1

Editorial:

,,Arhanghelul” la 5 ani

Revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” și-a avut un înaintaș într-o altă inițiativă într-o parohie vecină, Colonia Gătaia, unde timp de 7 ani a apărut o publicație trimestrială în 8 pagini intitulată ,,Lumină lină” (2005-2011). Aceasta s-a bucurat de o apreciere ce a trecut de granițele localității, ale provinciei fiind menționată în lucrări de specialitate recente. (Cf. Marian Petcu (coord.), Istoria Jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică, Editura Polirom, Iași, 2012, p. 1041).

Despre misiunea realizată de această publicație parohială, Preasfințitul Părinte dr. Lucian Mic, episcopul Caransebeșului nota: ,,… o scriere bisericească de mare valoare prin conținut și perseverență. În paginile revistei sunt întâlnite articole cu conținut duhovnicesc, restituiri ale istoriei locale, aspecte din viața catehetică a parohiei, întreprinderi culturale de mare valoare. Misiunea pe care o împlinește această revistă în rândul credincioșilor, se înscrie pe linia de promovare a valorilor creștine autentice, și în tonul întregii prese bisericești, luptă pentru înlăturarea ideilor ce duc la dezrădăcinare identitară și confesională”. (Valentin Bugariu, Parohia Ortodoxă Colonia Gătaia. Istorie, misiune și viață creștină, Editura Sitech, Craiova, 2011, p. 62-63). Există deci o tradiție în ceea ce privește misiunea prin presă în cele două parohii din Protopopiatul Deta. Revista parohială așa cum a fost ea concepută atât în varianta on-line (http://parohiaortodoxabirda.blogspot.ro/), dar și în cea scrisă a încercat în câteva rubrici permanente: ,,Editorial”, ,,Urme din trecut”, ,,Restituiri”,

,,Semne” să aducă în casele credincioșilor informații despre celebrarea Anului Omagial al Patriarhiei, activități desfășurate în Parohie, note de jurnal, biobibliografii ale unor slujitori ai Bisericii fapte și modele demne de urmat într-o lume bombardată de ispita egoismului, a libertinajului sau a altor patimi ale lumii de azi. Acestor rubrici li s-au alăturat, alte câteva cultural-religioase: ,,Valori poetice”, ,,Tinere condeie”, ,,Bucurii editoriale” și o

,,Cronică parohială” care sintetizează principalele activități din fiecare trimestru al anului. Au fost și câteva rubrici pasagere: ,,In Honorem”, ,,In Memoriam” etc. Revista a apărut la Birda din ianuarie 2012, trimestrial, în opt pagini. Publicația a obținut recunoașterea (ISSN-ul) Bibliotecii Naționale a României. Ca tiraj în anii 2012 și 2013 a apărut în 200 de exemplare, iar din 2014 până astăzi în 100 de exemplare. La revistă s-a adăugat în fiecare an un calendar creștin-ortodox de buzunar, un pliant omagial sau comemorativ, carte poștală, iconițe etc. Din 2015 a apărut ,,Colecția Arhanghelul” care și-a

propus tipărirea anuală a unui volum care va însoți revista. Până acum au apărut două volume: Sfântul Iosif cel Nou, ocrotitorul Banatului, 2016, 119 p, și Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, 2017, 95 p., apărute la Editura Tiparnița, din Arad. Publicația ,,Arhanghelul” a apărut în primii doi ani (2012 și 2013, mai precis până la nr. 3-4) sub patronajul Parohiei Ortodoxe Birda, iar de atunci și până astăzi este editată de Asociația Culturală ,,Arhanghelul” din Birda.

Preot Valentin Bugariu (Continuare în p. 6).

1

Editorial:

,,Arhanghelul” la 5 ani

Revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” și-a avut un înaintaș într-o altă inițiativă într-o parohie vecină, Colonia Gătaia, unde timp de 7 ani a apărut o publicație trimestrială în 8 pagini intitulată ,,Lumină lină” (2005-2011). Aceasta s-a bucurat de o apreciere ce a trecut de granițele localității, ale provinciei fiind menționată în lucrări de specialitate recente. (Cf. Marian Petcu (coord.), Istoria Jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică, Editura Polirom, Iași, 2012, p. 1041).

Despre misiunea realizată de această publicație parohială, Preasfințitul Părinte dr. Lucian Mic, episcopul Caransebeșului nota: ,,… o scriere bisericească de mare valoare prin conținut și perseverență. În paginile revistei sunt întâlnite articole cu conținut duhovnicesc, restituiri ale istoriei locale, aspecte din viața catehetică a parohiei, întreprinderi culturale de mare valoare. Misiunea pe care o împlinește această revistă în rândul credincioșilor, se înscrie pe linia de promovare a valorilor creștine autentice, și în tonul întregii prese bisericești, luptă pentru înlăturarea ideilor ce duc la dezrădăcinare identitară și confesională”. (Valentin Bugariu, Parohia Ortodoxă Colonia Gătaia. Istorie, misiune și viață creștină, Editura Sitech, Craiova, 2011, p. 62-63). Există deci o tradiție în ceea ce privește misiunea prin presă în cele două parohii din Protopopiatul Deta. Revista parohială așa cum a fost ea concepută atât în varianta on-line (http://parohiaortodoxabirda.blogspot.ro/), dar și în cea scrisă a încercat în câteva rubrici permanente: ,,Editorial”, ,,Urme din trecut”, ,,Restituiri”,

,,Semne” să aducă în casele credincioșilor informații despre celebrarea Anului Omagial al Patriarhiei, activități desfășurate în Parohie, note de jurnal, biobibliografii ale unor slujitori ai Bisericii fapte și modele demne de urmat într-o lume bombardată de ispita egoismului, a libertinajului sau a altor patimi ale lumii de azi. Acestor rubrici li s-au alăturat, alte câteva cultural-religioase: ,,Valori poetice”, ,,Tinere condeie”, ,,Bucurii editoriale” și o

,,Cronică parohială” care sintetizează principalele activități din fiecare trimestru al anului. Au fost și câteva rubrici pasagere: ,,In Honorem”, ,,In Memoriam” etc. Revista a apărut la Birda din ianuarie 2012, trimestrial, în opt pagini. Publicația a obținut recunoașterea (ISSN-ul) Bibliotecii Naționale a României. Ca tiraj în anii 2012 și 2013 a apărut în 200 de exemplare, iar din 2014 până astăzi în 100 de exemplare. La revistă s-a adăugat în fiecare an un calendar creștin-ortodox de buzunar, un pliant omagial sau comemorativ, carte poștală, iconițe etc. Din 2015 a apărut ,,Colecția Arhanghelul” care și-a

propus tipărirea anuală a unui volum care va însoți revista. Până acum au apărut două volume: Sfântul Iosif cel Nou, ocrotitorul Banatului, 2016, 119 p, și Pictorul Filip Matei. Întregiri biografice și artistice, 2017, 95 p., apărute la Editura Tiparnița, din Arad. Publicația ,,Arhanghelul” a apărut în primii doi ani (2012 și 2013, mai precis până la nr. 3-4) sub patronajul Parohiei Ortodoxe Birda, iar de atunci și până astăzi este editată de Asociația Culturală ,,Arhanghelul” din Birda.

