IAS 7Tehnica întocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie

Adesea, în lumea contabilă se susţine faptul că profitul este un punct de vedere, în timp ce trezoreria este o realitate. Această afirmaţie se bazează pe constatarea că unele întreprinderi raportează profituri impunătoare dar care nu au corespondent pe măsură în trezorerie. Această situaţie se datorează, pe de o parte faptului că rezultatul contabil are în spate o serie de convenţii contabile iar pe de altă parte calităţii managementului întreprinderii.

Majoritatea utilizatorilor de informaţie contabilă manifestă un interes deosebit faţă de trezoreria întreprinderii care îşi publică situaţiile financiare. Fiecare dintre aceşti utilizatori revendică o parte din trezoreria întreprinderii sub formă de dividende, dobânzi, salarii, impozite etc.

Informaţii privind trezoreria întreprinderii sunt disponibile în bilanţul contabil. Acesta prezintă situaţia trezoreriei întreprinderii la începutul şi la sfârşitul anului dar nu şi cauzele care au determinat eventualul deficit sau excedent de trezorerie.

Contul de profit şi pierdere oferă informaţii despre fluxuri dar nu despre cele de trezorerie ci despre cele de venituri şi cheltuieli.

La momentul în care în contabilitate se recunoaşte o cheltuială, plata se poate să se fi făcut în trecut (înregistrarea cheltuielii cu chiria în perioada N în condiţiile în care chiria a fost plătită în avans în perioada N-1) sau să se efectueze în viitor (înregistrarea facturii de plată faţă de un furnizor de servicii). De asemenea, unele cheltuieli nu au incidenţă asupra trezoreriei (cheltuielile cu amortizarea şi cu provizioanele) sau au în contrapartidă stocuri.

La momentul în care în contabilitate se recunoaşte un venit, încasarea se poate să se fi făcut în trecut (înregistrarea venitului din chirii în perioada N în condiţiile în care încasarea chiriei s-a produs în perioada N-1) sau să se efectueze în viitor (înregistrarea unei vânzări către un client). De asemenea, unele venituri nu au incidenţă asupra trezoreriei (veniturile din provizioane) sau au în contrapartidă stocuri sau imobilizări.

Date fiind limitele bilanţului contabil şi ale contului de profit şi pierdere în reflectarea informaţiilor privind fluxurile de trezorerie a devenit necesară publicarea unei situaţii financiare care să completeze imaginea privind performanţa financiară a întreprinderii dar şi să o facă mai credibilă. Această situaţie financiară este "Tabloul fluxurilor de trezorerie".

Utilitatea tabloului fluxurilor de trezorerie derivă din aceea că permite:(a)realizarea de previziuni privind fluxurile de trezorerie viitoare;(b)evaluarea calităţii actului managerial;©aprecierea lichidităţii şi a solvabilităţii întreprinderii;(d)analiza relaţiei dintre rezultatul contabil şi fluxurile de trezorerie ale întreprinderii.

Utilizat împreună cu celelalte situaţii financiare, tabloul fluxurilor de trezorerie furnizează utilizatorilor informaţii mult mai relevante şi mai credibile în aprecierea poziţiei financiare (lichiditate, solvabilitate, structură financiară, etc) şi a performanţelor unei întreprinderi.

Totodată, informaţiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt folositoare pentru a permite utilizatorilor să îşi elaboreze modele pentru aprecierea şi compararea poziţiei financiare şi a performanţelor unor întreprinderi diferite deoarece ele elimină

efectele utilizării unor prelucrări contabile diferite, pentru aceleaşi operaţii şi evenimente.

