ARTA ROMANA

Roma: - Eneas- intemeietorul Romei - provincia Latium - se formeaza pe 7 coline - in centrul Romei – forul Romei

Periodizare: - 753 i.Hr. – 509 i.Hr. – perioada regala - 509 i.Hr. – 31 i.Hr. – perioada republicana - 31 i.Hr. – 476 d.Hr. – perioada imperiala

Ocazii de manifestare a artei se iveau in ridicarea monumentelor temporare ridicate la ocazii precum triumfuri sau funerarii.

- conceptii despre viata si moarte exprimate prin picture, sculptura si mosaic- romanii au create dupa modele grecesti si etrusce morminte si mausolee- erau din ce in ce mai preocupati de viata de apoi- monumentele funerare erau destinate luptei impotriva uitarii- date biografice specific etrusce- amplasarea batatoare la ochi (la marginea drumului) este specific mediteraneean - sculptura si arhitectura sunt mai inchegate

Mormintele romane : - cutii de beton cu ornamente - mausolee grandioase

Exemplu: Musoleul lui Augustus de la Roma; Trofeul lui Traian – amintire a victoriei asupra dacilor

- cenotaful - mormantul turn - mormantul hipogeic - forma specifica – cilindrica - schema cu doua etaje ce combina cubul cu cilindrulExemplu: Panteonul lui Hadrian (mausoleum circular cu cupola - forma rotunda);

Columna lui Traian Mousoleul lui Hadrian, Mausoleul poligonal a lui Diocletian si mormantul lui Galerius au reprezentat punctul culminant al arhitecturii monumentelor funerare. Din cele 3 tipuri de morminte romane, cenotaful era cel mai vizibil Modelul mormantului turn ar putea fi Mausoleul lui Halicarns Aceste turnuri sunt alcatuite din: - suprastructuri conice sau piramidale

- portice rotunde sau dreptunghiulare - nivele deschise si inchise - elemente decorative complexe

Mormintele turn de dimensiuni reduse: - o fatada tetrastila - cu statui intre coloane

- plasat pe un piedestal simplu Morminte hipogee: - constructii semisubterane sau subterane

- decorate cu picture mitologice, mozaicuri viu colorate

- coridoare dispuse radiar Arhitectura in beton cu pavement de caramida : Gacella ( un fel de capela)

- plan dreptunghiular- fatada impunatoare- 2 camere dispuse pe verticala – camera superioara - > absidata

Ornamentatia mormintelor, mausoleelor, hipogeelor si a catacombelor era imbracata de sensuri simbolice Columbariile: - morminte commune in care se depuneau urnele cu cenusa Mormintele funerare se impart in doua categorii: - pentru marele public

- pentru apropiati Pentru marele public: - cuprinde portrete funerare - stele de mormant – monumente funerare dispuse pe vertical ape care erau reprezentate bazoreliefuri cu personaje sezand, stand in picioare, culcate, in miscare – persana apare intr-un moment important din timpul vietii - erau populare in Grecia, Turcia, Germania, Spania, Italia, etc

- sculptate rudimentar Exemplu: - pe stela de la Filippi a lui Tiberius Claudius Maximus este infatisat gasind trupul neinsufletit a lui Decebal - inhumarea a devenit preponderenta in jurul anului 100 i. Hr.

Eurysaces: - brutar - mormant in forma de cuptor - furnizor al armatei lui Cezar - de jur imprejur date biografice - identitatea era stabilita de un portret sculptat

- sarcofagul de marmura era un mormant costisitor, de prestigiu Sarcofagul: -compus din doua parti: - cutia paralelipipedica unde era asezat corpul

- capacul Sarcofagele erau de mai multe tipuri:

a. Attice: - lucrate la Atena dupa modelele datand inca din sec. IV i.Hr. - cutia este sculptata in altoreliefuri cu subiecte mitologice

- capacul este in doua ape sugerand ca sarcofagul a devenit un templu - in colturi erau sculptati sfincsi ce pazeau corpul b. Sarcofage asiatice: - tipic elenistice - dispare friza continua

