ALAN TURING 1912-1954

Cuprins: Descriere Criptanaliza Masina “Bombe” Turing-Welchman Primele calculatoare si testul Turing Formarea de sabloane si biologia

matematica Acuzarea si moartea

Descriere: Turing este adesea considerat a fi

părintele informaticii moderne. Cu  masina Turing , el a adus o formalizare a conceptului de algoritm și calcul. În 1999, Time Magazine l-a numit pe Turing unul dintre cei mai importanți 100 de oameni din secolul XX pentru rolul său în crearea calculatorului modern, afirmând: „Rămâne faptul că oricine tastează la un calculator, oricine deschide o foaie de calcul sau un program de procesare a textului lucrează pe o formă de mașină Turing.

Criptanaliza: În timpul celui de-al doilea război mondial, Turing a

fost un important participant la eforturile depuse la Bletchley Park pentru a sparge cifrurile germane. Bazându-se și pe studiile de criptanaliză efectuate în Polonia de către Marian Rejewski, Jerzy Różycki și Henryk Zygalski de la Biroul de Cifruri înainte de război, a contribuit la spargerea atât a masinii Enigma cât și a lui Lorenz SZ 40/42 (un cifru atașat denumit de britanici „Tunny”), și a fost, o vreme, șeful Hut 8, secțiunea responsabilă cu citirea semnalelor navale germane.

Mașina „Bombe” Turing-Welchman

La câteva săptămâni după ce a ajuns la Bletchley Park, Turing proiectase o mașină electromecanică ce putea ajuta la spargerea mașinii Enigma mai rapid decât bomba din 1932, „bombe”, denumită după modelul original polonez, bomba, din care s-a și inspirat. Bombe, cu o îmbunătățire sugerată de matematicianul Gordon Welchman, a devenit una din principalale unelte automate utilizate pentru a ataca traficul de mesaje protejat de Enigma.

Replica unei masini “bombe”

Primele calculatoare și Testul Turing

În 1948, Turing a fost numit Reader în cadrul Departamentului de Matematică de la Universitatea Manchester iar în 1949 a devenit director adjunct al laboratorului de calcul de acolo, și a lucrat la software-ul unuia dintre primele calculatoare adevărate — Manchester Mark I. În această perioadă, a continuat să efectueze și studii mai abstracte, iar în „Computing machinery and intelligence” („Mașinile de calcul și inteligența”; Mind, octombrie 1950), Turing a tratat problema inteligenței artificiale și a propus un experiment cunoscut astăzi sub numele de testul Turing, o încercare de a defini un standard pentru a denumi o mașină „inteligentă”. Ideea era că despre un calculator se poate spune că „gândește” în momentul în care poate păcăli un interlocutor făcându-l să creadă că vorbește cu un om.

Formarea de șabloane și biologia matematică

Turing a lucrat din 1952 până la moartea sa în 1954 în domeniul biologiei matematice, anume în domeniul morfogenezei. A publicat o lucrare pe acest subiect, lucrare intitulată „The Chemical Basis of Morphogenesis” („Bazele chimice ale morfogenezei”) în 1952, avansând ipoteza Turing pentru formarea șabloanelor.Interesul său central în domeniu era înțelegerea filotaxiei Fibonacci, existențanumerelor Fibonacci în structurile plantelor. S-a folosit de ecuații reacție-difuzie, care sunt astăzi un element central în domeniul formării șabloanelor. Lucrările sale ulterioare au rămas nepublicate până în 1992 când s-a editat colecția Collected Works of A.M. Turing.

ACUZAREA ȘI MOARTEA

La 8 iunie 1954, femeia de serviciu l-a găsit mort; cu o zi înainte, murise prin otrăvire cu cianură, aparent de la un măr intoxicat cu cianură rămas mâncat pe jumătate lângă pat. Mărul nu a fost testat pentru contaminare cu cianură, dar autopsia a stabilit că moartea a survenit din cauza otrăvirii cu cianură. Moartea sa a fost considerată sinucidere. Mama lui Turing, însă, a susținut constant că ingerarea otrăvii a fost accidentală și cauzată de stocarea improprie de substanțe chimice de laborator. Biograful Andrew Hodges sugerează că Turing s-ar putea să se fi sinucis în acest mod ambiguu tocmai pentru a-i da mamei sale posibilitatea să nu creadă.Alții sugerează că Turing interpreta o scenă din „Albă ca zăpada”, povestea sa preferată.Deoarece homosexualitatea lui Turing ar fi putut fi percepută atunci ca risc de securitate,a fost sugerată și posibilitatea asasinatului. Rămășițele sale au fost incinerate la crematoriul Woking la 12 iunie 1954.

Made by:

Zaharia Iulian