asigurarile de viata in romania (((finala)))

8/11/2019 Asigurarile de Viata in Romania (((FINALA)))

http://slidepdf.com/reader/full/asigurarile-de-viata-in-romania-finala 1/50

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII: FI NAN E ŞI ASIGURĂRI

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Coordonator ştiinţific

prof. univ. dr. Mărgulescu Serghei

Masterand

Emil Sîrbu

Bucureşti2014



2



3

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

PROGRAMUL DE STUDII: FI NAN E ŞI ASIGURĂRI

LUCRARE DE DISERTAŢIE

DISCIPLINĂ ASIGURĂRI GENERALE ŞI DE VIAŢĂ

TEMA ASIGURĂRILE DE VIAŢĂ

Coordonator ştiinţific

prof. univ. dr. Mărgulescu Serghei

Masterand

Emil Sîrbu

Bucureşti

2014



5

INTRODUCERE

Motivul pentru care mi-am ales această temă cu privire la domeniul aigurărilor de

viață a fost să cercetez acest vast domeniu, pentru a putea avea cunsoștințe cu privire la

cuprinsul unei asigurări de viață, adică caracteristicile unui astfel de produs, funcții,

mecanismul lor, în esență tot ce este legat de această temă. Obiectivul general al studiului a

fost caracterizarea pieţei asigurărilor de viaţă, în special piaţă asigurărilor de viaţă din

România.

Încă din cele mai vechi timpuri un rol important în viaţa şi evoluţia omului l-a

constituit grijă faţă de viitor. Ştim că nimeni nu este sigur de ziua de mâine, viaţa noastrăeste ameninţată de multe riscuri, unele mai mari, altele mai mici, care ne afectează

capacitatea de muncă sau chiar viaţa. Unele dintre aceste riscuri sunt evenimente ce ne pot

afecta sau nu, dar există riscul de deces care este o certitudine, întrebarea este când se va

întâmpla. Pentru evitarea acestor evenimente nedorite oamenii trebuie să întreprindă

măsuri adecvate de protecţie.

Pentru a putea întelege ce înseamnă o asigurare de viață trebuie să cunoaștem

termenul de asigurare în general. Conform Dicționarului de asigurări se menționează că:“asigurarea este un sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar al

dezvoltării economice și sociale izvorând din acțiunea legilor economice obiective, care

constă în crearea î n comun, de către persoanele fizice sau juridice amenințate de anumite

riscuri, a unui fond din care să se compenseze daunele și se satisfac alte cerințe economico-

financiare, probabile, imprevizibile“.1

Potrivit Legii nr. 32/10 aprilie 2000, “asigurarea este operațiunea prin care un

asigurator constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui

număr de asigurați, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care

suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama

celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitații desfășurate.“

Gheorghe Bistriceanu consideră că asigurarea de via ță reprezintă: "o garantare,

punere în siguranță, încredințare, promisiune fermă, măsură de prevedere luată de cei

1 Constantinescu, D.A., Dobrin, M. s.a – Dictionar de asigurari, Ed. SEMNE 1994 S.R.L., 1998.



6

interesați pentru ocrotirea persoanei fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacității de

muncă datorită unor boli, accidente sau atingeri unei anumite limite de vârstă"2.

Asigurarea a apărut din nevoia de protecţie a omului în faţa unor pericole şi găsirea

unor soluţii adecvate de înlăturare a lor.

Cele mai vechi forme de asigurare sunt întâlnite încă din Antichitate şi datează de

circa 6500 ani. Meşteşugarii tăietori de piatră din Egiptul de jos au constituit un fond de

întrajutorare, format anticipat, prin contribuţia tuturor la acoperirea pagubelor provocate de

diverse calamităţi şi necazuri ce loveau membrii colectivităţii.3

Asigurările de persoane îşi au originea tot în Antichitate, fiind încă o dovadă de

prudenţă. Cu timpul, asigurările de persoane au fost permanent recunoscute ca elemente

esenţiale şi necesare în “programul financiar” al individului sau al familiei.

Asigurarea de viaţă reprezintă o formă inegalabilă de protecţie financiară a omului

în cazul producerii unui accident, a unei boli, a invalidităţii sau decesului. Ca mijloc de

protecţie al individului, asigurarea de viaţă crează un venit suplimentar pentru un anumit

moment din viaţă prin asigurarea unui capital sau a unei pensii. De asemenea, asigurarea

de viaţă vine în sprijinul individului în momentul în care acesta, în urma unui accident, are

nevoie de sprijin financiar.

Lucrarea de față este strucutrată în cinci părți componente și anume: partea

introductivă, capitolul I, capitolul II, capitolul III și concluziile.

În partea introductivă se prezintă structura lucrării, metodele de cercetare folosite

pentru redactarea lucrării și motivația cercetării acestei teme.

Capitolul I ”Aspecte generale privind asigurările de via ță” face referire la o scurtă

istorie a asigurărilor de viaţă şi evoluţia acestora. Tot în cupinsul acestui capitol sunt prezentate principalele caracteristici ale asigurărilor de viaţă şi principiile specifice

asigurărilor, dar și o scurtă clasificare a acestora.

Capitolul II al lucrării de față intitulat ”Organizarea, supravegherea și

caracterisitcile pie ței asigurărilor din România„ pune accent pe supravegherea activității

2 Bistriceanu, Gh., D., Lexicon de Finan țe – Bănci – Asigurări, Volumul I, Editura Economică, București,2001, p. 973 Constantinescu D. A Istoria asigurărilor în România, Editura Naţională, Bucureşti, 2002



7

de asigruare, piaţa asigurărilor de viaţă, elementele unei pieţe de asigurări cât şi

caracteristicile importante ale acesteia.

Capitolul III al lucrarii prezintă ”Pia ța a sigurărilor de via ță din Romania”.

Prima parte a acestui capitol cuprinde o scurtă prezentare a asigurărilor de viață şi evoluţia

acestora în România. În cea de-a doua parte se prezintă evoluţia şi volumul pieţei

asigurărilor de viață în periaoda 2008-2012. Perioadă ce coincide cu apariția crizei

financiare in România. Finalul acestui capitol include câteva informatii cu privire la

tendințele pieței in perioada actuală.

Metodele de cercetare abordate în studierea acestei teme sunt bibliografice, dar

curpinde si o parte de analiză a pieței asigurarilir de viată din Romania în care s -au folosit

surse din rapoartele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) actual Autoritatea de

Supraveghere Financiară (ASF).

Lucrarea de disertație urmarește să prezinte importanţa asigurărilor de viaţă atât

asupra societăţii, cât şi asupra individului. Datorită sferei mari de cuprindere şi a

diversităţii formelor de asigurare de viață, studierea acestui domeniu nu are limite şi obligă

involuntar la un interes în creştere.

Această lucrare se axează pe referințele bibliografice în domeniu, pe cunostințeleacumulate de mine în decursul celor doi ani de studiu în cadrul Facultații de Stiinte

Economice, programul de master ”Finanțe și asigurări” sub îndrumarea Dr. Margulescu

Serghei Porfesor Universitar în cadrul Universității Nicolae Titulescu.



8

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE DE VIA Ă

1.1. Apariţia şi evoluţia asigurărilor de viaţă

Viaţa oamenilor nu este întotdeauna liniştită. O preocupare majoră a oamenilor încă

din antichitate a fost protejarea vieţii, a sănătăţii şi bunurilor în forme diverse, care au

evoluat până la cele care se practică în prezent. Indiferent de câtă grijă este acordată

pentru evitarea problemelor sau protejarea bunurilor, nimeni nu poate fi sigur de succes.Unele evenimente negative (catastrofe naturale, accidente, micşorarea sau pierderea

capacităţii de muncă în urma unor boli sau a bătrâneţii) implică traume psihice sau pierderi

financiare seminificative.

Asigurarea a apărut din nevoia omului de protecţie în faţa unor pericole şi pentru

găsirea soluţiilor adecvate de înlăturare a lor.

Diferitele cercetări de specialitate, efectuate asupra istoriei unor popoare şi civilizaţii

umane, au stabilit că originile pactului de asigurare pot fi depistate încă din antichitate.

Arheologii au descoperit probe care demonstrează existenţa unor societăţi de

întrajutorare naturală a cioplitorilor de piatră în Egiptul Antic, din anul 4500 î.Hr. Chinezii,

care transportau marfă pe râurile şi fluviile Chinei, o împărţeau în mai multe

compartimente pentru a elimina riscul de a pierde întreaga cantitate de produse până la

destinaţie.

Cele mai vechi forme ale asigurării de viaţă sunt indemnizaţiile de deces, acestea erauacordate în vederea acoperirii cheltuielilor de înmormântare şi asigurarea de rentă viageră.

Ambele au apărut în antichitate în zona Mării Mediterane.

Prin aceste asigurări de înmormântare, asigurătorul suportă toate cheltuielile de

înmormântare şi incinerare. Ele erau încheiate sub forma asigurărilor mutuale 4.

4 Asigurările mutuale sunt acele asigurări încheiate în cadrul unui grup de persoane, în baza unui sistem care

prevede ca, la moartea unei persoane din grup, toți ceilalți membri să adune bani pentru achitareachletuielilor de înmormântare. De fapt, este forma de achitare ulterioară a primei de asigurare. Asigurarea deînmormântare a fost multe secole singura formă de asigurare de viață cu indemnizație din deces.



9

Acestea fiind asigurări încheiate în cadrul unui grup de persoane, ce avea la bază un

sistem care prevedea ca, la înmormântarea unei persoane din grup, ceilalţi membrii să

adune bani pentru achitarea cheltuielilor de înmormântare. Este de fapt forma de achitare

ulterioară a primei de asigurare5.

În antichitate, există şi obiceiul ca aristocraţii să încheie cu supuşii lor contracte de

rentă viageră pentru a obţine venituri pentru tot restul vieţii. Cele mai vechi date privind

aceste contracte provin din Milet şi datează din anii 200 î.Ch. Acest tip de contracte existau

şi în Evul Mediu, fiind încheiate în majoritate de administraţiile orăşeneşti. Acestea

prevedeau aceeaşi sumă anuală indiferent de vârsta asiguratului. De aceea, de multe ori,

pentru încheierea unei asemenea asigurări, oamenii declarau copiii în locul adulţilor,

pentru a beneficia de rente pe o perioadă mai mare.

