Standardul Internaţional de

Contabilitate IAS 17(revizuit 1997)

Leasing

Acest Standard Internaţional de Contabilitate revizuit înlocuieşte IAS 17,Leasing, care a fost aprobat de Consiliu în versiune reformulată în 1994. Standardul revizuit a intrat în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 1999. În aprilie 2000, paragrafele 1, 19, 24, 45 şi 48 au fost modificate, iar paragraful 48A a fost adăugat ca urmare a emiterii IAS 40, Investiţii imobiliare. IAS 40 intră în vigoare pentru situaţiile financiare anuale aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 2001.În ianuarie 2001, paragrafele 1, 24 şi 48A au fost modificate de IAS 41 Agricultura. IAS 41 intră în vigoare pentru situaţiile financiare anuale aferente perioadelor începând de la 1ianuarie 2003.

Pentru scopul acestei publicaţii, noul text este trecut în raster gri, iar textul şters din IAS 17 (revizuit 1993) este trecut în raster gri şi tăiat cu o linie. Sursa revizuirilor o constituie IAS 40 cu excepţia cazului în care este specificat în notele de subsol IAS 41.

O interpretare SIC se referă la IAS 17: SIC-15, Leasing operaţional – Stimulente.

IAS 17 (revizuit 1997)

Introducere

Acest Standard („IAS 17 (revizuit)”) înlocuieşte Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 17, Leasing („IAS 17 iniţial”). IAS 17 (revizuit) intră în vigoare pentru perioadele contabile care încep la 1 ianuarie 1999 sau după această dată.

Prezentul Standard aduce îmbunătăţiri la IAS 17 iniţial, pe care îl înlocuieşte ca urmare a unei analize efectuate în contextul unei revizuiri limitate care a identificat modificări considerate esenţiale pentru completarea unui set – nucleu de standarde acceptabile pentru finanţarea internaţională şi cotarea la bursele de valori. Consiliul IASC a stabilit realizarea unei reforme substanţiale în domeniul standardelor de contabilitate referitoare la operaţiunile de leasing.

Principalele modificări faţă de IAS 17 iniţial sunt următoarele:

1. IAS 17 iniţial definea leasingul ca un contract prin care locatorul transmite locatarului dreptul de a utiliza un bun, în schimbul unei chirii plătibile de locatar. IAS 17 (revizuit) modifică definiţia, înlocuind termenul „chirie” cu cel de „plată sau o serie de plăţi”.

2. Aplicând principiul prevalenţei economicului asupra juridicului, procesul de clasificare a tranzacţiilor de leasing trebuie să aibă la bază măsura în care riscurile şi avantajele aferente drepturilor de proprietate asupra unui bun ce constituie obiectul unui contract de leasing, aparţinând locatorului sau locatarului. IAS 17 prezenta exemple de situaţii ca elemente de identificare a unei operaţiuni de leasing drept leasing financiar. IAS 17 (revizuit) a adăugat elemente de identificare suplimentare pentru a facilita mai mult procesul de clasificare.

3. IAS 17 iniţial utiliza termenul de „durată de viaţă utilă” în exemplele la care se face referire mai sus, în scopul comparării cu durata contractului de leasing, în cadrul procesului de clasificare. IAS 17 (revizuit) utilizează termenul de „durată de viaţă economică”, pornind de la considerentul că un bun poate fi folosit de unul sau mai mulţi utilizatori.

4. IAS 17 iniţial cerea prezentarea chiriilor contingente, dar nu menţiona dacă acestea trebuie să fie incluse sau excluse la determinarea plăţilor minime de leasing. IAS 17 (revizuit) cere excluderea chiriilor contingente din cuantumul plăţilor minime de leasing.

5. IAS 17 iniţial nu făcea referire la tratamentul contabil al costurilor directe iniţiale suportate de locatar la negocierea şi încheierea contractelor de leasing. IAS 17 oferă

recomandări, cerând ca, în cazul leasingului financiar, în valoarea bunului care face obiectul contractului de leasing să fie incluse costurile direct atribuibile activităţilor întreprinse de locatar pentru încheierea contractului respectiv.

6. IAS 17 iniţial dădea posibilitatea locatorului de a alege metoda de alocare a venitului financiar, şi anume, recunoaşterea venitului conform unui model care să reflecte o rată periodică a rentabilităţii constantă, model bazat fie pe: (a) valoarea investiţiei nete încă nerecuperate a locatorului în leasingul financiar; sau (b) valoarea investiţiei nete în numerar încă nerecuperate a locatorului în .leasingul financiar.

IAS 17 (revizuit) cere ca recunoaşterea veniturilor financiare să se facă astfel încât să reflecte o rată periodică a rentabilităţii constantă care să se bazeze pe o metodă, şi anume, investiţia netă încă nerecuperată a locatorului în leasingul financiar.

7. IAS 17 (revizuit) face trimiteri la Standardul Internaţional de Contabilitate referitor la deprecierea activelor oferind recomandări în legătură cu necesitatea evaluării posibilităţii deprecierii activelor. IAS 17 iniţial nu aborda această problematică.

8. IAS 17 (revizuit) obligă la prezentări detaliate atât din partea locatorului, cât şi a locatarului pentru leasingul operaţional şi financiar, prin intermediul utilizării caracterelor aldine în comparaţie cu cele utilizate la prezentarea elementelor cerute de IAS 17 iniţial.

