incursiune fitoterapie - dr. valentin nădășan

Dr. Valentin Nădășan

Incursiune în

FITOTERAPIE

Redactor: Alina Badea

Tehnoredactare: George Toncu

Corectura: Lavinia Goran

Coperta: Emilian Popescu

Desene executate de: Zsóka Banga, Liliana Roºca, Szilárd Vass

© 2003, Editura „Viaþã ºi Sãnãtate”, Bucureºti

www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale

Incursiune în Fitoterapie / Valentin Nãdãºan

– Bucureºti, 2003

ISBN – 973-9484-94-8

NOTÃ: Scopul acestei cãrþi este de a informa ºi a educa cititorul în ceea ce

priveºte prevenirea ºi tratarea raþionalã a bolilor cu ajutorul plantelor me-

dicinale, ºi nu de a înlocui consultaþia ºi tratamentul medical de specialitate!

CUPRINS

Un nou imperiu .................................................... 9

Puþinã teorie ...................................................... 13

Puþinã practicã .................................................. 18

Plante medicinale din flora localã ................. 24

Afinul ............................................................... 24

Albãstrelele ...................................................... 27

Anasonul .......................................................... 28

Angelica ........................................................... 30

Anghinarea ....................................................... 31

Brusturele ......................................................... 35

Busuiocul-cerbilor ........................................... 37

Busuiocul ......................................................... 38

Castanul sãlbatic .............................................. 39

Cãtina albã ....................................................... 41

Cerenþelul ........................................................ 44

Chimenul ......................................................... 45

Cicoarea ........................................................... 47

Cimbriºorul ...................................................... 49

Cimbrul de grãdinã .......................................... 50

Cireºul .............................................................. 52

Ciuboþica-cucului ............................................ 53

Ciumãrea .......................................................... 54

Coacãzul negru ................................................ 55

Coada-calului .................................................. 56

Coada-racului .................................................. 58

Coada-ºoricelului ............................................ 59

Incursiune în FITOTERAPIE4

Coriandrul ........................................................ 62

Crãiþele ............................................................. 63

Creþiºoara ......................................................... 64

Creþuºca ........................................................... 65

Cruºinul ........................................................... 66

Dudul ............................................................... 68

Dracila .............................................................. 69

Dreþe ................................................................. 71

Fasolea ............................................................. 71

Feniculul .......................................................... 72

Feriga ............................................................... 74

Frasinul ............................................................ 75

Fumãriþa ........................................................... 76

Gãlbenelele ...................................................... 77

Genþiana ........................................................... 79

Ghimpele .......................................................... 80

Hameiul ............................................................ 81

Holera ............................................................... 82

Iarba-mare ........................................................ 83

Iarba-mâþei ....................................................... 85

Ienupãrul .......................................................... 86

Isopul ............................................................... 87

Lemnul-dulce ................................................... 90

Levãnþica ......................................................... 92

Lichenul-renului .............................................. 93

Lucerna ............................................................ 94

Lumânãrica ...................................................... 95

Mãceºul ............................................................ 96

Mãrarul ............................................................. 99

Mãghiranul .................................................... 100

Menta ............................................................. 101

Meriºorul ........................................................ 103

Mesteacãnul ................................................... 105

Murul ............................................................. 106

Cuprins 5

Muºeþelul ....................................................... 108

Muºtarul negru............................................... 110

Nalba-mare ..................................................... 112

Nalba .............................................................. 113

Nucul .............................................................. 114

Obligeana ....................................................... 116

Osul-iepurelui ................................................ 118

Pãducelul ....................................................... 119

Pãpãdia ........................................................... 121

Pãtlagina ........................................................ 123

Pelinul ............................................................ 125

Pinul ............................................................... 127

Pirul ................................................................ 129

Plãmânãrica .................................................... 130

Plopul ............................................................. 131

Podbalul ......................................................... 132

Porumbarul ..................................................... 134

Porumbul ........................................................ 135

Rãchitanul ..................................................... 136

Reventul ........................................................ 138

Roiniþa ........................................................... 139

Rostopasca ..................................................... 140

Roºcovul ........................................................ 142

Rozmarinul .................................................... 142

Salcâmul ........................................................ 144

Salcia .............................................................. 145

Salvia ............................................................. 147

Saschiul .......................................................... 149

Scaiul-vânãt ................................................... 150

Schinelul ........................................................ 151

Scoruºul de munte ......................................... 152

Siminocul ....................................................... 153

Socul .............................................................. 154

Sovârvul ......................................................... 155


Splinuþa .......................................................... 156

Stejarul ........................................................... 157

Strugurii-ursului ............................................ 158

Sulfina ............................................................ 159

Sunãtoarea ..................................................... 160

Talpa-gâºtii .................................................... 163

Tãtãneasa ....................................................... 164

Teiul ............................................................... 166

Traista-ciobanului ......................................... 168

Trei-fraþi-pãtaþi ............................................... 170

Trifoiul-roºu ................................................... 171

Troscotul ........................................................ 172

Turiþa-mare ..................................................... 173

Þintaura .......................................................... 174

Unguraºul ....................................................... 176

Urzica ............................................................. 177

Urzica-moartã ................................................. 179

Valeriana ........................................................ 181

Plante medicinale din flora lumii ................. 183

Aloe vera ........................................................ 183

Arborele templier ........................................... 185

Armurariul ...................................................... 187

Ceapa-de-mare ............................................... 188

Echinacea ....................................................... 189

Eucaliptul ...................................................... 192

Floarea-patimilor ........................................... 193

Ginseng .......................................................... 194

Ghimberul ...................................................... 198

Hamamelis ..................................................... 200

Ipeca ............................................................... 200

Pinul maritim ................................................. 202

Psyllium ......................................................... 202

Schinduful ..................................................... 203

Cuprins 7

Senna.............................................................. 205

Sarsaparilla ..................................................... 205

ªofranul .......................................................... 206

Turmericul ..................................................... 207

Specii locale cu toxicitate crescutã .............. 208

Arnica ............................................................. 209

Brânduºa de toamnã ...................................... 209

Ciumãfaia ....................................................... 210

Cornul-secarei ................................................ 210

Degeþelul ........................................................ 211

Lãcrãmioara ................................................... 212

Mãselariþa ...................................................... 212

Mãtrãguna ...................................................... 213

Obligeana ....................................................... 214

Omagul ........................................................... 214

Oleandrul ....................................................... 215

Pelinul ............................................................ 215

Ruºcuþa de primãvarã .................................... 216

Sulfina ............................................................ 216

ªtirigoaia ........................................................ 217

Tãtãneasa ....................................................... 217

Vâscul ............................................................ 218

Zârna .............................................................. 219

Plante cu toxicitate crescutã sau efecte adverse

la supradozare ................................................ 219

Plantele medicinale în tratamentul bolilor ... 221

Cardiopatia ischemicã ................................... 221

Palpitaþiile ..................................................... 222

Ateroscleroza ................................................. 222

Hipertensiunea arterialã ................................. 223

Boala varicoasã ºi hemoroizii ....................... 225

Bolile reumatice ............................................ 226

Guta ................................................................ 227


Inapetenþa ...................................................... 228

Ulcerul gastric ºi duodenal ............................ 229

Meteorismul abdominal ................................ 229

Enterocolitele ºi diareea ................................ 230

Arsurile retrosternale ...................................... 232

Afecþiunile hepato-biliare ............................. 232

Constipaþia ..................................................... 234

Parazitozele intestinale .................................. 235

Alte afecþiuni ºi simptome digestive ............. 235

Afecþiunile respiratorii ................................... 236

Afecþiunile aparatului urinar ......................... 238

Afecþiunile prostatei ...................................... 242

Diabetul zaharat ............................................. 242

Obezitatea ...................................................... 244

Insomnia ........................................................ 245

Depresia ......................................................... 246

Migrena ºi cefaleea simplã ............................ 247

Deficienþele sistemului imunitar ................... 248

Cancerul ......................................................... 248

Fitoterapia în perioada sarcinii ºi alãptãrii ... 250

Calendarul recoltãrii plantelor medicinale ... 250

Glosarul termenilor de specialitate ............. 257

Indexul denumirilor populare ºi ºtiinþifice ... 269

Indexul bolilor care beneficiazã de fitoterapie ... 279

Bibliografie ...................................................... 291

UN NOU IMPERIU

Vremea când interesul pentru plantele medicinale era considerato simplã modã a trecut de mult. Potrivit unor sondaje de opiniepublicã, peste 50% din populaþie preferã, în caz de îmbolnãvire,un „medicament vegetal”, în timp ce mai puþin de 25% s-aupronunþat în favoarea „medicamentelor de sintezã”. Oricum, nicimãcar sondajele de opinie cu privire la preferinþele populaþiei nuredau în toatã amploarea lor transformãrile profunde care au avutloc în ultimele decenii. ªtiinþa ºi cercetarea medicalã, ca ºicompaniile farmaceutice dovedesc o preocupare crescândã faþãde resursele medicinale oferite de regnul vegetal.

Institutul Naþional al Cancerului din SUA a identificat peste 30de plante cu proprietãþi protectoare faþã de bolile canceroase. Printreplantele cu acþiune protectoare pronunþatã se numãrã usturoiul,soia, varza, ghimberul, rãdãcinile de lemn-dulce ºi o serie întreagãde plante din familia umbeliferelor, începând chiar cu morcovul,cu care de altfel sunt înrudite. Lista plantelor-scut, care ne apãrãde cancer, continuã cu ceapa, turmericul, menta, rozmarinul,cimbriºorul, sovârvul, salvia, busuiocul ºi altele.

Ca urmare a eforturilor fãcute de cercetãtori în cadrul mariloruniversitãþi din lume, au rezultat imense baze de date carecatalogheazã cu o acurateþe ºi detalii nãucitoare o imensitate desubstanþe chimice de origine vegetalã, active din punct de vederebiologic. Pentru ilustrarea acestei explozii informaþionale îndomeniul compuºilor de origine vegetalã vom aminti un exemplu

1


luat la întâmplare: numai în dreptul literei „A” din indexulsubstanþelor fitochimice, alcãtuit în cadrul Institutului de Cercetarea Nutriþiei Umane Beltsville din SUA, sunt incluºi peste 100 decompuºi de provenienþã vegetalã cum ar fi aconitina (din plantanumitã omag), aescina (din castanul sãlbatic), acidul anisic (dinanason), atropina (din mãtrãgunã) etc. Indiferent ce resurse amsonda – literatura scrisã de specialitate, mass-media de profil,site-urile cu profil medical de pe Internet, rapoartele congreselormedicale –, este evident cã noþiuni ca „substanþe fitochimice” aucâºtigat în ultimii ani o circulaþie tot mai largã. S-a stabilit cucertitudine cã bioflavonoizii din fructe, legume, cereale ºi ierburiau nenumãrate proprietãþi benefice pentru sãnãtatea omului. Se ºtiela ora actualã cã bioflavonoizii acþioneazã ca antioxidanþi,neutralizând efectele nocive ale radicalilor liberi. De asemenea,intervin în procesele de formare a cheagurilor sanguine, întârziindfenomenul de aterosclerozã. Se publicã tot mai multe studii ºtiin-þifice despre proprietãþile biologice ale fenolilor, ale polifenolilor,ale sterolilor vegetali, ale carotenoizilor ºi ale multor altor clase desubstanþe, toate de origine vegetalã. Industria farmaceuticã setransformã ºi ea în mod surprinzãtor o datã cu aceste noi descoperiri.Practic, toate companiile producãtoare s-au adaptat rapid la noiletendinþe, diversificând în mod semnificativ oferta de medicamente,inaugurând linii, adeseori complete, de produse noi, pe bazã deplante.

Asistãm la apariþia ºi chiar expansiunea unui adevãrat imperiuale cãrui margini se îndepãrteazã tot mai mult de corpul clasic decunoºtinþe, pe mãsurã ce curiozitatea savanþilor, interesul compa-niilor farmaceutice ºi fondurile investite de cele mai prestigioaseinstituþii de cercetare cresc: tãrâmul sau lumea compuºilorfitochimici, în care diversele clase de compuºi formeazã la rândullor continente de sine stãtãtoare, pe teritorii întinse.

Una dintre ideile cãlãuzitoare care ne-au influenþat pe parcursulscrierii acestei cãrþi a fost gândul de a vã prilejui o incursiune în

Un nou imperiu 11

acest domeniu fãrã seamãn al plantelor medicinale. Aº îndrãzni sãsper cã invitaþia lansatã nu va fi înþeleasã doar ca o chemare la unparcurs teoretic, imaginar, ci mai mult decât atât se va concretizaîntr-o ieºire realã, practicã, „pe teren”, adicã în naturã, acolo unde plantelemedicinale mai rezistã încã, în ciuda agresiunii umane ºi poluãriiindustriale. Încercaþi sã savuraþi miracolul de o nesfârºitã diversitatecare ne este dãruit de Creatorul naturii spre binele nostru, al oamenilor,ºi în aceeaºi mãsurã spre delectarea noastrã. Jucaþi-vã cu toatãresponsabilitatea „de-a recunoaºterea ierburilor” ºi veþi vedea cã veþiavea satisfacþii pe care poate, le-aþi trecut cu vederea pânã acum.

John Naisbitt, un faimos analist al celor mai semnificativeevoluþii din societatea modernã americanã ºi mondialã, a observatcu mai bine de zece ani înainte de sfârºitul mileniului II o nouã„megatendinþã” în domeniul asistenþei medicale. Ca o reacþie laînalta tehnologizare a îngrijirilor medicale, însoþitã mai mult saumai puþin de o depersonalizare a actului medical ºi a relaþiei pacient-medic, ultimele decenii au însemnat o orientare tot mai vizibilã asocietãþii spre autoîngrijire, spre o mai mare responsabilitate faþãde propria sãnãtate, spre prevenirea îmbolnãvirilor printr-un stilde viaþã sãnãtos ºi tratarea bolilor prin mijloace naturale. Mai mulþioameni cautã sã se menþinã sãnãtoºi, mai mulþi oameni cautã sã setrateze singuri, mai mulþi oameni încearcã sã evite produselemedicamentoase fabricate pe cale industrialã. Considerãm cã, însine, aceastã orientare reflectã o maturizare a atitudinii omului faþãde propria sãnãtate. ªi, desigur, ca orice carte despre tratamentecu plante medicinale, ºi aceasta se încadreazã în tendinþa de-acumbine consolidatã a societãþii de reîntoarcere la abordãri mai natu-rale ale problemelor de sãnãtate. Dorinþa noastrã este ca acestepagini sã contribuie la o mai responsabilã exploatare a capitaluluide viaþã ºi sãnãtate pe care orice om îl primeºte spre administrareîn beneficiul propriu ºi al semenilor sãi.

Ca orice reacþie apãrutã la o tendinþã contrarã, ºi aceasta poatesã aibã excesele ei. Realitatea ºi experienþa ne-au arãtat cã uneori


îmbrãþiºarea fitoterapiei ca metodã de tratament îmbracã formesentimentale sau iraþionale, mergând pânã la refuzul terapiilor bineverificate ale medicinei clasice. Nu de puþine ori, aceastã adeziuneîngustã la ideea tratamentelor naturiste a dus la complicaþiiireparabile ºi chiar la pierderi de vieþi omeneºti. În finalul acestorgânduri introductive dorim sã spunem fãrã nici un ocoliº cã scopulacestei cãrþi nu este abandonarea acelor cuceriri ale ºtiinþei medicaleactuale, care sunt indispensabile în situaþii de boalã. Scopul acestuivolum este mai degrabã de a încuraja folosirea înþeleaptã, încunoºtinþã de cauzã, a remediilor din plante ºi de a promova oatitudine maturã faþã de oferta curativã care stã în faþa omuluisuferind.

Pentru a veni în ajutorul cititorilor care nu sunt pe deplinfamiliarizaþi cu unii termeni medicali, am inclus la sfârºitul cãrþiiun glosar cu termenii de specialitate. De asemenea, pentru a uºuralocalizarea rapidã a informaþiilor cãutate de cititori, cartea estedotatã cu câteva instrumente de cãutare pe care le-am consideratindispensabile: indexul alfabetic al bolilor care beneficiazã defitoterapie, iar pentru cei interesaþi de recoltarea plantelormedicinale, un calendar al perioadelor optime de recoltare.

Autorul,

5 ianuarie 2003

PUŢINĂ TEORIE

Terminologie. Fitoterapia este o ramurã a terapeuticii careutilizeazã plantele, respectiv preparatele din plante, ca mijloacede prevenire ºi tratare a bolilor. Desigur, aceste plante suntcunoscute ca plante medicinale. În limbajul popular plantelemedicinale mai sunt denumite ºi „ierburi” sau „buruieni de leac”.Totuºi, aceste denumiri nu se referã doar la plantele ierboase, însensul mai strict al cuvântului, ci includ de la caz la caz: scoarþa,rãdãcina, frunzele, seminþele, florile ºi fructele unor plante.

Cum acþioneazã plantele? Deºi la ora actualã existã studiiextrem de numeroase care fundamenteazã în mod ºtiinþificproprietãþile multor plante, mulþi dintre adepþii acestui gen detratamente nu au o înþelegere corectã asupra modului cumacþioneazã preparatele fitoterapeutice. Unii cred cã forma sauaspectul plantelor trãdeazã destinaþia terapeuticã a plantei respec-tive. De exemplu, dacã aspectul sau conturul unei frunze seamãnãcu forma sau aspectul unui organ – poate ficat, poate stomac, poatealtceva – atunci planta respectivã este un leac potrivit pentru bolileacelui organ.

Utilizarea raþionalã a plantelor medicinale este o condiþieesenþialã pentru folosirea lor fãrã riscuri. Pentru a nu fi induºi îneroare de diverse curente cu pretenþii mai mult sau mai puþinºtiinþifice, reþineþi:

2


� Efectele plantelor medicinale sunt supuse legii universale acauzalitãþii. Nici un efect nu apare fãrã o cauzã. Orice cauzãeste urmatã de un efect.

� Efectele plantelor medicinale, ca de altfel ºi ale medicamen-telor, se datoreazã principiilor active prezente în plante.Aceste principii active sunt substanþe chimice mai mult saumai puþin complexe. Introduse în organism sau aplicate pesuprafaþa corpului, aceste principii acþioneazã asupracelulelor, þesuturilor, organelor, aparatelor ºi sistemelororganismului, inducând efecte în conformitate cu propri-etãþile lor. De exemplu, frunzele de mentã conþin uleiurivolatile, polifenoli, taninuri ºi flavonoizi. Taninurile explicãefectul antidiareic. Flavonoizii stimuleazã producerea debilã, au un efect antispastic ºi favorizeazã evacuarea bilei.Aceste substanþe motiveazã utilizarea mentei în afecþiunilebiliare.

� S-a constatat cã numeroasele principii active dintr-o plantãse influenþeazã reciproc ºi pot determina efecte diferite decele la care ne-am aºtepta la administrarea lor separatã.Acþiunea fitocomplexelor – cum au fost numite aceste prin-cipii active care acþioneazã împreunã – se supune aceleiaºilegitãþi generale a cauzalitãþii.

� Pentru folosirea raþionalã a plantelor medicinale este impor-tantã cunoaºterea compoziþiei lor chimice, a concentraþieiprincipiilor active din ele, a modului de preparare ºi de admi-nistrare.

O întreitã regulã de aur în ce priveºte tratamentul bolilor, valabilãnu doar în cazul folosirii plantelor medicinale, ci ºi al celorlaltemijloace de tratament, se poate formula astfel:

1. Constataþi cauza bolii sau tulburãrii.2. Înlãturaþi aceastã cauzã.3. Asistaþi, susþineþi organismul în vederea refacerii lui.

Puþinã teorie 15

Avantaje ale fitoterapiei. Fitoterapia se bucurã de o enormãsimpatie. Totuºi, încrederea exageratã în aceste mijloaceterapeutice, acceptarea ºi utilizarea lor fãrã discernãmânt, poate fipericuloasã. Iatã de ce folosirea responsabilã a remediilor din plantepresupune cunoaºterea nu doar a avantajelor, ci ºi a posibilelorriscuri ale folosirii lor.

Cel mai frecvent amintite avantaje sunt: remediile fitoterapeuticenu produc obiºnuinþã, nu dau reacþii adverse, nu au efecte nocivesecundare, sunt mai ieftine.

Adevãrul este cã argumentaþia folositã în apãrarea fitoterapieiîmpleteºte realitatea cu idealizarea. Nu despre toate remediile dinplante se poate spune cã nu au efecte adverse, cã nu producobiºnuinþã ºi nici mãcar cã sunt mai ieftine.

Plantele medicinale au desigur avantaje reale faþã de multemedicamente de sintezã, ºi anume:

� cu excepþia plantelor toxice, plantele medicinale nu prezintãun risc atât de crescut de toxicitate cum prezintã multe dintremedicamentele de sintezã;

� cu puþine excepþii, plantele medicinale nu prezintã un riscserios de obiºnuinþã cum prezintã multe medicamente desintezã;

� plantele medicinale nu au, în general, efecte adverse atât deimportante ºi frecvente cum au medicamentele de sintezã;

� în sfârºit, plantele medicinale ºi preparatele simple din plantemedicinale sunt, în general, mai ieftine decât medicamentelede sintezã

Dezavantaje. Limitele aplicãrii preparatelor fitoterapeuticerecunoscute de practicienii cu vederi echilibrate ar fi urmãtoarele:efectele se instaleazã mai lent; în ciuda numãrului sporit de studiiºtiinþifice despre plante, efectuate ºi publicate în ultimii ani, existãîncã relativ puþine cercetãri ºi dovezi ºtiinþifice indiscutabile care


sã constituie o bazã concretã pentru stabilirea indicaþiilor ºidozajelor; sunt mai puþin eficiente sau total ineficiente în trata-mentul bolilor acute; de multe ori nu prezintã siguranþa unui dozajadecvat, precis, deoarece cantitatea de principii active dintr-o plantãeste variabilã ºi este influenþatã de o serie de factori greu contro-labili.

Aºa cum medicamentele cu constituenþi toxici prezintã riscuri,tot aºa ºi plantele care conþin principii active toxice prezintã riscuri.S-au raportat numeroase cazuri de intoxicaþii datorate folosiriiplantelor medicinale. În ultimele decenii s-au identificat zeci deplante care conþin substanþe cu acþiune toxicã asupra ficatului,stomacului, intestinelor, sistemului nervos ºi sângelui. În cele maimulte cazuri, riscul este legat de depãºirea dozei terapeutice, darexistã ºi riscul obiºnuinþei.

Greºeli frecvente în folosirea preparatelor fitoterapeutice:

� folosirea pe duratã nelimitatã sau pe o duratã foarte lungã;

� folosirea în cantitãþi sau doze excesive;

� folosirea nediscriminatorie, fãrã a þine seama de potenþialultoxic al unor plante;

� aprovizionarea din surse nesigure;

� aplicarea exclusivã a remediilor din plante, refuzul nejustificatal medicaþiei sau intervenþiei recomandate de medic.

Reguli pentru folosirea în siguranþã a plantelor medicinale.

Pentru folosirea raþionalã a remediilor din plante ºi pentru reducereala minimum a riscurilor este indicat sã aveþi în vedere urmãtoareleprincipii ºi recomandãri:

� Ceaiurile sau plantele medicinale nu trebuie considerate unpanaceu (remediu universal, bun în toate bolile).

� Ceaiurile din plante nu trebuie folosite ca tratament de bazãal unor boli severe. Preparatele fitoterapeutice pot fi folosite

Puþinã teorie 17

în tratarea bolilor uºoare. În bolile severe se vor folosi catratament adjuvant ºi numai cu acordul medicului.

� Fiþi conºtienþi de toxicitatea unora dintre plantele medicinaleºi folosiþi numai ceaiuri fãrã constituenþi toxici.

� Folosiþi numai ceaiuri preambalate, standardizate; evitaþiceaiurile a cãror provenienþã este dubioasã, vândute „lagrãmadã”. Citiþi cu atenþie eticheta de pe ambalaj.

� Nu folosiþi mai mult de 1-2 ceºti de ceai, în mod regulat.Efectele folosirii celor mai multe ceaiuri în cantitate mare ºipentru un timp îndelungat sunt necunoscute.

� Femeile însãrcinate ºi copiii mici trebuie sã manifeste oprecauþie deosebitã în folosirea ceaiurilor medicinale,deoarece puþine dintre ele au fost testate pe deplin. Femeileînsãrcinate trebuie sã consulte medicul înainte de a folosiplante medicinale.

� Folosirea unui ceai medicinal în tratamentul unei anumiteboli nu trebuie sã înlãture sfatul unui medic competent.Amânarea tratamentului medical de specialitate poate fipericuloasã în cazul unor boli severe.

PUŢINĂ PRACTICĂ

Prepararea remediilor din plante. Plantele medicinale pot fifolosite intern ºi extern. Aplicarea externã se poate face sub diferiteforme: cataplasme (priºniþe), bãi, unguente care înglobeazãprincipiile active provenite din plantele medicinale. Mai frecvent,plantele medicinale se folosesc intern sub formã de infuzie, de-coct, macerat (toate acestea cunoscute sub numele generic de soluþiiextractive apoase sau, în termeni mai nepretenþioºi, ceaiuri), orisub formã de tincturi sau extracte alcoolice. Se mai cunoaºte formade utilizare solidã, sub formã de pulberi, comprimate sau capsule.

Extractele sunt preparate farmaceutice obþinute prin concen-trarea soluþiilor extractive amintite mai sus ºi pot fi extracte fluide(lichide), extracte moi (semilichide, de consistenþã vâscoasã) sauextracte uscate.

Procesul de extragere a principiilor active din materiile vegetaleeste influenþat de mai mulþi factori, printre care gradul de mãrunþirea produsului vegetal, timpul de extracþie, temperatura la care areloc extracþia, raportul dintre cantitatea de solvent ºi cea de produsmedicinal ºi felul solventului (apã, alcool).

Infuzia

Infuzia se preparã din pãrþile mai fine ale plantelor (flori, frunze).Pãrþile de plantã mãrunþite, de regulã uscate în prealabil, se punîntr-un vas ºi se opãresc cu apã în fierbere. Se acoperã vasul imediat

3

Puþinã practicã 19

ºi se menþine aºa 15-30 de minute, de la caz la caz. Dupã acestinterval, lichidul se strecoarã. Nu se pãstreazã mai mult de o zi.

Decoctul

Decoctul se preparã din pãrþile mai tari, mai dure, ale plantei(cum ar fi scoarþa, rãdãcina sau fructele de consistenþã durã). Pentrua obþine un decoct se procedeazã în felul urmãtor: pãrþile de plantã,fragmentate, se pun la fiert. Din momentul începerii fierberii, semenþin în clocot, la foc domol, cca 20-30 de minute. Dupãexpirarea timpului de fierbere se lasã sã se rãceascã, dupã care sefiltreazã ºi se completeazã cu apã cantitatea care s-a evaporat încursul fierberii. Ca ºi infuzia, nici decoctul nu se pãstreazã maimult de o zi.

Maceratul

La macerare se recurge în cazul plantelor care conþin substanþeactive care se inactiveazã la cãldurã ºi în cazul plantelor care secoaguleazã sub acþiunea cãldurii. Maceratele se obþin la rece, maiexact, la temperatura camerei. Pentru a obþine un macerat, plantelefragmentate se pun în volumul de apã prescris, într-un vas acoperit.Se lasã în contact timp de 8-12 ore. În final, se filtreazã fãrã a sestoarce.

Tinctura

Tincturile se pot obþine prin macerarea la rece în alcool sauprintr-o altã metodã mai rapidã, dar ºi mai laborioasã, numitãpercolare.

Recipiente ºi pãstrare. Vasele folosite pentru obþinereaceaiurilor sau tincturilor trebuie sã fie inerte din punct de vederechimic, de preferinþã din porþelan sau din sticlã termorezistentã.

Multe ceaiuri conþin substanþe prielnice pentru dezvoltareamicrobilor. De aceea, soluþiile extractive apoase nu se pãstreazã


mai mult de 24 de ore. În acest interval de timp, ceaiurile se vorpãstra la rãcoare. Dacã nu s-a consumat toatã cantitatea preparatã,restul se va arunca pur ºi simplu ºi se va prepara o nouã cantitate.

Tincturile ºi extractele uscate au un termen de pãstrare mai lung,cu condiþia sã fie pãstrate în vase închise ermetic.

Despre recoltarea plantelor medicinale. Deºi pare greu decrezut, a existat o vreme când elevii, începând cu cei din ºcoalageneralã, continuând cu cei din liceu ºi terminând cu studenþii,erau obligaþi prin decret sã recolteze ºi sã predea statului, în fiecarean, o anumitã cantitate de plante medicinale. Dacã aceastã epocãde tristã amintire s-a ºters cât de cât din memoria noastrã, probabilcã unii dintre noi vom fi tentaþi, din simplã curiozitate sau ca unhobby, sã ne facem timp pentru a ieºi, din când în când, în naturãºi a culege plante medicinale. Pentru aceia dintre cititori care suntpreocupaþi sã-ºi procure singuri plantele medicinale, pasajeleurmãtoare, calendarul anexat la sfârºitul cãrþii, precum ºi imaginileconþinute în carte se vor dovedi un minim necesar de cunoºtinþepentru o aprovizionare cu succes.

Condiþia esenþialã pe care trebuie s-o îndeplineascã cel caredoreºte sã culeagã plante medicinale este cunoaºterea temeinicã aspeciilor care urmeazã sã fie culese. A confunda o plantã cu altaar putea fi o greºealã fatalã. Pentru a recolta plante medicinaletrebuie cunoscute locurile în care pot fi gãsite plantele respectiveºi, de asemenea, perioada de recoltare.

Tehnica recoltãrii diferã foarte mult în funcþie de partea de plantãrecoltatã ºi de specie.

� Rãdãcinile se vor recolta în perioada de repaus, adicã toamnatârziu sau primãvara devreme. Rãdãcinile se recolteazã prinsmulgere (dacã tulpina e suficient de rezistentã) sau cuajutorul unui hârleþ.

� Pãrþile aeriene (tulpini, frunze, flori) se vor recolta în perioadade înflorire. Unele flori se recolteazã la începutul înflorii, iar


altele în plinã înflorire. În general, tulpinile se pot recoltaprin rupere cu mâna. Dacã tulpinile sunt tari sau existã risculsã fie smulse cu tot cu rãdãcinã, se vor recolta cu o secerã.Sã avem grijã ca, în cazul plantelor a cãror tulpinã devinelemnoasã la bazã, sã recoltãm numai partea de la vârf, parteacare s-a pãstrat ierboasã.

� Frunzele se recolteazã manual, fie una câte una, fie toatedeodatã, prin strujire. (Se prinde ramura de vârf cu o mânã,dupã care, cu cealaltã mânã, se cuprinde ramura din apropiereºi se trage spre capãtul opus; astfel, toate frunzele se vordetaºa ºi se vor aduna în palmã.) Cu puþine excepþii, frunzelese culeg fãrã codiþe.

� Florile mari se recolteazã cu mâna. Inflorescenþele se recol-teazã cu foarfeca. Tehnica de recoltare a florilor ºi inflores-cenþelor poate fi foarte variatã, de la caz la caz.

� Unele fructe se recolteazã direct cu mâna. Altele, cum suntafinele, se vor recolta mult mai cu spor cu ajutorul unorpiepteni speciali. Unele fructe se preteazã a fi culese prinscuturare (în prealabil se întinde sub ramurile respective oprelatã).

� Scoarþele se recolteazã primãvara, în perioada când începesã circule seva ºi când acestea se desprind cu uºurinþã. Pentrurecoltarea scoarþelor este nevoie de un cuþit sau un briceag.La nivelul tulpinii sau al ramurii se cresteazã scoarþa de jurîmprejur, la o distanþã de 10-20 cm. Apoi, pentru a desprindescoarþa, se taie de-a lungul, între douã crestãturi inelare. Dacãtulpina este groasã, se pot face mai multe tãieturilongitudinale, astfel încât scoarþa se va prezenta sub formaunor fâºii.

� Mugurii se recolteazã tot primãvara, când sunt suficient dedezvoltaþi, dar înainte de a se desface. Se recolteazã cumâna.


Starea vremii are o importanþã deosebitã dacã dorim sã recoltãmplante de bunã calitate, cu un conþinut optim de principii active.Frunzele, pãrþile aeriene ºi florile se recolteazã pe vreme stabilã,cu soare, fãrã umiditate, în timp ce recoltarea speciilor pentruseminþe sau fructe se face pe timp rãcoros, dimineaþa sau seara.

Uscarea ºi pãstrarea plantelor medicinale. Plantele recoltatenu se aºazã direct pe pãmânt. Ele trebuie întinse în strat nu preagros, pe prelate, saci de pânzã sau de hârtie, cât mai aerisit cuputinþã. Apoi, tot înainte de uscare, ele trebuie curãþate ºi alese. Sevor înlãtura toate soiurile de impuritãþi: plantele de alte specii, cares-au amestecat întâmplãtor sau din neatenþie, corpurile strãine ºichiar pãrþile nefolositoare ale plantelor recoltate. Pentru îndepãr-tarea altor impuritãþi, de exemplu pãmânt, este necesarã spãlarea.Aceasta trebuie sã fie fãcutã operativ, într-un timp cât mai scurt,pentru a evita dizolvarea unora dintre principiile active ale plantei.

Uscarea trebuie sã înceapã cât mai curând dupã recoltare, trans-port, curãþare ºi selectare. Plantele nu trebuie sã transpire, sã semucegãiascã sau sã fermenteze.

Uscarea se poate face în mod natural, prin acþiunea cãlduriiaerului înconjurãtor, fie la soare, fie la umbrã, sau se poate face cuajutorul unor uscãtoare speciale, în mod artificial. Uscarea naturalãse poate face într-o camerã goalã, în pod, în magazie, în ºopron,pe prispã etc. Durata uscãrii naturale variazã în funcþie de anotimpºi de pãrþile supuse uscãrii (în timpul verii: 3-7 zile pentru frunzeºi ierburi; 20-30 de zile pentru rãdãcini sau scoarþe groase). Dacãsunt bine uscate, frunzele, ierburile, florile, se sfãrâmã între degetecu mici trosnituri. Fructele uscate pot fi ºi ele sfãrâmate, iar cândsunt miºcate ºi se lovesc unele de altele produc un zgomotcaracteristic, sec. Scoarþele ºi rãdãcinile sunt uscate dacã la îndoirese rup cu zgomot.

Plantele medicinale nu se pãstreazã în pungi sau cutii din maseplastice. Se pot ambala în pungi de hârtie sau în cutii de carton. Se


vor depozita în cãmãri, adicã în locuri neîncãlzite ºi uscate, cutemperaturi relativ constante, ferite de acþiunea directã a luminii.Pe fiecare pungã se scrie citeþ denumirea plantei, a pãrþii recoltateºi data recoltãrii.

PLANTE MEDICINALEDIN FLORA LOCALĂ

AFINUL

Denumire, descriere și părţifolosite

Afinul (Vaccinium myrtillus), este unarbust scund, bine cunoscut de cei careîndrãgesc muntele. Fructele sale, afinele(Fructus Myrtilli), niºte boabe mici deculoare albastru-închis cu nuanþe vineþii,sunt foarte gustoase ºi au atât valoaremedicinalã, cât ºi alimentarã. Fructele serecolteazã când sunt bine coapte, în ge-neral în luna august ºi la începutul luniiseptembrie. În cantitãþi mici, se pot culegeºi cu mâna. Mult mai cu spor se pot recoltaînsã cu ajutorul unor „piepteni” speciali.Pe lângã fructe, de la afin se folosesc înscop medicinal ºi frunzele (Folium

Myrtilli) care toamna devin roºiatice ºi cad.

4

Plante medicinale din flora localã 25

Substanţe activeFrunzele de afin conþin flavonoizi, acizi triterpenici, taninuri,

neomirtilinã. În fructe se gãsesc coloranþi de naturã glicozidicã(de exemplu mirtiline), taninuri, caroten vegetal, pectine, vitamineleC ºi B, glucide ºi acizi organici, precum ºi vitaminele PP, E ºi sãruriminerale.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din frunzele ºi fructele de afin au acþiune antidi-

areicã, antisepticã, antiemeticã, antiinflamatoare, diureticã, uºorcoronaro-dilatatoare ºi hipoglicemiantã, antiaterogenã, de activa-tor al regenerãrii retinei. Taninurile ajunse în tubul intestinal agluti-neazã bacteriile ºi opresc procesele de fermentaþie. Se considerãcã efectul antidiareic observat în cazul preparatelor din afin are unmecanism de acþiune diferit de cel al dietei cu mere rase saumorcov. O parte dintre substanþele active pãtrund în celuleleperetelui intestinal formând o peliculã protectoare.

Extractul din frunze de afin scade nivelul de glucozã din sângeºi, potrivit unor cercetãri mai noi, scade ºi nivelul trigliceridelor.Diverse studii experimentale au pus în evidenþã cã antocianozideledin afin protejeazã vasele sanguine, cresc rezistenþa capilarelorsanguine ºi au proprietãþi antiedematoase. Cercetãtorii italieni audescoperit, în cadrul unor experimente pe animale de laborator,cã aceastã grupã de substanþe extrase din afin are efecte protectoareîn ulcerul gastric indus de stres, medicamente, alcool ºi chiar faþãde ulcerul cronic indus de acidul acetic. Afinul are calitãþi antiulce-roase promiþãtoare, datoritã stimulãrii apãrãrii locale a mucoaseistomacului. De asemenea, în ce priveºte retina, esenþialã în asigura-rea unei vederi normale, substanþele active din afin stimuleazãregenerarea pigmenþilor din fotoreceptorii retinieni.

Cercetãrile experimentale au arãtat cã flavonoizii conþinuþi înextractul apos de afine reprezintã un puternic factor protector care


previne oxidarea colesterolului, putând juca astfel un rol înprevenirea aterosclerozei. Acþiunea acestor flavonoizi pare sã fiemai intensã decât a acidului ascorbic (vitamina C). Proprietateaantiaterogenã a flavonoizilor din afin este exploatatã de industriafarmaceuticã.

IndicaţiiPreparatele fitoterapeutice din afin sunt recomandate în diaree,

dispepsie, enterocolite, arterite ale membrelor inferioare, aterosclerozãcerebralã, hipertensiune arterialã, sechele dupã infarct miocardic,diabet zaharat, tulburãri ale metabolismului grãsimilor, în specialîn creºterea trigliceridelor, tulburãri vasculare la persoanelevârstnice ºi la diabetici, gutã, reumatism, infecþii urinare.

Preparare și admninistrareDin frunzele de afin se preparã o infuzie folosind o proporþie

de 1 lingurã de frunze uscate ºi fãrâmiþate, la 1 canã cu apã. Sebea ceaiul cãlduþ în cantitate de 2-3 cãni pe zi. Infuzia din frunzede afin se poate folosi ºi în stomatite, sub formã de gargarã, de4-5 ori pe zi.

Din fructe se preparã un decoct concentrat din trei linguri defructe la 0,5 litri de apã. Compoziþia se fierbe 10 minute. Seconsumã nefiltrat (lichidul împreunã cu fructele) ca ceai cald, de2-3 ori pe zi.

Fructele proaspete (bine spãlate), congelate sau conservate prinalte mijloace, pot fi consumate în cantitate de 50-100 g zilnic,timp de 2 sãptãmâni.

Intrã în compoziþia comprimatelor Difabiol, Difebiom, acomprimatelor Fitodiab, Normodiab, a comprimatelor naturaleantidiareice (Plantavorel).


DiverseAfinele au un conþinut rar întâlnit de vitamina C ºi A, putându-se

consuma crude sau conservate pentru iarnã sub cele mai diverseforme: gem, jeleu, compot, sirop, suc etc.

ALBĂSTRELELEAlbãstrelele (Centaurea cyanus)

reprezintã denumirea popularã aunei plante ierboase cu flori albastre,care creºte mai ales în lanurile de grâu,concurând ca frumuseþe cu florilede mac. De la albãstrele se recoltea-zã în scop medicinal florile (Flos

Cyani). Florile de albãstrele conþinpectine, substanþe amare, flavonoizi,compuºi acetilenici.

Albãstrelele au proprietãþi antiin-flamatoare, astringente, diuretice,antiseptice ºi stimuleazã pofta demâncare.

Infuzia se preparã din 1-2 lingu-riþe de flori uscate, la 1 canã cu apã.Se bea în trei reprize, înaintea meselorprincipale. Ca diuretic, se folosescîn amestec cu alte plante cu efectesinergice.

Unii autori recomandã utilizarea externã a infuziei, din 2 linguriþede flori la 1 canã cu apã, în tratarea conjunctivitelor sau blefaritelor,sub formã de comprese locale. Florile mai sunt folosite pentruîmbunãtãþirea aspectului unor amestecuri de plante medicinale.


ANASONULDenumire, descriere și părţifolosite

Anasonul (Pimpinella anisum)este o plantã cultivatã, înruditã cupãtrunjelul (familia umbeliferelor),cu tulpinã ramificatã, care creºte pânãla o jumãtate de metru. Frunzele dela bazã sunt ovale, cu margini zimþate,iar cele din partea superioarã a tulpiniise divizeazã în fâºii înguste. Înfloreºteîn lunile iunie-august. De la anasonse folosesc în scop medicinal fructele(Fructus Anisi) – popular considerateºi numite seminþe. Acestea au dimen-siunea de 3-5 mm, o formã aproxima-tiv ovoidalã, mai subþire la unul din poli, au un miros caracteristic,plãcut, aromat. Se recolteazã în lunile august-septembrie. Fructelesunt folosite ºi în industria alimentarã ca aromatizant.

Substanţe activeFructele conþin numeroase substanþe ºi un ulei volatil. Uleiul

este reprezentat de o cantitate mare de anetol, dar ºi anisaldehidã,acid anisic, eugenol. Pe lângã uleiul volatil, fructele de anasonmai conþin ºi alte substanþe grase, proteice, glucidice, mucilagii,dianetol, cumarine, tocoferol, acizi polifenolcarboxilici. În literaturãsunt amintite unele substanþe cu efect estrogenic.

Acţiune, proprietăţiPreparatele medicinale din anason au proprietãþi stomahice,

carminative, eupeptice, antispastice. Substanþele active din anasonstimuleazã secreþiile glandelor salivare, gastrice ºi intestinale, biliareºi mamare. Acþiunea asupra cãilor respiratorii se concretizeazã înefectul expectorant, de calmare a tusei.


Indicaţii terapeutice

Anasonul, ca plantã medicinalã, este utilizat frecvent în colicileabdominale, inclusiv la copii, în combaterea meteorismului, înanorexie, pentru stimularea digestiei, pentru stimularea secreþieilactate, în infecþii respiratorii, traheite, bronºite, mai ales în fazauscatã a tusei.

Preparare și administrare

Infuzia se preparã din ½ linguriþã de fructe zdrobite, la 1 canãcu apã clocotitã. Se lasã la infuzat 10-20 de minute, dupã care sestrecoarã. Se beau cel mult 3 cãni pe zi. Pentru stimularea pofteide mâncare se bea cu o jumãtate de orã înainte de mesele principale.

Pentru calmarea colicilor la sugari se preparã o infuzie mai slabãdin 6-8 fructe la 100 ml de apã. Dupã rãcire ºi strecurare, se dau 3-6linguriþe, în funcþie de vârstã. La copiii peste 5-6 ani, dozele suntasemãnãtoare cu ale adulþilor.

Pentru stimularea secreþei lactate la mamele care alãpteazã sepoate folosi o infuzie preparatã din anason în amestec cu chimensau fenicul.

Ceaiurile nu se pãstreazã mai mult de o zi, iar administrareaîndelungatã nu este de dorit.

Uleiul volatil se poate administra în dozã de 2-3 picãturi.Fructele de anason intrã ºi în compoziþia siropului expectorant.

Precauţii, contraindicaţii, efecte adverse

Nu este indicat în gastrite, ulcer gastric ºi duodenal, enterocoliteacute ºi cronice. În doze prea mari, uleiul volatil poate sã ducã laapariþia unor manifestãri toxice iniþial concretizate prin stare deexcitaþie apoi fenomene de paralizie muscularã, tremor, stare deeuforie sau somnolenþã.

Anasonul trebuie administrat cu grijã la copiii mici, numai îndozele arãtate, sub formã de infuzii slabe ºi nu este recomandat lacei care suferã de gastritã sau boalã ulceroasã.


DiverseCa aromatizant, este folosit în numeroase preparate galenice,

precum ºi în produse alimentare, bomboane etc.

ANGELICADenumire, descriere, părţi folosite

Angelica (Angelica archangelica) este o plantã ierboasã înaltã,din familia umbeliferelor, care creºte mai mult în regiunile mon-tane, fiind ocrotitã de lege. Numele ei se leagã de o sãrbãtoarereligioasã, praznicul Sfântului Arhanghel Mihail, în preajma cãreiaplanta înfloreºte. Angelica are o istorie bogatã, mai ales în tradiþiapopularã occidentalã, unde se considera cã prezenþa ei þine departespiritele rele ºi fereºte de ciumã. Prin pãrþile noastre, era folositã înaromatizarea unor bãuturi alcoolice, haiducul Pintea Viteazul fiindcunoscut datoritã preferinþelor sale pentru pãlinca aromatizatã cuangelicã. În scopuri medicinale se recurge la planta cultivatã, dela care se recolteazã rãdãcinile (Radix Angelicae), de culoareînchisã, negricioasã ºi cu miros aromat caracteristic.

Substanţe activeRãdãcina conþine ulei volatil în a cãrui compoziþie intrã prin-

cipii cumarinice, angelicina, xantotoxina, imperatorina, bergaptenul.Mai conþine acizii cafeic, clorogenic, angelic, fumaric, oxalic, acizigraºi, taninuri, substanþe glucidice.

Acţiune, proprietăţiSubstanþele fitochimice din rãdãcina de angelicã au proprietãþi

tonice, stimulente, carminative, stomahice. Uleiul volatil dinangelicã are efecte excitante asupra sistemului nervos central, laadministrare în doze mici, în timp ce la doze mari manifestã oacþiune puternic inhibitoare, deprimantã, afectând chiar luciditatea.

Indicaţii terapeuticeFitoterapia cu angelicã este utilizatã în afecþiuni ale stomacului

însoþite de anaciditate sau hipoaciditate, pentru stimularea poftei


de mâncare. Uleiul volatil se recomandã în anorexie, dispepsii,meteorism. Uleiul eteric de angelicã se mai foloseºte ºi extern înterapia reumatismului.

Preparare și administrarePentru prepararea unui decoct se foloseºte 1 linguriþã de pulbere

de rãdãcinã, la 1 canã cu apã. Se lasã la fiert cca 2 minute dupã cedã în clocot. Se ia de pe foc ºi se lasã vasul acoperit încã 15 minute.Se strecoarã ºi se lasã sã se rãceascã. Se poate folosi 1 canã pe zi,dar în nici un caz mai mult de 2 cãni. Alte preparate din rãdãcinãde angelicã sunt maceratul, tincturile. Uleiul volatil de angelicã seadministreazã în doze foarte mici de 0,05-0,3 g într-o prizã.

PrecauţiiAvând în vedere efectul negativ al dozelor mari, se recomandã

folosirea cu maximã prudenþã atât a preparatelor din rãdãcinã deangelicã, cât mai ales a uleiului volatil. Este contraindicatã la femeiîn timpul sarcinii.

ANGHINAREADenumire, descriere șipărţi folosite

Anghinarea (Cynara sco-

lymus) este o plantã ierboasã deorigine mediteraneanã, la noicultivându-se mai ales în regi-unile din sudul þãrii. În primulan se dezvoltã frunze lungi depânã la 1 m ºi late de 30 cm,cu margini crestate, de culoarealbicioasã, cu peri deºi. Fiindsensibilã la temperaturi scã-zute, pe timpul iernii trebuie


protejatã de frig prin acoperire cu frunze sau paie. În al doilea an,dintre tulpinile înalte apar ºi flori mari de culoare violacee ºi formãglobuloasã. Frunzele de anghinare (Folium Cynarae) au gust amarºi se recolteazã de 3-4 ori pe an, dupã maturizare, încã din primulan, în lunile iunie-septembrie.

Substanţe activeFrunzele de anghinare conþin polifenoli (cinarina ºi alþi produºi

clorogenici), flavonoizi (cinarozida, scolimozida), un principiuamar (cinaropicrina), cinaratriol, compuºi sterolici (taraxasterol,pseudotaraxasterol, stigmasterol ºi betastigma-sterol).

Acţiune, proprietăţiPreparatele din anghinare au acþiune colereticã, colagogã,

antitoxicã hepaticã, hipolipemiantã, diureticã, stimuleazã excreþiacolesterolului prin bilã, scad nivelul de colesterol din sânge ºistimuleazã pofta de mâncare.

Extractul de anghinare stimuleazã secreþia de bilã, precum ºiregenerarea celulelor hepatice, ajutând la neutralizarea ºi eli-minarea substanþelor toxice de cãtre ficat ºi având un efectasemãnãtor cu cel al silimarinei. Efectul coleretic al extractuluide anghinare a fost confirmat prin studii clinice dublu-orb.Infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilordin crizele hepatice, la diminuarea senzaþiei de greaþã ºi lareducerea balonãrii.

Administrarea de preparate din anghinare în diferite forme deicter duce la o creºtere a eliminãrii urinare cu dispariþia sãrurilor ºipigmenþilor biliari din urinã, scaun ºi piele.

Deºi acþiunea hipocolesterolemiantã este cunoscutã de mult timpºi doveditã prin studii, totuºi mecanismul de acþiune nu este încãdestul de bine clarificat. Cinarina, una dintre substanþele cãreia ise atribuie efectul de scãdere a colesterolului sanguin, spre deose-bire de acidul nicotinic, folosit ºi el pentru limitarea nivelului de


colesterol din sânge, dar cu importante efecte adverse, nu dã naºterela fenomene secundare nedorite.

Studiile experimentale recente aratã cã extractul apos dinfrunzele de anghinare inhibã în mod indirect, dar eficient, biosintezacolesterolului la nivelul ficatului. Efectul este cu atât mai accentuat,cu cât doza administratã este mai mare ºi pare sã persiste cca 20de ore, chiar ºi dupã îndepãrtarea extractului. În aceste studii, celmai intens efect de inhibiþie a sintezei colesterolului l-au avutluteolina, cinarozida ºi, într-o mãsurã mai micã, acidul clorogenic.

Alte studii pe culturi de celule au pus în evidenþã importanteproprietãþi antioxidante, ceea ce îi face pe cercetãtori sã considereextractul apos de anghinare un agent promiþãtor de protecþie acelulelor în faþa stresului oxidativ.

Indicaţii terapeuticeAnghinarea, ca remediu fitoterapeutic, este indicatã în insuficienþe

hepatice ºi renale, hepatitã cronicã ºi cirozã hepaticã, calculozãbiliarã, aterosclerozã, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, ad-juvant în tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicaþii. Eficienþaextractelor de anghinare în tratamentul disfuncþiilor hepatice ºibiliare, în diverse acuze digestive cum ar fi senzaþia de balonare,inapetenþa, greaþa ºi durerile abdominale, a fost doveditã înnumeroase studii clinice. În plus, fitoterapia cu extracte deanghinare pare sã nu prezinte riscuri semnificative, deoarece dozeleterapeutice sunt sub nivelul dozelor toxice.

Preparare și administrareÎn afecþiunile hepato-biliare se preparã o infuzie din 2 linguriþe

de plantã uscatã ºi mãrunþitã, la 300 ml apã. Se bea în trei reprize,cu 30 de minute înaintea meselor principale. Pânã la servirea meseise recomandã ca pacientul sã stea culcat pe partea dreaptã. Dupã10 zile, preparatul se poate face mai concentrat (4 linguriþe la 300 mlapã), iar dupã alte 10 zile, cu prudenþã, se poate prepara infuzia


din 5 linguriþe de plantã uscatã, la 300 ml apã. Tratamentul sepoate relua, dacã mai este necesar, dupã o pauzã de o lunã.

În mod curent, frunzele de anghinare se asociazã cu diferiteplante medicinale (mentã, pelin, brusture etc.).

Anghirolul, respectiv Anghirolul cu săruri de magneziu, preparatecomercializate prin farmacii, sunt o alternativã fitoterapeuticã uºorde procurat ºi administrat în afecþiunile hepato-biliare acompaniatede balonare, indigestii etc.

O formulã recomandatã în Indexul fitoterapeutic este constituitãdin 9 pãrþi frunze de anghinare ºi 1 parte frunze de mentã. O lingurãdin acest amestec de frunze se infuzeazã într-o canã cu apã. Se beacaldã, în înghiþituri mici. Se pot adminstra 2-3 cãni pe zi.

Un alt amestec din care se poate prepara o infuzie este formatdin frunze de anghinare – 3 pãrþi, fructe de armurariu – 3 pãrþi,inflorescenþe de pelin – 3 pãrþi ºi fructe de anason dulce (fenicul)– 1 parte. Infuzia se preparã dintr-o lingurã de amestec de produse,la 1 canã cu apã ºi se administreazã la fel ca infuzia de mai sus.

Pentru stimularea poftei de mâncare se recomandã o infuziedin 1 linguriþã de plantã uscatã, la 1 canã cu apã ºi se bea câte½ de canã înainte de masã.

ªi în cazul afecþiunilor renale sau al hiperlipidemiilor, infuziase preparã la fel, administrându-se 2-3 cãni pe zi.

Intrã în compoziþia granulelor Instamixt, a comprimatelorHepatobil ºi a preparatelor Anghirol, mai sus menþionate.

ContraindicaţiiNu se admnistreazã în stadiul acut al bolilor hepato-biliare ºi renale.

DiverseÎn þãrile din sudul Europei (Italia, Franþa) precum ºi în SUA ºi

Argentina, anghinarea se cultivã pe suprafeþe extinse, fiind nu numaio plantã medicinalã, ci ºi alimentarã. Baza cãrnoasã a inflorescenþeiºi bracteelor se consumã ca aliment sub diverse forme, fiind consideratão delicatesã.


BRUSTURELEDenumire, descriere,părţi folosite

Brusturele (Arctium

lappa), în unele pãrþi numitºi lipan sau scaiul-oii, esteo plantã ierboasã bianualã.Este rezistentã la condiþiiextreme ºi creºte în locu-rile cele mai nepretenþioase,din regiunile de câmpiepânã la cele de munte.Brusturele are un aspectcaracteristic mai ales dato-ritã frunzelor foarte maride la bazã care pot creºtepânã la un diametru de aproape 60-70 cm, în unele locuri chiarmai mari. În zilele însorite de varã, frunzele sunt adevãrate pãlãriide soare, aflate la îndemânã oricui pentru protejarea capului împo-triva insolaþiei. Florile sunt globuloase, cu frunzuliþe protectoare(bractee) prevãzute cu cârlige, din cauza cãrora se agaþã cu uºurinþãde haine sau de lâna oilor care trec pe lângã plante. În scop me-dicinal, de la brusture se foloseºte rãdãcina (Radix Bardanae). Fiindputernicã, bine reprezentatã, adânc înfiptã în pãmânt, recoltareaeste practic imposibilã fãrã o cazma.

Substanţe activeDin punct de vedere cantitativ, cea mai bine reprezentatã substanþã

din rãdãcina de brusture este inulina. Alãturi de aceasta s-au pusîn evidenþã sãruri de potasiu, o oarecare cantitate de ulei volatil, acidcafeic, compuºi poliinici, sãruri de potasiu. Cercetãrile mai recente,care s-au orientat spre analiza chimicã a frunzelor ºi în special a


seminþelor, au evidenþiat substanþe cu posibile efecte medicinaledin clasa lignanilor (arctiinã, neoarctinã, arctigeninã, lapaol).

Acţiune, proprietăţiRãdãcina de brusture este folositã pentru acþiunea sa diureticã,

sudorificã, depurativã ºi uºor hipoglicemiantã. Unele cercetãriexperimentale sugereazã existenþa unui factor cu acþiune antitumoralã,antimutagenicã. Alte studii experimentale fãcute în Taiwan auconstatat o posibilã acþiune hepatoprotectoare ºi antioxidantã.Cercetãtorii taivanezi presupun cã substanþele fitochimice dinrãdãcina brusturelui ar putea proteja organismul de efectelecancerigene ale radicalilor liberi.

În ce priveºte principiile active din seminþe, cercetãri fãcute laUniversitatea din Tokio aratã cã anumiþi lignani din seminþele debrusture pot contracara acþiunea factorului activator al agregãriitrombocitelor sanguine. Dacã aceste studii vor fi confirmate,brusturele va fi cuprins în lista factorilor protectori împotrivaformãrii trombilor (cheagurilor) în vasele sanguine.

Indicaţii terapeuticePrintre indicaþiile clasice ale preparatelor de brusture se numãrã:

afecþiunile renale, afecþiunile pielii (eczeme, seboree, acnee),furunculoza, guta, reumatismul.

Preparare și administrarePentru uz intern, se preparã un decoct din 4 linguri de pulbere

de rãdãcinã, la 1 litru de apã. Se bea pânã la 1 litru pe zi. Deasemenea, se poate încerca maceratul la rece pregãtit din 4 linguride rãdãcinã, la 1 litru de apã. Macerarea se face timp de 6-8 ore. Îndiabet se recomandã infuzia din 1 lingurã de rãdãcinã, la 1 canãcu apã. Din aceasta se beau 2-3 cãni pe zi.

Pentru uz extern, se preparã un decoct din 2 linguri de rãdãcinãmãrunþitã, la 1 canã cu apã. Se strecoarã dupã un sfert de orã ºi sefoloseºte sub formã de comprese, frecþii sau spãlãturi locale.


Brusturele intrã în compoziþia tabletelor Antitox, a cremeiArmon, a loþiunii antiseboreice Hebe, a comprimatelor Imunovitºi a soluþiei Herbasol.

Precauţii, efecte adverseLiteratura de specialitate a semnalat un caz izolat de intoxicaþie

care se pare cã s-a datorat contaminãrii cu atropinã a preparatuluiadministrat.

BUSUIOCUL-CERBILORBusuiocul-cerbilor (Menta pulegium),

numit ºi muºeþelul de câmp, este o plantãierboasã, cu flori violacee, care creºteîn locuri umede. Conþine tanin, ulei volatil(pulegonã, mentonã, piperitonã). Înmedicina empiricã este folosit pentrutratarea unor afecþiuni gastrice, pentrustimularea digestiei, pentru combatereameteorismului abdominal, precum ºi înafecþiuni ale aparatului respirator, caexpectorant.

Infuzia se preparã din 1 linguriþã defrunze la 1 canã cu apã ºi se beau 2-3cãni pe zi. Uleiul volatil obþinut dinbusuiocul-cerbilor trebuie folosit cumare prudenþã, în doze strict limitate,deoarece supradozarea poate duce lareacþii adverse severe. Nu se admi-nistreazã femeilor însãrcinate. În poporera utilizatã ca insecticid, contra puri-cilor. Are utilitate în industria parfu-murilor.


BUSUIOCULDenumire descriere și părţi folosite

Busuiocul (Ocimum basilicum) este oplantã de provenienþã orientalã, care de-alungul timpului a ajuns nu numai sã fie acli-matizatã ºi cultivatã în orice grãdinã, ci chiarsã devinã o caracteristicã a culturii naþionale.Busuiocul e o plantã cu frunze mãrunte, dispusepereche ºi flori mici albicioase. Planta înîntregime este aromatã la miros ºi la gust. Serecolteazã pãrþile aeriene cu frunze tinere, cusau fãrã flori (Herba Basilici).

Substanţe activeUleiul volatil din busuioc conþine linalol, eucaliptol, eugenol,

estragol, camfor, anetol. Mai conþine taninuri ºi saponozidetriterpenice, iar seminþele conþin mucilagii.

