FINANE INOTE DE CURS1

1

Notele de curs sunt realizate pe baza cartii Finane publice- Iulian Vcrel (coord.), Ediia a VI-a, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2007

BIBLIOGRAFIE1. Iulian Vcrel (coord.) Finane publice, Ediia a VI-a, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 2007; 2. Tatiana Moteanu Finane publice. Note de curs i aplicaii pentru seminar, Editura Universitar, Bucureti, 2008 3. Cosmin Stoica, Ana-Maria Mrinoiu, Cristian Buu Finane publice. Eficiena actului de guvernare prin finane publice, Editura ProUniversitaria, Bucureti, 2007 4. Gheorghe Bistriceanu Finanele publice ale Romniei, vol I., Editura Universul Juridic, Bucureti, 2006 5. Petre Brezeanu Macrofinane, Editura Meteor Press, Bucureti, 2007

CURS 1 EVOLUIA ISTORIC A FINANELOR PUBLICE. CONCEPTUL DE FINANE PUBLICE1. Finane categorie economic cu caracter istoric 2. Concepii clasice i moderne privind finanele publice 3. Delimitarea finanelor 4. Finantele ca stiinta si disciplina de studiu 1. Finante - categorie economica cu caracter istoric Comuna primitiva, dupa cum se stie, nu a cunoscut statul. In aceasta oranduire, diferite functii publice organizarea muncii in comun, aplanarea conflictelor intre ginti si triburi, supravegherea respectarii obiceiurilor, a ritualurilor religioase, apararea membrlor unui trib impotriva atacurilor altui trib erau indeplinite de oameni alesi de catre intreaga populatie. Organele autoritatii publice nu dispuneau de mijloace de constrangere speciale, cu timpul insa, diviziunea sociala a muncii a condus la cresterea productivitatii muncii, la sporirea productiei si la dezvoltarea schimbului; si-a facut aparitia proprietatea privata, a crescut inegalitatea de avere, iar societatea s-a scindat in clase. O data cu impartirea societatii in clase antagoniste, a aparut necesitatea unei institutii care sa protejeze proprietatea prvata, sa apere privilegiile celoer avuti impotriva celor neavuti, sa ocroteasca interesele stapanilor de sclavi impotriva sclavilor. Aceasta institutie care era statul si-a facut aparitia. Separarea statului de societate in sfera relatiilor economice isi gaseste expresia in aceea ca statul isi are veniturile , cheltuielile si datoriile sale proprii; isi procura resursele necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor sale cu ajutorul consrangerii pe care o exercita asupra membrilor societatii. Astfel, putem vorbi de aparitia primelor elemente de finante (impozite, imprumuturi). Finantele au aparut pe scena vietii social economice, pe fondul dezvoltarii factorilor de productie si a relatiilor banesti odata cu aparitia statului si instituirea fortei sale publice, adica la incidenta comunei primitive cu societatea sclavagista. Finantele publice se manifesta ca relatii de natura economica, a caror substantializare consta in formarea si utilizarea fondurilor banesti ale statului. Aparitia finantelor publice si dezvoltarea lor ulterioara si prezenta se incadreaza in procesul obiectiv al evolutiei societatii omenesti, avand la baza existenta a doua conditii indispensabile: dezvoltarea relatiilor banesti, astfel incat sa fie posibila formarea si utilizarea resurselor statului in forma baneasca; aparitia statului si amlificarea functiilor si sarcinilor pe care acesta si le asuma pentru indeplinirea carora sunt necesare, in mod firesc, importante resurse;

Luate impreuna, cele doua conditii, au facut necesara si posibila aparitia finantelor publice, iar mentinerea si dezvoltarea lor reprezinta efectul interrelatiilor dintre aceleasi conditii. Aceasta inseamna, ca relatiile financiare publice au fost si sunt generate de procesele de prelevare, repartizare si utilizare a resurselor banesti necesare statului pentru exercitarea functiilor si indeplinirea sarcinilor sale. In afara acestui gen de relatii financiare, in economie, au aparut si exista finante private, in cazul carora subiectii sunt persoane fizice si juridice autonome, diferite de stat sau alte institutii ale sale. Finantele evolueaza permanent si se perfectioneaza continuu potrivit schimburilor ce au loc in ansamblul relatiilor economico sociale. Astfel, in primele stadii de existenta, ale oranduirii sclavagiste cand economia avea un caracter natural inchis finantele publice au avut o sfera restransa de manifestare intrucat : o buna parte a functiilor publise de conducere, justitie sau aparare, erau onorifice fara a fi remunerate; constuirea templelor si a corabiilor, intretinerea armatelor si a curtilor, organizarea spectcolelor, rascumpararea prizonierilor si altele, erau asigurate indeosebi pe calea prestatiilor si a darilor in natura la care erau obligati statului sau pe calea tributurilor, a jafurilor si a trofeelor de razboi. Manifestarea mai ampla a relatiilor financiare este strans legata de aparitia economiei de schimb o data cu care cetatenii si supusii statului sclavagist au fost obligati sa participe la acoperirea necesitatilor publice si cu mijloace banesti. In oranduirea feudala , relatiile marfa bani, desi in ultimele stadii de dezvoltare a acesteia, au cunoscut o mai mare amploare decat in sclavagism ( ele nedevenind insa predominante). Ca urmare, pentru paza granitelor tarii, ducerea de razboaie, intretinerea curtii domnesti, construirea de drumuri si fortificatii, ca si pentru alte scopuri, statul a continuat sa foloseasca pe scara larga prestatiile in munca si darile in natura, veniturile domeniale si drepturile regaliene - care desemnau privilegiul de a incasa anumite venituri de care se bucura monarhul in Evul Mediu, iar mai tarziu vistieria statului. Vistieria statului se confunda, de regula, cu camara personala a domnitorului si era alimentata din impozite in bani, daruri, imprumuturi, tributuri. Veniturile in bani aveau insa o importanta relativ redusa in acoperirea cheltuielilor statului feudal. Prin forma si modul de percepere a drepturilor regaliene, acestea sunt interpretate de stiinta finantelor ca o forma de trecere de la venituri domeniale la impozite ( ca expresie actuala a finantelor publice). In functie de contributia lor la formarea veniturilor suveranului ( respectiv a vistieriei pulice), drepturile regaliene au fost impartite in trei grupe astfel: in grupa I au fost cuprinse dreptul asupra bunurilor gasite, incarcaturii corabiilor salvate de la innec, succesiunulor fara mostenitori si averii strainilor dupa decesul lor.

in grupa a-II-a erau cuprinse drepturile silvice de vanatoare si de pescuit, precum si drepturile de exploatare a subsolului si de folosire a morilor de vant. in grupa a-III-a au fost incluse dreptul de a bate moneda (ce a reprezentat un simbol al puterii fiecarui senior feudal, dar si un izvor suplimentar de venituri) si derptul de judecata (care a adus cu sine si instituirea a menzilor si a taxelor de judecata ca elemente concrete de finante ). Capitalismul aduce cu sine o productie de marfuri generalizata si trecerea la preponderenta economiei de schimb. In aceasta perioada, relatiile banesti capata o larga dezvoltare, iar intretinerea aparatului de stat se bazeaza in exclusivitate pe folosirea resurselor banesti. In capitalism, doua functii fundamentale caracterizeaza activitatea activitatea statului: functia interna (principala), de mentinere a ordinii interne si de asigurare a functionarii institutiilor specifice noii oranduiri; functia externa, de aparare a tarii, a independentei si suveranitatii nationale, sau de extinere a teritoriului prin actiuni militare agresive, anexioniste, dupa caz. In oranduirea socialista, statul continua sa mobilizeze la dispozitia sa o importanta parte din venitul national national si sa o utilizeze in scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale. In toate oranduirile social economice in care au existat, finantele s-au manifestat ca relatii sociale, de natura economica, aparute in procesul repartitiei P.I.B.-ului, in stransa legatur cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului. In cele patru oranduiri, finantele au imbracat fara exceptie, forma valorica, baneasca. Dar, in fiecare din acste oranduiri, ele au indeplinit un anumit rol, corespunzator conditiilor economice, politice si sociale in care au existat, astfel: a) Resursele mobilizate la dispozitia statului sunt produsul muncii celor ocupati atat in sfera productiei materiale, cat si in sfera namateriala, care participa cu o parte din veniturile lor, la formarea fondurlor respective. b) Prelevarile de resurse la dispozitia statului au un caracter obligatoriu. In caz de nerespectare a termenului si conditiilor de plata, la impozitele pe venit si pe avere, statul aplica sanctiuni celor vinovati. De pe urma cheltuielilor publice profita beneficiarii directi ai acestora. Repartizarea acestor cheltuieli pe beneficiari directi sau indirecti nu este uniforma, ci difereniata. In conditiile economiei contemporane, in majoritatea tarilor lumii, statul devenit el insusi un important agent economic, ca urmare a separatiei ce s-a relizat intre domeniul public si cel privat. Avem insa de-a face si cu statul organizator si statul manager. Statul contemporan asigura organizarea si conducerea generala a economiei, functie ce este recunoscuta si in optica neoclasica a ultimei jumatati de secol. Procesele de mobilizare si alocare a resurselor banesti necesare statului constituie continutul unor relatii economice specifice, denumite relatii financiare publice sau, cu un termen generic, finante publice .