Asociaţiile de sprijin reciproc din evul mediu care reuneau meşteşugarii şi lucrătorii

din acelaşi domeniu, cunoscute sub denumirea de ghilde, constituiau fonduri speciale de

indemnizaţie pentru urmaşii membrilor lor. Fiecare membru trebuia să plătească o cotizaţie

anuală pentru aceste fonduri. Pentru cei mai vârstnici, era stabilită de regulă o sumă mai

mare decât pentru tineri. Acest lucru punea deci în evidenţă diferenţele în riscul de deces

pentru persoanele de vârste diferite.

O formă specială de asigurare a contractelor de rentă viageră a fost tontina, apărută

în Franţa în sec al XVII-lea şi răspândit apoi în Olanda, Anglia şi Germania. Aceasta

reprezenta un fond în care un număr de persoane vărsau anual anumite sume de bani6 .

Profitul anual provenit din banii depuşi anterior era împărţit între participanţi. Dacă unul

dintre participanţi deceda, urmaşii acestuia pierdeau banii depuşi de acesta în timpul vieţii,

profitul revenind celorlalţi participanţi. Ultimul supravieţuitor devenea beneficiarul întregii

sume depuse de-a lungul timpulul. Când şi acest ultim supravieţuitor deceda, banii erau

preluaţi de organizator, adesea un organ al conducerii locale. Ulterior totina a evoluat spre

ideea de case de economii.

Cea mai simplă formă a contractelor pentru economisire prevedea ca participanţii în

viaţă să primească la sfârşitul contractului suma economisită.

5 Ciurel, V., Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck,București, 2000 , pag. 4366 Ciurel, V., op. cit., p. 436



10

În secolele XVI – XVII, în Anglia, se practicau forme mai evoluate şi mai

diversificate ale asigurării de viaţă, principalele fiind următoarele7 :

• Asigurările pe termen scurt , erau pe o perioadă determinată, numai pentru

acoperirea riscului de deces, fiind legate în principal de transportul pe mare. Acesteasigurări erau folosite de comercianţi şi de cei care călătoreau pe mare.

Erau folosite şi ca o garanţie pentru împrumuturi, astfel încât, dacă asiguratul deceda,

creditul putea fi rambursat de către asigurător.

• Asociaţiile mutuale de asigurare, care erau cluburi de autoasigurare, în care toţi

membrii participau cu o anumită contribuţie bănească ce se strângea în cadrul unui fond

din care se plăteau anumite sume de bani familiilor membrilor decedaţi 8. Nivelul acestor

sume fiind stabilite în funcţie de numărul membrilor asociaţiei şi de numărul de decese.

• Anuităţile, au reprezentat o altă formă de asigurare de pensie. Prin acestea se

oferea asiguraţilor un venit pe o anumită perioadă de timp. Aceste for me de asigurare au

fost de mare ajutor, în special pentru văduve după moartea soţilor. Asigurările de

înmormântare şi cele de rentă viageră au fost cele mai practicate forme de asigurare până

în secolul al XIX-lea.

Dezvoltarea statisticii a reprezentat un element esenţial în evoluţia asigurării de viaţa.În funcţie de probabilitatea de deces a asiguratului se calcula preţul ce trebuia plătit în

contractul de asigurare. Secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au constituit perioada în care

evoluţia asigurărilor a fost puternic marcată. Abordarea ştiinţifică a asigurărilor a dus la

îmbunătăţirea calitativă a acestora. Apariţia preocupărilor pentru colectarea şi centralizarea

informaţiilor demografice, tot mai precise, s-a permanentizat, ceea ce a permis întocmirea

tabelelor de mortalitate, pe baza cărora prin cuantificarea riscului de deces a fost posibilă

calcularea primelor de asigurare

9

.Prima încercare de compilare a unor date demografice pentru elaborarea unor tabele

de mortalitate10 a fost făcută în anul 1693 de către astronomul Edmund Halley11, iar un

tabel complet a fost construit în anul 1775 de James Dodson, profesor de matematică la

şcoala ce aparţinea de Christ’s Hospital. Scopul celor doi oameni de ştiinţă a fost de a

7 Idem, p. 4378 Din acest fond se deduceau cheltuielile administrative de funcționare a asociațiilor.

9 Ciurel, V., op. cit., p. 43710 Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Colecţia Naţională, Bucureşti, 1995, p.1711 Cel după care s-a numit cometa Halley.



11

demonstra că preţul asigurării de viaţă poate fi calculat în funcţie de vârsta persoanelor a

căror viaţă se asigură, mai exact că se poate plăti aceeaşi primă de asigurare pe toată durata

contractului de asigurare de viaţă, în funcţie de vârsta asiguratului la momentul intrării în

risc. Atunci s-a introdus şi conceptul de ”primă nivelată”12.

Un al doilea element important pentru dezvoltarea asigurărilor a fost şi dezvoltarea

economică, utilizarea la scară tot mai mare a banilor, care ofereau posibilitatea convertirii

bunurilor şi serviciilor în instrumente uşor de cumpărat şi vândut. Deoarece acum oamenii

îşi asigurau existenţa din salariu şi nu din bunurile pe care le produceau, s-a pus problema

asigurării unui venit văduvei şi copiilor, dacă cel care întreţinea familia deceda. Asigurarea

de viaţă a devenit astfel un mijloc de economisire pentru un viitor incert.

Un al treilea factor semnificativ în dezvoltarea asigurărilor de viaţă l-a constituit

extinderea tranzacţiilor comerciale şi necesitatea diminuării riscurilor inerente în derularea

acestor tranzacţii. Produsele de asigurări de viaţă au suferit numeroase transformări

considerabile în ultimii ani, în special o dată cu apariţia poliţelor de asigurare de viaţă care

oferă nu numai protecţie împotriva riscului de deces, ci şi posibilităţii de învestire13.

12 în engl. ”level premium”13 Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Editura Economică, Bucureşti, Volumul I, 2004, p. 158



12

1.2 Particularităţile şi elementele generale ale asigurărilor de viaţă

Asigurarea de viață reprezintă: "o garantare, punere în siguranță, încredințare,

romisiune fermă, măsură de prevedere luată de cei interesați pentru ocrotirea persoanei

fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacității de muncă datorită unor boli, accidente

sau atingeri unei anumite limite de vârstă "14.

Asigurarea de viaţă este o formă de protecţie financiară a dependenţilor sau a altor

persoane desemnate în cazul decesului asiguratului.15

Din aceste definiţii înţelegem faptul că asigurarea are un caracter de compensare

financiară, garantarea plăţii unei sume de bani de către asigurator şi oferă protecţieîmpotriva unor evenimente sigure, a căror dată de producere fiind necunoscută.

Asigurarea de viaţă poate fi definită din două perspective: cea a societăţii de

asigurări şi cea a persoanei asigurate.

Din punct de vedere al societăţii de asigurare, asigurarea de viaţă poate fi definită ca

o modalitate de transfer a riscului financiar legat de pierderea vieţii sau sănătăţii unui

individ asupra unui grup de indivizi, expuşi aceluiaşi risc. Transferul riscului se face de la

individ spre grup, şi faptul că fiecare membru al grupului participă la constituirea fondului

de despăgubiri printr -o cotă-parte, numită primă de asigurare.

Din perspectiva asiguratului, asigurarea de viaţă poate fi definită ca o înţelegere

(contractul de asigurare) în care una din părţi, asiguratul, plăteşte o anumită sumă de bani

(prima de asigurare), iar cea de-a doua parte, asigurătorul, este de acord să plătească o

anumită sumă de bani în cazul producerii evenimentului asigurat.

Existenţa contractului de asigurare este dovedită de către asigurator prin eliberareaunui document numit poliţă de asigurare. Prin aceasta compania de asigurări (asigurator)

se obligă să despagubescă o persoană fizică sau juridica (asigurat) in cazul in care se

porduce un risc prevazut in contract. Poliţa de asigurare de viaţă conferă protecţie

beneficiarului poliţei.

14 Bistriceanu, Gh., D., Lexicon de Finan țe – Bănci – Asigurări, Volumul I, Editura Economică, București,

2001, p. 9715 Tănăsescu P, Dragotă M. Şerbănescu C. Lăzărescu S Asigurări moderne de bunuri şi viaţă,Editura A.S.E,

Bucureşti, 2003



13

Pentru a cunoaşte condiţiile şi modul asigurărilor de viaţă trebuie cunoscute

elementele tehnice ale acestei asigurări. Privind asigurarea de viaţă, în actele normative

sunt cuprinse reglementările despre raporturile dintre persoanele juridice sau fizice care

participă la un contract de asigurare de viaţă, fiind precizate drepturile şi obligaţiile, atât

pentru asigurător cât şi pentru asigurat.

Elementele care se regăsesc în domeniul asigurărilor de viaţă sunt: (vezi anexa 1)

• Asigurătorul - este persoana juridică care îşi asumă obligaţia să plătească

suma asigurată la apariţia evenimentului asigurat, precum şi clauzele prevăzute în poliţa de

asigurare. Tot el administrează şi fondul de asigurare prin plasamentele financiare pe care

le face16.

• Asiguratul - este persoana a cărei viaţă constituie obiectul contractului de

asigurare. Asiguratul este persoană fizică, care în schimbul unei prime de asigurare plătită

asigurătorului, se asigură împotriva evenimentelor ce pot să apară în viaţa sa cum ar fi:

limitarea sau pierderea incapacităţii de muncă, atingerea unei limite de vârstă, decesul.

• Contractantul - este persoană fizică sau juridică care încheie contractul

împreună cu asigurătorul şi care se obligă să plătească prima de asigurare17. În asigurările

de persoane calitatea de contractant de asigurare poate să apară în două situaţii:

- contractantul poate asigura şi alte persoane numiţi coasiguraţi, devenind prinacelaşi contract şi asigurat;

- contractantul nu este el asigurat ci alte persoane.

În asigurările mixte de viaţă, când contractantul asigurării nu este persoana asigurată,

dacă aceasta din urmă supravieţuieşte perioadei de asigurare, contractantul devine şi

beneficiarul sumei asigurate. În caz de deces al asiguratului înainte de expirarea

valabilităţii asigurării, beneficiar al asigurării devine o terţă persoană.