Acţiune, proprietăţiBusuiocul este folosit în fitoterapie pentru acþiunea sa antisepticã,

carminativã, galactogogã, antiemeticã, diureticã, antiinflamatoare,antifungicã, febrifugã.

Indicaţii terapeuticePreparatele fitoterapeutice din busuioc sunt administrate în

afecþiuni digestive, colici intestinale, meteorism abdominal, diaree,colitã, în infecþii ale cãilor respiratorii, anorexie.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã. Se

beau 3 cãni pe zi. În infecþiile cãilor respiratorii superioare, rinite,gripã, se recomandã ºi inhalaþiile cu abur în care s-au antrenatprincipiile active din busuioc. Se fierbe 1 lingurã de plantã


mãrunþitã, într-o canã cu apã. Se face o inhalaþie dimineaþa ºi unaseara.

Intrã în compoziþia soluþiei Herbasol ºi a comprimatelorPlantofort.

DiverseFrunzele proaspete sau uscate sunt apreciate în bucãtãria

româneascã ºi sunt folosite la aromatizarea diverselor feluri demâncare, a mezelurilor, murãturilor, sosurilor ºi salatelor. Busuioculeste profund legat de credinþele populare ºi de unele practicireligioase. Proprietãþile aparent neobiºnuite ale apei „tratate” cubusuioc se datoreazã dizolvãrii în apã a uleiul volatil ºi a celorlalteprincipii active, cu acþiune dezinfectantã.

CASTANUL SĂLBATICDenumire, descriere și părţifolosite

Un binecunoscut arbore foios,castanul (Aesculus hippocastanum)creºte în parcuri, pe marginea aleilor saustrãzilor, atingând înãlþimi de 30 demetri. Pãrþile folosite în scop medicinalsunt scoarþa (Cortex Hippocastani) ºicastanele, adicã seminþele (Semen Hippo-

castani), de formã aproximativ semisfe-ricã ºi de culoare maro-roºcat, cu su-prafaþa lucioasã. Un arbore matur poateproduce anual între 50 ºi 60 kg de castane.Castanele se recolteazã în septembrieºi octombrie, pe mãsurã ce cad dincopac.


Substanţe activeSeminþele conþin amidon, albumine, grãsimi, saponine (escinã),

principii amare, tanin, flavonoizi. Scoarþa conþine o cantitate marede tanin, precum ºi substanþe cumarinice de tipul oxicumarinei ºiesculinei.

Acţiune, proprietăţiSubstanþele active din seminþe le conferã castanelor proprietãþi

antiinflamatoare, antiedematoase ºi produc vasoconstricþie venoasã.Principalele proprietãþi au fost dovedite atât prin studii experi-mentale, cât ºi prin studii clinice.

Scoarþa are acþiune tonicã, febrifugã, hemostaticã ºi de protecþievascularã.

Indicaţii terapeuticeProdusele farmaceutice din castane au indicaþii în terapia

varicelor, hemoroizilor, flebitelor, tromboflebitelor, sindromuluiRaynaud, insuficienþei venoase cronice, a edemelor postoperatorii,a bolilor cu fragilitate vascularã crescutã ºi tendinþã la hemoragie.

AdministrareSeminþele de castan nu se folosesc ca atare. Din acestea se

fabricã, prin procedee farmaceutice, tincturi, extracte, unguente,supozitoare, comprimate ºi chiar preparate injectabile.

Intrã în compoziþia unguentului Variterp, a granulelorAqua-venol ºi a gelului Stimuven.

Efecte adverse, precauţiiSaponinele din extractele de castane sunt substanþe cu posibile

efecte toxice la supradozare. Au fost semnalate câteva cazuri deºoc anafilactic, respectiv de reacþii alergice. Aplicarea localã aunguentelor în boala varicoasã se face fãrã masaj pentru a nuprovoca iritaþie localã.


DiverseCastanele sunt o materie primã pentru fabricarea unor sãpunuri

ºi uleuri tehnice, a cleiului. Scoarþa de castan este utilizatã în in-dustria tãbãcãritului, la prelucrarea pieilor de animale.

CĂTINA ALBĂDenumire, descriere șipărţi utilizate

Cãtina albã, cunoscutã înunele pãrþi ºi sub numele de„cãtinã de râu” sau simplu „cãtinã”(Hippophae rhamnoides), esteun arbust care poate creºte pãnãla 5-6 metri înãlþime. Ramurileprezintã numeroºi þepi lungi,foarte ascuþiþi, iar frunzele suntînguste, de culoare verde-argintiu.Florile, brun-gãlbui, sunt mici ºiapar în lunile martie - aprilie. Prin-cipala parte folositã în fitoterapiesunt fructele (Fructus Hippo-

phaes). Acestea seamãnã cuniºte mãrgele de formã ovoidalã ºi de culoare galben-portocaliuintens (în realitate, niºte drupe false), se pot recolta în lunile augustºi septembrie, având un gust acru, uºor amãrui, cu aromã plãcutãºi miros caracteristic, asemãnãtor afinelor. În interiorul drupelorse aflã fructul propriu-zis (achena). Se recomandã ca recoltareasã se facã înainte de primul îngheþ, deoarece gustul ºi calitateafructelor îngheþate se deterioreazã repede.

Substanţe activeFructele de cãtinã sunt adevãrate concentrate de vitamine. Cele

mai bine reprezentate sunt: vitamina C, carotenoizii vegetali


(provitamina A), vitaminele E, B1, B

2, PP. Pe lângã conþinutul mare

de vitamine, dintre care unele sunt cunoscute ca având efecteantioxidante, fructele de cãtinã sunt o sursã bogatã de mulþi alþiantioxidanþi, atât hidro, cât ºi liposolubili. Uleiul (Oleum

Hippophae) extras din fructul propriu-zis de cãtinã conþine acizigraºi polinesaturaþi ºi fosfolipide (gliceride ale acizilor oleic, li-noleic, palmitic, palmitoleic, alfa-linolenic). Alte substanþeevidenþiate sunt pectinele ºi substanþele triterpenice.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din cãtinã albã constituie o sursã bogatã de vitamine

cu atât mai valoroasã, cu cât alimentaþia este mai deficitarã, maiales în perioada de iarnã. Prin prezenþa vitaminelor, cãtina albãare efecte antioxidante, de protecþie a capilarelor ºi a sistemuluinervos.

Extractul uleios obþinut din fructele de cãtinã protejeazãtegumentele de radiaþiile ultraviolete ºi are efect emolient. Într-unstudiu efectuat în Marea Britanie, constând din administrarea timpde opt sãptãmâni a sucului de cãtinã, s-a constatat o creºtere aHDL-colesterolului (colesterolul „bun”). Acelaºi studiu a arãtat cãsubstanþele active din cãtinã scad susceptibilitatea LDL-colesterolului(colesterolul „rãu”) la oxidare. Aceste date pun în evidenþã efectulcãtinei albe de prevenire a procesului de aterosclerozã prinproprietãþile sale antioxidante.

Mai multe experimente de laborator au evidenþiat proprietãþilecitoprotectoare ºi imunostimulatoare ale preparatelor fitoterapeuticedin cãtinã.

Studii fãcute în Turcia au arãtat cã extractul de cãtinã are efectde protecþie împotriva apariþiei leziunilor ulceroase la niveluluistomacului. Un studiu efectuat în China a ajuns la concluzia cãefectul protector al substanþelor fitochimice din cãtinã faþã deulcerul gastric este comparabil cu cel al Cimetidinei, un binecunoscutmedicament antiulceros.


Alt studiu, fãcut în Bulgaria, confirmã proprietãþile regeneratoareale extractelor de cãtinã datoritã conþinutului mare de vitamine ºimicroelemente (seleniu, zinc, cupru).

Studii experimentale efectuate în China, cu ajutorul microscopieielectronice, au pus în evidenþã faptul cã uleiul de cãtinã poate jucaun rol protector pentru celulele hepatice lezate.

Indicaţii terapeutice și profilacticeUleiul gras extras din coaja fructului este utilizat în curele de

vitaminizare, în stãrile carenþiale, în surmenaj, în tratamentul ad-juvant al ulcerului gastric, în tratamentul arsurilor ºi plãgilor greuvindecabile. Extractele de cãtinã au fost utilizate de mult timp înmedicina tradiþionalã din China ºi Rusia, în tratamentul unorafecþiuni dermatologice (eczeme). Extractele de cãtinã sunt de orealã valoare în prevenirea procesului aterosclerotic.

Preparare și administrareFructele de cãtinã pot fi întrebuinþate pentru obþinerea diverselor

preparate, fie proaspete, fie uscate. Sucul poate fi filtrat sau nefiltrat.Sucul nefiltrat include pulpa de culoare portocalie a fructelor ºieste mai bogat în substanþe fitochimice. Stoarcerea fructelor proaspetese poate face cu teascul (la fel ca mustul de struguri) sau cu storcãtorulde fructe. Pentru îndulcire se poate folosi miere sau zahãr.

Infuzia se poate prepara din 2-3 linguriþe de fructe uscate, la1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi, în cure de 7-10 zile.

Deoarece unele componente active ale fructelor de cãtinã sunttermolabile (în special vitamina C), trebuie evitate temperaturilemai mari de 700C.

Intrã în compoziþia granulelor Cevisol, a cremei Armon, a cremeiHebe-radex ºi a comprimatelor Plantofort.

PrecauţiiÎn unele regiuni geografice, fructele de cãtinã albã sunt consi-

derate toxice ºi, deºi existã din belºug, nu sunt folosite sub nici o


formã. Pe baza dovezilor ºtiinþifice ºi empirice existente putemafirma cã nu existã motive demne de luat în seamã care sãcontraindice folosirea raþionalã a fructelor de cãtinã albã. O mãsurãde precauþie este totuºi necesarã, ºi anume pentru prevenireaînþepãturilor în timpul culesului, datoritã spinilor foarte numeroºiºi ascuþiþi ai arbustului.

DiverseFructele de cãtinã pot servi ºi ca aliment sub formã de gem,

marmeladã, sirop sau compot.Datoritã proprietãþilor protectoare faþã de razele ultraviolete ºi

proprietãþilor emoliente, uleiul extras din fructele de cãtinã este uningredient apreciat în preparatele fitofarmaceutice cosmetice.

Pulpa care rãmâne dupã îndepãrtarea sucului constituie omaterie primã pentru extragerea unui pigment galben („galben decãtinã”), utilizat drept colorant natural în industria alimentarã.

CERENŢELULDenumire, descriere șipărţi folosite

Cerenþelul (Geum urbanum)este o plantã ierboasã cu frunzecompuse din câte trei folioleverzi, cu margini zimþate ºi vârfascuþit. Cerenþelul înfloreºte dinluna mai pânã toamna ºi areflorile alcãtuite din 5 petale deculoare galben-intens, susþinutede o codiþã lungã. De la cerenþelse recolteazã rizomii (Rizoma Gei)fie primãvara, în luna martie, fietoamna în lunile septembrie,octombrie.


Substanţe activeRãdãcinile de cerenþel conþin taninuri, acid galic, acid elagic, glico-

zide de tipul geozidei, catehinã, acid cafeic, acid clorogenic, glucide.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din rãdãcinã de cerenþel au efect astringent, anti-

septic, antidiareic, calmant.

Indicaţii terapeuticeCa remediu fitoterapeutic, cerenþelul este folosit în stomatite,

amigdalite, gingivite, sângerãri ale gingiei, diaree, enterocolite.

Preparare și administrareDecoctul se preparã din 2 linguriþe de pulbere de rãdãcinã, la

1 canã de apã. Se fierbe 20-30 de minute ºi se strecoarã. Se beadupã mesele principale.

Pentru gargarã se poate folosi decoctul descris mai sus.Intrã în compoziþia ceaiului antidiareic, a ceaiului pentru gargarã

ºi a extractului alcoolic Ticiverol.

DiverseDin frunzele plantei, culese primãvara când sunt încã fragede,

se poate face salatã de verdeþuri, care are printre altele un conþinutmare de vitamina C.

CHIMENULDenumire, descriere și părţi folosite

Chimenul (Carum carvi) este o plantã ierboasã din familiamorcovului. Mai este numit ºi chimion. Creºte în regiunea de deal,atât spontan, cât ºi în culturi, rodind numai în al doilea an. În scopmedicinal se recolteazã fructele (Fructus Carvi), mici de cca 5 mmlungime, cafenii, ovalare, alungite, uºor curbate, cu un gust ºi mirosaromat, înþepãtor, caracteristic.


Substanţe activeUleiul volatil din fructele de chimen este reprezentat de carvonã,

carveol, carvacrol. Fructele mai conþin în plus acizi graºi, substanþeglucidice ºi proteice, cumarine, fitosteroli.

Acţiune, proprietăţiFitoterapia cu preparate din fructe de chimen se bazeazã pe

acþiunea lor carminativã, stomahicã, galactogogã ºi stimulentãasupra întregului organism.

Indicaţii terapeuticeSe utilizeazã pentru combaterea colicilor la copii ºi la mamele

care alãpteazã. La acestea din urmã, preparatele de chimion pot fiutilizate pentru stimularea secreþiei lactate, împreunã cu alte plantecu efect sinergic (anoson, fenicul).

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de fructe la 1 canã cu apã ºi se

beau 2-3 cãni pe zi. Pentru sugari ºi copii se preparã infuzia din½ linguriþã de fructe de chimen, la 100 ml de apã. La sugari seadministreazã 6 linguri, în timp ce la copiii peste 5 ani se poate daîntreaga cantitate, pe parcursul zilei.

Intrã în compoziþia granulelor Diett.

DiverseSupa de chimen, preparatã în mod dietetic este la fel de indicatã

pentru mamele care alãpteazã, ca ºi ceaiul. De obicei se serveºtecu crutoane de pâine prãjitã. Fructele de chimen se folosesc în panificaþie,presãrate pe suprafaþa pâinii sau a produselor de patiserie, iar uleiulvolatil este folosit la fabricarea unor paste de dinþi.


CICOAREADenumire, descriere și părţifolosite

Cicoarea (Cichorium intybus) esteo plantã îndrãgitã pentru culoareaalbastrã a florilor ei. O varietate culti-vatã de cicoare este renumitã pentrusurogatul de cafea fabricat din rãdã-cinile sale. Frunzele de la bazã suntmult alungite ºi adânc divizate, asemã-nãtoare cu frunzele de pãpãdie, iar celedin partea superioarã a tulpinii suntîntregi ºi mai mici. Frunzele de cicoareau suprafaþa pãroasã, spre deosebire decele de pãpãdie care sunt netede. De lacicoare se recolteazã pentru uz medici-nal atât pãrþile aeriene, cât ºi rãdãcina.Partea aerianã (Herba Cichorii) serecolteazã în perioada înfloririi, din iuliepânã în septembrie. Rãdãcinile (Radix

Cichorii) se recolteazã toamna, înseptembrie.

Substanţe activeAmbele pãrþi ale plantei conþin

cicoriinã, lactucinã, inulinã, flavonoizi, acizi polifenoli carboxilici.Frunzele conþin în plus acid tartric.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din cicoare conferã plantei efect stomahic,

colagog, hepatoprotector, depurativ, uºor sedativ, antiaritmic,hipotensiv, hipoglicemiant, laxativ.


Indicaţii terapeuticePreparatele din cicoare sunt uzilizate pentru stimularea poftei

de mâncare, în tratamentul adjuvant al afecþiunilor biliare ºihepatice, în acnee ºi în constipaþie.

Preparare și administrareInfuzia se poate prepara din 1-2 linguriþe de plantã – pãrþi

aeriene ºi rãdãcini mãrunþite – la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pezi.

Din 2 linguriþe de rãdãcini mãrunþite, la 1 canã cu apã, se preparãun decoct, prin fierbere timp de 5 minute. Se beau 1-2 cãni pe zi,în trei reprize, înaintea meselor principale.

Pentru uz extern, în acnee, se recomandã spãlãturi sau compreselocale cu infuzie preparatã din 40 g de plantã la 1 litru de apã.

Cicoarea intrã în compoziþia ceaiului depurativ, a comprimatelorCortelax, Rhamnolax ºi Normoponderol, a loþiunii nutritiveHebe, a extractului de cicoare prãjitã Cicorela, a granulelor Diett.

DiverseFrunzele fragede ale varietãþii Foliosus, se pot consuma sub

formã de salatã. Spre deosebire de cafeaua obþinutã din boabelede cafea, cafeaua din cicoare nu prezintã riscul dependenþei sau alfenomenelor de psihoexcitaþie. În plus, se pare cã acest înlocuitorde cafea are efecte favorabile asupra digestiei ºi calmeazã durerileabdominale. Rãdãcina de cicoare prãjitã, ca înlocuitor de cafea, sepoate procura din comerþ sub numele de Cicosil.


CIMBRIŞORULDenumire, descriere șipărţi folosite

Cimbriºorul (Thymus

serpyllum), numit în anu-mite locuri ºi cimbru decâmp, este o plantã micã destaturã, cu tulpini târâtoarecare se fixeazã din loc în locprin rãdãcini. Ramificaþiiletulpinilor nu cresc mai lungide 7-10 cm, iar frunzele suntmãrunte, ca ºi florile, acesteafiind de culoare purpuriu-violacee. Perioada de înflorire este lungã,începând din mai ºi pânã în septembrie. De la cimbriºor se foloseºtepartea aerianã înfloritã (Herba Serpylli) care emanã un miroscaracteristic, plãcut, aromat. Recoltarea se face numai pe vremeînsoritã, dupã ce se usucã roua.

Substanţe activeUleiul volatil este compus din terpene, timol, carvacrol. Mai

conþine principii amare (serpilinã), acid ursolic ºi oleanolic, acidcafeic ºi rozmarinic, flavone, tanin ºi rezine.

Acţiune, proprietăţiPreparatele fitoterapeutice din cimbriºor au acþiune antispasticã,

colereticã, antimicrobianã ºi antiviralã, vermifugã, vermicidã,cicatrizantã.

Indicaţii terapeuticeFitoterapia cu ceaiuri ºi extracte din cimbriºor este utilã în colici,

enterocolite microbiene, infecþii respiratorii cu fenomene spastice,gripã, infecþii urinare, anorexie, parazitoze intestinale, afecþiunihepatice, precum ºi extern, în caz de ulceraþii sau alte plãgi.


Preparare și administrareSe poate prepara o infuzie din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu

apã. Se beau 2-3 cãni pe zi. Pentru tratarea infecþiilor respiratoriicu tuse, se recomandã un amestec din cimbriºor ºi scai vânãt.

Pentru uz extern, se preparã un decoct din 2 linguriþe de plantãla 1 canã cu apã ºi se aplicã sub formã de comprese locale sau sefac spãlãturi ale regiunii afectate. Cimbriºorul poate fi utilizat externºi sub formã de bãi medicinale, singur sau în asociere cu alte plantecu efect sinergic. Se preparã un decoct din 3 mâini de plantã la 10litri de apã; acesta se adaugã la apa de baie.

Cimbriºorul intrã în compoziþia ceaiului antiastmatic, antidiareic,a ceaiului pentru gargarã, a granulelor Aqua-algin ºi Aqua-sedin.

DiverseEste apreciat ºi pentru calitãþile sale de condiment, fiind folosit

în alimentaþie pentru aromatizarea unor feluri de mâncare ºi a unormurãturi. De asemenea, cercetãri fãcute în Canada au arãtat cãprin uleiul sãu volatil, cimbriºorul are calitãþi insecticide, observateasupra larvelor, cu aplicabilitate în agriculturã.

CIMBRUL DE GRĂDINĂDenumire, descriere și părţifolosite

Cimbrul de grãdinã (Thymus vulgaris),numit ºi cimbru de grãdinã adevãrat saucimbru bun, este cultivat încã din anti-chitate ca plantã medicinalã, iar mai târziu,condiment. Poate fi uºor confundat cu oaltã plantã, numitã tot cimbru, cu care seaseamãnã foarte mult ºi la aspect (Satureja

hortensis). Cimbrul adevãrat este o plantãperenã – celãlalt cimbru este o plantãanualã – a cãrei tulpinã se lemnificã în al


doilea an ºi dezvoltã tufe de pânã la o jumãtate de metru înãlþime.Frunzele sunt mici, alungite, ovalare, iar florile sunt mãrunte,grupate spre vârful tulpinilor, ºi au culoare roz. În scop medicinalse recolteazã pãrþile aeriene (Herba Thymi).

Substanţe activePãrþile aeriene ale cimbrului de grãdinã conþin ulei volatil în a

cãrui compoziþie intrã timol, carvacrol, terpinen, cineol, pinen, lina-lool, borneol, geraniol. În afarã de uleiul volatil, în plantã se maigãsesc tanin, acid cafeic, flavonoizi, principii amare, triterpene,acizi graºi, sãruri de litiu.

Acţiune, proprietăţiAplicaþiile în fitoterapie ale cimbrului de grãdinã se bazeazã pe

acþiunea sa antisepticã, antitusivã, diureticã, colereticã, colagogã,antihelminticã.

Indicaţii terapeuticePreparatele din cimbru bun se folosesc în infecþiile respiratorii

acute cum ar fi bronºitele, traheitele, tusea convulsivã, gripa. Suntutile în tratamentul parazitozelor intestinale cu oxiuri, ankilostomaprecum ºi în afecþiunile hepato-biliare. Extern, se foloseºte întratarea unor afecþiuni ale pielii.

Preparare și administrareSe preparã o infuzie din 1 linguriþã de plantã la 1 canã cu apã.

Se bea 1 canã pe zi, fracþionat pe parcursul zilei. Pentru calmareatusei ºi ca expectorant se poate prepara o infuzie mai concentratã,din 2-3 linguri de plantã uscatã ºi mãrunþitã, la 1 canã cu apã, dincare se administreazã 2-3 linguri pe zi. Pentru uz extern, în plãgi ºiulceraþii, se preparã un decoct din 2 linguri de plantã la 1 canã cuapã ºi se fac spãlãturi locale.

Intrã în compoziþia ceaiului contra colicilor nr. 2, a ceaiului pec-toral nr. 2, a extractului alcoolic Ticiverol.


Precauţii, reacţii adverseLa administrarea unor doze excesive pot sã aparã fenomene de

intoxicaþie, manifestatã prin greþuri, vãrsãturi, gastro-enteritã, para-lizie, ºi chiar deces.

CIREŞULDenumire, descriere și părţifolosite

Cireºul (Cerasus avium) esteun arbore fructifer bine cunoscutºi foarte apreciat în primul rândpentru fructele sale. În scop medi-cinal se folosesc cozile fructelor(Stipes Cerasi). Proprietãþile ºi uti-lizãrile cozilor de viºine sunt simi-lare cu cele ale cozilor de cireºe.

Substanţe activeCozile de cireºe conþin flavonoizi, saponine, sãruri de potasiu,

taninuri.

Acţiune, proprietăţiCeaiul din cozi de cireºe are acþiune diureticã.

Indicaţii terapeuticeCozile de cireºe sunt recomandate în afecþiunile cãilor urinare

ºi ale rinichilor, reumatism, colitã, stãri de demineralizare, ca ad-juvant în tratamentul hipertensiunii arteriale uºoare.

Preparare și administrareDecoctul se preparã din 3-4 linguri de cozi de cireºe, la 2 cãni

de apã. Se bea 0,5-1 litru pe zi.Intrã în compoziþia ceaiului diuretic nr. 3.


CIUBOŢICA-CUCULUIDenumire, descriere și părţifolosite

Ciuboþica-cucului (Primula offici-

nalis) e o plantã rãspânditã prin pãºuniºi fâneþe, în zonele de deal ºi de munte.Florile, de culoare galbenã, sunt grupatemai multe pe o tulpinã la a cãrei bazãse aflã un mãnunchi de frunze ovalare,alungite, cu suprafaþã încreþitã ºimargine ondulatã. Suratele lor cultivateau flori de diverse culori, fiind deosebitde apreciate pentru aspectul lor orna-mental. De la ciuboþica-cucului se potfolosi florile, frunzele ºi rãdãcinile (Flos

Primulae, Folium Primulae, Rhizoma

cum Radicibus Primulae).

Substanţe activeRãdãcinile ºi rizomii de ciuboþica-cucului conþin saponozide

triterpenice de tipul primulinei, acid primulinic, precum ºi amidon,zaharuri, ulei volatil. Florile conþin saponozide ºi flavonoizi. Înfrunze s-a gãsit o cantitate mare de vitamina C ºi carotenoizi.

Acţiune și indicaţiiÎn medicina empiricã frunzele de ciuboþica-cucului au fost

utilizate pentru multe afecþiuni, dar fãrã o justificare ºtiinþificã.Datoritã prezenþei vitaminelor, este recomandatã în carenþele devitamina C. Rãdãcinile au proprietãþi expectorante ºi fluidifianteale secreþiilor bronhice, fapt pentru care se folosesc sub formã dedecoct în infecþiile respiratorii.


Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1-2 linguriþe de flori de ciuboþica-cucului,

la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi. Din rãdãcini se preparãun decoct dintr-o cantitate de 1-2 linguriþe de pulbere, la 1 canã cuapã. Se fierbe 5-10 minute. Se beau 2-3 cãni pe zi.

Alãturi de alte specii, intrã în compoziþia ceaiului antibronºiticnr. 2.

CIUMĂREADenumire, descriere și părţifolosite

Planta numitã popular ciumãrea sauscrântitoare (Galega officinalis) este oplantã leguminoasã, înruditã cu fasolea,mazãrea, bobul etc. Are flori liliachii gru-pate în ciorchine ºi fructe cu aspect depãstãi. Creºte în zona de câmpie ºi de deal.De la ciumãrea se recolteazã în scop me-dicinal partea aerianã (Herba Galegae), întimpul înfloririi.

Substanţe activePlanta conþine un alcaloid (galegina), guanidinã, flavonoizi (ga-

luteolinã), acid pipecolinic, principii amare, saponine, acizi graºi.

Acţiune și indicaţii terapeuticeAre proprietãþi hipoglicemiante dovedite. Galegina stimuleazã

secreþia celulelor beta din insulele pancreatice, precum ºi utilizareaîn organism a glucozei. Planta mai are ºi proprietãþi galactogoge.Administrarea ei duce la creºterea cantitativã ºi calitativã a secreþieilactate. Preparatele din ciumãrea au ºi proprietãþi diuretice.Principala utilizare este în tratamentul adjuvant al diabetuluizaharat.


Preparare și administrareÎn tratamentul adjuvant al diabetului zaharat se pot administra

2-4 g (1 linguriþã) de pulbere vegetalã pe zi.Frecvent se asociazã cu alte plante cu acþiune hipoglicemiantã:

teci de fasole, frunze de afin, frunze de urzicã, frunze de salvie ºirãdãcinã de pãpãdie.

Pentru stimularea secreþei lactate se preparã o infuzie din 1lingurã de plantã la 1 canã cu apã. Se beau 3 cãni de ceai pe zi.

DiverseÎn þãrile din sudul Europei, frunzele fragede sunt consumate ca

salatã.

COACĂZUL NEGRUCoacãzul negru (Ribes nigrum)

este un arbust cultivat în scopurialimentare. Frunzele au efectediuretice ºi se culeg în luna iulie.Fructele sferice, de culoare neagrã,au gust dulce-acriºor ºi conþinglucide, acizi organici, proteine,calciu, fier, fosfor, potasiu, caro-ten, vitamine din grupul B, vita-mina C în cantitate mare, vitaminaPP, flavonoizi. Fructele au acþiunetonicã generalã, vitaminizantã, remineralizantã, fiind recomandateîn stãrile anemice, surmenaj, în cazurile de deficit de fier. Extractuldin fructe are aplicaþii în tratamentul hipertensiunii arteriale. Fructelese recolteazã când sunt coapte.

Infuzia din frunze se preparã dintr-o cantitate de 2 linguriþe defrunze uscate ºi mãrunþite, la 1 canã cu apã. Se beau 3 cãni pe zi.Infuzia din fructe se preparã din 1 linguriþã fructe uscate, la 1 canãcu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.


Intrã în compoziþia comprimatelor Fitolip ºi a granulelor Rubisol.Fructele se consumã în stare proaspãtã sau conservate, sub di-

verse forme.

COADA-CALULUIDenumire, descriere și părţifolosite

Coada-calului (Equisetum arvense)creºte prin locuri umede, umbroase.Primãvara se pot observa tulpinile fer-tile, cu aspect cafeniu-roºcat, prevãzutela vârf cu un spic încãrcat de spori. Înlunile de varã se pot observa tulpinilesterile de culoare verde, cu suprafaþabrãzdatã în lungime de 6-8 creste. Dinloc în loc, pleacã ramificaþii pline la in-terior, conferind plantei aspectul debrãduleþ sau coadã de cal. Se folosescpãrþile aeriene (Herba Equiseti) dinperioada de varã, recoltate din luna iuliepânã în luna septembrie.

Substanţe activePlanta are un conþinut extrem de mare

de compuºi de siliciu. În compoziþia eimai intrã saponine (ecvisetonina), flavonoizi, steroli vegetali, uleivolatil.

Acţiune, proprietăţiRemediile obþinute din coada-calului au acþiune remineralizantã,

diureticã, antiinflamatorie, de creºtere a rezistenþei þesutuluiconjunctiv, antisepticã ºi de scãdere a aciditãþii gastrice.


Indicaţii terapeuticePreparatele pe bazã de coada-calului sunt folosite în fitoterapia

stãrilor de convalescenþã, a anemiilor, a bolilor reumatice, dupãfracturi, degerãturi, în tratamentul eczemelor, acneei ºi neuroder-mitelor, precum ºi a edemelor de la nivelul picioarelor.

Preparare și administrarePentru administrare internã, se preparã un decoct din 1 linguriþã

de plantã la 1 canã cu apã. Se beau 3-4 cãni pe zi.Extern, se foloseºte sub formã de cataplasme sau bãi locale.

Frecvent este folositã împreunã cu frunzele de pãtlaginã ºi deplãmânãricã.

Intrã în compoziþia ceaiului antireumatic, a ceaiurilor diureticenr. 2 ºi 3, a granulelor Aqua-algin, Aqua-real ºi Aqua-venol.

PrecauţiiCoada-calului are mai multe specii înrudite, cu aspect asemãnãtor.

Dintre acestea, specia Equisetum palustre meritã sã fie menþionatãîn mod special, datoritã potenþialului toxic pe care îl prezintã. Încele mai multe locuri, speciile diferite sunt confundate între ele,lucru care se reflectã ºi în denumirea popularã identicã datãplantelor. În specia Equisetum palustre s-a identificat un alcaloidtoxic, palustrina. Pentru evitarea accidentelor regretabile, în cazulrecoltãrii directe, culegãtorul trebuie sã cunoascã foarte binecriteriile morfologice de diferenþiere între cele douã specii. Douãdintre semnele de recunoaºtere ale speciei toxice, menþionate debotaniºti, sunt suprafaþa netedã a tulpinii ºi ramurile goale în interior.

DiverseÎn trecut, planta a fost folositã în gospodãrii, ca mijloc de spãlare

a vaselor ºi uneltelor.


COADA-RACULUIDenumire, descriereși părţi folosite

Coada-racului (Poten-

tilla anserina) aparþine fa-miliei rosaceelor ºi are oserie întreagã de speciistrâns înrudite, majoritaeacu proprietãþi medicinale.Mai cunoscute dintre aces-tea sunt palma-voinicului,buruiana de junghi, scrân-titoarea, cinci degete (Po-

tentilla alba, Potentilla rep-

tans, Potentilla arenaria,

Potentilla argentea ºi Poten-

tilla erecta). Coada-raculuieste o plantã ierboasã,relativ scundã, cu tulpini subþiri, târâtoare, de cca 50 cm. Frunzelesunt compuse din 15-21 foliole cu margini zimþate, cu suprafaþaacoperitã de periºori fini, care îi dau un aspect argintiu, de unde ºiuna dintre denumirile populare sub care mai este cunoscutã,arginþicã. Florile, de culoare galbenã, cresc izolate pe codiþe lungi.În scop medicinal se recolteazã partea aerianã în timpul înfloririi(Herba Anserinae), în special frunzele aflate la baza plantei.

Substanţe activePãrþile aeriene de coada-racului conþin flavone, taninuri, colinã,

steroli, substanþe glucidice, mucilagii.

Acţiune, proprietăţiPreparatele fitoterapeutice din coada-racului au efect antidiareic,

astringent, hemostatic, antiseptic, antispastic, iar dupã unii autoriprevin formarea calculilor renali.


Indicaţii terapeuticeCoada-racului este utilã ca plantã medicinalã atât în tratamentul

colicilor intestinale, al diareei cu colici, al sindromului durerospremenstrual, al gingivitelor, cât ºi în prevenirea calculilor renali.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 2 linguri de plantã la 2 cãni cu apã. Se

infuzeazã 20 de minute ºi apoi se strecoarã. Se beau 2 cãni pe zi.Decoctul se poate prepara din 1 lingurã de plantã la 1 canã cu

apã. Pentru gingivite se fac spãlãturi locale.Intrã în compoziþia ceaiului antidiareic ºi a granulelor

Aqua-femina.

DiverseFrunzele tinere se pot folosi ca aliment în salate sau supe de

verdeþuri.

COADA-ŞORICELULUIDenumire, descriere și părţifolosite

Coada-ºoricelului (Achillea milefo-

lium) este una dintre cele mai populareplante medicinale existente atât în þaranoastrã, cât ºi pretudindeni în lume. Esteo plantã ierboasã, cu tulpina de 20-60cm sau chiar mai mult. Frunzele suntîmpãrþite în numeroase diviziuni ºisubdiviziuni, aparent rezultând mii defrunzuliþe, de unde ºi aspectul caracteristic, încreþit. Florile mãrunte,de culoare albã, se grupeazã în inflorescenþe dense, vizibile de ladistanþã.

Pentru obþinerea preparatelor medicinale din coada-ºoricelului,majoritatea autorilor recomandã folosirea florilor (Flos Millefolii);


unii considerã totuºi cã toatã partea aerianã (tulpina, frunzele) poatefi recoltatã împreunã cu florile mãrunte, albe, dispuse îninflorescenþe (Herba Millefolii). Planta are un gust amar ºi mirosaromatic caracteristic.

Substanţe activePlanta ºi în special florile conþin uleiul volatil care include

azulene (camazulenã), camfor, alfa ºi beta pinen, borneol, eugenol,sabinen, limonen ºi altele. Planta mai conþine taninuri, flavonoizi,principii amare, glucide, proteine, sitosterol, substanþe minerale.

Acţiune, proprietăţiCoada-ºoricelului are proprietãþi stomahice, astringente, tonice

amare, antiinflamatoare, cicatrizante, antiseptice, antispastice,calmante. Una dintre azulene, care pare a fi aceeaºi substanþã cumatricarina identificatã în muºeþel, are efecte antispastice asupramusculaturii netede a tubului digestiv. Camazulena, camforul,eugenolul, cvercitina ºi diverse alte substanþe au un efect sinergiccare contribuie la diminuarea inflamaþiei ºi calmarea durerii.Terpineolul, taninurile ºi cineolul exercitã efecte antiseptice.

Indicaţii terapeuticeCoada-ºoricelului este întrebuinþatã datoritã efectelor ei

benefice în afecþiunile digestive, enterite, enterocolite, în colicileabdominale, în bolile diareice, în tratamentul hemoroizilor. Înamestec cu alte plante cu acþiune similarã, este folositã pentrustimularea digestiei în caz de hipo- sau anaciditate gastricã. Plantamai este recomandatã în tratamentul afecþiunilor din sfera genitalãla femei, în inflamaþiile cronice ale anexelor precum ºi pentrucalmarea durerilor menstruale, datorate spasmelor musculaturiiuterine.

Preparatele din coada-ºoricelului sunt deosebit de valoroase învindecarea plãgilor, inclusiv a arsurilor.


Preparare și administrarePentru administrare internã, infuzia din coada-ºoricelului se

preparã din 2 linguri de flori la 2 cãni de apã. Se va bea toatãcantitatea în mai multe reprize, pe parcursul zilei respective. Înbolile diareice, enterite ºi enterocolite, infuzia din coada-ºoriceluluiare efecte similare cu cele ale preparatelor din muºeþel.

Pentru uz extern (plãgi, arsuri, eczeme, hemoroizi), se pot aplicapansamente îmbibate cu o infuzie obþinutã din 2 linguri de flori la1 canã de apã. În cazul hemoroizilor se mai pot face bãi locale cuo infuzie concentratã preparatã din 30-50 g de flori la 1 litru deapã.

Intrã în compoziþia ceaiului antiastmatic, anticolitic, contracolicilor, gastric, hepatic nr. 2, laxativ ºi antihemoroidal, a loþiuniinutritive Hebe.

DiverseÎn unele zone, frunzele tinere se folosesc în alimentaþie ca in-

gredient în salate, supe de verdeþuri sau drept condiment la preparareachiftelelor de cartofi.

Denumirea latinã, Achillea milefolium, ne aduce aminte de Ahile,a cãrui ranã sângerândã, spune legenda, a fost oblojitã de tovarãºulsãu de luptã chiar cu frunzele mãrunte ale acestei plante. Dacã arfi avut la îndemânã acelaºi leac ºi atunci când a fost rãnit în punctulsãu vulnerabil, probabil cã ar fi supravieþuit rãzboiului descris deHomer. Mai târziu, ostaºii romani au fost învãþaþi de mediculDioscorides sã îºi trateze rãnile cu aceeaºi iarbã de leac. De fapt,pânã în zilele noastre, coada-ºoricelului, este folositã pentruproprietãþile ei vulnerare.


CORIANDRULDenumire, descriere și părţifolosite

Coriandrul (Coriandrum sativum)este o plantã ierboasã, înaltã de cca o ju-mãtate de metru, din familia umbeliferelor.

Planta are un miros neplãcut, înschimb, fructele, de formã aproximativsfericã, cu diametru de 3-5 mm au cu-loare aurie ºi prezintã un gust ºi o aromãplãcute, caracteristice. În scop medici-nal, de la coriandru se recolteazã fructele(Fructus Coriandri).

Substanţe activePlanta conþine ulei volatil reprezentat

de linalool, pinen, geraniol, borneol,terpineol, citronelol, carvonã, camfor.Fructele mai conþin acizi graºi (acid petroselinic ºi alþii), substanþeproteice, aminoacizi, sitosteroli, tocoferoli, cumarine, acid cafeicºi clorogenic.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din coriandru au acþiune carminativã, spasmoliticã,

bactericidã, stomahicã.

Indicaţii terapeuticeCoriandrul este utilizat în fitoterapie în caz de tulburãri diges-

tive, dispepsii, meteorism abdominal, anorexie, afecþiuni hepato-biliare, parazitoze intestinale.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de fructe la 1 canã cu apã. Se

bea 1 canã cu 30 de minute înainte de masã. La copii se face o in-


fuzie din ½ de linguriþã de fructe la 1 canã cu apã ºi se admi-nistreazã 1 canã pe parcursul zilei.

Pentru combaterea paraziþilor se preparã o infuzie din 4 linguriþede fructe la 1 canã cu apã, care se bea dimineaþa, pe stomacul gol.Nu se consumã alimente pânã la amiazã.

DiverseIntrã în compoziþia multor ceaiuri compuse ºi este folosit ca

aromatizant în alimentaþie. Coriandrul este ºi o specie meliferã dincare se poate obþine o miere aromatã.

CRĂIŢELEDenumire, descriere și părţi folosite

Plante ornamentale, cultivate prin parcuriºi grãdini, crãiþele (Tagetes patula ºi Tage-

tes erecta) aparþin familiei compozitelor ºisunt originare din Mexic. În unele pãrþi li semai spune ºi vâzdoage. Florile de crãiþe suntde culoare galben-portocaliu în centrulinflorescenþei, ºi galben-cafeniu pe margini.Frunzele sunt compuse din frunzuliþe mã-runte, dinþate ºi degajã un miros plãcut,aromat, dacã sunt zdrobite. În scop medi-cinal, se recolteazã pe alese florile (Flos

Tagetes) mari, deschise, intens colorate înportocaliu.

Substanţe active și proprietăţiDintre substanþele prezente în petalele de crãiþe, cele mai bine

reprezentate sunt cele carotenoide, ºi anume heleniena ºi un esteral luteinei. Florile mai conþin ulei volatil, flavonoizi. Principiileactive din plantã cresc capacitatea de adaptare a ochiului la întunericsau în condiþii de luminozitate scãzutã.


Indicaţii terapeutice și administrarePreparatele din crãiþe sunt indicate în tratamentul hemeralopiei,

pentru ameliorarea vederii pe timp de noapte a ochiului miop, darºi pentru îmbunãtãþirea vederii nocturne a ochiului normal. Acestepreparate sunt utile ºi acelor categorii profesionale a cãror vedereeste solicitatã intens, cum ar fi de exemplu piloþii, ºoferii, mecaniciide locomotivã etc.

Heleniena extrasã din florile de crãiþe stã la baza fabricãriimedicamentului Heligal ºi Helinol, folosit în oftalmologie.

CREŢIŞOARADenumire, descriere și părţifolosite

Creþiºoara (Alchemilla vulgaris)este o plantã din familia Rosaceae

care creºte prin pãºuni, fâneþe, lamarginea pãdurilor în zonele demunte. Are frunzele late, cuadâncituri rotunjite ºi margini finzimþate. Florile sunt mici, galben-verzui, lipsite de petale. Spredelectarea privitorului atent, poatefi admiratã la primele ore aledimineþii încãrcatã de picãturi derouã mari ºi cristaline. În popormai este numitã ºi brumãrie. În scop medicinal se recolteazã parteaaerianã înfloritã (Herba Alchemillae).

Substanţe active și proprietăţiPlanta conþine taninuri (acid elagic ºi luteic), acizi graºi (palmitic

ºi stearic), fitosteroli, sãruri minerale. Preparatele din creþiºoarã auproprietãþi astringente, antidiareice, diuretice, antiinflamatoare,cicatrizante, antihemoragice.


Indicaţii terapeutice, preparare și administrareUnii autori menþioneazã utilitatea extractului de creþiºoarã în

tratarea sterilitãþii la femei. Ceaiul de creþiºoarã este folosit în tratareadiareei, hemoroizilor, a metroragiilor ºi dismenoreei. Infuzia sepreparã din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãnipe zi. Pentru gargarã se preparã o infuzie din 3 linguriþe de plantãla 1 canã cu apã.

CREŢUŞCADenumire, descriere și părţifolosite

Creþuºca (Filipendula ulmaria) este oplantã ierboasã, înaltã, din familia Ro-

saceae. În unele pãrþi e cunoscutã subnumele de sânzianã. Florile sunt albe cunuanþã gãlbuie, mici, grupate în inflores-cenþe bogate, puternic mirositoare.

Substanţe active și proprietăţiFrunzele ºi florile conþin ulei volatil,

taninuri, glucide, heliotropinã ºi vanilinã,flavonoizi (spireozidã). Produsul proaspãtrecoltat conþine compuºi salicilici. Prepa-ratele fitoterapeutice din creþuºcã au pro-prietãþi diuretice, antireumatice, antiinflamatoare.

Indicaţii terapeutice și administrareCreþuºca este recomandatã în reumatism, retenþii hidrice (ascitã),

sub formã de infuzie preparatã din 1 linguriþã de plantã uscatã,la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi. Pentru uz extern, se preparãun decoct, aplicându-se sub formã de comprese pe regiunile dure-roase.


DiverseCreþuºca este înruditã cu aglica (Filipendula vulgaris) ale cãrei

rãdãcini tuberizate se pot consuma dupã fierbere, asemeneacartofilor, sub formã de piure.

CRUŞINULDenumire, descriere și părţiutilizate

Cruºinul (Rhamnus frangula) esteun arbust care creºte prin poieni, pemalul râurilor ºi mai este cunoscut ºisub alte denumiri: lemn-câinesc,paþachinã. Crengile au ramuri cuscoarþã netedã, de culoare cafenie cupete albicioase. Frunzele verzi suntlucioase, cu margini netede. Dinflorile alb-verzui vor rezulta fructemici, globuloase, mai întâi de culoareverde, apoi roºii, pentru ca la maturitate sã devinã negre cu reflexeviolacee. De la cruºin se recolteazã, în scop medicinal, scoarþaramurilor tinere (Cortex Frangulae) care pe partea interioarã estede culoare galben-portocaliu. Pentru uºurarea decojirii, aceastãoperaþie se face în aceeaºi zi cu recoltarea. Se întrebuinþeazã numaidupã un an de la recoltare sau dacã sunt supuse unei temperaturide 1000C timp de o orã.

Substanţe activeScoarþa de cruºin conþine glicozide antrachinonice, ca de

exemplu glucofrangulozida ºi frangulozida. Acestea se formeazãprintr-o reacþie de oxidare prin care compuºii antranolici, dinprodusul proaspãt, se transformã în compuºi antrachinonici derivaþi.Alte substanþe prezente în scoarþa de cruºin sunt principiile amare,


mucilagii, saponine, rãºini, sitosterol, flavone ºi alcaloizi peptidici(frangulina ºi franganina).

Acţiune, proprietăţiSubstanþele active din scoarþã, imprimã produselor medicinale

din cruºin o acþiune laxativã, purgativã, colagogã ºi colereticã.Efectul laxativ/purgativ se instaleazã lent, dupã 8-10 ore de laadministrare ºi este diferenþiat în funcþie de dozã. La doze maimici efectul este mai blând, pe când la doze mai mari efectul estemai intens. S-a constatat cã principiile active purificate au o acþiunerelaxantã asupra musculaturii intestinale, în timp ce extractele totalemãresc peristaltismul intestinal.

Indicaţii terapeuticeScoarþa de cruºin îºi gãseºte utilitatea în fitoterapia constipaþiei

ºi a disfuncþiilor hepato-biliare însoþite de constipaþie.

Preparare și administrareDecoctul se preparã din 1 linguriþã de coajã mãrunþitã peste

care se toarnã 1 canã de apã clocotitã ºi se lasã acoperit timp de15-20 de minute. Se fierbe 15 minute la foc scãzut. Se bea cãlduþseara, înainte de culcare. Dacã este nevoie, se poate mãri doza,dar numai treptat.

Se poate administra ºi sub formã de pulbere în dozã de 1-2vârfuri de cuþit, seara, înainte de culcare.

Scoarþa de cruºin intrã în compoziþia ceaiului laxativ, a ceaiuluiantihemoroidal, a ceaiului hepatic nr. 2, a pulberii laxative purga-tive, precum ºi în componenþa unor produse farmaceutice cumsunt comprimatele Cortelax, Normoponderol ºi Rhamnolax.

Precauţii, contraindicaţiiDupã cum s-a menþionat deja, produsul nu se utilizeazã în stare

proaspãtã, deoarece are acþiune drasticã asupra tubului digestivcu declanºarea de colici severe, diaree sanguinolentã ºi vãrsãturi.


Cu aceeaºi grijã trebuie evitatã folosirea produselor incompletuscate. Pentru a evita aceste efecte nedorite, produsul se foloseºtenumai dupã o pãstrare de un an sau tratat termic corespunzãtor.

Preparatele din scoarþã de cruºin nu se administreazã mai multde 7 zile pe lunã.

DiverseDin lemnul de cruºin se obþine cãrbunele medicinal. Fructele ºi

scoarþa conþin pigmenþi utili în colorarea textilelor.

DUDULDenumire, descriere șipărţi folosite

Dudul (Morus alba, Morus

nigra) este un pom originar dinAsia, aclimatizat în þarã ºicultivat în scop tehnic, frunzelefiind folosite pentru hrãnireaviermilor de mãtase, dar ºi înscop alimentar, pentru fructe. Înscop medicinal se folosesc frun-zele, atât de la dudul alb, cât ºide la cel negru (Folium Mori). Pentru ceai, se recolteazã frunzeletinere, fãrã codiþã.

Substanţe activeFrunzele de dud conþin tanin, acid aspartic, argininã, acid folic,

acizi organici, beta caroten, substanþe minerale.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din frunzele de dud au o acþiune hipoglicemiantã,

sudorificã, antidiareicã.


Indicaţii terapeuticePreparatele din frunze de dud sunt un mijloc adjuvant în

tratamentul diabetului zaharat. Mai pot fi folosite în diaree, gastrite,ulcer gastric ºi ulcer duodenal.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã. Se

beau 2-3 cãni pe zi.Frunzele de dud intrã în compoziþia comprimatelor Fitodiab ºi

Normodiab.

DiverseFructele au un conþinut bogat în glucide, pectine, vitamina C,

caroten vegetal, antociani, tanin etc. ºi pot fi consumate ca atare,având un gust dulce.

DRACILADenumire, descriere și părţifolosite

Dracila (Berberis vulgaris), pealocuri numitã ºi lemn-galben, esteun arbust care creºte împreunã cu altetufiºuri la marginea pãdurilor. Dato-ritã aspectului sãu plãcut, este cul-tivatã drept gard viu, pentru deli-mitarea grãdinilor. Deºi datoritã ra-murilor prevãzute cu spini grupaþicâte trei, planta pare sã fie foarte de-fensivã, prin florile ei mirositoare ºi colorate în galben, reprezintãun punct de atracþie pentru insecte ºi în special pentru albine.Fructele sunt elipsoidale, de culoare roºie. În scop medicinal serecolteazã scoarþa atât de pe rãdãcini, cât ºi de pe tulpinã (Cortex

radicis Berberidis).


Substanţe activeScoarþa de dracilã conþine un numãr mare de alcaloizi cum ar fi

berberina, berbamina, oxiacantina, precum ºi taninuri, rãºini.

Acţiune, proprietăţiPreparatele ºi extractele din dracilã au acþiune colagogã,

hemostaticã, tonic stomahicã, diureticã, febrifugã, vasodilatatoare,hipotensivã, bacteriostaticã (activã faþã de bacilul tuberculozei),antispasticã, citostaticã.

Indicaţii terapeuticeFitoterapia cu preparate din lemn-galben îºi gãseºte aplicaþii în

tratarea afecþiunilor hepato-biliare, a icterului, a metroragiilor, astomatitei, gingivitei, a tuberculozei ºi leyshmaniozei.

Preparare și administrarePentru uz intern, se preparã un decoct din ½ linguriþã de scoarþã

mãrunþitã, la 1 canã cu apã. Se fierbe 5 minute ºi se filtreazã dupãrãcire. Se bea 1 canã sau cel mult 2 cãni pe zi, cu 30 de minuteînainte de masã. Din rãdãcini se preparã tincturi care se folosescîn diluþii mari.

Pentru gargarã se preparã un decoct din 1 lingurã de pulberede scoarþã la 0,5 litri de apã.

Precauţii, efecte adverseDepãºirea dozelor utile duce la apariþia unor efecte adverse cum

ar fi greaþã, vãrsãturi, ameþeli, convulsii, scãderea drasticã a tensiuniiarteriale. Preparatele din scoarþa de dracilã nu se administreazã lacopii, femei însãrcinate sau în perioada de lactaþie, iar la adulþi sevor folosi numai cu maximã prudenþã. La apariþia primelor semnenedorite, administrarea se întrerupe imediat.


DiverseFructele de dracilã conþin glucozã, fructozã, acid malic, pectine,

vitamina C, fãrã prezenþa alcaloizilor din scoarþã. Se pot consumaca aliment, sub formã de suc, sirop, gem, fiind o sursã de vitamina C.

DREŢEPlanta numitã popular dreþe,

iar dupã denumirea ºtiinþificãLysimachia numularia, faceparte din aceeaºi familie cucioboþica-cucului (Primula-

ceae). Este o plantã de dimensi-uni reduse, cu frunzuliþe rotunde,plasate perechi de-o parte ºi de alta a tulpinii târâtoare. Creºteîndeosebi în locuri umede ºi umbroase, având flori galbene, careapar începând din luna mai pânã prin luna august. De la dreþe serecolteazã în timpul înfloririi, partea aerianã care conþine taninuri,saponine, flavonoizi, leucoantociani ºi acizi fenolici.

Planta este folositã intern în tratarea diareei, iar extern pentrutratarea plãgilor, a ulcerelor varicoase ºi a reumatismului. Experimentelede laborator au pus în evidenþã acþiunea antimicrobianã, inclusivasupra bacilului tuberculozei precum ºi acþiunea analgezicã.

Infuzia se preparã din 2 linguriþe de plantã uscatã, la 1 canã cuapã. Se beau 1-2 cãni pe zi.

Pentru tratarea plãgilor ºi ulcerelor se aplicã sub formã decomprese îmbibate în infuzie sau spãlãturi locale.

FASOLEAFasolea (Phaseolus vulgaris) este o plantã leguminoasã bine

cunoscutã în alimentaþie. Fructul se prezintã sub formã de pãstãi,iar dupã îndepãrtarea boabelor se obþin tecile (Fructus sine semine

Phaseoli), utilizate în scop medicinal.


Acestea au un conþinut însemnat de flavonoizi cu acþiune diure-ticã ºi substanþe de naturã proteicã (argininã, galedinã). Tecile defasole au ºi proprietãþi hipoglicemiante, fiind utile ca adjuvant întratamentul diabetului zaharat.

Decoctul se preparã din 1 lingurã de teci de fasole uscate ºi mã-runþite, la 1 canã cu apã. Se fierb 5 minute ºi se beau 3 cãni pe zi.

Intrã în compoziþia ceaiului antireumatic, a ceaiului dietetic, acomprimatelor Fitodiab, Normodiab.

FENICULULDenumire, descriere și părţifolosite

Denumirea ºtiinþificã a fenicu-lului este Foeniculum vulgare, înpopor fiind cunoscutã ºi sub numelede anason dulce sau molotru. Este oplantã ierboasã ce creºte mai înaltãdecât anasonul, cu care este înde-aproape înrudit. Frunzele sunt verzi,cu segmente foarte subþiri ºi cu ter-minaþii în unghi ascuþit. De la feniculse recolteazã fructele (Fructus

Foeniculi), mici de 5-10 mm, alungite, verzui, cu miros dulceag,aromatic.

Substanţe activeFructele de fenicul conþin ulei volatil obþinut prin distilarea cu

vapori de apã a fructelor în prealabil zdrobite. Concentraþia deulei volatil a diverselor varietãþi de fenicul este foarte variabilã.Principalul component al uleiului volatil este anetolul, ºi anumetransanetolul. Alte substanþe identificate în fructele de fenicul sunt:substanþe grase, proteice ºi glucidice.


Acţiune, proprietăţiAcþiunea medicinalã a preparatelor din fenicul constã în

stimularea digestiei, efectul carminativ, galactogog, diuretic, expec-torant, antitusiv ºi vermifug.

Indicaţii terapeuticeÎncã de pe vremea lui Hipocrat, feniculul era indicat în combaterea

colicilor. Preparatele din fenicul sunt utilizate în meteorism,spasmele uºoare ale tubului digestiv, în bronºite ºi traheite.

Preparare și administrareInfuzia pentru adulþi se preparã din 1 linguriþã de fructe zdrobite,

într-o canã cu apã clocotitã. Se lasã la infuzat 10 minute ºi sestrecoarã. Se bea în trei reprize, dupã mesele principale.

Pentru combaterea colicilor la copii ºi stimularea lactaþiei lamamele care alãpteazã, se preparã o infuzie din amestec de fructede fenicul ºi chimen.

La adulþi, fructele de fenicul se pot administra ºi sub formã depulbere, obþinutã prin zdrobirea fructelor uscate. Se administreazã0,5-1 g pe zi, împãrþit în douã sau trei porþii.

Mierea de fenicul (Mel foeniculi) se obþine prin mixarea uleiuluide fenicul cu miere ºi se administreazã pentru calmarea tusei seci,câte o lingurã, la nevoie.

Intrã în componenþa ceaiului contra colicilor nr. 2, a ceaiuluicontra colicilor pentru copii, a ceaiului anticolitic, a ceaiului gas-tric nr. 2, a ceaiului pectoral nr. 2, a tincturii Apetit, a tincturii Femina,a tabletelor Gastrovit, a comprimatelor Galov G, Rhamnolax,Sedocalm ºi Normoponderol.

Contraindicaţii, precauţiiNu este indicat în ulcerul gastric ºi duodenal, în enterocolite acute

ºi cronice. Dozele mari pot da reacþii adverse însemnate, manifestateprin tulburãri digestive ºi nervoase, constând în stare de agitaþie


nervoasã sau chiar crize similare celor epileptice, uneori somnolenþãaccentuatã etc. Cea mai eficientã mãsura de precauþie este aceeade a nu recurge la formele concentrate ale remediului, la uleiulvolatil, precum ºi respectarea limitelor în administrarea infuziei.

DiverseFructele sunt folosite în industria alimentarã pentru aromatizarea

dulciurilor ºi bãuturilor precum ºi în industria cosmeticã.

FERIGADenumire, descriere și părţifolosite

Feriga (Dryopteris filix) este o plantãierboasã uºor de recunoscut, care creºtefrecvent în zona de munte ºi poate ajungepânã la un metru înãlþime. De la ferigã serecolteazã în scop medicinal rizomii(Rhizoma Filicis), de preferinþã toamna, înlunile septembrie-octombrie.

Substanţe active și proprietăţiÎn rãdãcinile de ferigã s-a pus în evi-

denþã un fitocomplex numit filicinã.Dintre elementele constituente ale filicinei, cel mai activ pare sãfie acidul filicic. În plus, rãdãcina de ferigã mai conþine tanin, uleivolatil.

Preparatele din rãdãcinã de ferigã au acþiune vermifugã.Principiile active din rizomul de ferigã au proprietatea de a paralizamusculatura teniilor, precum ºi a altor paraziþi intestinali (botriocefalul,ascarizii, anchilostoma). Datoritã acestor proprietãþi, preparateledin ferigã au fost utilizate în tratarea parazitozelor intestinale. Înprezent, locul acestora este luat de produsele farmaceutice desintezã.


AdministrareDatoritã potenþialului de toxicitate observat în caz de supra-

dozare, extractele din rãdãcinã de ferigã se administreazã numaila indicaþia ºi sub supravegherea medicului.

Efecte adverseSupradozarea se manifestã prin fenomene toxice, cu greaþã,

vãrsãturi, diaree, tulburãri nervoase, obosealã, somnolenþã, tulburãride vedere ºi auz, dereglarea bãtãilor inimii etc.

DiverseExtractele de ferigã se utilizeazã în medicina veterinarã, pentru

tratarea parazitozelor.

FRASINULDenumire și părţi folosite

Frasinul (Fraxinus excelsior) este un arbore care creºte spontanîn þara noastrã. De la frasin se recolteazã în scop medicinal frunzele(Folium Fraxini), în lunile mai-iulie.

Substanţe activeFrunzele de frasin conþin fraxozidã, taninuri, acizi organici,

rutozid, manitol, inozitol.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din frunze de frasin au efect diuretic, sudorific,

laxativ, antireumatismal, antalgic.

Indicaţii terapeuticeFrasinul are aplicaþii în tratamentul afecþiunilor reumatice, al

gutei, constipaþiei, afecþiunilor cãilor urinare, gripei ºi guturaiului.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1-2 linguri de frunze mãrunþite, la 1 canã

cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi. În constipaþie se bea 1 canã de ceai


cãlduþ seara, înainte de culcare. Pentru creºterea diurezei, se beaucantitãþi mai mari de 1-1,5 litri pe zi, dacã nu existã contraindicaþiiîn acest sens.

Frasinul intrã în compoziþia granulelor Aqua-algin, Aqua-feminaºi Aqua-real.

FUMĂRIŢADenumire, descriere și părţifolosite

Fumãriþa (Fumaria officinalis)este o plantã ierboasã de 10-20 cmînãlþime din familia Papaveraceae.Se recolteazã partea aerianã (Herba

Fumariae) în lunile mai-septem-brie.

