria de aplicabilitate.

Vânzarea bunurilor

Diferenţele de legislaţie din diverse ţări pot determina ca îndeplinirea criteriilor de recunoaştere a veniturilor, conform acestui Standard, să aibă loc la momente diferite. Astfel, se poate preciza, prin acte normative, momentul în care întreprinderea transferă cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea bunurilor.

1. Vânzări „facturate, dar nelivrate”, prin care cumpărătorul devine proprietarul bunurilor şi acceptă facturarea lor, dar livrarea se amână la cererea acestuia.

Veniturile se recunosc, atunci când cumpărătorul intră în proprietatea bunurilor, doar dacă:; (a) este probabil că se va efectua livrarea bunurilor; (b) la data recunoaşterii vânzării, bunurile se află la îndemână, identificate şi gata de livrare cumpărătorului; (c) cumpărătorul confirmă în mod clar instrucţiunile de amânare a livrării; şi (d) se respectă condiţiile uzuale de plată.

Nu se recunosc veniturile când există doar intenţia de a achiziţiona sau de a produce bunurile în timp util pentru a fi livrate.

2. Bunuri expediate în anumite condiţii. (a) instalare şi verificare. Veniturile se recunosc, în mod normal, după ce cumpărătorul acceptă livrarea bunurilor şi se efectuează instalarea şi verificarea lor. Veniturile se recunosc însă imediat după acceptul de livrare dat de cumpărător, atunci când: (i) procesul de instalare este simplu, de exemplu, în cazul instalării unui receptor TV testat în fabrică, ceea ce presupune doar despachetarea acestuia şi conectarea lui la o sursă de curent electric şi la antenă; sau (ii) verificarea se efectuează numai în scopul stabilirii unui preţ final, de exemplu, în cazul expedierii minereurilor de fier, a zahărului sau a boabelor de soia.

Page 14: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

(b) după aprobarea cumpărătorului, în cazul în care s-a negociat un drept limitat de returnare a bunurilor. Dacă nu se poate determina cu certitudine probabilitatea de returnare a bunurilor, veniturile se recunosc după ce expedierea a fost formal acceptată de cumpărător sau după livrarea bunurilor şi scurgerea perioadei de timp ta care era permisă returnarea acestora. (c) vânzări în consignaţie, prin care destinatarul (cumpărătorul) se angajează să vândă bunurile în numele expeditorului (al vânzătorului). Veniturile se recunosc de către expeditor după ce bunurile sunt vândute de destinatar unei a treia părţi. (d) vânzări cu plata în numerar la livrare. Veniturile se recunosc după ce se efectuează livrarea şi se încasează numerarul de către vânzător sau de agentul acestuia.

3. Vânzări „puse deoparte”, prin care bunurile se livrează numai după ce cumpărătorul achită şi ultima rată apretului de vânzare. Veniturile din astfel de vânzări se recunosc în momentul livrării bunurilor. Totuşi, când experienţa anterioară sugerează că marea majoritate a acestor vânzări se finalizează, se pot recunoaşte veniturile la primirea unui depozit cu o valoare considerabilă, cu condiţia ca bunurile să fie la îndemână, identificate şi gata de livrare cumpărătorului. 4. Comenzi pentru care se primeşte plata (sau plata parţială) înainte de livrarea bunurilor care nu sunt, la momentul respectiv, în inventar, de exemplu, bunurile urmează să fie fabricate sau vor fi livrate direct clientului de către, o a treia par te.Veniturile se recunosc după livrarea bunurilor cumpărătorului.

5. Contracte de vânzare şi răscumpărare (altele decât tranzacţiile swap), prin care vânzătorul fie se angajează să cumpere înapoi aceleaşi bunuri la o dată ulterioară] fie are o opţiune caii de răscumpărare sau prin care cumpărătorul deţine o opţiune put de a cere răscumpărarea bunurilor de către vânzător. Clauzele contractuale trebuie analizate pentru a se determina dacă, în fond, vânzătorul a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele ce decurg din proprietatea asupra bunurilor, caz în care se recunosc veniturile. Dacă vânzătorul deţine încă aceste riscuri şi avantaje, deşi a transferat cumpărătorului titlul de proprietate asupra bunurilor, tranzacţia constituie doar un contract financiar care nu implică realizarea de venituri.

