Aparatul respirator 2 Marius Pentea

LARINGELE

Larigele (Larinx) este un conduct cartilaginos care face leg�tura între faringe �i trahee, fiind situat sub plan�eul craniului �i formeaz� baza anatomic� a regiunii gâtului. La ecvine �i rumeg�toare este plasat în spa�iul intermandibular, iar la celelalte specii este situat în regiunea cervical� cranial� fiind sus�inut de hioid.

Controleaz� cre�terea sau reducerea debitului tranzitului de aer între faringe �i trahee, intervine în fona�ie �i respira�ie.

Laringele este alc�tuit din articularea cartilajelor laringiene între ele �i este c�ptu�it la interior cu mucoas� de tip respirator �i consolidat de ac�iunea mu�chilor laringieni.

Cartilajele laringelui (Cartilagines laryngis) sunt: epiglota, tiroidul, aritenoidele, cricoidul. La unele specii pot exista �i cartilaje accesorii: cuneiform, corniculate, interaritenoide.

Epiglota (Epiglottis) este plasat� rostro-ventral la nivelul laringelui, având aspectul unei frunze cu vârful mai mult sau mai pu�in ascu�it. Prezint� o fa�� lingual� (Facies lingualis) situat� rostro-ventral, c�ptu�it� cu mucoas� de tip digestiv �i o fa�a laringian� (Facies laryngea), orientat� caudo-dorsal �i c�ptu�it� cu mucoas� de tip respirator.

Mucoasa de pe fa�a lingual� este cutat� �i se continu� cu mucoas� lingual� la nivelul valeculei epiglotice �i a pliurilor glosoepligotice.

Marginile stâng� �i dreapt� ale epiglotei sunt convexe, neregulate, fiind consolidate caudo-dorsal de cartilajele aritenoide prin câte un pliu mucos ariepligotic (Plica aryepiglottica).

Baza (Bazis) epiglotei este situat� ventral �i se ata�eaz� de cartilajul tiroid, prezentând median pe�iolul epligotei (Petiolus epiglottidis). La ecvine, baza cartilajului epiglotic se anexeaz� prin dou� cartilaje cuneiforme �i care vor participa la formarea proceselor cuneiforme (Procesus cuneiformis). Apexul epiglotei este liber, mobil �i orientat rostro-ventral, ascu�it la ecvine, carnivore �i caprine, rotunjit la bovine, ovine �i suine, excavat median la leporide.

Cartilajul tiroid (Cartilago thyroidea) este impar �i simetric, constituit din dou� lame, stâng� �i dreapt�, unite ventral la nivelul proeminen�ei laringiene (Proeminentia laryngea) sau "m�rul lui Adam", absent� la ecvine. Rostral �i caudal de proeminen�a laringian� sunt situate, mai mult sau mai profunde, incizura tiroidian� rostral� (Incisura thyroidea rostralis) �i incizura tiroidian� caudal� (Incisura thyroidea caudalis). Acestea lipsesc la suine.

Fiecare lam� tiroidian� prezint�, o fa�� intern� �i o fa�� extern�, pe care se reliefeaz� linia oblic� (Linea obliqua) locul de inser�ie pentru mu�chii laringelui.

Marginea dorsal� a fiec�rei lame tiroidiene va prezenta dorso-rostral �i dorso-caudal câte o proeminen��, cornul rostral (Cornu rostrale) �i cornul caudal (Cornu caudale). Între cornul rostral �i lama tiroidului se realizeaz� fisura tiroidian� (Fissura thyroidea) care va participa la formarea g�urii tiroidiene (Foramen thyroideum), prin care va trece nervul laringian cranial.

Cartilajul aritenoid (Cartilago arytenoidea) este par, asimetric �i articulat la nivelul marginii dorsale a lamei cricoidului, fiind acoperit par�ial de lama tiroidului. Are form� piramidal�, descriindu-i-se o baz� �i un apex.

Baza (Basis) este l��it�, cu aspect triunghiular �i realizeaz� dorso-lateral un proces muscular (Processus muscularis) de care se inser� mu�chiul crico-aritenoid, dorso-

Aparatul respirator 2 Marius Pentea

medial prezint� o suprafa�� articular� pentru cartilajul cricoid, iar ventral prezint� procesul vocal (Processus vocalis) de care se prinde ligamentul vocal.

