asigurarile ca intermediari financiari

5/14/2018 Asigurarile CA Intermediari Financiari - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/asigurarile-ca-intermediari-financiari 1/17

Prep. univ. drd. Carmen Sandu

Asigurarile ca intermediari

financiari

Hopu Sorina-Ioana 1Grupa:12Specializarea: Finante BanciAnul: 2




Cuprins

I. Asigurãrile sub aspect economic şi sub aspect financiar:

1.1 Asigurãrile sub aspect economic1.2 Asigurãrile sub aspect financiar

II. Departamentele cu funcţii fianciare în cadrul societãţii

de asigurãri

III. Asigurãrile de viaţã ca intermediari financiari

Concluzie





I. Asigurãrile sub aspect economicşi sub aspect financiar

1.1 Asigurãrile sub aspect economic

Asigurarea sub aspect economic se realizeazã prin fondul deasigurare.

Fondul de asigurare se formeazã în mod descentralizat, peseama primelor de asigurare sau cotizaţiilor achitate de persoane

fizice sau juridice, care au ca scop acoperirea pagubelor provocatede evenimente viitoare şi nesigure.Asigurarea presupune existenţa unei comunitãţi de risc - persoanefizice sau juridice - ameninţate de aceleaşi pericole şi acţioneaza pentru protejarea intereselor lor comune.

Paguba provocatã de producerea riscului se împarte întremembrii comunitãţii dupã principiul mutualitãţii – la formareafondului participã toţi asiguraţii, dar numai cei care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului vor beneficia de acest fond.

Fondul de asigurare se utilizeaza in mod centralizat pentru: acoperirea pagubelor provocate de evenimentele asigurate,

daca este vorba de asigurãrile de bunuri şi rãspundere civilã,Hopu Sorina-Ioana 3Grupa:12Specializarea: Finante BanciAnul: 2




respectiv plata sumelor asigurate, daca este vorba deasigurãrile de persone;

finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor; constituirea unor fonduri de rezerva la dispoziţia societãţii de

asigurare; acoperirea cheltuielilor administrative-gospodãreşti ale

societãţii de asigurare.

Privitã într-o manierã tradiţionalistã, asigurarea constituie unmijloc de a repartiza, asupra unui numar mare de persoane fizice şi juridice, paguba provocatã de un fenomen unui numãr redus dintre

aceştia.De aceea, asigurarea poate fi abordatã şi ca o ramurã

prestatoare de servicii, un intermediar financiar şi un activ

financiar în economie nesigurã, prin fondurile oferite pe piaţa decapital.

Între momentul încasãrii primelor şi plaţii sumelor asigurate,de regulã trec mulţi ani, iar în acest interval de timp societatea deasigurare dispune de banii încasaţi cu titlu de prime în modul cel

mai avantajos. Deci asigurarea nu are numai un rol de prestator deservicii, ci şi unul de intermediar financiar între persoanele fiziceasigurate care platesc eşalonat şi persoanele fizice şi juridice care aunevoie de bani.

Astfel societãţile de asigurare vin pe piaţa finaciarã cu o ofertãde capital de împrumut pentru bancile comerciale(depuneri pediferite termene), societãţi comerciale de producţie, autoritãţi publice centrale şi locale, propietari de bunuri imobiliare destinatevânzãrii etc.

Plasarea banilor pe piaţa capitalurilor de împrumut se face încondiţii de dobândã, cursuri de schimb valutar etc., care se modificãde la o perioadã la alta în funcţie de preţuri, rata inflaţiei, şomaj.Hopu Sorina-Ioana 4Grupa:12Specializarea: Finante BanciAnul: 2




În spatele societãţilor de asigurare stau persoane fizice, care auîncheiat asigurãri de viaţa cu dublu scop: pentru a se protejaîmpotriva evenimentelor viitoare, dar şi pentru a beneficia deeconomiile încredinţate societãţilor de asigurare, astfel asigurãrile

sunt adevãrate active financiare.

1.2 Asigurãrile sub aspect financiar

Sistemul financiar este definit drept un ansamblu decomponente legate între ele prin esenţa comuna a fenomenelor financiare şi între care existã raporturi de interdependenţã.

Într-o abordare a conceptului de sistem financiar, acesta este privit sub mai multe ascpecte:

ca sistem de relaţii economice în expresie bãneascã; ca sistem de instituţii care constituie o reflectare în plan

instituţional a acestor relaţii; ca sistem de fonduri de resurse financiare; ca sistem de planuri financiare, cu rol de instrumente de

conducere şi reglare.