Substanţe activePartea aerianã a fumãriþei

conþine alcaloizi izochinoleinici,fenantrenici, cum este fumarinaprecum ºi criptotopinã, corida-linã, bulbocapninã, dicentrinã ºiflavonoizi, tanin, rãºini, mucilagii,principii amare.

Acţiune, proprietăţiFumãriþa are aplicaþii în fito-

terapie datoritã proprietãþilor tonice, depurative, diuretice, spasmo-litice, antiinflamatoare, purgative, sudorifice. S-a observat cã lanivelul cãilor biliare are un efect spasmolitic similar papaverinei.Potrivit autorilor francezi preparatele din fumãriþã regularizeazãsecreþia de bilã, adicã o stimuleazã atunci când aceasta este scãzutãºi o inhibã atunci când este prea ridicatã.


Indicaţii terapeuticePreparatele din fumãriþã sunt utilizate în afecþiunile hepato-biliare,

dischinezii biliare.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã uscatã ºi mãrunþitã,

la 1 canã cu apã. Se bea câte puþin pe parcursul unei zile.

GĂLBENELELEDenumire, descriere și părţifolosite

Gãlbenelele (Calendula officinalis)sunt atât de rãspândite, încât împodo-besc, aproape fãrã excepþie, orice grãdinã,fiind mult apreciate, nu numai ca plantemedicinale, ci ºi ca plante ornamentale.În scop medicinal se recolteazã florile(Flos Calendulae).

Substanţe activeFlorile de gãlbenele sunt deosebit de

apreciate ca remediu natural datoritãnumeroaselor substanþe active conþinuteîn ele. Cele mai reprezentative sunt uleiulvolatil, substanþele amare, substanþele tri-terpenice, rezinele, carotenoidele, flavonoizii, saponinele, taninul,rãºinile ºi mucilagiile.

Acţiune, proprietăţiMajoritatea efectelor benefice constatate în medicina popularã

au fost confirmate de medicina ºtiinþificã. Preparatele fitoterapeuticedin florile de gãlbenele au acþiune emenagogã, antispasticã,colereticã, antisepticã, cicatrizantã, antiinflamatoare ºi de activare


a circulaþiei periferice. Uleiul extras din gãlbenele, alãturi de altesubstanþe cu efecte similare, are proprietãþi antiparazitare. Înafecþiunile oculare, un studiu efectuat de specialiºti din România aarãtat efecte pozitive în cheratita herpeticã.

Experimental, extractul de gãlbenele a demonstrat o marcatãacþiune hipoglicemiantã, proprietãþi imunomodulatoare, antiede-matoase. Extrem de interesante sunt studiile in vitro efectuate înVenezuela, care au pus în evidenþã capacitatea unor extracte dingãlbenele de a inhiba înmulþirea virusului HIV.

Indicaţii terapeuticePreparatele fitoterapeutice din gãlbenele sunt utile în tulburãrile

de ciclu menstrual, în afecþiunile hepatice ºi afecþiunile biliare.Principiile active din gãlbenele se preteazã pentru tratarea localã

a plãgilor de diverse origini, a înþepãturilor de insecte, a degerãturilorºi arsurilor, a infecþiilor localizate ale pielii, a plãgilor care se vindecãgreu – plãgile atone –, în terapia acneei precum ºi pentru ameliorareatenurilor uscate. Extractul din gãlbenele este folosit în tratamentulpe cale naturalã al giardiozei, iar dupã unii autori este util ca adju-vant în tratamentul ulcerului gastric ºi ulcerului duodenal.

Preparare și administrarePentru uz intern, infuzia se preparã din 2 linguriþe de flori de

gãlbenele la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.Pentru uz extern, sub forma spãlãturilor locale, se preparã o

infuzie din 3 linguri de plantã, la 1 litru de apã. Pentru uz extern,sub formã de comprese locale, se preparã o infuzie din 2 linguride plantã la 1 canã de apã.

Pentru uz cosmetic, în îmbunãtãþirea tenului uscat, unii autoripropun loþiunea sau compresele din flori de gãlbenele, pentru care sepreparã o infuzie concentratã din 4 linguri de flori, la 1 canã de apã.

Intrã în compoziþia granulelor Aqua-femina, a cremei Armon,Hebe-radex ºi Hebe-caliana, a unguentului Hebe-cavis ºi a ungu-


entului cu propolis Hebe-provo, a tabletelor Gastrovit ºi Uroplant,a comprimatelor Galov-G ºi Proprin.

Precauţii și contraindicaţiiÎn medicina popularã, gãlbenelele erau folosite ºi pentru

tratamentul tricomoniazei vaginale. Nu toþi autorii sunt însã deacord cu aceastã indicaþie, datoritã riscului de acutizare a infecþieicronice ºi de extindere a infecþiei ºi a inflamaþiei la organeleînvecinate.

DiverseSe estimeazã cã extractul de gãlbenele figureazã ca ingredient

în aproape 200 de preparate cosmetice. Datoritã pigmenþilorprezenþi în ele, florile de gãlbenele sunt utilizate în industriaalimentarã ca agenþi de colorare, pentru a da o tentã gãlbuie unorproduse, cum ar fi, de exemplu, margarina.

GENŢIANADenumire, descriere și părţifolosite

Genþiana (Gentiana lutea) este o plantãcare creºte în zona alpinã. În prezent,datoritã rãspândirii precare, este o plantãocrotitã de lege. De la plantele cultivateîn scop medicinal se recolteazã rãdã-cinile ºi rizomii (Radix Gentianae). Nuse recolteazã din flora spontanã.

Substanţe activeRãdãcinile de genþianã conþin prin-

cipii amare (genþiopicrina, amarogentina, genþiamarina, izogen-tizina), substanþe colorante, alcaloizi (genþianina). Amarogentinaeste una dintre cele mai amare substanþe cunoscute.


Acţiune, proprietăţiPreparatele fitoterapeutice din rãdãcinile de genþianã exercitã o

acþiune tonicã amarã, stomahicã, aperitivã, antipireticã, antimalaricã,vermifugã, antipsihoticã.

Indicaţii terapeuticeGenþiana este utilã pentru stimularea poftei de mâncare, în dispepsii,

anemii, stãri de convalescenþã ºi ca tratament adjuvant în malarie.

Preparare și administrareSe preparã o infuzie din ½ linguriþã de pulbere de rãdãcinã la

1 canã cu apã. Pentru stimularea poftei de mâncare se beau 4-5înghiþituri, cu 30 de minute înainte de fiecare masã principalã.

La copii se poate încerca siropul preparat dupã cum urmeazã:se toarnã 1 pahar de apã clocotitã peste 1 lingurã de rãdãcini degenþianã ºi se lasã la macerat timp de 6 ore. Peste lichidul separatprin strecurare se pun 200 g zahãr dupã care se fierbe la foc liniºtitpânã ce compoziþia se îngroaºã ºi capãtã consistenþã de sirop. Seadministreazã câte 1 linguriþã înainte de masã.

Genþiana intrã în componenþa tincturii Apetit.

GHIMPELEGhimpele (Ruscus aculeatus) este un arbust de

talie mai micã din familia Liliaceae. Frunzeleghimpelui au douã particularitãþi: rãmân verzi ºi întimpul iernii ºi sunt ascuþite la vârf, ca niºte ghimpi.Ghimpele are un aspect ornamental deosebit, în spe-cial toamna, când pe fondul verde al frunzelor se deta-ºeazã fructele globuloase, ca niºte cireºe, de culoareroºie. Ghimpele este o plantã rarã, ocrotitã de lege.

Rãdãcinile de ghimpe conþin saponozide, glico-zide, ulei volatil. Principiile active imprimã prepara-telor din ghimpe proprietãþi diuretice, antihemo-


roidale, trofice asupra pereþilor vaselor venoase ºi îºi gãsescaplicabilitatea în boala hemoroidalã, boala varicoasã, ulcerelevaricoase.

Intrã în compoziþia tabletelor Uroplant.

HAMEIULDenumire, descriere și părţifolosite

Hameiul (Humulus lupulus) este oplantã agãþãtoare cu tulpini foarte lungi,ca niºte liane. Creºte ºi spontan, cândse caþãrã pe copaci sau garduri, dar estecultivatã pe scarã largã pe terenuri spe-cial amenajate cu araci. În scopurimedicinale se folosesc perii glandulari(Lupuli Glandulae) recoltaþi de peconurile femeieºti.

Substanţe activeProdusul medicinal conþine ulei volatil (mircen, farnesencariofilen,

monoterpene), rãºini, principii amare, colinã, trimetilaminã,asparaginã. Cele mai reprezentative substanþe sunt humulona ºilupulona.

Acţiune, proprietăţiPrin substanþele active din componenþa lor, preparatele din

conuri de hamei au acþiune uºor sedativã, antibacterianã, antispasticã,tonicã amarã, anafrodisiacã.

Indicaţii terapeuticeFitoterapia cu preparate din hamei este indicatã în tratamentul

insomniilor, tulburãrilor gastrice de naturã nervoasã.


Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 lingurã de conuri mãrunþite, la 1 canã

cu apã. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea înainte de masãcu 30 de minute. Pentru favorizarea somnului se bea 1 canã deceai cu 1 orã înainte de culcare. În insomnii se recomandã asociereacu valerianã.

Intrã în compoziþia granulelor Aqua-femina, Aqua-sedin,Sedinstant ºi a comprimatelor Hepatobil.

Precauţii, reacţii adverseS-a semnalat cã în timpul recoltãrii hameiului, la unii culegãtori

pot sã aparã semne de iritaþie pe mâini, pe faþã, la ochi, însoþite devãrsãturi ºi febrã.

DiverseConurile de hamei sunt folosite în industria berii, ca aromatizant.

Primãvara, vârfurile fragede ale lãstarilor de hamei se folosesc laciorbe ºi salate, la fel ca sparanghelul.

HOLERAHolera (Xanthium spinosum) este o plantã din familia

compozitelor, numitã în unele pãrþi spin, în altele ghimpe. Creºtela marginea drumurilor ºi în terenurile neîngrijite. Ramurile suntfibroase, frunzele mici, slab dezvoltate, dar apãrate de câte treispini lungi, foarte ascuþiþi, iar florile sunt verzui, ca niºte ghememici. Fructele sunt prevãzute cu cârlige, astfel cã se rãspândescfoarte uºor, agãþate de lâna animalelor domestice sau blana celorsãlbatice. În frunzele plantei s-au gãsit flavonoizi, lactone (xantatina)ºi beta-sitosterol.

În medicina empiricã este folosit ca antidiabetic, antitumoral ºidiuretic. Cercetãrile fãcute în þara noastrã au arãtat cã extractul deholerã are acþiune decongestionantã, cicatrizantã ºi dezinfectantã.Preparatul românesc Adenostop, conþinând extract de Xantium


spinosum, este folosit în tratamentul adjuvant al adenomului deprostatã ºi al infecþiilor urinare cronice. Intrã ºi în compoziþiacomprimatelor Proprin.

IARBA-MAREDenumire, descriere și părţifolosite

Iarba-mare (Inula helenium)este una dintre plantele cu florigalbene mari, frecvent întâlnitã înzona de munte ºi de deal. Este oplantã ierboasã rezistentã, destulde înaltã, care creºte mai ales înlocurile umede de pe lângã malulapelor. Are o rãdãcinã îngroºatã(tuberizatã) cu niºte cicatrici deformã inelatã, din care se desprindramificaþii lungi, dar mai subþiri.Iarba-mare înfloreºte din lunaiunie ºi pânã târziu în luna septembrie. Florile au un diametru uneorimai mare de 5 cm, iar culoarea lor galben-intens le face uºor vizibilechiar de la distanþã. Rãdãcinile se recolteazã în lunile septembriesau chiar octombrie. În momentul ruperii, emanã un miros aromat,camforat.

Substanţe activeSubstanþa masiv reprezentatã în rãdãcini este inulina care, deºi

este un compus polizaharidic, asemenea zahãrului, nu duce lacreºterea glicemiei. Rãdãcinile conþin ºi un ulei volatil în cantitatede 1-3%, depunerea acestuia la rece în stare solidã formeazã aºa-numitul camfor de inula sau heleninã, un amestec de diversesescviterpene (alantolactonã ºi compuºi similari). În plus, s-auevidenþiat substanþe de naturã terpenicã, fitoncide (substanþe


antibiotice sintetizate de plante), fridelinã, damaradeniol, stigmas-terol ºi altele. Frunzele conþin un principiu amar, vitamina C ºisãruri minerale, iar florile conþin în principal heleninã.

Acţiune, proprietăţiPrin principiile conþinute, preparatele din rãdãcinã de iarbã-mare

au efect expectorant, spasmolitic, coleretic, colagog ºi diuretic precumºi o acþiune generalã tonicã. Fitoncidele mai sus menþionate conferãremediilor din iarbã-mare proprietãþi antihelmintice, bacteriostaticeºi antivirale. Remarcabil este efectul menþionat de tratatele despecialitate asupra bacilului tuberculozei. Potrivit unor studii delaborator, sescviterpenele par sã aibã proprietãþi inhibitoare asupracelulelor tumorale.

Indicaţii terapeuticeIarba-mare este recomandatã în infecþiile cãilor respiratorii care

se manifestã cu tuse, atât pentru calmarea acesteia, cât ºi pentrufluidificarea secreþiilor bronºice, cum ar fi bronºitele ºi traheitele.De asemenea, ca antihelmintic îºi poate gãsi utilitatea în tratareaunor infestaþii cu viermi intestinali (oxiuri, ascarizi). Iarba-mareeste utilã în afecþiunile hepato-biliare cum ar fi dischinezia biliarã.

Preparare și administrareDecoctul simplu se preparã din 2 linguri de rãdãcinã mãrunþitã,

la 1 canã cu apã ºi se consumã 1-2 cãni pe zi. Decoctul concentratse preparã din 4 linguri de materie rãdãcinoasã uscatã, la 1 canãcu apã ºi se administreazã câte 3-4 linguri pe zi. Ca expectorant ºiantitusiv se obiºnuieºte sã se prepare ceaiuri combinate în a cãrorcompoziþie intrã ºi alte specii cum ar fi podbalul, salvia, nalba etc.

Reacţii adverse și contraindicaţiiÎn literatura de specialitate sunt menþionate douã aspecte. Unele

studii menþioneazã cã la pacienþii cu teren alergic pot sã aparã reacþiialergice la aplicarea externã a unor preparate din rãdãcinã de iarbã-


mare, ceea ce impune administrarea cu prudenþã a remediilor laaceºti pacienþi, respectiv întreruperea imediatã a tratamentului încazul apariþiei reacþiilor nedorite. Al doilea aspect se leagã de efecteleîncã incomplet precizate ale dozelor mari asupra sistemului nervos.Pentru prevenirea acestora se impune evitarea cu stricteþe a suprado-zãrii. Nu se recomandã în timpul sarcinii ºi a perioadei de lactaþie.

DiverseÎn tradiþia popularã din trecut, planta avea mare cãutare printre

fete, care o foloseau pentru prepararea unei ape folosite la spãlareapãrului.

IARBA-MÂŢEIIarba-mâþei (Nepeta cataria) este o plantã

ierboasã, care creºte în mod spontan prinfâneþe sau pe marginea drumurilor, dar esteºi cultivatã. În popor mai e cunoscutã subdenumirea de menta-mâþei sau cãtuºnicãavând un miros puternic, aromat, pãtrunzãtor,asemãnãtor cu al lãmâii. Frunzele sunt deformã aproximativ ovalã, verzi pe faþa supe-rioarã, cenuºii pe faþa inferioarã. Florile suntgrupate ºi au culoarea roz sau albã. Se recol-teazã pãrþile aeriene înflorite. Acestea conþinulei volatil (carvacrol, nepetol, timol), acidcafeic, rozmarinic, nepetolactonã.

Preparatele fitoterapeutice sunt folosite în afecþiunile aparatuluirespirator, pentru calmarea tusei, pentru stimularea secreþiilor di-gestive ºi în unele tulburãri nervoase. Infuzia se preparã din1 linguriþã de plantã mãrunþitã, la 1 canã de apã. Se beau 1-2 cãni pezi. Ca o curiozitate, denumirea popularã a plantei reflectã o realitateobservatã, ºi anume cã pisicile sunt atrase de mirosul plantei.


IENUPĂRULDenumire, descriere ºi pãrþi utilizate

Ienupãrul (Juniperus communis), numitºi ienibahar, este un arbust conifer care creºtespontan în zona de munte. Frunzele auformã acicularã ºi sunt aºezate câte trei.Fructele de ienupãr (Fructus Juniperi),sferice, sunt în realitate conuri fructificateºi se maturizeazã dupã al doilea sau altreilea an, când suprafaþa lor devine nete-dã, ceroasã, de culoare închisã cu reflexealbãstrui-violete. Pseudofructele de ienupãr,numite popular gãlbule, au un gust dulceag-amãrui, aromat, miros caracteristic ºi conþintrei seminþe, iar la polul opus punctul de fixare prezintã o adânciturãîn formã de stea cu trei colþuri.

Substanţe active„Fructele” de ienupãr conþin ulei volatil, substanþe glucidice,

acizi organici, flavonoizi, pectine, rãºini, taninuri, principii amare(iuniperinã).

Acţiune, proprietăţiPreparatele medicinale din ienupãr au acþiune diureticã,

sudorificã, stomahicã, antisepticã, uºor expectorantã, abortivã.

Indicaţii terapeuticeFructele de ienupãr sunt uzilitate în infecþii urinare, afecþiuni

reumatismale ºi în combaterea edemelor.

Preparare și administrareSe preparã o infuzie din 1 linguriþã de fructe la 1 canã cu apã.

Se bea o parte dimineaþa, ºi o parte seara.


Intrã în compoziþia ceaiului antireumatic.

Precauţii, efecte adverseAdministrarea îndelungatã provoacã iritaþii renale, albuminurie,

hematurie. Nici un preparat de ienupãr nu se administreazã maimult de 5-6 sãptãmâni. Este contraindicat în nefrite ºi la femeileînsãrcinate.

Diverse„Fructele” de ienupãr sunt folosite în alimentaþie ca mirodenii,

în murãturi, pateuri etc.

ISOPULDenumire, descriere și părţifolosite

Isopul – denumit ºtiinþific Hyssopus

officinalis – este o plantã de originemediteraneanã de la care se recolteazãflorile ºi frunzele (Herba Hyssopi), maipuþin porþiunea lemnoasã a tulpinii. Prinpãrþile noastre creºte doar în culturi, cuscopuri medicinale sau melifere.

Substanţe activeIsopul conþine 0,3-1% ulei volatil for-

mat din numeroase substanþe de naturãterpenicã, (cum ar fi pinocamfona ºi ma-rubina), flavonoizi, taninuri, acid ursolic,beta-sitosterol, hisopinã etc. Deºi uniiautori precizeazã faptul cã pe frunzeleisopului cresc microorganisme produ-cãtoare de penicilinã, acest fapt nu paresã aibã importanþã terapeuticã.


Acţiune, proprietăţiIsopul este o plantã deosebit de apreciatã pentru efectele ei

expectorante ºi antiseptice. Cis-pinocamfona ºi marubina au unefect emolient asupra secreþiilor bronºice ºi astfel favorizeazãeliminarea lor din arborele bronºic. În plus, a mai fost notatãacþiunea de stimulare a diurezei, a digestiei ºi a sudoraþiei.

Indicaţii terapeuticePrima categorie de indicaþii se referã la afecþiunile aparatului

respirator: rãceala obiºnuitã, gripa, bronºita acutã ºi bronºitacronicã. În toate aceste cazuri, isopul este recomandat pentrufavorizarea eliminãrii eventualelor secreþii din cãile respiratorii,pentru calmarea tusei. De obicei, isopul intrã în compoziþia unorpreparate fitoterapeutice, alãturi de coada-ºoricelului, ciuboþica-cucului, mugurii de pin, lemnul-dulce ºi altele cu efect similar.Isopul este binevenit ºi în atenuarea crizelor de astm, în combinaþiecu sovârvul, pãtlagina ºi podbalul.

O a doua categorie importantã de indicaþii se referã la diferiteleziuni ale pielii, apãrute prin lovire, tãiere, înþepare – infectatesau neinfectate – care manifestã o tendinþã de întârziere a vinde-cãrii, aºa numitele „plãgi atone”. În astfel de plãgi, isopul este unadjuvant util, alãturi de muºeþel, coada-ºoricelului, coada-calului,urzicã.

Preparare și administrareÎn afecþiunile respiratorii cu tuse, este recomandatã infuzia pre-

paratã din 1 linguriþã de flori ºi frunze de isop, în amestec cu 1 lin-guriþã de flori de coada-ºoricelului, la 1 canã cu apã fiartã. Sebeau 2 cãni pe zi.

Ca adjuvant în tratarea crizelor de astm, unii autori recomandão infuzie din isop, sovârv ºi frunze de pãtlaginã. Se folosesc 1-2 lin-guriþe de amestec de plante la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pezi, pe o duratã de cel puþin 2 sãptãmâni.


În plãgile atone se recurge la comprese locale îmbibate într-oinfuzie mai concentratã, din 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã.

Pãrþile aeriene ale isopului intrã în compoziþia ceaiului antiastmatic,a ceaiului pectoral nr. 2, a ceaiului sudorific ºi a comprimatelorSedocalm.

PrecauţiiLiteratura de specialitate nu raporteazã efecte negative care sã

se fi datorat utilizãrii florilor ºi frunzelor de isop în dozelerecomandate. Oricum, în cazul unor neplãceri, cum ar fi durerilede stomac, diareea sau altele, se impune scãderea dozei sauîncetarea tratamentului.

DiverseÎntr-unul din psalmii cei mai dramatici, împãratul David îºi

destãinuie vinovãþia ºi se roagã pentru iertarea divinã, astfel: „Curã-þeºte-mã cu isop ºi voi fi curat; spalã-mã ºi voi fi mai alb decâtzãpada”. De fapt, acest pasaj de o rarã profunzime a simþãmintelor,evocã un ceremonial caracteristic evreilor din vechime, carefoloseau aceastã plantã în ritualul de curãþire a sanctuarului. Maitârziu, folosirea isopului ca plantã de leac a fost preluatã de greciºi apoi de cãtre romani. În secolul al XVII-lea, europenii foloseauisopul ca plantã mirositoare, pentru reîmprospãtarea aerului viciat dindiverse încãperi.


LEMNUL-DULCEDenumire, descriere și părţifolosite

Lemnul-dulce (Glycyrrhiza

glabra) este o plantã din familialeguminoaselor, cunoscut încã de pevremea egiptenilor. Creºte în tufe cuflori liliachii, în locurile joase, prinalbiile pãrãsite ale râurilor. În scopmedicinal se recolteazã rãdãcinile(Radix Liquiritiae) de culoaregalbenã la interior ºi dulci la gust.Recoltarea se face fie în lunilemartie-aprilie, fie în lunile septem-brie-octombrie.

Substanţe activeRãdãcinile de lemn-dulce conþin saponine triterpenice, dintre

care cea mai importantã este glicirizina, prezentã fie ca atare, fiesub forma unor compuºi derivaþi, cum este acidul gliciretic.Rãdãcinile mai conþin fitosteroli ºi flavonoizi (liquirizina), care le ºiconferã culoarea galbenã. Gustul dulce al rãdãcinilor se explicãprin prezenþa unor cantitãþi apreciabile de glucozã, fructozã ºizaharozã.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din rãdãcinã de lemn-dulce au acþiune expectorantã,

antispasticã, diureticã, estrogenã, antialgicã ºi antiinflamatoare,anorexigenã (scad pofta de mâncare). Preparatele din lemn-dulcepotenþeazã acþiunea antiinflamatoarelor cortizonice. Experimen-tal s-a dovedit cã acidul gliciretic din lemnul-dulce are o capaci-tate remarcabilã de a neutraliza toxine precum cea a bacilului teta-nic sau alte substanþe cu efect letal cum ar fi stricnina.


Indicaţii terapeuticeProdusul medicinal din lemn-dulce are aplicaþii în fitoterapia

gastritelor, ulcerului gastric ºi ulcerului duodenal, pentru reducereainflamaþiei ºi calmarea durerii. Lemnul-dulce poate fi folosit întratamentul adjuvant al obezitãþii, datoritã efectului de diminuarea poftei de mâncare. Este util în inflamaþiile gingiilor, în afecþiunidermatologice, cum este psoriazisul, sau în eczeme. A mai fost fo-losit ºi în tratamentul poliartritei reumatoide. Acþiunea expectorantãare aplicaþii în tratarea infecþiilor respiratorii.

Preparare și administrareLemnul-dulce se utilizeazã sub cele mai diverse forme. Mace-

ratul la rece se preparã din ½ de linguriþã de rãdãcinã mãrunþitã, la1 canã cu apã. Se þine la macerat timp de 8 ore ºi se bea pe parcursulunei zile. Un ceai compus recomandat de unii autori pentru tratareaulcerului include pe lângã rãdãcina de lemn-dulce ºi muºeþel.Infuzia se preparã din 1 lingurã de amestec de plante (lemn-dulceºi muºeþel în pãrþi egale) la 1 canã cu apã. Cantitatea preparatã sebea pe parcursul unei zile.

Pentru tratarea de scurtã duratã a constipaþiei se poate preparao infuzie din ½ de linguriþã de rãdãcinã de lemn-dulce la 1 canã cuapã. Se bea 1 canã pe zi. De asemenea, pulberea de rãdãcinã delemn-dulce poate fi administratã ºi ca atare în dozã de 1-3 g pe zi(câte 1 vârf de cuþit, de 1-3 ori pe zi).

Intrã în compoziþia ceaiului laxativ nr. 2, a ceaiului antireumatic,a comprimatelor Cortelax, a siropului Efitusin, a soluþiei antitusiveTusimin.

Precauţii și contraindicaţiiPreparatele din lemn-dulce sunt contraindicate la bolnavii care

suferã de hipertensiune arterialã.


DiverseÎn industria alimentarã, lemnul-dulce este folosit la îndulcirea

diverselor produse; în farmacii ajutã la îndulcirea produselor medica-mentoase. Ca o curiozitate, una dintre substanþele din lemnul-dulceeste utilizatã la încãrcarea stingãtoarelor de incendiu, datoritãproprietãþii de a face spumã abundentã în contact cu apa.

LEVĂNŢICADenumire, descriere și părţi folosite

În þara noastrã, levãnþica (Lavandula officinalis) este o plantãde culturã, cu flori albastre-violacee, plãcut mirositoare. De lalevãnþicã se folosesc în scop medicinal florile (Flos Lavandulae),care se recolteazã în lunile iunie-iulie, dar numai din al doilea ande cultivare. Conþinutul în principii active se diminueazã mult dupãuscare.

Substanţe activeFlorile conþin ulei volatil principalul component fiind linaloolul.

Mai conþine alþi alcooli – cum este geraniolul, nerolul, lavandulolul –,bornel, tanin, cumarine, principii amare, rãºini, pectine.

Acţiune, proprietăţiProdusele fitoterapeutice din levãnþicã au acþiune calmantã,

diureticã, colereticã, antisepticã ºi cicatrizantã. Uleiul volatil delevãnþicã are proprietatea de a normaliza funcþia cardiacã, moderândexcitabilitatea unor receptori interni.

Indicaţii terapeuticeFitoterapia cu preparate din levãnþicã este indicatã în neurastenie,

surmenaj, stãri de iritabilitate nervoasã, migrene ºi alte dureri decap, boli de rinichi ºi ficat.


Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1-2 linguriþe de flori la 1 canã cu apã. Se

beau 2-3 cãni pe zi.Pentru uz extern, se recurge la bãi generale. Se preparã o infuzie

din 50-75 g de flori (aproximativ un pumn de flori) la 1 litru deapã clocotitã. Ceaiul rezultat se adaugã la apa de baie. Se fac seriide câte 10-20 de bãi. Pentru baie se poate folosi ºi uleiul volatilsub formã de emulsie concentratã adãugat în cantitate echivalentã.

În cazul plãgilor se pot face spãlãturi locale sau se pot aplica,de asemenea, comprese îmbibate într-o infuzie mai concentratã(1 lingurã de flori la 1 canã cu apã).

Levãnþica intrã în compoziþia granulelor Aqua-sedin, a extractuluialcoolic Inhalant, a tabletelor Vita-roz, a comprimatelor Nervosedinºi Voseptol.

DiverseUleiul de lavandã este folosit în farmacii pentru mascarea

mirosului neplãcut al unor preparate medicamentoase, ºi pe scarãºi mai mare în industria cosmeticelor, la fabricarea unor produsepentru întreþinerea feþei ºi mâinilor, a sãpunurilor ºi detergenþilor.Efectul insecticid al florilor de lavandã poate fi util în gospodãriepentru combaterea moliilor. În acest scop, planta se aºazã întrehaine, acestea vor avea în plus ºi un miros plãcut.

LICHENUL-RENULUIDenumire și răspândire

Lichenul-renului (Cetraria Islandica) este unlichen rãspândit mai ales în nordul Europei, la noifiind întâlnit în zona de munte, pe stânci.

Substanţe activeLichenul-renului conþine licheninã, izolicheni-

nã, acizi polifenol-carboxilici (acizi lichenici) acidcetraric, protocetraric, usnic, fridelinã.


Acţiune, proprietăţiPreparatele fitoterapeutice din lichenul-renului au acþiune

emolientã, expectorantã, tonicã aperitivã, antiemeticã, antibioticã.

Indicaţii terapeuticeDin lichenul-renului se obþin remedii care sunt folosite atât în

tratamentul infecþiilor respiratorii, al afecþiunilor stomacului, cât ºipentru stimularea poftei de mâncare.

Preparare și administrareÎn afecþiunile gastrice se foloseºte decoctul preparat din 1 lingu-

riþã de plantã la 1 canã cu apã. Se adaugã ºi ½ de linguriþã debicarbonat de sodiu. Se beau 2 cãni pe zi. Pentru stimularea pofteide mâncare se bea câte 1/4 de canã înainte de mesele principale. Deasemenea, se poate folosi maceratul, preparat din 3 linguriþe deplantã la 1 canã cu apã. Se pãstreazã la macerare timp de 24 de oreºi se bea 1 canã pe zi, câte 1/3 de canã înaintea meselor principale.

În afecþiunile respiratorii, pentru calmarea tusei ºi ameliorareaexpectoraþiei, se foloseºte un decoct emolient. Acesta se preparãdin 1 lingurã de plantã la 1 canã cu apã. Se fierbe timp de 5 minutedupã care se aruncã apa. Se completeazã din nou cu apã ºi sefierbe încã 5 minute. Se beau 1-2 cãni pe zi.

Intrã în compoziþia comprimatelor Imunovit.

LUCERNALucerna (Medicago sativa) este cunoscutã ca plantã furajerã,

dar este ºi o plantã alimentarã ºi medicinalã. Are un conþinut ridicatde sãruri de calciu, potasiu, fier, fosfor ºi proteine. Mai conþinecaroten, vitaminele C, K, D, E, precum ºi izoflavone ºi cumestrol.Are proprietãþi antihemoragice, este utilã ca antianemic ºiremineralizant. Combinatã cu alte plante cu efect estrogenic, paresã aibã efecte benefice în tulburãrile de menopauzã.


LUMÂNĂRICADenumire, descriere și părţi folosite

Lumânãrica (Verbascum phlomoides ºi altespecii de Verbascum), numitã popular ºi coada-vacii, este o plantã ierboasã cu tulpina dreaptã,neramificatã, de pânã la 1,5 m. Partea superioarãeste ornatã cu flori galbene care înfloresc toatãvara, în timp ce partea de jos este prevãzutã cufrunze a cãror suprafaþã, ca o pâslã, este acoperitãde periºori extrem de ramificaþi ce formeazã unstrat de protecþie. De la lumânãricã se recolteazãflorile (Flores Verbasci), pe vreme însoritã, înlunile iunie-septembrie.

Substanţe activeFlorile de lumânãricã au în compoziþia lor

mucilagii, saponine, flavonoizi (hesperidozida),steroli vegetali, acizi polifenolcarboxilici, gli-cozide (verbascozida), aucubozidã, harpago-zidã, substanþe glucidice, carotenoizi (antoxantinã), tanin, ver-basterol.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din lumânãricã au efect expectorant, emolient,

antiinflamator, antiviral, antimicrobian, antihistaminic, antispastic.

Indicaţii terapeuticeLumãnãrica este utilã în infecþiile subacute sau cronice ale cãilor

respiratorii: bronºite, laringite, traheite.

Preparare și administrareDe regulã, lumânãrica se foloseºte sub formã de infuzie, în amestec

cu alte plante medicinale care au efect sinergic.


Infuzia se preparã din 1 linguriþã de flori uscate, la 1 canã cuapã. Se beau 2 cãni pe zi.

DiversePuful sau periºorii care acoperã planta în întregime pot sã

provoace mâncãrimi celor care o recolteazã. De fapt, aceasta esteºi arma cu care planta se apãrã de rumegãtoarele care ar dori sã opascã. Se recomandã ca, în timpul recoltãrii, culegãtorii sã poarteîmbrãcãminte cu mâneci lungi, haine bine închise la gât, ºi sã nuducã mâinile la faþã sau la ochi.

MĂCEŞULDenumire, descriere și părţifolosite

Rãspândit prin câmpii, pe dealuriºi la munte, mãceºul (Rosa canina)este unul dintre cei mai cunoscuþiarbuºti medicinali de pe la noi. Creºteînalt, de 1-3 m, acoperit cu ghimpi,cu tulpini alungite, grupate în tufã.Trandafirul sãlbatic are flori roz saualbe, mari, care cresc fie solitare, fiegrupate câte douã sau trei. Mãceºele(Fructus Cynosbati), atât de cãutatechiar ºi astãzi de gospodine datoritãgemului delicios ºi sãnãtos care sepreparã din ele, nu sunt – în sens strict – adevãratele fructe aleplantei, ci numai receptaculul transformat al florii, având formãglobuloasã, mai mult sau mai puþin alungitã, numit tehnic„enduvie”. Se recolteazã în perioada august-octombrie numai„fructele” întregi, sãnãtoase, portocalii sau roºii, de consistenþãfermã ºi se pãstreazã în coºuri sau lãzi, la adãpost de ploaie ºisoare, în locuri bine ventilate ºi rãcoroase, pânã ce vor fi supuse


procesului de uscare. Uscarea se face cu aer cald (85-1050C), pânãcând mãceºele devin friabile la strângerea între degete ºi scot unzgomot caracteristic.

Substanţe activePrincipalul element valoros al mãceºelor este acidul ascorbic,

adicã vitamina C. Mãceºele mai conþin – dupã cum trãdeazã ºiculoarea lor roºie – cantitãþi importante de carotenoizi, precursoriai vitaminei A. Lista vitaminelor conþinute în mãceºe continuã cuvitaminele B

1, B

2, PP ºi K.

Paleta de ingrediente bioactive din mãceºe este completatã desubstanþe glucidice, pectine, taninuri, acizi organici, terpenoide,glicozide ale beta-sitosterolului ºi altele.

Acţiune, proprietăţiEvident, datoritã conþinutului mare de vitamine, mãceºul este un

excelent vitaminizant natural. Vitamina C condiþioneazã bunafuncþionare a tuturor celulelor, ea jucând un rol esenþial în proceselemetabolice fundamentale, ºi anume în reacþiile de oxidoreducere ºiîn respiraþia celularã. De asemenea, mãceºele cresc rezistenþacapilarelor sanguine, care devin astfel mai puþin fragile. În plus,unii autori îi menþioneazã proprietãþile astringente, antidiareice,diuretice, precum ºi faptul cã stimuleazã pofta de mâncare ºi digestia.

Indicaţii terapeuticePreparatele farmaceutice sau alimentare din mãceºe sunt indi-

cate în prevenirea ºi tratarea rãcelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovi-taminozã, precum ºi la cei aflaþi în convalescenþã, ca tonic ºistimulent general. Unii autori le recomandã ºi în afecþiunilevasculare pentru menþinerea elasticitãþii capilarelor sanguine.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 2 linguri de mãceºe la ½ litru de apã. Se

þine 10 minute la infuzat în apã fierbinte, dupã care se strecoarã.


Cantitatea de ceai rezultatã se bea pe parcursul unei zile. Decoctulse poate prepara din 2 linguri de mãceºe zdrobite, la 2 cãni de apã.Se fierb 10 minute ºi se beau 2 cãni pe zi.

Pulberea uscatã de pulpã de mãceºe consumatã zilnic, încantitate de 3-4 g, asigurã necesarul zilnic de vitamina C al unuiadult. Pulberea se preparã prin separarea pulpei uscate de seminþeºi periºori ºi mãcinarea acesteia.

Din mãceºe se poate prepara un sirop din 150 g de pulpã demãceºe proaspete sau uscate, 600 g de zahãr ºi 900 ml de apã.Amestecul se fierbe timp de 30 de minute la foc domol, dupã carese filtreazã printr-un tifon. Siropul se administreazã de 3 ori pe zi,câte 20 g, în apã mineralã. Siropul se va pãstra la frigider. Pentru omai sigurã conservare, se pot adãuga 2 comprimate de aspirinãpisatã.

Intrã în compoziþia cealului aromat, hepatic nr. 2 ºi tonic aperitiv,a granulelor Rozavit, a unguentului Dumasen, a siropului Eficardinºi Efitonic, a comprimatelor Neuromion ºi Plantofort.

DiverseBotaniºtii raporteazã cã Rosa pendulina din Munþii Bucegi poate

sã conþinã pânã la 9.000 mg% acid ascorbic. Chiar dacã pe parcursuluscãrii ºi preparãrii ceaiului se pierde mai mult de 50% din totalulde vitamina C, mãceºele rãmân o sursã excelentã a acesteivitamine. De altfel, mulþi herbaliºti considerã cã mãceºele, cel puþincele proaspete, sunt net superioare în aceastã privinþã chiar ºiportocalei.


MĂRARULDenumire, descriere și părţi folosite

Mãrarul (Anethum graveolens) este o plantãierboasã din familia morcovului, utilizatã multîn alimentaþie drept condiment sau laaromatizarea murãturilor.

Substanţe activeFrunzele ºi fructele conþin ulei volatil

(carvonã), substanþe minerale, vitamine.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din plantã îi conferã

mãrarului proprietãþi carminative, stomahice,antispastice, diuretice, antiinflamatorii.

Indicaţii terapeuticePreparatele fitoterapeutice din mãrar sunt in-

dicate pentru stimularea digestiei ºi a poftei de mâncare, încombaterea balonãrilor, în caz de retenþii hidrice, edeme.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de fructe zdrobite, la 1 canã

cu apã. Se bea 1 canã pe zi în trei reprize. Din frunze se preparã oinfuzie folosind o cantitate de 1-2 linguriþe de frunze uscate, la1 canã cu apã. Se beau 1-2 cãni pe zi.


MĂGHIRANULDenumire, descriere și părţifolosite

Mãghiranul (Majorana hor-

tensis sau Origanum majorana)este o plantã ierboasã, aromatã,originarã din zona mediteraneanã.Creºte sub formã de tufã, atingând60 cm înãlþime. Tulpina, foarte rami-ficatã, are patru muchii. Frunzelesunt lungi ºi ovale, acoperite cu peride culoare albicioasã. Florile ºifructele sunt mici. Înfloreºte dinluna iulie pânã în luna septembrie.Se recolteazã întreaga plantã (Herba Majoranae), de douã sau treiori pe an, înainte de înflorire (în lunile iulie-august).

Substanţe activePãrþile aeriene ale mãghiranului conþin ulei volatil format din

terpinen, pinen, sabinen, carvacrol, precum ºi acizi graºi, triterpene,flavonoizi.

Acţiune, proprietăţiMãghiranul are proprietãþi stomahice, antispastice ºi sedative.

Indicaţii terapeuticePreparatele medicinale din mãghiran se recomandã pentru

stimularea digestiei, în meteorism abdominal, colici abdominaleºi pentru calmarea stãrilor de nervozitate sau neliniºte.

Preparare și administrareInfuzia de mãghiran se preparã din 1-2 linguriþe de frunze uscate,

la 1 canã cu apã. Se beau 1-2 cãni pe zi.


DiverseFrunzele se utilizeazã în alimentaþie drept condiment, iar uleiul

volatil este o materie primã în industria parfumurilor.

MENTADenumire, descriere și părţi folosite

Menta (Mentha piperita) este o plantãierboasã care creºte în culturi. În popor i semai spune ºi izmã de grãdinã, sau izmãbunã. În scopuri medicinale, de la mentã sefolosesc frunzele ºi partea aerianã în tota-litate (Folium Menthae). Atunci când estezdrobitã planta degajã un miros aromatic,caracteristic, având un gust înþepãtor, rãco-ritor.

Substanţe activeFrunzele de mentã conþin o cantitate mare de uleiuri volatile,

substanþe polifenolice, taninuri, flavonoizi ºi principii amare.Uleiul volatil din mentã este compus din mentol, mentonã,

mentofuran, carvacrol, timol. Datoritã conþinutului sãu în uleiurivolatile este mult folosit nu doar ca medicament, ci ºi ca aromatizantîn industria cosmeticã ºi alimentarã.

Acţiune, proprietăţiMentolul produce o uºoarã anestezie a mucoasei gastrice, motiv

pentru care preparatele din mentã au acþiune antiemeticã. Mentastimuleazã secreþia ºi eliminarea bilei datoritã prezenþei compuºilorflavonoizi. Menta mai are proprietãþi antifermentative, dezinfectante– datorate în principal taninurilor – precum ºi proprietãþi spasmolitice.Mentolul aplicat local are efect antiseptic, analgezic ºi decongesti-onant al cãilor respiratorii. Existã unele studii care aratã cã mentoluldin mentã are proprietãþi anticancerigene.


Indicaţii terapeuticePreparatele fitoterapeutice din mentã sunt utile în boala diareicã,

bolile vezicii biliare, pentru combaterea greþurilor sau colicilorinclusiv în cazul colonului iritabil. Mentolul în soluþie diluatã poatefi administrat ca antiseptic, analgezic ºi decongenstionant înafecþiunile inflamatorii ale nasului, sinusurilor ºi cãilor respiratorii.

Preparare și administrarePentru calmarea greþurilor se preparã o infuzie din 1 lingurã de

frunze uscate, la 1 canã cu apã. Se bea dupã rãcirea completã, încantitãþi mici, treptat, dacã este necesar cu lingura, o cantitate totalãde 1-2 cãni pe zi. La copii, se administreazã o cantitate mai micã.

Pentru combaterea colicilor se administreazã aceeaºi infuziefãrã a fi obligatorie rãcirea completã. Ceaiul de mentã este, deasemenea, util ca tratament adjuvant în colonul iritabil.

În colicile biliare ºi în calculoza biliarã se poate administra oinfuzie preparatã din 2 linguriþe de frunze la 1 canã cu apã. Sebeau 2-3 cãni pe zi.

În caz de migrene, unii autori recomandã comprese reci îmbibateîn ceai de mentã aplicate pe frunte.

Uleiul de mentã poate fi procurat din comerþ sub forma capsu-lelor gelatinoase enterosolubile, cu numele comercial Colomint.Menta intrã în componenþa ceaiului anticolitic, a ceaiului contra coli-cilor pentru copii, a ceaiului hepatic nr. 2, a comprimatelor Voseptol, atincturii Apetit, a granulelor Aqua-real, a cremei Hebe-biorelaxinºi Hebe-radex, a extractului alcoolic Inhalant ºi Ticiverol.

Precauţii, contraindicaţiiUleiul de mentã ºi preparatele de uz extern derivate din acesta

nu se aplicã în zona ochilor, deoarece pot duce la fenomene iritativeale mucoasei oculare. Uleiul volatil de mentã se va folosi cuprudenþã, deoarece supradozarea poate duce la apariþia unorfenomene nedorite ca greaþã, vãrsãturi sau alte fenomene toxice.


Ceaiul de mentã nu este indicat în doze mari în ulcerul gastric sauduodenal.

Ceaiul de mentã nu se va folosi permanent sau pe perioadeîndelungate, deoarece produce obiºnuinþã.

DiverseDatoritã gustului aromat, rãcoritor, menta a ajuns arhicunoscutã

intrând în compoziþia gumei de mestecat. Menta mai este folositãpentru fabricarea unor ape de gurã, a unor loþiuni cosmetice ºiintrã în componenþa unor concentrate pentru bãi medicinaleantireumatice.

MERIŞORULDenumire, descriere și părţifolosite

Meriºorul (Vaccinum vitis idaea) maieste cunoscut ºi sub numele de coacãzde munte sau pomuºor. Este un arbustsub formã de tufã, înalt de pânã la 30cm. Creºte în zonele de munte, la peste1.300 m altitudine, pe pajiºti ºi în lumini-ºuri. Are tulpini ramificate ºi frunze alun-gite, mai rotunjite spre vârf, mai închisela culoare pe faþa superioarã. Florilecresc pe vârfuri, grupate câte douã-trei,au formã de clopoþei ºi culoare alb-roz,cu câte cinci petale unite. Fructele suntmici, zemoase, albe la început ºi roºii ulterior. De la meriºor serecolteazã frunzele, în perioada septembrie-octombrie.

Substanţe activeFrunzele de meriºor conþin ulei volatil format din arbutozidã

ºi metilarbutozidã, precum ºi hidrochinonã, flavonoizi, tanin,


acid chinic, vacciniinã, vitamina C, sãruri de magneziu, acizi or-ganici.

Acţiune, proprietăţiCa remediu fitoterapeutic, meriºorul are proprietãþi antiinflama-

toare, antiseptice, astringente. Acþiunea dezinfectantã se manifestãnumai într-un mediu alcalin.

Indicaţii terapeuticeMeriºorul are aplicaþii în fitoterapia infecþiilor urinare, cistitelor

acute ºi cistitelor cronice, diareei ºi bolilor reumatismale.

Preparare și administrareInfuzia se poate prepara din 1 linguriþã de frunze mãrunþite, la

1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi.Decoctul se poate prepara din 1 linguriþã de frunze la 1 canã cu

apã. Se beau 2 cãni pe zi, în mai multe reprize.Pentru producerea efectului antiseptic urina trebuie sã fie

alcalinã. Alcalinizarea urinii se poate induce prin administrarea debicarbonat de sodiu. Hidrochinona coloreazã urina în verde. Pentrua nu crea panicã inutilã în momentul constatãrii modificãrii,pacientul trebuie prevenit. Preparatele din meriºor nu se administreazãmai mult de o sãptãmânã. Un nou tratament se poate face dupã opauzã de 3-4 zile.

În tratamentul afecþiunilor aparatului urinar, meriºorul, deregulã, se asociazã cu alte plante cu efect diuretic.

Intrã în compoziþia ceaiului diuretic nr. 2.

Precauţii, efecte adverse, contraindicaţiiAdministrarea îndelungatã poate duce la iritaþia mucoasei

gastrice. Uneori pot sã aparã reacþii alergice. Pentru prevenireaefectelor adverse la nivelul tractului digestiv, se poate asocia cumenta, în pãrþi egale. Nu se administreazã la femeile însãrcinate.Pentru a nu diminua acþiunea dezinfectantã la nivelul cãilor urinare,preparatele din meriºor nu se vor administra concomitent cumedicamente care acidificã urina.


MESTEACĂNULDenumire, descriere și părţifolosite

Mesteacãnul (Betula pendula) este unarbore foios, cu coroana luminoasã, înaltpânã la 30 m. Creºte în zonele de deal ºimunte, pânã la 1.500 m altitudine. Scoarþaeste netedã, alb-argintie, cu crãpãturinegricioase spre bãtrâneþe. Se exfoliazã înfâºii subþiri. Crengile sunt subþiri ºi atârnã.Frunzele au formã de romb sau triunghi,cu vârful ascuþit. Sunt dinþate pe margine ºi au culoarea verde-închis, lucitor, pe partea din afarã. Florile au formã de mâþiºori.Cele femeieºti sunt verzi ºi seamãnã cu niºte conuri, iar celebãrbãteºti sunt galbene ºi ating 6 cm lungime. Se recolteazã frunzeletinere (Folium Betulae) în lunile mai-iunie.

Substanţe activeFrunzele de mesteacãn conþin saponine, flavonoizi, ulei volatil,

taninuri, rãºini, substanþe glucidice, vitamina C, betulazidã.

Acţiune, proprietăţiCea mai importantã proprietate a produselor din frunze de

mesteacãn este cea diureticã. Se mai menþioneazã acþiuneacolereticã, bacteriostaticã, antiinflamatoare, sudorificã. Extractuldin mugurii frunzelor are efect stimulant asupra secreþiei de sucgastric, bilã ºi fermenþi digestivi intestinali.

Indicaţii terapeuticeSe recomandã în formele uºoare de hipertensiune arterialã ºi

alte boli cu retenþie de apã, în reumatism, gutã precum ºi în afecþiunidigestive, hepato-biliare ºi gastrice.


Preparare și administrareInfuzia se preparã din 2 linguri de frunze de mesteacãn uscate

ºi mãrunþite, la 1 canã cu apã. Dupã ce preparatul se rãceºte, seadaugã 1 vârf de cuþit de bicarbonat de sodiu pentru neutralizareaacidului betulinic.

Pentru stimularea creºterii pãrului se preparã o infuzie din 2-3linguri de frunze la ½ litru de apã. Dupã rãcire se spalã ºi se frecþi-oneazã bine pielea capului.

Intrã în compoziþia comprimatelor Fitodiab, Fitolip, a cremeiHebe-biorelaxin, a comprimatelor Normodiab, Normoponderolºi Proprin.

DiversePrin distilarea uscatã a lemnului de mesteacãn se obþine gudronul

de mesteacãn (Pix betulae), un lichid de consistenþã vâscoasã cuaplicaþii terapeutice în bolile dermatologice. Sucul obþinut prinpresarea frunzelor este utilizat în fabricarea loþiunilor pentrustimularea creºterii pãrului.

MURULDenumire, descriere și părţifolosite

Murul (Rubus fruticosus) este un arbustînalt de 1-3 m, cu tulpina arcuitã, acoperitãde ghimpi subþiri ºi arcuiþi. Creºte în zonedeluroase, la margini de pãdure ºi printufãriºuri. Frunzele sunt compuse, ascuþitela vârf, cu margini neregulat dinþate ºinervuri pãroase ºi proeminente pe dos.Florile sunt albe, cu 5 petale mari.Înfloreºte în lunile iulie-august. Fructele,roºii ºi acriºoare la început, negre ºibrumate la coacere, au gust dulce - acriºor.


În scop medicinal, de la mur se recolteazã frunzele (Folium Rubi

Fruticosus) lipsite de peþiol, în lunile iunie-august.

Substanţe activeFrunzele conþin taninuri, flavonoizi, acizi organici, vitamina C,

inozitol.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile din frunzele de mur imprimã acestei plante proprietãþi

astringente, antidiareice, antispastice ºi antiseptice.

Indicaţii terapeuticePreparatele din frunze de mur sunt utilizate în combaterea

colicilor, în boala diareicã, în infecþiile urinare.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 2 linguriþe de frunze uscate ºi mãrunþite,

la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi. În gingivite ºi stomatite, sepoate prepara o infuzie din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã ºise face gargarã de mai multe ori pe zi. Tot ca uz extern, în caz dehemoroizi, se pot aplica comprese locale îmbibate într-o infuziepreparatã din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã.

Intrã în compoziþia ceaiului dietetic.

DiverseFructele sunt bogate în vitaminele A ºi C. Se pot consuma crude

sau sub formã de gemuri, sucuri, siropuri etc. Sunt nutritive, dar ºilaxative, dacã se consumã pe stomacul gol.


MUŞEŢELULDenumire, descriere și părţi folosite

Muºeþelul (Matricaria chamomilla) este unadintre cele mai populare plante medicinale. Esteo plantã ierboasã, aromatã, rãspânditã în toatezonele de câmpie, pe pajiºti, la margine de drum,în locuri însorite sau pe terenuri sãrate. În uneleregiuni din þarã mai este cunoscut ºi sub numelede romaniþã. Se deosebeºte de alte speciiasemãnãtoare prin mirosul aromat al florilor,prin diametrul de 0,5-0,8 cm al inflorescenþelorºi prin mijlocul curbat al florilor, de culoareverde-gãlbui, înconjurat de petale albe. De lamuºeþel se recolteazã florile (Flos Chamomillae), în lunile mai ºiiunie.

Substanţe activeFlorile de muºeþel conþin matricarina ºi matricina, un mare

numãr de flavonoizi, glucozide ºi, nu în ultimul rând, fitosteroli ºiacizi graºi. Uleiul volatil obþinut din florile de muºeþel are unconþinut ridicat de camazulenã ºi bisabolol.

Acţiune, proprietăţiRomaniþa este mult apreciatã pentru o serie întreagã de proprietãþi

terapeutice, cum ar fi: acþiunea antispasticã, antiinflamatorie,carminativã, antialergicã, epitelizantã etc. Datele experimentalearatã cã bisabololul poate inhiba dezvoltarea ulcerului de stres, acelui provocat cu indometacin sau alcool etilic. Mai mult decâtatât, muºeþelul are o acþiune cicatrizantã.

Un alt efect remarcabil este acela de inactivare a toxinelorbacteriene, în special a stafilococilor ºi streptococilor.

În sfârºit, dar nu în ultimul rând, pe lista proprietãþilormuºeþelului trebuie adãugatã ºi acþiunea imunostimulatoare.


Indicaţii terapeutice și profilacticeCercetãrile aratã cu prisosinþã cã muºeþelul are efecte excelente

în diverse afecþiuni ale organelor digestive. Astfel, bisabololul estede mare folos în combaterea crampelor intestinale, datoritãproprietãþilor sale antispastice. Unele experimente au pus înevidenþã cã acþiunea bisabololului este comparabilã cu cea apapaverinei.

Acþiunea antispasticã se manifestã ºi asupra muºchilor neteziai uterului, ceea ce a fãcut ca muºeþelul sã fie indicat ºi întratamentul anumitor afecþiuni ginecologice cum ar fi durerilemenstruale, precum ºi pentru scurtarea perioadei de lãuzie.

Muºeþelul este indicat în tratamentul unor stãri inflamatorii acutesau cronice ale mucoasei gastrice. El ajutã pe de o parte laprevenirea apariþiei ulcerului gastric, iar pe de altã parte poate sãgrãbeascã vindecarea leziunilor ulceroase. Bisabololul are un efectfavorabil ºi în cazul colitelor care însoþesc de cele mai multe oriafecþiunea ulceroasã.

Inhalaþiile de muºeþel se prescriu cu deosebit succes în perioadade apogeu a infecþiilor cãilor respiratorii superioare ºi sinusurilor.

În cazul apariþiei disbacteriilor intestinale dupã tratament cuantibiotic, preparatele de muºeþel se dovedesc superioare admi-nistrãrii de complex vitaminic B sau iaurt, realizând o mai bunãregenerare a florei microbiene normale.

Muºeþelul este indicat în sezonul rece pentru prevenirea rãcelilorsau gripei.

Preparare și administrarePentru prepararea infuziei de muºeþel se folosesc 2-3 linguriþe

de flori la 1 canã de apã fiartã. Se lasã la infuzat 10-20 de minute.Se beau 2-3 cãni pe zi. Infuzia astfel preparatã este indicatã în:gastrite, ulcer gastric ºi duodenal, diaree, colite, enterocolite, recto-colite, infecþii urinare, acnee, pentru stimularea funcþiei hepatice,a poftei de mâncare, pentru combaterea durerilor abdominale denaturã spasticã, pentru durerile premenstruale, pentru prevenireagripei ºi guturaiului etc. Pentru calmarea colicilor la copii mici se


începe cu o infuzie mai diluatã, preparatã dintr-o linguriþã rasã deflori de muºeþel la 1 canã cu apã.

În gingivite ºi stomatite, se va folosi o infuzie concentratã, carese preparã din 3 linguri de flori de muºeþel la 1 canã cu apã; infuziacãlduþã (aprox. 400C) se þine în gurã 3-5 minute de 4-5 ori pe zi(se poate folosi ºi sub formã de gargarã prelungitã). Gargara cuinfuzie concentratã de muºeþel se indicã ºi în amigdalite, afte bucalesau pentru dezinfectarea gurii.

Pentru uz extern, se recomandã cataplasmele care constau dincomprese îmbibate într-o infuzie concentratã (vezi mai sus), aplicatepe pielea afectatã. Cataplasmele cu muºeþel sunt indicate în: ulcerevaricoase, hemoroizi externi, conjunctivite, eritemele fesiere simpleale sugarilor ºi copiilor mici.

Muºeþelul intrã în compoziþia ceaiului anticolitic, a ceaiuluicontra colicilor pentru copii, a ceaiului gastric nr. 2, a ceaiului pentrugargarã, a ceaiului sudorific, a granulelor Aqua-algin, Aqua-femina,a loþiunii antiseboreice Hebe, a loþiunii nutritive Hebe, a extractuluialcoolic Ticiverol, a comprimatelor naturale antidiareice (Plantavorel).

DiverseUleiul volatil din muºeþel serveºte ca materie primã în industria

cosmeticã ºi parfumerie.

MUŞTARUL NEGRUDenumire, descriere și părţi folosite

Muºtarul negru (Brassica nigra sau Sinapis nigra)este o plantã ierboasã din familia cruciferelor, ca ºivarza. Creºte spontan sau în culturi. Are flori galbenecu patru petale grupate în inflorescenþe. Fructulconþine seminþe de culoare cafeniu-închis sau neagrã,folosite în Biblie ca termen de referinþã pentrudimensiunile lor extrem de reduse. La zdrobire ºiumezire degajã un miros caracteristic ºi au un gust


înþepãtor. În scopuri medicinale se utilizeazã seminþele (Semen

Sinapis nigrae), recoltarea fãcându-se în lunile iulie-august.

Substanţe activeSeminþele de muºtar conþin sinigrozida, o substanþã de naturã

tioglicozidicã ºi sinapina, un alcaloid.

Acţiune, proprietăţiFãina obþinutã prin zdrobirea seminþelor de muºtar are efect

revulsiv, stimulând puternic circulaþia sanguinã de la nivelul pielii.Indirect are un efect decongestionant asupra þesuturilor ºi organelorînvecinate regiunii pe care s-a aplicat muºtarul.

Indicaţii terapeuticeMuºtarul negru se utilizeazã numai extern sub formã de

cataplasme în reumatism, gripã, bronºite.

Preparare și aplicarePentru prepararea cataplasmei cu muºtar se iau 100 g de fãinã

de muºtar ºi se amestecã cu apã caldã (nu fierbinte) pânã seformeazã o pastã. Aceasta se aplicã între douã straturi de tifon, pelocul tratat, ºi se menþine aproximativ 15 minute. Se poate aplicasuccesiv pe mai multe regiuni.

În cazul în care efectul revulsiv este prea intens ºi pacientul nusuportã bine, se poate pregãti o cataplasmã din fãinã de muºtar înamestec 50% cu fãinã din seminþe de in.

Din seminþele de muºtar se mai obþine ºi uleiul volatil de muºtar,cu miros foarte puternic, iritant. Efectul revulsiv este foarteaccentuat, fapt pentru care se utilizeazã cu maximã prudenþã.


NALBA-MAREDenumire, descriere și părţifolosite

Nalba-mare (Althaea officinalis) este oplantã ierboasã de staturã înaltã, cunoscutãîncã din antichitate. Frunzele din partea in-ferioarã au cinci lobi, iar cele superioaretrei lobi, cu margini neregulate, zimþate ºisuprafaþã pãroasã. Florile sunt de culoarealb spre roz. Din punct de vedere medici-nal au im-portanþã frunzele ºi rãdãcina (Fo-

lium Althaeae, Radix Althaeae).

