PROIECT LA DISCIPLINA

CONTABILITATE FINANCIARĂ

APROFUNDATĂ

IAS 18 „VENITURI„

- 2010 -

Introducere

Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3.055/2009 pentru aprobarea

Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene veniturile constituie creșteri ale

beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau

creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creșteri ale

capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor.

În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în

nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.

Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o entitate, ca parte integrantă a

obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.

Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca

rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În

contul de profit și pierdere, câștigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv

cheltuielile aferente, la elementul “Alte venituri din exploatare”.

Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări,

prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, dividende.

Sumele colectate de o entitate în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul contractelor

de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din

activitatea curentă, chiar dacă din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele

care acționează în nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situație,

veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată, de obicei, printr-un

acord între vânzătorul și cumpărătorul/utilizatorul activului, ținând cont de suma oricăror

reduceri comerciale.

Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

a) venituri din exploatare;1

b) venituri financiare;

c) venituri extraordinare.

Veniturile din exploatare cuprind:

1 Ordin nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, art. 252-261.

2

a) venituri din vânzarea de produse și mărfuri, precum și prestări de servicii. În această

categorie se includ și veniturile realizate din vânzarea de locuințe de către entitățile ce au ca

activitate principală obținerea și vânzarea de locuințe.

Veniturile se recunosc la valoarea integrală, inclusiv în cazul în care entitatea practică

programe de fidelizare a clienților. În acest caz, pentru contravaloarea punctelor cadou

acordate clienților ca parte a unei tranzacții de vânzare de bunuri, prestare de servicii sau a

altor forme similare de stimulare, și care pot fi folosite în viitor de client pentru a obține

bunuri sau servicii gratuite sau la preț redus, sub rezerva îndeplinirii unor eventuale condiții

suplimentare, entitatea înregistrează în contabilitate un provizion;

b) venituri aferente costului producției, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus

(reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și servicii în curs

de execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și serviciilor

în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;

c) venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate

pentru ea însăși, care se înregistrează ca imobilizări corporale și necorporale;

d) venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor

de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază entitatea;

e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate, penalități

contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum și alte venituri din

exploatare.

Variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei

reprezintă o corecție a cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a

majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.

Veniturile aferente costului producției în curs de execuție se înscriu, alături de celelalte

venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold ebitor).

Veniturile financiare cuprind:

a) venituri din imobilizări financiare;

b) venituri din investiții pe termen scurt;

c) venituri din creanțe imobilizate;

d) venituri din investiții financiare cedate;

e) venituri din diferențe de curs valutar;

f) venituri din dobânzi;

g) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;

h) alte venituri financiare.

3

Obiectiv

Obiectivul standardului IAS18 este de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor

generate de anumite tipuri de tranzacţii şi evenimente:

Care sunt criteriile de recunoaştere a veniturilor din activităţi curente, şi anume:

Când există probabilitatea că întreprinderii îi vor reveni în viitor anumite beneficii;

Când aceste beneficii pot fi evaluate concret;

Cum să se identifice şi să se prezinte:

Momentul recunoaşterii;

Valoarea care trebuie recunoscută.

Definiţii

Venitul reprezintă fluxul brut de beneficii economice dintr-un exerciţiu financiar, primit

de entitate în cursul activităţilor obişnuite ale acesteia atunci când acest flux se materializează

prin creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât prin creşterile datorate contribuţiilor din

partea participanţilor la capitalurile proprii.

Valoarea justă este valoarea la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie

de bunăvoie, între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii

desfăşurate în condiţii economice obiective.

Venitul din activităţile curente include doar fluxurile brute de beneficii economice primite

sau de primit de către întreprindere în nume propriu. Sumele colectate în numele unor terţe

părţi, cum ar fi taxele de vânzare , taxele pentru bunuri şi servicii, şi taxele pe valoarea

adăugată nu sunt beneficii economice de primit de către întreprindere şi nu au ca rezultat

creşteri ale capitalurilor proprii. De aceea sunt excluse din veniturile din activitatea curentă.

