CURS 1 SISTEMUL VASCULAR SANGVIN

Sistemul vascular sangvin este un sistem inchis de vase prin care sangele circula continuu. Vasele sangvine sunt organe alcatuite din mai multe tipuri de tesuturi. Peretele vascular are trei straturi concentrice numite tunici: tunica intima, tunica medie si tunica adventitie.

Diagnosticul histologic de vas sangvin se face astfel: vasul este o structura tubulara, cu lumen central, peretele este format din trei tunici, limitele dintre ele fiind evidente sau nu in functie de tipul vasului, lumenul este delimitat de celule endoteliale formand endoteliul; in sectiune transversala lumenul arterelor este rotund, al venelor este ovalar, turtit sau neregulat, mai mare decat la arterele corespunzatoare; peretele arterelor este mai gros decat la venele corespunzatoare.

A. TUNICA INTIMAEste formata dintr-un endoteliu asezat pe o membrana bazala, un strat subendotelial (nu este

obligatoriu) si o limitanta elastica interna. Fibrele sunt longitudinale. Aceasta tunica are rol de shimb si este netrombogenica.

B. TUNICA MEDIEAre fibre musculare netede si tesut elastic sub forma de lamele elastice sau nu. Prezinta limitanta

elastica externa. Dispozitia fibrelor si lamelelor este in general circularav sau spiralata. Are rol in reglarea fluxului sangvin.

C. ADVENTITIAAre tesut conjunctiv cu toate tipurile de fibre si nu are lamele. Are fibre musculare netede. La

vasele mari prezinta vasa vasorum cu rol nutritiv, vase limfatice si nervii vaselor. Arterele din vasa vasorum provin din acelasi vas sau dintr-o artera invecinata. Ramuri din vasa vasorum patrund si in medie la arterele elastice si musculare, oprindu-se aproximativ la jumatatea ei; restul tunicilor sunt hranite prin difuziune din sangele care circula prin lumenul vasului. Dispozitia fibrelor este longitudinala. Are rol mecanic, de ancorare, protector pentru celelalte tunici si nutritiv.

TIPURI DE TESUTURI INTALNITE IN VASEA. EPITELIUL DE ACOPERIREEste un epiteliu pavimentos unistratificat. Celulele sunt poligonale, cu axul lung de 30 micrometri

si axul scurt de 10 micrometri, asezate pe o membrana bazala cu componenta fibrilara reprezentata de colagen IV si V nesintetizat de fibroblasti ci de celulele endoteliale si de fibrele musculare netede din stratul subendotelial.

B. TESUTUL CONJUNCTIVContine fibre de colagen (media are colagen de tip III, iar adventitia de tipI) sintetizate de

fibroblastii din adventitie si de celulele musculare netede. Fibrele elastice sunt sub forma de lamele groase si fenestrate, sau nu. Tesutul mai contine si fibre de reticulina.

C. TESUTUL MUSCULAR NETEDSe gaseste in intima la nivelul stratului subendotelial, in medie unde este cel mai bine reprezentat si

in adventitie. La nivelul mediei sunt mai multe randuri de celule musculare si intre randuri se gasesc jonctiuni GAP.

Fibra musculara neteda vasculara se comporta similar unui fibroblast: in caz de agresiune ea prolifereaza si poate capata proprietati fagocitare.

D. TESUTUL NERVOSEste reprezentat de fibre amielinice (cele mai numeroase) ce apartin SNV si se termina butonat,

fibre mielinice in zone cu baro si chemoreceptori si microganglioni nervosi in adventitia unor vase.CLASIFICAREA MORFOFUNCTIONALA A VASELOR

- pentru conducere: artere elastice-de distributie: artere musculare- cu rol in reglarea presiunii: arteriole si metaarteriole-pentru schimb cu tesuturile: capilare si venule postcapilare (pericitare)-pentru intoarcerea sangelui: venele mici, mijlocii si mariMacrovasculatura: arterele elastice, musculare si venele.Microvasculatura: restul

ARTERELE ELASTICESunt reprezentate de : aorta, pulmonare, carotida comuna, trunchi brahiocefalic, subclavie, iliaca

comuna. Ele prezinta strat subendotelial, lamele elastice fenestrate (40-70 de straturi), limitante elastice interna si externa, iar adventitia are toate componentele. Limitanta elastica interna este o lamela elastica groasa, fenestrata si ondulata

ARTERELE MUSCULARESpre deosebire de cele elastice, au rare lamele elastice. Prezinta limitante elastice interna si externa.

Unele au perete gros comparativ cu lumenul: aa. coronare, aa. membrelor inferioare. Arterele intracraniene si pulmonare au peretele mai subtire.

ARTERIOLADiametrul lumenului este de doua ori grosimea peretelui, fibrele musculare netede sunt asezate pe

1, 2, 3 randuri, cele mai mari (cu 3-4 randuri) pot avea limitanta elastica interna (arteriolele mici renale), niciodata externa, si vasa vasorum. Arteriolele cu un sigur rand de fibre au fibrele dispuse continuu.

METAARTERIOLAEste o arteriola precapilara, are un sfincter precapilar, un endoteliu continuu pe o membrana bazala,

nu are limitanta elastica interna, prezinta un singur rand de fibre musculare netede, discontinuu. Sfincterul precapilar are contractii ritmice (la 2-8 s).

Arteriolele si metaarteriolele regleaza dar nu opresc circulatia sangelui, au rolul de a mentine nivelul presional dintre sistemul arterial si venos. Sfincterul, prin contractie, opreste complet fluxul sangvin.

Intreg peretele vascular este inglobat intr-un gel de PROTEOGLICANI si GLICOZ-AMINO-GLICANI cu grad de hidratare variabil (proprietati vasco-elastice). Exista jonctiuni GAP intre celulele endoteliale si celulele musculare netede numite jonctiuni mioepiteliale. Prin fenestratiile lamelelor elastice se realizeaza jonctiuni GAP intre fibrele musculare netede ale celor doua tunici.

CAPILARULExista mai multe tipuri de capilarizare:- normala: arteriola - metarateriola - sfincter - retea de capilare - venula postcapilara- reteaua poate fi suntata de un vas care leaga arteriola de venula, caracteristic arteriolelor mici fara

limitanta elastica interna, cu fibre in strat continuu, bine inervata. Acest tip de retea se intalneste la nivelul muschilor, pielii degetelor subunghial, urechii. Ea regleaza presiunea si fluxul sanguin; are rol in mentinerea caldurii in acea regiune

- capilare-venula-capilare/ venula-capilare-venula; alcatuiesc sistemul port venos; se intalneste la nivelul ficatului

- sistemul port arterial: capilare-arteriola-capilare; se intalneste la nivelul glomerulului renal, pancreasului

In rinichi, ficat, m. striat, reteaua capilara este abundenta. Retelele capilare sunt mai slab reprezentate in mm. netezi, tesutul conjunctiv dens.

Peretele capilarului este format dintr-un strat de celule endoteliale asezate pe o membrana bazala in dedublarea careia se gasesc pericite.Nu prezinta tunica medie.

TIPURI DE CAPILARE-capilare continue: intre celule exista jonctiuni stranse si GAP; au un diametru de 5-10 micrometri;

se gasesc in: SNC, muschi, glande exocrine, plamani, timus, retina, etc. -capilare fenestrate: prezinta fenestre (orificii rotunde) intre celulele endoteliale, au diametru de

50-80 nanometrii; fenestrele pot avea diafragme; se gasesc in glandele exocrine, tract gastro-intestinal, plexuri coroide, rinichi (nu au diafragma).

-capilare sinusoide: au atat stratul de celule endoteliale cat si membrana bazala discontinuue; pericitele lipsesc; se gasesc in: lobulul hepatic, splina, maduva osoasa, hipofiza anterioara.

VENULELE POSTCAPILAREAu un strat continuu de pericite cu ramificatii ce inconjura venula. Ele continua capilarele continue si fenestrate. Au un diametru de 15-20 micrometri, o lungime de 50-700 micrometri (de obicei 200 micrometri). Dupa 200 micrometri apar 1-2 randuri de fibre musculare si dispar pericitele. Venulele postcapilare au intre celulele endoteliale jonctiuni slabe, mai permeabile , ce se pot desface sub actiunea histaminei, serotoninei, PROTEOGLICANI, bradikininei. In jurul lor intalnim mastocite, eozinofile, plasmocite, fibroblasti, macrofage (la suprafata celulelor endoteliale). Nu prezinta tunica medie.

Rolul venulelor este: de bariera, metabolic si antitrombogenic.a.-bariera sange-tesuturi (lichid interstitial): o celula activa din jurul unui capilar trebuie sa fie

asezata la 20-40 de micrometri fata de el (exceptie: tendon, aponevroza, os, vase mai mari in tunica medie si intima).

b.-bariera sange-aer (alveolo-capilara)c.-bariera sange-tesut: este pentru capilare continue si fenestrate si este foarte selectiva; cu capilare

continue sunt in: SNC, timus, testicul, ochi.d.-bariera hemato-encefalica: se gaseste la nivelul ariei postrema, eminentei mediane,

neurohipofizei, organului pineal, subcomisural si subfornical; are selectivitate mare la capilare continue datorita jonctiunilor stranse; au numar redus de vezicule plasmalemale.

Bariera sange-tesut functioneaza ambi-sens. Straturile barierelor sunt:-suprafata celulei endoteliale care este incarcata negativ si respinge elementele figurate sanguine-celula endoteliala propriu-zisa-membrana bazala capilaraPh-ul, diversele gradiente, marimea si incarcarea electrica a particulelor, fenestratiile sunt factori

care influenteaza difuziunea. Prin jonctiunile intercelulare pot trece particule cu diametrul mai mic de 2 nm, prin diafragmele fenestratiilor particule cu diametrul mai mic de 10nm (transport selectiv electric), iar prin canalele transcelulare si veziculele plasmalemale (diacitoza) particule cu diametrul mai mare de 10 nm.*Valva venoasa are: endoteliu, membrana bazala si elemente ale stratului subendotelial in ax.

CURS 2 Glandele endocrine

Comunicarea celulară se face: - local – prin joncţiuni de comunicare - la distanţă – prin mesageri chimici:

a) autocrini – control local al creşterii celulare - specific pentru factorii de creştere

b) paracrini - control local al creşterii celulare - la sistemul neuro-endocrin difuz

c) endocrini – la distanţăd) sinaptic- Secreţia mesagerilor chimici poate fi continuă sau pot fi eliberaţi la cerere- Un mesager poate fi elaborat de mai multe tipuri de celule- un mesager poate acţiona asupra mai multor tipuri de celule- Orice mesager poate acţiona prin primele 3 mecanisme (a, b, c), al patrulea fiind specific

sistemului nervos(d)Din punct de vedere chimic mesagerii pot fi: - peptide hormonii hipotalamici şi hormonii eliberaţi de sistemul neuro-endocrin difuz

- polipeptide calcitonina- proteine factorii de creştere, parathormonul- glicoproteine tropii hipofizari- amine hormonii medulosuprarenalieni- iodotironine hormonii tiroidieni- steroizi secretaţi de corticosuprarenală, hormonii gonadali, hormonii placentari, derivaţi

hidroxilaţi de calciferol- eicosanoide PROTEOGLICANI, TROMBOXANI, LEUCOTRIENE- oxid nitric

Mecanismele de acţiune depind de gradul de solubilitate a medicamentului în apă: - moleculă hidrofilă –difuzează liber în sânge, dar nu poate traversa membrana celulară interacţionează cu proteinele membranare (receptori specifici) se activează A.C.

- moleculă hidrofobă se leagă de o proteină transportoare, ajunge la celula ţintă, molecula trece prin membrana celulară, receptorii fiind nucleari

Mecanismul de recepţie depinde de concentraţia plasmatică a mesagerului chimic, de gradul de diferenţiere a celulei.

Celula endocrină este orice celulă cu proprietatea de a secreta o substanţă cu rol de mesager chimic.Celula endocrină poate fi de natură :

- epitelială secretă mesageri cu acţiune la distanţă- neuronală secretă neurohormoni- paraneuronală : paraneuronul e o celulă care aminteşte ca structură de o celulă receptoare, având

şi proprietatea de a răspunde la un stimul adecvatCriterii de diferenţiere: - eliberarea de peptide şi/sau amine -

diferenţieri membranare microvili cu rol receptor - granule de ser în citoplasmă - originea în crestele neurale

Distribuţia glandelor endocrine: - Organul specializat e glanda endocrină. Are capsulă conjunctivă ce trimite septuri conjunctive

care pot compartimenta sau nu în lobuli glanda. Are celule cu rol secretor ce formează parenchimul, raporturi apropiate cu capilare fenestrate şi cu limfatice. Stroma e formată din fibre de reticulină şi din

celule conjunctive(fibroblaste, mastocite). Inervaţia e vegetativă, reprezentată de fibre visceromotorii ce controlează fluxul sanguin, uneori ele putându-se distribui direct celulelor endocrine.

- Grupuri de celule incluse în parenchimul organelor specializate(gonade, pancreas)- Dispersate sistemul neuroendocrin difuz

Sistemul neuro-endocrin difuz

- Spectru larg de celule endocrine cu capacitatea de a sintetiza anumite peptide pe care le stochează în citoplasmă li care acţionează ca factori auto, para, endocrini şi la distanţă

- Unele celule au origine ectodermică, iar altele (axa gastro-entero-pancreatică, aparatului respirator) au origine endodermală

- Aceste celule au asemănări cu neuronii şi cu celulele endocrine clasice: celulele eliberează secreţiile în meduil intern şi au activitate electrică ce creşte în momentul eliberării mediatorilor

- Nu toate celulele au capacitatea de a secreta şi a stoca amine- Cuprinde: - celule endocrine întâlnite în structura glandelor endocrine clasice(adenohipofiza,

epifiza, tiroida) - celule dispersate în numreoase ţesuturi şi organe (la nivelul ţesuturilor ele

formând axa gastro-entero-pancreatică, la nivelul aparatului respirator, pielii, tractului uro-genital, glandelor mamare, ganglionilor simpatici)

- Caractere comune secretă neuropeptide şi amine secretă enolaza neuronală specifică au antigene comune

- Unele celule secretă preferenţial peptide, altele amine (medulosuprarenala)

Funcţia endocrină a hipotalamusului

- Hipotalamusul e situat la baza diencefalului şi a ventriculului 3 , delimitat superior de talamus prin şanţul hipotalamic, posterior prin fosa interpedunculară, anterior prin comisura albă anterioară, chiasma optică, inferior prin infundibullum cu eminenţa mediană şi tija hipofizară

- Are organizare de tip nervos: neuroni cu pericarion şi preluingiri, celule gliale- Are arhitectură nervoasă, unii neuroni fiind capabili să sintetizeze şi să secrete neurohormoni şi

neuromoderatori(are multe mitocondrii, complex Golgi, microtubuli, granule de secreţie). Neuronii sunt capabili să secrete peptide posthipofizare(1) şi peptide hipofizare(2).1. – sunt neuroni magnocelulari, majoritatea găsindu-se în nucleii supraoptic şi paraventricular

- au talie mare(25 m), aparat de sinteză dezvoltat, granule de secreţie mari (200 nm)- contribuie la formarea a 2 tracturi nervoase: supraoptico-hipofizar şi paraventriculo-hipofizar, ai

căror axoni ajung în lobul posterior hipofizar- o mică parte din axonii nucleului supraoptic se termină într-o reţea de capilare din meinescenţa

madiană formând plexul caplar primar- axonii nu realizează sinapse şi formează conexiuni de tip neurovascular- pe traseul lor prezintă dilataţii numite corpii Hering, în apropiere de capilar; ei conţin peptide de

secreţiepeptidele posthipofizare sunt numite şi hormoni hipotalamici efectori : ADH şi ocitocina ele sunt sintetizate sub formă de molecule precursoare ce conţin pe lângă peptide şi neurofizine (proteine

transportor); după transport are loc şi clivajul moleculelor precursor, astfel încât în moleculele de secreţie peptidele şi neurofizinele sunt în stare liberă

- transportul axonal poate fi lent (mm/zi) sau rapid(mm/2-3h) - eliberarea se face sub acţiunea unui P.A. la nivelul perikarionului secretor exocitoză Ca-dependentă

1. – sunt neuroni parvicelulari ce se găsesc în aria hipofizotropă- aria hipofizotropă e compusă din: - nucleu arcuat, nucleu ventromedial, nuclei periventriculari,

nucleu paraventricular- au talie mică(15m), aparatul de sinteză mai slab reprezentat, granule de secreţie mai mici- axonii lor participă la realizarea conexiunilor nervoase,formând tractul tubero-infundibular; ei se

termină în plexul capilar primar- nu au sinapse, ci formează conexiuni neuro-vasculare- controlează activitatea secretorie a celulelor din hipofiza anterioară, prin neurohormoni: GHRH,

GHIH, GnRH, TRH, CRH, dopamina- eliberarea aceste molecule se realizează prin mecanisme de feed-back exercitat de concentraţia

plasmatică a hormonilor eliberaţi de celulele ţintă ale hormonilor tropi hipofizari, controlaţi de neuronii parvicelulari

Hipofiza

- Localizată în şaua turcească, învelită de o capsulă ce derivă din duramater; din capsulă se desprind septuri ce compartimentează glanda în lobuli

- din punct de vedere structural şi funcţional hipofiza are două componente:1. Adenohipofiza derivă din punga lui Ratke şi are o structură glandulară este alcătuită din trei lobi: anterior – 75%, intermediar şi tuberal2. Neurohipofiza apare ca o extensie a hipotalamusului printr-o evaginare a planşeului ventricular 3

este alcătuită din lobul posterior, tija pituitară şi eminenţa mediană1. Adenohipofiza: - lobul anterior cordoane de celule înconjurate de fibre de reticulină şi capilare sanguine

- lobul intermediar cordoane de celule şi ocazional foliculi - lobul tuberal cordoane de celule sau cuiburi

2. Neurohipofiza – nu are structură glandulară, ci fibrilară, datorită axonilor din nucleii supraoptic şi paraventricular

- are inervaţie de tip vasomotor - vascularizaţia este asigurată de arterele hipofizare superioară şi inferioară

Artera hipofizară superioară vascularizează lobul tuberal şi tija pituitară; ea formează plexul capilar primar din care iau naştere vase periportale. Din acestea se formează plexul capilar secundar ce se întinde şi în lobul intermediar.El se anastomozează cu reţeaua de capilare din lobul posterior hipofizar, din artera hipofizară inferioară, formând sistemul port hipofizar.

Sensul de circulaţie prin acest sistem port este atât descendent cât şi ascendent(controlând activitatea neuronilor parvicelulari). Există şi capilare limfatice.

Adenohipofiza

Celule adenohipofizare granulare(endocrine) Celule adenohipofizare Agranulare

a. celule somatotrope: - acidofile, PAS(-) STH

b. celule lactotrope- acidofile, PAS(-) PRL

c. celule corticotrope- bazofile, PAS(+) POMC ce se clivează în : ACTH, -MSH, -endorfine, -lipotropină

d. celule tireotrope- bazofile, PAS(+) TSH

e. celule gonadotrope- bazofile, PAS(+) FSH, LH

a. celule foliculare(bazofile)- la mijlocul cordoanelor celulare- au cili/microvili- rol necunoscut

b. celule stem(cromofile)- provin din degranularea celulelor endocrine

- celulele lactotrope apar în lobul intermediar- celulele gonadotrope apar în lobul tuberal - uneori acelaşi tip de celule poate secreta mai mulţi hormoni- majoritatea celulelor sunt în lobul anterior hipofizar: -a- în partea laterală

-c- în partea postero-medială -d- în partea anterioară

Neurohipofiza

- pe lângă axonii neuronilor din nucleii mai sus amintiţi esistă şi axoni catecolaminergici ce se distribuie vaselor

- conţine pituicite(asemănătoare astrocitelor); ele au prelungiri ce înconjură lamina bazală a capilarelor din lobul posterior; ele intervin în fagocitoza locală, au rol trofic şi de susţinere pentru axonii secretori

- are zone de vascularizaţie datorită arteriolelor mici şi capilarelor

Eminenţa mediană- are 3 straturi:

1. ependimar – alcătuit dintr-un tip particular de celule(tanicite) diferenţiate din epiteliul ce căptuşeşte ventriculul 3

- tanicitele au microvili spre cavitatea ventriculului 3, o prelungire ca ajunge lângă plexul capilar primar, granulaţii ce sunt vezicule de transport dinspre LCR spre sânge şi invers2. mijlociu - alcătuit din fibre nervoase ce conţin axoni din nucleul supraoptic; aici se descarcă ADH, care exercită rol corticotrop la nivelul celulelor din lobul anterior hipofizar

3. palisadic - alcătuit din plex capilar primar

CURS 3 SISTEMUL ENDOCRIN

Celule endocrine pot forma organe endocrine specializate . Celulele endocrine formează cuiburi ( insule celulare din structura unor organe ca ovar , pancreas ) . Există şi celule endocrine dispersate ubicuitar , intraepitelial formând sistemul neuroendocrin difuz .Din punct de vedere al originii celulele endocrine sunt : - celule epiteliale ce secretă hormoni cu acţiune la distanţă - neuroni ce secretă neurohormoni sau neuromodulatori . - paraneuroni – secretă mesageri chimici cu acţiune locală ( autocrin , paracrin ) .Paraneuronul – este o celulă care din punct de vedere morfologic seamănă cu o celulă receptoare , iar din punct de vedere funcţional este o celulă implicată în sinteza şi secreţia unor amine şi peptide mici .Criterii conform cărora paraneuronul este celulă endocrină :1. sintetizează şi secretă mesageri chimici sub acţiunea unor stimuli prezentând la polul apical microvili lungi cu rol de receptor .2. sunt celule cu granule de secreţie în citoplasmă .3. celulele trebuie să aibă ca mesager chimic amine şi / sau peptide 4. toţi paraneuronii au origine embriologică comună ( din crestele neurale ) .

EPIFIZA

Este localizată între corpul calos şi coliculii cvadrigemeni superiori , ataşată de tavanul ventriculului III şi legată de encefal printr-o tijă numită habenulă .Din punct de vedere structural : - este acoperită de o capsulă conjunctivă ( pia mater ) ce trimite în interior septuri fine ce compartimentează incomplet glanda . - conţine celule secretorii organizate în cordoane şi cuiburi . - este bogat vascularizată ( conţine o reţea de capilare fenestrate ) ; are cel mai abundent flux sanguin din sistemul endocrin . - este bogat inervată : majoritatea fibrelor sunt amielinice , simpatice fiind de fapt axonii unor neuroni postganglionari al lanţului paravertebral ( ganglionul cervical superior ) ; la aceste fibre se adaugă şi fibre mielinice din nevrax , de la comisură albă posterioară sau de la nivelul nucleului habenular (nc. epitalamic în care se închide reflexul olfactivo-somatic)Odată cu înaintarea în vârstă , se produc modificări în glandă : 1. apar formaţiuni chistice ( dilataţii ) în parenchimul glandular 2. apar concreţiuni calcare = depozite de fosfat şi carbonat de calciu care se formează treptat în parenchim ; aceste concreţiuni au structură lamelară , cu aspect coraliform şi pot fi localizate chiar în parenchim sau spre spaţiile pericapilare .Concreţiunile calcare se mai numesc : nisip cerebral , corpi psamoma , corpora arenacea , acervulus cerebri .

3. creşte cantitatea de ţesut conjunctiv astfel încât lobulaţia devine mai evidentă .Există 2 tipuri celulare în parenchimul glandular : pineanocite ( cele mai numeroase ) şi celule gliale ( interstiţiale ) . Din punct de vedere structural glanda pineală este o glandă de origine nervoasă .Pineanocitele : - nucleu eucromatic rotund ; citoplsmă moderat bazofilă - nu se evidenţiază corpusculi Nissl şi nici neurofilamente › deci pinealocitele nu sunt neuroni ; citoplasma nu conţine nici gliofilamente , deci nu sunt nici celule gliale . - pinealocitele sunt considerate paraneuroni . - au un corp lăţit cu 2 sau mai multe prelungiri care se orientează spre capilare şi se termină sub formă de butoni . - conţin incluziuni de glicogen , lipide , incluziuni pigmentare şi numai după pubertate apar incluziunile de lipofuscină ( pigment de uzură ) ; - conţin granule de secreţie mici , de 100 nm ; în citoplasmă există enzime implicate în sinteza de amine . - între pinealocite există spaţii › canaliculi ce comunică între ei şi formează în structura glandei un sistem labirintic cu rol de vehicul al substanţelor între lichidul cefalo-rahidian şi pinealocite , de a asigura funcţionalitatea tuturor pinealocitelor din glandă ( ventriculul III , cu lichidul cefalo-rahidian , dă o prelungire numită recesus , în glanda pineală ) .