Preot Valentin Bugariu (Continuare în p. 6).

ArhanghelulBiserica lui Mateiu Basarab și a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc,

care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului. (M. Eminescu)

ArhanghelulRevistă trimestrială de cultură și religie rurală, editată de Asociația ,,Arhanghelul” din Birda, 2017, an VI, nr. 2 (22)

2

Credința – un mijloc prin care să

dobândim libertatea

Cu toții ne-am întrebat vreodată ce este credința. Ce trebuie să facem pentru a fi niște buni creștini. Ce înseamnă libertatea credinței?

Credința se află la baza cunoașterii. Numai prin credință putem înțelege ceea ce ne înconjoară și numai prin credință putem ajunge la o fericire deplină. Să fii un om credincios nu înseamnă doar să mergi la biserică, să postești sau să te rogi… Un adevărat creștin se roagă zilnic lui Dumnezeu, săvârșește fapte bune și crede cu tărie în cuvintele Domnului. Credința este străină de noțiunea de dovadă. Ceea ce poate fi dovedit nu are nevoie de credință. Credința arată, ea nu demonstrează.

Credința este mijlocul prin care noi putem dobândi libertatea sufletească. Când spun că putem dobândi libertatea fac referire la faptul că fiind buni creștini, având credința în suflet, ne putem elibera sufletele de păcate! Comunicând cu Dumnezeu zilnic, spunându-I necazurile și supărările noastre, ne putem lua o piatră de pe inimă și putem face loc în inimile noastre pentru iubire.

Suntem liberi să credem în ceea ce ne spun preoții, în ceea ce ne spune Sfânta Scriptură precum suntem liberi să-L negăm pe Dumnezeu și să ne trăim viața ca și cum Dumnezeu nu ar exista, neconștientizând că aceasta este un mare păcat. Strămoșii noștri se ascundeau pentru a se ruga și pentru a fi alături de Dumnezeu. Astăzi, când nimeni nu ne mai pedepsește pentru simplul fapt că suntem creștini, trebuie să profităm de acest lucru! Trebuie să credem în Dumnezeu și să nu ne fie rușine de acest lucru!

În încheiere aș vrea să adresez o strigare către toți cei care citesc acest eseu și care sunt conștienți că nu urmează calea cea dreaptă. Așadar,

Eseu care a obținut Premiul I în cadrul Concursului spectacol ,,Bucuria de a fi creștin”, Etapa Județeană (Eparhială) - 2013.

frații mei, haideți să credem, haideți să nu mai punem la îndoială cuvântul Domnului.

Haideți să încercăm să devenim mai buni creștini! Numai așa ne putem elibera sufletul de păcate! Libertatea sufletului ne face să fim mai buni cu cei din jur. Haideți să mergem la biserică, dar nu numai pentru a fi prezenți cu trupul, ci cu sufletul!

Haideți ca atunci când postim să nu ne gândim doar la ceea ce nu avem voie să mâncăm, ci să ne gândim la eliberarea sufletului de păcate!

Sunt convinsă că dacă am putea face măcar aceste câteva lucruri, inevitabil vom fi mai aproape de Dumnezeu! Harul lui Dumnezeu înseamnă libertatea noastră, a tuturor. Prin Iisus Hristos ne putem apropia în mod liber de Dumnezeu.

Gabor Tania

Lucrare realizată de Murgea Maria Alexandra, cls. a IX-a.

2

Credința – un mijloc prin care să

dobândim libertatea

Cu toții ne-am întrebat vreodată ce este credința. Ce trebuie să facem pentru a fi niște buni creștini. Ce înseamnă libertatea credinței?

Credința se află la baza cunoașterii. Numai prin credință putem înțelege ceea ce ne înconjoară și numai prin credință putem ajunge la o fericire deplină. Să fii un om credincios nu înseamnă doar să mergi la biserică, să postești sau să te rogi… Un adevărat creștin se roagă zilnic lui Dumnezeu, săvârșește fapte bune și crede cu tărie în cuvintele Domnului. Credința este străină de noțiunea de dovadă. Ceea ce poate fi dovedit nu are nevoie de credință. Credința arată, ea nu demonstrează.

Credința este mijlocul prin care noi putem dobândi libertatea sufletească. Când spun că putem dobândi libertatea fac referire la faptul că fiind buni creștini, având credința în suflet, ne putem elibera sufletele de păcate! Comunicând cu Dumnezeu zilnic, spunându-I necazurile și supărările noastre, ne putem lua o piatră de pe inimă și putem face loc în inimile noastre pentru iubire.

Suntem liberi să credem în ceea ce ne spun preoții, în ceea ce ne spune Sfânta Scriptură precum suntem liberi să-L negăm pe Dumnezeu și să ne trăim viața ca și cum Dumnezeu nu ar exista, neconștientizând că aceasta este un mare păcat. Strămoșii noștri se ascundeau pentru a se ruga și pentru a fi alături de Dumnezeu. Astăzi, când nimeni nu ne mai pedepsește pentru simplul fapt că suntem creștini, trebuie să profităm de acest lucru! Trebuie să credem în Dumnezeu și să nu ne fie rușine de acest lucru!

În încheiere aș vrea să adresez o strigare către toți cei care citesc acest eseu și care sunt conștienți că nu urmează calea cea dreaptă. Așadar,

Eseu care a obținut Premiul I în cadrul Concursului spectacol ,,Bucuria de a fi creștin”, Etapa Județeană (Eparhială) - 2013.

frații mei, haideți să credem, haideți să nu mai punem la îndoială cuvântul Domnului.

Haideți să încercăm să devenim mai buni creștini! Numai așa ne putem elibera sufletul de păcate! Libertatea sufletului ne face să fim mai buni cu cei din jur. Haideți să mergem la biserică, dar nu numai pentru a fi prezenți cu trupul, ci cu sufletul!

Haideți ca atunci când postim să nu ne gândim doar la ceea ce nu avem voie să mâncăm, ci să ne gândim la eliberarea sufletului de păcate!

Sunt convinsă că dacă am putea face măcar aceste câteva lucruri, inevitabil vom fi mai aproape de Dumnezeu! Harul lui Dumnezeu înseamnă libertatea noastră, a tuturor. Prin Iisus Hristos ne putem apropia în mod liber de Dumnezeu.

Gabor Tania

Lucrare realizată de Murgea Maria Alexandra, cls. a IX-a.