Similar, în cazul unui contract de mandate, fluxurile brute de beneficii economice includ

sumele colectate în numele proprietarului şi care nu au ca rezultat creşteri ale capitalurilor

proprii ale întreprinderii. Sumele colectate în numele proprietarului nu reprezintă venituri din

activitatea curentă.

4

Arie de aplicabilitate

IAS 18 se aplică pentru contabilizarea veniturilor provenite din următoarele tranzacţii şi

evenimente:

a) vânzarea bunurilor;

Bunurile includ:

Bunuri produse de entitate în scopul vânzării:

Active curente materiale: semifabricate, produse finite, produse

reziduale, animale crescute pentru a fi valorificate, ambalaje de producţie;

Active imobilizate necorporale sau corporale a căror producţie îl

constituie obiectul de activitate.

Bunurile cumpărate pentru a fi revândute:

Active curente materiale: mărfuri, animale cumparate cu scopul

revânzării, ambalaje de circulaţie, materii prime şi materiale vândute ocazional;

Active imobilizate: terenuri, construcţii, programe informatice deţinute

în acest scop.

Alte proprietăţi deţinute în scopul revânzării

b) prestarea serviciilor;

Prestarea serviciilor presupune respectarea prevederilor unui contract incheiat de

entitate referitor la executarea unor sarcini într-o perioadă de timp. IAS 18 nu face referire

la veniturile obţinute în urma contractelor de construcţii, acestea fiind specificate in IAS

11 „Contracte de construcţii”.

c) utilizarea de către alţii a activelor entităţii, producătoare de:

dobânzi – încasate pentru utilizarea numerarului sau a echivalentelor de numerar sau

pentru sume datorate entitaţii;

redevenţe – încasate pentru utilizarea activelor imobilizate ale entităţii: brevete, mărci,

drepturi de autor (copyright) și software-ul pentru computer.

dividende – distribuirea profitului către deţinătorii de investiţii de capital, proporţional

cu partea deţinută dintr-o anumită clasă de capital.

5

Standardul Internaţional de Contabilitate 18 nu cuprinde veniturile obţinute din:

contracte de leasing;

dividende provenite din investiţii contabilizate pe baza metodei punerii în echivalenţă;

contracte de asigurări ale societăţilor de asigurări;

modificări ale valorii juste a activelor şi datoriilor financiare sau cedarea acestora;

modificări ale valorii altor active curente;

recunoaşterea iniţială şi recunoaşterea modificărilor în valoarea justă a activelor

biologice aferente activităţii agricole;

recunoaşterea iniţială a producţiei agricole;

extracţia produselor mineraliere.2

Evaluarea veniturilor din activitățile curente

Veniturile din activitățile curente trebuie evaluate la valoarea justă a mijlocului de

plată primit sau de primit.

Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată de obicei printr-un acord

dintre întreprindere și cumpărătorul sau utilizatorul activului. Veniturile se evaluează la

valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit, ținând cont de suma oricăror reduceri

comerciale și de rabatul cantitativ permis de întreprindere.

În cele mai multe cazuri, mijlocul de plată îa forma numerarului sau a echivalentelor

de numerar și suma veniturilor din activitățile curente este suma numerarului sau

echivalentelor de numerar, primită sau ce urmează a fi primita. Oricum, în momentul în care

intrarea de numerar sau echivalente de numerar este amânată, valoarea justă a mijlocului de

plată poate fi mai mică decât suma nominală a numerarului primit sau de primit. De exemplu,

o întreprindere poate oferi cumpărătorului un credit fără dobândă sau poate accepta de la

acesta efecte comerciale cu o rată a dobânzii mai mică decât cea de pe piață, ca mijloc de

plată pentru vânzarea bunurilor. Atunci când acest aranjament constituie efectiv o tranzacție

financiară, valoarea justă a mijlocului de plată este determinată prin actualizarea tuturor

sumelor de primit în viitor, utilizând o rată a dobânzii stabilită. Rata stabilită a dobânzii poate

fi cel mai clar determinată utilizând una dintre urmatoarele posibilități:

2 Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs TM ) inclusiv Standardele Internaţionale de

Contabilitate (IASTM) şi Interpretări la 1 ianuarie 2005/Consiliul Internaţional de Contabilitate, Ed. CECCAR, Buc., 2005, pag. 967

6

(a) rată predominantă pentru un instrument similar al unui emitent, având credite cu același

grad de risc; sau

(b) o rată a dobânzii care actualizează valoarea nominală a instrumentului la prețul curent de

vânzare în numerar al bunurilor sau serviciilor.

