1

Standardul Internaţional de Raportare Financiară 1 (IFRS 1) Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară Obiectiv Asigura că primele situaţii financiare IFRS ale unei entităţi şi rapoartele sale financiare interimare, conţin informaţii de înaltă calitate care: (a) sunt transparente pentru utilizatori şi comparabile pentru toate perioadele prezentate; (b) asigură un punct de plecare adecvat pentru o contabilitate conformă cu IFRS; şi (c) pot fi generate cu un cost care nu depăşeşte beneficiile utilizatorilor. Arie de aplicabilitate IFRS 1 se aplică atunci când o entitate adoptă pentru prima dată IFRS. O entitate trebuie să aplice acest IFRS în: (a) primele sale situaţii financiare IFRS; şi (b)fiecare raport financiar interimar, dacă există, pe care îl prezintă conform IAS 34 Raportarea financiară interimară. Primele situaţii financiare IFRS ale unei entităţi = primele situaţii financiare anuale în care entitatea adoptă IFRS-urile prin intermediul unei declaraţii explicite şi fără rezerve, cuprinsă în acele situaţii financiare de conformitate cu IFRS. Exemplu: Situaţiile financiare conforme cu IFRS-urile sunt primele situaţii financiare IFRS ale unei entităţi dacă entitatea:

(a) a prezentat cele mai recente situaţii financiare anterioare:

(i) conform cu cerinţele naţionale, care nu sunt compatibile cu IFRS în toate aspectele;

(ii) în conformitate cu IFRS în toate aspectele, cu excepţia faptului că situaţiile financiare nu conţin o declaraţie explicită şi fără rezerve de conformitate cu IFRS;

(iii) care conţin o declaraţie explicită de conformitate cu unele IRFS, dar nu cu toate;

2

(iv) conform cu cerinţele naţionale, incompatibile cu IFRS, folosind anumite IFRS

pentru a contabiliza elementele pentru care nu există cerinţe naţionale; sau

(v) conform cu cerinţele naţionale, cu o reconciliere a anumitor valori cu valorile determinate conform IFRS;

(b) a întocmit situaţii financiare conforme cu IFRS doar pentru uz intern, fără a le pune la dispoziţia proprietarilor entităţii sau a altor utilizatori externi; (c) a întocmit un pachet de raportare conform cu IFRS, cu scopuri de consolidare, fără a întocmi un set complet de situaţii financiare aşa cum sunt definite în IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare; sau (d) nu a prezentat situaţii financiare pentru perioadele anterioare. Definitii Bilant IFRS de deschidere Bilantul unei entitati (publicat sau nepublicat) la data trecerii la IFRS.

Cost presupus O valoare folosita ca un substituent pentru cost sau cost depreciat la o anumita

data. Deprecierea ulterioara sau amortizarea presupune ca entitatea a recunoscut initial activul sau datoria la o anumita data si ca atunci costul acestuia a fost egal cu costul sau presupus.

Data treceriila IFRS Inceputul celei mai timpurii perioade pentru care o entitate prezinta informatii comparative complete conform IFRS in primele sale situatii financiare IFRS.

Data raportarii Sfarsitul celei mai recente perioade acoperite de situatiile financiare sau de un raport financiar interimar.

Entitate care adopta pentru prima data

O entitate care prezinta primele sale situatii financiare IFRS.

GAAP anterior Baza de contabilitate pe care o entitate care adopta pentru prima data IFRS, a folosit-o imediat inaintea adoptarii IFRS.

Prima perioada de raportare IFRS

Perioada de raportare IFRS care se sfarseste la data de raportare a primelor situatii financiare IFRS ale unei entitati.

Primele situatii financiare IFRS

Primele situatii financiare anuale in care o entitate adopta IFRS, prin intermediul unei declaratii de conformitate cu IFRS explicita si fara rezerve.