Noile prezentări cerute de I AS 17 (revizuit) includ: (a) totalul plăţilor minime de leasing reconciliate cu valoarea prezentă a datoriilor aferente leasingului, pe trei intervale de timp: până la un an; între 1 şi 5 ani; peste 5 ani (solicitat pentru locatar); (b) totalul investiţiei brute aferente leasingului reconciliată cu valoarea prezentă a plăţilor minime de leasing, de încasat pe trei intervale de timp: până la un an; între 1şi 5 ani; peste 5 ani (solicitat pentru locator); (c) cheltuielile financiare aferente punctelor (a) şi (b) de mai sus; (d) valoarea viitoarelor plăţi minime de subcontractare în leasing estimate a se primi din tranzacţii irevocabile de subcontractare în leasing, la data bilanţului; (e) reducerile de valoare cumulate aferente ratelor minime de leasing de primit ce nu pot fi încasate; şi (f) chiriile contingente, înregistrate la venituri de către locatori.

9. IAS 17 iniţial cuprindea Anexele 1 – 3 care reprezentau exemple de situaţii în care un contract de leasing poate fi clasificat, în mod normal, drept leasing financiar. Aceste anexe nu mai sunt păstrate în cadrul IAS 17 (revizuit) datorită faptului că acesta a introdus elemente suplimentare de identificare în procesul de clasificare a operaţiunilor de leasing.

10. Se precizează că prevederile referitoare la tranzacţiile de vânzare şi de leaseback, în special, cerinţele referitoare la o operaţiune de leaseback considerat leasing operaţional, conţin reguli ce descriu o gamă largă de circumstanţe, bazate pe valorile relative ale valorii juste, valorii contabile şi preţului de vânzare. IAS 17 (revizuit) include o anexă care oferă recomandări suplimentare în interpretarea cerinţelor.

IAS 17 (revizuit 1997)

Cuprins

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 17

Leasing

OBIECTIV Paragrafele

ARIE DE APLICABILITATE………………………………………………………………… 1 - 2

DEFINIŢII………………………………………………………………………………..3- 4

CLASIFICAREA OPERAŢIUNILOR DE LEASING………………………………………………. 5 -11 OPERAŢIUNI DE LEASING REFLECTATE ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATARILOR…………12-27 Leasing financiar 12-24 Leasing operaţional 25-27

OPERAŢIUNI DE LEASING REFLECTATE ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE ALE LOCATORILOR………… 28-48 Leasing financiar 28-40 Leasing operaţional

41-48

TRANZACŢII DE VÂNZARE ŞI DE LEASEBACK……………………………………………… 49-57

PREVEDERI TRANZITORII ………………………………………………………………......58

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE…………………………………………………………….59-60

ANEXĂ

IAS 17 (revizuit 1997)

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 17 (revizuit 1997)

Leasing

Standardele tipărite cu litere de tip italic, aldin, trebuie citite în contextul materialului de fond şi al recomandărilor de implementare din acest Standard, precum şi în contextul Prefeţei la Standardele Internaţionale de Contabilitate. Standardele Internaţionale de Contabilitate nu au fost elaborate cu intenţia de a fi aplicate elementelor nesemnificative (vezi paragraful 12 din Prefaţă).

Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este de a stabili, pentru locatari şi locatori, politicile contabile corespunzătoare şi elementele ce trebuie evidenţiate cu privire la leasingul financiar şi operaţional.

Arie de aplicabilitate

1. Acest Standard trebuie aplicat în contabilizarea tuturor tranzacţiilor de leasing, cu excepţia celor de mai jos: (a) acorduri de leasing privind explorarea sau exploatarea minereurilor, a ţiţeiului, gazelor naturale şi a altor resurse neregenerabile similare; resurselor naturale, cum ar fi: ţiţei, gaze naturale, lemn, metale şi alte zăcăminte minerale;şi(b) contracte de acordare a licenţei pentru bunuri ca: filme cinematografice, înregistrări video, piese de teatru, manuscrise, brevete şi drepturi de autor.Totuşi, acest Standard nu trebuie aplicat evaluării:(a) de către locatari a investiţiei imobiliare deţinute în baza unui contract de leasing financiar (a se vedea IAS 40, Investiţii imobiliare); sau(b) de către locatori a investiţiei imobiliare închiriată în baza unui contract de leasing operaţional (a se vedea IAS 40, Investiţii imobiliare);(c) de către locatari a activelor biologice deţinute în baza unui contract de leasing financiar (a se vedea IAS 41, Agricultura); sau

(d) de către locatori a activelor biologice închiriate în baza unui contract de leasing operaţional(a se vedea IAS 41, Agricultura).

2. Prezentul Standard se aplică acelor contracte care transferă dreptul de utilizare a bunurilor, chiar dacă, pentru utilizarea sau întreţinerea respectivelor bunuri, locatorului i se poate cere efectuarea unor servicii substanţiale. Pe de altă parte, acest Standard nu se aplică în cazul contractelor de servicii care nu implică transferul dreptului de utilizare a bunurilor între părţile contractante.

Definiţii

3. Următorii termeni se folosesc în acest Standard cu înţelesul specificat în continuare:

Leasingul este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită de timp.

Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă, în mare măsură toate riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului Titlul de proprietate poate fi transferat, în cele din urmă, sau nu.

Leasingul operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar. Leasingul irevocabil reprezintă operaţiunea de leasing care este revocabilă doar: (a) dacă survine un eveniment contingent a cărui producere era puţin probabilă; (b) cu permisiunea locatorului; (c) în cazul în care locatarul contractează cu acelaşi locator un nou leasing privind acelaşi bun sau unul echivalent; sau (d) în momentul plătim, de către locatar, a unei sume suplimentare, este certă, într-o măsură rezonabilă.

Începutul contractului de leasing reprezintă cea dintâi dată dintre data contractului de leasing sau data angajamentului părţilor de a respecta principalele prevederi ale leasingului.