Fa�a lateral� (Facies lateralis) este l��it� �i parcurs� de creasta arcuat� (Crista arcuata), care o delimiteaz� de fa�a dorso-cranial�. Fa�a medial� (Facies medialis) este neted� �i c�ptu�it� cu mucoas� respiratorie. Extremitatea sa caudal� formeaz� baza por�iunii intercartilaginoase a glotei. Fa�a dorsal� (Facies dorsalis) este neted� �i concav�, fiind acoperit� de mu�chiul aritenoidian transvers. Apexul (Apex cartilago arythenoidea) este recurbat dorsal �i împreun� cu omologul formeaz� un relief evident pe plan�eul faringelui unde ocup� extremitatea dorsal� a intr�rii laringelui. Cranio-dorsal se prelunge�te cu procesul corniculat (Processus corniculatus). Numai la canide �i suine, ata�at de apexul aritenoidelor sunt procesele cuneiforme (Processus cuneiformis).

Cartilajul cricoid (Cartilago cricoidea) are aspectul unui "inel cu pecete", fiind ata�at de primul inel traheal. Este alc�tuit dintr-un arc (Arcus cartilago cricoidea) situat ventral �i o lam� (Lamina cartilago cricoidea) situat� dorsal.

Cartilajul cricoid prezint� dou� fe�e �i dou� margini. Fa�a intern� este neted� �i c�ptu�it� de mucoasa laringelui. Fa�a extern� este neted� la nivelul arcului, iar pe fe�ele laterale se inser� mu�chiului cricoaritenoidian. Pe lama cricoidului se reliefeaz� creasta median� (Crista mediana), care desparte suprafa�a pe care se inser� mu�chiul crico-tiroidian dorsal de simetricul.

Rostro-dorsal, cricoidul se articuleaz� cu cartilajele aritenoide, iar latero-dorsal cu cornul caudal al tiroidului.

Cartilajele laringelui sunt fie articulate, fie unite între ele printr-o serie de ligamente �i membrane, fiind legate de hiod, faringe �i trahee.

Ligamentul tiroepiglotic (Lig. thiroepigloticum) leag� baza epiglotei de tiroid, iar ligamentul hioepiglotic (Lig. hyoepigloticum) leag� epiglota de hioid.

Între cornul rostral al cartilajului tiroid �i tirohialul osului hioid se realizeaz� articula�ia tirohioidian� (Art. thyrohyoidea), iar membrana tiroidian� leag� marginea rostral� a lamei cartilajului tiroid de tirohialul corespondent al osului hiod. Cele dou� cartilaje aritenoide sunt legate între ele prin ligamentul aritenoidian transvers (Lig. arytenoideum transversum), de procesul corniculat prin ligamentul aricorniculat (Lig. arycorniculatul), iar de cricoid prin articula�ia cricoaritenoidian� (Art. cricoarytenoidea) �i prin ligamentul criocoaritenoid (Lig. criocoarytenoideum).

Cornul caudal al cartilajului tiroid se mai articuleaz� cu cricoidul �i se leag� de marginea caudal� a acestuia prin ligamentul cricotiroidian (Lig. cricothyroidem).

Ligamentul cricotraheal (Lig. cricotracheale) se întinde între marginea caudal� a arcului cartilajului cricoid �i primul inel traheal.

Leg�tura dintre epiglot�, cartilajul tiroid �i cartilajele aritenoide este realizat� de ligamentele vocale (Lig. vocale) �i de ligamentul vestibular (Lig. vestibulare), acoperite medial de mucoasa laringian�.

Laringele este ac�ionat �i consolidat de o musculatur� complex� �i puternic� format� din mu�chi extrinseci, care î�i au originea pe o forma�iune osoas� învecinat� laringelui �i termina�ia pe cartilajele laringiene �i mu�chi intrinseci care-�i au originea �i termina�ia pe cartilajele laringelui. Mu�chi extrinseci sunt: mu�chiul sternotiroidian, mu�chiul tirohioidian, mu�chiul hioepligotic.

Aparatul respirator 2 Marius Pentea

Mu�chiul sternotiroidian (M. sternotiroideus) cu originea pe stern �i termina�ia pe cartilajul tiroid, trage osul hioid �i laringele în direc�ie caudal� �i este antagonist al mu�chilor ridic�tori ai laringelui.

Mu�chiul tirohioidian (M. thyrohioideus) are originea pe fa�a lateral� a cornului hioidului �i pe corpul osului hioid, terminându-se ventral pe fa�a lateral� a cartilajului tiroid. Trage laringele în sens rostro-dorsal �i îl apropie de hioid.

