ilustratiile lui alan lee la povestea unui hobbit

8/3/2019 Ilustratiile Lui Alan Lee La Povestea Unui Hobbit

http://slidepdf.com/reader/full/ilustratiile-lui-alan-lee-la-povestea-unui-hobbit 1/68

*******************************************

*******************************************



******************************************

“Intr-o vizuina in pamint traia odata un hobbit…”

*******************************************



*******************************************

“…printr-o ciudata intimplare, intr-o buna dimineata de demult de tot, cind in lumeera pace si mai putina harmalaie, iar verdeata mai manoasa, cind hobbiti erau

numerosi inca si prosperi, Bilbo Baggins statea in prag dupa micul dejun, traginddintr-o pipa de lemn atit de lunga, incit aproape ca ajungea la paroasele lui degete,

ingrijit periate, de la picioare…”

*******************************************



*******************************************

“Deschise usa cu o smucitura. Si toti se prabusira inauntru, unu peste altul. Incapatru gnomi, nici mai mult nici mai putin! Iar in spatele lor, Gandalf sprijinindu-se

intr-un toiag si rizind.”

*******************************************



*******************************************

“Pe masa, in lumina unei lampi mari cu abajur rosu, Gandalf intinse o bucata depergament care arata ca o harta.”

*******************************************



*******************************************

“cit va trai, Bilbo nu-si va putea aminti cum s-a pomenit afara, fara palarie, bastonsau bani, si fara nimic altceva din ceea ce lua indeobste cu sine cind iesea din casa;

lasindu-si al doilea mic dejun neterminat pe jumatate si fara sa se fi spalat…”

*******************************************



*******************************************

“…undeva in fata se zareau dealuri mohorite, inaltindu-se din ce in ce mai umbritede copaci. Pe unele dintre ele se gaseau castele vechi, infricosatoare la vedere, ca

si cind ar fi fost zidite de fiinte ticaloase.”

*******************************************



*******************************************

“ - Trasni-m-ar Bert, i-ote pe ce-am pus laba! zise William.- Ce-i asta? Intrebara ceilalti doi apropiindu-se.

- Sa mor de stiu! Ce-mi esti?- Bilbo Baggins, un …hobbit, ingaima saracul Bilbo. Tremurind ca varga si

intrebindu-se cum sa scoata tipetele alea de cucuvea, inainte sa-l zugrumenamila.”

*******************************************



*******************************************

“-Zorii sa va inghita pe toti si sa va prefaca in stane! zise o voce care parea a fi alui William. Dar nu a fost. Caci chiar in clipa aceea, de peste deal se ivi lumina si

ramurisul se umplu de ciripituri. Era cu neputinta ca William sa fi spus ceva,pentru ca dintr-o data, asa cum statea indoit de mijloc, se preschimbase in stana de

piatra; iar Bert si Tom impietrira si ei in timp ce se holbau la el.”

*******************************************



*******************************************

“Intr-o buna dimineata, traversara un riu pe la un vad mai lat si putin adinc, plin devuiet de pietre si inspumat. Ajunsesera la un mal pieptis si alunecos. Ducindu-si

calutii de dirlogi, il urcara pina in virf si acolo vazura ca muntii cei mari seapropiara mult de ei.”

*******************************************



*******************************************

“O pornira cu totii la drum, ducindu-si calutii de dirlogi, pina ajunsesera la o potecamai buna si mersera de-a lungul ei pina la piriu. Apa curgea repede si zgomotoasa,cum fac toate piraiele de munte intr-o seara de vara. De pe mal pornea un pod depiatra, fara parapet, lat doar cit sa poata trece un ponei; peste acest pod trebuiau

ei sa treaca, incet si cu grija, unul cite unul, ducindu-si fiecare calutii de dirlogi.”

*******************************************



*******************************************

“Multe poteci urcau pe acei munti si multe trecatori ii strabateau. Dar cele maimulte carari erau doar pacaleli sau amagiri, neducind nicaieri sau ajungind te miriunde; cit despre trecatori, acestea erau impinzite de tot felul de lucruri nefaste si

primejdii cumplite.”

*******************************************



*******************************************

“…inghesuiti intr-un ungher; si ranitele la fel, si pachetele, toate desfacute siscotocite de goblini, pipaite de goblini si stirnind gilceava intre goblini.”