Aceasta concluzie este imprtanta, intrucat evidentiaza nu numai necesitatea obiectiva a existentei finantelor in economia contemporana, ci si manifestarea unei varietati de relatii financiare. 2. Conceptii clasice si moderne privind finantele publice Conceptiile specialistilor ce abordeaza problematica finantelor publice sunt diferentite intre ele, in functie de accentul pe care acestia il pun pe o latura sau alta a finantelor. Pornind de aici, in randul publicului a fost retinuta si o anumita imagine negativa. Totodata, specialistii domeniului, se confrunta cu obstacole reale in dezvoltarea acestora, obstacole ce sunt legate de tehnicizarea si specializarea finantelor publice, de eterogenitatea lor si de vicisitudinile cu caracter istoric. Cuvantul finante isi are originea in limba latina. In secolele al XIII-lea si al XIV-lea se foloseau expresiile finatio, financias si financia pecuniaria, in sensul de plata in bani. Se presupune ca aceste expresii deriva de la cuvantul finis utilizat adesea in sensul de termen de plata. In Franta, in secolul al XV-lea, se foloseau expresiile homme de finances si financiers, pentru denumirea arendasilor de impozite si a persoanelor care incasau impozitele regelui; finance insemna o suma de bani si mai ales un venit al statului, iar finances intregul patrimoniu al statului. In limba germana, in secolele al XV-lea si al XVII-lea se intalnesc expresiile Finanz, care insemna plata in bani, si Finantzer, care desemna pe camatar. Cu vremea, cuvantul finante a capatat un sens foarte larg, incluzand bugetul statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, relatiile cambiale, s.a.m.d., adica resursele, relatiile si operatiile banesti. In zilele noastre, persoanele neavizate identifica frecvent notiunea de finante cu aceea de bani, venituri in bani, resurse banesti, creante si obligatii de plata in bani, indierent de subiectul acestora. Sintetizand diversele conceptii intalnite in literatura de specialitate, mentionam ca finantele publice sunt considerate a fi: fonduri banesti prelevate la dispozitia statului in vederea indeplinirii functiilor si a sarcinilor sale; mijloace de interventie a statului in economie, prin intermediul unor parghii sau instrumente specifice, constituite din impozite, taxe, contributii, imprumuturi, alocatii, subventii, bonificatii si alte facilitati fiscale, in vederea influentarii activitatii economice; forme si metode concrete de administrare a banului public; acte juridice de dispozitie autoritara sau contractuala, vizand reluarea la dispozitia statului a unei parti din P.I.B., in scopul inde plinirii functiilor si al realizarii sarcinilor statului;

relatii economice ce se manifesta in procesele de constituire si de repartizare a fondurilor publice de resurse banesti, in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii. Analiza acestei multitudini de conceptii asupra finantelor publice releva faptul ca, in evolutia lor se disting urmatoarele doua etape: - cea aferenta perioadei de inchegare a finantelor ca stiinta economica de sine statatoare, corespunzand capitalismului premonopolist ; - cea aferenta afirmarii doctrinei interventioniste, de dupa marea criza economica mondiala din perioada 1929-1933. Conceptiile primei etape sunt considerate clasice , iar cele din etapa urmatoare sunt considerate moderne. Conceptiile clasice se intemeiaza pe doctrine liberalismului economic , ce a fost predominaata n perioada capitalismului premonopolist. n acest cadru, n conformitate cu principiul laissez faire, laissez passer, se urmarea evitarea fiecarei interventii a statului n economie, apreciindu-se ca aceasta interventie perturba initiativa privata, libera concurenta si actiunea legilor obiective ale pietei. Ca urmare, rolul statulu trebuia limitat la infaptuirea sarcinilor sale traditionale privind mentinerea ordinii interne, apararea tarii si intretinerea relatiilor diplomatice, corespunzatoare lozincii guvernului ieftin . Conceptiile de acest gen au prevalat n asa numita etapa a statului jandarm cnd preocuparile stiintei despre finantele publice erau orientate cu precadere spre problemele procurarii resurselor necesare statului, utilizarii lor cu spirit de economie, repartizarii sarcinilor fiscale pe categorii de platitori, contractarii si rambursarii imprumuturilor, intocmirii si executarii echilibrate a bugetului, respectarii anumitor reguli care tin de disciplina financiara si de buna gestionare a fondurilor. n acest cadru, impozitele, contributiile, imprumuturile si celelalte metode de procurare a resurselor financiare ale statului trebuie sa fie astfel concepute nct sa aiba si un caracter neutru , adica sa nu provoace modificari substantiale n repartitia veniturilor si a averilor. n esenta, conceptele acestei periode au un pronuntat caracter juridic , ca urmare a orientarii lor spre: problematica procurarii resurselor necesare statului si ale utilizarii economicoase a acestora; repartizarea sarcinilor fiscale pe diverse categorii de contribuabili; contractarea imprumuturilor publice atunci cnd este nevoie si rambursarea lor conform conditiilor asumate de catre stat; intocmirea si executarea echilibrata a bugetului public; respectarea regulilor disciplinei financiare si ale bunei gastionari a fondurilor publice. Conceptiile moderne despre finantele publice au la baza afirmarea doctrinei intervetioniste , al carei promotor a fost J. M. Keynes. n virtutea acestei doctrine, statul trebuie sa

joace un rol activ n economie, sa corecteze evolutia ciclica a economiei, intervenind pentru prevenirea crizelor sau pentru inlaturarea efectelor negative ale acestora. n acest cadru, locul statului jandarm este luat de statul providenta sau de statul bunastarii (statul faustian). n definirea obiectului de studiu al stiintei finantelor, majoritatea reprezentantilor perioadei moderne pun accentul pe latura tehnica a finantelor. Astfel, economistul american Harold M. Groves scrie ca finantele publice formeaza un domeniu de cercetari care trateaza problemele de venituri si de cheltuieli ale guvernelor (federal, ale statelor si locale). n unele lucrari mai recente, se apreciaza ca finantele publice reprezinta o parte a studiului economiei, ce se refera la mobilizarea si alocarea resurselor rare. n acest context, stiinta finantelor publice este interesata de efectele activitatii guvernamentale si ale sectorului public asupra locarii resurselor, abordand problemele echitatii acestei alocari, precum si pe cele ale eficentei. De aceea, ca si economia, finantele publice au o dubla dimensiune pozitiva si normativa. Analiza pozitiva vizeaza construirea de modele ce au rolul de a evidentia efectele reactiilor agentilor economico sociali la diversele stimulente financiare sau la constrangerile impuse prin fiscalitate. Analiza normativa ofera criteriile de judecata pentru a aprecia daca criteriile economice si financiare asteptate, rezultate din actiunea parghiilor financiare, sunt sau nu dezirabile. n abordarea moderna a finantelor publice, la unii economisti contemporani prevaleaza conceptul economic, n timp ce la altii accentul cade pe conceptul sociologic . Vorbind despre finante, este necesar sa facem distinctie intre finantele publice si cele private. Expresia de finante publice este asociata cu statul, unitatile administrativ teritoriale si alte institutii de drept public, in legatura cu resursele, cheltuielile, imprumuturile si datoria acestora; finantele private sunt asociate cu intreprinderile economice, bancile si societatile de asigurare private. Asemanarea dintre cele doua consta in aceea ca si finantele publice si cele private,se confrunta cu probleme de echilibru financiar. Resursele necesare realizarii functiilor si sarcinilor statului se procura de la persoane fizice si juridice in principal prin masuri de constrangere luate de autoritatile publice si, intr-o proportie mai mica, pe baze contractuale. Impotriva statului nu se pot lua masuri de executare silita cand institutiile publice si locale nu efectueaza cheltuielile prevazute. Statul pote lua anumite masuri in legatura cu moneda nationala in care se constituie fondurile publice si in care fac toate operatiile de incasari si plati, in timp ce intreprinderile private nu pot influienta in mod legal aceasta moneda pe care si ele o folosesc. Finantele publice sunt folosite in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii, in timp ce finantele private sunt puse in slujba realizarii de profit de catre intreprinzatorii particulari.

Notiunea de finante publice este adecvata situatiei din tarile cu economie de piata, in care cea mai mare parte a mijloacelor de productie se afla in proprietatea privata, ceea ce face posibila si necesara realizarea unei demarcatii nete intre sectorul public si cel privat. Ca urmare prin categoria de finante se intelege totalitatea resurselor banesti aflate la dispozitia statului si a intreprinderii destinate indeplinirii functiilor si sarcinilor acestora. Ca atare existenta celor 2 sectoare economice si anume sectorul privat si publice a determinat individualizarea a doua concepte diferite si anume finantele private (finantele intreprinderii) si finante publice (finantele statului). 3. Delimitarea finanelor Expresia de FINANE PUBLICE este asociat cu STATUL, unitile sale administrativ teritoriale i instituiile de drept public, n legtur cu resursele, cheltuielile, mprumuturile i datoria acestora. FINANELE PRIVATE sunt asociate cu ntreprinderile (societile) economice, bncile i societile de asigurare private, n legtur cu resursele i cheltuielile acestora, mprumuturile primite sau acordate, creanele de ncasat i obligaiile de plat. ntre Finanele Publice i Finanele Private exist unele asemnri, dar mai ales o serie de deosebiri. Asemnri: 1. i Finanele Publice i Finanele Private trebuie s asigure un echilibru financiar pentru a garanta funcionarea normal a sectoarelor de activitate pe care le coordoneaz; 2. i Finanele Publice i Finanele Private au un cadru organizatoric; 3. i Finanele Publice i Finanele Private funcioneaz n baza reglementrilor legale etc; Deosebiri (mai multe dect asemnri): 1. Privind modul de colectare a resurselor Resursele necesare realizrii funciilor i sarcinilor statului (Finanele Publice), se procur de la persoane fizice i juridice n principal prin msuri de constrngere i ntr-o mic parte prin mprumuturi i relaii contractuale. Resursele necesare ntreprinderilor (Finanele Private) pe lng disponibilitile proprii se procur pe baze contractuale n condiiile rezultate din confruntarea cererii i ofertei (dobnda). 2. Privind posibilitile de executare silit mpotriva statului i instituiilor sale (Finane Publice) dac nui ndeplinete obligaiile, respectiv cheltuielile prevzute, nu poate fi urmat calea executrii silite. mpotriva Finanelor Private (ntreprinderi, societi) dac nu-i onoreaz obligaiile sau nu-i onoreaz angajamentele contractuale, calea principal este aceea a executrii silite. 3. Privind efectul utilizrii resurselor

Efectul utilizrii resurselor colectate de Finanele Publice este satisfacerea nevoilor generale ale societii. Efectul utilizrii resurselor colectate (formate) de Finanele Private este n slujba unui grup restrns respective ntreprinztorul n cauz. 4. Privind gestiunea resurselor Gestiunea Finanelor Publice este supus dreptului public (prevederi n lege) Gestiunea Finanelor Private (ntreprinderi, societi) este supus dreptului Comercial (contracte). Trebuie fcut precizarea c noiunile de Finane Publice i Finane Private sunt specifice rilor cu economie de pia, n care se impune delimitare clar ntre sectorul public i cel privat. n economiile socialiste (comuniste), noiunea de finane private este privat de obiect, deoarece proprietatea este colectiv de stat sau de grup. 4. Finantele ca stiinta si disciplina de studiu Finantele constituie o ramura a stiintelor economice si au ca obiect de studiu: relatiile economice care apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor bugetare si extrabugetare ale administratiei centrale de stat, ale unitatilor administrativ teritoriale si altor institutii de drept public, denumite generic fonduri de resurse financiare publice; - metodele de gestionare folosite in cadrul sectorului public; metodele de dimensionare si repartizare a cheltuielilor publice pe obiective, actiuni si beneficiari; procedura de angajare si efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare si extrabugetare; intocmirea, aprobarea, executarea si incheierea bugetului de stat la diferite niveluri ale administratiei publice; plasarea si rambursarea imprumuturilor de stat; administrarea datoriei publice; politica financiara promovata de stat; criteriile ce trebuie avute in vadere de organele de decizie cu prilejul aprobarii si finantarii cheltuielilor publice; efectele directe si indirecte ale prelevarilor de resurse la fondurile publice, ale rapartizarii si utilizarii acestora asupra procesului reproductiei sociale. n conditiile economiei conteporane, finantele publice constituie o parte a relatiior banesti prin intermediul carora, n procesul repartitiei produsului intern brut, se formeaza, serepartizeaza si se utilizeaza fondurile necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului. Asemenea relatii apar n procesul repartitiei ara echivalent direct a P.I.B. si, n primul rand, a produsului intern net, n vederea satisfacerii unor nevoi publice. Finantele publice constituie doar o parte a relatiilor financiare, astfel ca, n sfera finantelor trebuie sa fie incluse si acele relatii care vizeaza formarea capitalului social al agentilor economici si modificarea marimii acestuia, constituirea prin aporturi banesti a patrimoniului institutiilor,

