CAPITOLUL I: SUCCINTĂ DESCRIERE A SECTORULUI IMM ȘI A

PERSPECTIVELOR SALE DE DEZVOLTARE ÎN ROMÂNIA

1.1. Definirea și caracteristicile înterprinderilor mici şi mijlocii

Literatura despre întreprinderile mici şi mijlocii devine tot mai bogată. Aproape

toate cărţile dedicate întreprinderilor mici şi mijlocii prezintă rolul acestora în economie,

evoluţia cantitativă şi calitativă, disputele pe marginea criteriilor de definire. Aici vom

spune doar atât: în România, asemenea Uniunii Europene, întreprinderile mici şi mijlocii

sunt definite după un singur criteriu: numărul de salariaţi. Desigur, existenţa unui singur

criteriu reprezintă un compromis, însă unul necesar, mai ales prin prisma facilităţilor

fiscale acordate acestui tip de întreprindere.

P. Drucker spunea că “micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al

creşterii economice.” Aceste mici afaceri contribuie în bună măsură la realizarea unor

obiective fundamentale ale oricărei economii naţionale. Nu există o definiţie unanim

recunoscută a IMM-urilor. Pentru a fi considerată mică/mijlocie o afacere trebuie să

îndeplinească anumite condiţii.

Definirea IMM-urilor, are în vedere următoarele aspecte:

- dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numărul de personal,

profitul, (cel mai important/frecvent criteriu utilizat este cel al numărului de

personal).

- unitatea de conducere: Confederaţia generală a întreprinderilor mici şi mijlocii

(Confederation General PME) afirmă că IMM este o întreprindere stăpânită şi

condusă de 1 persoană. Statisticile arată că 45% au fost create şi conduse de una

şi aceiaşi persoană.

Definiţia IMM-urilor: sunt organisme cu vocaţie industrială sau comercială cu un

centru de profit şi cu o singură activitate.

În aprecierea mărimii unei întreprinderi se au în vedere criterii cantitative şi calitative:

- cantitative: volumul vânzărilor, numărul salariaţilor, profit

- calitative: la atingerea unui anumit nivel al productivităţii muncii, atingerea unui

anumit grad al unităţii în mediul economic, la atingerea unui anumit nivel de

comportament.

În SUA întreprinderile sunt considerate mici şi mijlocii dacă numărul proprietarilor

(persoanelor) este între 1-20; au o localizare geografică bine determinată, managementul

este independent, separat de proprietar, iar cifrele de afaceri se învârt în jurul a câtorva

milioane de $ (comerţ cu amănuntul: 8 mil $; comerţ cu ridicata 22 mil $).

În UE criteriul principal este cel al numărului de salariaţi clasificat pe 3 categorii:

- micro-întreprindere: 1-9 salariaţi

- întreprinderi mici: 10-99 salariaţi

- întreprinderi mijlocii: 100-499 salariaţi.

România a preluat parţial acest criteriu de clasificare:

- micro-întreprindere: 1-9 salariaţi

- întreprinderi mici: 10-49 salariaţi

- întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi.

Cadrul legal de funcţionare a IMM-urilor este asigurat prin Legea 133/1999 privind

stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor. IMM-

urile îşi desfăşoară activitatea în sfera: producţiei de bunuri materiale şi servicii.

Aceste întreprinderi pot înfiinţate în orice domeniu de activitate, în general servicii,

construcţii generale, comerţ cu amănuntul sau ridicata. În servicii ele oferă servicii

specializate cu un pronunţat caracter tehnic (exemplu: saloane de coafură şi cosmetică,

atelier de reparaţii a încălţămintelor, spălătorii etc.). Aceste servicii pot fi oferite atât

consumatorilor individuali cât şi întreprinderilor.

În comerţul cu amănuntul IMM-urile oferă mărfuri spre vânzare direct

consumatorilor şi ele se pot clasifica în: lanţuri de magazine sau unităţi independente.

În comerţul cu ridicata sunt de regulă intermediari între producţie şi comerţul cu

amănuntul. De regulă în construcţii şi industria prelucrătoare există puţine IMM-uri

datorită costurilor ridicate şi datorită ciclurilor de producţie relativ lungi.