Atunci când bunurile sau serviciile sunt schimbate cu bunuri sau servicii similare ca

natură și valoare schimbul nu este privit ca fiind o tranzacție ce generează venit din activitățile

curente. De obicei, acesta este cazul mărfurilor ca uleiul sau laptele, unde furnizorii schimbă

stocurile între diverse zone pentru a satisface cererea de moment dintr-o zonă anume. În

momentul în care bunurile sunt vândute sau se presteaza servicii în schimbul unor bunuri, sau

servicii ce nu sunt similare, schimbul este privit ca fiind o tranzacție ce generează venit.

Venitul este evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor primite, ajustat cu orice sume

transferate în numerar sau echivalente de numerar. Când valoarea justă a bunurilor sau

serviciilor primite nu poate fi evaluată în mod rezonabil, venitul din activitatea curentă este

evaluat la valoarea justă a bunurilor sau serviciilor cedate, ajustat cu orice sume transferate în

numerar sau echivalente de numerar.

Venituri din vânzări de bunuri

În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării

bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în

contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către

clienți.

Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite

următoarele condiții:

a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative care decurg din

proprietatea asupra bunurilor;

b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod

normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv

asupra lor;

c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;

d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către entitate; și

e) costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.

O promisiune de vânzare nu generează contabilizarea de venituri.

7

Pentru bunurile livrate în baza unui contract de consignație, se consideră că livrarea

bunurilor de la consignant la consignatar are loc la data la care bunurile sunt livrate de

consignatar clienților săi.

Pentru bunurile transmise în vederea testării sau a verificării conformității, se

consideră că transferul proprietății bunurilor a avut loc la data acceptării bunurilor de către

beneficiar. Bunurile transmise în vederea verificării conformității sunt bunurile oferite de

furnizor clienților, aceștia având dreptul fie să le achiziționeze fie, să le returneze furnizorului.

Contractul aferent bunurilor livrate în vederea testării este un contract provizoriu prin care

vânzarea efectivă a bunurilor este condiționată de obținerea de rezultate satisfăcătoare în urma

testării de către clientul potențial, testare ce are scopul de a stabili că bunurile au

caracteristicile solicitate de clientul respectiv.

Pentru stocurile la dispoziția clientului, se consideră că transferul proprietății bunurilor

are loc la data la care clientul intră în posesia bunurilor. Stocurile la dispoziția clientului

reprezintă o operațiune potrivit căreia furnizorul transferă regulat bunuri într-un depozit

propriu sau într-un depozit al clientului, prin care transferul proprietății bunurilor intervine,

potrivit contractului, la data la care clientul scoate bunurile din depozit, în principal pentru a

le utiliza în procesul de producție.

Evaluarea momentului în care o întreprindere a transferat cumpărătorului riscurile și

avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor cere o examinare a

circumstanțelor în care s-a desfașurat tranzacția. În cele mai multe cazuri, transferul riscurilor

și avantajelor coincide cu transferul titlului legal de proprietate sau cu trecerea bunurilor în

posesia cumpărătorului. Acesta este cazul celor mai multe vânzari en-detail. În alte cazuri,

transferul riscurilor și avantajelor apare într-un moment diferit de cel al transferului titlului

legal de proprietate sau de trecerea bunurilor în posesia cumpărătorului.