3

IFRS Standarde si Interpretari adoptate de catre IASB. Ele cuprind: a) Standarde Internationale de Raportare Financiara; b) Standarde Internationale de contabilitate; si c) Interpretari elaborate de catre Comitetul pentruInterpretarea Standardelor Internationale de Raportare financiara (IFRIC) sau fostul Comitet Permanent pentru Interpretarea Standardelor (SIC).

Recunoaştere şi evaluare Bilanţ IFRS de deschidere O entitate trebuie să pregătească un bilanţ IFRS de deschidere la data trecerii la IFRS. O entitate nu trebuie să prezinte bilanţul său IFRS de deschidere în primele sale situaţii financiare IFRS. Politici contabile O entitate trebuie să folosească aceleaşi politici contabile în bilanţul său IFRS de deschidere şi în toate perioadele prezentate în primele sale situaţii financiare IFRS. Politicile contabile trebuie să fie conforme cu fiecare IFRS care este în vigoare la data raportării, pentru primele sale situaţii financiare IFRS. In bilanţul său IFRS de deschidere, o entitate: (a) va recunoaşte toate activele sau datoriile a căror recunoaştere este cerută de IFRS; (b) nu va recunoaşte elementele ca active sau datorii dacă IFRS nu permit o astfel de recunoaştere; (c) va reclasifica elementele care au fost recunoscute conform principiilor contabile general acceptate anterioare ca un tip de activ, datorie sau componentă a capitalurilor proprii, dar care sunt un tip diferit de activ, datorie sau componentă a capitalurilor proprii conform IFRS; şi (d) va aplica IFRS în evaluarea tuturor activelor şi datoriilor recunoscute.

4

Excepţii de la aplicarea altor IFRS O entitate poate să aleagă să folosească una sau mai multe dintre următoarele excepţii: (a) combinări de întreprinderi; (b) valoare justă sau reevaluare drept cost presupus; (c) beneficiile angajaţilor; (d) diferenţe de conversie cumulate; (e) instrumente financiare compuse; (f) activele şi datoriile filialelor, entităţilor asociate şi ale asocierilor în participaţie; (g)desemnarea instrumentelor financiare recunoscute anterior; (h)tranzacţii cu plata pe bază de acţiuni; (i)contracte de asigurări; (j)obligaţii din lichidare incluse în costul imobilizărilor corporale; (k)contracte de leasing; şi (l)evaluarea la valoarea justă a activelor financiare sau datoriilor financiare la recunoaşterea iniţială.

Unele excepţii se referă la valoarea justă. IFRS 3 Combinări de întreprinderi explică modul de determinare a valorilor juste ale activelor şi datoriilor identificabile achiziţionate într-o combinare de întreprinderi. O entitate va aplica IFRS 3 în determinarea valorilor juste, doar dacă un alt IFRS nu conţine mai multe îndrumări specifice pentru determinarea valorilor juste ale activelor şi datoriilor în discuţie. Valorile juste vor reflecta condiţiile care au existat la data la care ele au fost determinate.

Combinări de întreprinderi O entitate va aplica următoarele cerinţe pentru combinările de întreprinderi pe care le-a recunoscut înainte de data trecerii la IFRS. O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS poate alege să nu aplice IFRS 3 Combinări de

5

întreprinderi retroactiv pentru combinări de întreprinderi trecute (combinări de întreprinderi care au avut loc înaintea datei trecerii la IFRS). Totuşi, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS retratează o combinare de întreprinderi pentru a fi conformă cu IFRS 3, ea trebuie:

- să retrateze toate combinările de întreprinderi ulterioare şi - să aplice IAS 36 Deprecierea activelor (revizuit în 2004) şi - sa aplice IAS 38 Imobilizări necorporale (revizuit în 2004).

Exemplu Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS alege să retrateze o combinare de întreprinderi care a avut loc pe 30 iunie 2002, ea trebuie să retrateze toate combinările de întreprinderi care au avut loc între 30 iunie 2002 şi data trecerii la IFRS. De asemenea, entitatea va aplica şi IAS 36 (revizuit în 2004) şi IAS 38 (revizuit în 2004) începând cu 30 iunie 2002.