Substanţe activeRãdãcinile conþin amidon, mucilagii, substanþe glucidice ºi

lipidice, taninuri, flavonoizi, sãruri minerale. Frunzele conþinmucilagii, glucide, ulei volatil,

Acţiune, proprietăţiAmbele pãrþi ale plantei prezintã acþiune emolientã, expectorantã,

antiinflamatoare, antidiareicã.

Indicaţii terapeuticeCeaiurile din frunze de nalbã-mare sunt indicate în afecþiunile

aparatului respirator, bronºite, laringite, pentru uºurarea expectoraþiei.Preparatele din rãdãcinã de nalbã-mare sunt utile în inflamaþiilegingiilor, inflamaþiile gurii, în diaree.

Preparare și administrareInfuzia din frunze de nalbã-mare se preparã din 1 linguriþã de

plantã mãrunþitã, la 1 canã cu apã. Se beau 1-2 cãni pe zi.Rãdãcinile de nalbã-mare se folosesc sub formã de macerat la

rece. Se pune 1 lingurã de rãdãcinã mãrunþitã, în 1 canã cu apã


rece, se adaugã 1 vârf de cuþit de bicarbonat de sodiu ºi se lasã lamacerat 1 orã. Se strecoarã, iar cantitatea se bea în cursul uneizile.

În faringitã, amigdalite, stomatite, gingivite se face gargarã demai multe ori pe zi cu macerat la rece din 2 linguriþe de frunze ºirãdãcini mãrunþite, la 1 canã cu apã.

Dr. Bojor ºi dr. Popescu recomandã în caz de rãcealã însoþitãde rãguºealã mestecarea unor bucãþi de rãdãcinã de nalbã-mare,urmatã de înghiþirea „maceratului” astfel obþinut. Procedeul serepetã de 3-4 ori pe zi.

Pentru tenurile uscate, ca ºi pentru cele iritate, se recomandãfolosirea unui extract apos din rãdãcinã de nalbã-mare. Peste 3linguri de rãdãcini tãiate în bucãþi mici se toarnã 1 canã de apãfiartã ºi rãcitã. Se macereazã timp de 6 ore la temperatura camerei,dupã care se filtreazã. Maceratul astfel preparat se aplicã sub formãde comprese.

Intrã în compoziþia ceaiului pectoral nr. 2 ºi a ceaiului pentrugargarã.

NALBANalba-mare este înruditã cu alte câteva specii, care au utilitate

medicinalã ºi aplicaþii terapeutice asemãnãtoare. Dintre acestea secunosc nalba-mãruntã (Malva neglecta), numitã ºi caºul-popii, cufrunze mai mici ºi mai rotunde ºi nalba-sãlbaticã (Malva silvestris).În scop medicinal se recolteazã frunzele ºi florile, datoritã con-þinutului de mucilagii ºi tanin, provitamina A ºi vitamina C.Produsele din nalbã au proprietãþi emoliente, expectorante ºiantiinflamatoare, utile în infecþiile respiratorii. Prepararea ºiadministrarea sunt similare cu ale preparatelor din frunzã denalbã-mare.

De-a lungul timpului, nalba a fost apreciatã ca aliment. Frunzeletinere de caºul-popii se pot gãti ca spanacul sau se pot consuma casalatã.


NUCULDenumire, descriere și părţifolosite

Nucul (Juglans regia) este unarbore foios cultivat ca pom fructiferºi ca sursã de material lemnos cucalitãþi speciale. De la nuc se recol-teazã frunzele fãrã codiþã (Folium

Juglans), când sunt încã tinere, înlunile mai ºi iunie. În medicinapopularã se mai folosesc pentru bãi,cojile verzi ale fructelor. Dupã uscare, ele capãtã o culoare brunãºi au un miros uºor aromat, asemãnãtor cu cel al frunzelor proaspete.

Substanţe activeFrunzele de nuc conþin taninuri, derivaþi de naftochinone (ju-

glona ºi hidrojuglonele), flavone, acid cafeic ºi cumaric, vitaminaC ºi substanþe minerale.

Acţiune, proprietăţiFrunzele de nuc au proprietãþi antiinflamatoare, antiseptice,

astringente ºi tonice-amare. Acþiunea hipoglicemiantã pare sã fiecombinatã cu o acþiune hiperglicemiantã.

Indicaţii terapeuticeDatoritã proprietãþilor amintite mai sus, preparatele din frunze

de nuc sunt folosite în tratamentul inflamaþiilor mucoasei bucaleºi gastro-intestinale, dispepsii ºi afecþiuni diareice. Deºi acþiuneaasupra glicemiei nu este încã pe deplin clarificatã, frunzele de nucsunt folosite pentru reglarea nivelului glicemiei la bolnavii diabetici.De asemenea, preparatele din frunze de nuc sunt folosite în tratareaunor boli ale pielii cum ar fi unele eczeme, dermatite de contact,micoze, dermatite cronice etc.


Preparare și administrareÎn stomatite se poate folosi sub formã de gargarã, un decoct

din 3 linguri de frunze la 1 canã cu apã. Se clãteºte gura de câtevaori pe zi.

În tratamentul diabetului zaharat se poate folosi ca mijloc adju-vant infuzia din frunze de nuc. Infuzia se preparã din 1 lingurã defrunze la 1 canã cu apã ºi se beau 2-3 cãni pe zi.

Pentru stimularea poftei de mâncare se bea infuzia îndulcitã cumiere de albine, înainte de mesele principale.

În cosmetica feþei, pentru tenurile grase, seboreice, se pot folosicompresele cu infuzie din frunze de nuc. Aceastã infuzie se preparãdin 4 linguri de frunze la 1 canã cu apã.

Pentru bãile medicinale se fierb 100 g de frunze în 3-4 litri deapã, timp de 15 minute. Lichidul obþinut se amestecã cu apa dincadã la temperaturã potrivitã ºi se stã în baie timp de 15-20 deminute.

Frunzele de nuc intrã ºi în compoziþia ceaiului dietetic, utilizatîn indigestii ocazionale ºi tulburãrile digestive cronice.

Nucul intrã în compoziþia granulelor Aqua-algin ºi Aqua-femina,a comprimatelor Normodiab.

DiverseSeminþele, cunoscute de toþi sub numele de nuci, sunt foarte

hrãnitoare, datoritã conþinutului ridicat de grãsimi ºi proteine. Maimult, datoritã acizilor graºi polinesaturaþi pe care îi conþin dinabundenþã, sunt considerate un factor de protecþie împotrivaaterosclerozei.

Cojile verzi de nucã produc colorarea pielii în brun. Fenomenulse datoreazã unei reacþii chimice între juglonã ºi proteinele dinpiele.


OBLIGEANADenumire, descriere și părţi folosite

Obligeana (Acorus calamus), numitã ºitrestia mirositoare, este o plantã ierboasã deorigine din Asia, adusã pe continentul nostruîn secolul al XIII-lea, se pare, de tãtari. Tãtariinomazi o foloseau pentru a dezinfecta apa debãut. Planta s-a aclimatizat în toatã Europa,însã actualmente este destul de rarã. Obligeanacreºte înaltã de 1-1,5 m în locuri mlãºtinoase,pe marginea bãlþilor sau râurilor, ca ºi trestiacu care seamãnã la aspect. În scop medicinaleste important sã se cultive varietatea ameri-canã de obligeanã, de la care se recolteazãrãdãcina (Rhizoma Calam), toamna în lunileseptembrie-noiembrie.

Substanţe activeRãdãcinile de obligeanã conþin ulei volatil, reprezentat prin azaronã,

pinen, eugenol, eucaliptol, precum ºi principii amare, sescviterpene(acid acoric, acaronã).

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din rãdãcinã, îi conferã plantei proprietãþi car-

minative, tonice, antispastice, diuretice, reconfortante (extern),tranchilizante, sedative. De asemenea, stimuleazã secreþia glandelorsalivare, secreþia de suc gastric ºi intestinal.

Indicaţii terapeuticePreparatele fitoterapeutice din rãdãcinã de obligeanã sunt folosite

în tulburãrile funcþionale ale aparatului digestiv, colici abdominale,pentru stimularea secreþiei gastrice ºi a poftei de mâncare, capansament gastric în durerile ulceroase, în stãri de convalescenþã,


anemie, în perioada de dezintoxicare a celor care renunþã la fumat,în distonii neurovegetative.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 lingurã de rãdãcinã uscatã ºi mãcinatã,

la 1 canã cu apã. Se administreazã câte o lingurã de 3-4 ori pe zi.Decoctul se preparã din 1 linguriþã de rãdãcinã mãrunþitã, la

1 canã cu apã. Se fierbe doar 2 minute. Se bea înainte de meseleprincipale câte ½ de canã. Se poate prepara ºi un macerat la rece.În acest scop de foloseºte 1 linguriþã de rãdãcini ºi se þine la macerattimp de 3-4 ore la temperatura camerei. Se consumã înainte demesele principale.

Pulberea din rãdãcinã de obligeanã este recomandatã în ulcerulgastro-duodenal ca pansament gastric. Se administreazã câte ½linguriþã de 2-3 ori pe zi, înaintea meselor principale.

În perioada de dezintoxicare, când fumãtorii doresc sã renunþela fumat, se pot mesteca în gurã bucãþi de rãdãcinã de obligeanã.

Extern, pentru tratarea hemoroizilor ºi a plãgilor, se foloseºte oinfuzie din 4 linguri de rãdãcinã mãrunþitã, la ½ litru de apã. Seaplicã local sub formã de cataplasme.

Intrã în compoziþia ceaiului tonic aperitiv, a comprimatelor Ulcerotratºi Plantofort, a granulelor Aqua-algin.

PrecauţiiÎn literatura de specialitate s-a semnalat faptul cã unele varietãþi

de obligeanã conþin beta-azaronã, o substanþã care în experimentelepe animale de laborator s-a dovedit cancerigenã. Varietateaamericanã nu prezintã acest risc, de aceea se impune cultivarea ºifolosirea acesteia.

DiverseRãdãcinile de obligeanã sunt o materie primã utilizatã la fabricarea

unor parfumuri ºi a pastelor de dinþi.Cercetãri efectuate în India au arãtat cã uleiul volatil din

obligeanã are proprietãþi insecticide. Pulberea din rãdãcinã de


obligeanã a fost folositã pentru protejarea recoltelor de orez afectateserios de insectele tropicale în timpul depozitãrii.

OSUL-IEPURELUIDenumire, descriere și părţi folosite

Osul-iepurelui (Ononis spinosa) face partedin familia leguminoaselor ºi este o plantãcu flori foarte atrãgãtoare, de culoare roz.Creºte pe marginea drumurilor ºi, datoritãspinilor numeroºi ºi foarte ascuþiþi, formeazãadevãrate garduri vii, greu de penetrat de omsau animale. În scop medicinal se folosescrãdãcinile (Radix Ononidis).

Substanţe activeRãdãcinile au în compoziþia lor izoflavo-

noizi, substanþe triterpenice ºi glicozideamare precum ºi ulei volatil. Principiile ac-tive mai bine cunoscute sunt onopsina, ono-nina, onocerina.

Acţiune, proprietăţiPreparatele fitoterapeutice din rãdãcinã de osul-iepurelui sunt

folosite pentru acþiunea lor diureticã ºi în special pentru favorizareaeliminãrii unor substanþe ca ureea ºi clorurile.

Indicaţii terapeuticeEste indicatã în stãrile cu retenþie de apã, edeme, în bolile

metabolice, în reumatism, gutã, în unele boli dermatologice cronice.

Preparare și administrareInfuzia din rãdãcinã de osul-iepurelui se preparã din 1 lingurã

de produs mãrunþit, la ½ de litru de apã. Se beau 2-3 cãni pe zi. Sepoate prepara ºi un decoct din 1 lingurã de rãdãcinã bine mãrunþitã,


la 1 canã cu apã. Se fierbe 15 minute la foc liniºtit ºi se strecoarã.Se beau 3 cãni pe zi.

PĂDUCELULDenumire, descriere și părţi folosite

Pãducelul este un arbust spinos foarterãspândit la marginea pãdurilor începând dinzona de câmpie ºi pânã în cea de munte. Existãmai multe specii denumite popular „pãducel“,toate fãcând parte din familia Rosaceae. Celemai rãspândite sunt Crataegus monogyna ºiCrataegus oxycantha. Se recolteazã atât florileºi frunzele, cât ºi fructele mature – viu colorateîn roºu. Florile (Flos Crataegi) se culeg în lunileaprilie sau mai. Frunzele (Folium Crataegi) se pot recolta fie împreunãcu florile, fie singure. În acest caz, recoltarea este indicatã dupãînflorire, pânã în luna iulie. Fructele (Fructus Crataegi) se culegfãrã codiþe, dupã ce se coc, în lunile septembrie-noiembrie.

Substanţe activeÎn ultimii 15-20 de ani, pãducelul a devenit una dintre cele mai

studiate plante medicinale. Cercetãtorii au descoperit o bogãþieneaºteptat de mare de substanþe active în florile, frunzele ºi fructelede pãducel ºi majoritatea farmacologilor considerã cã acestea nuacþioneazã separat, ci asemenea unui adevãrat fitocomplex. Produseleplantei conþin acid crategic, acid ursolic, flavonoizi, baze purinice,steroli vegetali, ulei volatil, taninuri, pectine, vitamina C.

Acţiune, proprietăţiCele mai importante proprietãþi terapeutice ale pãducelului se

manifestã în ceea ce priveºte aparatul cardiovascular. Pãducelulare multiple acþiuni benefice asupra inimii. Preparatele din pãducelau o acþiune tonicã asupra muºchiului inimii, ducând la o creºtere


a capacitãþii acestuia de a se contracta ºi de a pompa sângele înorganism. Remarcabil este cã aceastã proprietate se coroboreazãcu alte douã proprietãþi cu rãsunet pozitiv asupra inimii bolnave:dilatarea arterelor coronare, ceea ce duce la o mai bunã irigare ainimii, ºi economisirea consumului de oxigen de cãtre miocard.De fapt, datoritã proprietãþilor sale antiaritmice, pãducelul poatesã amelioreze chiar ºi unele tulburãri de ritm cardiac. În sfârºit,trebuie menþionate încã douã efecte importante, ºi anume: dimi-nuarea tensiunii arteriale generale ºi efectul de sedare a sistemuluinervos central.

Indicaţii terapeuticePreparatele din pãducel au o largã utilitate în afecþiunile cardiace

cu substrat nervos. Pãducelul este indicat în special în anginapectoralã, tulburãrile de ritm cardiac, aterosclerozã coronarianã ºihipertensiune arterialã. Unii autori considerã cã pãducelul aremultiple indicaþii fitoterapeutice în ceea ce priveºte tulburãrilecirculatorii survenite în special la persoanele mai în vârstã sau lacele slãbite. Nu întâmplãtor, specialiºtii în fitoterapie din Franþanumesc preparatele pe bazã de pãducel „laptele bãtrânilor”.

Preparare și administrareInfuzia de pãducel se preparã dintr-o linguriþã de flori sau

frunze, la 250 ml de apã. Infuzia se poate face ºi din fructe depãducel, dar în acest caz este nevoie de 2 linguriþe. Se dã în clocot,se lasã 15 minute în repaus, dupã care se strecoarã. Din infuziaastfel preparatã se bea 1 canã dimineaþa ºi 1 canã seara, cu înghiþiturimici ºi rare.

Se poate administra ºi pulberea obþinutã prin zdrobirea fructeloruscate. Doza recomandatã constã într-un vârf de cuþit, de 3 ori pezi.

Eficienþa tratamentului cu preparate din pãducel presupuneadministrarea pe o perioadã îndelungatã, de cel puþin 6 luni pean.


Extractul de pãducel intrã în compoziþia drajeurilor Cradil, agranulelor Aqua-sedin ºi Sedinstant, a siropului Eficardin, a compri-matelor Fitolip, Imunovit, Sedocalm ºi Nervosedin, precum ºi aceaiului calmant.

Precauţii, contraindicaţiiCa întotdeauna, sã nu uitãm cã pot exista ºi contraindicaþii.

Pãducelul nu se administreazã la bolnavii cu cardiopatii valvulare,la cei cu edeme cardiace, la pacienþii cu afecþiuni cardiace în stadiuavansat. Oricum, regula generalã este valabilã ºi în cazul preparatelordin pãducel ºi anume: consultarea în prealabil a medicului ºifolosirea remediului respectiv cu acordul ºi sub supraveghereaacestuia.

DiverseÎn vechime, pãducelul era considerat un simbol al speranþei ºi

al rodniciei. Grecii obiºnuiau sã foloseascã ramurile înflorite alearbustului ca ornament, cu ocazia nunþilor, iar romanii le aºezauîn leagãnul sugarilor, având credinþa cã astfel vor þine la distanþãspiritele rele. Dar poate cea mai emoþionantã informaþie legatã depãducel este cã din ramurile acestuia a fost împletitã cununa despini care a însângerat fruntea lui Isus Christos.

PĂPĂDIADenumire, descriere și părţifolosite

Pãpãdia (Taraxacum officinale)

este o plantã ierboasã care creºtepeste tot în locurile necultivate. Înscopuri medicinale se recolteazãpartea aerianã (Herba Taraxaci) ºirãdãcinile (Radix Taraxaci). Frun-zele, respectiv planta întreagã, se


recolteazã înainte de înflorire în lunile aprilie-mai. Rãdãcinile serecolteazã în lunile iulie-septembrie. Datoritã asemãnãrii mari,frunzele de pãpãdie pot fi confundate cu cele de cicoare. Frunzelede pãpãdie se deosebesc prin faptul cã au suprafaþã netedã, lipsitãde peri, iar cele de cicoare sunt pãroase.

Substanţe activeRãdãcina pãpãdiei conþine taraxacina, un principiu amar ºi

substanþe triterpenice. În tulpinã, frunze ºi flori se gãsesc flavonoiziºi carotenoide, a cãror culoare galbenã este atât de caracteristicã.

Acţiune, proprietăţiSubstanþele active din pãpãdie stimuleazã activitatea stomacului,

a ficatului ºi a veziculei biliare ºi exercitã o importantã acþiunediureticã, ajutând organismul la eliminarea lichidelor ºi, o datã cuacestea, a produºilor toxici de metabolism. Datoritã conþinutuluide vitaminã A ºi C, pãpãdia este menþionatã ca un posibil agentantioxidant ºi anticanceros.

Indicaţii terapeuticeDatoritã acþiunii diuretice, preparatele fitoterapeutice din pãpãdie

sunt un adjuvant util în hipertensiunea arterialã ºi în insuficienþacardiacã. Efectul diuretic este exploatat ºi în cazul calculilor renalisau ureterali, prin mãrirea fluxului de urinã urmãrindu-se eliminareacalculilor din cãile urinare. Tot datoritã proprietãþii diuretice, uniiautori o prescriu femeilor în perioada premenstrualã. Pãpãdia estefolositã cu succes în multe cazuri de gastrite hipoacide ºi dispepsii,precum ºi în dischinezia biliarã ºi pentru prevenirea calculilor biliari.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1-2 linguriþe de frunze, flori ºi rãdãcini,

la 1 canã de apã. Pentru creºterea diurezei, se beau 2-3 cãni pe zi.Pentru stimularea poftei de mâncare, se bea ½ de canã, înainteameselor principale.


În dischinezia biliarã, se recomandã decoctul preparat din 2linguriþe de frunze ºi rãdãcini la 1 canã de apã. Se fierbe timp de10 minute. Se administreazã 2 linguri de decoct la interval de 4ore. Pentru stimularea diurezei, se poate prepara un decoct din 2linguriþe de rãdãcini la 1 canã cu apã. În acest caz, decoctul sefierbe timp de 15 minute ºi se beau 2 cãni pe zi.

Intrã în compoziþia ceaiului hepatic, depurativ, dietetic, gastricºi a tabletelor Antitox, a granulelor Instamixt ºi Diett, a comprima-telor Normoponderol.

PrecauţiiHipertensiunea arterialã ºi bolile cardiace, în mod special în

fazã decompensatã, necesitã o atentã supraveghere medicalã. Înaceste cazuri, administrarea remediilor fitoterapeutice se face cuacordul ºi sub îndrumarea medicului curant. Cura de diurezã esteînsoþitã de o eliminare nedoritã de potasiu. Deºi aceste pierderisunt mai mici decât în cazul medicamentelor diuretice, totuºi, serecomandã o alimentaþie bogatã în potasiu, pentru a compensaeliminarea crescutã.

DiverseDin frunzele proaspete, tinere, de pãpãdie se poate prepara o

salatã excelentã sau se pot folosi în supe sau ciorbe.

PĂTLAGINADenumiri, descriere și părţifolosite

Pãtlagina este o plantã ierboasã, cufrunze mai alungite sau mai scurte, înfuncþie de specie. O altã caracteristicãa pãtlaginei constã în faptul cã frunzeleprezintã nervuri longitudinale bine evi-denþiate pe faþa inferioarã. Existã maimulte specii de pãtlaginã: Plantago


lanceolata, Plantago media ºi Plantago major. În popor, lecunoaºtem pe toate sub aceeaºi denumire de pãtlaginã. De la toatespeciile se folosesc frunzele (Folium Plantaginis).

Substanţe activeFrunzele de pãtlaginã conþin mucilagii, în special xilozã, vitaminele

A, C ºi K, glicozide amare, tanin, flavone, caroten, fitosteroli, pectineºi enzime proteolitice.

Acţiune, proprietăţiSubstanþele active din frunzele de pãtlaginã fluidificã secreþiile

din cãile respiratorii. Pãtlagina are proprietãþi emoliente, antiinfla-matorii, hemostatice. Mai nou, s-au pus în evidenþã unele proprietãþidiuretice ºi astringente.

Indicaţii terapeuticePãtlagina este utilizatã pe scarã largã în afecþiunile acute, sub-

acute ºi cronice ale aparatului respirator, însoþite de tuse cu expectoraþiedificilã (traheite, bronºite, laringite). Frunzele de pãtlaginã sunt utileîn tratarea înþepãturilor de insecte, a plãgilor superficiale, a furun-culelor ºi a inflamaþiilor cãilor urinare. Unii autori mai recomandãpreparatele de pãtlaginã în tratamentul adjuvant al ulcerului gas-tric ºi duodenal precum ºi în tratamentul extern al hemoroizilor.Cercetãrile fãcute la laboratorul de farmacognozie al Facultãþii deFarmacie din Iaºi au arãtat cã acþiunea antiinflamatoare în cazulfurunculelor se datoreazã mucilagiilor. Înmuierea pielii favorizeazãfenomenul de macerare a acesteia sub acþiunea enzimelor proteoliticeºi astfel conþinutul furunculelor este eliminat mai uºor.

Preparare și administrareÎn faza productivã a infecþiilor respiratorii însoþite de tuse, este

utilã infuzia preparatã din 1-2 linguri de frunze la 1 canã cu apã.Se beau 2-3 cãni, treptat, pe parcursul întregii zile.

Siropul de pãtlaginã se obþine din frunze proaspãt culese sau,ºi mai uºor, din frunze congelate. Frunzele proaspete, respectivfrunzele decongelate, se mãrunþesc ºi se storc prin presare. Sucul


astfel rezultat se amestecã cu un volum egal de miere. Pentrupãstrare îndelungatã, amestecul cu miere se fierbe timp de 20 deminute ºi se pãstreazã în sticle închise etanº. La adulþi se administreazã3-4 linguri pe zi, iar la copii 4-5 linguriþe pe zi. Siropul de pãtlaginãse poate procura gata preparat din farmacii sau din magazinelespecializate.

Pentru hemoroizii externi, se pot aplica bãi locale cu o infuziepreparatã din 30 g de frunze la 1 litru de apã.

Ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric ºi duodenal, sefoloseºte infuzia din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã. Se ia câteo înghiþiturã la 2-3 ore.

Intrã în compoziþia ceaiului antibronºitic, a granulelor Aqua-venol, a tabletelor Gastrovit, a expectorantelor Santa, Tusimin.

DiverseDin seminþele de pãtlaginã se poate obþine un extract uleios, cu

proprietãþi speciale, care are o acþiune antiinflamatoare ºi protejeazãpielea faþã de acþiunea razelor ultraviolete.

PELINULDenumire, descriere și părţi folosite

Pelinul, sau pelinul alb (Artemisia absinthium)este o plantã ierboasã, aromaticã, înaltã de cca 1metru care creºte atât spontan, cât ºi în culturi. Areun miros puternic aromat ºi este renumitã pentrugustul ei extrem de amar. De la pelin se recolteazãîn scop medicinal vârfurile înflorite împreunã cupartea superioarã a tulpinii (Herba Absinthi), înlunile iulie-septembrie.

Substanţe activePelinul conþine principii amare de tipul

sescviterpenelor (absintinã, artabsinã, anabsintinã


ºi altele), ulei volatil. Cel mai important component al acestuiaeste tuiona. Pe lângã aceasta, în compoziþia uleiului volatil se maigãsesc felandren, alfa ºi beta pinen, sabinen.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din pelin au efect tonic amar, stomahic,

colagog, vermifug, antibacterian ºi antimicotic.

Indicaţii terapeuticePreparatele din pelin sunt utile în anorexie, gastrite cronice ºi

colite, oxiurazã, gripã ºi alte afecþiuni respiratorii acute.

Preparare și administrarePentru stimularea poftei de mâncare ºi în general a digestiei, se

preparã o infuzie din 1 linguriþã de plantã mãrunþitã, la 1 canã cuapã. Cantitatea rezultatã se bea fracþionat înaintea meselorprincipale.

În afecþiunile hepato-biliare se preparã o infuzie din 1 linguriþãde plantã la 2 cãni de apã ºi se bea ½ de canã dupã mesele prin-cipale.

În cazul infestaþiei cu oxiuri se amestecã 1-2 linguriþe de pulberede plantã cu miere ºi se administreazã dimineaþa, pe nemâncate.

Intrã în compoziþia ceaiului tonic aperitiv.

Precauţii, contraindicaţiiAdministrarea în doze mari poate sã ducã la apariþia unor

fenomene toxice datorate tuionei. Intoxicaþia cu pelin se manifestãprin stare de excitaþie, convulsii, comã ºi chiar moarte. Acestecomplicaþii toxice apar mai ales în þãrile unde se consumã o bãuturãalcoolicã preparatã din pelin, numitã absint.

Pelinul nu se administreazã la femeile însãrcinate ºi nici la mameîn perioada de alãptare. Este de asemenea contraindicat lapersoanele cu afecþiuni ale sistemului nervos. În general, perioadade administrare trebuie sã fie limitatã la maximum 2 sãptãmâni.


PINULDenumire, descriere și părţi folosite

Pinul (Pinus silvestris) este un arborerãºinos, conifer, cãruia îi plac locurile înso-rite ºi care creºte nu numai în regiunea mon-tanã, ci ºi la altitudini mai mici. Are frunzeaciculare lungi de 6-7 cm ºi conuri de formãglobuloasã. În afarã de aspect, pinul se mairemarcã ºi prin rãdãcina mai adâncã, ceeace îl face mai rezistent în faþa furtunilor. În scop medicinal serecolteazã mugurii (Turio Pini), cu miros aromatic, plãcut, specific.

Substanţe activeConþinutul în substanþe fitochimice al mugurilor de pin se

remarcã prin prezenþa uleiului volatil format din pinen, limonen,silvestren. Mugurii mai conþin rãºini, principii amare, pinipicrozidã,pinitol, coniferozidã, vitamina C, flavonoizi.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din muguri de pin fluidificã secreþiile bronºice, au

efecte diuretice ºi antiseptice.

Indicaţii terapeuticeMugurii de pin sunt utilizaþi ca remediu în infecþiile respiratorii

acute (bronºite, traheite, laringite) ºi în infecþiile urinare (pielite,cistite, uretrite). De asemenea, datoritã conþinutul de vitamina Ceste folosit în scorbut.

Preparare și administrareAdministrarea se face sub formã de infuzie, sirop, inhalaþii sau

extracte obþinute prin metode farmaceutice. Infuzia se preparã din1 linguriþã de muguri proaspeþi zdrobiþi, la 1 canã cu apã. Se beau2-3 cãni, zilnic.


În bolile reumatismale se pot efectua bãi generale în apã cumuguri de pin. Se preparã un decoct din 150 g de muguri combinatcu 50 g de cimbriºor. Plantele se pun în 2 litri de apã ºi se fierbîntr-un vas acoperit timp de 10 minute. Se filtreazã ºi se adaugã laapa de baie.

Siropul din muguri de pin se preparã din 100 g de mugurizdrobiþi. Se pun la macerat în 100 ml de alcool de 700, într-un vasînchis ermetic, timp de 12 ore. Apoi se adaugã ½ litru de apãclocotitã ºi se lasã încã 6 ore la macerat. Se strecoarã, se adaugã250 g de zahãr ºi se þine la foc liniºtit pânã la dizolvarea zahãrului.Se fierbe pânã se îngroaºã cãpãtând consistenþã de sirop ºi se puneîn sticle. Se administreazã câte 2-3 linguri pe zi, la adulþi, sau 2-3linguriþe la copii.

Mugurii de pin intrã în compoziþia ceaiului antibronºitic, acomprimatelor Voseptol, a granulelor Aqua-algin, Aqua-real ºiAqua-venol, a unguentului Hebe-cavis, a cremei Hebe-entorsal,a extractului alcoolic Inhalant ºi a soluþiei Herbasol.

PrecauţiiNu se depãºesc dozele, deoarece pot sã aparã complicaþii renale

(hematurie).

DiverseEste înrudit cu pinul maritim, a cãrui scoarþã este extrem de

bogatã în bioflavonoizi.


PIRULDenumire, descriere și părţifolosite

Pirul (Agropyrum repens) este oplantã ierboasã cu tulpinã înaltã de1-1,5 m, de culoare verde-cenuºie. Înpartea superioarã face un spic asemã-nãtor cu cel al grâului. Rãdãcina estefoarte adâncã, lungã de mai mulþi metriºi ramificatã. Chiar dacã este tãiatã înbucãþi, reface planta din fragmentelerãmase. Totuºi, tocmai aceste rãdãcini(Rhizoma Graminis) sunt cele caredovedesc proprietãþi terapeutice ºi serecolteazã primãvara ºi toamna ca produs medicinal.

Substanţe activeRãdãcinile de pir conþin triticinã, inulinã, mucilagii, o cantitate

micã de ulei volatil format în principal din agropiren, sãruri depotasiu ºi fier, carotenoizi, vitamine din grupul B.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din rãdãcinã de pir au proprietãþi diuretice,

depurative, sudorifice, antibacteriene, antifungice, antihipertensive,remineralizante.

Indicaţii terapeuticeCa plantã medicinalã, pirul are efecte benefice în inflamaþiile

tubului digestiv, afecþiunile cãilor urinare, infecþiile respiratorii ºireumatism.

Preparare și administrareÎn general pirul se foloseºte în ceaiuri compuse, alãturi de alte

plante cu acþiune sinergicã. Infuzia se poate prepara din 1 linguriþã


de rãdãcinã mãrunþitã, la 1 canã cu apã. Se beau 3 cãni pe zi.Decoctul se preparã din 1 linguriþã de rãdãcinã mãrunþitã, la 1 canãcu apã. Se fierbe 5 minute ºi se strecoarã. Se beau 2-3 cãni pe zi.

Pirul intrã în compoziþia ceaiului sudorific, a ceaiului diureticnr. 2, a tabletelor Antitox ºi Uroplant ºi a granulelor Aqua-real.

DiverseAgricultorii pe cât de bine cunosc pirul, pe atât de mult îl urãsc.

Deºi face parte din familia grâului ºi seamãnã la aspect cu el, datoritãrãdãcinilor sale care invadeazã solul pânã la adâncimi foarte mari,este considerat de unii agronomi drept duºmanul numãrul unu algrãdinilor ºi ogoarelor.

PLĂMÂNĂRICADenumire, descriere și părţifolosite

Plãmânãrica (Pulmonaria officinalis)este o plantã ierboasã, înaltã de cca 30 cm,care creºte prin pãduri, în locuri umbroase,de la ºes pânã în zona montanã. Foarteinteresant de observat cã, la un momentdat, pe aceeaºi plantã se pot observa floride trei culori. Imediat ce se deschid, suntcolorate în roºu, apoi, pe mãsurã ce se trec,se coloreazã în violet ºi în final în albastru.În scop medicinal se recolteazã frunzele (Folium Pulmonariae)începând din primele luni ale primãverii, pânã toamna în lunaseptembrie.

Substanţe activeFrunzele conþin saponozide, mucilagii, acid salicilic, taninuri,

acid galacturonic, acid stearic, palmitic ºi miristic, fitosteroli,vitamina C, carotenoizi, rãºini, sãruri minerale.


Acţiune, proprietăţiPlanta are acþiune diureticã, emolientã, antiinflamatoare, antidiare-

icã, analgezicã, cicatrizantã, remineralizantã, sudorificã, expectorantã.

Indicaţii terapeuticePreparatele din plãmânãricã sunt folosite în bronºite, laringite cu tuse

ºi rãguºealã, afecþiuni renale, boli reumatice, plãgi, degerãturi, mãtreaþã.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 lingurã de frunze uscate ºi mãrunþite,

la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.Pentru uz extern, se preparã o infuzie din 2 linguri de frunze uscate,

la 1 canã cu apã. Se fac spãlãturi locale sau se aplicã compreseîmbibate cu ceai.

PLOPULDenumire, descriere și părţifolosite

Dintre soiurile de plopi din þara noastrãimportanþã medicinalã au plopul negru(Populus nigra) ºi plopul tremurãtor(Populus tremula). Sunt arbori foioºi, cutulpinã înaltã, care cresc spontan sau suntplantaþi ca arbori ornamentali în parcuri,pe marginea aleilor sau drumurilor. De laplop se recolteazã în scop medicinalmugurii foliari (Gemma Populi), primãvaraînainte de desfacerea frunzelor.

Substanţe activeMugurii frunzelor conþin salicinã, populinã, ulei volatil, acizi

graºi, taninuri, rãºini, saponine, substanþe flavonoizi. Principaliicomponenþi ai uleiului volatil sunt trei forme de betulenol.


Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din muguri au acþiune astringentã, antiinfla-

matoare, slab analgezicã, antisepticã, diureticã, sudorificã, cicatri-zantã, expectorantã, antipireticã.

Indicaţii terapeuticePreparatele din muguri de plop sunt utilizate în infecþii respiratorii

cu tuse, afecþiuni renale, boli reumatice, hemoroizi, plãgi, arsuri,afecþiuni dermatologice.

Preparare și administrarePentru uz intern, se preparã o infuzie din 1-2 linguriþe de muguri

la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.Pentru uz extern, se preparã infuzia în acelaºi fel ºi se aplicã

local, sub formã de spãlãturi sau comprese.

PODBALULDenumire, descriere și părţifolosite

Podbalul (Tussilago farfara) este oplantã ierboasã foarte rãspânditã, carecreºte prin locurile necultivate. Eraapreciatã încã din antichitate pentrucalitatea de a „alunga tusea”, proprietatereflectatã ºi în denumirea latinã. Esteprintre primele plante care înflorescprimãvara devreme, în luna martie,având culoare galbenã, cu diametrul de2-3 cm. De la podbal se recolteazã în scop medicinal frunzele(Folium Farfarae) mari, late, de culoare verde care cresc directdin rizomi, dupã ofilirea florilor. Perioada de recoltare este apri-lie-iunie.


Substanţe activeFrunzele de podbal conþin mucilagii, tanin, substanþe amare

(tusilaginã), acizi graºi, carotenoizi, inulinã, fitosteroli, flavone,substanþe triterpenice, sãruri minerale.

Acţiune, proprietăţiUtilizarea în fitoterapie a preparatelor din frunze de podbal se

bazeazã pe proprietãþile lor emoliente, tonice, antispastice, secre-tolitice ºi antiinflamatoare.

Indicaţii terapeuticeFrunzele de podbal sunt utile în afecþiunile aparatului respira-

tor, cum ar fi emfizemul pulmonar, bronºita cronicã, astmul bronºic,silicoza, de asemenea în bolile hepato-biliare, dispepsii, plãgi ºiulceraþii ale pielii.

Preparare și administrareSe preparã o infuzie din 2 linguriþe de frunze la 1 canã cu apã.

Se beau 2-3 cãni pe zi. De obicei frunzele de podbal se folosescalãturi de alte plante cu efecte sinergice cum sunt isopul, cimbriºorulºi altele.

Extern, se poate face un decoct din 2-3 linguri de frunze la1 canã cu apã. Se fierbe 10 minute ºi se lasã acoperit încã 20 deminute. Se strecoarã ºi, dupã rãcire, se fac spãlãturi locale.

Intrã în compoziþia unor ceaiuri compuse: antiastmatic, anti-bron-ºitic,

PrecauţiiExistã studii care au pus în evidenþã existenþa unor substanþe

carcinogene în florile de podbal. Din acest motiv, se impuneevitarea folosirii acestora. Realitatea este cã dozele utilizate înexperimentele efectuate pe animale au fost foarte mari, depãºindcu mult dozele recomandate în general în fitoterapie. Oricum, camãsurã de siguranþã, florile de podbal – utilizate în trecut alãturi


de frunze – nu mai sunt indicate pentru prepararea formelor fitote-rapeutice.

DiverseFrunzele tinere de podbal se folosesc în unele regiuni în alimen-

taþie pentru prepararea unor ciorbe ºi a sarmalelor în foi de podbal.

PORUMBARULDenumire, descriere și părţi folosite

Porumbarul (Prunus spinosa) este unarbust spinos din familia rozaceelor.Creºte pe dealuri ºi câmpii, la margineadrumurilor ºi pãdurilor, formând tufãriºuridese prin care nici sãlbãticiunile nuîndrãznesc sã treacã de teama spinilor. Dela porumbar se recolteazã florile deculoare albã (Flos Pruni Spinosa), înlunile aprilie-mai, ºi fructele albastre cureflexe negre (Fructus Pruni Spinosa)dupã cãderea brumei, când devin mai dulci ºi mai puþin astringente.

Substanţe activeFlorile conþin flavonoizi, acizi organici, cvercitinã, sãruri de

magneziu ºi potasiu, substanþe glicozidice. Fructele conþin glu-cide, acizi organici antociani, taninuri, polifenoli, vitamina C, sãruride calciu ºi magneziu.

Acţiune, proprietăţiFlorile au proprietãþi sedative, laxative ºi diuretice. Fructele au

acþiune antidiareicã, astringentã.

Indicaţii terapeuticePreparatele medicinale din fructe sunt indicate în diaree, dizenterie,

pentru calmarea durerilor de stomac, pentru stimularea digestiei, în


dischinezii biliare. Preparatele fitoterapeutice din flori de porumbarsunt recomandate în afecþiunile rinichilor ºi cãilor urinare.

Preparare și administrareInfuzia se face din 1 linguriþã de flori la 1 canã cu apã. Se beau

2-3 cãni pe zi.Decoctul se preparã din 1 linguriþã de fructe uscate, la 1 canã

cu apã. Se fierbe 15-20 de minute dupã care se strecoarã. Se beau2-3 cãni pe zi.

DiversePorumbarul are ºi o oarecare importanþã alimentarã. Din fructe

se poate obþine marmeladã sau se poate prepara compot.

PORUMBULDenumire, descriere și părţi folosite

Porumbul (Zea mays) este o cerealã originarãdin America ºi a fost introdus în þara noastrã dupãanul 1750, devenind foarte curând hrana de bazãa locuitorilor de la þarã ºi nu numai. Este o plantãcu florile bãrbãteºti amplasate la vârful tulpinii,iar cele femeieºti mai jos. Acestea din urmã austigmate lungi învelite cu frunze modificate,pãnuºele. În scop medicinal se recolteazã stig-matele, adicã mãtasea (Stigma Maydis) înainte dematurizarea boabelor, când porumbul este încãîn „lapte”.

Substanţe activeMãtasea de porumb conþine flavonoizi, saponine ºi sãruri de

potasiu, vitaminele K, C, B6, E, alantoinã, stigmasterol, sitosterol,

grãsimi, taninuri, ulei volatil, rãºini ºi substanþe minerale.


Acţiune, proprietăţiPreparatele fitoterapeutice din mãtase de porumb au proprietãþi

diuretice, sedative, colagoge.

Indicaţii terapeuticeCeaiurile din mãtase de porumb sunt utilizate în afecþiunile cãilor

urinare, cistite, pielite, calculozã renalã, în afecþiuni hepato-biliare,gutã, reumatism.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de mãtase de porumb la

1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.În afecþiunile renale se poate prepara un decoct din 30 g de

mãtase de porumb la 1 litru de apã. Se fierbe la foc liniºtit timp de2 ore. Se completeazã la loc apa evaporatã ºi se bea toatã cantitateape parcursul zilei.

Intrã în compoziþia ceaiului diuretic nr. 2 ºi 3 ºi a ceaiului he-patic.

DiverseÎn ciuda dispreþului cu care este privit porumbul ca aliment,

fãina ºi produsele din porumb furnizeazã mai multe calorii decâtcelelalte cereale. În plus, conþinutul crescut de grãsimi polinesaturateºi vitaminã E, face din el un aliment care meritã sã fie apreciat laadevãrata lui valoare.

RĂCHITANULDenumire, descriere și părţi folosite

Rãchitanul (Lythrum salicaria) este o plantãierboasã cu flori roºii sau violacee, intenscolorate, rãspânditã mai ales pe marginea apelordin regiunea de câmpie ºi de deal, abundentã înLunca ºi Delta Dunãrii. În scop medicinal sefolosesc pãrþile aeriene (Herba Salicariae), mai


precis partea superioarã a acestora, la începutul înfloririi (iunie-iulie).

Substanţe activePlanta conþine taninuri, flavonoizi, antociani, substanþe glico-

zidice (salicarinã), pectine, carotenoizi, ulei volatil, sãruri minerale.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din rãchitan imprimã plantei acþiune astrin-

gentã, antidiareicã, antibacterianã, hemostaticã, cicatrizantã, hipo-glicemiantã.

Indicaţii terapeuticePreparatele medicinale din rãchitan sunt recomandate în trata-

mentul afecþiunilor diareice, epistaxis, metroragii, ulcere varicoase,eczeme, boli dermatologice.

Preparare și administrareSe poate prepara o infuzie sau un decoct din 1 linguriþã de plantã

la 1 canã cu apã. Se beau 3 cãni pe zi.Administrarea se poate face ºi sub formã de pulbere de plantã,

în dozã de 1-4 g pe zi.Pentru uz extern, se preparã o infuzie din 1-2 linguri de plantã

la 1 canã cu apã. Se fac bãi locale sau se aplicã comprese.Intrã în compoziþia granulelor Aqua-femina.

DiverseSe cunoaºte din istorie cã unele epidemii de dizenterie din timpul

primului ºi celui de-al doilea rãzboi mondial au fost stopate eficientfolosindu-se ca remediu rãchitanul.

Este folosit ºi ca mijloc de întreþinere a tenului uscat.


REVENTULDenumire, descriere și părţi folosite

Reventul este o plantã originarã din China ºi prezintã douã specii,Rheum palmatum ºi Rheum officinale. În þara noastrã, se cultivãîndeosebi în judeþul Braºov ºi uneori prin grãdini. Are rãdãciniputernice, cãrnoase, cu grosimea de cca 2 cm, iar partea aerianãeste ierboasã ºi foarte bine dezvoltatã. În primul an, frunzele suntdispuse în rozetã, cele mai mari putând ajunge chiar la dimensiunide 1 m. Tulpinile, goale în interior, cresc începând din al treileaan, atingând înãlþimi de pânã la 2,5 m. Florile sunt mici, purpurii saualb-verzui. De la revent se recolteazã partea subteranã (Rhizoma

Rhei), în lunile septembrie ºi octombrie.

Substanţe activeRãdãcinile de revent conþin antrachinone, derivaþi de antrachinone,

taninuri din grupa reotanoidelor (glucogalina, catehina, epicatehina),acizi organici, ulei volatil, rãºini, raponticinã, substanþe minerale.

Acţiune, proprietăţiÎn funcþie de doza administratã, preparatele din revent pot avea

acþiune laxativã, purgativã, tonicã, aperitivã, stomahicã. În modparadoxal, la administrarea în doze mici se observã o acþiuneantidiareicã, explicatã de prezenþa taninurilor.

Indicaţii terapeuticePreparatele din revent se administreazã în special în constipaþie.

Pentru efect laxativ, doza administratã este de 0,25-0,5 g depulbere. Doza purgativã este de 1-3 g de pulbere. Perioada deadministrare trebuie scurtatã cât mai mult. În nici un caz nu seprelungeºte mai mult de 7 zile într-o lunã.

Intrã în compoziþia comprimatelor Cortelax.

Precauţii, efecte adverseAdministrarea în doze prea mari duce la apariþia unor efecte

adverse cum ar fi cefaleea, greþurile, vãrsãturile, diareea, deshidratarea


ºi demineralizarea. Nu se administreazã persoanelor care suferãde inflamaþii ale cãilor urinare sau organelor din sfera genitalã,femeilor însãrcinate, mamelor care alãpteazã. Preparatele de reventnu sunt recomandate nici chiar persoanelor cu constipaþie cronicã,deoarece deseori acþiunea purgativã este urmatã de o accentuare aconstipaþiei. În constipaþie este foarte important sã se cunoascã înmod precis cauza ºi sã se recurgã la tratamentul cauzal.

Diverse

Reventul este înrudit cu o plantã numitã popular rubarbãr (Rheum

rhaponticum). Din peþiolul de rubarbãr se obiºnuieºte sã se pre-pare un compot cu gust acriºor.

ROINIŢADenumire, descriere și părţi folosite

Roiniþa (Melissa officinalis) este o plantãierboasã cu tulpini ramificate ce formeazãtufe înalte de aproximativ o jumãtate demetru. Planta are un un miros asemãnãtorcojilor de lãmâie de unde i se trage ºi unadintre denumirile populare, lãmâiþã. De laroiniþã se folosesc frunzele (Folium Melissae).

Substanţe active

Planta conþine ulei volatil, flavonoizi,taninuri, principii amare, rãºini, pectine, acidsuccinic, acid cafeic, acid rozmarinic, acid ursolic, acid oleanolic.

Acţiune, proprietăţi

Principiile active ale plantei conferã preparatelor medicinaledin roiniþã acþiune spasmoliticã, sedativã ºi favorizeazã instalareasomnului.


Indicaţii terapeuticeRoiniþa este utilizatã pentru calmarea colicilor stomacale ºi

intestinale, în meteorism abdominal, în tulburãrile cardiace ºi di-gestive pe fond nervos, în stãrile de distonie neuro-vegetativã.


Se beau 2-3 cãni pe zi. Pentru facilitarea instalãrii somnului, sebea 1 canã de ceai, seara, cu 1 orã înainte de culcare.

Intrã în compoziþia ceaiului anticolitic, a ceaiului aromat, aceaiului contra colicilor ºi a ceaiului laxativ, a granulelor Aqua-sedin, a tincturii Femina, a comprimatelor Nervosedin.

DiverseDacã sunt mestecate în gurã, frunzele proaspete de roiniþã

înlãturã mirosul neplãcut în acelaºi fel ca o gumã de mestecat.Roiniþa este o plantã foarte cãutatã de albine datoritã nectarului

sãu, iar stuparii o folosesc ºi astãzi pentru a face cât mai atrãgãtoarecoºniþa în care urmeazã sã prindã un roi de albine.

Frunzele verzi sau uscate sunt folosite ºi în alimentaþie pentrucondimentarea unor feluri de mâncare.

ROSTOPASCADenumire, descriere și părţi folosite

Rostopasca (Chelidonium majus) este oplantã ierboasã, care creºte prin locuriumbroase, prin pãduri, tufãriºuri, grãdini,pe lângã ruine, garduri, ziduri, de la câmpiepânã în zonele montane, la altitudineamaximã de 800-1.000 m. Poate atinge înãlþimide cca 1 m. Mai este cunoscutã ºi subnumele de negelariþã ºi este uºor de recu-noscut datoritã sucului galben-portocaliu pe


care îl secretã în locul în care este ruptã. Acest suc este prezent întoate pãrþile plantei. În contact cu aerul, culoarea lui se schimbãdin galben-portocaliu în brun. Are tulpina ramificatã, înaltã de pânãla 100 cm ºi pãroasã. Florile au culoarea galbenã. De la rostopascãse recolteazã tulpinile ºi ramurile înfrunzite ºi înflorite (Herba

Chelidonii), în lunile aprilie ºi mai.

Substanţe activePlanta conþine substanþe alcaloide cum ar fi chelidonina,

berberina, cheletrina, sanguinarina, precum ºi rãºini, flavonoizi,taninuri, ulei volatil.

Acţiune, proprietăţiDatoritã chelidoninei, preparatele au acþiune analgezicã –

similarã cu morfina ºi spasmoliticã la nivelul cãilor biliare ºi alcãilor respiratorii. Preparatele din rostopascã mãresc secreþia debilã ºi secreþia pancreaticã. De asemenea, sunt enumerate urmãtoareleproprietãþi: citostaticã, hemostaticã, bacteriostaticã, antiviralã,hipotensivã, hipolipemiantã.

Indicaţii terapeuticePreparatele din rostopascã sunt frecvent folosite în bolile hepato-

biliare. În tradiþia popularã, sucul proaspãt de rostopascã sefoloseºte în tratarea negilor.

Preparare și administrareInfuzia de rostopascã se preparã din ½ de linguriþã de plantã

mãrunþitã, la 1 canã cu apã. Se administreazã câte 1-2 linguri la3 ore.

Intrã în compoziþia ceaiului hepatic, a comprimatelor Hepatobilºi Sedocalm, a capsulelor Hepatofalk, a granulelor Instamixt, acomprimatelor naturale antidiareice (Plantavorel).

Precauţii, contraindicaţiiAdministrarea se face cu cea mai mare atenþie pentru a nu se

depãºi doza. În caz de supradozare pot sã aparã fenomene toxice:


somnolenþã, convulsii, greþuri, vãrsãturi. Nu se administreazã lafemeile însãrcinate sau care alãpteazã.

ROŞCOVULRoºcovul (Ceratonia siliqua) este un arbore din familia legumi-

noaselor, originar din regiunea mediteraneanã. Fructele arborelui,cu aspect de pãstãi mari, de culoare brun-roºcat ºi gust dulceag,numite roºcove, au importanþã alimentarã ºi terapeuticã.

Roºcovele conþin o cantitate mare de glucide simple ºi complexe,mucilagii, pectine, amidon, vitamine. Una dintre cele mai importantesubstanþe prezente în roºcove este carubina.

Pulberea din pulpã de roºcove are efecte antidiareice ºi deabsorbþie a toxinelor microbiene. Datoritã acestor proprietãþi,pulberea de roºcove este utilizatã în diaree, dizenterie, dispepsiilecopiilor, dar ºi în gastrite ºi enterocolite. Diareile infecþioase sevor trata în asociere cu medicaþia etiologicã adecvatã, la indicaþiaºi recomandarea medicului.

Se poate procura din magazinele de alimente sãnãtoase subdenumirea de Carob, de provenienþã englezeascã.

ROZMARINULDenumire, descriere și părţi folosite

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis), este unsubarbust de origine mediteraneanã, plãcutmirositor. La noi în þarã se cultivã ca plantã medi-cinalã, condimentarã ºi ornamentalã. Tulpina, curamuri arcuite sau ascendente, poate ajunge pânãla 60-150 cm. În partea de jos, scoarþa esteexfoliatã, iar în partea superioarã este acoperitãcu peri de culoare cenuºie. Frunzele, care rãmânverzi ºi pe perioada iernii, sunt liniare, avândlungimea de 2-3 cm ºi seamãnã cu acele conife-


relor. Florile sunt de culoare albãstrui-deschis, uºor violacee,formând un spic. De la rozmarin se recolteazã frunzele (Folium

Rosmarinii), în timpul înfloririi.

Substanţe activeRozmarinul conþine un ulei volatil, reprezentat prin borneol, camfor,

eucaliptol, flavonoizi, acid rozmarinic, principii amare, rozmaricinã,substanþe di- ºi triterpenice.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din rozmarin stimuleazã secreþia sucurilor diges-

tive, au proprietãþi coleretice, colagoge, antiseptice ºi diuretice.Uleiul volatil stimuleazã activitatea psihicã ºi îmbunãtãþeºteoxigenarea creierului.

Indicaţii terapeuticePreparatele din rozmarin sunt indicate în afecþiunile cãilor biliare

ºi hepatice, în anorexie, afecþiuni ale stomacului, rinitã cronicã.Uleiul volatil se recomandã în stãrile de debilitate fizicã, astenie ºiîn convalescenþã.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de frunze uscate ºi mãrunþite,

la 1 canã cu apã. Se beau 1-2 cãni pe zi.În rinita cronicã se pot face inhalaþii cu ceai preparat din

1 lingurã de frunze la 1 canã cu apã, dupã o fierbere de 5 minute.Efectul tonifiant se obþine prin efectuarea unor bãi în care s-a

adãugat ceai sau extract de rozmarin. Aceste bãi se fac în cursuldimineþii.

Precauţii, efecte adverseDepãºirea dozei terapeutice poate duce la apariþia convulsiilor,

de aceea utilizarea uleiului volatil trebuie fãcutã cu maximãatenþie.


DiverseExtractele de rozmarin sunt utilizate în industria cosmeticã

pentru obþinerea loþiunilor ºi sunt un condiment apreciat ca ºi pentruaromatizarea unor feluri de mâncare.

SALCÂMULDenumire, descriere și părţi folosite

Salcâmul (Robinia pseudacacia) este unarbore din familia leguminoaselor, renumitpentru parfumul plãcut mirositor al florilor salecare înfloresc în luna mai. În scop medicinal sefolosesc florile (Flos Robiniae Pseudacaciae).

Substanţe activeFlorile de salcâm sunt bogate în flavone

(robininã, acaciinã), acid cafeic ºi clorogenic,ulei volatil.

Acţiune, proprietăţiPreparatele medicinale din flori de salcâm sunt utilizate pentru

calmarea durerilor reumatice, pentru atenuarea aciditãþii gastrice,în arsurile retrosternale datorate hiperaciditãþii, ca antitusiv ºiemolient în infecþiile acute ale aparatului respirator.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 lingurã de flori uscate, la 1 canã cu

apã. Se bea cãlduþã, câte 2 cãni pe zi, dupã masa de dimineaþã ºiprânz.

DiverseLemnul de salcâm este amintit în Biblie, ca material de

construcþie ºi este ºi astãzi apreciat datoritã rezistenþei ºi durabilitãþiisale.


În anumite zone ale þãrii, florile de salcâm sunt folosite ca in-gredient la prepararea clãtitelor. Salcâmul este cel mai vestit dintreplantele melifere. Mierea de salcâm este foarte apreciatã, atribuin-du-i-se proprietãþi antitusive ºi din considerente practice, fiind printrepuþinele feluri de miere care nu se zahariseºte decât dupã foartemult timp.

Tot din familia leguminoaselor face parte ºi un alt arbore numitsalcâmul japonez (Sophora japonica) care se deosebeºte desalcâmul obiºnuit prin absenþa spinilor ºi culoarea gãlbuie a florilor.De la salcâmul japonez se recolteazã în scopul fabricãrii unorpreparate farmaceutice bobocii florali (Flos Sophorae). Produsulrecoltat conþine substanþe glucidice, mucilagii, pectine ºi o cantitateînsemnatã de rutozid, care are proprietatea de a scãdea nivelulgrãsimilor din sânge în cazul hiperlipidemiilor.

SALCIADenumire, descriere și părţi folosite

Salcia (Salix alba) este un arbore foios,care creºte pe malul apelor, în lunci, zã-voaie, locuri umede, în zonele de deal ºicâmpie. I se mai spune ºi rãchitã ºi este foarterezistentã la geruri mari ºi inundaþii. Tulpina,care adeseori poate creºte strâmbã, atingeînãlþimi de 25 (30) m. Scoarþa este la începutnetedã, de culoare cenuºiu-verzui, iar apoiapar crãpãturi în lungime.

Frunzele au formã de lance, lungi depânã la 10 cm, cu margini neregulate ºiculoare verzui-argintiu. De la salcie se recolteazã scoarþa (Cortex

Salicis), de pe ramurile de 2-3 ani, prin jupuire în fâºii.


Substanţe activeScoarþa de salcie conþine o cantitate importantã de compuºi

salicilici ºi taninuri, precum ºi cearã, rãºini, oxalaþi.

Acţiune, proprietăţiSubstanþele active conþinute în scoarþa de salcie conferã prepa-

ratelor medicinale proprietãþi antireumatice, antiinflamatoare,analgezice, sedative, antipiretice, tonice, astringente, hemostatice.

Indicaţii terapeuticePreparatele din scoarþã de salcie sunt utilizate în afecþiunile

reumatice, pentru calmarea durerilor ºi combaterea febrei, în stãrilede iritabilitate nervoasã ºi anxietate, în insomniile pe fond nervos,în dismenoree, nevralgii, dureri musculare, stomatite, pentru com-baterea transpiraþiei la picioare.

Preparare și administrareDecoctul de scoarþã de salcie se preparã din 2 linguri de produs

mãrunþit, la 1 canã cu apã. Se administreazã 3-4 linguri pe zi.Se poate administra ºi sub formã de pulbere în dozã de ½ de

linguriþã înaintea celor trei mese principale.Decoctul pentru uz extern, utilizat în caz de stomatitã, se preparã

din 4 linguri de scoarþã mãrunþitã, la 1 canã cu apã. Se face gargarãde mai multe ori pe zi.

Pentru combaterea transpiraþiei urât mirositoare de la nivelulpicioarelor se fac spãlãturi locale cu decoctul concentrat preparatdin 100 g de scoarþã de salcie la 1 litru de apã.

Salcia intrã în compoziþia ceaiului antireumatic, a granulelorAqua-algin ºi a comprimatelor Normovit.

Precauţii, efecte adverseAdministrarea în doze prea mari poate sã ducã la apariþia unor

fenomene nedorite cum ar fi cefaleea, ameþelile, greþurile ºivãrsãturile, diareea, convulsiile.


DiverseAcidul acetilsalicilic, componenta principalã a renumitei

Aspirine, a fost extras pentru prima oarã din scoarþa de salcie, înanul 1838. Ulterior, acidul salicilic a fost sintetizat pe cale chimicãfiind utilizat pe scarã largã în industria medicamentelor antiinfla-matoare.

SALVIADenumire, descriere și părţifolosite

Cunoscutã în popor ºi sub denu-mirea de jaleº, salvia (Salvia officinalis)este o plantã cu tulpinã mult ramificatã,ierboasã în partea superioarã ºi lem-noasã în partea inferioarã. Frunzelealungite, pãroase pe ambele feþe, untimp sunt de culoare argintie ºi apoidevin verzi-cenuºii. Florile grupate suntalbastre cu nuanþe de violet. În scopmedicinal, de la salvie se folosescfrunzele (Folium Salviae), cu miros puternic aromat, plãcut,începând din al doilea an de cultivare, în intervalul iunie-sep-tembrie.

Substanţe activeFrunzele de salvie conþin un ulei volatil reprezentat prin substanþe

terpenice, tuionã, tuiol, salven, sabinol. Frunzele mai conþin taninuri,principii amare, glicozide, polifenoli, rãºini.

Acţiune, proprietăţiSalvia se remarcã prin multe proprietãþi benefice, dar probabil

cea mai notabilã dintre ele este aceea de a diminua transpiraþia(efect antisudorific pronunþat). Preparatele din salvie atenueazã


procesele fermentative din intestin ºi favorizeazã eliminareagazelor, stimuleazã secreþia de bilã a ficatului, au un uºor efecthipoglicemiant, acþiune antispasticã, astringentã ºi antisepticã,bacteriostaticã. Se mai menþioneazã ºi un efect calmant asuprasistemului nervos.