*******************************************



*******************************************

“Marele Goblin urla de minie — un urlet cum nu se poate mai ingrozitor — cind seuita la sabie, si toti soldatii lui scrisnira din dinti, isi lovira scuturile si tropaira dinpicioare. Recunoscusera sabia pe data. Rapuse sute de goblini la vremea ei, atunci

cind frumosii elfi din Gondolin ii vinasera prin munti sau se razboisera cu ei in fatazidurilor orasului lor. O numisera Orcrist, Spintecatoarea de goblini, dar goblinii

o numeau mai simplu — Muscatoarea. Aveau numai ura pentru ea, si inca si mai

abitir il urau pe cel care o purta.”

*******************************************



*******************************************

“Dintr-o data, Dori, care se afla din nou in coada sirului, carindu-l pe Bilbo, fuprins pe la spate din intuneric. Scoase un strigat si cazu.”

*******************************************



*******************************************

“…mina lui nimeri peste minerul micii lui sabii. Acum o scoase de acolo. Lucea palidsi cetos in fata ochilor lui. (carevasazica, si asta e un tais elfic, isi spuse in gind; iar

goblinii nu-s prin apropiere, dar nici destul de departe).”

*******************************************



******************************************

“Incet, foarte incet, se ridica de pe jos si, in patru labe, pipai in jur pina atinseseperetele tunelului…asa ca o porni tiris si inainta astfel o buna bucata de vreme,

pina cind, dintr-o data, mina lui dadu peste ceva ce la pipait parea un mic inel dintr-un metal rece, zacind pe jos. Era un moment de cotitura in cursul vietii lui, dar nu

avea de unde sa stie acest lucru.”

*******************************************



*******************************************

“Hobbitului sa-i sara inima din piept si alta nu, atunci cind sisiitul ajunse la urechealui, si dintr-o data vazu ochii aia spalaciti holbindu-se la el.

- Cine esti ? intreba el, indreptind pumnalul inainte.- Ce-i assta, nepretuitul meu ? sopti Gollum (care intotdeauna vorbea cu sine,

neavind cu cine altcineva sa vorbeasca).”

*******************************************



*******************************************

“- Hotule, hotule, hotule ! Baggins ! Il urim, il urim, il urim in veci vecilor !”

*******************************************



*******************************************

“Goblini imbracati in armuri din cap pina-n picioare, cu sabiile scoase, stateauinauntru, chiar linga prag, uitindu-se cu ochii mari la intrare si veghind galeria ce

ajungea pina acolo. Erau in garda, cu toate simturile la pinda, pregatiti pentru

orice.”

*******************************************



*******************************************

“Ei il vazura mai iute decit i-a zarit el. Da, il vazura. Sa fi fost o intimplare lamijloc sau o ultima viclenie a inelului inainte sa-si aleaga un nou stapin, fapt este ca

inelul nu se mai gasea pe degetul lui Bilbo. Cu urlete de incintare, goblini serepezira asupra lui.”

*******************************************



*******************************************

“Dar tot ceea vedea inaintea ochilor erau creste si povirnisuri ce coborau sprevai si cimpii intrezarite cind si cind printre copaci.”

*******************************************



*******************************************

“Si chiar in clipa aceea lupii dadura navala in poiana urlind. Dintr-o data hobbitul sigoblinul se pomenira priviti de sute de ochi. Dori insa nu se descotorosi de Bilbo.

Astepta pina ce hobbitul se aburca pe umerii lui printre crengi si abia apoi sari si el

sa se prinda de una.”

*******************************************



*******************************************

“Saracul hobbitel era sa fie din nou lasat la urma ! Abia apuca sa se prinda depicioarele lui Dori atunci cind acesta fu saltat in vazduh ultimul dintre toti; si

impreuna plutira peste colcaieli si pirjol, Bilbo leganindu-se-n aer si simtind cumaproape i se smulg bratele din incheieturi.”

*******************************************



*******************************************

“Nu trebuie sa fi necioplit cu un vultur cind esti mic cit un hobbit si te afli in cuibulzburatoarei in miez de noapte.”

*******************************************



*******************************************

“In virful dealului de piatra se gasea un tapsan drept, iar de acolo cobora o cararebine batatorita, cu multe trepte, pina jos la riu, traversat de un vad din pietre

uriase, netede, ce duceau la sesul verde de pe malul celalalt.”

*******************************************



*******************************************

“Se asezara pe banci de lemn si Gandalf se puse pe povestit, vreme in care Bilbo isilegana picioarele si se uita la florile din gradina, intrebindu-se oare cum se

numeau, caci pe jumatate din ele nu le vazuse-n viata lui.

- Treceam muntii cu un prieten sau doi...incepu vrajitorul.- Sau doi ? Nu vad decit unul, si-asta mic, il intrerupse Beorn.”