Durata contractului de leasing reprezintă perioada de timp irevocabilă pentru care locatarul a contractat bunul în leasing şl orice alte termene suplimentare pentru care locatarul are opţiunea de a continua utilizarea bunului în regim de leasing, cu sau fără plată suplimentară, opţiune a cărei exercitare de către locatar este certă, într-o măsură rezonabilă, la începutul contractului de leasing.

Plăţile minime de leasing sunt acele plăţi de-a lungul duratei contractului de leasing pe care locatarul trebuie sau poate fi obligat să le efectueze, excluzând chiria contingenţă, costurile serviciilor şi impozitele care locatorul le va plăti şi care se vor rambursa acestuia, împreună cu: (a) în cazul locatarului—orice sume garantate de locatar sau de o parte afiliată locatarului; sau (b) în cazul locatorului —orice valoare reziduală garantată locatorului (i) locatar; (ii) o parte afiliată locatarului; sau

(iii) o terţă parte Independentă, capabilă din punct de vedere financiar să satisfacă această garanţie. Totuşi, dacă locatarul are o opţiune de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de scăzut faţă de valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, încât, la începutul contractului de leasing, există certitudinea rezonabilă ea opţiunea va fi exercitată, atunci plăţile minime de leasing includ plăţile minime plătibile pe durata contractului de leasing şi plata necesară pentru exercitarea acestei opţiuni de cumpărare.

Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.

Durata de viaţă economică este fie: (a) perioada de-a lungul căreia se estimează că un bun este utilizabil economic de către unul sau mai mulţi utilizatori; fie (b) numărul unităţilor de producţie sau al unităţilor similare care se a se obţine prin utilizarea bunului de către unul sau mai mulţi utilizatori.

Durata de viată utilă este perioada estimată care rămâne, de la începutul duratei contractului de leasing, fără a fi limitată la acesta, pe parcursul căreia se aşteaptă ca beneficiile economice încorporate în bun să fie consumate de către întreprindere.

Valoarea reziduală garantată este: (a) în cazul locatarului, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de locatar sau de o parte afiliată acestuia (valoarea garanţiei constituind valoarea maximă ce devine plătibilă, în orice situaţie); şi (b) în cazul locatorului, acea parte a valorii reziduale ce este garantată de locatar sau de o terţă parte neafiliată locatorului ce este capabilă, din punct de vedere financiar, să onoreze obligaţiile asumate prin garanţie.

Valoarea reziduală negarantată reprezintă acea parte din valoarea reziduală a bunului în regim de leasing, a cărei realizare, de către locator, nu este sigură sau este garantată numai de o parte afiliată locatorului.

Investiţia brută în leasing este suma plăţilor minime de leasing aferente unui leasing financiar, din punctul de vedere al locatorului şi orice valoare reziduală negarantată acumulată în contul locatorului.

Venitul financiar nerealizat reprezintă diferenţa dintre: (a) suma dintre plăţile minime de leasing aferente unui leasing financiar, din punctul de vedere al locatorului, şi orice valoare reziduală negarantată acumulată în contul locatorului; şi (b) valoarea actualizată a sumei de la punctul (a), determinată la rata implicită a dobânzii din contractul de leasing.

Investiţia netă în leasing este investiţia brută în leasing, mai puţin venitul financiar nerealizat.

Rata implicită a dobânzii din contractul de leasing este rata de actualizare care, la începutul contractului de leasing, determină ca valoarea actualizată cumulată (a) a plăţilor minime de leasing şi (b) a valorii reziduale negarantate să fie egală cu valoarea justă a bunului în regim de leasing. Rata dobânzii marginale a locatarului este rata dobânzii pe care locatarul ar trebui să o plătească pentru un leasing similar sau, dacă aceasta nu este determinabilă, rata pe care, la începutul contractului de leasing, locatarul ar trebui să o suporte pentru a împrumuta, pentru aceeaşi perioadă, şi cu o garanţie similară, fondurile necesare pentru achiziţionarea bunului. Chiria contingentă este acea parte a plăţilor de leasing care nu are o valoare determinată, dar este stabilită în funcţie de un factor, altul decât trecerea timpului (de exemplu, un procentaj din vânzări, gradul de utilizare, indici de preţ, ratele dobânzilor practicate pe piaţă).

4. Definiţia leasingului include contractele de închiriere a unui bun ce cuprind o clauză care oferă locatarului opţiunea de a deveni proprietarul bunului la îndeplinirea condiţiilor convenite. Aceste contracte sunt denumite uneori contracte de închiriere cu opţiune de cumpărare.

Clasificarea operaţiunilor de leasing

5. Clasificarea operaţiunilor de leasing adoptată în acest Standard se bazează pe măsura în care riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate a unui bun în regim de leasing revin locatorului sau locatarului. Riscurile includ posibilitatea de a se înregistra pierderi, ca urmare a unui grad scăzut de utilizare a bunului sau a uzurii morale şi a unor variaţii ale venitului datorate modificării condiţiilor economice. Avantajele pot fi reprezentate de estimarea unei activităţi profitabile pe durata de viaţă economică a bunului şi a unor câştiguri rezultate din creşterea valorii sau din realizarea valorii reziduale.

6. O operaţiune de leasing este considerată ca fiind leasing financiar, dacă transferă, în mare măsură, toate riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate. O operaţiune de leasing este considerată leasing operaţional, dacă nu transferă, în mare măsură, toate riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate.

7.Întrucât tranzacţia dintre locator şi locatar se bazează pe un contract de leasing comun ambelor părţi, este necesară utilizarea unor definiţii consecvente. Aplicarea acestor definiţii în circumstanţe diferite celor două părţi poate determina, uneori, ca acelaşi leasing să fie clasificat în mod diferit de locator şi, respectiv, de locatar.