Exemplu

Despre două întreprinderi A şi B ce activează în acelaşi sector de activitate se cunosc următoarele informaţii (în mil. u.m.):

Elemente A BCifra de afaceri 800 800Profit net 600 200Active imobilizate nete

400 400

Capitaluri proprii 100 500Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

500 100

Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

200 100

Stocuri 900 400Creanţe 1.800 500Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an (exclusiv creditele de trezorerie)

2.000 1.000

Încasările exerciţiului financiar, din care:-încasări de la clienţi

2.800 1.800

-încasări din noi emisiuni de acţiuni-încasări din primire de credite pe termen scurt

300-

2.500

700900

200

Plăţile exerciţiului financiar, din care:-plăţi către furnizori-rambursări de credite-plăţi de dobânzi-plăţi de salarii-plăţi de dividende-plăţi de impozite

3.100

5001.200

400300500200

1.400

500100

5050020050

Trezoreria:-la începutul anului-la sfârşitul anului

3.3003.000

2.5002.900

Întreprinderea B amortizează accelerat anumite categorii de active imobilizate şi evaluează ieşirile de stocuri prin procedeul FIFO. Întreprinderea A utilizează metoda liniară şi evaluează ieşirile din stoc la cost mediu ponderat.

Cum am putea aprecia poziţia financiară şi performanţele celor două întreprinderi pe baza acestor informaţii?

Să vedem la ce concluzii am putea ajunge dacă am valorifica doar informaţiile furnizate de bilanţul contabil. Vom calcula pentru început fondul de rulment (FR):FRA = (Capitaluri proprii + Datorii cu scadenţa ce depăşeşte un an + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli) – Active imobilizate nete = 100 +500 +200 – 400 = +400 mil u.m.FRB = 500 + 100 + 100 – 400 = +300 mil u.m.

Putem constata că întreprinderea A are un fond de rulment mai mare cu 100 mil u.m., ceea ce ar putea duce la concluzia că aceasta ar fi mai sănătoasă din punct de vedere financiar decât B. Dacă privim însă trezoreria celor două întreprinderi, vom constata că A încheie exerciţiul financiar cu un deficit de 300 mil u.m. (3.300 – 3000), în timp ce B obţine un excedent de 400 mil u.m.

Cum se explică această situaţie? Spuneam că fondul de rulment poate fi absorbit de active curente de natura stocurilor şi a creanţelor. Pentru a putea sesiza acest aspect haideţi să procedăm la calcularea necesarului de fond de rulment (NFR).NFRA = Stocuri + Creanţe – Datorii cu scadenţa mai mică de un an (exclusiv creditele de trezorerie) = 900 + 1.800 – 2.000 = +700 mil u.m.NFRB = 400 + 500 – 1.000 = -100 mil u.m.

Ce semnifică aceste valori? În cazul întreprinderii A, suma de 700 mil u.m. reprezintă necesarul de trezorerie pentru acoperirea stocurilor şi a creanţelor acesteia. Se observă că acest necesar este mai mare decât fondul de rulment (400 mil u.m.) aceasta fiind cauza deficitului de trezorerie de 300 mil u.m. În cazul întreprinderii B, se constată că aceasta a alocat trezorerie pentru stocuri în sumă de 400 mil u.m. şi şi-a creditat clienţii cu suma de 500 mil. u.m. În acelaşi timp, B foloseşte banii furnizorilor şi a altor creditori în sumă de 1.000 u.m. Cu alte cuvinte ea obţine un excedent de trezorerie din finanţarea activelor pe termen scurt de 100 mil u.m.care se adaugă celui de 300 mil.u.m. degajat din finanţarea activelor imobilizate. Aşa se explică excedentul de trezorerie de 400 mil u.m.

Această analiză îşi dovedeşte limitele prin faptul că arată care sunt activele care consumă trezorerie: cele pe termen lung sau cele pe termen scurt. Ea nu permite cunoaşterea fluxurilor de trezorerie care au contribuit la obţinerea excedentului sau deficitului de trezorerie.

Dacă aruncăm o privire asupra structurii financiare a celor două întreprinderi putem constata că A este extrem de îndatorată, atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Capitalurile permanente ale întreprinderii A sunt constituite preponderent din datorii (reprezentate mai ales de credite bancare) în timp ce în cazul întreprinderii B, acestea sunt reprezentate mai ales de capitalurile proprii.

Dacă am valorifica exclusiv informaţiile furnizate de contul de profit şi pierdere am concluziona că întreprinderea A este mai performantă deoarece la aceeaşi cifră de afaceri obţine un profit superior. Dacă raportăm profitul net la cifra de afaceri găsim rentabilitatea comercială. Aceasta este de 75% în cazul lui A şi 25% în cazul lui B. În plus, performanţa exploatării celor două întreprinderi nu este comparabilă datorită opţiunilor diferite în materie de estimare a amortismentelor şi a ieşirilor din stoc. Implicit, nici FR calculat de noi nu exprimă în totalitate un excedent potenţial de trezorerie.