asociatiilor si fundatiilor private, relatiile privind remunerarea prin dividende a capitalului, de constituire de catre fiecare agent economic a fondurilor proprii pe seama mobilizarii amortismentului aferent imobilizarilor corporale, a unor fractiuni din profitul net si a altor resurse, precum si de alocare a acestor fonduri pentru investitii, actiuni social-culturale, sponsorizari etc. Intocmirea, aprobarea, executarea, incheierea si controlul bugetului administratiei centrale de stat si bugetelor unitatilor administrativ teritoriale antreneaza un foarte mare numar de persoane, avand atributii si raspunderi diferite: deputati si senatori in parlament, membri ai guvernului, sefi de departamente, organe de executie in ministere, alte institutii centrale si locale. Metodele de gestionare aplicate in sectorul public, raspunderile persoanelor care manuiesc bani si alte valori publice, raporturile dintre unitatile publice si dintre acestea si unitatile privatese reglementeaza tot prin acte ale autoritatilor publice. Faptul ca relatiile si operatiile financiare capata o reglementare juridica, iar fondurile publice bugetare si extrabugetare fac parte din patrimoniul public a determinat pe unii specialisti sa considere finantele publice ca ramura a dreptului public care are drept obiect studiul regulilor si operatiilor referitoare la banul public. Acestia precizeaza ca finantele publice pot fi studiate atat din punct de vedere economic, cat si juridic. Raporturi la fel de stranse exista si intre finantele publice si politic. Partidele aflate la putere definesc definesc coordontele politicii financiare a statului in programele lor de guvernamant, iar puterile legiuitoare si executiva le accepta si vegheaza ca acestea sa fie traduse in viata. Autoritatile publice folosesc instrumentele financiare pentru a interveni nu numai in domeniul economic, dar si in cel social si chiar politic. Acest lucru a determinat pe unii economisti sa afirme ca finantele publice constituie nu numai o ramura a stiintelor economice, dar si o ramura a stiintelor politice. Observarea atenta a relatiilor, instrumentelor, institutiilor si reglementarilor financiare arata ca finantele publice au, intr-adevar, raporturi stranse nu numai cu economicul, dar si cu dreptul public si cu politicul. Finantele publice sunt, prin urmare, o disciplina de granita, care se interfereaza puternic cu economia politica, economiile de ramura si management, cu alte discipline de profil financiar si monetar, cu dreotul administrativ si cu cel constitutional, precum si cu discipline care trateaza probleme sociale si politice.

CURS 2 CONINUTUL ECONOMIC AL FINANELOR1. Nevoi individuale i nevoi colective; bunuri private i bunuri publice 2. Coninutul economic al finanelor

1. Nevoi individuale i nevoi colective; bunuri private i bunuri publice La nivelul unei societi se disting trei tipuri de nevoi: a) nevoi individuale; b) nevoi colective; c) nevoi cvasipublice, respectiv cvasiprivate. Nevoile individuale (nevoia de hran, mbrcminte, nclminte, de adpost, de mijloace de deplasare i de comunicare, etc) depind de preferinele fiecrui om i difer n funcie de vrst, sex, ocupaie, mediul social, zon geografic. Ele sunt satisfcute prin intermediul bunurilor private (alimente, haine, locuin, transport, etc), care sunt procurate prin mecanismul pieei. Nevoile colective se refer la nevoile oamenilor de a fi aprai mpotriva unor eventuale agresiuni militare externe sau atacuri teroriste; de a fi protejai mpotriva indivizilor, care nclc legea i le pun n pericol viaa, s fie ajutai n cazul unor calamiti naturale (inundaii, incendii, seisme, etc.), s fie asistai cnd se afl ntr-o situaie social critic (orfani, btrni, persoane cu handicap, persoane fr posibiliti materiale de trai, etc.). Nevoile colective sunt satisfcute pe seama unor activiti organizate de autoritile publice viznd asigurarea aprrii naionale, meninerea ordinii interne, pstrarea echilibrului ecologic, protecie social. Pentru aceasta este necesar existena unor instituii publice care s ofere cetenilor utilitile publice (bunurile publice) de care au nevoie. Nevoile cvasipublice (semipublice) ntrunesc trsturi specifice att nevoilor individuale, ct i nevoilor colective i pot fi satisfcute att pe seama bunurilor publice, ct pe seama bunurilor private. Nevoile cvasipublice cuprind: nevoia de educaie i instrucie, de cultur, ocrotire medical, de sli i terenuri de sport, poduri, tuneluri, autostrzi, etc. Avnd n vedere nevoile mai sus prezentate, bunurile se clasific n trei categorii: bunuri private; bunuri publice; bunuri cvasipublice, respectiv cvasiprivate.

-

Bunurile private, precum alimentele, haine, locuin, sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor individuale. Ele pot fi achiziionate de ctre consumatori direct de la productori sau de la cei care le comercializeaz. Preul este stabilit de pia, n funcie de raportul existent ntre cererea consumatorilor i oferta productorilor (oferta mic, cerere mare crete preul; oferta mare,

cerere mic scade preul). Aceste bunuri se afl n cantiti limitate, datorit dimensiunilor reduse ale factorilor de producie, dar i ale resurselor bneti ale cumprtorilor. Dac un cumprtor consum o unitate dintr-un anumit bun, atunci cantitatea disponibil se micoreaz n mod corespunztor. Astfel, putem spune c un consumator intr n concuren cu ceilali cumprtori, ntruct o unitate dintr-un bun, ce servete la satisfacerea unor nevoi individuale, nu poate fi consumat dect de o singur persoan. Bunurile publice sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor ntregii colectiviti, indiferent dac membrii ei au participat sau nu la efortul de finanare al acestora. Caracteristicile bunurilor publice: a) consumul lor este indivizibil i neconcurenial ceea ce nseamn c bunurile publice sunt consumate de toate persoanele (exemplu: un dig de aprare mpotriva inundaiilor, mpdurirea versanilor, construirea de drumuri i poduri, crearea de parcuri i zone verzi, etc) b) bunurile publice nu sunt concureniale- ceea ce nseamn c un bun public poate fi consumat de un numr mare de persoane fr costuri suplimentare de producie. Consumatorii nu particip direct la finanarea bunurilor (serviciilor) publice. c) oferta bunurilor publice este indivizibil ntreaga cantitate produs din bunul considerat este pus la dispoziia colectivitii spre a fi consumat/utilizat n comun de toate persoanele interesate. d) sunt asigurate numai cu ajutorul autoritilor publice Bunurile cvasipublice presupun satisfacerea anumitor nevoi apelnd att la bunurile publice, ct i bunurile private. n cazul nevoilor semipublice (de educaie i instrucie, ocrotire medical, protecie social, cultur) satisfacerea cererilor de ctre autoritile publice se face n mod selectiv, pe baza anumitor criterii de eligibilitate a beneficiarilor. De exemplu, la acordarea de burse se ine seama de rezultatele la nvtur ale elevilor sau studenilor i/sau de situaia material a acestora. n concluzie putem afirma c satisfacerea nevoilor membrilor societii nu se poate realiza ntotdeauna pe seama bunurilor private, prin mecanismul pieei, i de aceea n numeroase situaii se recurge la prestaiile efectuate de diferitele uniti publice specializate. Spre deosebire de deciziile ageniilor economici care sunt subordonate maximizrii profitului, creterii rentabilitii economice individuale, deciziile autoritilor publice au n vedere maximizarea utilitilor sociale. Participarea autoritilor publice la satisfacerea nevoilor colective este determinat de imposibilitatea sectorului privat de a oferi servicii i bunuri, deoarece: nu este organizat, sub aspect tehnic, s desfoare astfel de activiti; nu poate stabili cu exactitate beneficiarii acestora, pentru a le solicita plata preului datorat; dei este capabil s produc anumite bunuri i servicii, nu i asum asemenea sarcin, datorit incapacitii beneficiarilor de a suporta costul acestora.

2. Coninutul economic al finanelor Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societii este necesar constituirea unor importante fonduri bneti la dispoziia autoritilor publice. La constituirea fondurilor publice

particip att persoanele fizice, ct i cele juridice prin: impozite, taxe, contribuii, redevene, chirii din concesiunea i nchirierea terenurilor i a altor bunuri propprietate de stat, donaii, ajutorare, mprumuturi. Formarea i repartizarea fondurilor publice genereaz fluxuri de resurse bneti n dublu sens: 1) de la persoanele fizice i juridice ctre colectivitate, reprezentat prin stat; 2) de la colectivitate, reprezentat prin stat, ctre beneficiarii fondurilor bneti (sub form de pensii, alocaii pentru copii, ajutoare, burse i alte indemnizaii). Relaiile social-economice reflect procesul repartiiei i circulaiei produsului intern brut. Ele cuprind: a) relaii bneti, care presupun o schimbare a formelor valorii (ele cuprind i relaiile financiare); b) relaii financiare, care presupun un transfer de valoare (de la persoanele fizice i juridice ctre fondurile publice i invers) n concluzie, relaiile economice, exprimate valoric, care apar n procesul repartiiei produsului intern brut, n legtur cu formarea i repartizarea fondurilor bneti necesare pentru satisfacerea nevoilor colective ale societii, constituie relaii financiare sau finane. Apariia relaiilor financiare este determinat de transferul, n form bneasc, de valoare, de la persoanele fizice i juridice, la fondurile ce se constituie n economie sau la dispoziia persoanelor fizice sau juridice beneficiare. Deci, are loc un transfer de putere de cumprare. Dac transferul se face n natur (schimb de bunuri), arunci vorbim de relaii de repartiie ce nu sunt relaii financiare. Relaiile de repartiie pot deveni relaii financiare, cu condiia ca transferurile s mbrace forma bneasc. Concluzie: nu toate relaiile bneti care apar n procesul repartiiei i circulaiei produsului intern brut sunt relaii financiare. Sfera finanelor, mai ngust dect cea a relaiilor bneti, cuprinde numai relaiile bneti care exprim un transfer de valoare, nu i pe cele care reflect o schimbare a formelor valorii. n cazul finanelor publice, transferul de valoare are urmtoarele trsturi: 1. relaiile financiare reprezint un transfer de putere de cumprare, de valoare de la persoanele fizice i juridice la fondurile ce se constituie n economie i invers. Explicaie: n cazul n care transferul se face n natur, acesta exprim relaii de repartiie, dar nu dau natere la relaii financiare. Numai dup valorificarea produselor respective, contra bani, poate avea loc transferul de valoare la fondul de resurse financiare. 2. transferul de valoare la fondurile ce se constituie n economie se realizeaz , de regul, fr contraprestaie direct, imediat sau individualizat. Explicaie: 1.pentru impozitul pltit de o societate comercial, aceasta nu poate solicita statului rambursarea acestuia sau o contraprestaie direct sau imediat, de valoare egal. 2. sumele ncasate de la populaie revin ntregii populaii, ns nu direct i individualizat n raport cu impozitele pltite. 3. relaiile financiare se caracterizeaz prin nerambursabilitate, ceea ce nseamn c transferurile se fac cu caracter definitiv (exemplu: subvenii ctre regii autonome, instituii publice; transferurile ctre populaie alocaii pentru copii, burse, ajutoare, pensii). Rambursabilitatea intervine ca

