Cuprins

Din partea autorului ......................................................................... 8

Trepte spre măiestria şahistă

Treapta I Începem cu... sfârşitul .............................................. 10

Treapta a II–a Pentru a ajunge la final, o partidătrebuie ... să înceapă! ............................................... 18

Treapta a III–a Paradoxurile tempoului în jocul de şah ................... 31

Treapta a IV–a Cucerirea spaţiului şi şahul ...................................... 40

Treapta a V–a Există întotdeauna un adversar! ............................... 50

Treapta a VI–a Adversarii sunt diferiţi ............................................. 60

Treapta a VII–a Avantaje imediate şi obiective îndepărtate .............. 69

Treapta a VIII–a Valoarea individuală a pieselor şiforţa lor colectivă ..................................................... 76

Treapta a IX–a Lupta şahistă şi modalităţile de gândire .................. 84

Treapta a X–a Unele elemente determinante ale planului de joc .... 90

Treapta a XI–a Aprecierea valorilor dinamice a figurilorşi pionilor ................................................................. 96

Treapta a XII–a Ce se învaţă în jocul de şah ................................... 103

Treapta a XIII–a Aspecte specifice ale acţiunii pieselor în diferitele secvenţe ale partidei ................................ 113

După şase decenii de activitate şahistă 5

Dintre sute de partide...

Em. Reicher – L. Ţucă, Bucureşti, 1946 ................................................. 127Rosmarin – Em. Reicher, Bucureşti, 1947 ............................................... 128T. Flondor – Em. Reicher, Bucureşti, 1948 ............................................. 129S. Israilovici – Em. Reicher, Bucureşti, 1948 .......................................... 129Em. Reicher – L. Zetlin, Bucureşti, 1948 ................................................ 130Em. Reicher – T. Flondor, Bucureşti, 1949 ............................................. 130Em. Reicher – M. Rădulescu, Bucureşti, 1949 ........................................ 132Reicher Em. – M. Bălănel, Bucureşti, 1950 ............................................ 133Em. Reicher – T. Popa, Bucureşti, 1950 .................................................. 134Em. Reicher – W. Pietzsch, Bucureşti, 1951 ........................................... 136Em. Reicher – K. Makarczyk, Bucureşti, 1951 ....................................... 137Em. Reicher – Z. Milev, Bucureşti, 1951 ................................................ 137V. Urseanu – Em. Reicher, Bucureşti, 1951 ............................................ 138Em. Reicher – G. Stein, Bucureşti, 1951 ................................................. 139S. Israilovici – Em. Reicher, meci (1), 1951 ........................................... 139Em. Reicher – S. Israilovici, meci (2), 1951 ........................................... 140N. Minev – Em. Reicher, Bucureşti, 1951 ............................................... 141Em. Reicher – V. Ciocâltea, Bucureşti, 1952 .......................................... 142A. O’Kelly – Em. Reicher, Bucureşti, 1953 ............................................ 145Em. Reicher – V. Smîslov, Bucureşti, 1953 ............................................. 145G. Stolz – Em. Reicher, Bucureşti, 1953 ................................................. 146Em. Reicher, studiu, 1953 ......................................................................147Em. Reicher, studiu, 1953 ......................................................................147H. Kandel – Em. Reicher, Iaşi, 1954 ....................................................... 148Em. Reicher – E. Macarie, Campionatul Capitalei, 1954 ....................... 149Em. Reicher – R. Alexandrescu, Campionatul naţional, 1955 ................ 150Em. Reicher – N. Krogius, Ploieşti, 1957 ............................................... 150Em. Reicher – L. Portisch, Ploieşti, 1957 ................................................ 151T. Pettersson – Em. Reicher, corespondenţă, 1957–58 ............................ 151Em. Reicher – J.L. Ormond, corespondenţă, 1957–58 ............................ 153Em. Reicher – C. Radovici, Galaţi, 1961 ................................................ 154P. Voiculescu – Em. Reicher, 1964 .......................................................... 155M. Boboţov – Em. Reicher, Sinaia, 1964 ................................................ 155Em. Reicher – G. Forintos, Sinaia, 1964 ................................................. 155Em. Reicher – C. Drozd, Turneul maeştrilor, 1966 ................................. 156Em. Reicher – D. Ghizdavu, 1968 ........................................................... 157Em. Reicher – P. Voiculescu, Bucureşti, 1969 ......................................... 158