8. Clasificarea unei operaţiuni de leasing ca leasing financiar sau operaţional depinde mai curând de fondul tranzacţiei decât de forma contractului. Exemple de situaţii în care o operaţiune de leasing este clasificată, în mod normal, ca leasing financiar sunt: (a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul duratei contractului de leasing; (b) locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic faţă de valoarea justă la data la

care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi exercitată; (c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat; (d) la începutul contractului de leasing, valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing este cel puţin egală cu aproape întreaga valoare justă a bunului în regim de leasing; şi (e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără efectuarea unor modificări majore.

9. Aspecte care să indice situaţii care, în mod individual sau în combinaţie, pot, de asemenea, să conducă la clasificarea unei operaţiuni de leasing ca fiind leasing financiar sunt: (a) în cazul în care locatarul poate rezilia contractul de leasing, pierderile locatorului generate de rezilierea contractului revin locatarului; (b) câştigurile sau pierderile rezultate din variaţia valorii juste reziduale sunt în sarcina locatarului (de exemplu, sub forma unei reduceri a chiriei echivalentă cu cea mai mare parte a încasărilor din vânzări la sfârşitul contractului de leasing); şi (c) locatarul are capacitatea de a continua leasingul pentru o a doua perioadă, la o chirie substanţial mai redusă decât chiria pieţei.

10. Clasificarea operaţiunii de leasing se realizează la începutul contractului de leasing. Dacă locatarul şi locatorul convin, în orice moment, să modifice clauzele contractului de leasing fără a reînnoi contractul, determinând astfel o altă clasificare în conformitate cu criteriile stipulate în paragrafele 5-9 – în ipoteza în care noile prevederi ar fi existat la începutul contractului de leasing – contractul revizuit este considerat un contract nou în afară de durata sa. Totuşi, modificările elementelor previzionale (de exemplu, modificări ale duratei de viaţă economică estimate sau ale valorii reziduale a bunului ce constituie obiectul leasingului) sau modificările de circumstanţe (de exemplu, neîndeplinirea angajamentelor de către locatar) nu determină o nouă clasificare a leasingului din punct de vedere contabil.

11. Operaţiunile de leasing care au ca obiect terenuri şi clădiri sunt clasificate ca leasing operaţional sau financiar, ca şi operaţiunile de leasing care au ca obiect alte bunuri. Totuşi, o caracteristică a terenurilor este că acestea au, în mod normal, o durată de viaţă economică nedeterminată şi, dacă nu se estimează că locatarului îi va fi transferat titlul de proprietate până la sfârşitul duratei contractului de leasing, atunci locatarului nu-i revin, în mare măsură, toate riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate. O sumă plătită

pentru un astfel de leasing reprezintă plăţi de leasing achitate în avans, care sunt amortizate pe durata contractului de leasing în funcţie de beneficiile aduse.

Operaţiuni de leasing reflectate în situaţiile financiare ale locatarilor

Leasing financiar

12. Locatarii trebuie să recunoască operaţiunile de leasing financiar în bilanţurile lor ca active şi datorii la o valoare egală, la începutul contractului de leasing, cu valoarea justă a bunului în regim de leasing sau cu valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing, dacă aceasta din urmă este mai mică. Pentru calcularea valorii actualizate a plăţilor minime de leasing, se consideră ca factor de actualizare rata implicită a dobânzii din contractul de leasing, dacă aceasta se poate determina; în caz contrar, trebuie utilizată rata dobânzii marginale a locatarului.

13. Tranzacţiile şi alte evenimente trebuie înregistrate şi reflectate în concordanţă cu fondul lor şi cu realitatea financiară, şi nu numai cu forma juridică. În timp ce forma juridică a unui contract de leasing reflectă faptul că locatarul nu poate să dobândească titlul de proprietate a bunului în regim de leasing, în cazul operaţiunilor de leasing financiar fondul şi realitatea financiară rezidă în aceea că locatarul dobândeşte beneficiile economice din utilizarea bunului pe cea mai mare parte din durata de viaţă economică, în schimbul unei obligaţii de a plăti pentru acest drept o sumă aproximativ egală cu valoarea justă a bunului şi cheltuielile de finanţare aferente.

14. Dacă asemenea tranzacţii de leasing nu sunt reflectate în bilanţul locatarului, resursele economice şi nivelul obligaţiilor unei întreprinderi sunt subevaluate, denaturându-se astfel indicatorii financiari, prin urmare este adecvată înregistrarea leasingului financiar în bilanţul locatarului atât ca un activ, cât şi ca o obligaţie de a achita plăţile viitoare de leasing. La începutul contractului de leasing, activul şi datoria pentru plăţile viitoare de leasing se înregistrează în bilanţ la valori egale.

15. Nu este adecvat ca datoriile pentru bunurile în regim de leasing să fie prezentate în situaţiile financiare ca o deducere din activele aferente bunurilor în leasing, întrucât pentru prezentarea datoriilor în bilanţ datoriile curente sunt evidenţiate separat de cele pe termen lung, aceeaşi distincţie se va utiliza şi pentru datoriile generate de leasing.

16. Anumite activităţi specifice aferente leasingului implică, adesea, apariţia unor costuri directe iniţiale, cum ar fi cele legate de negocierea şi încheierea contractelor de leasing. Costurile identificate ca fiind atribuibile direct activităţilor efectuate de locatar pentru un leasing financiar sunt incluse în valoarea înregistrată ca activ în baza contractului de leasing.

