a.e. van vogt - star cluster

8/7/2019 A.E. van Vogt - Star Cluster

http://slidepdf.com/reader/full/ae-van-vogt-star-cluster 1/339

1

STAR CLUSTER

-A.E. van Vogt-

PROLOG

Nava terestra trecu atit de discret pelinga Gisser, soarele lipsit de planete, incitsistemul de alarma al statiuniimeteorologice aflata pe meteorit nu avu

timp sa reactioneze. Era deja vizibila ca odunga luminoasa pe ecranul desupraveghere, cind o zari si Watcher. Separea ca fusese data alarma si pe navastraina, intrucit punctul miscator de luminaisi incetinise inaintarea. Frina evident,descriind o bucla larga. Se tira incet inapoi,era clar ca incerca sa localizeze miculobiect ce atinsese ecranele energetice.

Cind aparu in cimpul de observare directa,



2

nava se distingea nelamurit, imensa pe

fondul stralucitor al indepartatului soare alb-galbui. Era mult mai mare decit oricealtceva vazut vreodata in Fifty Suns. Pareao adevarata imagine de infern, o navavenita din alta lume, un monstru dintr-ununivers semi-mitic. Chiar daca era un modelnou, era usor de recunoscut dupadescrierile din cartile de istorie ca fiind onava de razboi a Imperiului Pamiritului.Avertismentele istoriei erau infioratoare,referindu-se la ce s-ar putea intimpla, si iata,

sosise clipa cind se intimpla cu adevarat.Isi cunostea datoria. Trebuia sa transmita

prin subspatiul radio non directional catreFifty Suns un mesaj de avertizare pe care-1asteptau cu totii ingroziti, de o viata-ntreaga si mai trebuia sa se asigure ca nu

va ramine nici o urma a existentei statiei.Nu a avut loc nici un incendiu. Odata cudezagregarea motoarelor atomicesuprasolicitate, masiva cladire, ce fusese o



3

statie meteorologica, se dezintegra pur-si-

simplu in elementele sale componente.Watcher nu incerca sa se salveze.

Creierul sau, cunostintele depozitate acolonu trebuiau sa se lase cercetate. Simti doarun scurt, obositor spasm de durere inmomentul in care energia eliberata iltransforma si pe el in atomi.

Lady Gloria Laurr, Amiral, comandantulgeneral al navei Star Cluster, nu se deranjasa insoteasca expeditia ce se indrepta catremeteorit. Urmari insa totul cu mare atentie

pe monitor. Din momentul in care razele-spion infatisasera o figura omeneasca intr-ostatie meteorologica," O statiemeteorologica aici!" intelese importantadeosebita a descoperirii. Mintea ei evaluainstantaneu citeva posibilitati.

O statie meteorologica inseamna calatoriiinterstelare. Fiinte omenesti inseamnaorigine paminteana. isi imagina cum s-ar fiputut intimpla lucrurile: o expeditie in urma



4

cu multa vreme; trebuie sa fi avut loc cu

foarte multi ani in urma intrucit aveau acumtrafic interstelar, iar acest fapt indica opopulatie numeroasa, distribuita pe maimulte planete. Majestatea sa, gindi ea, va fiincintatai

Tot atit de incintata era si Lady Gloria.Intr-o izbucnire de generozitate, chemacompartimentul energetic.

- O actiune prompta, capitane Glone,spuse ea cu caldura, in vederea inchideriimeteoritului intr-o

sfera de energic protectoare ar firecomandabila si chiar rasplatita.

Barbatul, a carui imagine aparu pemonitor, se inclina.

- Va multumesc, nobila doamna. Cred caam salvat componentele electronice siatomice aleintregii statii. Din pacate, ca urmare ainterferentei energiei atomice a statiei



5

insasi, se pare ca

departamentul foto nu a avut tot atitsucces in obtinerea unor imagini clare.Femeia zimbi cu severitate.

- Omul va fi indeajuns, iar aceastaeste o matrice pentru care nu avem nevoiede imagini.