• Beneficiarul asigurării - este persoana care are dreptul să încaseze suma asigurată

la apariţia evenimentului asigurat. Desemnarea lui se face de către contractantul asigurării

sau prin condiţiile de asigurare18.

16 Băiescu, A., T., op. cit., p. 40

17 Idem, p. 4118 Băiescu, A.,T., Asigurări de via ță la debutul mileniului III, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2005p. 41



14

• Evenimentul asigurat - reprezintă evenimentul la a cărui producere asigurătorul

este obligat să plătească indemnizaţia de asigurare (suma asigurată) contractantului

asigurării, respectiv beneficiarului asigurării. Evenimentul asigurat poate fi decesul

asiguratului în timpul perioadei asigurate sau supravieţuirea asiguratului la data scadentă a

poliţei de asigurare.

• Interesul asigurabil - este un element cheie în orice fel de asigurare. În asigurările

de persoane este strâns legată cu evenimentul sau riscul sub incidenţa căruia se află

persoana: decesul, invaliditatea din accident, supravieţuirea. Interesul asigurabil apare ca o

opţiune pentru o măsură de prevedere şi ca mijloc de economisire pe termen lung. Riscul

este un eveniment incert, posibil şi viitor care poate apărea indiferent de voinţa părţilor şi

care ar putea afecta capacitatea de muncă, sănătatea şi viaţa oamenilor 19

.

• Suma asi gurată - valoarea unei persoane neputând fi estimată, la asigurările de

persoane, suma asigurată este cea înscrisă în poliţa de asigurare. Suma asigurată se

stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şi posibilităţile sale

financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi

eveniment şi pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă

acest lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării, poate

încasa drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii.

Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul suferă o vătămare corporală sau

a contactat o maladie care i-a afectat capacitatea de muncă, el are dreptul la o indemnizaţie

de asigurare (suma asigurată), care să facă posibilă refacerea situaţiei sale financiare

existente înaintea producerii accidentului sau contactării bolii. Suma respectivă se plăteşte

integral asiguratului, respectiv părţi procentuale în cazurile de invaliditate permanentă.

Sumele asigurate care se acordă în asigurarea de viaţă suplimentează sumele oferitede asigurările sociale (dacă este asigurat la CJAS), permiţând asiguratului sau familiei

acestuia să depăşească situaţiile de criză şi să-şi constituie stilul de viaţă obişnuit20.

Suma de asigurare poate fi variabilă. Într-o poliţă de asigurare de deces sau cu termen fix,

suma asigurată poate fi crescătoare sau descrescătoare. Astfel, aceasta se poate reduce în

fiecare an cu un anumit procent, putând ajunge până la nivelul zero. Pe de altă parte, există

19 Idem, p. 44 - 4520 Băiescu, A.,T., Asigurări de via ță la debutul mileniului III, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2005 p. 41



16

Pentru evaluarea stării de sănătate se completează un chestionar medical. În urma

analizei acestuia de către o echipă de specialişti, asigurătorul poate cere efectuarea unor

investigaţii complexe pentru stabilirea cât mai corectă a stării de sănătate a asiguratului.

Aceste cheltuieli sunt suportate de compania de asigurări. Dacă asiguratul are probleme de

sănătate, dar este asigurabil, apar majorări ale primei de asigurare23.

• Durata asigurării - este perioada de timp cât rămân valabile raporturile prin

contract între părţile implicate. Asigurarea de viaţă se încheie pe durate mai lungi de timp

(cel puţin 5 ani), iar cele de accidente de obicei pe un an.

Durata de asigurare este acea perioadă în care dacă se produce evenimentul asigurat

asigurătorul este obligat să plătească suma asigurată24. Deasemenea, este acea perioadă în

care asiguratul este obligat să-şi plătească prima de asigurare.

• Aniversarea cererii - reprezintă fiecare aniversare a datei de încheiere a cererii.

• An de asigurare - reprezintă perioada de un an cuprinsă între două date succesive

de aniversare a cererii.

• Perioada precontractuală acoperită limitat - reprezintă perioada de timp cuprinsă

între ora 00.00 zilei calendaristice imediat următoare datei de încheiere a cererii şi

ora 00.00 a datei intrării în vigoare a contractului de asigurare.

• Poliţa de asigurare - este actul juridic ce face dovada încheierii contractului

de asigurare, a acordului părţilor participante la contract. În poliţă se menţionează

contractantul, asiguratul, beneficiarul sau beneficiarii asigurării, natura riscurilor asigurate,

suma asigurată, durata asigurării, prima de asigurare şi modul ei de plată, data de început al

asigurării. Este obligatoriu să se menţioneze existenţa condiţiilor generale şi speciale (dacă

există) de asigurare. Este documentul de bază ce trebuie prezentat asigurătorului la apariţia

riscului asigurat pentru a se putea efectua plata sumei asigurate.

Condiţiile de asigurare fac partea integrantă din contractul de asigurare. Se

redactează în scris de către asigurător, asiguratul având posibilitatea să accepte sau să

respingă participarea la contract (contractul de asigurare este un contract de adeziune). În

cazul asigurării, asigurătorul este acela care „propune” chiar modul de manifestare a ofertei

23 Băiescu, A., T , op. cit., p. 47 - 4824 Idem, p. 51



17

sub forma cererii de asigurare25. Aceasta este un act prezent în mapa pe care o primeşte

asiguratul în momentul încheierii unei asigurări de viaţă, în care se mai regăseşte şi poliţa

de asigurare de viaţă, condiţiile specifice asigurării de viaţă încheiate, condiţiile generale,

condiţiile aferente fiecărei clauze ataşate contractului de asigurare, formularul de analiză a

nevoilor, care le voi analiza în cele ce urmează.

Cererea de asigurare/chestionarul constă în completarea de către asigurat a unui

formular special al asigurătorului, prin care se manifestă voinţa de a încheia contractul. În

baza răspunsurilor date de asigurat, asigurătorul poate să-şi facă o opinie asupra riscului şi

să stabilească prima aferentă. La majoritatea formelor de asigurare de viaţă, cererea se

redactează anterior şi separat de contractul de asigurare/poliţa de asigurare.

Cererea de asigurare este un act unilateral de voinţă, nu este susceptibilă de efecte

juridice specifice asigurării, până ce nu a fost acceptată de către asigurător. Totuşi, pe

perioada precontractuală acoperită limitat, Asigurătorul va accepta acoperirea exclusivă a

riscului de deces din accident. Indemnizaţia de asigurare care se va cuveni este menţionată

în condiţiile generale ale fiecărei societate de asigurări.

În funcţie de conţinutul cererii de asigurare, societatea de asigurare va face o

analiză, un studiu, asupra situaţiei de fapt având ca obiect central riscul. Riscul

(ocupaţional, hobby, medical) reprezintă pentru asigurător o importanţă deosebită,

deoarece în funcţie de acest element esenţial al contractului se apreciază dacă asigurătorul

poate accepta încheierea contractului şi dacă da în ce condiţii.

În urma analizei, societatea de asigurări are la dispoziţie 3 opţiuni26:

Fie ră refuze încheierea contractului;

Fie să facă o contra – ofertă (excluderi, extraprimă);

Fie să accepte propunerea viitorului asigurat şi să încheie contractul de asigurare.

Evaluarea se va face numai pe baza informaţiilor puse la dispoziţie de asigurat sau

de contractant. El trebuie să facă declaraţii complete atât în momentul solicitării asigurării,

cât şi pe parcurs, când împrejurările esenţiale privind riscul s-au schimbat. În caz contrar,

25 Ciumaş, C., Economia asigurărilor, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj – Napoca, 2003, p. 6326 Ciumaş, C., op. cit., p. 64



18

asigurătorul îşi rezervă dreptul de a modifica, de a denunţa contractul sau de a refuza

indemnizaţia solicitată de asigurat27.

Condiţiile generale aferente asigurării de viaţă încheiată de o persoană sunt cuprinse

în mapa care acesta o primeşte, şi se limitează la descrierea părţilor care fac parte din acestcontract, prima de asigurare, acoperirea despăgubirii, precum şi modalităţile de modificare

a contractului, însă aceste condiţii diferă de la o societate la alta. Fiecărei persoane care

încheie o asigurare de viaţă i se oferă posibilitatea de a ataşa clauze suplimentare

produsului de asigurare ales, şi în acest caz pentru fiecare clauză suplimentară ataşată sunt

stipulate condiţii specifice de asigurare.

27 Ciurel, V., op. cit., p. 203



19

1.3 Clasificare asigurărilor de viață

În prezent asigurările de viaţă se practică în numeroase forme, majoritatea dintre

acestea fiind apărute în ultimele decenii, având la bază nevoile tot mai variate aleoamenilor. Oamenii îşi cumpără o asigurare de viaţă pentru ceea ce reprezintă ea pentru

client şi nu neapărat pentru ceea ce este în sine, importante fiind serviciul pe care îl oferă

produsul, siguranţa şi confortul implicate.

Asigurările de viaţă se împart în două categorii principale şi anume:

asigurările de viaţă tradiţionale;

asigurările de viaţă de tip unit - linked.

1.3.1. Asigurările de viaţă tradiţionale

Asigurările de viaţă tradiţionale sunt asigurări care oferă clienţilor garanţii

considerabile, de obicei un beneficiu fix garantat în caz de deces sau la maturitate.Asigurătorul trebuie să acorde aceste garanţii indiferent de costurile pe care le implică şi să

rămână solvabil, ca cerinţă a clientului şi a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Clientul beneficiază astfel de produse sigure.

În prezent, există numeroase tipuri de asigurări de viaţă, însă cele mai

reprezentative şi mai des folosite sunt următoarele28:

Asigurarea de viaţă pe termen limitat

– este cea mai simplă formă de asigurare de viaţă, se încheie pe o perioadă determinată de

timp şi acoperă riscul de deces. Asiguratul va plăti periodic prima de asigurare, şi, în

schimbul acesteia, beneficiarul asigurării va încasa suma asigurată la decesul asiguratului,

conform contractului încheiat. Dacă mediul economic avut în vedere este unul inflaţionist,

suma asigurată poate fi protejată printr -o clauză specială, ceea ce implică şi adaptarea

primei de asigurare. Ceea ce este caracteristic acestui tip de asigurare este faptul că suma

va fi plătită beneficiarului doar dacă decesul asiguratului intervine în perioada de28 http:///www.asigura.ro/life/life_learn_unit.shtml



20

valabilitate stabilită prin contract. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viaţă,

asigurătorul este exonerat de la orice obligaţie de plată. Acest tip de asigurare protejează

asiguratul doar împotriva riscului de deces şi nu oferă posibilitatea economisirii sau

capitalizării şi de aceea primele de asigurare sunt mai mici decât alte tipuri de asigurări de

viaţă.