6. Vânzări către intermediari, cum ar fi distribuitori, comercianţi şi alţii.Veniturile din astfel de vânzări se recunosc în general după transferul riscurilor şi avantajelor ce decurg din proprietatea asupra bunurilor. Totuşi, în cazul în care cumpărătorul acţionează, în fond, ca agent al vânzătorului, tranzacţia se va trata similar cu o vânzare în consignaţie.

7. Abonamente la publicaţii şi tranzacţii similare.

Page 15: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

În cazul în care bunurile tranzacţionale au valoare similară în fiecare perioadă, veniturile se recunosc după metoda liniară pe perioada în care se expediază bunurile. Dacă bunurile au o valoare variabilă de la o perioadă la alta, veniturile se recunosc pe baza ponderii valorii vânzărilor bunului expediat în valoarea totală estimată a bunurilor vândute prin abonament.

8. Vânzări în rate, prin care contraprestaţia se poate primi în rate. Venitul aferent preţului de vânzare, net de dobândă, se recunoaşte la data vânzării. Preţul de vânzare reprezintă valoarea actualizată a contraprestaţiei, determinată prin actualizarea ratelor de primit cu rata dobânzii stabilite. Dobânda se recunoaşte ca venit, pe măsură ce se câştigă, în funcţie de perioada de calculare a acesteia.

9. Vânzări imobiliare Veniturile se recunosc, în mod normal, atunci când titlul de proprietate se transferă cumpărătorului. În unele jurisdicţii însă, cumpărătorului i se pot recunoaşte drepturi asupra imobilului respectiv încă de dinaintea transferului legal de titlu de proprietate, prin urmare, riscurile şi avantajele ce decurg din proprietatea imobilului se transferă în acest stadiu. În astfel de cazuri, în condiţiile în care vânzătorul nu mai are de îndeplinit alte obligaţii contractuale, este adecvată recunoaşterea veniturilor. În ambele situaţii, dacă vânzătorul trebuie să îndeplinească anumite obligaţii după transferul riscurilor şi avantajelor, şi/sau a titlului de proprietate, veniturile se recunosc pe măsura ce se îndeplinesc obligaţiile respective. Un astfel de exemplu este o clădire a cărei construcţie nu a fost finalizată.

În anumite situaţii, vânzarea unui imobil se poate efectua în condiţiile unui grad de implicare ulterioară a vânzătorului, astfel încât riscurile şi beneficiile ce decurg din proprietatea asupra bunurilor nu au fost transferate. Asemenea exemple sunt contractele de vânzare şi răscumpărare care conţin opţiuni put şi call, ca şi contractele prin care vânzătorul garantează, pe o perioadă dată, ocuparea imobilului sau un anumit nivel de rentabilitate al investiţiei cumpărătorului. În astfel de cazuri, înregistrarea tranzacţiei depinde de natura şi intensitatea implicării cumpărătorului – vânzare, contract de finanţare, contract de leasing sau un alt tip de contract cu scop lucrativ. Dacă tranzacţia este considerată vânzare, implicarea vânzătorului în continuare poate determina amânarea recunoaşterii veniturilor.

Pentru recunoaşterea veniturilor, vânzătorul trebuie să ia în considerare mijlocul de plată stabilit, precum şi dovezile privind capacitatea şi voinţa cumpărătorului de a achita în întregime imobilul. De exemplu, dacă sumele achitate până în prezent nu sunt concludente în această privinţă, veniturile se recunosc în măsura încasării plăţilor în numerar.

Prestarea serviciilor

10. Taxe de instalare.

Page 16: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

Taxele de instalare se recunosc drept venituri, pe măsura execuţiei instalării, cu excepţia cazului în care acestea sunt asociate vânzării unui produs, când se recunosc în acel moment.

11. Taxe de asistenţă tehnică, incluse în preţul produsului. În cazul în care preţul de vânzare include o sumă aparte aferentă prestării ulterioare de servicii (de exemplu, asistenţă tehnică şi perfecţionarea produsului după vânzarea unui pachet software), acea sumă este amânată şi recunoscută ca venit pe parcursul perioadei în care se prestează serviciile. Valoarea amânată va acoperi costurile anticipate aferente prestării serviciilor conform clauzelor contractuale, precum şi un profit rezonabil.