Intrerupse legatura, zimbind incontinuare, si-si intoarse privirea din noucatre meteorit. Observa stralucireaflaminda a absorbantelor de materie si deenergie. Se gindea la cele citeva furtuni

marcate pe harta din statia meteorologica.Le vazuse cu ajutorul razelor-spion, iaruna dintre ele era intr-adevar foarteputernica. Nici chiar uriasa sa nava nuputea indrazni sa se deplaseze prearepede, atita vreme cit localizarea acestorfurtuni nu era certa.

Viziunea fugara construita de razele-spion, ii infatisa un tinar foarte atragator.Foarte decis, curajos. Interesant pentru o



6

lume necivilizata. Pentru inceput trebuia

reconditionat, bineinteles, si apoi stors deinformatiile relevante. O greseala, acum,putea avea drept consecinta demarareaunui indelung si istovitor proces de cautare.S-ar irosi si zeci de ani pentru cercetareaunor zone inguste de numai citiva ani-lumina, in care nava nu putea accelera sinici sa mentina o viteza prea mare, fara adetine informatii exacte despre stareavremii;

Oamenii ei paraseau Pamintul. Cu o

miscare hotarita deconecta sistemul decomunicatie, isi regla aparatura si, cuajutorul teleportorului ajunse in camera deprimire, aflata la o jumatate de mila depuntea principala.

Ofiterul de serviciu ii iesi in intimpinare

si saluta.Era incruntat:- Tocmai am primit imaginile de la

departamentul fotografic. Pata de ceata



7

energetica de deasupra hartii este

groaznica. Sint de parere ca ar trebui sareconstruim pentru inceput cladirea siobiectele din interior, si sa lasam omul laurma.

Paru ca simte dezaprobarea dinatitudinea ei si corntinua repede:

-De altfel, individul e inferior matriciiumane obisnuite. Reconstructia lui, desicumva mai dificila,nu difera prea mult de felul in care ativenit de pe puntea principala in aceasta

camera, cu ajutorul teleportorului. Inambele cazuri se realizeazadescompunerea in elemente, care apoi sintrecompuse la destinatie, aidomamodelului original.-Dar de ce sa-1 lasam la urma? intreba

ea.-Din motive tehnice, intrucit avem de-a

face cu obiecte neinsufletite de cea maimare complexitate.



8

Materia organizata, dupa cum stiti, e cu

mult mai importanta decit un compus dehidrocarburi, formatpe baza de legaturi slabe.-Foarte bine.

Nu era insa chiar sigura ca un om, uncreier, informatiile dupa care era trasataharta erau mai putin importante decit hartainsasi. Nu s-ar fi putut reconstitui in acelasitimp?... Dadu din cap hotarita.

-Poti incepe.

Privea constructia ce incepea sa capete

contur in interiorul imensului receptor. Infinal, obiectul aluneca usor, purtat de aripileantigravitationale si fu depus pe enormapodea metalica, in centrul camerei.Tehnicianul cobori din cabina sa de controldind mirat din cap. O conduse pe LadyLaurr si inca o jumatate de duzina de curiosiin interiorul statiei meteorologice proaspatreconstituite, scmnalind defectele intilnite:

-Numai 27 de sori marcati pe harta,



9

spuse. E ridicol de putin, chiar presupunind

ca acesti oameniau organizat doar o mica portiune aspatiului. Si pe deasupra, remarcati citefurtuni sint indicate, destulde multe dincolo de zona sorilor reconstituitisi...

Se opri, privirea i se fixa pe podeauaintunecata din spatele unei masini, la vreosase metri distanta.

Privirea femeii o urmari pe a lui. Vazu unbarbat prabusit, contorsionat:

-Credeam, facu ea, incruntindu-se, caomul trebuia sa ramina ultimul.

Savantul isi ceru scuze:-Asistentul meu a inteles probabil gresit...Femeia il intrerupse:- Nu conteaza, trimite-1 imediat la

compartimentul psihologic si spune-iLocotenentului Neslor ca voi sosi si eucurind acolo.