Celulele gliale : - seamănă din punct de vedere structural cu astrocitele fibroase . - sunt localizate de obicei în jurul pinealocitelor , pe care le înconjură incomplet , sau în jurul capilarelor .Celulele secretorii , pinealocitele , secretă 2 categorii de hormoni : a. indolamine : melatonina ( principalul hormon al glandei ) .b. peptide : arginin-vaso-docina , angiotensina

Rolul glandei în organism : - la vertebratele inferioare este organ senzorial fotoreceptor , ce percepe lumina - la mamifere rămâne doar fotoperiodicitatea funcţiei ( adaptarea funcţiei secretorii la ritmul circadian . La mamifere este transductor neuroendocrin : converteşte un stimul nervos specific într-un răspuns umoral . De asemenea deţine o bogată inervaţie pinealopetă ( fibrele vin la glandă ) : fibre simpatice , care sunt conectate cu retina prin intermediul hipotalamusului .În hipotalamus există un nucleu suprachiasmatic cu ritm de descărcare endogen , inconstant pe 24 ore şi sincronizat cu ritmul circadian . Descărcările de impulsuri cresc când este întuneric (lumină crepusculară )În retină există 2 sisteme fotoreceptoare : primul sistem mediază perceperea luminii , iar al doilea , cu activitate independentă de primul , mediază secreţia epifizară . El declanşează impulsul nervos în raport cu intensitatea luminoasă . Când afară este întuneric se transmite un impuls nervos pe tractul optic. O parte din fibrele tractului optic ajung la nucleul suprachiasmatic din hipotalamus ce este conectat cu neuronii din coarnele laterale ale măduvei toracale . Din măduvă , pe eferenţa simpatică , impulsul ajunge la glanda pineală ( prin fibrele preganglionare care ajung la ganglionul cervical superior şi de aici prin fibre postganglionare la pinealocite . Sinapsa dintre fibra postganglionară simpatică şi pinealocite este mediată de norepinefrină ce produce descărcarea în circulaţie a melatoninei . Dacă afară este lumină puternică , la nivelul celulelor fotoreceptoare, din sistemul al II –lea se constată o hiperpolarizare şi nu se mai descarcă impulsuri nervoase .

Rolurile secreţiilor epifizare : - reglarea tonusului SNC ( reglarea ritmului nictimeral ) ; efectul hipnotic al melatoninei induce somnul artificial . - posibile roluri : - efecte antigonadotrope › supresia secreţiilor de gonadotropi hipofizari cu efecte antiovulatorii şi de infertilitate .- stimularea sistemului imun › melatonina inhibă creşterea unor tumori- melatonina este legată şi de procesul de senescenţă › odată cu înaintarea în vârstă scade secreţia de melatonină ( scăderea ei intensifică senescenţa .

TIROIDA

Are 2 lobi laterali uniţi prin istm ( ţesut glandular ) .Are origine embriologică dublă : - endodermală : din canalul tireoglos de la baza limbii - ectodermală : din crestele neurale .Canalul tireoglos se atrofiază şi se obliterează . În caz contrar se formează lobul piramidal ( fără implicaţii patologice ) . Canalul tireoglos poate suferi transformări chistice , poate da naştere la ţesut tiroidian ectopic .La exterior avem o capsulă conjunctivă ce trimite septuri care delimitează lobulii tiroidieni . Parenchimul este organizat în foliculi separaţi între ei de ţesut conjunctiv interfolicular . Peste vârsta de 50 de ani în ţesutul interfolicular apar adipocite .Există o bogată reţea vasculară care se termină în vecinătatea foliculilor tiroidieni . Există şi o bogată inervaţie vegetativă : fibre vegetative ce se termină şi la nivelul capilarelor şi la nivelul epiteliului secretor . Depozitarea cantităţilor mari de hormoni ( extracelulară ) se face la nivelul coloidului . Depozitul din coloid asigură necesarul de hormoni pentru 2-3 luni de zile pentru un adult ( aşa se explică diferenţa dintre debutul bolii şi apariţia primelor semne clinice de hipotiroidism . Foliculii tiroidieni au formă şi dimensiuni variate .Foliculul : - este o cavitate închisă delimitată de epiteliul simplu ( de obicei este cubic ) aşezat pe membrana bazală . - cavitatea conţine coloid ( masă omogenă ) ; vacuolele ce apar la periferia coloidului sunt artefacte de fixare . - coloidul are drept componentă principală tiroglobulina › glicoproteină cu greutate moleculară mare alcătuită din multe reziduuri de tirozină , 140 / moleculă de proteină . - tiroglobulina dă coloidului caracter amfoter şi caracter PAS pozitiv . - coloidul este locul de depozitare hormonală şi precursorul necesar sintezei .Aspectul foliculilor variază în raport cu activitatea desfăşurată de celule :

- în eutiroidie – aspect de epiteliu cubic - în hipotiroidism – foliculi voluminoşi , epiteliul are celule aplatizate , turtite , masa de coloid e

voluminoasă . - în hipertiroidism – foliculii sunt mici , epiteliul este înalt , columnar , cilindric , iar coloidul este

redus .

În parenchimul glandular există 2 categorii de celule :1. tirocite ( celule foliculare )2. celule C ( parafoliculare ) – sunt celule “ clear “ cu citoplasmă clară , mai mari şi cu origine ectodermală .

1. Tirocitul – are citoplasmă bazofilă , nucleu cu nucleol proeminent . - are polaritate distinctă privind repartiţia organitelor . - roluri : sintetizează , secretă , reabsoarbe şi digeră proteine › deci are reticul endoplasmic rugos foarte bine reprezentat ( când celule sintetizează tiroglobulina cisternele sunt dilatate ) . - aparatul Golgi este localizat în vecinătatea nucleului ; se poate găsi spre polul apical sau bazal în funcţie de activitatea celulei (această deplasare poartă numele de “ vals golgian “) ; aparatul Golgi completează sinteza . - la polul apical există microvili , putând apărea şi pseudopode . - la polul apical mai există şi lizozomi ( primari şi fagolizozomi ) . - veziculele mici au origine golgiană cu tiroglobulină sintetizată şi sunt găsite la polul apical - veziculele mari conţin picături de coloid endocitat ( formează fagolizozomii ) ; sunt localizate la polul apical . - rolul tirocitului este sinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni iodaţi în mai multe etape .Sinteza – etape : a. preluarea din circulaţie de aminoacizi şi monozaharide la nivelul membranei plasmatice bazale prin transport activ . b. în reticulul endoplasmatic rugos aminoacizii sunt înlănţuiţi alcătuind componenta proteică a tiroglobulinei . c. prima glicozilare a tiroglobulinei are loc în reticulul endoplasmatic rugos prin adăugare de reziduuri de manoză ; a II-a glicozilare are loc în ap. Golgi adăugându-se galactoză .Apoi are loc împachetarea în vacuole golgiene la polul apical şi prin exocitoză se adaugă coloidul .a. tirocitul preia din circulaţie şi I anorganic printr-o pompă de I ( împotriva unui gradient de concentraţie şi electric ; concentraţia de iod intracelular este de 10 – 40 ori mai mare decât în circulaţie ) ; captarea de iod este stimulată de TSH .Iodul , prin difuziune , ajunge la nivelul polului apical unde se oxidează rapid trecând în iod organic . Procesul este catalizat de o peroxidază , tiroperoxidaza lizozomală .b. iodarea tirozinei din tiroglobulină se realizează extracelular în apropierea interfeţei coloid – membrană apicală sub acţiunea iodazelor ; rezultă tirozine iodate MIT(monoiodotirozina) şi DIT(diiodotirozina) care rămân ataşate în moleculele tiroglobulinei . c. condensarea tirozinelor însoţită de formarea hormonilor tiroidieni ; hormonii rămân ataşaţi de moleculele de tiroglobulină MIT + DIT ? triiodotironina DIT + DIT ? tetraiodotironina Secreţia indusă de necesităţile organismului . Reabsorbţia din coloid a tiroglobulinei cu hormonii tiroidieni se face cu ajutorul microvililor şi pseudopodelor . Picătura de coloid şi lizozomul primar formează un fagolizozom ce conţine enzime proteolitice ce eliberează hormonii din molecula de tireoglobulină . T3 , T4 trec spre membrana plasmatică bazală şi prin difuziune ajung în sânge . Procesul de sinteză decurge în 2 faze : exo- şi endocrină .

Faza exocrină : sinteză de tiroglobulină şi exocitare în cavitate .Faza endocrină : prelucrarea picăturii de coloid şi eliminarea în circulaţie a hormonului .

1. Celulele parafoliculare – sunt componente ale sistemului neuroendocrindifuz . - sunt mai mari şi mai rare decât tirocitele ; - sunt mai numeroase la copil - apar izolate sau în grupuri mici ; sunt localizate în afara foliculilor în ţesutul interfolicular - în anumite situaţii se pot găsi în grosimea membranei bazale a epiteliului . - au citoplasmă mai clară , mai palidă . - pot avea prelungiri în vecinătatea capilarelor sanguine . - nu au polaritate distinctă în ceea ce priveşte dispunerea organitelor . - conţin mici granulaţii de secreţie de diametrul 150 nm care conţin hormonul sintetizat de aceste celule parafoliculare › calcitonina ( tirocalcitonina ) – este un peptid important pentru menţinerea concentraţiei Ca şi inhibă mobilizarea sărurilor de Ca din oase .

PARATIROIDELE

Sunt localizate pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni . Au origine endodermală , şi sunt vitale în organism pentru homeostazia Ca . Sunt în număr de 4 : 2 superioare şi 2 inferioare . Pot varia ca mărime şi formă , şi adesea sunt incluse în capsula tiroidei .Din momentul pubertăţii apar adipocite în glandă şi nr. lor creşte cu vârsta ( reprezintă 50-80 % din volumul glandei la vârsta de 40 de ani ) .Parenchimul este format din : grămezi celulare , cordoane şi foliculi mici . Există 2 tipuri de celule : principale şi oxifile .1. Celulele principale – au talie mică , sunt cele mai multe , sunt rotunde , poligonale. - citoplasma are aspect vacuolar dat de incluziuni numeroase de glicogen şi lipide . - au caracteristicile unor celule ce sintetizează şi secretă proteine . - au granule de secreţie : mici ( mai mici de 200 nm ) şi mari ( între 200 – 500 nm ) , care nu diferă între ele . - granulele mici sunt localizate spre periferia celulei şi conţinutul lor este eliminat în mediul intern prin exocitoză . - granulele mari sunt localizate în plină citoplasmă şi reprezintă depozitele de hormoni din celulă . - rol : sinteza şi secreţia parathormonului ( hormon ce reglează echilibrul fosfocalcic acţionând pe os şi la nivel renal şi intestinal ) .2. Celulele oxifile – sunt mai mari şi puţine . - citoplasma este intens acidofilă cu numeroase mitocondrii . - rol : necunoscut – din punct de vedere endocrin sunt inactive - apar într-un anumit moment în glandă ( se văd după vârsta de 5-7 ani ) - nr. lor creşte progresiv cu vârsta : în perioada de senescenţă au o dispoziţie nodulată tumor like .

GLANDELE SUPRARENALE

Sunt localizate retroperitoneal la polul superior al rinichilor , în grăsimea perirenală .Au 2 componente ce diferă ca origine structural şi funcţional : - zona periferică = corticosuprarenala ( CSR ) cu origine mezodermică - zona centrală = medulosuprarenala ( MSR ) cu origine endodermică .1.Corticosuprarenala – este indispensabilă vieţii

- este acoperită de o capsulă conjunctivă subţire care trimite în interior septuri , care nu dau lobuli .- după modul de dispunere al celulelor secretorii distingem 3 zone : glomerulată , fasciculată şi reticulată .Zona fasciculată – este cea mai extinsă şi cea mai clară . Celulele sunt organizate în cordoane paralele , separate între ele de capilare . - Cordoanele sunt alcătuite din 2 şiruri celulare . - celulele sunt mai mari având în citoplasmă mai multe picături lipidice ce dau aspect vacuolar citoplasmei . Celulele se numesc spongiocite - Rol : sinteză + secreţie de glucocorticoizi : cortizol şi androgeni . - Principalul mecanism de control este corticotropina hipofizară .Raportul între cele 3 zone variază în funcţie de vârstă ţi de condiţiile de viaţă ale individului ( stressul ) .În timpul vieţii fetale : zona glomerulată lipseşte , zona reticulată este foarte bine dezvoltată . În copilărie şi adolescenţă predomină zona fasciculată . În perioada adultă avem o dezvoltare egală între zona glomerulată şi reticulată . La senescenţă are loc o transformare regresivă mai evidentă la femei : devine dominantă zona fasciculată şi involuează reticulata şi glomerulata .În condiţii de stress domină zona fasciculată ( secreţie de cortizol ) , fără să involueze celelalte › transformare progresivă .Zona glomerulată – conţine celule dispuse sub formă de arcuri , cordoane şi cuiburi . Celulele sunt mici cu citoplasma acidofilă şi rare picături lipidice . Conţine capilare sanguine fenestrate . Nu este sub influenţa hipofizei .Rol : sinteză + secreţie de mineralocorticoizi : aldosteron şi dezoxicorticosteron , care controlează sistemul renină-angiotensină .Zona reticulată - conţine celule mici cu rare picături lipidice . - citoplasma este întunecată , cu multe incluziuni de lipofuscină . Celulele sunt organizate în cordoane scurte , anastomozate între ele › se formează o reţea cu ochiuri corespunzătoare capilarelor fenestrate . - Rol : secreţie de hormoni sexuali de tip androgenic şi mai puţin glucocorticoizi . - Principalul mecanism de reglare : corticotropina hipofizară .Hormoni sexuali ce participă la procesul de sexualizare sunt DHEA ( dehidroepiandrosterona ) şi androstendiona .Toate celulele glandei sintetizează şi secretă steroizi : - conţin multe organite cu enzime implicate în sinteza steroizilor : mitocondrii cu criste şireticul endoplasmatic neted. - celulele conţin microvili . - în citoplasmă apar picături lipidice . - doar la celulele din zona reticulată există multe incluziuni de lipofuscină - granulele de secreţie sunt absente › nu se formează stocuri de hormoni în celulă sinteza fiind însoţită de secreţie continuă .

2.Medulosuprarenala - este o glandă mică , endodermică , anexată sistemului nervos vegetativ . - este alcătuită din neuroni postganglionari simpatici modificaţi . - este alcătuită din celule cromafine cu origine în crestele neurale , şi care secretă amine şi peptide mici . Celulele sunt dispuse în cordoane ramificate sau cuiburi ce vin în raport cu capilare şi venule postcapilare ( reţea cu ochiuri ) . - parenchimul este alcătuit din celule cromafine şi celule ganglionare .

1. Celulele cromafine – sunt neuroni postganglionari S modificaţi fără dendrite şi fără axoni . - dau reacţie pozitivă cu săruri de metale › conţinutul granulelor de secreţie se oxidează şi polimerizează dând un compus colorat într-o soluţie apoasă de sare metalică Bicromat de K sau clorit feric ( sunt celule feocromocite ) . - Rol : sinteză şi secreţie de catecolamine : epinefrină , norepinefrină şi dopamină . - la om există un singur tip de celule cromafine care conţin în citoplasmă 2 categorii de granule de secreţie : granule cu epinefrină şi cu norepinefrină ( sunt cele mai numeroase ) - controlul activ al MSR este exclusiv nervos : la fiecare celulă cromafină ajunge o fibră preganglionară simpatică ( sinapsă colinergică ) . - în granulele de secreţie există şi alţi compuşi : - cromogranine ( aparţin celulelor sistemului APUD ) – proteine ce menţin catecolaminele în vezicule . - ioni de Ca . - ATP preluat din citoplasmă . - dopamin β hidroxilazγ – cu rol în sinteza norepinefrinei .2. Celulele ganglionare – sunt puţine şi îşi menţin forma , structura şi funcţia .

CURS 5 Organele limfoide(limfopoietice)

1. Ganglionii limfatici

- aşezaţi pe traiectul căilor limfatice, se aglomerează in axilă, regiunea inghinală, mezenter- la periferie are capsulă conjunctivă, rezistentă, în care predomină fibrele de colagen(fâşii sau

mănunchiuri), puţină substanţă fundamentală şi rare celule, vase sau nervi- din capsulă pleacă septuri conjunctivo-vasculo-nervoase şi împart zona corticală în loji

ganglionare(formaţiuni mai mici)

a) Zona corticală :- este împărţită în loji şi lojete- foliculii limfatici şi sinusuri limfatice perifoliculare (1, 2, sau 3 în fiecare lojetă)- foliculul prezintă o zonă corticală(la periferie) şi o zonă medulară(centrul germinativ) în mijlocul

folicului- zona corticală foliculară – e întunecată pentru că are limfocite mature, cu nucleu mare,

tahicromatic(heterocromatină)- zona medulară foliculară – mai clară, cu puţine celule, (limfoblaşti, plasmocite, macrofage)

- celulele sunt aşezate pe o plajă conjunctivă alcătuită din celule şi fibre : celule reticulare de la care pleacă prelungiri ce se pot ramifica, vin în contact unele cu altele pseudo reţea celulară(citoreticul); nu fac anastomoze

- fibre subţiri de reticulină ce se anastomozează reţea reticulară adevărată

- stroma foliculului: citoreticul şi reţea fibrilară de reticuline, pe ea existând limfocite şi limfoblasteÎn folicul se află capilare sanguine, nu există vase limfatice.

Foliculii limfatici secundar(cu zonă corticală şi medulară)se găseşte în toţi ganglionii după naştere.Foliculii limfatici primari se află in ganglionii limfatici înainte de naştere(nu au centru germinativ).

Sinusurile limfatice perifoliculare- au lumen neregulat- au traiect sinuos- peretele e format din celule endoteliale distanţate tip de vas cu endoteliu discontinuu . Printre

celulele endoteliale se află celule reticulere ce trimit prelungiri ce traversează lumenul sinusului şi ajung la peretele opus al sinusului.

În apropierea peretelui vascular se află macrofage ce trimit şi ele prelungiri ce străbat lumenul vasului (ca şi celulele reticulare).

Astfel de prelungiri în lumen încetinesc circulaţia limfatică prin ganglionul respectiv.

b) Zona medulară :este formată din :

1) Cordoane celulare: - au reţea de susţinere cu citoreticul şi fibre de reticulină- pe reţea se află limfocite mature, plasmocite, macrofage- au un aspect întunacet

2) Sinusurile limfatice mediane(căile cavernoase) – au traiect spiralat- au calibru neregulat- au pereţii cu endoteliu discontinuu- au lumen traversat de prelungirile celulelor reticulare şi ale macrofagelor

c) Zona paracorticală :- e o zonă îngustă, aflată între celelalte două- stroma(reţeaua de susţinere) e aceeaşi - pe stromă se află limfocite dispersate difuz, neorganizate, vase sanguine de tipul : venule

postcapilare cu endoteliu continuu(celule endoteliale cilindrice înalte)- limfocitele sunt T(venite din timus) şi formează zona timodependentă a ganglionuluiFoliculii din corticală şi cordoanele celulare medulare au limfocite B şi formează zone timo-

independente ale ganglion.1) Venulele postcapilare - la acest nivel din sânge limfocitele T trec endoteliul venulelor printre celulele înalte, ajung în ţesutul conjunctiv stromal(în afara sângelui), sunt recaptate în sinusurile limfatice, ajung din nou în sânge astfel se descrie circulaţia şi recirculaţia limfocitelor între sânge, ţesuturi şi limfă.Cel mai mult recirculă limfocitele T.2) Celulele dendritiforme – sunt celule interdigitate, celule prezentatoare de antigen - din corpul lor celular pleacă prelungiri ce se ramifică şi sunt asemănătoare dendritelor- se numesc interdigitale pentru că prin aceste prelungiri celulele vin în contact unele cu altele- se numesc prezentatoare de antigen pentru că reţin antigenul pătruns în organism, antigen ce va stimula funcţia limfocitelor T ce secretă limfokine

Circulaţia sanguină :

- se realizează prin hil- artera pătrunde prin hil în ganglion , se ramifică în capilare şi se distribuie foliculilor limfatici şi

celulelor din medulară- sângele e recolectat de venule ce se colectează într-o venă unică ce părăseşte ganglionul tot prin

hil

Circulaţia limfatică : - ajung vase limfatice aferente la faţa convexă a ganglionului, pătrund între capsulă şi corticală,

formează un plex limfatic subcapsular, ajung în corticală în sinusul limfatic perifolicular, de acolo în sinusurile limfatice medulare de unde ies din ganglion prin vasele limfatice eferente din hil

Curentul limfatic în ganglion e foarte redus (viteză mică) cu scopul de a se reţine in ganglion toţi microbii şi elementele non-self reţinute de prelungirile macrofagelor şi celulelor interdigitale şi apoi fagocitate de macrofage.

Limfa care iese din ganglion e mai curată decât limfa care pătrunde în ganglion.

Inervaţia : - este bogată- în ganglion pătrund nervi mielinici şi ramificaţii ramurile terminale

amielinice(controlează toată activitatea celulară)

Funcţiile : - organe limfopoietice – formează pentru organism limfocite B- în zona germinativă au loc transformări blastice unde se formează noi limfocite ce ajung în zona

corticală, apoi în zona medulară- limfocitele B declanşează procesul imunologic umoral în organism

2. Splina

- este situată pe cale sanguino-circulatorie, nu pe cale limfatică- are o capsulă conjunctivă groasă ce conţine multe fibre de colagen, puţine fibroblaste şi substanţă

fundamentală- din capsulă pleacă septuri conjunctivo-vasculo-nervoase(uneori cu rare fibre musculare netede) ce

se ramifică la întâmplare necompartimentând complet splina şi formând teritorii inegale ca mărime şi ca formă.

- septurile formează trabecule sau travee- splina prezintă o suprafaţă convexă şi un hil, are 3 sectoare:

- pulpa roşie(cea mai bine reprezentată) - pulpa albă(e mai redusă) - zona marginală între pulpa albă şi pulpa roşie- pulpa albă e reprezentată de mici puncte albe diseminate în pulpa roşie

Vascularizaţie :La nivelul hilului artera şi vena splenică sunt învelite într-un manşon comun fibros conjunctiv; ele

pătrund în splină unde artera se separă de venă iar teaca conjunctivă dispare.

Artera splenică se ramifică şi se înveleşte de o teacă de limfocite teacă limfatică periarterială(pentru că e în mijlocul tecii: artera splenică centrală). Arteriolele rezultate sunt învelite de o teacă mai groasă şi formează corpusculul Malpighi. Arteriolele se divid mai departe, apoi la ieşirea din corpusculul Malpighi arteriola dă naştere la 5 artere pernicilate . Acestea se ramifică în continuare, pierd teaca limfatică din jur şi capătă o teacă conjuctivă elipsoidă fiecare.

Elipsoidul are : macrofage, fibroblaste şi fibre de reticulină. Din aceste ramuri arteriolare rezultă capilare sanguine neînvelite de nici o teacă.

1) Teoria circulaţiei închise :Sângele, ieşind din capilare ajunge în sinusurile venoase ale pulpei roşii, apoi în venule, apoi în vena splenică ce iese prin hil. Sângele nu părăseşte deloc vasul sanguin.

2) Teoria circulaţiei deschise :Sângele din capilare iese în afara vasului în ţesutul conjunctiv ce inconjură cordoanele celulare din pulpa roşie. Apoi sângele se reîntoarce în sinusul venos, apoi în venule, vena splenică(din hil). Astfel sângele lasă în splină hematiile bătrâne ce trebuie distruse.