excepie n cazul mprumuturilor de stat, garaniilor depuse de administratorii i cenzorii societilor comerciale, de persoanele care gestioneaz bani sau alte valori publice, etc. n cadrul relaiilor financiare se includ: 1. relaii care exprim un transfer de resurse bneti fr echivalent i cu titlu nerambursabil, considerate relaii financiare sau pur clasice ce i gsesc reflectarea n bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurrilor sociale, bugetele fondurilor speciale; 2. relaii ce exprim un mprumut de resurse bneti pe o perioad determinat, pentru care se percepe dobnd, numite relaii de credit; 3. relaii care exprim un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse bneti n schimbul unei contraprestaii, care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu, nunite relaii de asigurrireasigurri; 4. relaii care apar n procesul formrii i repartizrii fondurilor bneti la dispoziia societilor, n vederea desfurrii activitilor acestora, numite finanele ntreprinderilor. n literatura de specialitate, noiunea de finane este folosit n dublu sens: 1. n sens restrns (relaiile financiare clasice); 2. n sens larg, care cuprind: relaiile financiare clasice, relaiile de credit, relaiile de asigurrireasigurri i finanele ntreprinderilor.

CURS 3 FUNCIILE FINANELOR1. 2. 3. Funcia de repartiie a finanelor Funcia de control a finanelor Rolul finanelor publice n economie

1. Funcia de repartiie a finanelor Necesitatea finanelor publice, existena acestora, nu constituie expresia dorinei cuiva, ci are un caracter obiectiv. Altfel spus finanele publice exist pentru a servi la realizarea unor obiective prcis determinate, la ndeplinirea anumitor sarcini care nu ar putea fi nfptuite pe alt cale sau cu alte mijloace. Functiile finantelor publice arata menirea sociala a acestora sa actiunea pe care o indeplineste pentru satisfacerea cerintelor structurale. Dupa cum stiinta finantelor are un character relativ, depinzand de sistemul socio-economic, de gradul de dezvoltare al tarii, de scoala careia ii apartine cercetatorul si opiniile cu privire la numarul functiilor finantelor publice, acestea sunt foarte variate. Astfel unii teoriticieni afirma ca finantele publice indeplinesc numeroase functii, in timp ce altii afirma ca unica lor functie ar fi cea de reartitie a unei parti din produsul intern brut (PIB). Insa cel mai potrivit punct de vedere este acela care delimiteaza doua functii principale si anume: 1. functia fiscala (o mai numim si functie de repartitie). 2. functia de control Funcia de repartiie are un caracter obiectiv i se manifest n dou faze: distincte, dar strns legate ntre ele: : a) Constituirea fondurilor; b) Distribuirea sau repartizarea fondurilor. a) Constituirea fondurilor de resurse financiare publice La constituirea fondurilor de resurse financiare publice particip regiile autonome, societile comerciale cu capital privat, de stat sau mixt, instituiile publice i unitile din subordinea acestora, populaia, persoanele juridice i fizice rezidente n strintate. Participarea la constituirea fondurilor de resurse financiare mbrac forme diferite: impozite, taxe, contribuii, amenzi, penaliti, vrsminte din veniturile instituiilor publice, redevene i chirii din concesiuni i nchirieri de terenuri i alte bunuri proprietate de stat, mprumuturi de stat primite de la persoane fizice i juridice, rambursri ale mprumuturilor de stat acordate, dobnzi aferente mprumuturilor acordate, donaii, ajutoare i alte transferuri, etc. Resursele care alimenteaz fondurile publice provin n cea mai mare parte din produsul intern brut i ntr-o msur mai mic din transferurile primite din strintate.

La constituirea fondurilor publice particip cu resurse toate sectoarele sociale: public, particular, mixt, precum i populaia, dar n proporii diferite n funcie de capacitatea lor financiar. Cele mai multe resurse sunt mobilizate la fondurile financiare publice cu titlu definitiv i fr contraprestaie. b) Distribuirea fondurilor de resurse financiare publice const n stabilirea volumului cheltuielilor publice pe destinaii: nvmnt, sntate, cultur; asigurri sociale i protecie social; dezvoltri colective i locuine; aprare naional; ordine public; aciuni economice; alte aciuni; datorie public. n cadrul fiecrei destinaii, resursele se defalc pe beneficiari, obiective i aciuni. Distribuirea fondurilor financiare publice pe beneficiari (persoane fizice i/sau juridice) este precedat de inventarierea i evaluarea n expresie bneasc a nevoilor sociale din perioada de referin. Datorit faptului c cererea de resurse financiare este mai mare dect oferta lor, este necesar ca autoritile publice s trieze i s ierarhizeze cererile beneficiarilor de fonduri publice solicitate i s stabileasc unele prioriti, n funcie de condiiile concrete ale fiecrei etape. n rile dezvoltate cu economie de pia, la finanarea din fondurile publice au prioritate aciunile cu caracter social-cultural, apoi cele privind ordinea intern i aprarea rii; cheltuielile pentru aciunile economice ocup un loc secundar. n schimb, n rile n curs de dezvoltare, aciunile economice au cea mai mare pondere n totalul cheltuielilor publice, n raport cu cele sociale. Resursele financiare publice odat repartizate beneficiarilor, iau concret forma cheltuielilor publice pentru: plata salariilor i a altor venituri de personal; procurri de materiale i plata serviciilor; subvenii acordate unor instituii publice i ntreprinderi; transferuri ctre diverse persoane fizice (pensii, alocaii, burse, ajutoare etc.), etc. Cele dou faze ale funcie de repartiie se realizeaz n procesul de distribuire i redistribuire a produsului intern brut care se desfoar ntre persoane fizice i juridice, pe de o parte, i stat, pe de alt parte. Constituirea i dirijarea fondurilor publice de resurse financiare reprezint un proces unitar i nentrerupt, avnd un rol important n realizarea reproducie sociale. Necesitatea constituirii unor fonduri financiare la dispoziia statului, n vederea nfptuirii funciilor i sarcinilor sale, se resimte n toate rile, indiferent de gradul de dezvoltare, ceea ce confer funcie de repartiie un caracter obiectiv. n schimb, modul de constituire a fondurilor i de redistribuire a acestora are un caracter subiectiv, depinznd de: capacitatea factorilor de rspundere de a percepe i rspunde nevoii sociale la un moment dat; gradul de dezvoltare economico-social a rii; orientarea forelor politice aflate la putere. Funcia de repartiie este important prin dimensiunea transferurilor de valoare, determinat de raportul dintre partea din produsul intern brut preluat la dispoziia statului i cheltuit de ctre el i partea care rmne la dispoziia celor care au creat acest produs. Dei, la scar naional, volumul resurselor prelevate la fondurile financiare publice este, n general, egal cu cel al resurselor distribuite, nsui acest proces complex de prelevare distribuire realizat prin intermediul statului d natere unor importante mutaii ntre sferele de activitate, ntre ramurile i subramurile economice, ntre membrii societii. Aceasta se explic prin faptul c persoanele fizice i juridice care sunt beneficiare directe sau indirecte ale cheltuielilor publice nu sunt ntotdeauna i cele care au participat la constituirea fondurilor publice. Chiar dac unele

persoane sunt i pltitoare i beneficiare, cele dou caliti se manifest n proporii diferite una de cealalt. Pentru faptul c veniturile ncasate de la fondurile publice se depersonalizeaz, nu se mai poate determina pe ce destinaii i n ce proporii au fost dirijate sumele provenind de la anumite persoane fizice sau juridice. Importana funciei de repartiie rezult, pe de o parte, din mutaiile care se produc n economie ca urmare a transferurilor de resurse financiare i, pe alt parte, din efectele acestora n plan economic, social, demografic, ecologic, etc. Funcia de repartiie a finanelor publice nu se manifest doar pe plan intern, ci i pe plan internaional prin: - acordarea i primirea de mprumuturi externe; - plata cotizaiilor fa de organismele internaionale la care statul a aderat; - primirea sau acordarea de ajutoare externe de ctre stat. Redistribuirea ntre state a resurselor financiare are loc pe baza deciziilor unilaterale, a conveniilor sau acordurilor bi/multilaterale i se efectueaz cu titlu definitiv sau rambursabil, cu sau fr contraprestaie. 2. Funcia de control a finanelor Funcia de control a finanelor publice este strns legat de funcia de repartiie, avnd ns o sfer de cuprindere mult mai mare, deoarece vizeaz att constituirea i repartizarea fondurilor publice, ct i modul concret de utilizare a acestora. Manifestarea funciei de control este necesar din mai multe considerente: - resursele financiare publice aparin ntregii societi. Astfel, societatea este interesat n: asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor sociale; dirijarea resurselor respective cu luarea n considerare a prioritilor stabilite de autoritile abilitate; utilizarea resurselor financiare n condiii de maxim eficien economic, eficacitate social, etc. - fondurile de resurse publice materializeaz o parte important din produsul intern brut; - n prezent, mai exist unii membri ai societii care au o atitudine de nepsare fa de avutul public, ceea ce conduce la folosirea neraional a resurselor materiale, umane i bneti, la risip, specul i mbogire fr just cauz. Controlul financiar are o sfer vast de manifestare, cuprinznd toate domeniile vieii sociale care in de sectorul public: activitatea economic, educativ, cultural, ocrotirea sntii, protecia social, asigurri sociale de stat, meninerea ordinii publice, aprarea naional; promovarea relaiilor cu alte state etc. ca urmare, controlul mbrac forme diverse, este exercitat de organe diferite i folosete instrumente diferite. Activitatea din fiecare domeniu trebuie analizat din mai multe puncte de vedere: - sarcinile specifice care-i revin; - necesarul de fonduri publice reclamat pentru desfurarea activitii; - efectele utile (economice, sociale sau de alt natur) ale acestei activiti