Organizarea internă a IMM-urilor este influenţată în mod fundamental de două

aspecte:

a) În 80% din cazuri conducerea este asigurată de proprietar ceea ce împiedică într-o

anumită măsură apariţia şi manifestarea disocierii de autoritate

b) Salariaţii sunt slab sau puţin sindicalizaţi ceea ce contribuie la formarea unor relaţii

privilegiate între salariaţi şi proprietari. Această relaţie este influenţată de personalitatea

conducătorului.

Organizarea şi structura IMM-urilor depind de interacţiunea dintre întreprindere şi

familia proprietarului, apare necesitatea obiectivă de a gestiona cu mare grijă această

interacţiune.

Această situaţie indică mai multe probleme:

- menţinerea concentrată (eficace) a puterii la nivelul fiecărei generaţii,

- succesiunea şi transpunerea (transmiterea) puterii,

- gestionarea unei politici de personal care să permită coexistenţa relaţiilor

familiale şi nefamiliale,

- compatibilitatea evoluţiei întreprinderii cu evoluţia familiei.

În general se conturează în viaţa economică două tipuri de IMM:

Mica întreprindere tradiţională care de regulă nu are o strategie pe termen lung, are o

piaţă restrânsă de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor şi eventuala linie de

dezvoltare sunt transmise prin experienţă din generaţie în generaţie.

Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun în aplicare o tehnologie de vârf, caută pieţe

noi, se orientează spre găsirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine

adaptate destinaţiei lor, produse de calitate superioară însoţite de un service superior mai

ales în ceea ce priveşte fiabilitatea, rezistenţa şi finisajele. IMM-urile moderne de regulă

prezintă competenţă în realizarea unui produs complex, competenţă dobândită fie prin

studii de specialitate ale angajaţilor fie prin aptitudini deosebite şi experienţa acestora.

Formele juridice pentru desfăşurarea unei afaceri

Când un întreprinzător s-a decis să iniţieze o afacere el trebuie să aleagă cea mai

potrivită formă de societate comercială. Această societate este o persoană juridică ce ia

fiinţă pe baza unui contract de societate, prin care două sau mai multe persoane fizice

şi/sau juridice convin să îşi aducă aportul în bani sau natură pentru a constitui un capital

social care să servească la realizarea unor activităţi profitabile.

Pentru alegerea formei juridice ideale orice întreprinzător trebuie să analizeze

condiţiile specifice ale situaţiei sale şi să găsească răspuns la o serie de probleme, cum ar

fi:

- Natura activităţii pe care doreşte să o desfăşoare

- Volumul activităţii sau al afacerii şi posibilităţile de extindere a acestora

- Suma de bani necesară

- Cum poate obţine aceşti bani

- Care ar fi profitul estimat

- Să fie realist cu privire la calificarea şi competenţa sa în domeniu; experienţa sa în

domeniu

- Partenerii de afaceri

- Responsabilităţi în caz de faliment

- Care sunt taxele pentru iniţierea afacerii şi înfiinţarea firmei.

Principalele forme în care poate fi lansată o afacere sunt următoarele:

1) Societate comercială

Societăţile comerciale desfăsoară activităţi în nume propriu (sunt persoane distincte

de proprietar), au conducere şi sedii proprii. Cele mai cunoscute forme sunt: SNC, SCS,

SCA, SRL.

SNC – presupune asocierea unor persoane care s-au acceptat reciproc şi îşi recunosc

diferite calităţi individuale, aportul la capitalul social se face sub forma părţilor sociale şi

obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul firmei şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a

asociaţilor.

SCS – se înfiinţează prin contract de societate, aportul la capitalul social se face sub forma

părţilor sociale, a comandita înseamnă a participa cu o sumă de bani la o întreprindere, a-ţi

asuma răspunderea faţă de creditori pentru eventualele pierderi. Persoana care

comanditează (finanţează) afacerea răspunde în limita capitalului adus şi se numeşte

comanditar. Cel care se asociază la câştig şi pierdere cu comanditarul se numeşte

comanditat şi răspunde nelimitat pentru patrimoniul societăţii. Obligaţiile sunt garantate cu

patromoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor comanditaţi.

SCA – capitalul social trebuie să fie minim 25.000.000 lei, iar numărul acţionarilor minim

5. Se înfiinţează pe bază de contract de societate şi statut, obligaţiile sunt similare ca la

SCS.