- Imediat, nobila doamna.



10

- Asteapta! Transmite-i complimente

seniorului meteorolog si roaga-1 sa coboareaici, sa examinezeharta. Sa-mi prezinte apoi concluziile sale.

Se rasuci catre grupul din jurul ei, rizinddin toata inima, lasind sa i se vada dintiialbi uniformi:

- Slava cerului, actionam in sfirsit dupazece ani plicticosi de supraveghere, ii vomgasi curind peindivizii astia care se joaca cu noide-a v-ati ascunsclea, si vom instala

disciplina.Emotia ardea vilvataie in ea, ca o tortavie.Lui Watchcr i se paru ciudat ca stia

dinainte de a se trezi ca mai este inca inviata. Simtise apropierea starii de

constienta. Instictiv, tipic dellian, isi incepuexercitiul de pretrezire a muschilor, nervilorsi creierului, in mijlocul acestui procesritmic, mintea i se opri intr-o revelatie



11

ingrozitoare.

Intoarcere catre starea de constienta? El!In acest moment, cind creierul sau

ameninta sa explodeze din cauza socului,isi aminti ce se intimplase. Se ridicaprudent. Se holba la tinara femeie cestatea intinsa intr-un sezlong linga patul lui.Avea o fata fina, ovala si un aer distins,neobisnuit la o persoana atit de tinara. Ilstudia cu ochi cenusii, scinteietori. Subprivirea ei fixa, mintea barbatului lucra foartelinistita. Ideea ii veni in sfirsit: "Am fost

refacut, o simpla trezire... Ce altceva aureusit... sa afle?" Gindul se amplifica, gatasa-i sparga cutia craniana: CE ALTCEVA?

Vazu ca femeia ii zimbea, un zimbetusor amuzat. Era ca un tonic. Se linisti simai mult cind femeia incepu sa-i vorbeasca

cu o voce argintie:- Nu te speria. Doar atit, nu te speria.

Cum te numesti?



12

Watcher deschise gura, apoi o inchise la

loc, dind sever din cap. Avu impulsul pentrumoment, sa-i explice ca raspunzind la osingura intrebare doar, ar sparge scutulinertiei mentale delliene, avind ca efectapoi dezvaluirea unor informatii importante.Iar asta insemna un fel de infringere. Seabtinu si mai dadu inca o data din cap.

O vazu pe tinara femeie incruntindu-se:- Nu-mi raspunzi la o intrebare asa

simpla? Sint convinsa ca numele tau nuface nici un rau.

Numele gindi Watcher, apoi planeta deunde vine, unde se afla planeta respectivafata de steaua Gisser, ce stia desprefurtunile din zona, si asa mai departe, totmai adinc. Nu exista cale de oprire. Cufiecare zi cistigata, tinind acesti oamenideparte de informatiile la care rivneau,oferea locuitorilor din Fifty Suns un ragazpretios pentru organizare impotriva celeimai mari masinarii ce a zburat vreodata in



13

acest colt de univers.

Gindurile i se tirau. Femeia de linga el seridica in picioare privindu-1 lung. Ochii-idevenisera ca de otel. Vocea capatase orezonanta metalica:

-Oricine ai fi, afla ca te gasesti la bordulnavei imperiale de razboi Star Cluster,Amiralul Laurr la dispozitia dumitale. Simai afla ca dorinta noastra nestramutataeste sa ne indici o orbita pe care aceastanava va ajunge in siguranta pe planetavoastra.

Si continua infierbintata:-Sint convinsa ca stii deja ca Pamintul

nu admite guvernari independente.Spatiul este indivizibil. Universul nutrebuie sa se umple de popoare suveranecare se cearta si se razboiesc intre elepentru putere. Aceasta este' legea. Ceice se ridica impotriva ei sint proscrisi sivor suporta pedeapsa ce li se cuvine. Iaaminte.



14

Fara a mai astepta raspuns intoarse

capul.- Locotenent Neslor, spuse ea catre

peretele din fata lui Watcher, ai facutprogrese?

