Arta Consacrarii actiunilor lui Dumnezeu

Spiritualitate

“Doamne Dumnezeule, Tata Ceresc, iti ofer Tie toate fructele acestei actiuni. Te implor ajuta-ma sa inteleg daca accepti

acest lucru sau nu.”

  384  0  

  0

Fiinţa umană se poate apropia şi poate intra în comuniune spirituală profundă cu DUMNEZEU TATĂL în orice moment, prin orice fel

de acţiune benefică pe care ea o face, indiferent de natura acesteia, dacă atunci fiinţa umană respectivă consacră lui DUMNEZEU

TATĂL acţiunea respectivă (care este la modul fundamental bună), precum şi fructele ei. Pentru realizarea CONSACRĂRII către

DUMNEZEU TATĂL este înainte de toate necesar ca fiinţa umană să aibă o stare lăuntrică intensă de deschidere spirituală şi

umilinţă. Această atitudine spirituală este de fapt o cheie fundamentală în întreaga practică spirituală de ordin lăuntric. În momentul

oferirii fructelor unei acţiuni lui DUMNEZEU, atunci când DUMNEZEU primeşte această ofrandă, ce urmează ulterior să fie

fructificată prin acţiune, practic acea acţiune nu mai este înfăptuită de fiinţa umană în cauză, pentru că de fapt adevăratul făptuitor

este atunci chiar DUMNEZEU, căruia fiinţa umană care realizează CONSACRAREA i-a oferit în totalitate şi în mod necondiţionat

orice fel de rezultate. În situaţia în care fiinţa umană consacră lui DUMNEZEU şi atunci când CONSACRAREA ofrandelor acţiunilor

ei este primită de către DUMNEZEU, fiinţa ajunge să fie ghidată, inspirată şi susţinută în mod direct DUMNEZEU TATĂL. Într-o

astfel de situaţie ea se deschide faţă de eternitatea şi infinitatea lui DUMNEZEU şi atunci ea poate să trăiască, într-o anumită

măsură, o stare profundă de comuniune spirituală cu DUMNEZEU.

Prin urmare, realizând aproape în fiecare clipă CONSACRAREA fructelor acţiunilor noastre lui DUMNEZEU şi urmărind apoi să

resimţim cât mai clar răspunsul lăuntric afirmativ, manifestat sub forma unei stări de comuniune intimă, tainică cu fiinţa infinită a lui

DUMNEZEU, fiecare putem să trăim, chiar în clipa prezentă, starea de nemurire spirituală. În această ipostază, fiinţa este capabilă

să simtă în mod inefabil că DUMNEZEU o îmbrăţişează şi că, în acelaşi timp, ea este capabilă să se deschidă la rândul ei şi să-l

îmbrăţişeze, plină de dragoste, pe DUMNEZEU TATĂL, în propriul univers lăuntric, acum dilatat şi perceput în dimensiunea sa

infinită de MICROCOSMOS.

Acesta este un aspect spiritual esenţial pe care, dacă nu-l uităm şi dacă urmărim ca acţiunile noastre importante din cursul unei zile

să le realizăm cu această atitudine spirituală exemplară sau, altfel spus, oferind fructele tuturor acţiunilor pe care urmează să le

realizăm lui DUMNEZEU, vom avea posibilitatea să simţim că fiinţa noastră intră atunci într-o stare de comuniune inefabilă cu fiinţa

eternă, DUMNEZEU. Atunci noi devenim părtaşi la starea de nemurire spirituală, la starea de etern pe care DUMNEZEU ne-o

transfuzează direct, imediat după realizarea CONSACRĂRII, atunci când El doreşte realizarea acelei acţiuni. În această situaţie, noi

putem să simţim după ce am realizat CONSACRAREA, că DUMNEZEU se manifestă prin noi şi astfel noi îi putem simţi direct, chiar

în fiinţa noastră, inspiraţia, forţa, graţia, puterea şi, ceea ce este cel mai important din punct de vedere practic, noi vom fi absolviţi

atunci de efectele, care altfel ne-ar fi revenit ca urmare a acţiunilor realizate, în condiţiile în care nu am fi făcut CONSACRAREA.

Pentru a putea realiza cât mai bine CONSACRAREA, trebuie să dezvoltăm în noi o stare de sinceritate totală, pentru că atunci când

nu avem nici o făţărnicie şi nici un fel de ascunziş putem cu adevărat să simţim răspunsul real care vine de le DUMNEZEU. Este

important să ne dăm seama că sinceritatea este o condiţie de bază, este o sinceritate pe care nu trebuie să o afişăm exterior, ar fi şi

un nonsens. De fapt această sinceritate se referă la atitudinea lăuntrică în care noi nu avem cum să ascundem în inima noastră

ceva faţă de DUMNEZEU. Este vorba de o atitudine interioară, care adesea este numită sinceritate cu propria fiinţă. De fapt este

chiar sinceritatea noastră în raport cu DUMNEZEU care este perceput ca prezenţă vie în chiar universul nostru lăuntric. Tocmai de

aceea, având această stare îi vom putea dărui lui DUMNEZEU din inimă ceea ce vom realiza ca acţiune, şi astfel să îi solicităm

direct ghidarea, îndrumarea, pentru a avea astfel răspunsul just la ceea ce urmează să realizăm sau nu. Prin CONSACRARE noi nu

facem altceva decât să oferim plini de sinceritate ca dar lui DUMNEZEU, fructele care rezultă în urma realizării acelei acţiuni.