6 Emanuel Reicher

Em. Reicher – M. Skrovina, Wisla, 1970 ................................................ 159Em. Reicher – J. Bednarski, Wisla, 1970 ................................................ 160Em. Reicher – I. Szabo, Bucureşti, 1970 ................................................. 161A. Galeb – Em. Reicher, Siegen (ol.), 1970 ............................................ 162J. Bisson – Em. Reicher, Siegen (ol.), 1970 ............................................ 162A. Kolarov – Em. Reicher, Siegen (ol.), 1970 ......................................... 162Em. Reicher – D. Minic, Siegen (ol.), 1970 ............................................ 162J. Pribyl – Em. Reicher, Siegen (ol.), 1970 ............................................. 162C. van Baarle – Em. Reicher, 1971 ......................................................... 163Em. Reicher – A. Buzä, Cluj, 1971 ......................................................... 164M. Rădulescu – Em. Reicher, 1971 ......................................................... 164Em. Reicher – E. Ungureanu, 1972 ......................................................... 165Em. Reicher – J. Bednarski, Wijk aan Zee, 1973 .................................... 166Em. Reicher – A. Trois, Wijk aan Zee, 1978 ........................................... 166Em. Reicher – Wexler, Belfort, 1979 ....................................................... 168Em. Reicher – J. Gazik, Le Havre, 1980 ................................................. 168Em. Reicher – V. Vacev, Bucureşti, 1981 ................................................ 169Em. Reicher – I. Armaş, Bucureşti, 1982 ................................................ 171Em. Reicher – J. Dressen, Wijk aan Zee, 1983 ........................................ 172Em. Reicher – E. Birmingham, 1984 ....................................................... 173Em. Reicher – A. Ardeleanu, 1984 .......................................................... 174D. Doncevici – Em. Reicher, Avoine, 1987 ............................................. 175M. Hancaş – Em. Reicher, Eforie Nord, 1987 ......................................... 176D. Roos – Em. Reicher, Val Thorens, 1988 ............................................. 177Em. Reicher – Cs. Baboş, 1988 ............................................................... 178Em. Reicher – L. Vasilescu, C.N. pe echipe, 1989 .................................. 178Em. Reicher – R. Mircea, C.N., 1990 ...................................................... 179Em. Reicher – H. Passeier, Wildbad, 1993 .............................................. 180Tanţău – Em. Reicher, Eforie, 1993 ......................................................... 180Em. Reicher – Szusza Polgar, Bagneux, 1988 ......................................... 181Judith Polgar – Em. Reicher, Bagneux, 1988 .......................................... 181

În loc de postfaţă ...................................................................................... 182

După şase decenii de activitate şahistă 7

Din partea autorului

În îndelungata mea activitate şahistă – de aproape 60 de ani – mai întâica sportiv, apoi ca autor şi publicist, am constatat adeseori existenţa unorsurprinzătoare nepotriviri între liniile de dezvoltare ale jucătorilor şi evoluţiacreaţiei şahiste în diferite perioade.

Unul dintre principalele cauze ale acestui fenomen îl consider a fiutilizarea de sisteme de pregătire inadecvate, cu rădăcini încă din primii aniai pregătirii pentru performanţă, răspunzătoare şi pentru acele neplăcute,regretabile şi de cele mai multe ori inexplicabile “plafonări” de valoare.

Rodul cercetărilor în această direcţie au fost expuse în Revista Românăde Şah în lucrările intitulate: “Concepte moderne ale antrenamentuluişahist”, “Factorii limitativi ai performanţei”, “Incursiune în lumea şahuluicontemporan”, care îşi păstrează actualitatea şi acum.

Cartea de faţă reprezintă concretizarea unui model de formare ajucătorului de concurs încă de la primii săi paşi în şah şi încearcă orientareapregătirii pentru performanţă printr–un program coerent ce ţine cont derealizări ale ştiinţelor şi disciplinelor de graniţă.

Se foloseşte pentru prima oară la întocmirea unui manual de şahprezentarea concomitentă – în aceeaşi lecţie – a poziţiilor de final împreunăcu deschideri şi analize ale mijlocului de partidă, în aşa fel încât să aparănaturală unitatea organică între secvenţele partidei de şah.

Comentariile şi analizele diagramelor merg în direcţia formării uneiconcepţii sistemice asupra antrenamentului şi luptei sportive, cu rezultatepractice, concrete în dezvoltarea sportului şi obţinerea performanţelor.

Dezvoltarea de la simplu la complex a noţiunilor, în expunereamecanismelor de gândire şi a organizării jocului păstrează în linii maridirecţiile de evoluţie ale succesivelor şcoli şahiste şi a fost necesară pentru ocât mai intimă înţelegere a procesului de formare a şahului modern,contemporan.