Asigurarea de viaţă pe termen nelimitat

– acest tip de asigurare acoperă riscul de deces al asiguratului până la o vârstă înaintată a

acestuia (95, 100 de ani de exemplu), condiţia principală fiind ca primele de asigurare să se

plătească până la vârsta pensionării. Diferenţa faţă de asigurarea pe termen limitat constă în

mărimea primei de asigurare şi în faptul că, dacă asiguratul împlineşte vârsta precizată în

contract va primi suma asigurată actualizată.

Asigurarea mixtă de viaţă

– acest tip de asigurare este o asigurare cu capitalizare şi deosebirea principală faţă de

celelalte două tipuri prezentate este faptul că acoperă şi riscul de supravieţuire.

Asigurătorul va plăti la data expirării contractului suma asigurată asiguratului sau la data

decesului asiguratului va plăti suma beneficiarului menţionat în poliţa de asigurare. Astfel

se acordă o protecţie dublă (şi faţă de deces şi faţă de supravieţuire), iar primele de

asigurare plătite de contractant sau de asigurat reprezintă o formă de economisire care

poate fi valorificată la data expirării contractului. Contractul de asigurare se încheie pe o

perioadă cuprinsă între anumite limite, cu condiţia ca asiguratul să nu depăşească în

această perioadă o anumită vârstă (de obicei 75 de ani), iar cu cât perioada de asigurare

este mai mare, cu atât este mai avantajos pentru asigurat (primeşte mai mulţi bani), cât şi

pentru asigurător (foloseşte o sumă mare de bani pe o perioadă îndelungată). Primele de

asigurare se stabilesc în funcţie de suma asigurată şi există posibilitatea renunţării la

contract şi primirii valorii de răscumpărare (care creşte pe măsură ce se apropie data la careexpiră contractul).

Asigurarea mixtă redusă

– presupune existenţa posibilităţii de rambursare a primelor aferente riscului de

supravieţuire, rămânând la asigurător doar prima aferentă riscului de deces. În cazul în

care, la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul este în viaţă, el beneficiază de suma

asigurată, iar dacă el decedează, asigurătorul va plăti suma primelor de asigurareînregistrate până la momentul decesului la care, de regulă se adaugă şi cota



21

corespunzătoare participării la profit pentru partea din rezervele matematice investite. La

fel ca la asigurarea mixtă de viaţă, şi în acest caz suma asigurată este nelimitată, iar cel

care hotărăşte valoarea ei este contractantul asigurării.

Asigurarea de tip student

- are drept scop economisirea unor fonduri pentru perioada de studii a copiilor, chiar în

condiţiile în care beneficiarul nu ar supravieţui în momentul începerii acestora. Primele de

asigurare vor fi plătite de asigurat (părintele sau tutorele copilului) până la începerea

studiilor, urmând ca beneficiarul (copilul) să intre în posesia rentelor la vârsta specificată

în contract. Durata de plată a rentelor poate fi de 4 sau 5 ani, iar la opţiunea asiguratului se

poate plăti suma integrală la începutul studiilor, dar într -o proporţie de 90 – 95% din suma

totală a rentelor pentru că asigurătorul nu mai poate capitaliza sumele respective pe

perioada de 4-5 ani stabilită în contract. Asigurătorul va plăti chiar dacă una dintre părţi

(asigurat sau beneficiar) va deceda, asumându-şi obligaţiile de plată a rentelor în cazul

decesului asiguratului pe parcursul perioadei de asigurare sau transformând poliţa într -o

asigurare mixtă de viaţă în cazul decesului beneficiarului. Dacă decesul beneficiarului are

loc în perioada de plată a rentelor, acestea vor fi încasate de către asigurat ca o suma

forfetară sau tot periodic. O astfel de asigurare se poate încheia pe o perioadă stabilită de

asigurător (minim 9,10 ani de obicei), în funcţie de numărul de ani pentru care se vor plăti

rentele.

Asigurarea de tip zestre

– este asemănătoare cu asigurarea de tip student,

deosebirea constând în faptul că suma se va acorda copiilor drept zestre, în momentul

căsătoriei. Este o asigurare de tip dotă, prin care se oferă protecţie faţă de riscul de deces al

persoanei asigurate (părintele sau tutorele copilului), beneficiarul (copilul) primind suma

asigurată la îm plinirea unei anumite vârste sau atunci când se căsătoreşte. În cazuldecesului contractantului, copilul va beneficia de această sumă la termenul convenit, iar în

cazul decesului beneficiarului, poliţa devine o poliţă de asigurare mixtă.



22

1.3.2. Asigurări de viaţă tip unit – linked

Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe bază de investiţii, care oferă

nu numai protecţia prin asigurare, ci şi posibilitatea investirii. Prima pe care o plăteşteasiguratul este investită într -unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispoziţie de

către asigurător, din care asiguratul primeşte apoi o cotă parte. Asiguratul are dreptul de a

opta pentru fondurile şi structura în care se vor investi primele plătite de el, având

posibilitatea ca, pe parcursul derulării asigurării să schimbe această structură. Condiţia

pentru a putea participa la aceste fonduri de investiţii este de a cumpăra o asigurare de

viaţă.

Dacă în cazul asigurărilor de viaţă tradiţionale riscul investiţiei aparţine companie ide asigurări (în conseciţă asigurătorul va investi banii cu mare prudenţă, de obicei în

depozite bancare şi obligaţiuni de stat, care deşi nu aduc profituri mari, sunt sigure), la

asigurările unit-linked riscul investiţiei aparţine contractantului, beneficiile obţinute din

investiţii depinzând de performanţa fondurilor de investiţie create şi puse la dipoziţie de

asigurător . Şi în cazul asigurării de tip unit-linked, ca şi în cazul celorlalte asigurări de

viaţă, se pot adăuga clauze suplimentare, cu deosebirea ca prima corespunzătoare clauzelor

se va deduce lunar din contul contractantului prin reducerea numărului de unit-uri.Produsele unit-linked prezintă următoarele trăsături:29:

• prima de asigurare nu este fixă, clientul poate modifica oricând mărimea primelor de

asigurare;

• clientul poate alege suma asigurată între un minim şi un maxim stabilite în funcţie de

vârsta asiguratului şi de valoarea primei plătite, iar această sumă este garantată pe

toată durata contractului şi poate fi modificată oricând;

• plata primelor de asigurare este eşalonată şi există posibilitatea modificării frecvenţei

de plată la fiecare aniversare a contractului;

• clientul poate oricând să retragă o cotă din numărul unit -urilor în contul său, cota

exprimată ca procent sau sumă fixă;

29 http://www.asigura.ro/life/life_learn_unit.shtml



23

• î n cazul în care clientul nu mai poate plăti primele de asigurare contractul unit -linked

se transformă într -un contract cu suma asigurată redusă, adică noua suma asigurată va

fi egală cu valoarea contului contractantului la momentul încetării plăţii primelor;

• în cazul unui contract cu suma asigurată redusă, clientul are dreptul să facă retrageri periodice prin reducerea contului său, reduceri care se pot face sub formă de cote

procentuale sau în sumă fixă, atâta timp cât contul nu este nul; contractantul asigurării

are dreptul, de regulă o dată pe an, să transfere unit-uri între fondurile financiare în

care se află banii săi.



24

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA, SUPRAVEGHEREA ŞI CARACTERISTICILE PIE EI

ASIGURĂRILOR DIN ROMÂNIA

2.1 Organizarea pieţei asigurărilor de viaţă

Principalele coordonate în care societăţile din acest sector se organizează sunt:

1. Activitatea în sectorul asigurărilor se poate înfăptui prin societăţi de

asigurare, societăţi de asigurare-reasigurare, societăţi de reasigurare şi societăţi de

intermediere (prestatoare) cu capital de stat sau privat, constituite ca societăţi pe acţiuni sau

ca societăţi mutuale.

2. Participarea capitalului străin este posibilă prin asociere cu persoane fizice

sau cu persoane juridice române ori prin intermediul unor filiale şi sucursale.

3. Societăţile de asigurare-reasigurare cu capital privat se constituie din

iniţiativa unor persoane fizice sau juridice, pe baza unei documentaţii (memoriul de

fundamentare a obiectului de activitate şi a suportului f inanciar al acesteia, contractul de

societate, statutul societăţii şi declaraţia cu privire la capitalul social subscris şi vărsat),

avizată de ASF şi supusă hotărârii judecătoreşti, în vederea autorizării.

Evidenţierea formelor de asigurare se realizează pe baza urmatoarelor criterii de

clasificare:

a) După natura raporturilor juridice de asigurare,se deosebesc asigurarea prin efectul

legii(obligatorii) şi asigurarea contractuală(facultative).

Asigurarea prin efectul legii, sau obligatorie, nu necesită acordul de voinţă al

persoanelor fizice sau juridice implicate. Ea se realizează automat, dacă sunt îndeplinite

condiţiile prevăzute de lege cu privire la bunurile sau persoanele care intră sub incidenţa

asigurării şi are la bază anumite interese care vizează societatea în ansamblu.

