1)Instrumente de limitare cantitativa directa a importurilor

1. Embargoul – reprezinta, din punct de vedere comercial, ansamblul de masuri aplicate de un stat pentru interzicerea importului de marfuri (si capitaluri) dintr-o tara sau a exporturilor sale, spre o anumita tara;

2. Interdictiile sau prohibitiile la import – sunt instrumente cu caracter radical, care interzic total sau partial, pe durata nelimitata sau, temporar, importul unor marfuri din alte sau din anumite tari;

3. Contingentarea importurilor – consta in limitarea ferma si, adesea, diferentiata pe tari, a cantitatii sau valorii importurilor unor marfuri pentru o anumita perioada de timp, de regula, un an

4. Licentele de import – insotesc restrictia impusa de contingentare, imbracand forma unor autorizatii, eliberate de autoritatile centrale, care confera dreptul importatorului de a achizitiona de pe una sau mai multe piete externe, intr-o perioada data de timp, o anumita marfa, specificata cantitativ sau valoric;

5. Restrictiile „voluntare” la export – constau intr-un angajament al exportatorului de a-si limita exporturile sale, la anumite limite convenite, situate mult sub nivelul posibil al importului, in conditii normale;

6. Acordurile sectoriale de comercializare ordonata – se incheie cu participarea deschisa si oficiala a guvernelor si cuprind, pe langa limitarea volumului importurilor, si prevederi privind preturile, clauzele de salvgardare etc.

2)Instrumente de limitare indirecta indirecta a importurilor prin mecanismul pretului

1. Prelevarile variabile – constau in aplicarea unor taxe care acopera ca marime diferentele dintre preturile interne si cele externe, la anumite produse sau grupe de produse;

2. Preturile minime sau maxime de import – distorsioneaza volumul valoric al importurilor efectuate, prin conditionarea incadrarii intr-un anumit plafon al pretului produselor achizitionate din exterior;

3. Impozitele si alte taxe fiscale – desi prevederile GATT si conventiile dintre state cu privire la evitarea dublei impuneri sustin ca marfurile din import trebuie supuse la acelasi regim fiscal ca si cele indigene, pot aparea discriminari, ca urmare a diferentelor dintre sistemele nationale de impunere, a sistemului complicat si diversificat de taxe fiscale practicate, a bazelor diferite de impunere fiscala etc.

3)Barierele netarifare valutare si financiar-bancare

1. Restrictiile valutare limiteaza importul prin plafonarea sau interzicerea completa a acordarii sumei de valuta pentru efectuarea platilor;

2. Controlul platilor in valuta se poate realiza prin numeroase masuri ca: obligativitatea obtinerii autorizatiilor prealabile pentru efectuarea platilor in valuta, verificarea pretului de import si a volumului valoric al importului pentru a evita depunerea valutei necheltuite la bancile straine, limitarea sau interzicerea exportului de capital sau a platilor pentru dobanzi, dividende etc.;

3. Devalorizarea monedei nationale genereaza un puternic efect restrictionist asupra importurilor, prin scumpirea acestora in moneda nationala;

4. Diferentierea cursurilor de schimb constituie un important instrument de discriminare a importurilor pe categorii de produse, operatiuni si tari partenere; acordarea valutei pentru achitarea importurilor la un curs de schimb mai mare (devalorizat) atrage scumpirea marfurilor respective in moneda nationala;

5. Depozitele prealabile la import presupun obligativitatea agentului economic importator de a depune, de regula cu sase luni inaintea efectuarii operatiunii, a unei cote-parti din valoarea importurilor, in valuta, la dispozitia statului, in contul organelor vamale; nefiind purtatoare de dobanda, aceste depozite determina aparitia de pierderi care trebuie recuperate prin cresterea pretului pe piata interna;

6. Discriminarile in regimul acordarii creditelor de import prin plafonarea acestora, practicarea unor dobanzi si scheme de plata dezavantajoase etc.

4)Masuri si reglementari restrictive de ordin administrativ si tehnic

1. Activitatea statului ca agent economic poate fi de natura sa limiteze importurile, prin practici variate, incepand cu acordarea comenzilor guvernamentale cu prioritate producatorilor nationali si pana la exercitarea monopolului de stat asupra comertului exterior cu anumite produse;

2. Procedeele arbitrare de determinare a valorii vamale – cu toate eforturile depuse in cadrul GATT pentru reglemntarea uniforma a determinarii valorii in vama pe baza preturilor CIF (Cost Insurance Freight) inscrise in factura, numeroase state practica alte procedee care permit supraevaluarea vamala si, respectiv, majorarea impunerii fiscale;

3. Detalierea excesiva a nomenclatorului vamal poate crea posibilitatea incadrarii arbitrare a marfurilor in tariful vamal;

4. Formalitatile complicate la import obstructioneaza derularea normala a achizitiilor din exterior, prin formularistica comerciala, vamala si consulara sofisticata si, adesea, inutila, prin formalitatile vamale complexe si indelungate de control, carantina etc.;

5. Propaganda comerciala in favoarea produselor autohtone prin campanii sustinute de orientare a cererii interne spre produsele indigene

7 Barierele netarifare de ordin tehnic rezulta din caracterul excesiv de sever, complicat si, mai ales, lipsit de transparenta al normelor tehnice Preţurile mondiale și factorii determinanți în formarea lor.Preturile Mondiale- se formeaza in cadrul pietii caracteristice a unui produs, unde se deruleaza cel mai mare volum de tranzactii de export, import.La baza formarii preturilor mondiale sta interactiunea dintre mai multi factori dintre care cei mai importanti sunt:*valoarea internationala a unei marfi care in mod teoretic facind o abstractie de la alti factori si se formeaza ca o medie aritmetica ponderata a valorilor nationale ale marfurilor respective. Ponderea fiind data de cantitatile de marfuri oferite de diferite tari si ca urmare principalii exportatori vor influenta in mod decisiv formarea preturilor mondiale si a valorilor mondiale.*valoarea de intrebuintare a marfurilor inclusiv componentele lor acorporale, marca, informatiile privind marfurile.