SRL – este o societate de capitaluri cu număr limitat de membrii, capitalul este divizat în

părţi sociale şi este de minim 2.000.000 lei. Se înfiinţează pe bază de contract de societate

şi statut cu excepţia SRL-urilor cu asociat unic unde este de ajuns statutul. Această formă

este cea mai răspândită.

Avantaje în cazul SRL-lor:

- Mărimea capitalului social

- Numărul de asociaţi (maxim 50)

- Aportul în natură (maxim 60% din capitalul social)

- Obligaţiile sunt garantate numai cu patrimoniul societăţii iar răspunderea asociaţilor

este limitată la valoarea aportului.

2) Întreprinzători individuali

3) Asociaţii familiale: pot fi constituite din membrii unor familii cu gospodărie comună

iar în cazul unor activităţi este necesară atestarea profesională, a persoanelor

respective.

Această formă are următoarele avantaje:

- Autorizarea şi procedura de autorizare sunt nai simple

- Taxele (de autorizare) sunt mai reduse

- Impozitele sunt mai mici decât cele ale societăţilor comerciale

Dezavantaje:

- Nu se poate folosi personal salariat

- Posibilităţile de finantare (credit) sunt mai reduse

- Posibilităţi limitate de extindere a afacerii

4) Liber-profesionişti: cea mai simplă formă de manifestare a iniţiativei particulare.

Condiţii: să fie cetăţeni români cu domiciliul în România.

1.2. Locul și rolul întreprinderilor mici si mijlocii în economia României

Întreprinderile mici şi mijlocii au jucat dintotdeauna un rol deosebit în viaţa

economică şi socială a oricărei ţări, aflându-se la baza dezvoltării economiei. Dinamismul,

flexibilitatea, adaptabilitatea, mobilitatea, potenţialul inovator reprezintă câteva din

caracteristicile pe care întreprinderile mici şi mijlocii le au şi care sunt considerate

esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a economiei oricărui stat. Se pot asigura astfel

coeziunea structurii economice, creşterea economica sănătoasă şi desigur se creează noi

locuri de munca.

În prezent, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) reprezintă peste 99% din

numărul total al firmelor din România, rolul lor în economie fiind semnificativ, ponderea

lor în realizarea produsului intern brut apropiindu-se de 60% în ultimii ani. Secolul XXI

este considerat de mulţi specialişti ca un secol al întreprinderilor mici şi mijlocii. Fără

dezvoltarea acestui sector se consideră că evoluţia economică la nivelul oricărei ţări, dar şi

la nivelul globului, nu va putea fi considerată mulţumitoare. Pentru a reuşi acest lucru, în

aproape toate ţările lumii, se încearcă realizarea un cadru legislativ care să favorizeze

dezvoltarea cât mai puternică a acestui sector. Totuşi, este foarte importantă, mai ales în

acest caz, definirea exactă a ceea ce însemnă o întreprindere mică sau mijlocie. Se pot evita

astfel situaţii în care, deşi se doreşte dezvoltarea unui anumit sector, nu se reuşeşte acest

lucru, tocmai pentru că tocmai acele întreprinderii nu pot avea acces la anumite facilităţi

oferite de legislaţie.

O serie de ţări, printre care şi România, au încercat să-şi armonizeze legislaţia cu

cea a UE deşi nu sunt membre. O situaţia deosebită este cea a celor 10 ţări foste candidate

şi care au aderat la Uniune Europeană la 1 mai 2004, ele trebuind să-şi armonizeze acest

punct cel târziu la 1 ianuarie 2005. Această dată este foarte importantă pentru toate ţările

membre ale Uniunii Europene şi nu numai. Din acel moment va intra în vigoare

Recomandarea Comisiei Uniunii Europene numărul 361/2003 din 6 mai 2003 care

reglementează foarte clar ce întreprinderi sunt IMM-uri.