3

Restituiri:

In honorem Magistri G.I. Tohăneanu

[...] Aurel Gheorghe Ardeleanu este cel mai mare sculptor al persoanei umane care activează azi în România. El nu oferă indivizi recognoscibili, ci persoane umane, adică exemplare umane purtătoare de excelenţă, pe care le sustrage nepăsării noastre şi uitării efective sau posibile. Ce înseamnă persoană umană? Înseamnă un ins care trăieşte pentru un ideal, înseamnă un ins care are nu doar sentimentul, ci şi cultul valorii, un ins care are necesităţi spirituale conştientizate. Acestea sunt persoanele umane resuscitate adesea de către Aurel Gheorghe Ardeleanu. La trei niveluri sunt fixate [de către artistul plastic] aceste trăsături ale personalităţii umane. De aceea, e mai convingător un bust decât insul empiric. la nivelul asemănării, al omului social, cel pe care îl întâlnim şi îl recunoaştem; la nivelul chipului, al omului lăuntric, recuperabil prin intuiţie sau prin inteligenţă; la nivelul fiinţei, al omului esenţial, al condiţiei umane particularizate, la care se ajunge doar prin empatie.”

Foarte bun cunoscător al semioticii sculpturii, Eugen Dorcescu a sesizat câteva aspecte subtile ale bustului supus analizei, anumite particularităţi care probează capacitatea artistului de a spori expresivitatea chipului tohănescian. A zăbovit, în consecinţă, asupra principalelor elemente ale asemănării, chipului şi fiinţei, care motivează, la fiecare nivel, impactul pe care bustul Magistrului îl are asupra privitorilor. Dintre acestea, am reţinut:

Cerebralitatea este sugerată de craniul fin supradimensionat – semn iconic; craniul este şi uşor înclinat înainte, semnul plastic al verticalităţii înclinate, într-un unghi ascuţit; calota craniană este foarte dezvoltată, fruntea înaintează spre receptor;

Forţa se vede din semne plastice: nasul puternic, dublul T frontal, curba uşor ironică a gurii în partea ei superioară, bărbia despicată este orientată ascendent. Toate acestea denotă o excepţională forţă – forţa afectului, a inteligenţei, a voinţei, a caracterului;

Elementele feţei rezervă surprize. Ochii contrazic aproape tot din ceea ce ne spun celelalte componente ale înfăţişării. Privirea este orientată spre înăuntru, arcadele acoperă puternic zarea ochilor; pomeţii au un mic adaos, iar gura, cu clasicitatea ei târzie, se prelungeşte prin două linii ale zâmbetului, inoculând întregului chip un gen de mişcare centrifugă, ca la o persoană tragică.

Toate aceste detalii semnificative, corelate cu argumentul forte al secţiunii de aur, l-au determinat pe Eugen Dorcescu să afirme că statuia Magistrului este o capodoperă, amplasată într-un loc privilegiat atât pentru Profesorul G. I. Tohăneanu, cât şi pentru sculptorul A. G. Ardeleanu. În consecinţă, Poetul Eugen Dorcescu

şi-a încheiat discursul subliniind faptul că acest bust conferă măreţie şi altitudine spirituală nu numai amfiteatrului, ci întregii instituţii, în care va dăinui ca un simbol.

* Au participat la colocviul

de omagiere a Magistrului şi trei reprezentante ale Decanatului Facultăţii: Doamna Conf. Dr. Lucia Jucu Atanasiu, fost decan al instituţiei şi chiar rector al Universităţii, care făcea parte din grupul profesorilor întemeietori, Doamna Prof. Univ. Dr., conducător de doctorat, Ileana Oancea şi Doamna Conf. Dr. Valy Ceia, actual prodecan. Doamna Prof. Univ. Dr. Ileana

Oancea, una dintre primele studente ale Magistrului, alături de care a parcurs peste cinci decenii din istoria şcolii filologice timişorene, a văzut în opera sculptorului A. G. Ardeleanu o realistă evocare a unei personalităţi complexe şi charismatice, care a marcat pozitiv multe generaţii de studenţi, dar, mai cu seamă, generaţiile de început ale facultăţii, cu care a lucrat îndeaproape şi în mod susţinut, punând bazele studiului filologic în zona de vest a ţării. Domnia Sa a considerat că membrii Catedrei de limba română au recuperat ceva din personalitatea lui G. I. Tohăneanu, au anihilat o absenţă, substituind-o printr-un tip de prezenţă, întrucât au adus în amfiteatru, prin bustul realizat de sculptorul Ardeleanu, spiritul tohănescian şi au oferit un prilej de mărturisire a iubirii pentru Profesor.

Mirela – Ioana Borchin

5

Documentar:

Tiparul și cartea bisericească la români

A reeditat Tetraevanghelul

lui Macarie (1512) și un Tetraevanghel slavo-român în 1551-1553, prima tipăritură în limba română cunoscută până astăzi. Originar din Târgoviște,

diaconul Coresi s-a așezat ,,extra muros” la Brașov, lângă biserica Sfântul Nicolae de aici. Aici a debutat în ucenicia lui Oprea, cu sprijinul material al judelui orașului Hanăș Begner. Acesta (și urmașul său Lukas Hirscher) au sprinit editarea de carte chiar slavonă pentru a ajuta funcționarea fabricii săsești din orașul de sub Tâmpa. Între cărțile apărute aici amintim un Praxiu în românește (1566) și o Pravilă a Sfinților Părinți în aceeași limbă (1561). Ultima etapă de activitate a fost cea a editării cărților în regie proprie (1569-1581). În șirul cărților din această activitate se înscriu cărți de slujbă ortodoxe, unele comenzi ale ierarhilor ardeleni și munteni. Cea mai însemnată realizare este Cazania a doua (1581). Spre deosebire de cea dintâi, Tâlcul Evanghelilor (1567) care este o carte de cântece și slujbe calvine cu numărul redus al Tainelor: Botez, Cununie, Împărtășanie, iar cultul la predică, imne și psalmi (M. Păcurariu), Catehismul din 1581 este tradus după Cazania din 1569 a tipografului rus Ivan Feodorov din Zabludov (Lituania). După școala logofătului Liubavici, Coresi a reușit să creeze o a doua școală din istoria tipografiei bisericești. În paginile cărților afișăm numele unor ucenici: diacul Tudor, Mănăilă și diacul Călin, jupânul Lorinț. Marele merit al lui Coresi este acela că a fost primul cărturar care a luptat în mod conștient pentru introducerea limbii române în Biserică. Prin tipăriturile românești ale lui Coresi s-a făcut și mai mult simțită unitatea de limbă, de credință și de origine a românilor de pretutindeni1. Tot o realizare a ucenicilor lui Coresi, diacul Șerban și diacul Marien este Palia de la Orăștie (1582), cea mai mediatizată producție a vechii literaturi2. Patronii spirituali au fost Mihail Tordaș, episcopul românilor din Ardeal și Archirie, 1 Mircea Păcurariu, op. cit., p. 558-559. 2 Valentin Bugariu, Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic, Editura Eurostampa, Timișoara, 2007, p. 12.