Asigurarea contractuaIa sau facultativă se bazează pe acordul de voinţa al

asigurătorului şi asiguratului, concretizat în contractul de asigurare. Fiind o formă de

asigurare mai flexibiIa decât asigurarea prin efectul legii, corespunde mai bine necesităţilor



25

şi intereselor asiguraţilor. Asigurarea facultativă se încheie numai la solicitarea

asiguraţilor.

b) După natura obiectului asigurat , se disting:

• asigurările de bunuri, care se referă la mărfuri, mijloace de transport, c1adiri etc.;• asigurări de persoane, grupate în asigurări de viaţă şi asigurări de persoane, altele

decât cele de viaţă (de accidente, de călătorie etc.);

• asigurările de răspundere civilă, sindeosebi pentru pagube produse prin

accidente de autovehicule sau în cazul conducătorilor auto profesionişti, pentru pagube

produse prin accidente cu autovehicule aparţinând societăţilor comerciale;

• asigurările de riscuri financiare (de exemplu: asigurare pentru credite, asigurare

de pierdere a profitului etc.).c) După natura riscurilor, asigurările pot fi c1asificate în:

- asigurări pentru riscuri din calamităţi (inundaţii, cutremure, alunecări de teren,

trăsnet etc.);

- asigurări pentru riscuri cu caracter social- politic (război, greve etc.);

- asigurări pentru riscuri ce provin din natura mărfurilor (spargere, mucegăire,

alterare etc.).

d) După teritoriul sau zona geografică in care se încheie sau se derulează contractelede asigurare, există:

- asigurările interne, când toate elementele contractului (asigurat, asigurător, risc,

obiect) sunt în graniţele unei ţări;

- asigurările externe - sunt cele care conţin cel puţin un element aflat în exteriorul

ţării respective.

Conform Legii nr. 403/ 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/ 2000

privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, c1asele de asigurări aferentecategoriilor asigurări de viaţa şi asigurări generale sunt stabilite astfel:

Tipuri de asigurări care au o bază contractuală:

1. asigurări de viaţa care inc1ud: asigurarea la termen de supravieţuire, asigurarea

de deces, asigurarea la termen de supravieţuire şi de deces, mixtă de viaţa, asigurarea de

viaţa cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naştere;

2. anuităţi;



26

3. asigurări de viaţa suplimentare: asigurări de deces din accident, asigurări de

vătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă din boală, asigurări de

incapacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate temporară din boală,

asigurări de incapacitate temporară din accident, asigurări de spitalizare, asigurări de

cheltuieli medicale, asigurări de boli grave, asigurări de şomaj, când acestea sunt subscrise

suplimentar unui contract de asigurări de viaţa;

4. asigurări permanente de sănătate.

Conform legii menţionate mai sus clasele de asigurări de viaţa cuprind:

a) Clasa I. - Asigurări de viaţa, anuităţi şi asigurări de viaţa suplimentare;

b) Clasa II - Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere;

c) Clasa III - Asigurări de viaţa şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii;

d) Clasa IV - Asigurări permanenţe sănătate.



27

2.2 Supravegherea activităţii de asigurare

În ţara noastră, piaţa asigurărilor este supravegheată de Autoritatea de

Supraveghere Financiară (ASF), aceasta fiind autoritatea administrativă autonomă de

specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanţată, care îşi exercită

atribuţiile potrivit prevederilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 93/2012, prin preluarea şi

reorganizarea tuturor atribuţiilor şi prerogativelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare

(C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) şi Comisiei de

Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.)

Autoritatea de Supraveghere Financiară – ASF, prin Sectorul Asigurări (fostă

Comisie de Supraveghere a Asigurărilor), exercită atribuţii de autorizare, reglementare,

supraveghere şi control asupra societăţilor comerciale de asigurare, de asigurare-

reasigurare şi de reasigurare, a societăţilor mutuale, precum şi a intermediarilor în

asigurări, supravegherea asigurătorilor şi reasigurătorilor care îşi desfăşoară activitatea în

sau din România, supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări,

precum şi a altor activităţi în legătură cu acestea, conform prevederilor Legii nr. 136/1995

privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare,

Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu

modificările şi completările ulterioare.

• Activitatea, rolul şi atribuţiile

În exercitarea atribuţiilor şi prerogativelor prevăzute de legislaţie, ASF are ca

obiective:

• asigurarea stabilităţii, competitivităţii şi bunei funcţionări a pieţelor de

instrumente financiare, promovarea încrederii în aceste pieţe şi în investiţiile în

instrumente financiare, precum şi asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, frauduloase;

• promovarea stabilităţii activităţii de asigurare şi apărar ea drepturilor

asiguraţilor;

• asigurarea unei funcţionări eficiente a sistemului de pensii private şi protejarea

intereselor participanţilor şi ale beneficiarilor.

Scopul întregii activităţi a sectorului de Asigurări este apăr area drepturilor

asiguraţilor şi promovarea stabilităţii activităţii de asigurare în România. Acest scop esteatins prin exercitarea permanentă a principalelor atribuţii conferite de lege (autorizare,



28

reglementare, supraveghere prudenţială şi control), precum şi a activităţii de soluţionare a

reclamaţiilor asiguraţilor şi păgubiţilor împotriva societăţilor din domeniul asigurărilor, a

acţiunilor de perfecţionare profesională şi de informare publică.

„Supravegherea activităţii societăţilor de asigurare este efectuată pentru realizarea pe de o

parte, a scopului apărării drepturilor asiguraţilor şi pe de altă parte a promovării stabilităţii

financiare a sectorului asigurărilor .

Rolul ASF este de a pune în aplicare legislaţia din domeniul asigurărilor imparţial,

cu onestitate şi promptitudine; de a proteja consumatorii de produse de asigurări; de a

încuraja formarea unei pieţe sănătoase a asigurărilor; de a promova necesitatea unei mai

bune serviri a interesului public.

Aşadar, necesitatea supravegherii decurge din imperativul garantării protecţiei

eficiente a drepturilor asiguraţilor, care implică şi voinţa statului de a controla din punct de

vedere tehnic şi financiar, o activitate a cărei specificitate rezidă în inversarea ciclului de

producţie, în scopul de a lua măsurile necesare pentru ca asigurătorii să îşi poată respecta la

momentul producerii riscurilor asigurate obligaţiile asumate faţă de asiguraţi.”30

• Conducerea şi organizarea

Autoritatea de Supraveghere Financiară este condusă de un Consiliu format din 9 membri,dintre care un preşedinte, un prim-vicepreşedinte şi 3 vicepreşedinţi, care sunt membri

executivi. Fiecare dintre cei 3 vicepreşedinţi are atribuţii specifice corespunzătoare unuia

dintre cele 3 sectoare de supraveghere financiară.

30 Neguţu (Darie) Cristina Alexandra, TD Regimul juridic al societăţilor comerciale de asigurări, Bucureşti2010



29

2.3 Caracteristicile pieţei asigurărilor de viaţa

În condiţiile privatizării economiei, s-a impus crearea cadrului juridic adecvat

desfăşurării activităţii de asigurare care să faciliteze o activitate bazată pe principiileconcurenţei specifice economiei de piaţă. Economia de piaţă a impus necesitatea creării

unor structuri noi, precum şi calificarea de noi cadre, activitatea de asigurare şi reasigurare

desfăşurându-se în prezent prin societăţi de asigurare, de asigurare-reasigurare şi societăţi

de reasigurare cu capital de stat, privat sau mixt.

Legea Nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor

reglementează organizarea şi funcţionarea societăţilor din domeniul asigurării, a Comisiei

de Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi alteactivităţi în legătură cu acestea.

Prin adoptarea Legii Nr. 32/2000, s-a urmărit armonizarea legislaţiei româneşti cu

cea comunitară, precum şi crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilităţii

asigurătorilor şi stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internaţional. Conform legii,

clasificarea asigurărilor cuprinde două categorii: asigurări de viaţă şi asigurări generale.

Asigurările de viaţă îmbracă în prezent un număr mare de forme, det erminate de

nevoile tot mai variate ale clienţilor, cele mai multe dintre ele apărând în ultimele

decenii31. Formele concrete ale asigurărilor de viaţă diferă de la o ţară de alta şi chiar de la

o perioadă la alta. Ele se încheie fie în mod individual, fie în grup.

Societăţile de asigurări oferă o gamă largă de produse de asigurări de viaţă, fiecare

acoperind alte riscuri şi purtând denumiri comerciale diferite. Orice persoană poate încheia

una sau mai multe asigurări de viaţă.

Piaţa reprezintă un ansamblu coerent, un sistem sau o reţea de relaţii de vânzare-

cumpărare între diferiţi agenţi economici care sunt, pe de o parte, uniţi prin legături de

interdependenţă şi, pe de altă parte, se află în raporturi de opoziţie, fiecare urmărindu -şi

propriul interes. Aceasta semnifică existenţa unor confruntări între purtătorii cererii şi

ofertei prin intermediul cărora se determină preţul bunurilor economice ce fac obiectul

schimbului.

31 Tănăsescu, P., Asigurări comerciale moderne, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2007, pag. 75



30

Piaţa de asigurare reprezintă un cadru în care se desfăşoară operaţiuni de asigurare

numai pe baze contractual şi poate fi caracterizată prin starea sau modul de manifestare a

relaţiilor pe care le implică, prin dimensiune, prin cadrul organizaţional, precum şi prin

modul de realizare a concurenţei.

Cererea de asigurare influenţează dimensiunea pieţei asigurărilor numai în procesul

confruntării ei cu oferta. Ca atare, mărimea pieţei asigurărilor se poate aprecia în funcţie de

numărul de contracte încheiate în perioada de referinţă, numărul poliţelor de asigurare

active, valoarea primelor de asigurare încasate, cuantumul sumelor asigurate în aceeaşi

perioadă, mărimea angajamentelor asumate de societatea de asigurare la un moment dat.

Suportabilitatea sau potenţa financiară a asigurării se află în corelaţie cu dezvoltarea

economică şi accesul la venit, iar interesul este potenţat de nivelul de cultură şi de instruire,de relaţiile de proprietate şi de alţi factori. Dimensiunea pieţei asigurărilor nu poate face

abstracţie de amploarea, intensitatea şi varietatea ofertei de asigurare, aspecte reflectate

prin numărul unităţilor de asigurare şi varietatea formelor de asigurare în portofoliu.

Piaţa asigurărilor este împărţită în subpieţe în funcţie de tipul de asigurare practicat,

iar concurenţa perfectă se manifestă numai între societăţile de asigurare cu portofoliul de

asigurare omogen sub aspect structural, ca atare piaţa fiind segmentată în ceea ce priveşte

oferta. Pe de o parte avem de-a face cu o piaţă concurenţială în sensul că fiecareorganizaţie de asigurare este preocupată să-şi adjudece un segment cât mai mare din

cererea de asigurare, iar pe cealaltă parte există o singură ofertă de asigurare, organizaţia

de asigurare nu se mai află în competiţie cu alte organizaţii similare în ceea ce priveşte

condiţiile asigurării oferite.