Mu�chiul hioepligotic (M. hyoepyglotticus) cu originea pe fa�a dorsal� a corpului hioidului �i termina�ia pe fa�a ventral� a epiglotei. Rolul s�u este de a trac�iona epiglota înainte �i de a întinde pliurile ari-epiglotice.

Mu�chii intrinseci sunt: cricotiroidian, cricoaritenoidian dorsal, cricoaritenoidian lateral, tiroaritenoidian, aritenoidian transvers. Primele patru perechi sunt pare, iar ultimul mu�chi este impar.

Mu�chiul cricotiroidian (M. cricothyroideus) are originea pe arcul cricoidului �i termina�ia pe lama tiroidului, ac�ioneaz� asupra corzilor vocale, tensionându-le �i alungind glota.

Mu�chiul cricoaritenoid dorsal (M. cricoarytenoideus dorsalis) are originea pe lama cartilajului cricoid �i termina�ia pe procesul muscular al cartilajului aritenoid. Este tensor al corzilor vocale �i dilatator al glotei.

Mu�chiul cricoaritenoidian lateral (M. cricoarytenoideus lateralis) are originea pe arcul cartilajului cricoid �i termina�ia pe procesul muscular al cartilajului aritenoid. Este constrictor al glotei.

Mu�chiul tiroaritenoidian (M. tiroarytenoideus) are originea pe epiglot� �i pe cartilajul tiroid, iar termina�ia pe creasta arcuat�, pe procesul muscular �i pe procesul vocal al cartilajului aritenoid. Este constrictor al glotei �i al corzilor vocale.

Mu�chiul aritenoidian transvers (M. arytenoideus transversus) are originea pe creasta arcuat� a cartilajului aritenoid �i termina�ia pe rafeul tendinos median. Este constrictor al por�iunii intercartilaginoase a glotei.

CAVITATEA LARINGIAN�

Cavitatea laringian� (Cavum laryngis) este neregulat� �i comunic� prin orificii largi cu faringele �i trahea, fiind sistematizat� în trei por�iuni: vestibulul laringian, glota �i cavitatea infraglotic�.

Vestibulul laringelui (Vestibulum laryngis) comunic� cu faringele prin intrarea laringelui (Aditus laryngis), prezint� median o r�sfrângere a mucoasei formând câte un tubercul corniculat (Tuberculum corniculatum), desp�r�i�i de incizura interaritenoidian�. Bilateral în peretele vestibulului laringian sunt situate pliurile vestibulare (Plica vestibularis). Aceste pliuri nu vin niciodat� în contact unul cu celel�lalt dar vor delimita fanta vestibular� (Rima vestibuli).

Între pliurile vestibulare �i corzile vocale se formeaz� un orificiu mic care permite accesul în ventriculul laringian (Ventriculus laryngis). Numai la ecvine �i suine mucoasa vestibulului laringian va forma un fund de sac, ventro-median, sub baza epligotei numit recesul median al laringelui (Recessus medianus laryngis).

Glota (Glottis) este por�iunea cea mai îngust� a laringelui, fiind delimitat� de corzile vocale �i de baza cartilajelor aritenoide.

Aparatul respirator 2 Marius Pentea

Corzile vocale sau pliurile vocale (Plica vocalis) se întind între cartilajul tiroid �i procesul vocal al cartilajului aritenoid, delimitând fanta glotic� (Rima glottidis) care este divizat� într-o por�iune dorsal�, delimitat� de baza cartilajelor aritenoide care va forma por�iunea intercartilaginoas� (Pars intercartilaginea) cunoscut� ca �i "glota respiratorie" �i o por�iune ventral�, situat� între corzile vocale, mai îngust� �i care formeaz� por�iunea intermembranoas� (Pars intermembranacea) sau "glota vocal�".

Cavitatea infraglotic� (Cavum infraglotticum) reprezint� por�iunea caudal� a cavit��ii laringelui, este scurt� �i larg� �i se continu� cu traheea f�r� o demarcare exact�. Este delimitat� în întregime de cartilajul cricoid �i de ligamentul cricotiroidian.

Cavitatea laringian� este c�ptu�it� în totalitate cu mucoas� laringian�, iar de la nivelul intr�rii laringelui se continu� cu mucoas� faringian�. În mucoasa laringian� se g�sesc glande laringiene, în mucoasa epiglotei �i a vestibulului laringian sunt muguri gustativi disemina�i (excep�ie fac ecvinele). La rumeg�toare �i suine, limfonodulii solitari formeaz� tonsila sau amigdala paraepiglotic�.