Aplicarea IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar (revizuit în 2003)

O entitate nu trebuie să aplice IAS 21 retroactiv pentru ajustările valorii juste şi ale fondului comercial care rezultă din combinări de întreprinderi care au avut loc înaintea datei trecerii la IFRS (acestea vor fi tratate trata ca active şi datorii ale entităţii, mai degrabă decât ca active şi datorii ale entităţii dobândite). Concluzie:

- fie ajustările fondului comercial şi ale valorii juste fie sunt deja exprimate în moneda funcţională a entităţii,

- fie aceste ajustari sunt elemente valutare nemonetare, care sunt raportate folosind rata de schimb aplicată conform principiilor contabile general acceptate anterioare.

O entitate poate aplica retroactiv IAS 21 pentru ajustările valorii juste şi ale fondului comercial

care rezultă fie: (a) din toate combinările de întreprinderi care au avut loc înaintea datei trecerii la IFRS; fie (b) din toate combinările de întreprinderi pe care entitatea alege să le retrateze pentru a fi conform cu IFRS 3 Consecinte ale neaplicarii retroactive a IFRS 3

Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS nu aplică retroactiv IFRS 3 pentru o combinare de întreprinderi trecută, acest lucru are următoarele consecinţe pentru acea combinare de întreprinderi: (a) Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS trebuie să păstreze aceeaşi clasificare (ca o achiziţie de către un dobânditor legal, o achiziţie inversă de către entitatea dobândită legal sau o unitate de interese) ca în situaţiile financiare conforme principiilor contabile general acceptate anterioare.

6

(b) Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS trebuie să recunoască toate activele şi datoriile sale la data trecerii la IFRS, care au fost dobândite sau asumate într-o combinare de întreprinderi trecută.

Activele si datoriile care nu se recunosc la data trecerii la IFRS:

(i) unele active financiare şi datorii financiare pentru care a fost anulată recunoaşterea conform principiilor contabile general acceptate anterioare; şi

(ii) active, inclusiv fondul comercial, şi datorii care nu au fost recunoscute în bilanţul consolidat al dobânditorului conform principiilor contabile general acceptate anterioare şi care de asemenea nu se califică pentru a fi recunoscute conform IFRS în bilanţul separat al entităţii dobândite. Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS va recunoaşte orice modificare rezultată ajustând rezultatul reportat, în afară de cazul când modificarea rezultă din recunoaşterea unei imobilizări necorporale care a fost anterior inclusă în fondul comercial.

(c) Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS va exclude din bilanţul său IFRS de deschidere orice element recunoscut conform principiilor contabile general acceptate anterioare care nu se califică pentru recunoaştere ca un activ sau ca o datorie conform IFRS. (d) IFRS solicită evaluarea ulterioară a unor active şi datorii pe o bază care nu este fundamentată pe costul iniţial, cum ar fi valoarea justă.

Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS trebuie să evalueze aceste active şi datorii pe acea bază în bilanţul său IFRS de deschidere, chiar dacă ele au fost dobândite sau asumate într-o combinare de întreprinderi trecută. Entitatea trebuie să recunoască orice modificare rezultantă a valorii contabile prin ajustarea rezultatului reportat, mai degrabă decât a fondului comercial.

(e) Imediat după combinarea de întreprinderi, valoarea contabilă conform principiilor contabile general acceptate anterioare a activelor dobândite şi a datoriilor asumate în acea combinare de întreprinderi va fi costul lor presupus conform IFRS de la acea dată. (f) Dacă un activ dobândit sau o datorie asumată într-o combinare de întreprinderi trecută nu a fost recunoscut(ă) conform principiilor contabile general acceptate anterioare, acesta(aceasta) nu are un cost presupus ca fiind zero în bilanţul IFRS de deschidere.