Caracteristicile pieţei de asigurare perfecte sunt omogenitatea produsului, transparenţa

şi atomizarea pieţei, libertatea de intrare-ieşire a participanţilor pe şi de pe piaţă şi

descentralizarea deciziilor32. În concluzie, se poate afirma, fără a greşi aproape deloc, că

„piaţa de asigurări este aproape opacă pentru cei neavizaţi” şi, în unele situaţii, nu doar

pentru aceştia33.

32 Drăghici, M., Asigurătorul – garant al plă ții , Ed. C. H. Beck, București, 2009, pag. 4633 Ciumaş, C., Economia asigurărilor , Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2003, pag. 86



31

CAPITOLUL III

PIA A ASIGURĂRILOR DE VIA Ă DI N ROMÂNIA

3.1 Apariţia şi dezvoltarea asigurărilor în România

Primele forme de asigurare în ţara noastră se întâlnesc dinainte de secolul al XIX-lea,

respectiv un fel de întrajutorare reciprocă a membrilor aceleiaşi comune la decesul vitelor,

denumită în limbajul vremii Hopşa. În timp, au luat fiinţă şi s -au dezvoltat asociaţii pentru

stingerea incendiilor care funcţionau cu participare şi în favoarea mai multor comune

învecinate. Se menţionează, astfel, o Casă de incendii organizată la Braşov în anul 1744. 34

În a doua jumătate a secolului XIX-lea şi în prima parte a secolului XX, odată cu

dezvoltarea economică a ţării s-a dezvoltat şi sectorul asigurărilor, apărând în peisajul

economic o serie de societăţi de asigurare cum ar fi Transilvania-1866, Dacia-1871,

România-1873, Naţionala-1882, Generala-1887, Agricola-1906, Urania, Patria, Banca

Generală de Asigurare-1911.Iar prin fuzionarea, în 1881, a societăţilor Dacia şi România a

luat fiinţă societatea Dacia-România care, în 1909, a preluat societatea Patria.35

Perioada comunistă, care s-a întins pe 45 de ani , a adus transformări importante în

economia şi societatea românească. Sectorul asigurărilor a traversat şi el o perioadă de

prefaceri, de transformări, unele pozitive altele impuse de calitatea de monopol pe care

statul a impus-o. Un prim pas s-a făcut, însă, în anul 1948, când societăţile de asigurare au

fost naţionalizate şi trecute în proprietatea statului. Întregul lor portofoliu şi rezervele

tehnice şi matematice au trecut în proprietatea Societăţii de Asigurare Sovieto -Române

Sovromasigurare.

În anul 1952 s-a creat Administraţia Asigurărilor de Stat – ADAS, care a preluat

Întreprinderea de Stat pentru Reasigurări şi a introdus în practică asigurarea prin efectul

legii. Societatea Sovromasigurare, care avea în practică asigurările facultative, s-a lichidat

în anul 1953, portofoliul acesteia fiind preluat în întregime de ADAS, care a pus în practică

asigurările de viaţă şi asigurările mixte de viaţă,până în 1991, când ADAS şi-a încetat

activitatea. Portofoliul de asigurări şi patrimoniul acestei societăţi a fost preluat de primele

34 Constantinescu D.A,Dobrin M Introducere în asigurări,Editura Tehnică,Bucureşti,199835 Bistriceanu G Sistemul asigurărilor şi reasigurărilor din România,Editura Universitară,Bucureşti,2010



32

trei societăţi de asigurări pe acţiuni, nou constituite cu capital integral de stat (Asigurarea

Românească, Astra şi Carom).

Asigurarea Românească s-a constituit pe reţeaua organizatorică a fostei ADAS, cu

sediul central în Bucureşti, având sucursale, filiale şi reprezentanţe în toată ţara. A preluatcea mai mare parte a portofoliului, a capitalului social şi aproape întreaga bază materială a

fostei Administraţii a Asigurărilor de Stat.

ASTRA, cu sediul central în Bucureşti, dispune de filiale şi în străinătate. A preluat

activele şi pasivele corespunzătoare de la societăţile mixte cu participarea ADAS din

străinătate, cele aferente asigurărilor şi operaţiunilor de reasigurare în relaţiile cu

străinătatea dezvoltând, totodată, permanent şi alte forme de asigurare cerute de piaţa

românească de asigurări. La această oră, societatea dispune de o reţea de sucursale şi filiale

extinsă în întreaga ţară. În vara anului 2000, societatea şi-a introdus în portofoliu şi

practicarea asigurărilor de viaţă cu acumulare de capital.

CAROM, a fost înfiinţată cu un profil deosebit, respectiv efectuarea unor prestaţii

specifice solicitate de celelelate societăţi de asigurare cum ar fi constatarea daunelor,

evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubir ilor, urmând a recupera cheltuielile

efectuate de la asociaţiile de asigurare care i-au dat mandat reţinându-şi comisionul aferent.

După anul 1990, în peisajul pieţei asigurărilor din România au apărut şi o serie de

societăţi de asigurări cu capital privat, o parte chiar cu capital integral românesc, o parte cu

capital mixt, românesc şi străin, o parte cu capital integral străin, toate încercând să

penetreze cât mai mult pe piaţa de asigurări românească.36

Piaţa asigurărilor din România este o piaţă competitivă, deşi se află într -o fază

incipientă. Dovadă este faptul că multe firme de renume din Occident şi-au deschis

reprezentanţe în România, deşi nu suntem o ţară cu tradiţie în acest domeniu.

Pentru a ne forma o idee corectă asupra perspectivelor, trebuie analizate cele două

componente ale pieţei de asigurare şi anume, cererea şi oferta de asigurare.( vezi anexa 2)

În ansamblu, asistăm la un proces pozitiv, care a adus şi va aduce multe beneficii

având un rol esenţial la dezvoltarea pieţei asigurărilor, iar rezultate nu vor întârzia să apară.

Se pot observa că se manifestă deja legături între sectorul bancar şi cel al asigurărilor,

societăţile de asigurare insistânnd pe pregătirea şi instruirea permanentă a personalului.

36 Bistriceanu G Sistemul asigurărilor şi reasigurărilor din România,Editura Universitară,Bucureşti,2010



33

3.2. Volumul, dinamica şi structura pieţei asigurărilor de viaţă în

perioada 2008-2012

Piaţa românească a asigurărilor şi reasigurărilor a cunoscut o evoluţie interesantă în

perioada 2008-2012, acesta fiind intervalul ce coincide cu debutul crizei în România.

Efectele crizei economice globale au început să fi e resimţite în economia românească

începând cu cel de-al treilea trimestru al anului 2008.

Datorită crizei economice globale, piața asigurărilor din Uniunea Europeană nu a fost

o sursă de risc sistemic pentru sectorul financiar, dar efectele acesteia au fost resimțite prin

diminuarea subscrierilor şi scăderea valorii investițiilor societăților de asigurare pe piața

financiară sau de capital. Industria asigurărilor din România a înregistrat o scădere

semnificativă în anul 2009. Comparativ cu anii precedenti când s-au intregistrat creşteri de

20%-30% , piaţă asigurărilor a intrat pe un trend uşor descendent al volumului de prime

brute subscrise.

Criza economică a afectat nu numai mediul de afaceri din România dar şi scaderea

puterii de cumpărare a populaţiei, împreună cu reticenţa încheierii unei poliţe de asigurare

în momente dificile ale vieţii. La diminuarea portofoliului de asigurări de viaţa a contribuit

şi faptul că în ţară noastră nu există educaţie în privinţa necesităţii unei asigurări.



34

3.2.1. Prime brute subscrise

Primle brute subscrise sunt primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de

reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor

de reasigurare, care intră în vigoare în exerciţiul financiar, înainte de deducerea oricăror

sume din acestea.37

Tabel 1. - Dinamica primelor brute subscrise în perioada 2008-2012

Anul

Prime brute

subscrise din

asigurări de

viaţă (lei)

Creştere

nominală faţă

de anul anterior

(%)

Rată inflaţie

(%)

Creştere reală

faţă de anul

anterior

(%)

2008 1.868.112.985 28,92 6,3 21,28

2009 1.628.162.635 -12,84 4,74 -16,79

2010 1.665.668.554 2,30 7,96 -5,24

2011 1.738.366.854 4,36 5,8 -1,36

2012 1.802.519.132 3,69 4,95 -1,20

Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări 2012

În anul 2008, conform datelor raportate de societățile de asigurare valoarea primelor

brute subscrise înregistrează o creștere reală de 21,28% față de anul precedent.

Volumul primelor subscrise în anul 2008 a fost de 1.868.112.985 lei din care procent

de 98,32% au rezultat din subscrierile a doua clase, respectiv clasa I cu un volum de1.314.922.890 lei înregistrând o creștere cu 33,20% și clasa III cu 521.783.950 lei în

creștere reală cu 0,62% față de anul precedent. Celelalte clase, respectiv clasa II, clasa IV,

clasa B1 şi clasa B2 reprezintă 1,68% din totalul primelor brute subscrise. (vezi anexa 3)

În anul 2009 volumul primelor brute subscrise a fost în scădere cu 16,79% faţă de

anul 2008. A fost primul an în care acest sector a raportat scădere reală din punct de vedere

al primelor subscrise, fiind resimțite efectele crizei economice, concretizate în creșterea

37 art. 2 pct. 13 din Legea nr. 32/2000



35

șomajului, scăderea veniturilor disponibile ale populației pentru consum și așteptări

pesimiste cu privire la siguranța financiară, dar și scăderea încrederii populației în

instrumentele pieţei de capital şi de economisire.

Segmentul de asigurări de viaţă şi-a revenit în anul 2010, după ce în 2009înregistrase o scădere anuală nominală cu 12,84%, şi a generat un volum de pr ime brute

subscrise în creştere nominală cu 2,30% faţă de anul 2009 conform raportării a 22 de

societăţi de asigurare38. Sectorul asigurărilor de viață reintrând pe un trend de creștere.

Anul 2011 în comparaţie cu anul 2010, se constată o creştere uşoară, aproape

dublându-se de la 2,30% la 4,36%, totalizând valoarea de 1.738.366.854 lei. În acest an

piața asigurărilor de viață a contribuit semnificativ la atenuarea ritmului de scădere a

volumului total de prime brute subscrise la nivelul î ntregii industrii de asigurări.În anul 2012, au desfăşurat activitate 41 de societăţi de asigurare din care: 22

asiguratori au practicat numai activitate de asigurări generale, 11 asiguratori au practicat

numai activitate de asigurări de viaţa şi 8 asiguratori au practicat ambele categorii de

asigurare.

