Caracteristicile asigurărilor de viaţă

Asigurările de viaţă au ca obiect garantarea plăţii unei sume de bani de către asigurător, în cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizică a asiguratului, şi anume: vătămarea corporală, îmbolnăvirea, decesul sau supravieţuirea acestuia. Chiar şi persoanele tinere se pot îmbolnăvi sau pot deceda în urma unor accidente neaşteptate, ce vor genera în mod automat şi dificultăţi financiare.

Asigurările de viaţă au, spre deosebire de asigurările generale, anumite caracteristici, prezentate mai jos:

Valoarea capitalizată este un fond care se acumulează pe întreaga perioadă de viaţă a poliţei şi la care deţinătorul de poliţă poate avea acces în mai multe moduri: poate face împrumuturi, poate opta pentru cumpărarea unei poliţe de asigurare de viaţă cu plata integral, sau poate răscumpăra poliţa.

Dificultăţile financiare în cadrul asigurărilor de persoane sunt determinate de: necesităţile băneşti pentru funeralii; asigurarea unor resurse financiare moştenitorului, după decesul asiguratului; restabilirea morală după deces.

Motivaţia încheierii asigurărilor de persoane sunt: stresul; motivaţii personale; concepţia despre moarte.

Riscul este definit de majoritatea economiştilor ca o pierdere propriu-zisă, sau ca o pierdere produsă de o neglijenţă ce poate avea urmări asupra individului sau asupra unei proprietăţi.

Suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şi posibilităţile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi eveniment şi pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării, poate încasa drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii deoarece aici nu mai este vorba de daună ca la asigurările de bunuri.

Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu are restricţii ca asigurarea de bunuri. Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul suferă o vătămare corporală sau a contactat o maladie care i-a afectat capacitatea de muncă, el are dreptul la o indemnizaţie de asigurare (suma asigurată), care să facă posibilă refacerea situaţiei sale financiare existente înaintea producerii accidentului sau contactării bolii. Interesul asigurării nu

prezintă importanţă, întrucât indemnizaţia de asigurare este datorată independent de existenţa unei daune.

Indemnizaţia de asigurare reprezintă suma de bani pe care asigurătorul o achită asiguratului în cazul producerii riscului asigurat.

Deoarece nici viaţa şi nici sănătatea unei persoane nu sunt evaluabile în bani, nu se poate pune problema unui raport între suma asigurată şi paguba suferită de asigurat.

Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă (prin completarea unei declaraţii de asigurare). După analiza răspunsurilor, asigurătorul este de acord cu încheierea contractului, redactarea contractului în formă scrisă şi înmânarea unui exemplar asiguratului. Contractul de asigurare se consideră încheiat prin plata primei de asigurare şi emiterea poliţei.

Încetarea contractului de asigurare se realizează în următoarele moduri: modul obişnuit de încetare îl constituie ajungerea la termen, adică expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; contractul încetează şi prin producerea evenimentului asigurat. Dar, există şi moduri mai puţin uzuale cum ar fi: denunţarea, rezilierea şi anularea contractului.

Denunţarea se face de către asigurător, dacă asiguratul nu a comunicat, în scris, modificările intervenite în cursul contractului în legătura cu datele luate în considerare la încheierea contractului.

Rezilierea înseamnă desfacerea pentru un timp a contractului, datorită neexecutării obligaţiei uneia din părţi din cauze care i se pot imputa. Efectele produse de contract până la reziliere rămân valabile.

Nulitatea contractului poate fi cauzată de declaraţii inexacte sau incomplete făcute de asigurat, sau de lipsa interesului asigurabil din partea contractantului, în momentul încheierii acestuia.

Tipuri de asigurări de viaţă

Asigurările de viaţă se pot clasifica în funcţie de riscul asigurat, de momentul achitării primei, de momentul încasării sumei asigurate şi de forma pe care acestea o îmbracă. Astfel în funcţie de riscul acoperit, asigurările de viaţă pot fi: a) asigurări de supravieţuire, b) asigurări de deces, c) asigurări mixte de viaţă, d) asigurări de accidente, e) asigurări de boală, f) alte forme.

În cazul asigurării de supravieţuire, asigurătorul se obligă să plătească asiguratului suma asigurată, cu condiţia ca acesta să fie în viaţă la sfârşitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul de asigurare. Dacă acesta a

decedat înainte de expirarea termenului de valabilitate, asigurătorul este eliberat de angajamentul luat prin contract, şi nu are nici o obligaţie faţă de moştenitori.

Asigurarea de rentă este asigurarea în care suma asigurată este pusă la dispoziţia asiguratului sub forma unor plăţi periodice cu titlul de rentă.

În cazul asigurării de viaţă variabilă, proprietarul poliţei de asigurare are posibilitatea de a alege una din opţiunile pe care societatea de asigurare i le pune la dispoziţie, beneficiile poliţei de asigurare se ajustează în funcţie de valoarea investiţilor prevăzute în poliţa de asigurare, în momentul în care se solicită plata lor, beneficiile de deces nu pot fi mai mici decât sumele asigurate iniţial pentru care s-a încheiat contractul de asigurare, dar ele pot fi mai mari, dacă investiţiile făcute au fost profitabile.

În ceea ce priveşte asigurările de viaţă universală, posesorul poliţei de asigurare poate, la anumite intervale de timp, modifica valoarea beneficiilor de deces, posesorul poliţei de asigurare poate schimba valoarea şi data efectuării plăţii primelor de asigurare, fără a avea obligaţia de a anunţa anticipat societatea de asigurări, primele de asigurare sunt plasate într-un cont şi din valoarea lor se vor scădea, la un moment dat, cheltuielile de deces. În acest cont se varsă, totodată, şi dobânzile obţinute, care pot varia în timp, posesorul poliţei poate retrage anumite sume din economiile acumulate, societatea de asigurări este cea care va decide cum vor fi investiţi banii, şi cea care garantează o rată minimă de rentabilitate.

În cazul asigurărilor de deces, protejează asiguratul împotriva riscului de deces, asiguratul se obligă să plătească prime de asigurare toată viaţa, existând posibilitatea ca plata primelor să se facă până la o anumită dată cum ar fi: data “x”, ieşirea la pensie, în cazul asigurării de deces încheiate pe termen limitat, asigurătorul se obligă să achite suma înscrisă în contract, cu condiţia ca decesul asiguratului să survină în perioada de valabilitate a acestuia.

La asigurarea mixtă de viaţă asigurătorul cuprinde două riscuri alternative într-un contract de asigurare unic, dând impresia ca asiguraţii câştigă în cazul producerii oricărui risc: în cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurării intră în posesia sumei asigurate, iar în caz de supravieţuire, asiguratul încasează personal suma asigurată. Asiguratul câstigă în ambele cazuri dar cu preţul aferent acoperirii celor două riscuri, atât cel de deces cât şi cel de supravieţuire.

Asigurarea de accidente, protejează persoanele fizice de consecinţele nefaste ale unor evenimente neprevăzute care le poate afecta viaţa, integritatea corporală sau capacitatea de muncă. Persoanele asigurate vor

primi cu titlu de indemnizaţie o sumă pentru acoperirea cheltuielilor de îngrijire medicală, refacere şi compensare a pierderilor de venit.

Asigurarea de boală are drept scop protejarea persoanelor care au suferit o incapacitate temporară de muncă determinată de boală.