În cadrul sistemului financiar privit ca un ansamblu de relaţiifinanciare, se disting doua mari subsisteme: sistemul financiar public, respective cel privat.

Componentele subsistemului financiar public sunt consideratea fi:Hopu Sorina-Ioana 5Grupa:12Specializarea: Finante BanciAnul: 2




bugetul de stat; bugetele locale; asigurãrile sociale de stat; creditul (cu participarea entitaţilor publice); asigurãrile de bunuri, persoane si rãspundere civilã (prin

societãţi cu capital de stat); finan ele întreprinderilor şi a altor entitã i publice.ţ ţ

În mod justificat, asigurãrile se regãsesc şi printre cele patrucomponente ale subsistemului financiar privat: finanţele întreprinderilor şi a altor entitãţi sau a firmelor

private (inclusiv societãţile de asigurãri); creditul bancar (privat); asigurãrile sociale (private); finanţele gospodãriilor (menajelor).

Sistemul financiar poate fi abordat şi ca sistem de instituţii saustructuri cu atribuţiuni în organizarea relaţiilor financiare sau ca participant la formarea, distribuirea şi utilizarea fondurilor bãneşti, precum şi la elaborarea şi execuţia deciziilor financiare.

Din acest punct de vedere, societãţile de asigurãri şireasigurãri preiau de la asiguraţi, în schimbul unor prime, riscurireferitoare la producerea de pagube sau accidente bunurilor şi persoanelor, urmând sã plãteascã despãgubiri sau sume asigurate.Ele administreazã resurse bãneşti ce se mobilizeazã la fondul deasigurare, dezvoltãnd relaţii financiare prin mai multe categorii deasigurãri/reasigurãri, potrivit obiectului de activitate stabilit princontractul de societate sau prin statut.

Pe de altã parte, comportamentul diferit al agenţilor economiciîn circuitele financiare a economiei conduce la distincţia între agenţi

nefinanciari şi intermediari financiari.





Agenţii nefinanciari sunt toţi agenţii economici a cãror activitate de baza este centratã pe producţia, repartiţia şi consumulde bunuri şi servicii; ei realizeazã operaţiuni de vânzare-cumpãrare, prelevare-transferare în domeniul lor de activitate.

Intermediarii financiari, denumiţi şi agenţii financiari sunt, prin opoziţie cu primii, agenţii economici a cãror activitate principalã are la baza operaţiuni de plasament ori de acordare deîmprumuturi.

Intermediarii financiari sunt clasificaţi, în funcţie decapacitatea lor de a crea sau nu titluri ce permit realizarea de plãţidirecte şi imediate, în: intermediari financiari monetari;

intermediari financiari nemonetari.În categoria intermediarilor financiari nemonetari sunt

cuprinse şi societãţile de asigurare.Din abordarea economicã cãt şi din cea financiarã a

conceptului de asigurare, rezultã cã societaţile de asigurare deţin atât poziţia de agent nefinanciar, cât şi cea de intermediar financiar.

II. Departamentele cu funcţiifianciare în cadrul societãţii

de asigurãriHopu Sorina-Ioana 7Grupa:12Specializarea: Finante BanciAnul: 2




• Departamentul CONTABILITATE

Acest department are rolul de a colecta, înregistra, sumariza şianaliza (cu ajutorul unor metode şi procedee standard) operaţiunilefinanciare derulate de o companie de asigurãri, precum şi de arealize anumite rapoarte sau studii necesare conducerii in vedereaadoptãrii de , decizii privind acţiunile viitoare ale firmei.

Cei care utilizeazã informaţiile furnizate de cãtre acestdepartment sunt foarte mulţi şi pot fi grupaţi în doua categorii

distincte:

a) Utilizatori interni: Consiliul de administraţie, alte persoanedin conducerea firmei, angajaţi sau agenţi implicaţi învânzarea produselor de asigurare;

b) Utilizatori externi: deţinãtorii de poliţe, instituţiile şiorganele de reglementare şi supraveghere ale pieţei,investitorii, creditorii societãţii, firmele care realizeazãstudii de piaţã etc.

Pentru a veni cât mai bine în întâmpinarea nevoii de informaţiicorecte, complexe şi complete, practica a determinat apariţia şidezvoltarea a doua tipuri principale de contabilitate: contabilitatea

financiarã şi contalilitatea manageriala.