O voce feminina ii raspunse:- Da, nobila doamna. Mi-am format un

punct de vedere, bazat pe studiile lui Muir-Greyson, referitoare la populatiile colonialecare s-au nascut prin ruperea lor dintrunchiul principal al vietii galactice. Nuexista precedente in istorie pentru o izolare

atit de indelungata ca cea intilnita in cazulde fata. Imi permit sa afirm ca au trecutdeja de perioada statica si au evoluat apoiintr-o directie proprie. Oricum, cred catrebuie sa incepem cu metode simpledeocamdata. Citeva raspunsuri fortate ii vordeschide creierul pentru urmatoarelepresiuni; intre timp, putem trage concluziiimportante din viteza cu care-si adapteazarezistenta la testerul mental. Pot incepe?



16

latitudinea 473. Guvernul central se afla pe

mareata planeta Cassidor VII..."Watcher se ingrozi cind isi dadu seama

ce facea isi inchise indata minteatradatoare cu un nod dellian, oprind valuldevastator al dezvaluirilor. Stia ca nu vamai fi niciodata prins astfel in capcana, darera deja prea tirziu.

Femeia nu era tot atit de sigura. Iesi dincamera si reveni de indata in incaperea incare Locotenentul Neslor, o femeie devirsta mijlocie, isi clasifica descoperirile pe

role inregistratoare.Cind termina, se uita intrebator catre el.

Meteorologul dadu din cap cu gravitate:

- Ma tem, spuse, ca nu-i chiar asa desimplu. Punctele luminoasecorespunzatoare sorilor capata pe hartadin cauza distorsionarii luminii dimensiunileunor boabe de mazare, dar daca leexaminezi prin metroscop au doar citevamolecule in diametru. Daca dimensiunile



17

respective sint proportionale cu replicile lor

din realitate...Lady Laurr invatase sa-si ascunda

sentimentele in fata subordonatilor, maiales in situatii critice. Desi naucita ininteriorul ei, exteriorul isi pastra infatisarearece, ginditoare, calma, intr-un tirziuspuse:

-Vrei sa spui ca fiecare din acesti sori,sorii lor, este ascuns de o mie de altestele?

-Mult mai rau. Am impresia ca au

colonizat un sistem din zece mii. Sa nuuitam ca Marele Nor Magellan este ununivers cu peste cincizeci de milioane destele. Lumina solara avem destula, deci...

Batrinul incheie linistit:

-Daca doriti, pot pregati orbite cepresupun viteze de maxim zece ani-luminape minut catre toate stelele mai apropiate.Poate avem noroc.



18

Femeia dadu din cap, nervoasa:

-Una la zece mii! Nu bate cimpii!Din intimplare am idee despre legeaprobabilitatii. Ar insemna sa vizitam minimdoua mii cinci sute de sisteme solare, dacaavem noroc si intre trei mii cinci sute si cincimii, daca nu... Nu, nu... Un zimbet aspru iiintinse buzele, nu am de gind sa petrecemcinci sute de ani cautind acul in carul cu fin.Ma bazez pe psiholog inainte de a ma bazape noroc. Avem omul care intelege harta sioricit ar dura, pina la urma tot

va vorbi.Dadu sa se intoarca, dar se opri:

-Dar cladirea? Ce concluzii ati tras dinfelul cum e construita?

-De tipul celor folosite in galaxie in urma

cu cincisprezece mii de ani.-Imbunatatiri, schimbari?-Nici una notabila. Un singur observator in

post care face toata munca. Simplu,



19

primitiv.

Lady Gloria ramase pe ginduri,clatinind din cap, incercind parca saimprastie ceata din minte.

-Pare ciudat, in cincisprezece mii deani trebuia sa fi adaugat ceva. Coloniilesint statice de obicei, dar nu chiar atit destatice.

Trei ore mai tirziu examina rapoartele derutina, cind statia piui de doua ori slab.Doua mesaje...