*******************************************



*******************************************

“- Ei bine, acesta este Codrul Intunecat ! zise Gandalf. Cea mai mare dintre toatepadurile lumii de la Miazanoapte. Nadajduiesc sa va incinte ochii.”

*******************************************



*******************************************

“Insa cele mai afurisite din tot ce vedeau ei erau pinzele de paianjeni: intunecate,dese, cu fire uimitor de groase, adeseori intinzindu-se de la un copac la altul ori

atirnind incilcite intre ramurile mai joase, de ambele parti ale potecii.”

*******************************************



*******************************************

“Fara sa mai piarda o clipa aruncara spre Bombur o fringhie cu un cirlig la capat.Miinile sale prinsera cirligul, iar ei il trasesera afara din apa. Bineinteles ca eraud pina la piele din cap pina-n picioare, dar nu acesta era cel mai rau lucru. Cind il

intinsera pe mal, era gata adormit, cu mina atit de virtos inclestata pe fringhie,incit era cu neputinta sa i-o desfaca; si adormit bustean a si ramas, in ciuda

tuturor incercarilor de a-l trezi.”

*******************************************



*******************************************

“In sfirsit, capul sau se iti deasupra acoperisului de frunze — iar acolo dadu pestepaianjeni ! Insa erau dintre cei mici, vinatori de fluturi. Lumina aproape ca-l orbi

pe Bilbo.”

*******************************************



*******************************************

“...unul dintre paianjenii aia uriasi alerga pe un fir gros cit o funie, pina cind ajunsela cele douasprezece boccele ce atirnau in sir pe o ramura inalta. Abia acum le

observa Bilbo cum se leganau in umbra, si se ingrozi vazind cite un picior de gnomiesind prin fundul unei boccele ori ici si colo virful unui nas, ori o bucatica de barba

sau gluga.”

*******************************************



*******************************************

“Bilbo statu o vreme sa se uite la citiva dintre paianjeni, apoi in tacerea sinemiscarea padurii isi dadu seama ca jivinele alea vorbeau unele cu altele.”

*******************************************



*******************************************

“Sub pod, apa curgea intunecata, iute, cu forta; iar la capatul indepartat al poduluise gaseau portile, la intrarea unei pesteri uriase ce patrundea in coasta unui

povirnis abrubt, acoperit de copaci...Peste acest pod il imbrincira elfii peprizonier,...”

*******************************************



*******************************************

“Gnomii se pomenira inconjurati de Elfii Padureni inarmati cu arcuri si sulite, sicare le strigau sa se opreasca.”

*******************************************



*******************************************

“Unele erau cu adevarat goale, altele erau poloboace bine captusite pe dinauntru siascunzind cite un gnom fiecare; dar toate se rostogoleau in jos, unul dupa altul, cu

pleoscaituri si bufnituri, lovindu-se de cele cazute mai inainte, cazind in apa,izbindu-se de peretii tunelurilor, ciocnindu-se unele de altele si saltind la vale, duse

de riu.”

*******************************************



*******************************************

“Thorin ii daduse multe batai de cap, iar acum acesta se sucea si se rasucea inbutoiul lui, si miriia ca un dulau virit intr-o cusca prea mica.”

*******************************************



*******************************************

“...si mai era si albia principala, prin care riul continua sa curga cu putere. Iar indepartare, cu capul intunecat ascuns intr-un nor zdrentuit, se inalta Muntele !

Tarimurile invecinate dinspre Miazanoapte si Rasarit, precum si pamintulrascolit ce le unea de munte nu se zarea. Se inalta singuratic, strajuind smircurile

intinse pina la poalele padurii. Muntele Singuratic.”

*******************************************



*******************************************

“Nu departe de gura de varsare a Riului Padurii se gasea ciudatul oras desprecare ii auzise pe elfi vorbind in pivnitele regelui. Nu era construit pe tarm, cu

toate ca si acolo erau citeva colibe si acareturi, ci drept pe suprafata lacului. Unpromontoriu stincos ce forma un golf linistit il apara de virtejurile facute de

varsarea riului. Un pod maret, construit din lemn, ducea pina la frematatoruloras din lemn, inaltat pe piloni uriasi din trunchiuri de copac. Nu era un oras al

elfilor ci al oamenilor care inca mai aveau curajul sa salasluiasca acolo, la umbra

indepartatului munte al Dragonului.”

*******************************************



*******************************************

“Astfel, intr-o buna zi, cu toate ca toamna era inaintata si vinturile suflau reci, iarcopacii isi pierdeau iute frunzisul, trei barci mari parasira Orasul Lacului,

incarcate cu vislasi, gnomi, domnul Baggins si multe provizii.”

