Drept administrativ curs 6Evolutia institutiei contenciosului administrativ

I. In 1864 Cuza a infiintat Consiliul de stat dupa modelul framcez , ca organ consultativ ca atributii de avizare a proiectelor de acte normative promovatd de Guvern , dar si cu atributii jurisdctionale , printr-o lege.

Doi ani mai tarziu, Consiliul este desfiintat prin Constitutia din 1866.Controlul actelor administrative este incredintat instantelor de drept comun.Competenta lor in acesta materie s-a format treptat, pe cale jurisprudentiala , din interpretarea unor principii ale dr public, dar sina unor prevederi legale aflate in legatura indirecte cu institutia contenciosului administrativ. In timp au aparut probleme legate de natura litigiilor dar si de sfera actelor administrative ce puteau fi supuse controlului. II.Urmatoarea etapa:1905-1948, perioada caraterizata prin inexistenta unor reglementari speciale in materia contenciosului administrativ si prin reglementarea controlului a administratiei in temeiul unor legi referitoare la organizarea si functionarea instantelor supreme Legea din 1905 privind organizarea Instantei supreme s-a permis particularilor sa atace acte administrative considerate ilegale, cerand anularea lor in fata unei sectii de contencios administrativ. Legea din 1910 privind organizarea Instantei supreme a fost definita sectia de contencios administrativ, stabilindu-se competenta tribunalelor de a solutiona conflictele privitoare la acte administrative, tribunalele putand sa stabileasca doar plata unor despagubiri. Legea din 1912 privind organizarea Instantei supreme prestabileste contenciosul de legalitate ce fusese instituit de Legea din 1905 fara a permite si anularea actului.

Constitutia din 1923 consacra un text special contenciosului administrativ, dand in caderea puetrii judecatoresti controlul a adm, fiind prevazute 2 categorii de acte exceptate:a) acte de guvernareb) acte de comandament cu caracter militar (art 126 alin 6)

A fost adoptata prima lege speciala :Legea din 1925 Contenciosul reglementata de aceasta lege este subiectiv, in sensul ca reglementeaza trebuie sa invoce vatamarea unui dr subiectiv. Desi Constitutia 1923 ca si Constitutia 1938 au stabilit principiul judecarii acestor litigii de catre instantele ordinare au continuat sa existe unele jurisdictii adm speciale.In 1939 au fost infiintate Curtii administrative care solutionau litigii din zona administratiei publice locale. In 1948 prin Decretul 128 a fost abrogata ata de Legea contenciosului administrativ cat si de Legea Curtii administrative , fiind desfiintate orice forma de control direct asupra actelor administrative.

Constitutia 1965- a fost consacrat dr celui vatamat intr-un drept al sau printr-un act ilegal al unui organ de stat de a cere organelor competente in conditiile legii, anularea actului si repararea pagubei. A fost adoptata Legea 1/1967 privind judecarea de catrevtribunale a cererilor celor vatamati in dr lor prin acte administrative ilegale. Dupa decembrie 1989 a fost adoptata Legea 29/1990 privind institutia contenciosului administrativ care a introdus un control de .. juridicite , direct asupra actelor adminstrative , fara distinctie dupa cum acestea erau individuale sau normative si a prevazut infiintarea unor sectii speciale de contencios administrativ la nivelul tribunalelor si Instantei supreme si ulterior si la nivelul Curtilor de Apel 1993. Intrarea in vigoare a Constitutiei 1991 a determinat modificare implicita cu privire la Legea 29/1990 cu intrare in vigoare in anul anterior. Revizuirea Constitutiei din anul 2003 a vizat avand in vedere sub anumite aspecte contenciosul administrativ prin completarea art 48 devenit 52, dar mai ales prin introducerea unor prevederi

constitutionale exprese prin care se garanteaza controlul in contencios administrativ asupra actelor administrative cu 2 categorii de acte exceptate si se introdu e un text expres ce permite un control indirect asupra ordonantelor. Modificarea constitutiei a determinat adoptarea unei noi legi :Legea 554/2004 a suportat modificari esentiale

Conditiile actiunii directe in contenciosul administrativ

Au fost identificate tradițional urmatoarele conditii:1.Actul atacat sa fie un act administrativ2.Actul sa vatame un drept sa un interes legitim3.Actul sa fie emis de o autoritate publica4.Sa fie indeplinita procedura prealabila5.Actiunea sa fie introdusa intr-un anumit termen (6luni)6.Actul sa nu fie emis anterior intrarii in vigoare Sunt autori care analizeaza drept conditia actiunii directe si conditii referitoare la calitatea reclamantului reprezentant capacitatea acestuia de a sta in justitie 1.Actul atacat sa fie un act administrativ Analiza ei porneste de la art 52 din Constitutia care se refera atat la actul administrativ emis de o autoritate publica, cat si la solutionarea in termen legal a unei cereri care poate sa intervina atat ca urmare a refuzului de a o solutiona , cat si ca urmare a tarrivitatii solutionarii (tăcerea administrativa). Legea 554/2004 asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un interes legitim, precum si faptul de a nu raspunde solicitantului in termen legal. Nesolutionarea in termenul legal = faptul de a nu raspunde solicitantului in 30 zile de la inregistrarea cererii daca nu se prevede alt termen prin lege. Refuzul nejustificat de a solutiona o cerere = exprimarea explicita cu exces de putere a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane fiind asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau dupa caz , a plangerii prealabile. Art 1 alin 3 din lege preia textul art 52 alin 3 din Constitutie.Actul administrativ este definit in lege xa reprezentand actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica in vederea organizarii executarii legii sau executarii in concret a legii care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice. Legea asimileaza actului administrativ-contractele incheiate de autoritatii publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprieteate publica, executarea de lucrari de interes public, prestarea serviciilor publice si achizitiile publice.

Prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de acte administrative supuse compotentei instantei de contencios administrativ.O problema solutionata de legea actuala priveste posibilitatea atacarii instantei de contencios administrativ si a actelor administrative normative.Este un punct de vedere recunoscut si in jurisprudenta Curtii Constitutionale si admis si de Instanta Suprema care a pronuntat de-a lungul timpului mai multe decizii in acest sens. Nelegalitatea ca si neconstituționalitate a unui act administrativ este cenzurat doar in instantele de contencios administrativ. In jurisprudenta s-au ridicat probleme de delimitare a actului administrativ, producator de efecte juridice pe simplele adrese sau circulare de inscrisuri prin care nu se produc efecte juridice.

2.Conditia ca actul sa vatame un drept sau un interes legitim Inainte de intrarea in vigoare a actualei legi , in baza legii 29/1990, s-a admis controlulnin contencios administrativ impotriva actului adm ce vatama chiar si un interes legitim, direct, personal, actual prin coroborarea art 48 din Constitutie cu art 21. Revizuirea art 48 ce a determinat consacrarea constituționala a unei actiunii in contencios , inclusiv in cazul vatamarii unui interes legitim a determinat si introducerea unei asemenea posibilitati in Legea 554/2004 ce face distincție intre interesul legitim public si cel privat. In practica se constata ca este mai usoara vatamarea unui drept subiectiv recunoscut de lege si mai dificila demonstrarea unui interes legitim. Dreptul vatamat = orice drept prevazut de Constitutie, de lege sau de alt act normativ caruia i se aduce atingere printr-un act administrativ. Interesul legitim privat =posibilitatea de a pretinde o anumita conduita in considerarea realizarii unui drept subiectiv , viitor si prealabil Interesil legitim public=interesul care viseaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale , satisfacerea nevoilor comunitare , realizarea competentei autoritatilor publice.