3) Teoria circulaţiei mixte :În splină există zone cu circulaţie deschisă şi zone cu circulaţie închisă.

a) Pulpa albă prezintă: teci foliculare periarteriale, corpusculii splenici Malpighi.Tecile au stromă obişnită(citoreticul şi reţea de reticulină). Pe stromă sunt aşezate limfocite T,

astfel tecile sunt zona timo-dependentă a splinei.Corpusculul(foliculul splenic) Malpighi format din :- zona corticală întunecată- zona medulară (centrul germinativ)- capilare sanguine- e populat cu limfocite B şi reprezintă zona timo-independentă din splină- conţin excentric un ram arterial(permite punerea diagnosticului de organ de splină : folicul

limfatic cu arteriolă).

b) Pulpa roşie prezintă : cordoane celulare Billroth şi sinusuri venoase.Cordoanele celulare au aceeaşi stromă pe care se află foarte multe tipuri de celule: granulocite,

agranulocite(limfocite/monocite), trombocite , macrofage, plasmocite, foarte rare megacariocite.Sinusurile venoase au calibru neregulat, traiect helicoidal şi perete cu endoteliu discontinuu: celule

endoteliale la distanţă între ele, cu axul mare paralel cu axul lung al vasului; pentru a fi menţinute pe loc, în jurul lor se află un cerc cu ulte fibre de reticulină(circulare) ce solidarizează celulele.

c) Zona marginală prezintă: - reţea de susţinere reticulinică- foarte multă vascularizaţie- limfocite dispuse izolat în ochiurile reţelei formând un ţesut limfoid difuz- are foarte multe celule dendritiforme

Funcţii :

1. organ limfopoietic ce formează limfocite pentru organism2. intervine în apărarea organismului în procesul umoral şi celular prin limfocitele B şi T 3. este locul principal de distrugere a hematiilor îmbătrânite . Hematiile sunt reţinute aici şi

fagocitate de macrofage. Prin această degradare se eliberează fier din hematii. Fierul trece în sânge şi la nivelul măduvei hematogene este reutilizat pentru fabricarea unor noi hematii.

Timusul

- are o capsulă conjunctivă cu fibre de colagen, bogată în vase şi nervi - din capsulă pleacă septuri vasculo-nervoase ce împart organul în lobi şi lobuli- lobulul este unitatea morfo-funcţională- timusul nu are foliculi limfatici

Lobulul timic - are formă cu margini neregulate- are 2 zone: corticala şi medulara

Lobulul are reţea de susţinere cu dublă origine: - epitelială pentru că organul se dezvoltă din pungile 3 şi 4 branhiale (din endoderm)- conjunctivă – ce derivă din mezoderm

Reţeaua de susţinerea) celulele epiteliale îşi modifică forma, au prelungiri ce se ramifică şi vin în contact unele cu altele

citoreticul(celulele au formă asemănătoare cu celulele reticulare conjunctive) , dar citoplasma celulelor epiteliale conţine tonofilamente şi tonofibrile.

b) există şi citoreticul format de celule reticularec) reţeaua reticulară este alcătuită din fibre de reticulină

(citoreticulul este o pseudoreţea celulară)

1. Corticala – la periferie, înconjoară medulara, apare întunecată- conţine multe limfocite mature în special T(sosesc din măduvă pe cale sanguină)- poate fi socotită centrul germinativ deoarece aici se nasc multe limfocite T şi multe

limfocite T mor pe loc(foarte puţine limfocite T trec în medulară şi pe cale sanguină ajung să populeze zonele timo-dependente din organele limfoide periferice)

- prezintă foarte multe capilare sanguine: între sânge şi limfaticele din jur se formează bariera sânge-timus cu următoarele straturi(dispre lumen spre populaţia de celule limfocitare): 1. Endoteliul vascular continuu

2. membrana bazală conjunctivă a vasului sanguin3. lamă subţire de ţesut conjunctiv în care se află o placă deasă de fibre de reticulină4. membrana bazală a celulelor epiteliale din afară5. 1-2 rânduri de celule epiteliale situate pe această membrană bazală

Astfel se formează o barieră de nepătruns între sânge şi celulele limfatice T pentru ca limfocitele T să fie ferite de agresivitatea antigenului ce le poate distruge.

2. Medulara

- pe reţeaua de susţinere dublă sunt mai puţine celule : macrofage, limfoblaşti şi limfocite mature în număr mai mare (ce trec din corticală).- corpusculii Hassall : în număr variabil în fiecare lobul (cresc cu vârsta) , au formă rotunjită, ovalară, celule epiteliale ce şi-au încheiat activitatea(nu mai au nucleu, sunt inerte) celulele se aşează unele peste altele ca foile într-o ceapă.

Unii corpusculi Hassall pot conţine în mijlocul lor o substanţă hialină sau lichid sau depuneri de calciu.

Rolul lor este : - forme reziduale de celule epiteliale fără activitate - prezenţa lor pune diagnosticul de organ

Funcţii : 1. organ limfopoietic – formează limfocitele T pentru organism2. intervine în procesul imun al organismului, în special în imunitatea celulară3. funcţia endocrină : secretă timina, timozina cu rol de hormoni

Involuţia timică : se dezvoltă cel mai mult la pubertate apoi involuează. Ţesutul timic e înlocuit cu ţesut adipos. La bătrâni există insule timice înconjurate de adipocite.

AmigdaleleSunt următoarele : palatine, faringiană, linguală inel limfatic Waldeyer.

Amigdala palatină- este acoperită de epiteliu bucal(pluristratificat pavimentos moale)- epiteliul se învaginează li rezultă cripta amigdaliană(în fundul lor rămân resturi alimentare sau

microbi)- epiteliul e străbătut de limfocite şi alte celule sanguine- în jurul criptei se găsesc foliculi limfatici secundari cu limfocite B(organ timo-independent), rare

limfocite T la periferia foliculului.Rol: limfopoietic şi intervin în procesele locale de apărareAmigdala faringiană

- e acoperită de epiteliu pavimentos stratificat cilindric ciliat(!) de tip respirator- sub epiteliu se află foliculi limfatici secundari cu limfocite B

Amigdala linguală- este acoperită de epiteliu de tip masticator(pavimentos pluristratificat cu zone de cheratină şi

parakeratoză cu scopul de a o proteja)

Ţesut limfatic difuz

- în corionul tuturor mucoaselor organelor cavitare: digestive, căile respiratorii, urinare, de excreţie- limfocite răspândite la întâmplare în şesutul conjunctiv al mucoaselor

Plăcile Peyer - se găsesc în intestinul subţire(în special ileon)

- nu au capsulă- sunt alcătuite din foliculi limfatici solitari sau grupaţi. Foliculii nu au 2 zone diferite, au aspect

uniform(primar şi secundar)- au mai multe limfocite, B dar destul de numeroase limfocite T- limfocitele B din plăcile Peyer secretă în principal imuoglobuline A - pentru a fi stimulate au şi ele celule prezentatoare de antigen(sunt în epiteliul intestinal şi se

numesc celule M)

CURS 6 Cavitatea bucală

- este primul segment al tubului digestiv- participă la : - articularea cuvintelor (limba, buzele şi dinţii)

- determinarea expresiei feţei (muşchii obrajilor) - primul act al digestiei

- examenul cavităţii bucale e obligatoriu ; se realizează la sfârşit- în această regiune îşi au originea aproximativ 5% din totalitatea cancerelor (destul de mult) ;

tumoarea malignă trebuie cunoscută foarte bine de timpuriu- este alcătuită din următoarele elemente : - vestibul (mărginit de buze şi obraji)

- arcadele dentare şi dinţii- cavitatea bucală propriu-zisă ce conţine

tavanul – alcătuit din palat dur şi palat moale podea – din care proemină limba istmul buco-faringian – ce se deschide posterior în faringe

Structură histologică generală

1. Mucoasa – alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat, keratinizat sau parakeratinizat (are strat cornos iar celulele cornoase, deşi au keratină, îşi păstrează nucleii)

- lamina propria alcătuită din ţesut conjunctiv lax2. Submucoasa - ţesut conjunctiv lax

- conţine glande salivare mici3. Musculara - muşchi striaţi4. Raport cu pielea şi epiteliul respirator

Mucoasa

1. Masticatorie – acoperă palatul dur şi gingia2. De căptuşire - acoperă pereţii vestibulului (buze şi obraji)

- e reprezentată şi de mucoasa alveolară- acoperă podeaua cavităţii bucale, faţainferioară a limbii, palatul moale

3. Specializată (gustativă) – faţa superioară a limbii

1. Mucoasa masticatorie din palatul dur - inextensibilă, legată ferm de os - epiteliu pavimentos stratificat – keratinizat, nekeratinizat, parakeratinizat - lamina propria alcătuită din ţesut conjunctiv lax cu: strat papilar cu multe papile, capilare sanguine, fibre nervoase, corpusculi Meissner; strat reticular (profund) alcătuit din ţesut dens semiordonat - fibrile de ancorare cu epiteliul

Submucoasa palatului dur

- nu există pe rafeul median şi pe gingie - e aşezată pe osul palatin - acolo unde există, în partea anterioară are ţesut adipos şi în partea posterioară are multe glande salivare mici

2. Mucoasa de căptuşire

- este extensibilă şi elastică şi se adaptează - este alcătuită din epiteliu pavimentos nekeratinizat cu trei straturi : bazal, spinos, superficial, şi celule din următoarele tipuri: keratinocite, Langerhans, melanocite, celule Merkel (receptori mecanici). - este alcătuită şi din epiteliu parakeratinizat - lamina propria este alcătuită din ţesut conjunctiv lax cu papile, conţine fibre nervoase TNL ce pătrund în epiteliu şi corpi Meissner

Submucoasa

- este alcătuită din ţesut conjunctiv lax - este prezentă cu excepţia feţei inferioare a limbii - are benzi de colagen ceea ce implică o rezistenţă crescută - are fibre elastice elasticitate necesară mai ales la obraji (pentru ca ei să nu fie mestecaţi) - este legată de muşchi sau de os - conţine glande salivare mici, ce se extind în muşchi, vase sanguine, limfatice, nerviRaporturi: cu mucoasa respiratorie, pielea, osul, arcadele dentare.

- Pe faţa internă a obrajlor, în apropierea comisurii labiale, există glande sebacee de culoare galbenă (granulele Cordance)- Mucoasa de căptuşire prezintă zone de trecere între mucoasa bucală şi cea respiratorie (pe faţa posterioară a palatului moale) şi între mucoasa bucală şi cea digestivă (în faringe)- orice zonă de trecere între tipuri diferite de epitelii prezintă o rată mai mare de diviziune a celulelor, aceste zone având un risc mai mare de apariţie a cancerelor (D.E. canalul cervical al colului uterin şi epiteliul extern al vaginului – cancerul de col uterin

3. Mucoasa specializată

- se află pe faţa superioară a limbii - este alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos - lamina propria este un ţesut conjunctiv lax 1/3 posterioară corespunde bazei limbii

- este alcătuit din ţesut pavimentos stratificat nekeratinizat cu cripte (invaginări adânci)- lamina propria conţine amigdalele linguale (aglomerări de foliculi limfatici) şi glande salivare

mici 1/3 posterioară şi 2/3 anterioare sunt separate de V-ul lingual – şanţul terminal (vestigiu al ductului tiro-glos) 2/3 anterioare corespund corpului şi vârfului limbii

Papilele linguale

- sunt ridicături ale epiteliulu şi ale laminei propria de dedesupt - axul lor conşine ţesut conjunctiv lax, iar epiteliul lor este stratificat pavimentos - sunt de patru tipuri: filiforme, fungiforme, circumvalate (înconjurate de un şanţ la bază), foliate (numai la sugari)

Papilele Filiforme - sunt cele mai multe (pe toată suprafaţa limbii), au formă conică - conţin epiteliu stratificat pavimentos keratinizat - nu au muguri gustativi, au rol mecanic

Papilele Fungiforme - sunt mai rare pe suprafaţă, dar mai frecvente pe margini - sunt formate din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat - au muguri gustativi

Papilele Circumvalate - sunt în număr de 8-12 situate anterior de V-ul lingual - sunt alcătuite din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat - au muguri gustativi - au glande salivare mici (von Elmer) în lamina propria

Mugurii gustativi

- se găsesc în epiteliul palpilelor fungiforme, foliate şi circumvalate, precum şi în epiteliul faringian - au un corp palid ovoidal, cu trei tipuri de celule la MICROSCOPUL OPTIC :

- de susţinere (înalte)- neuroepiteliale senzoriale (înalte)- bazale (mici, scunde)

- celulele înalte converg spre suprafaţă şi delimitează un por gustativ - la fiecare por vin fibre nervoase senzoriale din nervii VII sau IX.La MICROSCOPUL ELECTRONIC : - celule de susţinere ce conţin granule de secreţie (proteoglicani)

- neuroepiteliu ce prezintă microvili spre por şi unul singur e lung şi gros (spre por)Din celulele bazale (generatoare) apar celulele de susţinere apoi celulele neuroepiteliale cu

microvili mulţi şi celulele neuroepiteliale cu un microvil mareCelulele cu un microvil mare eliberează la polul bazal (spre fibra nervoasă) osubstanţă cu rol de

madiator atunci când există substanţe sapide.- gustul acru e dat de substanţe acide (acţionează prin canalul de K deschidere depolarizare)- substanţele sărate se presupune că ar acţiona prin canale de Na deschidere depolarizare- substanţele dulci şi amare se pare că ar avea receptorii în membrana celulelor neuroepiteliale

Muşchii limbii

Sunt muşchi striaţi extrinseci şi intrinseci aşezaţi pe 3 planuri : longitudinal, orizontal, longitudinal, oblic.

Inervaţia limbii

- motorie prin nervul XII - senzorială : 2/3 anterioare prin nervul VII, iar 1/3 posterioară prin nervul IX - senzitivă (tact, durere, cald, rece) : 2/3 anterioare prin nervul V, iar 1/3 posterioară prin nervul IX - vegetativă –simpatică şi parasimpatică– pentru vase şi glande salivare

- neuronii postganglionari simpatici se află în ganglionul cervical simpatic, iar cei postganglionari parasimpatici sunt intramurali

Dintele şi structurile asociate

- există două tipuri de dinţi : - dinţii deciduali : (2 incisivi, 1 canin, 2 premolari)x4, - dinţii permanenţi : (2 incisivi, 1 canin, 2 pemolari, 3 molari)x2

- sunt formaţi din - perete dur : dentina acoperită de smalţ (acoperă dentina la nivelul coroanei) şi cement

(acoperă dentina la nivelul rădăcinii)- cavitatea pulpară ce se continuă cu canalul apical ce se deschide prin foramen apical (la

vârful rădăcinii) conţine pulpa dentară, vase şi nervi

Smalţul

- este un material extracelular foarte mult mineralizat, conţinând: 96% mineral de hidroxi-apatită, 4% materie organică + apă - e format din prisme adamantine + substanţă interprismatică - ia naştere numai în timpul vieţii intrauterine de ameloblaşti - prezintă: - linii incrementale Retzius (sunt aproape paralele cu suprafaţa smalţului)

- tufele(?) smalţului, care sunt neregularităţi între smalţ şi dentină

- liniile Retzius sunt de mai joasă mineralizare (reprezintă etape în depunerea calciului) - matricea organică este alcătuită din enameline şi are rol în protejarea tufelor

Dentina

- este alcătuită din 70% apatită - prezintă: - linii incrementale (de creştere) von Ebner (una e mai groasă şi se numeşte linia Owen)

- tubuli dentinali (Tomes) : adăpostesc 1 prelungire apicală a unui odontoblast (celulă ce secretă dentina)

- strat granulos (Tomes)- lacune (Czermak)

- 30% materie organică cu 90% colagen I şi 10% glicoz-amino-glicani şi fosfo-proteine

Celulele

- sunt odontoblaşti cu: - corp cilindric ce conţine retiul endoplasmatic rugos, aparat Golgi, granule de secreţie (secretă colagenul,GLICOZ-AMINO-GLICANI, fosfoproteine), mitocondrii şi corpusculii abac- odontoblaştii participă la mineralizare- prelungire (Tomes) în tubulii dentinali, microtubuli, microfilamente, granule de secreţie, mitocondrii- complexe joncţionale apico-laterale- spaţiile intercelulare sunt străbătute de fibre de colagen (von Korf) şi fibre nervoase

Pulpa dentară

- celulele sunt odontoblaşti la periferie, fibroblaşti, macrofage, mastocite, leucocite migrate - matricea este formată din fascicule mici de fibre de colagen, proteoglicani sulfataţi şi nu are fibre elastice

Inervaţie

- fibre vegetative din ganglionul cervical simpatic (pentru vase) - fibre senzitive din ganglionul nervului V care vin la corpul şi prelungirea apicală a odontoblastului

Vascularizaţia

- reţea capilară subodontoblastică din care pornesc anse capilare în stratul odontoblaştilor = capilare fenestrate, aşezate pe o membrană bazală - prelungirile odontoblaştilorvce sunt senzori de durere

Cementul

- este un ţesut similar cu osul - realizează ataşarea dintelui de osul alveolar - este alcătuit din 45-50% apatită, 50-55% colagen I şi proteoglicani - are zone acelulare şi zone celulare reprezentate de cementocite

- nu este vascularizat şi se hrăneşte prin difuziune de la nivelul alveolei dentare

Ligamentul periodontal

- este echivalent cu periostul osului alveolar - are 3 componente:

1. ţesut conjunctiv dens alcătuit din fibre de colagen transversale ce ies din cement, traversează spaţiul dintre rădăcină şi os şi ajung în os; fibre de oxytalan logitudinale (conferă elasticitate); fibroblaşti (secretă sau resorb colagenul)

2. ţesut conjunctiv lax alcătuit din fibroblaşti şi vase sanguine, terminaţii nervoase (vasele au rol de hrănire prin difuzie a cimentului)

3. epiteliu alcătuit din insule epiteliale Malassez = vestigiu al dezvoltării ligamentului - are următoarele funcţii: de ataşare, suport, mobilitate, transmite forţele mecanice de la dinte la osul alveolar, în remodelarea osului, în nutriţia cementului, în propriocepţie, în erupţia dintelui

Alveola dentară

- este alcătuită din osul alveolar, care este format dintr-un strat nelamelar (inseţia ligamentului periodontal) şi un strat lamelar - osul de susţinere alcătuit dintr-un strat lamelar

Gingia

- conţine mucoasă masticatorie alcătuită din epiteliu stratificat pavimentos (keratinizat, nekeratinizat, parakeratinizat) - epiteliul este ataşat prin hemidesmozomi de o membrană bazală ce aderă de smalţ alcătuind acest dispozitiv de ataşare epitelial (Gottlieb) - lamina propria ce conţine foarte multe papile conjunctive ce o ataşează de epiteliu şi fibre de colagen ce o ataşează de osul alveolar- periodonţiumul este format din următoarele elemente: cement, os alveolar, ligament periodontal, gingie- boala periodontală (paradontoza) afectează toate aceste componenete ce sunt interdependente

CURS 7 Tubul digestiv

Planul de organizare al tubului digestiv:

Mucoasa - Este formată din :

1. epiteliu de acoperire - ce vine în contact direct cu lumenul şi este de două tipuri – stratificat pavimentos nekeratinizat sau simplu cilindric. De-a lungul tubului digestiv există şi zone unde tranziţia nu se face brusc.2. corion (lamina propria) - alcătuită din ţesut conjunctiv lax, conţinând: celule imuno-competente cu activitate imunologică, capilare sanguine şi limfatice ce preiau moleculele absorbite, terminaţii nervoase, glande.3. musculara mucoasei - ce apare ca o pătură subţire de musculatură netedă. Este dispusă pe două straturi : unul circular - intern şi altul longitudinal – extern; prin contracţie dă posibilitatea realizării unor mişcări ale mucoasei. - Acţionează ca o barieră, protejând organismul de migrarea unor celule neoplazice. - Dintre componentele sale, epiteliul de acoperire diferă de la un segment la altul. - La anumite nivele mucoasa formează evaginări sau invaginări:

evaginările sunt formate de vilozităţi (numai mucoasa) sau pliuri (mucoasa şi submucoasa), cu rol în creşterea suprafeţei de contact al mucoasei cu conţinutul lumenului

invaginările formează: a) glande: - pătrunde spre corion fără a depăşi musculara mucoasei şi formează glande mucoase - depăşeşte musculara mucoasei şi pătrunde până în submucoasă formând glande submucoase

- au rol în creşterea suprafeţei de secreţieb) canale de excreţie ce străbat toată grosimea peretelui digestiv şi ajung la ficat şi pancreas

Tunica submucoasă

Din punct de vedere structural e formată din ţesut conjunctiv moderat dens la nivelul căruia numărul de celule e scăzut faţă de corion. Elementele fibrilare sunt fibre de colagen şi câteva fibre de elastină. - apar vase sanguine cu calibrul cel mai mare din tot peretele tubului digestiv şi vase limfatice; apare ţesut limfoid ca noduli ; găsim plexul intrinsec Meissner, iar la nivelul esofagului şi duodenului glande

Tunica musculară

- cu excepţia părţii superioare a esofagului şi a sfincterului anal extern, este alcătuită din ţesut muscular neted - se organizează în două straturi : unul circularintern şi altul longitudinal extern - contracţiile musculaturii circulare asigură micşorarea lumenului tubului digestiv, comprimând conţinutul şi amestecându-l cu sucurile digestive - contracţiile musculaturii longitudinale generează undele peristaltice ce asigură progresia conţinutului - prin îngroşarea musculaturii circulare se formează sfinctere digestive (sfincterul faringo-esofagian este striat) - între cele două straturi de musculatură se află ţesut conjunctiv lax ce conţine vase şi plexul nervos Auerbach

Tunica externă

- este formată din ţesut conjunctiv cu vase şi nervi - poate fi adventice sau seroasă

- adventice este dacă este alcătuită din ţesut conjunctiv lax ce înconjură structura şi o ancorează de organele vecine: esofagul toracic, rectul, duodenul, colonul ascendent, colonul descendent au adventice; în rest organele tubului digestiv au seroasă - seroasa este ţesut conjunctiv acoperit de mezoteliu (ţesut epitelial simplu pavimentos)-foiţa viscerală a peritoneului

Vascularizaţia

- vasele provin de la nivelul ţesutului conjunctiv din adventice şi de la nivelul mezourilor - cele mai mari arteriole se află în tunica submucoasă şi au dispoziţie longitudinală - arteriole cu aceaşi dispoziţie, dar de calibru mai mic se află şi în tunica externă - din ele pornesc ramuri spre mucoasă şi musculară, în mucoasă formând plexuri periglandular iar în intestin formând capilare fenestrate în axul vilozităţii - venulele postcapilare se varsă în vene şi acestea se află în tunica submucoasă, trec în tunica musculară şi apoi în tunica externă - circulaţia limfatică începe prin capilare limfatice ce se ramifică în submucoasă (sunt prevăzute cu numeroase valvule) apoi ajung în musculară şi apoi în tunica externă

Ţesutul limfoid

- poate apare sub două forme : ţesut limfatic difuz şi ţesut limfatic în foliculi - apare iniţial în structura corionului, ulterior se poate extinde şi în submucoasă a) Ţesutul limfatic difuz - se află la nivelul corionului, predomină limfocitele T , conţine monocite, plasmocite, eozinofile, mastocite - asigură corionului sediul major în procesele de apărare la nivelul tubului digestiv

b) Ţesut limfatic în foliculi- apare iniţial în mucoasă şi se poate extinde până în submucoasă- foliculii pot fi izolaţi (solitari): esofag, stomac-regiune pilorică, intestin subţire şi gros grupaţi : ileon (plăci Peyer), apendice - conţin limfocite T şi limfocite B - în epiteliul de acoperire ce se află în dreptul agregatelor nodulare se află celule M cu rol în iniţierea răspunsului imun local - acest ţesut are la polul apical microfalduri sau microvili în funcţie de momentul funcţional al celulei; microvilii sunt mai lungi, mai puţini ca la celulele absorbante - corpul celulei e adânc invaginat de limfocite migrate sau de pseudopodele unor monocite La apariţia în lumenul intestinal a antigenului, celulele M preiau prin endocitoză molecula de antigen şi o elimină în spaţiul extracelular adiacent unde se află limfocite migrate şi pseudopodele monocitelor. Aici antigenul este preluat de monocite prezentatoare de antigen, care le prezintă limfocitelor adiacente . Limfocitele migrează apoi în nodulii limfatici din corion, apoi prin duct toracic în circulaţia sanguină. Limfocitele sunt readuse în corion prin circulaţia sanguină. Limfocitele se diferenţiază în plasmocite ce secretă imunoglobulinele şi în special Imunoglobulina A.