*******************************************



*******************************************

“Prima lor tabara si-o asezara pe partea apuseana a pintenului dinspre miazazi,care se termina intr-o inaltime numita Dealul Corbilor. Pe vremuri, in virful

inaltimii fusese construit un post de straja; insa nu indrazneau sa suie pina acolo,caci nu s-ar fi putut apara.”

*******************************************



*******************************************

“Fili, Kili si hobbitul o pornira intr-o zi de-a lungul vaii, si se catarara prinlabirintul de stinci din coltul ei rasaritean.”

*******************************************



*******************************************

“Acolo, pe piatra cenusie din iarba poposise un sturz urias, aproape ca taciunele denegru, cu pieptul galben deschis patat cu picatele negre. Trosc ! Prinse un melc si-l

lovea de piatra. Trosc ! Trosc !”

*******************************************



*******************************************

“Vreme indelungata gnomii sezura in intuneric, in fata usii, cumpanind cam ce sicum, pina cind, in cele din urma, Thorin spuse:

- Acum a sosit vremea ca stimatul nostru domn Baggins, care s-a dovedit untovaras de nadejde la drum lung si un hobbit plin de curaj si mult mai descurcaret

decit ti-ai inchipui luindu-te dupa cit de mic este, si daca mi-e ingaduit sa spun, cu unnoroc ce intrece cu asupra de masura portia obisnuita — acum a sosit vremea safaca treaba pentru care a fost primit in Compania noastra, a sosit vremea sa-si

cistige Rasplata.”

*******************************************



*******************************************

“Acolo zacea un dragon uriesesc, ros-galben, dormind tun; un zanganit rasuna dinnarile si falcile lui, si fuioare de fum ieseau din ele, dar focurile sale erau acummocnite. Sub el, sub toate madularele sale si sub uriasa lui coada incolacita, si-n

jurul lui pe toate partile, intinzindu-se pe podele nevazute, se aflau gramezi far’ denumar de lucruri pretioase, aur batut si nebatut, nestemate si giuvaeruri, si argint

lucind si el rosu in lumina rubinie”

*******************************************



*******************************************

“Deasupra lui, in virful mormanului dormea dragonul, o amenintare cumplita chiarsi in somn.”

*******************************************



*******************************************

“Focul tisni din el, sala se umplu de fum, iar dragonul zgudui temeliile Muntelui.”

*******************************************



*******************************************

“Singurul gind ce-l stapinea era sa cerceteze tot muntele pina cind il prindea pe hotsi-l sfisia, si-l facea una cu pamintul. Iesi pe Poarta — apele se preschimbara inaburi turbati, suieratori — tisni in sus, vilvataie, si se aseza pe virful muntelui,

iproscind flacari verzi si vinetii.”

*******************************************



*******************************************

“Se tirira mai in adinc in tunel, si acolo ramasera, tremurind ca varga, cu toate caaerul era inabusitor si cald, pina cind zorile se ivira palide prin deschizatura usii.”

*******************************************



*******************************************

“Si cu adevarat Thorin arata ca un rege, invesmintat intr-o camasa de zale placatacu aur, si incins cu un briu incrustat cu pietre purpurii, in care virise o secure cu

coada de argint.- Domnule Baggins ! striga el. Iata prima plata ce ti se cuvine ! zvirle-ti deoparte

jiletca si pune asta pe dumneata !Il imbraca pe Bilbo cu o camasuta de zale, faurita de cine stie ce printisor de elf in

vremuri apuse. Era facuta din argint-otel, numit de elfi mithril, iar la ea se maiadauga un briu de perle si cristale. Un coif usor de piele impodobit cu desene,intarit pe dedesubt cu cercuri de otel si batut de jur-imprejurul marginii cu

nestemate albe, ii fu asezat hobbitului pe crestet.”

*******************************************



*******************************************

“Dintr-o gaura neagra intr-unul din peretii de stinca iesea o apa bolborositoare,care apoi curgea in virtejuri printr-un canal ingust, drept si adinc, scobit de

stravechi miini dibace...Un arc inalt se afla in fata lor ce inca mai pastrase bucatidin vechea lemnarie sculptata, cu toate ca era ciobita, mincata si inegrita. Unsoare cetos isi trimitea lumina palida printre pliurile Muntelui, si raze de aur

cadeau pe pragul pietruit.”

*******************************************



*******************************************

“Monstrul zbura cu o asemenea repeziciune incit, in scurta vreme, oamenii ilvazura ca o scinteie de foc ce se napustea inspre ei, crescind tot mai mult si mai

stralucitoare.”