- figure sculptate aproape in ronde-bosse c. Sarcofagul roman: - cutie sculptata doar pe 3 laturi - latura lunga adanc sculptata - capetele sumar tratate cu motive ornamentale - capacul plat cu masti de satir in colturi Datorita deplasarii sculptorilor in sec III si IV, diferentele se extompeaza. Apare un numar mare de variante. Sarcofagul: - cada

- cu striglii/ valuri - cu friza dubla - cu nisa centrala in forma de scoica - capac transformat in pat Sarcofagul baroc: - sec II i.Hr - mare, greoi - sculptura bogata - trasaturi orientale - friza dubla Sarcofage cu scene de vanatoare Sarcofage ce-l reprezentau pe raposat in ipostaza cuceritorului marinimos ( pentru Ahile, pentru Alexandru cel Mare ) Sarcofagele biografice il reprezentau pe raposat in momentele cele mai importante din timpul carierei sale ( sarcofagul lui Eurysaces ) Sarcofagele cu folosofi – relief dominat de un personaj cu barba si drapat, sezand si tinand in mana un pergament Monumente triunghiulare Augustus: - 80 de statui de argint

- statuia aurita a Victoriei Statuia in armura: - inventie greceasca drapata de romani - armura poarta o emblema

Statuia ecvestra (Calare): - pusa in evidenta prin asezarea pe un soclu inalt - dominau pietele publice

- sursa de inspiratie greceasca Statuia lui Domitian – calul calca trupul unui barar invins, semn al victoriei Dupa victorie generalii elenistici aveau obiceiul de a cladi trofee din armele si armurile capturate: - romanii au facut si eu la fel de pe la 121 i.Hr. construite pe teritoriul dusmanului invins Trofeele construite la Roma: - Monumente triumfale

- asezate in For sau Capitoliu Trofeu: - precum un piedestal - dedesubt – barbarii invinsi alaturi de romani care ridica un trofeu - deasupra – Tierius aflat deasupra stalpului trofeului coboara din car dupa celebrarea triumfului

Monedele lui Vespasian: - Simboluri trofice - mijloc de propaganda Arcurile: - scop propagandistic

- constructii independente ( nu sunt porti ) - panouri de afisaj acoperite cu mesaje propagandistice - mijloace monumentale de propaganda Primul arc a fost ridicat de Fabius Maximus in urma victoriei din 121 i.Hr. - arcul creste tot mai mult in suprafata, marime si decoratii Arc: - simplu - cu doua deschideri - cu trei deschideri ( Arcul lui Augustus ridica in For; Arcul lui Constantin ) - cu patru deschideri ( amplasat la intersectia a doua magistrale – fatade – Porta Triumphalis ) Decoratia arcurilor a evoluat prin : - sporirea elementelor arhitecturale, ornamentale - cornise bogate - acoperirea suprafeteleor cu sculpturi Deasupra arcului erau asezate sculpturi de bronz, aurite. Printre sculpturi se afla si un car de triumf. Carul putea fi o biga sau cvadriga trasa de cai. Poarta triumfala a lui Domitian – carul era tras de elefanti Corpul arcului: - pilonii - soclurile coloanelor neangajate - laturile deschiderilor Arcul lui Titus sic el al lui Traian aveau o friza continua sub cornisa principala – pilonii erau fie decorate cu reliefuri, fie nedecorati Arcul cu 4 fatade – cvadrifrons Boltile: - bogat ornamentate - formate din casetoane cu cate o floare in centru Arcul lui Titus – dedicate de fratele lui Titus, Domitian, dupa moartea lui Titus dup ace a cucerit Iudeea - cheia boltii era marcata de un panou de relief Coloana elicoidala: - baza cubica - reliefuri pictate - fus infasurat cu reliefuri - deasupra era asezata statuia imparatului Ornamentatia si decoratia: - foloseau materiale costisitoare - ornamente complicate

- nu exista idea de schema compozitionala - campurile ornamentale nu sunt delimitate Ordinile grecesti – coloanele folosite pentru sustinerea arhitravelor si frontoanelor Se schimba functia elementelor arhitecturale:

- bazele, capitelele, antablamentele si cornisele devin suporti ai decoratiilor- romanii au folosit elemente arhitecturale grecesti ca motive decorative- au adoptat marmura ca material pretios- inlocuiesc coloana cu coloana angjata- pilastrii – nu erau utilizati doar la colturi ci erau substitute ai coloanelor- benzi verticale de ornamentatie

Romanii modifica de la greci: - capitelele de colana fara fusuri- muluri discontinue- lintouri arcuite- au preluat colonada desfasurata facand-o perete permeabil

- romanii au creat peretele ecranat, zidul incarcat cu coloane neangajate ce sustin pseudoantablamentele - perete- fundal dublat – perete pe care erau aplicate coloane si antablamente Decoratia interioara: - pavimente, pereti, plafoane – un tot palpabil si ferm

- delimitari precise, tactile si sensibile - margini nedeterminate, labile – extensibilitatea - plafonul – bolta cereasca

- peretele – peisaj de adancime : draperie cu falduri umflate sau perspective arhitectonica - pavimentul – imagine datatoare de iluzii

1. Pavimentul: - teracota, caramida, piatra ( lemnul fiind de rezistenta slaba ) - caramizile erau folsite pentru cladirile comerciale sau publice obisnuite - teracota pentru arhitectura private - calcar, marmura pentru salile de ceremonii si coriadoarele

- combinarea diferitelor roci formau o compozitie ce valorifica relatia dintre figura si fundal -> Pantenon, Curei - sec I – motive florale -> mai tarziu aceste motive florale s-au extins si pe pereti pana la plafoane ( basilica lui Iunius Bassus de la Roma – sec IV i.Hr, ) – rar din cauza costurilor – varianta mai putin costisitoare fiind mozaicul

Mozaicul: - descoperit de greci - bucati mici de piatraIn functie de stil si iconografie mozaicurile se pot grupa pe zone: - Antiohia – Apamea – Siria- Vestul Asiei Mici- Alexandria – Cirenaica

- N. Africii ( Tripolitania, Tunisia, Algeria, cu ramificatii in Sicilia, Roma, Italia Centrala)

- S. Galliei, valea Ronului- Zona Rinului, Elvetia, Dunarea apuseanaMozaicurile romane: - suprafata decorative a pavimentelor, piscinelor, fantanelor

- orientarea compozitiei visual catre intrarea principala a incaperii sau catre locurile de popas

- sfarsitul sec. III – inceputul sec. I -> inainte de asimiliarea intregului repertoriu elenistic

-> tesere de culoare inchisa si forma neregulata, fara plan, fragmente mari de piatra albastra, verde, rosie, galbena, cuprins intr-un chenar simplu de nuanta inchisa

-> case din vremea republicii, cladiri publice, sanctuarul Fortunei de la Palestina

- catre mijlocul secolului I s-a prins gustul elenizarii si se abandoneaza mozaicul din sec II, I – introducerea motivelor figurative

Chenarele mozaicurilor: - includerea sau excluderea compozitiilor cu individualitatea de sine statatoare

- stabiliarea unei scheme unitate a decoratiei - provin din ornamentatia arhitecturala greaca si din cea a textilelor elenistice: - motive in unghiuri - franghia - diverse forme geometrice si florale Panourile mozaicurilor: - forme diferite : patrate, dreptunghiulare, hexagonale, octogonale, circulare, in semicerc sau luneta - contineau motive pur geometrice, iluzii optice complexe: vartejurile, labirintele, compozitii in alb si negru Subiectele mozaicurilor de la sfarsitul imperiului: - natura moarta

- peisajul - scene luate din teatrul popular, din scolile de fiolosofie si retorica - scene agricole - din cand in cand apar episoade si teme imprumutate din repertoriul grecesc ( mozaicul lui Alexandru de la Napoli ) - ori inspirate din razboaiele cu barbarii si de evenimentele festive ca “ Intoarcerea stapanului “ de la Piazza Armerina