*raporturile dintre cerere si oferta* politici economice si comerciale ale companiilor monpoliste si ale statelor.

8.Comerțul internațional cu bunuri. Structura comerţului internaţional pe 2 şi 6 grupe de mărfuri.

Evolutia stucturii CI din perioada postbelica reflecta schimbarile structurale care s-au produs in economia mondiala. Ca urmare s-au conturat 3 trasturi caracteristice ale structurii CI in aceasta peioada, ceeace caracterizeaza evolutia structuii pe marfuri a CI din perioada postbelica:*in primul rind permanenta si rapida imbogatire a nomenclatorului de produse ce se comercializeaza pe piata mondiala si schimbarea continua a structurii acestui nomenclator prin aparitia de produse noi si disparitia altora la diferite intervale de timp din ce in ce perioade mai scurte.Aici mai mult se caracterizeaza produsele manufacturate. in marea majoritatea a produselor depasind *a doua trasatura: durata medie de viata a produselor tinde sa devina din ce in ce mai scurta, in marea majoritate a produselor manufacturate nedepasind 5 ani de viata. La etapa actuala se apreciaza ca mai putin de un sfert din totalul produselor aflate in circulatie pe piata internationala, au o vechime mai mare de 10 ani.*in al treilea rind progresul tehnico-stiintific extrem de rapid in aceasta perioada a determinat accelerarea fara pecedent a uzurii morale a poduselor si mai ales scurtarea duratei de folosinta a acestor produse si reinnoirea permanenta a productiei si implicit a structurii.Prima clasificare pe cele 2 mari grupe de poduse:1)Produse de baza(primare=produse neprelucrate sau cu un grad scazut de prelucrare).2)Produse manufacturale(finite si semifinite).6 grupe de produse1.Produse alimentare.-Pina la cel de-al 2-lea RM subgrupa produselor alimentare detine 1 loc in CI,ulterior ponderea valorica a acestuia a scazut,constituind in prezent sub 10% din totalul CI.Comertul cu produse alimentare este dominat de TD -70%din total si 30% de TCD2.Materii prime.3.Combustibil. Aceasta subgrupa are o evolutie cu un trend pozitiv 7% inainte de cel deal 2-lea RM circa 20% in 20104.Produse chimice.S-a majorat nomenclatorul,fiind grupa cu cea m.mare gama sortimentala(lacuri,vopsele,coloranti),produsele farmaceutice sunt cele mai comercializate bunuri de CI.A crescut ponderea produselor chimice in CI de la 4% in perioada anilor ’50 la peste 15% in prezent5.Masini, utilaje, mijloace de transport.Cresterea comertului din punct de vedere valoric,datorita cresterii preturilor la produsele din aceasta subgrupa.Aparitia si dezvoltarea de noi ramuri si subramuri in TD cum ar fi : industria electronica,aerospatiala6.Alte produse manufacturale.

9.Comerţul internaţional cu servicii.Serviciu este considerat aria de activitate sau profit,prin care una dintre parti poate propune alteia ceva intangibil,fara ca aceasta sa intre in posesia a ceva.(Kotler)Specificul serviciilor:Imateriale,intangibile,nestocabile,productia si consumul sunt simultane,TD sunt ,,economii ale serviciilor’’, procesul de productie si consum coincid in timp,dinamica accentuataTipologia Serviciilor:

1)Dupa sursa lor de procurare:comerciale,necomerciale2)Dupa forma de proprietate si modul de organizare a prestatorilor de serviciiPublic-armata,politia.Asociative-muzee,biserici.Private-companii aeriene,asigurariClasificarea serviciilor in corelatie cu comertul cu bunuri-Servicii incorporate in bunuri(filme,carti)-Servicii complementare comertului cu bunuri(financiare,bancare,asigurare)-Servicii care se substituie comertului cu bunuri(leasing,servicii de reparatii si intretinere)-Servicii care se comercializeaza independent de bunuri(servicii contabile si de credit,juridice)Factori determinanti in dezvoltarea turismului:Economici-nivelul de dezvoltare economica,veniturile populatieiTehnici-Infrastructura generala,de transport si turisticaSociali:modul si stilul de viata,timpul liber10.Repartiţia geografică a schimburilor comerciale.O serie o de factori politici si economici cum simt: urmarile celui de-al doilea razboi mondial, formarea blocului statelor socialiste, prabusirea sistemului colonial al imperialismului si aparitia pe harta politica a lumii a peste 100 de state nationale noi, aparitia si raspandirea proceselor economice integrationiste, politica comerciala a principalelor tari capitaliste, precum si fenomenele negative cu care a fost confruntata economia mondiala incepand cu deceniul opt au avut o influenta hotaratoare si asupra evolutiei repartizarii geografice a comertului international. Privita pe cele trei grupe de tari participante la circuitul economic mondial, repartizarea geografica a comertului international din perioada postbelica a avut o evolutie cu totul deosebita de cea privind participarea acestora la productia materiala.In intreaga perioada luata in considerare, tarile capitaliste dezvoltate au derulat cea mai mare parte din volumul schimburilor comerciale, ponderea lor inregistrand o continua crestere pana in anul 1972, pentru ca in anii urmatori sa inregistreze o anumita scadereConsolidarea pozitiei tarilor capitaliste dezvoltate in domeniul comertului mondial, in raport cu celelalte grupe de tari, isi are cauza in principal in mai buna ancorare a acestora in diviziunea mondiala a muncii si in special in diviziunea industriala a muncii, care s-a accentuat puternic in perioada postbelica sub influenta directa a revolutiei tehnico-stiintifice. Structura economiei acestor tari, puternic industrializate si implicit structura comertului exterior, le permite acestora sa sporeasca participarea la circuitul economic mondial in dauna tarilor mai slab dezvoltate din punct de vedere economic.