Dacă integrăm însă şi informaţii de natura fluxurilor de trezorerie vom afla cu uşurinţă că:-întreprinderea A care raportează o rentabilitate comercială de 75% încasează doar o mică parte din cifra de afaceri (300 mil u.m. totalul de 800 mil u.m.);-în cazul întreprinderii B, cea mai mare parte din cifra de afaceri se regăseşte în trezorerie (700 mil u.m. din totalul de 800 mil u.m.);-plăţile către furnizori au acelaşi volum dar în cazul întreprinderii B se observă că aceasta încasează mai repede creanţele-clienţi şi achită mai târziu datoriile faţă de furnizori, efectul fiind favorabil asupra trezoreriei;-în cazul întreprinderii A, aceasta are scadenţe mici ale datoriilor faţă de furnizori şi îţi creditează clienţii pe o perioadă mai lungă, efectul fiind nefavorabil asupra trezoreriei;-cea mai mare parte a încasărilor întreprinderii A provin din creditele primite de la bănci iar cea mai mare parte a plăţilor vin din rambursarea şi remunerarea acestor credite;-întreprinderea A este dependentă de piaţa capitalului împrumutat şi suportă costuri foarte mari ale îndatorării;

-întreprinderea B se finanţează mai puţin prin îndatorare şi mai mult prin apelul la proprietari (încasările de 900 mil u.m.).

În concluzie, întreprinderea B are o gestiune eficientă (este asigurată o structură financiară optimă, un cost mic al capitalului, corelarea scadenţelor creanţelor cu cele ale datoriilor, dimensionarea optimă a stocurilor) ceea ce se răsfrânge pozitiv asupra trezoreriei.

Trezoreria este un indicator-cheie în aprecierea gestiunii întreprinderii pe termen scurt şi pe termen lung. Prin intermediul ei întreprinderea îşi finanţează activitatea şi îşi asigură perenitatea. Mărimea, în valori absolute şi relative, şi evoluţia trezoreriei pot să caracterizeze o anumită situaţie a întreprinderii: echilibru financiar, vulnerabilitate, faliment etc.

Tabloul fluxurilor de trezorerie face obiectul normei IAS 7 "Tabloul fluxurilor de trezorerie". Deşi IAS 7 nu a definit conceptul de trezorerie, se consideră că este vorba despre ansamblul lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi. Expresia fluxuri de trezorerie (cash flows) desemnează ansamblul intrărilor (inflows) şi ieşirilor (outflows) de lichidităţi şi de echivalente de lichidităţi.

Lichidităţile (cash) se referă la fondurile disponibile (cash on hand) şi la depozitele la vedere (demand deposits). Echivalentele de lichidităţi (cash equivalents)sunt plasamente pe termen scurt, foarte lichide, convertibile cu uşurinţă într-o mărime determinată de lichidităţi şi care sunt supuse la un risc neglijabil de schimbare a valorii.

Scopul deţinerii echivalentelor de lichidităţi este de a face faţă angajamentelor de trezorerie pe termen scurt. Se deduce că scadenţa lor este de regulă sub trei luni. În orice caz, deţinerea de echivalente de lichidităţi nu se face în scopul realizării unor obiective de plasament.

Fluxurile de trezorerie nu cuprind mişcările între elementele care constituie lichidităţi sau echivalente de lichidităţi, pentru că ele fac parte din gestiunea trezoreriei întreprinderii.

Potrivit normei IAS 7, tabloul fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie ale exerciţiului clasificate în activităţi de exploatare, de investiţii şi de finanţare.

O întreprindere trebuie să prezintă fluxurile sale de trezorerie din activităţile de exploatare, de investiţie şi de finanţare într-o manieră care corespunde cel mai bine activităţii sale.