2.Peretii: - mozaicuri si placaje de piatra dupa retragerea picturii murale in sec II si III - Fabullus a pictat interioarele de la Domus Aurea la comanda lui Nero - eruptia Vezuviului din 79 d.Hr. a distrus frescele din Campania pastrandu-se doar cele de la Pompei, Herculanum si Stabiae si cele din vilele dimprejur A. Mau a clasificat picturile murale de la Pompei in mai multe stiluri: a. primul stil ( stilul crustelor, placajelor ) – sf. Sec. II – inceputul sec I - respecta materializarea zidului, functiile peretului ca element solid - creatia pictorilor decoratori elenistici - Casa lui Sallustius de la Pompei b. a doilea stil ( stilul architectonic ) – mijlocul sec. I – sf. Sec. I - transparenta, iluzie optica, fereastra transparenta catre exterior - creatie romana - 100 i.Hr. - Casa Grifonilor de pe Palatin - a renuntat complet la valoarea materiala a peretelui - largi peisaje arhitecturale sau gradini imbietoare c. al treilea stil ( stilul capricios ) – Augustus – Claudius - tapet punctat de cateva trucaje optice, acoperit cu ornamente

- se complacea in capricii - ornament elegant si sobru - forme si culori delicate - motive miniaturale d. al patrulea stil ( stilul compozit ) – Nero – 79 d.Hr. - combina toate cele trei tendinte - aparitie extravaganta in casele de la Pompei ( Veltiilor, a lui Pinorius Cerialis, a lui Lareius Tiburtinus ) - aparut dupa cutremurul din 62 i.Hr. - pictura plina de energie Picturile de la vila lui Hadrian – elemente de mari dimensiuni plasate pe fonduri de nuante palide sau crem si pictate subtire pe suportul de ipso. Folosirea acestor picture in catacombe si morminte dadeau viata acestor locuri intunecoase

Portretistica: - stabilea identitatea individului precum si contextual caruia ii apartine - influenta greseasca in sculptura in marmura si in pictarea portretelor, chipuri bine conturate Sculptura - reprezentau clase si ocupatii diferite prin: imbracaminte, felurile si modalitatile de a fi infatisati, deosebiri stilistice ( patricianul clasei superioare ; cavalerul instarit; cetateni romani – comandantul militar, soldatul de rand, profesorul, negustorul, mestesugarul, gladiatorul, carutasul, etc. ; tinuta exotica – om de litere, straini, prieteni; imbracati in himation sau pallium – greci; barbar dusman – columna lui Traian)

Barberini: - portrete retorice, autolaudative - poarta in ambele maini cate un bust - toga de cetatean roman - statuie in marime naturala -> personaj cu avere si prestigiu

– tipul filosofului – inspiratie greceasca: nobila barba, invesmantat in haine grecesti proprii ganditorilor, literatilor, savantilor si oamenilor de cultura contemporani

- imparatul filosof – a reintrodus barba in portretistica romana

Statui: - Herodes Atticus - Hadrian

Nudul barbatesc ( aparut in perioada clasica a Greciei ) a fost o provocare pentru romaniPrimele statui nud au fost ale generalilor republicii : Septimiu Sever, Hadrian de la Pergam, Trebonianus Gallus

Sculptura - magistratul, preotul cu toga trasa pe cap, cetateanul in toga, capul de familie, perechea conjugala, femeia respectabila cu mana dusa la barbie in gestul modestiei, soldatul gata oricand la datorie – etica bazata pe munca, pe acceptarea si indeplinirea insarcinarilor, sobrietate si demnitate.

- asimiliau trasaturile zeilor,atributele si puterile zeilor in portretistica familiei imperiale sau in iconografia

raposatului - Jupiter, Marte, Iunona, Venus, Hercule – zeitati preferate pentru asimilare - asimilarea lui Augustus cu Jupiter pe Gemma Augustea reprezentand autoritate - asimilarea Antoniei cu Iunona - schiopul Claudius cu Jupiter reprezentand atotputernicia - romanii au distribuit si altor zei o parte din repertoriul portretistic pentru a sugera fertilitatea, abundenta si dragostea ( imparatesele Sabina si Faustina – apareau ca zeite ale belsugului; Iulia Domna – bogatie ) - acestea transmiteau un mesaj ( chipurile Venerei si ale lui Marte – imagini ale fericirii conjugale ) - Hercule – tipul eroului semizeu care a trecut prin multe incercari si si-a dobandit nemurirea ( bustul lui Commodus – Hercule de la Palatul Conservatorilor – imparatul acoperit cu blana de leu,purtand maciuca lui Hercule si merele din gradina Hesperidelor ) - motiv portretistic funerar pentru agricultorii saraci din Nordul Africii - muschiulozitatea a inspirit statuia lui Trebonianus Gallus