protopopul Hunedoarei iar traducători au fost propovăduitorii calvini din Caransebeș și Lugoj, Ștefan Herce și Moise Peștișel, însoțit de învățătorul școlii de cântăreți din Caransebeș, Zăcan Efrem. La Mehadia în Banat a existat în veacul al XVI-lea un centru cultural. Istoricul Nicolae Iorga a fotocopiat documentul și l-a identificat a fi o Psaltire după o ediție din Moldova și identică cu Psaltirea lui Coresi din 1577. Fragmentul păstrat conține psalmul 50 până la versetul 17. Foi din Psaltire au fost folosite la legarea diferitelor cărți bisericești, ceea ce l-a îndreptățit pe descoperitorul ei, Coriolan Buracu, să presupună că Mehadia a posedat un fragment mult mai mare3. Veacul al XVII-lea reprezintă culmea de înflorire și dezvoltare a tiparului bisericesc, impulsionat de sprijinul material al domnitorilor munteni și moldoveni, de activitatea unor iscusiți tipografi, dar și de cerința de carte bisericească pentru eparhiile Țărilor Românești, dar și pentru ortodocși greci, georgieni și arabi. În prima jumătate a secolului, Matei Basarab (1632-1654) a înființat o moară de ,,hârtie” la Ocnele Mari, în Vâlcea, prima din Țara Românească. Acum au fost identificate cele mai multe tipografii: Câmpulung (1635), Govora (1637), Mănăstirea Dealu și Târgoviște (1644-1646, București (1678), Buzău (1691), Snagov (1694), Iași (1643) la Sfinții Trei Ierarhi și Cetățuia (pentru bisericile grecești din Moldova) și Bălgrad (1691). Cărțile tipărite în acest secol erau de o mare diversitate: cărți de slujbă (în slavonă, română, bilingve), cărți biblice (între care și o ediție integrală a Noului Testament și a Bibliei), cărți cu profil omiletic (Cazanii), cărți de apărare a Ortodoxiei în fața prozelitismului altor culte, cărți pentru credincioși greci sau pentru cei vorbitori de limbă arabă4. Amintim aici câteva date despre realizările tipografilor până la domnia lui Constantin Brâncoveanu și păstorirea marelui ierarh – tipograf Antim Ivireanul. Tiparnița din Câmpulung a fost cumpărată Matei Basarab5 de la Kiev prin intermediul mitropolitului Petru Movilă.

Preot dr. Valentin Bugariu

3 Virgil Vintilescu, Consemnări literare. Repere literare bănățene (De la începuturi până la 1880), Editura de Vest, Timișoara, 1995, p. 49. 4 Mircea Păcurariu, Tiparul în Biserica Ortodoxă…, p. 44. 5 Cuvântul domnitorului a cântărit greu în balanța alegerii Cuviosului Iosif în scaunul vlădicesc al Timișoarei la 14 noiembrie 1643. (Valentin Bugariu, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului, Editura Tiparnița, Arad, 2016, p. 27).

4

Cateheză:

Datinile Sărbătorilor Pascale (II) Strigăturile nu sunt numai din cele

„nevătămătoare”, asupra fiinţei spirituale, ca cea descrisă mai sus, ci şi batjocoritoare, acesta fiind un moment în care se fac publice toate defectele ascunse, tăinuite ori trecute cu vederea ale sătenilor, ca de exemplu, lenea.

Niciun sătean cunoscut de comunitate că ar fi cuprins de ceva patimă: beţie, lene, lux, fudulie, neghiobie, cămătărie, avariţie, preacurvie nu scăpa nestrigat în cadrul acestei practici. În timpul din urmă însă, datorită faptului că feciorii rămaşi la sate sunt tot mai puţini, acest obicei nu mai este practicat. Obiceiul Focului de priveghi în legătură cu Strigarea peste sat sunt bine conservate, practicându-se până aproape de zilele noastre în zona Făgetului din nord-estul Banatului.

Focurile morţilor este o datină caracteristică Joii Mari, considerată o zi binefăcătoare şi protectoare pentru sufletele morţilor. Focurile de Joimari sunt similare de ruguri funerare aprinse în Joia Mare din Săptămâna Patimilor, replică păgână la înhumarea simbolică creştină din Vinerea Mare. În noaptea de Joimari, când se deschid mormintele, cerul, uşile raiului şi iadului, se întorc spiritele morţilor până în Sâmbăta Rusaliilor (Moşii de vară), pentru a petrece cu cei vii sărbătorile pascale. Acestea sunt întâmpinate cu pomeni abundente (Moşii de Joimari) şi cu focuri de Joimari. Se aprind atâtea focuri, câţi morţi trebuiesc pomeniţi. Focurile se aprind pentru ca morţii să poată veni acasă să se odihnească şi să se hrănească cu bucatele date pentru pomenirea lor, continuându-şi apoi drumul spre mântuire. Femeile obişnuiesc să facă în această zi o turtă de făină, crestată pe margini, care se numeşte „pâinea uitaţilor”, şi pe care o dau, de regulă, celui care s-a trezit mai de dimineaţă şi a aprins focul. Unele femei, însă, fac mai mulţi colaci, pe care îi dau de pomană pentru toţi morţii familiei. Se crede că în ziua de Paşti e bine să ţii toată ziua focul aprins.

Ciocnitul ouălor roşii este o datină generală. Se practică mai ales la biserică, dar şi în centrul comunităţii, în special de către bărbaţi, după ce, unii cercetează îndelung oul cu care urmează să

ciocnească. Ciocnitul e „pe luate”, adică cel care sparge oul îl ia. Unii dintre bărbaţi încearcă să înşele ciocnind cu ouă de bibilică pentru că acestea au coaja mai tare.

La Prânzul Paştilor oamenii taie o vacă sau un bou ori unul sau doi porci şi mai mulţi miei şi din carnea acestora prepară apoi mai multe feluri de bucate. În acest timp, coc mai multe cuptoare de colaci şi cumpără vinars pentru întreg satul. Toate bucatele acestea, afară de colaci şi pâine, se pregătesc sau cel puţin se încălzesc în ograda bisericii de către muierile şi bărbaţii cei mai cinstiţi şi mai iscusiţi din sat, pentru întreaga comunitate.

După sfârşirea Liturghiei şi ieşirea din biserică se întind în curtea bisericii (acolo unde, în multe sate încă este şi cimitirul) mai multe mese şi scaune făcute din scânduri lungi, anume pentru acest prânz, astfel ca să încapă tot poporul adunat. La această masă nu iau parte cei cu paştele. Ei stau şi-i servesc pe meseni. În anii din urmă, prin grija parohilor, în multe sate din Banat-şi în cel montan şi

în cel de câmpie – reînvie obiceiul prânzului de obşte, ţinut în ograda bisericii după liturghia din prima zi de Paşti.