17. Plăţile de leasing trebuie împărţite în cheltuieli de finanţare a leasingului şl reducerea datoriei neachitate. Trebuie alocate pe perioade de-a lungul duratei contractului de leasing, astfel încât să se obţină o rată periodică constantă a dobânzii la soldul datoriei rămase în fiecare perioadă.

18. În practică, în procesul de alocare a cheltuielilor de finanţare pe perioade de-a lungul duratei contractului de leasing, se poate folosi o formă de aproximare pentru simplificarea calculelor.

19. Un leasing financiar dă naştere unor cheltuieli cu amortizarea aferentă bunului amortizabil, precum şi unor cheltuieli financiare, în fiecare perioadă contabilă. Politica de amortizare pentru bunurile amortizabile în regim de leasing trebuie să fie consecventă cu cea aplicată activelor amortizabile deţinute în proprietate iar amortizarea trebuie calculată în baza prevederilor Standardelor Internaţionale de Contabilitate IAS4, Contabilitatea amortizării şi IAS16, Imobilizări corporale şi IAS 38, Active necorporale. Dacă nu există în mod rezonabil certitudinea că locatarul va obţine dreptul de proprietate până la sfârşitul duratei contractului de leasing, activul trebuie amortizat în totalitate pe durata cea mai scurtă dintre durata contractului de leasing şi durata de viaţă utilă a acestuia.

20. Valoarea amortizabilă a bunului în regim de leasing se alocă pe fiecare perioadă contabilă de-a lungul perioadei estimate de utilizare pe o bază sistematică şi consecventă cu politica de amortizare adoptată de locatar pentru activele deţinute în proprietate. Dacă există certitudinea că locatarul va obţine dreptul de proprietate până la sfârşitul duratei contractului de leasing, perioada estimată de utilizare este durata de viaţă utilă a activului; altfel, activul se amortizează pe perioada cea mai scurtă dintre durata contractului de leasing şi durata de viaţă utilă.

21. Suma dintre cheltuielile cu amortizarea aferente activului şi cheltuielile de finanţare aferente perioadei este rareori egală cu plăţile de leasing datorate‚ aferente perioadei şi, de aceea, este inadecvată ampla recunoaştere a plăţilor de leasing ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere. Prin urmare, este improbabil ca activul şi datoria aferentă să fie egale ca valoare după începutul contractului de leasing.

22. Pentru a determina dacă un bun ce constituie obiectul leasingului s-a depreciat, adică beneficiile economice estimate a se obţine în viitor din utilizarea bunului sunt mai mici decât valoarea sa contabilă, o întreprindere aplică Standardul Internaţional de Contabilitate referitor la deprecierea activelor, care stabileşte cerinţele privind modalitatea de revizuire de către o întreprindere a valorii contabile a activelor sale, determinarea valorii recuperabile a unui activ şi momentul la care trebuie să recunoască sau să reia o pierdere din depreciere.

23. Suplimentar faţă de cerinţele 1AS 32, Instrumente financiare: prezentare şi descriere, în cazul unui leasing financiar, locatarul trebuie să evidenţieze următoarele: (a) pentru fiecare clasă de active, valoarea contabilă netă la data bilanţului;(b) o reconciliere între totalul plăţilor minime de leasing – la data bilanţului – şi valoarea lor actualizată. În plus, întreprinderea trebuie să prezinte totalul plăţilor minime de leasing – la data bilanţului – şi valoarea lor actualizată pentru flecare din perioadele de mai jos:

(i). până la 1 an; (ii). intre 1 an şi 5 ani; (iii). peste 5 ani. (c) chiriile contingente înregistrate în veniturile aferente perioadei; (d) totalul plăţilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se obţine în condiţiile unui subcontract de leasing irevocabil, la data bilanţului; şi (e) o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatarului, incluzând, dar fără a se limita, la următoarele:

(i). baza determinării chiriilor contingente; (ii). existenţa şi termenii opţiunilor de reînnoire sau cumpărare şi a clauzelor de escaladare a preţurilor; şi (iii). restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la dividende, datorii suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.

24. În plus, cerinţele de prezentare în conformitate cu ? prevăzute de IAS16,Imobilizări corporale, IAS 36, Deprecierea activelor, IAS 38, Active necorporale, IAS 40, Investiţii imobiliare şi IAS 41, Agricultura, se aplică valorilor bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing financiar şi care sunt contabilizate de către locatar ca achiziţii de active.

Leasing operaţional

25. Plăţile de leasing în cazul unui leasing operaţional trebuie recunoscute ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere liniar de-a lungul duratei contractului de leasing, în cazul în care o altă bază sistematică nu este reprezentativă pentru ritmul beneficiilor utilizatorului.

26. În cazul leasingului operaţional, plăţile de leasing (excluzând costul serviciilor, cum ar fi asigurarea şi întreţinerea) sunt recunoscute ca şi cheltuieli în contul de profit şi pierdere, în mod liniar, cu excepţia situaţiei în care o altă bază sistematică este reprezentativă pentru ritmul beneficiilor utilizatorului, chiar dacă plăţile nu sunt efectuate pe aceeaşi bază.