3. Rolul finanelor publice n economie Prin infaptuirea functiilor ce le revin in cadrul mecanismului economico social, finantele contribuie la infaptuirea unor obiective majore ale societatii. Ansamblul acestor obiective, defineste rolul finantelor in dezvoltarea economico sociala a fiecarei tari. In cazul Romaniei, rolul finantelor consta in: asigurarea fondurilor banesti necesare satisfacerii nevoilor reproductiei P.I.B., a factorului uman, a cadrului organizatorico social si a relatiilor acestuia cu mediul; asigurarea fondurilor banesti destinate restructurarii, consolidarii, dezvoltarii si perfectionarii suprastructurii societatii. In conditiile acuale in Romania, ceea ce priveste reproductia produsului intern brut, rolul finantelor publice s-a diminuat si se va diminua in continuare. Fata de perioada trecutului apropiat, cand circa 2/3 din resursele mobilizate la bugetul de stat erau alocate pentru finantarea economiei nationale, acest rol se rezuma in prezent la: asigurarea conditiilor de functionare a regiilor publice autonome, in cazul in care resursele proprii ale acestora sunt insuficiente in raport cu necesitatile; finantarea construirii si dotarii unor obiective economice noi, in anumite ramuri ale complexului economic national, neinteresante pentru investitorii privati, dar absolut necesare; participarea directa a statului la formarwea in tara si in strainatate a capitalului social al unor societati comerciale mixte ce au o deosebita importanta pentru economia nationala; acordarea de subventii unor societati comerciale cu capital de stat; instituirea de facilitati si alte avantaje economico financiare, in favoarea agentilor economici, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social. In aceste directii se aloca o parte a resurselor mobilizate la bugetul administratiei centrale de stat si la bugetele locale, cu titlul de alocatii pentru activitati si actiuni economice. In cazul facilitatilor fiscale si altor avantaje nu este vorba despre utilizarea directa a unor fonduri financiare, ci de abtinerea statului de la incasarea anumitor venituri ce I-ar reveni de drept, in absenta instituirii respectivelor avantaje. Reproductia largita a factorului uman implica, in conditiile actuale, sporirea rolului finantelor publice prin dirijarea de la bugetul de stat si de la fondurile speciale a unui volum mai mare de resurse pentru finantarea invatamantului, culturii, artei, asigurarea ocrotirii sanatatii si a protectiei sociale a populatiei. Prin alocarea inspirata a fondurilor financiare si utilizarea lor eficienta, finantele au rolul de a contribui la reproductia si perfectionarea cadrului organizatorico social si a relatiilor acestuia cu mediul economico social. Pe fondul promovarii principiului separatiei puterilor in stat si al democratizarii vietii noastre economico sociale, in Romania contemporana are loc o structurare ampla a institutiilor si organismelor ce compun suprastructura societatii, care antreneaza si o seama de implicatii de

ordin financiar. In context, este vorba despre faptul ca o parte a P.I.N., mobilizata la buget prin finantele publice, este alocata constituirea fondurilor banesti destinate asigurarii unei baze materiale corespunzatoare pentru noile institutii si organisme publice si pentru functionarea acestora. In domeniul protectiei sociale si cel al asigurarilor sociale sunt implicate si finantele agentilor economici atat prin contributia acestora la constituirea fondurilor specifice respectivelor domenii, cat si prin propriile fonduri ce se constituie la nivelul microeconomiei. Sintetizand ideile prezentate, rezulta concluzia ca rolul finantelor publice se manifesta pe plan economic si social, iar amploarea acestui rol este dependenta de nivelul dezvoltarii economice a tarii si de gradul participarii finantelor la proceselor de distribuire primara si de redistribuire a P.I.B. si indeosebi a P.I.N. Impactul finantelor publice asupra economiei nu se manifesta numai sub forma utilitatilor puse la dispozitia membrilor sociatatii care influienteaza marimea si structura acumularii de capital, a consumului total, privat si public, individual si social. Acesta se manifesta si sub forma redistribuirii veniturilor si a averii in randurile populatiei, ca si ale intreprinzatorilor.

CURS 4 CADRUL JURIDIC I INSTITUIONAL PRIVIND FINANELE PUBLICE1. 2. 3. 4. 5. Ministerul Economiei i Finanelor Agenia Naional de Administrare Fiscal Garda Financiar Curtea de Conturi Autoritatea Naional a Vmilor

1. Ministerul economiei i finanelor Ministerul Economiei i Finanelor se organizeaz i funcioneaz ca organ de specialitate al administraiei publice centrale, n subordinea Guvernului. Rolul ministerului este acela de constituire i gestionare general a resurselor financiare publice printr-un sistem complex e bugete: bugetul de stat; bugetul asigurrilor sociale de stat; bugetele locale; bugetul fondurilor speciale; bugetul fondurilor externe nerambursabile; bugetul trezoreriei i altor instituii publice cu caracter autonom. Principalele atribuii ale Ministerului Economiei i Finanelor: - coordoneaz aciunile care sunt n responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, referitoare la elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum i altor acte normative cu inciden n domeniu; - dispune msurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; - emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor i forma de prezentare a acestora; - emite norme metodologice, precizri i instruciuni prin care se stabilesc practicile i procedurile pentru ncasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanarea i plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, ncheierea exerciiului bugetar anual, contabilizarea i raportarea; - administreaz i gestioneaz datoria public guvernamental; - coordoneaz monitorizarea ntregului program de investiii publice; - colaboreaz cu Banca Naional a Romniei la elaborarea balanei de pli externe, a balanei creanelor i angajamentelor externe, a reglementrilor n domeniul monetar i valutar; - aprob clasificaiile bugetare, precum i modificrile acestora; - analizeaz periodic modul de realizare a prevederilor bugetare, n corelare cu indicatorii macroeconomici, i prezint informri Guvernului, cu propuneri de mbuntire; - urmrete execuia operativ a bugetului general consolidat i stabilete msurile necesare pentru ncasarea veniturilor i limitarea cheltuielilor, n vederea ncadrrii n deficitul bugetar aprobat; - contracteaz i garanteaz mprumuturi de stat de pe piaa financiar intern i extern - analizeaz propunerile de buget n etapele de elaborare a bugetelor

-

stabilete coninutul, forma de prezentare i structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite; coordoneaz, negociaz i ncheie acorduri internaionale, n numele statului, n domeniul relaiilor financiare i valutare, n colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, etc.

2. Agenia naional de administrare fiscal ANAF se organizeaz i funcioneaz ca organ de specialitate al administraiei publice centrale, n subordinea Ministerului Economiei i Finanelor. Rolul su este acela de colectare a impozitelor, taxelor, contribuiilor i a altor venituri bugetare; aplicarea legislaiei privind veniturile bugetare; aplicarea n domeniul vamal a msurilor specifice rezultate din Programul de guvernare i din legislaia n domeniul vamal; dezvoltarea asistenei contribuabililor n vederea mbuntirii nivelului de informare al acestora i aplicrii unitare a prevederilor privind veniturile bugetare,. Principalele atribuii: - asigur aplicarea corect, unitar i nediscriminatorie a legislaiei fiscale; - elaboreaz i/sau avizeaz proiectele de acte normative care conin prevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare pentru care este competent; - acioneaz prin mijloace specifice pentru prevenirea i combaterea evaziunii fiscale; - exercit controlul operativ i inopinat privind prevenire, descoperirea i combaterea oricror acte i fapte din domeniul economic, financiar i vamal care au ca efect evaziunea fiscal; - exercit activitatea de inspecie vamal, activitatea de control vamal ulterior i orice alt form de control specific n legtur cu aplicarea i respectarea reglementrilor n vigoare n domeniul vamal; - propune i elaboreaz strategii de dezvoltare, precum i soluii de reform n domeniul administrrii veniturilor bugetare; - elaboreaz cadrul lega, aplic i monitorizeaz administrarea contribaubililor 3. Garda financiar Garda Financiar este instituie public de control, cu personalitate juridic, care exercit controlul operativ i inopinat privind prevenirea, descoperirea i combaterea oricror acte i fapte din domeniul economic, financiar i vamal, care au ca efect evaziunea i frauda fiscal, organizat ca organ de specialitate al administraiei publice centrale n subordinea Ministerului Economiei i Finanelor. n vederea realizrii atribuiilor sale, pentru combaterea actelor i faptelor de evaziune i fraud fiscal, Garda Financiar efectueaz controlul operativ i inopinat cu privire la: - respectarea actelor normative n scopul prevenirii, descoperirii i combaterii oricror acte i fapte interzise de lege; - respectarea normelor de comer, urmrind prevenirea, depistarea i nlturarea operaiunilor ilicite; - modul de producere, depozitare, circulaie i valorificare a bunurilor, n toate locurile i spaiile n care se desfoar activitatea agenilor economici;

- participarea, n colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere i instituii specializate, la aciuni de depistare i combatere a activitilor ilicite care genereaz fenomene de evaziune i fraud fiscal. 4. Curtea de Conturi Curtea de Conturi constituie instituia suprem de control financiar asupra modului de formare, de administrare i de ntrebuinare a resurselor financiare ale statului i ale sectorului public, precum i asupra modului de gestionare a patrimoniului public i privat al statului i al unitilor administrativ-teritoriale. Prin activitatea sa, curtea de Conturi urmrete respectarea legii n gestionarea mijloacelor materiale i bneti. Curtea de Conturi are ca principal atribuie verificarea conturilor anuale de execuie ale bugetului de stat, bugetului asigurrilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetele fondurilor speciale, ale conturilor fondurilor de tezaur, contul anual al datoriei publice a statului i situaiei garaniilor guvernamentale pentru credite interne i externe primite de ctre alte persoane juridice. Curtea de Conturi este singura instituie abilitat s exercite controlul execuiei bugetelor Camerei Deputailor, Senatului, Administraiei Prezideniale, Guvernului, Curii Supreme de Justiie, Curii Constituionale, Consiliului Legislativ i Avocatului Poporului. 5. Autoritatea Naional a Vmilor Autoritatea Naional a Vmilor se organizeaz i funcioneaz ca organ de specialitate al administraiei publice centrale, cu personalitate juridic, n subordinea Ministerului Economiei i Finanelor i n cadrul Ageniei Naionale de Administrare Fiscal. n aplicarea politicii vamale a Uniunii Europene, Autoritatea Naional a Vmilor exercit, n principal, atribuii de aplicare n domeniul vamal a msurilor specifice rezultate din tariful vamal comun i din legislaia european i internaional n domeniul vamal. Prin departamentele specializate ale aparatului central se organizeaz, se ndrum i controleaz activitatea direciilor regionale vamale i a birourilor vamale din subordine. Structurile generale i regionale ale ANV urmresc i supravegheaz respectarea legislaiei vamale pe ntreg teritoriul rii i exercit controlul specific potrivit reglementrilor legale n vigoare, a oricror infraciuni i contravenii n domeniul vamal. ANV: - coordoneaz i ndrum activitatea direciilor regionale vamale i a birourilor vamale pe linia prevenirii i combaterii traficului ilicit de droguri, arme, explozivi, obiecte din patrimoniul cultural naional; - urmrete, n cooperare cu celelalte organe ale statului, cazurile de splare a banilor prin operaiuni vamale; - coopereaz, pe baz de reciprocitate, cu autoritile vamale ale altor state, precum i cu organismele internaionale de specialitate, n vederea prevenirii, cercetrii i combaterii fraudelor vamale.