Indicaţii terapeuticePreparatele din frunze de salvie sunt utilizate pentru combaterea

transpiraþiei excesive în diverse stãri, cum ar fi distoniile neuro-vegetative ºi menopauza. De asemenea, preparatele din salvie suntutile în stãrile de meteorism abdominal, în dischineziile biliare, caadjuvant în tratamentul diabetului zaharat, în unele dureri abdominale,în inflamaþiile mucoaselor (stomatite, gingivite, faringite, amigda-lite) ºi ale pielii sau în acnee.

Preparare și administrarePentru combaterea balonãrii abdominale ºi în dischineziile

biliare, se poate administra infuzia preparatã din 1 linguriþã defrunze la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.

Pentru reducerea transpiraþiei infuzia se va prepara în acelaºifel, dar se va bea rece.

În gingivite, afte bucale, faringite ºi amigdalite, se poate facegargarã, de mai multe ori pe zi, cu infuzie preparatã din 2 linguriþede frunze de salvie la 100 ml de apã.

În acnee se pot aplica comprese îmbibate într-o infuzie pregãtitãdin 1 lingurã de frunze la 100 ml apã.

Intrã în compoziþia ceaiului antiastmatic, a ceaiului pentrugargarã, a granulelor Aqua-femina, Aqua-venol, a tincturii Femina,a loþiunii antiseboreice Hebe, a soluþiei Herbasol.

ContraindicaţiiNu se administreazã la femeile care alãpteazã, deoarece poate

diminua secreþia lactatã.


DiverseSalvia este apreciatã în toatã lumea nu doar ca plantã medicinalã,

ci ºi pentru calitãþile sale gastronomice, de condiment. Încã dinantichitate, grecii ºi romanii au folosit-o pentru conservarea cãrnii,ºi a câºtigat o popularitate foarte mare ca remediu vindecãtor, lucrucare se regãseºte în denumirea plantei, „salvia” însemnând în limbalatinã „vindecare”.

Uleiul volatil din frunzele de salvie este folosit în industriacosmeticã pentru fabricarea diverselor parfumuri. În multe pãrþi,frunzele de salvie sunt folosite ºi azi ca aromatizant în alimentaþie.

SASCHIULSaschiul (Vinca minor), cunoscut ºi sub

numele de brebenoc, este o plantã ierboasãtârâtoare care creºte prin pãdurile umbroase,formând tulpini lungi de aproape un metru.Frunzele îºi menþin culoarea verde-închis ºiîn timpul iernii, iar florile cu cinci petale auculoare albastrã. În scop medicinal se recol-teazã partea aerianã (Herba Vincae minoris)în perioada aprilie-octombrie. Partea aerianãa plantei conþine peste 50 de alcaloizi dintrecare mai cunoscut este vincamina. Alþi alca-loizi identificaþi sunt izovincamina, vincina,pervincina, rezerpina. În afara acestora, saschiul mai conþine flavo-noizi, aminoacizi, acizi fenolici, acizi triterpenici, fitosteroli. Vincaminaobþinutã din partea aerianã a saschiului reduce tensiunea arterialãºi regleazã circulaþia sanguinã la nivel cerebral, ducând la o maibunã oxigenare a creierului.

Preparatele din saschiu au fost utilizate în tratamentul hiperten-siunii arteriale, în ateroscleroza cerebralã, în accidentele vascularecerebrale, tulburãrile de auz la persoanele vârstnice, sindromul


Menière ºi bolile oftalmologice cu afectarea circulaþiei sanguinela nivelul globului ocular. Vincamina obþinutã pe cale industrialãa fost folositã ca tratament injectabil.

Preparatele din saschiu sunt contraindicate în tumorile cerebrale,hipertensiune intracranianã ºi se administreazã cu prudenþã labolnavii cu tulburãri de ritm cardiac sau epilepsie.

SCAIUL-VÂNĂTDenumire, descriere și părţi folosite

Scaiul-vânãt (Eryngium planum) este oplantã din familia umbeliferelor ºi se întâlneºtealãturi de alte specii de scai pe pajiºtile uscate.Aspectul este foarte specific, având tulpinile,ramurile ºi chiar florile colorate într-o nuanþãcenuºie cu reflexe albãstrui, de unde ºi denu-mirea popularã de scai-vânãt. De la scaiul-vânãt se folosesc pãrþile aeriene înflorite(Herba Eryngii Plani) recoltate în lunile iulie-august. Conservarea ºi pãstrarea se face într-unloc ferit de luminã, deoarece planta îºi pierdeuºor coloraþia.

Substanţe activePrincipalele componente active ale scaiului-vânãt sunt sapono-

zidele triterpenice.

Acţiune, proprietăţiScaiul-vânãt are proprietãþi expectorante (fluidificã secreþiile

din cãile respiratorii), behice (calmeazã tusea), ajutã la eliminareaproduºilor de metabolism.


Indicaţii terapeuticePreparatele medicinale din scai-vânãt sunt utilizate în infecþiile

acute ale cãilor respiratorii manifestate cu tuse spasticã, supãrãtoare– faringite, traheite, bronºite.

Preparare și administrareInfuzia de scai-vânãt se pregãteºte din 1 lingurã de plantã uscatã

ºi mãrunþitã, la 1 canã cu apã. Se administreazã 2-3 cãni pe zi.Decoctul se poate prepara din 2 linguri de plantã uscatã, la

1 canã cu apã. Din acest decoct se pot folosi 4-5 linguri pe zi.De regulã, în fitoterapia afecþiunilor acute ale cãilor respiratorii,

preparatele din scai-vânãt se asociazã cu alte plante cu efect expec-torant, cum ar fi pãtlagina, cimbriºorul etc.

DiverseEste înrudit ºi foarte asemãnãtor ca aspect cu scaiul-vântului

(Eryngium campestre) ºi el folosit în scopuri medicinale. În þãrilenordice ale Europei, rãdãcina acestuia din urmã este folositã calegumã, iar în þãrile sudice, mai ales în Grecia, lãstarii tineri suntconsumaþi ca salatã. Florile uscate pot fi folosite în aranjamenteflorale, fiind foarte apreciate în arta ornamentelor florale.

SCHINELULDenumire, descriere și părţi folosite

Schinelul (Cnicus benedictus) este o plantãierboasã cu tulpinã dreaptã, pãroasã, înaltãde pânã la 1 m. Frunzele sunt alungite, pãroase,cu suprafaþa asprã, iar marginile sunt zimþate,prevãzute cu spini. Florile galbene, prezintãbractee terminate cu spini ºi înfloresc din lunaiunie pânã în luna august. În scop medicinalse recolteazã partea superioarã a tulpinii, cufrunze ºi flori (Herba Cardui Benedicti).


Substanţe activePlanta conþine principii amare, reprezentate în principal prin

cnicinã ºi benedictinã. Schinelul mai conþine ulei volatil, subtanþepoliinice, mucilagii, tanin, sãruri minerale.

Acţiune, proprietăţiPlanta are efecte stomahice, diuretice, coleretice, colagoge,

antimicrobiene, antifungice ºi hipoglicemiante.

Indicaţii terapeuticePreparatele din schinel sunt indicate în gastrite, afecþiuni hepato-

biliare, ascitã, în caz de anorexie, constipaþie cronicã, infecþii respi-ratorii cu tuse.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã uscatã ºi mãrunþitã,

la 1 canã cu apã. Se bea câte 1/4 de canã cu 30 de minute înainte demesele principale.

DiverseSchinelul este un ingredient important al bãuturii fãcute de

cãlugãrii benedictini pentru creºterea poftei de mâncare.

SCORUŞUL DE MUNTEDenumire, descriere și părţifolosite

Scoruºul de munte (Sorbus aucu-

paria) este un arbore din aceeaºifamilie cu mãceºul ºi creºte maiales în zona de munte ºi de deal. Înscop medicinal se recolteazã fruc-tele (Fructus Sorbus Aucupariae),de formã sfericã, de culoare roºu-cãrãmiziu, vizibile de la maredistanþã.


Substanţe active, proprietăţi și indicaţiiFructele de scoruº conþin o cantitate apreciabilã de vitamina C,

carotenoizi, pectine, sorbitol. Datoritã acestora, fructele de scoruºsunt utile în curele de revitaminizare, în carenþa de vitaminã C ºicarenþa de vitaminã A.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de fructe uscate, la 1 canã cu

apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.

DiverseDin fructele de scoruº de munte se preparã în unele regiuni

marmeladã, gem, compot, sirop.

SIMINOCULSiminocul (Helichrysum arenarium) este

o plantã ierboasã, care creºte în zonele decâmpie. Are o tulpinã dreaptã, neramificatãºi frunze alungite, cu peri, care îi conferãsuprafeþei frunzei un aspect pâslos, deculoare argintie. Florile mici, galben-aurii,conþin ulei volatil, flavonoizi, taninuri ºi suntrecoltate pentru proprietãþile medicinale (Flor

Helichrysi). Planta mãreºte secreþia de bilã,modificând ºi compoziþia acesteia, stimuleazãsecreþia de suc gastric, suc pancreatic ºi areefect diuretic. Preparatele din siminoc sunt recomandate înmedicina tradiþionalã pentru tratarea afecþiunilor hepato-biliare,colecistitelor, hepatitelor, pentru combaterea greþurilor, a durerilorhepatice ºi a meteorismului.

Decoctul se preparã din 1 lingurã de flori la 1 canã cu apã. Sefierbe timp de 10 minute ºi se lasã apoi în vasul acoperit încã 15 minute.Se beau 1-2 cãni pe zi cu 30 de minute înainte de masã.


SOCULDenumire, descriere și părţifolosite

Socul (Sambucus nigra) este unarbust înalt de 4-5 m care creºte dela câmpie pânã în zona montanãinferioarã, pe la marginea pãdurilorºi drumurilor. Florile apar în lunilemai ºi iunie ºi sunt mãrunte, alb-gãlbui, foarte parfumate, încãrcatede polen. Fructele sunt sferice, de culoare neagrã lucioasã, cudiametru de 6-7 mm ºi au gust dulceag. În scop medicinal, de lasoc se recolteazã florile (Flos Sambuci).

Substanţe activeFlorile conþin ulei volatil, rutozid, compuºi aminici, glicozizi,

substanþe glucidice, tanin, saponine, mucilagii. Fructele conþinantociani, vitaminele A ºi C.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din flori de soc au acþiune sudorificã, diureticã,

emolientã, antireumaticã, antinevralgicã ºi stimuleazã rezistenþaorganismului. Fructele ºi sucul obþinut din fructe au o acþiunelaxativã ºi antinevralgicã.

Indicaţii terapeuticePreparatele din flori de soc sunt utilizate în bronºite, faringite,

gripã, gutã, reumatism, infecþii urinare. Fructele pot fi folosite, cuprudenþã, în constipaþie.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de flori la 1 canã cu apã. Se

beau 3-4 cãni pe zi. Se foloseºte alãturi de alte plante medicinalecu efect sudorific, antireumatic ºi depurativ.


Intrã în compoziþia ceaiului antireumatic, depurativ ºi sudo-rific, a granulelor Aqua-sedin, a loþiunii antiseboreice Hebe.

PrecauţiiFructele folosite ca laxativ nu trebuie administrate în cantitate

mare deoarece pot sã aparã efecte adverse: greaþã, vomã, arsuri lastomac, îngreunarea respiraþiei, convulsii.

DiverseDin florile de soc se poate prepara o bãuturã rãcoritoare, destul

de cunoscutã în unele pãrþi ale þãrii, socata. Deºi consumarea fructelorde soc în cantitate mare poate duce la apariþia manifestãrilor nedoriteamintite mai sus, fructele nu sunt otrãvitoare. De fapt, din ele sepoate prepara gem, dulceaþã, marmeladã. Socul ºi mai ales fructeleacestuia nu trebuie confundate cu fructele de boz (Sambucus

ebulus) care sunt toxice.

SOVÂRVULDenumire, descriere și părţi folosite

Sovârvul (Origanum vulgare) sau ºovârvul,este o plantã ierboasã aromaticã cu tulpini înaltede cca 0,5 metri, cu flori de culoare roºu-purpuriugrupate în vârful ramurilor. De la sovârv se re-colteazã partea aerianã cu frunze ºi flori (Herba

Origani).

Substanţe activeUleiul volatil conþine timol ºi carvacrol, ter-

pene, alfa ºi beta pinen, camfen, mircen, limonen,linalool, borneol. În plantã se mai gãsesc taninuri,substanþe antocianice ºi flavonoizi.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din sovârv le conferã preparatelor medicinale

proprietãþi antiseptice, stomahice, antispastice, antitusive, sedative.


Indicaţii terapeuticePreparatele fitoterapeutice din sovârv sunt recomandate pentru

stimularea poftei de mâncare, în colici abdominale, meteorismabdominal, colite, în infecþii ale cãilor respiratorii superioare, pentrucalmarea tusei, în plãgi, ulcere ale gambei.

Preparare și administrareO infuzie concentratã se poate prepara din 3 linguri de plantã

la 1 canã cu apã. Se administreazã 3-4 linguri de ceai înainte defiecare masã.

Pentru uz extern, se preparã o infuzie din 2 linguri de plantã la1 canã cu apã ºi se aplicã sub formã de comprese îmbibate cuacest ceai.

Intrã în compoziþia ceaiului antibronºitic ºi sedativ, a emulsieiCelulit, a cremei Hebe-celulit, a tabletelor Gastrovit, a unguentuluibalsamic Hebe-bronhoplant, a comprimatelor Voseptol, Galov G,Sedocalm ºi Nervosedin.

DiverseSovârvul este unul dintre ingredientele condimentului folosit

la pizza.

SPLINUŢASplinuþa (Solidago virgo aurea) este o plantã

ierboasã, ce creºte prin fâneþe, dezvoltând o tulpinãînaltã pânã la un metru. Frunzele sunt înguste,lunguieþe, ºi florile galben-aurii sunt grupate învârful tulpinilor. De la splinuþã, numitã ºi vargãde aur se recolteazã în scop medicinal florile(Summitates Solidaginis).

Florile conþin ulei volatil, saponozide, taninuri,acid cafeic ºi clorogenic, flavonoizi, cumarine.Principalul efect al preparatelor din splinuþã estecel diuretic prezentând în plus acþiune antiinfla-


matoare, antisepticã, antidiareicã. Este indicat în tratamentul ascitei,al diareei, al enteritelor ºi enterocolitelor, al infecþiilor urinare, alreumatismului. Se poate administra sub formã de infuzie preparatãdin 1-2 linguriþe de produs uscat, la 1 canã cu apã. Se beau 2-3cãni pe zi.

STEJARULDenumire, descriere și părţi folosite

Stejarul (Quercus robur) este un arbore foios,foarte rãspândit ºi cunoscut în regiunile decâmpie ºi de deal. Are o tulpinã dreaptã, înaltãde pânã la 50 m ºi coroanã largã cu ramuri puter-nice, bine dezvoltate, impunãtoare prin dimen-siunile ei. Gorunul, cum mai este cunoscut, este un arbore foarterezistent, cunoscându-se exemplare care au supravieþuit de-a lungulmultor secole. Scoarþa este de culoare brun-închis, adânc brãzdatã.Frunzele au aspect caracteristic având 5-7 perechi de lobi rotunjiþi.La fel de caracteristice sunt ºi fructele, ghindele. În scop medici-nal, de la stejar se recolteazã scoarþa (Cortex Quercus), ºi anumede pe ramurile tinere de pânã la 3 ani, primãvara, în luna martie.

Substanţe activeScoarþa de stejar conþine taninuri (acid galic, acid elagic ºi acid

cvercitanic), cvercitol, pectine, rãºini, sãruri minerale.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din scoarþa de stejar au acþiune astringentã,

antidiareicã, hemostaticã, dezinfectantã.

Indicaţii terapeuticeDatoritã substanþelor conþinute, scoarþa de stejar are utilitate în

diaree, enteritã, gastritã, ulcer gatric ºi duodenal, hemoroizi, precumºi în faringite, stomatite, gingivite, plãgi, degerãturi, arsuri ºi pentrucombaterea transpiraþiei excesive la nivelul picioarelor.


Preparare și administrareSe preparã un decoct din 2 linguriþe de scoarþã mãrunþitã, la

1 canã cu apã. Se fierbe timp de 20-30 de minute. Pe parcursulunei zile se beau 2 cãni de ceai neîndulcit, între mese. Pentrutratarea stomatitelor, faringitei, gingivitei se face gargarã cu decoctulpreparat din 3-4 linguriþe de scoarþã mãrunþitã, la 1 canã cu apã.

Pentru tratarea hemoroizilor, a transpiraþiei excesive a picioarelorºi în caz de degerãturi, se fac spãlãturi locale cu un decoct preparatdin 20-30 g de scoarþã de stejar la 1 litru de apã.

Intrã în compoziþia ceaiului antidiareic, a granulelor Aqua-femina, a comprimatelor naturale antidiareice (Plantavorel).

DiverseÎn trecut, din ghinde se obþinea o pulbere care se folosea la

preparea unui surogat de cafea. Stejarul este apreciat în silviculturã,dar ºi de apicultori, fiind o specie meliferã. Mana, o substanþã cuun conþinut mare de substanþe zaharoase, produsã de un dãunãtor,licanida brunã a cojilor de stejar, este culeasã de albine. Astfel seobþine aºa-numita miere de manã.

STRUGURII-URSULUIStrugurii-ursului (Arctostaphylos uva-

ursi) este un arbust scund, care creºte înzona montanã, pe stânci ºi soluri uscate.Are frunze groase, cu suprafaþa lucioasã,de culoare verde-închis, utilizate în trecutîn scopuri medicinale. În frunze se gãsescarbutozidã, metilarbutozidã, taninurigalice, flavonoizi, substanþe triterpenice(acid ursolic, oleanolic). Frunzele destrugurii-ursului au acþiune antisepticã lanivelul cãilor urinare, având utilitate în


infecþiile cãilor urinare. Datoritã exploatãrii neînþelepte, planta aajuns sã fie foarte rarã ºi în prezent este ocrotitã de lege, nefiindpermisã recoltarea ei. Substanþele active din frunzele de strugurii-ursului se regãsesc în frunzele de meriºor (Vaccinium vitis idaea),care în esenþã are aceleaºi efecte terapeutice ºi poate sã fie folositca un înlocuitor al preparatelor din strugurii-ursului.

SULFINADenumire, descriere și părţi folosite

Sulfina (Melilotus officinalis) este o plantãierboasã din familia leguminoaselor, cu florigalbene, plãcut mirositoare, înºirate la vârfultulpinilor înalte de pânã la un metru. Creºteîn toate regiunile þãrii, din câmpie pânã înzonele de munte. În scop medicinal, de lasulfinã se recolteazã partea aerianã înfloritã(Flos Meliloti).

Substanţe activePlanta conþine acid melilotic, care prin

hidrolizã formeazã cumarine. În plus, sulfinamai conþine alantoinã, acid alantoic, aciduric, colinã, mucilagii.

Acţiune, proprietăţiPreparatele din flori de sulfinã au acþiune emolientã, anticoagulantã,

astringentã, diureticã, cicatrizantã, calmantã.

Indicaţii terapeuticePreparatele din sulfinã sunt folosite în tratarea afecþiunilor

gastrice, în varice, hemoroizi, tromboflebite, pentru oprirea sângerãriloruºoare, iar în medicina empiricã este indicat pentru tratarea icteruluiºi a afecþiunilor hepato-biliare.


Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã uscatã, la 1 canã cu

apã. Se beau 1-2 cãni pe zi.Pentru combaterea insomniilor se poate bea 1 canã de infuzie

din flori de sulfinã înainte de culcare.În gingivite, afte bucale, abcese dentare se preparã o infuzie

din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã ºi se clãteºte gura de maimulte ori pe zi.

Pentru uz extern, se preparã o infuzie din 1 linguriþã de plantãla 1 canã cu apã ºi se aplicã sub formã de comprese locale.

Intrã în compoziþia ceaiului balneologic calmant, a granulelorAqua-real, Aqua-sedin, Aqua-venol, a comprimatelor Fitolip.

PrecauţiiDupã recoltare trebuie sã se acorde o atenþie deosebitã procesului

de uscare. Uscarea necorespunzãtoare poate duce la apariþia unorsubstanþe cu efect anticoagulant, constituind un potenþial pericolde sângerare.

SUNĂTOAREADenumire, răspândire și părţifolosite

Sunãtoarea (Hypericum perfora-

tum), numitã popular ºi pojarniþã, esteo plantã ierboasã, cu flori galbene.

Creºte în câmpii ºi pe dealuri, înlocuri necultivate, pe marginea dru-murilor.

Se recolteazã partea aerianã înfloritã(Herba Hyperici), evitându-se, în mã-sura posibilului, porþiunea lemnoasã atulpinii.


Substanţe activeSunãtoarea conþine numeroase substanþe active, dintre care unele

au fost intens studiate în ultimii ani. Între cele mai cunoscute prin-cipii active se numãrã: flavonoizii, hipericina ºi hiperforina.

Acţiune, proprietăţiPe de o parte, sunãtoarea a fost utilizatã în mod tradiþional

pentru proprietãþile ei cicatrizante, antiulceroase, antiinflamatorii,precum ºi pentru efectul coleretic ºi colagog. Pe de altã parte însãeste important de ºtiut cã cel mai bine documentatã prin studiiºtiinþifice este acþiunea antidepresivã. Hipericina, flavonoizii ºi înspecial hiperforina, interacþioneazã la nivelul creierului cu neutro-transmiþãtorii care au legãturã cu manifestãrile depresive: serotonina,dopamina, monoaminele etc.

Indicaţii terapeuticeSunãtoarea este indicatã ca adjuvant în fitoterapia afecþiunilor

hepatice ºi biliare, în gastritã, ulcer gastric, în inflamaþiile gingiilor,în colite ºi se foloseºte cu succes în tratamentul local al arsurilor.Sunãtoarea este recomandatã pe scarã largã în tratamentuldepresiilor uºoare ºi moderate, în aceste cazuri fiind nevoie de oadministrare de lungã duratã. Efectele terapeutice se instaleazãdupã 2-3 sãptãmâni de la începerea tratamentului.

Preparare și administrarePentru uz intern, în gastrite, ulcer gastric, colite, afecþiuni hepato-

biliare se preparã o infuzie din 1-2 linguriþe de plantã uscatã (sau1-2 linguri de plantã verde), la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pezi.

În tratamentul depresiei se beau 2-3 cãni din aceastã infuzie,cu precizarea cã administrarea va avea o duratã mai lungã (2-3luni), fiind nevoie de cel puþin 2-3 sãptãmâni pentru observareaprimelor efecte.


Pentru uz intern, se mai poate folosi infuzia concentratã,preparatã din 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã. Din aceasta seconsumã 1-2 linguri dupã mesele principale sau, în caz degingivitã, se face gargarã de mai multe ori pe zi.

Uleiul de sunãtoare se poate prepara astfel: într-un recipient desticlã se pun 200 g de plantã proaspãtã în 400 ml de ulei de floarea-soarelui ºi se þin la macerat timp de ºase sãptãmâni într-un locrãcoros ºi întunecos. Apoi, macerarea se continuã într-un loc expusla soare, timp de încã douã sãptãmâni, dupã care maceratul sefiltreazã printr-un tifon. În gastrite, ulcere gastrice, se administreazãintern, 2-3 linguriþe pe zi între mesele principale. În dischineziilebiliare se administreazã câte 1 linguriþã dupã mesele principale. Externse poate folosi ca unguent, în caz de arsuri ºi în perioada de cicatri-zare a plãgilor.

În arsuri se mai pot face spãlãturi locale sau aplicãri de cataplasmecu o infuzie preparatã din 30 g de plantã la 1 litru de apã.

Intrã în compoziþia ceaiului hepatic nr. 3, a ceaiului anticolitic,a ceaiului gastric nr. 2, a granulelor Aqua-sedin, a cremei Armon,a tincturii Femina, a tabletelor Gastrovit, a loþiunii nutritive Hebe,a unguentului balsamic Hebe-bronhoplant, a tabletelor Herbolax,a comprimatelor Imunovit, a comprimatelor Hepatobil, a granulelorInstamixt, a tabletelor Vita-roz, a comprimatelor Galov G.

Reacţii adverse și precauţiiHipericina are efecte fotosensibilizante fapt pentru care persoanele

care urmeazã un tratament intern ºi de duratã cu preparate dinsunãtoare, trebuie sã evite expunerea la radiaþia solarã intensã.

De asemenea, datoritã unor posibile interacþiuni cu alte substanþemedicamentoase, bolnavii trebuie sã consulte medicul înainte deînceperea curei fitoterapeutice.


TALPA-GÂŞTIIDenumire, descriere și părţifolosite

Talpa-gâºtii (Leonurus cardiaca) este oplantã ierboasã cu înãlþimea de aproape unmetru ºi creºte în zona de câmpie ºi de dealpânã la poalele munþilor. Tulpina în patrumuchii este bogat ramificatã, iar frunzeleau un aspect caracteristic, dinþat, imitândconturul labelor de gâscã, de unde ºidenumirea popularã a plantei. Frunzele dinpartea de sus au trei lobi, iar cele din parteade jos au mai mulþi lobi. Florile sunt de dimensiuni mici ºi au culoareroz sau roz-liliachie. De la talpa-gâºtii se recolteazã în scop medicinalpartea aerianã înfloritã (Herba Leonuri), fãrã pãrþile mai dure,lemnificate, începând din luna iunie pânã în prima parte a luniiaugust.

Substanţe activePlanta conþine alcaloizi (leonurina, stahidrina), glicozide amare,

flavonoizi, acizi fenolici, taninuri, saponozide, vitaminele A, C ºi E.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active ale plantei produc relaxarea musculaturii

netede a vaselor de sânge ale inimii, au un efect sedativ asuprasistemului nervos, mai pregnant decât cel al valerianei, cresctonusul musculaturii uterului ºi au efect diuretic.

Indicaţii terapeuticePreparatele din talpa-gâºtii se utilizeazã la pacienþi cu tulburãri

funcþionale ale inimii (pe fond nervos), în tulburãrile de menopauzã,în stãri de anxietate, neliniºte, în cazuri de hipertensiune arterialãuºoarã, iar dupã unii autori au ºi efecte anafrodisiace.


Preparare și administrareInfuzia se preparã din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã. Se

beau 2 cãni pe zi. Asocierea cu valerianã ºi pãducel este deosebitde frecvent folositã ºi utilã în afecþiunile cardiace.

Se poate prepara ºi o infuzie concentratã, din 3 linguri de plantãla 1 canã cu apã. Infuzia aceasta se administreazã în dozã de 3-5linguri pe zi.

Se poate administra ºi sub formã de pulbere. Se administreazã1 vârf de cuþit de 3 ori pe zi, timp de 2 sãptãmâni.

Talpa-gâºtii intrã în compoziþia granulelor Sedinstant, a compri-matelor Nervosedin ºi Sedocalm.

Precauţii, efecte adverseLa administrare în doze excesive pot sã aparã efecte nedorite

cum ar fi vãrsãturile, colicile abdominale ºi senzaþia de sete intensã.

TĂTĂNEASADenumire, descriere și părţifolosite

Tãtãneasa (Symphytum officinale)este o plantã ierboasã, cu frunze mari,alungite, pãroase ºi flori roºiatice saurareori albe, grupate la vârful încurbatal tulpinilor. De la tãtãneasã se folosescfrunzele ºi rãdãcinile (Folium Symphyti,

Radix Symphyti), acestea din urmã deculoare cenuºie, aproape neagrã.

Substanţe activeRãdãcina conþine o cantitate mare de mucilagii precum ºi

alantoinã, alcaloizi, glicoalcaloizi.


Acţiune și indicaţiiPreparatele din tãtãneasã au proprietãþi cicatrizante, antiinflama-

toare. Tãtãneasa este folositã extern, sub formã de aplicaþii locale,în tratamentul echimozelor, al traumatismelor, al flebitei, alvaricelor ulcerate, al hemoroizilor. Datoritã unor date din literaturade specialitate, folosirea mai ales pe cale internã a preparatelor detãtãneasã este pusã sub semnul întrebãrii.

Preparare și administrareDecoctul se preparã din 2 linguriþe de rãdãcinã mãrunþitã, la

1 canã cu apã. Pentru cantitãþi mai mari se preparã din 4-5 linguride rãdãcinã la 1 litru de apã. Se aplicã sub formã de bãi saucomprese locale.

Tãtãneasa intrã în compoziþia granulelor Aqua-algin recoman-date în bolile reumatice, a cremei Hebe-radex, a comprimatelorGalov G, a comprimatelor Proprin.

PrecauţiiStudiile experimentale au arãtat cã tãtãneasa conþine substanþe

cu potenþial carcinogen. E adevãrat, cantitãþile administrate au fostfoarte mari, improbabil de a fi reproduse în cazul utilizãrii în scopmedicinal la om. ªi pentru a complica parcã ºi mai mult situaþia,unele cercetãri au pus în evidenþã, în tãtãneasã, principii cuproprietãþi anticanceroase. Oricum, s-a semnalat cã administrareala om în doze mari a preparatelor din tãtãneasã a dus în mai multecazuri la apariþia unor leziuni hepatice grave. În plus, la adminis-trarea în doze mari, alcaloizii duc la apariþia simptomelor paraliziei.

Tãtãneasa este încã un caz care demonstreazã faptul cã unremediu nu este în mod necesar mai bun decât altul, numai pentrusimplul fapt cã este „natural”. Informarea ºi discernãmântul suntîntotdeauna indispensabile.


TEIULDenumiri și părţi folosite

Arborii din familia Tiliaceae cuprindtrei specii: teiul de pãdure (Tilia

cordata), teiul-mare (Tilia platyphyllos)ºi teiul-argintiu (Tilia tomentosa). De latei se folosesc florile ºi frunzuliþelealungite de culoare galben-verzui, atâtde specifice, numite bractee.

Substanţe activeFlorile de tei ºi mai ales bracteele conþin substanþe mucilaginoase,

farnesol, flavonoizi, taninuri, substanþe triterpenice ºi chiar zaha-rozã.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din flori ºi bractee fluidificã secreþiile din cãile

respiratorii, înmoaie þesuturile, diminueazã stãrile de inflamaþie ºicalmeazã tusea, intensificã transpiraþia ºi au o acþiune antiviralãnetã. Farnesolul conferã preparatelor din flori de tei proprietãþiuºor sedative, iar flavonoizii produc efecte spasmolitice ºi diuretice.

Indicaţii terapeuticeInfuziile din flori de tei sunt indicate în primul rând în rãceli,

stãri gripale, bronºite ºi în general în infecþiile cãilor respiratorii.Observaþii interesante s-au fãcut în legãturã cu folosirea infuzieide tei în pediatrie. Administrarea ceaiului de tei la copiii care suferãde gripã s-a dovedit a fi mai eficientã decât tratamentul cu substanþede sintezã. Preparatele fitoterapeutice din flori de tei sunt bineveniteîn insomnii, în stãrile de tensiune psihicã ºi în tulburãrile cardiacepe fond nervos.


Preparare și administrareInfuzia se preparã fie din flori cu bractee – în cazul în care se

folosesc 2 linguriþe la 1 canã cu apã – fie din flori fãrã bractee – încazul acesta se foloseºte 1 linguriþã de flori la 1 canã cu apã. Sebeau zilnic 2-3 cãni.

În stãrile de nervozitate, insomnii etc., pe lângã infuzia din floride tei, se poate recurge la baia generalã cu ceai fitobalneologiccalmant în compoziþia cãruia mai intrã, pe lângã flori de tei, sulfinaºi rãdãcina de valerianã.

În cosmeticã, pentru atenuarea cearcãnelor, se aplicã local, dimineaþaºi seara, comprese înmuiate într-o infuzie preparatã din 4 linguriþede flori de tei, fãrã bractee, la 1 canã cu apã.

Mierea de tei este recomandatã în bronºite ºi în insomnii pentruacþiunea ei calmantã ºi antisepticã. Aceste efecte se amplificã dacãse bea ceai de tei îndulcit uºor cu miere de tei.

Intrã în compoziþia ceaiului calmant, sedativ, sudorific, calmantîmpotriva tulburãrilor cardiace, a comprimatelor Sedocalm, agranulelor Aqua-sedin ºi Sedinstant, a loþiunii antiseboreice Hebe,a loþiunii nutritive Hebe.

DiverseDr. Bojor ºi dr. Popescu menþioneazã un remediu mai puþin obiº-

nuit: cãrbunele de lemn de tei (Carbo Ligni Tiliae) fin pulverizat,se aplicã direct pe plãgile infectate ºi pe ulceraþiile varicoase. Acestcãrbune are proprietatea de a absorbi secreþiile într-o cantitate de24 de ori mai mare decât cantitatea sa.

Mireasma teilor înfloriþi este cu adevãrat un dar divin ºi seatribuie prezenþei farnesolului. Despre mireasma de tei ar fi multprea puþin sã spui cã este plãcutã, pentru cã are calitatea de a fiprofund inspiratoare. Acest suav balsam, ce mângâie simþulolfactiv, trezeºte o anume emoþie a inimii ºi induce o stare despirit aparte. Nu întâmplãtor teiul este unul dintre cei mai cântaþiarbori. De altfel, ultima dorinþã a marelui poet Mihai Eminescu


era sã-ºi petreacã odihna de veci, sub crengile liniºtitoare aleunui tei.

TRAISTA-CIOBANULUIDenumire, descriere și părţifolosite

Traista-ciobanului (Capsella bursa-

pastoris) este una dintre ierburile celemai modeste ºi extrem de rãspândite întoate colþurile þãrii, ale continentului ºichiar peste oceane. Face parte din familiacruciferelor, având flori albe asemãnãtoa-re cu florile celorlalte rude comestibile,varza ºi conopida. Frunzele au formediferite, în funcþie de localizarea de-alungul tulpinii. Fructele au un aspect par-ticular, uºor de recunoscut, aproape inconfundabil, având formãtriunghiularã, cu cele douã unghiuri îndepãrtate rotunjite, în formãde inimã. În mod tradiþional, partea folositã de la plantã era parteaaerianã, adicã tulpina cu frunzele ºi florile (Herba Bursae-pastoris).Mai nou este studiatã ºi rãdãcina.

Substanţe activePrintre substanþele cu activitate biologicã descoperite în traista-

ciobanului se gãsesc: amine biogene, colinã, acetilcolinã, tiraminã,histaminã, flavone de tipul diosminei, rutozide ºi acid fumaric. Înrãdãcinã s-au pus în evidenþã substanþe peptidice.

Acţiune, proprietăţiProprietatea despre care se aminteºte cel mai des în legãturã cu

traista-ciobanului este acþiunea hemostaticã ºi vasoconstrictoare.Aceastã acþiune se manifestã în mod deosebit asupra uterului. Deºicercetãrile mai recente au demonstrat acþiunea hemostaticã certã,


eficacitatea preparatelor nu a fost constantã. Se pare cã principiileactive cu acþiune hemostaticã sunt foarte labile ºi se degradeazãdupã un timp de pãstrare.

Douã peptide izolate de cercetãtorii coreeni în rãdãcina detraista-ciobanului au evidenþiat proprietãþi antimicrobiene. Acestesubstanþe antimicrobiene acþioneazã împotriva germenilor gram-negativ ºi a ciupercilor patogene.

Un alt studiu, efectuat în Egipt, a pus în evidenþã substanþefitochimice cu acþiune antibacterianã ºi antifungicã. Dintre toateplantele analizate de cercetãtorii egipteni, alcaloizii ºi flavonoiziievidenþiaþi în traista-ciobanului au dovedit cel mai înalt potenþialantibiotic ºi au prezentat spectrul de acþiune cel mai larg.

Extractul de traista-ciobanului a fost utilizat ºi în experimentefãcute pe animale pentru testarea proprietãþilor antitumorale. Acidulfumaric identificat în aceste extracte a fost gãsit ca fiind eficient îninhibarea creºterii tumorilor experimentale.

Indicaţii terapeuticePreparatele din traista-ciobanului pot fi administrate cu acordul

medicului curant în diverse afecþiuni în al cãror tablou simptomaticapare sângerarea: menstruaþii abundente, hemoragii uterine, ulcere.Planta nu trebuie consideratã un substitut pentru tratamentelemedicamentoase verificate.

Preparare și mod de administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã uscatã, la 1 canã de

apã clocotitã ºi se beau 2 cãni pe zi.Intrã în compoziþia comprimatelor Normoponderol.

Precauţii și contraindicaţiiCu toate cã acþiunea antihemoragicã nu este foarte expri-

matã, se impune prudenþã în recomandarea preparatelor dintraista-ciobanului la bolnavi cu tendinþã sporitã de formare decheaguri.


DiverseSe spune cã, în timpul primului rãzboi mondial, în lipsa

antihermoragicelor consacrate de astãzi, ceaiul din traista-ciobanului a fost oferit frecvent soldaþilor rãniþi pentru oprireasângerãrilor.

TREI-FRAŢI-PĂTAŢIDenumire, descriere și părţi folosite

Trei-fraþi-pãtaþi (Viola tricolor) este cunos-cutã sub numele de panseluþã sãlbaticã saupanseluþã de câmp. Este o plantã ierboasã,scundã, rãspânditã în locurile cu umiditatemai mare din câmpii ºi dealuri. Florile cu cincipetale au un aspect caracteristic, tricolor:petalele superioare fiind de obicei violete,cele laterale albe, violete sau galbene, iar ceainferioarã galbenã. De la trei-fraþi-pãtaþi seîntrebuinþeazã în scop medicinal parteaaerianã înfloritã (Herba Violae tricoloris),recoltatã în lunile mai-august.

Substanţe activePlanta conþine saponine triterpenice, flavonoizi.

Acţiune, proprietăţiPreparatele fitoterapeutice din trei-fraþi-pãtaþi au acþiune diureticã,

depurativã, expectorantã, antialergicã.

Indicaţii terapeuticeCeaiurile de trei-fraþi-pãtaþi sunt indicate în infecþii respiratorii

însoþite de febrã ºi tuse, în eczeme ºi alte afecþiuni ale pielii lacopii, afecþiuni alergice.


Preparare și administrareSe preparã o infuzie din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã.

Se beau 2 cãni pe zi. În afecþiunile alergice se foloseºte frecventîn amestec cu florile de gãlbenele, cu frunzele ºi florile de pãducel.

Trei-fraþi-pãtaþi intrã în compoziþia ceaiului depurativ, a ceaiuluipectoral nr. 2, a tabletelor Antitox.

DiversePlanta este înruditã cu o altã specie, denumitã ºtiinþific Viola

arvensis, popular denumitã la fel, ºi se deosebeºte doar prin florilede culoare galben-pal, de obicei. Are aceleaºi utilizãri medicinaleca ºi specia tricolorã.

TRIFOIUL-ROŞUDenumire, descriere și părţi folosite

Trifoiul (Trifolium pratense) este o plantãierboasã care creºte atât spontan, cât ºi înculturi. Dupã cum o spune ºi denumireapopularã, are frunze dispuse câte trei ºi floriroºii-purpurii. Este foarte apreciatã de agri-cultori, deoarece creºte fertilitatea solului,ºi de crescãtorii de animale ca plantã fura-jerã, cu un conþinut important de substanþenutritive. La fel de apreciatã este ºi de stupari,fiind o plantã meliferã. În scopuri me-dicinale se recolteazã florile (Flos Trifolii

pratensis).

Substanţe activeFlorile conþin saponozide triterpenice, flavonoizi, ulei volatil.

Acţiune, proprietăţiPreparatele medicinale din trifoi-roºu se folosesc ca antitusive,

antiastmatice, pentru combaterea colicilor ºi ca antireumatice.


Indicaţii terapeuticeCa plantã medicinalã, trifoiul-roºu este indicat în infecþiile

respiratorii manifestate cu tuse, astm, în afecþiunile digestive ºireumatism.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 linguriþã de flori uscate sau 2 linguriþe

de flori proaspete, la 1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.În durerile reumatice se poate folosi sub formã de baie medi-

cinalã. Infuzia, preparatã din 100 g de flori uscate la 1 litru de apã,se strecoarã ºi se adaugã la apa de baie.

Intrã în compoziþia tincturii Femina.

DiverseFrunzele fragede de trifoi pot fi consumate ca aliment, putându-se

gãti asemenea spanacului.

TROSCOTULDenumire, descriere,părţi folosite

Troscotul (Polygonum

aviculare) este o plantã ier-boasã, care creºte chiar ºi încele mai puþin prielnice locuri, pe marginea drumurilor ºi chiar pedrumuri sau cãrãri umblate, printre pietre sau dale de pavaj. Aretulpini târâtoare, frunzuliþe mici, ovale ºi flori mãrunte de cu-loare verzuie cu margini roºiatice. În scop medicinal se recolteazãpartea aerianã a plantei în faza de înflorire (Herba Polygoni avi-

cularis).

Substanţe active, proprietăţi și indicaţii terapeuticeTroscotul conþine taninuri, acizi organici, flavonoizi, vita-

mina C, sãruri minerale ºi are proprietãþi astringente, antidiareice,


diuretice. Este utilizat în diaree, ulcer gastric ºi duodenal, bolireumatice.

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 2 linguriþe de plantã la 1 canã cu apã. Se

beau 2-3 cãni pe zi.Intrã în compoziþia ceaiului gastric nr. 2 ºi a granulelor Aqua-real.

TURIŢA-MAREDenumire, descriere și părţifolosite

Turiþa-mare (Agrimonia eupatoria) esteo plantã ierboasã cu tulpinã înaltã de pânãla 1 metru. Are frunze dinþate ºi pãroase ºiflori mici, galbene, dispuse mai ales sprevârful tulpinii. De la turiþa-mare se recol-teazã în scop medicinal partea aerianã înflo-ritã (Herba Agrimoniae), începând din lunaiunie pânã în luna august.

Substanţe activeTuriþa-mare conþine ulei volatil, tani-

nuri, substanþe amare, flavonoizi, acizitriterpenici, vitaminele C ºi K.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile din partea aerianã a turiþei-mari au acþiune tonicã

amarã, antidiareicã, astringentã, colereticã, colagogã.

Indicaţii terapeuticeTuriþa-mare se utilizeazã în tratamentul afecþiunilor diareice, în

afecþiuni hepato-biliare, în gastrite hipoacide, calculozã renalã, gutã,reumatism, pentru stimularea poftei de mâncare, în stomatitã,


faringitã, gingivitã, ulcer varicos, plãgi ºi contuzii, înþepãturi deinsecte.

Preparare și administrareInfuzia de turiþa-mare se preparã din 1 lingurã de plantã la

1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi, înainte de mesele principale.Pentru uz extern, se preparã o infuzie din 2 linguri de plantã

uscatã, la 1 canã cu apã. Se poate prepara ºi un decoct din 2 linguride plantã la 1 canã cu apã. În stomatite, gingivite, faringite, seface gargarã de mai multe ori pe zi. În ulcerele varicoase, plãgietc., se fac spãlãturi locale sau se aplicã comprese îmbibate înceai.

Intrã în compoziþia granulelor Aqua-venol, a loþiunii antisebo-reice Hebe, a comprimatelor naturale antidiareice.

ŢINTAURADenumire, descriere și părţi folosite

Þintaura (Centaurium umbellatum) este oplantã ierboasã cu tulpinã subþire, cu patrumuchii, înaltã de pânã la o jumãtate de metru,ramificatã în partea de sus. Este cunoscutã ºisub numele de fierea-pãmântului ºi creºte întoatã þara pe câmpii ºi dealuri. Frunzele suntde mãrime mijlocie, prezintã patru-cincinervuri de-a lungul lor ºi se usucã o datã cuînflorirea plantei. Florile sunt grupate în parteasuperioarã, ramificatã a tulpinilor, au culoareroºie sau roz ºi sunt formate din cinci petalecare se unesc la baza florii, formând un tub.De la þintaurã se folosesc în scop medicinalpãrþile aeriene înflorite (Herba Centaurii), re-coltate în lunile iulie-septembrie.


Substanţe activeÞintaura conþine glicozide amare (eritaurina, centapicrina),

alcaloizi, rãºini, gume, acid oleanolic, substanþe minerale.

Acţiune, proprietăţiTonicã amarã, uºor laxativã, stimuleazã secreþia sucurilor di-

gestive ºi digestia, creºte rezistenþa organismului, este slabantipireticã ºi produce o uºoarã creºtere a numãrului de leucocite.

Indicaţii terapeuticeSe recomandã pentru stimularea poftei de mâncare, în anorexii,

în stãri febrile.


Se bea 1/4 de canã, cu 30 de minute înaintea meselor principale.Din þintaurã se poate prepara ºi un sirop, dupã cum urmeazã.

Se infuzeazã 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã, iar dupã strecu-rare se adaugã pânã la ½ de kilogram de zahãr. Se fierbe apoipânã ce produsul capãtã consistenþã vâscoasã. Se administreazãînaintea meselor principale, ºi anume în dozã de 3 linguri pe zi laadulþi ºi 3 linguriþe pe zi la copii.

Intrã în compoziþia ceaiului tonic aperitiv ºi a ceaiului gastric.


UNGURAŞULDenumire, descriere și părţifolosite

Unguraºul (Marrubium vulgare) este oplantã ierboasã care seamãnã într-o oare-care mãsurã cu urzica-moartã. Tulpina estedreaptã cu patru muchii, goalã în interior,pãroasã. Frunzele albicioase, dispuse douãcâte douã, de o parte ºi de alta – au marginineregulate ºi peri rari. Florile, spre deosebirede urzica-moartã, sunt mai mici. În scopmedicinal se recolteazã partea aerianã(Herba Marubii) în timpul înfloririi, înce-pând din luna iunie.

Substanţe activePlanta conþine principii amare (marubina),

saponine, taninuri, acid cafeic ºi clorogenic,mucilagii, sãruri minerale, în special sãruri de potasiu.

Acţiune, proprietăţiDatoritã prezenþei în cantitate mare a potasiului, precum ºi a

colinei, extractele de unguraº au efecte benefice în tulburãrile deritm cardiac. Unguraºul are acþiune stomahicã, antitermicã, expec-torantã, colagogã.

Indicaţii terapeuticePreparatele din unguraº sunt utilizate pentru stimularea secreþiilor

digestive, pentru creºterea poftei de mâncare, pentru combatereadiareei, pentru combaterea febrei, în infecþiile respiratorii pentrueliminarea expectoraþiei.


Preparare și administrareInfuzia se preparã din 2 linguri de plantã la 1 canã cu apã. Se

administreazã câte 1 lingurã înainte de mesele principale. Se preparãîn fiecare zi ºi se administreazã numai proaspãtã.

Infuzia diluatã se preparã din 1 linguriþã de plantã uscatã, la1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni pe zi.

Intrã în compoziþia ceaiului antiastmatic.

URZICADenumire, descriere și părţi folosite

Urzica (Urtica dioica) este o plantã pecare fiecare o cunoaºte „pe propria piele”.Tocmai datoritã usturimii provocate deatingerea frunzelor ei, este una dintre celemai evitate plante. Cu toate acestea, urzica afost consideratã un agent natural cuproprietãþi terapeutice ºi a fost folositã caplantã medicinalã încã din cele mai vechitimpuri. Desigur, nu trebuie confundatã cuurzica-moartã care are aspect diferit (florialbicioase) ºi nu produce efectul de urzicare.De la urzicã se folosesc frunzele (Folium

Urticae) recoltate prin strujire cu mâna pro-tejatã cu mãnuºi. Este foarte important ca elesã fie culese de la plantele foarte tinere.

Substanţe activeUrzica conþine substanþe proteice ºi glucidice, steroli, ulei volatil,

acid acetic, acid formic, vitaminele A, B2, C ºi K, sãruri minerale.

Urzicile conþin histaminã, urme de acid formic ºi o toxinã încãincomplet identificatã despre care se ºtie totuºi cã este responsabilãpentru efectul urticant la nivelul pielii.


Acţiune, proprietăţiUrzica are valoroase proprietãþi diuretice. Extractele de urzicã

favorizeazã transferul acidului uric din þesuturi în circulaþiasanguinã ºi cresc eliminarea acidului uric prin urinã. Existã studiicare sugereazã cã extractele din frunze de urzicã au proprietãþiantialergice. În fitoterapia tradiþionalã se considerã cã urzica areproprietãþi hemostatice, astringente, antidiareice, antiinflamatoare,cicatrizante, hipoglicemiante, antianemice ºi remineralizante.

Indicaţii terapeuticeEfectele amintite îºi gãsesc aplicaþia terapeuticã în afecþiunile

metabolice, afecþiunile reumatismale, în special guta, precum ºi înunele cazuri de litiazã renalã. Studiile ºtiinþifice aratã cã extracteledin rãdãcinã de urzicã au efecte favorabile în hipertrofia benignãde prostatã ºi afecþiuni alergice cum ar fi de exemplu rinita alergicã.

În medicina tradiþionalã preparatele din urzicã sunt recomandateîn afecþiuni cum ar fi plãgile atone, ulcerele varicoase, hemoroizii.

Preparare și administrareInfuzia pentru uz extern, se preparã din 50 g de frunze la 1 litru

de apã ºi se aplicã sub formã de spãlãturi sau comprese.Infuzia preparatã din 2 linguri de frunze la 1 canã cu apã se

foloseºte sub formã de gargarã în stomatite.Pentru uz intern (de exemplu ca adjuvant în bolile reumatismale,

gutã, litiazã renalã, diabet zaharat), se preparã o infuzie din 1 lingurãde frunze la 1 canã cu apã ºi se beau 2-3 cãni pe zi. Urzica intrã încompoziþia tabletelor Antitox, a granulelor Aqua-venol, acomprimatelor Imunovit, a tabletelor Uroplant.

Precauţii și contraindicaţiiÎn primul rând, culegerea urzicilor se va face cu precauþiile

necesare pentru a evita fenomenele neplãcute în urma contactuluipielii cu planta. Acest lucru se poate realiza prin purtarea mãnuºilorºi în general prin îmbrãcãminte corespunzãtoare, care sã previnãatingerea directã a plantei de tegumente.


Nu se vor folosi ca materie primã pentru preparate fitoterapeuticeurzicile mature, deoarece toxinele care rezistã chiar la fierbere potproduce iritaþii la nivelul tegumentelor, al mucoasei gastrice ºi almucoasei cãilor urinare. Preparatele din urzicã nu se administreazãla copiii sub doi ani, la femei în timpul sarcinii sau alãptãrii. Lacopiii mai mari ºi la vârstnicii peste 65 de ani, se va începe cupreparate mai puþin concentrate.

DiverseÎn tradiþia culinarã a unor regiuni, se cunosc reþete delicioase,

foarte apreciate pentru conþinutul înalt de minerale ºi vitaminepreparate din frunzele fragede de urzici. Acestea se folosesc camaterie primã fie pentru supa de urzici (se preparã similar supeide salatã verde), fie pentru mâncarea de urzici scãzutã (se preparãsimilar cu spanacul scãzut).

Urzicile sunt o materie primã importantã pentru obþinereaindustrialã a beta-carotenului (provitamina A) ºi clorofilei. Prinprelucrare ulterioarã aceasta din urmã este utilizatã pe scarã largãca dezodorizant în diverse preparate medicamentoase ºi cosmetice.

URZICA-MOARTĂDenumire, descriere, părţi folosite

Urzica-moartã (Lamium album) este o plantãierboasã de cca o jumãtate de metru înãlþime, cecreºte în locuri umbroase ºi umede ca ºi sora eiurzicãtoare. Tulpina neramificatã este goalã îninterior ºi pãroasã în exterior. Frunzele, neurzicã-toare, au formã rombic-ovalarã cu margini dinþateºi suprafaþa pãroasã pe ambele feþe. De la urzica-moartã se recolteazã în scop medicinal frunzele(Folium Lamii albi) ºi florile (Flos Lamii albi),albe, mari, plasate la subsuoara frunzelor.


Substanţe activePlanta conþine mucilagii, flavonoizi, ulei volatil, taninuri,

saponine, vitaminele C ºi K, acizi fenolici, alcaloizi, amine biogene(histaminã, tiraminã), sãruri minerale.

Acţiune, proprietăţiUrzica-moartã are proprietãþi diuretice, antiinflamatoare, anti-

diareice, astringente, depurative, vulnerare, emoliente, expectorante.

Indicaţii terapeuticePreparatele din frunze ºi flori de urzicã-moartã sunt indicate în

tratamentul infecþiilor acute ale cãilor respiratorii, pentru calmareatusei ºi uºurarea eliminãrii secreþiilor, în diaree, enterite, hipertrofiade prostatã, dismenoree, tulburãrile de menopauzã ºi în preparatede uz extern, în varice, ulcer varicos.

Preparare și administrareÎn afecþiunile digestive, urzica-moartã se poate administra sub

formã de pulbere, câte 1-3 vârfuri de cuþit înainte de masã.Infuzia se preparã din ½ de linguriþã de flori uscate sau 1 linguriþã

de flori proaspete, la 1 canã cu apã. Se beau 2 cãni pe zi.Pentru uz extern, se preparã o infuzie din 2-3 linguri de flori

proaspete sau 1-2 linguri de flori uscate, la 1 canã cu apã. Se facspãlãturi locale sau se aplicã sub formã de comprese.

Intrã în compoziþia granulelor Aqua-femina, a tabletelor Uroplant,a comprimatelor Proprin.


VALERIANADenumire, descriere și părţifolosite

Valeriana, sau odoleanul (Valeriana

officinalis) este o plantã ierboasã, mirosi-toare, cu tulpinã înaltã de pânã la 2 m.Frunzele sunt adânc divizate, iar florilemici, de culoare roz-liliachie, sunt grupatepe partea superioarã a ramificaþiilor tul-pinii. Creºte ºi spontan, însã se recolteazãdin culturi, ºi anume rizomii ºi rãdãcinile(Rhizoma cum Radicibus Valerianae).

Substanţe activeRãdãcina de odolean conþine ulei volatil, acid cafeic, acid cloro-

genic, substanþe terpenoide, sescviterpene, acid salicilic, glucide,flavonoizi, taninuri, rãºini, cumarine ºi multe altele.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din rãdãcina de odolean au proprietãþi seda-

tive asupra sistemului nervos ºi cardiac, precum ºi acþiune antispasticã.

Indicaţii terapeuticePreparatele din rãdãcinã de valerianã au fost utilizate încã din

antichitate ca sedativ. Ele sunt indicate în nevroze, palpitaþii, colicistomacale de naturã nervoasã, insomnii, tulburãri de menopauzã.

Preparare și administrareSe poate folosi sub formã de pulbere (de 3 ori câte un vârf de

cuþit pe zi) sau ceai: se preparã o infuzie din 1 linguriþã la 1 canã cuapã. Se bea treptat în cursul unei zile sau seara, înainte de culcare.

Având în vedere cã principiile active sunt extrase în mod diferitdin rãdãcinã în funcþie de modul de preparare, unii fitoterapeuþi


recomandã în cazul colicilor abdominale pe fond nervos, urmãtorulpreparat: se pune 1 linguriþã de pulbere de rãdãcinã de valerianãla macerat în 1 canã cu apã rece. Se acoperã ºi se lasã la macerattimp de 2 ore, dupã care se dã în clocot ºi se filtreazã. Se adminis-treazã câte 1 linguriþã dimineaþa ºi seara.

De regulã, valeriana este folositã în amestec cu alte plante medi-cinale cu efect sinergic.

Intrã în compoziþia ceaiului calmant, gastric, sedativ ºi a ceaiuluicalmant împotriva tulburãrilor cardiace, a comprimatelor Extraveral,Hepatobil ºi Nervosedin, a granulelor Aqua-sedin, Sedinstant,a soluþiei antitusive Tusimin.

PrecauţiiAdministratã ca tranchilizant, valeriana nu pare sã aibã efecte

toxice adverse. De aceea poate fi administratã chiar ºi copiilor. Secunosc totuºi cazuri de intoxicaþie voluntarã sau accidentalã prinadministrarea în doze excesive. Nu este recomandatã utilizarea peduratã nelimitatã.

PLANTE MEDICINALEDIN FLORA LUMII

ALOE VERADenumire, descriere și părţi folosite

Aloea reprezintã numele mai multorspecii de plante exotice originare dinAfrica a cãror caracteristicã principalãsunt frunzele cãrnoase, zemoase în in-terior, ºi florile mari, galbene sau roºii,cu aspect deosebit de decorativ. Datoritãfrunzelor sale suculente cu margini zimþate, mulþi oameni considerãîn mod greºit cã aloea este un soi de cactus. De fapt, ea face partedin familia Liliaceae, fiind deci rudã cu usturoiul ºi ceapa. Existãnumeroase specii de aloe, dintre care mai renumite sunt Aloe

barbadense, Aloe africana, Aloe candelabrum etc. Denumirea deAloe vera (în latinã, „Aloe adevãratã”), era datã în trecut specieidespre care se credea cã are cele mai pronunþate efecte medicinale.Astãzi se ºtie cã existã mai multe specii de aloe care au efecteidentice sau comparabile cu cele ale speciei numite „adevãrate”.

Aloea-medicament sau aloea-drog este un produs farmaceuticobþinut din frunze prin concentrare. Mai frecvent se foloseºte gelul

5


de aloe, sucul gelatinos din interiorul frunzelor recoltat proaspãtdin frunzele mari de la baza plantei.

Substanţe activeAloea-medicament conþine aloinã ºi alþi derivaþi antrachinonici.Gelul de aloe conþine substanþe polizaharidice (glucomanan), acizi

organici, substanþe antibiotice, aminoacizi, saponine, sãruri minerale.

Acţiune, proprietăţiAloea-drog, în funcþie de doza administratã, are efecte diferite.

Dozele de 0,01-0,02 g au efect stomahic, colagog ºi emenagog.În doze de pânã la 0,1-0,2 g are efecte laxative, în timp ce dozelemai mari (0,2-1g) au efect purgativ drastic.

Gelul de aloe are proprietãþi antiinflamatoare, cicatrizante, deregenerare a þesuturilor lezate, anestezic local, antiseptic.

Indicaţii terapeuticeAloea-drog poate fi administratã în constipaþia rebelã, dar numai

la indicaþia medicului.Sucul proaspãt de aloe, sau gelul, este folosit pe scarã largã

pentru efectele lui benefice în caz de arsuri, rãni, ºi alte leziuni alepielii cum ar fi, de exemplu, înþepãturile de insecte.

Preparare și administrarePentru aplicarea tratamentului cu gel de aloe se procedeazã în

felul urmãtor: se taie o bucatã de 5-10 cm dintr-o frunzã binedezvoltatã a plantei, dupã care, bucata se secþioneazã în douã, înlungime. Gelul din interiorul frunzei se aplicã pe plaga în prealabilspãlatã ºi se lasã sã se usuce.

Precauţii, contraindicaţiiDatoritã efectelor sale drastice, aloea-drog trebuie utilizatã cu

cea mai mare prudenþã, numai la indicaþia medicului ºi numai pe operioadã scurtã. Supradozarea poate duce la apariþia unor efectenedorite cum ar fi colicile ºi deshidratarea. Aloea-drog este contraindicatãla copii, bãtrâni, femei însãrcinate ºi la cele care alãpteazã.

Plante medicinale din flora lumii 185

Folosirea gelului de aloe este, în general, sigurã ºi fãrã riscuri.În caz de alergie, aplicarea sucului sau gelului de aloe trebuieimediat sistatã.

DiverseAloea a fost încã din antichitate una dintre cele mai preþuite

plante medicinale. Izvoarele istorice spun cã în timpul campanieimilitare împotriva Egiptului, Alexandru cel Mare a aflat cã pe oinsulã din vecinãtatea Somaliei creºtea o plantã cu puteri vindecãtoaremiraculoase. Socotind cã planta ar putea fi o armã secretã înbeneficiul oºtirii sale, a organizat o expediþie pentru a intra în posesiaei. Ulterior a reieºit cã era vorba de aloe.

