Managementul I M M - urilor

C5

„Când afacerile mici sunt sănătoase și prosperă, comunitateabeneficiază și prosperă de asemenea“

Reagan HALES

Rolul și importanța IMM-urilor

Definirea întreprinderilor mici și mijlocii

În ultimul deceniu s-a înregistrat o dezvoltare importantă a micilorafaceri care au luat amploare, mai ales în statele din Asia și SEEuropei. Ca urmare a dezvoltării acestui sector, a crescut nivelul detrai => dezvoltare importantă atât a acestor state cât și a celorindustrializate.

P. Drucker considera că „micile afaceri reprezintă catalizatorulprincipal al creșterii economice.” Aceste mici afaceri contribuie înbună măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricăreieconomii naționale. IMM-urile joacă un rol însemnat în economiedin următoarelemotive:

- Dețin o suplețe administrativă care le conferă o capacitate ridicatăde adaptare la fluctuațiilemediului economic;

- IMM-urile se pot integra relativ ușor într-o rețea industrialăregională, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltareaeconomică a regiunii respective, iar pe de altă parte la reducereașomajului și creșterea nivelului de trai (prin oferta locurilor demuncă);- Dimensiunea lor redusă, contribuie la evitarea birocrației excesiveși la evitarea „dezumanizării”;- IMM-urile formează la nivel individual un ansamblu mult mai ușorde controlat/condus.

Nu există o definiție unanim recunoscută a IMM-urilor. Pentru a ficonsiderată mică/mijlocie o afacere trebuie să îndeplineascăanumite condiții.

Definirea IMM-urilor, are în vedere următoarele aspecte:- dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numărul de personal,profitul (cel mai important/frecvent criteriu utilizat este cel al numărului depersonal).- unitatea de conducere: CGPME – Confédération Générale des Petites etMoyennes Entreprises – afirmă că IMM-ul este o întreprindere stăpânită șicondusă de o persoană. Statisticile arată că 45% dintre IMM-uri au fostcreate și conduse de una și aceeași persoană.

Definiția IMM-urilor: sunt organisme (PJ), cu vocație industrială saucomercială cu un centru de profit și cu o singură activitate.

În apreciereamărimii unei întreprinderi se au în vedere criteriile:- cantitative: volumul vânzărilor, numărul salariaților, rata profitului;- calitative: la atingerea unui anumit nivel al productivității muncii,atingerea unui anumit grad al unității în mediul economic, la atingerea unuianumit nivel de comportament economic.

În SUA, întreprinderile sunt considerate mici șimijlocii dacă :- numărul proprietarilor (PF) este între 1-15;- au o localizare geografică bine determinată;- managementul este independent, separat de proprietar;- cifra de afaceri este în jurul a câtorva milioane de $ (comerț cuamănuntul < 8 mil.$; comerț cu ridicata < 22 mil.$).

În UE criteriul principal este cel al numărului de salariați :- micro-întreprindere: 1-9 salariați;- întreprinderi mici: 10-99 salariați;- întreprinderi mijlocii: 100-499 salariați.

România a preluat parțial acest criteriu de clasificare, astfel:- micro-întreprindere: 1-9 salariați;- întreprinderi mici: 10-49 salariați;- întreprinderi mijlocii: 50-249 salariați.

Organizarea internă a IMM-urilor este influențată în mod fundamental dedouă aspecte:- în 80% dintre cazuri, conducerea este asigurată de proprietar ceea ceîmpiedică într-o anumită măsură apariția și manifestarea disocierii deautoritate;- salariații sunt slab sau puțin sindicalizați ceea ce contribuie la formareaunor relații privilegiate între salariați și proprietari. Această relație esteinfluențată de personalitatea conducătorului.

Organizarea și structura IMM-urilor depind de interacțiunea dintreîntreprindere și familia proprietarului, apare necesitatea obiectivă de agestiona cu mare grijă această interacțiune.

Această situație indicămai multe probleme:-menținerea concentrată (eficace) a puterii la nivelul fiecărei generații;- succesiunea și transpunerea (transmiterea) puterii;- gestionarea unei politici de personal care să permită coexistența relațiilorfamiliale și nefamiliale;- compatibilitatea evoluției întreprinderii cu evoluția familiei.