7

(g) Valoarea contabilă a fondului comercial în bilanţul IFRS de deschidere trebuie să fie valoarea sa contabilă conform principiilor contabile general acceptate anterioare la data trecerii la IFRS-uri, după următoarele trei ajustări:

- va creşte valoarea contabilă a fondului comercial, atunci când se reclasifică un element pe care l-a recunoscut ca imobilizare necorporală conform principiilor contabile general acceptate anterioare.

- o contingenţă care afectează valoarea contraprestaţiei cumpărării unei combinări de întreprinderi trecute poate să fi fost rezolvată înaintea datei trecerii la IFRS-uri.

- Entitatea trebuie să aplice IAS 36 Deprecierea activelor pentru testarea fondului comercial pentru depreciere, la data trecerii la IFRS, şi pentru recunoaşterea oricăror pierderi datorate deprecierii în rezultatul reportat/in surplusul din reevaluare.

(h) Nici o altă ajustare nu trebuie să fie făcută asupra valorii contabile a fondului comercial la data trecerii la IFRS (nu se retrateaza valoarea contabilă a fondului comercial):

- pentru a exclude cercetarea şi dezvoltarea în curs de desfăşurare, dobândite în acea combinare de întreprinderi

- pentru a ajusta amortizarea anterioară a fondului comercial - pentru a inversa ajustările fondului comercial pe care nu le-ar permite IFRS 3, dar care

au fost făcute conform principiilor contabile general acceptate anterioare datorită ajustărilor activelor şi datoriilor făcute între data combinării de întreprinderi şi data trecerii la IFRS-uri.

(h) Dacă entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile a recunoscut fondul comercial conform principiilor contabile general acceptate anterioare ca o deducere din capitalurile proprii, atunci:

- nu trebuie să recunoască acel fond comercial în bilanţul său IFRS de deschidere - ajustările care rezultă din rezoluţia ulterioară a unei contingenţe care afectează

contraprestaţia cumpărării trebuie să fie recunoscute în rezultatul reportat.

(i) Conform principiilor contabile general acceptate anterioare, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS poate să nu fi consolidat o filială dobândită într-o combinare de întreprinderi Entitatea va ajusta valorile contabile ale activelor şi datoriilor filialei la valorile pe care IFRS le-ar solicita în bilanţul filialei. Costul presupus al fondului comercial este egal cu diferenţa, la data trecerii la IFRS-uri, dintre:

- interesul societăţii-mamă în acele valori contabile ajustate; şi - costul investiţiei societăţii-mamă în filială, din situaţiile financiare separate ale societăţii-

mamă. (j) Evaluarea intereselor minoritare şi a impozitului amânat rezultă din evaluarea altor active şi datorii.

8

Valoare justă sau reevaluare drept cost presupus O entitate poate alege să evalueze un element de imobilizări corporale, la data trecerii la IFRS-uri, la valoarea justă şi să folosească această valoare drept cost presupus la acea dată. O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS poate alege să folosească o reevaluare conform principiilor contabile general acceptate anterioare a unui element de imobilizări corporale, la sau înainte de data trecerii la IFRS, drept cost presupus la data reevaluării, dacă reevaluarea a fost la data reevaluării comparabilă cu:

(a) valoarea justă; sau (b) costul sau costul amortizat conform IFRS-urilor ajustat astfel încât să reflecte, de

exemplu, modificările unui indice de preţ general sau specific.

Beneficiile angajaţilor Conform IAS 19 Beneficiile angajaţilor, o entitate poate alege să folosească o abordare ip „coridor”, care lasă unele câştiguri şi pierderi actuariale nerecunoscute. Aplicarea retroactivă a acestei abordări necesită ca entitatea să împartă câştigurile şi pierderile actuariale cumulate, de la începutul planului până la data trecerii la IFRS-uri, într-o parte recunoscută şi o parte nerecunoscută.