Vasculariza�ia arterial� �i inerva�ia sunt asigurate de: artera laringian� caudal�, înso�it� de nervul laringian caudal, care p�trund în cavitatea laringian� dorso-medial de articula�ia cricotiroidian�; de ramura cricotiroidian� a arterei tiroidiene craniale; de artera laringian� cranial�, înso�it� de nervul laringial cranial care p�trund în cavitatea laringian� prin gaura tiroidian�. Venele sunt în general satelite arterelor. Inerva�ia laringelui este asigurat� �i de ramuri ale nervului vag, de nervul laringian cranial pentru vestibulul laringelui �i glotic� �i de nervul laringian caudal pentru cavitatea infraglotic�.

PARTICULARIT��I SPECIFICE ALE LARINGELUI

La ecvine, laringele este foarte pu�in mobil �i plasat în totalitate în regiunea intermandibular�. Cavitatea laringelui este divizat� evident de epiglot�. Epiglota are aspect de frunz�, cu apexul ascu�it �i baza l��it�, fiind în contact intim cu palatul moale, ceea ce nu permite cabalinelor respira�ia oral�.

Cartilajul tiroid este lipsit de incizura rostral�, iar incizura caudal� este profund�, delimitând caudal între marginile ventrale ale lamelor cartilajului tiroid un spa�iu lung �i larg, obliterat de ligamentul cricotiroidian, prin care se realizeaz� incizia în vederea penetr�rii în cavitatea infraglotic�. Coarnele rostrale sunt lungi, iar cele caudale scurte. Proeminen�a laringian� lipse�te.

Pliurile ariepiglotice sunt scurte, ventriculii laringelui sunt largi �i profunzi. Pliurile vestibulare sunt groase, iar corzile vocale sunt oblice în direc�ie rostro-ventral�.

La bovine, laringele este situat mai dorsal decât la ecvine, plasat în regiunea intermandibular�. Epiglota este scurt� �i lat�, având apexul rotunjit �i pe�iolul larg. Cartilajul tiroid prezint� lamele unite ventral pe toat� lungimea lor �i se caracterizeaz� prin prezen�a unei proeminen�e laringiene evidente.

Coarnele caudale ale cartilajului tiroid sunt mai lungi �i mai încurbate ventral decât cele rostrale.

Cartilajele aritenoide sunt alungite �i îngro�ate. Cavitatea laringian� este larg�. Pliurile vocale �i ventriculare sunt extrem de reduse. Ventriculul laringian este redus la o depresiune mic�, situat� între pliul vocal �i pliul vestibular.

La ovine �i caprine. Epiglota este rotunjit� la oaie �i ascu�it� la capr�. Cartilajul tiroid este mai dezvoltat în sens dorso-ventral, având cornul rostral evident. Cartilajul

Aparatul respirator 2 Marius Pentea

cricoid este foarte oblic în raport cu axa longitudinal� a laringelui. Spre deosebire de bovine, recesul median al laringelui este evident, iar tonsila paraepiglotic� este prezent�.

La suine, laringele este foarte lung �i mobil, plasat în totalitate în por�iunea cranial� a regiunii cervicale ventrale. Epiglota este larg�, cu apexul rotunjit, având pe�iolul scurt, larg dar inconstant. Lamele cartilajului tiroid sunt lungi �i unite ventral. Cartilajele aritenoide sunt alungite, neregulate, având procesul corniculat lung, curbat �i dublat de un proces cuneiform. Între cartilajele aritenoide se g�se�te cartilajul interaritenoidian. Arcul cartilajului tiroid este aplatizat, având lama dispus� oblic.

Cavitatea laringian� este vast� �i foarte alungit�. Pliul vestibular este scurt �i nu concur� la formarea intr�rii laringelui. Recesul median al laringelui este profund. Cavitatea glotic� este situat� caudal. Corzile vocale sunt lungi �i elastice. Cavitatea infraglotic� este relativ scurt�, având plafonul mai îngust.