27. Suplimentar faţă de cerinţele IAS 32, Instrumente financiare: Prezentare şi descriere, în cazul unui leasing operaţional, locatarul trebuie să evidenţieze următoarele: (a) totalul plăţilor minime de leasing previzionate a se obţine dintr-un leasing operaţional irevocabil pentru fiecare dintre perioadele de mai jos: (i). până la1 an; (ii). între1 an şi 5 ani; (iii). peste 5 ani (b) totalul plăţilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se obţine în condiţiile unui subcontract de leasing irevocabil, la data bilanţului;

(c) plăţile aferente contactului şi subcontractului de leasing înregistrate în venituri pentru perioada aferentă, cu evidenţierea separată a plăţilor minune de leasing, chiriilor contingente şi a plăţilor aferente subcontractelor de leasing; (d) o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatarului, incluzând, dar fără a se limita, la următoarele: (i). baza determinării chiriilor contingente; (ii). existenţa şi condiţiile opţiunilor de reînnoire sau cumpărare şi a clauzelor de escaladare a preturilor; şi (iii). restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la dividende, datorii suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.

Operaţiuni de leasing reflectate în situaţiile financiare ale locatorilor

Leasing financiar

28. Locatorii trebuie să recunoască în bilanţ bunurile deţinute în regim de leasing financiar drept creanţe, la o valoare egală cu investiţia netă în leasing.

29. În cazul unui leasing financiar, locatorul transmite locatarului, în mare măsură, toate riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate, de aceea, ratele de încasat se tratează, de către locator, ca rambursare a principalului şi ca venit financiar aferent, acesta din urmă reprezentând recompensa locatorului pentru investiţia şi serviciile sale.

30. Recunoaşterea venitului financiar trebuie să se bazeze pe un model care reflectă o rată periodică constantă a rentabilităţii aferentă investiţiei totale nete neamortizate a locatorului, corespunzătoare leasingului financiar.

31. Locatorul urmăreşte alocarea venitului financiar pe durata contractului de leasing, pe o bază sistematică şi raţională. Această alocare a venitului se bazează pe un model care reflectă o rentabilitate periodică constantă a investiţiei nete neamortizate a locatorului, corespunzătoare leasingului financiar. Plăţile de leasing aferente perioadei contabile, excluzând costurile serviciilor, se deduc din investiţia brută în leasing în vederea diminuării valorii principalului şi a venitului financiar nerealizat.

32. Valorile reziduale negarantate estimate utilizate în calcularea investiţiei brute în leasing realizată de locator se revizuiesc periodic. Dacă a avut loc o diminuare a valorii reziduale negarantate estimate, alocarea venitului de-a lungul duratei contractului de leasing este revizuită şi orice diminuare a sumelor deja acumulate se recunoaşte imediat.

33. Costurile directe iniţiale, cum ar fi comisioanele şi taxele juridice, sunt adesea suportate de locatori la negocierea şi perfectarea unui leasing. În cazul operaţiunilor de leasing financiar, aceste costuri directe iniţiale sunt efectuate în vederea obţinerii unui

venit financiar şi se înregistrează imediat în venituri sau se alocă pe durata contractului de leasing, scăzându-se din aceste venituri. Cea de-a doua variantă se poate realiza prin recunoaşterea cheltuielii în momentul realizării acesteia şi prin recunoaşterea, în aceeaşi perioadă, drept venit, a unei părţi din venitul financiar nerealizat, în valoare egală cu costurile directe iniţiale.

34. Locatorii care sunt producători sau comercianţi trebuie să recunoască profitul sau pierderea din vânzare în rezultatul perioadei, în conformitate cu politica urmată în mod normal de întreprindere în cazul vânzărilor directe. Dacă se stabilesc în mod artificial rate scăzute ale dobânzii, profitul din vânzare trebuie limitat la cel care ar rezulta, dacă s-ar aplica o rată comercială a dobânzii. Costurile directe iniţiale trebuie recunoscute ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere la începutul contractului de leasing.

35. Producătorii sau comercianţii oferă adesea clienţilor opţiunea de a cumpăra sau de a închiria un bun în regim de leasing. Un bun închiriat în regim de leasing financiar de locatori – producători sau comercianţi – generează două tipuri de venit: (a) profitul sau pierderea echivalentă profitului sau pierderii rezultate din vânzarea directă a bunului în regim de leasing, la preţuri de vânzare normale, reflectând orice reduceri comerciale; şi (b) venitul financiar de-a lungul duratei contractului de leasing.

36. Venitul din vânzare, înregistrat de un locator – producător sau comerciant -, la începutul duratei contractului de leasing financiar, este valoarea justă a bunului sau, dacă este mai mică, valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing datorate locatorului, calculată la o rată comercială a dobânzii. Costul vânzării, recunoscut la începutul duratei contractului de leasing, este costul proprietăţii în regim de leasing sau valoarea contabilă, dacă aceasta diferă de costul bunului, mai puţin valoarea actualizată a valorii reziduale negarantate. Diferenţa dintre venitul din vânzări şi costul vânzării este profitul din vânzare, recunoscut în conformitate cu politica privind vânzările aplicată de întreprindere.

37. Uneori, locatorii — producători sau comercianţi — stabilesc în mod artificial rate scăzute ale dobânzii pentru atragerea clienţilor. Utilizarea unei astfel de rate va face ca o parte excesivă din venitul total din tranzacţie să fie înregistrat la momentul vânzării. Dacă se stabilesc în mod artificial rate scăzute ale dobânzii, profitul din vânzare trebuie limitat la cel care ar rezulta, dacă s-ar aplica o rată comercială a dobânzii.

38. Costurile directe iniţiale sunt recunoscute ca o cheltuială la începutul duratei contractului de leasing, deoarece ele sunt în principal legate de realizarea profitului din vânzare de către producător sau comerciant.