Rolul asigurărilor de sănătate este acela de acoperire totală sau parţială a cheltuielilor cu ocrotirea sănătăţii, diferenţa fiind suportată de stat sau de individ după caz. Aceste asigurări au caracter facultativ şi se întind pe perioade lungi de timp. Clasificarea asigurărilor de sănătate: asigurări de accidente; asigurări de boală; asigurări de sănătate permanentă. Poliţe de asigurări de sănătate: asigurarea cheltuielilor de spitalizare; asigurarea pentru intervenţii chirurgicale; asigurarea medicală de bază; asigurarea medicală majoră; asigurarea medicală complexă.

Asigurarea de sănătate permanentă urmăreşte să elimine sărăcia, adesea asociată cu o incapacitate de muncă de durată, provocată de un accident sau o boală. Dacă asiguratul ajunge în incapacitate de muncă în urma unei boli sau a unui accident, el are dreptul la o indemnizaţie de asigurare, care se acordă periodic, atât timp cât se menţine starea de incapacitate, sau până când asiguratul atinge vârsta de pensionare, ori decedează.

Asigurarea dotală - este un mod de constituire a unei dote pentru copil, până când acesta ajunge la majorat. Asigurătorul onorează această asigurare dacă beneficiarul este în viaţă la data atingerii majoratului. În caz contrar asigurătorul este exonat de orice răspundere legată de acest contract.

Asigurarea de nupţialitate - este o asigurare de viaţă, în baza căreia asigurătorul se angajează să plătească o anumită sumă de bani asiguratului, dacă acesta se căsătoreşte înainte de a împlini o anumită vârstă.

Asigurarea de natalitate - constă în obligaţia asigurătorului de a plăti suma de bani asiguratului căruia i s-a născut un copil, într-un anumit termen.

CALCULUL PRIMELOR DE ASIGURARE IN ASIGURARILE DE VIATA

Factori determinanti

In asigurarile de viata, drepturile si obligatiile specifice in acord sunt dependente de probabilitatea de supravietuire a asiguratului.

Intr-o societate de asigurari de viata, rolul cel mai important in calcularea primelor de asigurare il are actuarul, numit si matematicianul asigurarilor de viata. Cele mai importante sarcini ale sale constau in determinarea primei de asigurare, stabilirea rezervelor matematice, a valorii de rascumparare

pentru produsele cu capitalizare, dezvoltarea de produse noi, calcularea “embedded value” si altele.

Tabelele de prima se calculeaza pe baza statisticilor demografice, in principal a tabelelor de mortalitate. Matematica asigurarilor de viata opereaza cu probabilitatile de supravietuire si de moarte. In cazul asigurarilor de persoane, altele decat cele de viata, se folosesc si alte date statistice precum: morbiditatea, frecventa accidentelor, tipul de activitate etc.

Pentru estimare, se considera ca ceea ce s-a petrecut se va repeta si in viitor in conditii similare.

In unele tari, deoarece durata medie de viata difera destul de mult intre barbati si femei primele de asigurare pot fi diferite pentru persoane de sex opus avand aceeasi varsta. De obicei, femeia va plati prime de asigurare la acealasi nivel cu un barbat cu 3-5 ani mai invarsta.

Principalele elemente care influenteaza nivelul primei de asigurare au caracter general, cum ar fi tabelele de mortalitate pe baza carora se calculeaza primele de asigurare la nivelul unei populatii determinate, starea generala de sanatate a populatiei respective , dar si caracter special, precum varsta si sexul asiguratului, starea sanatatii acestuia, durata contractului, nivelul sumelor asigurate ce vor fi platite la producerea decesului sau la maturitatea contractului in cazul asigurarilor cu capitalizare, rata dobanzii obtinute in urma investirii primelor, cheltuielile legate de emiterea contractului de asigurare, profitul societatii de asigurari.

Determinarea corecta a primelor se bazeaza pe respectarea unor principii clare:

Ratele de prima trebuie sa fie adecvate, ceea ce inseamna ca, pentru un grup de contracte, suma banilor colectati de la asigurati, la care se adauga dobanda catigata din investirea acestora, trebuie sa fie suficienta pentru achitarea tuturor sumelor asigurate promise si sa acopere si cheltuielile de asigurari;

Ratele de prima trebuie sa fie echitabile, adica trebuie sa aiba in vedere riscul fiecarei persoane asigurate. Aprecierea riscului reprezinta responsabilitatea principala a departamentului de subscriere a unei societati de asigurari. Astfel, riscul este apreciat ca fiind standard sau sub-standard, in functie de probabilitatea medie de viata a persoanei in cauza. Pentru riscurile sub-standard se pretinde solicitantului plata unei extra-prime de asigurare;

Ratele de prima trebuie sa fie excesive in comparatie cu suma asigurata promisa.

Prima de risc si prima nivelata

Primele de asigurare pe care societatile de asigurari de viata le percep de la clientii sai sunt calculate in functie de criteriile mentionate. Dat fiind ca sunt asigurari pe termen mediu sau lung, riscul de deces creste de la un an la altul datorita imbatranirii naturale, ceea ce inseamna ca societatea ar trebui sa perceapa in fiecare an o prima de asigurare din ce in ce mai mare, denumita prima de risc, ce reprezinta valoarea probabila a riscului asumat de-a lungul fiecarui an de asigurare. Acest lucru nu este convenabil pentru asigurat si este dificil pentru asigurator. Se calculeaza o prima anuala, constatata pe toata perioada asigurarii, numita prima nivelata, care aceeasi valoare pe toata durata de plata a primelor, situandu-se intre valorile extreme ale primei de risc (naturale). Astfel, siguratorul va incasa, in primii ani ai perioadei de asigurare, o prima mai mare decat cea necesara pentru acoperirea riscului, iar ulterior datorita inaintarii in varsta a asiguratului, va incasa o prima mai mica decat cea corespunzatoare riscului. Asiguratorul colecteaza anumite sume din primele de asigurare, neutilizate un timp si care impreuna cu dobanzile aferente, vor fi utilizate atunci cand primele nivelate nu vor mai fi suficiente pentru acoperirea riscului asiguratului.

Prima neta si prima bruta

Ca modalitate de plata a primei de asigurare in asigurarile de viata, aceasta se poate achita o singura data sub foarma primei unice, sau in transe periodice, esalonat.

Prima unica este astfel calculata incat sa acopere riscul pe intreaga perioada asigurata. In acest fel, asiguratorul va beneficia de intreaga suma de bani de la inceput, pentru toata durata. Prima unica incasata, la care se adauga dobanda rezultata din investirea ei, va fi utilizata pentru acoperirea platii sumei asigurate, indiferent la ce data ar interveni decesul, sau la expirarea contractului. Aceasta modalitate de plata este foarte putin utilizata in practica, mai frecvent pentru asigurarile de viata pe termen lung.

Asigurarile cu plata esalonata a primei sunt cel mai frecvent utilizate, in special in cazul unei asigurari pe termen lung, deoarece suma ce ar reprezenta prima unica ar constitui un effort financiar foarte mare al contractantului asigurarii. Calculul primelor esalonate are in vedere faptul ca asiguratorul poate accepta incasarea aceleaiasi primei – sub aspectul nivelului – esalonat in timp, desi riscul de deces este diferit de la un la altul

datorita imbatranirii persoanei asigurate. In consecinta, valoarea actuala a ratelor de prima va fi egala cu prima neta unica. Ca urmare, apare necesara constituirea unui fond de rezerva, la care se adauga dobanda rezultata din investirea banilor si primelor viitoare ce se vor incasa. Acesta trebuie sa fie suficient pentru plata sumei asigurate, indiferent de momentul la care se produce decesul asiguratului.