12. Comisioane de publicitate. Comisioanele de publicitate se recunosc atunci când anunţurile publicitare sau reclamele aferente sunt date publicităţii. Comisioanele de producţie se recunosc pe măsura execuţiei proiectului.

13. Comisioane ale agenţilor de asigurare. Comisioanele agenţilor de asigurare, primite sau de primit, care nu implică alte servicii ulterioare, se recunosc drept venituri de către agenţi la datele efective de intrare în vigoare sau de înnoire a poliţelor aferente. Totuşi, dacă este probabil ca agentul să fie solicitat să presteze şi alte servicii pe durata poliţei, comisionul, în întregime sau parţial, va fi amânat şi recunoscut ca venit pe parcursul perioadei în care este în vigoare poliţa.

14. Comisioane pentru servicii financiare. Recunoaşterea veniturilor aferente comisioanelor pentru serviciile financiare prestate depinde de scopul în care se evaluează aceste comisioane şi de baza contabilă (contabilitate de casă sau de angajamente) aplicabilă instrumentelor financiare asociate. Descrierea comisioanelor pentru servicii financiare poate să nu indice natura şi realitatea economică a serviciilor prestate. De aceea, este necesar să se facă deosebirea între comisioane ce sunt parte integrantă a randamentului efectiv al unui anumit instrument financiar, comisioanele câştigate pe măsura prestării serviciilor şi comisioanele câştigate la îndeplinirea unei obligaţiuni contractuale principale.

(a) Comisioane ce sunt parte integrantă a randamentului efectiv al unui instrument financiar. Aceste comisioane se tratează în general ca o ajustare a randamentului efectiv. Când însă instrumentul financiar urmează să fie evaluat la valoarea justă, după recunoaşterea sa iniţială, comisioanele sunt recunoscute ca venit în momentul recunoaşterii iniţiale a instrumentului.

(i) Comisioane pentru întocmirea dosarului de credit, primite de întreprindere în urma creării sau achiziţiei unui instrument financiar, deţinut de întreprindere ca plasament. Asemenea comisioane pot reprezenta o contraprestaţie pentru activităţi, cum ar fi: evaluarea situaţiei financiare a împrumutătorului, evaluarea şi înregistrarea garanţiilor, colateralelor şi a altor contracte similare, negocierea

Page 17: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

clauzelor aferente instrumentului, elaborarea şi procesarea documentelor, precum şi încheierea tranzacţiei. Aceste comisioane contribuie la generarea unei preocupări continue pentru instrumentul financiar respectiv şi, împreună cu cheltuielile directe aferente, sunt amânate şi recunoscute ca o ajustare a randamentului efectiv.

(ii) Comisioane de angajament, primite de întreprindere pentru acordarea unui credit. Dacă este probabil ca întreprinderea să încheie un contract pentru acordarea unui împrumut, comisionul de angajament primit constituie o recompensare a eforturilor generate de achiziţia unui instrument financiar. Acest comision şi cheltuielile directe aferente sunt amânate şi recunoscute ca o ajustare a randamentului efectiv. Dacă termenul de angajament expiră fără ca împrumutul să mai fie solicitat, comisionul de angajament se recunoaşte ca venit la data expirării.

(b) Comisioane câştigate pe măsura prestării serviciilor.

(i) Comisioane pentru administrarea unui credit. Comisioanele primite de o întreprindere pentru administrarea unui credit sunt recunoscute ca venit pe măsura prestării serviciilor. Dacă întreprinderea vinde creditul, dar păstrează, serviciile de administrare în schimbul unui comision mai mic decât cele percepute, de obicei, pentru asemenea servicii, o parte a preţului de vânzare a creditului este amânată şi recunoscută drept venit pe măsură ce serviciile sunt prestate. (ii) Comisioane de angajament pentru acordarea unui credit. Dacă este improbabil să se încheie un anumit contract de împrumut, atunci comisionul de angajament se recunoaşte ca venit pe parcursul perioadei de angajament.