Într-o formă simplificată tabloul de trezorerie se prezintă astfel:

Tabloul fluxurilor de trezorerieFluxuri de trezorerie relative la activităţile de exploatare (metoda directă)Încasări de la clienţi +XÎncasări din redeveţe, onorarii, comisioane +XAlte încasări generate de exploatare +XPlăţi către furnizori (exclusiv furnizorii de imobilizări) -XPlăţi în favoarea şi în numele personalului -XPlăţi de TVA -X

Plăţi de redevenţe onorarii, comisioane -XPlăţi de alte impozite şi taxe de exploatare -XAlte plăţi de exploatare -XDobânzi şi dividende plătite(1) -XPlăţi de impozit pe profit(2) -X

I.Flux net de trezorerie din activităţile de exploatare = ±X

Fluxuri de trezorerie din activităţile de investiţiiÎncasări din vânzarea imobilizărilor +XÎncasări din vânzarea investiţiilor financiare pe termen scurt

+X

Încasări de dobânzi şi dividende +XÎncasări din rambursarea împrumuturilor acordate altor întreprinderi

+X

Plăţi din achiziţia de imobilizări -XPlăţi din achiziţia de investiţii financiare pe termen scurt -XPlăţi din acordarea de împrumuturi altor întreprinderi -XII.Flux net de trezorerie din activităţile de investiţii = ±X

Fluxuri de trezorerie din activităţile de finanţareÎncasări din noi emisiuni de acţiuni +XÎncasări din noi emisiuni de obligaţiuni +XÎncasări din credite primite de la bănci +XÎncasări din subvenţii pentru investiţii +XÎncasări din subvenţii de exploatare +XRambursări de capital în numerar -XRambursări de împrumuturi obligatare -XRambursări de credite bancare -XPlăţi de dobânzi -XPlăţi de dividende -XPlăţi de chirii aferente contractelor de leasing financiar -X

III.Fluxul net de trezorerie din activităţile de finanţare

= ±X

IV.Variaţia lichidităţilor băneşti şi a echivalentelor de lichidităţi (I+II+III)

= ±X

V.Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la începutul anului(din bilanţul contabil)

+X

VI.Efectul variaţiilor cursurilor monedelor străine ±XVII.Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la sfârşitul anului(V+IV)

+X

VIII.Lichidităţi şi echivalente de lichidităţi la sfârşitul anului (din bilanţul contabil) (VII = VIII)

+X

(1)Aceste fluxuri ar putea fi incluse, de asemenea, în categoria activităţilor de finanţare(2)Aceste fluxuri ar putea fi repartizate între activităţile de exploatare, cele de investiţii şi cele de finanţare

Aspecte particulare privind prezentarea tabloului fluxurilor de trezorerie:

(1)Metode de prezentare a fluxurilor de trezorerie referitoare la activităţile de exploatare

O întreprindere trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie, aferente activităţilor de exploatare folosind una din cele două metode:

(a)metoda directă, prin care sunt prezentate încasările şi plăţile de exploatare în mărime brută;sau(b)metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustat(ă) cu: (i)efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară, (ii)variaţia elementelor care compun necesarul de fond de rulment, (iii)elementele de venituri şi cheltuieli asociate fluxurilor de trezorerie din investiţii sau din finanţare.

Întreprinderile sunt încurajate să raporteze fluxurile de trezorerie obţinute din activităţile de exploatare folosind metoda directă. Metoda directă este utilă pentru estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare. Ea este preferată de investitori, chiar dacă preparatorii de conturi consideră că metoda indirectă le este mai la îndemână pentru întocmirea tabloului.

Pe baza metodei directe, informaţiile privind încasările şi plăţile pot fi obţinute:(a)fie din înregistrările contabile ale întreprinderii;(b)fie prin ajustarea vânzărilor, a costului vânzărilor şi a altor elemente din contul de profit şi pierdere cu:(i)modificările pe parcursul perioadei ale stocurilor şi ale creanţelor şi datoriilor din exploatare;(ii)elemente care nu generează fluxuri de trezorerie;(iii)elemente care influenţează fluxurile de trezorerie din investiţii sau din finanţare.

Prezentarea informaţiilor aferente aplicării metodei directe nu reprezintă o procedură prea dificilă în cazul managerilor şi al contabililor, deoarece diferitele încasări şi plăţi nu reprezintă altceva decât rulajele creditoare ale unor conturi de creanţe şi respectiv rulajele debitoare ale unor conturi de datorii.