La Slobozitul Păresimilor are loc şi slobozitul ritual al apei, pe la fântâni sau la o apă curgătoare, după ce o fată, anterior adusese cele patruzeci şi patru de găleţi cu apă de pomană. În cazul

în care apa este pentru o femeie moartă se ia martor un băiat, şi invers. O femeie întreabă fata: „Eşti martoră că ai cărat apa lui…? Pe cine ai martoră că ai cărat apa lui…?” Fata răspunde: „Eu, luna şi soarele!” Imediat după aceea se încrucişează două lumânări şi se aprind la cele patru capete, pentru a fi slobozite în fântână, puse într-o troacă. Fata care a adus apa primeşte cadou, dat peste fântână, găleată, cană, cu un peşchir (prosop), cu o creangă de măr împodobită cu flori, cu mere, cu un răboj pe care s-a încrustat numărul de găleţi duse de pomană de fata-fecioară, gospodina care a tocmit aducerea apei de pomană, tămâiază colacii, creanga, aprinde lumânările din troacă şi le dă drumul să curgă la vale. Fata care a adus apa de pomană va fi „răsplătită” şi cu ceva bănuţi.

Pr. Prof. Dr. Iliia Pavlovici-Pătruț

5

Documentar:

Tiparul și cartea bisericească la români

A reeditat Tetraevanghelul

lui Macarie (1512) și un Tetraevanghel slavo-român în 1551-1553, prima tipăritură în limba română cunoscută până astăzi. Originar din Târgoviște,

diaconul Coresi s-a așezat ,,extra muros” la Brașov, lângă biserica Sfântul Nicolae de aici. Aici a debutat în ucenicia lui Oprea, cu sprijinul material al judelui orașului Hanăș Begner. Acesta (și urmașul său Lukas Hirscher) au sprinit editarea de carte chiar slavonă pentru a ajuta funcționarea fabricii săsești din orașul de sub Tâmpa. Între cărțile apărute aici amintim un Praxiu în românește (1566) și o Pravilă a Sfinților Părinți în aceeași limbă (1561). Ultima etapă de activitate a fost cea a editării cărților în regie proprie (1569-1581). În șirul cărților din această activitate se înscriu cărți de slujbă ortodoxe, unele comenzi ale ierarhilor ardeleni și munteni. Cea mai însemnată realizare este Cazania a doua (1581). Spre deosebire de cea dintâi, Tâlcul Evanghelilor (1567) care este o carte de cântece și slujbe calvine cu numărul redus al Tainelor: Botez, Cununie, Împărtășanie, iar cultul la predică, imne și psalmi (M. Păcurariu), Catehismul din 1581 este tradus după Cazania din 1569 a tipografului rus Ivan Feodorov din Zabludov (Lituania). După școala logofătului Liubavici, Coresi a reușit să creeze o a doua școală din istoria tipografiei bisericești. În paginile cărților afișăm numele unor ucenici: diacul Tudor, Mănăilă și diacul Călin, jupânul Lorinț. Marele merit al lui Coresi este acela că a fost primul cărturar care a luptat în mod conștient pentru introducerea limbii române în Biserică. Prin tipăriturile românești ale lui Coresi s-a făcut și mai mult simțită unitatea de limbă, de credință și de origine a românilor de pretutindeni1. Tot o realizare a ucenicilor lui Coresi, diacul Șerban și diacul Marien este Palia de la Orăștie (1582), cea mai mediatizată producție a vechii literaturi2. Patronii spirituali au fost Mihail Tordaș, episcopul românilor din Ardeal și Archirie, 1 Mircea Păcurariu, op. cit., p. 558-559. 2 Valentin Bugariu, Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic, Editura Eurostampa, Timișoara, 2007, p. 12.

protopopul Hunedoarei iar traducători au fost propovăduitorii calvini din Caransebeș și Lugoj, Ștefan Herce și Moise Peștișel, însoțit de învățătorul școlii de cântăreți din Caransebeș, Zăcan Efrem. La Mehadia în Banat a existat în veacul al XVI-lea un centru cultural. Istoricul Nicolae Iorga a fotocopiat documentul și l-a identificat a fi o Psaltire după o ediție din Moldova și identică cu Psaltirea lui Coresi din 1577. Fragmentul păstrat conține psalmul 50 până la versetul 17. Foi din Psaltire au fost folosite la legarea diferitelor cărți bisericești, ceea ce l-a îndreptățit pe descoperitorul ei, Coriolan Buracu, să presupună că Mehadia a posedat un fragment mult mai mare3. Veacul al XVII-lea reprezintă culmea de înflorire și dezvoltare a tiparului bisericesc, impulsionat de sprijinul material al domnitorilor munteni și moldoveni, de activitatea unor iscusiți tipografi, dar și de cerința de carte bisericească pentru eparhiile Țărilor Românești, dar și pentru ortodocși greci, georgieni și arabi. În prima jumătate a secolului, Matei Basarab (1632-1654) a înființat o moară de ,,hârtie” la Ocnele Mari, în Vâlcea, prima din Țara Românească. Acum au fost identificate cele mai multe tipografii: Câmpulung (1635), Govora (1637), Mănăstirea Dealu și Târgoviște (1644-1646, București (1678), Buzău (1691), Snagov (1694), Iași (1643) la Sfinții Trei Ierarhi și Cetățuia (pentru bisericile grecești din Moldova) și Bălgrad (1691). Cărțile tipărite în acest secol erau de o mare diversitate: cărți de slujbă (în slavonă, română, bilingve), cărți biblice (între care și o ediție integrală a Noului Testament și a Bibliei), cărți cu profil omiletic (Cazanii), cărți de apărare a Ortodoxiei în fața prozelitismului altor culte, cărți pentru credincioși greci sau pentru cei vorbitori de limbă arabă4. Amintim aici câteva date despre realizările tipografilor până la domnia lui Constantin Brâncoveanu și păstorirea marelui ierarh – tipograf Antim Ivireanul. Tiparnița din Câmpulung a fost cumpărată Matei Basarab5 de la Kiev prin intermediul mitropolitului Petru Movilă.

Preot dr. Valentin Bugariu

3 Virgil Vintilescu, Consemnări literare. Repere literare bănățene (De la începuturi până la 1880), Editura de Vest, Timișoara, 1995, p. 49. 4 Mircea Păcurariu, Tiparul în Biserica Ortodoxă…, p. 44. 5 Cuvântul domnitorului a cântărit greu în balanța alegerii Cuviosului Iosif în scaunul vlădicesc al Timișoarei la 14 noiembrie 1643. (Valentin Bugariu, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului, Editura Tiparnița, Arad, 2016, p. 27).

6

(Urmare din p. 1) Editorialul primului număr (nr. 1 2012, p.