Valoarea cumulată a primelor brute subscrise în anul 2012 pentru asigurările de

viață, raportate de societățile de asigurare autorizate să practice această categorie de

asigurări, a fost de 1.802.519.132 lei, înregistrând o creştere nominală cu 3,69% faţă deanul 2011, ceea ce în termeni reali reprezintă o scădere cu 1,20%.

Primele brute subscrise din clasele de asigurări: I și III au avut un volum de

1.732.875.930 lei, reprezentând 96.14% din total prime subscrise, primele din clasa I au

fost în valoare de 1.106.597.613 lei (61,39% din total), înregistrând o creștere nominală cu

3,39% și o scădere în termeni reali cu 1,49% faţă de anul 2011.

Primele pentru clasa III cu un total de 626.278.317 lei (34,74%din total),

înregistrând o creștere nominală cu 2,21%, și o scădere reală de 2,61% faţă de anul 2011.

(vezi anexa 4)

38 Revista Finanţe-Bănci-Asigurări, Nr. 5, mai 2010



36

Figura 1. - Evoluţia primelor brute subscrise în perioada 2008-2012

Sursa: Prelucrare date tabel 1

Din evoluția primelor brute subscrise observăm că volumul pentru asigurările de

viață s-a înscris pe o tendință de creștere nominală începand cu anul 2010. Cu toate

acestea, nu au reușit să recupereze integral decalajul față de nivelul atins înainte de criza

financiară, respectiv de volumul înregistrat în anul 2008.

În anul 2012 sectorul asigurărilor de viaţă s-a caracterizat printr-un grad mare de

concentrare, astfel încât un număr de 10 societăţi au cumulat un volum al primelor brute

subscrise de 1.802.519.132 lei, reprezentând 91,91% din volumul total al primelor

subscrise pentru asigurări de viaţă.

1.868.112.985 lei

1.628.162.635 lei

1.665.668.554 lei

1.738.366.854 lei

1.802.519.132 lei

1500000000

1550000000

1600000000

1650000000

1700000000

1750000000

1800000000

1850000000

1900000000

2008 2009 2010 2011 2012



37

Tabel 2.- Societățile cu cel mai mare volum de subscrieri pentru asigurări de viață

Nr.

crt.Societăţi

Indemnizaţii brute plătite pentru

asigurările de viaţă (lei)

Pondere

în total

piaţă (%)

1 ING Asigurări de viaţă S.A. 544.539.727 30,21

2 BCR Asigurări de viaţă VIG S.A. 425.194.867 23,59

3 Alico Asigurări România S.A. 197.868.009 10,98

4 Allianz-Ţiriac Asigurări S.A. 93.532.576 5,19

5 Asirom VIG S.A. 84.082.958 4,66

6 Generali Asigurări S.A. (fostă ARDAF) 83.629.508 4,64

7Metropolitan Asigurări S.A (fostă

AVIVA)83.629.508 3,66

8 BRD Asigurări de viată S.A. 61.978.591 3,44

9 Grawe România asigurare S.A. 53.455.407 2,97

10 Groupama asigurări S.A. 46.484.493 2,58

Total (1- 10) 1.656.671.114 91,91

Alte societăți 145.848.018 8,09

Total 1.802.519.132 100




38

3.2.2. Indemnizaţii brute plătite

Indemnizția reprezintă suma care va fi plătită de societate de asigurări către asigurat

la apariția evenimentului asigurat, reprezentand valoare actualizată a sumei asigurate.

Valoarea de răscumparare reprezintă suma de bani pe care compania o plătește

contractantului unei polițe in situația in care contractul incetează fară plata vreunei

indemnizații de asigurare.

Tabel 3 - Dinamica indemnizațiilor brute platite în perioada 2008-2012

Anul

Indemnizaţii brute plătite

pentruasigurări deviaţă

(lei)

Creșterenominală

faţă deanulanterior

(%)

RataInflației

(%)

Creșterereală faţă

de anulanterior

(%)

2008 219.856.024 17,13 6,3 10,19

2009 248.023.136 12,81 4,74 7,71

2010 271.922.669 9,64 7,96 1,56

2011 288.396.876 6,06 5,8 0,25

2012 299.855.424 3,97 4,95 -0,93Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări 2012

Anul 2008, deşi un an afectat de criza economică, care a pătruns şi în sectorul

asigurărilor, înregistrează un trend crescător având o valoare a indemnizaţiilor plătite

pentru asigurările de viaţă de 219.856.024 lei înregistrând o creștere reală cu 10,19% față

de anul anterior. (vezi anexa 5)

Volumul sumelor plătite în anul 2008 cu titlu de răscumpărări totale și parțiale a fostde 275.297.544 lei.

Răscumpărările totale au fost de 170.680.968 lei, reprezentând 61,99% din total din

care ponderi semnificative au fost consemnate de clasa III (66,73%) și clasa I (33,19%).

Răscumpărările par țiale au fost în sumă de 104.616.576 lei, reprezentând 38% din

valoarea răscumpărărilor totale și parțiale. Din această sumă, o pondere de 64,44% a fost

aferentă clasei III, iar 35,56% a fost aferentă clasei I.



39

Indemnizaţiile încep să crească tot mai puţin, procentele indemnizaţiilor brute plătite

reducându-se în 2009 faţă de 2008, la 12,81% de la 17,13%.

Scăderea continuă și in următorii ani astfel că in anul 2010 s -au înregistrat procente

de 9,64% iar in anul 2011 fiind de doar 6,06%.

În anul 2012 indemnizațiile brute plătite pentru asigurări de viață au fost în valoare

de 299.855.424 lei, cu o scădere reală față anul 2011 cu 0,93%.(vezi anexa 6)

Volumul sumelor platite cu titlu de rascumparari (totale și parțiale) la cererea

asiguraților a înregistrat o creștere nominala cu 8,69% (3,56%, în termeni reali) fața de

anul 2011, de la 395.429.051 lei, la 429.798.249 lei.

Din valoarea cumulată a rascumparărilor platite în anul 2012, rascumparările totale

platite dețin o pondere de 71,83%. Acestea au înregistrat o creștere nominală cu 7,65%,

ceea ce în termeni reali a însemnat o creștere cu 2,57% fața de anul 2011.

Valoarea rascumparărilor par ț iale plătite, de 121.067.444 lei, a reprezentat 28,17%

din totalul rascumpărarilor plătite, nivel în creștere nominală față de 2011 cu 11,45%, ceea

ce arată o creștere reală cu 6,19%.

Figura 2. - Evolutia indemnizaţiilor brute plătite în perioada 2008-2012

Sursa: Prelucrare date tabel 3

219.856.024 lei

248.023.136 lei

271.922.669 lei

288.396.876 lei299.855.424 lei

0

50000000

100000000

150000000

200000000

250000000

300000000

350000000

2008 2009 2010 2011 2012



40

Din analiza evoluției indemnizațiilor brute plătite in perioada 2008-2012 de

asiguratorii de viață se observa o tendința de reducere a creșterilor anuale ale acestor plați

la nivelul pieței

Cumulat, indemnizațiile brute platite de 10 societați de asigurari au reprezentat94,82% din totalul indemnizațiilor platite la nivelul segmentului de asigurari generale.

Tabel 4. - Societațile de asigurari cu cel mai mare volum de indemnizații brute platite

pentru asigurari generale

Nr.

crt.Societăţi

Indemnizaţii brute plătite pentru

asigurările de viaţă (lei)

Pondere

în total

piaţă (%)

1 Omniasig VIG (fostă BCR asigurăari VIG) 781.359.617 17,54

2 Astra S.A. 603.349.271 13,55

3 Groupama asigurări S.A. 569.333.110 12,78

4 Allianz – Țiriac asigurări S.A. 555.584.558 12,47

5 Asirom Vig S.A. 555.584.558 8,75

6 Uniqua Asigurări S.A 555.584.558 7,21

7 Generali România (fostă ARDAF) 282.174.286 6,34

8Euroins România Asigurare Reasigurare

S.A277.602.521 6,23

9 Omniasig VIG S.A.* 251.268.515 5,64

10 Carpatica Asig S.A. 251.268.515 4,30

Total (1-10) 4.223.227.577 94,82

Alte societăți 230.490.041 5,18

Total IBP (lei) 4.453.717.618 100

*indemnizații brute platite în primele 4 luni ale anului 2012




41

3.3 Tendințele pieței asigurărilor de viață în perioada actuală

Segmentul asigurărilor de viață nu reusește sa-si imbunatățească poziționarea, chiar

dacă intr -un mediu financiar caracterizat de dobanzi reduse, competitivitatea polițelor deasigurari de viață s-a imbunatatit.

În continuare, însă, piaţa românească rămâne lipsită de dezvoltare, în special prin

prisma claselor de asigurări la care apelează clienţii. Scăderea nivelului de prime subscrise

pe asigurări de viață si ca urmare a unei scăderi a încrederii populației.

Pentru 2013, principala tendinţă în asigurări a fost medierea, procedura care devine

obligatorie la începutul lunii august. În pregătirea "outfit-ului" necesar pentru înscrierea

pieţei de asigurări în această tendinţă, PRO FIDUCIARIA - Centru de Consultanţă şi

Training în Asigurări şi Pensii, în colaborare cu ALMARO Training, au dat startul

primului curs de formare mediatori, dedicat resurselor umane implicate în sistemul de

asigurări, care a avut loc în perioada martie-aprilie 2013.

Medierea, procedura prealabilă instanţei de judecată, va facilita soluţionarea litigiilor

în domeniul asigurărilor, prin negocierea rapidă şi eficientăa a acestora. Principalele

beneficii ale acestei metode sunt legate de economia de timp şi de reducerea cheltuielilor

aferente unui proces în faţa instanţei de judecată.

Creşterea PIB-ului în 2013 a influenţat pozitiv piaţa de asigurări de viaţă. Totuşi, o

astfel de evoluţie nu poate produce efecte imediate asupra companiilor sau a clienţilor, dat

fiind că nivelul încă ridicat de incertitudine îi determină pe oameni să fie prevăzători cu

privire la modul în care îşi administrează bugetele şi la cheltuielile pe care şi le asumă în

această perioadă.