(c) Comisioane câştigate la îndeplinirea unei obligaţiuni contractuale principale, mai importantă decât orice altă obligaţie. Comisioanele sunt recunoscute ca venit la îndeplinirea obligaţiei contractuale principale, ca în exemplele de mai jos:

(i) Comision de alocare a acţiunilor unui client. Comisionul se recunoaşte ca venit, după alocarea acţiunilor. (ii) Comisioane de plasament pentru aranjarea unui împrumut între un împrumutător şi un investitor. Comisionul se recunoaşte ca venit, după ce a fost aranjat împrumutul. (iii) Comisioane pentru împrumuturi sindicalizate.

Page 18: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

Este necesar să se facă distincţia între comisioanele câştigate la îndeplinirea unei obligaţiuni contractuale principale şi comisioanele aferente unor activităţi viitoare sau unui risc asumat. Un comision de sindicalizare primit de o întreprindere care aranjează un împrumut, dar care nu contribuie la acel împrumut (sau contribuie în măsura aceluiaşi randament efectiv, deci şi a unui risc similar celorlalţi participanţi) reprezintă o contravaloare a serviciului de sindicalizare. Acest comision este recunoscut ca venit când sindicalizarea împrumutului este finalizată. Totuşi, în cazul în care o astfel de întreprindere contribuie la pachetul de credit în schimbul unui randament efectiv mai scăzut decât al celorlalţi participanţi, dar asumându-şi un risc similar, o parte a comisionului de sindicalizare primit explică acest risc. Această parte a comisionului este amânată şi recunoscută ca venit, fiind considerată o ajustare a randamentului efectiv al instrumentului, la fel ca la punctul 14(a). În cazul opus, în care întreprinderea contribuie la împrumutul sindicalizat în schimbul unui randament efectiv mai ridicat decât al celorlalţi participanţi, dar asumându-şi un risc similar, o parte a randamentului efectiv se consideră aferent comisionului de sindicalizare. Acea parte a randamentului efectiv se recunoaşte ca parte a comisionului de sindicalizarea după finalizarea sindicalizării.

15. Taxe de admitere. Veniturile obţinute în urma spectacolelor artistice, a banchetelor şi a altor evenimente similare se recunosc la data evenimentului respectiv. Dacă se vinde un abonament pentru mai multe astfel de evenimente, taxa se alocă fiecărui eveniment, în funcţie de serviciile pe care acestea le presupun.

16. Taxe de şcolarizare. Veniturile se recunosc pe parcursul perioadei de şcolarizare.

17. Taxe de iniţiere, intrare şi pentru calitatea de membru. Recunoaşterea veniturilor depinde de natura serviciilor prestate. Dacă taxa este numai pentru calitatea de membru, iar toate celelalte servicii sau bunuri se plătesc separat, sau dacă există un abonament anual separat, taxa se recunoaşte ca venit când nu există nici o incertitudine majoră cu privire la încasarea acesteia. Dacă taxa dă dreptul membrului să beneficieze de servicii sau publicaţii care urmează să fie oferite pe parcursul perioadei abonamentului, sau să cumpere bunuri, sau servicii Ia un preţ mai mic decât cel perceput nemembrilor, atunci ea este recunoscută pe o bază care ia în considerare natura şi valoarea beneficiilor, ca şi momentul în care au fost oferite.

Page 19: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

18. Taxa de franciză. Taxa de franciză poate să cuprindă prestarea de servicii iniţiale şi ulterioare, furnizarea de echipamente şi alte active corporale, precum şi know-how. În consecinţă, taxa de franciză se recunoaşte ca venit pe o bază care să reflecte scopul în care se percepe taxa. Sunt corecte următoarele metode de recunoaştere a taxei de franciză:

(a) Furnizarea de echipamente şi alte active corporale. Suma, bazată pe valoarea justă a activelor vândute, se recunoaşte ca venit la livrarea bunurilor sau la transferul titlului de proprietate. (b) Prestarea de servicii iniţiale şi ulterioare. Taxele aferente prestării periodice de servicii, fie că sunt parte a taxei iniţiale, fie că sunt percepute separat, se recunosc ca venit pe măsura prestării serviciilor. Dacă taxa percepută separat nu acoperă costul serviciilor periodice, precum şi o marjă rezonabilă de profit, o parte o taxei iniţiale, suficientă pentru a acoperi costul serviciilor periodice, precum şi o marjă rezonabilă de profit, este amânată şi recunoscută ca venit pe măsură ce serviciile sunt prestate.