11.Structura geografică a exporturilor şi importurilor.Legitati ale dezvoltarii CI pe criterii geografice1)principiul proximitatii geografice ramine actual pentru toate timpurile2)Necesitatea diversificarii continui a partenerilor comerciali pt diminuarea riscurilor posibile3)Fiecare stat tinde spre un echilibru comercial4)Centrul de greutate principal al CI a devenit ASIA5)Locul principal in Comertu mondial la etapa contemporana il detine statele dezvoltate desi exista o tendinta clara de diminuare a rolului acestora6)Creste rolul comertului intraregional7)Triunghi UE-SUA-Japonia continue sa domine CI12.Politica comercială: definire, obiective, funcţii.In sens larg, conceptul de politica comerciala ar reprezenta intervenția statului pentru reglementarea activității de comerț interior si exterior. Astfel, politica comerciala vizează promovarea si realizarea intereselor comerciale ale unui stat in

raport cu străinătatea, intr-un anumit context International, determinat de starea economiei mondiale intr-o perioada data. Realitățile contemporane impun, însa, o nuanțare a acestor abordări, in sensul luarii in considerație si a practicilor comerciale ale marilor firme multinaționale, a reglementarilor comerciale promovate de organizațiile internaționale (GATT, OMC, UNCTAD etc.), a procesului de integrare economica la nivelul diferitelor spatii geografice (UE, NAFTA, MERCOSUR etc.)

            Politica comerciala ar putea fi definita ca totalitatea masurilor si acțiunilor întreprinse de stat, prin intermediul organismelor guvernamentale cu mijloace si instrumente specifice, concepute in optica anumitor idei si doctrine economice, politice si sociale, pentru reglementarea relațiilor comerciale externe, in scopul maximizării avantajelor obținute din specializarea internaționala si comerțul exterior

            Principalul obiectiv pe termen lung al politicii comerciale il constituie optimizarea participarii tarii la diviziunea mondiala a muncii. Pe termen mediu si scurt, sunt urmărite si obiective mult mai concrete, cum ar fi

-    dezvoltarea producției naționale in diferite ramuri de activitate, prin protecție fata de concurenta externa;

-    creșterea gradului de utilizare a forței de munca si, in general, a factorilor de producție;-    imbunatatirea structurii fizice si geografice a comerțului exterior;-    stabilitatea schimburilor comerciale externe;-    imbunatatirea raportului de schimb;-    echilibrarea balanței comerciale si a balanței de plați;-    achitarea datoriei externe;-    procurarea de venituri pentru bugetul de stat;-    protecția veniturilor anumitor categorii sociale.

In concordanta cu aceste obiective, politica comerciala îndeplinește doua functii principale:-    funcția de protejare a economiei naționale;-    funcția de promovare a relațiilor comerciale externe.

13. Principalele categorii de instrumente şi măsuri ale PC.

Politica comercială reprezintă totalitatea reglementărilor  adoptate de un stat cu caracter administrativ, juridic, fiscal,bugetar, financiar, valutar etc., în scopul promovării sau  restrângerii schimburilor comerciale externe şi a protejării economiei naţionale de concurenţa străină.

În domeniul politicii comerciale, în general, se acţionează cu ajutorul a trei categorii principale de instrumente şi măsuri:

1. Instrumente de natură tarifară (vamală);

2. Instrumente de natură netarifară, inclusiv paratarifară;

3. Instrumente de natură promoţională (de promovare şi stimulare).

Primele două categorii se referă la import, iar ultima vizează exportul.

14. Instrumente de politică comercială de natură tarifară.Politica vamală este parte a politicii comerciale.

Politica vamală este realizată cu ajutorul reglementărilor adoptate de stat care vizează intrarea sau ieşirea în/din ţară a mărfurilor şi care implică:

controlul, cu ocazia trecerii frontierei de stat, a mărfurilor şi mijloacelor de transport; îndeplinirea formalităţilor vamale;

plata taxelor vamale, adică impunerea vamală.

Instrumentele principale prin care se realizează politica vamală sunt:a. tarifele vamale: taxele vamale care se percep asupra mărfurilor importate (exportate);b. legile şi reglementările vamale: coduri vamale şi regulamente vamale.

Acestea sunt diferite de la stat la stat, utilizăndu-se o gamă diferită de instrumente de politică vamală.

În cadrul politicii vamale, impunerea vamală (plata taxelor vamale) are rolul principal şi îndeplineşte trei funcţii de bază:

1. Funcţia de natură fiscală, pentru că taxele vamale sunt o sursă importantă de venit la Bugetul statului;

2. Funcţia de natură protecţionistă, pentru că protejeaza economia naţională de concurenţa străină, în sensul că taxa vamală percepută la import ridică preţul mărcii importate,reducîndui forţa concurenţială în raport cu produsul autohton;

3. Funcţia de negociere, pentru faptul că statele pot negocia (fie în cadru bilateral, fie multilateral) clauze vamale reciproce sau nereciproce, ce au rolul de a stimula schimburile comerciale.Taxele vamale sunt impozite indirecte pe care le percepe un stat asupra mărfurilor,

atunci cînd acestea trec graniţele vamale ale ţării respective. Ele sunt instrumente de politică vamală de natură fiscală, deoarece sunt sursa de venituri la Bugetul statului. De asemenea, au o influenţă directă asupra preţului produselor ce fac obiectul comerţului exterior. Taxele vamale pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii, şi anume:

1) după scopul impunerii sau nivelul impunerii;2) după obiectul impunerii sau dupa felul operaţiilor de comerţ exterior sau direcţia

circulaţiei mărfurilor în comerţul exterior;3) după modul de percepere;4) după modul de stabilire sau de fixare de către stat.