Un alt factor important este acela că o întreprindere ce nu este IMM nu poate deţine

mai mult 25% din capitalul social (sau dreptul de vot) al unei întreprinderi considerată

întreprindere mică sau mijlocie. Dacă se întâmplă acest lucru atunci acea întreprindere nu

mai este considerată ca făcând parte din categoria IMM-urilor. Actuala definire a IMM-

urilor reprezintă un pas înainte faţă de vechea recomandare 280/96 din 3 aprilie 1996. Ea

recunoaşte dinamica importantă pe care a înregistrat-o sectorul întreprinderilor mici şi

mijlocii în Uniunea Europeană. Deşi aceasta recomandare mai este încă în vigoare până la

sfârşitul anului 2004 ea poate fi deja considerată ca fiind depăşită de dinamica IMM-urilor

Existenţa IMM-urilor este necesară pentru funcţionarea cât mai armonioasa a

economiei moderne, acestea fiind prezente aproape în toate sectoarele economice şi

adaptându-se mult mai uşor schimbărilor survenite în condiţiile economice şi sociale. Ele

îşi desfăşoară activitatea în special la nivel naţional, însă sunt afectate de legislaţia

comunitara privind taxele şi impozitele, concurenţa, legislaţia societăţilor comerciale,

politicile sociale şi regionale precum şi legislaţia cu privire la formalităţile vamale. Ca

urmare, politica Uniuni Europene în acest domeniu constă în măsuri menite să promoveze

interesele IMM-urilor şi să elimine barierele care le pot bloca accesul pe piaţa.

În România definirea IMM-urilor este încă diferită de cea din Uniunea Europeană,

ea realizându-se pe baza prevederilor Legii nr. 346/2004, privind stimularea înfiinţării şi

dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Comparând definiţia IMM-urilor din România

cu cea recomandată de Comisia Europeană se poate observa că doar din punct de vedere al

numărului de angajaţi, aceasta este identică. Din punct de vedere al cifrei de afaceri,

definiţia română este mai restrictivă, nivelul maxim al acesteia fiind de 8 milioane Euro

indiferent de încadrarea întreprinderii într-una din cele trei categorii (micro, mici sau

mijlocii). În plus, profitul brut al întreprinderilor mici şi mijlocii nu poate să depăşească

echivalentul în lei a 5 milioane de Euro şi ele trebuie să fie independente. Conform

articolului 3 din legea menţionată, sunt considerate independente întreprinderile mici şi

mijlocii care nu sunt deţinute în proporţie de peste 25% din capitalul social sau din

drepturile de vot de către o altă întreprindere sau de mai multe întreprinderi împreună, care

nu fac parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii. Totuşi, prin excepţie de la

prevederile acestui articol 3, este considerată independentă o întreprindere aflată într-una

din următoarele situaţii:

a) întreprinderea este deţinută de societăţi publice de investiţii, de societăţi cu

capital de risc, investitori instituţionali, universităţi sau centre de cercetare non-profit, cu

condiţia ca aceştia să nu exercite, în mod individual sau împreună, controlul asupra

întreprinderii;

b) capitalul este divizat de aşa natură încât deţinătorii nu pot fi identificaţi,

întreprinderea declară cu bună-credinţă, pe propria răspundere, că este în măsură să

presupună că nu este deţinută în proporţie de 25% sau mai mult de o altă întreprindere sau

de mai multe întreprinderi împreună care nu fac parte din categoria întreprinderilor mici şi

mijlocii.

O prima reflectare a politicii europene în materie o constituie primul Program

comunitar de acţiune în domeniul IMM din 1983, an care a şi fost declarat Anul European

11 al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii. Al doilea program comunitar în acest domeniu a fost

lansat în anul 1987, iar în perioada 1997 – 2000 s-a desfăşurat al treilea program privind

IMM-urile. În data de 13 iunie 2000 a fost adoptata Carta Europeana a Întreprinderilor

Mici de Consiliul General pentru Afaceri şi acceptată de Consiliul European de la Feira

(Portugalia) 19/20 iunie 2000. Ea are ca scop crearea unui mediu adecvat dezvoltării

întreprinderilor mici şi antreprenoriatului. Ţările candidate la Uniunea Europeana au

acceptat Carta în cadrul întâlnirii de la Maribor (Slovenia) din aprilie 2002, acceptarea de

către România realizându-se prin Hotărârea Guvernului nr. 656/2002. La sfârşitul anului

2000, Consiliul Uniunii Europene a adoptat un nou „Program multianual asupra

întreprinderilor şi spiritului antreprenorial şi în particular asupra întreprinderilor mici şi

mijlocii”. Acesta se desfăşoară în perioada 2000-2005 şi este mai amplu decât cele

anterioare, trasând direcţii de acţiune atât statele membre ale Uniunii Europene cât şi

pentru cele candidate.