Primele nete calculate in asigurarea de viata iau in calcul: Probabilitatea de producere a evenimentului asigurat Varsta si sexul persoanei asigurate Valoarea actuala a primelor Valoarea actuala a sumei asigurate Dobanda tehnica

Toate aceste cehltuieli trebuie acoperite din activitatea societatii de asigurari si singura modalitate o reprezinta adaugarea unui supliment (adaos) de prima la prima neta, obtinandu – se astfel prima bruta, aceasta fiind de fapt, prima efectiv platita de asigurat. Cheltuielile reprezinta astfel, un factor important in functie de care se calculeaza prima de asigurare.aceste cheltuieli pot fi initiale sau permanente si sunt mai mari, in timp ce cheltuielile permanente se efectueaza in fiecare an, avand un nicel redus. Suplimentul de prima include urmatoarele elemente:

Cheltuielile de achizitie a politei de asigurare care se fac la incheierea contractului si cuprind salariile si/sau comisioanele agentilor de vanzari, cheltuielile pentru examinarea medicala a clientilor (daca este cazul) pentru o evlaloare corecta a riscului, alte cheltuieli de evaluare a riscului, cheltuiel;I de incasare a primelor etc.

Cheltuieli de reclama, publicitate, tiparituri, calculate ca o anumita cota procentualoa din primele de asigurari.

Cheltuieli de automatizare. Cheltuielile de incasare a primei de asigurare si gestionare,

care se stabilesc sub forma unei cote procentuale din prima neta, cheltuielile cu comisioanele de reinnoire a politelor.

Cheltuielile administratice si gospodaresti ale asiguratorului respectiv cheltuielile legate de intretinere, chirie, telefon, cheltuieli de reprezentare etc. care se esaloneaza pe toata perioada de valabilitate a asigurarii.

Depozitul pentru cheltuieli este destinat acoperirii cheltuielilor initiale si celor permanente. Astfel, asiguratorul plateste la fiecare prima o parte din

suma constituind cheltuielile initiale, la care se adauga sumele care reprezinta cheltuielile permanente pentru perioada respectiva.

Un aspect important se refera la reducerile de prima pe care asiguratorul le poate oferi. Acestea sunt, in principal, de doua tipuri:

reduceri de frecventa, care se acorda atunci cand plata primelor de asigurare se face la intervale mai mari de timp (plata unica sau anuala, semestriala). Ratiunea practicarii acestei reducei este legata de faptul ca, pe de o parte, societatea de asigurare beneficiaza de sume mai mari, platite in avans pe o perioada mai lunga, putand sa le investeasca si, pe de alta parte, ea nu mai face nici un fel de cheltuieli pentru colectarea ratelor de prima la intervale mai mici de timp.

Reduceri de marime, care au ca scop principal incurajarea asiguratilor pentru incheierea unor polite de valori mari. In general, ele se acorda atunci cand primele de asigurare anuale depasesc un anumit nivel stabilit de asigurator.

Ambele tipuri de reduceri sunt stabilite in mod unilateral de catre asigurator care, in functie de conjunctura pietii, are dreptul de a le modifica periodic, notificand acest lucru clientilor la aniversarea contractului. De regula ele se aplica asupra primelor brute de asigurare, la care se adauga si primele suplimentare pentru clauzele aditionale.

Rezerva matematica

“Rezerva matematica” este caracteristica asigurarilor de viata. Ea reprezinta o parte din primele de asigurare constituite ca rezerva, pe care societatea de asigurari o creeaza pentru a putea plati sumele asigurate indiferent de momentul in care se produce evenimentul.

Prima de risc are ca scop acoperirea tuturor solicitarilor privind plata sumelor asigurate ce trebuie platite beneficiarilor pentru persoanele care decedeaza intr – un an.

Pentru determinarea rezervelor matematice, se folosesc diferite metode de calcul care tin cont de cheltuielile initiale. Cea mai cunoscuta si mai frecvent folosita este metoda Zillmer, care ia in considerare raspunderile asiguratorului fata de asigurat la un anumit moment.

Rezerva Zillmer este egala cu valoarea actualizata a sumelor asigurate viitoare, din care se scade valoarea actualizata a viitoarelor prime.

Valoarea de rascumparare

In cazul contractelor cu capitalizare, daca asiguratul, datorita incapacitatii de continuare a platii primelor sau unui alt motiv, doreste sa intrerupa contractul ianinte de data expirarii acestuia, are dreptul sa I se ramburseze o anumita, denumita valoare de rascumparare. Ea se calculeaza numai pentru contractele cu plata esalonata, prin aplicarea unei cote procentuale asupra rezervei matematice. Acest procent este diferit, in functie de momentul rezilierii contractului. Astfel, rezilierile din primii ani de existenta ai contractului se concretizeaza in valori de rascumparare reduse, datorita nivelului ridicat al cheltuielilor efectuate de asigurator in aceasta perioada. Asiguratul are dreptul de a rezilia contractul in orice moment si, de aceea, in calculul primelor de asigurare, trebuie sa se tina cont si de procentul persoanelor care se asteapta sa rezilieze polita de asigurare in fiecare an.

Daca asiguratul nu poate sau decide sa nu mai continue contractul de asigurare, asiguratorii accepta ca el sa ramana asigurat pe toata perioada initiala, insa pentru o suma asigurata redusa, calculata in functie de valoarea de rascumparare la momentul respectiv. Acea valoare poate reprezenta prima de asigurare (cu plata unica) prin care se recalculeaza suma asigurata, aceasta fiind, evident, mai mica decat in cazul in care s – ar plati primeleconform conditiilor convenite.

Rata tehnica a dobanzii

Termenul de dobanda este potrivit pentru asigurarile de viata, deoarece acestea se deruleaza pe perioada indelungata in care asiguratorul colecteaza sume mari de bani de la clientii sai, in schimbul promisiunii de a plati suma asigurata in caz de deces al asiguratului, sau la expirarea asigurarii. Pentru a-si putea onora obligatiile asumate, asiguratorul creeaza un fond din primele incasate care va fi investit mai departe, creand un venit suplimentar, sub forma de dobanda.

Dobanda reprezinta pretul platit de societatea de asigurari asiguratului pentru utilizarea banilor din primele de asigurare. In domeniul asigurarilor, termenul de dobanda reprezinta veniturile provenite din investitii financiare.

Venitul produs de dobanda obtinuta din investirea banilor reprezinta o sursa importanta de finantare a fondului din care se vor achita sumele asigurate in caz de decs, sau la maturitatea politelor.

Deoarece societatea de asigurari nu poate cunoaste dinainte cu exactitate dobanda ce se va obine din banii investiti de – a lungul timpului, este absolut necesar ca ea sa utilizeze in calcule o rata a dobanzii realista, in functie de situatia concreta a tarii si posibilitatilor de investire, dobanda ce poate fi obtinuta in viitor. Aceasta poarta denumirea de rata tehnica a dobanzii. In unele tari, prin regelementarile existente, se stabileste un nivel minim al acesteia. In matematica asigurarilor de viata, se au in vedere dobanzile mixte. Rata tehnica a dobanzii este promisa de societatile de asigurare ca rata minima, putand insa depasi acest nivel.