Dacă întreprinderea pastrează riscurile semnificative aferente proprietății, tranzacția nu

reprezintă o vânzare și veniturile nu sunt recunoscute. O întreprindere poate păstra aceste

riscuri în mai multe modalități. Exemple pentru cazul în care întreprinderea pastrează riscurile

și avantajele ce decurg din deținerea proprietății asupra bunurilor sunt urmatoarele:

(a) atunci când întreprinderea are obligații legate de rezultate nesatisfacătoare, neacoperite de

prevederile garanțiilor normale;

(b) în momentul în care primirea veniturilor dintr-o anumită vânzare este condiționată de

primirea veniturilor de către cumpărător din vânzarea bunurilor de catre acesta din urma;

(c) când bunurile sunt trimise, dar trebuie sa fie instalate, iar instalarea reprezintă o parte

semnificativă a contractului și nu a fost încă realizată de catre întreprindere; și

8

(d) când cumpărătorul are dreptul de a returna bunurile cumpărate dintr-un motiv specificat în

contractul de vânzare-cumparare și întreprinderea nu este sigură de probabilitatea înapoierii

bunurilor.

Dacă o întreprindere păstreaza doar un risc nesemnificativ ce decurge din dreptul de

proprietate, atunci tranzacția reprezintă o vânzare și veniturile sunt recunoscute. De exemplu,

un vânzator poate păstra titlul legal de proprietate asupra bunurilor doar în scopul asigurării

colectării sumei ce i se datorează. Într-un asemenea caz, dacă întreprinderea a transferat

riscurile și avantajele semnificative ce decurg din dreptul de proprietate, tranzacția este o

vânzare și veniturile sunt recunoscute. Un alt exemplu, al unei întreprinderi ce reține doar un

risc nesemnificativ aferent proprietății, poate fi o vânzare en-detail cu clauza de returnare a

banilor, în cazul în care clientul nu este satisfăcut. În asemenea cazuri, veniturile sunt

recunoscute în momentul vânzării, presupunându-se ca vânzătorul poate estima suficient de

sigur veniturile viitoare și poate recunoaște posibilitatea retururilor pe baza experienței

anterioare și a altor factori relevanți.

Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice

asociate tranzacției să intre în întreprindere. În anumite cazuri, acest lucru poate fi puțin

probabil până în momentul primirii mijlocului de plată sau până când este înlaturată o

incertitudine. De exemplu, poate fi incert faptul că o autoritate guvernamentală straină va da

permisiunea remiterii mijlocului de plată pentru o vânzare într-o țară straină. Când

permisiunea este acordată, incertitudinea este înlaturată și venitul este recunoscut. Oricum, în

momentul în care apare o incertitudine legată de colectarea unei sume ce este inclusă deja în

venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a nu se mai putea colecta va fi

recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a sumei‚ veniturilor recunoscute

inițial.

Veniturile și cheltuielile ce se referă la aceeași tranzacție sau eveniment se recunosc

simultan, acest proces fiind denumit în mod curent corespondența veniturilor cu cheltuielile.

Cheltuielile, inclusiv garanțiile și alte costuri ce pot sa apară după trimiterea bunurilor, pot fi

evaluate, de obicei, în mod rezonabil când celelalte condiții de recunoaștere a veniturilor au

fost satisfăcute. Oricum, veniturile nu pot fi recunoscute când cheltuielile nu pot fi evaluate în

mod rezonabil; în asemenea cazuri, orice mijloc de plată deja primit pentru vânzarea bunurilor

este recunoscut ca datorie.

Exemple privind contabilizarea veniturilor vânzarea bunurilor conform IAS 18

9

Exemplu 1.

S.C. ALFA S.A. a comercializat în luna ianuarie 2009 produse software în valoare de

3.500 lei . Perioada de garanţie conform contractului este de 1 an de la data vânzării. În preţul

de vânzare al produselor este inclus şi service-ul pentru perioada de garanţie, în valoare de

500 lei. La sfârşitul lunii ianuarie s-a încasat de la clienţi suma totală a facturii.

Înregistrarea facturii emise la comercializarea produselor

4111 = % 3.500

707 3.000

472 500

Încasare de la client a valorii facturate

5121 = 4111 3.500

Recunoaşterea veniturilor din activitatea de service la expirarea perioadei de

garanţie, în condiţiile în care nu au fost necesare cheltuieli în acest sens

472 = 704 500

Exemplu 2.