Pentru a înţelege mai bine sensul profund al acestei atitudini spirituale, să pornim de la un exemplu foarte simplu, ceva aproape

banal. Să zicem că, la un moment dat, dimineaţa ne trezim şi ne hotărâm să îi cumpărăm lapte mamei. Ne îmbrăcăm, luăm banii,

sacoşa, sticlele, şi pornim să cumpărăm lapte mamei gândind: „Acţiunea pe care o fac acum, fructul ei, adică sticlele de lapte, sunt

pentru mama care se va bucura mult că m-am trezit de dimineaţă să îi iau lapte. Această acţiune nu este pentru mine. De fapt mie

nici nu-mi place laptele, dar cu toate acestea o fac pentru că mamei mele îi place foarte mult laptele şi se va bucura atunci când se

va întoarce acasă. Când va veni îi voi spune: «Mamă, îţi dăruiesc aceşti doi litri de lapte, sunt ai tăi.»“ În cazul acesta, chiar

acţiunea noastră de a merge să cumpărăm lapte, şi chiar obiectul propriu-zis, laptele, pe care l-am luat, este pentru a o bucura pe

mama. Fructele acestei acţiuni îi aparţin ei; pentru ea gândim noi că am făcut acţiunea. De asemenea, în acest context noi putem fi

fericiţi de bucuria mamei, dar această bucurie a ei pe care noi o vom simţi, pentru că i-am luat laptele, totuşi îi aparţine.

Pornind de la acest exemplu simplu - pe care nu neapărat trebuie să îl transpunem identic în viaţa de zi cu zi (dar putem găsi

exemple în diferite ipostaze al experienţelor de viaţă pe care le-am avut) - care aparţine unui fapt banal de viaţă, noi putem să îl

aplicăm analogic în orice circumstanţă de viaţă în care noi urmărim să îi consacrăm lui DUMNEZEU fructele acţiunilor noastre. Prin

urmare, în situaţia în care noi oferim lui DUMNEZEU fructele unei acţiuni, trebuie, având în acele momente starea de candoare a

unui copil, să consacrăm ca ceea ce ar trebui ca nouă să ni se cuvină, să fie de fapt o ofrandă pe care i-o oferim lui DUMNEZEU.

Bineînţeles că dacă noi vom consacra astfel, chiar dacă nu ştim nici un fel de teorie metafizică complexă, chiar dacă nu avem

cunoştinţe filosofice, chiar dacă nu avem o anumită fundamentare în ceea ce priveşte cunoaşterea sau practicarea vreunei religii,

chiar dacă nu am studiat nici o carte referitoare la relaţia omului cu DUMNEZEU, chiar dacă nu ştim ce înseamnă KARMA, care

sunt conceptele orientale, poate chiar dacă nici măcar nu avem o credinţă clară şi fermă în DUMNEZEU, dacă vom proceda în mod

sincer astfel, vom remarca ceva cu totul uluitor, ceva miraculos care se va produce în fiinţa noastră. Prin urmare, pentru a aplica

această atitudine fundamentală a CONSACRĂRII, nu trebuie să fim nici filosofi, nici metafizicieni, nu trebuie nici să avem o

cunoaştere a conceptelor orientale sau occidentale de natură religioasă, ci trebuie doar să avem o stare de luciditate lăuntrică şi să

procedăm într-un mod extrem de simplu.

Prin această stare sinceră pe care noi o manifestăm, oferindu-i plini de iubire lui DUMNEZEU rezultatele acţiunilor noastre, noi vom

simţi lăuntric o stare inefabilă de comuniune cu ceva care ne depăşeşte ca dimensiuni şi subtilitate. Ea se va manifesta ca o

încărcare cu un flux subtil extatic, transcendent, generator de fericire şi bucurie interioară, care întotdeauna se manifestă în fiinţa

noastră de sus în jos. De regulă, acest răspuns inefabil îl simţim ca venind de undeva de deasupra creştetului capului, inundându

ne fiinţa şi făcându-ne astfel să intrăm aproape instantaneu într o stare de conştiinţă superioară plină de fericire, stare de vibraţie

care este mult superioară stărilor din viaţa de zi cu zi. Aşadar, aceasta este o stare de excepţie, o stare minunată de a fi.