1) își propune drept crez: ,,Revista noastră își va propune să propopvăduiască învățătura Mântuitorului Hristos, precum și alte informații culturale. Crezul nostru este de a da credincioșilor noștri din parohia Birda o revistă parohială, de interes religios și cultural, lipsită de orice caracter politic de partid, ferindu-ne de orice certuri politice și confesionale și având în vedere doar cultivarea și formarea cercului de cititori”. Revista a apărut până astăzi la Editura Solness din Timișoara, în cadrul tipografiei proprii URC. XEDOX conduse de doamna Carmen Uibar. De culegerea materialelor, machetare și tehnoredactare se ocupă preotul Valentin Bugariu. Revista a fost apreciată în cadrul Concursului de Reviste Școlare și Parohiale, organizat de Inspectoratul Școlar Județean și Arhiepiscopia Timișoarei, în anii 2013 și 2014, a obținut Premiul I, la secțiunea foi religioase. Ierarhul locului a găsit cuvinte de apreciere la adresa ei: ,,Cinstite Părinte. Confirm primirea ultimului număr al publicației ‹‹Arhanghelul››. Apreciez strădania ce o depuneți pentru apariția grafică în condiții excepționale a acestei reviste și totodată mulțumesc pentru paginile pe care mi le-ați dedicat. Atotputernicul Dumnezeu să vă binecuvinteze. † Mitropolit Nicolae”. (Valentin Bugariu, Biserică și Presă în Banat, Editura Sitech, Craiova, 2015, p. 121). Aproape fiecare număr a fost popularizat prin intermediul a două publicații bisericeștin din Timișoara: revista eparhială ,,Învierea”, ,,Ziarul Lumina. Ediția de Banat” dar și prin intermediul presei rurale din Banat: ,,Vatră nouă” (Giarmata Vii), ,,Vatra satului” (Ferendia), ,,Suflet nou” (Comloșu Mare), ,,Sfeșnicul” (Mașloc) și ,,Anghelos” (Sânmihaiu Român). Redacția este compusă din: prof. univ. dr. Rodica Popescu (2012-2016, lingvist; prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, etnolog, prof. Ioan Traia, muzeograf, pr. dr. Iliia Pavlovici Pătruț, teolog. Din 2016, nr. 3 (19) a intrat dr. Nina Ceranu, scriitor. Redactor-șef: pr. dr. Valentin Bugariu, parohul Bisericii ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda. Între revista parohiei Birda și alte publicații din Banat s-au statornit relații de prietenie: ,,Almăjul” (Șopotu Vechi), ,,Anghelos” (Sânmihaiu Român), ,,Bocșa Culturală”, ,,Cenăzeanul” (Cenad), ,,Familia” (Petrovasâla), ,,Foaia Săcălazului” (Săcălaz), ,,Foaia Săcoșană” (Sacoșu Mare), ,,Glasul Voislovei” (Voislova), ,,Iconostas” (Giroc), ,,Lumina Giroceană” (Giroc), ,,Morisena” (Cenad), ,,Opinia” (Săcălaz), ,,Sărcia” (Sărcia), ,,Sfeșnicul”

(Mașloc), ,,Suflet nou” (Comloșu Mare), ,,Vatra satului” (Ferendia), ,,Vatră nouă” (Giarmata Vii). Revista ,,Arhanghelul” este afiliată Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat. În această calitate a organizat prin redactorii ei, ,,Forumul publiciștilor din presa rurală bănățeană. Ediția a IV-a” la Birda în 2014. Manifestarea a fost compusă din: Te-Deum, lansări de carte, un simpozion științific închinat Sfinților Martiri Brâncoveni și o agapă.

Revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” din parohia Birda se află la ceas aniversar. Se împlinesc anul acesta 5 ani de apariție neîntreruptă a acestei publicații pentru credincioșii parohiei și cei ai filiei Sîngeorge.

Fiecare număr a fost prezentat în bisericile parohiei după finalul Sfintei Liturghii. Revista a continuat misiunea religioasă la casele credincioșilor ducând dincolo de zidurile lăcașului de cult Cuvântul ziditor plin de certitudine al Mântuitorului Iisus Hristos, o candelă din lumina credinței, un potir al nădejdii și un vas al dragostei creștine.

Dincolo de cele opt pagini cu rubrici permanente, revista a fost însoțită și de alte materiale: calendar creștin-ortodox de buzunar, pliante, cărți poștale, icoane, precum și de volume dintr-o colecție catehetică intitulată ,,Colecția Arhanghelul” din care au apărut deja două volume.

,,Arhanghelul” se dorește a fi o voce care îndrumă și încearcă să coaguleze o comunitate parohială dispersată atât fizic, cât și structural. Ea încearcă să aducă un cuvânt de învățătură, câteva urme ale trecutului, dar și abordări religioase realizate de copiii din Birda și Sîngeorge.

Publicația a fost martoră a activităților desfășurate de Parohia Birda timp de 5 ani de la rugăciunea euharistică, la felurite inițiative catehetice dar și la acțiuni filantropice. Credem că prin consemnarea acestora, -ea- rămâne un mesager, o mărturie vie a rolului Bisericii în viața comunității locale.

Faptul că în paginile acestei reviste au publicat articole personalități ale Banatului, că a participat la Concursuri de reviste parohiale, obținând în două rânduri: Premiul I, că s-a bucurat de aprecierea Mitropolitului Banatului ne îndreptățește să continuăm munca de izvodire a acestui buletin trimestrial.

Totodată mulțumim tuturor pentru cuvintele de apreciere la adresa revistei de la Birda, în partea a doua volumul a adunat între coperte: articole socotite a fi reprezentative, un scurt studiu monografic, precum și ilustrații care au apărut de-a lungul timpului în revistă.

7

Semne: Amintirile istorice ale Mănăstirilor sârbești

din sudul Ungariei (autor: SZENTKLÁRAY JENŐ)

Mănăstirea Sfântul Gheorghe

După stăpânirea otomană satul Sf. Gheorghe a apărut ca teritoriu locuit. În 1716 au fost găsite 30 de case și a fost inclus în districtul de Ciacova. Mănăstirea și biserica au rămas afectate, dar în picioare. Pe harta lui Mercy din 1723 se află Sf. Gheorghe pe malul Bârzavei, înconjurată de pădure. Populația s-a înmulțit în 1730 cu mai multe familii de sârbi, iar în 1830 cu familii de români. Sârbii au venit din localitatea Parabuty, jud. Bács, iar românii din Hodoni, Comloș, Igriș, Munar, Secusigiu din motive de siguranță publică. După Bárány Ákos, în 1737, au fost semnalate grupări de tâlhari în preajma mănăstirii.

Despre proprietățile mănăstirii și dotările din interiorul bisericii apar date în documente de la mijlocul sec. al XVIII-lea. În 1745 călugării și-au însușit „Pădurea mică” de lângă localitate, care era deținută de trezoreria imperială. (pag. 42)

Oficialii trezoreriei Ciacova au făcut o plângere la reprezentanții guvernului / judecătorie –kormányszék din Timișoara împotriva mănăstirii Sf. Gheorghe, solicitând restituirea pădurii mici. Nu se cunoaște rezultatul procesului, dar se pare că a fost favorabil trezoreriei imperiale. În perioada domniei împăratului Iosif al II-lea s-a solicitat prin patriarhul de Carloviț ca pământul folosit să intre în proprietatea mănăstirii. După licitația bunurilor trezoreriei Ungariei de Sud, în afara licitației, a inclus domeniul Sf. Gheorghe în proprietatea mănăstirii contra sumei de 3986 f și 35 kraițari.