*******************************************



*******************************************

“Smaug tisni gilgiind in sus, se dadu peste cap si se prabusi din inaltul cerului.Taman peste oras ! Ultimele sale zvircoliri il spulbera intr-o ploaie de scintei si

tandari. Lacul navali cu vuiet intre zidurile sale. Un abur uriesesc se virteji sprecer, albit de luna in intunericul ce se lasase dintr-odata. Urma un sisiit, o volbura

ca un suvoi, apoi tacere. Asa sfirsi Smaug si Esagroth, dar nu si Bard.”

*******************************************



*******************************************

“...si de atunci aveau sa priveasca tematori apa in care cazuse lesul dragonului.Acesta nu avea sa se mai intoarca niciodata pe patul sau de aur, caci zacea rece capiatra, rasucit pe fundul lacului, nu departe de mal. Veacuri la rind acolo aveau safie zarite, pe vreme linistita, oasele lui uriase, printre pilastrii frinti ai vechiului

oras.”

*******************************************



*******************************************

“Nu trecu mult timp si se auzi un filfiit de aripi — se intorsese sturzul, iar cu elvenise o pasare mai batrina decit veacul. Aproape ca nu mai vedea, abia putea

zbura, iar in crestetul capului chelise. Era un corb batrin si neobisnuit de mare.”

*******************************************



*******************************************

“Acolo ii intimpina din nou vocea puternica a lui Thorin:- Cine sunteti voi care veniti inarmati ca pentru razboi pina la portile lui Thorin,

fiul lui Thrain, Regele de sub Munte ?”

*******************************************



*******************************************

“Zilele treceau incet, fara sa se deosebeasca una de alta, cei mai multi dintregnomi isi petreceau timpul impartind si ordonind comoara.”

*******************************************



*******************************************

“In sfirsit ajunse la cotul unde trebuia sa traverseze apa, ca sa ajunga in tabaraasa cum isi dorea. Albia nu era adinca, insa se latise mult, si a o trece-n intuneric

nu era usor pentru micul hobbit.”

*******************************************



*******************************************

“In batalie minuiau cu ambele miini sapaligi late; dar fiecare avea la briu cite o sabiecu tais scurt si lat, si un scut rotund prins de spate. Barbile le erau despartite in

doua cozi impletite, virite in briuri. Pe cap purtau caciuli de fier, in picioare —incaltari de fier, iar chipurile le erau incrincenate.”

*******************************************



*******************************************

“Elfii atacara primii. Ura lor pentru goblini este rece si incrincenata. Sulitele sisabiile lor aveau in intuneric lucirea unei flacari reci, atit de ucigatoare era minia

miinilor ce le tineau.”

*******************************************



*******************************************

“...printre goblinii morti zaceau multi oameni si gnomi, si multime de elfi frumosicare ar fi putut sa mai traiasca veseli inca multe evuri in padure.”

*******************************************



*******************************************

“Mai intii il ingropara pe Thorin si Bard ii aseza pe piept Piatra Straveche.- Aici sa ramina, pina s-o prabusi Muntele ! spuse el. Sa aduca noroc tuturor

celor din neamul sau, care vor salaslui aici.”

*******************************************



*******************************************

“Strabatura cale lunga si-ntr-un tirziu ajunsera la aceeasi trecatoare unde iiprinsesera goblinii.”

*******************************************



*******************************************

“Ajunsera la riul care desena marginea Salbaticiei si la vadul de sub malulabrupt, de care poate ca va mai amintiti domniile voastre. Apa era umflata de lazapezile ce se topeau odata cu apropierea verii, si de la ploaia ce se tinuse toata

ziua...”

*******************************************



*******************************************

“Dar paminturile se inverzisera, iarba crescuse indestul, astfel ca hobbitulpasea cum nu se poate mai multumit.”

*******************************************



*******************************************

“...in scurta vreme sedeau tustrei in jilturi, linga foc....incepura sa vorbeasca despre vremea petrecuta impreuna — despre ce

altceva?- Esti o persoana tare de treaba, domnule Baggins, si tin mult la mataluta; dar,

la urma urmei, nu esti decit o faptura mititica intr-o lume foarte mare.-

Slava cerului ! zise Bilbo rizind si-i intinse vrajitorului cutia cu tutun.”

SFIRSIT

*******************************************



*******************************************

HARTA LUI THORIN SCUT DE STEJAR

*******************************************



ALAN LEE

ilustratiile lui alan lee la povestea unui hobbit

Documents