Sperăm ca lucrarea să fie utilă atât celor ce activează în şahul deperformanţă ca sportivi sau antrenori, cât şi amatorilor dornici să pătrundă şisă înţeleagă profund fenomenul şahist.

Emanuel Reichermaestru F.I.D.E.01.03.2011

8 Emanuel Reicher

Treapta I–a

Începemcu ...sfârşitul

Prima treaptă este destinatăînţelegerii unor noţiuni importantepentru gândirea şahistă aîncepătorului, cu implicaţii profundeasupra evoluţiei sale viitoare.

Metodologia de studiu pentru ceicare iau pentru prima oară contactcu ideile prezentate, cât şi pentru ceicare, cunoscându–le, le revăd pentruo mai bună înţelegere, este astfelaleasă să determine încă de laînceput un mod de gândire corect,să creeze o fundamentarecorespunzătoare însuşirii celorlaltetrepte.

Expunerea poziţiilor de matelementare, “pure”, duce lavizualizarea cu uşurinţă aprincipalului scop al jocului de şah:matul, la formarea imaginii clare aunui “rege atacat şi care nu se poatedeplasa pe nici un alt câmp neatacatde o piesă adversă” şi în acelaşitimp la sesizarea rolului activ pecare îl joacă regele în obţinerearezultatului final.

Un alt obiectiv al primei trepte îlconstituie instalarea în modul decercetare a unei poziţii amecanismului de alternare amutărilor: odată mută albul, odatămută negrul, element de gândire cetrebuie să devină un reflex aljucătorului. La aceasta trebuie să seadauge fixarea noţiunii de “mutareforţată” sau, atunci când este cazul,momentele în care fiecare partepoate juca fie o mutare, fie o alta,luate în consideraţie separat, pe

xiiixiixixix

viiiviiviviviiiiii

10 Emanuel Reicher

rând. De la această bază vom porniapoi procesul de calculare avariantelor (la început simple şiscurte, apoi din ce în ce mai lungi şicomplicate) fără de care şahul deperformanţă este de neconceput.

Noţiunile în legătură cu“realizarea unui avantaj material”trebuie să ducă la legarea poziţiilorde acest tip de cele cu maturielementare, la înţelegereaimportanţei materialului capturat îndecursul partidei pentru rezultatulfinal al acesteia, şi, în ansamblu, lanaşterea treptată a intuiţieiraportului de forţe dintre piese.

În partea superioară a diagramei,notată cu a, apare o poziţie în carealbul posedă rege (pe câmpul f5) şidamă (pe câmpul f7) şi negrulnumai regele (pe câmpul c8).Plecând de la această situaţie, albul,jucând corect, realizează forţat opoziţie de mat.

1.‹e6. Acum negrul poate jucafie 1...‹c8–d8, la care albulrăspunde cu 2.‰d7#, fie pentru aprelungi rezistenţa. 1...‹b8. Albul

mută 2.‹d6. Din nou negrul are ladispoziţie două continuări: sau2...‹c8, la care urmează 3.‰c7#,sau 2...‹a8, la care albul joacă3.‹c6 (nu 3.‰c7? pat!) şi după3...‹b8 (forţat) 4.‰b7#.

Este evident că în poziţia la,dacă negrul este la mutare, albul,utilizând aceeaşi metodă, realizeazăoricum matul. Remarcăm totodatăbariera creată de acţiunea damei pelinia a 7–a, care împiedică trecerearegelui advers şi îl menţine lamarginea câmpului de joc (bandă).

Partea inferioară a tablei,diagrama 1b, prezintă o poziţie încare albul are rege şi două turnuriîmpotriva unui rege.

Albul joacă 1.ˆa2 şi negrulrăspunde 1...‹g1 (la 1...‹e1urmează 2.ˆa1# sau 2.ˆh1#)2.ˆhb2 şi negrul trebuie să cedeze,fiind mat la mutarea următoare.Tipul de mat, extrem de simpludesigur, trebuie cunoscut întrucâtapare uneori şi în mijlocul departidă şi este executat în finalularătat, fără aportul regelui.