Gelul de aloe este folosit ca materie primã în compoziþia anumeroase produse cosmetice. De asemenea, gelul de aloe, simplusau în combinaþie cu alte substanþe de provenienþã vegetalã, estecomercializat de diverse firme ca supliment nutritiv cãruia i seatribuie o serie de proprietãþi benefice. Cazuistica bogatã ºi obser-vaþiile empirice extrem de numeroase sunt deosebit de impre-sionante în acest sens. Meritã însã menþionat faptul cã valoarea tera-peuticã a sucului prelucrat la scarã industrialã, folosit în preparareagelurilor, unguentelor, cremelor ºi loþiunilor, este incertã.

ARBORELE TEMPLIERDenumire, descriere și părţifolosite

Arborele templier (Ginkgo biloba)este originar din Asia, la noi crescânddoar cultivat. Tulpina ºi ramurileformeazã o coroanã ce se înalþã pânãla 30-40 de metri. Foarte caracte-ristice sunt frunzele, formate din doilobi triunghiulari alipiþi, de culoare verde-închis, cu codiþã lungã.De la arborele templier se utilizeazã în scop medicinal frunzele.


Substanţe active și proprietăţiFrunzele de ginkgo biloba conþin flavonoizi, reprezentaþi de

cvercitinã, substanþe de naturã terpenicã numite generic ginkgolide,sescviterpene, aminoacizi, compuºi antocianici ºi sistosterol.

Extractele din frunzele arborelui templier induc o dilataþie lanivelul vaselor sanguine cerebrale cu o creºtere corespunzãtoarea fluxului sanguin cerebral. O altã acþiune constatatã este inhibareaagregãrii trombocitelor. În plus, s-a constatat cã la administrareapreparatelor de Ginkgo se observã o ameliorare a memoriei ºicapacitãþii de concentrare.

Indicaţii terapeutice și fiziologicePreparatele din Ginkgo sunt indicate în insuficienþa circulatorie

cerebralã, mai ales la persoanele vârstnice, cu pierderea memoriei,anxietate, ameþeli, depresie, confuzie, senilitate etc. Unele studiiaratã cã Ginkgo este promitãþor ºi în tratamentul bolii Alzheimer,a cãrei evoluþie este îmbunãtãþitã în cazul intervenþiei în primelestadii. Mai sunt indicate în migrene, tinitus de cauzã vascularã,insuficienþã cardiacã, tulburãri de erecþie, claudicaþie intermitentãºi alte tulburãri vasculare.

Pe de altã parte, preparatele din Ginkgo sunt utilizate pentrucreºterea performanþelor mentale (memorie, concentrare).

AdministrareGinkgo biloba intrã în compoziþia mai multor extracte obþinute

pe cale farmaceuticã. La noi se gãseºte sub forma soluþiei Ginkgo-Biloba, din care se administreazã câte 2-3 linguriþe pe zi, precumºi a comprimatelor Tanakan, administrare de obicei, în dozã de 3comprimate pe zi. Alte preparate se administreazã conformindicaþiilor din prospect.

Precauţii, efecte adverseStudiile efectuate pânã în prezent nu au pus în evidenþã efecte

adverse semnificative. La unele persoane pot sã aparã reacþii


alergice sau senzaþie de disconfort la stomac. În cazul apariþieiunor fenomene alergice, administrarea se întrerupe.

ARMURARIULDenumire, descriere și părţifolosite

Armurariul (Silybum marianum)este o plantã ierboasã, care creºte înregiunile mediteraneene ºi în Asia, iarla noi numai în culturi. Are tulpinãdreaptã, înaltã de 1,5 metri, ramificatã.Frunzele au margini prevãzute cughimpi ºi aspect marmorat, datoritãnervurilor colorate în alb. Florile, deculoare roºie-violacee, sunt prevãzuteºi ele cu ghimpi lungi. Fructele suntachene, de formã cilindricã ºi suntrecoltate în scop medicinal (Fructus

Cardui mariae).

Substanţe activeFructele conþin silimarinã, un complex format din silibinã, sili-

dianinã, silimaninã ºi silandrinã. Mai conþin ºi aminoacizi, lipide,acid fumaric.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din fructele de armurariu au proprietãþi hepato-

protectoare. Sub efectul silimarinei, celula hepaticã este protejatãde acþiunea unor substanþe toxice foarte puternice, cum ar fi toxineledin ciupercile otrãvitoare. De asemenea, silimarina poate protejacelula hepaticã de efectele adverse ale unor antibiotice ca tetra-ciclina.


Indicaţii terapeuticePreparatele din armurariu sunt indicate în tratamentul afecþiunilor

inflamatorii ale ficatului, hepatite acute virale, hepatite cronice,hepatite toxice, etilism, cirozã hepaticã, în diverse intoxicaþii careafecteazã celula hepaticã. De asemenea, se poate administra preventiv,în cazul suspiciunii ingestiei unor substanþe toxice (de exemplu,ciuperci necomestibile).

Preparare și administrareInfuzia se preparã din 1 lingurã de fructe de armurariu mãcinate

recent, la 1 canã cu apã. Se bea caldã, cu înghiþituri mici, câte1 canã cu 30 de minute înaintea meselor principale. Tratamentulse continuã timp de 2 sãptãmâni.

Intrã în compoziþia comprimatelor Silimarină, Legalon, capsulelorHepatofalk.

ContraindicaţiiPreparatele din armurariu ºi produsele farmaceutice corespun-

zãtoare nu au în general efecte adverse, cu excepþia unor cazurirare de reacþii alergice, situaþii în care se întrerupe tratamentul.

CEAPA-DE-MARECeapa-de-mare (Scilla maritima) este o plantã înruditã cu ceapa,

care creºte în regiunea mediteraneanã, în special pe þãrmurile mãrii.A fost cunoscutã încã din antichitate ºi recomandatã pentru tratareabolnavilor cu ascitã. În scop medicinal se foloseºte bulbul, curãþatde foiþele exterioare.

Produsul medicinal conþine glicozide (scillitoxina, scillipicrina,scillina ºi altele), substanþe glucidice, acizi graºi, fitosteroli. Ceapa-de-mare are proprietatea de a mãri forþa de contracþie a muºchiuluiinimii ºi de a creºte diureza, având unele avantaje faþã de produselepe bazã de digitalã. Datoritã acestor proprietãþi este indicatã întratamentul formelor uºoare ale afecþiunilor cardiace, cu insuficienþã


cardiacã. Preparatele din ceapã-de-mare au mai fost utilizate ºi caexpectorant în diverse infecþii ale cãilor respiratorii.

Dozele mari provoacã iritaþii ale mucoasei stomacului manifestateprin greþuri, vãrsãturi, dureri abdominale, diaree, convulsii.Administrarea se face sub formã de pulbere, pilule, tincturi, laindicaþia ºi sub supravegherea medicului. În prezent, se foloseºteaproape în exclusivitate sub forma preparatelor farmaceutice,industriale pe bazã de scilla maritima.

ECHINACEADenumire, descriere și părţifolosite

Echinacea purpurea este o plantãierboasã originarã din America deNord, înruditã cu pãpãdia. Tulpi-na dreaptã, neramificatã, creºteînaltã de aproximativ un metru. Arefrunze înguste ºi flori cu aspect or-namental, cu petale roz-liliachii. Dela echinacea se folosesc în scopmedicinal partea aerianã ºi rãdã-cinile.

Substanţe activePartea aerianã a plantei conþine un ulei volatil format din substanþe

terpenice, substanþe glicozidice, dintre care cea mai importantãeste echinacozida, substanþe amidice, reprezentate de echinaceinã,substanþe polizaharidice, poliacetilene, fenoli, rãºini, sescviterpene.Rãdãcinile conþin o cantitate oarecare de ulei volatil.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din plantã stimuleazã funcþia de apãrare imuno-

logicã a organismului ºi regenerarea þesuturilor. Echinacozida a


dovedit importante proprietãþi antibiotice. S-a mai remarcat cãextractul total de echinacea are acþiune antiviralã, ce se manifestãîn acelaºi sens cu a interferonului, spre deosebire de care areavantajul cã este termostabil (nu este distrus de cãldurã). Efecteleau fost evidenþiate atât faþã de viruºi ARN, cum ar fi cel gripal, câtºi faþã de viruºi ADN (de exemplu virusul herpetic).

Substanþele active din echinacea se comportã ca niºte adevãratebariere în calea extinderii procesului infecþios ºi inflamator. Deasemenea, ele stimuleazã procesul de fagocitozã, amplificând astfelcapacitatea de apãrare localã ºi ajutând organismul în eforturilesale de a opri invazia microbianã în þesuturi. În cadrul unui studiuefectuat la Universitatea din München, s-a observat cã extractulde echinacea stimuleazã înmulþirea limfocitelor T, cu 30% maimult decât alte medicamente imunostimulatoare.

Experimentele au pus în evidenþã cã principiile active din plantãaccelereazã vindecarea plãgilor ºi refacerea þesuturilor lezate.Administrarea sub diferite forme a substanþelor active, duce laintensificarea formãrii de þesut granulos.

În sfârºit, meritã sã menþionãm cã una dintre substanþeleidentificate în Echinacea purpurea a dovedit o oarecare activitateantitumoralã. Deºi cercetãrile în acest sens nu au condus la concluziidefinitive, ele par sã fie totuºi destul de promiþãtoare.

Indicaţii terapeuticeInfuziile ºi extractele de echinacea sunt recomandate în

combaterea gripei ºi rãcelilor. Remediul trebuie administrat de laprimele semne de debut. Preparatele de echinacea au efectebenefice în tratamentul plãgilor purulente, al infecþiilor pielii, înplãgile greu vindecabile, al ulcerelor pielii, furunculelor etc.

Preparare și administrareInfuzia de echinacea se preparã din 2 linguriþe de rãdãcini

mãrunþite, la 1 pahar de apã clocotitã. Se lasã la infuzat 15 minute.


Se administreazã în doze mici, repetate, la interval de 2-3 ore, fãrãa se depãºi cantitatea de 3 pahare pe zi.

Echinacea intrã în compoziþia comprimatelor Gripec, a loþiuniinutritive Hebe, a comprimatelor Imunostim, a soluþiei Herbasol.

PrecauţiiPreparatele din echinacea nu se administreazã la copiii care n-au

împlinit vârsta de 2 ani. La copiii mai mari, precum ºi la vârstniciipeste 65 de ani, este preferabilã administrarea unor preparate deechinacea mai puþin concentrate.

Rapoartele fãcute de instituþiile de protecþie a consumatorilorsemnaleazã faptul cã de multe ori produsele pe bazã de echinaceaintroduse pe piaþã sunt falsificate, rãdãcina de echinacea fiindînlocuitã cu alte plante care imitã culoarea ºi gustul amar al plantei.Verificarea atentã a firmei producãtoare ºi a integritãþii ambalajuluisunt mãsuri care se impun în mod imperios.

Cu toate cã echinacea este una dintre plantele a cãrei folosirefãrã excese se dovedeºte a fi foarte sigurã, folosiþi preparatelefitoterapeutice sub îndrumarea medicului.

DiverseDin rãdãcina de echinacea, bãºtinaºii nord-americani pregãteau

un remediu pentru vindecarea rãnilor de orice fel. Leacul din„pãpãdia” purpurie era aplicat pe înþepãturile de insecte, ca ºi pemuºcãturile de animale sãlbatice sau de ºerpi veninoºi, în cazulbolilor infecþioase eruptive sau în durerile articulare. Mai târziu,dupã colonizarea Americii, leacul a câºtigat o enormã popularitate,fiind gãsit pe rafturile oricãrei spiþerii, atribuindu-i-se puteri aproapemiraculoase. Din rãdãcina de echinacea se prepara aºa-numitul„ulei de ºarpe”, despre care se spunea cã ar fi un antidot împotrivaveninului ºarpelui cu clopoþei.


EUCALIPTULEucaliptul (Eucalyptus glo-

bulus) este un arbore originardin Australia ºi Tasmania,cultivat în regiunea meditera-neanã ºi în Asia. Este un arboreal cãrui trunchi creºte pânã la60-100 de metri înãlþime. Dela eucalipt se folosesc frunzele(Folium Eucalypti) de formãlanceolatã, cu codiþã scurtã, acãror suprafaþã este brãzdatã de nervuri ºi punctatã de petealbicioase. Frunzele degajã un miros puternic aromat ºi au gustamar, astringent, rãcoritor. În conþinutul acestora se gãseºte uleivolatil, în principal reprezentat de eucaliptol, precum ºi numeroasesubstanþe terpenice ºi sescviterpenice. În plus, frunzele de eucaliptmai conþin taninuri, rãºini, cearã, cumarine, flavonoizi.

Uleiul volatil ºi preparatele din frunze de eucalipt au proprietãþiantiseptice, expectorante, reduc inflamaþia ºi secreþiile din cãilerespiratorii. Este interesant de notat faptul cã principiile din uleiulde eucalipt pãtrund în plãmâni chiar ºi prin piele, dacã se efectueazãun masaj la nivelul cutiei toracice.

Preparatele din eucalipt sunt indicate în infecþiile cãilor respira-torii, bronºite, tuse convulsivã, pleurezie.

Este administrat în principal pe cale externã sub formã de frecþiisau inhalaþii.

Intrã în compoziþia comprimatelor Voseptol a extractului alcoolicInhalant.


FLOAREA-PATIMILORDenumire, descriere și părţifolosite

Floarea-patimilor (Passiflora incarnata)este o plantã originarã din America de Nord.Are o tulpinã cãþãrãtoare, lemnificatã, lungãde 3 pânã la 10 metri. Frunzele sunt dispusede o parte ºi de alta a ramurilor, au peþiollung ºi formã trilobatã, având la bazã cârceicare servesc la fixare. Floarea este de di-mensiuni mari, 4-5 cm în diametru, cuformã caracteristicã, cu o corolã formatã dincinci petale albe, dublate de niºte filamenteviºinii, mai lungi decât petalele ºi stamine mari de culoare porto-calie. Fructele sunt ºi ele mari, comestibile, cu multe seminþe îninterior. De la floarea-patimilor se folosesc în scop medicinalramurile tinere, subþiri, ale plantei, cu sau fãrã frunze.

Substanţe activePlanta conþine flavonoizi, steroli, cumarine, maltol, acid cloro-

genic, ulei volatil ºi alcaloizi (harminã, harman, harmol etc.).

Acţiune, proprietăţiFloarea-patimilor are proprietãþi sedative, anxiolitice, hipotensoare

ºi antispastice.

Indicaţii terapeuticePreparatele din floarea-patimilor se folosesc în insomnii, stãri

de anxietate, stãri de stres, mai ales cele însoþite de încordaremuscularã, stãri de iritabilitate nervoasã, gastrite, colite, nevralgii.

Preparare și administrareSe poate administra 0,5-1 g de pulbere pe zi.


Infuzia se preparã din 1 linguriþã de plantã mãrunþitã, la 1 canãcu apã. Se beau 2 sau cel mult 3 cãni pe zi. Pentru favorizarea somnului,se bea 1 canã de ceai, seara, înainte de culcare.

Este inclusã în diverse preparate medicinale ºi se administreazãconform indicaþiilor din prospect.

Precauţii, efecte adverseDozele foarte mari pot fi însoþite de cefalee, stãri de confuzie

mintalã. Nu se administreazã la copiii sub 2 ani.

GINSENGDenumire, descriere și părţifolosite

Ginseng (Panax Ginseng) este oplantã originarã din China ºi estecultivatã pe scarã largã în Asia, nu doarîn þara de origine, ci ºi în Coreea, Japo-nia ºi Rusia. Rãdãcinile de ginseng sebucurã, de mai bine de 2000 de ani,de o reputaþie ieºitã din comun, fiindconsiderate un panaceu. Faptul acestas-a reflectat pânã ºi în denumirea latinã a plantei („panax” înseamnãmedicament universal). Pornind probabil de la forma rãdãcinilorde ginseng care sugereazã forma corpului uman cu mâinile ºipicioarele de o parte ºi de alta a trunchiului, s-a rãspândit credinþapopularã cã aceste rãdãcini ar fi bune la tratarea bolilor oricãruiorgan al corpului omenesc. Faima ginseng-ului s-a extins înultimele decenii aproape peste tot în lumea occidentalã.

Pe lângã specia asiaticã sunt cunoscute o serie întreagã de speciiînrudite, dintre care cele mai familiare sunt ginseng-ul american(Panax quinquefolius) ºi ginseng-ul japonez (Panax japonicus).Ginseng-ul siberian, (Eleutherococcus senticosus) nu aparþinegenului Panax ºi nu conþine substanþele active specifice acestuia.


Pentru a ajunge la maturitaterãdãcinile de ginseng au nevoie înmedie de cca 5 ani, acesta fiind ºiunul dintre motivele pentru carepreparatele fitoterapeutice din gin-seng sunt destul de costisitoare.Rãdãcinile se altereazã repedenecesitând aplicarea unor proceduride stabilizare, cum ar fi tratarea cuun curent de vapori de apã. Aºa-numitul ginseng alb se obþineprin uscare simplã, pe când ginseng-ul roºu se obþine prin uscaredupã o prealabilã tratare cu aburi.

Substanţe activeCele mai importante substanþe active din rãdãcinile de ginseng

sunt ginsenozidele, mai mult de 25 la numãr, din grupa saponozi-delor triterpenice. Conþinutul în ginsenozide variazã foarte multde la un preparat la altul. În general, produsele comerciale suntstandardizate ºi au o concentraþie de ginsenozide între 4-7%. Înafarã de ginsenozide s-au mai pus în evidenþã glicozide (ginse-nina), beta-sitosterol, vitamine din grupul B, mucilagii, rezine etc.

Acţiune, proprietăţiProprietãþile ginseng-ului au fost studiate mai ales în Coreea,

China, Rusia, þãri în care prin tradiþie cultivarea ºi folosirea caremediu a plantei este foarte rãspânditã. Pe de o parte, cercetãtoriiau arãtat cã unele ginsenozide au proprietãþi sedative, anticonvul-sivante, analgezice ºi antipsihotice. Pe de altã parte, alte ginsenozideau fost evidenþiate ca având proprietãþi stimulante asupra sistemuluinervos. Pornind de la observaþia cã preparatele de ginseng conþinprincipii active cu acþiune opusã, cercetãtorii ruºi considerã cã gin-seng-ul are proprietãþi adaptogene, adicã ajutã organismul sã seadapteze, sã-ºi recâºtige echilibrul, în funcþie de situaþiile la careeste expus.


Existã ºi studii care remarcã existenþa unor proprietãþi antiin-flamatoare, antiulceroase, hipotensive ºi de stimulare a imunitãþii.

Ginseng-ul se bucurã din ce în ce mai mult de atenþia cercetãto-rilor, datoritã efectelor anticancerigene promiþãtoare. Studii foarterecente, efectuate de cercetãtorii coreeni sugereazã cã administrareaginseng-ului poate sã reducã riscul de boli canceroase cu pânã la85%. Ginseng-ul pare sã ofere un grad de protecþie faþã de cancerulovarian, cancerul de laringe, de esofag, de stomac ºi faþã de cancerulpancreatic.

De asemenea, ginseng-ul pare sã aibã efecte benefice asuprametabolismului glucidelor în cazul persoanelor cu diabet de tip II,la care administrarea de ginseng a dus la scãderea cu 20% a niveluluiglucozei din sânge la testul de hiperglicemie provocatã.

Indicaţii terapeutice și profilacticePe baza tradiþiei medicinei orientale, ginseng-ul a fost ºi este

utilizat ca tonic general ºi psihic, pentru prevenirea urmãrilorstresului prelungit, în caz de obosealã psihicã ºi obosealã fizicã,pentru combaterea surmenajului, în stãrile depresive, mai ales lavârstnici, în stãrile de anxietate, în tulburãrile de memorie, înnevroze, în stãri de malnutriþie ºi convalescenþã, în stãrile de de-bilitate. Datoritã efectelor reglatoare asupra metabolismului gluci-delor este folosit ºi ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat.

AdministrareLa noi, ginseng-ul ajunge preponderent sub formã de produse

comerciale gata preparate: capsule, extracte lichide etc. Alte formede prezentare includ: ceaiurile, pulberea uscatã din rãdãcinã etc.În general, preparatele de ginseng conþin între 100 ºi 400 mg deextract de ginseng, ceea ce echivaleazã cu o cantitate de 0,5-2 gde rãdãcinã. Aceastã cantitate corespunde de altfel cu doza mediezilnicã. În funcþie de forma de prezentare, mãrimea ºi concentraþiadozei, modul de administrare este variabil ºi se recomandã consultareainstrucþiunilor din prospectul produsului. De obicei, preparatele


de ginseng se administreazã zilnic, timp de câteva sãptãmâni, darnu mai mult de trei luni. Dupã o pauzã de o lunã, cura se poaterepeta.

PrecauţiiGinseng-ul în sine pare sã fie o plantã medicinalã lipsitã de

toxicitate, cel puþin atunci când nu se depãºesc dozele obiºnuite.Preparatele de ginseng nu se administreazã concomitent cu altemedicamente stimulante, nici cu bãuturi sau deserturi care conþincafeinã. Datoritã faptului cã nu existã studii cu privire la siguranþaadministrãrii la gravide, este recomandatã evitarea ginseng-ului înperioada de sarcinã ºi alãptare. Ginseng-ul se administreazã cuprudenþã la bolnavii hipertensivi. Alte posibile interacþiuni nefavorabileau fost menþionate în ce priveºte: digoxina, estrogenii, corticosteroizii,inhibitorii de monoaminoxidazã, warfarina, heparina, aspirina.

Date îngrijorãtoare existã cu privire la preparatele de ginsengcomercializate. Potrivit rezultatelor unor verificãri efectuate de di-verse organisme de control, preparatele de ginseng sunt unele dintrecele mai contrafãcute dintre toate preparatele fitoterapeutice aflateîn circulaþie pe piaþa mondialã, ºi aproape jumãtate din produselede pe piaþa americanã nu îndeplinesc condiþiile de calitate impusede organismele de protecþie a consumatorilor.

Principalele nereguli constatate constau în:

� Prezenþa accidentalã peste limita adminisibilã a unor contami-nanþi, cum sunt de exemplu pesticidele, plumbul etc.

� Adãugarea de cãtre fabricanþi a unor substanþe sintetice cuacþiune asupra sistemului nervos central, cu intenþia vãditãde a accentua efectele stimulante ale produsului. Un astfelde caz, în care produsul de ginseng conþinea efedrinã, a fostpublicat în revista medicalã Lancet, în anul 1994. Atletulsuedez care a folosit produse de ginseng cu adaos de efedrinãa fost depistat pozitiv la testul de dopaj.


� Concentraþia scãzutã de substanþe active. Unele sondaje-testau descoperit produse care nu conþineau deloc substanþe ac-tive de tipul ginsenozidelor.

GHIMBERULDenumire, descriere și părţifolosite

Ghimberul (Zingiber officinale)este o plantã ierboasã originarã dinAsia, renumitã încã din epocacolonialã, constituind una dintremirodeniile reprezentative impor-tate în Europa din Orient. Tulpinaneramificatã creºte pânã la un metruînãlþime, cu frunziº bine reprezentatºi flori grupate, albe, vrâstate cudungi purpurii. Rãdãcinile planteisunt noduroase, ramificate, cãrnoase, de culoare albicioasã la in-terior ºi cu texturã fibroasã. Gustul rãdãcinilor este caracteristic,aromat, iute. De la ghimber se folosesc rãdãcinile, proaspete sauuscate.

Substanţe activeRãdãcinile conþin ulei volatil reprezentat prin zinghiberinã,

zinghiberol, felandren, borneol, cineol; mai conþine fenoli, amidon,mucilagii, rãºini.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din rãdãcina de ghimber au proprietãþi

antiemetice, antivertiginoase, carminative, stimuleazã secreþia desalivã ºi sucuri digestive. Ghimberul are ºi efect de calmare a tusei,efect antialgic, sedativ ºi antipiretic prin stimularea transpiraþiei.Aplicarea localã are efect revulsiv, cu creºterea circulaþiei periferice.


Indicaţii terapeuticePreparatele din ghimber sunt utile în combaterea greþurilor ºi

vãrsãturilor, în caz de rãu de miºcare, rãu de altitudine sau rãu demare. De asemenea, poate fi folosit pentru stimularea poftei demâncare, în dispepsii, pentru combaterea meteorismului, precumºi în debutul rãcelilor sau gripei. În doze mici, poate fi folosit cuprudenþã ºi pentru combaterea greþurilor la femei în primul trimestrude sarcinã.

Preparare și administrareInfuzia se poate prepara din 1 linguriþã de rãdãcinã proaspãtã

sau pulbere de rãdãcinã uscatã, la 1 canã cu apã. Se bea o cantitatede pânã la 1 canã pe zi.

Decoctul se preparã din 1-1,5 linguriþe de rãdãcinã la 1 canã cuapã. Se fierbe 5 minute. Pentru stimularea poftei de mâncare sebea câte ½ de canã înainte de mesele principale.

Pentru uz extern, se aplicã sub formã de cataplasme sau frecþii.În cazul greþurilor cauzate de rãul de miºcare sau pentru

stimularea poftei de mâncare cea mai simplã formã de utilizareeste mestecarea în gurã a unei felii de rãdãcinã proaspãtã.

Precauţii, efecte adverseEste contraindicat în ulcerul gastric ºi duodenal. Unele studii

aratã cã dozele exagerate de ghimber pot sã ducã la o deprimare asistemului nervos sau la apariþia de tulburãri de ritm ale inimii.

DiverseGhimberul este una dintre cele mai importante mirodenii cu

care se fãcea comerþ pe vremea marilor descoperiri geografice, odatã cu inaugurarea drumurilor spre India. Se foloseºte pe scarãlargã în bucãtãria tradiþionalã indianã pentru condimentareamâncãrurilor din carne, a preparatelor de panificaþie, a deserturilorºi chiar a îngheþatei.


HAMAMELISHamamelis virginiana este un

arbust ce creºte spontan pe conti-nentul nord-american în StateleUnite ºi Canada. De la hamamelisse folosesc în scop medicinalfrunzele ºi scoarþa.

Frunzele de hamamelis conþinhamamelitanin, din categoria ta-ninurilor galice, acid galic, glico-zide, mucilagii, pectine ºi urme de ulei volatil. Scoarþa mai conþineîn plus rãºini, fitosteroli, substanþe de naturã lipidicã.

Preparatele din hamamelis au proprietãþi astringente ºi hemosta-tice ºi sunt considerate ca având efect reglator asupra circulaþieivenoase.

Sunt indicate în tratamentul varicelor, hemoroizilor, flebitelor,ulcerelor varicoase. Se administreazã sub formã de tincturã,unguente, pomezi, conform indicaþiilor din prospectul produsului.

Extractul de hamamelis intrã în compoziþia unguentuluiVariterp.

Aºa-numita Aqua Hamamelidis se obþine prin extragerea uleiuluivolatil din frunzele proaspete ºi este utilizatã frecvent în cosmeticã.

IPECADenumire, origine și părţi folosite

Ipeca (Cephalis ipecacuanha, sau Psychotria ipecacuanha) esteo plantã originarã din Brazilia, de la care se folosesc în scop me-dicinal rãdãcinile.

Substanţe activeRãdãcina de ipeca are un conþinut mare de alcaloizi dintre care

mai importanþi sunt emetina, cefelina ºi psihotrina. Mai conþine


acid ipecacuanic de naturã taninicã, acizi organici, rãºini, gume,substanþe glucidice, saponine.

Acţiune, proprietăţiPrincipiile active din rãdãcina de ipeca fluidificã secreþiile

mucoaselor ºi au proprietãþi expectorante. În doze mari, excitãcentrul vomei, iritã mucoasa stomacului, declanºeazã senzaþia devomã ºi produce vãrsãturi. În unele cazuri, dozele mari pot sãdeclanºeze ºi diaree. Emetina din rãdãcina de ipeca are ºi un efectamoebicid, totuºi, dozele netoxice pentru organismul uman nu sunteficiente decât împotriva formelor vegetative ale parazitului, nu ºiîmpotriva chisturilor.

Indicaţii terapeuticePreparatele farmaceutice din rãdãcinã de ipeca sunt folosite în

infecþiile respiratorii, pentru fluidificarea secreþiilor din bronhii.Pulberea din rãdãcinã de ipeca a fost folositã ºi în cura de dezin-toxicare a alcoolicilor.

Preparare și administrarePreparatele din rãdãcinã de ipeca se administreazã numai la

indicaþia ºi în doza prescrisã de medic. Doza expectorantã la adulþieste de 0,05-0,10 g de pulbere ºi se administreazã fracþionat pentrua nu provoca greþuri sau vãrsãturi. La copii, se poate administrasub formã de sirop.

Precauţii, contraindicaţii, efecte adverseDozele prea mari duc la apariþia senzaþiei de greaþã ºi la vãrsãturi.

S-au semnalat ºi cazuri de reacþii alergice.Preparatele din ipeca sunt contraindicate la persoanele în vârstã,

la cei slãbiþi, la pacienþii cu boli de inimã, la femeile însãrcinate.


PINUL MARITIMPinul maritim (Pinus maritima) este o specie de pin care creºte

mai ales în zonele nisipoase din sudul Franþei, Spaniei ºi Italiei,având o coroanã cu formã caracteristicã, sub formã de umbrelã.În scoarþa acestui conifer se gãsesc taninuri, ulei volatil, rãºini ºieste foarte bogatã în bioflavonoizi. Din scoarþa acestui pin se obþineprodusul Picnogenol indicat în prevenirea cancerului, a bolilorcoronariene ºi cerebro-vasculare, îndeosebi la persoanele cu risccrescut (fumãtori, persoane expuse poluãrii ºi stresului) ºi în pre-venirea îmbãtrânirii precoce.

PSYLLIUMDenumire, origine și părţi folosite

Plantago psyllium este o plantã ierboasã înruditã cu pãtlagina,dar creºte mai ales în sudul Franþei ºi Spaniei ºi pe coasta de norda Africii. În scop medicinal se recolteazã seminþele, care seamãnãcu seminþele de in nu doar ca aspect, ci ºi ca proprietãþi ºi întrebuinþãri.

Substanţe activeSeminþele de psyllium sunt bogate în mucilagii, reprezentate

prin xilopiranozidã ºi xilozã. În afarã de acestea, seminþele maiconþin fitosteroli, substanþe lipidice, proteice ºi amidon.

Acţiune, proprietăţiSeminþele de psyllium au efecte laxative, fiind ºi un bun pansament

al mucoasei intestinale. Cercetãrile recente aratã cã seminþele depsyllium au proprietatea remarcabilã de a scãdea nivelul decolesterol din sânge. Astfel, folosirea a 5 g de seminþe de 2 ori pezi, pentru o perioadã de 4 luni, la subiecþii cu valori ale coleste-rolului seric peste 220 mg/dl, a dus la o scãdere a colesteroluluitotal în medie cu 10-15 mg/dl, în timp ce nivelul colesteroluluiLDL a scãzut cu 11-13 mg/dl.


Indicaţii terapeuticeEfectul laxativ al seminþelor de psyllium este util în constipaþia

cronicã, diaree, inflamaþii ale mucoasei intestinale. Efectul hipoco-lesterolemiant este binevenit în cazurile de hipercolesterolemie.

Preparare și administrarePentru efectul laxativ se pun la muiat în apã 1-3 linguriþe de

seminþe ºi se consumã o datã cu mâncarea.La persoanele cu hipercolesterolemie, se recurge la administra-

rea pe timp îndelungat a seminþelor mãcinate. O modalitate comodãde administrare este folosirea în alimentaþie a cerealelor fortificatecu psyllium. Aceste produse alimentare speciale pot sã conþinãpânã la 4 g de psyllium într-o porþie.

SCHINDUFULDenumire, descriere și părţi folosite

Schinduful (Trigonela foenum graecum)este o plantã ierboasã din familia leguminoa-selor, originarã din Asia. Este cultivatã pescarã largã în sudul Europei, nordul Africiiºi sporadic pe la noi. Tulpina creºte înaltãde cca o jumãtate de metru ºi prezintã frunzegrupate câte trei, iar florile sunt alb-gãlbui.Fructele, sub formã de pãstãi, conþin 10-20de seminþe ovoid-romboidale, de culoarebrun-gãlbuie (Semen Trigonellae), care auimportanþã medicinalã.

Substanţe activeSeminþele conþin o cantitate mare de substanþe proteice, grãsimi,

precum ºi mucilagii, saponozide, fitosteroli, taninuri, cumarine,substanþe alcaloidice (trigonelina).


Acţiune, proprietăţiSeminþele de schinduf ºi preparatele obþinute din ele stimuleazã

apetitul, cresc secreþia de salivã ºi suc gastric. Studiile recente aratãcã preparatele din schinduf au proprietatea de a scãdea nivelul decolesterol din sânge. Remarcabil este faptul cã administrareapulberii din seminþe de schinduf la pacienþi cu colesterol crescut,a dus la scãderea nivelului de colesterol rãu (LDL) ºi a trigliceridelor,fãrã sã fie însoþite de scãderea colesterolului bun (HDL). La fel debenefic este ºi un alt efect, constatat la persoanele care suferã de diabetzaharat, la care seminþele de schinduf în cantitate relativ micã audus la o normalizare persistentã a nivelului de glucozã din sânge.

Indicaţii terapeuticeSeminþele de schinduf ºi preparatele fitoterapeutice derivate sunt

indicate în stãri de anemie, convalescenþã, astenie fizicã ºi asteniepsihicã, nevroze, anorexie ºi mai ales ca tratament complementarpentru scãderea colesterolului sanguin ºi controlul valorilorglicemiei la persoanele diabetice. La adulþii sãnãtoºi cu risc dediabet, seminþele de schinduf au capacitatea de a creºte gradul detoleranþã la glucozã, ceea ce le face binevenite în prevenireaapariþiei diabetului manifest.

Preparare și administrareInfuzia se poate prepara din 1 linguriþã de pulbere de seminþe, la

1 canã cu apã. Dupã strecurare se îndulceºte ºi se beau 1-3 cãni pezi.

Decoctul se preparã din 1 linguriþã de seminþe mãcinate, la1 canã cu apã. Mai întâi se þine la macerat 6 ore, dupã care se fierbe5 minute. Se strecoarã ºi se bea îndulcit, pe parcursul unei zile.

O altã modalitate de preparare este macerarea timp de 24 deore. Se pun 50 g de seminþe la ½ de litru de apã. Dupã 24 de ore sepot bea 1-2 cãni pe zi. Seminþele mãcinate de schinduf se pot folosiºi ca atare, în cantitate de 1 linguriþã pe zi.


La persoanele cu colesterol ºi trigliceride crescute, respectiv cudiabet zaharat, se recomandã consumarea a 25 g (5 linguriþe) deseminþe mãcinate, în fiecare zi.

Intrã în compoziþia comprimatelor Plantofort.

Precauţii, contraindicaţiiNu se administreazã la femeile însãrcinate.

DiverseÎn þãrile mediteraneene ºi Orient, plantele tinere, dar ºi seminþele

uscate ºi mãcinate, sunt folosite în alimentaþie ca aromatizant îndiverse preparate culinare.

SENNASenna reprezintã frunzele, respectiv fructele, recoltate de la

speciile Cassia angustifolia ºi Cassia acutifolia, plante ierboasedin familia leguminoaselor, întâlnite în flora Africii tropicale ºi aþãrilor arabe. Atât fructele, cât ºi frunzele recoltate în scop medici-nal conþin compuºi antrachinonici, în special senidoli ºi senozide,precum ºi flavonoizi ºi mucilagii. Rãºinile sunt prezente doar înfrunze, nu ºi în fructe.

Datoritã principiilor antrachinonice, preparatele din senna auefecte laxative ºi purgative. Dozele prea mari duc la apariþia diareeiapoase, însoþite de dureri colicative (de tip colicã) intense ºi chiarde greaþã ºi vãrsãturi. Deºi este utilizat pe scarã destul de largã,trebuie administrat numai la recomandarea medicului, în dozaprescrisã, pentru o perioadã limitatã de timp. Intrã în compoziþiacapsulelor Mentholax ºi a tabletelor Herbolax, cu indicaþii înconstipaþia cronicã.

SARSAPARILLASarsaparilla (Smilax sarsaparilla) este o plantã agãþãtoare

originarã din Mexic, actualmente cu o arie de rãspândire mai mareîn America Centralã ºi de Sud. În scop medicinal sunt folosite


rãdãcinile. Acestea sunt, lungi ºi delicate, de culoare portocalie spreroºu ºi au gust acid.

Rãdãcinile de sarsaparilla conþin saponine (sarsaponozida,smilasaponozida ºi altele), rãºini, ulei volatil, amidon, oxalat decalciu. Preparatele din rãdãcinã de sarsaparilla au fost utilizate întrecut în tratamentul sifilisului. În prezent sunt folosite ca depurativ,diuretic, sudorific, în boli dermatologice cum ar fi psoriazisul.

ŞOFRANULªofranul (Crocus sativus) este o plantã

ornamentalã, alimentarã ºi medicinalã înacelaºi timp, originarã din Asia Micã. De laflorile viu colorate în violet, asemãnãtoarebrânduºelor, se folosesc în scop medicinaldoar stigmatele. Acestea conþin substanþecarotenoide, glucide, pectine, gume ºi urmede ulei volatil. Preparatele din stigmate deºofran au fost utilizate ca ºi colorant ºi con-diment. Dintre proprietãþile medicinale alepreparatelor medicinale din ºofran reþinemacþiunea hipolipemiantã. În trecut, ºofranula fost utilizat pentru proprietãþile sale spasmo-litice.


TURMERICULDenumire, descriere și părţi folosite

Turmericul (Curcuma longa) cunoscut ºisub numele de curcuma, este o plantã ier-boasã, de origine asiaticã. Rãdãcinile decurcuma au gust aromat, iute, fiind folositepe scarã largã drept condiment în bucãtãriaindianã, precum ºi în medicina empiricãtradiþionalã. De la curcumã se folosescrãdãcinile (Rhizoma Curcumae) de culoaregalben-intens.

Substanţe activeRãdãcinile de turmeric conþin ulei volatil, zinziberen ºi un

colorant, numit curcuminã, care conferã culoarea galbenã.

Acţiune, proprietăţi, administrarePreparatele din curcuma stimuleazã puternic secreþia de bilã,

având acþiune colagogã ºi colereticã intensã. Curcumina dinrãdãcinile de turmeric inhibã apariþia procesului canceros; existãstudii care aratã cã inhibã dezvoltarea cancerului de stomac, desân, de plãmâni ºi tumorile canceroase ale pielii. De asemenea,s-a arãtat cã are acþiune antiinflamatoare ºi este un factor hepato-protector.

Planta poate fi folositã ca stimulent digestiv ºi, cu moderaþie, încondimentarea alimentelor. Intrã în compoziþia capsulelorHepatofalk.

Precauţii, efecte adverseFolosirea unor cantitãþi prea mari poate sã dea naºtere unor

fenomene de iritaþie gastricã. De asemenea, studiile aratã cã înzonele unde se foloseºte condimentul tradiþional în componenþacãruia intrã ºi curcuma, incidenþa ulcerului gastric este mai mare.

SPECII LOCALE CUTOXICITATE CRESCUTĂ

Existenþa plantelor toxice este un adevãr elementar, pe careorice beneficiar al resurselor fitoterapeutice trebuie sã-l admitã ºide care trebuie sã þinã cont. Prudenþa nu înseamnã în mod necesarºi întotdeauna abandonarea totalã a folosirii lor, ci mai degrabãutilizarea lor raþionalã, dupã ce sunt cântãrite în mod obiectivbeneficiile ºi riscurile posibile. De multe ori, plante cu potenþial detoxicitate relativ mare pot fi utilizate în condiþii acceptabile dacãsunt administrate sub forma care reduce la minimum efectelenedorite. Multe dintre ele se utilizeazã doar dupã o prelucrareindustrialã ce permite ulterior o dozare precisã a principiilor ac-tive conþinute ºi, desigur, administrarea lor în dozajul prescris deo persoanã competentã. Acesta este cazul multor medicamenteimportante cum sunt, de exemplu, digitalicele. Rãmâne totuºi unnumãr de plante faþã de care atitudinea cea mai prudentã impuneevitarea administrãrii lor, deoarece riscurile întrec eventualelebeneficii ºi gãsirea unor alternative ce prezintã o siguranþã maimare. Se cuvine sã facem o precizare, ºi anume cã planteleprezentate în continuare nu se constituie într-o listã completã, cisunt enumerate doar cele mai importante dintre speciile medicinalecu potenþial de toxicitate mãrit.

6

Specii locale cu toxicitate crescutã 209

ARNICAArnica (Arnica montana), numitã ºi

carul-zânelor, este o plantã ierboasã, cutulpina relativ înaltã ºi flori mari galben-portocaliu, ce creºte în regiunile muntoase,pe lângã pâraie, în locuri umede. Principiileactive ale plantei au fost utilizate în afec-þiunile cardiace ºi multe alte boli ca diureticºi antihelmintic. Supradozarea a dus în nu-meroase cazuri la accidente grave, mani-festate prin gastroenterite severe, hipotoniemuscularã, colaps ºi chiar cazuri de deces,motive pentru care administrarea pe caleinternã este contraindicatã. Chiar ºi admi-nistrarea externã a preparatelor din arnicãpoate avea efecte iritante, cu apariþia unorerupþii ºi vezicule.

BRÂNDUŞA DE TOAMNĂBrânduºa de toamnã (Colchicum autumnale) este o plantã

ierboasã fãrã tulpinã. Din bulbul subpãmântean cresc direct frunzelealungite. Florile, foarte aspectuoase, dar toxice, apar toamna, dupãofilirea frunzelor, ºi au culoare roz-violacee. De la brânduºa detoamnã se recolteazã în scop medicinal seminþele ºi bulbul. Acesteaconþin alcaloizi, derivaþi ai colchicinei, cu acþiune asupra cicluluide înmulþire a celulelor. Brânduºa de toamnã este folositã lafabricarea pe cale industrialã a unor preparate farmaceutice utilizateîn tratamentul gutei, al leucemiilor ºi în general în bolile canceroase.Colchicina este un alcaloid cu toxicitate foarte pronunþatã. Serecomandã evitarea contactului direct al tegumentelor cu produselemedicinale brute, inclusiv cu florile.


CIUMĂFAIACiumãfaia sau laurul (Datura

stramonium) este o plantã ier-boasã cu tulpinã ramificatã,înaltã, frunze mari cu mai mulþilobi ascuþiþi. Frunzele de laurconþin o cantitate importantã dealcaloizi: hiosciaminã ºi scopola-minã, ºi au fost folosite ca anti-spastic, antiastmatic ºi antipar-kinsonian. Fenomenele toxice se manifestã prin înroºirea pielii,uscarea gurii, creºterea frecvenþei pulsului, dilatarea pupilei ºi,într-un stadiu mai avansat, prin halucinaþii ºi reacþii psihomotoriianormale.

CORNUL-SECAREICornul-secarei (Secale cornutum) este de fapt sclerotul, forma

de rezistenþã a unei ciuperci parazite (Claviceps purpurea) carecreºte pe florile de secarã. Principalul alcaloid conþinut în cornul-secarei este acidul lisergic ºi derivaþii sãi: ergometrina, ergotamina,ergotoxina etc. Aceºti alcaloizi au acþiune intensã asupra muscu-laturii netede a uterului, producând contracþii puternice la acestnivel. Efectul alcaloizilor din cornul-secarei se manifestã ºi lanivelul musculaturii netede a vaselor sanguine, traducându-seprintr-o vasoconstricþie accentuatã. Proprietãþile alcaloizilor dincornul de secarã sunt exploatate în obstetricã, în tratamentulhemoragiilor uterine, precum ºi în tratamentul unor afecþiunivasculare ºi cerebrale, migrene etc. Principiile extrase din cornul-secarei se regãsesc în preparate farmaceutice cum ar fi Ergomet,utilizat în obstetricã ºi a preparatelor Ergoceps, Secatoxin, Hydergineutilizate în boala cerebro-vascularã, migrene ºi tulburãri vascularecerebrale.


Consumarea accidentalã a scleroþilor sub forma fãinii de secarãinfestate provoacã o intoxicaþie gravã numitã ergotism, caracterizatãprin convulsii, tulburãri dramatice ale circulaþiei sanguine la nivelulextremitãþilor, tulburãri psihice ºi moarte.

Administrarea necorespunzãtoare a preparatelor din cornul-secarei poate duce la accidente grave ca: rupturi uterine, moarteaintrauterinã a fãtului, gangrena extremitãþilor.

DEGEŢELULDegeþelul-roºu ºi degeþelul-lânos

(Digitalis purpurea ºi Digitalis lanata)sunt plante ierboase renumite pentruprincipiile lor active cu importanþãunanim recunoscutã în tratamentulbolilor de inimã. Frunzele de degeþelconþin, pe lângã alte principii active,glicozide cu acþiune marcatã asupramuºchiului inimii. Din acest motiv,speciile de degeþel sunt utilizate pe scarãlargã pentru fabricarea, prin procedeefarmaceutice industriale, a medicamentelor pentru tratarea bol-navilor cu insuficienþã cardiacã în diverse stadii de evoluþie. Unspecific al acþiunii glicozidelor cardiotonice din speciile de degeþeleste cã doza terapeuticã este foarte apropiatã de cea toxicã. Acestfapt duce de multe ori la supradozare, cu apariþia fenomenelortoxice: tulburãri digestive, tulburãri de ritm cardiac.

Pulberea din frunze de degeþel este ºi în prezent comercializatãsub forma comprimatelor Digitalis, iar speciile medicinale dedegeþel stau la baza fabricãrii numeroaselor medicamente cu efectcardiotonic, dintre care amintim, spre exemplificare, Digoxinul.


LĂCRĂMIOARALãcrãmioara (Convalaria majalis),

numitã ºi mãrgãritãrel, este una dintreflorile îndrãgite, cu aspect ºi parfumextrem de plãcute. Planta conþine glico-zide cu acþiune specificã, foarte puter-nicã asupra inimii, precum ºi acþiunediureticã pronunþatã (de exemplu, con-valatoxozida). Din partea aerianã a planteise preparã medicamente cardiotonice ºidiuretice. Supradozarea duce la apariþiafenomenelor toxice manifestate prinameþeli, greþuri ºi vãrsãturi.

MĂSELARIŢAMãselariþa (Hyoscyamus niger)

este o plantã ierboasã cu tulpinã ºifrunze pãroase, lipicioase ºi flori înformã de clopoþei de culoare gãlbuiecu nervuri roºiatice. Face parte dinfamilia Solanaceae ºi conþine alca-loizi cu acþiune antispasticã, narco-ticã, halucinogenã, cei mai repre-zentativi fiind hiosciamina ºi scopo-lamina.


MĂTRĂGUNAMãtrãguna (Atropa belladonna) mai

este numitã ºi doamnã-mare sau cireaºa-lupului. De numele ei erau legate în tre-cut multe credinþe ºi practici la limitadintre religie, magie ºi ocultism. Descântece,intrigi ºi otrãviri scriu cu literele lor temuteistoria acestei plante, atât printre oameniisimpli din popor, cât ºi printre cei de neamîmpãrãtesc. Mãtrãguna este o plantãierboasã rãmuroasã, de talie înaltã. Arefrunze mari ºi flori în formã de clopoþeialungiþi, coloraþi în violet, cu dungi maro-nii-roºcate. Fructele se prezintã sub forma unor boabe de culoareneagrã ºi pot fi confundate de copii cu cireºele negre.

Frunzele conþin hiosciaminã, atropinã, scopolaminã, cu acþiuneinhibitoare asupra terminaþiilor nervoase ale sistemului nervosparasimpatic, acþiune excitantã asupra sistemului nervos central.Principiile active din frunzele de mãtrãgunã accelereazã ritmulbãtãilor inimii, determinã dilatarea pupilei ºi bronhiilor ºi încetinescmiºcãrile peristaltice ale intestinului. Extractele de beladonã suntutilizate ca antispastice în enterocolite. Mãtrãguna stã la bazafabricãrii unor medicamente ca Foladonul. Atropina este utilizatãfrecvent în oftalmologie.

Toate pãrþile mãtrãgunei – frunzele, fructele ºi rãdãcinile – sunttoxice. Intoxicaþia cu mãtrãgunã se manifestã prin uscarea gurii ºia pielii, senzaþie intensã de sete, înroºirea ºi învineþirea feþei,dilatarea pupilelor. În urmãtoarea fazã apar agitaþia psihicã ºimotorie, convulsiile, halucinaþiile, dupã care intervine o fazãparaliticã în care persoana intoxicatã îºi pierde cunoºtinþa, bãtãileinimii ºi respiraþia sunt din ce în ce mai slabe ºi mai rare. Aceastãfazã se poate continua prin comã profundã ºi moarte.


OBLIGEANAVarietãþile locale de obligeanã (Acorus ca-

lamus), dupã cum s-a precizat în capitoluldestinat prezentãrii plantelor din flora localã,conþin beta-azaronã, o substanþã cancerigenã.Pentru evitarea acestui risc, se impune utili-zarea în exclusivitate a varietãþii americane,care nu prezintã componentele incriminate ºinici riscurile arãtate.

OMAGULOmagul (Aconitum napellus) este o plantã

ierboasã foarte otrãvitoare, cu flori frumoase,albastre, ale cãror petale seamãnã cu un coif.Omagul este unul dintre cele mai toxice pro-duse vegetale datoritã aconitinei, consideratãcel mai toxic alcaloid. În antichitate, extractulde omag era folosit pentru otrãvirea sãgeþilor.Ciobanii au folosit, în trecut, extractul de omagpentru a otrãvi lupii ºi vulpile. Partea recoltatãîn scopuri medicinale este rãdãcina tuberizatã.Aconitina acþioneazã asupra sistemului nervoscentral, asupra centrului respiraþiei ºi asupracentrului care regleazã temperatura corpului.Intoxicaþiile cu aconitinã se manifestã prin-tr-o stare iniþialã de excitaþie, urmatã de deprimarea centrilor motoridin mãduvã ºi creier ºi finalizatã cu moartea prin paralizie respi-ratorie ºi cardiacã. Intrã în compoziþia soluþiei Tusomag.


OLEANDRULOleandrul sau leandrul (Nerium ole-

ander) este un arbust ornamental cufrunze mici, lucioase ºi flori de culoareroz-trandafirie, cu parfum delicat, plãcut.Toate pãrþile plantei conþin glicozide cuacþiune asupra muºchilor inimii, precumºi acþiune diureticã. Din acest motivpreparatele din oleandru au fost folositeîn tratarea afecþiunilor cardiace. Supra-dozarea poate duce la fenomene gravede intoxicaþie, manifestate prin greþuri,vãrsãturi, amorþirea limbii, tulburãri de vorbire, tulburãri ale bãtãilorinimii. Existã cel puþin un caz semnalat în literatura de specialitatede intoxicaþie mortalã prin ingestia unei cantitãþi mari de preparatefitoterapeutice din oleandru.

PELINULPelinul (Artemisia absinthium) este o plantã

medicinalã ºi aromaticã bine cunoscutã. Utilizarearaþionalã este justificatã, însã trebuie subliniat cã,în doze mari, pelinul este toxic datoritã uleiuluivolatil care conþine tuionã. Acest principiu activare o acþiune mai întâi psihoexcitantã, manifestatãprin tremur ºi convulsii, apoi o acþiune narcoticãce determinã treptat o stare de stupoare, comã ºiîn final moarte. Astfel de intoxicaþii sunt raportatefrecvent în þãrile din nordul Africii unde se consu-mã absint, o bãuturã alcoolicã preparatã din pelin.


RUŞCUŢA DE PRIMĂVARĂRuºcuþa de primãvarã (Adonis vernalis),

cãreia i se mai spune ºi dediþel galben, este oplantã ierboasã, înaltã de pânã la 40 cm. Creºteîn toate zonele þãrii, dar mai ales în cele dedeal ºi podiº, prin pãºuni ºi fâneþe, pe pante,în locuri însorite. Tulpina este dreaptã, cu nu-meroase frunze verzi, înguste, ramificate ºirãsfirate, în capãtul ei aflându-se o floare cudiametrul de 8 cm, de culoare galben-strãlu-citor. Înfloreºte în lunile aprilie-mai. De laruºcuþa de primãvarã se recolteazã pãrþileaeriene (Herba Adonidis), înfrunzite ºi înflorite, în perioada aprilie-mai. Ruºcuþa de primãvarã conþine glicozide cu acþiune asuprainimii (adonitoxinozida, adonidozida), ulei volatil, tanin, saponine,rãºini, fitosteroli, sãruri minerale. Planta a fost folositã pentrueliminarea apei la pacienþii cu suferinþe ale inimii, dar ºi în caz demigrene. Datoritã efectului puternic asupra inimii poate provocastop cardiac. Se va administra numai laindicaþia medicului.

SULFINASulfina (Melilotus officinalis), numitã ºi

sulcinã, este o plantã ierboasã din familialeguminoaselor (pentru detalii, vezi prezen-tarea de la capitolul destinat florei medicinalelocale). Prezenþa cumarinei în produselemedicinale poate determina prin supradozaretendinþa la hemoragii, prelungirea timpului deprotrombinã.


ŞTIRIGOAIAªtirigoaia (Veratrum album) este o plantã

toxicã ierboasã, care creºte în zonele de munte.Are frunze mari, cu peri pe faþa inferioarã. Înpartea superioarã a tulpinii, care se dezvoltãnumai dupã mai mulþi ani, se grupeazã florilemici, de culoare alb-verzui. În scop medicinalse recolteazã rizomul care conþine numeroºialcaloizi. Principiile active, protoveratrine, auacþiune iritantã asupra mucoaselor. Dozaterapeuticã a protoveratrinelor din compoziþiaplantei este foarte apropiatã de doza toxicã,ceea ce a dus la numeroase accidente. Fenome-nele secundare toxice se manifestã prin greaþã,vomã, contracturi ale glotei, aritmie cardiacãºi tulburãri nervoase.

TĂTĂNEASATãtãneasa (Symphytum officinale)

este o plantã foarte rãspânditã ºi foartepopularã printre adepþii fitoterapiei. Princonþinutul de alcaloizi, tãtãneasa admi-nistratã intern în doze mari poate pro-duce intoxicaþie generalizatã cu para-lizie centralã. Au fost reclamate nume-roase cazuri în care administrarea pre-paratelor din tãtãneasã a dus la apariþiade leziuni hepatice foarte severe, iarcercetãrile experimentale atrag atenþiaasupra faptului cã simfitina, un compusprezent în plantã, ar putea induce tumori canceroase. Toate acesteinformaþii sunt semnale de alarmã care pun sub semnul îndoielii


administrarea pe cale internã a preparatelor medicinale dintãtãneasã. Prudenþa impune limitarea folosirii chiar ºi pe caleexternã, care pânã în prezent nu pare sã prezinte riscuri importante.

VÂSCULVâscul (Viscum album) este o plantã pa-

razitã care se poate fixa pe diverºi arbori,cum ar fi arþarul, frasinul, salcâmul, salcia,plopul, teiul, sau pe pomi fructiferi: mãrul,pãrul. Planta are ramuri care se divizeazãîn douã ºi frunze dispuse tot în perechi lacapãtul ramurilor, având vârfurile rotunjiteºi culoarea verde chiar ºi în anotimpul rece.Fructele, ca niºte mãrgele translucide, albe,sunt dispuse câte douã-trei la nivelul rami-ficaþiilor tulpinii.

Vâscul conþine saponozide triterpenice, colinã, acetilcolinã,viscotoxinã ºi alte substanþe încã neidentificate. Preparatele dinvâsc, obþinute prin macerarea la rece a ramurilor cu frunze alevâscului, duc la scãderea tensiunii arteriale, acesta fiind ºi motivulpentru care ºi-a câºtigat o popularitate rar întâlnitã ca remediufitoterapeutic în cazul hipertensiunii arteriale. Pe lângã principiilehipotensive, vâscul mai conþine principii cu acþiune toxicã asuprainimii ºi un toxic respirator. Toxicitatea cea mai pronunþatã o arevâscul care paraziteazã arþarul, frasinul, salcâmul, plopul. Varietãþilecele mai puþin toxice sunt cele care cresc pe mãr ºi pãr.

Necunoºterea sursei de pe care s-a recoltat vâscul sau administrareaîn doze neadecvate este însoþitã de riscuri importante, manifestateprin încetinirea bãtãilor cardiace, slãbirea pulsului, tulburãri deritm ale inimii etc. Majoritatea fitoterapeuþilor considerã cã utilizareavâscului trebuie admisã numai sub stricta supraveghere a medicului,utilizându-se numai preparate obþinute din surse sigure.


ZÂRNAZârna (Solanum nigrum) este o plantã

toxicã din familia solanaceelor, frecventîntâlnitã pe marginea drumurilor, cu floride culoare violet ºi fructe bace negre. Toxi-citatea se datoreazã solaninei ºi se mani-festã prin stãri de paralizie, stãri de agitaþie,dureri abdominale etc. Pentru evitareariscurilor este absolut necesarã evitareautilizãrii interne.

PLANTE CU TOXICITATE CRESCUTĂ SAUEFECTE ADVERSE LA SUPRADOZARE

Arnica, carul-zânelor (Arnica montana)Brânduºa de toamnã (Colchicum autumnale)Cetina de negi (Juniperus sabina)Cânepa-codrului (Eupatorium cannabinum)Cârcelul (divese specii de Ephedra)Cârmâzul (specii de Phytolaca)Cornul-secarei (Secale cornutum)Cucuta (Conium maculatum)Degeþelul-lânos, degeþelul-roºu (Digitalis purpurea ºi Digitalis

lanata)Feriga (Dryopteris filix mas)Floarea-paºtelui (Anemone Pulsatilla)Lãcrãmioara (Convalaria majalis)Laurul, ciumãfae (Datura stramonium)Kawa (Piper methysticum)Limbricariþa (Artemisia cina, Anthodium cinae)Lobelia (Lobelia inflata)


Mãtrãguna (Atropa belladonna)Mãturicea, drobul (Sarothamnus scoparius)Mãselariþa (Hyoscyamus niger)Mutãtoarea (Bryonia alba, Bryonia dioica)Nemþiºori de câmp, pintenar (Delphinium consolida)Nucºoara (Myristica fragrans)Omagul (Aconitum napellus)Oleandrul, leandrul (Nerium oleander)Popivnic, piperul-lupului (Asarum europaeum)Rauwolfia (Rauwolfia serpentina)Rodul-pãmântului (Arum maculatum)Ruta, virnanþ (Ruta graveolens)Spânzul (Helleborus niger)Sãpunariþa (Saponaria officinalis)ªtirigoaia (Veratrum album)Saschiul, brebenocul (Vinca minor)Vetricea (Tanacetum vulgare)Vinariþã (Asperula odorata, Asperula arvensis)Vâscul (Viscum album)Zârna (Solanum nigrum, Solanum dulcamara)

PLANTELE MEDICINALEÎN TRATAMENTUL BOLILOR

CARDIOPATIA ISCHEMICĂCardiopatia ischemicã se manifestã în principal sub forma

anginei pectorale sau a infarctului miocardic, boli caracterizateprin dureri de mare intensitate apãrute brusc la nivelul inimii, cu oduratã mai scurtã, în cazul anginei, sau mai prelungitã, în cazulinfarctului. Dacã nu este tratatã, angina pectoralã se poate complica,ajungându-se la infarct miocardic acut. La apariþia acestei bolicontribuie aºa-numiþii factori de risc: hipercolesterolemia, hiper-tensiunea arterialã, dieta cu exces de grãsimi saturate ºi zaharurirafinate, fumatul, diabetul zaharat, obezitatea, guta, sedentarismulºi altele.