Pentru utilizatorii externi, reconstituirea fluxurilor de trezorerie este o problemă mult mai dificilă care impune o serie de raţionamente susţinute de o logică economică şi contabilă şi în care sunt valorificate informaţii furnizate deopotrivă de bilanţ, de contul de profit şi pierdere şi de notele explicative.

(2)Prezentarea unor fluxuri în mărime netă

În principiu, fluxurile de trezorerie trebuie să fie prezentate la nivelul mărimii lor brute. Altfel spus, nu este posibil să se compenseze încasările şi plăţile din aceeaşi categorie şi chiar din categorii diferite.

IAS 7 admite, totuşi, două excepţii de la această regulă. Unele fluxuri, de trezorerie ce provin din activităţi de exploatare, de investiţii sau de finanţare pot să fie prezentate (fără a fi obligatoriu însă) în mărime netă.

Este vorba despre:(1)încasări şi plăţi în contul clienţilor , atunci când fluxurile de trezorerie decurg din activităţile clientului, dar nu decurg din cele ale întreprinderii;

Exemplu-acceptarea şi rambursarea de depozite la vedere de către o bancă;-trezoreria deţinută în contul clienţilor de către o întreprindere specializată în plasamente;-chiriile vărsate proprietarilor de bunuri, după ce au fost colectate în contul lor.

(2)încasări şi plăţi referitoare la elemente ce au un ritm de rotaţie rapid, o valoare mare şi scadenţe scurte;

Exemplu

-avansurile făcute pentru şi rambursarea valorilor principalului aferent clienţilor care folosesc cărţi de credit;-achiziţia sau cesiunea de plasamente;-alte împrumuturi pe termen scurt, precum cele ce au o scadenţă mai mică sau egală cu trei luni.

(3)Fluxurile în monede străineToate fluxurile de trezorerie în monede străine sunt convertite la cursul zilei

plăţii sau încasării. Totuşi, există posibilitatea utilizării unui curs mediu ponderat pentru ansamblul fluxurilor aferente unei perioade.

Lichidităţile şi echivalentele de lichidităţi în monede străine, existente la sfârşitul exerciţiului, sunt convertite la cursul de închidere.

Câştigurile şi pierderile nerealizate (latente), ce rezultă din variaţia cursului între data fluxului şi data închiderii exerciţiului, nu constituie fluxuri monetare. Cu toate acestea, efectul variaţiilor cursurilor lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi deţinute sau datorate este prezentat în tabloul de trezorerie, pentru a permite comparaţia între lichidităţile aferente deschiderii şi închiderii exerciţiului.

Prezentarea se face separat de fluxurile de trezorerie generate de activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare.

ExempluÎntreprinderea ALFA prezintă următorul bilanţ la sfârşitul exerciţiului N:

Bilanţ(în u.m.)

Activ Suma Datorii+Capitaluri proprii

Suma

Clienţi(100 USD x 3 u.m./USD)Cont la bancă în devize(100 USD x 1 u.m./USD)

300

100

Datorii

Capital social

100

300

Total 400 Total 400

În cursul exerciţiului N+1 se încasează creanţa faţă de clientul extern la cursul de 2 u.m./USD. La sfârşitul exerciţiului N+1, cursul de schimb este de 2,5 u.m./USD.

Înregistrările în contabilitate sunt următoarele:-încasarea creanţei:

+A;+Ch +Dat% = 4111 300

5124Conturi la bănci în

valută665

Cheltuieli din diferenţe de curs

valutar

Clienţi 200

100

Această diferenţă de curs valutar este realizată.

-actualizarea soldului contului de disponibil în valută la cursul de închidere:100 USD x (2,5-1) + 100 (2,5-2) = 200 u.m.

+A +V5124 = 765 200

Conturi la bănci în valută

Venituri din diferenţe de curs

valutar

Această diferenţă de curs valutar este nerealizată şi trebuie prezentată distinct în tabloul fluxurilor de trezorerie.

În urma acestor operaţii bilanţul contabil se prezintă, la sfârşitul exerciţiului N+1 astfel:

Bilanţ(în u.m.)