La canide laringele este l��it dar scurt, plasat relativ înalt la nivelul gâtului. Epiglota are form� de "s�p�lig�", cu vârful ascu�it �i baza prelungit� de un proces median bine individualizat. Cartilajul cricoid este aproape circular. Cartilajul tiroid este scurt �i lat, având lamele unite pe toat� lungimea marginii ventrale. Linia oblic� de pe fa�a extern� a lamelor este evident�. Coarnele rostrale sunt mai scurte �i bine individualizate, iar coarnele caudale sunt mai lungi �i ascu�ite la vârf. Cartilajele aritenoide sunt scurte, caracterizate printr-un proces corniculat lung, ascu�it �i curbat dorso-caudal. Între cartilajele aritenoide se afl� un cartilaj interaritenoidian (Cartilago interarythenoidea).

Cavitatea laringian� are un vestibul scurt. Pliul ariepiglotic prezint� median un tubercul cuneiform evident. Pliul vestibular este scurt �i bine eviden�iat, marcând marginea rostral� a ventriculului laringian. Recesul median al laringelui este absent, cavitatea glotic� fiind dispus� aproape dorso-ventral, iar corzile vocale sunt oblice în direc�ie rostro-ventral�.

La feline, laringele este lung, epiglota este ascu�it�, de form� triunghiular� �i lipsit� de pe�iolul epiglotei. Cartilajele aritenoide nu prezint� proces corniculat �i cuneiform. Pliurile ariepiglotice sunt groase lipsite de tubercul cuneiform �i acoperite de o mucoas� bogat� în glande. Cartilajul cricoid este mai larg �i mai puternic. Lamele cartilajului tiroid sunt oblice în sens caudal �i mai lungi decât înalte. Incizura tiroidian� este mai profund� decât la canide. Coarnele rostrale sunt rectilinii �i de dou� ori mai lungi, iar coarnele caudale sunt mai scurte. Pliurile vestibulare sunt proeminente, iar corzile vocale late �i groase. Ventriculul laringian este �ters, iar tonsila paraepiglotic� evident�.

La leporide, laringele se întinde pân� la extremitatea caudal� a axisului. Epiglota este lung�, lat� �i de form� semicircular�. Arcul cartilajului cricoid este foarte oblic �i formeaz� un spa�iu virtual între partea sa ventral� �i cartilajul tiroid.

Coarnele rostrale ale tiroidului sunt lungi, iar cele caudale foarte scurte. Cartilajele aritenoide au procesele musculare lungi, iar procesul vocal este scurt �i l��it. Procesele corniculate sunt sub�iri �i l��ite.

Glota este dispus� oblic ventro-caudal, aproape perpendicular pe axul longitudinal al laringelui �i împarte cavitatea laringian� în dou� por�iuni. Pliurile vestibulare sunt reduse, corzile vocale l��ite, iar ventriculul laringian are aspect de fant�.

Aparatul respirator 2 Marius Pentea

TRAHEEA

Traheea (Trachea) este un conduct aerofor, flexibil �i cartilaginos. Începe de la nivelul cartilajului cricoid al laringelui pentru a se termina la bifurca�ia traheal� (Bifurcatio tracheae), dorsal de cord, în bronhiile principale stâng� �i dreapt� (Bronchus principalis sinister et dexter). Are lungime �i calibrul variabil în func�ie de specie, calibrul modificându-se în func�ie de ciclul respira�iei sau inspira�iei, la efort �i în caz de tuse.

Dup� topografie �i traiect, traheea a fost divizat� într-o por�iune cervical� �i o por�iune toracic�, fiind înso�it� pe tot traiectul s�u de esofag.

Por�iunea cervical� (Pars cervicalis) a traheei începe la nivelul cartilajului cricoid �i se continu� pe axa sagital� a gâtului pân� la apertura cranial� a toracelui (intrarea pieptului). Este situat� ventral de esofag, venind în raport dorso-bilateral cu arterele carotide comune, cordonul vagosimpatic, bilateral cu venele jugulare externe, nervii laringieni recuren�i, fiind înso�it� pe acest traiect de c�tre limfonodulii cervicali profunzi. Segmentul cervical este mai lung, fiind clinic accesibil (în caz de injec�ii intratraheale, traheotomie, etc.).

Por�iunea toracic� (Pars thoracica), mai scurt�, începe la intrarea pieptului, traverseaz� mediastinul cranial �i mijlociu, terminându-se la nivelul carenei traheale (Carina traheala).

Pe traiectul s�u toracic vine în contact lateral stânga cu esofagul, dorsal cu mu�chiul lungul gâtului, ventral cu arterele carotide comune, nervii vagi �i recurent. La tineret, ventral, vine în contact �i cu timusul.