Cardiopatia ischemicã trebuie sã fie diagnosticatã ºi necesitãun tratament complex care include regim alimentar riguros, unprogram de activitate fizicã aerobicã adecvat gradului de toleranþãla efort, evitarea tuturor toxicelor ºi a exceselor ºi, ori de câte orieste necesar, tratament medicamentos. Principalele medicamentecu efect cardiotonic, folosite pe scarã largã în tratamentul insufi-cienþei cardiace (Digitalis, Digoxin, Lanatozid), sunt preparatedin plante: degeþelul-roºu ºi degeþelul-lânos. Dat fiind caracterul

7


potent al acestor droguri se impune utilizarea preparatelor cu dozareprecisã, numai la indicaþia ºi sub supravegherea medicului.

Urmãtoarele plante au utilitate doveditã fãrã a fi însoþite deriscuri: pãducelul, talpa-gâºtii, valeriana. Ca mãsurã de fond, esterecomandatã folosirea plantelor medicinale cu acþiune hipoco-lesterolemiantã (vezi mai jos: ateroscleroza).

PALPITAŢIILEPalpitaþiile sunt bãtãi de inimã neregulate care pot surveni în

numeroase situaþii: abuz de cafea, ceai, alcool sau în diverse bolide inimã, organice sau cu substrat nervos. În toate situaþiile estenecesarã înlãturarea cauzei care le determinã, respectiv tratareabolii în contextul cãreia se manifestã.

Plantele medicinale recomandate în palpitaþii sunt urmãtoarele:pãducelul, talpa-gâºtii, valeriana sau odoleanul ºi teiul.

Un ceai combinat, util în cazul palpitaþiilor ºi în general întulburãrile cardiace pe fond nervos, se preparã dintr-un amestecîn pãrþi egale de frunze ºi flori de pãducel, talpa-gâºtii, flori de teiºi rãdãcinã de valerianã (pentru a obþine o cantitate de 100 g deamestec uscat se vor folosit câte 25 g din fiecare plantã). Se pun lainfuzat 2 linguriþe de amestec de plante la 1 canã cu apã. Se beau2 cãni pe zi.

ATEROSCLEROZAAteroscleroza constã în îngroºarea pereþilor vaselor de sânge,

ceea ce îngreuneazã curgerea sângelui în teritoriile respective. Pemãsurã ce arterele se înfundã ca urmare a dezvoltãrii aterosclerozei,organele afectate suferã tot mai sever ºi în cele din urmã pot ceda.Ateroscleroza poate avea diverse localizãri. Când apare la nivelulvaselor coronare, vorbim de aterosclerozã coronarianã. Aceastapoate duce în timp la apariþia bolii coronariene, care se poatemanifesta sub forma anginei pectorale, a infarctului miocardic sau

Plantele medicinale în tratamentul bolilor 223

a morþii subite. Când fenomenul apare la nivelul vaselor creierului,vorbim de aterosclerozã cerebralã; pe acest fond poate sã aparãun atac vascular cerebral, însoþit de diverse grade ºi forme deparalizie.

Principalul factor incriminat pentru apariþia ºi agravarea bolilorcardiovasculare de naturã ateroscleroticã este colesterolul sanguincrescut, care, la rândul lui, este mult influenþat de aportul de grãsimialimentare, în special de colesterol ºi grãsimi saturate.

Existã plante medicinale a cãror acþiune favorabilã asupracolesterolului sanguin a fost observatã. Iatã câteva dintre ele: Plan-

tago psyllium (plantã asemãnãtoare inului, care nu creºte înRomânia), fãina din seminþe de in, schinduful, ginseng-ul, uleiulde citronela (Cymbopogon citratus), precum ºi uleiul de luminiþã(Oenothera biennis), anghinarea, gãlbenelele, extractul de floride tei. Pe de altã parte, existã o mulþime de plante care, datoritãconþinutului lor de flavonoizi, au proprietãþi antioxidante, con-tribuind alãturi de alþi factori antioxidanþi la prevenirea oxidãriicolesterolului ºi la prevenirea formãrii trombilor. Un exemplu re-levant în acest sens este extractul de pin maritim, foarte bogat înpicnogenol.

Subliniem faptul cã în tratamentul aterosclerozei este vitalãmodificarea corespunzãtoare a alimentaþiei, reducerea adecvatã agrãsimilor saturate ºi a colesterolului alimentar, adoptarea unei dietebogate în alimente de origine vegetalã, evitarea sedentarismului,înlãturarea toxicelor (alcool, nicotinã, cafeinã) ºi adaptarea la stres.

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂHipertensiunea arterialã se defineºte a fi creºterea tensiunii arte-

riale maxime (sistolice) peste 160 mmHg ºi a tensiunii arteriale minime(diastolice) peste 95 mmHg. Între 140/90 mmHg ºi 160/95 mmHg,valorile tensionale indicã o hipertensiune de graniþã. Aceastã boalãcuprinde 10-20% din întreaga populaþie, dar o jumãtate dintre


hipertensivi nu-ºi trateazã boala, pentru cã ea este mult timpasimptomaticã. Dintre factorii de risc implicaþi în apariþia acesteiboli alimentaþia este unul important, concretizându-se, de la caz lacaz, prin exces de sare, obezitate (exces de calorii) ºi/sau consumde alcool.

În tratamentul hipertensiunii arteriale, mai ales în formele se-vere, medicaþia antihipertensivã condusã de specialist este un pilonde bazã. Alãturi de medicaþie sunt la fel de importante mãsurile deameliorare a stilului de viaþã, prin adoptarea unei alimentaþii sãnãtoase,limitarea aportului de sare, un regim optim de activitate fizicã ºicontrolul stresului. Multe dintre medicamentele antihipertensivesunt de provenienþã vegetalã. Reserpina obþinutã din planta Rau-

wolfia serpentina intrã în compoziþia celor mai frecvent folositemedicamente antihipertensive: Hiposerpil, Hipazin, Raunervil.

În formele uºoare ºi moderate, pot fi utile plante cum suntpãducelul, talpa-gâºtii. De asemenea, majoritatea plantelor cu efectdiuretic îºi gãsesc un loc în încercarea de menþinere în limite normalea valorilor tensiunii arteriale. Dintre aceste plante ºi produsefitoterapeutice enumerãm: frunzele de mesteacãn, pãpãdia, anghi-narea, cozile de cireºe ºi altele. Indirect, prin proprietãþile protectoarepentru vasele sanguine, pot fi utile preparatele din afin ºi toatecelelalte plante cu un conþinut mare de bioflavonoizi.

Printre plantele recomandate de mulþi autori se aflã ºi vâscul(Viscum album), o plantã care paraziteazã diferite specii de pomiºi copaci. În cazurile în care celelalte remedii fitoterapeutice nudau rezultatele scontate, unii recurg la preparate din vâsc. Datoritãriscurilor de care este însoþitã folosirea vâscului, considerãm cãeste preferabilã evitarea acestei plante ºi completarea tratamentuluicu medicaþia antihipertensivã, conform indicaþiilor medicului.


BOALA VARICOASĂ ŞI HEMOROIZII

Boala varicoasã se caracterizeazã prin apariþia unor dilataþiipermanente ºi neregulate la nivelul vaselor de sânge venoase. Deobicei, varicele sunt localizate în jumãtatea inferioarã a corpului,mai ales la nivelul membrelor, datoritã forþei gravitaþionale ºi afuncþionãrii deficitare a valvelor venoase. Astfel, sângele aretendinþa sã stagneze ºi sã producã o dilataþie a peretelui venelor.Aproximativ 20% dintre adulþi prezintã varice. La femei, varicelesunt de cinci ori mai frecvente decât la bãrbaþi. În faza incipientã,varicele sunt asimptomatice. Pacienþii care cer intervenþia mediculuiîn aceastã fazã o fac pentru cã venele dilatate ºi întortocheate suntinestetice. Mai târziu încep sã aparã dureri, crampe, pulsaþii, senzaþiade picioare grele ºi edeme – picioarele se umflã, mai ales seara,senzaþie care dispare pânã dimineaþa. Insuficienþa venoasã pre-lungitã poate determina modificãri trofice cronice la nivelul gam-belor care sã ducã la pigmentãri maronii ale pielii ºi chiar la ulcerevaricoase.

Tratamentul varicelor urmãreºte, prin mãsuri profilactice împie-dicarea dezvoltãrii varicelor ºi a complicaþiilor lor prin exerciþiufizic regulat (mers pe jos, înot), purtarea de ciorapi medicinali, evitareaortostatismului (a statului în picioare) prelungit etc.

Folosirea de substanþe venotonice din plante poate fi consideratãca un tratament adjuvant. În acest sens se vor folosi preparatele pebazã de castan sãlbatic – Variterpul sau preparatele cu troxerutin– Venoruton sau Troxevasin. Existã ºi preparate orale cu troxerutin,extractele din frunzele arborelui templier (Ginkgo biloba) cum arfi Ginkor fort.

Ultima mãsurã este tratamentul de îndepãrtare a varicelor. Acestlucru se realizeazã prin scleroterapie sau prin îndepãrtare chirurgicalã.

Hemoroizii sunt dilataþii ale venelor hemoroidale (situate lanivelul pãrþii terminale a intestinului gros) manifestate prin dureriºi hemoragii, care apar mai ales la persoanele constipate, la sedentari


ºi la femeile gravide. Ei pot fi ºi un semn de debut în cancerulrectal. Durerea în perioadele de inflamaþie a hemoroizilor este datãde constipaþie, de o alimentaþie condimentatã sau de alcool. Tocmaidin acest motiv, ca o primã mãsurã, se impune evitarea condimentelor,iar dieta trebuie sã fie uºor laxativã, pentru a permite un scaunuºor, moale, mai voluminos, care nu iritã mucoasa analã. Excesulpoate duce însã la diaree, care agraveazã iritaþia. De aceea suntindicaþi fulgii de ovãz, grâul integral, prunele, ºi în general alimentelebogate în fibre. Un rol important în combaterea constipaþiei îl areºi aportul adecvat de apã care favorizeazã pasajul materiilor fecale(vezi mai jos: constipaþie).

Printre plantele cu utilitate în tratamentul varicelor, hemoroizilor,flebitelor ºi a altor afecþiuni ale vaselor de sânge venoase suntrecunoscute castanul sãlbatic, sulfina, tãtãneasa, urzica-moartã,hamamelis.

Pentru tratamentul extern al hemoroizilor se recomandã aplicareaunor comprese, spãlãturi sau bãi locale, cu ceaiuri din plante cu efectastringent, antiseptic, antiinflamator, calmant. Un ceai combinat,util în astfel de situaþii, se poate prepara din flori de coada-ºoricelului, frunze de pãtlaginã, urzicã ºi flori de muºeþel, în pãrþiegale. Se preparã o infuzie din 100 g de amestec de plante uscate,la 1 litru de apã ºi se foloseºte sub formã de comprese, spãlãturisau bãi locale de 2 ori pe zi.

BOLILE REUMATICEBolile reumatice sunt un grup de afecþiuni cu forme de manifestare,

localizãri ºi cauze diferite. În fiecare dintre ele, este necesarã intervenþiacompetentã a medicului, care va recomanda un tratament diferenþiatîn funcþie de cauze, localizare ºi stadiu de evoluþie. Cea mai frec-ventã afecþiune din acest grup este reumatismul degenerativ sauartroza.

Tratamentul artrozelor constã în primul rând în normalizareagreutãþii corporale, evitarea activitãþilor fizice care produc o uzurã


accentuatã a articulaþiilor afectate, purtarea îmbrãcãminteicãlduroase, evitarea frigului ºi a umezelii.

Fizioterapia este importantã ºi indispensabilã atât în combatereadurerilor articulare, cât ºi în vederea încetinirii uzurii articulaþiilor.Împachetãrile calde (comprese umede calde, împachetãri cu parafinã)sunt deosebit de utile. Dupã înlãturarea durerii ºi spasmului muscularse impune un program kinetoterapeutic regulat ºi de lungã duratã.

Fitoterapia îºi gãseºte ºi ea utilitatea alãturi de mijloacelefizioterapiei în calmarea durerilor, cu atât mai mult, cu cât utilizareafãrã discernãmânt a medicaþiei analgezice ºi antiinflamatoare(aspirinã, indometacin, ibuprofen, diclofenac etc.) are efecte ad-verse redutabile.

Cele mai utilizate plante în tratamentul artrozei, dar ºi al altorboli reumatismale sunt: scoarþa de salcie, angelica, brusturele,cozile de cireºe, creþuºca, dreþe, frasinul, ienupãrul, meriºorul,mesteacãnul, pirul, osul-iepurelui, mãtasea de porumb, socul,trifoiul-roºu, turiþa-mare, urzica, fãina de muºtar sub formã decataplasme ºi bãile generale în apã cu muguri de pin.

Un ceai combinat recomandat în bolile reumatice se preparãamestecând urmãtoarele plante, astfel: frunze de mesteacãn – 2 pãrþi,coada-calului – 1 parte, frunze de frasin – 2 pãrþi, lemn-dulce – 1 parte,teci de fasole – 1 parte, scoarþã de salcie mãrunþitã – 2 pãrþi, flori de soc– 1 parte. Se pun 2 linguriþe din amestecul de plante în 1 canã cuapã clocotitã ºi se fierbe cca 2 minute dupã care se lasã în repausîncã 15 minute. Se strecoarã ºi se beau 2-3 cãni pe zi.

GUTAGuta este o boalã metabolicã ce se caracterizeazã prin creºterea

concentraþiei de acid uric în sânge ºi prin depozitarea uraþilor(cristale de acid uric) în dreptul articulaþiilor mici. Popular, boalase mai numeºte ºi podagrã. Peste 40% dintre bolnavi regãsesc înfamilia lor alte persoane cu aceeaºi boalã, aceasta fiind mai frecventîntâlnitã la bãrbaþi decât la femei. Tratamentul, respectiv prevenirea


acceselor acute de gutã, implicã schimbãri importante ale regimuluialimentar ºi un aport adecvat de lichide. Ceaiurile cele mairecomandate sunt cele din plante cu efect diuretic, depurativ,antiinflamator: afinul, brusturele, frasinul, mesteacãnul, osul-iepurelui, mãtasea de porumb, socul, turiþa-mare ºi urzica.

INAPETENŢAScãderea sau pierderea poftei de mâncare (inapetenþã, anorexie)

se poate datora unor obiceiuri alimentare greºite (mese la oreneregulate, gustãri între mese, consumarea dulciurilor etc.), poatefi semnul unor boli grave (cancer, tuberculozã) sau – foarte frecvent– al unor boli obiºnuite (gripã, infecþii ale cãilor respiratorii însoþitede febrã).

Primul pas esenþial în cazul inapetenþei este stabilirea cauzei ºiînlãturarea acesteia. Pentru restabilirea, respectiv stimularea pofteide mâncare, sunt utile urmãtoarele mãsuri igienice: servirea meseila ore regulate, abþinerea de la gustãri între mesele principale, servireamesei într-o ambianþã plãcutã, grija pentru aspectul atrãgãtor almâncãrii, miºcare regulatã în aer liber.

De mare ajutor pot fi condimentele care în majoritatea lor suntpe drept considerate plante medicinale. Dintre numeroasele plantecare stimuleazã pofta de mâncare, de obicei folosite în amestec,amintim: þintaura, coriandrul, pãpãdia, coada-ºoricelului , anasonul,mãghiranul, anghinarea, cicoarea, cimbriºorul, genþiana, lichenul-renului, obligeana, schinelul.

Un ceai combinat recomandat în situaþii de scãdere a poftei demâncare se preparã amestecând urmãtoarele plante, astfel: albãstrele– 2 pãrþi, vârfuri înflorite de pelin – 2 pãrþi, schinel – 2 pãrþi, fructede coriandru – 1 parte ºi mãceºe – 2 pãrþi. Se infuzeazã 2-3 linguriþedin amestecul uscat de plante la 1 canã cu apã ºi se administreazã2 linguri cu 30 de minute înainte de masã.


ULCERUL GASTRIC ŞI DUODENALUlcerul gastric ºi ulcerul duodenal sunt douã boli diferite ca

localizare (prima situatã la nivelul stomacului, iar cealaltã la nivelulduodenului (prima porþiune a intestinului subþire), dar care au încomun prezenþa ulcerului, adicã a unei leziuni la nivelul mucoaseilocale. Boala este întâlnitã mai ales în þãrile cu un nivel de trairidicat unde are o incidenþã de 12-14% din totalul populaþiei adulte,ulcerul duodenal fiind de 3-5 ori mai frecvent decât cel gastric. Înþara noastrã, frecvenþa bolii este de 6-8%.

În boala ulceroasã regimul dietetic este primordial. Fructele deavocado, varza ºi ale câteva legume verzi conþin un factor antierozivsau antiulceros, numit „vitamina U”, care favorizeazã vindecareaeroziunilor mucoasei gastrice sau duodenale. Folosirea sucului devarzã, simplu sau în combinaþie cu sucul de þelinã grãbeºte vindecareaulcerului.

Pe lângã tratamentul de bazã igienico-ditetetic ºi medicamentosse pot folosi urmãtoarele specii de plante: fructele de afin, uleiulde cãtinã albã, gãlbenelele, lemnul-dulce, muºeþelul, obligeana,sunãtoarea.

Un ceai combinat, util în ulcerul gastric ºi duodenal, se preparãdin urmãtoarele plante astfel: flori de gãlbenele – 2 pãrþi, flori demuºeþel – 2 pãrþi, flori de coada-ºoricelului – 2 pãrþi, pãpãdie – 3pãrþi, rãdãcinã de valerianã mãrunþitã – 1 parte. Se pun 2 linguriþede plante uscate la infuzat în 1 canã cu apã. Se beau 1-2 cãni pe zitimp de 4-6 sãptãmâni.

METEORISMUL ABDOMINALPrin balonare (meteorism) se înþelege o stare de disconfort ab-

dominal cauzatã de acumularea de gaze în stomac sau intestin. Nueste consideratã o boalã în sensul strict al cuvântului. Ea aparemai ales dupã mese, având un caracter temporar, atunci când estelegatã de tulburãri în activitatea motorie a tubului digestiv, dar


poate fi ºi persistentã, uneori însoþitã de vãrsãturi, când caracterizeazão anumitã suferinþã cronicã a unui organ digestiv.

În timp ce prima categorie menþionatã poate fi relativ favorabilinfluenþatã de un regim adecvat, balonãrile cronice persistenteacompaniazã hepatita acutã sau cronicã, ciroza hepaticã, ascita,ulcerul gastric sau duodenal, boli ale pancreasului, ale intestinuluigros, sau chiar anumite forme de cancer ale tubului digestiv.

Pentru cazurile mai uºoare, bolnavul trebuie sã mãnânce încet,cu gura închisã, sã nu vorbeascã în timp ce mestecã pentru a re-duce la minimum „înghiþirea aerului”. La fel de important este camestecatul sã fie bine fãcut pentru a favoriza o digestie cât maicompletã a alimentelor.

Dintre plantele utile în combaterea stãrilor de meteorismamintim: anasonul, anghinarea, busuiocul, coriandrul, feniculul,mãghiranul, roiniþa, salvia, sovârvul, ghimberul.

Se pot administra fie sub forma ceaiurilor simple, fie în diversecombinaþii.

ENTEROCOLITELE ŞI DIAREEAEnterocolitele acute reprezintã inflamaþii de scurtã duratã ale

mucoasei intestinale. Când se asociazã ºi inflamaþia stomacului ºia intestinului gros se numeºte gastroenterocolitã. Forma de mani-festare cea mai comunã a acestei boli este diareea, însoþitã de dureri(crampe, colici) abdominale. Boala apare în urma unei infecþii lanivelul tubului digestiv sau datoritã consumului unor alimente careaccelereazã miºcãrile intestinale sau afecteazã activitatea enzimelorintestinale (fructe crude, lapte, mâncãruri grase, alimentele preareci sau prea calde sau consumate în cantitãþi excesive).

Eliminarea acestor factori constituie nu numai o mãsurã pre-ventivã, ci ºi primul pas al tratamentului. Tratamentul includeinstituirea unui regim alimentar bogat în lichide, în doze mici ºirepetate. Unul dintre cele mai indicate preparate fitoterapeutice


este ceaiul de sunãtoare, completat cu administrarea supei de orezsau de zarzavat. Aceste lichide trebuie sã compenseze ceea ce sepierde prin diaree ºi vãrsãturi. Este necesar sã fie evitate sucurileºi fructele citrice, cafeaua ºi bãuturile calde. Dupã 2-3 zile se revineprogresiv la alimentaþia normalã.

Alte ceaiuri utile în combaterea diareei din enterocolite suntcele din fructe ºi frunze de afin, busuioc, rãdãcinã de cerenþel,coada-racului, creþiºoarã, dud, meriºor, mentã, muºeþel, nalbã-mare, porumbe, rãchitan, pudrã de roºcove, scoarþã de stejar,troscot, unguraº.

Un ceai combinat, utilizat în enterocolite însoþite de scaunediareice, este preparat din urmãtoarele plante, astfel: turiþã-mare –1 parte, frunze de nuc – 1 parte, scoarþã de stejar mãrunþitã – 1 parte,rãchitan – 1 parte, cimbriºor – 1 parte, rãdãcinã de cerenþel – 3pãrþi, coada-racului – 1 parte. Din 2 linguriþe de amestec de plantela 1 canã cu apã se preparã un decoct. Se beau 3 cãni de ceai pe zi.

În caz de diaree mai severã, mai ales la copii, este necesarã o rehi-dratare oralã. Pentru aceasta se recomandã prepararea urmãtoruluiamestec: ½ linguriþã de sare de bucãtãrie + 1 linguriþã de bicarbonatde sodiu + ½ linguriþã de clorurã de potasiu + 3 linguri de zahãr.Toate acestea se amestecã într-un litru de apã fiartã. Se voradministra 50-100 ml de soluþie pe orã (dacã apar vãrsãturi, semicºoreazã cantitatea pentru ca ingestia de lichid sã fie mai binetoleratã).

Colicile însoþesc de cele mai multe ori diareea ºi sunt un simptomobiºnuit în enterocolite. Pentru calmarea acestora existã numeroaseplante cu acþiune antispasticã: anasonul, busuiocul, chimenul, cim-briºorul, coada-racului, coada-ºoricelului, menta, murul, muºeþelul,feniculul, coriandrul etc.

Un ceai combinat, folositor în colicile abdominale, se preparãdin urmãtoarele plante, astfel: flori de muºeþel – 2 pãrþi, fructe defenicul – ½ parte, sunãtoare – 2 pãrþi, talpa-gâºtii – 1 parte, roiniþã


– 1 parte, mentã – ½ parte, flori de coada-ºoricelului – 3 pãrþi. Sepun la infuzat 3 linguriþe din amestecul de plante la 1 canã cu apãºi se beau 3 cãni de ceai neîndulcit pe zi.

ARSURILE RETROSTERNALEArsurile retrosternale apar în urma pãtrunderii conþinutului gas-

tric în esofag, fie din cauza închiderii incomplete a inelului muscu-lar dintre esofag ºi stomac, fie din cauza trecerii anormale astomacului în cavitatea toracicã prin orificiul esofagian (herniehiatalã). Prevenirea acestor simptome se face printr-un regimalimentar special, prin instituirea unui program foarte regulat al serviriimeselor ºi abþinerea de la gustãri între mesele principale. Este depreferat sã se renunþe la masa de searã. Dacã totuºi se consumã ºicina, aceasta sã fie compusã din alimente uºoare (cereale integrale,fructe), consumate cu cel puþin 2-3 ore înainte de culcare. Este foarteimportant sã se evite, pe cât posibil alimentele lichide, mai ales celedulci (sucuri Cola, compoturi etc.), alimentele prea reci sau fierbinþi,precum ºi cele iritante (condimente, rântaºuri, sosuri, alcool). Serecomandã somnul în poziþie semiºezândã (cu capul ºi trunchiulmai ridicate, pe perne) pentru a preveni refluxul în esofag al ali-mentelor consumate. Se vor exclude cafeaua, ciocolata, sucurilede citrice, roºiile, piperul, precum ºi mâncãrurile prea grase.Ceaiurile cu acþiune antiacidã pot fi administrate numai în primaparte a zilei ºi fracþionat în cantitãþi mici: muºeþelul, florile desalcâm, sunãtoarea, floarea-patimilor.

AFECŢIUNILE HEPATO-BILIAREO afecþiune frecvent întâlnitã este hipotonia veziculei biliare,

o deficienþã în funcþionalitatea vezicii biliare cauzatã de dilatarea(creºterea în volum) acesteia ºi de scãderea puterii ei de a se contractaºi de a elimina în circuitul digestiv cantitatea întreagã de bilã careeste necesarã proceselor digestive. Din aceste motive bolnavii se


plâng de jenã sau uneori chiar de durere sub coastele din parteadreaptã, gust amar, greþuri, balonãri, uneori vãrsãturi. Pentru stimulareaevacuãrii bilei se poate recurge la plantele cu acþiune colereticã ºicolagogã: anghinarea, cimbriºorul, cimbrul de grãdinã, cruºinul,gãlbenelele, iarba-mare, rozmarinul, schinelul, sunãtoarea, turiþa-mare,

Litiaza biliarã constã în prezenþa calculilor în vezicula biliarãºi/sau în cãile biliare. Aceastã boalã reprezintã 90% dintre toateafecþiunile biliare, fiind una dintre cele mai frecvente boli diges-tive. Ea afecteazã 1 din 10 adulþi, frecvenþa ei crescând cu înaintareaîn vârstã (dupã 70 de ani, frecvenþa ajunge la 30-60%). Atuncicând un calcul se mobilizeazã din vezicula biliarã, pe cãile biliare,poate apãrea colica biliarã, manifestatã prin dureri vii, localizatesub rebordul costal drept, iradiind în spate, spre omoplat sau chiarspre partea stângã a abdomenului. În aceastã situaþie bolnavul vaadopta o dietã hidricã, formatã din ceaiuri hepatice, lichide îndulcite,evitând ouãle, carnea ºi mãruntaiele, brânzeturile, untul ºi icrele.Dintre numeroasele plante care influenþeazã activitatea cãilor biliarecele mai indicate sunt cele cu acþiune preponderent antispasticã ºicalmantã: rostopasca, sunãtoarea, menta.

Hepatita este o boalã inflamatorie a ficatului, cauzatã de unvirus sau de anumite substanþe toxice, care se poate manifesta subo formã acutã sau sub o formã cronicã. În toate aceste boli regimulalimentar are un rol de prim rang, iar remediile din plante se vordovedi un ajutor extrem de util.

Poate cea mai renumitã dintre plantele utilizate în leziunileficatului este armurariul, sub forma preparatului Silimarină. Alteplante utile în bolile inflamatorii ºi degenerative ale ficatului sunturmãtoarele: anghinarea, cãtina-albã, cicoarea, coada-ºoricelului,muºeþelul, pãpãdia, rostopasca, siminocul, sunãtoarea, turmericul.

În caz de cirozã hepaticã cu fenomene de ascitã (acumulareaapei în cavitatea abdominalã) sau cu edeme ale membrelor infe-rioare, este recomandatã o dietã sãracã în sare (sub 1 g/zi), iar pre-paratele din plante cu efect diuretic sunt binevenite.


Un ceai combinat, recomandat în hipotoniile vezicii biliare,dischineziile biliare, afecþiunile cronice ale ficatului, se preparãdin urmãtoarele plante, astfel: rostopascã – 2 pãrþi, mãceºe – 1 parte,scoarþã de cruºin – 1 parte, sunãtoare – 2 pãrþi, mãtase de porumb –½ parte, turiþã-mare – ½ parte, mentã – 1 parte, coada-ºoricelului –1 parte ºi rãdãcinã de pãpãdie – 1 parte. Se preparã un decoct din 2linguriþe de amestec de plante la 1 canã cu apã ºi se bea câte 1 pahar, cu30 de minute înaintea meselor principale (3 pahare pe zi).

CONSTIPAŢIAPrin constipaþie se înþelege eliminarea cu dificultate a materiilor

fecale, datoritã încetinirii tranzitului intestinului gros. Vorbimdespre constipaþie atunci când scaunele sunt eliminate la inter-val de 2-4 zile, în cantitate redusã ºi de consistenþã foarte fermã.Cauzele unei constipaþii recent instalate trebuie elucidate fãrã în-târziere, deoarece ea poate semnala debutul unor afecþiuni grave.Medicul trebuie sã decidã dacã este vorba de o constipaþie secun-darã unei boli sau de aºa-numita constipaþie cronicã obiºnuitã.

Constipaþia cronicã habitualã se combate în primul rând princorectarea alimentaþiei (cantitãþi corespunzãtoare de legume, fructe,zarzavaturi, cereale integrale ºi evitarea alimentelor rafinate),evitarea sedentarismului (instituirea unui program zilnic de miºcareîn aer liber), asigurarea unei cantitãþi suficiente de lichide (idealapã) ºi mersul la toaletã la ore fixe (cel mai indicat moment estedimineaþa, dupã trezire). De asemenea, o mãsurã salutarã, uneorinecesarã, pe lângã cele de mai sus, constã în administrarea unorpreparate din plante care cresc masa bolului fecal. Un astfel desupliment natural ºi fãrã riscuri îl constituie seminþele de in,respectiv seminþele de Plantago psyllium . Se înmoaie 1-3 linguride seminþe într-un pahar cu apã. Se consumã seara înainte de culcare.

Dintre plantele medicinale cu efecte laxative ºi purgative folositeîn combaterea constipaþiei amintim scoarþa de cruºin, senna,frunzele de frasin, rãdãcinile de revent, gelul de aloe. Unele dintre


aceste preparate impun o administrare strict dozatã, limitatã în timp,deoarece în dozã prea mare pot duce la reacþii adverse foarte grave.Este recomandabil sã se administreze mai întâi alte plante cu acþiunemai blândã. Dacã veþi þine cont de indicaþiile cu privire la regimulalimentar ºi stilul de viaþã în ansamblul sãu, nu veþi fi nevoiþi sãrecurgeþi la remediile mai potente ºi sã vã expuneþi la riscurile pecare aceste remedii le prezintã.

PARAZITOZELE INTESTINALEOxiuraza este o infecþie produsã de un vierme numit Entero-

bius vermicularis ºi apare mai ales la copii. La aceºtia se constatão mâncãrime a pielii, mai intensã noaptea, la nivelul orificiuluianal (la fetiþe ºi la nivelul orificiului vaginal), precum ºi o stare deagitaþie crescutã.

Plante sau uleiuri volatile cu efecte antihelmintice mai mult saumai puþin pronunþate sunt: cimbriºorul, cimbrul de grãdinã, cori-andrul, feniculul, gãlbenelele, iarba-mare, pelinul. Nu trebuie sãuitãm de usturoi care, în afara cazurilor când datoritã conve-nienþelor sociale este dificil de administrat, constituie unul dintrecele mai bune ºi mai eficiente remedii împotriva paraziþilor intesti-nali. În tratamentul acestei boli, se pot folosi 1-4 cãþei de usturoipe zi, în funcþie de vârstã, timp de o sãptãmânã.

În final vom menþiona ºi extractele din rãdãcinã de ferigã, nufãrã a atrage încã o datã atenþia asupra riscurilor inerente ºi aobligativitãþii supravegherii medicale.

ALTE AFECŢIUNI ŞI SIMPTOME DIGESTIVEIndigestiile, greþurile sunt printre cele mai frecvente acuze pen-

tru care de cele mai multe ori cei afectaþi nici nu se mai prezintã lamedic. Principiul stabilirii cauzei este important ºi în aceste situaþii,mai ales dacã neplãcerile persistã, deoarece în spatele unori tulburãriaparent banale se pot ascunde uneori boli serioase care trebuiedepistate ºi tratate din timp.


Pentru ameliorarea greþurilor se poate recurge la remedii prepa-rate din anghinare, mentã, busuioc, lichenul-renului, ghimber, afin.

În indigestii se administreazã preparate din anghinare, coriandru,frunze de nuc, pãpãdie ºi altele.

Un ceai combinat, recomandat în indigestii, se preparã din urmã-toarele plante amestecate astfel: frunze de nuc – 1 parte, mentã –1 parte, frunze de mur – 1 parte, frunze de afin – 3 pãrþi, frunze depãpãdie – 1 parte, teci de fasole – 2 pãrþi, flori de gãlbenele –1 parte. Se pun la infuzat 2 linguriþe din amestecul de plante, la1 canã cu apã. Se beau 2-3 cãni de ceai pe zi.

AFECŢIUNILE RESPIRATORIIInfecþiile acute ale cãilor respiratorii, rãceala simplã sau guturaiul,

faringitele, laringitele, traheitele ºi bronºitele, sunt cele mai frecventeboli întâlnite în viaþa de zi cu zi. În acest domeniu remediile dinplante abundã, având aplicaþii extrem de favorabile atât pentruameliorarea simptomelor, cât ºi pentru prevenirea complicaþiilorºi scurtarea perioadei de evoluþie.

În prima fazã a bronºitei, fazã în care este prezentã tusea seacã,se recomandã plantele cu acþiune emolientã: nalba-mare, frunzelede podbal, pãtlagina. De asemenea, se poate folosi cu succes siropulde pãtlaginã din farmacii sau preparat acasã dupã tehnicaurmãtoare: frunzele proaspãt culese se mãrunþesc bine, se storcbine, iar sucul obþinut se amestecã cu un volum egal de miere.Pentru pãstrare, amestecul obþinut se fierbe 15-20 de minute ºi sepãstreazã în sticle bine închise.

Dupã 1-2 zile de la debutul bolii, când începe expectoraþia, secontinuã tratamentul cu plante expectorante, care fluidificã secreþiilebronºice, uºurând astfel eliminarea lor: ciuboþica-cucului,sãpunariþa, scaiul-vânãt.

Un ceai combinat cu efect expectorant, antiseptic ºi de calmarea tusei, deosebit de util la copii, este ceaiul din pãrþile aeriene alescaiului-vânãt asociat cu ceaiul de cimbriºor.


Un alt ceai combinat, util în bronºite cu expectoraþie ºi tusespasticã, se preparã din urmãtoarele plante: frunze de podbal – 1parte, rãdãcinã de iarbã-mare – ½ parte, sovârv – ½ parte, pãtlaginã– 3 pãrþi, rãdãcinã de ciuboþica-cucului – 1 parte, conuri de pin –3 pãrþi, frunze de urzicã – 1 parte. Din amestecul de plante se punla infuzat 2 linguriþe, la 1 canã cu apã. Se beau 3 cãni pe zi.

Inhalaþiile au o utilitate certã în uºurarea expectoraþiei. Dintreuleiurile volatile folosite pentru inhalaþii amintim uleiul de eucalipt,de brad sau de pin, de mentã, de salvie etc.

În faringite, amigdalite ºi laringite, pe lângã tratamentul cumijloacele arãtate mai sus, se recomandã gargara cu ceai de salvie.

Cu toate cã plantele din care se preparã ceaiurile conþin prin-cipii active cu acþiune specificã, nu trebuie sã neglijãm faptul cãpentru favorizarea expectoraþiei volumul de apã ingerat este ocondiþie esenþialã. Pentru o bunã expectoraþie trebuie asigurat unaport de lichide cât mai mare. Dacã pacientul nu bea suficient ceaieste bine sã se suplimenteze aportul de lichide cu apã de bãut.

Inhalaþiile nu pot înlocui o mãsurã esenþialã în cazul infecþiilorrespiratorii acute ºi anume umidificarea aerului din încãpere.Simpla umidificare a aerului din încãpere este un mijloc extrem deeficient în ameliorarea tusei iritative ºi în favorizarea eliminãriisputei. Cea mai simplã metodã, accesibilã ºi în cele mai modestecondiþii este sã punem apã la fiert într-o oalã de mãrime convenabilãºi sã lãsãm ca vaporii de apã sã se degaje în încãpere.

În tratamentul afecþiunilor respiratorii nu trebuie scãpate dinvedere nici celelalte remedii naturale, care se impun prin eficienþalor, ºi anume hidroterapia, mai exact aplicaþiile calde locale.

În sfârºit, vrem sã facem un apel la prudenþã ºi prevedere. Existão tendinþã în general justificatã de a evita pe cât posibil tratamentulcu antibiotice. Faptul acesta este în conformitate cu stadiul actualal cunoºtinþelor medicale. Nu trebuie totuºi sã uitãm cã sunt destulecazuri în care capacitatea de apãrare a organismului este afectatã


în aºa mãsurã, încât va fi nevoie de antibioterapie. Diagnosticul ºiindicaþiile unui medic bine informat sunt întotdeauna salutare.

Astmul bronºic este o boalã caracterizatã prin greutate înexpiraþie, crize de sufocare ºi prin nevoia intensã de aer. Aceastãboalã poate fi cauzatã de spasmul muºchilor cãilor aeriene mici(bronhiole), provocat de o stare alergicã, de o infecþie pulmonarãcronicã sau de o iritaþie localã a aparatului respirator. Se apreciazãcã aproximativ 5-10% din populaþie prezintã simptome care seîncadreazã în diagnosticul de astm ºi cã în ultimele trei deceniinumãrul astmaticilor a fost în creºtere.

Fiind consideratã o boalã cronicã, tratamentul astmului seadministreazã, de regulã, toatã viaþa, sub supravegherea mediculuispecialist. În fazele mai uºoare ale bolii se poate încerca, dar cuprudenþã, folosirea unor ceaiuri cu efect antispastic asupra cãiloraeriene: cimbriºor, coada-ºoricelului, isop, frunze de podbal, salvie,trifoi-roºu, unguraº.

Ca adjuvant în tratarea crizelor de astm unii autori recomandão infuzie din isop, sovârv ºi frunze de pãtlaginã, în pãrþi egale. Sefolosesc 1-2 linguriþe de amestec de plante la 1 canã cu apã. Sebeau 2-3 cãni pe zi, pe o duratã de cel puþin 2 sãptãmâni.

AFECŢIUNILE APARATULUI URINARInfecþiile urinare sunt boli ale cãilor urinare, caracterizate prin

eliminarea de germeni prin urinã. Dintre acestea, forma cea maicomunã o reprezintã cistita, care este o inflamaþie a vezicii urinareºi care apare predominant la femei, manifestându-se prin eliminarede urinã cu aspect tulbure, dureri sau usturime la urinare ºi urinaremai frecventã ºi în cantitãþi mai mici. Infecþiile urinare au o frecvenþãfoarte mare, situându-se pe locul doi dupã infecþiile respiratorii.

Pe lângã alte cauze favorizante ale infecþiilor urinare, una dintrecele mai importante este diureza scãzutã, respectiv un aportinsuficient de lichide. În consecinþã, un aspect al tratamentului


infecþiilor urinare este asigurarea unei diureze abundente. Aceastase poate realiza printr-un aport crescut de lichide, sub forma uneicure de lichide. Scopul curei de lichide este eliminarea unui volummai mare de urinã care va scãdea concentraþia urinii, va favorizaeliminarea prin „spãlare” a germenilor care întreþin infecþia,ameliorând simptomatologia. Cura de lichide se face astfel: seconsumã 1 canã de apã la fiecare 20 de minute timp de 3 ore, apoi1 canã de apã la 1 orã.

Bineînþeles, ceaiurile cu efect diuretic, antiinflamator ºi dezinfectantpot asigura un astfel de aport mãrit de lichide, cu efecte benefice,suplimentare faþã de apa simplã. Este foarte important de reþinutcã, în cazul pacienþilor cu suferinþe cardiace, este de competenþamedicului curant sã stabileascã în ce mãsurã se poate creºte aportulde lichide.

Existã foarte multe specii recomandate ºi folosite în astfel desituaþii, pentru acþiunea lor diureticã ºi antiinflamatoare. Vomenumera câteva dintre ele: splinuþa, cozile de cireºe, coada-calului,rizomii de pir, frunzele de meriºor, frunzele de mesteacãn, mãtaseade porumb, florile de soc, florile de muºeþel, florile de coada-ºori-celului.

Sucul obþinut din fructele de Vaccinium macrocarpus, un arbustînrudit îndeaproape cu afinul din þara noastrã, este folosit pe scarãlargã în America în tratamentul natural a infecþiilor urinare. Maimulte studii au confirmat valoarea antisepticã a preparatelor dinVaccinium macrocarpus. Existã ºi studii care au arãtat cã substanþelecu efect inhibitor asupra înmulþirii bacteriilor prezente în Vaccinium

macrocarpus se regãsesc ºi în fructele de afin.Trebuie sã facem o menþiune specialã cu privire la fructele de

ienupãr. Acestea au într-adevãr un efect diuretic semnificativ, însã,datoritã posibilelor efecte adverse în cazul supradozãrii, trebuieutilizate cu atenþia cuvenitã.

Un ceai combinat cu efecte diuretice ºi antiseptice se poateprepara din urmãtoarele plante: frunze de mesteacãn – 3 pãrþi,


coada-calului – 1 parte, albãstrele – 1 parte, rãdãcini de pir –2 pãrþi, mãtase de porumb – 1 parte, osul-iepurelui – 1 parte, frunzede afin – 1 parte. Se preparã o infuzie din 2 linguriþe de plante la1 canã cu apã. Se beau 3-4 cãni de ceai pe zi.

Oricum, în multe cazuri de necesitate se ajunge la antibioterapie.În aceste cazuri este important ca ea sã fie fãcutã în mod riguros,dupã uroculturã ºi antibiogramã. Asigurarea aportului de lichideeste ºi în acest caz o piesã importantã a tratamentului.

Litiaza renalã este o afecþiune a aparatului urinar, caracterizatãprin prezenþa calculilor (pietrelor). Calculii se pot localiza la nivelulrinichiului, dar pot sã se situeze ºi pe ureter sau în vezica urinarã,ca urmare a mobilizãrii ºi migrãrii. Litiaza renalã poate fi pentru olungã duratã de timp o boalã fãrã simptome. Cele mai frecventesimptome sunt hematuria (prezenþa sângelui în urinã) ºi colicilerenale, care apar de obicei atunci când un calcul migreazã dinrinichi pe ureter ºi se fixeazã acolo. Creºterea nivelului de trai,consumul ridicat de carne, lapte ºi derivate din lapte, contribuieconsiderabil la rãspândirea bolii.

Conform cunoºtinþelor actuale, mãsura primordialã – atât caimportanþã, cât ºi ca succesiune în timp – aplicatã la toþi pacienþiicu litiazã renalã, constã în creºterea aportului de lichide în aºa felîncât sã se asigure o diurezã de minimum 2 litri pe zi. Pacienþii cusuferinþe cardiace vor trebui sfãtuiþi direct de medicul curant, pentrua nu încãrca inima slãbitã. În al doilea rând, în funcþie de naturacalculilor, bolnavilor li se va recomanda un regim alimentar spe-cific. De exemplu, bolnavii cu litiazã uricã trebuie sã reducã aportulde proteine. Cei cu litiazã oxalicã trebuie sã elimine alimentele cuconþinut ridicat de acid oxalic: cacao, ciocolatã, ceaiurile cu conþinutde oxalaþi, dar ºi þelina, spanacul, coacãzele, prunele uscate, agriºeleetc. Sunt interzise, de asemenea, apele minerale alcaline ºi celebogate în calciu. Litiaza fosfaticã necesitã un regim scãzut în fosfor,calciu, grãsimi, sare ºi bogat în lichide.


Curele de ceaiuri sunt de mare folos, întrucât constituie oalternativã la apa simplã de bãut ºi sunt indicate aceleaºi ceaiurimenþionate la tratamentul infecþiilor urinare.

Colicile renale beneficiazã de tratamentul clasic cu medicamenteantispastice, analgezice. De asemenea, aplicaþiile locale de cãldurãpe traiectul ureterelor ºi/sau în lojele renale sunt de cele mai multeori salutare. Aceste aplicaþii de cãldurã se pot face sub diferiteforme: comprese umede calde, perna electricã, sticle cu apã caldã,duº fierbinte pe abdomen ºi în regiunea lombarã, baie generalãcaldã, prelungitã.

În ce priveºte locul ceaiurilor, trebuie evidenþiat faptul cã, înunele cazuri ingestia unei cantitãþi mari de lichide (de exempluceai), poate fi ea însãºi o cauzã a mobilizãrii unor calculi, ºi deci adeclanºãrii colicii renale. Oricum, faptul acesta nu presupune înmod automat cã ingestia masivã de lichide este absolut contrain-dicatã. Se ºtie cã 90% dintre calculii cu dimensiuni sub 5 mm seeliminã în mod spontan, fãrã intervenþie chirurgicalã. Ca urmare,în cazul în care se urmãreºte mobilizarea unui calcul în vedereaeliminãrii lui, creºterea consumului de lichide pânã la 3 litri pe zieste o mãsurã care se impune. Atunci când calculul obstrueazã completureterul, este necesarã intervenþia chirurgicalã.

Un ceai combinat cu efecte diuretice este compus din urmãtoareleplante: cozi de cireºe – 3 pãrþi, coada-calului – 1 parte, mãtase deporumb – 2 pãrþi, flori de coada-ºoricelului – 1 parte, osul-iepurelui –1 parte, rãdãcini ºi frunze de pãpãdie – 2 pãrþi. Se pune 1 linguriþãde plante mãrunþite, în 1 canã cu apã ºi se fierbe 5 minute. Se ia depe foc ºi se lasã la infuzat încã 5 minute. Se strecoarã ºi se beau 3cãni de ceai pe zi.


AFECŢIUNILE PROSTATEIProstata este o glandã anexã a aparatului reproductiv bãrbãtesc,

situatã imediat sub vezica urinarã, cu rol în secreþia lichidului semi-nal. Una dintre îmbolnãvirile mai frecvente ale prostatei este aºa-numita hipertrofie benignã de prostatã, sau adenomul de prostatã.Aceastã boalã constã în creºterea în dimensiuni a glandei, fenomenfoarte frecvent la vârste înaintate, ºi se manifestã de obicei printulburãri de micþiune: senzaþia imperioasã de urinare, creºterea frec-venþei urinãrii, eliminarea urinei în cantitãþi mici etc.

Printre plantele despre care cercetãrile au arãtat cã prezintãproprietãþi benefice în afecþiunile prostatei se numãrã urzica.Extractele din rãdãcinile de urzicã administrate la bãrbaþii cuhipertrofie benignã de prostatã determinã o ameliorare a disuriei(urinarea dificilã). Studiile fãcute în Franþa au arãtat cã administrareazilnicã a extractului din rãdãcini de urzicã la bãrbaþii cu prostatamãritã a dus la reducerea frecvenþei micþiunilor în timpul nopþii,ºtiut fiind cã acesta este unul dintre cele mai deranjante simptome.Alte preparate din plante, utilizate în fitoterapia adenomului deprostatã, sunt extractul din frunzele holerei (Xanthium spinosum)ºi din fructele de palmier dinþat.

Palmierul dinþat (Serenoa serrulata) este o plantã puþincunoscutã la noi, asupra cãreia s-au fãcut mai multe studii în ultimiiani. Extractul obþinut din fructele de palmier pitic, cum i se maispune, au dat rezultate suprinzãtoare în tratamentul hipertrofieibenigne de prostatã, ducând la facilitarea micþiunii, scãdereareziduului urinar din vezicã ºi scãderea frecvenþei micþiunilor.

DIABETUL ZAHARATDiabetul zaharat este o boalã metabolicã ce se manifestã în prin-

cipal prin creºterea concentraþiei zahãrului în sânge (hiperglicemie),cu apariþia acestuia în urinã (glicozurie). În întreaga lume, în anul1985, existau peste 100 milioane de diabetici.


Se cunosc douã tipuri distincte de diabet zaharat. Diabetulzaharat de tip I, numit ºi insulino-dependent ºi diabetul zaharat detip II, numit ºi insulino-independent.

Tratamentul dietetic în diabetul zaharat nu poate fi înlocuit denici un tratament medicamentos. La mulþi dintre diabeticii de tipII, dietoterapia poate constitui metoda predominantã de tratament.Mãsurile alimentare constau în limitarea grãsimilor, restrângereaproteinelor pânã la cantitatea recomandatã zilnic ºi a glucidelorpânã la acoperirea deficitului. Alimentaþia bogatã în fibre previnevariaþia excesivã a glicemiei ºi constituie un factor care scade risculde apariþie a diabetului.

Pe lângã terapia cu insulinã sau antidiabetice pe cale oralã, careuneori este inevitabilã, regimul alimentar ºi regimul de activitatefizicã pot fi în mod fericit completate prin utilizarea inteligentã aplantelor medicinale cu acþiune hipoglicemiantã.

Cele mai importante dintre acestea sunt: afinul, tecile de fasole,usturoiul, ceapa, seminþele de schinduf, cicoarea, dudul, prepara-tele din ciumãrea, salvia ºi altele. Studii efectuate asupra unei plantedin India, Gymnema sylvestre au arãtat cã aceasta scade necesarulde insulinã sau de medicaþie antidiabeticã oralã, regenereazã celu-lele secretoare de insulinã ºi astfel ajutã la reechlibrarea metabo-lismului glucidelor la pacienþii cu diabet zaharat.

Un ceai combinat cu acþiune antidiabeticã se preparã dinamestecul urmãtoarelor plante: frunze de afin – 4 pãrþi, frunze dedud – 2 pãrþi, frunze de nuc – 1 parte, frunze de urzicã – 1 parte,teci de fasole – 2 pãrþi. Se preparã o infuzie din 1 lingurã de plantela 1 canã cu apã ºi se beau 2 cãni zilnic, timp de 7-10 zile.

Un alt ceai combinat recomandat la diabetici se preparã dupãreþeta urmãtoare: frunze de afin, ciumãrea, rãdãcinã de brusture,rãdãcinã de pãpãdie, teci de fasole, în pãrþi egale. Se preparã undecoct din 1 lingurã de amestec de plante la 1 canã cu apã, fier-bându-se 5 minute. Se strecoarã ºi se beau 2 cãni pe zi, timp de10-14 zile.


OBEZITATEAObezitatea este o creºtere exageratã a greutãþii corporale,

datoratã acumulãrii unei cantitãþi mari de grãsime în þesutulsubcutanat ºi în jurul unor organe interne. O persoanã este calificatãdrept obezã atunci când greutatea corporalã depãºeºte cu 20%greutatea idealã. Frecvenþa obezitãþii este în continuã creºtere maiales în þãrile dezvoltate, la noi în þarã fiind de 20% din întreagapopulaþie. Kilogramele în plus se asociazã cu o serie întreagã deboli cronice grave: boli de inimã, hipertensiune arterialã, tulburãride respiraþie, cancer, diabet zaharat, artroze ºi altele.

Cauzele obezitãþii sunt încã insuficient cunoscute. Cu toate cãcercetãrile au pus în evidenþã unii factori ereditari, se admite faptulcã obezitatea este în mare parte cauzatã de stilul de viaþã nesãnãtos(abuz alimentar, viaþã sedentarã). Este absolut clar cã depunereade grãsime are loc în condiþiile unui aport excesiv de calorii, al uneicheltuieli reduse de calorii sau ale combinãrii acestor doi factori.

Tratamentul este deosebit de dificil tocmai datoritã faptului cãaccentul hotãrâtor trebuie sã cadã pe stãpânirea de sine a pacientului,mai degrabã decât pe tratarea pasivã cu medicamente. În medicinaactualã se recunosc trei cãi de abordare a obezitãþii: regimulalimentar, regimul de activitate fizicã ºi medicamentele sau ceaiurilecare scad pofta de mâncare. Nu se poate ascunde faptul cã ceade-a treia cale de abordare nu este raþionalã ºi rezultatele obþinutesunt de foarte scurtã duratã. Cei care doresc o rezolvare realã trebuiesã clãdeascã strategia curei de slãbire pe primele douã elemente:alimentaþia ºi exerciþiul fizic.

În nici o altã boalã, cu excepþia poate a bolilor canceroase, nuse recurge la atâtea soluþii iluzorii, nefundamentate, ba de multeori chiar periculoase, cum se recurge în cazul obezitãþii, în speranþaeliberãrii de surplusul de kilograme. Cura de slãbire constituie unteren propice pentru cele mai ingenioase ºarlatanii, iar pentruvictime, terenul celor mai amare dezamãgiri.


Majoritatea fitoterapeuþilor recomandã ceaiuri a cãror acþiuneprincipalã se încadreazã în una dintre urmãtoarele categorii: ceaiuricu acþiune diureticã-depurativã, ceaiuri cu acþiune laxativã-purgativã, ceaiuri cu acþiune sudorificã, ceaiuri cu acþiuneanorexigenã. Strategiile care se bazeazã exclusiv pe astfel deremedii fitoterapeutice sunt total neadecvate ºi existã obiecþiuniserioase chiar ºi în dreptul unora dintre mijloacele fitoterapeuticefolosite ca adjuvant. Atunci când este adoptatã purgaþia ca mijlocde tratare a obezitãþii se ajunge de obicei la accidente nefaste.Abordarea obezitãþii prin mãrirea diurezei sau a sudoraþiei, nu estenici ea o strategie mai raþionalã ori lipsitã de riscuri. În sfârºit,ceaiurile care reduc pofta de mâncare, deºi se încadreazã în liniatoleratã de practica medicalã curentã, suferã de aceeaºi ineficienþãpe termen mediu ºi lung de care suferã ºi intervenþia cu medicamenteanorexigene.

INSOMNIAInsomnia este o suferinþã specificã vieþii moderne, încãrcate de

stres psihic, ºi se caracterizeazã prin dificultate la adormire, somnsuperficial, cu treziri repetate, sau durata insuficientã ºi nereconfor-tantã a somnului. Cauzele insomniei sunt numeroase: unele bolisomatice (boli de inimã, hipertensiune arterialã etc.), nevrozele,mesele copioase servite seara târziu, sedentarismul, consumul decafea, ceai, bãuturi Cola, lectura unor cãrþi sau vizionarea unorfilme, zgomotul, cãldura sau frigul excesiv etc.

Pentru combaterea raþionalã a insomniei trebuie în primul rândsã se stabileascã ºi sã se înlãture cauza. Regularitatea în toate activi-tãþile, respectarea orei de culcare ºi adoptarea unui program regulatde exerciþii fizice nu pot fi înlocuite cu nimic. Influenþa reconfortantãºi regeneratoare a naturii precum ºi exercitarea unei credinþeautentice în Dumnezeu sunt în mãsurã sã ofere pace ºi liniºtesufleteascã într-o lume atât de agitatã cum este cea în care trãim.


Ceaiurile cu acþiune sedativã sunt preferabile medicamentelor,mai ales dacã avem în vedere abuzul de somnifere ºi tranchilizantecare a luat proporþii alarmante în zilele noastre.

Una dintre plantele medicinale ce pot fi de mare ajutor esteodoleanul, din ale cãrui rãdãcini s-au preparat de mii de ani remediinaturale cu acþiune general sedativã. Astãzi ºtim cã valerianaexercitã în plus efecte benefice în stãrile de anxietate. Ceaiurile devalerianã ajutã instalarea mai rapidã a somnului ºi reduc perioadelede trezire, o datã ce somnul s-a instalat.

Alte plante recomandate în insomnii sunt: conurile de hamei,cãtuºnica, roiniþa, floarea-patimilor, precum ºi pãducelul, teiul,mãghiranul, levãnþica ºi altele.

Un ceai combinat, recomandat în insomnii, stãri de anxietate,stres excesiv, neliniºte, nervozitate, poate fi preparat din urmãtoareleplante: talpa-gâºtii – 2 pãrþi, conuri de hamei – 2 pãrþi, sovârv – 1 parte,flori de tei – 2 pãrþi, rãdãcinã de valerianã – 2 pãrþi, roiniþã – 1 parte.Se preparã o infuzie din 2 linguriþe de amestec de plante la 1 canãcu apã. Pentru inducerea somnului se bea 1 canã seara, înainte deculcare. Pentru sedare se pot bea 2-3 cãni pe parcursul zilei.

DEPRESIADepresia, în forme mai mult sau mai puþin grave, este una dintre

cele mai frecvente boli din practica medicalã curentã. Ea secaracterizeazã ca o stare de tristeþe accentuatã ºi continuã, prezenþacopleºitoare a unor simþãminte de disperare, pierderea interesuluipentru preocupãrile curente. Cauzele depresiei sunt multiple. Certeste cã remediile naturale din plante pot sã contribuie la ameliorareaformelor uºoare de depresie.

Pe lângã multele sale efecte cunoscute, sunãtoarea are ºi propri-etatea, mai puþin cunoscutã, dar doveditã, antidepresivã. Sunãtoareaare nu doar un simplu efect sedativ, ci are un efect antidepresivexpres. Acþiunea ei nefiind atât de intensã ca a unor medicamenteantidepresive, nu va fi prescrisã ca tratament unic în depresiile


grave. Ea este binevenitã în tratarea depresiilor simptomatice ºireactive, în depresiile nevrotice, în distonia neurovegetativã.

Administrarea ceaiului de sunãtoare în combaterea depresieiva fi pe termen lung, nu numai datoritã caracterului cronic al stãrilordepresive, dar ºi pentru cã acþiunea antidepresivã a sunãtoarei nuse instaleazã decât dupã 2-3 sãptãmâni de la începerea administrãrii.Pe toatã durata tratamentului, bolnavul trebuie sã evite expunereala razele solare intense.

MIGRENA ŞI CEFALEEA SIMPLĂDurerile de cap sunt una dintre cele mai frecvente acuze amintite

cu ocazia consultaþiilor medicale. Migrena este o durere de capcare de obicei afecteazã o singurã parte a capului ºi care survineîn accese ce pot dura între 2 ºi 24 ore. Poate fi însoþitã de greþuri ºivãrsãturi. Cauza migrenei este o îngustare temporarã (spasm) aunui vas arterial cerebral, dupã care urmeazã o dilataþie a aceluiaºivas, perceputã de pacienþi sub formã pulsatilã. Aceastã boalã estefoarte frecventã, afectând 5-10% din populaþie, mai ales femeile(2/3). Primele manifestãri debuteazã, la peste jumãtate dintrebolnavi, înaintea vârstei de 20 ani, iar pe mãsura înaintãrii în vârstãcrizele devin mai rare.

Întrucât, în producerea acestor dureri, factorii alergici ºialimentari sunt implicaþi în aproximativ 25% din cazuri, cunoaºterealor poate fi utilã. Astfel, pot produce „dureri de cap”, în sensulpropriu al expresiei: cafeaua, ceaiul, ceapa, usturoiul, citricele,ouãle, ciupercile ºi bãuturile alcoolice.

Dintre plantele administrate pentru combaterea cefaleei ºi amigrenelor amintim arborele templier (Ginkgo), cornul-secarei(preparat farmceutic Ergoceps), levãnþica, salcia ºi menta. Existãstudii care confirmã cã practica efectuãrii unor frecþii la nivelultâmplelor cu ulei volatil de mentã poate duce la ameliorarea multaºteptatã pentru durerile de cap.


DEFICIENŢELE SISTEMULUI IMUNITARSistemul imunitar este ansamblul organelor, þesuturilor ºi

celulelor care sunt specializate în apãrarea corpului de agresiuniledin exterior. Apãrarea celularã ºi umoralã de tip imunitar are rolulde a contracara invazia bacteriilor, viruºilor, ciupercilor microsco-pice sau a altor germeni patogeni. Dintre elementele importanteale acestui sistem de apãrare fac parte ganglionii limfatici, splina,timusul globulele albe de diverse tipuri.