Un exemplu nu dintre cele mai fericite este cel al societatilor de asigurari din Japonia. Dupa cum se stie, in ultimii ani, Japonia se confrunta cu o puternica criza economica;ratele dobanzilor se aproprie de zero deoarece posibilatile de investitii sunt reduse sau aproape inexistente. Pentru contractele cu capitalizare, societatile de asigurare care au prevazut rate tehnice ale dobanzii mai mari decat s – a putut obtine pe piata au trebuit sa respecte aceasta promisiune fata de clienti. Desi nu au reusit sa obtina din investirea sumelor colectate din primele de asigurari, dobanda a trebuit sa fie platita, ele inregistrand mari pierderi. Pe de alta parte aceasta situatie s – a dovedit a fi favorabila clientilor, care au putut, pe aceasta cale, se realizeze venituri chiar pe fondul crizei, dar in defavoarea evidenta a asiguratorilor.

Suma pe care trebuie sa o achite asiguratorul la data limita creste direct proportional cu dobanda. Daca asiguratorului i se platesc prime, el trebuie sa poata achita pentru fiecare prima o anumita suma in functie de de numarul de ani si de dobanda respectiva. Pe de alta parte, asiguratorul trebuie sa calculeze valoarea actualizata in cazul unei serii de plati viitoare (de exemplu, pentru renta viagera sau pensia de urmas).

Este important ca, in acest tip de contract, dobanda obtinuta nu se plateste beneficiarului sau asiguratului decat in momentul producerii decesului, respectiv al maturitatii sau rezilierii politei. In acest fel, valoarea politei creste in fiecare an cu cota de participare la profit, corespunzatoare dobanzii obtinute de asigurator din investirea rezervelor matematice.

Tarifele de prime şi rezerva matematică la asigurările de viaţă

La asigurările de viaţă, ca şi la cele de bunuri ori de răspundere civilă asigurătorul este preocupat să asigure stabilirea rezultatelor financiare ale activităţii desfăşurate. Angajamentele asumate de acesta pot fi onorate nu mai dacă primele încasate de la asiguraţi sunt pe deplin acoperitoare. În plus primele trebuie să acopere şi cheltuielile legate de achiziţionarea asigurărilor, încheierea contractelor, încasarea primelor, plata sumelor asigurate etc.

Pentru stabilirea tarifelor de prime se porneşte de la datele cuprinse în tabelele de mortalitate ale ţării respective. Aceste tabele conţin o seamă de indicatori calculaţi pe baza datelor privind numărul populaţiei şi cel al deceselor, pe ani de naştere şi vârste pentru bărbaţi, femei şi ambele sexe.

Iată care sunt şi ce exprimă indicatorii tabelelor de mortalitate:Numărul supravieţuitorilor de vârstă x arată câte persoane dintr-o

generaţie ipotetică de 100 000 născuţi-vii mai sunt în viaţă laîmplinirea vârstei x ani şi se notează cu l(x).

Numărul decedaţilor între vârstele x şi x+1 ani arată câţi din supravieţuitori vârstei x mor înainte de a împlini vârsta x+1 ani, adică în cursul anului considerat, şi se notează cu d(x).

Probabilitatea de moarte între vârstele x şi x+1 ani arată riscul la care este supusă o persoană, care a împlinit vârsta de x ani, să înceteze din viaţă înainte de a împlini x+1 ani şi se notează cu q(x).

Probabilitatea de supravieţuire între vârstele de x şi x+1 ani arată şansele pe care le are o persoană, care a împlinit x ani, să fie în viaţă la împlinirea vârstei de x+1 ani şi se notează cu p(x).

Numărul mediu al supravieţuitorilor în intervalul de vârstă x la x+1 şi se notează cu lm(x).

Speranţa de viaţă la vârsta x indică numărul mediu de ani rămaşi de trăit pentru o persoană care supravieţuieşte vârstei x şi se determină prin însumarea numărului mediu de supravieţuitori lm(x) de vârsta x până la vârsta maximă din tabelă şi împărţirea rezultatului acestei adunări la numărul supravieţuitorilor vârstei x, se notează cu E(x).

E(x)=

în care: ω - vârsta la care moare ultimul reprezentant al generaţiei iniţiale de 100 000 de născuţi-vii.

Speranţa de viaţă la naştere, denumită şi „durata medie de viaţă”, indică numărul mediu de ani pe care poate să-i trăiască un nou născut în condiţiile intensităţii mortalităţii pe vârste din perioada de referinţă a tabelei de mortalitate şi se notează cu E0(x). O particularitate a asigurării de viaţă o constituie perioada îndelungată – de 5-15 ani sau mai mulţi ani – pentru care se încheie. În perioada respectivă, asiguratul plăteşte prime de asigurare, iar asigurătorul se angajează să achite suma asigurată în caz de deces al asiguratului sau la expirarea asigurării, în caz de supravieţuire a acestuia. Pentru a-şi putea onora obligaţiile asumate, asigurătorul îşi creează pe seama primelor încasate, un anumit fond care, menţinut în circuitul economic, produce venit.

Venitul produs de fondul astfel constituit se ia în calcul atunci când se stabileşte mărimea primei de asigurare. Venitul realizat de asigurător depinde de mărimea sumelor vărsate în fond, de durata păstrării acestora în circuitul economic şi de modul de fructificare. Astfel, venitul depus spre fructificare la o instituţie de credit se calculează cu dobândă compusă. Dacă notăm cu „i” rata dobânzii acordată de instituţia de credit, atunci depunerea iniţială a asigurătorului în sumă de 1 leu, la sfârşitul primului an devine 1+i, la sfârşitul celui de-al doilea an devine (1+i )2, etc. prin urmare dacă avem o sumă de bani depusă spre fructificare pe care o notăm cu S0, după n ani, se determină cu ajutorul formulei S0×i şi devine:

Sn= S0(1+i)n, dacă notăm 1+i=u, obţinem: Sn= S0×un care se mai numeşte şi formulă de fructificare. Factorul un se găseşte calculat în tabele financiare pentru diferite procente.

Ce sumă ar trebui depusă astăzi spre fructificare cu o anumită rată a dobânzii, pentru ca peste un număr de ani, aceasta să atingă nivelul dorit de noi? În acest scop aplicăm formula de mai jos, dedusă din formula fructificării banilor cu dobândă compusă:

n

daca notam , formula de fructificare

devine: So=Sn×vn, în care vn – valoarea actuală a unei funcţiimonetare optenabile după n ani, în condiţiile unei rate determinabilea dobânzii.

Prima netă unică la asigurările de supravieţuire – trebuie să fie astfel dimensionată încât să acopere integral riscul pe care asigurătorul şi-l asumă faţă de asiguraţi. Pentru asigurarea de supravieţuire pe termen lung, calculul primei nete are la bază următorul raţionament: asigurătorul presupune că toate persoanelecare au împlinit vârsta de l(x) încheie asigurări de persoane pentru aceeaşi durată (n ani) şi pentru aceeaşi sumă asigurată (1 leu). Până la expirarea asigurării, dintre persoanele care au încheiat asigurarea vor supravieţui lx+n persoane şi asigurătorul va trebui să plătească după n ani, 1× lx+n

Prima netă se va determina cu ajutorul formulei:

nEx = in care nEx = prima netă la asigurarea de supravieţuire donată

de o persoană în vârstă de x ani, care încheie un contract de valabilitate pe n ani.