Imunoglobulina A interacţionează cu receptorii specifici ce se află la baza celulei epiteliale, pătrund şi traversează celula epitelială. În timpul traversării Imunoglobulina A se completează cu o glicoproteină

secretoare ce protejează Imunoglobulina A de acţiunea proteolitică a enzimelor din tubul digestiv. Imunoglobulina A se află în glicocalix, spre lumen.

Inervaţia

- este asigurată de sistemul nervos vegetativ şi de plexurile intramurale Plexurile intramurale: - se întind de la esofag până la sfincterul anal intern pe toată lungimea tubului digestiv - au un număr mare de neuroni aproximativ 100 de milioane de neuroni - neuroni sunt asemănători din punct de vedere funcţional cu cei din sistemul nervos central şi pot acţiona independent de acţiunea SNC constituie creierul tubului digestiv - iniţial s-a considerat că ele reprezintă eferenţa vegetativă, ulterior demonstrându-se că mulţi neuroni de aici nu sunt conectaţi cu fibrele preganglionare - reprezintă partea componenetă a SNC migrată în peretele tubului digestiv cu capacitatea de a funcţiona independent - plexurile menţin legătura cu SNC, legătură prin fibre vegetative - realizează un control local al activităţii tublui digestiv, control ce poate fi influenţat de centrii din nevrax - asigură: controlul secreţiei exo şi endocrine al mucoasei digestive, controlul microcirculaţiei din tubul digestiv, controlul motilităţii tubului digestiv, reglarea răspunsului imun - e alcătuit din ganglioni mici ce conţin 3 până la 50 de neuroni, neuroni ce pot fi din punct de vedere funcţional de mai multe tipuri, conţin fibre nervoase amielinice ce stabilesc conexiuni cu ganglionii şi formează o reţea, conţin celule gliale în număr mai mare decât neuronii, asemănătoare unor astrocite fibroase, cu rol în desfăşurarea răspunsului imun din peretele tubului digestiv, secretând interleukine şi unele exprimă antigeni din clasa 2 de histocompatibilitate - neuronii sunt : aferenţi intrinseci, interneuroni, motori se oferă posibilitatea realizării unor reflexe scurte locale - neuronii aferenţi intrinseci vor forma componenta aferentă a reflexului local - interneuronii fac legătura dintre cei aferenţi şi cei locali - neuronii motori sunt excitatori sau inhibitori - axonii neuronilor motori se pot distribui direct la efectori sau indirect folosind o celulă intermediară din tubul digestiv, o celulă endocrină, celulă din sistemul imun (mastocit), celulă intermediară Cajal (nu sunt neuroni, dar au capacitatea de pace-maker şi susţin activitatea spontană a tubului digestiv) - conexiunile plexurilor se realizează prin : fibre senzitive, în cazul parasimpaticului, prin fibre vagale cu originea în ganglionul nodal al vagului; duc informaţiile de la organele digestive în nevrax, sunt stimuli de distensie, variaţie de compoziţie chimică fibre senzitive simpatice ce au originea în ganglionul spinal, sunt stimulate de durere, informaţiile ajung în nevrax, de unde prin eferenţă influenţează neuronii din plexul intramural fibre parasimpatice cu efect excitator pe neuroni motori din plex fibre simpatice ce sunt fibre postganglionare adrenergice şi se distribuie direct la neuronii secretori, direct spre efector (musculatura sau vase sanguine)

Patologie

- lipsa sau distrugerea selectivă a neuronilor motori din plexul mienteric1. Atalazia : - leziune a neuronilor motori din plexurile intramurale ce se află la nivelul esofagului, leziune de tip inhibitor - ca urmare, sfincterul cardia şi musculatura esofagiană nu se mai relaxează, se produce o dilatare a esofagului terminal prin hipertrofia musculaturii esofagiene ce se vor manifesta prin vărsături, reflux esofagian etc.2. Boala Hirschprung - leziune inhibitorie a neuronilor motori, leziune congenitală, selectivă de la nivelul colonului sigmoid, rect - rămâne contractat tot colonul sigmoid şi rectul - constipaţie rebelă care din când în când, la intervale de zile sau săptămâni este urmată de scaune abundente - distensie abundentă însoţită uneori de dureri abdominale datorită acumulării gazelor - megacolon

Esofagul

- este un tub muscular cu lungimea de 25 cm la adult - se află cea mai mare parte în cavitatea toracică, cu un traiect abdominal de 2-4 cm străbătând diafragma

Mucoasa - este mai groasă decăt în restul tubului digestiv, are un epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat alcătuit din 1-3 straturi de celule bazale - celulele de deasupra celulelor bazale conţin granule de keratohialină - când mucoasa esofagiană e supusă traumelor mecanice granulele de keratohialină pot realiza zone de keratină - mai există şi alte tipuri de celule: 25% din indivizii sănătoşi au şi celule ce aparţin sistemului nervos endocrin difuz cu posibilitatea apariţiei în condiţii patologice de carcinoame cu celule mici, originare în mucoasa esofagiană

8% din subiecţii normali au melanocite, cu posibilitatea producerii unor tumori rapide numite melanoame primare esofagiene - în stratul bazal se află celule Langerhans - uneori pot exista insule de epiteliu cilindric ciliat din viaţa embrionară, formaţiune numită "Esofag Barret" , cu risc de declanşare a inflamaţiei şi ulceraţiei în caz de reflux gastro-esofagian - tranziţia spre epiteliul gastric e bruscă, realizându-se la 1-1,5 cm deasupra orificiului cardial

Corionul mucoasei - este alcătuit din ţesut conjunctiv formând spre epiteliu papile conjunctive înalte la contactul cu acestea - ţesutul conjunctiv este mai sărac în celule - apar glande esofagiene mucoase doar în partea inferioară şi partea superioară a esofagului - glandele esofagiene sunt glande simple, tubulare ramificate, de tip mucos, produsul mucos eliminându-se în lumenul esofagului - conţine ţesut limfatic nodular, noduli ce apar în jurul canalelor de excreţie ale glandelor şi la nivelul joncţiunii eso-gastrice

Musculara mucoasei - este alcătuită în cea mai mare parte din fibre musculare longitudinale

- partea inferioară a esofagului are şi strat circular intern - apare mai groasă când se organizează pe două straturi

Submucoasa - are o cantitate mai mare de fibre elastice ce permit distensia esofagului la trecerea bolului alimentar - esofagul are un sistem venos foarte bine dezvoltat - o parte din venele esofagului se deschid în venele gastrice formând o anastomoză porto-cavă, astfel încât o presiune crescută sau scăzută în sistemul port există repercusiuni asupra venelor esofagiene - glandele esofagiene propriu-zise sunt mult mai bine dezvoltate în ˝ superioară a esofagului , sunt glande simple, tubulo-acinoase, de tip mucos, secretând un mucus acid - canalele lor de excreţie se deschid în lumenul esofagului - canalele de excreţie au o parte dilatată când se deschid în lumen – chisturi esofagiene (partea dilatată e obstruată de mucus) - celula mucoasă predomină în aceste glande - mai există celule secretoare de lizozim, pepsinogen şi oncocite, care sunt celule epiteliale alterate, există abia după vârsta de 50 de ani - oncocitele sunt celule cu citoplasma abundentă, granulară, eozinofilă, mitocondrii, suferind un proces de alterareMusculara

- în Ľ superioară a esofagului e alcătuită din fibre musculare striate - în a doua pătrime apar şi fibre musculare netede, proporţia lor crescând pe măsură ce se apropie de mijlocul esofagului - în ultimele două pătrimi musculatura este exclusiv netedă - ţesutul muscular se organizează pe cele două straturi, inclusiv la nivelul musculaturii striate

Stomacul

- este localizat sub diafragm, delimitat de orificiile cardia şi pilor, cu rol de rezervor de alimente, cu o importantă funcţie exocrină (1000-1500 ml suc gastric/24h), endocrină : peptide şi amine prin celulele sistemului nervos endocrin difuz - are rol în procesele de digestie şi de absorbţie: unii ioni, apa, unele medicamente

Mucoasaa) Epiteliul - din punct de vedere histologic are 3 regiuni: regiunea cardială, regiunea fundică şi a corpului, regiunea pilorică cu antrum şi canal piloric - formează cu submucoasa pliuri gastrice ce dispar când stomacul se destinde - la suprafaţă se află şanţuri puţin adânci ce delimitează ariile gastrice - la nivelul fiecărei arii gastrice se află numeroase orificii – cripte(foveole) gastrice, ce sunt invaginări ale epiteliului de acoperire - epitelii simple cilindrice - epitelii de acoperire formate dintr-un rând de celule – celule mucoase de suprafaţă - acest tip de celule se află şi la nivelul criptelor - celulele mucoase de suprafaţă : au formă cilindrică, nucleii uşor oval şi situat pre polul bazal al celulei; citoplasma are mucină spre polul apical dând o culoare palidă, are apical granule de secreţie mici

delimitate de membrane golgiene şi dense la fluxul de electroni; are reticul endoplasmatic rugos în zona bazală, cu mitocondrii printre cisternele lui; aparatul Golgi se află supranuclear; are microvili scurţi; pentru cele ce delimitează criptele gastrice numărul de granule de secreţie este scăzut; au rol în secreţia de mucus neutru o parte în sucul gastric, iar altă parte formează o peliculă protectoare de mucus ce protejează mucoasa de apariţia ulcerului gastricb) Corionul - are conţinut mare în celule imunocompetente şi în foliculi limfocitari solitari în regiunea pilorică - are conţinut în glande gastrice ce se deschid la nivelul criptelor gastrice - valoarea raportului nr. glande(15 milioane)/nr. cripte(3 milioane) este supraunitară - glandele gastrice sunt simple, tubulare şi ramificate, clasificându-se după regiunea în care se află : glande cardiale, glande gastrice propriu-zise, glande pilorice - glandele gastrice propriu-zise sunt cele din regiunea fundică şi a corpului gastric - între criptele gastrice şi glandele gastrice se crează un anumit raport

Regiunea cardială - criptele sunt puţin adânci, acoperă 1 din grosimea mucoasei - glandele sunt lungi, sinuoase cu lumen larg

Regiunea pilorică - cripta e adâncă, acoperă 1 din grosimea mucoasei - glanda e scurtă, sinuoasă cu lumen larg - ambele tipuri de glande sunt glande de tip mucos (predomină celulele mucoase) - ocazional există : celule parietale ce secretă HCl, celule secretoare de lizozim, celule endocrine(în regiunea pilorică), celule nediferenţiate

Regiunea fundică şi corpul gastric - cripta e puţin adâncă, 1 din grosimea mucoasei - glandele sunt lungi, rectilinii, tubulare, uneori bifurcate în partea profundă, cu lumen îngust - aici găsim : celule mucoase ale colului, celule parietale (oxintice), celule principale (pepsinogen, zimogene), celule nediferenţiate, celule endocrine ale sistemului nervos endocrin difuz - glanda gastrică este alcătuită din corp, col ce vine în raport cu cripta, bazăi) Celulele mucoase ale colului: - Se află printre celulele parietale în partea superioară a glandei gastrice propriu-zise, seamănă foarte bine cu celulele mucoase de suprafaţă, au nucleul situat spre polul bazal şi e rotund - citoplasma din zona nucleului e mai puţin intens bazofilă, cu conţinut crescut în reticul endoplasmatic rugos - granulele de secreţie de la polul apical sunt mai puţin dense la fluxul de electroni - au rol în secreţia mucusului acidii) Celulele parietale: - se află pe toată lungimea glandei - predomină în partea superioară a glandei - apar izolate sau în grupuri mici - sunt celule sferice sau piramidale cu nucleu mare, rotund, central, pot fi binucleate - citoplasma este intens acidofilă - polul bazal e în raport cu membrana bazală - polul apical comunică cu glanda, gnu atinge suprafaţa epiteliului - are mitocondrii, reticul endoplasmatic neted bine organizat - reticulul endoplasmatic rugos, complexul Golgi slab reprezentat, sunt situate spre polul bazal

- apare un sistem canalicular cu microvili şi altul tubulo-vezicular ce are membrane netede ce sintetizează rezerve membranoase ce pot fi transferate la nivelul canaliculelor formând microvili - celula e implicată în sinteza şi secreţia de HCl - în sinteză sistemul canalicular e bogat, cu microvili , iar sistemul tubulo-vezicular e aproape absent - în repaus sistemul canalicular e redus, numărul microvililor e scăzut, iar sistemul tubulo-vezicular e intens reprezentat - celulele mai secretă şi factor intrinsec - conţin multă anhidrază carbonică - preia prin difuziune CO2 din sânge , formează acidul carbonic(H2CO3), disociază în ioni de hidrogen şi de bicarbonat, acesta din urmă întorcându-se în mediul intern, iar cel de H este pompat activ la nivel apical datorită pompei hidrogen/potasiu (omeprazolul inhibă activitatea pompei) - clorul e transportat activ de-a lungul celulei parietale - prin combinarea hidrogenului şi clorului se formează HCl la suprafaţa sistemului canalicular , la nivelul microvililor - celulele au receptori pentru histamină, gastrină - factorul intrinsec este o glico-proteină indispensabilă absorbţiei la nivelul ileonului de vitamină B12 - aclorhidria poate fi provocată de : lipsa celulelor parietale, anemia perinicioasă Birmer - în ficat se află depozite importante de vitamină B12

Intestinul subtire

Are o lungime medie de 6 m dar in timpul vietii are o lungime de numai 3-4 m datorita tonusului permanent la care este supus. El are trei segmente:1. duoden - 25 cm2. jejun 2,5 m3. ileon 3,5 m

Delimitarea intre jejun si ileon se poate face numai cu microscopul.Peretele este format din 4 tunici. Modificarile semnificative fata de celelalte segmente

ale tubului digestiv apar la nivelul mucoasei si submucoasei. Aceste modificari au in principal scopul de a mari suprafata de absorbtie si secretie. Mucoasa si submucoasa prezinta urmatoarele modificari:

Plicile circulare (valvele conivente Kerckring)Reprezinta proiectii transversale, permanente (spre deosebire de stomac), in care este

antrenata si submucoasa. Sunt vizibile cu ochiul liber, avand o inaltime de 1 cm. Ele proemina in lumen si pot ocupa pana la 2/3 din lumen.

Ele nu exista peste tot. Apar la o anumita distanta de orificiul pilori (maxim 5 cm), sunt evidente in jejun si diminua spre ileon, disparand in partea distala a ileonului (ultimul metru de ileon nu mai prezinta plici circulare).

Ele au rol de a mari suprafata de aproximativ 3 ori.

Vilozitatile intestinaleReprezinta proiectii permanente ale mucoasei. Ele exista doar in intestinul subtire si

dispar in apropierea valvulei ileocecale.Vilozitatile difera intre ele ca forma si ca numar / unitatea de suprafata.Ca forma - lungimea vilozitatilor diminua de la duoden spre ileon. Ca aspect variaza

in functie de segmentul intestinului subtire si in functie de varsta individului: La nivelul duodenului exista vilozitati largi, asemanatoare cu o frunza In jejun vilozitatile sunt cilindrice, digitiforme

In ileon gasim vilozitati mai scurte, ca o maciuca Numarul este mai mare in duoden si jejun (40 vilozitati / mm2) fata de ileon (10

vilozitati / mm2).Vilozitatile au rolul de a mari suprafata mucoasei de 8 ori.Structura vilozitatii la MO: prezinta un ax conjunctiv care este o extensie din corion

care este acoperit de epiteliu simplu cilindric. El contine 2 tipuri principale de celule: celule absorbante (enterocite) si celule caliciforme. De asemenea mai exista limfocite migrate de la nivelul tesutul limfoid asociat mucoasei intestinale.

Axul conjunctiv este bogat in celule: celule conjunctive (predomina fibroblastele si miofibroblastele) celule imunocompetente

Miofibroblastele au axul lung perpendicular pe axul longitudinal al vilozitatii, fiind orientate orizontal. Dintre celulele imunocompetente, predomina limfocitele, macrofagele, plasmocitele.

La nivelul axului conjunctiv exista o retea vasculara formata dintr-o arteriola, capilare fenestrate care se aduna in final in una sau mai multe venule. Exista si un capilar limfatic (chiliferul limfatic central) care se vede doar cand este dilatat.

De asemenea pot sa apara fibre musculare netede care se desprind din musculara mucoasei. Ele reprezinta a doua populatie de elemente contractile. Ele au axul longitudinal paralel cu axul vilozitatii. Ansamblul fibrelor musculare netede alcatuiesc m. Brucke.

La nivelul axului conjunctiv exista si fibre nervoase vegetative pentru vasele din vilozitate si pentru fibrele musculare netede. Aceste fibre provin din plexul submucos Meissner.

Vilozitatea prezinta contractii rimice cu frecventa de 6 contractii / min. Aceste contractii intervin in absorbtie, facilitandu-se trecerea susbstantelor nutritive din enterocit in capilarul sangvin sau limfatic. Contractia este asigurata de miofibroblaste care asigura ingustarea si alungirea vilozitatii si de fibrele musculare netede care determina scurtarea si latirea vilozitatii.

Exista o situatie patologica cu caracter genetic - boala celiaca sau enteropatia glutenica. Ea apare in jurul varstei de 1 an si este determinata de modificari ale vilozitatii intestinale de la nivelul jejunului. Aceste vilozitati vor fi mici si turtite, cu celule epiteliale cubice cu un numar scazut de microvili. Modificarea suprafetei de absorbtie duce la malabsorbtie care se manifesta prin diaree, scaderea in greutae, fatigabilitate, astenie pronuntata. Cauza acestei afectiuni este de natura genetica si consta in intoleranta la o fractiune proteica din gluten. Glutenul este un complex ce se gaseste in grau, secara, iar fractiunea proteica este gliadina. In cazul acestor pacienti lipseste enzima proteolitica care determina scindarea gliadinei iar gliadina nedigerata are un efect toxic ce determina modificarea celulelor epiteliale intestinale. Leziunile mucoase sunt reversibile daca se scoate din alimentatie glutenul.

MicroviliiSe gasesc la nivelul enterocitului, la polul apical. In MO microvilii de la acest nivel se

observa sub forma platoului striat si nu ca margine in perie. Microvilii reprezinta forme de organizare stabila a microfilamentelor de actina care se ancoreaza la citoplasma prin placa terminala.

Ei au rolul de a mari suprafata mucoase intestinale de 30 de ori.

Criptele LieberkuhnReprezinta invaginari simple, tubulare, ale epiteliului de acoperire ce nu depasesc

musculara mucoasei. Ele se deschid in lumen intre bazele a doua vilozitati intestinale. La nivelul lor se gasesc celule nediferentiate din care se formeaza toate celulele din mucoasa intestinala. O glanda Lieberkuhn da nastere tuturor celulelor din 3-6 vilozitati intestinale.

Suprafata totala a mucoasei intestinale este de 200 m2.Epiteliul intestinal este de tip simplu cilindric si are un turn-over crescut. Acesta

variaza in functie de specie, la om fiind de 6 zile. In 6 zile se inlocuieste tot epiteliul de suprafata si epiteliul glandelor Lieberkuhn.

Corionul mucoasei intestinale este subtire. Sub epiteliu apare o teaca formata din fibroblaste stelate care se numeste teaca subepiteliala (pericriptala). Fibroblastele stabilesc intre ele jonctiuni gap iar in citoplasma prezinta microfilamente de actina si miozina care le confera proprietati contractile. Ele au si proprietati secretorii, realizand sinteza si secretia de colagen. Exista un singur strat de colagen care se organizeaza in fibre de reticulina si proteoglicani. Acest strat este situat sub MB si ele regleaza ritmul de difuzie a moleculelor absorbite.

Fiind o mucoasa expusa la actiunea agentilor agresori, corionul contine o cantitate mare de tesut limfoid. Acesta poate fi nodular (in partea distala a ileonului se grupeaza in placile Peyer) sau difuz. Placile Peyer sunt situate in grosimea peretelui intestinal, in partea opusa insertiei mezenterului. In total exista 30-40 placi Peyer, fiecare cu cate 10-70 de noduli limfoizi. Nodulii din corion pot ajunge pana in submucoasa. In dreptul placii Peyer criptele Lieberkuhn sunt scurte sau lipsesc. In dreptul nodulilor, epiteliul contine celule M.

Tipuri de celule la nivelul intestinului subtire celule de suprafata - enterocite celule caliciforme celule Paneth celule ce apartin sistemului neuroendocrin difuz celule M (doar la nivelul epiteliului din dreptul placilor Peyer) celule nediferentiate celule intermediare celule migrate, sangvine - limfocite T ce se gasesc intre doua celule absorbante

EnterociteleSunt principale celule epiteliale de suprafata. Ele apar in numar mic si in criptele

Lieberkuhn.La polul apical prezinta platoul striat. Au citoplasma bazofila. Nucleul este oval, situat

la polul bazal. Prezinta un numar mare de microvili (aprox. 3.000 microvili / celula) care sunt acoperiti de un glicocalix gros.

La ME se observa ca au foarte multe organite. Exista REN abundent, iar REN si lizozomii se gasesc in zona apicala, imediat sub placa terminala. Mitocondriile sunt raspandite in toata citoplasma, sunt alungite, iar in zona apicala au un ax paralel cu axul celulei. Ele au de asemenea o tendinta de aglomerare in zona bazala a celulei. RER este situat in zona bazala a celulei, aparatul Golgi este supranuclear. Prezinta putine granule de secretie care sunt mici, situate la polul apical si care contin enzime sintetizate de enterocit.

Celule sunt unite la nivelul apical prin complexe jonctionale care impiedica trecerea continutului intestinal din lumen in spatiul intercelular. Aceste complexe jontionale sunt responsabile si pentru mentinerea celor doua zone ale membranei eritrocitare. In zona bazala exista spatii intercelulare care se maresc atunci cand se transporta apa, ioni, lipide.

Rolul enterocitelor este in procesul de digestie. Ele sintetizeaza enzime care termina digestia glucidelor si proteinelor. Ele secreta aceste enzime prin polul apical dar enzimele nu ajung in lumen ci se fixeaza la glicocalix prin legaturi hidrofobe (sunt adsorbite). Enterocitele intervin in absorbtie, aici avand loc absorbtia tuturor principiilor alimentare, a ionilor si a apei.

Enterocitele sintetizeeaza trigliceride la nivelul REN din acizii grasi absorbiti. Se formeaza chilomicroni in aparatul Golgi.

Celulele caliciformeSe localizeaza in epiteliu si in cripte. Numarul lor creste dinspre duoden spre ileon.

Ele secreta mucus care protejeaa mucoasa intestinala. Ele protejeazi impotriva invaziei bacteriilor din lumen.

Celulele PanethSe gasesc doar la baza glandelor intestinale Lieberkuhn. Ele sunt mai numeroase in

ileon. Ele se mentin la baza glandei Lieberkuhn aprox. 20 de zile.La MO se observa o polaritate morfologica, citoplasma fiind bazofila la polul bazal si

acidofila la polul apical unde exista granule de secretie cu proteine bazice cu arginina.La ME apar ca niste celule producatoare de proteine de export. Ele prezinta si multi

lizozomi. Aceste celule au mai multe roluri: secreta lizozim, substanta ce distruge peretele unor bacterii secreta peptide antibacteriene - criptidine au rol fagocitar asupra bacteriilor si protozoarelor prin care regleaza flora microbiana

intestinala.Recent s-a descoperit ca o parte din celulele Paneth contin foarte multe IgA si astfel

ele coopereaza cu plasmocitele din corion.

Celulele endocrineLa nivelul tubului digestiv exista cea mai mare varietate de celule endocrine. Ele sunt

localizate la baza glandelor Lieberkuhn dar nu lipsesc nici in epiteliul vilozitatii.

Celulele stem, nediferentiateSe afla la baza glandelor Lieberkuhn. La MO se observa usor daca apar elemente de mitoza. La ME nu se diferentiaza decat

daca se foloseste o tehnica speciala - injectarea de timidina tritiata. Timidina tritiata este inglobata de celulele nediferentiate si de celulele intermediare. Dar celulele stem raman la baza glandelor Lieberkuhn timp de 3 saptamani, in timp ce celulele intermediare migreaza spre lumen.