Un angrosist cedează un lot de mărfuri având un cost de achiziţie de 10000 lei pentru a

fi vândute în consignaţie la preţul de 12000 lei, TVA 19%. Întreprinderea care vinde mărfurile

practică un comision de 20%. La o lună de la depunerea mărfurilor, acestea sunt vândute,

angrosistul emite factura, care se încasează prin bancă.

La această tranzacţie interesează venitul care este recunoscut de către deponent

(angrosist).

Depunerea mărfurilor în consignaţie

357 = 371 10000

Emiterea faturii după vânzarea mărfurilor şi recunoaşterea venitului din vânzarea

de bunuri

4111 = % 14280

707 12000

4427 2280

Descărcarea gestiunii pentru mărfurile vândute

607 = 357 10000

10

Încasarea contrapartidei venitului (şi a TVA)

5121 = 4111 14280

Se observă că venitul din vânzarea mărfurilor nu s-a recunoscut imediat, la trimiterea

mărfurilor în consignaţie, având în vedere că nu au fost transferate riscurile şi avantajele

semnificative legate de proprietatea bunurilor decât în momentul vânzării către consumatorul

final.

Venituri din prestarea de servicii

Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării

acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv executarea de lucrări și orice alte operațiuni

care nu pot fi considerate livrări de bunuri.

Stadiul de execuție al lucrării se determină pe bază de situații de lucrări care însoțesc

facturile, procese-verbale de recepție sau alte documente care atestă stadiul realizării și

recepția serviciilor prestate.

Contravaloarea lucrărilor nerecepționate de beneficiar până la sfârșitul perioadei se

evidențiază la cost, în contul 332 "Servicii în curs de execuție", pe seama contului 712

“Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuție”.

Veniturile provenite din vânzarea serviciilor sunt recunoscute diferit dacă:

rezultatul tranzacţiei poate fi estimat în mod rezonabil (caz în care veniturile sunt

recunoscute în masura execuției contractului);

rezultatul tranzacţiei nu poate fi estimat în mod rezonabil (caz în care venitul este

recunoscut cel mult în limita cheltuielilor recuperabile).

Rezultatul unei tranzacții poate fi estimat în mod rezonabil, atunci când sunt îndeplinite

toate conditiile urmatoare:

(a) suma veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil;

(b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției sa fie generate către

întreprindere;

(c) stadiul de execuție a contractului la data de închidere a bilantului poate fi evaluat în mod

rezonabil; și

(d) costurile aparute pe parcursul contractului și costurile de finalizare a contractului pot fi

evaluate în mod rezonabil.

11

Recunoașterea veniturilor, pe masura execuției contractului, este denumita în mod

curent „metoda procentului de execuție”. Pe baza acestei metode, veniturile sunt recunoscute

în perioadele contabile în care sunt prestate serviciile. Recunoașterea veniturilor pe această

bază oferă informații utile referitoare la durata activității de prestare a serviciilor și la

rezultatele acesteia pe parcursul unei perioade. De asemenea, și IAS 11, Contracte de

construcții, cere recunoașterea veniturilor pe această baza. Cerințele acestui standard sunt

general aplicabile recunoașterii veniturilor și cheltuielilor asociate unei tranzacții ce implică

prestarea de servicii.

Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice

asociate tranzacției să intre în întreprindere. Oricum, când apare o incertitudine legată de

colectarea unei sume deja inclusă în venituri, suma ce nu poate fi colectată sau suma ce pare a

nu se mai putea colecta va fi recunoscută ca o cheltuială, mai degrabă decât ca o ajustare a

sumei veniturilor recunoscute inițial.

Întreprinderea este capabilă în general sa facă estimari rezonabile, după ce a căzut de

acord împreună cu celelalte părți ale contractului asupra următoarelor elemente:

(a) drepturile legale ale fiecarei părți privind serviciile de executat și de primit de către

acestea;

(b) mijlocul de plată; și

(c) modul și condițiile de decontare.

Stadiul de execuție al unui contract poate fi determinat prin diverse metode.