Contractul de franciză poate prevedea ca francizorul să furnizeze echipamente, stocuri sau alte active corporale la un preţ mai scăzut decât cel perceput în general sau la un preţ care nu asigură o marjă rezonabilă de profit. În acest caz, o parte a taxei iniţiale, suficientă pentru a acoperi diferenţa estimată dintre costuri şi preţ, precum şi o marjă rezonabilă de profit, este amânată şi recunoscută pe parcursul perioadei în care bunurile vor fi probabil vândute beneficiarului francizei. Soldul taxei iniţiale se recunoaşte ca venit când s-au realizat, în bună măsură, prestarea tuturor serviciilor iniţiale şi îndeplinirea obligaţiilor francizorului (cum ar fi asistenţa acordată pentru alegerea amplasamentului, instruirea personalului, finanţare şi publicitate). Serviciile iniţiale şi alte obligaţii prevăzute de un contract de franciză se pot stabili în funcţie de numărul de unităţi de desfacere existente în regiune, în această situaţie, taxele aferente serviciilor iniţiale se recunosc ca venit proporţional cu numărul de unităţi de desfacere pentru care serviciile au fost prestate în cea mai mare măsură.

Dacă taxa iniţială se poate încasa pe parcursul unei perioade mai lungi şi există o incertitudine majoră privind capacitatea de încasare integrală a acesteia, taxa se recunoaşte pe măsură ce se face plata ei în numerar. (c) Taxe de franciză periodice. Taxele percepute pentru beneficierea de drepturi acordate sau pentru alte servicii prestate pe toată durata

Page 20: IAS Standardul International de contabilitate IAS 18 "Venituri"

contractului de franciza se recunosc ca venit pe măsură ce se prestează serviciile şi se face uz de drepturile acordate. (d) Tranzacţii de intermediere. Între francizor şi beneficiar se pot încheia tranzacţii prin care, în fond, francizorul acţionează ca agent al beneficiarului francizei. De exemplu, francizorul poate face comandă pentru anumite bunuri şi poate aranja ca ele să fie livrate beneficiarului, fără să câştige vreun profit din aceasta. Astfel de tranzacţii nu generează venit.

19. Comisioane pentru personalizarea programelor software. Comisioanele pentru adaptarea programelor software la cerinţele clientului se recunosc ca venit pe măsura execuţiei contractului, inclusiv a prestării de servicii de asistenţă tehnică, după implementarea software-ului personalizat.

Dobânzi, redevenţe şi dividende

20. Licenţe şi redevenţe Licenţele şi redevenţele plătite pentru utilizarea activelor unei societăţi (cum ar fi: mărci, brevete, software, drepturi de autor şi filme artistice) se recunosc, în general în concordanţă cu realitatea economică a contractului. Din punct de vedere practic, recunoaşterea se poate face după metoda liniară pe toată durata contractului, de exemplu, în cazul în care beneficiarul licenţei are dreptul de a utiliza o anumită tehnologie pentru o perioadă de timp specificată. O cedare de drepturi în schimbul unei sume fixe sau a unei garanţii nereturnabile, în baza unui contract irevocabil care permite beneficiarului licenţei să facă uz de acele drepturi ară alte constrângeri şi în condiţiile în care francizorul nu are nici o altă obligaţie de îndeplinit, este, în fond, o vânzare Un exemplu este un contract de licenţă pentru utilizarea unui pachet software, prin care francizorul nu mai are nici o obligaţie ulterior livrării produsului. Alt exemplu este acordarea dreptului de a prezenta un film artistic pe pieţe în care francizorul nu are control asupra distribuitorului şi nu urmează să încaseze alte venituri din vânzări de bilete, în asemenea cazuri, venitul se recunoaşte la data vânzării. În anumite situaţii, încasarea licenţei sau a redevenţei depinde de producerea unui eveniment viitor. Atunci venitul se recunoaşte numai dacă este probabil să se primească licenţa sau redevenţa, adică în general după ce a avut loc evenimentul respectiv.