Celulele imatureEle sunt o parte din celulele nediferentiate, care apoi se vor diferentia in celulele

epiteliului. Celulele imature migreaza mereu spre lumen, cu exceptia cazurilor in care se vor diferentia in celule Paneth.

Celulele intermediareAu aspect intermediar intre celula caliciforma si enterocit. La polul apical prezinta

microvili si cateva granule cu mucina. Ele se localizeaza in cripte, in 2/3 inferioare ale criptei. Ele se pot divide si se matureaza dand nastere celulei absorbante sau celulei caliciforme.

Ele au fost descrise mai recent si au rol important in stabilirea originii cancerului. Daca in tumora exista celule intermediare, atunci tumora are origine intestinala si nu este metastaza.

Elemente particulare pentru submucoasaGlandele din partea superioara a duodenului sunt particulare intestinului subtire.

Acestea sunt glandele Brunner. D.p.d.v. morfologic ele sunt glande tubulo-alveolare ramificate. Ele au canale excretoare care se deschid la baza glandelor Lieberkuhn sau direct in lumen (mai rar). D.p.d.v. functional sunt glande mucoase dar contin si celule de tip endocrin

care produc urogastron (factorul de crestere al epiteliului - EGF). Urogastronul inhiba secretia de HCl si stimuleaza diviziunea celulara.

Diagnosticul histologic pozitiv de duoden se pune atunci cand se gasesc vilozitati si glande in submucoasa.

Intestinul gros

Este format din: cec apendice colon rect

El este o structura adaptata pentru absorbtia de apa si ioni si pentru secretia de cantitati mari de mucus pentru lubrifiere. El este format din 4 tunici. Nu contine valve Kerckring si nu contine nici vilozitati. Cecul si colonul au acelasi aspect histologic.

Cecul si colonulMucoasa este acoperita de epiteliu simplu cilindric cu celule absorbante si celule

caliciforme. Corionul are un continut mare de glande Lieberkuhn, mai lungi si care sunt inconjurate de o teaca subepiteliala de fibroblaste. Aceste glande au aceleasi tipuri de celule cu glandele de la nivelul intestinului subtire cu exceptia: au mai putine celule absorbante au mai multe celule caliciforme au mai putine tipuri de celule endocrine prezinta numai ocazional celule Paneth, la nivelul glandelor din cec si colonul proximal

iar in restul intestinului gros lipsesc.Corionul este bogat in tesut limfoid. Prezinta noduli limfoizi mari care se extind pana

in submucoasa.Celulele absorbante si cele caliciforme se deoasebesc de cele din intestinul subtire:

Celulele absorbanteCelulele absorbante au un platou striat mai subtire (microvilii sunt mai subtiri), au

placa terminala mai putin dezvoltata, glicocalixul nu are enzime digestive. Ele se gasesc in epiteliul de suprafata si in cripte.

Celulele absorbante sunt cele mai numeroase iar raportul celule absorbante / celule caliciforme este 4 / 1. Acest raport se modifica langa rect unde este 1 / 1. Celulele caliciforme apar insa ca fiind mai multe deoarece ele sunt mai voluminoase si comprima celulele absorbante. In cripte exista mai multe celule caliciforme decat absorbante.

Rolul celulelor absorbante este de absorbi apa si ioni si de a sintetiza glicoproteine care vor fi eliberate la nivelul glicocalixului sau in lumen. La nivelul colonului proximal se pot absorbi si principii - acizi grasi, din care se vor sintetiza trigliceride si apoi chilomicroni dar cu intensitate mai mica decat in celula absorbanta intestinala.

Celulele caliciformeSunt mai multe in intestinul gros decat in intestinul subtire si mai multe in cripte decat

in epiteliul de suprafata. In 2/3 inferiare ale criptelor Lieberkuhn se gasesc celule caliciforme in exclusivitate.

Celulele caliciforme au putine granule de secretie, deoarece mucusul se secreta permanent si in cantitati mari, deci se stocheaza in granule de secretie doar putin mucus.

Submucoasa

Prezinta 2 particularitati:1. vascularizatia este mai bogata decat in alte segmente ale tubului digestiv2. are mai multe adipocite.

MuscularaAre doua straturi de fibre musculare netede: circular inteern si longitudinal extern. Stratul longitudinal extern are o grosime neuniforma si formeaza 3 benzi (condensari

de fibre musculare netede) numite tenii. Intre tenii, stratul muscular longitudinal este subtire, uneori chiar discontinuu. Cele trei tenii sunt mezenterica, omentala si ...................

La intervale regulate, din tenii se desprind benzi care se orienteaza si patrund in stratul circular intern. Aceste benzi vor delimita arii musculare care se pot contracta independent de restul musculaturii. Alaturi de aceste arii, teniile determina si niste proeminente sacciforme spre exterior numite haustre. Intre doua haustre, mucoasa sufera si ea modificari, formand plicile semilunare.

Tunica externaPrezinta multe acumulari de tesut adipos care merg de-a lungul teniilor in special. Ele

lipsesc la nivelul cecului. Aceste acumulari formeaza apendicii epiploici.

ApendiceleAre patru tunici, cea externa fiind seroasa. Mucoasa este formata dintr-un epiteliu simplu cilindric in care apar celule absorbante,

celule M si mai putine celule caliciforme. Corionul prezinta glande Lieberkuhn si tesut limfoid. Glandele Lieberkuhn sunt mai putine si uneori mai scurte. De obicei sunt grupate, cu o lungime variabila si ocazional la baza lor pot sa apara celule Paneth si celule endocrine.

Tesutul limfoid este in special nodular , iar nodulii sunt dispusi ca o coroana si ei se extind si in submucoasa, fapt pentru care musculara mucoasei nu se vede. Tesutul limfoid se organizeaza astfel dupa nastere, in jurul varstei de 10 ani. La 40 de ani acest tesut limfoid se reduce si va fi inlocuit cu tesut conjunctiv care contine in special fibre de colagen.

Musculara prezinta doua straturi: circular intern si longitudinal extern care sunt continui si nu exista tenii. Musculara este subtire iar acesta este un element ce favorizeaza trecerea infectiei de la apendice la peritoneu (apendicita este insotita adesea de peritonita).

Rectul - structura histologicaEl are doua componente:

1. segmentul superior - rectul propriu-zis - 12 cm lungime2. segmentul inferior - canalul anal - 2-3 cm lungime

Rectul continua colonul sigmoid si se situeaza intre planul vertebrei S3 si diafragma pelvina. Ampula rectala reprezinta partea sa inferioara. Canalul anal continua rectul, de la diafragma pelvina pana la orificiul anal extern.

Rectul propriu-zisEste captusit de un epiteliu simplu cilindric. Are un corion cu multe glande

Lieberkuhn, mai lungi ca la nivelul colonului si cu multi noduli limfatici. Din aceasta cauza exista la suprafata interna a mucoasei niste proeminente determinate de nodulii limfoizi.

Musculara are doua straturi, stratul longitudinal redevenind continuu.

Canalul analAre trei componente:

1. zona columnara (hemoroidala), intre diafragma pelvina si valvele anale2. zona intermediara, intre valvele anale si linia anocutanata

3. zona cutanata, intre linia anocutanata si orificiul analLinia anocutanata reprezinta tranzitia intre epiteliul simplu cilindric si epiteliul

pluristratificat pavimentos keratinizat.Zona columnaraLa acest nivel mucoasa formeaza 5-10 pliuri longitudinale care se numesc coloane

anale (columne rectale Morgagni). Aceste pliuri sunt mai evidente in copilarie, apoi se sterg. In partea inferioara ele se unesc prin intermediul unor pliuri transversale care se numesc valve anale. In spatele valvelor (pliurilor) anale exista niste depresiuni, ca niste buzunare care se numesc sinusuri anale.

Mucoasa, in partea superioara a columnelor are un epiteliu simplu cilindric iar in partea inferioara a columnelor are un epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In sinusuri exista de asemenea epiteliu simplu cilindric. Tranzitia intre cele doua tipuri de epitelii se face dupa o linie dintata, linia pectinata, si se poate face brusc, de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat sau lent de la epiteliu simplu cilindric la epiteliu pluristratificat cilindric - epiteliu pluristratificat cubic - epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. In final, in ambele cazuri avem epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat.

Cand s-a facut trecerea la epiteliul pluristratificat pavimentos nekeratinizat, in corion nu mai exista glande Lieberkuhn. Musculara mucoasei dispare si ea insa inainte de tranzitia intre cele doua epitelii.

In sinusurile anale, la nivelul corionului exista glande - glandele anale care pot reprezenta frecvent sediul unor inflamatii. Ele se deschid in criptele anale. Ele sunt glande mucoase, simple tubulare ramificate iar in profunzime pot ajunge in submucoasa si chiar pana in musculara.

Zona intermediaraEste acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos. Are un corion care contine:

fibre elastice corpusculi Pacini glande sebacee ce nu sunt asociate firelor de par.

Zona terminalaSe intinde de la linia anocutanata pana la nivelul sfincterului anal intern. Este

acoperita de epiteliu pluristratificat pavimentos moderat keratinizat. La nivelul dermului din aceasta regiune se gasesc: glande sudoripare foliculi pilosi glande sebacee vene care alcatuiesc plexul hemoroidal extern

Glandele sudoripare se grupeaza si formeaza glandele circumanale, situate in jurul orificiului anal. Acestea sunt glande apocrine care isi declanseaza activitatea la pubertate, secretia lor fiind controlata de hormonii sexuali.

Tunica musculara a canalului anal cuprinde si ea doua straturi musculare: circular intern si longitudinal extern. Stratul circular intern se ingroasa pe toata lungimea canalului anal si formeaza sfincterul anal intern.

Patura musculara longitudinala este subtire si se termina in regiunea cutanata intre sfincterul intern si cel extern.

Sfincterul anal extern este format din fibre musculare striate.

CURS 9 FICATUL. PANCREASUL.

FICATUL- este cea mai mare glanda mixta din organism si cel mai mare organ intern- este al doilea organ ca marime, situat subdiafragmatic, cu o greutate de 1500 g- este un organ vital, incapsulat, parenchimatos - este de origine endodermala, din peretele anterior al tubului digestive primitive- este un organ asimetric

Structura ficatului- este un organ incapsulat: capsula Glisson, de natura conjunctiva, subtire, invelita de peritoneul

visceral- este format din: - parenchim: format dintr-o populatie celulara (hepatocite) de origine epiteliala

- tesut conjunctiv: in cantitate mica- hepatocitele sunt dispuse sub forma de lame (placi ceulalre) care realizeaza o retea

tridimensionala ce contine capilare sanguine si ducte biliare- hepatocitele sunt formate din celule perilobulare (spre periferia lobulului) si celule centrolobulare

(spre vena centrolobulara) - hepatocitele au capacitatea de a sintetiza Gn Rh, avand functie endocrine-like

Unitatile morfologice si functionale ale ficatului

1. Lobulul hepatic clasic - reprezinta aria din parenchimul hepatic tributara aceleiasi vascularizatii (vena centrolobulara)- are forma de prisma poliedrica (hexagon), cu lungimea de 2 mm si diametrul de 0,7mm.- la nivelul prismei, hepatocitele sunt dispuse sub forma unor placi sau lame celulare care au dispozitie radiara, in centrul sau aflandu-se venula hepatica terminala numita vena centrolobulara. - placile sunt perforate, ramificate, anastomozate intre ele, alcatuind o retea tridimensionala in care se afla o retea de capilare sanguine numite sinusoide si o retea de ducte biliare.- pe o sectiune transversala, lobulul are forma unui poligon in unghiurile caruia se gasesc spatiile portale Kiernan iar in centru : vena centrolobulara- la periferia lobulului se formeaza placa limitanta ce reprezinta un rand de hepatocite (grosimea) care circumscriu periferia lobulului; placa limitanta vine in raport direct cu tesutul conjunctiv din spatiul portal, formand un perete aproape comtinuu care e perforat doar de ramificatii vasculare si ducte biliare. - hepatocitele formeaza cordoane (grosimea e limitata la 1 hepatocit); oricarui cordon ii corespund cel putin doua randuri de hepatocite; intre ele se gasesc canaliculi biliari.- in unghiurile lobulului, spatiile portale au marimi variate si contin minim trei elemente ce formeaza triada portala:

- a. interlobulara care aduce sange oxigenat, prin artera hepatica- v. interlobulara care provine din vena porta si - canal biliar interlobular care preia bila; pe langa triada mai exista si vase limfatice si fibre nervoase vegetative amielinice, pentru musculature din peretii vasului

-delimitarea lobulului hepatic clasic este dificila deoarece contine putin tesut conjunctiv.

2. Acinul portal Sabourin - reprezinta aria din parenchimul hepatic tributara unui canalicul biliar- pe o sectiune transversala, are forma triunghiulara iar in centru se afla un canal biliar din spatiul portal- in unghiurile triunghiului se gaseste cate o vena centrolobulara din trei lobuli adiacenti.3.Acin hepatic Rappaport - este unitatea functionala propusa de anatomopatologi; - in conditii de scadere a concentratiei de oxigen in sange, modificari de necroza ischemica apare in hepatocitele din vecinatatea v. centrolobulare; - este aria din parenchimul hepatic a carei vascularizatie si drenaj biliar sunt asigurate de acelasi vas sanguin si acelasi canal biliar; - in centru se afla vena centrolobulara- are forma de prisma formata din lame de hepatocite cu dispozitie radiara, ramificate, perforate, anastomozate si separate de capilare sinusoide anastomozate- la copilul mic, cordoanele celulare Remack au dispozitie radiara si de latimea unui hepatocit si grosimea de cel putin 2 randuri celulare - pe o sectiune transversala, are forma romboidala cu doua arii adiacente prin baza lor (o margine a unui lobul hepatic clasic); - prezinta doua vene centrolobulare in varfuri.- se descriu trei zone functionale cu dispozitie concentrica:

(I) una in vecinatatea axului scurt al rombului, (II) una intre ele(III)una in vecinatatea v. centrolobulare

- in functie de localizare, zonele functionale difera prin: continut in organite, marime, activitate enzimatica: (I)Hepatocitele din zona I - primesc sangele cu cel mai mare continut in oxigen si substante nutritive, ele fiind cele mai active metabolic; - la nivelul lor se constata depozitarea glucozei in glicogen- sunt primele la care se realizeaza depolimerizarea glicogenului (glicogenoliza)- sunt primele care realizeaza semne de regenerare in conditii de lezare a parenchimului- sunt primele care vin in contact cu toxinele absorbite la nivelul tubului digestive- sunt primele afectate in staza biliara.(III)Hepatocitele din zona III

- primesc sangele cu cantitatea cea mai mica de oxigen si substante nutritive; - sunt primele care raspund la ischemie prin leziuni de tip necrotic; - hepatocitele din aceasta zona sunt mai putin expuse la ischemie si staza biliara.- sunt mai protejate- predomina in procesele de degradare anaeroba- fac sinteza de acizi grasi

- cele doua zone, I si III, din punct de vedere functional au acelasi potential, dar comportamentul difera in functie de oxigen

80% din populatia celulara e reprezentata de hepatocit (adica aproximativ 2/3 din greutatea ficatului). Acesta are durata de viata de 150 de zile (turnover-ul este scazut), forma poliedrica, dimensiune de 30 micrometrii si i se descriu 6 fete si 2 suprafete:

a. suprafete care vin in raport cu capilare sinusoide numite poli vasculari sau suprafete sinusoidale (2 fete opuse)

b. suprafete care vin in raport cu hepatocite invecinate, dar care pe o anumita distanta delimiteaza intre ele un spatiu pentru a forma canalicul biliar numite pol biliar sau suprafata biliara a hepatocitului;Aspectul hepatocitului la M.O:

Nucleul:- unul sau doi; in mod obisnuit uninucleat: 75% uninucleat. 25% binucleat- central, rotund, eucromatic, diploid, cu nucleol vizibil- frecvent se intalneste poliploidie (nucleu tetraploid): 4n ADN (prin endomitoza are loc duplicarea cromozomilor dar fara separarea citoplasmei)- numarul de mitoze e mic in ficatul normal (mitozele sunt controlate bine dar rare)- procesul de diviziune e inhibat de existenta unor glicoproteine inhibitoare in glicocalixul hepatocitelor- intre gradul de poliploidie si volumul nucleului este un raport direct proportional;- numarul celulelor binucleate creste progresiv cu varsta (fiziologic) si in cadrul proceselor de regenerare (patologic)- aceasta caracteristica nu se pastreaza in procesul de regenerare

Citoplasma:.- e fin granulata (granule care reprezinta corpusculuii bazofili Berg) datorita incluziunilor citoplasmatice- este eozinofila datorita continutului crescut in mitocondrii- tinctorialitatea variaza in raport cu pozitia hepatocitului in lobul si cu dieta alimentara (la persoanele bine hranite este bazofila)- apar numeroase incluziuni de glicogen si lipidice

Aspectul hepatocitului la M.E.:- este o celula polarizata, bogata in organite celulare al caror grad de dezvoltare depinde de

activitatea hepatocitului;- prezinta:

Reticulul endoplasmic rugos: - se concentreaza spre polul sinusoidal (vascular)- are corespondent in MO corpii Berg = imaginile punctiforme, bazofile din citoplasma- au loc sinteze de proteine de uz extern- dupa sinteza, proteinele ajung in corpii Golgi de unde sunt exocitate spre polul vascular; proteinele sintetizate nu raman in citoplasma- contine variate proteine plasmatice: proteine transportoare (ioni, Hb libera, hem liber), factori de crestere- sintetizeaza albumine, globuline, proteinele din lipoproteine, factori de coagulare

Poliribozomi :- apar sub forma de spirala sau rozeta- au rol in sinteza proteinelor de uz endogen

Reticulul endoplasmic neted- este dispersat in citoplasma sub forma de tubuli ramificati si anastomozati intre ei- in unele arii se continua cu RER- are roluri anabolice si catabolice- intervine in: metabolismul glicogenului; sinteza de cholesterol; in procesele de detoxifiere si inactivare ce se realizeaza prin oxidare, conjugare, metilare- aici se conjuga medicamentele: antihistaminice, anticonvulsivante, progesterone, chimioterapice, hormoni steroizi- participa si la formarea bilei, a acizilor biliari si a bilirubinei conjugate- in hepatocit din colesterol se sintetizeaza acid colic si chenodezoxicolic; acestia se conjuga in REN cu aminoacizii taurina si glicina si formeaza acizii biliari conjugate si cu acidul glucuronic si formeaza bilirubina glucorinidata; la pH-ul alcalin al bilei se gasesc sub forma de saruri biliare (10% din acizii biliari sunt sintetizati)- este sediul bilirubinei conjugate (glicuronidata): bilirubina (provenita din biliverdina), formata in alte parti ale sistemului mononuclear fagocitar (in macrofagele din splina si in celulele Kupfer), este transformata in bilirubina insolubila in apa, la nivelul hepatocitului si prin combinare cu acid glucuronic, in prezenta de glucuroniltransferaza, este transformata in bilirubina;- cand hepatocitul nu e capabil sa preia bilirubina neconjugata apare sindromul icteric

Mitocondrie : - rotunde/ovale, dispersate- numar mare: peste 1000/hepatocit- in hepatocitele de la periferie, numarul mitocondriilor este mai mare decat in hepatocitele de langa v. cetrolobulara

Complex Golgi:- se gaseste spre polul biliar (perinuclear)- este un organit multiplu (50 de CG/hepatocit) sau unic cu mai multe ramificatii- rol: excretie proteine sintetizate, formarea lipoproteinelor deversate in sange, formarea lizozomilor

Lizozomii:- sunt corpii peribiliari, apar la polul biliar al hepatocitului- au aspect foarte heterogen - rol: procesele catabolice, catabolismul substantelor exogene si endogene, incluziunilor, organitelor celulare perimate; substantele obtinute sunt refolosite in procesele de sinteza, deci lizozomii au rol in mentinerea parenchimului hepatic- stocheaza ioni sub forma de feritin-like- in conditii patologice (hemosideraza, hemocromataza) acumuleaza cantitati mari de ioni

Peroxizomi(corpii densi): - sunt localizati in vecinatatea polului vascular alaturi de REN, sau in vecinatatea polului biliar- sunt rari in hepatocitul normal (200-300)

- rol: procese de detoxifiere, procese oxidative ( enzima marker: catalaza, oxidaza – tranforma peroxidul de hydrogen in apa +oxygen); asigura sinteza de acid uric, B oxidarea acizilor grasi cu lant lung, procesul de gluconeogeneza, metabolismul alcoolului din care rezulta acetaldehidaIncluziuni de glicogen:- au forma de rozete, mai numeroase la periferie- aspect: variaza cu : ritmul circadian (diurn) si dieta alimentara (incluziunile sunt crescute cand dieta este bogata)

Incluziuni lipidice : - prezente la nivelul hepatocitelor in zona III, in vecinatatea polului vascular- au caracter tranzitoriu- apar dupa ingestia de alimente si apoi dispar la cateva ore- in anumite conditii (tranzitoriu) numarul lor creste: in perioada de sarcina, in lactatie- in anumite conditii (permanente – ficat gras) numarul lor creste: in etilism cronic: steatoza hepatica

Membrana hepatocitului - contine doua domenii de specializare: unul spre pol biliar si unul spre polul vascular:

1) Domeniul spre polul vascular- reprezinta 75% din suprafata membranara- la acest nivel hepatocitul formeaza microvili care au rol in marirea de sase ori a suprafetei de

schimb dintre hepatocit si capilarele sinusoide- intre polul vascular si capilarul sinusoid se afla spatial Disse perisinusoidal

Spatiul Disse - reprezinta de fapt locul pe unde se fac schimburile intre hepatocit si mediul intern bidirectional;- are 150-200 Å- contine:

-microvilii hepatocitelor-benzi formate din fibre conjunctive reticulare-celule perisinusoidale: - celule Ito (a)

- celule “pit” (b) - celule hematopoietice (c)

(a)Celule Ito- predomina spre partea centrala a lobulului- denumite si lipocite sau cellule interstitiale- au forma stelata- sunt considerate fibroblaste modificate- sunt rare in ficatul adult normal (1 celula Ito la 20-25 de hepatocite)- au organite citoplasmatice slab dezvoltate- contin numeroase picaturi lipidice- au raporturi apropiate cu benzile de reticulina- rol: secreta collagen de tip III (sta la baza organizarii fibrelor de reticulina din spatial Disse)- in conditii patologice creste cantitatea de tesut conjunctiv; colagenizarile din spatial Disse reprezinta rezultatul activitatii celulelor

- secreta un factor de crestere al hepatocitelor- depoziteaza lipide si vitamina A exogena- in timpul vietii fetale au rol hematopoietic- conditii patologice celula poate suferi modificari de fenotip transformandu-se in adipocit, miofibroblast, cellule hematopoietice

(b)Celulele pit: - sunt rar intalnite in ficat- sunt descrise numai la M.E. - prezinta granule de secretie care au diametrul de 300 de nm, deci sunt celule endocrine- azi se considera ca ele nu au rol endocrin ci sunt de fapt o varianta de limfocite circulante numite limfocite mari granulare- granulele contin enzime lizozomale; in mod obisnuit se gasesc in sange, atasate de cule endoteliale dar au proprietatea de a emite pseudopode ajungand in spatial Disse- rol: killer

(c)Celule hematopoietice- exista doar in viata fetala- pot reaparea in anemii cronice la adult

2)Domeniul de specializare spre polul biliar- reprezinta 15% din suprafata membranara- hepatocitele prin membrana lor participa la delimitarea canaliculului biliar.- membrane hepatocitului contine si aici microvili. - in citoplasma corespunzatoare se gasesc numeroase filamente de actina, care circumscriu canaliculul (ele influenteaza diametrul canaliculului biliar) - microvilii au activitate enzimatica (ATP-aza, fosfataza alcalina) si glicoproteine specifice (antigenul B10)- de-o parte si de alta a zonelor membranei care delimiteaza canaliculul se gasesc jonctiuni stranse care fac impermeabila membrana; ea trece deci doar prin canalicul

Tesutul conjunctiv al ficatului- se gaseste in cantitate mica:

- la nivelul capsulei Glisson - in structura septurilor conjunctive ce compartimenteaza parenchimul in lobi si lobuli; aceste septuri inconjura vase, canalicule si fibre nervoase si merg pana in spatial portal

- se continua sub forma unei retele alcatuita din fibre de reticulina = retea de sustinere pentru parenchim si are rol in mentinerea deschisa a capilarelor sinusoide

Regenerarea ficatului- ficatul este un organ care actioneaza ca interfata intre tubul digestive si intestine- la repetarea agresiunilor are loc: - regenerarea hepatocitelor

- productie crescuta de tesut conjunctiv : fibroza hepatica- are o mare putere de regenerarea prin procesul de hiperplazie si hipertrofie

- procesul de fibroza debuteaza in spatial portal Kiernan: se formeaza septuri noi conjunctive care inconjoara spatial cellular formand noduli care impiedica raporturile cu capilarele sinusoide si ductele bilicare; in prima faza apar tulburari de irigatie;- septurile au effect restrictive asupra proliferarii hepatocitelor, pierzandu-se arhitectura normala a hepatocitului si ducand la dezorganizare

Vascularizatia ficatului- primeste aprox. 1/4 din debitul cardiac- are o dubla vascularizatie: 1.functionala 2. nutritive1)Vascularizatia functionala:- e asigurata de v. porta, reprezinta 75% din totalul vol. sanguin hepatic- are rolul de a aduce sange cu subst. nutritive (+toxine) absorbite la nivelul tubului digestive si gastrointestinal, produsi de degradare ai Hb din splina, secretia endocrina a pancreasului2)Vascularizatia nutritiva- e asigurata de a. hepatica cu ramurile ei (25% din volumul sanguin al ficatului)- are rolul de a aduce sange cu oxigen pentru hepatocitV. porta si a. hepatica urmeaza un sistem de ramificatii: ultimele ramificatii ale a. hepatice se deschid in capilarele a. hepatice si apoi in spatial portal iar ultimele ramificatii ale v. porte din lobulul hepatic se deschid in capilarele sinusoide (contin amestec de tip venos-arterial).Capilarele sinusoide formeaza in lobul o bogata retea intralobulara si nu sunt expuse niciodata unui sange complet oxigenat. Sangele in ele curge de la periferie catre v. centrolobulara.