Întreprinderea utilizeaza metoda care evalueaza cel mai rezonabil serviciile executate. În

funcție de natura contractului, metodele pot include:

(a) analiza lucrărilor prestate;

(b) serviciile executate până la data respectivă ca procent din serviciile totale ce trebuie

executate; sau

(c) proporția costurilor apărute până la data respectivă din costurile totale estimate ale

contractului. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate până la data respectivă sunt incluse

în costurile realizate până la aceeași dată. Numai costurile ce reflectă serviciile prestate sau ce

urmează a fi prestate sunt incluse în costurile totale estimate ale contractului.

Plățile progresive și avansurile de la clienți nu reflectă, de obicei, serviciile executate.

În scopuri practice, atunci când serviciile sunt executate prin intermediul unui numar

nedeterminat de prestatii de-a lungul unei perioade specificate de timp, veniturile sunt

recunoscute pe baza metodei liniare pe durata perioadei respective, în afara de cazul în care

12

este evident ca alte metode ar putea reprezenta mai bine stadiul de execuție. Când o prestatie

anume este mult mai importanta decât altele, recunoasterea veniturilor este amânata pâna în

momentul în care prestatia respectiva este executata.

Când rezultatul unei tranzacții ce implica prestarea de servicii nu poate fi estimat în

mod rezonabil, venitul trebuie recunoscut doar în limita cheltuielilor recunoscute ca fiind

recuperabile.

În timpul stadiilor de început ale tranzactiei se poate întâmpla destul de des ca

rezultatul tranzactiei sa nu poata fi estimat în mod rezonabil. Oricum, probabil ca

întreprinderea va recupera costurile realizate ale tranzactiei. De aceea, veniturile sunt

recunoscute doar corespunzator costurilor aparute ce se asteapta sa fie recuperabile. Având în

vedere ca rezultatul tranzactiei nu poate fi estimat în mod rezonabil, nu se recunoaste nici un

fel de profit.

În cazul în care rezultatul unei tranzacții nu poate fi estimat în mod rezonabil și nu este

probabil ca aceste costuri aparute sa fie recuperate, veniturile nu sunt recunoscute, iar

costurile sunt trecute pe cheltuieli. În momentul în care incertitudinile ce împiedicau

estimarea rezonabila a rezultatului contractului nu mai exista, veniturile sunt recunoscute mai

degraba în măsura execuţiei contractului la data închiderii bilanţului decât în limita

cheltuielilor recunoscute ca fiind recuperabile.

Exemple privind contabilizarea veniturilor din prestarea serviciilor conform IAS 18

S.C. GAMA S.A. a încheiat un contract pentru executarea unor prestaţii. Valoare

totală a contractului este de 200.000 lei, iar durata de realizare este de 3 ani. Costurile aferente

serviciilor prestate pentru fiecare an, stabilite în corelaţie cu stadiul de execuţie a lucrării sunt

următoarele:

2007 – 40.000

2008 – 60.000

2009 – 50.000

TOTAL 150.000

Venituri recunoscute anual conform metodei procentului de execuţie:

13

2007:

40.000/150.000 x 200.000 = 53.333 lei

4111 = 704 53.333

2008:

60.000/150.000 x 200.000 = 80.000 lei

4111 = 704 80.000

2009:

50.000/150.000 x 200.000 = 66.667 lei

4111 = 704 66.667

Venituri din redevențe, chirii, dobânzi și dividende

Veniturile aparute din utilizarea de catre altii a activelor întreprindem ce genereaza

dobânzi, redevente și dividende trebuie recunoscute, atunci când:

(a) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa intre în întreprindere; și

(b) suma veniturilor poate fi determinata în mod rezonabil.

Veniturile din redevențe, chirii, dobânzi și dividende se recunosc astfel:

a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe măsura generării venitului

respectiv, pe baza contabilității de angajamente;

Exemplu de reflectare în contabilitate a veniturilor din dobânzi:

% = 766

5121

4518

472

461

5187

14

b) redeventele trebuie recunoscute pe baza contabilitatii de angajamente, conform realitatii

economice a contractului;

Exemplu de reflectare în contabilitate a veniturilor din redevenţe pentru concesiuni,

locaţii de gestiune, chirii:

% = 706

4111

418

461

472

512

5311

c) dividendele trebuie recunoscute atunci când este stabilit dreptul actionarului de a primi

plata.