Diferenţe de conversie cumulate IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de schimb valutar solicită unei entităţi: (a) să clasifice unele diferenţe de conversie ca pe o componentă separată a capitalurilor proprii; şi (b) la cedarea unei operaţiuni din străinătate să transfere o diferenţă de conversie cumulată pentru acea operaţiune din străinătate către contul de profit şi pierdere ca o parte a câştigului sau pierderii la cedare.

Instrumente financiare compuse IAS 32 Instrumente financiare: prezentare solicită unei entităţi să împartă, la emitere, un instrument financiar compus în componente separate de:

- datorii şi - de capitaluri proprii.

În cazul în care componenta de datorie nu mai este valabilă, aplicarea retroactivă a IAS 32 implică separarea în două părţi a capitalurilor proprii:

- rezultat reportat – reprezintă dobânda cumulată atrasă de componenta de datorie - componenta de capitaluri proprii

9

Activele şi datoriile filialelor, ale entităţilor asociate şi ale asocierilor în participaţie

Dacă o filială devine o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS mai târziu decât societatea-mamă, în situaţiile sale financiare ea trebuie să evalueze activele şi datoriile sale: (a) fie la valorile contabile care ar fi fost incluse în situaţiile financiare consolidate ale societăţii-mamă, pe baza datei de trecere la IFRS a societăţii-mamă, dacă nu ar fi fost făcute ajustări pentru procedurile de consolidare şi pentru efectele combinărilor de întreprinderi în cursul cărora societatea-mamă a dobândit filiala; (b)fie la valorile contabile solicitate de restul acestui IFRS, datorită datei trecerii filialei la IFRS.

Aceste valori contabile pot diferi de acelea descrise la punctul (a): (i) atunci când scutirile din acest IFRS conduc la evaluări care depind de data trecerii la IFRS. (ii) atunci când politicile contabile utilizate în situaţiile financiare ale filialei diferă de acelea din situaţiile financiare consolidate.

Desemnarea instrumentelor financiare recunoscute anterior

IAS 39 Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare permite ca un activ financiar să fie desemnat la recunoaşterea iniţială ca disponibil pentru vânzare sau un instrument financiar (dacă îndeplineşte anumite criterii) să fie desemnat drept activ financiar sau datorie financiară la valoarea justă, prin intermediul contului de profit şi pierdere. Exceptii prevazute de IFRS 1

Tranzacţii cu plata pe bază de acţiuni O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS este încurajată, dar nu obligată, să aplice IFRS 2 Plata pe bază de acţiuni, pentru instrumentele de capitaluri proprii care au fost acordate cu titlu gratuit înainte sau pe data de 7 noiembrie 2002. O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS este încurajată, dar nu obligată, să aplice IFRS 2 pentru instrumentele de capitaluri proprii care au fost acordate după 7 noiembrie 2002, care au fost achiziţionate înainte de ultima dintre:

(a) data trecerii la IFRS-uri şi (b) 1 ianuarie 2005.

Totuşi, dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS alege să aplice IFRS 2 unor astfel de instrumente de capitaluri proprii, ea poate face astfel doar dacă a prezentat în mod public valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, determinată la data evaluării, aşa cum se defineşte în IFRS 2.

10

Contracte de asigurări O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate aplica prevederile tranzitorii ale IFRS 4 Contracte de asigurări. IFRS 4 restricţionează modificările din politicile contabile pentru contracte de asigurări, inclusiv cele făcute de o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS.

Contracte de leasing IFRIC 4 Determinarea dacă un angajament conţine un contract de leasing O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS poate aplica prevederile tranzitorii din IFRIC 4.

o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS poate determina dacă un angajament existent la data trecerii la IFRS conţine un contract de leasing, pe baza faptelor şi circumstanţelor existente la acea dată.

Excepţii de la aplicarea retroactivă a altor IFRS IFRS 1 interzice aplicarea retroactivă a unor aspecte din alte IFRS legate de: (a) derecunoaşterea activelor financiare şi a datoriilor financiare; (b) contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor; (c) estimări; şi (d) activele clasificate ca deţinute pentru vânzare şi pentru activităţi întrerupte.