15. Tariful vamal şi taxele vamale.

Tariful vamal este un catalog care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum și taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupă de produse. Ca regulă

generală, sunt cuprinse în acest catalog și produsele scutite de impunerea vamală la importul lor pe teritoriul vamal al țării respective (sau la export).Astfel, sunt tratate două probleme cu privire la tarifele vamale:

- clasificarea mărfurilor în aceste tarife;- formele pe care le îmbracă acestea.

Încercări de clasificare a mărfurilor în tarifele vamale s-au făcut și în trecut, luându-se ca bază diferite criterii: originea mărfurilor (animală, vegetală, minerală) și gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite) sau o combinație a acestor două criterii.

În iunie, 1983, la Bruxelles, sub egida Consiliului de Cooperare Vamală,s-a adoptat Convenția privind sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor.

Acest sistem prezintă următoarele caracteristici principale:a) are la bază cele două nomenclatoare cel mai larg răspândite pe plan internațional b) este flexibil, în sensul că poate fi folosit ca bază pentru o formă prescurtată Până în prezent a aderat la acest sistem de descriere și codificare a mărfurilor în tarifele

vamale marea majoritate a statelor lumii (inclusiv Moldova devenind membră la 28 oct 1994).Pe plan internațional sunt folosite două feluri de tarife vamale:

- simple- compuse

Tarifele vamale simple sunt acelea care au o singură coloană de taxe vamale pentru toate produsele supuse impunerii vamale, indiferent de proveniența lor (taxe convenționale).

Tarifele vamale compuse sunt acelea care au două sau mai multe coloane de taxe vamale, fiecare aplicându-se mărfurilor provenind din anumite țări. Taxele vamale sunt impozite indirecte pe care le percepe un stat asupra mărfurilor, atunci cînd acestea trec graniţele vamale ale ţării respective. Ele sunt instrumente de politică vamală de natură fiscală, deoarece sunt sursa de venituri la Bugetul statului.

Taxele vamale pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii, şi anume:1)după scopul impunerii sau nivelul impunerii;2)după obiectul impunerii sau dupa felul operaţiilor de comerţ exterior sau direcţia circulaţiei mărfurilor în comerţul exterior;3)după modul de percepere;4)după modul de stabilire sau de fixare de către stat.

1) După scopul impunerii avem:a. taxe vamale cu caracter fiscal;b. taxe vamale cu caracter protecţionist.2) După obiectul impunerii sunt:a. taxe vamale de import;b. taxe vamale de export;c. taxe vamale de tranzit.3) După modul de percepere taxele vamale pot fi:a. taxe vamale ad-valorem;b. taxe vamale specifice;c. taxe vamale mixte.4) După modul de stabilire sau fixare de către stat:1. Autonome (sau generale)2. Convenționale (sau contractuale)3. Preferențiale (sau de favoare)

4.De retorsiune (sau de răspuns).

16. Uniunea vamală şi teritoriul vamal.

Teritoriul vamal este acel spațiu geografic în interiorul căruia este în vigoare (se aplică) un anumit regim vamal, o anumită legislație vamală. De regulă, teritoriul vamal al unui stat coincide cu teritoriul său național. Sunt însă și cazuri frecvente, în perioada postbelică, când teritoriul vamal al unui stat este mai mare sau mai mic decât teritoriul său național.

Dacă două sau mai multe state convin să formeze împreună o uniune vamală, atunci teritoriul vamal însumează teritoriul statelor participante la această uniune. În acest caz are loc extinderea teritoriului vamal. Țările care participă la formarea uniunii vamale desființează (dintr-o dată sau treptat) barierele tarifare și netarifare în relațiile comerciale reciproce (pentru toate bunurile sau numai pentru o parte din acestea), iar în relațiile cu terții aplică o politică comercială comună și, în primul rând, un tarif vamal comun.

Uniunile vamale sunt principala formă de extindere a teritoriului vamal și sunt de două feluri:a) perfecte (sau complete), când sunt vizate toate produsele care se schimbă reciproc și

cu terții;b) imperfecte (incomplete), când sunt vizate numai o parte din produsele care se

schimbă reciproc și cu terții.O formă secundară de extindere a teritoriului vamal o constituie și zonele de liber

schimb. În cazul acestora, țările participante la zonă elimină (dintr-o dată sau treptat) barierele tarifare sau netarifare în relațiile comerciale reciproce pentru toate produsele sau numai pentru o parte dintre acestea, iar relaţiile cu terţii nu instituie o politică comercială comună, fiecare ţară membră păstrându-şi independenţa în materie de politică comercială.

Deci aceste zone de liber schimb constituie o formă de extindere a teritoriului vamal numai în ce priveşte schimburile comerciale reciproce, nu şi cu terţii. Ele sunt tot de două feluri: perfecte (complete) şi imperfecte (incomplete). Primele vizează toate produsele care se schimbă reciproc, iar celelalte vizează numai o parte din produsele care se schimbă reciproc.

Crearea de uniuni vamale şi zone de liber schimb este admisă de către Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (art. 24) ca o derogare de la clauza naţiunii cele mai favorizate.