În general, în economie, se conturează două tipuri de IMM-uri:

- mica întreprindere tradițională care de regulă nu are o strategiepe termen lung, are o piață restrânsă de desfacere, iar proceselede realizare a bunurilor și eventuala linie de dezvoltare sunttransmise prin experiență din generație în generație.

- IMM-ul modern pune în aplicare o tehnologie de vârf, caută piețenoi, se orientează spre găsirea unui crenel tehnologic, sprecrearea de produse mai bine adaptate destinației lor, produse decalitate superioară însoțite de un service superior mai ales înceea ce privește fiabilitatea, rezistența și finisajele.

IMM-urile moderne, de regulă, prezintă competență în realizareaunui produs complex, competență dobândită fie prin studii despecialitate ale angajaților fie prin aptitudini deosebite și experiențaacestora.

O altă clasificare a IMM-urilor este realizată în corelație cu legăturile

dintre întreprinderile economice, astfel:

Rolul IMM-urilor în economie

Rolul IMM-urilor decurge din următoarele trăsături ale acestora:

- oferă noi locuri demuncă;- favorizează inovarea și flexibilitatea în dezvoltare;- se constituie practic în locuri unde personalul seperfecționează și de unde se poate îndrepta apoi spreîntreprinderile mari;- stimulează concurența;- ajută la buna funcționare a întreprinderilor mari pentru careprestează diferite servicii sau produc diferite subansamble(terți);- realizează produse și prestează servicii în condiții de eficiență.

Perspectivele IMM-urilor

Deși, în ultimul timp, acest sector a înregistrat un recul în economiaromânească, se va accentua importanța IMM-urilor cel puțin dinurmătoarele considerente:

- există o tendință de modificare a ponderilor între ramurile economieinaționale în favoarea serviciilor (a revenit la modă activitatea deservicii);- s-au creat asociații care reprezintă și apără interesele IMM-urilor;- au apărut și apar publicații de specialitate pentru IMM-uri;- au început să apară specialiști pregătiți în mod deosebit pentruactivitatea din și în IMM-uri;- legea 133/1999 precum și celelalte acte normative și legi sauordonanțe au oferit o serie de facilități pentru IMM-uri (finanțare deprograme pentru pregătire profesională, facilități la acordarea decredite, alte facilități economico-financiare, în special impozitul peprofit).

Pot apărea probleme în activitatea IMM-urilor, cum ar fi:

- managerii (conducătorii) nu au pregătirea necesară;- lipsa resurselor financiare;- deficiențele activității de marketing;- pot apărea dificultăți în recrutarea de personal;- pachet salarial (nemotivant) față de firmele mari;- sunt mai instabile în economie (ratămare de înființare & faliment).

Consecințele unui faliment sunt prezente pe mai multe planuri, însăcu precădere apar:

- în plan material;- în plan psihologic - de regulă un patron care a dat faliment nu seapucă prea repede de o altă afacere;- în plan social - reducerea locurilor de muncă, dispariția anumitorproduse de pe piață.

Printre cauzele falimentului unui IMM amintim următoarele:

- caracteristicile întreprinzătorului: lipsa abilităților sale atât în planorganizatoric, cât și în plan profesional;- incapacitatea de a gestiona resursele de care dispune;- incapacitatea de a previziona nivelul acestora;- mediul extern al firmei care își manifestă prezența prin factorii săiperturbatori.

Procesul de reformă și dezvoltare a IMM-urilor în România cuprindedouă coordonate:

- urmărirea privatizării întreprinderilor de stat;- dezvoltarea întreprinderilor mici șimijlocii.

Instrumente de susținere a IMM-urilor:

Incubatoarele de afaceri – sunt laboratoare economice care oferăasistență IMM-urilor și care contribuie la stimularea și cultivareatalentului de întreprinzător. Pun la dispoziție asistență și spațiupentru schimbul de idei, cursuri de pregătire și perfecționare,programe de pregătire pentru manageri și salariați, oferăconsultanță gratuită și ușurează contactele cu bănci și parteneri.

Agențiile de consultanță – sunt societăți economice cu competențăpluridisciplinară și care oferă sprijin IMM-urilor în mai multedomenii:- testarea aptitudinilor întreprinzătorului;- elaborarea planului de afaceri;- cursuri de pregătire în domeniul afacerilor;- oferă informații necesare pentru începerea afacerilor.