1.2.1. Întreprinderea este componenta cea mai importantă a economiei

şi societăţii

Întreprinderea sau firma – prin care întelegem o organizaţie alcătuită din una

sau mai multe persoane, care desfăşoară activităţi, utilizând de regulă mijloace

economice, în vederea obţinerii de profit – este cea mai răspândită formă

organizatorică.

Importanţa sa deosebită decurge din urmatoarele realităţi: generează cea mai

mare parte a produselor şi serviciilor fără de care populaţia unei ţări nu ar supravieţui

în prezent; este principala creatoare de substanţă economică, de valoare adaugată în

orice ţară, fără de care societatea contemporană nu poate exista; oferă locuri de muncă

pentru cea mai mare parte a populaţiei; performanţele sale conditionează starea şi

performanţele economiei fiecarei ţări şi standardul de viaţă al populaţiei din cadrul său.

Fireşte, întreprinderea nu poate şi nu trebuie să fie concepută ca o formă

organizatorică izolată, ca un sistem închis sau semiînchis. Întreprinderea se abordează

într-o viziune deschisă, fiind un sistem integrat cu numeroase alte suprasisteme,

sectoriale sau teritoriale, locale, naţionale sau internaţionale. În concepţia noastră, deşi

întreprinderea este considerată ca reprezentând celula economică de bază a societăţii, ea

este abordată într-o viziune contextuală, holistică, implicând management şi stabilizare la

nivel macroeconomic, desigur pe baza principiilor economiei de piaţă.

1.2.2. Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) reprezintă 99% dintre

întreprinderi

Statisticile din aproape toate ţările relevă că IMM-urile predomină absolut în

economie, reprezentând peste 99% din totalul firmelor şi având ponderi substanţiale în

obţinerea PIB-ului şi furnizarea de locuri de muncă, aşa cum rezultă din tabelul urmator.

Tabelul nr. 1.1 Ponderea IMM-urilor în economie

Nr. crt. Ţara % IMM-urilor

în

total

întreprinderi

% IMM-

urilor

în PIB

% IMM-urilor

în

asigurarea

locurilor de 0 1 2 3 41 Austria 99.60 50.86 65.502 Belgia 99.80 64.49 68.903 Danemarca 99.70 58.75 68.744 Finlanda 99.75 44.33 59.155 Franţa 99.79 45.76 66.866 Germania 99.63 60.17 59.857 Grecia 99.95 82.87 86.688 Irlanda 99.59 33.02 69.599 Italia 99.94 71.38 80.3410 Luxemburg 99.62 74.20 72.3211 Olanda 99.56 56.06 62.4712 Portugalia 99.87 66.80 78.8713 Spania 99.89 55.30 79.4514 Suedia 99.67 51.51 61.3715 Marea Britanie 99.80 38.40 55.3016 UE - 15 99.81 51.69 66.32

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

1.2.3. Întreprinderile mici şi mijlocii îndeplinesc multiple funcţii

economice, tehnice şi sociale.

Argumentele prin care se relevă numeroaseleroluri ale IMM-urilor contribuţia

lor esenţială la dezvoltarea economică şi socială, sunt urmatoarele: generează cea

mai mare parte a PIB din fiecare ţară, de regulă, între 55% - 95%; oferă locuri de

muncă pentru majoritatea populaţiei ocupate; generează într-o mare proporţie inovaţiile

tehnice aplicabile în economie; in cvasitotalitatea statelor lumii, inclusiv în Uniunea

Europeana, IMM- urile sunt singurele care, în ultimii ani, generează noi locuri de

muncă; prezintă cel mai ridicat dinamism în condiţiile economiei de piaţă, situaţie

atestată de evoluţia numarului lor, a volumului cifrei de afaceri şi a mărimii forţei

de muncă ocupate, sensibil superioare întreprinderilor mari; realizează produse şi

servicii la costuri mai reduse decât firmele mari, factorii principali care determină

această diferenţă fiind cheltuielile constant convenţionale mai mici, volumul şi

intensitatea superioare a muncii în condiţiile permanenţei prezente a întreprinzătorului în

firmă şi, de regulă, motivarea mai intensă a personalului; dovedesc flexibilitate şi

adaptabilitate ridicate la cerinţele şi schimbările pieţei, favorizate de talia mai redusă,

procesul decizional rapid, specific întreprinzătorului şi de implicarea sa nemijlocită în

activităţile curente; reprezintă una dintre principalele surse de venituri ale bugetului

statului (impozite, TVA, etc.); ofera posibilitatea împlinirii profesionale şi sociale a unei

părţi apreciabile a populaţiei, în special a segmentului sau cel mai activ şi inovator, care