Obiectele de cult și dotările mănăstirii sunt recente. Nimeni nu a dat lămuriri despre ce s-a întâmplat cu obiectele cu care a fost decorată biserica în secolele dinainte. Se păstrează o icoană a lui Hristos pe un stativ în fața altarului. Aceasta îl reprezintă pe Mântuitor răstignit și are înscris anul 1748 cu următorul text: „Sz. M. Sz. Teodorovici Pavel Gheorghe”. Alte obiecte vechi nu sunt în biserică.

Decorațiunile actuale ale bisericii sunt de la începutul secolului al XIX-lea. Printre altele, o inscripție din cor este martoră a faptului că zidurile bisericii au fost pictate în 1799 de localnicul Gyurgyev Pavel, (pag. 43) cu ajutorul fiilor săi Sava și Vlajko și a nepotului Budișa, prin aceasta urmărind să dobândească mântuirea proprie și a celor decedați. Deasupra altarului stă următoarea inscripție: Întru slăvirea Tatălui, Fiului și a Sfântului Duh și cinstirea martirului Sf. Gheorghe, a înălțimii sale, Împăratul Francisc al II-lea, în timpul Mitropolitului de Carloviț, Sztratimirovics Ștefan, episcopului Timișoarei Petrovici Petru, starețului locțiitor al manastirii, Dimitrievics Daniel, în 1799, când Szubics Jozsef, Petrovics Porfirius, Nedelykovics Joannikius – hieromonahi și Radics Iosif – hierodiacon, au locuit în această mănăstire”.

La nivelul iconostasului, pe icoane sunt înscrise numele celor care au finanțat pictarea acestora în 1803. Numele pictorilor nu este scris. Panajot János comerciant timișorean a finanțat pictarea icoanei Sf. Gheorghe, Stefanovics

Szofronius și Gheorghe, comercianți timișoreni – icoanele Sf. Fecioare Maria și a lui Hristos, Avramovics János comerciant timișorean – icoana Sf. Ioan Botezătorul, Petrovics Agoston (Augustin) egumen (stareț) – Magdalena, o copie a lucrării făcătoare de minuni, Maria din Vincsa, scriind următoarele pe icoană: Mă supun acoperământului și ocrotirii tale sfinte. Toate speranțele le pun în tine, o

Mamă Sfântă, pe când îți ofer acest tron. Icoana de pe ușa stângă (de nord) a

iconostasului a fost pictată de măritul Zsivkovics Acza localnic timișorean, slăvind pe marele apostol Petru. Pe ușa dreaptă (de sud)

a iconostasului se află icoana Sf. Apostol Petru cu următoarea inscripție: „Slăvind pe marele iluminator al națiunilor, a pus să fie pictată această icoană domnul Veszelinovics Cyrill, comerciant timișorean. Icoana Sf. Duh a fost pictată la cererea lui Mladencovics Gheorghe, localnic timișorean, iar icoana reprezentând învierea lui Hristos, a fost pictată la cererea judecătorului din Kikinda, Lakovics János.

Din donații, în 1766, s-a construit din nou locuința prietenilor (?)/ musafirilor. Numele celor ce au contribuit sunt consemnate pe plăci de marmură deasupra ușilor chiliilor. (pag. 44).

Trad: Prof. Hilde Germer

6

(Urmare din p. 1) Editorialul primului număr (nr. 1 2012, p.

1) își propune drept crez: ,,Revista noastră își va propune să propopvăduiască învățătura Mântuitorului Hristos, precum și alte informații culturale. Crezul nostru este de a da credincioșilor noștri din parohia Birda o revistă parohială, de interes religios și cultural, lipsită de orice caracter politic de partid, ferindu-ne de orice certuri politice și confesionale și având în vedere doar cultivarea și formarea cercului de cititori”. Revista a apărut până astăzi la Editura Solness din Timișoara, în cadrul tipografiei proprii URC. XEDOX conduse de doamna Carmen Uibar. De culegerea materialelor, machetare și tehnoredactare se ocupă preotul Valentin Bugariu. Revista a fost apreciată în cadrul Concursului de Reviste Școlare și Parohiale, organizat de Inspectoratul Școlar Județean și Arhiepiscopia Timișoarei, în anii 2013 și 2014, a obținut Premiul I, la secțiunea foi religioase. Ierarhul locului a găsit cuvinte de apreciere la adresa ei: ,,Cinstite Părinte. Confirm primirea ultimului număr al publicației ‹‹Arhanghelul››. Apreciez strădania ce o depuneți pentru apariția grafică în condiții excepționale a acestei reviste și totodată mulțumesc pentru paginile pe care mi le-ați dedicat. Atotputernicul Dumnezeu să vă binecuvinteze. † Mitropolit Nicolae”. (Valentin Bugariu, Biserică și Presă în Banat, Editura Sitech, Craiova, 2015, p. 121). Aproape fiecare număr a fost popularizat prin intermediul a două publicații bisericeștin din Timișoara: revista eparhială ,,Învierea”, ,,Ziarul Lumina. Ediția de Banat” dar și prin intermediul presei rurale din Banat: ,,Vatră nouă” (Giarmata Vii), ,,Vatra satului” (Ferendia), ,,Suflet nou” (Comloșu Mare), ,,Sfeșnicul” (Mașloc) și ,,Anghelos” (Sânmihaiu Român). Redacția este compusă din: prof. univ. dr. Rodica Popescu (2012-2016, lingvist; prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, etnolog, prof. Ioan Traia, muzeograf, pr. dr. Iliia Pavlovici Pătruț, teolog. Din 2016, nr. 3 (19) a intrat dr. Nina Ceranu, scriitor. Redactor-șef: pr. dr. Valentin Bugariu, parohul Bisericii ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda. Între revista parohiei Birda și alte publicații din Banat s-au statornit relații de prietenie: ,,Almăjul” (Șopotu Vechi), ,,Anghelos” (Sânmihaiu Român), ,,Bocșa Culturală”, ,,Cenăzeanul” (Cenad), ,,Familia” (Petrovasâla), ,,Foaia Săcălazului” (Săcălaz), ,,Foaia Săcoșană” (Sacoșu Mare), ,,Glasul Voislovei” (Voislova), ,,Iconostas” (Giroc), ,,Lumina Giroceană” (Giroc), ,,Morisena” (Cenad), ,,Opinia” (Săcălaz), ,,Sărcia” (Sărcia), ,,Sfeșnicul”

(Mașloc), ,,Suflet nou” (Comloșu Mare), ,,Vatra satului” (Ferendia), ,,Vatră nouă” (Giarmata Vii). Revista ,,Arhanghelul” este afiliată Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat. În această calitate a organizat prin redactorii ei, ,,Forumul publiciștilor din presa rurală bănățeană. Ediția a IV-a” la Birda în 2014. Manifestarea a fost compusă din: Te-Deum, lansări de carte, un simpozion științific închinat Sfinților Martiri Brâncoveni și o agapă.