Traheea este constituit� dintr-o succesiune, variabil� în func�ie de specie, de cartilaje traheale (Cartilagies tracheales), de form� inelar� �i incomplete la cap�tul lor dorsal. Cartilajele traheale sunt legate între ele prin ligamentele inelare (Lig. annularia).

La exterior, traheea este învelit� de adventice, care în regiunea toracic� este dublat� de pleura mediastinal�.

Mu�chiul traheal (M. trachealis) este situat la nivelul extremit��ilor dorsale ale inelelor traheale, fiind format din fibre musculare netede. Mu�chiul traheal este ata�at la toate mamiferele pe pericondrul de la fa�a intern� a extremit��iilor libere, dorsale, ale inelelor traheale. Excep�ie fac carnivorele la care mu�chiul traheal este dispus la fa�a extern� a extremit��ilor inelelor traheale.

Mucoasa traheal� este asem�n�toare cu cea a por�iunii infraglotice a laringelui �i cu a bronhiilor, în ea se g�sesc glande traheale (Gl. traheales).

Vasculariza�ia arterial� este asigurat� de: arterele subclaviculare, trunchiul brahio-cefalic, arterele carotide comune, arterele tiroidiene. Sângele este colectat de vene, care sunt satelite arterelor �i care se dreneaz� apoi prin venele jugular� �i cav� cranial�.

Inerva�ia traheei este asigurat� de ramurile motoare provenite din nervii vagi �i de fibre senzitive din simpatic.

La ecvine, traheea are o lungime de 70-80 cm, calibrul de 5-6 cm, fiind alc�tuit� din 45-60 cartilaje traheale. Segmentul cervical este mai pu�in circular decât cel toracic, fiind aplatizat dorso-ventral. La aproximativ 7-8 cm cranial de bifurca�ia traheei, extremit��ile libere ale cartilajelor traheale se dep�rteaz� �i spa�iul respectiv este complectat prin pl�ci cartilaginoase. Mu�chiul traheal este situat pe fa�a intern� a cartilajelor.

Aparatul respirator 2 Marius Pentea

La bovine, traheea este lung� de 55-65 cm, având calibrul de 4 cm, format� din 45-55 cartilaje traheale. Extremit��ile libere ale cartilajelor traheale formeaz� o creast� dorsal�, mai redus� la animalul viu �i mai evident� la cadavre. Mu�chiul traheal este situat la interiorul extremit��ii libere ale cartilajelor traheale. La aproximativ 5-6 cm înainte de bifurca�ie, din trahee se va desprinde, în partea dreapt�, bronhia traheal� (Bronchus trachealis) care ventileaz� por�iunea cranial� a lobului drept.

La ovine �i caprine, lungimea traheei variaz� între 30-38 cm, cu diametrul în jur de 2 cm, format� din aproximativ 50 cartilaje traheale. Traheea seam�n� cu cea de la bovine, creasta traheal� este evident� �i prezint� bronhia traheal�.

La suine, traheea m�soar� 25-30 cm, 2-3 cm în diametru �i este alc�tuit� din 30-36 cartilaje traheale, care au extremit��ile libere suprapuse, iar mu�chiul traheal este dispus la fa�a lor intern�. La 3-4 cm de bifurca�ia traheei se desprinde spre dreapta bronhia traheal�.

La carnivore, traheea m�soar� în jur de 25 cm lungime, 1-2 cm în diametru, alc�tuit� din 40-45 cartilaje traheale la canide, în timp ce la feline traheea are aproximativ 8 cm lungime, 1 cm diametru �i 37-43 cartilaje traheale. Cartilajele traheale sunt aplatizate dorso-ventral la canide, având extremit��ile libere situate fa�� în fa�� �i mu�chiul traheal ata�at de fa�a lor extern�. La feline extremit��ile libere sunt u�or curbate spre interior, mu�chiul traheal plasându-se la exterior.

La leporide, traheea m�soar� aproximativ 7-15 cm, fiind format� din 45-50 cartilaje traheale, ale c�ror extremit��i libere se suprapun, iar mu�chiul traheal se ata�eaz� de fa�a lor intern�.

BRONHIILE

Bronhiile (Bronchi) sunt conducte aerofore, care se desprind din trahee �i care de la

nivelul bifurca�iei traheale se ramific�, în fiecare pl�mân, asigurând astfel circula�ia aerului. Ramificarea bronhiilor va constitui arborele bronhial (Arbor bronhialis).