17. Conceptul de bariere netarifare: scop şi particularităţi.

Barierele netarifare reprezintă un complex de măsuri de politică comercială, de natură publică şi uneori chiar privată, derivate din practicarea unor instrumente aflate la confluenţă cu instrumentarul fiscal, financiar-bancar sau valutar, care împiedică, limitează sau deformează fluxurile internaţionale de bunuri şi servicii şi care au ca principale scopuri protejarea pieţei interne de concurenţa externă precum şi redefinirea dinamică a echilibrelor balanţei comerciale şi de plăţi1.

1

Barierele netarifare prezintă următoarele particularităţi:

prin diversitatea formelor pe care le îmbracă , barierele netarifare urmăresc mărfurile pe tot traseul lor logistic de la exportator până la consumatorul final, acţionând eşalonat, din momentul în care s-a efectuat comanda pentru un anumit produs ce urmează să fie importat şi până în momentul consumului final al acestuia;

acoperă o mare varietate a domeniilor de aplicabilitate, din sfera relaţiilor economice internaţionale;

au un pronunţat caracter netransparent barierele netarifare pot influenţa direct volumul fizic al bunurilor importate în sensul

limitării acestuia, pot influenţa indirect volumul importurilor prin mecanismul preţurilor sau pot alimenta alte circumstanţe care să distorsioneze realizarea importurilor.

Conceptul însuşi de bariere netarifare este departe de a putea fi circumscris cu precizie. Primele evaluări în ce priveşte tipologia barierelor netarifare, au fost realizate de către experţii Fondului Monetar Internaţional care, preocupaţi de conturarea programelor de finanţare către statele membre, bazate pe condiţionalitate, au încercat să solicite reduceri sau atenuări ale acestor obstacole comerciale în ecuaţia pachetelor de reformă a politicii comerciale care făceau parte din programele de liberalizare economică la nivelul economiilor dependente de finanţarea internaţională. O prima tentativă specializată de inventariere şi catalogare a barierelor netarifare a fost întreprinsă la finele anilor ’60 sub egida GATT. Colectarea de informaţii cu privire la natura acestor instrumente ale politicii comerciale, care proliferaseră semnificativ, şi a modului lor concret de manifestare era necesară pentru a permite abordarea lor de o manieră sistematica în cadrul negocierilor comerciale internaţionale. Inventarul făcut cu această ocazie cuprindea, în 1973, circa 800 asemenea măsuri. Începând cu debutul anilor 70, ca urmare a fenomenelor complexe cu care s-a confruntat economia internaţională, protecţionismul netarifar s-a accentuat foarte mult. A avut loc o proliferare pe scară largă a barierelor netarifare, ceea ce a determinat o serie de economişti să le catalogheze într-o nouă categorie cea a neo-protecţionismului. În conformitate cu estimările făcute în cadrul GATT şi UNCTAD, se poate aprecia că numărul acestora a sporit de la cca. 800 la începutul deceniului opt la peste 2000 în deceniul nouă, înainte de declanşarea Rundei Uruguay

18. Tipuri de bariere netarifare.

   Instrumentele de politica comerciala netarifara ar putea fi clasificate dupa natura lor in urmatoarelegrupe:

1. instrumente de limitare directa a cantitatilor importate;2. instrumente de limitare indirecta a volumului importurilor, prin mecanismul

pretului;3. bariere netarifare valutare si financiar-bancare;4. masuri si reglementari restrictive de ordin administrativ si tehnic.

6. si de calitate (atunci cand ele se abat de la normele si standardele internationale), al normelor de ambalare, marcare si etichetare .

19 Avantaje şi constrângeri ale barierelor comerciale netarifare.Limitari economice,cantitative-interdictii la import-contingentele la import-licentele de import-acorduri privind comercializarea ordonata a produselor-Intelegeri bi sau multilaterale care intervin intre state si care vizeaza limitarea,negociata si controlata,a CI cu anumite produseInterdictii la import –motive economice-protectia unor produse fata de concurenta straina si echilibrarea balantei de plati totaleMotive politice-discriminarea comercialaAlte motive-fitosanitare de ex.gripa aviara,porcina,,asigurarea sanatatii populatieiLim econ Financiare:Prelevari/taxe la import-preturi minime si maxime de import/mecanismul preturilor determina limitarea importurilor,protejind ramurile industriale sau agricole vizate,determina stabilirea preturilor max de import cu cei mai mari importatori.-impozite indirecte-devalorizarea monedei nationale cu efect restrictionist asupra importurilorLim econ Tehnice:-Standarde si norme tehnice: norme fito-sanitare,norme de securitate,norme privind ambalarea,marcarea, etichitareaCertificarea,Cerinte speciale de marcaj/ambalaj.

20.Conceptul politică comercială promoţională şi de stimulare şi implicaţiile ei asupra CI.P.Comerciala-Totalitatea reglementarilor adoptate de catre un stat cu caracter administrativ,juridic,fiscal,bugetarInstrumentele politicii comerciale:politica promotionala,bariere-paratarifare-accize,TVA.Avem 2 nivele de aplicare a politicii comerciale:microeconomic si macroeconomic.2 categorii de instrumente:masuri promotionale si de stimulareMasuri promotionale:-participarea la tirguri si expozitii internationale si organizarea unor astfel de manifestari pe teritoriul propriu cu participarea internationala-prestarea de informatii si orientare a clientilor straini-diverse modalitati de publicitate externa21.Pârghii de stimulare a exporturilor.Masuri de stimulare a exporturilor:Bugetare,Fiscale,Financiar-bancare,Valutare1)Bugetare- a)subventii la export-sume de bani acordate de stat unitatilor economice direct sau indirect pt a le face rentabila activitatea la export.b)Prime de export-acordate de stat exportatorilor care realizeaza volume mari de marfuri pe piete externe.c)alte instr bugetare-asistenta de specialitate gratuita,facilitati in transportarea marfurilorMasuri fiscale:-Facilitati fiscale pt marfurile exportate,facilitati fiscale acordate exportatorilor,facilitati vamale la importul marfurilor destinate prelucrarii in vederea exportului ulteriorMasuri de stim finan-bancare: 1)Creditele de export-creditele acordate cumparatorilor straini pt marfuri cu valoare ridicata 2)Asigurarea si garantarea creditelor de export au scop asigurarea riscurilor comerciale si necomerciale