Particularitatile structurale ale capilarelor sinusoide- diametru mare: 10-30 microni- formeaza o bogata retea intralobulara- contim amestec de sange venos si arterial- au un traseu sinous- peretele lor e format din endoteliu discontinuu si lamina bazala alcatuita din fibre de reticulina ce formeaza o retea laxa in jurul endoteliului- la nivelul endoteliului mai apare si o a doua categorie de celule: celulele Kuppfer; - endoteliul fiind discontinuu si lamina bazala redusa, peretele sinusoidelor nu realizeaza o bariera intre polul sinusoidal al hepatocitului si capilar, plasma venind in raport direct cu hepatocitul.- celula endoteliala:

- alungita, cu nucleu oval care proemina spre lumen- la M.E: - au rare organite citoplasmatice

- numeroase vezicule de pinocitoza - intensa activitate de transport - contin numeroase fenestre fara diafragm, adeseori grupate

- prezinta jonctiuni gap si enzyme cu rol de transport: ATP-aza si fosfataza alcalina- celula Kuppfer:

- are forma stelata, bombeaza in lumen- reprezinta 15% din populatia celulara

- deriva din monocitele circulante - localizare: la locul unde capilarele sinusoide se anastomozeaza (zona periferica a lobulului)

- intotdeauna bombeaza spre lumenul capilarului- are organite citoplasmatice bine reprezentate, contine REN, alaturi de numerosi

lizozomi, fagolizozomi si corpi reziduali si numeroase mitocondrii- incorporeaza timidina tritiata, deci se pot divide- rol: sinteza de proteine de export- la M.O se evidentiaza cu coloranti vitali (albastru de Trypan)- rol principal: in procesul de imunitate; ele contin receptori pentru Ig si complement; secreta

citokine, IL1, TNFR; - are rol fagocitar (eritrocite batrane sau deformate); - daca se realizeaza splenectomie, activitatea de fagocitoza a eritrocitelor se amplifica mult la

nivelul celulelor Kuppfer

Vase limfatice: - sunt bine reprezentate in spatiul extalobular la nivelul capsulei si la nivelul septurilor (insotesc

ramificatiile septurilor numai pana la periferia lobulului)- o parte din lichidele din spatiul perisinusoidal nu patrund in sinusoid ci merg in spatiul Mall =

spatiul dintre placa limitanta din lobulul hepatic si tesutul conjunctiv periportal.

Sistemul canalicular biliarSe clasifica in 2 categorii mari:

1. cai intrahepatice2. cai extrahepatice1. pot fi: a. intralobulare: canalicule biliare si pasaje Hering b. extralobulare: canale perilobulare, interlobulare, lobare; la iesirea din lobul canaliculul devine canal

Structura cailor biliare- canaliculele biliare intralobulare initial nu au perete propriu- prin impregnare argentica sau met Gomery se observa cum canaliculele comunica intre ele- pasajul Hering este zona care face legatura intre canaliculele biliare si canalele biliare din spatiul portal; corespunde placii limitante; au perete propriu din epiteliu simplu pavimentos sau cubic inconjurat de fibre de reticulina- caile extralobulare: perete alcatuit din epiteliu pe MB cu tesut conj. fibros alaturi; epiteliul variaza de la simplu cubic la simplu cilindric;- caile extrahepatice au peretele alcatuit din 3 tunici: mucoasa, musculara si adventice- epiteliul de acoperire: simplu cilindric; apar celulele secretoare de mucus- corion: contine fibre elastice, infiltrate limfoide si glande de tip mucos- particularitati: - canalul cistic prezinta la nivelul lumenului numeroase pliuri spiralate cu ax muscular

- canalul coledoc - epiteliul de acoperire are in plus si celule endocrine care secreta somatostatina; stratul muscular care este discontinuu devine continuu si se ingroasa, formand sfincterele Oddi, Boyden.

Curs 10 PANCREASUL ENDOCRIN SI EXOCRIN

Componenta exocrina: - este cea mai voluminoasa (peste 45% din volumul pancreasului)- structural se organizeaza sub forma de glanda tubulo-acinoasa ramificata- functional se aseamana cu glanda parotida: secretia este de tip seros; se diferentiaza prin: - lipsesc celulele mioepiteliale- lipsesc ductele striate- alaturi de celulele secretorii se observa celulele centroacinoase care nu e altceva decat o portiune intraacinara a ductului intercalar- celulele din acini:

- piramidale - au polaritate morfologica si functionala

- la polul apical se gasesc granule de zimogen cu amestec de proenzime ce se activeaza in lumen

- sistemul canalicular: - are ducte: a. intercalare b. interlobulare

c. 2 canale pancreatice: Wirsung si Santorini- aspect structural: seamana cu cel biliar a. epiteliu simplu cubic si fibre de reticulina b. epiteliu simplu cilindric si tesut conjunctiv fibros c. idem b. + fibre musculare netede

Componenta endocrina: - 1,5% din volumul pancreasului- 2 componente: 1. insulele Langerhans = gramezi de celule endocrine 2. celule endocrine: - izolate

- in grupuri mici printre celulele acinilor si canalelor excretorii1.- numar mare la nivelul pancreasului: 1 milion concentrate spre coada; primeste o cota importanta din sangele arterial (20% din sangele pentru pancreas ajunge la nivelul insulelor). - circulatia arteriala: sistem vascular de tip portal = sistem port insulo-acinar; consta in : arteriole aferente care ajung la periferie, se capilarizeaza, iar capilarele iriga in cascada insulele; capilarele se strang in arteriole eferente care parasesc insulele si se capilarizeaza in jurul acinilor;

- celulele insulare fac parte din celulele endocrine cu inervatie directa; acest lucru este valabil cam pentru 10% din celulele insulare; jonctiunile gap cupleaza celulele insulare (10%)Metode de imunocitochimie: 2 tipuri de celule endocrine: I.minore si II.majore.I.- celule secretoare de VIP - celule cu secretie mixta: enterocromatina - contin granule de secretie cu: serotonina, motilina, substanta P

- sunt componente ale sistemului neuroendocrin difuz

II.- celule secretoare de insulina si amilina (moduleaza actiunea insulinei) = celule B; sunt cele mai voluminoase celule din insule; se concentreaza la centrul insulei; - celule secretoare de glucagon = celule A; 25% din insule; predomina la periferie - celule secretoare de somatostatin = celule D; 5-10%; sunt la periferia insulei; au granule omogene putin dense - celule secretoare de polipeptid pancreatic = celule PP = celule F; la periferie sunt cele care se pot gasi in peretele acinilor si ductelor excretorii.

Curs 11 Aparatul urinar

Rinichiul

- este învelit de o capsulă fibroasă groasă, cu fibre de colagen în mănunchi, puţină substanţă fundamentală şi foarte rare fibroblaste- are o formă caracteristică cu faţă convexă şi hil renal- are două zone: medulara (spre hil) şi corticala (spre partea convexă)

Zona medulară- este formată din piramidele Malpighi şi piramidele Ferrein

Piramidele Malpighi - sunt 8-10 pentru fiecare rinichi, au vârful spre hil şi baza spre partea convexă

Piramidele Ferrein – pleacă de la baza fiecărei piramide Malpighi, sunt în număr de 200-300 pentru fiecare piramidă Malpighi şi au baza către baza piramidei Malpighi

Zona corticală- are trei zone :

1. Cortex cortici – este o zonă îngustă fiin partea cea mai externă a rinichiului2. Labirintul cortical- este un ţesut renal aşezat printre piramidele Ferrein, separându-le între ele3. Coloanele Bertin – aşezate intre piramidele Malpighi, separându-le între ele

Lobul renal este alcătuit din piramida Malpighi şi toate piramideleFerrein ce pleacă de la baza piramidei Malpighi şi toate zonele corticale adiacente, fiind delimitat de două artere interlobare, ramuri ce provin din artera renală Lobulul renal este format dintr-o piramidă Ferrein şi zona labirintică înconjurătoare şi zona de cortex cortici de deasupra , fiind delimitat de două artere interlobulare, ramuri ale arterei interlobare

Nefronul

- un rinichi are aproximativ 1-3 milioane de nefroni care gnu se refac dacă sunt distruşi (apare ţesut conjunctiv cicatricial)

- e alcătuit din corpusculul renal Malpighi şi căile urinifere (tubi) : tub contort proximal, ansă Henle, tub contort distal- în corticală se află corpusculii, tubii contorţi proximali, tubii contorţi distali- în medulară se află ansele Henle (mai lungi)

Corpusculul renal Malpighi

- are diametrul de 200 m, cu doi poli funcţionali: unul urinar (iese filtratul urinar primar), şi unul vascular (intră şi ies arterele din corpuscul) - are o componentă vasculară, capsula Bowman ca înveliş - componenta vasculară este alcătuită din arteriolă aferentă, glomerul renal (ghem de capilare intracapsular) şi arteriola eferentă

Arteriola aferentă- este ram din arteriola interlobulară, are intimă, medie, adventice- media are fibre musculare netede ce pierd miofibrilele din sarcoplasmă, căreia i se adaugă reticulul endoplasmatic rugos foarte dezvoltat, aparat Golgi dezvoltat şi multe mitocondrii - celulele sunt de formă poliedrică, fibrele musculare netede suferă o transformare epiteloidă şi secretorie (apar granule de secreţie ce secretă renina)- LEI(?) dispare în zona de tranformare epiteloidă astfel încât renina să ajungă din zona de transformare mai repede în sânge - apare o bogată reţea nervoasă cu fibre terminale amielinice pentru celulele secretorii

Arteriola aferentă- pătrunde în corpusculul renal prin polul vascular şi se ramifică în 4-5 ramuri scurte ce formează anse capilare cu bucla orientate către polul urinar şi rezultă o reţea anastomotică (anastomozele sunt rare). Se formează o lobulaţie vasculară intracorpusculară, fiecare ansă se consideră un lobul vascular

Peretele capilara) Endoteliul este format dintr-un singur rând de celule unite strâns între ele (joncţiune pentalaminată, zonula adherens, joncţiune desmozomală) cu citoplasma conţinând fenestre (orificii neacoperite) epiteliul se numeşte lamina fenestratab) Stratul subendotelial este amorf, fără structură , cu glucoz-amino-glicani şi proteo-glicani, având rol în schimbul dintre sânge şi spaţiul extravascularc) Membrane bazală este alcătuită din ţesut conjunctiv şi se uneşte cu membrana bazală a foiţei viscerale a capsulei Bowman formând împreună lamina densa- la microscopul electronic lamina densa are trei straturi: un strat mijlociu întunecat alcătuit din fibrile fine de colagen IV, două straturi intern şi extern clare la fluxul de electroni cu foarte rare fibre de colagen, dar au multe molecule de heparansulfat- lamina densa este un filtru pentru sânge în vederea formării urinei primare, trecând numai anumite tipuri de molecule - cele două membrane bazale se separă şi creează mici spaţii cu celule speciale mezangiale. Totalitatea celulelor mezangiale formează mezangiul intracorpuscular - celulele mezangiale au corpul mare, cu nucleu rotund, mulţi lizozomi (hidrolaze acide). Din corpul celular pleacă prelungiri ce ajung până în lumenul capilarului.

- sunt celule de apărare locală, prin prelungiri ele fagocitând particulele străine (în lizozomi). Numărul prelungirilor creşte în glomerulo-nefrite.

Arteriola eferentă - părăseşte corpusculul prin polul vascular în unghi ascuţit cu arteriola aferentă, având un perete format din intimă, medie, adventiţie- în medie doar un număr mic de celule suferă transformări epiteloide şi secretorii- la ieşirea din corpuscul, media prezintă sfincter mic (reglează circuitul sângelui în interiorul corpusculului, reglează formarea cantitativă a urinii)- lumenul ei este mai îngust decât al arterei aferente

Capsula Bowman

- are două foiţe : externă (parietală) şi internă (viscerală) una în continuarea celeilalte la polul vascular- între cele două foiţe se găseşte spaţiul urinar ce colectează prima urină formată (filtratul) ce trece apoi prin polul urinar în tubul contort proximal- Foiţa externă delimitează fiecare corpuscul la periferie, prezintă membrană bazală ce se continuă la polul urinar cu membrana bazală a tubului contort proximal şi la polul vascular cu membrana bazală a capsulei bazale; pe faţa ei internă se găseşte un rând de celule epiteliale turtite (orientate spre spaţiul urinar)- Foiţa internă o continuă pe cea externă la nivelul polului vascular, membrana sa bazală se uneşte cu membrana bazală a capilarului glomerular (lamina densa); epiteliul aşezat pe faţa dinspre spaţiul urinar este alcătuit din podocite = celule cu picioruşe (un singur rând)- podocitul are citoplasma bogată în organite celulare, de pe faţa internă pornesc prelungiri celulare ramificate, se prind pe lamina densa (ultimile ramuri) şi rezultă un spaţiu anfractuos(între lamina densa şi podocite) = labirintul subpodocitar

Funcţia corpusculului renal

Colectează sângele pentru a se forma urina primară, sângele trecând prin bariera de filtrare (lumen spaţiu urinar) :1. – lamina fenestrata2. – spaţiul subendotelial3. – lamina densa şi mezangiu4. – labirint subpodocitar5. – spaţiile dintre corpurile podocitelorPrin această barieră trec apa, glucoza (molecule mici), proteine mici (masa moleculară 70000), ioni (Na+, K+, etc) în diferite concentraţii şi ajung în spaţiul urinar, apoi în tubul contort proximalFiltratul urinar primar e foarte mare şi trebuie redus. Procesul de reducere are loc în tubii uriniferi.

Tubul contort proximal

- se găseşte în totalitate în corticală, începe la nivelul polului urinar, are două segmente unul în continuarea celuilalt: segment contort (convolut), şi segment drept , ambele având aceaşi organizare: membrană bazală conjunctivă(continuarea membranei bazale a foiţei externe a capsulei Bowman), 7-8 celule nefrocite ce delimitează lumenul tubului

Nefrocitul este o celulă înaltă, cu membrană celulară, nucleu, citoplasmă, membrana celulară are 3 domenii diferite ca funcţie: la polul apical are microvili=marginea în perie.

Pe această margine se află enzime ce produc energie: ATP-aza de membrană, fosfataza alcalină etc. Marginea microvilară e marginea de resorbţie.- segmentul lateral al membranei celulare prezintă joncţiuni GAP, zonulă adherens, zonulă desmozomală- domeniul bazal prezintă învaginări adânci ce creează compartimente citoplasmatice ce conţin mitocondrii- nucleul este rotund, mare, cu nucleol central, bogat în eucromatină- citoplasma este abundentă, cu multe organite celulare: supranuclear se află lizozomii, aparatul Golgi, centrul celular ; în toată citoplasma avem reticul endoplasmatic rugos şi ribozomi liberi, iar bazal avem mitocondrii

Mitocondriile sunt foarte lungi, cu axurile mari paralele între ele, perpendiculare pe membrane bazală cu aspect de palisadă. Au creste mitocondriale abundente şi sunt foarte active.

Tubul contort proximal are ca funcţie principală resorbţia:- fără energie pentru apă, se resorb toate moleculele de glucoză, toţi aminoacizii şi toate proteinele (cu energia eliberată din marginea microvilară), ioni(Na+, K+, cu consum energetic)

Aceste molecule resorbite sunt prelucrate în lizozomi o parte, traversează celula, trec prin polul bazal cu consum energetic (din mitocondrile bazale), şi ajung în circulaţia sanguină prin capilarele de lângă membrană.

Funcţia excretorie la acest nivel se exprimă prin excreţia creatininei şi a coloranţilor pătrunşi în organism.

Ansa Henle

- cele mai multe se găsesc în medulară, continuă tubul contort proximal, are un braţ subţire, buclă şi braţ gros ascendent

Braţul descendent are lumen îngust, peretele este format din membrană conjunctivă (continuă membrana tubului contort proximal) ce are pe faţa internă celule scurte turtite fără microvili apicali manifestând un proces de resorbţie redus.

Bucla şi braţul ascendent au un lumen mai larg, membrana conjunctivă căptuşită spre lumen cu microvili apicali, în acest loc resorbindu-se Na, Cl rezultând un mediu hipertonic local pentru urina definitivă.

Tubul contort distal

- se află în totalitate în corticala renală, continuă ramura ascendentă a ansei, prezintă un segment drept şi un segment contort- este alcătuit dintr-un lumen mai larg, peretele are membrană bazală conjunctivă care spre lumen are un singur rând cu 8-10 celule ce delimitează lumenul, celule cu mulţi microvili apicali, aici având loc un proces de resorbţie mai activă (apa, H+, NH+

4).

Funcţia tubului contort distal este controlată de aldosteron (secretat de zona glomerulară a corticosuprarenalei). Se menţine echilibrul mineral Na+-K+.

Partea convolută se află în dreptul polului vascular. Aici peretele se modifică zonal şi se numeşte macula densa. Modificările constă în : celulele epiteliale devin înalte şi aşezate în palisadă, nucleii sunt situaţi spre polul bazal, apar mai multe organite în citoplasmă; secretă puţină renină ; ea controlează celelalte celule secretoare de renină.

Tubii colectori Bellini

- se află totdeauna în medulara renală printre ansele Henle, aparţin nefronului (după unii autori). După alţii tubii colectori Bellini sunt primul segment al căilor urinare, dar tubii colectori Bellini au altă origine embriologică decât formaţiunile nefrotice.- au lumen larg, peretele format din membrană conjunctivă (15-20 de celule epiteliale înalte cu microvili, aşezate pe un singur rând

În ei se încheie resorbţia urinară şi aici se formează urina definitivă hipertonică.Funcţia lor este controlată de ADH . Lipsa ADH determină o afecţiune numită diabet insipid.

Aparatul juxtaglomerular

- se găseşte la polul vascular al corpusculului renal- este alcătuit din: arteriolă aferentă şi eferentă în unghi ascuţit, macula densa cu baza triunghiulară (formată cu cele două artere) , mezangiul extracorpuscular = lacis, pernuţa polară, format dintr-un grup de celule aflate în interiorul triunghiului, active secretor - în componenţa aparatului mai intră şi o reţea nervoasă bogată în jurul celor 4 formaţiuni (cu terminaţii amielinice)

Funcţiile sunt următoarele : mecanică – de a controla circuitul sanguin din interiorul corpusculului renal şi prin urmare de a controla cantitatea de urină, endocrină – de a secreta renina

Renina ajunge în sânge unde acţionează asupra angiotensinogenului transformându-l în angiotensina I (decapeptidă), aceasta devine (sub acţiunea unei enzime secretată în plămâni) apoi angiotensina II (octapeptidă) ce stimulează secreţia de hormini din corticosuprarenală (aldosteronul) ce controlează funcţia tubului contort distal, menţinând astfel echilibrul mineral din organism (raportul Na+/K+).

Vascularizaţie

Artera renală pătrunde prin hil, se împarte în arterele interlobare ce urcă prin mijlocul coloanelor Bertin până la baza piramidelor Malpighi . Aici dă naştere la două ramuri principale : arterele arcuate şi arterele interlobulare. Arterele arcuate înconjură piramidele Malpighi (partea concavă a arterei este spre baza piramidei) . Din artera arcuată rezultă ramuri ce pătrund în piramide (artere drepte=în ploaie)

Arterele interlobulare se găsesc în partea corticală printre piramidele Ferrein. Din ele se desprind arteriolele aferente, capilarele glomerulare, arteriolele eferente, arteriolele peritubulere din care rezultă arterele drepte (altele) în piramidele Malpighi.

Circulaţia venoasă

Începe la periferia feţei convexe, subcapsular, prin venele stelate ce se varsă în venele interlobulare, apoi în venele interlobare, apoi în vena renală ce iese prin hil.

Inervaţia

-este abundentă şi este reprezentată de fibre nervoase mielinice ce pătrund prin hil, se ramifică, dau ramuri amielinice şi terminale pe toate celulele componente ale nefronului. - ţesutul conjunctiv al rinichiului e sărac, mai bine reprezentat în medulară. Este alcătuit din substanţă fundamentală puţină, rare celule conjunctive. Mai se află în membranele bazale. În anumite boli el poate creşte cantitativ (apar plasmocite).- diabetul reprezinţă îngroşarea membranei batale rezultând tulburarea funcţiilor renale.

Căile urinare

Ureter şi vezică urinară

- lumenul ureterului este stelat- lumenul vezicii se schimbă în funcţie de plenitudine

Peretele vezicii urinare este alcătuit din :- epiteliu specific numit uroteliu alcătuit dintr-un rând de celule bazale regeneratoare, 2-3 straturi de celule în rachetă (cu mânerul către celulele bazale), un singur rând de celule umbeliforme (cu deschiderea către celulele în rachetă). Acest epiteliu se modifică: când vezica este goală se observă foarte bine toate straturile, când vezica este plină epiteliul poate deveni bistratificat (stratul generator rămâne, cele de deasupra formează un singur strat)- corionul este alcătuit din ţesut conjunctiv cu fibre de colagen, reticulină şi toate tipurile de celule conjunctive, este bogat vascularizat şi inervat, apar infiltraţii limfoide

Uretra

La bărbat: - are trei porţiuni : prostatică (se remarcă o trecere de la uroteliu la epiteliu pseudounistratificat), membranoasă (cu epiteliu pseudounistratificat), cavernoasă (epiteliul pseudounistratificat se transformă treptat în epiteliu pluristratificat pavimentos moale ce formează legăturile cu epidermul)La femeie:- este mai scurtă, au loc aceleaşi transformări dar pe o lungime mai scurtă (evident!)

Curs 12 APARATUL GENITAL FEMININ

Aparatul genital feminin este format din: ovar, tuba uterina, uter, vagin si glande anexe.ORGANIZAREA GENERALA A OVARULUIOvarul are doua componente: corticala, de culoare roz-cenusie si medulara, de culoare rosu-intens.

Microscopic, de la exterior spre interior, ovarul este format din: epiteliu de acoperire, albugineea ovarului, corticala si medulara. Corticala lipseste in dreptul hilului; la acest nivel, epiteliul de acoperire se continua cu mezoteliul peritoneal.