Sculptura - momentul culminant al identificarii intre om si divinitate il reprezinta medalioanele lui Constantin ( Helios redat cu trasaturile imparatului ) – acesta apare tanar ( natura eroica ) - surprindeau manifestarile fizice ale maturitatii si ale varstei inaintate ( Marc Aureliu – de la tineretea stralucitoare de principe la barbatia tanara, apoi la maturitatea responsabila, cu fata impodobita de barba, pana la varsta batranetii - doua generatii de artisti au urmarit evolutia sa ) - redarea batranetii feminine apare pentru prima data in perioada republicii iar mai apoi in vremea lui Traian prin portretele sotiei sale Plotina – imagine respectabila a unei vieti demne - sec I - sec. II – perioada Flaviilor – se prefera portretistica varstei mijlocii - incetul cu incetul s-a constituit o iconografie caracterizata prin neprecizarea varstei ( Augustus de la Prima Porta; capul postum a lui Traian de la Ostia; portretul lui Constantin ) - sec. III – asprimea portretelor – Severus Alexander, Gordian III, Filip Arabul - reflecta refuzul incapatanat al oricarei apasari sufletesti - sec. IV – Aristotel si elevul sau Teofrast au creat conceptul de fiziogonomie – legatura intre infatisare si natura spirituala sau psihica a unei persoane – traditia biografica romana reprezentata de Suetoniu se baza pe conceptual lui Aristotel ( mandria tanarului Comodus – incercare de redare a sentimentelor )

Istorismul: - Augustus era obsedat de faima – intreaga sa viata a impodobit monumentele sale in scopul justificarii propriei faime - reliefurile si picturile aveau o naratiune reprezentata prin scene si delimitand temporal si spatial fiecare eveniment ( relieful care descrie fabricarea si vanzarea painii de pe mormantul lui Eurysaces ) – picturile de gen pompeiene, cu naratiunea liniara si delicate, precum si cateva sarcofage mitologice - natura evenimentului putea fi de mai mica semnificatie decat maniera prezentarii ei - perceptia pe cale vizuala putea fi contaminata cu stereoptipurile experientei zilnice a privitorului pentru care sculptorul Flaviilor a gasit cai de prevenire sau limitare a reactiei indirecte prin: exemplu - inserarea in reliefurile arcului lui Titus (triumful lui Titus dupa cucerirea Ideii) a unei aluzii topografice izbitoare, un arc triumpal

Columna lui Traian – forma cilindrica alungita in varful careia se afla statuia imparatului, cilindrul asezat pe o baza cubica - apogeul reprezentarii successive a scenelor – companiile triumfale ale imparatului impotriva dacilor; naratiunea coerenta in mai mult de 100 de scene, inlatuite intr-un relief de jos in sus coloana si animate de mai bine de 1000 de personaje; redare exacta a costumelor, armelor, uneltelor si masinilor de lucru, a florei, topografiei, arhitecturii si chiar a individualizarii portretistice; sarcina sculptorului a fost sa aleaga scenele cele mai de seama, sa fie usor de “citit” – avea rol de proslavire a lui Traian ce aparea peste tot ca personaj impunator (marmura) – rolul de arhiva imagistica documentara – armura lui Traian era aurie creand astfel un contrast cu marmura

Confundarea timpului istoric cu cel al privitorului a devenit irelevanta odata cu inaltarea Columnei lui Marc Aureliu. Aceasta a fost construita dupa modelul lui Traian si celebra victoria tatalui si a fiului impotriva germanilor. S-a redus numarul de scene si personaje si a marit inaltimea si adancimea reliefului pentru o mai buna vizibilitate