Masuri de st.Valutare-1)Primele valutare-se acorda la convertirea valutei obtinute de exporturi,in moneda nationala,la cursuri mai avantajoase decit cursul oficial2)Deprecierea monedei nationale-acestea stimuleaza exporturile.22.Instrumente guvernamentale de promovare a comerţului exterior.Clauza regimului national-este acea prevedere a acordurilor interstatale prin care partile se obliga sa acorde aceleiasi drepturi si obligatiuni agentilor economici ce exercita activitati de comert in ambele state(impunerea marfurilor la anumite taxe si impozite).

25) Clauza natiunii celei mai favorizate-prevedere inscrisa in acordurile comerciale,acestea incluzind avantajele pe care statele semnatare se obliga sa si le acorde reciproc in domeniile perceperii taxelor vamale la import,eliberarea licentelor de import-export.Sistemul instituţional al CI: premise istorice şi conjuncturale.

Existenţa Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), începând cu 1 ianuarie 1995, reprezintă rezultatul celei mai importante reforme privind structurile instituţionale ale comerţului internaţional. OMC concretizează, sub o formă actualizată, obiectivele vizate încă din 1948, prin proiectul, eşuat ulterior, de creare a unei Organizaţii Internaţionale a Comerţului (OIC). Până în 1994, sistemul comercial internaţional a fost condus de GATT (General Agreement on Tariffs and Trade – Acordul General pentru Tarife şi Comerţ), singurul supravieţuitor al acestui proiect. GATT a contribuit la crearea unui sistem comercial multilateral solid şi prosper, care a devenit pe parcursul diferitelor serii de negocieri tot mai liberal. De-a lungul perioadei 1948-1994, GATT a realizat regulile care au administrat o mare parte a comerţului internaţional, în decursul unui interval în care s-au înregistrat cele mai ridicate ritmuri de creştere. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că GATT a fost atât un acord, cât şi o instituţie provizorie.

26) Reglementarea comerţului internaţional: instituţii şi atribuţii.OMC este forul multilateral de punere în aplicare a ansamblului măsurilor deliberalizare a comerţului cu mărfuri, servicii, şi drepturi de proprietate intelectuală, dedesfăşurarea de noi runde de negocieri pentru extinderea liberalizării în comerţul cu produseagricole, industriale şi cu servicii, precum şi de supraveghere multilaterală a punerii înaplicare a prevederilor referitoare la regulile, disciplinele şi practicile de comerţ convenite.OMC are un caracter permanent şi înlocuieşte structura juridică şi instituţională aGATT, care din 1948 a funcţionat pe o bază contractuală.UNCTAD- pricipale atributii sint:- sa initieze masuri care sa favorizeze expansiunea comertului mondial in scopul impulsionarii dezvoltarii economice a tuturor tarilor si, in primul rand, a celor in curs de dezvoltare;- sa initieze masuri care sa favorizeze dezvoltarea comertului intre tari cu nivele economice diferite, intre tari in curs de dezvoltare si intre tari cu sisteme economice si sociale diferite;- sa elaboreze principii si politici privind comertul international si problemele conexe ale dezvoltarii economice si propuneri pentru aplicarea in practica a acestora, care sa tina seama de deosebirile dintre sistemele economice si nivelurile de dezvoltare economica ale statelor membre;- sa urmareasca si sa faciliteze coordonarea activitatii altor institutii apartinand sistemului Natiunilor Unite in domeniul comertului international si probelemelor conexe ale dezvoltarii economice si sa colaboreze in aceasta privinta cu Adunarea Generala a O.N.U. si cu ECOSOC;

- sa ia masuri, in colaborare cu organele competente ale O.N.U., in vederea negocierii si adoptarii de instrumente juridice multilaterale in domeniul comertului international;- sa contribuie la armonizarea politicilor guvernelor si gruparilor economice regionale in materie de comert si dezvoltare;- sa examineze, in lumina experientei dobandite, eficacitatea si evolutia viitoare a mecanismelor sale internationale in scopul de a recomanda schimbarile si perfectionarile ce se impun si care trebuie sa fie supuse aprobarii Adunarii Generale a O.N.U.

27) Principii și instrumente de reglementare a CI de către OMC.a) acordarea reciproca si neconditionata, in relatia dintre statele parti, a clauzei natiunii

cele mai favorizate (NMF).b) acordarea clauzei tratamentului national, fapt ce presupune o atitudine egala fata de

bunurile de import si cele autohtone, cel putin dupa momentul patrunderii bunurilor de import pe piata. Nu este permis unei tari sa impuna asupra unui produs importat, dupa ce acesta a intrat in teritoriul vamal si s-au platit taxele vamale la frontiera, taxe interne (cum ar fi taxele asupra vinzarii) la nivele mai ridicate decit produsele interne similare. Acelasi lucru trebuie sa se aplice atit fata de serviciile acordate de straini si cele acordate de nationali, cit si fata de marcile nationale si cele straine, dreptul de autor si brevete. Acest principiu la fel este prevazut in toate trei acorduri principale ale OMC, desi el este abordat un pic diferit in fiecare din ele.