Derecunoaşterea activelor financiare şi a datoriilor financiare Cu excepţia situaţiilor permise de IFRS 1, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS va aplica cerinţele de derecunoaştere din IAS 39 prospectiv pentru tranzacţiile care au loc la sau după 1 ianuarie 2004.

dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS derecunoaşte activele financiare sau datoriile financiare nederivate, conform prevederilor principiilor contabile general acceptate anterioare, ca urmare a tranzacţiilor care au avut loc înainte de 1 ianuarie 2004, ea nu va recunoaşte acele active şi datorii conform IFRS (decât dacă ele se califică pentru recunoaştere ca rezultat al unei tranzacţii sau al unui eveniment ulterior)

o entitate poate aplica cerinţele de derecunoaştere din IAS 39 retroactiv, de la o dată la

alegerea entităţii, cu condiţia ca informaţiile necesare pentru aplicarea IAS 39 pentru activele financiare şi datoriile financiare derecunoscute ca rezultat al ultimelor tranzacţii să fi fost obţinute în timpul contabilizării iniţiale a acelor tranzacţii

11

Contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor

Potrivit IAS 39, la data trecerii la IFRS, o entitate: (a) va evalua toate instrumentele derivate la valoarea justă; şi (b) va elimina toate pierderile şi câştigurile amânate ce rezultă din instrumente derivate care au fost raportate conform principiilor contabile general acceptate anterioare ca şi cum ar fi fost active sau datorii. O entitate nu trebuie să reflecte în bilanţul său IFRS de deschidere o relaţie de acoperire împotriva riscurilor care nu este calificată pentru contabilitatea de acoperire împotriva riscurilor conform IAS 39 Totuşi, dacă o entitate a desemnat o poziţie netă drept element acoperit împotriva riscurilor, conform principiilor contabile general acceptate anterioare, ea poate desemna un element individual în cadrul acelei poziţii nete ca element acoperit împotriva riscurilor conform IFRS, cu condiţia ca ea să nu facă aceasta mai târziu de data trecerii la IFRS-uri.

Estimări

Conform IFRS, estimările unei entităţi la data trecerii la IFRSi vor fi compatibile cu estimările făcute pentru aceeaşi dată conform principiilor contabile general acceptate anterioare (după ajustările care vor reflecta orice diferenţe din politicile contabile), în afară de cazul când există o dovadă obiectivă că aceste estimări au fost greşite. Prevederile referitoare la estimari se aplică:

- la bilanţul IFRS de deschidere - se aplică unei perioade comparative prezentate în situaţiile financiare IFRS iniţiale ale

entităţii, caz în care referirile la data trecerii la IFRS sunt înlocuite de referirile la sfârşitul acelei perioade comparative.

1) O entitate poate să primească informaţii după data trecerii la IFRS despre estimările pe care le-a făcut conform principiilor contabile general acceptate anterioare.

o entitate va trata primirea informaţiilor în acelaşi mod ca evenimentele care nu generează ajustări după data bilanţului, conform IAS 10 Evenimente ulterioare datei bilanţului.

Exemplu: Data trecerii unei entităţi la IFRS este 1 ianuarie 2004, iar noile informaţii din data de 15 iulie 2004 impun revizuirea unei estimări făcute conform principiilor contabile general acceptate anterioare la 31 decembrie 2003. Entitatea nu trebuie să reflecte aceste noi informaţii în bilanţul IFRS de deschidere În schimb, entitatea trebuie să reflecte aceste noi informaţii în contul său de profit şi pierdere (sau, dacă este cazul, alte modificări în capitalurile proprii) pentru anul care se termină la 31 decembrie 2004.

12

2) O entitate poate fi nevoită să facă estimări conform IFRS, la data trecerii la IFRS, care nu au fost solicitate la data respectivă de principiile contabile general acceptate anterioare.