bzkzbzbzzbzbzdzbbzbzbzbzzbzbzrzbrzbzbzbzzbzbzbzbbzbzbztTzbzbzkzb

1a

1b

bzkzbzbzzbztzbzbbzbRbzbzzbzbzbzbbzbzczbzzbzbzcRbbzbzbzbzzbzbzbKb

2a

2b

După şase decenii de activitate şahistă 11

Încă un argument pentruînvăţarea modulelor dupăînţelegerea mecanismului de joc: înpoziţia 11b, cu toate piesele ca înpoziţia 11, numai regele negru pecâmpul d5, în loc de a5, albulcâştigă întrucât regele său ajunge latimp pentru un câmp eficace, pentrua promova ›d. 1.a5 ‹c6 2.‹g2‹d5 3.‹f3 ‹xa5 4.‹e4 ‹b65.‹e5 ‹c7 6.‹e6 (nu 6.d5? ‹d7=) 6...‹d8 (6...‹c6 7.d5+ ‹c78.‹e7 +–) 7.‹d6 +– (diagrama 4).

Până acum am examinat poziţiiîn care unul din pioni se transformă,de regulă, cu sprijinul regelui. Iată osituaţie în care, datorită distanţeidintre pioni, oriunde ar fi situatregele negru, albul câştigăpromovând forţat, fără ajutorulregelui, unul din pioni. Verificareaeste simplă şi se realizează imediat,intuitiv, pe baza regulii careului (apătratului).

Treapta a II–a

Pentrua ajungela final,o partidătrebuie ...să înceapă!rzbzbzbz

zbzbzbzbbzbzbzbzzbzbzbzbbzbzbzbzzbzbzbzbbzpzkzbPzbzbzbzb

12

xiiixiixixixviiiviiviviviiiiii

18 Emanuel Reicher

Treapta a VII–a

Avantajeimediateşiobiectiveîndepărtate

O partidă de şah se termină prinmat! Un enunţ teoretic valabil exact,dar care ne îndepărtează oarecum derealităţile partidelor de turneu. Şiaceasta în special din cauzapoziţiilor în care una din părţideţinând un avantaj materialconsiderat decisiv, adversarulcedează fără a mai continua o luptăinegală şi... inutilă.

Starea de fapt enunţatăinfluenţează enorm caracteruljocului de performanţă (amatorii seîntâmplă să continue să joace pânăla mat) şi aceasta pentru că jucătoriinu au în faţă numai obiectivul final– matul – ci şi cucerirea treptată şiacumularea unor avantaje, mai micisau mai mari, de natură sădetermine până la urmă adversarulsă se recunoască învins.

Evident, cele mai lesne de...contabilizat sunt avantajelemateriale: pioni în plus, figuri,calitate (turn contra figură), damăcontra turn şi cal etc. Dar şi aici potinterveni excepţii datorate poziţiilorspecifice fiecărei partide şiconcluziile nu pot fi consideratevalabile decât în funcţie de o analizăa continuărilor posibile.

Cu atât mai dificilă devineaprecierea superiorităţii de ordinstrategic sau tactic obţinută de unadin părţi, mai ales în cazurile –deosebit de frecvente – al existenţeiunor compensaţii – fie tot de aceeaşinatură, fie de ordin material.

Calea pe care o urmează în mod

xiiixiixixixviiiviiviviviiiiii

După şase decenii de activitate şahistă 69

Treapta a IX–a

Luptaşahistăşimodalităţiledegândire

Cei doi adversari sunt la masade jos, faţă în faţă, luptă şi... dorescfiecare să câştige! Dacă nu poate săînvingă, cel în dezavantaj vrea să nupiardă! Procesele de gândire, înfuncţie tocmai de situaţia lorspecifică, sunt evident diferite dar,în linii mari, se desfăşoară dupăanumite legităţi pe care vom încercasă le descoperim şi să ni le însuşim,rând pe rând, în treptele următoare.

Intenţia noastră nu este aceea dea emite anumite reguli de gândireşahistă, pe care după aceea să lesprijinim cu orice preţ prin exempleconcrete anume alese din practică,interpretând – real sau forţat –desfăşurarea luptei, pentru a nedovedi afirmaţiile. Complexitateafenomenului arareori se lasăsurprinsă în adevărata ei amploareîn câteva exemple – fie ele cât debine alese. Înţelegerea nu poate venidecât treptat, pas cu pas, odată cucreşterea forţei de joc şi a graduluide cultură specifică şahului.

Vom aborda materialul acesteitrepte şi al celorlalte imediaturmătoare, încercând nu numai săne însuşim cunoştinţele de ordinteoretic, strategic, tactic cuprinse înele, cât şi modalităţi de gândire,aspecte ale raţionamentului şahist întimpul luptei, pentru o însuşirenaturală din mers, a caracteristicilorsale generale şi particulare.