CURS 5

MECANISMUL FINANCIAR1. Conceptul de mecanism financiar 2. Sistemul financiar 3. Sistemul fondurilor de resurse financiare 1. Conceptul de mecanism financiar Mecanismul economic cuprinde sistemul complex de organizare i conducere a economiei naionale. Mecanismul financiar este parte integrant a mecanismului economic i reprezint ansamblul metodelor, principiilor a instrumentelor financiare prin care se asigur organizarea, previziunea, gestiunea i conducerea activitii financiare. Mecanismul financiar cuprinde: - sistemul financiar; - prghiile financiare utilizate de stat pentru influenarea activitii economice; - instrumentele administrative de coordonare a domeniului finanelor publice; - cadrul instituional parlament, guvern, ministere, structuri subordonate sau n coordonare; - cadrul juridic legi, hotrri de guvern, ordonane de guvern, ordonane de urgen, codul fiscal, codul vamal, norme, reglementri, regulamente de aplicare. 1) Sistemul financiar Sistemul financiar reprezinta totalitatea relatiilor financiare prin intermediul carora se asigura formarea, repartizarea, utilizarea fondurilor banesti, necesare statului, dar si organismelor sale pentru satisfacerea nevoilor generale ale societatii. Caracteristicile sistemului financiar 1.cuprinde mai multe categorii de relatii financiare care alcatuiesc tot atatea componente, subsisteme sau verigi ale sistemului financiar. 2. relatiile financiare prezinta 2 trasaturi importante respective: a) se individualizeaza in functie de participantii la procesul de repartizare a resurselor banesti, in functie de locul de constituire si destinatia fondurilor; in functie de metodele folosite pentru creearea si repartizarea fondurilor. b) se leaga intre ele formand un system al relatiilor financiare caracterizat prin unitate in diversitate. Sistemul financiar privit ca relatii economice este format din sistemul financiar public si sistemul financiar privat. Sistemul financiar public cuprinde: 1. 2. 3. 1. Bugetul de stat Bugetele locale Bugetul asigurarilor sociale de stat Din cadrul sistemului financiar privat fac parte: asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila

2. 3.

creditul public finantele agentilor economici

2) Parghiile economico-financiare Acestea reprezinta instrumente cu ajutorul carora statul actioneaza pentru stimulare interesului economic al unei colectivitati determinate sau al membrilor acesteia, luati in mod individual pt realizarea unui anumit obiectiv. Caracteristicile parghiilor economico-fianciare 1. sunt concepute sa actioneze in mod automat la producerea evenimentelor economice sau la punerea lor in functie de catre organelle publice. 2. metodele de prelevare si cele de plata actioneaza ca parghii numai in masura in care asigura concomitant pe langa indeplinirea functiei de repartitie si influentarea pozitiva a altor laturi ale activitatii economice. 3. cu ajutorul lor statul poate interveni in economie sub multiple forme reglarea volumului masei monetare si a productiei, stimularea acordarii de credite, reducerea consumului la anumite marfuri considerate daunatoare sanatatii atc. Alegerea unor anumite parghii financiare depinde de: a. de politica urmarita de govern in domeniul economic, commercial, social etc. b. de faza ciclului economic Folosirea parghiilor economico-financiare nu exclude necesitatea utilizarii, in completare, a unor metode administrative cum ar fi: intocmirea d prognoze, programe economice si planuri financiare pentru a sti in ce directie, in ce ritm, cu ce eforturi si cu ce rezultate se dezvolta economia; a doua metoda-tinerea evidentelor contabile de catre agentii economici si intocmirea de bilanturi contabile, conturi de profit si pierdere etc.; exercitarea controlului financiar de catre organe specializate asupra modului de conservare si gestionare a mijloacelor materiale si banesti ale statului; stabilirea de catre stat de preturi si tarife pentru anumite bunuri si servicii; reglementarea de catre stat a modului de acordare de imprumuturi din fondurile pulice; reglementarea regimului valutar ; supravegherea derularii exportului si importului; sanctionarea specului ilicite a evaziunii fiscale si a altor abateri de la prevederi legale. 3) Planificarea financiara

Planificarea financiara reprezinta acea modalitate prin care are loc stabilirea, cu character orientativ si cat mai riguros, a nevoilor si resurselor economiei nationale a cerintelor pietei etc. Caracteristicile planificarii financiare 1. se intocmesc balante financiare de sinteza si planuri financiare cu caracter exectoriu In cadrul balantelor financiare de sinteza se reflecta resursele preconizate a se realiza precum si destinatiile acestora fiind un instrument cu character orientativ ce serveste la fundamentarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic. Cu ajutorul planurilor financiare cu caracter executoriu se stabileste modul de realizare a echilibrului financiar in cursul anului. 2. 3. indicatorii utilizati exprima incasari din activitatea desfasurata, incasari, varsaminte instrumente folosite pentru calculul indicatorului sunt: proiecte tehnice si de executie norme de asigurare normative de eficienta norme de stat norme de cheltuieli pentru actiuni social-culturale etc. la bugetul statului ale clientilor agenti economici, credite bugetare, credite bancare etc.

4) O alta componenta: Cadrul institutional(Mecanisme) Este format din organe cu atributii si raspunderi in domeniul finantelor publice, respective: a. organe democratic alese ex. parlamentul, consiliile judetene si locale etc. b. organe ale administratiei de stat centrale si locale cum ar fi guvern, ministere, prefecturi etc. c. organe specializate ale statului in domeniul financiar(ministerul finantelor publice, administratii financiare publice etc.

5)

Cadrul juridic Acesta este format din ansamblul actelor normative care reglementeaza domeniul financiar atat in faza de repartitie cat si in cea de prelevare.

Caracteristicile mecanismului economic-financiar sunt determinate de: - forma de proprietate dominant; - sistemul de conducere a economiei naionale;

-

regimul politic-ideologic; conjunctura intern i internaional

2. Sistemul financiar Sistemul financiar, privit ca relaii economice, este alctuit din: a) bugetul de stat i bugetele locale; b) bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul asigurrilor sociale de sntate; c) bugetul fondurilor speciale extrabugetare; d) creditul bancar; e) asigurri de bunuri, persoane i rspundere civil; f) finanele ntreprinderilor. a) Bugetul de stat i bugetele locale reprezint o categorie de relaii financiare prin intermediul crora, pe de o parte, se colecteaz la dispoziia statului fondurile financiare (prin mijloace de constrngere i pe baze contractuale), iar pe de alt parte, sunt distribuite resursele astfel colectate ctre beneficiari (instituii, persoane fizice, ntreprinderi). Bugetul de stat se prezint sub forma unei balane economice, a unui document de sintez, elaborat i administrat de Guvern i autorizat prin vot de ctre Parlament, n care sunt prevzute veniturile i cheltuielile. Bugetele locale se aprob de ctre consiliile locale i judeene. b) Bugetul asigurrilor sociale de stat/ bugetul asigurrilor sociale de sntate se constituie din contribuiile pltite de agenii economici, de instituiile publice i de salariai. Asigurrile sociale de stat cuprind: pensiile (pentru vechime n munc, pentru pierderea capacitii de munc, de urmai); indemnizaii (pentru prevenirea mbolnvirilor, refacerea i ntrirea sntii, pierderea temporar a capacitii de munc, maternitate, creterea copilului); ajutoare (de omaj, de integrare profesional, de deces); suportarea parial sau integral a costului medicamentelor, a cheltuielilor de spitalizare, a trimiterilor la tratament balneoclimateric i la odihn. c) Bugetul fondurilor speciale extrabugetare. Fondurile speciale se constituie din alte taxe i contribuii stabilite prin acte normative speciale, iar fondurile se folosesc pentru realizarea obiectivelor care au stat la baza promovrii actului normativ. d) Creditul bancar exprim relaiile de redistribuire a resurselor financiare ntre posesorii i nonposesorii de resurse. Astfel, bncile mijlocesc atragerea resurselor bneti temporar libere de pe pia, iar pe de alt parte, ele le dirijeaz ctre solicitani. Pe piaa capitalului de mprumut vorbim i despre creditul public prin intermediul cruia autoritile publice centrale i unitile administrativ-teritoriale i procur resursele financiare n completarea resurselor bugetare ordinare de care dispun. e) Asigurri de bunuri, persoane i rspundere civil. Pentru prevenirea prejudiciilor provocate de calamiti naturale sau accidente, persoanele fizice i juridice interesate sau obligate prin lege ncheie contracte cu societi de asigurri care se angajeaz s acopere daunele suferite de bunurile cuprinse n asigurare sau s achite sumele asigurate cuvenite persoanelor care au avut de suferit de pe urma producerii riscurilor asigurate, n schimul unei anumite pli (prima de asigurare).

n concluzie, relaiile economice care apar n procesul constituirii i utilizrii fondului de asigurare sunt relaii de redistribuire intervenite ntre membrii comunitii de risc (totalitatea persoanelor fizice i juridice asigurate mpotriva unui anumit risc sau complex de riscuri), pe de o parte, i acei dintre asigurai care au suferit daune de pe urma producerii riscului asigurat, pe de alt parte. f) Finanele agenilor economici. Constituirea fondurilor de resurse financiare necesare ntreprinderilor genereaz relaii de distribuire a valorii adugate brute create n cadrul acestora, precum i relaii de redistribuire a disponibilitilor bneti temporar libere pe pia/ ntre deintorii i nondeintorii de asemenea resurse. Astfel, pentru procurarea resurselor financiare, ntreprinderile apeleaz la beneficiile proprii, contracteaz mprumuturi de la bnci, emit obligaiuni sau vnd aciuni. 3. Sistemul fondurilor de resurse financiare Fondurile financiare pot fi clasificate n funcie de mai multe criterii: 1) dup nivelul la care se constituie - fonduri constituite la nivel central sau macroeconomic (bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul fondurilor cu destinaie special, asigurrile de bunuri, persoane i rspundere civil, fondurile de creditare); - fonduri constituite la nivel mediu sau mezoeconomic (fondurile bugetare ale judeelor, municipiilor, oraelor i comunelor); - fonduri constituite la nivel microeconomic (fonduri proprii ale agenilor economici, instituiilor i persoanelor fizice) 2) dup destinaie: - fonduri de nlocuire i de dezvoltare; - fonduri de consum; - fonduri de rezerv (fondurile nscrise n bugetul de stat i n bugetele locale cu acest titlu care servesc pentru finanarea unor aciuni aprute n cursul anului precum i fondurile de rezerv constituite la dispoziia ntreprinderilor pentru acoperirea unor eventuale pierderi); - fonduri de asigurare (fonduri constituite la dispoziia societilor de asigurare) 3) dup forma de proprietate: - fonduri proprietate public (fondul bugetar centra de stat; fondurile bugetare ale unitilor administrativ-teritoriale; fondul asigurrilor sociale de stat, fondurile speciale extrabugetare; fondurile proprii ale ntreprinderilor, bncilor i societilor de asigurare cu capital integral sau majoritar de stat; fondurile proprii ale instituiilor publice); Fondurile proprietate public pot fi grupate n funcie de calitatea pe care o are statul ca titular al acestora. Astfel, statul poate s apar n calitate de: autoritate public (n aceast calitate statul folosete o parte din resursele bugetare pentru finanarea cheltuielilor pentru aprarea naional, meninerea ordinii publice i a siguranei naionale, relaiile externe i satisfacerea nevoilor sociale); agent economic (statul folosete fondurile aparinnd ntreprinderilor cu capital integral sau majoritar de stat, o parte din resursele bugetare, dar i resursele mobilizate pe piaa capitalurilor de mprumut pentru finanarea unitilor i aciunilor economice)