Pentru a realiza conformitatea cu IAS 10, aceste estimări conform IFRS vor reflecta condiţiile care au existat la data trecerii la IFRS.

Active clasificate ca deţinute pentru vânzare şi activităţi întrerupte

IFRS 5 solicită aplicarea sa prospectivă activelor imobilizate (sau grupurilor destinate cedării) care întrunesc criteriile de a fi clasificate ca deţinute pentru vânzare şi pentru activităţi care întrunesc criteriile de a fi clasificate drept întrerupte după data intrării în vigoare a IFRS. O entitate cu data trecerii la IFRS înainte de 1 ianuarie 2005 trebuie să aplice prevederile tranzitorii ale IFRS 5. O entitate cu data trecerii la IFRS la sau după 1 ianuarie 2005 va aplica IFRS 5 retroactiv. Prezentare şi descriere IFRS 1 nu prevede excepţii de la cerinţele de prezentare şi descriere ale altor IFRS. Informaţii comparative Pentru a fi conforme cu IAS 1, primele situaţii financiare IFRS ale unei entităţi vor cuprinde cel puţin un an de informaţii comparative conform IFRS. Alte exceptii

Excepţie de la cerinţa de a retrata informaţii comparative pentru IAS 39 şi IFRS 4

În primele situaţii financiare IFRS, o entitate care adoptă IFRS înainte de 1 ianuarie 2006 va prezenta cel puţin un an de informaţii comparative, dar aceste informaţii comparative nu trebuie să fie conforme cu IAS 32, IAS 39 sau IFRS 4. O entitate care alege să prezinte informaţii comparative care nu sunt conforme cu IAS 32, IAS 39 sau IFRS 4 în primul an de tranziţie: (a) va aplica cerinţele de recunoaştere şi evaluare din principiile contabile general acceptate anterioare pentru informaţiile comparative privind instrumentele financiare care fac parte din aria de aplicabilitate a IAS 32 şi IAS 39 şi contractelor de asigurare care fac parte din aria de aplicabilitate a IFRS 4; (b) va prezenta acest lucru împreună cu baza folosită pentru pregătirea acestor informaţii; şi (c) va prezenta natura ajustărilor principale care sunt conforme cu IAS 32, IAS 39 şi IFRS 4.

13

Excepţie de la cerinţa de a furniza informaţii comparative pentru IFRS 6

O entitate care adoptă IFRS înainte de 1 ianuarie 2006 şi alege să adopte IFRS 6 Ex-plorarea şi evaluarea resurselor minerale înainte de 1 ianuarie 2006 nu trebuie să aplice cerinţele IFRS 6 informaţiilor comparative prezentate în primele sale situaţii financiare IFRS.

Excepţie de la cerinţa de a furniza prezentări comparative de informaţii pentru IFRS 7

O entitate care adoptă IFRS înainte de 1 ianuarie 2006 şi care alege să adopte IFRS 7 Instrumente financiare: informaţii de furnizat pentru primele sale situaţii financiare IFRS nu trebuie să prezinte informaţiile comparative cerute de IFRS 7 în acele situaţii financiare. Explicarea trecerii la IFRS O entitate trebuie să explice cum ia afectat tranziţia de la principiile contabile general acceptate anterioare la IFRS-uri poziţia financiară raportată, performanţele financiare şi fluxurile de trezorerie. Reconcilieri

Pentru a explica trecerea la IFRS, primele situaţii financiare IFRS ale unei entităţi trebuie să includă: (a) reconcilieri ale capitalurilor proprii raportate conform principiilor contabile general acceptate anterioare la capitalurile proprii conform IFRS-urilor pentru ambele date următoare:

(i) data trecerii la IFRS; şi (ii) sfârşitul ultimei perioade prezentate în cele mai recente situaţii financiare anuale ale

entităţii conforme cu principiile contabile general acceptate anterioare; (b) o reconciliere a contului de profit şi pierdere raportat conform principiilor contabile general acceptate anterioare pentru ultima perioadă prezentată în cele mai recente situaţii financiare anuale ale entităţii cu contul de profit şi pierdere conform IFRS pentru aceeaşi perioadă; şi (c) dacă entitatea recunoaşte sau reia orice pierderi din depreciere pentru prima dată în pregătirea bilanţului IFRS de deschidere, prezentările de informaţii pe care IAS 36 Deprecierea activelor le-ar fi solicitat dacă entitatea ar fi recunoscut acele pierderi din depreciere sau reluările pentru perioada începând cu data trecerii la IFRS.