39. Suplimentar faţă de cerinţele IAS 32, Instrumente financiare: Prezentare şi descriere, în cazul unui leasing financiar, locatorul trebuie să evidenţieze următoarele: (a) O reconciliere între totalul investiţiei brute în leasing – la data bilanţului – şi valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing de încasat la data bilanţului. În plus, întreprinderea trebuie să prezinte totalul investiţiei brute în leasing şi valoarea

actualizată a plăţilor minime de leasing la data bilanţului, pentru fiecare dintre perioadele de mai jos: (i). până la1 an; (ii). între1 an şi 5 ani; (iii). peste 5 ani.(b) venit financiar nerealizat; (c) valorile reziduale negarantate datorate în favoarea locatorului; (d) reducerile de valoare cumulate pentru plăţile minime de leasing de primit, ce nu pot fi încasate; (e) chirii contingente înregistrate în venituri; şi (f) o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatorului.

40. Adesea, ca un indicator de creştere, este utilă evidenţierea investiţiei brute mai puţin venitul nerealizat corespunzător unei noi activităţi introduse în cadrul perioadei contabile, după deducerea sumelor relevante aferente contractelor de leasing revocate.

Leasing operaţional

41. Locatorii trebuie să prezinte bunurile deţinute în regim de leasing operaţional în bilanţ, în conformitate cu natura acestora.

42. Venitul rezultat din leasingul operaţional trebuie recunoscut ca venit pe o bază liniară, pe durata contractului de leasing, cu excepţia cazului în care o altă bază sistematică nu este considerată mai reprezentativă pentru ritmul în care se diminuează beneficiile generate de utilizarea bunului.

43. Costurile, inclusiv amortizarea, suportate pentru obţinerea venitului din leasing, sunt recunoscute drept cheltuieli. Venitul din leasing (exclusiv încasările din servicii oferite precum asigurarea şi întreţinerea) se recunoaşte ca venit pe o bază liniară pe durata contractului de leasing, chiar dacă încasările nu sunt înregistrate pe această bază, cu excepţia cazului în care o altă bază sistematică este mai reprezentativă pentru ritmul în care se diminuează beneficiile generate de utilizarea bunului în regim de leasing.

44. Costurile directe iniţiale suportate special pentru obţinerea venitului dintr-un leasing operaţional fie se amână şi se alocă la venituri pe durata contractului de leasing proporţional cu venitul înregistrat din chirie, fie se recunosc în contul de profit şi pierdere ca o cheltuială în perioada în care se efectuează.

45. Amortizarea bunurilor amortizabile în regim de leasing trebuie să se facă pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare a locatorului pentru trebuie calculate în baza prevederilor Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 4, Contabilitatea amortizării şi IAS 16, Imobilizări corporale şi IAS 38, Active necorporale.

46. Pentru a determina dacă un bun ce constituie obiectul contractului de leasing s-a depreciat, adică beneficiile economice previzionale a se obţine în viitor din utilizarea bunului sunt mai mici decât valoarea contabilă, întreprinderea va aplica Standardul

Internaţional de Contabilitate referitor la deprecierea activelor, care stabileşte cerinţele privind modalitatea în care o întreprindere trebuie să revizuiască valoarea contabilă a activelor sale, modalitatea în care trebuie să determine valoarea recuperabilă a unui activ şi momentul la care trebuie să recunoască sau să reia o pierdere din depreciere.

47. În cazul unui leasing operaţional, un locator-producător sau comerciant nu recunoaşte într-o operaţiune de leasing nici un profit din vânzare, deoarece tranzacţia de leasing nu este echivalentă cu o vânzare.

48. Suplimentar faţă de cerinţele IAS 32, Instrumente financiare: prezentare şi descriere, în cazul unui leasing operaţional, locatorii trebuie să evidenţieze următoarele: (a) pentru fiecare clasă de active, valoarea contabilă brută, amortizarea cumulată şi pierderea cumulată din depreciere la data bilanţului;şi (i). amortizarea recunoscută în perioada aferentă; (ii). pierderi din depreciere recunoscute în perioada aferentă; (iii). pierderi din depreciere reluate în perioada aferentă.(ab) plăţile minime viitoare rezultate din leasing operaţional irevocabil, pe total şi pentru fiecare dintre perioadele de mai jos: (i). până la 1 an; (ii). între 1 an şi 5 ani; (iii). peste 5 ani.(bc) totalul chiriilor contingente recunoscute la venituri; şi (cd) o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatorului.

48A În plus, activelor închiriate în baza unui contract de leasing operaţional li se aplică cerinţele referitoare la prezentarea informaţiilor, conform IAS 16, Imobilizări corporale, IAS 36, Deprecierea activelor, IAS 38, Active necorporale, IAS 40, Investiţii imobiliare şi IAS 41, Agricultura.

Tranzacţii de vânzare şi de leaseback

49. O tranzacţie de vânzare şi de leaseback implică vânzarea unui bun de către vânzător şi închirierea către vânzător a aceluiaşi bun în regim de leasing. Plăţile de leasing şi preţul de vânzare sunt, de obicei, interdependente, întrucât sunt negociate împreună. Tratamentul contabil al tranzacţiei de vânzare şi de leaseback depinde de tipul contractului de leasing.

50. Dacă o tranzacţie de vânzare şi de leaseback are ca rezultat un leasing financiar, orice surplus reprezentând diferenţa dintre suma rezultată din vânzare şi valoarea contabilă nu trebuie recunoscut imediat ca venit in situaţiile financiare ale locatarului-vânzător, ci trebuie amânat şi amortizat pe parcursul duratei contractului de leasing.

51. În cazul în care tranzacţia de leaseback reprezintă un leasing financiar, tranzacţia este un mijloc’ prin care locatorul acordă finanţare locatarului, bunul având rolul de garanţie.

Din acest motiv nu se recomandă să se considere drept venit diferenţa dintre sumele rezultate din vânzare şi valoarea contabilă. Această diferenţă se amână şi se amortizează pe parcursul duratei contractului de leasing.