CONSACRAREA fructelor unei acţiuni lui DUMNEZEU TATĂL are pentru cei iniţiaţi trei imense avantaje:

Avantajul nr. 1: CONSACRAREA fructelor ne permite în momentul primirii răspunsului să ne dăm seama cu anticipaţie dacă ceea

ce urmează să facem este, în conformitate cu conştiinţa tainică a lui DUMNEZEU, bun sau rău, şi în felul acesta ne permite să

evităm cu anticipaţie răul de care noi nu ne dădeam seama că ar putea să apară ca o consecinţă a acţiunii noastre. În cazul în care

răspunsul este afirmativ, aceasta ne dezvăluie totodată, de fiecare dată, tainele binelui lui DUMNEZEU. În felul acesta noi învăţăm

câte ceva cu privire la tainele binelui lui DUMNEZEU din fiecare CONSACRARE a roadelor la care răspunsul primit de noi este

afirmativ.

Avantajul nr. 2: Atunci când răspunsul la CONSACRAREA pe care tocmai am realizat-o este pozitiv, afirmativ, aceasta arată că

respectiva acţiune care urmează să fie făptuită este, fără îndoială, bună în faţa lui DUMNEZEU Tatăl. În acel caz, acţiunea bună pe

care urmează să o realizăm nu implică niciodată după aceea apariţia unui „lanţ“ bun care ne înlănţuie totuşi să ne întoarcem în mod

obligatoriu pentru a primi fructele pe care acea acţiune le implică, indiferent dacă noi vrem sau nu aceasta, cum ar fi în cazul

roadelor bune ale acţiunii noastre care nu este detaşată. În felul acesta, noi nu mai suntem deloc înlănţuiţi din cauza legii cauzei şi a

efectului, sau altfel  spus, datorită Legii Karma-ei. Acest aspect iniţiatic are o valoare imensă mai ales pentru aceia care îşi dau

seama de importanţa sa uriaşă. Tocmai de aceea se poate afirma că în realitate CONSACRAREA fructelor lui DUMNEZEU Tatăl

este fără îndoială o modalitate spirituală şi religioasă esenţială. Deşi simplă în aparenţă şi la îndemâna oricui, indiferent de religia pe

care o are, CONSACRAREA fructelor acţiunilor lui DUMNEZEU este şi va rămâne totodată, mai ales pentru cei care o înţeleg şi o

pun aproape fără încetare în practică, o esenţială revelaţie planetară.

Avantajul nr. 3: Acest avantaj este cel mai important şi el poate fi descoperit numai şi numai de către aceia care au gramul de

practică necesară în această direcţie. Tocmai de aceea, se poate spune că poţi deveni maestru în arta CONSACRĂRII spirituale

numai prin exersarea ei perseverentă. Aceasta este valabil numai şi numai în situaţia în care la CONSACRAREA respectivă primim

la final un răspuns afirmativ, care ne dezvăluie totodată că acţiunea noastră este fără îndoială bună, în conformitate cu Voia cea

tainică a lui DUMNEZEU. Atunci când primim un răspuns afirmativ la CONSACRAREA noastră, în care fructele i-au fost dăruite în

mod necondiţionat lui DUMNEZEU, în cadrul acţiunii care este după aceea făcută prin fiinţa noastră de către DUMNEZEU, noi trăim

astfel în mod tainic de fiecare dată (atunci când facem o anumită acţiune sau faptă cu CONSACRARE) condiţia inefabilă,

misterioasă a unui eliberat spiritual în viaţă (JIVANMUKTA). Prin urmare, în cazul unei acţiuni sau fapte ce este realizată cu

CONSACRAREA fructelor sau roadelor către DUMNEZEU, atunci cel care acţionează în şi prin fiinţa noastră într-un mod enigmatic

este DUMNEZEU TATĂL.

În lumina acestei revelaţii, ne putem da seama că atunci când se realizează prin fiinţa noastră o acţiune sau faptă cu

CONSACRAREA fructelor, noi devenim totodată atunci martorii uimiţi şi detaşaţi a tot ceea ce DUMNEZEU realizează clipă de clipă

în şi prin fiinţa noastră. În felul acesta se poate spune că în cazul oricărei acţiuni sau fapte care este realizată cu CONSACRAREA

fructelor, noi putem învăţa de fiecare dată extraordinar de mult din tot şi toate cele pe care DUMNEZEU le realizează în şi prin fiinţa

noastră atunci când El acţionează în şi prin noi, pentru a împlini acea acţiune sau faptă ale cărei roade îi aparţin doar Lui. În lumina

acestor revelaţii ne putem da seama cu uşurinţă că atunci când avem dubii cu privire la cât de bună poate să fie pentru noi o

anumită acţiune, putem să ne clarificăm în prealabil, cu ajutorul lui DUMNEZEU, realizând în prealabil CONSACRAREA fructelor

acelei acţiuni lui DUMNEZEU TATĂL. Apoi în funcţie de răspunsul care apare noi ne putem da seama dacă respectiva acţiune pe

care deocamdată o intenţionăm este sau nu bună şi din punctul tainic de vedere a lui DUMNEZEU TATĂL.

sursa: yogaesoteric.net

Publicat de: Sanziana Busuioc

27 Jan 2010

- See more at: http://suntsanatos.ro/arta-consacrarii-actiunilor-lui-dumnezeu-2639.html#sthash.IcAUL5YD.dpuf