14

Desemnarea activelor financiare şi a datoriilor financiare Unei entităţi i se permite să desemneze un activ financiar sau o datorie financiară recunoscut(ă) anterior ca un activ financiar sau o datorie financiară la valoarea justă, prin intermediul contului de profit şi pierdere, sau un activ financiar drept disponibil pentru vânzare. Entitatea va prezenta valoarea justă a oricăror active financiare sau datorii financiare desemnate în fiecare categorie, la data desemnării lor, precum şi clasificarea şi valoarea contabilă din situaţiile financiare anterioare. Folosirea valorii juste drept cost presupus Dacă o entitate foloseşte valoarea justă în bilanţul său IFRS de deschidere drept cost presupus pentru un element de imobilizări corporale, o investiţie imobiliară sau o imobilizare necorporală, primele situaţii financiare IFRS ale entităţii vor prezenta pentru fiecare element-rând din bilanţul IFRS de deschidere: (a) valoarea agregată a acelor valori juste; şi (b) ajustarea agregată a valorilor contabile raportate conform principiilor contabile general acceptate anterioare. Rapoarte financiare interimare Pentru a explica trecerea la IFRS, dacă o entitate prezintă un raport financiar interimar conform IAS 34 pentru o parte din perioada acoperită de primele sale situaţii financiare IFRS, entitatea trebuie să satisfacă următoarele cerinţe în plus faţă de cerinţele IAS 34:\ (a) Fiecare raport financiar interimar trebuie, dacă entitatea a prezentat un raport financiar interimar pentru perioada interimară comparabilă a exerciţiului financiar imediat precedent, să includă reconcilieri ale:

(i) capitalurilor sale proprii conform principiilor contabile general acceptate anterioare la sfârşitul acelei perioade interimare comparabile cu capitalurile sale proprii conform IFRS la acea dată; şi

(ii) contului său de profit şi pierdere conform principiilor contabile general

acceptate anterioare pentru acea perioadă interimară comparabilă (curentă şi perioada scursă din anul respectiv) cu contul său de profit şi pierdere conform IFRS pentru acea perioadă.

IAS 34 solicită prezentări minime, care sunt bazate pe aserţiunea că utilizatorii raportului financiar interimar au, de asemenea, acces la cele mai recente situaţii financiare anuale.

15

Totuşi, IAS 34 solicită, de asemenea, unei entităţi să descrie „orice evenimente sau tranzacţii care sunt semnificative pentru înţelegerea perioadei interimare curente”.

dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS, în cele mai recente situaţii financiare anuale ale sale conform principiilor contabile general acceptate an terioare, nu descrie informaţii semnificative pentru înţelegerea perioadei interimare curente, atunci rapoartele sale financiare interimare vor prezenta acele informaţii sau vor include o trimitere la un alt document publicat care le conţine

Data intrării în vigoare O entitate va aplica acest IFRS dacă primele sale situaţii financiare IFRS sunt pentru o perioadă care începe la sau după 1 ianuarie 2004. Se încurajează aplicarea anterior acestei date. Dacă primele situaţii financiare IFRS ale unei entităţi sunt pentru o perioadă care începe înainte de 1 ianuarie 2004 şi entitatea aplică acest IFRS în loc de SIC-8 Aplicarea pentru prima dată a IAS-urilor ca bază primară pentru contabilitate, ea trebuie să prezinte acest lucru.

16