De la nivelul bifurca�iei traheale, în fiecare pl�mân va p�trunde prin hilul organului, bronhiile principale stâng� �i respectiv dreapt� (Bronchus principalis sinister et dexter). Dup� ce a p�truns în pl�mânul corespondent, fiecare bronhie principal� se împarte în bronhii lobare (Bronchi lobares) care deservesc lobii pl�mânului respectiv. Din bronhile lobare se desprind bronhiile segmentare (Bronchi segmentares) care vor emite ramuri bronhiale segmentare (Rami bronchiales segmentarum) din care se vor desprinde bronhiolele (Bronchuli) care se vor termina în lobulii pulmonari prin bronhiole lobulare (Bronchuli lobulares). Fiecare bronhiol� lobular� emite 50-100 de bronhiole terminale care se ramific� în bronhiole respiratorii (Bronchuli respiratorii) continuate cu canalul alveolar ce se termin� în alveola pulmonar�.

Constitu�ia structural� a bronhiilor este asem�n�toare cu a traheei, dar se simplific� progresiv dinspre trahee spre bronhiolele terminale. Bronhiile principale, lobare �i segmentare au suport cartilaginos, care lipse�te începând cu bronhiolele lobulare. Cu excep�ia bronhiolelor, în mucoasa bronhiilor sunt diseminate glandele bronhiale (Gll. bronchales).

Aparatul respirator 2 Marius Pentea

PL�MÂNII

Pl�mânii (Pulmones) sunt organe pare, esen�iale în procesul de respira�ie, constituind sediul hematozei, localiza�i în cavitatea toracic�, fiind înveli�i de pleur�.

Pl�mânii au o colora�ie roz-ro�ietic�, mai mult sau mai pu�in intens�. Sunt organe cu o consisten�� moale �i spongioas�, având o elasticitate apreciabil�.

Fiecare pl�mân prezint� o baz�, un apex, o fa�� costal�, o fa�� medial�, o fa�� diafragmatic�, o fa�� interlobular�.

Fa�a costal� (Facies costalis), convex�, vine în contact cu peretele costal al toracelui.

Fa�a medial� (Facies medialis) este mai redus�, desp�r�it� de cea a pulmonului opus de c�tre mediastin �i este sistematizat� într-o por�iune vertebral� (Pars vertebralis) plasat� de-a lungul corpului vertebrelor toracice �i o por�iune mediastinal� (Pars mediastinalis) în contact cu mediastinul. Fa�a mediastinal� este br�zdat� de impresia cardiac� (Impressio cardiaca), impresia aortic� (Impressio aortica) �i impresia esofagian� (Impressio esophagea). Pe fa�a medial� a fiec�rui pl�mân se afl� hilul (Hilus pulmonis) sau r�d�cina pl�mânului.

Impresia cardiac� este plasat� cranio-ventral de hilul pl�mânului, impresia aortic� str�bate fa�a medial� delimitând por�iunea vertebral� de por�iunea mediastinal�, iar impresia esofagian� este plasat� caudal de hilul pl�mânului �i parcurge fa�a mediastinal�.

La toate mamiferele domestice, în regiunea ventro-medial� a pl�mânului drept se afl� situat lobul accesoriu, care se izoleaz� de restul pl�mânului drept printr-o fisur�, numit� �an�ul venei cave caudale (Sulcus venae cavae caudalis).

Marginea dorsal� (Margo dorsalis) este îngro�at�, convex� �i delimiteaz� fa�a costal� de fa�a medial�.

Marginea ventral� (Margo ventralis) este mult mai scurt� �i situat� în recesul costo-mediastinal.

Baza (Basis pulmonis), oblic� ventro-cranial se muleaz� pe diafragm� formând fa�a diafragmatic� (Facies diaphragmatica).

Vârful sau apexul pl�mânului (Apex pulmonis) este plasat cranial �i curbat ventral de trahee.

Pl�mânii la mamiferele domestice sunt împ�r�i�i în lobi de c�tre fisurile interlobare, cranial� �i caudal� (Fissura interlobaris cranialis et caudalis), mai mult sau mai pu�in profunde în func�ie de specie.

Pl�mânul drept, cu excep�ia ecvinelor, este mai dezvoltat �i prezint� patru lobi: lobul cranial (Lobus cranialis), lobul mijlociu (Lobus medius), lobul caudal (Lobus caudalis), lobul accesoriu (Lobus accesorius).