52. Dacă o tranzacţie de vânzare şi de leaseback are ca rezultat un leasing operaţional şi este evident că tranzacţia se face la valoarea justă, orice profit sau pierdere trebuie recunoscută imediat. Dacă preţul de vânzare este mai mic decât valoarea justă, orice profit sau pierdere trebuie recunoscută imediat, cu excepţia cazului în care pierderea se compensează prin plăţi de leasing viitoare cu o valoare sub preţul pieţei şi profitul sau pierderea trebuie amânată şi amortizată proporţional cu plăţile de leasing, pe durata estimată de utilizare a bunului Dacă preţul de vânzare este mai mare decât valoarea justă, surplusul reprezentând diferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea justă trebuie amânat şi amortizat pe durata estimată de utilizare a bunului. 53. Dacă tranzacţia de leaseback este leasing operaţional, iar plăţile de leasing şi preţul de vânzare sunt stabilite la valoarea justă, a avut loc, de fapt o tranzacţie normală de vânzare şi orice profit sau pierdere se recunoaşte imediat.

54. În cazul unul leasing operaţional, dacă valoarea justă, în momentul tranzacţiei de vânzare şl de leaseback, este mai mică decât valoarea contabilă a bunului, pierderea egală cu diferenţa dintre valoarea contabilă şi valoarea justă trebuie înregistrată imediat.

55. În cazul unui leasing financiar, nu este necesară o astfel de ajustare, decât dacă a avut loc o depreciere a valorii, caz în care valoarea contabilă se reduce până la valoarea recuperabilă, în conformitate cu Standardul Internaţional de Contabilitate referitor la deprecierea activelor.

56. Cerinţele legate de prezentarea informaţiilor de către locatari şi locatori se aplică şi în cazul tranzacţiilor de vânzare şi de leaseback. Descrierea solicitată a contractelor importante de leasing conduce la evidenţierea unor clauze unice sau mai puţin obişnuite ale contractului, sau a condiţiilor de realizare a tranzacţiilor de vânzare şi de leaseback.

57. Tranzacţiile de vânzare şi de leaseback se pot circumscrie criteriilor referitoare la prezentare stipulate în cadrul IAS 8, Profitul net sau pierderea netă aferentă perioadei, erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile, paragraful 16.

Prevederi tranzitorii

58. Aplicarea retroactivă a acestui Standard este încurajată, dar nu obligatorie. În cazul în care Standardul nu este aplicat retroactiv, soldul oricărei operaţiuni de leasing financiar deja existente se consideră a fi fost bine determinat de locator şi trebuie contabilizat din momentul aplicării standardului în conformitate cu prevederile acestuia

Data intrării în vigoare

59. Prezentul Standard Internaţional de Contabilitate intră în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 1999. În cazul în care o întreprindere aplică acest Standard pentru situaţiile aferente perioadelor anterioare datei de 1 ianuarie 1999, întreprinderea trebuie să specifice faptul că a utilizat acest Standard în locul IAS 17, Contabilitatea operaţiunilor de leasing, aprobat în 1982.

60. Prezentul Standard înlocuieşte IAS 17, Contabilitatea operaţiunilor de leasing, aprobat în 1982. .

Anexă

Tranzacţii de vânzare şi de leaseback ce au ca rezultat tranzacţii de leasing operaţional

Anexa este numai ilustrativă şi nu este parte integrantă a standardelor. Scopul anexei este de a ilustra modul de aplicare a standardelor, pentru a ajuta la clarificarea înţelesului lor. O tranzacţie de vânzare şi leaseback ce are ca rezultat un leasing operaţional poate genera profit sau pierdere, a căror determinare şi tratament depind de valoarea contabilă a bunului ce constituie obiectul leasingului, de valoarea justă şi de preţul de vânzare. Tabelul următor prezintă cerinţele standardului în diferite circumstanţe.

Preţul de vânzare stabilit la valoarea justă (paragraf 52)

Valoarea contabilă egală cu valoarea justă

Valoarea contabilă mai mică decât valoarea justă

Valoarea contabilă mai mare decât valoarea justă

Profit Fără profit Recunoaşterea imediată a profitului

Neaplicabil

Pierdere Fără pierdere Neaplicabil Recunoaşterea imediată a pierderii

Preţul de vânzare sub valoarea justă (paragraf 52) Profit Fără profit Recunoaşterea

imediată a profituluiFără profit(nota 1)

Pierdere necompensată de plăţile viitoare de leasing la o valoare inferioară preţului pieţei

Recunoaşterea imediată a pierderii

Recunoaşterea imediată a pierderii

(nota 1)

Pierdere compensată de plăţile viitoare de leasing la o valoare inferioară preţului pieţei

Pierdere amânată şi amortizată

Pierdere amânată şi amortizată

(nota 1)

Preţul de vânzare mai mare decât valoarea justă (paragraf 52) Profit Profit amânat şi

amortizatProfit amânat şi amortizat

Profit amânat şi amortizat(nota 2)

Pierdere Fără pierdere Fără pierdere (nota 1)

Nota 1 Aceste secţiuni ale tabelului reprezintă circumstanţe la care se poate referi paragraful 54 al Standardului. Paragraful 54 cere ca valoarea contabilă a unui activ să fie diminuată până la nivelul valorii juste, în cazul în care activul respectiv constituie obiectul unei tranzacţii de vânzare şi de leaseback.

Nota 2 Profitul va fi diferenţa între valoarea justă şi preţul de vânzare, deoarece valoarea contabilă va fi diminuată la nivelul valorii juste, în concordanţă cu paragraful 54.