asigurtor (statul folosete fondul asigurrilor sociale constituit la dispoziia sa pentru acordarea de pensii, indemnizaii, ajutoare, etc)

bancher (statul dispune de fondurile de creditare constituite la bncile cu capital integral sau majoritar de stat, fondurile provenite din privatizarea unor bunuri ale statului, dar i creditele externe) - fonduri proprietate privat (fondurile societilor comerciale, bncilor cu capital privat, societilor de asigurri-reasigurri cu capital privat) 4) dup titlul cu care se fac prelevri la fonduri i pli de la acestea: - prelevri cu titlu definitiv i caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuii, etc) - prelevri cu titlu rambursabil i caracter facultativ (depuneri la bnci, subscrieri la mprumuturi de stat)

Curs 6 POLITICA FINANCIAR1. Conceptul de politic financiar 2. Politica financiar n domeniul cheltuielilor publice 3. Politica financiar n domeniul resurselor publice 1. Conceptul de politic financiar Politica poate fi definit ca fiind procesul prin care un grup de oameni cu opinii i interese iniial divergente ajung la decizii colective socotite ca fiind obligatorii pentru respectivul grup i impuse ca o linie de conduit comun. nainte de a prelua puterea politic i guvernamental, fiecare formaiune politic i stabilete un program politic i de guvernare. Programul de guvernare n perioada pre-electoral este elaborat n funcie de doctrina politico-economic a partidului politic, de interesele economico-sociale ale categoriilor de susintori, de conjunctura intern i internaional. Pentru realizarea obiectivelor de guvernare, dar i pentru aplicarea continu a politicilor statului este nevoie de finanare public - toate politicile publice au nevoie de fonduri publice, ele acionnd ntotdeauna, n complementaritate, cu politica economico-financiar -, dar i de intervenia statului n economie cu ajutorul prghiilor economice i al instrumentelor, instituiilor, organelor i reglementrilor financiare. Astfel, putem afirma c metodele i mijloacele concrete privind procurarea i dirijarea resurselor financiare, precum i instrumentele, instituiile i reglementrile financiare utilizate de stat pentru influenarea proceselor economice i a relaiilor sociale, ntr-o etap determinat, constituie componente ale politicii financiare a acestuia. Politica financiar face parte integrant din politica general a statului i are ca scop realizarea programelor de dezvoltare economic, promovare a progresului tehnic i tiinific, formare profesional, recalificare i rencadrare n munc a omerilor, ocrotire a sntii populaiei, protecie social, dezvoltare a culturii, protecia mediului, aprare naional, etc. Principalele domenii de manifestare a politicii financiare sunt: - domeniul cheltuielilor publice; - domeniul resurselor financiare publice; - domeniul cheltuielilor publice; - domeniul asigurrilor de bunuri, persoane i rspundere civil. 2. Politica financiar n domeniul cheltuielilor publice n domeniul cheltuielilor publice politica financiar trebuie: - s stabileasc mrimea, destinaia i structura optim a cheltuielilor publice; - s defineasc obiectivele ce trebuie atinse prin efectuarea diferitelor categorii de cheltuieli; - s precizeze cile, metodele i instrumentele ce trebuie folosite pentru ca obiectivele stabilite s fie realizate cu minim de efort financiar.

a) Dimensionarea cheltuielilor publice presupune stabilirea stabilirea mrimii absolute (volum total exprimat n moneda naional) i relative (ponderea n produsul intern brut) a acestora. Volumul total al cheltuielilor publice, prevzut pentru anul de plan, comparativ cu cel realizat n anul anterior, arat tendina de cretere a, de meninere sau de diminuare a efortului financiar al statului. Comparaia este util i concludent n msura n care cheltuielile sunt exprimate n preuri constante, altfel ea este deformat de fenomenul inflaionist. Ponderea cheltuielilor publice n produsul intern brut arat ct din acest produs este preluat la fondurile publice de resurse financiare i utilizat pentru satisfacerea nevoilor sociale. El nu este influenat nici de evoluia preurilor i nici de fluctuaiile cursurilor de schimb, ceea ce permite comparaii utile pe plan intern i internaional. O problem important a politicii financiare const n meninerea cheltuielilor publice n limitele resurselor ce pot fi mobilizate, n condiii normale, pe plan intern, fr s se recurg la emisiune bneasc sau la credite externe nejustificate. Apelul la emisiune bneasc fr acoperire duce la deteriorarea puterii de cumprare a monedei, la scderea nivelului de trai al populaiei, la alimentarea fenomenelor inflaioniste, iar contractarea de credite externe pentru consum determin creterea datoriei externe i a poverii financiar-valutare a rii. b) La stabilirea destinaiei cheltuielilor publice este necesar s se porneasc de la nevoile sociale care trebuie satisfcute cu prioritate pe seama resurselor publice. La repartizarea produsului intern brut este necesar s se asigure un raport optim ntre consum i formarea brut de capital, ntre investiii cu caracter productiv i cele cu destinaie neproductiv sau indirect productiv, ntre consumul individual i cel social. c) Avnd n vedere c resursele financiare sunt limitate, iar destinaiile lor sunt concureniale, se impune utilizarea acestora n condiii de maxim eficien. La angajarea cheltuielilor pentru realizarea unui obiectiv sau a unei aciuni, trebuie s se analizeze toate soluiile posibile, n vederea alegerii variantei optime, care prezint cel mai avantajos raport ntre efortul solicitat i efectul obtenabil de pe urma acestuia. d) pentru a obine o eficien ct mai nalt n utilizarea fondurilor publice, sunt necesare nu numai dimensionarea i repartizarea judicioase a acestora pe destinaii, dar i stimularea beneficiarilor prin metode de finanare i gestionare sau prin alte instrumente specifice. Acest lucru poate fi realizat prin alegerea metodei de finanare adecvate pentru fiecare categorie de obiective sau aciuni: - autofinanare, cu completarea resurselor proprii pe seama creditului; - autofinanare, cu completarea resurselor proprii pe seama alocaiilor bugetare; - finanare integral cu titlu definitiv i nerambursabil din fondurile bugetare sau extrabugetare, dup caz. 3. Politica financiar n domeniul resurselor financire publice n domeniul resurselor financiare, politica financiar trebuie s stabileasc: - volumul i proveniena resurselor ce pot fi mobilizate de stat; - metodele de prelevare;

-

obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale folosite n procesul constituirii fondurilor publice.

a) Volumul resurselor financiare este indicat de cuantumul cheltuielilor publice aferente perioadei respective. Astfel putem spune ca n momentul aprobrii cheltuielilor publice, organele de decizie determin nsui volumul resurselor financiare necesare. ns, n practic nu exist o concordan deplin ntre cererea de resurse financiare i oferta de resurse: fie cererea de resurse este mai mare dect oferta, fie invers. Volumul resurselor financiare care pot fi mobilizate la fondurile publice depinde de nivelul de dezvoltare a economiei naionale, de eficiena activitii desfurate de agenii economici, de nivelul produsului intern brut, de soluiile adoptate de autoritile publice cu privire la modul e satisfacere a nevoilor sociale i de finanare a cheltuielilor pe care le antreneaz. b) Proveniena resurselor financiare. Pentru satisfacerea nevoilor sociale, organele de decizie folosesc, n principal, resursele interne i numai n mod subsidiar pot apela la resursele externe. Resursele financiare interne pot proveni, n proporii diferite, de la sectoarele public i privat, n funcie de structura de proprietate din economie. Organele financiare pot promova o politic financiar egal pentru toi agenii economici, indiferent de forma lor de proprietate, (la venituri egale, contribuia financiar este egal pentru toi agenii economici) sau o politic financiar preferenial (contribuia este relativ mai mic pentru cei care aparin sectorului privilegiat). n ceea ce privete dimensionarea contribuiei persoanelor fizice la formarea fondurilor financiare publice, organele de decizie pot opta pentru: 1. o contribuie egalitar repartizat pe pltitori (utilizat n antichitate i n evul mediu); 2. o contribuie difereniat, care are la baz diverse criterii: puterea contributiv a pltitorilor; situaia personal a contribuabililor; capacitatea de munc; grupa socioprofesional creia i aparine. c) Metodele de prelevare . Contribuia la formarea fondurilor publice poate mbrca forma: - impozitelor i taxelor stabilite n mod individual pe persoane fizice i juridice; - impozitelor i taxelor percepute la vnzarea de bunuri sau la prestrile de servicii. Deoarece cele dou tipuri de impozite i taxe sunt dimensionate i percepute n mod diferit i produc efecte diferite asupra pltitorilor luai n mod individual, ca i asupra economiei privite n ansamblu, este necesar ca organele de decizie s cunoasc exact caracteristicile acestora, mecanismele lor de funcionare i impactul pe care l produc la introducerea fiecrui impozit nou sau la modificarea impozitelor existente. Avnd n vedere c impozitele i taxele reprezint nu doar metode de prelevare a resurselor financiare la fondurile publice, ci i prghii financiare de influenare a proceselor economice, ele trebuie astfel concepute nct s contribuie la: creterea investiiilor, crearea de noi locuri de munc, creterea nivelului calitativ i a competitivitii produselor etc. O problem important a politicii financiare o constituie echilibrul financiar. n acest sens, organele de decizie trebuie s-i fixeze poziia n legtur cu eventualele neconcordane care apar ntre volumul cheltuielilor publice i volumul resurselor posibile de mobilizat la acestea. Autoritile publice trebuie s hotrasc dac echilibrul economic va fi realizat cu ajutorul statului

sau prin intermediul mecanismului pieei. n primul caz, dezechilibrul financiar apare ca un fenomen accidental, provocat de existena altor dezechilibre (material, al forei de munc, monetar sau valutar). n cel de-al doilea caz, dezechilibrul financiar constituie un fenomen mai mult sau mai puin normal n economia de pia sau este chiar provocat de autoriti, prin aplicarea de msuri financiare, generatoare de deficit, n vederea restabilirii echilibrului economic perturbat.