Vom gândi cu toţii la fel? Nu!Nu–i nici un pericol! Diferenţele depersonalitate, caracter, temperament,

xiiixiixixixviiiviiviviviiiiii

84 Emanuel Reicher

Dintresutedepartide...

Numărul jucătorilor de şah carerămân în memoria colectivă datorităperformanţelor lor este destul deredus.

În schimb sunt cunoscute,analizate – şi apreciate sau nu –realizări punctuale, şi anumepartidele jucate în concursuri.

Vine o perioadă în care, îndorinţa de a face un bilanţ,proiectezi o culegere de partide dinîntreaga activitate.

Alegerea lor este însă extrem degrea. De–alungul anilor, şahul aevoluat, criteriile de valoare s–auschimbat necontenit, forţaadversarilor întâlniţi a fost foartediferită, şi este perfect posibil camomente socotite la vremea lordeosebite să fi devenit banale.

Până la urmă, m–a ajutat foartemult o relatare a fostului campionmondial Vasili Smîslov, de atenţiabinevoitoare a căruia m–am bucurato lungă perioadă de timp.

În timpul unei lecţii la palatulPionierilor din Moscova, arecomandat elevilor să aibă caietecu partidele jucate în concursuri.Aveau deja, şi mulţi i le–au şi arătat.A văzut însă că în majoritateacazurilor, fiecare avea exclusivpartide câştigate. La observaţia sa,un copil mai îndrăzneţ i–a replicat:

“Nimic nu s–a pierdut!Înfrângerile mele le au notateînvingătorii!”

Fără replică!!

Hotărârea mea a fost aceeasă–mi îndrept atenţia în special cătrevictorii, şi elementul de selecţie săfie constituit de publicarea lor înliteratura de specialitate. Aceasta, cao recunoaştere a unor realizări deordin teoretic, strategic sau tactic şioricum sportiv, pentru momentulrespectiv.

Rezultatul îl vedeţi în capitolulde faţă.

Aş vrea doar să mai subliniezdouă mici aspecte: 1) comentariilesunt preluate din revistele despecialitate şi, dacă nu estespecificat altfel, aparţin autorului şi2) comentariile trebuie privite prinprisma timpului când au fostpublicate.

126 Emanuel Reicher

Em. Reicher – L. ŢucăCupa Capitalei, Bucureşti, 1946

Gambitul damei1.d4 d5 2.c4 e6 3.‡c3 ‡f6

4.†g5 ‡bd7 5.cxd5 exd5 6.e3 Nu6.‡xd5?? ‡xd5! 7.†xd8 †b4+8.‰d2 †xd2+ 9.‹xd2 ‹xd8,fiindcă negrul câştigă o figură.

6...c6 7.†d3 †e7 8.‰c2 0–09.‡f3 ˆe8 10.0–0 ‡f8 11.ˆab1Această mutare este începutul unuiplan de joc denumit în teorie “ataculminorităţii”: pionul b2 – şi dacă estenecesar şi cel din a2 – atacă lanţulnegru b7–c6–d5, cu scopul de a creaun pion slab pe unul din câmpurileb7, c6 sau d5.

11...‡e4 Contrajocul clasic încentru, ca răspuns la un atac pe unuldin flancuri.

12.†xe7 ‰xe7 13.b4 a6 14.a4‡g6 15.b5 axb5 16.abx5 ‡xc317.‰xc3 †g4 18.‡d2 Aceastăpoziţie am analizat–o cu o lunăînainte chiar cu adversarul meu, iarconcluzia a fost că albul areperspective mai bune.

18...ˆa3 Mă aşteptam lamutarea 18...‰g5, după care aveamo continuare bună: 19.ˆfe1! ˆfc820.bxc6 bxc6 21.ˆb6 †d722.ˆb7! cu avantaj.

19.ˆb3 Dacă 19.‰c2?!, atuncidesigur 19...ˆc8!

19...ˆxb3 20.‰xb3 Luarea20.‡xb3 ar fi lăsat complet fărăapărare flancul regelui.

20...‰g5 21.ˆe1! Am fost unmoment tentat de o cursă: 21.ˆa1?!

ˆxe3 22.†xg6 ˆxb3?? 23.ˆa1#,dar negrul ar fi jucat probabil22...ˆe8! şi după 23.†xf7+ ‹xf7situaţia este neclară. Cred că înacest moment adversarul meu a fostdescumpănit de răspunsurile melecorecte şi în continuare nu a făcutcele mai bune mutări.