Dacă suma asigurată se achită dintr-o dată, adică în mod forfetar, formula devine:

nEx = , valorile lui Dx pentru fiecare vârstă devin constante şi sunt

înscrise în tabelul numerelor de comutaţie, întocmit în baza tabelei de mortalitate şi a valorilor pe care le ia vx.

Dacă suma asigurată se achită în mod fracţionat, sub formă de rente viagere anticipate, prima netă se calculează cu ajutorul următoarei formule:

ax= , dacă formula o înmulţim cu vx vom avea:

ax= întrucât suma elementelor de la numărător este

calculată şi înscrisă, ca număr de comutaţie, în coloana Nx, a tabelei de mortalitate, formula primei nete devine:

ax=

Dacă suma asigurată se achită în mod fracţionat, sub formă de rente viagere posticipate, prima netă se calculează cu ajutorul următoarei formule.

ax= =

Prima brută – pentru ca asigurătorul să-şi poată acoperi şi cheltuielile legate de efectuarea operaţiilor de asigurare, este necesar ca la prima netă să se adauge şi un supliment de primă (care include următoarele elemente – cheltuielile de achiziţie a asigurării, cheltuielile de încasare a primei de asigurare şi gestionare, cheltuielile administrativ-gospodăreşti ale asigurătorului).

Prima netă brută sau tarifară se poate calcula cu ajutorul formulei:

A’=A+α +β A’+γ lnax,

unde: A’ – prima brută unică sau tarifară; A – prima netă; α – cheltuieli de achiziţie; β – cheltuieli de încasare; β A’ – cotă procentuală din cheltuieli de încasare;

γ – cheltuieli adminisatrativ-gospodăreşti;γ lnax – anuitate viageră anticipată limitată din cheltuieli administrativ-

gospodăreşti.

Rezerva matematică – diferenţa dintre valoarea actuală a obligaţiilor financiare ale asigurătorului şi valoarea actuală a obligaţiilor financiare ale asiguratului de onorat la un moment dat, serveşte la acoperirea obligaţiilor viitoare ale asigurătorului. Mărimea rezervei matematice se poate determina cu ajutorul mai multor metode, şi anume: Metoda prospectivă – se caracterizează prin aceea că compară de la an

la an, de la încheierea asigurării şi până la expirarea ei, valorile actuale ale obligaţiilor părţilor contractante.

Metoda retrospectivă – constă în compararea sumelor riscate atât de asigurător, cât şi de asigurat la fiecare an din perioada de valabilitate a asigurării.

Rezervele de prime sunt de două feluri: teoretice şi practice.Rezerva teoretică de primă este cea pe care ar trebui să o calculeze asigurătorul, pornind de la prima netă încasată de el, fără să ia în considerare condiţiile concrete în care se efectuează operaţiile de asigurare. Rezerva practică de primă ţine seama şi de aceste condiţii.

Asigurari de supravietuire – Functii biometrice

Asigurarile de supravietuire au ca obiect riscul de supravietuire a asiguratului la un moment dat. Intr-un astfel de contract asiguratul se obliga la plata primelor de asigurare fie dintr-o data la momentul semnarii contractului fie esalonat pe o anumita perioada de timp.

De asemenea, societatea de asigurari are posibilitatea de a plati suma asigurata fie dintr-o data la scadenta daca asiguratul este in viata fie periodic in timp, pe parcursul duratei de viata. In general, in toate tipurile de asigurari de supravietuire, societatea de asigurari plateste atata timp cat asiguratul este in viata, in caz contrar asiguratorul este exonerat de orice obligatie.

Daca asiguratul decedeaza inainte de expirarea contractului si pierde astfel o parte importanta din suma asigurata atunci acesta are posibilitatea de a inscrie in contract clauza denumita contraasigurare care presupune rambursarea unei parti din sumele platite de asigurat.

In baza fundamentarii primelor in cazul asigurarilor de persoane stau urmatoarele principii:

- principiul echivalentei sarcinilor- principiul aditivitatii primelor

In conformitate cu principiul echivalentei sarcinilor operatiunea de asigurare este echitabila daca valoarea actuala probabila la momentul semnarii contractului este aceeasi atat pentru asigurat cat si pentru asigurator.

Cel de-al doilea principiu consfinteste faptul ca, daca printr-un contract de asigurare se asigura mai multe riscuri atunci prima achitata de asigurat este egala cu suma primelor aferente fiecarui risc asigurat.

Actuarii au realizat o clasificare a indivizilor in grupe omogene care prezinta, cu exceptia varstei riscuri identice. Omogenitatea este relativa depinzand de parametrii luati in considerare, persoanele care fac parte dintr-un grup pot fi deosebite in mod sigur dupa varsta, ceilalti factori fiind greu de evaluat.

Punctul de plecare in determinarea primelor aferente asigurarilor de persoane este reprezentat de functiile biometrice.

O prima functie biometrica care se regaseste in tabelele de mortalitate specifice fiecarei tari este functia de supravietuire. Acesta se noteaza cu lx si reprezinta numarul mediu de persoane aflate in viata dintr-o populatie omogena la varsta de x ani. Se noteaza cu ω varsta maxima pe care o atinge o persoana, iar in asigurari aceasta are valoarea de 100 de ani. Astfel, se

considera ca varsta de 100 de ani nu este atinsa de nici o persoana din populatia respectiva, adica lω = 0.

Cea de-a doua functie biometrica este probabilitatea de viata sau de supravietuire p(x,y) si reprezinta probabilitatea ca o persoana in varsata de x ani sa fie in viata la implinirea varstei de y ani.

Probabilitatea de viata se poate exprima in raport cu functia de supravietuire dupa urmatoarea formula :

p(x, y) =

In calculele actuariale se utilizeaza urmatoarea forma pentru probabilitatea de viata

npx= unde npx -- este probabilitatea unei persoane in varsta de x

ani sa fie in viata peste n ani sau la varsta de x + n ani. O alta functie biometrica necesara fundamentarii tarifelor de prime este

probabilitatea de moarte sau de deces. Se noteaza cu q(x,y) si reprezinta probabilitatea ca o persoana in varsta de x ani sa nu mai fie in viata la varsta de y ani.

Probabilitatea de moarte imbraca urmatoarele forme : q(x, y) =1- p(x, y)

sau

q(x, y) = 1-

sau

nqx= 1 -

unde nqx reprezinta probabilitatea ca o persoana in varsta de x ani sa nu mai fie in viata peste n ani sau la implinirea varstei de x+n ani.

Functiile biometrice prezinta o importanta deosebita deoarece stau la baza determinarii primelor de asigurare. Acestea, in principiu, se gasesc in tabelele de mortalitate construite in fiecare tara si sunt influentate de specificul populatiei locale. Astfel societatile de asigurare cu capital strain trebuie sa-si adapteze calculele actuariale si sa ia in considerare tabelele de mortalitate din Romania. In tara noastra primul tabel a aparut in 1990 dupa recensamantul din acel an si s-a datorat lui N Proporgescu si N Stanielevici.