Sistemul imunitar este influenþat în sens pozitiv sau negativ, deo serie de factori. În ultima vreme, cercetãrile au arãtat existenþamultor plante care pot contribui la o mai bunã apãrare faþã demicrobi fie direct, prin efectele antimicrobiene, fie indirect, prinstimularea capacitãþii de luptã a organismului. Cea mai renumitãplantã cu efecte benefice asupra sistemului imunitar este fãrãîndoialã echinacea. Alte plante care pot ajuta la refacerea rezistenþeiimunologice sunt: usturoiul, sunãtoarea, isopul, lemnul-dulce,gãlbenelele, iarba-mare, lumânãrica, teiul, cimbriºorul.

CANCERULBoala canceroasã se caracterizeazã prin: înmulþirea anormalã,

necontrolatã, a unor celule sau þesuturi, rãspândirea lor în þesuturiledin vecinãtate sau la distanþã ºi, în final, distrugerea organismului.În rândurile opiniei publice este foarte rãspânditã ideea cã boalacanceroasã este nevindecabilã. Este adevãrat, evoluþia naturalã abolii canceroase duce spre deces. Totuºi, medicina zilelor noastrevine sã ne aducã douã veºti bune care completeazã ºi corecteazãtabloul sumbru al acestui flagel. Prima veste bunã este cãmajoritatea cancerelor (între 50 ºi 75%) pot fi p r e v e n i t e prineliminarea factorilor de risc cunoscuþi. A doua veste bunã este cãmulte din localizãrile canceroase pot fi diagnosticate precoce ºiprintr-un tratament prompt ºi corespunzãtor, pot fi v i n d e c a t eîn proporþie foarte mare.


Problema utilitãþii ceaiurilor ºi în general a metodelor medicineinaturiste în tratamentul cancerului este o problemã spinoasã.Rãspunsul nu poate fi ºi nu trebuie evitat. Nu putem sã nu evocãmnenumãratele cazuri – de la pacienþi simpli la medici – în careîncercãrile pur naturiste au dus la amânarea terapiei care ar fi pututfi eficientã, iar consecinþele au fost cele mai regretabile. Acesteasunt situaþiile în care neacceptarea limitelor fitoterapiei a dus lapierderea de vieþi omeneºti, care ar fi putut fi salvate. Iatã de ceeste esenþial sã înþelegem cã tratamentul bolii canceroase este com-plex, incluzând, de la caz la caz, intervenþia chirurgicalã, radiote-rapia, chimioterapia, ºi în nici un caz nu se poate rezuma doar laremedii fitoterapeutice.

Cercetãrile ºtiinþifice atestã în permanenþã noi resurse din lumeaplantelor care dovedesc proprietãþi reale de protecþie a celulelorîmpotriva apariþiei procesului canceros. ªtiinþa este în plin procesde catalogare a numeroaselor substanþe fitochimice care alcãtuiescpe zi ce trece un arsenal tot mai redutabil în lupta pentru prevenireacancerului.

Dintre plantele ca având activitate anticanceroasã recunoscutede oamenii de ºtiinþã fac parte: usturoiul, ghimberul, rãdãcina delemn-dulce, seminþele de in, ginseng-ul ºi altele. Studiile au reuºitchiar sã identifice unii dintre complecºii fitochimici anticarcinogeni.De exemplu, lignanii din seminþele de in, alil-sulfaþii din usturoi ºiceapã, acidul elagic din fructele de pãdure, substanþele triterpeniceºi calconele din rãdãcina de lemn-dulce, curcumina din turmeric,gingerolul din ghimber, acidul ursolic ºi diterpenoidele din salvie.

Plantele din familia umbeliferelor, printre care anasonul,chimenul, coriandrul, feniculul ºi altele înrudite cu morcovul, suntun adevãrat tezaur de ftalaþi, flavonoizi, carotenoide, cumarine,terpenoide ºi alte substanþe fitochimice care au proprietãþi în sensulprevenirii cancerului.


FITOTERAPIA ÎN PERIOADA SARCINIIŞI ALĂPTĂRII

Pentru o bunã secreþie lactatã este important ca femeia carealãpteazã sã se alimenteze bine, atât cantitativ, cât ºi calitativ, ºi deasemenea sã bea suficiente lichide. Femeia care alãpteazã trebuiesã evite cu stricteþe cafeaua, tutunul, ceaiul negru ºi orice fel debãuturã alcoolicã, inclusiv berea!

Dintre plantele medicinale care stimuleazã secreþiile glandulare,inclusiv ale glandelor mamare, amintim preparatele din fructe deanason, fenicul ºi chimen precum ºi cele din busuioc ºi ciumãrea.

În timpul perioadei de alãptare sunt contraindicate plantele carear putea scãdea secreþia lactatã (de exemplu salvia), plantele alecãror componente ar putea trece în secreþia lactatã ºi ar putea afectaindirect fãtul. Se vor evita cu stricteþe toate plantele care pot da reacþiiadverse. În general se vor folosi numai cele mai bine cercetateplante ºi care sunt dovedite a nu prezenta nici un risc.

Nu putem vorbi de ceaiuri recomandate în mod expres pentrufemeia gravidã. Dimpotrivã, sunt multe faþã de care ea trebuie sãadopte fie o atitudine precautã, fie de totalã abþinere. Existã planteale cãror principii active pot stimula contracþiile uterului ºi astfelsã ducã la avort (de exemplu: arnica, cornul-secarei) sau la hemoragii.În perioada sarcinii ºi alãptãrii, femeia trebuie sã manifeste prudenþãmaximã faþã de folosirea oricãrui ceai, oricât de inofensiv ar pãrea,ºi sã foloseascã, atunci când este absolut necesar, numai ceaiurilipsite de riscuri sau toxicitate.

Denumirea

plantelor

Afinul

Anasonul

Angelica

Anghinarea

Brusturele

Busuiocul

Busuiocul-

cerbilor

Castanul-

sãlbatic

Cãtina albã

Cerenþelul

Chimenul

Cicoarea

Cimbriºorul

Cimbrul de

grãdinã

Cireºul

Ciuboþica-

cucului

Ciumãrea

Coacãzul

negru

Coada-

calului

Mar.

R

Sc

Rz

Apr.

R

Sc

Fl

F

Fl

RzR

Mai

Sc

Fl

F

H

H

Fl

RzR

Iun.

F

H

F

H

H

St

H

Iul.

F

H

H

Fc

H

H

H

St

H

Fl

H

Aug.

F

Fc

Fc

F

H

H

Fc

Fc

H

H

H

Fc

H

Sept.

F

Fc

Fc

Rz

R

F

H

Fc

Rz

H

R

H

Oct.

Rz

R

R

Fc

Rz

R

Nov.

Rz

R

R

Fc

Rz

Dec.Feb.

CALENDARUL RECOLTĂRII PLANTELORMEDICINALE

Lunile optime pentru recoltare

Ian.


Feb.

Fc

Denumirea

plantelor

Coada-

racului

Coada-

ºoricelului

Coriandrul

Crãiþele

Creþiºoara

Creþuºca

Cruºinul

Dudul

Dracila

Dreþe

Feniculul

Feriga

Frasinul

Fumãriþa

Gãlbenelele

Ghimpele

Hameiul

Holera

Iarba-mare

Iarba-mâþei

Ienupãrul

Isopul

Lemnul-

dulce

Levãnþica

Lumânãrica

Mãceºul

Mãrarul

Mãghiranul

Apr.

Sc

Sc

Rz

F

RzR

RzR

Mai

H

Sc

Fl

H

Rz

F

Fl

H

H

Iun.

H

Fl

H

H

H

Sc

Fl

H

Fl

H

Fl

H

H

H

H

Fl

Fl

Iul.

H

Fl

H

Fc

Fl

H

H

Sc

H

Fl

H

Fl

H

H

H

H

Fl

Fl

H

H

Aug.

H

Fl

H

Fc

Fl

H

Sc

Fc

H

Fl

H

F

H

Fl

Fc

H

H

Sept.

H

Fl

H

Fl

Sc

Fc

Fc

Rz

H

Fl

F

RzR

H

RzR

Fl

Fc

Oct.

H

Fl

Fc

Fc

Rz

Fl

RzR

Fc

H

RzR

Fc

Nov.

Fc

Rz

Fc

Dec.

Fc


Ian.

Fc

Mar.

Sc

Sc

Rz

RzR

Calendarul recoltãrii 253

Denumirea

plantelor

Menta

Meriºorul

Mesteacãnul

Murul

Muºeþelul

Muºtarul-

negru

Nalba-mare

Nalba-

mãruntã

Nucul

Obligeana

Osul-

iepurelui

Pãducelul

Pãpãdia

Pãtlagina

Pelinul

Pinul

Pirul

Plãmânãrica

Plopul

Podbalul

Porumbarul

Porumbul

(mãtasea)

Apr.

R

Rz

R

F

Fl

F

HR

Fl

M

Rz

F

M

Fl

F

Fl

Mai

F

Fl

Fl

F

F

Fl

F

F

Fl

F

HR

F

Fl

M

Rz

F

F

Fl

Iun.

F

H

Fl

F

Fl

F

Fl

F

Fl

F

F

F

HR

F

H

Fl

F

F

Mt

Iul.

F

H

Fl

F

Sem

F

F

Fl

F

R

HR

F

H

Fl

F

Mt

Aug.

F

H

F

Sem

F

F

Fl

P

R

HR

F

H

Fl

F

Sept.

F

F

F

Fl

P

Rz

R

Fc

R

HR

F

H

Fl

Rz

F

F

Oct.

F

R

Rz

R

Fc

R

F

Fl

Rz

F

Fc

Nov.

R

Rz

Fc

Fl

Fc

Dec.

Fl

Feb.

Fl

M


Ian.

Fl

Mar.

R

Rz

R

F

Fl

M

Rz

F

M

Fl


Denumirea

plantelor

Rãchitanul

Reventul

Roiniþa

Rostopasca

Rozmarinul

Ruºcuþa de

primãvarã

Salcâmul

Salcia

Salvia

Scaiul-

vânãt

Schinelul

Scoruºul de

munte

Siminocul

Socul

Sovârvul

Stejarul

Strugurii-

ursului

Sulfina

Sunãtoarea

Talpa-gâºtii

Teiul

Traista-

ciobanului

Trei-fraþi-

pãtaþi

Troscotul

Apr.

H

F

H

Fl

Sc

H

Mai

H

F

H

Fl

F

Fl

H

H

H

Iun.

H

F

H

F

Fl

Fl

H

Fl

Fl

Fl

H

H

H

Fl

H

H

Iul.

H

F

Fl

Fl

H

H

Fl

F

H

Fl

Fl

H

H

H

Fl

H

H

Aug.

F

H

Fl

H

H

F

H

Fl

Fl

H

H

H

H

H

Sept.

Rz

H

Fc

F

Fc

Fl

Fl

H

H

Oct.

Rz

Fc

F

Fc

Nov.

Fc

Dec.Feb.


Ian. Mar.

Sc

Calendarul recoltãrii 255

Denumirea

plantelor

Turiþa-mare

Þintaura

Unguraºul

Urzica

Urzica-

moartã

Valeriana

Apr.

RzR

H

Mai

RzR

F

H

H

Iun.

H

F

H

H

Iul.

H

H

F

H

H

Aug.

H

H

F

H

H

Sept.

H

RzR

F

H

H

Oct.

RzR

F

H

R

Nov.

RzR

Dec.Feb.


Ian. Mar.

RzR

Legendă:

F= frunzeFc= fructeFl= floriH = partea aerianãM= muguriMt=mãtaseR=rãdãciniRz= rizomiSc= scoarþãSem= seminþeSt= codiþele fructelor

GLOSARUL TERMENILOR DE SPECIALITATE

AAcnee: boalã care afecteazã pielea, inesteticã mai ales când se

localizeazã la nivelul feþei, deoarece se manifestã prinsecreþie crescutã de sebum, inflamaþia glandelor sebaceeetc.

Amigdalitã: inflamaþie a amigdalelor palatine.Analgetic: cu proprietatea de a suprima sau diminua senzaþia de

durere.Anexitã: inflamaþia trompelor uterine ºi a ovarelor.Anginã pectoralã: afecþiune cardiacã manifestatã prin dureri în

regiunea inimii sau retrosternale, care iradiazã în braþul stângºi sunt însoþite de senzaþie de teamã.

Anorexie: lipsa poftei de mâncare.Anorexic: cu proprietatea de a diminua pofta de mâncare.Antalgic: vezi analgetic.Antialergic: cu proprietatea de a combate stãrile ºi reacþiile

alergice.Antianemic: cu proprietatea de a combate anemia.Antiaritmic: cu proprietatea de a combate sau preveni tulburãrile

de ritm ale bãtãilor cardiace.Antibacterian: cu proprietatea de a combate bacteriile. Acþiunea

poate fi bactericidã (de omorâre a bacteriilor) sau bacte-riostaticã (de împiedecare a înmulþirii bacteriilor).

Antidiareic: cu proprietatea (datoratã în general conþinutului detaninuri) de a combate diareea.

Antiedematos: cu proprietatea de a favoriza eliminarea lichidelordin þesuturi.

Antiemetic: cu proprietatea de a atenua sau înlãtura greþurile ºivãrsãturile.


Antifungic: cu proprietatea de a împiedeca înmulþirea sau dezvol-tarea ciupercilor microscopice.

Antihistaminic: cu proprietatea de a atenua fenomenele negativedeterminate de deversarea histaminei (un mediator chimicdepozitat în mastocite ºi unele globule albe) în þesuturi. Deexemplu, la nivelul pielii histamina provoacã mâncãrime,edem ºi durere, toate acestea fiind fenomene specificeurticariei.

Antiinflamator: care combate inflamaþia.Antimicrobian: vezi antibacterian.Antinevralgic: cu proprietatea de a diminua durerile datorate afectãrii

unui nerv.Antipiretic: cu proprietatea de a combate febra. Sin.: febrifug, anti-

termic.Antireumatic: cu proprietatea de a combate durerea sau/ºi celelalte

manifestãri ale bolilor reumatice.Antiseptic: cu proprietatea de a distruge microorganismele.Antispastic: cu proprietatea de a diminua sau înlãtura contracþia

muºchilor netezi.Antisudorific: cu proprietatea de a combate transpiraþia.Antiviral: cu proprietatea de a combate înmulþirea sau dezvoltarea

virusurilor.Arteritã: inflamaþie a arterelor.Artritã reumatoidã: o boalã generalã, având cauze necunoscute.

Progreseazã treptat, afectând nu numai articulaþiile, ci ºi organeleinterne.

Artrozã: suferinþã cronicã a articulaþiilor mobile, determinatã deuzura cartilajului ºi creºterea excesivã a osului. Artroza maieste numitã ºi reumatism cronic degenerativ, osteoartrozã.

Ascitã: acumularea de lichid în cavitatea peritonealã (în abdo-men, în afara lumenului intestinelor).

Astm: boalã care se manifestã prin greutate în evacuarea aeruluidin plãmâni ºi nevoie imperioasã de aer.

Glosarul termenilor de specialitate 259

Astenie: stare de obosealã intensã ºi prelungitã, cu scãderea perfor-manþelor fizice ºi psihice.

Aterosclerozã: boalã caracterizatã prin îngroºarea ºi întãrirea pe-retelui arterial, cu reducerea treptatã a lumenului (interioru-lui) arterelor ºi în consecinþã scãderea irigãrii cu sânge înteritoriul respectiv. Are diferite localizãri: ateroscleroza cere-bralã – la arterele creierului, ateroscleroza coronarianã – laarterele coronare.

Avitaminozã: stare datoratã neasigurãrii necesarului de vitamineal organismului.

BBehic: cu proprietatea de a calma tusea.Bronºitã cronicã: boalã a aparatului respirator, caracterizatã prin

tuse, secreþie ºi eliminare de mucus în cantitate mare, pe oduratã de cel puþin trei luni pe an, cel puþin doi ani consecutivi.

CCalculozã biliarã: litiazã biliarã (pietre la vezica biliarã).Calculozã renalã: litiazã renalã (pietre la rinichi).Carcinogen: substanþã care determinã direct sau indirect apariþia

tumorilor canceroase.Cardiopatie ischemicã: numitã ºi boalã coronarianã, este o boalã

a inimii care se caracterizeazã prin reducerea sau întrerupereaaportului de sânge prin arterele coronare. Cu puþine excepþii,cardiopatia ischemicã este cauzatã de ateroscleroza corona-rianã.

Carenþã vitaminicã: vezi avitaminozã.Carminativ: cu proprietatea de a favoriza eliminarea gazelor din

intestine.Cicatrizant: cu proprietatea de stimulare a vindecãrii rãnilor.


Cirozã hepaticã: boalã gravã a ficatului cu evoluþie progresivãspre dezorganizarea structurii acestuia ºi importante tulburãriale circulaþiei sângelui la acest nivel ºi la nivel regional.

Cistitã: inflamaþie a vezicii urinare.Claudicaþie intermitentã: boalã caracterizatã prin dureri la nivelul

gambelor, care de obicei apar la mers ºi cedeazã în repaus.Colagog: cu proprietatea de stimulare a contracþiilor vezicii biliare

ºi astfel de favorizare a eliminãrii bilei.Coleretic: cu proprietatea de a stimula secreþia de bilã a ficatului.Colicã: durere de mare intensitate, apãrutã de obicei brusc, cu diferite

localizãri – colicã biliarã, colicã intestinalã, colicã stomacalã,colicã renalã.

Colitã: inflamaþie a colonului (intestinul gros).Constipaþie: dificultate la eliminarea materiilor fecale.Convalescenþã: perioadã intermediarã prin care trece un bolnav

dupã vindecare pânã la însãnãtoºire deplinã.Coronarodilatator: cu proprietatea de a dilata lumenul arterelor

coronare.

D

Depurativ: cu proprietatea de a favoriza eliminarea produºilortoxici din organism prin scaun, urinã sau transpiraþie.

Dermatitã: inflamaþia pielii.Dermatitã de contact: inflamaþie localã a pielii datoratã contactului

cu un agent iritant.Diabet zaharat: boalã caraterizatã în principal prin creºterea

nivelului de zahãr în sânge, creºterea volumului de urinãeliminatã ºi senzaþie intensã de sete.

Diaree: eliminarea de scaune frecvente, de consistenþã mai lichidã.Dischinezie biliarã: boalã manifestatã prin dureri ºi eliminarea

neadecvatã a bilei.Dismenoree: menstruaþie dureroasã.


Dispepsie: tulburare funcþionalã a digestiei.Distonie neuro-vegetativã: tulburãri datorate unui dezechilibru

al sistemului nervos vegetativ.Diuretic: cu proprietatea de a stimula diureza (volumul de urinã

care se eliminã într-o zi).

EEchimozã: o revãrsare a sângelui sub piele, care apare de obicei

dupã lovituri (popular vânãtaie).Eczemã: boalã a pielii caracterizatã prin evoluþie recidivantã, mân-

cãrime localã, formarea de vezicule ºi cruste.Edem: acumularea anormalã de lichide în þesuturi.Emenagog: cu proprietatea de a favoriza apariþia ºi derularea

ciclului menstrual.Emfizem pulmonar: boalã gravã a plãmânilor caracterizatã prin

distrugerea alveolelor pulmonare, de obicei asociatã cubronºita cronicã.

Emolient: cu proprietatea (de obicei a mucilagiilor) de a induce orelaxare a þesuturilor ºi de a diminua starea de inflamaþie.

Enteritã: inflamaþia intestinului subþire.Enterocolitã: inflamaþia intestinului subþire ºi gros.Epistaxis: sângerare de la nivelul nasului.Estrogenã: cu acþiune similarã hormonilor estrogeni.Etilism: alcoolism, dependenþã de alcool etilic.Exces ponderal: greutate corporalã peste limite normale.Expectorant: cu proprietatea de a favoriza eliminarea sputei

(secreþiile patologice din cãile respiratorii).

FFaringitã: inflamaþia faringelui.Flebitã: inflamaþia venelor.Furunculozã: o stare patologicã, ce este caracterizatã prin apariþia

succesivã a furunculilor timp de luni ºi ani de zile.


Flavonoizi: reprezintã o grupã foarte numeroasã de substanþe fito-chimice care, din punct de vedere al structurii chimice, intrãîn categoria polifenolilor. Principalele clase de flavonoizi sunt:flavonele (apigenina, luteolina, diosmina etc.), flavonolii(ex. chempferolul, rutina, quercitina etc.), flavononele (ex. hespe-ritina), flavanolii (ex. silibinina, silimarina) ºi isoflavonele (ex.genisteina, daidzeina). Multe dintre ele au dovedit proprietãþibenefice în medicinã. Unele protejeazã capilarele sanguine,altele au proprietãþi antiinflamatoare, antihepatotoxice,antiulceroase, antioxidante, antialergice ºi antivirale. În fine,dar nu mai puþin important, mai mulþi flavonoizi par sã ofereo protecþie faþã de bolile cardiovasculare ºi chiar faþã de bolilecanceroase.

GGastritã: inflamaþia stomacului.Giardiozã: infestaþia cu parazitul Giardia Lamblia. Se mai numeºte

ºi lambliazã.Gingivitã: inflamaþie a gingiilor.Gutã: boalã a metabolismului proteinelor, caracterizatã prin acu-

mularea de acid uric ºi manifestatã prin dureri intense la nivelularticulaþiilor sau þesuturilor afectate.

HHemeralopie: tulburare de vedere, manifestatã prin scãderea acuitãþii

vizuale în condiþii de luminozitate scãzutã.Hemoroizi: dilataþii venoase ale arterelor hemoroidale (la nivelul

rectului).Hemostatic: cu proprietatea de a favoriza oprirea hemoragiei.Hepatitã cronicã: inflamaþia cronicã a ficatului.Hipercolesterolemie: creºterea de lungã duratã a colesterolului

sanguin peste limitele normale.


Hipertensiune arterialã: creºterea de duratã a valorilor tensiuniiarteriale peste limitele normale.

Hipocolesterolemiant: cu proprietatea de a favoriza scãdereaconcentraþiei de colesterol din sânge.

Hipoglicemiant: cu proprietatea de a induce scãderea concentraþieide glucozã („zahãr”) din sânge.

Hipotensiv: cu proprietatea de a induce scãderea valorilor tensiuniiarteriale.

IIcter: acumularea de pigment galben la nivelul pielii; popular se

numeºte gãlbenare.Inapetenþã: vezi anorexie.Infarct miocardic: distrugerea (necrozarea) unei porþiuni din

muºchiul cardiac, datoritã scãderii bruºte a irigaþiei cu sângea teritoriului respectiv.

Inhalaþii: metodã de administrare a unor medicamente sau prin-cipii active din plante, direct în cãile respiratorii, fiind antrenatede vapori de apã.

Insuficienþã hepaticã: incapacitatea ficatului de a-ºi îndeplini funcþiilefiziologice.

Insuficienþã renalã: incapacitatea rinichilor de a-ºi îndeplinifuncþiile fiziologice.

LLaringitã: inflamaþia laringelui.Laxativ: cu proprietatea de a favoriza eliminarea scaunului

(purgativ uºor).Lãuzie: perioada care urmeazã dupã naºtere.Leyshmaniozã: boalã parazitarã.


MMalnutriþie: îmbolnãvire datoratã unei alimentaþii insuficiente.Menopauzã: perioada fiziologicã în care menstruaþia înceteazã

definitiv ca urmare a sistãrii funcþiei ovariene.Meteorism: acumularea de gaze în intestine. Se mai numeºte

balonare.Metroragie: hemoragie uterinã; sângerare la nivelul uterului în

afara ciclului menstrual.Micozã: infestaþie cu ciuperci microscopice cauzatoare de boalã.Migrenã: durere de cap de intensitate foarte mare, de obicei pe o

singurã parte, însoþitã de greaþã, vãrsãturi ºi alte semneparticulare.

NNefritã cronicã: inflamaþia cronicã a rinichiului.Neurastenie: boalã caracterizatã prin tulburãri funcþionale ale

scoarþei cerebrale, manifestatã prin dureri de cap, insomnie,obosealã, depresie psihicã, anxietate etc.

Neurodermitã: boalã caracterizatã prin îngroºarea importantã apielii, mâncãrime ºi alte leziuni locale. Boala se întâlneºtede regulã la persoane predispuse la aceasta.

Nevralgie: inflamaþie dureroasã a unui nerv.Nevrozã: grup de afecþiuni ale sistemului nervos, de intensitate

redusã, datorate în general unor solicitãri psihice excesive,având ca simptome comune iritabilitatea, anxietatea, insom-nia, inapetenþa etc.

OObezitate: greutate corporalã excesivã.Oxiurazã: boalã parazitarã; infestaþie cu oxiuri.


PPalpitaþii: bãtãi neregulate ale inimii.Pielitã: inflamaþie a bazinetului renal.Pleurezie: inflamaþie a pleurei, membrana care înveleºte plãmânii,

însoþitã de colecþie localã de lichid.Pleuritã: inflamaþia pleurei, fãrã acumulare de lichid.Psihotonic: cu proprietatea de a stimula funcþiile psihice.Purgativ: cu proprietatea de a stimula eliminarea conþinutului in-

testinal.

RRecto-colitã: inflamaþia rectului ºi colonului.Retenþie hidricã: acumularea anormalã de lichid în organism; se

poate manifesta sub diferite forme, în funcþie de locul în carese acumuleazã lichidul (de exemplu umflarea picioarelor).

Reumatism: boli ale aparatului locomotor (mâini, braþe, picioare,muºchi ºi articulaþii) al cãror caracter comun îl constituiedurerea ºi limitarea miºcãrilor.

Reumatism degenerativ: vezi artrozã.Rinitã: inflamaþia mucoasei nazale.

SSeboree: creºterea anormalã a secreþiei grase a pielii.Secretolitic: cu proprietatea de a diminua secreþiile.Sedativ: cu proprietatea de a calma, de a liniºti.Senilitate: stare patologicã ce survine o datã cu înaintarea în vârstã,

manifestatã prin degradarea funcþiilor superioare ale creie-rului (atenþie, memorie, discernãmânt etc.).

Silicozã: boalã gravã a plãmânilor, datoratã expunerii la pulberiminerale foarte fine.


Sindrom Raynaud: stare patologicã manifestatã prin crizedureroase ºi paloare la nivelul degetelor, urmatã de învineþireºi apoi înroºire, senzaþie de cãldurã ºi de furnicãturã localã.

Spasmolitic: vezi antispastic.Sterilitate: incapacitatea de a concepe copii.Stomahic: cu proprietatea de a favoriza digestia prin stimularea

secreþiei sucurilor digestive.Stomatitã: inflamaþie a mucoasei gurii.Studii clinice dublu orb: studii medicale în care nici pacientul ºi

nici medicul curant, care se ocupã direct de pacient, nu ºtiedacã medicamentul folosit în experiment conþine substanþachimicã activã a cãrei eficienþã este cercetatã sau doar unaºa-numit placebo, o substanþã similarã la culoare, gust,miros, cu cea activã, dar fãrã efecte farmacologice. Studiiledublu orb se efectueazã pentru a diferenþia efectul propriu-zis al medicamentului de efectele datorate autosugestiei.

TTinitus: þiuituri în urechi.Tonic-amarã: proprietatea unor substanþe amare din plante de a

stimula secreþiile salivare, gastrice ºi intestinale.Traheitã: inflamaþia traheei.Traumatism: loviturã, leziune.Tromboflebitã: inflamaþie a venelor cu formarea de cheaguri

(trombi).Tuberculozã: infecþie cu bacilul Koch, al tuberculozei, frecvent

localizatã la nivelul plãmânilor.Tumorã malignã: tumorã canceroasã.


UUlcer: leziune care apare pe piele sau mucoase, fãrã tendinþa de

vindecare.Ulcer gastric: ulcer apãrut la nivelul mucoasei stomacului.Ulcer duodenal: ulcer apãrut la nivelul mucoasei duodenului.Ulcer varicos: ulcer apãrut la nivelul modificãrilor varicoase.Uretritã: inflamaþie a uretrei.

VVarice: dilatare anormalã a peretelui venelor, de obicei la nivelul

membrelor inferioare. Se întâlneºte ºi la nivelul venelor esofa-giene sau al venelor hemoroidale.

Vasoconstrictor: cu proprietatea de a induce vasoconstricþie (redu-cerea în dimensiune a lumenului unui vas sanguin).

Vasodilatator: cu proprietatea de a induce dilatarea lumenuluivaselor sanguine.

Vulnerar: cu proprietatea de a favoriza vindecarea rãnilor.

INDEXUL DENUMIRILOR POPULARE ŞIŞTIINŢIFICE

AAesculus hippocastanum – vezi

castan sãlbatic

Achillea milefolium – vezi coada-

ºoricelului

Aconitum napellus – vezi omag

Acorus calamus – vezi obligeanã

Adonis vernalis – vezi ruºcuþa de

primãvarã

Afin 24, 25, 26, 27, 228, 236,

240, 243

Agropyrum repens – vezi pir

Agrimonia eupatoria – vezi turiþã

mare

Albãstrele 27, 228, 240

Aloe 183, 184, 185, 235

Aloe vera – vezi aloe

Aloe barbadense – vezi aloe

Alchemilla vulgaris – vezi

creþiºoarã

Anason dulce – vezi fenicul

Anason 28, 29, 228, 230, 231,

249, 250

Anethum graveolens – vezi mãrar

Angelicã 30, 31, 227

Angelica archangelica – vezi

angelicã

Anghinare 31, 32, 33, 34, 223,

224, 228, 230, 233, 236

Arborele templier 185, 186, 225,

247

Arctium lappa – vezi brusture

Arctostaphylos uva-ursi – vezi

strugurii ursului

Armurariu 34, 187, 188, 233

Arnicã 209, 219

Arnica montana – vezi arnicã

Artemisia absinthium – vezi pelin

Atropa belladonna – vezi

mãtrãgunã

Avocado 229

BBerberis vulgaris – vezi dracilã

Betula pendula – vezi mesteacãn

Brânduºã de toamnã 209, 219

Brebenoc – vezi saschiu

Brusture 35, 36, 37, 227, 228

Buruianã de junghi – vezi coada

racului

Busuioc 38, 39, 230, 231, 236,

250

Busuiocul-cerbilor 37

Brad 237

Brumãrie – vezi creþiºoarã

CCalendula officinalis – vezi

gãlbenele


Capsella bursa-pastoris – vezi

traista ciobanului

Cassia angustifolia, Cassia

acutifolia – vezi senna

Caºul-popii vezi nalba mãruntã

Carul-zânelor – vezi arnicã

Castan sãlbatic 39, 40, 41, 225

Carum carvi – vezi chimen

Cãtinã albã 41, 42, 43, 44, 229,

233

Cãtinã de râu – vezi cãtinã albã

Cãtuºnicã – vezi iarba mâþei

Cânepa-codrului 219

Cârcel 219

Cârmâz 219

Ceapã 243

Ceapa-de-mare 188, 189

Centaurea cyanus – vezi albãstrele

Centaurium umbellatum – vezi

þintaurã

Cephalis ipecacuanha – vezi ipeca

Cerasus avium – vezi cireº

Ceratonia siliqua – vezi roºcov

Cerenþel 44, 45, 231

Cetinã de negi 219

Cetraria Islandica – vezi lichenul

renului

Chelidonium majus – vezi

rostopascã

Chimen 45, 46, 231, 249, 250

Chimion – vezi chimen

Cicoare 47, 48, 228, 233, 243

Cichorium intybus – vezi cicoare

Cimbriºor 49, 50, 228, 231, 233,

235, 237, 238, 248

Cimbru de câmp – vezi cimbriºor

Cimbru bun – vezi cimbru de

grãdinã

Cimbru de grãdinã 50, 51, 52,

233, 235

Cireaºa-lupului – vezi mãtrãgunã

Cireº 52, 224, 227, 239, 241

Citronela 223

Ciuboþica-cucului 53, 54, 236, 237

Ciumãfaie 210, 219

Ciumãrea 54, 55, 243, 250

Cnicus benedictus – vezi schinel

Coacãz de munte – vezi meriºor

Coacãz negru 55, 56

Coada-calului 56, 57, 227, 239,

240, 241

Coada-racului 58, 59, 231

Coada-ºoricelului 59, 60, 61, 226,

228, 229, 231, 232, 233, 234,

239, 238, 241

Coada-vacii – vezi lumânãricã

Colchicum autumnale – vezi

brânduºã de toamnã

Convalaria majalis – vezi

lãcrãmioarã

Coriandru 62, 63, 228, 230 231,

235, 236, 249

Cornul-secarei 210, 219, 247

Crataegus monogyna – vezi

pãducel

Crãiþe 63, 64

Indexul denumirilor populare ºi ºtiinþifice 271

Creþiºoarã 64, 65, 231

Creþuºcã 65, 66, 227

Crocus sativus – vezi ºofran

Cruºin 66, 67, 233, 234, 235

Cucutã 219

Curcuma longa – vezi turmeric

Curcumã – vezi turmeric

Cynara scolymus – vezi anghinare

DDatura stramonium – vezi

ciumãfaie

Dediþel-galben – vezi ruºcuþã de

primãvarã

Degeþel-lânos 211, 219, 221

Degeþel-roºu 211, 219, 221

Digitalis lanata – vezi degeþel

lânos

Digitalis purpurea – vezi degeþel

roºu

Doamnã-mare – vezi mãtrãgunã

Dracilã 69, 70, 71

Dreþe 71, 227

Dryopteris filix – vezi ferigã

Dud 68, 69, 231, 243

EEchinacea purpurea 189, 190, 191

Eleutherococcus senticosus – vezi

ginseng

Equisetum arvense – vezi coada-

calului

Eryngium planum – vezi scai

vânãt

Eucalipt 192, 237

Eucaliptus globulus – vezi eucalipt

FFasole 71, 72, 227, 236, 243

Fenicul 34, 72, 73, 74, 230, 231,

235, 249, 250

Ferigã 74, 75, 219, 235

Fierea-pãmântului – vezi þintaurã

Filipendula ulmaria – vezi creþuºcã

Floarea-paºtelui 219

Floarea-patimilor 193, 194, 232,

246

Foeniculum vulgare – vezi fenicul

Frasin 75, 76, 227, 228, 235

Fraxinus excelsior – vezi frasin

Fumaria officinalis – vezi fumãriþã

Fumãriþã 76, 77

GGalega officinalis – vezi ciumãrea

Gãlbenele 77, 78, 79, 223, 229,

233, 235, 236, 248

Gentiana lutea – vezi genþianã

Genþianã 79, 80, 228

Geum urbanum – vezi cerenþel

Ghimber 198, 199, 230, 236, 249

Ghimbir – vezi ghimber

Ghimpe 80, 81; vezi ºi holerã

Glycyrrhiza glabra – vezi lemn-dulce

Ginkgo biloba – vezi arborele

templier

Ginseng 194, 195, 196, 197, 223, 249


HHamamelis virginiana 200, 226

Hamei 81, 82, 246

Helichrysum arenarium – vezi

siminoc

Hippophae rhamnoides – vezi

cãtinã albã

Hypericum perforatum – vezi

sunãtoare

Hyssopus officinalis – vezi isop

Hyoscyamus niger – vezi

mãselariþã

Holerã 82, 83, 242

Humulus lupulus – vezi hamei

IIarbã-mare 83, 84, 85, 233, 235,

237, 248

Iarba-mâþei 85, 246

Ienibahar – vezi ienupãr

Ienupãr 86, 87, 227

In 223, 234, 249

Inula helenium – vezi iarbã-mare

Ipeca 200, 201

Isop 87, 88, 89, 238, 248

Izmã – vezi mentã

JJaleº – vezi salvie

Juniperus communis – vezi ienupãr

KKawa 219

LLamium album – vezi urzicã

moartã

Lavandula officinalis – vezi

levãnþicã

Lãcrãmioarã 212, 219

Lãmâiþã – vezi roiniþã

Laur – vezi ciumãfaie

Leandru – vezi oleandru

Lemn-dulce 90, 91, 92, 227, 229,

248, 249

Lemn-câinesc – vezi cruºin

Lemn-galben – vezi dracilã

Leonurus cardiaca – vezi talpa-gâºtii

Levãnþicã 92, 93, 246, 247

Lichenul-renului 93, 94, 228, 236

Lipan – vezi brusture

Lysimachia numularia – vezi dreþe

Limbricariþã 219

Lobelia 219

Lucernã 94

Lumânãricã 95, 96, 248

Luminiþã 223

Lythrum salicaria – vezi rãchitan

MMajorana hortensis – vezi

mãghiran

Marrubium vulgare – vezi unguraº

Mãceº 96, 97, 98, 228, 234

Mãghiran 100, 101, 228, 230, 246

Mãrar 99

Mãrgãritãrel – vezi lãcrãmioarã

Mãselariþã 212, 220


Mãtrãgunã 213

Mãturice 220

Medicago sativa – vezi lucernã

Melissa officinalis – vezi roiniþã

Melilotus officinalis – vezi sulfinã

Mentã 101, 102, 103, 231, 233,

234, 236, 237, 247

Menta-mâþei – vezi iarba mâþei

Menta pulegium – vezi busuiocul

cerbilor

Mentha piperita – vezi mentã

Meriºor 103, 104, 227, 231, 239

Mesteacãn 105, 106, 224, 227,

228, 239, 240

Molotru – vezi fenicul

Morus alba, Morus nigra – vezi dud

Mur 106, 107, 231, 236

Muºeþel 108, 109, 110, 226, 229,

232, 233, 236, 239

Muºeþel de câmp – vezi busuiocul

cerbilor

Muºtar negru 110, 111, 227

Mutãtoare 220

NNalbã-mare 112, 113, 231, 236

Nalbã-mãruntã 113

Nalbã-sãlbaticã 113

Negelariþã – vezi rostopascã

Nemþiºori de câmp 220

Nerium oleander -vezi oleandru

Nepeta cataria – vezi iarba-mâþei

Nucºoarã 220

Nuc 114, 115, 231, 236, 243

OObligeanã 116, 117, 214, 228, 229

Odolean 181, 222, 246

Oleandru 215, 220

Omag 214, 220

Ononis spinosa – vezi osul-

iepurelui

Origanum majorana – vezi

mãghiran

Origanum vulgare – vezi sovârv

Osul-iepurelui 118, 227, 228, 240,

241

PPaþachinã – vezi cruºin

Pãducel 119, 120, 121, 222, 224,

246

Palma-voinicului – vezi coada

racului

Palmier dinþat 242

Panax ginseng – vezi ginseng

Panax quinquefolius – vezi

ginseng

Panax japonicus – vezi ginseng

Panseluþã de câmp – vezi trei-fraþi-

pãtaþi

Panseluþã sãlbaticã – vezi trei-fraþi-

pãtaþi

Pãpãdie 121, 122, 123, 224, 228,

229, 233, 234, 236, 241

Passiflora incarnata – vezi floarea

patimilor

Pãtlaginã 123, 124, 125, 226, 236,

237


Pelin 34, 125, 126, 215, 228, 235

Pelin alb – vezi pelin

Phaseolus vulgaris – vezi fasole

Pimpinella anisum – vezi anason

Pin 127, 128, 227, 237

Pin maritim 202, 223

Pinus maritima – vezi pin maritim

Pinus silvestris – vezi pin

Pir 129, 130, 227, 239, 240

Plãmânãricã 130, 131

Plantago lanceolata, Plantago

media, Plantago major – vezi

pãtlaginã

Plantago psyllium – vezi psyllium

Plop 131, 132

Plop negru – vezi plop

Plop tremurãtor – vezi plop

Podbal 132, 133, 134, 236, 237,

238

Pojarniþã – vezi sunãtoare

Polygonum aviculare – vezi troscot

Popivnic 220

Pomuºor – vezi meriºor

Populus nigra – vezi plop negru

Populus tremula – vezi plop

tremurãtor

Porumb 135, 136, 227, 228, 234,

239, 240, 241

Porumbar 134, 231

Potentilla anserina – vezi coada-

racului

Primula officinalis – vezi

ciuboþica-cucului

Prunus spinosa – vezi porumbar

Psychotria ipecacuanha – vezi

ipeca

Psyllium 202, 203, 223, 234

Pulmonaria officinalis – vezi

plãmânãrica

QQuercus robur – vezi stejar

RRubarbãr – vezi revent

Rãchitan 136, 137, 231

Rãchitã – vezi salcie

Rauwolfia serpentina 220, 224

Revent 138, 139, 235

Ribes nigrum – vezi coacãz negru

Rhamnus frangula – vezi cruºin

Rheum palmatum ºi Rheum

officinale – vezi revent

Robinia pseudacacia – vezi salcâm

Rosa canina – vezi mãceº

Rodul pãmântului 220

Roiniþã 139, 230, 232, 246

Romaniþã – vezi muºeþel

Rosmarinus officinalis – vezi

rozmarin

Rostopascã 140, 141, 233, 234

Roºcov 142, 231

Rozmarin 142, 143, 144, 233

Rubus fruticosus – vezi mur

Ruscus aculeatus – vezi ghimpe

Ruºcuþã de primãvarã 216

Rutã 220


SSalcâm 144, 145, 232

Salcâm japonez 145

Salcie 145, 146, 147, 227, 247

Salix alba – vezi salcie

Salvia officinalis – vezi salvie

Salvie 147, 148, 149, 230, 238,

243

Sânzianã – vezi creþuºcã

Sãpunariþã 220, 236

Sarsaparilla 205, 206

Saschiu 149, 150, 220

Scaiul-oii – vezi brusture

Scai vânãt 150, 151, 236, 237

Scaiul-vântului 151

Schinduf 203, 204, 205, 223, 243

Schinel 151, 152, 228

Scilla maritima – vezi ceapã de

mare

Scoruº de munte 152, 153

Scrântitoare – vezi ciumãrea

Secale cornutum – vezi cornul

secarei

Senna 205, 235

Silybum marianum – vezi

armurariu

Siminoc 153, 233

Smilax sarsaparilla – vezi sarsapa-

rilla

Soc 154, 155, 227, 228, 239

Solanum nigrum – vezi zârnã

Solidago virgo aurea – vezi

splinuþã

Sorbus aucuparia – vezi scoruº de

munte

Sovârv 155, 156, 230, 237, 246

Spânz 220

Spin – vezi holerã

Splinuþã 156, 157, 239

Stejar 157, 158, 231

Strugurii-ursului 158, 159

Sulfinã 159, 160, 226

Sunãtoare 160, 161, 162, 229,

231, 232, 233, 234, 246, 248

Symphytum officinale – vezi

tãtãneasã

Șªofran 206

ªovârv – vezi sovârv

ªtirigoaie 217, 220

TTagetes patula, Tagetes erecta –

vezi crãiþe

Taraxacum officinale – vezi

pãpãdie

Talpa-gâºtii 163, 164, 222, 224,

232, 246

Tãtãneasã 164, 165, 217, 226

Tei 166, 167, 222, 223, 246, 248

Thymus serpyllum – vezi

cimbriºor

Thymus vulgaris – vezi cimbru de

grãdinã

Tilia cordata, Tilia platyphyllos,

Tilia tomentosa – vezi tei


Traista-ciobanului 168, 169, 170

Trei-fraþi-pãtaþi 170, 171

Trestie mirositoare – vezi

obligeanã

Trifoi-roºu 171, 172, 227, 238

Trifolium pratense – vezi trifoi

roºu

Trigonela foenum graecum – vezi

schinduf

Troscot 172, 173, 231

Turiþã-mare 173, 174, 227, 228,

231, 233, 234

Turmeric 207, 233

Tussilago farfara – vezi podbal

ŢÞelinã 229

Þintaurã 174, 175, 228

UUnguraº 176, 177, 231, 238

Urtica dioica – vezi urzicã

Urzicã 177, 178, 179, 226, 227,

228, 237, 242, 243

Urzicã-moartã 179, 180, 226

Usturoi 235, 243, 249

VVaccinium macrocapus 239

Vaccinium myrtillus – vezi afin

Vaccinum vitis idaea – vezi

meriºor

Valerianã 181, 182, 222, 229, 246

Valeriana officinalis – vezi

valerianã

Vargã de aur – vezi splinuþã

Varzã 229

Vâsc 218, 220, 224

Vâzdoage – vezi crãiþe

Veratrum album – vezi ºtirigoaie

Vetrice 220

Vinariþã 220

Vinca minor – vezi saschiu

Viscum album – vezi vâsc

Viola tricolor – vezi trei-fraþi-

pãtaþi

XXanthium spinosum – vezi holerã

ZZea mays – vezi porumb

Zârnã 219, 220

Zingiber officinale – vezi ghimber

INDEXUL BOLILOR, SIMPTOMELOR ŞISTĂRILOR FIZIOLOGICE SPECIALE CARE

BENEFICIAZĂ DE FITOTERAPIEA

accident vascular cerebral 149, 223

aciditate gastricã – vezi

hiperaciditate

acnee 36, 48, 57, 78, 148; vezi ºi

boli dermatologice

adenom de prostatã – vezi boli ale

prostatei

alergie 170, 178

alãptare 46, 54, 250

ameþealã 186

amnezie 186

anaciditate 30, 60

anemie 55, 57, 80, 94, 117, 204

anginã pectoralã 120, 221

anorexie 27, 29, 30, 31, 33, 38,

48, 49, 62, 80, 94, 99, 116,

126, 143, 152, 156, 173, 175,

199, 204, 228

anxietate 146, 163, 186, 193, 196,

246

arsuri 43, 78, 132, 157, 161, 184

arsuri retrosternale 145

arterita membrelor inferioare 26

ascardiozã 84

ascitã 65, 152, 157, 233

astenie 143, 204

astm 133, 172, 238; vezi ºi boli

ale aparatului respirator

aterosclerozã 33, 222

aterosclerozã cerebralã 26, 149,

223

aterosclerozã coronarianã 120

Bbalonare – vezi meteorism

blefaritã 27

boalã Alzheimer 186

boli ale aparatului respirator 37,

85, 88, 102, 112, 124, 133,

236

boli ale cãilor urinare 52, 75, 129,

135, 136; vezi ºi boli renale

boli ale prostatei 83, 178, 180, 242

boli ale sistemului nervos 85, 245,

246

boli cardiace 120, 138, 140, 163,

166, 222

boli coronariene 40, 202

boli cu retenþie de apã 65, 99, 105,

118; vezi ºi edem

boli dermatologice 36, 43, 91,

114, 118, 132, 137, 148, 170,

206

boli digestive 30, 38, 62, 94, 105,

109, 140, 143

boli gastro-intestinale 37, 81, 114,

116, 159; vezi ºi enterite,

gastrite


boli ginecologice 60, 109

boli hepato-biliare 33, 48, 49, 67,

70, 78, 92, 102, 105, 133, 141,

143, 153, 161, 188, 207, 233,

234

boli metabolice 118, 178

boli renale 33, 36, 52, 92, 131,

132, 135

boli reumatice 26, 31, 36, 52, 65,

71, 75, 105, 111, 118, 129,

136, 146, 154, 157, 172, 173,

178

boli vasculare 26, 97, 186, 202

bronºitã 29, 51, 73, 84, 88, 95,

111, 112, 124, 127, 131, 133,

151, 154, 166, 192, 236, 237;

vezi ºi boli ale aparatului

respirator

Ccalculozã biliarã – vezi litiazã

biliarã

calculozã renalã – vezi litiazã

renalã

cancer 202, 207

cefalee 247; vezi ºi migrenã

cirozã hepaticã 33, 188, 233

cistitã 104, 127, 136, 238

claudicaþie intermitentã 186

colecistitã 153

colici, crampe 29, 38, 46, 49, 59,

60, 73, 100, 102, 107, 109, 116,

140, 148, 156, 181, 230, 231

colici renale 241

colitã 38, 52, 109, 126, 156, 161, 193

colon iritabil 102

conjunctivitã 27

constipaþie 48, 67, 75, 138, 152,

184, 203, 205, 234

contuzie 174

convalescenþã 57, 80, 116, 97,

143, 196, 204

Ddebilitate fizicã 143, 196

degerãturi 57, 78, 131, 157

demineralizare 52

depresie 161, 186, 196, 246, 247

dezalcoolizare 201; vezi ºi etilism

dezintoxicare (dupã fumat) 117

diabet zaharat 26, 54, 69, 148,

196, 204, 242

diaree 26, 38, 45, 59, 60, 65, 69,

71, 102, 104, 107, 112, 114,

134, 137, 142, 157, 173, 176,

180, 203, 230

dischinezie biliarã 77, 84, 122,

135, 148, 234

dismenoree 65, 146, 180

dispepsie 26, 31, 62, 80, 114, 122,

133, 142, 199

distonie neurovegetativã 117, 140,

148, 247

dizenterie 134, 142

dureri menstruale 60 ,109; vezi ºi

boli ginecologice

dureri ulceroase 116; vezi ºi ulcer

gastric ºi duodenal

Indexul bolilor care beneficiazã de fitoterapie 279

dureri de cap – vezi cefalee, migrenã

dureri de stomac 134; vezi ºi ulcer

gastric ºi duodenal

dureri hepatice 153; vezi ºi boli

hepato-biliare

dureri reumatice 144; vezi ºi boli

reumatice

Eechimozã 165

eczemã 36, 43, 57, 91, 114, 137,

170

edem 40, 57, 86, 99, 118; vezi ºi

boli cu retenþie de apã

emfizem pulmonar 133

enteritã, enterocolitã,

gastroenterocolitã 26, 45, 49,

60, 142, 157, 180, 203, 230

epistaxis 137

etilism 188

Ffaringitã 148, 151, 154, 157, 174,

236, 237

febrã 146, 170, 175, 176

flebitã 40, 165, 200

fracturã 57

furuncul 36, 124, 191

Ggastritã 69, 91, 105, 122, 126,

142, 152, 157, 161, 173, 193

giardiazã (lambliazã) 78

gingivitã 45, 59, 70, 91, 112, 148,

157, 161, 174

greaþã 102, 153, 199, 235

gripã 75, 97, 109, 190, 199; vezi

ºi boli ale aparatului respirator

gutã 26, 36, 75, 105, 118, 136,

154, 173, 178, 227

guturai 75, 88, 97, 166, 191, 236;

vezi ºi boli ale aparatului

respirator

Hhemeralopie 64

hemoragie 40, 159, 169

hemoroizi 40, 60, 65, 81, 124,

132, 157, 159, 165, 178, 200,

225, 226

hepatitã 33, 143, 153 ,188, 234;

vezi ºi boli hepato-biliare

hiperaciditate 144, 145

hipercolesteromie 33, 203, 221,

223; vezi ºi aterosclerozã

hiperglicemie – vezi diabet

zaharat

hipertensiune arterialã 26, 33, 52,

55, 105, 120, 122, 149, 163,

221, 223

hipoaciditate - vezi anaciditate

hipovitaminozã 43, 53, 97, 153

Iicter 70, 159; vezi ºi boli hepato-

biliare

imunitate 248

inapetenþã – vezi anorexie

indigestie 235

infarct miocardic 26, 221


infecþii ale cãilor respiratorii 29,

49, 38, 51, 54, 84, 91, 94, 95,

109, 113, 127, 129, 145, 151,

152, 156, 166, 170 ,171, 176,

180, 189, 192, 201; vezi ºi boli


infecþii ale pielii 78, 191; vezi ºi

boli dermatologice

infecþii urinare 26, 49, 86, 124,

154, 159; vezi ºi boli ale cãilor

urinare

inflamaþia cavitãþii bucale 112,

114; vezi ºi gingivitã

inflamaþia gingiilor – vezi

gingivitã

insomnie 81, 146, 166, 181, 193,

245, 246

insuficienþã circulatorie cerebralã

186

insuficienþã hepaticã 33; vezi ºi

boli hepato-biliare

insuficienþã venoasã cronicã 40;

vezi ºi varice, ulcer varicos

intoxicaþie 33, 188

iritabilitate nervoasã 92, 146, 193

Îînþepãturi de insecte 78, 124, 174,

184

Llaringitã 95, 112, 124, 127,

131,236, 237; vezi ºi boli ale

aparatului respirator

lãuzie 109

leziune a pielii 88, 184; vezi ºi

boli dermatologice

litiazã biliarã 33, 122, 233; vezi ºi

boli hepato-biliare

litiazã renalã 52, 135, 136, 173,

178, 240

Mmalnutriþie 196

mãtreaþã 131

menopauzã 94, 148, 163, 180,

181; vezi ºi boli ginecologice

meteorism 29, 31, 33, 37, 38, 62,

73, 99, 100, 140, 148, 153,

156, 199, 229

metroragie – vezi tulburãri de

menstruaþie

micozã 114

migrenã 92, 186, 247; vezi ºi

cefalee

miopie 64

Nnegi 141

neliniºte vezi anxietate

nervozitate 100, 246; vezi ºi

anxietate

neurastenie 92

neurodermitã 57; vezi ºi boli

dermatologice

nevralgie 146, 193

nevrozã 181, 196, 204

Indexul bolilor care beneficiazã de fitoterapie 281

Oobezitate 91, 244

obosealã 196

oxiurazã 51, 84, 126, 235

Ppalpitaþii 181, 222

parazitozã intestinalã 49, 51, 62,

74, 84, 235; vezi ºi oxiurazã

pielitã 127, 136; vezi ºi infecþii

urinare

plagã 43, 49, 71, 78, 88, 124, 131,

132, 133, 156, 157, 174, 178,

184, 191

pleurezie 192

podagrã – vezi gutã

poliartritã reumatoidã 91; vezi ºi

boli reumatice

psoriazis 91, 206; vezi ºi boli

dermatologice

Rrãguºealã 131; vezi ºi boli ale


rãu de înãlþime 199

rãu de mare 199

rãu de miºcare 199

reumatism – vezi boli reumatice

Ssarcinã 250

scorbut 127; vezi ºi

hipovitaminozã

seboree 36; vezi ºi boli

dermatologice, acnee

senilitate 186

silicozã 133

sindrom Menière 150

sindrom Raynaud 40

sinuzitã 102, 109

sterilitate 65

stomatitã 45, 70, 146, 148, 157,

173; vezi ºi gingivitã

stres 193, 196, 246

surmenaj 43, 55, 92, 196

Ttensiune psihicã 166

tinitus 186

traheitã 29, 51, 73, 84, 94, 124,

127, 151, 236; vezi ºi boli ale


transpiraþie excesivã 146, 148

tromboflebitã 40, 159

tuberculozã 70

tulburãri ale metabolismului

grãsimilor 26

tulburãri de erecþie 186

tulburãri de menstruaþie 59, 65,

70, 78, 122, 137, 169; vezi ºi

boli ginecologice

tulburãri de auz 149

tulburãri de memorie 196

tuse 51, 132, 151, 156, 170, 172,

180, 192, 236, 237; vezi ºi boli



Uulcer gastric ºi duodenal 43, 69,

78, 91, 109, 124, 157, 161,

169, 173, 229

ulceraþii ale pielii 49, 133, 191

ulcer al gambei 156; vezi ºi ulcer

varicos

ulcer varicos 71, 81, 137, 174,

178, 180, 200

uretritã 127; vezi ºi infecþii ale

cãilor urinare

Vvarice 40, 81, 165, 180, 200, 225;

vezi ºi ulcer varicos

vãrsãturi 199

BIBLIOGRAFIE

Alexandriu-Peiulescu Maria, Popescu H. – Plante medicinale în

terapia modernã, Editura Ceres, Bucureºti, 1978.

Balaj L., Oprescu D., Cristian N. – Farmacia familiei, Editura Trans-

pres Kraul, Bucureºti, 1995.

Bojor O., Alexan M. – Plantele medicinale – izvor de sãnãtate,

Editura Ceres, Bucureºti, 1991.

Bojor O., Popescu O. – Fitoterapie tradiþionalã ºi modernã, Editura

Fiat Lux, Bucureºti, 1998.

Castleman M. – Gyógynövény enciklopédia, Esély Kiadó,

Budapest, 1995.

Chiril P. (sub redacþia) – Medicinã naturistã – mic tratat terapeutic,

Editura Medicalã, Bucureºti, 1987.

Constantinescu C., Agopian A. – Plante medicinale din flora

spontanã, Bucureºti, 1962.

Craig Winston J. – The Use and Safety of Common Herbs and

Herbal Teas, Berrien Springs, Michigan, 1996.

Craig Winston J. – Nutrition for the Nineties, Golden Harvest Books,

Eau Claire, Michigan, 1992.

Craig Winston J. – The use and safety of common herbs and herbal

teas, Golden Harvest Books, Eau Claire, Michigan, 1996.

Csûrös L. – Gyógynövények mint természetes gyógyanyagok,

Tudományos Könyvkiadó, Bukarest, 1990.

Drãgulescu C. – Plantele alimentare din flora spontanã a României,

Editura Sport-Turism, Bucureºti, 1991.

Fulga I. G. – Antibiozã, antibiotice, antibioterapie, Editura Medicalã,

Bucureºti, 1989.


Gavrilescu ªt., Streian C., Cristodorescu R., Luca C., Drãgulescu

I., Deutsch G. – Digitalizarea în practica medicalã, Editura

Facla, Timiºoara, 1978.

Geiculescu V. T. – Bioterapie – Reþete medicale fãrã medicamente,

Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986.

Grau/ Jung/ Münker – Bogyósok, vadon termõ zöldségnövények,

gyógynövények, Magyar Könyvklub, Budapest, 1996.

Grigorescu E., Ciulei I., Stãnescu U. – Index fitoterapeutic, Editura

Medicalã, Bucureºti 1986.

Grigorescu E. – Din ierburi s-au nãscut medicamentele, Editura

Albatros, Bucureºti, 1987.

Ivan S. – Sã ne tratãm fãrã medicamente, Editura ªtiinþificã ºi

Enciclopedicã, Bucureºti, 1990.

Johnson V. J., Osuchowski M. F., He Q, Sharma R. P. – Physiologi-

cal Responses to a Natural Antioxidant Flavonoid Mixture,

Silymarin, in BALB/c Mice: II. Alterations in Thymic Differ-

entiation Correlate with Changes in c-myc Gene Expres-

sion, Planta Med 2002 Nov; 68(11):961-5.

Katiyar SK., Treatment of silymarin, a plant flavonoid, prevents

ultraviolet light-induced immune suppression and oxidative

stress in mouse skin, Int J Oncol 2002 Dec., 21(6):1213-22.

Mincu I., Segal B., Popa E., Segal R. – Orientãri actuale în nutriþie,

Editura Medicalã, Bucureºti, 1989.

Pârvu C. – Universul plantelor, Micã enciclopedie, Editura

Enciclopedicã, Bucureºti, 2000.

Popescu H. – Resurse medicinale în flora României, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 1984.

Rácz G., Rácz-Kotilla E., Monea M., Péter M., Rogoºca M., Gáspár

M. – Plante medicinale în prezent, Editat de redacþia revistei

Korunk, Cluj-Napoca, 1983.

Rácz G., Laza A. – Plante medicinale ºi aromatice, Editura Ceres,

Bucureºti, 1975.

Bibliografie 285

Rácz G., Rácz-Kotilla Erzsébet, Szabó L.– Gyógynövényismeret –

a fitoterápia alapjai, Sanitas Természetgyógyászati

Alapítvány, Budapest, 1992.

Rápoti J., Romváry V. – Gyógyító növények, Medicina Könyvkiadó,

Budapest ,1977.

Simionescu I. – Flora României, Fundaþia pentru literaturã ºi artã

„Regele Carol II”, Bucureºti, 1939.

Voiculescu M. (sub redacþia) – Medicina pentru familie, Editura

Medicalã, 1986.

Voiculescu S., Bezdadea Z. – Tehnicã farmaceuticã, Editura

Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1978.

Wilasrusmee C., Kittur S., Shah G., Siddiqui J., Bruch D.,

Wilasrusmee S., Kittur DS., Immunostimulatory effect of

Silybum Marianum (milk thistle) extract, Med Sci Monit

2002 Nov., 8(11): BR439-43.

Tipografia „Viaţă și Sănătate”Str. Valeriu Braniște 29, sector 3, București

Tel. 021.323.00.20

incursiune fitoterapie - dr. valentin nădășan

Documents