Activ Suma Datorii+Capitaluri proprii

Suma

ClienţiCont la bancă

0 Datorii 100

în devize(200 x 2,5) 500

Capital socialRezultatul exerciţiului

300100

Total 500 Total 500

Dacă am reconstitui fluxul de trezorerie din exploatare prin metoda indirectă va trebui să procedăm astfel:

Rezultatul exerciţiului +100(-)Diferenţa de curs nerealizată (câştig) - 200(=)Rezultatul din exploatare înaintea deducerii variaţiei necesarului de fond de rulment

-100

(-)Variaţia creanţelor clienţi

-(0 – 300) ) = +300

(=)Fluxul de trezorerie din exploatare +200

Cheltuielile şi veniturile din diferenţele de curs valutar nu trebuie eliminate din rezultat în vederea determinării fluxului de trezorerie din exploatare prin metoda indirectă deoarece ele sunt eliminate cu ocazia deducerii din rezultat a variaţiei necesarului de fond de rulment.

Creanţa clienţi s-a diminuat în cursul exerciţiului N+1 cu 300 u.m. Din cele 300 u.m., 100 u.m. sunt reprezentate de diferenţa de curs valutar trecută pe cheltuială. Cheltuiala nu se mai elimină deoarece diferenţa de curs este eliminată prin deducerea din rezultat a diminuării creanţei.

Diferenţele de curs nerealizate se elimină într-o primă fază şi sunt reintegrate în tablou la sfârşit, pentru a fi prezentate separat aşa cum solicită norma IAS 7.

Revenind la exemplul nostru, tabloul de trezorerie se prezintă, în partea lui finală astfel:

Trezoreria în monede străine la începutul exerciţiului N+1

100

Fluxurile de trezorerie aferente exerciţiului N+1:ÎncasăriPlăţi

+200-

Diferenţa de curs nerealizată (câştig latent) +200Trezoreria în monede străine la sfârşitulexerciţiului N+1

(=)500

(4) Dobânzile şi dividendele

Fluxurile de trezorerie care provin din dobânzi şi dividende încasate, trebuie să fie prezentate separat de cele care sunt generate de dobânzile plătite. Norma IAS 7 solicită totodată ca acestea să fie delimitate, pe cât posibil, pe cele trei categorii de activităţi, iar apartenenţa lor la una sau alta trebuie să fie menţinută de la un exerciţiu la altul.

Valoarea totală a dobânzilor plătite de-a lungul unei perioade este prezentată în tabloul fluxurilor de numerar, indiferent dacă a fost recunoscută drept cheltuială în contul de profit şi pierdere, sau capitalizată în conformitate cu tratamentul alternativ permis de IAS 23 "Costurile îndatorării".

Pentru instituţiile financiare, dobânzile încasate şi vărsate constituie fluxuri de exploatare. Pentru celelalte categorii de întreprinderi, situaţia delimitării acestor elemente pe categorii de activităţi este mai puţin evidentă.

Atât dobânda plătită cât şi dobânda şi dividendele încasate pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în calculul rezultatului net. Ca alternativă, dobânzile vărsate şi dobânzile şi dividendele primite pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din finanţare şi, respectiv, din investiţii, deoarece ele reprezintă costuri ale atragerii surselor de finanţare sau remunerarea investiţiilor.

Dividendele vărsate pot fi clasificate în fluxurile de trezorerie de exploatare, în scopul de a ajuta utilizatorii în determinarea capacităţii întreprinderii privind degajarea de dividende dincolo de fluxurile de trezorerie din exploatare.

(5)Impozitul asupra rezultatului

Fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit vor fi prezentate separat şi vor fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din activităţile de exploatare, cu excepţia situaţiei în care ele pot fi alocate în mod specific activităţilor de finanţare şi de investiţie.

Impozitele pe profit sunt generate în urma tranzacţiilor care dau naştere unor fluxuri de trezorerie clasificate în categoria activităţilor de exploatare, de investiţii şi de finanţare. În timp ce cheltuielile cu impozitul pot fi alocate fără dificultate activităţilor de investiţii şi de finanţare, fluxurile de trezorerie aferente impozitelor respective sunt adesea, imposibil de alocat şi pot apărea într-o perioadă diferită de cea a fluxurilor de numerar aferente tranzacţiei de bază.