Pentru o mai buna fundamentare a tarifelor de prime si implicit pentru diminuarea riscului de neplata a sumelor asigurate la scadenta contractelor, este necesar ca aceste tabele sa fie reinoite periodic si chiar sa se faca

previziuni pentru periodele urmatoare deoarece asigurarile de viata sunt incheiate pe intervale lungi de timp (zeci de ani) in care pot aparea mutatii considerabile.

In functie de modul de plata a sumei asigurate, asigurarile de supravietuire se grupeaza astfel :

- asigurari de supravietuire cu plata unica- asigurari de supravietuiere cu plata anuala

- asigurari de supravietuiere cu plata fractionata

Fundamentarea primei nete unice in asigurarile de supravietuire cu plata unica

Aceasta categorie de asigurari se caracterizeaza prin faptul ca asiguratorul plateste o singura suma la scadenta daca asiguratul este in viata. Sa presupunem ca avem o persoana in varsta de x ani ce contracteaza o asigurare de supravietuire prin care urmeaza sa primeasca peste n ani (la implinirea varstei de x + n ani) suma de S u.m. daca este in viata, in caz contrar societatea de asigurari este absolvita de orice obligatie. Notam cu i procentul mediu anual al pietei caracteristic perioadei de timp pentru care s-a incheiat contractul de asigurare. Daca operatiunea financiara dintre cele doua parti contractante ar fi certa atunci am avea de-a face cu un proces de fructificare a capitalului in sistem de dobanda compusa. Deoarece in cazul asigurarilor de supravietuire societatea de asigurari isi onoreaza obligatia de plata doar atunci cand asiguratul este in viata, factorul de actualizare viager utilizat in teoria asigurarilor are urmatoarea forma :

nEx= npxvn unde v=

Prima neta unica (Pnu) platita de asigurat la momentul semnarii contractului se determina pe baza principiului valorii actuale probabile sau al echivalentei sarcinilor.

Notam cu VAP(a) = valoarea actuala probabila a asiguratului si cu VAP(A) = valoarea actuala probabila a asiguratorului.

La momentul initial VAP(a) = Pnu deoarece, prima neta unica este achitata de asigurat odata cu semnarea contractului. In cazul asiguratorului VAP(A) = S x nEx unde S este valoarea sumei asigurate.

Astfel prima neta unica este Pnu = S x nEx

Factorul de actualizare viager (nEx) se poate exprima in raport cu numerele de comutatie Dx dupa urmatoarea formula:

nEx= , unde Dx=vx x 1x

Asadar in functie de numerele de comutatie prima neta unica aferenta unei asigurari de supravietuire cu plata unica se poate exprima astfel:

Pnu= S

Numerele de comutatie Dx sunt tabelate pentru toate varstele la un procent i dat.

Sa consideram o persoana in varsta de 30 de ani ce incheie o asigurare de supravietuire pe termen de 20 de ani prin care urmeaza sa primeasca la scadenta suma de 1 000 000 de u.m., daca este in viata. Pentru aceasta asiguratul trebuie sa achite o prima neta unica in valoare de 132 500 u.m.deoarece :

Pnu= 1 000 000 , unde D50 = 716 iar D30 = 5403

Pnu = 132 500

Numerele de comutatie utilizate in calcule sunt determinate cu procentul de i = 10%.

Daca persoana respectiva ar fi utilizat suma aferenta primei de 132 500 u.m. pentru a forma un depozit bancar in sistem de dobanda compusa in aceleasi conditii la scadenta ar beneficia de suma de 132 500 (1+0,1)20 = 891 155 u.m.

Deci rentabilitatea unei asigurari de supravietuire cu plata unica este superioara unui depozit bancar deoarece investind aceeasi suma initiala pe aceeasi perioada de timp in aceleasi conditii de dobanda asigurarea genereaza un venit de 1 000 000 u.m. pe cand

depozitul bancar doar o suma fructificata de 891 155 u.m. Intr-un fel este normala aceasta situatie deoarece in cazul asigurarii, asiguratul si-a asumat un risc suplimentar, pentru ca el poate pierde suma initiala daca nu mai este in viata la scadenta, pe cand in cazul depozitului banca plateste suma fructificata indiferent daca individul mai este sau nu in viata.

Superioritatea asigurarii fata de depozitul bancar poate fi explicata si din punct de vedere al sumei fructificate. Astfel pentru ca la scadenta proprietarul depozitului sa beneficieze de o suma in valoare de 1 000 000 ca in cazul asigurarii el trebuie sa formeze un depozit initial in valoare de

100000 = 148683 u.m. deci trebuie sa investeasca o suma mai mare (1,1)20 pentru a obtine acelasi profit.

Fundamentarea primei nete unice in asigurarile de supravietuire cu plata anuala

Asigurarile de supravietuire prezinta o larga diversitate din punct de vedere al modului de plata a obligatiilor partilor contractante. Daca ne referim la obligatia de plata a asiguratorului, exista numeroase situatii in care societatea de asigurari achita asiguratului mai multe sume asigurate la momente diferite, la inceputul sau la sfarsitul anului pe anumite perioade de timp. Astfel, in cazul in care plata sumelor asigurate se efectueaza anual atunci acestea se numesc anuitati si imbraca urmatoarele forme :

- anuitati imediate nelimitate- anuitati imediate limitate- anuitati amanate nelimitate- anuitati amanate limitate

Fundamentarea primei nete unice in asigurari de supravietuire cu plata fractionata

Aceste categorii de asigurari presupun împartirea anului financiar în m fractiuni si plata sumelor asigurate la începutul sau la sfârsitul fiecarei fractiuni de timp.

Pentru: - m = 12 plata se efectueaza lunar - m = 4 plata se face trimestrial

- m = 2 plata se realizeaza semestrialDeoarece plata sumelor asigurate este realizata fractionat în timp, aceste

asigurari se mai numesc si fractionalitati.Clasificarea fractionalitatilor se face analog cu cazul anuitatilor si anume:

- fractionalitati imediate nelimitate- fractionalitati imediate limitate- fractionalitati amânate nelimitate- fractionalitati amânate limitate.

Condiţiile generale şi speciale ale asigurărilor de viaţă

practicate în România

În România asigurările de viaţă sunt numai facultative şi se încheie în baze contractuale, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu condiţiile stabilite de societăţile de asigurări, autorizate să efectueze asemenea operaţiuni. Pot încheia contracte de asigurare persoanele care se încadrează în limitele de vârstă, duratele de timp şi condiţiile de achitare a primelor şi de plată a sumelor asigurate, stabilite de asigurător şi prevăzute în poliţa de asigurare. Durata asigurării şi durata de plată a primelor se socotesc de la data începerii asigurării, şi anume: la asigurările de viaţă de la 1 a lunii calendaristice pentru care s-a plătit cea dintâi rata de primă; la asigurările viagere de deces cu prima unică - de la data emiterii poliţei şi încasării primei de asigurare; la asigurările de accidente – de la data începerii răspunderii asigurătorului.

Dacă rata de primă restantă nu a fost plătită în termenul de păsuire stabilit, se procedează astfel: la asigurările de viaţă la care se constituie rezerva de primă, dacă încetarea plăţii primelor are loc după ce au fost achitate pe timpul prevăzut în condiţii speciale, contractul rămâne în vigoare pentru o sumă asigurată redusă. În toate celelalte cazuri, contractele se reziliază fără restituirea primelor plătite anterior.