“trage” economia dupa el; asigură componenţa principală a unui fundal economic

propice economiei de piaţă, caracterizat prin flexibilitate, inovativitate şi

dinamism; reprezintă germenii viitoarelor firme mari, în special în domeniile noi ale

economiei, în ramurile sale de vârf bazate pe tehnică şi tehnologie performante;

tendinţele actuale de natură tehnică, economică şi socială favorizează crearea cu

precădere de IMM-uri. Ne referim la miniaturizarea echipamentelor, robotizare,

informatizare, dezvoltarea comunicaţiilor şi transporturilor, creşterea gradului de

pregătire a populaţiei, reducerea rapidă a diferenţelor de condiţii de viaţă dintre zone şi

localităţi, descentralizarea administrativă, care nu numai că fac posibile, dar şi generează

performanţe economice superioare, în primul rând prin firme mici şi mijlocii.

Punctarea importanţei deosebite a IMM-urilor în condiţiile economiei

contemporane nu înseamna nici pe departe subestimarea rolului firmelor mari. Economia

fiecărei ţări, pentru a fi performantă, necesită şi o puternică componentă de întreprinderi

mari, mai ales în domeniile industrial şi transporturi. Realităţile economice demonstrează

existenţa unor puternice relaţii de complementaritate cu firmele mari, pe de o parte,

şi IMM-uri, pe de altă parte. O economie este cu atât mai “sănătoasă” şi mai

performantă, cu cât prezintă o structură echilibrată nu numai sectorial, ci şi dimensional,

obţinându- se efecte de sinergie superioare.

1.2.4. Întreprinzătorii constituie unul dintre principalii piloni ai

economie de piaţă

Impactul determinant al întreprinzătorilor asupra stării şi evoluţiei oricărei

economii rezultă din urmatoarele realităţi:

- le aparţine initiaţiva creării de IMM-uri, cea mai dinamică şi numeroasă

componentă a sistemului economic;

- sunt cei care, de regulă, transformă o parte din IMM-uri în firme mari şi puternice,

denumite sugestiv de către specialiştii nord-americani “gazele” ale economiei;

- exercită, direct şi indirect, un rol major în remodelarea mediului economic,

imprimandu-i un caracter intreprenorial din ce în ce mai important, în condiţiile

accelerării vitezei schimbărilor economice;

- constituie componenta principală a clasei de mijloc, ce asigură stabilitatea economică şi

socială a oricarei ţări;

- au, în România şi celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, o contribuţie

determinantă la crearea economiei de piaţă prin infiinţarea de IMM-uri şi privatizarea

firmelor de stat.

Ceilalţi piloni sau actori principali ai economiei de piaţă sunt managerii

profesionişti, bancherii, investitorii de risc, brokerii şi consultanţii. Împreună cu

întreprinzătorii ei alcătuiesc vectorul uman de forţă care face ca într-o ţară să existe o

economie performantă. De aceea, întreprinzătorii trebuie trataţi că o resursă naţională de

valoare inestimabilă, ce trebuie încurajată şi a cărei capacitate să fie folosită la un nivel

cât mai ridicat în vederea amplificării performanţelor economiei naţionale.

1.2.5. IMM-urile prezintă slăbiciuni apreciabile, a căror cunoaştere şi

contracarare este esenţială pentru economie şi populaţie

Fără a fi exhaustivi, relevăm în continuare care sunt aceste “slăbiciuni”

specifice IMM-urilor:

masa mică a resurselor încorporabile şi a rezervelor reduse de care dispun;

dependenţa, de regulă decisivă, a existenţei firmei de o singură persoană,

întreprinzătorul;

insuficienta luare în considerare a intereselor şi caracteristicilor sale

specifice de către factorii de putere din mediu;

nivelul tehnic frecvent mai scăzut, comparativ cu firmele mari;

stabilitate şi perenitate mai “volatile”, datorită precedentelor trăsături

specifice.