Prin urmare, impozitele plătite sunt clasificate, de obicei, drept fluxuri de trezorerie din exploatare. Totuşi, atunci când este posibilă identificarea fluxului de trezorerie din impozite va fi clasificat în mod corespunzător ca activitate de investiţie sau de finanţare.

(6)Tranzacţii fără contrapartidă în trezoreria întreprinderii

Tranzacţiile referitoare la investiţii şi finanţare, care nu implică lichidităţi şi echivalente de lichidităţi, trebuie să fie excluse din tabloul fluxurilor de trezorerie. Astfel de tranzacţii trebuie să fie prezentate în notele la situaţiile financiare pentru a se furniza orice informaţie relevantă relativă la aceste activităţi de investiţii şi de finanţare.

O mare parte a activităţilor de investiţii şi de finanţare nu au un impact direct asupra fluxurilor de trezorerie curente, cu toate că ele afectează structura capitalului şi a activelor unei întreprinderi. Excluderea din tablou a tranzacţiilor fără contrapartidă în trezorerie este coerentă cu obiectivul unui tablou al fluxurilor de trezorerie deoarece aceste elemente nu implică fluxuri de trezorerie în perioada curentă.

Exemplu

-achiziţia de active, prin preluarea concomitentă de datorii legate direct de acestea sau printr-un contract de locaţie-finanţare;

-achiziţia unei întreprinderi, prin intermediul unei emisiuni de acţiuni;

-conversia de datorii în capitaluri proprii.

Studiu de caz: Întocmirea Tabloului fluxurilor de trezorerie conform normei IAS 7

Situaţiile financiare ale societăţii ALFA se prezintă la sfârşitul exerciţiului N, astfel:

Bilanţul contabil la 31.12.N

Elemente N-1 NACTIVE NECURENTEImobilizări corporale(1)

Investiţii deţinute în întreprinderi asociate(2)

510.000150.000 570.000

150.000Active necurente - Total 660.000 720.000ACTIVE CURENTEStocuri (3)

Clienţi(4)

Cheltuieli în avans(5)

Investiţii pe termen scurt(6)

Lichidităţi

42.000375.00050.00080.00043.000

2.000175.00030.000

01.688.800

Active curente - Total 590.000 1.895.800TOTAL ACTIV 1.250.000 2.615.800DATORII CURENTEFurnizori(7)

Credite pe termen scurt(8)

Venituri în avans(9)

Alte datorii curente(10)

250.000200.00070.000

210.000

125.800150.00020.00050.000

Datorii curente - Total 730.000 345.800DATORII NECURENTEÎmprumuturi din emisiunea de obligaţiuni(11)

Credite pe termen lung(12)

Venituri în avans(13)

-120.00050.000

70.000120.000310.000

Datorii necurente - Total 170.000 500.000TOTAL DATORII 900.000 845.800CAPITALURI PROPRIICapital social(14)

Prime de emisiuneRezerveRezultatul reportatRezultatul exerciţiului(15)

100.000-

70.000180.000

-

300.00020.00070.000

180.0001.200.000

TOTAL CAPITALURI PROPRII 350.000 1.770.000TOTAL DATORII ŞI CAPITALURI PROPRII

1.250.000 2.615.800

Informaţii suplimentare:(1)amortizarea aferentă imobilizărilor corporale existente la începutul anului a fost de 240.000 lei iar cea aferentă imobilizărilor existente la sfârşitul anului a fost de 280.000 lei;(2)în cursul anului întreprinderea nu a achiziţionat şi nici nu a cedat investiţii în întreprinderile asociate;(3)Stocurile sunt reprezentate de mărfuri. La sfârşitul exerciţiului N-1 stocurile de mărfuri au fost depreciate pentru suma de 10.000 lei. În cursul exerciţiului N aceste stocuri au fost vândute. Stocurile existente la sfârşitul exerciţiului N nu au făcut obiectul unei deprecieri;(4)Creanţele clienţi sunt aferente vânzărilor în ţară (nu includ diferenţe de curs valutar) şi nu au făcut obiectul unor deprecieri;(5)Cheltuielile în avans sunt reprezentate de chirii de exploatare plătite în anul N-1 în contul anului N;(6)Investiţiile pe termen scurt sunt reprezentate de titluri de plasament achiziţionate în exerciţiul N-1 şi vândute în exerciţiul N; în cursul anului nu s-au achiziţionat investiţii pe termen scurt;(7)din care, furnizori de imobilizări 175.000 lei la începutul anului şi 13.000 lei la sfârşitul anului;(8)În cursul exerciţiului N s-au primit credite pe termen scurt de 100.000 lei;(9)Veniturile în avans sunt reprezentate de subvenţii pentru investiţii;(10)Alte datorii curente:

Valori la începutul anului Valori la sfârşitul anului-datorii privind impozitul pe profit 87.000-dobânzi de plătit 30.000-datorii salariale şi sociale 63.000-dividende de plată 30.000

-datorii privind impozitul pe profit 37.000-datorii salariale şi sociale 13.000

(11)Împrumutul din emisiunea de obligaţiuni este evaluat în valori nete (după deducerea primei de rambursare de 30.000 lei);(12)În cursul anului nu au avut loc fluxuri privind creditele primite pe termen lung;(13)veniturile în avans de la începutul anului anului sunt aferente exploatării iar cele de la sfârşitul anului includ subvenţii pentru investiţii de 260.000 iar restul sunt aferente exploatării;(14)În cursul exerciţiului N nu au avut loc retrageri de capital şi nici modificări ale acestuia ca urmare a unor operaţii interne;(15)Rezultatul net este prezentat în bilanţ înainte de distribuire;(16)Întreprinderea şi-a achitat integral datoria privind TVA de 338.200 lei aferentă activităţilor de exploatare şi a încasat (recuperat) TVA aferentă activităţilor de investiţii de 26.600 lei;(17)În cursul anului au fost vândute, cu decontare în contul curent, instalaţii tehnologice al căror cost de achiziţie este de 100.000 lei iar amortizarea cumulată de 80.000 lei;(18)Datoriile privind dobânzile au fost integral achitate.

(19)Rezultatul net al exerciţiului N-1 de 200.000 lei a fost distribuit astfel: la rezereve, la rezultat reportat iar diferenţa la dividende;(20)Rezervele exerciţiului N-2 au fost de 30.000 lei iar rezultatul reportat de 50.000 lei.

Contul de profit şi pierdere la 31.12.N

Elemente ValoriCifra de afaceri(1)

Alte venituri din exploatare(2)

Cheltuieli cu mărfurileCheltuieli cu personalulCheltuieli cu amortizarea imobilizărilorAlte cheltuieli de exploatare(3)

Venituri din cedarea investiţiilor financiare pe termen scurtCheltuieli cu dobânzile

2.400.000260.000550.000400.000120.000240.00050.00050.000

Rezultat înainte de impozit 1.350.000Impozit pe profit 150.000Rezultatul net al exerciţiului 1.200.000

Informaţii suplimentare:(1)Cifra de afaceri cuprinde:-venituri din vânzarea mărfurilor 600.000 lei;-venituri din prestări de servicii 1.800.000 lei.(2)Alte venituri din exploatare 260.000 lei, din care:-venituri din cesiunea imobilizărilor corporale 60.000 lei;-venituri din subvenţii de exploatare pentru plata personalului 100.000 lei;-venituri din subvenţii pentru investiţii 90.000 lei;-venituri din provizioane pentru deprecierea mărfurilor 10.000 lei.(3)Alte cheltuieli de exploatare 240.000 lei, din care:-cheltuieli cu serviciile primite de la furnizori 100.000 lei;-cheltuieli cu energia şi apa 20.000 lei;-cheltuieli cu chiriile de exploatare (plătite în anul anterior) 50.000 lei;-cheltuieli cu impozitele şi taxele de exploatare (acestea au fost plătite integral până la sfârşitul exerciţiului) 50.000 lei;-cheltuieli cu activele cedate 20.000 lei.Să se întocmească Tabloul fluxurilor de trezorerie conform IAS 7.