•

Departamentul INVESTIŢIIAceast department joaca un rol foarte important în buna

funcţionare a unei companii de asigurãri, cunoscut fiind faptul cãasigurãtorii (prin intermediul sumelor uriaşe pe care le gestioneazã)reprezinta “pioni de bazã” în cadrul industriei serviciilor financiare.Hopu Sorina-Ioana 8Grupa:12Specializarea: Finante BanciAnul: 2




Indiferent de modul de organizare şi dimensiunea acestuidepartament, rolurile sale principale sunt:

Conceperea strategiilor de investiţii , împreuna cu persoanele

implicate în managementul societãţii şi ţinând cont de gama de produse oferitã pe piaţã, de caracteristicile fiecãrei asigurãri în parte;

Punerea în practicã a strategiilor de investiţii : urmãrirea pieţelor financiare, a modificãrilor şi a tendinţelor viitoare,urmate de efectuarea plasamentelor corespunzãtoare;

Identificarea de noi oportunitãţi de investiţii sau chiar a pericolelor care pot afecta actualele portofolii;

Respectarea cerinţelor legale privind plasamentele efectuate ,fiecare ţara legiferând investiţiile pe care un asigurãtor le poate efectua, precum şi proporţia din resursele financiare decare acesta dispune ce poate fi îndreptatã cãtre un anumit plasament, în funcţie de fiecare produs de asigurare în parte;

Analizarea şi luarea de decizii legate de eventuale fuziuni sauachiziţii în care firma s-ar putea implica, probleme care sediscutã împreunã cu membrii conducerii companiei.

În realizarea tuturor investiţiilor personalul acestui departmenttrebuie sa ţinã cont de douã aspecte extrem de importante:

Menţinerea unui echilibru şi corelaţii între valoarea şi durata plasamentelor efectuate şi cuantumul şi scadenţele plãţilor pecare asigurãtorul este obligat sã le efectueze clienţilor sãi;

Pãstrarea unui echilibru între profitabilitatea şi siguranţainvestiţiilor realizate, ştiut fiind faptul cã cele douã elemente





opereazã în “sens invers”: cu cât siguranţa este mai mare, cuatât profitabilitatea este mai redusã (motiv de nemulţumire pentru clienţii şi acţionarii firmei), iar cu cât siguranţa este maimicã, cu atât profiturile potenţiale sunt mai ridicate (dar creşte,

în acelaşi timp, şi gradul de expunere al companiei, riscul de adeveni insolvabilã).

III. Asigurãrile de viaţã caintermediari financiari





Activitatea de intermediere financiarã a societãţilor deasigurare , între asiguraţi şi piaţa financiarã, este vizibilã şi în cazulasigurãrilor generale (de bunuri, rãspundere civilã, accidente) dar apare cu pregnanţã în cazul asigurãrilor de viaţã. Aici asiguraţii

plãtesc prime în mod eşalonat lungi perioade de timp, iar fondurileastfel constituite sunt fructificate de asigurãtori. Aceştia apar pe piaţa financiara cu o oferta de capital de împrumut, care seadreseazã solicitanţilor de resurse financiare:banci, agenţinefinanciari, autoritãţi publice centrale şi locale etc. . Asigurãrile deviaţa presupun mari acumulãri de rezerve specifice pe întreagaduratã a contractelor de asigurare, care poate fi foarte mare (5-35 deani sau chiar mai mult) , deci şi volumul plasamentelor

asigurãtorilor de viaţa va fi foarte ridicat.Plasarea pe piaţa financiarã a unor disponibilitãţi aleasiguraţilor face ca, din punctul lor de vedere, asigurarea de viaţa sãfie un instrument de fructificare a resurselor baneşti, iar contractulde asigurare sã devina un adevarat activ financiar. Asigurãrile deviaţa presupun mari acumulãri de provizioane (rezerva matematica) pe întreaga durata a contractelor sau pe întreaga duratã de viaţã aasiguratului.

De aceea, fondurile gestinonate şi în mare parte plasate pe piaţa financiarã ating în ţãrile dezvoltate niveluri importante.

Astfel, societãţile de asigurare, şi în special cele de viaţã deţinîn calitate de investitori instituţionali una dintre cele mai importante poziţii atât în acoperirea datoriei publice, cât şi în acoperireanevoilor de finanţare a întreprinderilor de pe piaţa financiara. Pe plan mondial, plasamentele asigurãtorilor de viaţa au o tendinţã decreştere rapidã.

Numai în perioada 1990-1996 ritmul mediu anual de creştereal acestor plasamente a fost de peste 12% în Uniunea Europeana, de peste 10% in SUA şi de peste 5% în Japonia. În toate cele trei zone,care constituie concomitant cele mai mari pieţe de asigurare dinHopu Sorina-Ioana 11Grupa:12Specializarea: Finante BanciAnul: 2




lume, ponderea plasamentelor societãţilor de viaţã este preponderentã.