Foarte bine au fost surprinse aceste “tare” înnascute ale IMM-urilor, sub forma

sintetică, prin contrapunere cu firmele mari, de către Howard Stevenson, directorul

Centrului de Activităţi Intreprenoriale de la Harvard, prin următoarea formulare: “Un

avantaj al întreprinderilor mari – fac greşeli mari, dar supravieţuiesc; IMM-urile, când

fac greşeli mari, cel mai adesea dau faliment”.

1.2.6. Complementaritate intensă între întreprinderile mari şi IMM-uri

Orice economie de piaţă autentică este formată atât din întreprinderi mici şi

mijlocii, cât şi din întreprinderi mari. Analizele efectuate au relevat existenţa unor

intense relaţii de complementaritate între IMM-uri în întreprinderile mari.

Explicaţiile acestei stări de fapt sunt multiple şi le prezentăm grupat în două categorii.

Întreprinderile mici şi mijlocii sunt esenţiale pentru întreprinderile mari

întrucât:

IMM-urile reprezintă clienţii cei mai numeroşi, care cumpară majoritatea

produselor şi serviciilor întreprinderilor mari;

IMM-urile furnizează întreprinderilor mari, majoritatea pieselor, subansamblelor,

ansamblelor, şi o parte apreciabilă din materiile prime, materialele, energia şi

utilităţile de care au nevoie;

parte din forţa de muncă utilizată în întreprinderile mari a lucrat înainte în IMM-

uri

IMM-urile “absorb” majoritatea şomeriilor “produşi” de întreprinderile mari;

IMM-urile generează cea mai mare parte din întreprinderile mari.

IMM-urile, în ansamblul lor constituie “urzeala economică” în care se integrează

întreprinderile mari, fiind adesea un liant economic. IMM-urile, prin flexibilitatea lor,

conferă adaptabilitate ridicată ansamblului economiei unei ţări.

Întreprinderile mari sunt esenţiale pentru IMM-uri deoarece:

furnizează o parte importantă din materiile prime, materialele,

combustibilii, energia, componentele de care IMM-urile au nevoie;

reprezintă clienţi importanţi pentru produsele şi serviciile IMM-urilor;

constituie o scoală unde se formează şi perfectionează o parte

apreciabilă dintre întreprinzătorii, managerii şi specialiştii din IMM-uri;

furnizează informaţii, know-how, tehnologie şi cunoştinţe de vârf IMM-

urilor;

reprezintă modele manageriale şi tehnice pentru numeroase IMM-uri;

participă, uneori, la formarea specialiştilor din IMM-uri, atunci când au

nevoie de produsele acestora.

Întreprinderile mari, atunci când sunt competitive, se manifestă ca adevarate

“locomotive economice”, care “trag” după ele constelaţii numeroase de IMM-uri.

Întreprinderile mari performante constituie vectori de dinamism în sectoarele lor de

activitate.

Complementaritatea acestor relaţii este operationalizată printr-o varietate de modalităţi:

contracte de vânzare – cumpărare;

contracte de subcontractare;

alianţe strategice sub formă de francize, acorduri de cooperare pe termen

lung, etc.;

incubatoare de afaceri;

parcuri tehnologice.

Concluzionând, funcţionalitatea şi performanţele oricărei economii sunt

condiţionate de existenţa firmelor de toate dimensiunile şi de conlucrarea lor permanentă,

intensă şi pe multiple planuranuri.

1.3 Implementarea Small Business Act în România

"Small Business Act" a fost propus de către Comisia Europeana în cadrul Programului

Comunitar Lisabona, având ca scop stabilirea principiilor și masurilor concrete de

îmbunătăţire a condiţiilor cadru pentru IMM europene ţinând cont de diversitatea acestora.

"Small Business Act" va lua forma unei Directive sau Regulament şi se va adresa statelor

membre în vederea creării unui mediului propice în care afacerile mici să se nască şi să se

dezvolte. Consiliul European din decembrie 2007 a luat act de aceasta iniţiativa, iar

obiectivul Comisiei este să facă publica o propunere pana în iunie 2008.