Revista de cultură și religie rurală ,,Arhanghelul” din parohia Birda se află la ceas aniversar. Se împlinesc anul acesta 5 ani de apariție neîntreruptă a acestei publicații pentru credincioșii parohiei și cei ai filiei Sîngeorge.

Fiecare număr a fost prezentat în bisericile parohiei după finalul Sfintei Liturghii. Revista a continuat misiunea religioasă la casele credincioșilor ducând dincolo de zidurile lăcașului de cult Cuvântul ziditor plin de certitudine al Mântuitorului Iisus Hristos, o candelă din lumina credinței, un potir al nădejdii și un vas al dragostei creștine.

Dincolo de cele opt pagini cu rubrici permanente, revista a fost însoțită și de alte materiale: calendar creștin-ortodox de buzunar, pliante, cărți poștale, icoane, precum și de volume dintr-o colecție catehetică intitulată ,,Colecția Arhanghelul” din care au apărut deja două volume.

,,Arhanghelul” se dorește a fi o voce care îndrumă și încearcă să coaguleze o comunitate parohială dispersată atât fizic, cât și structural. Ea încearcă să aducă un cuvânt de învățătură, câteva urme ale trecutului, dar și abordări religioase realizate de copiii din Birda și Sîngeorge.

Publicația a fost martoră a activităților desfășurate de Parohia Birda timp de 5 ani de la rugăciunea euharistică, la felurite inițiative catehetice dar și la acțiuni filantropice. Credem că prin consemnarea acestora, -ea- rămâne un mesager, o mărturie vie a rolului Bisericii în viața comunității locale.

Faptul că în paginile acestei reviste au publicat articole personalități ale Banatului, că a participat la Concursuri de reviste parohiale, obținând în două rânduri: Premiul I, că s-a bucurat de aprecierea Mitropolitului Banatului ne îndreptățește să continuăm munca de izvodire a acestui buletin trimestrial.

Totodată mulțumim tuturor pentru cuvintele de apreciere la adresa revistei de la Birda, în partea a doua volumul a adunat între coperte: articole socotite a fi reprezentative, un scurt studiu monografic, precum și ilustrații care au apărut de-a lungul timpului în revistă.

8

Cronica parohială:

o Taina Sfântului Maslu de obște în biserica din Sîngeorge. Duminică, 6 Brumar cu începere de la orele 1500 a fost oficiată Taina Sfântului Maslu de obște în biserica cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filie a parohiei Birda, protopopiatul Deta. Cu acest prilej, preoți și credincioși s-au rugat împreună pentru (re)dobândirea sănătății trupești și sufletești, invocând ajutorul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Hristos din Sfintele Evanghelii s-a adresat tuturor celor prezenți mângâind și aducând pretutindeni speranță. Au fost prezenți la Sfânta Taină C. Păr. Zoran Milovanov (parohia Berecuța), Călin Negrea (parohia Gătaia), Sebastian Andrei Petrescu (parohia Percosova), Tiberiu Gherasim (parohia Ferendia) și Valentin Bugariu, parohul locului. o Concursul Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, faza zonală. Luni, 7 Noiembrie cu începere de la orele 1400 s-a desfășurat la Liceul Tehnologic ,,Sfântul Nicolae” din Deta, faza zonală a Concursului Județean de Religie ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș” ajuns la cea de-a VI-a ediție. La această fază au participat 35 de copii de la Școlile Parohiile din Banloc, Birda, Ciacova, Deta, Denta, Gătaia, Jebel și Stamora Germană. Concursul s-a desfășurat pe două etape: clasele II-IV cu trei probe: interpretarea unei poezii religioase: 7 elevi, cântec psaltic: 3 elevi, desen: 7 elevi. Cea de-a doua etapă s-a adresat claselor V-VIII: priceasnă: 4 elevi, eseu religios: 6 elevi și desen: 8 elevi.

Școala Gimnazială Parohia din Birda a fost reprezentată de patru elevi: Noje Flavia și Prună Sarah, cls. a II-a la poezie și desen și Murgea Cristian, cls. a VI-a și Weisz Markus, cls. a VIII-a la desen și eseu religios. Copiii au fost însoțiți de prof. Doru Popa. Tuturor participanților, câștigătorilor, îndrumătorilor, celor care s-au implicat în desfășurarea Concursului: FELICITĂRI!

o Ziua Internațională a Bibliei la Birda. În fiecare an la început de Noiembrie este marcată în data de 14 Ziua Internațională a Bibliei. Cu acest prilej a fost susținută o oră de cateheză specială în cadrul proiectului ,,Hristos împărtășit copiilor” la

care au participat elevii clasei a VIII-a de la Școala Gimnazială din Birda. De această dată, părintele Valentin Bugariu a vorbit copiilor despre însemnătatea ,,Anului Omagial al Educației Religioase și Anului Comemorativ al Sfântului Ierarh Antim Ivireanul” pentru educația creștină din zilele noastre. În debutul catehezei s-a făcut vorbire de activitatea științifică a Părintelui Profesor Aurel Jivi (1943-2002) ca model pentru educația religioasă de astăzi. Trecerea la contribuția tipografică și predicatorială a Sfântului Antim a fost făcută prin amintirea unui studiu de istorie bisericească a regretatului istoric bisericesc bănățean, ,,Opere teologice editate în Țările Române de către patriarhul Dositei al Ierusalimului”, în ,,Studii Teologice”, nr. 3-4 1975. Dositei a fost un martor alături de un alt patriarh ierusalimitean Hrisant

Notara la dezvoltarea și înflorirea tiparului și a cărții bisericești sub osteneala Sfântului Antim.

o Concursul de Religie ,,Bucuria Nașterii în suflet de copil” în parohia Birda. În 16 și 17 Noiembrie în Școala Gimnazială din Birda și Școala Primară din Sîngeorge s-a desfășurat Concursul județean de cultură religioasă ,,Bucuria Nașterii

Domnului în suflet de copil”. Ajuns la cea de-a IV-a ediție, Concursul verifică cunoștiințele religioase ale elevilor din casa a III-a.

Anul acesta au participat opt elevi, șase la Birda și doi la Sîngeorge. După jurizare s-au obținut următoarele rezultate:

Birda: Locul I: Noje Narcis și Stoenescu David Locul II: Varanic Denis și Mercia Cătălin Locul III: Peagu Ioan Mențiune: Țibuleac Roberta Sîngeorge: Locul I: Petcov Marco Locul II: Chindriș Mario.

COLEGIUL DE REDACŢIE: Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel Boldureanu, Prof. Ioan Traia, Pr. dr. Iliia

Pavlovici-Pătruţ, Redactor-şef:

Pr. dr. Valentin Bugariu ISSN 2284 – 7731

Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel. 0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş, e-

mail: parohiabirda@yahoo.com