Rolul preponderant al asigurãtorilor de viaţã ca intermediarifinanciari poate fi relevant şi prin studierea raportului între

investiţiile totale şi primele anuale, calculate cu formula:R=It/Pa

in care: It= volumul total al investiţiilor asigurãtorilor Pa= încasãrile anuale din prime.

Raportul intre investitiile si primele anuale in tari cu piete de asigurare

mature

Se poate observa cã, în ţãrile analizate, raportul investiţiitotale/prime anuale este mai mare de cel puţin 2,5 ori în asigurãrilede viaţã faţã de cele generale. Aceasta confirmã faptul caasigurãtorii de viaţã investesc o parte mai mare din primele încasate – sub forma rezervei matematice- decât asigurãtorii ce practicã

asigurãri generale.Şi pe termen lung, este vizibilã tendinţa de creştere a activelor financiare deţinute de asigurãtori şi, prin aceasta, de amplificare a participãrii acestui sector pe piaţa financiarã. Pe o perioada de 10 deani (1976-1995 ), în Franţa ritmul mediu anual de creştere a


0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

Suedia Danemarca Anglia Olanda Germania SUA Franta

viata

nonviata




plasamentelor societãţilor de asigurare a fost de 17,8%, eldatorându-se în primul rând creşterii foarte rapide a activelor deţinute de asigurãtorii de viaţã, cu deosebire in ultimii zece ani ai perioadei.

Creşterea investiţiilor asigurãrilor are loc în ultima perioadã,într-un ritm mai înalt decât creşterea PIB-ului, ceea ce face ca proporţia activelor deţinute de asigurãtori sa fie din ce în ce maimare faţã de acesta. Astfel, la baza creşterii accelerate a activelor, în

Franţa, în ultimii zece ani ai perioadei analizate, ponderea plasamentelor asigurãtorilor faţã de PIB a crescut de la aproape12% în 1986 la 35% în 1995.

Un alt aspect al intermedierii financiare în asigurãri îl

constituie politica de plasament a asigurãtorilor, reflectatã înstructura activelor acestora. Cea mai mare parte a plasamentelor suntorientate cãtre titluri cu venit fix şi împrumuturi, respectiv, acţiuni şititluri asimilate lor.

Structura plasamentelor fiecãrui asigurãtor diferã în funcţie deo serie de factori ca: reglementãrile prudenţiale din ţara respectivã privind solvabilitatea societãţilor de asigurare şi proporţiile admiseale investiţiilor în diferite categorii de active; categoriile de asigurãri

practicate şi deci natura angajamentelor faţã de asiguraţi şi arezervelor constituite; posibilitaţile de fructificare oferite de piaţafinanciara.

Spre exemplu, orientarea plasamentelor este diferitã înasigurãrile de viaţã, faţã de societãţile care practicã alte categorii deasigurãri.

Asigurãtorii de viaţã, în virtutea specificului activitãţii lor (durata mare a contractelor, obligaţia de a fructifica disponibilitãţileasiguratului concretizate în prime, uneori cu o cota minimagarantatã) preferã plasamentele în înscrisuri ale împrumuturilor destat, care au randamente stabile,deşi în general mai mici ca ale altor tipuri de plasamente.





Ei investesc într-o proporţie relativ redusã în acţiuni sau plasamente imobiliare, ultimele prezentând şi unele riscuri privindînchirierea sau revânzarea, precum şi o lichiditate redusa. Esteedificator în acest sens structura plasamentelor din asigurãrile de

viaţã din Franţa.

Structura plasamentelor societãţilor care practicã asigurãri de viaţã în Franţa în perioada 1997-1999.

Plasamente 1997 1998 1999Obligaţiuni 71,9 71,4 69Acţiuni 14,1 17,2 20,9Plasamente

imobiliare

4,4 4,1 3,8

Imprumuturi 1,8 1,5 1,7Depozite 7,4 5,6 4,4Altele 0,4 0,2 0,2TOTAL 100 100 100

În ţãrile cu pieţe financiare şi de asigurare emergente sau înformare (cazul fostelor ţãri socialiste) participarea asigurãrilor,inclusiv a celor de viaţã, la participarea proceselor de intermedierefinanciara este relativ redusa.