Pl�mânul stâng are lobii aparent mai redu�i �i organiza�i în, lobul cranial (Lobus cranialis), care este divizat într-o por�iune cranial� (Pars cranialis), numit� �i culmen �i o por�iune caudal� (Pars caudalis), sau lingula �i lobul caudal (Lobus caudalis).

În cavitatea toracic� fiecare pl�mân este consolidat de diafragm� prin ligamentul pulmonar (Lig. pulmonale) care reprezint� de fapt continuarea pleurei mediastinale cu pleura pulmonar� �i care leag� baza pl�mânului de diafragm�, inserându-se pe lobul caudal al pl�mânului.

Aparatul respirator 2 Marius Pentea

La ecvine, pl�mânii sunt aproape simetrici, masivi �i lipsi�i de incizuri interlobare, cu excep�ia incizurii dintre pl�mânul drept �i lobul accesoriu. Lobii craniali sunt mai redu�i, iar lobii caudali sunt foarte volumino�i.

Pe sec�iune se observ� un desen poliedric specific parenchimului pulmonar. Organul poate fi examinat clinic pornind de la a VI-a coast� în sens caudal.

La bovine, pl�mânii sunt dezvolta�i asimetric. Pl�mânul drept este mai voluminos, având 5 lobi, bine individualiza�i de incizurile interlobare: lobul cranial al pl�mânului drept este divizat într-o por�iune cranial� (Pars cranialis), mai dezvoltat� �i deviat� ventral pe sub trahee spre stânga �i o por�iune caudal� (Pars caudalis), ambele fiind ventilate de bronhia traheal�; lobul mijlociu; lobul caudal; lobul accesoriu.

Pl�mânul stâng este mai scurt �i are doar 3 lobi: por�iunea cranial� a lobului cranial; por�iunea caudal� a lobului cranial; lobul caudal. Desenul poliedric de pe suprafa�a pl�mânilor este foarte evident sub pleura pulmonar�.

La ovine �i caprine, forma, dispozi�ia �i num�rul lobilor sunt asem�n�tori cu cei de la bovine. Desenul poliedric subpleural este absent la ovine, iar la caprine este prezent doar pe lobii craniali �i mijlociu. Lobul cranial drept este relativ mai slab dezvoltat decât omologul s�u de la bovine.

Suine. Pl�mânii au fisurile interlobare mai profunde decât la rumeg�toare, desenul poliedric subpleural este foarte evident pe toat� suprafa�a pl�mânilor, iar asimetria dintre lobii craniali este mai redus� decât la rumeg�toare. Pl�mânul drept prezint� 4 lobi: cranial, mijlociu, caudal �i accesoriu. Pl�mânul stâng are 3 lobi: por�iunea cranial� �i por�iunea caudal� a lobului cranial; lobul caudal. Lobul drept cranial nu este divizat, dar ca �i la rumeg�toare este ventilat de bronhia traheal�.

Canide. Pl�mânii prezint� o asimetrie evident�, pl�mânul drept este mai lung �i dep��e�te mediastinul prin lobul s�u cranial �i prin lobul accesoriu. Fisurile interlobulare sunt foarte adânci, ajungând pân� la hilul organului, permi�ând asfel o mai bun� individualizare a fiec�rui lob. Pl�mânul drept are 4 lobi, cranial, mijlociu, caudal �i accesoriu, iar pl�mânul stâng prezint� lobul cranial cu o por�iune cranial� �i o por�iune caudal� �i lobul caudal.

Lobul cranial drept este mai dezvoltat, l��it �i cu vârful rotunjit, iar por�iunea cranial� a lobului cranial stâng este mai mic� �i are vârful ascu�it.

La feline, pl�mânii seam�n� cu cei de la canide, dar lobul cranial drept �i por�iunea cranial� a lobului cranial stâng sunt mai ascu�i�i �i seam�n� cu un "vârf de lance".

La leporide, lobul cranial drept �i por�iunea cranial� a lobului cranial stâng sunt considerabili mai redu�i. Lobii caudali sunt foarte dezvolta�i. Conturul pl�mânilor este asem�n�tor cu un triunghi dreptunghic. Desenul poliedric este vizibil, iar fisurile interlobare sunt mai pu�in profunde decât la canide. Pl�mânul drept are 4 lobi, cranial, mijlociu, caudal �i accesoriu. Pl�mânul stâng este format din 3 lobi, lobul cranial cu cele dou� por�iuni cranial� �i caudal� �i lobul caudal.