21...‡h4 22.g3! †d7 După22...‡f3+ 23.‡xf3 †xf3 24.bxc6pătrunderea damei albe pe câmpulb7 împiedică orice continuare activăa negrului.

23.bxc6 bxc6 24.‰b7 ˆd825.‰c7 ‡g6 26.‡b3 ‰e7 27.‡c5‡f8 Era mai bine 27...†e8. Acumjocul se desfăşoară într–un singursens, acela al majorării avantajuluiobţinut de alb până la victorie.

28.ˆb1 ˆc8 29.‰a7 g630.ˆb7 Figurile albului ocupă celemai active poziţii.

30...ˆd8 31.†c2 ‰e8 32.†a4Nu câştigarea pionului c6 este ceamai importantă, ci pătrundereafigurilor în poziţia adversă.

32...ˆa8 33.‰b6 ‹g7 34.‰c7ˆc8 35.‰d6 ˆd8 36.‡xd7!‡xd7 37.‰xc6 ‡f6 38.‰xe8‡xe8 39.†xe8 ˆxe8 40.ˆd7 şinegrul a cedat (1–0).

O partidă tipică pentru realizareaideii strategice în “ataculminorităţii”, variantă pe careadeseori am mai jucat–o în turnee.

După şase decenii de activitate şahistă 127

Rosmarin – Em. Reicher(Râmnicul–Sărat) (Ilfov)

Cupa Unităţii Tineretului, 1947Apărarea Alehin

1.e4 ‡f6 2.d3? O mutare maipuţin întrebuinţată.

2...d5 3.‡c3 d4 Negrul apreluat iniţiativa.

4.‡e2 c5 5.c3 ‡c6 6.‡f3?Centrul negrului trebuia atacat şi cuf2–f4.

6...e5! Cu această mutare seîmpiedică definitiv înaintarea f2–f4.

7.a3 †d6 8.h3 0–0 9.b4??dxc3! Negrul deschide jocul, căcidatorită avansului în dezvoltaretrebuie să câştige.

10.bxc5 †xc5 11.‡xc3 †e612.†e2 ‡d4! 13.‡xd4? Mai bine0–0. Sacrificiul ›e5 nu poate fiacceptat din cauza 13...†b314.‰d2 ‡C2+ şi negrul câştigă celpuţin calitatea. Mutarea din partidăduce repede la pierdere.

13...‰xd4! 14.‹d2 Singuramutare care salvează calul.

14...ˆfd8 Negrul joacă la mat.15.ˆf1 ˆac8 16.†b2 ‡xe4+

17.‹c2 ‡xc3 18.†xc3 †b6!19.‰d2 †a5! şi albul cedează(0–1).

O partidă pierdută dindeschidere.

Emanuel Reicher în anul 1948

128 Emanuel Reicher

În loc de postfaţă...

Prietenul meu

Dacă obiectivitatea şi spiritulimparţial sunt însemnele obligatoriiale profesiunii de gazetar, iată –recunosc – nu întotdeauna le–ampurtat. De pildă, atunci când a fostvorba de prietenul meu, jucătorul şiantrenorul Emanuel Reicher. Mi–aplăcut mereu să–l înfăţişez în scrismultele sale merite, i–am ascunscâteodată puţinele scăderi. Da, mi–eprieten. O prietenie care măonorează, chiar dacă deranjează pealţii. N–am ce să le fac, mergînainte.

De fapt, cu “Moiny” am fosttovarăş de drum încă de la primelenoastre conivenţe cu jocul peeşichier. El, ceva mai grăbit, păşeaîn conul de lumină al şahuluicompetiţional încă din 1941,ocupând un loc doi la concursulorganizat de Liceul “Cultura” dinBucureşti. Eu, şapte ani mai târziu,aveam să mă remarc înproblemistica şahistă, sub culorileechipei naţionale. Nu ne–am întâlnitniciodată în lupta sportivă, dar amfost alături în alte ipostaze, pecoloane de ziar. Eu, ca semnatar alcronicilor în care el, de foarte multeori, era personajul principal. Mi–adat, într–adevăr, destule subiecte decomentat, îi mulţumesc, astăzi.

Dar, dacă ar fi vreodată să fac un“portret” al lui Moiny Reicher,

182 Emanuel Reicher

Participanţii la meciul România - Bulgaria (13 - 11), disputat la Sofia

Aspect de la partida N. Minev - Em. Reicher, 1951

După şase decenii de activitate şahistă 185

194 Emanuel Reicher