Aceste pieţe sunt caracterizate prin: o talie încã modestã; un nivel redus al PIB-ului pe locuitor; o deschidere îngusta catre investitorii strãini;

La rândul ei, activitatea de asigurare este încã slab dezvoltatãîn comparaţie atât cu pieţele mature, cât şi cu potenţialul deasigurare al acestor ţãri aflate în tranziţie spre economia de piaţã.

Din punct de vedere al densitãţii asigurãrilor,România,apare înstatisticile internaţionale pe locul 75 în lume, cu 6,3 USD/locuitor înHopu Sorina-Ioana 14Grupa:12Specializarea: Finante BanciAnul: 2




1995. În 1998, încasãrile din prime reprezentau 0,75% din PIB, iar densitatea asigurãrilor era de 12,8 USD/locuitor. Densitateaasigurãrilor de viaţã era de 1 USD/locuitor, ceea ce situa ţara noastrã pe locul 81 din 88 de ţãri analizate.

Dezvoltarea rapidã a asigurãrilor autohtone de viaţã dinultimii ani este reflectatã de nivelele atinse de densitatea asigurãrilor de viaţã: 3,38 €/locuitor în anul 2001, respectiv 5,47€/locuitor înanul 2002.

Piaţa asigurãrilor din România se poate caracteriza prindezvoltare, evoluţie şi creştere de la an la an. În anul 2008 valoareasubscrierilor a depãşit 2,4 mld €.

În ţãrile care deţin cea mai mare pondere a capitalului pe piaţa

autohtona a asigurãrilor, Austria şi Franţa, densitatea asigurãrilor este de 17, respectiv, peste 30 de ori mai mare decat in Romania.Societãţile de asigurare de pe piaţa româneasca sunt înca departe dea-i convinge pe romani de necesitatea asigurarii bunurilor personalesau, dupa caz, de avantajele financiare pe care le poate aduce un produs de asigurari de viata.

Suma medie plãtitã anul trecut de un austriac pentru unul saumai multe produse de asigurãri a fost de 17 ori mai mare decat me-dia calculata pentru ţara noastrã. Astfel, daca densitatea asigurãrilor a fost în 2008 de 415,62 lei/locuitor in România, adica aproximativ112,38 euro/locuitor, in Austria, tara care detine cea mai mare

pondere a capitalului pe piata autohtona a asigurarilor, densitateaasigurarilor a fost de 1.949 de euro/locuitor. Dezechilibruleste şi mai mare daca ne raportam la piaţa franceza a asigurãrilor,unde, anul trecut, la un numar de peste 64 de milioane de locuitori,asigurãtorii au subscris peste 243 de miliarde de euro, de unde





rezultã cã un francez plateşte în medie peste 3.700 de euro pentru produse de asigurare, de peste 30 de ori mai mult decat un român.Anul trecut, capitalul austriac a deţinut o treime din capitalulsubscris al societãţilor de asigurare de pe piaţa din Romaânia, iar

societãţile cu capital francez au avut o pondere de peste 22%.Densitatea asigurarilor este indicatorul ce rezulta din raportarea vo-lumului de prime brute subscrise la numarul populatiei.

Top 10 Clasament Asigurãri de Viaţã

Companie Prime brute subscriseRON mil.

1 ING Asigurari de Viata 129.292 AIG Life 59.523 BCR Asigurari de Viata 35.164 ASIROM 28.125 ALLIANZ-TIRIAC 25.466 GENERALI 23.767 AVIVA 23.708 GRAWE Romania 21.339 ASIBAN 17.83

10 CARDIF Asigurari 10.97

Concluzie

În concluzie, calitatea de intermediari financiari conferã

asigurãtorilor de viaţã o poziţie specialã atât printre agenţiieconomici, cât şi ca verigã instituţionalã a sistemului financiar.

Intermedierea financiarã realizatã prin activitatea de asigurarede viaţã este deosebit de importantã, fiind una de tip nemonetar, cuefecte pozitive asupra stabilitãţii monedei naţionale.





Fluxurile de resurse financiare generate de asigurãtori nu ducla o creştere a masei monetare în circulaţie, ci rezultã dintr-un proces de redistribuire. Mai mult, resursele financiare mobilizateconduc la întãrirea monedei naţionale.

Pe de altã parte, prin activitatea de asigurare de viaţã şi prinintermedierea financiarã specificã, sunt satisfacute atât nevoiindividuale, cât şi colective. În afara importanţei ofertei de resursefinanciare dirijate spre economie si spre bugetul public naţional, protecţia, economisirea şi fructificarea disponibilitãţilor pe perioadelungi reduc incertitudinea, constituind astfel factori de stabilizareeconomicã.


asigurarile ca intermediari financiari

Documents