CURS 7 SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE1. 2. 3. 4. Coninutul cheltuielilor publice Clasificarea cheltuielilor publice Nivelul, structura i dinamica cheltuielilor publice Factorii care influeneaz creterea cheltuielilor publice

1. Coninutul cheltuielilor publice Cheltuielile publice exprim relaii economico-sociale n form bneasc, care se manifest ntre sta, pe de o parte, i persoane fizice i juridice, pe de alt parte, cu ocazia repartizrii i utilizrii resurselor financiare ale statului n scopul ndeplinirii funciilor acestuia. Cheltuielile publice se aprob prin lege sub forma creditelor bugetare, care exprim limita maxim aprobat a nivelului de finanare a diferitelor nevoi colective. Coninutul economic al cheltuielilor publice se afl n strns legtur cu efectul produs de acestea pe destinaiile lor. Astfel, unele cheltuieli exprim un consum definitiv de produs intern brut, reprezentnd valoarea plilor pe care le efectueaz instituiile publice n formele specifice ale cheltuielilor curente, iar alte cheltuieli publice exprim o avansare de produs intern brut, reprezentnd participarea statului la finanarea formrii brute a capitalului att n sfera produciei materiale, ct i n sfera produciei nemateriale. Cheltuielile publice cuprind: a) cheltuieli efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administraiei publice centrale (bugetul de stat, bugetul asigurrilor sociale de stat, bugetul asigurrilor sociale de sntate, bugetul fondului pentru ajutorul de omaj, bugetele instituiilor publice autonome) b) cheltuieli efectuate din fondurile constituite n bugetele administraiilor publice locale, pe trepte, ale acestora; c) cheltuieli efectuate din intrrile anuale de credite externe; d) cheltuieli efectuate din fonduri externe nerambursabile constituite la nivelul organismelor internaionale i distribuite, pe programe, statelor beneficiare. La nivelul bugetului general consolidat al statului se calculeaz cheltuielile publice totale consolidate astfel: cheltuieli publice totale ale fiecrui buget component, minus transferurile ntre bugete, plus intrrile de credite externe, minus rambursrile anuale de credite externe, mai puin dobnzile aferente. Trebuie fcut distincie ntre noiunile de cheltuieli publice i cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice se refer la totalitatea cheltuielilor efectuate n sectorul public, prin intermediul instituiilor publice (aparat de stat, instituii social-culturale, armat, ordine intern i siguran naional, cercetare tiinific, etc) care se acoper de la fiecare buget (pe plan central sau local), fie din veniturile proprii ale instituiilor, obinute de acestea. Cheltuielile bugetare se refer numai la acele cheltuieli care se acoper de la bugetul de stat, bugetele locale, in bugetul asigurrilor sociale de stat (astfel, ele au o sfer de cuprindere mai restrns dect cheltuielile publice).

Delimitarea cheltuielilor bugetare n cadrul celor publice se bazeaz pe urmtoarele principii: - efectuarea cheltuielilor bugetare este condiionat de prevederea expres i aprobarea nivelului acestora de ctre parlament sau de consiliile locale, dup caz, n conformitate cu legile n vigoare; - nerambursabilitatea sumelor alocate i cheltuite conform destinaiilor pentru care s-au aprobat aceste sume; Efectuarea cheltuielilor este determinat de ndeplinirea condiiilor legale i nu numai de constituirea (existena) resurselor bneti; - finanarea se efectueaz n funcie de gradul de subordonare a instituiilor sau activitilor cu caracter bugetar: din bugetul de stat, din bugetul asigurrilor sociale de stat, din bugetele locale, din bugetele fondurilor speciale, din bugetul creditelor externe, din bugetul fondurilor nerambursabile; - exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv i acordarea vizei cu ocazia operaiunilor de deschidere a finanrii, de alocare i utilizare a resurselor financiare publice. 2. Clasificarea cheltuielilor publice n literatur i practica financiar i statistic a statelor i a organismelor internaionale, se folosesc urmtoarele tipuri de clasificaii: 1. Clasificaia administrativ. Aceast clasificaie are la baz criteriul instituiilor prin care se efectueaz cheltuielile publice: ministere (departamente, agenii guvernamentale), instituii publice autonome, uniti administrativ-teritoriale etc. acest criteriu este folosit la repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatorii de credite bugetare. 2. Clasificaie economic. a) cheltuieli curente asigur ntreinerea i buna funcionare a instituiilor publice, finanarea satisfacerii aciunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, lipsite de remuneraie sau avnd venituri insuficiente sau pentru onorarea unor mprumuturi ale statului. Cuprind: - cheltuieli privind plata de bunuri i servicii de ctre instituiile publice (inclusiv drepturile de personal); - plata dobnzilor; - subvenii; - transferuri. b) cheltuieli de capital (investiii) reprezint cheltuieli efectuate pentru achiziia de bunuri de folosin ndelungat, destinate sferei produciei materiale sau sferei nemateriale (coli, spitale, aezminte de cultur, administraie etc). c) cheltuieli de transfer reprezint trecerea unor sume de bani de la buget la dispoziia unor persoane juridice, unor persoane fizice sau a unor bugete ale administraiilor locale. Deci, ele pot avea caracter economic sau social d) cheltuieli privind bunurile i serviciile se deosebesc de cheltuielile de transfer, dup cum au sau nu la baz o contraprestaie, n momentul i msura n care, acestea se efectueaz de ctre stat. 3. Clasificaia funcional folosete drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinaii ale cheltuielilor legate de

efectuarea unor transferuri ntre diferitele niveluri ale administraiei publice, plata dobnzilor la datoria public sau constituirea de rezerve la dispoziia autoritii executive. Ele reflect obiectivele politicii bugetare a statului. 4. Clasificaia financiar : - cheltuieli definitive: finalizeaz distribuirea resurselor financiare. Ele cuprind att cheltuieli curente, ct i cheltuieli de capital. Sunt cuprinse ca posturi distincte n bugetele publice. - cheltuieli temporare: sunt urmate de finalizarea prin pli cu scadene certe. Majoritatea dintre acestea reprezint operaiuni de trezorerie i sunt evideniate n conturile speciale ale trezoreriei (ex: finanarea rambursrii mprumuturilor i avansurilor anterior consimite). - cheltuieli virtuale sau posibile: reprezint cheltuieli pe care statul se angajeaz s le efectueze n anumite condiii (ex: cheltuieli ce se vor efectua pentru aciuni sau obiective neprevzute, pe seama rezervelor, la dispoziia guvernului, aprobate n legea bugetar anual). Dup forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi: Cheltuieli fr contraprestaie au caracter de alocaii bugetare, reprezentnd finanare definitiv, fr un contraserviciu din partea colectivitii beneficiare de resurse publice (alocaii familiale, indemnizaii de omaj, burse, etc) Cheltuieli cu contraprestaie se refer la ncasarea unor sume de bani de ctre stat, conform condiiilor n care se efectueaz aceste cheltuieli: dobnzi la mprumuturile acordate, comisioane la garaniile guvernamentale ale mprumuturilor etc. Cheltuieli definitive nu presupun restituirea sumelor bneti alocate e stat Cheltuieli provizorii (mprumuturi i avansuri) sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligaiei de furnizare de produse sau servicii instituiilor statului Cheltuieli speciale Cheltuieli globale

5. Clasificaia dup rolul cheltuielilor publice n procesul reproduciei sociale: - cheltuieli reale (negative) cuprind cheltuielile cu ntreinerea aparatului de stat, plata anuitilor, dobnzilor i a comisioanelor la mprumuturile de stat, ntreinerea i dotarea armatei cu armament i tehnic militar. Acestea reprezint un consum definitiv de PIB. - cheltuieli economice (pozitive) cuprind investiiile efectuate de stat pentru nfiinarea de uniti economice, dezvoltarea i modernizarea celor existente, construirea de drumuri, poduri, etc. aceste cheltuieli au ca efect crearea de valoare adugat i reprezint o avansare de PIB. 6. Clasificaia folosit de instituiile speciale ale ONU are la baz dou criterii: - clasificaia funcional - cheltuieli pentru: aprare naional; ordine intern i securitate civil; educaie, sntate; securitate social; locuine i servicii comunale; recreere, cultur i religie; aciuni economice. - clasificaia economic cuprinde cheltuieli care reprezint consum final: bunuri i servicii; dobnzi aferente datoriei publice; subvenii de exploatare i alte transferuri curente; formarea brut de capital; achiziii de terenuri i active necorporale, transferuri de capital. Cheltuieli cu servicii generale

Factorii de care depind aceste cheltuieli sunt marimea si structura aparatului de ata, nivelul salarizarii functiilor publice, factorii sociali, inzestrarea tehnica etc. Finantarea cheltuielilor se face din buget, din venituri proprii , din donatii si prin credite externe. Principalele categorii de cheltuieli sunt cele curente incluzand salarii si cheltuieli administrative si gospodaresti si cele de capital incluzand constructii, dotari, informatie, mijloace de transport etc. Cheltuieli cu apararea Una din functiile importante ale statului este functia de aparare, pentru indeplinirea careia statul efectueaza cheltuieli publice militare. Se include in aceasta categorie: 1.cheltuieli privind intretinerea si functionaarea armatei 2. cercetarea stiintifica militara 3. experientele intretinerii bazelor militare 4. participarea la blocuri militare, la razboaie 5. cheltuieli privind lichiditatea urmarilor razboaielor Teoria financiara grupeaza aceste cheltuieli in cheltuieli directe si indirecte. Cheltuielile directe vizeaza intretinerea armatei in tara si strainatate, achizitionarea de armament, echipamente si mijloace de subzistenta, vizeaza purtarea razboaielor etc. Aceste cheltuieli sunt prevazute pentru ministerul apararii si sunt gestionate de catre ei. Cheltuielile indirecte sunt legate de indepartarea consecintelor, razboaielor, plata datoriei publice contractate in scopuri militare, plata despagubirilor de razboi; subventiilor acordate sinistratiilor de razboi, pensii acordate urmasilor. Aceste cheltuieli militare se compun din: 1.cheltuieli curente pentru functionare si intretinerea armatei 2. cheltuieli de capital pentru modernizarea sau pentru investitii in domeniu . Cheltuielile militare reprezinta o categorie aparte deoarece apararea nationala este greu de apreciat in mod obiectiv, generand puncte de vedere divergente asupra oportunitatii acestor cheltuieli. Cheltuieli diplomatice Aceste cheltuieli spre deosebire de celelalte categorii de cheltuieli sunt cheltuieli ocazionate de plata remuneratiilor personalului, reprezentantelor deschise in strainatate, achizitionarea bunurilor si serviciilor necesare bunei functionari a acestora. In majoritate sunt cheltuieli in valuta influentand situatia balantei de plati. Prin natura lor sunt cheltuieli defunctionare si intr-o mai mica masura chel