1. Epiteliul de acoperire se numeste impropriu epiteliu germinativ Waldayer deoarece s-a crezut initial ca in el se formeaza celulele germinative primordiale. El variaza ca aspect dupa varsta.: pana la pubertate este simplu cilindric, in perioada fertila a femeii este simplu cubic, iar dupa menopauza este simplu pavimentos. Aspectul epiteliului nu variaza sub influenta hormonilor. Celulele au citoplasma putina. Nucleul se adapteaza formei (ovali, rotunzi aplatizati) si este tahicromatic. In acest epiteliu se pot distinge celule epiteliale care degenereaza chistic rezultand microchisturi paraovariene care au tendinta sa se desprinda de suprafata ovarului, ramanand legate de suprafata printr-un pedicul fin. Aceste microchisturi nu altereaza functia organului. Ele pot sa ramana ca atare sau pot sa degenereze calcar.

2. Albugineea e considerata un fel de capsula alcatuita din tesut conjunctiv fibros cu rol protector. Nici ea nu e influentata de hormoni. In anumite momente si la anumite femei, albugineea poate sa sufere fenomenul de scleroza pasagera (ingrosare), afectand ovulatia. Foliculul ia contact cu albugineea, care se subtiaza si are loc ovulatia cu ruperea albugineei. Daca ea e sclerozata, nu se produce ovulatia si se pot forma chiar macrochisturi.

3. Corticala are aspectul cel mai heterogen datorita foliculilor pe cale de crestere. Pana la pubertate contine doar foliculi primordiali, intre pubertate si menopauza toate tipurile de formatiuni parenchimatoase, iar dupa menopauza are doar tesut fibros si se reduca ca dimensiuni. Este formata din stroma si parenchim.

a. Stroma e un tesut conjunctiv lax cu functii speciale: tesut conjunctiv lax spino-celular, cu predominanta celulara, putina substanta fundamentala si fibre de reticulina. Fibroblastele din acest tesut au particularitati functionale: sunt foarte sensibile la actiunea gonadotropilor si a hormonilor ovarieni. Ele se dispun in vartejuri in jurul formatiunilor parenchimatoase. Sub actiunea hormonilor, fibroblastele se pot diferentia pe trei directii:

i. se transforma in celule tecale interne (celule endocrine in teaca foliculului care secreta androgeni pana la androstendion)

ii. se transforma in miofibroblaste formand teaca externa foliculara; contractilitatea lor are un rol important in ovulatie

iii. se transforma in glanda interstitiala a ovarului, care secreta estrogeni si progesteron, dar care exista doar la animale, nu si la om.

b. Parenchimul este format din foliculi ovarieni, corpi luteali si corpi albicans. Foliculii ovarieni sunt in numar de 400.000, din care doar 400-500 se maturizeaza (foliculi evolutivi), iar ceilalti sufera procesul de atrezie (foliculi involutivi). Foliculii evolutivi sunt de patru feluri: primordiali, primari (unilamelari si multilamelari), secundari (veziculari si antrali) si maturi (de Graaf).

4. Medulara este zona cea mai bine vascularizata, este acoperita, cu exceptia hilului, de corticala si este formata din tesut conjunctiv lax in care se gasesc: vase de sange (artere helicine, plexuri venoase dilatate si vase limfatice), fibre musculare netede diseminate, fibre nervoase amielinice cu rol senzitiv (anexita doare), celule deciduale (celule mari cu glicogen), celule interstitiale Berger si, uneori, vestigii ale canalului Wolff.

OVOGENEZAIn epiteliul celomic, in prima luna de viata intrauterina, apar celule germinative primordiale.Dupa

diviziunea mitotica in epiteliul celomic, aceste celule migreaza in crestele genitale iar apoi vor popula viitoarea corticala ovariana. Aici aceste celule dau nastere la ovogonii care continua sa se divida mitotic pina in luna a cincea ,cind exista 6 milioane de ovogonii in cele doua ovare.In luna III o parte din ovogonii prin mitoza dau nastere ovocitelor de ordinul 1,proces care se va incheia in luna VII. Aceste ovocite intra in prima faza a diviziunii meiotice raminind in profaza ei si se inconjura de celule foliculare formind foliculii primordiali.

La nastere, fetita va avea doar 1,5 milioane de foliculi primordiali.Restul de 4,5 milioane au suferit un proces de atrezie foliculara , care incepe din viata uterina si are loc la parametrii mari atunci cind profilul hormonal al organismului se schimba ( ex: dupa nastere,dupa pubertate ).

Ovocitul de ordinul I sufera procesul de meioza si se transforma in ovocit II si primul globul polar.Ovocitul II mai sufera un proces de meioza, raminind in metafaza ei si asa e expulzat in ovulatie. Primul globul polar involueaza si se autolizeaza sau e fagogitat de macrofagele locale.

Dupa ovulatie, tuba uterina se aplica cu fimbriile si preia ovocitul II. Daca acesta nu e fertilizat,nu-si definitiveaza diviziunea meiotica, se autolizeaza sau e fagocitat de macrofagele locale. Daca e fertilizat isi termina diviziunea meiotica si se transforma in ovul si al II globul polar. Obstruarea comunicarii catre uter, malformatii,aderente,pozitie inalta ale tubei uterine duc la sarcina extrauterina tubara care nu poate fi dusa la termen .

STRUCTURA FOLICULULUIFoliculul este format din componente de origine epiteliala- ovocitul, celule foliculare, lichid

folicular, zona pellucida si corpii Call-Exner-, si componente de origine conjunctiva- teci foliculare si vase sangvine. Aceste doua componente sunt separate prin membrana Slavianski.

Foliculul primordialSunt cei mai numerosi, cei mai mici, localizati in corticala externa, imediat sub albuginee.

El contine doar un ovocit si un singur rand de celule foliculare, turtite, asezate pe o membrana care separa partea avasculara de corticala inconjuratoare. Ovocitul are forma ovalara, diametru de 2-5 microni, nucleu eucromatic (cz. nespiralizati) excentric, cu nucleol evident, citoplasma acidofila, palida, cu aspect omogen (fin granulata). La microscopul electronic se observa putine organite (mitocondrii, RE, complex Golgi), perinucleare, iar membrana prezinta microvili. Celulele foliculare sunt turtite, cu citoplasma putina si nuclei tahicromatici. ele sunt unite prin desmozomi si hemidesmozomi.

Foliculul primar unilamelarMai intai creste ovocitul, apoi celulele (proces de crestere asincron), rezultand un ovocit si un

singur rand de celule cubice foliculare. Ovocitul masoara 60 de micrometrii, nucleu mare si eucromatic, cu nucleol. Citoplasma se incarca cu glicogen, avand aspect granulat, acidofila. La ME se observa organitele care se dezvolta, se disperseaza in citoplasma si zonele Golgi se dispun in citoplasma periferica, urmand un proces de secretie a GP din zona pellucida. Apare un contur fin de zona pellucida. Zona pellucida apare striata pentru ca e strabatuta de microvilii ovocitului si de prelungirile celulare foliculare unite prin jonctiuni gap. Celulele foliculare sunt unite prin desmozomi, hemidesmozomi, iar membrana bazala separa formatiunile avasculare de corticala inconjuratoare.

Foliculul primar multilamelar(FPM)Este format din ovocit si mai multe randuri de celule foliculare care formeaza granuloasa foliculara,

teaca externa si teaca interna. Limita dintre granuloasa si teaca interna este clara pentru ca incepe sa se formeze m. Slavianski. Ovocitul are 130 de microni, nucleu mare, veziculos ( se numeste vezicula germinativa); nucleolul se numeste pata germinativa. Citoplasma e acidofila, incarcata cu glicogen, avand aspect granulat. La ME apar organite foarte bine dezvoltate cu aparatul Golgi in ectoplasma, membrana are numerosi microvili si se vede mult mai bine zona Pellucida. Granuloasa este formata din celule foliculare de dimensiuni crescute, poliginale, cu citoplasma palida si nucleu eucromatic pentru ca se incarca cu incluziuni lipidice (h. sterolici). Pe membrana celulara apar receptori pentru FSH; celulele cu receptori pentru FSH au ~1500 de receptori. FSH stimuleaza actiunea enzimatica a aromatazei. Celulele care nu au receptori sunt conectate prin jonctiunea gap cu celelalte, relizandu-se o stimulare de tip mesager secund. Secretia propriu-zisa de estrogeni incepe in stadiul de FPM cu 6 randuri de celule granuloase. Aceasta secretie se face in teaca interna unde rezulta androstendion care trece in celulele granuloasei si sunt substrat de aromatizare rezultand estriol.Capacitatea de a transforma mediul androgenic in estrogeni conditioneaza capacitatea foliculului de a ajunge la maturitate.

Teaca interna este formata din celule alungite , fusiforme cu citoplasma palida incarcata cu incluziuni lipidice. Celulele tecale interne prezinta receptori pentru LH care stimuleaza secretia de androgeni dar si de progesteron.

Teaca externa e formata din miofibroblaste cu filamente de actina , miozina ,filamente intermediare de vimentina si desmina.

Foliculul secundar vezicularDatorita secretiei de estrogeni crescuta, hormonul se acumuleaza extracelular pentru ca e exocitat

impreuna cu lichidul folicular. Astfel se disloca celulele din granuloasa si se formeaza corpii Call-Exner inconjurati de celule foliculare dispuse radiar. Cavitatea e acidofila, contine lichid folicular cu estrogeni, FSH cu GAG, cu proteine de legare a steroizilor, cu mici cantitati de androgeni. Cavitatile conflueaza formandu-se cavitati mai mari, neregulate. In rest are aceleasi componente.

Foliculul antral

Nu e matur pentru ca mai exista doua, trei cavitati mici si nu se gaseste in corticala externa. Are o cavitate mare numita antru folicular. Secreta progesteron pentru ca e cu cateva zile inainte de ovulatie si creste cantitatea de LH din sange. Progesteronul opreste diviziunea celulara, granuloasa subtiindu-se foarte mult si acumulandu-se lichid. El are o structura polara, la un pol gasindu-se ovocitul cuprins in cumulus ooforus (c.o.), la alt pol fiind antrul. In acest stadiu se formeaza corona radiata. Ea si zona pellucida insotesc ovocitul pana in oviduct.

Foliculul maturMasoara 2,5-5 cm, simtindu-se la mana. Structural e o vezicula polara, cu ovocitul cu z. pellucida si

corona radiata incluse in c. o. la un pol si antrul la celalalt inconjurat de o granuloasa subtire (5-6 randuri de celule foliculare), teaca interna si teca externa. Ultimele doua sunt vascularizate (granuloasa ramane avasculara pana la ovulatie). Corona radiata se desprinde de granuloasa si floteaza liber in antrul folicular. Apare astfel stigma pe suprafata ovarului (z. in care albugineea se subtiaza).

Ovulatia poate fi unica (o data pe luna) sau multipla (din cauze genetice, psihice, medicamentoase-stimulatori de ovulatie, anticonceptionale daca sunt intrerupte brusc; daca anticonceptionalele sunt intrerupte se produce ovulatia indiferent de ziua ciclului). In timpul ovulatiei, au loc extravazari de proteine in interstitiu datorita LH care creste cu cateva zile inaintea ovulatiei, producandu-se edeme-palpebral, la picioare, dimineata, creste concentratia progesteronului, apar histamina, vasopresina, PG, colagenaza in lichidul folicular. Progesteronul activeaza plasminogenul; plasmina permeabilizeaza membrana lizozomala si se elibereaza colagenaza care lizeaza peretele folicular. Se contracta miofibroblastele din teaca externa iar ovocitul e eliminat in tuba uterina. Datorita ruperii foliculare in ziua 14 poate aparea o usoara sangerare.

Foliculii atreticiLa foliculii mici (pana la multilamelar), procesul de atrezie e complet si duce la disparitia completa

a folicului. La foliculii mari, ovocitul degenereaza, se autolizeaza si dispare. In locul lui se observa z. pellucida care se ingroasa si se faldureaza si ocupa cavitatea centrala a foliculului. Granuloasa degenereaza prin procese de fragmentare si de liza a nucleului (carionexis/carioliza) urmate de vacuolizari citoplasmatice si de autoliza. Celulele care nu au degenerat se pot descuama si vor fi regasite in cavitatea centrala impreuna cu z. pellucida. Tecile se hipertrofiaza si se desprind din ele insule de celule care vor forma glanda interstitiala a ovarului, secretoare de androgeni.

Corpul galbenCelulele granuloasei si celulele tecale restante dupa ovulatie vor forma o glanda endocrina

localizata tot in corticala. O data cu expulzarea ovocitului II se expulzeaza si o parte din lichidul din antru. Datorita acestui fapt, foliculul se colabeaza si apare o formatiune policiclica cu numeroase invaginari ale peretelui. Sangele se acumuleaza in cavitatea foliculului restant si se coaguleaza, formandu-se un cheag care va fi invadat de tesut conjunctiv. Acest cheag se gaseste in centrul corpului galben. Urmatoarea faza este de luteinizare a celulelor granuloasei si tecale: granuloasa devine luteinica (80% din greutatea corpului galben), iar tecile devin teci luteine. Celulele granuloasei cresc in dimensiuni, se incarca cu incluziuni lipidice si cu un pigment luteotrop de culoare galbena. Apar vase de sange printre celulele granuloasei. Aceste vase sunt de neoformatie sau provin din structurile din jurul granuloasei. Celulele granuloase luteinice secreta estrogeni.

Celulele tecale interne devin poligonale, se incarca cu incluziuni lipidice dar au citoplasma mult mai intunecata. Numarul vaselor de sange e mai mare decat in folicul. Daca nu exista sarcina, un corp galben numit.......... incepe sa involueze in ziua 24 , iar involutia se termina in ziua 28. Daca exista sarcina se formeaza corpul galben de sarcina care evolueaza 6 luni la parametrii maximi, apoi involueaza

pana la termen. El secreta in aceasta perioada relaxina care determina o imbibare apoasa a tesutului conjunctiv din simfiza pubiana determinand dezvoltarea soldurilor.

Involutia incepe prin progresia de tesut conjunctiv dispre cheagul central si corpul galben e inlocuit complet de benzi de fibre de colagen. Apare astfel corpul albicans, formatiune ovalara cu contur policiclic, cu putina substanta fundamentala si rare celule conjunctive. Corpul alb sufera un proces de degenerare hialina, fiind inlocuit de o masa amorfa care nu se coloreaza cu coloranti acizi sau bazici, aparand palida. Treptat dispare dar cat exista , deformeaza suprafata ovarului.

Aspectul heterogen al ovarului se datoreaza cresterii foliculare, selectiei foliculilor care vor intra in crestere si a celor ce urmeaza sa se matureze. Initial cresterea foliculilor e independenta de FSH, dar cresterea in sine e dependenta de FSH. Cresterea se face in 120-150 de zile pentru foliculii mici si in 65 de zile pentru foliculii mari. Selectia foliculilor care vor intra in crestere se face cu un an inaintea fiecarui ciclu, iar selectia celor care se vor maturiza se face cu o luna inaintea ciclului: se selecteaza acel folicul care are cea mai mare concentratie de FSH si de estrogen in lichidul folicular.

Ciclul ovarian are doua faze: faza foliculinica (dezvoltarea foliculilor si pregatirea ovulatiei) si faza luteinica. Faza foliculinica are valoare fixa de 14 zile indiferent de durata ciclului, astfel incat intre zilele 7-16 exista riscul de sarcina fie ca ciclul e de 21, 28, 35 de zile

APARATUL GENITAL MASCULIN

Este format din: gonada (glanda genitala) = testiculul care are secretie mixta:

exocrina - spermatozoizii endocrina - h. testosteron

caile genitale - cu rol de depozitare si transport al spermatozoizilor glandele genitale accesorii:

doua vezicule seminale prostata doua glande bulbouretrale

organul copulator

Testiculul

Se dezvolta in cavitatea abdominala si apoi coboara in bursele scrotale, acest lucru fiind esential pentru generarea spermatozoizilor (este necesara o temperatura cu 2-3ºC mai mica decat tenperatura corpului). Cand acestea nu coboara, spermatozoizii nu sunt generati si apare sterilitatea (la om). Spre exemplu, la om testiculele coboara doar in perioada imperecherii.

Ele ou forma ovoidala, diametrul longitudinal de 5 cm, latimea de 2,5 cm iar lungimea axului antero-posterior este de 3 cm. Greutatea medie este de 14 g dar exista variatii, in functie de talia individului etc.

Cei doi poli, fata anterioara si fetele laterale sun acoperite de tunica vaginala (foita viscerala a peritoneului). Deci tunica vaginala este alcatuita dintr-un mezoteliu si o membrana bazala. Foita viscerala se muleaza si pe capul epididimului.

Dupa tunica vaginala urmeaza albugineea care este o capsula fibroasa, inextensibila, formata din tesut conjunctiv, fibre de colagen si elastina cu dispozitie lamelara si fibre musculare netede rare. Posterior, tunica albuginee formeaza o ingrosare numita mediastinum testis (corpul Highmore) din care pornesc septuri conjunctive care devin incomplete in partea opusa mediastinului si care delimiteaza niste camarute, lobulii testiculari, ca niste trunchiuri de piramida cu baza mare spre tunica albuginee.

Fiecare testicul are aprox. 250 lobuli. In fiecare lobul exista tubii seminiferi (1-4 / lobul). Ei au traseu foarte sinuos si intre ei exista tesut interstitial care reprezinta prox. 35% din volumul testicular. Tesutul interstitial este format dintr-o retea de tesut conjunctiv lax cu putine fibre de colagen si reticulina, fibroblasti si rare macrofage si mastocite. Prin acest tesut patrund vase de sange, capilare fenestrate cu diafragme. Mai exista vase limfatice, nervi si grupuri de celule endocrine (celulele Leydig) care secreta testosteron.

Sub albuginee se vede tunica vasculosa care contine vase de sange cu calibru mult mai mare. Aceste vase trec de la un lobul la altul prin zona unde septurile conjunctive sunt incomplete.

Celulele LeydigAu forma poligonala, diametrul de 15-20 m, sunt grupate si sunt inconjurate de o

bogata retea de capilare sangvine. Au nucelul mare, eucromatic, in general excentric. Rareori pot fi binucleate. Citoplasma este acidofila si poate avea aspect spongios, vacuolar, datorita picaturilor lipidice din interior.

La ME se observa ca aceste celule au caracteristici comune cu cele ale celulelor secretoare de hormoni steroizi: REN abundent, aparat Golgi bine dezvoltat, mitocondrii cu

criste tubulo-veziculare, picaturi lipidice. La om se intalnisc si niste formatiuni cristaloide de natura proteica, numite cristale Reinke care cresc o data cu inaintarea in varsta. Exista si incluziuni de lipofuscina.

Secretia celulelor Leydig este stimulata de: LH care se mai numeste si interstitial cell stimulating hormone - ICSH. prolactina

Celulele Leydug uncep sa se diferentieze in viata fetala si incep sa secrete testosteron, cu rol in dezvoltarea aparatului genital masculin. Din L4 incep sa involueze, pana in L8 iar la nastere nu mai exista (nu se pot diferentia de fibroblaste). La pubertate se diferentiaza din nou si vor ramane toata viata. Aici se elibereaza 95% din testosteron iar 5% se elibereaza la nivelul corticosuprarenalei. In fiecare i se secreta 7 mg de testosteron din care: O parte trece in circulatie si devine testosteron circulant. El ajuta la:

diferentierea aparatului genital masculin diferentierea si dezvoltarea SNC imprimarea caracterele sexuale secundare intervine in procesele anabolice determina comportamentul de tip masculin

Alta parte intra in epiteliul tubilor seminiferi si ajuta la diferentierea si proliferarea celulelor liniei seminale. Pentru aceasta este necesar ca testosteronul sa fie foarte concentrat in epiteliul seminifer ( de 200 de ori mai concentrat ca in sange.). Concentrarea testosteronului se face cu ajutorul celulelor de sustinere Sertoli prin proteina ABP (androgen binding protein).

Tubul seminifer contortFiecare tub are o lungime de 40-60 cm si un diametru de 200-300 m. In fiecare

testicul exista 4.000 - 6.000 de tubi seminiferi. Prin urmare, lungime totala a tubilor seminiferi este de 250 m in fiecare testicul. Ambele capete ale tubului sunt orientate spre mediastinum testis. Unul din capete este orb (in deget de manusa) iar celalalt capat se continua cu o portiune scurta, tubii drepti.

Organizare generala (dinspre periferie spre lumen): Tunica de tesut conjunctiv format din fibroblaste si celule mioide (cu capacitate de

contractie) dar la om predomina fibroblastele. Toate celulele sunt dispuse pe 2-3 randuri. Membrana bazala bine definita. Exista cazuri cand aceasta MB se ingroasa, cazuri in care

apare infertilitatea. Epiteliul seminifer, germinativ, care contine mai multe randuri de celule (4-8). La nivelul

lumenului se observa spermatozoizii care au flagel. Celulele epiteliului seminifer sunt: celule germinative (proliferative) - apartin liniei spermatogenetice (spermatogonii

A / spermatogonii B spermatocite I spermatocite II spermatide spermatozoizi imaturi.

celule de sustinere (neproliferative) - celulele Sertoli, care nu apartin liniei seminale.

O spermatogonie produce in final aprox. 16 spermatozoizi. In testicul, in 74 de zile, iau nastere spermatozoizii imaturi. Ei nu au capacitate fecundanta si nici motilitate proprie. Mai urmeaza inca 10 - 12 zile de maturare la nivelul cozii epididimului.

Spermatogoniile sunt de doua feluri: A si B. Ele sunt situate la baza epiteliului germinativ, deasupra MB. Celulele germinative se gasesc intre faldurile de sustinere ale celulelor Sertoli care sunt ca niste buzunare. Spermatogoniile A alcatuiesc compartimentul susa pentru celulele germinative si nu sunt diferentiate. Spermatogoniile A au nucleul ovalar si, in functie de cromatina, se impart in: spermatogonii A dark, care au cromatina fin granulara dar mai condensata la periferie. Au

si doi nucleoli atasati la membrana nucleara.

spermatogonii A pale, care au cromatina tot fin granulara dar nucleul este mai deschis la culoare decat in cazul spermatogoniilor A dark.

Spermatogoniile A, prin diviziune, dau nastere spermatogoniilor A dark sau A pale care prin diviziune, mai departe (4-8 diviziuni), dau nastere spermatogoniilor B. Spermatogoniile B sunt celule diferentiate si prin diviziune dau nastere spermatocitelor I. Ele au nucleul rotund, cromatina este grunjoasa, mai condensata, mai ales in celulele de la periferia lobulului. Nucleolul este central.

Spermatogoniile B cau initial 12 m, apoi ele cresc in dimensiuni si prin diviziune mitotica dau nastere spermatocitelor I. Acestea sunt cele mai mari celule din seria seminala, avand diametrul de 16 m. Ele au un set diploid de cromozomi (46 cromozomi bicromatidici).

Spermatocitele intra apoi in prima diviziune meiotica. Profaza dureaza 22 de zile si deci ea se intalneste frecvent in preparatele histologice. Dintr-un spermatocit I rezulta 2 spermatocite II, fiecare cu cate 23 de cromozomi bicromatidici. Dupa o perioada scurta ( de cateva ore) spermatocitele II intra in a doua diviziune meiotica in care nu se mai dubleaza cantitatea de ADN. Astfel, spermatocitele II se intalnesc rar pentru ca ele traiesc putin. Ele au diametrul de 9 m si in final, din cele doua spermatocite II rezulta 4 spermatide care au cate 23 de cromozomi monocromatidici. Spermatidele vor da nastere apoi la 4 spermatozoizi fara a se mai divide.