Exemplu de reflectare în contabilitate a veniturilor din dividende:

461 = %

(5121) 761

762

Randamentul efectiv al unui activ este rata dobânzii necesara pentru actualizarea

fluxului viitor de intrari de numerar asteptate pe durata de viata a activului pentru a egala

valoarea contabila initiala a activului. Veniturile din dobânzi includ suma amortizarii oricarui

discount, prima sau alta diferenta dintre valoarea contabila initiala a titlului de valoare și

valoarea sa la scadenta.

Când dobânda neplatita a fost acumulata înainte de achizitionarea unei investitii

purtatoare de dobânda și intrarile ulterioare de dobânda sunt alocate între perioadele pre-

achizitie și post-achizitie, atunci doar partea post-achizitie este recunoscuta ca venit Când

dividendele pentru participatii sunt declarate din venitul net înainte de achizitie, aceste

dividende sunt deduse din costul participatiilor. Daca este dificil de facut asemenea alocare

15

sau se poate face doar pe o baza arbitrara, dividendele sunt recunoscute ca venit, în afara

cazului în care ele reprezinta în mod clar o recuperare a unei părți din costul participatiilor.

Redeventele se colecteaza conform termenilor contractului relevant și se recunosc, de

obicei, pe aceasta baza, în afara cazului în care, datorita substantei contractului, este mai

potrivit sa se recunoasca veniturile pe alte baze sistematice și rationale.

Veniturile sunt recunoscute numai atunci când este probabil ca beneficiile economice

asociate tranzactiei sa intre în întreprindere. Oricum, când apare o incertitudine legata de

colectarea unei sume deja inclusa în venituri, suma ce nu poate fi colectata sau suma ce pare a

nu se mai putea colecta va fi recunoscuta ca o cheltuiala, mai degraba decât ca o ajustare a

sumei veniturilor recunoscute initial.

Prezentarea informațiilor

O întreprindere trebuie sa prezinte detaliat:

(a) politicile contabile adoptate pentru recunoasterea venitului, inclusiv metodele adoptate

pentru determinarea stadiului de execuție pentru contractele ce implica prestarea de servicii;

(b) suma fiecarei categorii semnificative de venit recunoscute în timpul perioadei, inclusiv

venitul aparut din:

(i) vânzarea de bunuri;

(ii) prestarea serviciilor;

(iii) dobânzi;

(iv) redevente;

(v) dividende; și

(c) suma veniturilor aparute din schimburile de bunuri sau servicii incluse în fiecare categorie

semnificativa de venit.

O întreprindere va prezenta orice datorii și active contingente conform IAS 37,

Provizioane, datorii și active contingente. Datoriile și activele contingente pot sa apara din

elemente cum ar fi costuri de garantie, revendicari, penalizari sau pierderi posibile.

Bibliografie

1.Ordin nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele

europene, art. 252-261.

16

2.Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRSs TM ) inclusiv Standardele

Internaţionale de Contabilitate (IASTM) şi Interpretări la 1 ianuarie 2005/Consiliul

Internaţional de Contabilitate, Ed. CECCAR, Buc., 2005, pag. 967.

3.Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Ed. Economică,

2001.

4. http://www.de-contabilitate.ro

5. http://www.facultate.regielive.ro

Cuprins

Introducere.............................................................................................................2

Obiectiv.................................................................................................................4

Definiţii.................................................................................................................4

Arie de aplicabilitate.............................................................................................5

Evaluarea veniturilor din activitățile curente........................................................6

Venituri din vânzări de bunuri...............................................................................7

17

Venituri din prestarea de servicii.........................................................................11

Venituri din redevențe, chirii, dobânzi și dividende...........................................14

Prezentarea informațiilor.....................................................................................16

Bibliografie..........................................................................................................17

Cuprins................................................................................................................18

18