În acelaşi timp, o tendinţă importantă ce va continua să îşi pună amprenta asupra

pieţei de asigurări de viaţă se referă la faptul că, în contextul realităţilor prezente, oamenii

se gândesc mai atent la nevoile de protecţie financiară a celor dragi dar şi de a economisi

pentru un viitor mai bun. Un aport important la această tendinta l-a avut şi intensificarea

eforturilor de informare şi educare venite din partea jucătorilor de pe piaţa asigurărilor de

viaţă, eforturi ce trebuie să continue şi în viitor.



42

CONCLUZI I ŞI PROPUNERI

Concluzionâd cele relatate în această lucrare, rolul asigurarilor de viață este de a

oferi un sprijin în cazul evenimentelor neplăcute, calamităților și riscurilor la care suntsupusi oamenii zi de zi.

Conform definiției, asigurările de viață exprimă ansamblul relațiilor bănești cu

ajutorul cărora se întreprind măsurile corespunzatoare în vederea desfașurării normale și

neîntrerupte a procesului de producție și în vederea ocrotirii persoanelor fizice în caz de

pierdere a capacitații de muncă, supraviețuire ș i deces.

Perioada de dezvoltare prezentată in această lucrare coincide cu o perioadă mai puţin

fastă a economiei naţionale şi mondiale dar acest aspect nu trebuie să aibă doar conotaţii

negative. O piaţă mai dură, mai competitivă poate duce la creearea unor soluţii financiare

mai bune, ce probabil nu ar fi apărut într -un alt mediu.

Dezvoltarea pieţei de asigurări de viaţă depinde de creşterea gradului de educaţie

financiară a individului și de conştientizare a nevoilor . În plus, ar trebui facilitată

dezvoltarea şi creşterea profesionalismului în rândul agenţilor, ceea ce ar ajuta la creşterea

importanţei acestei discipline şi al eticii în piaţa asigurărilor.

Transparenţa în procesul de vânzare precum şi impunerea în piaţa de asigurări a unor

standarde de vânzare a produselor de asigurare reprezintă, de asemenea, elemente cheie

pentru dezvoltarea pieţei asigurărilor .

Revenirea pieţei româneşti de asigurări depinde de anumiţi indicatori macro printre

care PIB-ul este cel mai important. O creştere a PIB-ului ar avea un impact pozitiv asupra

pieţei de asigurări de viaţă, dată fiind influenţa asupra nivelului de încredere şi situaţiei

financiare a oamenilor.

Pentru recuperarea decalajelor, segmentul asigurărilor de viaţă trebuie ajutat si prin

politici fiscale ale statului care să încurajeze planificarea financiară complexă – respectiv

combinaţia dintre economisire sau investiţie, completată de protecţia financiară.

Realitatea din piața romanească a asigurarilor ne arată cât de mare este deficitul de

protecție si cat de important este ca oamenii sa inteleagă rolul analizei si prioritizării

nevoilor.

Piaţa asigurărilor de viaţă din România este subdezvoltată şi de aceea ar avea nevoie

de un pachet solid de legi, dar şi de stimutente fiscale. Această piaţă nu se ridică la realele



43

nevoi ale economiei naţionale, unul dintre principalele motive fiind şi ace la al lipsei de

reduceri sau scutiri de taxe.

Pentru a putea avea o activitate performantă în acest domeniu propun dezvoltarea

asigurărilor de viață prin educarea populației prin intermediul diverselor campanii de

promovare a produselor de asigurare de viață, un rol important în această activitate îl are

consultantul de asigurare de viață, comportamentul acestuia și cunoștințele acestuia cu

privire la acest domeniu.

Cei care activează în domeniu sunt obligaţi să-şi îmbunătăţească cunoştiinţele, să fie

mai profesionişti pentru a atrage clienţii, din ce în ce mai greu de găsit.

Din observările mele una dintre aceste soluţii este recrutarea de nou personal şi

instruirea acestuia într-un ritm mai alert, punându-l oarecum sub presiune, pentru a fi

obişnuit cu termenele limită, lucrul în echipă şi nevoia de rezultate cât mai rapide.

De asemenea consider diversificarea produselor o idee bună. Odată ce mediul

economic se schimbă, şi cerinţele clienţilor se schimbă, în cazul pieţei noastre cel mai

probabil se vor îndrepta către produse de economisire, cu grad redus de risc. Pe viitor mă

aştept să apară şi alte produse, ce vor fi din ce în ce mai adaptate pieţei şi vor oferii

beneficii diverse.

După cum am menţionat, aceste măsuri sunt în mare parte benefice, dar, în

completarea lor ar fi binevenite şi altele. Putem vorbi aici despre simplificarea asigurărilor

de viaţă, mai ales produsele dezvoltate recent, care prezintă un grad de complexitate ridicat

Un alt aspect care încă necesită multă atenţie este modul de interacţionare cu clienţii

prin canale moderne, cum ar fi internetul. Oamenii se obşnuiesc din ce în ce mai mult să

folosească aceste căi, iar un bun exemplu este apelarea tot mai des la internet bancking.

Din fericire siteurile web ale companiilor de asigurări sunt din ce în ce mai elaborate,

permit ofertarea online la anumite produse, dar cred ar mai fi totuşi nevoie de efort în acest

domeniu, deoarece tehnica avansează rapid iar soluţii se pot găsi cu uşurinţă. Ce-i drept nutoţi care accesează un site web se pricep la asigurări, iar pentru a oferi sfaturile de care

clientul are nevoie, în momentul anterior generării ofertei, cel care completează datele

online este nevoit să lase datele de contact pentru a fi abordat de către un consultant, astfel

obţinând maximul de informaţii referitoare la tipul de asigurare căutat.

Toate aceastea fiind spuse, este posibil ca cel puţin în acest domeniu, al asigurărilor

de viaţă, perioada de criză să nu aducă numai elemente negative. Pentru o piaţă cum este

cea a României astfel de vremuri pot da naştere la noi soluţii, soluţii ce vor fi îmbunătăţiteîn viitor, astfel generând o ofertă mai mare, situaţie ce va fi în avantajul clientului



44

BIBLIOGRAFIE

1. Băiescu, A.,T., Asigurări de via ță la debutul mileniului III, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 20052. Bistriceanu Gh. Sistemul asigurărilor şi reasigurărilor din România, Editura

Universitară,Bucureşti,2010

3. Bistriceanu, Gh., D., Lexicon de Finan țe – Bănci – Asigurări, Volumul I, Editura Economică,

București, 2001

4. Ciumaş, C., Economia asigurărilor , Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, Bucureşti 2010

5. Ciurel , V., Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale, Editura All

Beck, București, 2000

6. Constantinescu D.A, Dobrin M Introducere în asigurări, Editura Tehnică, Bucureşti, 19987. Constantinescu D.A, Istoria asigurărilor în România, Editura Naţională, Bucureşti, 2002

8. Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Colecţia Naţională, Bucureşti, 1995, p.17

9. Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Editura Economică, Bucureşti, Volumul I, 2004

10. Drăghici, M., Asigurătorul – garant al plă ții, Ed. C. H. Beck, București, 2009,

11. Neguţu (Darie) Cristina Alexandra, TD Regimul juridic al societăţilor comerciale de asigurari

12. Revista Finanţe-Bănci-Asigurări, Nr. 5, mai 2010

13. Tănăsescu P, Dragotă M. Şerbănescu C. Lăzărescu S Asigurări moderne de bunuri şi viaţă,

Editura A.S.E, Bucureşti, 2003

14. Tănăsescu, P., Asigurări comerciale moderne, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2007,

15. Raportele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (actuală Autoritatea de Supraveghere

Financiara – ASF) privind activitatea desfăşurată şi evoluţia pieţei de asigurări din

anii 2008-2012.

Surse internet accesate:

1. http:///www.asigura.ro/life/life_learn_unit.shtml

2. http://econtext.ro/bani-si-afaceri

3. http://www.asfromania.ro/

4. http://www.capital.ro/asigurari-si-pensii

5. http://www.wall-street.ro/tag/asigurari-de-viata+piata-asigurarilor.html#ixzz32wX7bSQb

6. http://www.1asig.ro/HGHGH

7. http://www.csa-isc.ro

8. http://www.asfromania.ro/



45

ANEXE

ANEXA 1

Elementele specifice asigurarilor de viață.

Sursa: Băiescu, A.,T., Asigurări de via ță la debutul mileniului III, Editura Dacia, Cluj – Napoca,2005

ASIGURATORUL ASIGURATUL

BENEFICIARUL

ASIGURARII

CONTRACTANTUL

EVENIMENTUL

ASIGURABIL

SUMA

ASIGURATA

INTERESUL

ASIGURABIL

INDEMNIZAŢIA

DE ASIGURARE

VALOAREA DE

RĂSCUMPĂRARE

POLIŢA DE

ASIGURARE

DURATA

PRIMA DE

ASIGURARE



46

ANEXA 2

Cadrul în care se întâlnesc cererea şi oferta de asigurare în România

Sursa: Eva Cristina Petrescu - Marketing în asigurări, Ed. Uranus Bucureşti, 2005 , pag.75

Organizaţii fără

scop lucrativ

Institiţii publiceAgenţi

economici

Persoane fizice

Intermediari

Organizaţii

profesionaleOrganisme ce

supraveghează şi

reglementează

activitatea

Asigurători = Oferta

de asigurare

Societăţi de

asigurare pe

acţiuni

Sucursale ale unor

asigurători străini

Filiale ale unor

asigurători străini

Organisme

mutuale de

asigurare

Asiguraţii = Cererea de

asigurare



47

ANEXA 3

Prime brute subscrise pe clase de asigurări de viaţă în anul 2008 (lei)

Sursa: Raport CSA 2008



48

ANEXA 4

Prime brute subscrise pe clase de asigurări de viaţă în anul 2012 (lei)




49

ANEXA 5

Indemnizaţii brute plătite pentru asigurările de viaţă în anul 2008 (lei)




ANEXA 6

Indemnizaţii brute plătite pentru asigurările de viaţă în anul 2012 (lei)


asigurarile de viata in romania (((finala)))

Documents