Reactivarea contractului de asigurare se face prin plata primelor restante, prin prelungirea duratei asigurării cu timpul cât nu s-au plătit primele sau parţial, prin plata primelor restante şi parţial, prin prelungirea duratei asigurării.

Suma asigurată se plăteşte asiguratului, beneficiarului desemnat sau moştenitorilor, după caz, dacă primele sunt achitate la zi, ori dacă nu s-a depăşit termenul de păsuire. Asigurătorul nu plăteşte suma asigurată, dacă evenimentul asigurat a fost produs de operaţii militare în timp de război. Astfel, la asigurările de persoane la care se constituie rezerva de primă, în caz de deces al asiguratului, asigurătorul plăteşte rezerva de prime aferentă contractului, indiferent de timpul care a trecut de la încheierea acestuia. La unele asigurări mixte de viaţă, suma asigurată poate fi plătită înainte de expirarea termenului de valabilitate prin sistemul tragerilor de amortizare.

Accidentele cuprinse în asigurare sunt următoarele evenimente subite, provenite din afară şi fără voinţa asiguratului: explozia, prăbuşirea de teren, lovirea, înţeparea, tăierea, căderea, alunecarea, atacul din partea altei persoane sau a unui animal, trăsnetul, acţiunea curentului electric, arsura, degerarea, înecul, intoxicarea subită, asfixierea din cauze subite, cele produse ca urmare a circulaţiei mijloacelor de transport, de funcţionarea sau

folosirea maşinilor, aparatelor, instrumentelor, sculelor, sau armelor.

Facilităţi oferite asiguraţilor

Asigurătorii oferă clienţilor posibilitatea participării la beneficii care sunt în general stabilite la sfârşitul fiecărui an de asigurare ca procent din suma asigurată. Dacă acest procent se aplică sumei asigurate de bază, se utilizează denumirea de beneficii amânate simple. Dacă procentul se aplică cuantumului sumei asigurate plus beneficiile deja acumulate, se utilizează denumirea de beneficii amânate compuse. Aceste fonduri de beneficii sunt constituite pe seama excedentului de dobândă obţinut din investiţia rezervei matematice, din care se deduc cheltuielile de administrare ale asigurătorului.

Suma de asigurare poate fi variabilă, astfel, într-un contract de asigurare de deces cu termen fix, suma asigurată poate fi crescătoare sau descrescătoare. Astfel, aceasta se poate reduce în fiecare an cu un anumit procent, putând ajunge până la nivelul zero. Pe de altă parte, există poliţe cu sume asigurate crescătoare, ale căror valori se măresc an de an sau la anumite intervale de timp, cu un anumit procent, de cele mai multe ori 10%.

Suma de răscumpărare reprezintă o parte din rezerva de primă, parte care creşte proporţional cu timpul cât s-au plătit primele. Suma de răscumpărare trebuie să fie mai mică decât valoarea economiilor acumulate corespunzătoare poliţei. Aceasta deoarece asigurătorul reţine cheltuielile cu achiziţionarea poliţei, precum şi costul asigurării.

Anumite forme de asigurare de viaţă pot include în condiţiile poliţei posibilitatea amortizării totale şi parţiale, înainte de scadenţă, a unei poliţe, prin tragere la sorţi. Sumele ce se plătesc pentru poliţele ieşite câştigătoare nu pot fi mai mari decât sumele prevăzute a fi plătite la scadenţă sau în caz de deces. Prin amortizare, contractul de asigurare încetează.

Se pot face împrumuturi în baza poliţei de asigurare, dar numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: valoarea împrumutului nu poate depăşi valoarea de răscumpărare; perioada de împrumut, suma asigurată şi suma de răscumpărare continuă să crească, ca şi cum nu s-ar fi acordat împrumutul; dacă asiguratul răscumpără poliţa, sau decedează înainte de a returna împrumutul, suma restantă se deduce din sumele cuvenite asigurate; rata dobânzii pentru împrumut poate fi fixă, sau variabilă; dobânda pentru împrumut se poate plăti imediat, în momentul ridicării împrumutului, sau la scadenţa acestuia. Deoarece poliţele încheiate pentru o sumă asigurată fixă oferă o acoperire, în valoare reală, tot mai redusă pe măsura trecerii

timpului, indexarea permite actualizarea acestuia cu inflaţia. Indicele cel mai utilizat este indicele creşterii preţurilor.

Acesta poate fi aplicat atât sumei asigurate, cât şi primelor de asigurare. Răscumpărarea poliţei nu reprezintă singura opţiune a deţinătorului de poliţe care doreşte să întrerupă plata primelor de asigurare. Uneori, asigurătorul oferă posibilitatea transformării poliţei de asigurare cu prime achitate anual, într-o poliţă cu prime achitate integral.

Comparaţie între asigurările la termen şi asigurarea de viaţă viageră

Asigurarea de viaţă viageră acoperă întreaga durată de viaţă a persoanei asigurate. Asigurarea de viaţă plăteşte în momentul decesului persoanei asigurate despăgubirea de deces împreună cu valoarea de răscumpărare acumulată de-a lungul perioadei asigurate.

Asigurarea la termen oferă doar componente de protecţie.Asigurările de viaţă tradiţionale. Asigurarea universală de viaţă. La

asigurarea de viaţă universală, în funcţie de valoarea de răscumpărare a poliţei, asigurarea poate creşte sau scade în fiecare an nivelul primelor de asigurare; de asemenea, contractantul poate modifica suma asigurată.

Asigurarea permanentă de viaţă. La asigurare permanentă de viaţă, ratele de primă şi valoarea de răscumpărare variază în funcţie de cheltuielile şi veniturile din investiţii ale asigurătorului, precum şi în funcţie de experienţa lui în domeniul mortalităţii.

Asigurarea de viaţă variabilă. La asigurarea de viaţă variabilă, suma asigurată şi valoarea de răscumpărare depind de performanţa investiţională.

Asigurarea de viaţă variabilă universală. Asigurarea de viaţă variabilă universală combină flexibilitatea plăţii primelor dintr-o asigurare universală cu posibilităţile de investire ale unei asigurări variabile de viaţă. De exemplu, în Franţa1 asigurările de persoane se clasifică în două categorii:

a) Asigurări de viaţă cu componente de economisire, la care volumul de prime încasate totalizează 392 miliarde franci şi care include contracte de viaţă pentru care beneficiarul este plătit numai în caz de supravieţuire a asiguratului, precum şi contracte de viaţă participative. Aceste tipuri de poliţe oferă avantajul constituirii unor economii pe perioade de timp medii şi lungi, sume care pot fi obţinute in totalitate la sfârşitul contractului, sau care pot fi plătite sub forma unei pensii suplimentare.

b) Asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă, care contribuie la un volum de încasări de 91 miliarde de franci şi care acoperă riscurile de deces, de vătămări corporale, din boală sau din accident.

Un alt exemplu îl mai pot constitui şi tipurile de contracte de asigurări de viaţă încheiate în prezent de Compania de Asigurări – ING NEDERLANDEN – Asigurări de Viaţă şi care sunt următoarele:

1. Contractul de asigurare de viaţă cu investiţii de tip United Linked (în lei şi în valută):

Planuri de pensii. Produse: Merit şi Mentor – care combină o asigurare de viaţă cu un cont de economisire şi investiţii şi presupune posibilitatea de transformare a valorii contului în anuităţi (pensie), odată cu împlinirea vârstei alese de pensionare.