Documentul conţine următoarele politici pentru IMM:

- reglementari mai bune;

- recunoaşterea rolului întreprinzătorilor in societate şi dobândirea abilitaţilor necesare

acestuia;

- sprijinirea IMM în accesarea de noi pieţe si in obţinea de beneficii maxime pe piaţa

unică;

- facilitarea accesului IMM la achiziţiile publice;

- accesul la finanţare si inovare la nivel naţional şi al UE;

- încurajarea economiei bazate pe cunoaştere;

- transformarea provocărilor de mediu în oportunităţi pentru IMM.

Iniţiative Small Business Act de succes începând din 2008 şi până în prezent

Small Business Act este primul cadru de politici cuprinzător pentru IMM-uri al UE şi al

statelor membre ale acesteia. De la adoptarea sa, în iunie 2008, s-au înregistrat progrese

considerabile prin acţiuni de întărire a IMM-urilor în mai multe privinţe:

-       100 000 de IMM-uri au beneficiat de pe urma instrumentelor financiare ale

programului-cadru pentru inovaţie şi competitivitate, creând peste 100 000 de locuri de

muncă;

-       prin directiva privind plăţile cu întârziere, autorităţilor publice li se cere, în

prezent, să îşi plătească furnizorii în termen de 30 de zile, îmbunătăţind fluxul de lichidităţi

al întreprinderilor;

-       în majoritatea statelor membre, timpul şi costurile necesare pentru înfiinţarea unei

întreprinderi s-au redus considerabil, scăzând media UE pentru o societate privată cu

răspundere limitată de la 12 zile şi 485 EUR în 2007, la 7 zile şi 399 EUR în 2010.

-       procedurile online eficientizate şi oportunităţile de ofertare în comun au făcut ca

participarea laachiziţii publice să fie mai uşoară pentru IMM-uri;

-       noul Centru UE pentru IMM-uri din China sprijină accesul IMM-urilor pe pieţele

chineze.

Chiar dacă toate statele membre au recunoscut importanţa unei puneri în aplicare rapide a

SBA, abordarea adoptată şi rezultatele obţinute variază considerabil între statele membre.

Reexaminarea subliniază faptul că statele membre trebuie să îşi intensifice eforturile de

promovare a antreprenoriatului şi a IMM-urilor pentru susţinerea spiritului antreprenorial

în climatul economic dificil de astăzi.

SBA are ca baza un set de 10 principii menite sa ghideze elaborarea și punerea în aplicare

a politicilor, atât la nivelul UE cât și al statelor membre. Aceste principii sunt esențiale

pentru a îmbunatati inițiativele la nivelul UE, creând condiții de concurenta echitabile

pentru IMM-uri precum și îmbunatatirea mediului juridic si administrativ pe tot teritoriul

UE:

1. Crearea unui mediu în care antreprenorii si intreprinderile familiale sa poata prospera și

unde spiritul antreprenorial este recompensat (de exemplu, Erasmus pentru tinerii

antreprenori, Saptamana europeană a IMM-urilor);

2. Asigurati-va de antreprenorii cinstiti care au dat faliment de a beneficia rapid de a doua

șansa;

3.  Formulati reguli conform principiului “Ganditi intai la scara mica”;

4. O administratie permeabila in conformitate cu exigențele IMM-urilor;

5. Adaptarea interventiei puterilor publice la nevoile IMM-urilor: facilitarea participării

IMM-urilor la achizițiile publice și o mai buna accesare la ajutoarele de stat pentru IMM-

uri;

6. Facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare și dezvoltarea unui mediu juridic și

comercial care să favorizeze punctualitatea platilor cu ocazia tranzactiilor comerciale;

7. De a ajuta IMM-urile sa beneficieze de oportunitatile oferite de piata unica(Enterprise

Europe Network);

8. Promovarea ameliorarii competentelor in IMM-uri, precum si toate formele deinovare (UE

si statele membre ar trebui sa incurajeze IMM-urile sa investeasca in cercetare, de

exemplu. Angajarea de personal specializat pentru a participa la programele de ajutor

pentru cercetare si dezvoltare, cercetare transnationala , grupuri de firme si

managementul activ al proprietatii intelectuale);

9. Permite IMM-urilor sa transforme provocarile legate de mediu in oportunitati;

10. Incurajarea si sprijinirea IMM-urilor sa beneficieze de cresterea pietelor.