SpermatogenezaSpermatogeneza cuprinde trei etape:

1. spermatocitogeneza (formarea spermatocitelor)2. spermiogeneza (formarea spermatozoizilor)3. spermiere (eliberarea spermatozoizilor in lumenul tubului seminifer)

In timpul etapelor spermatogenezei exista o cariokineza completa (de la o etapa la alta, nucleii celulelor se separa complet) dar exista o citokineza incompleta (intre celulele de un fel exista punti de citoplasma). Aceste punti au rolul de a sincroniza diferentierea celulelor care are loc in valuri de aceeasi generatie. La om diferentierea in valuri se face pe generatii diferite in acelasi tub seminifer. O spermatogonie A intra in procesul de diferentiere si diviziune la un moment dat. Toate celulele ce rezulta din aceasta spermatogonie se vor divide toate in acelasi moment datorita prezentei puntilor citoplasmatice. Insa nu toate spermatogoniile A intra in acelasi moment in diviziune. Vor exista prin urmare valuri de celule aflate in diferite etape de diferentiere in acelasi tub seminifer.

spermiogeneza reprezinta transformarea spermatidelor in spermatozoizi. Initial, spermatidele sunt rotunde, cu diametrul de 6 m,fiind cele mai mici celule din linia seminala. Modificarile care urmeaza au loc concomitent dar, din motive didactice, le impartim in etape:1. Formarea acrozomului

Aparatul Golgi este bine dezvoltat. El da nastere la macrovezicule care vor fuziona si vor da nastere unei vezicule mai mari care se ataseaza la suprafata dinspre aparatul Golgi a nucleului. Aceasta vezicula se numeste vezicula acrozomala. In continuare, aparatul Golgi sintetizeaza macrovezicule care se ataseaza la vezicula acrozomala. Ea va creste si va incepe sa se muleze pe suprafata nucleuluui. In final va acoperi 2/3 din supraafata nucleului si se va numi acrozom. Acrozomul contine enzime hidrolitice care au rolu de a digera zona pellucida si de a patrunde in nucleul ovulului spre a fuziona cu materialul genetic feminin.

2. Formarea flageluluiInitial centriolii migreaza in partea opusa aparatului Golgi. Centriolii vor sintetiza microtubuli care se vor asambla si vor forma in final flagelul.

3. Modificarea nucleuluiInitial nucleul este central si rotund. Apoi el va deveni excentric, de forma discoidala (turtit antero-posterior) iar cromatina se va condensa foarte mult. Din nucleul initial,

eucromatic, se obtine un nucleu tahicromatic, care contine numai heterocromatina si, uneori, niste vacuole interne.

4. Mitocondriile migreaza si se dispun in portiunea initiala a flagelului. Ele se dispun intr-un singur rand, cap la cap, helicoidal.

5. Dupa aceea, excesul de citoplasma este indepartat, spermatozoizii formati fiind eliberati in lumen iar din excesul de citoplasma formandu-se corpii reziduali Reynolds care vor fi fagocitati de celulele Sertoli.

La inceput, spermatozoidul este imatur. El are 65-70 m lungime. El are urmatoarea structura: cap - contine:

nucleul foarte condensat, avand forma in functie de specie acrozomul membrana plasmalemala

gatul - contine 1 centriol flagelul - are trei parti:

piesa mijlocie - are aceeasi lungime ca si capul (aprox 5 m) piesa rpincipala - are aprox. 50 m, fiind cea mai mare piesa terminala - are aprox. 5 m.

Pe toata lungimea flagelului exista axonema alcatuita din 9 perechi de microtubuli periferice si o pereche centrala. La partea terminala, peste axonema vine membrana plasmatica. Peste piesa principala vine un invelis fibros format din mai multe coloane (ca niste coaste). La piesa mijlocie, se gaseste mai intai axonema, apoi invelisul fibros, teaca mitocondriala si apoi plasmalema.

In sindromul Kartagena?? apar defecte la nivelul microtubulilor. Apar spermatozoizi imobili si apare sterilitatea. Dar microtubulii intra si in structura cililor, deci persoana va avea si afectiuni respiratorii.

Celulele de sustinere SertoliSunt celule inalte, asezate pe un strat continuu pe MB iar polul apical ajunge pana in

lumen. Faldurile laterale patrund intre celulele liniei germinative. Prin urmare este greu de urmarit conturul unei celule Sertoli.

Intre doua celule Sertoli vecine se stabilesc jonctiuni nepermeabile care vor determina doua compartimente in care se gasesc celule germinative: compartimentul bazal (in care exista doar spermatogonii) compartimentul adluminal - spre lumen, in care se afla restul celulelor liniei seminale.

Rolul celulelor Sertoli este de a constitui bariera sange-testicul. Aceasta bariera este necesara pentru a proteja celulele haploide de sistemul imun intrucat aceste celule prezinta pe suprafata alte antigene decat cele proprii organismului respectiv si ar putea fi distruse de componentele sistemului imun.

Aspectul celulelor la MO: nucleul este in treimea bazala a celulei, are forma ovalara, triunghiulara sau neregulata si

este eucromatic, cu nucleol evident. citoplasma este abundenta, acidofila, cateodata usor vacuolara.

Aspectul la ME: in jurul nucleolului se vad doua mase de heterocromatina. citoplasma contine REN si RER bine dezvoltat, mitocondrii numeroase, alungite. Exista

incluziuni lipidice, multi lizozomi, pigment de imbatranire - de lipofuscina. Mai exista niste formatiunicristaloide, corpii Charcot-Bottcher. La polul apical, citoscheletul este bine dezvoltat si se vad multe mmicrofilamente de actina si miozina.

La polul apical, exista jonctiuni intre celulele Sertoli si spermatide care tin strans legate spermatidele de celulele Sertoli pana cand se diferentiaza in spermatozoizi imaturi. Cand diferentierea s-a terminat, jonctiunea se desface si, prin miscarile polului apical (format

din microfilamente de actina si de miozina) spermatozoizii sunt eliminati in lumen. Dar corpii Reynolds (excesul de citoplasma al spermatidei ) raman legati de celula Sertoli si vor fi fagocitati.

Rolu celulelor Sertoli:1. Au rol de suport si nutritie pentru celulele germinative. Celula Sertoli mai este numita si

“nursing cell” deoarece prin intermediul ei ajung substantele nutritive din sange la celulele liniei seminale.

2. Secreta fluidul din tubii seminiferi, necesar pentru mobilitatea si nutritia spermatozoizilor.3. Secreta ABP care are rol in concentrarea testosteronului in epiteliul seminifer. Acesta

secretie este influentata de FSH.4. Fagociteaza corpii reziduali si celulele germinative moarte.5. Asigura eliberarea spermatozoizilor in lumen. 6. Secreta mici cantitati de hormoni estrogeni.

Celulele Sertoli nu se divid in perioada reproductiva. Ele confera rezistenta la infectii, iradiere etc.

Exista si tubi seminiferi aspermatogeni, mai numerosi o data cu inaintarea in varsta. Ei predomina la batrani. Acesti tubi sunt alcatuiti numai din celule Sertoli. Celulele Sertoli si in partea distala a tubului seminifer unde acesta se ingusteaza si apoi se continua cu tubii drepti.

Caile genitale

Caile genitale sunt: tubii seminiferi tubii drepti rete testis tubii eferenti canalul epididimal canalul deferent care se uneste cu: canalul ejaculator si impreuna se varsa in: uretra prostatica uretra membranoasa uretra peniana

Tubii drepti contin un epiteliu simplu cubic asezat pe o MB si tesut conjunctiv dens. Ei au un traiect scurt.

Rete testis se gaseste in mediastinum testis. Este o retea de tubi ce [rezinta epiteliu simplu cu celule turtite, cubice sau columnare (cu umai multi microvili si un cil). Rolul cililor si microvililor este de a impingefluidul testicular mai departe, in ductii eferenti.

Tubii eferenti sunt 10-20 de tubi care pornesc din partea superioara a mediastinumului. Initial au un traict rectiliniu, apoi vor avea un traiect foarte sinuos, formand capul epididimului. Ei au un epiteliu simplu cu celule cubice si columnare care au mai multi cili. Sub MB a epiteliului exista un strat de fibre musculare netede. Tubii eferenti au doua roluri: asigura mobilitatea fluidului, impingandu-l spre epididim absoarbe fluidul seminal (in mai mica masura)

Canalul epididimal se formeaza prin unirea tubilor eferenti intr-unul singur. El are traiect foarte intortocheat. El formeaza corpul si coada epididimului. Intins, ar avea o lungime de 5 m. Diametrul tubului creste spre coada epididimului: initial are un diametru de 150 m iar in final are diametrul de 400 m. Este captusit de un epiteliu pseudostratificat care contine celule bazale mici (celule de inlocuire) si celule principale care sunt inalte in partea initiala (80 m) iar in partea finala sunt mai scunde (40 m). La polul apical ei prezinta stereocili. Canalul epididimal are mai multe roluri:

asigura absorbtia fluidului testicular (absorbindu-se aici 90% din fluidul testicular) secreta glicoproteine cu rol nutritiv pentru spermatozoizi.

In partea initiala a canalului exista 1-3 randuri de fibre musculare netede care au contractii ritmice. In partea finala a canalului contractia este redusa. Aici se depoziteaza spermatozoizii aprox. 12 zile si se matureaza pana devin fertili.

Canalul (ductul) deferent este continuarea epididimului si el intra in alcatuirea cordonului spermatic. El ajunge in veciantatea prostatei si in partea terminala are o dilatatie numita ampula ductului deferent.

APARATUL RESPIRATOR

Cavitatea nazala

Mucoasa este formata din epiteliu si corion. Mucoasa este foarte groasa. Epiteliul este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat). Majoritatea celulelor

au cili, exista si rare celule caliciforme. Caracteristica este prezenta din loc in loc a unor mici glande endoepiteliale.

Corionul este alcatuit din: tesut conjunctiv lax o retea vasculara complexa glande

Reteaua vasculara pleaca de la ramurile arteriale din vecinatatea peretelui, atasate la periostul (pericondrul) cavitatii nazale. Ramurile arteriale dau diviziuni ce strabat corionul in intregime pana se impart in capilare fenestrate care vor asigura nutritia celulelor epiteliale. de aici sangele va fi colectat in venule postcapilare care se se aduna in lacunele venoase. Lacunele reprezinta vene modificate, cu diametrul mare si care prezinta din loc in loc ingrosari intimale. Aceste ingrosari contin celule musculare ce functioneaza ca sfinctere vasculare . Ele vor retine o cantitate mare de sange in mucoasa nazala. Spre exemplu, gripa sau alergie determina stocarea sangelui in cavitatea nazala. Din aceasta cauza se administreaza decongestionante care vor face sangele sa treaca mai departe, in ramurile venoase atasate de perioast (pericondru).

Printre ochiurile retelei vasculare exista glande compuse, ale caror ducte se deschid la suprafata epiteliului. Per ansamblu, mucoasa are: celule caliciforme glande ce apartin corionului glande endoteliale

Toate aceste formatiuni isi varsa produsii de secretie in lumenul cavitatii nazale si acesta va retine particulele din aer.

De asemenea, reteaua vasculara complexa determina incalzirea aerului. Tot aceasta retea complexa explica de ce in caz de epistaxis sangerarea este mare.

In cavitatea nazala exista o suprafata de aprox. 500 mm2 acoperita de mucoasa olfactiva, ce are rol senzorial. Componentele mucoasei senzoriale sunt: epiteliu cu celule senzoriale (neuroni bipolari modificati) celule de sustinere (cu cili) din loc in loc exista celule cu microvili la polul apical celule stem

Celulele senzorialeAu o dendrita ce la suprafata epiteliului este dilatata. Aceasta dilatatie se numeste bulb

olfactiv . De aici pleaca 3-4 cili imobili, modificati. Ultrastructura la ME a cililor este diferita

de a unui cil obisnuit: in partea proximala este la fel ca un cil dar in partea distala prezinta chemoreceptori.

Axonul celulei senzoriale intra in alcatuirea nervuluui olfactiv. Acesti neuroni au o viata scazuta (aprox. 30 de zile). Ei sunt permanent reinnoiti. Ei reprezinta contactul cel mai direct al SNC cu mediul extern.

Laringele

Are o sstructura complexa. D.p.d.v. histologic prezinta: tunica mucoasa schelet cartilaginos adventitie (tesut de invelis

laringele are mai multe roluri: mecanismul fonatiei impiedica trecerea aerului inspirat spre tubul digestiv impiedica trecerea alimentelor ingerate spre caile respiratorii

MucoasaAre un contur neregulat si determina doua perechi de pliuri (falduri), numite pliuri

ventriculare. Intre ele determina spatiul numit reces ventricular. Aceste pliuri se mai numesc si corzi vocale false. Exista insa si corzi vocale adevarate.

In majoritate, mucoasa contine epiteliu de tip respirator. La nivelul corzilor vocale adevarate, epiteliul trece brusc in epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat. Acesta reprezinta o adaptare impotriva efectului abraziv al coloanei de aer.

In corzile vocale false, corionul este variabil ca grosime si are: tesut conjunctiv lax glande laringeale foliculi limfoizi

Din loc in loc exista pachete de fibre elastice organizate sub forma “ligamentului ventricular”.

In corzile vocale adevarate, corionul este mai scazut ca grosime, se pastreaza insa asocierea de fibre elastice ce determina in acest caz ligemantul vocal. Acesta se insera pe cartilajul tiroid, in 1/3 mijlocie, merge spre cartilajele aritenoide iar spre trahee se prelungeste prin formatiunea numita corn elastic care se va prinde de cartilajul cricoid. Lateral de acest ligament este un m. striat (m. tireoaritenoidian), portionea mediala a sa alcatuind m. vocal. Lig. vocal impreuna cu m. vocal participa in mecanismul fonatiei.

Scheletul cartilaginosExista doua tipuri de cartilaj:

hialin (spre exterior): cartilajul tiroid cartilajul cricoid

elastic (spre exterior) epiglota cartilajele aritenoidieneAdventitiaSe gaseste la periferia laringelui. Ea reprezinta o cale de acces pentru vase si

terminatiuni nervoase. De asemenea, ea este un instrument de legatura cu structurile din jur.

Traheea

Este un organ tubular, cu lungime de 16-20 cm, cu 16-20 de inele cartilaginoase incomplete alcatuite din cartilaj hialin. Prezzenta inelelor determina doua regiuni: regiunea anterioara - cartilaginoasa regiunea posterioara - membranoasa (contine celule musculare)

Stratigrafie: mucoasa (epiteliu si corion) strat cartilaginos (anterior) strat muscula (posterior) tunica externa

Epiteliu este de tip respirator (pseudostratificat cilindric ciliat) cu o MB mai groasa. Corionul are grosimea inegala. El este denumit dupa unii tela submucosa. El contine:

tesut conjunctiv lax multe ramuri vasculare glande traheale (seromucoase)

Tunica cartilaginoasa este formata din lame de cartilaj hialin asezate orizontal, solidarizate intre ele prin membrane fibroelastice (spatii prin care trec vase si nervi de la exterior la interior).

In regiunea posterioara, capetele sunt solidarizate prin fascicule musculare netede dispuse longitudinal spre adventice si circular spre lumen. Printre fasciculele musculare, la acest nivel exista glande traheale, ale caror ducte excretorii ajung la suprafata epiteliului

Adventitia este alcatuita din tesut conjunctiv.

Bronhiile primare

Au aceeasi structura histologica cu traheea.

Plamanii

Au trei elemente: un invelis, de tip mezoteliu, pleura. Ea este alcatuita din doua foite, una parietala si alta

viscerala. stroma, cu o retea de septuri conjunctive ce compartimenteaza organul in lobi, segmente

si lobuli parenchimul pulmonar care contine:

caile aeriene intrapulmonare si ramificatiile nervoase, vasculare si limfatice ce le insotesc.

Caile aeriene intrapulmonareSunt acoperite de epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat. Toate bronhiile

intrapulmonare au astfel de epiteliu. Falsa stratificare se datoreaza celulelor se vin in contact cu MB dar nu ajung pana la suprafata epiteliului. Celulele care sunt inalte cat toata grosimea epiteliului prezinta la polul apical cili cu dimensiunea de 7 m si exista cca. 100-200 cili / celula. Ei se misca cu frecventa de 25 deplasari / secunda. Epiteliul mai contine: Celule caliciforme, care sunt glande unicelulare mucoase, fara specializari la polul apical

si care prezinta multe granule de mucus in partea supranucleara a celulei. Celule stem care asigura reinnoirea. Ele sunt mici, piramidale, se fixeaza la nivelul MB si

cresc treptat in volum Celule endocrine (granulare) - sunt si ele asezate pe MB, intra in contact cu terminatiile

nervoase colinergice. La ME se observa multe organite si granule de secretie electronodense care se gasesc in regiunea bazala. D.p.d.v. histochimic exista doua tipuri de celule:

care sintetizeaza adrenalina sau noradrenalina

care sintetizeaza hh. peptidiciProdusul de secretie e eliberat la polul bazal iar prin capilare controleaza activitatea contractila a mm. netezi vasculari.

Celule senzoriale (rare). Ele au la polul apical micrvili. La polul bazal au conexiiuni cu terminatiile nervoase.

Caile aeriene intrapulmonare se divid dicotomic. Din traheerezulta 2 bronhii principale, care determina doua bronhii secundare care determina doua bronhii tertiare etc.

Structura histologica nu se modifica esential insa se modifica diametrul cailor aeriene (dioametrul scaade). Elementele caracteristice (care deosebesc caile cu diametru mare fata de caile cu diametru mic) sunt elementele cartilaginoase: cartilajul hialin este prezent la caile cu diametru mare treptat cartilajul hialin este inlocuit cu cartilaj elastic. Lamele cartilaginoase devin fine si

acestea se gasesc in bronhiile cu diametru mic. Cand diametrul devine 0,5-2 mm structura cartilaginoasa nu mai exista iar caile devin

bronhiole.

Bronhiile intrapulmonareTunica mucoasa este formata din epiteliu respirator asezat pe corion destul de putin

inalt. Corionul contine o retea de fibre elastice in care fasciculele sunt asezate longitudinal.Tunica musculara este formata din benzi (fascicule) de tesut muscular neted, spiralate,

mai aproape unele de altele in bronhiile intrapulmonare cu diametru mare iar pe masura ce diamtrul caii aeriene scade, fasciculele devin mai distantate.

Stratul cartilaginos este alcatuit din mai multe piese de cartilaj hialin cu contur foarte neregulat solidarizate prin benzi de tesut conjunctiv dens. Intre muschi si cartilaj exista glandele bronsice.

Adventitia ataseaza calea aeriana de calea arterei si venei pulmonare.

Bronhiola preterminalaBronhiola preterminala exista aproape de teritoriul de tranzit pentru aer unde acesta

se opreste. Structura histologica este diferita. Diametrul este de 0,5-2 mm. Epiteliul este simplu cilindric cu corpi neuroepiteliali si celule Clara. Dincolo de epiteliu exista o lama fina de tesut conjunctiv. Stratul muscular contine celule musculare spiralate. Prezinta si tunica de invelis (adventitie).

Mucoasa contine corpi neuroepiteliali. Acestia reprezinta asocieri de 10-80 celule strans atasate, cu proprietati argirofile. La ME se observa ca lapolul apical exista microvili. Au un singur nucleu, uneori indentat si multe organite. Aceste celule au su numeroase granule de secretie, acumulate mai laes la polu bazal. Ele iau contact cu cate o terminatie nervoasa. Aceste celule sunt echivalentele celulelor endocrine din celelalte cai aeriene. Produsii de secretie pot fi de asemenea catecolamine sau hh. polipeptidici.

De regula corpi neuroepiteliali sunt inconjurati de celule Clara (asemanatoare cu celulele caliciforme). Aceste celule sunt bombate, fara specializari iar la ME se observa ca au un continut crescut de granule de secretie alcatuite din GAG si colesterol. Produsul de secretie eliberat de aceste celule are rol de protectie a suprafetei epiteliului.

Bronhiolele terminaleSunt asemanatoare cu bronhiolele preterminale dar au un diametru mai mic. Fiecare

bronhiola terminala determina 2-3 bronhiole respiratorii. Ele reprezinta spatii de schimb. La nivelul lor se deschid primele alveole.

Bronhiolele respiratoriiSunt acoperite de epiteliu simplu cubic. De asemenea ele mai contin o lama fina de

tesut conjunctiv si celule musculare netede dispuse circular, mai apropiate in portiunea

initiala a bronhiolei respiratorii si apoi mai distantate in portiunea distala. La capatul bronhiolei respiratorii, din tunica musculara raman inele incomplete ce unesc orificiile de deschidere ale alveolelor.

Fiecare bronhiola respiratorie se imparte in doua ducte alveolare, care nu mai prezita pereti proprii. Aceste ducte iau nasterea datorita asezarii orificiilor de deschidere ale mai multor alveole pe aceeasi circumferinta.

Alveolele

Sunt spatii de schimb. In organism exista aprox. 150 mil. alveole. Fiecare este ca o sfera cu diametrul de 300 m. Ele sunt separate unele de altele prin septuri alveolare, capilare si celule. Septurile prezinta din loc in loc discontinuitati numite perikohn cce au rolu de a egaliz presiunea intre alveolele invecinate.

Celulele ce alcatuiesc alveolele pulmonare sunt de doua feluri: pneumocite de tip I pneumocite de tip II

Pneumocitele de tip ISunt cele mai multe, asigura 90% din spatiul de schimb. Sunt celule foarte aplatizate

(au doar 70 nm grosime) si au foarte putine organite. U o suprafata mare (4.000 m2) si sunt atasate unele de altele prin jonctiuni stranse. Pe suprafata lor se observa din loc in loc microvezicule. Ele isi au originea din celulele alveolare de tip II.

Pneumocitele de tip IISunt mari, globulare, cu diametrul de 10-15 m. Sunt atasate de pneumocitele de tip I

si au suprafata membranara libera spre alveole. La ME se observa ca au un singur nucleu rotund, central si contin aproape toate organitele: RER, ribozomi, mitocondrii dar nu contin lizozomi. Spre suprafata libera au doua caracteristici: corpii multilamelari corpii multiveziculari

Corpii multiveziculari se transforma in corpi multilamelari. Corpii au doua roluri:1. elimina produsul de secretie la suprafata epiteliului2. contin un factor antiatelectatic (atelectaia este procesul de alipire a peretilor alveolari.

Acest factor antiatelectatic este surfactantul care este un amestec de substante PC-like, lecitina etc. Acest amestec de substante se aseaza intr-o pelicula ca de film compusa din 3 straturi pe suprafata alveolara. Are grosimea de 30 nm. La suprafata totala pulmonara care este de 150 m2 corespund cateva mg de surfactant. Rolul sau este:

modifica tensiunea superficiala la suprafata ataseaza particulele de impuritati faciliteaa deplasarea macrofagelor alveolare pe suprafata alveoleiSub epiteliu exista o retea capilara cu foarte multe anastomoze, formata din capilare

nefenestrate. Printre ele exista fibre elastice ce se intind in inspir si protejeaza structurile alveolare de modificari bruste. Exista si o retea de fibre de colagen si celule: celule conjunctive fixe - fibroblaste si fibrocite care produc fibrele elastice si de colagen celule sangvine migrate: neutrofile, limfocite, mastocite.

Bariera alveolo-capilaraEste o membrana biologica cu urmatoarele elemente:

portiunea aplatizata a celulelor alveolare de tip I o membrana bazala alcatuita prin fuziunea MB a celulelor de tip I cu MB a celulelor

endoteliale portiunea aplatizata a celulelor endoteliale (de la nivelul capilarului)

Are grosimea de aproximativ 2,2 ± 3 m. Ea este bariera aer-sange iar gazele respiratorii strabat aceasta structura prin difuziune pasiva: oxigenul trece din alveola spre capilar iar dioxidul de carbon trece din capilar spre alveola.

Macrofagele alveolareSunt celule cu diametru mare, au multe prelungiri (pseudopode) care le permit sa se

deplaseze pe suprafata alveolei si sa fagociteze diverse particule ajunse pana aici: carbune, praf, bacterii etc.

La ME se observa ca aceste celule au un singur nucleu foarte plicaturat, au o citoplasma bogata cu multe organite dintre care forte multi lizozomi si fagolizozomi. Acestia ajuta la descompunerea particulelor fagocitate.

Uneori aceste macrofage nu digera complet particulele fagocitate. Atunci maceste mecrofage vor evolua in doua feluri:migreaza in sens invers, ajungand in in caile aeriene cu diametru mare, aceasta petrecandu-se datorita secretiilor mucoase si cililor. Macrofagele ajung astfel in spatiul de unde vor fi eliminate prin tuse. migreaza strabatand peretele alveolar, la nivelul pneumocitelor de tip I, ajung in septul

alveolar si apoi pe cale limfatica ajung in ganglionii limfatici unde aceste particule vor fi distruse in doua moduri:

macrofagele transfera particulele nedigerate macrofagelor fixe de aici care le vor distruge

macrofagele primesc in ganglion instructiunea de autodistrugere si apoi va fi fagocitat de macrofagele fixe.

Macrofagele alveoalre isi au originea in monocitele circulante iar in spatiul tisular se modifica.