Planuri de investiţii. Produse: Activ Plus (presupune îmbinarea unei asigurări de viaţă cu un cont de investiţii) şi Capital (presupune combinarea unei asigurări de deces din accident cu un cont de investiţii).

2. Contract de asigurare de viaţă mixtă redusă – Phoenix (plan financiar de economisire, acoperă riscul de supravieţuire);

3. Contract de asigurare mixtă de viaţă – Regal (acoperă atât riscul de deces cât şi supravieţuirea);

4. Contract de asigurare de viaţă pe termen limitat – Prudent (acoperă exclusiv riscul de deces pe durata contractului).

5. Contract de asigurare de viaţă pe termen nelimitat – Maraton (acoperă riscul de deces pe o perioadă nelimitată).

6. Contract de asigurare tip rentă de studii – plan de protecţie pentru copii - Academica (asigură acumularea unor fonduri băneşti necesare continuării studiilor copiilor).

7. Contract de asigurare tip dotă – plan de protecţie pentru copii - Debut (oferă acumulare a unui beneficiu menit să constituie un fond de zestre în cazul căsătoriei beneficiarului).

Asiguratorii de viata nu pot plasa fonduri in afara UE

Pentru activitatile privind asigurarile de viata inregistrate in Comunitatea Europeana, activele lichide trebuie localizate in cadrul Comunitatii Europene. Normele privind rezervele tehnice pentru asigurarile de viata, activele admise sa le acopere si

dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute vor fi astfel modificate incat asiguratorii sa fie obligati sa se expuna la riscuri cat mai mici posibil. Deosebit de importanta este regula dispersiei activelor, dar si faptul ca asiguratorii trebuie sa depoziteze rezervele tehnice la cel putin patru banci. Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, prin modificarea actualului ordin, 3111/2003, nu face decat sa alinieze legislatia romaneasca la rigorile celei europene, in noile norme fiind transpuse prevederile in acest sens cuprinse in Directiva 2002/83/CE. Noile norme vor intra in vigoare la 1 ianuarie 2007.

Coeficient de lichiditate maxim la asigurari de viata si calculul coeficientul de lichiditate, care reprezinta raportul dintre activele lichide si obligatiile pe termen scurt ale asiguratorului fata de asigurati, vor suferi modificari importante. Astfel, in cadrul activelor lichide sunt incluse si diverse cuantumuri din obligatiile asiguratorului fata de asigurati, pe termen scurt, adica 0,5% din sumele asigurate, in cazul asigurarilor de deces, suma maxima dintre 0,5% din sumele asigurate si 10% din valorile de rascumparare, in cazul asigurarilor care acopera riscul de deces si la care este garantata o valoare de rascumparare, 10% din valorile de rascumparare, in cazul asigurarilor care nu acopera riscul de deces si la care este garantata o valoare de rascumparare, rezerva de daune bruta si rezerva de daune neavizata bruta.

Dar, de la 1 ianuarie 2007, asiguratorii vor avea obligatia de a avea coeficientul de lichiditate egal cu 1 pentru asigurarile de viata, iar pentru activitatile inregistrate in UE, activele lichide trebuie localizate in acest spatiu. Referitor la dispersia activelor CSA a stabilit o serie de principii care trebuie respectate, in special atunci cand nu sunt precizate limitele unor investitii intr-o anumita categorie de active. Un prim principiu statuteaza ca activele care acopera rezervele tehnice brute trebuie sa fie diversificate si dispersate intr-o astfel de maniera, incat sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei piete de investitii sau a unei investitii, in timp ce investitiile in anumite tipuri de active, care prezinta un risc ridicat, fie datorita naturii activului, fie datorita starii in care se afla emitentul, trebuie mentinute la un nivel prudential. De asemenea, in calculul

rezervelor tehnice, limitele anumitor categorii de active trebuie sa tina cont si de contractul de reasigurare. Atunci cand activele detinute includ o investitie intr-o filiala, care gestioneaza toate sau doar o parte din investitiile asiguratorului, in numele acestuia, CSA va lua in considerare doar activele detinute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar. Noile norme vor stabili ca ponderea activelor non-lichide admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie sa nu depaseasca 10% din totalul activelor admise, iar cand activele detinute includ imprumuturi sau obligatiuni emise de anumite institutii de credit, CSA va tine seama de activele detinute de respectivele institutii de credit. Acelasi tratament poate fi aplicat si atunci cand institutia de credit are sediul central intr-un stat membru, chiar daca este detinuta in intregime de respectivul stat membru sau de autoritatile locale din statul respectiv. Reguli stricte pentru primele subscrise:Asiguratorii vor trebui sa respecte, de asemenea, reguli stricte si la stabilirea primelor brute subscrise pentru contractele de asigurare de viata. Astfel, cand astfel de contracte vor fi incheiate pe o durata mai mica sau egala cu un an, prima bruta subscrisa va trebui sa reprezinte valoarea primelor brute incasate si de incasat, aferente contractului de asigurare. In cazul in care durata contractului va fi mai mare de un an si se incaseaza prima unica, atunci prima bruta subscrisa va fi egala cu valoarea primei brute unice, aferente contractului de asigurare. Daca prima de asigurare datorata de asigurat se incaseaza in rate, prima bruta subscrisa va reprezenta valoarea primelor brute incasate si de incasat aferente unui an calendaristic din cadrul contractului de asigurare. In cazul contractelor de asigurare de viata si anuitati, cu durata mai mare de un an, care sunt legate de fonduri de investitii, prima bruta subscrisa va fi egala cu prima bruta scadenta. Sursa:www.curentul.ro

Clasamentul primelor 10 companii de asigurare din Romania pentru semestrul I/2006 - rezultate neauditate

( conform Revistei de Specialitate PROFIL Asigurari )

 

  COMPANIEPRIME BRUTE

SUBSCRISE     RON m.1. ALLIANZ-TIRIAC* 541,602. ASIROM 348,603. OMNIASIG 227,004. ING Asigurari de Viata 213,005. ASIBAN 203,406. ASTRA 183,507. BCR Asigurari 178,808. GENERALI 133,709. UNITA 124,4510. ARDAF 122,65*potrivit comunicatului Grupului ALLIANZ

 

  COMPANIEPRIME BRUTE

SUBSCRISE     RON m.1. ALLIANZ-TIRIAC 488,502. ASIROM 302,953. OMNIASIG 227,004. ASTRA 182,355. BCR Asigurari 178,806. ASIBAN 178,30

7.UNITA 124,45

8. ARDAF 120,359. GENERALI 114,6010. BT Asigurari 86,60

 

 

  COMPANIEPRIME BRUTE

SUBSCRISE     RON m.1. ING Asigurari de Viata 210,752. AIG Life* 65,603. ALLIANZ-TIRIAC** 53,104. ASIROM 45,605. AVIVA 29,856. ASIBAN 25,107. GRAWE 22,608. BCR Asigurari de Viata*** 20,909. OMNIASIG Life 20,0010. GENERALI 18,10

*Estimare**Potrivit comunicatului Grupului ALLIANZ, asigurarile de viata si de sanatate sunt cumulate.

***BCR Asigurari de Viata a devenit operationala inceputul anului 2006.