c)              Eliminarea restrictiilor cantitative si aplicarea acestora intre tarile membre numai in situatii de exceptie, admise de acord pe o baza nediscriminatorie, avindu-se in vedere ca protejarea economie nationale fata de concurenta straina sa se faca in exclusivitate pe calea tarifelor vamale. Regula este supusa totusi unor exceptii specificate. O exceptie importanta permite tarilor care intimpina dificultati ale balantei de plati sa restrictioneze importurile  pentru a-si salvgarda  pozitia financiara externa. Aceasta exceptie acorda o flexibilitate mai mare tarilor in curs de dezvoltare  fata de tarile dezvoltate, in utilizarea restrictiilor cantitative la importuri, daca aceste restrictii sunt necesare pentru prevenirea unui declin serios al rezervelor monetare.

d)             Neadmiterea concurentei neloiale,   constind din practicarea de subventii si preturi de dumping la export. Regulile nediscriminatorii – NMF si tratamentul national – sint elaborate in asa fel ca sa asigure conditii loiale pentru comert. Multe dintre acordurile OMC au scopul sa sustina concurenta loiala. De exemplu, in domeniul agriculturii, proprietatii intelectuale, serviciilor. Acordul privind achizitiile publice contribuie la extinderea regulilor referitoare la concurenta si asupra achizitiilor efectuate de mii de institutii publice in multe tari.

e)              Utilizarea unei metodologii de evaluare vamala care sa reflecte valoarea reala a marfurilor, in scopul de a realiza functionarea corecta a taxelor vamale rezultate din negocierile multilaterale.

f)               Previziune: prin intermediul indeplinirii obligatiilor. În cadrul OMC, cind tarile sunt de acord sa deschida pietele lor pentru bunuri si servicii, este ca si cum isi asuma unele angajamente obligatorii. O tara poate sa-si modifice angajamentele sale obligatorii, dar doar dupa negocierea cu partenerii sai comerciali, ceea ce poate insemna ca acestia sa primeasca compensatii pentru prejudiciul ce-l  suporta in urma pierderii comertului. Deci, sistemul

comercial multilateral constituie o incercare a guvernelor de a asigura un anturaj stabil si previzibil.

g)              Instituirea angajamentului tarilor-parti de a negocia pe plan multilateral reducerea si eliminarea taxelor vamale si a altor obstacole  din calea comertului international. Tarilor li se cere ca, ori de cite ori este posibil, sa reduca sau sa elimine protectia productiei interne, prin reducerea taxelor vamale si inlaturarea celorlalte bariere din calea comertului. Taxele vamale astfel reduse sunt consolidate impotriva unor majorari posibile si sunt cuprinse in listele nationale ale tarilor membri.

h)             Încurajarea reformei de dezvoltare si reformei economice. Este bine cunoscut faptul ca sistemul OMC contribuie la dezvoltare. Tarile mai putin dezvoltate au nevoie de flexibilitate pe parcursul perioadei cind acestea incearca sa implementeze acordurile. Iar acordurile, ca atare, au mostenit prevederile anterioare ale GATT, care permit acordarea unei asistente speciale si a unor concesiuni comerciale tarilor in curs de dezvoltare.

28) Rolul şi locul OMC în comerţul internaţional.

Organizația Mondială a Comerțului (OMC) este o organiza ț ie interna ț ională  care supervizează un număr mare de acorduri care definesc "regulile comerciale" dintre statele membre. OMC este succesoarea „Acordului general asupra tarifelor și comerțului“ și operează în direcția reducerii și abolirii barierelor comerțului internațional.

Sediul OMC se află în Geneva, Elve ț ia . În 13 mai 2005, Pascal Lamy a fost ales director general al OMC. Acesta a preluat funcția de la predecesorul său,Supachai Panitchpakdi la data de 1 septembrie, 2005. Până la data de 19 august, 2005 au existat 148 de memberi ai organizației. Tuturor membrilor OMC li se recomandă să-și ofere reciproc statutul de na ț iunea cea mai favorizată, astfel încât (cu mici excepții) concesiuni comerciale oferite de un membru OMC unei țări trebuie să fie oferite tuturor membrilor OMC.

La sfârșitul anilor '90, OMC a devenit o țintă majoră a protestelor mișcărilor anti-globalizare.

OMC are două funcții de bază: este un forum de negocieri pentru discuții asupra regulilor comerciale noi, dar și deja existente și ca și un corp de acord în privința disputelor.

Republica Moldova este membru cu puteri depline a Organizației Mondiale a Comerțului din 6 iunie 2001, astfel obtinând acces preferential, în baza clauzei națiunii celei mai favorizate (MFN), la piețele țărilor membre ale OMC. Moldova a fost prima țară CSI care a aderat la OMC. Aceasta a deschis noi oportunități și perspective pentru întreprinderile, oamenii de afaceri și autoritățile Republicii Moldova in cadrul economiei globale.

29) Comerţul exterior cu bunuri şi servicii al Republicii Moldova.Comerţul exterior este extrem de important pentru Republica Moldova, dat fiind faptul că piaţa locală este relativ limitată, iar baza de materii prime şi cea de resurse energetice interne nu sînt suficiente pentru satisfacerea necesităţilor ţării. Totodată, aşezarea geografică a Moldovei, existenţa acordurilor de comerţ liber cu Comunitatea Statelor Independente şi cu ţările din cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est permit extinderea pieţei de desfacere.În domeniul comerţului exterior, Republica Moldova a promovat o politică consecventă,

orientată spre diversificarea pieţelor de desfacere, spre facilitarea accesului mărfurilor şi serviciilor moldoveneşti pe pieţele externe. Acest lucru s-a realizat mai cu seamă prin semnarea unor acorduri menite să stimuleze activitatea comercială externă. De exemplu, în mai 2001, Republica Moldova a semnat protocolul ce i-a conferit statutul de membru plenipotenţiar al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. De asemenea, ea a semnat acorduri de comerţ liber cu ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente, iar în iunie 2001 a devenit ţară participantă cu drepturi depline la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, semnînd ulterior acorduri de comerţ liber cu toate ţările participante la Pact. În afară de aceasta, Moldovei i-au fost acordate facilităţi în vederea reducerii suplimentare a tarifelor în cadrul Sistemului Generalizat de preferinţe vamale ale Uniunii Europene.Comerţul exterior al Republicii Moldova este în continuă creştere. In scopul promovării şi extinderii exporturilor, Republica Moldova trebuie să sporească calitatea investiţiilor, deoarece exportul şi investiţiile sînt factori interdependenţi, de importanţă vitală pentru creşterea şi dezvoltarea economică a ţării. Astfel, pentru o creştere economică de proporţii este nevoie de a dezvolta în primul rînd sectoarele industriale ale economiei, inclusiv: prelucrarea metalelor, construcţia maşinilor şi echipamentelor, industria uşoară, industria farmaceutică, industria agroalimentară etc., precum şi aşa sectoare inovatoare cum sînt telecomunicaţiile, software etc. Aceste sectoare se caracterizează prin faptul că generează o valoare adăugată relativ înaltă, care ar putea avea drept rezultat creşterea comerţului exterior ca volum şi ca valoare, şi, în consecinţă, ar putea contribui la micşorarea deficitului balanţei comerciale.

30) Politica comercială a R. Moldova.Dat fiind dependenţa enormă a economiei moldoveneşti faţă de factorul extern, o importanţă decisivă pentru ieşirea din criză o are promovarea unei politici comerciale eficiente. Anume politica economică în acest domeniu urmează a fi principalul instrument derespecializare şi modernizare a economiei, de stimulare a creşterii economice.În această opinie de idei pot fi promovate două forme de politică : liber-schimbism şi protecţionism, cu o mulţime de variante a uneiaşi alteia.Până in prezent, în politica comercială a ţărilor în tranziţie s-au conturat două etape. La prima etapă are loc o liberalizare cvasitotală aoperaţiunilor de import-export, la cea de a doua însă se revine la unele operaţiuni protecţioniste. Deşi liberalizarea comerţului a fostînfăptuită în toate ţările, gradul acesteia a fost diferit. Rusia şi Ucraina, de exemplu, au menţinut de la bun început unele restricţiicantitative cu privire la import-export, în acelaşi timp în RM consecinţele negative ale liberalizării comerţului au fost multiple şi pare să lefi depăşit pe cele pozitive. Cel puţin pe termen scurt şi mediu. Efectuată în condiţiile unei enorme diferenţe între preţurile interne şi celemondiale, şi deci a perspectivei unor uriaşe profituri, această liberalizare a determinat pe o perioadă îndelungată caracterul agenţilor economici privaţi, care în loc să investească în producerea bunurilor materiale, s-au avântat cu toţii în afaceri de import-export, continuândîn virtutea inerţiei să activeze în acest domeniu chiar şi atunci când preţurile interne le-au egalat pe cele mondiale. Exportul materiei primela preţuri mai mici decât cele mondiale a rămas motorul principal al activităţii sectorului privat în acest domeniu. Deci, prima consecinţănegativă a liberalizării comerţului este orientarea greşită a capitalului privat.A doua este pierderea pieţei interne, fapt ce a generat reducerea volumului producţiei întreprinderilor autohtone sau chiar falimentarea lor şi creşterea nivelului şomajului. În detrimentul viitorului ţările în tranziţie au devenit cele mai ieftine exportatoare decalificate forţă de muncă din lume.Incontestabil, Occidentul a întis o mîină de ajutor ţărilor în tranziţie, inclusiv şi prin acordarea unor facilităţi in accesul pe pieţelesale, fapt care a favorizat

reorientarea fluxurilor comerciale ale Europei Centrale spre Vest.La un moment dat cineva a văzut în ţările în tranziţie nişte eventuali concurenţi. Oricum în anii 1992-1994 unele ţări occidentaleîntroducun şir de restricţii la importul mai multir mărfuri din Europa de Est. Cum au reacţionat şările în tranziţie la o situaţie dublănefavorabilă: piederea, cel puţin parţială, a pieţei interne şi limitatea la accesul pe pieţele externe spre care s-au reorientat în mod firesc?Cu prudenţă. Treptat după valul de liberalizare masivă, din anii 1989-1990, Europa de Est s-a îndreptat încetişorspre un protecţionismselectiv. Prima ţară, care încî din 1991 a început să-şi proteheze piaţa internă prin intermediul unui tarif vamal, a fost Polonia.Un val de măsuri protecţioniste a trecut în anii 1995-1996 şi peste ţările ce fac parte din CSI. Astfel în 1992 în Ucraina erau supuselicenţierii toate 100% din operaţiunile de import-export. În anul 1994 acest indice a coborît la 60%, ca şi în anul următor, 1995, să se ridicedin nou până la 80 %. Şi mai protecţionistă este politica comercială promovată de Federaţia Rusă.Importanţa actuală a politicii comerciale, precum şi aplicarea în practică a instrumentelor de natură tarifară, netariferă şi promoţionale pot fi urmărite în continuare în cadrul regimurilor comerciale ale Moldovei, UE, ţărilor CSI, care au o influienţă directăasupra extinderii exporturilor naţionale pe pieţele acestor grupuri de ţări.