Primul era de la laboratorul

psihologic, o singura intrebare:-Avem permisiunea sa penetram inforta creierul prizonierului?-Nu! Se opuse ferm Amiralul.A doua intrebare o facu sa-si arunce

privirea spre panoul orbital, pe care

scinteiau simbolurile. Batrinul acela traznitnu-i ascultase ordinele de a NU pregatitrasee orbitale. Se indrepta catre panouzimbind inciudata si studie semnele



20

luminoase. Trimise apoi un ordin catre

camera motoarelor principale. Urmareamanevrele facute de nava ce se arunca innoapte. De altfel, gindi ea, era ca si cum arfi jucat doua jocuri in acelasi timp.Contrapunctul era mai vechi in relatiileumane decit in muzica!

A doua zi privea in jos catre o planetace se rotea in jurul unui soare albastrui.Plutea in intuneric, sub nava, o masa depiatra si metal, lipsita de atmosfera,monotona si ingrozitoare ca un meteorit.

O lume a cantoanelor ancestrale si amuntilor neatinsi vreodata de fermentulvietii. Razele-spion infatisau numai roca,piatra fara sfirsit, nici un semn de miscareprezenta sau trecuta.

Mai cerceta inca trei planete, dintre care

una era o lume calda, verde, unde vintulsoptea prin padurile virgine, iar animalelemisunau pe cimpii. Nu se vedea nici ocasa, nici o umbra verticala de fiinta



21

omeneasca. Femeia rosti sever in statia

de comunicari internave:

-Cit de adinc pot penetra razele-spionin pamint, cu exactitate?-Treizeci de metri, sosi raspunsul.

-S-ar putea afla in subsol metale care sa

insele aparatura noastra, simulind oadincime de treizeci de metri?

- Citeva tipuri, nobila doamna.Nemultumita, taie legatura. In acea zi nuprimi nici un mesaj de la laboratorul

psihologic.Dupa inca o zi, in orizontul einerabdator patrunse un imens soare rosu.Nouazeci si patru de planete se invirteaupe orbite gigantice in jurul uriasului lorparinte. Doua erau locuibile, dar si

acestea dezvaluira o salbaticieimbelsugata de plante si animale, intilnitedoar pe planetele neatinse de mina simetalul civilizatiei.



22

Seful compartimentului zoologic isi facu

raportul cu voce sigura:-Procentul de animale corespunde

lumilor nelocuite de fiinte inteligente.

-Ti-a trecut cumva prin minte ca arputea fi o politica deliberata de conservare

a unei vieti animale abundente, ii trintiLady Laurr, si legi care sa impiedicecultivarea solului, chiar si de placere?

Nu astepta un raspuns, si nici nu-1 primi.Si in continuare nici o veste de lapsihologul sef, Locotenent Neslor.

Al treilea soare era si mai indepartat.Mari viteza treptat pina la douazeci dezile-lumina pe minut, dar primi unavertisment scuturator cind se izbi de omica furtuna. Trebuia sa fi fost mica,

deoarece abia inceput, tremurul metalic sesi linisti.Ceva mai tirziu se adresa consiliului,

celor treizeci de capitani convocati in sala



23

comandantilor.

- S-ar spune ca trebuie sa ne intoarcemin galaxie si sa sugeram o expeditiespeciala pentru descoperirea acestorticalosi ascunsi. Cel mai plingaret raportce mi-a ajuns la urechi spune ca noioricum eram in drum spre casa cind amfacut descoperirea si ca cei zece anipetrecuti in Nor ne dau dreptul la obinemeritata odihna.

Ochii-i cenusii fulgerau, vocea iidevenise de gheata.

-Puteti fi sigur, continua ea, ca ceice incurajeaza acest defetism nu vor fiobligati sa faca Guvernului Majestatii Saleun raport personal despre esec. Prinurmare, ii pot asigura pe cei cu inimi slabesau doboriti de dorul de casa ca vom mai

ramine inca zece ani aici de va fi nevoie.Ordonati ofiterilor si echipajului saprocedeze ca atare. Asta-i tot!

Intorcindu-se pe puntea principala,



24

constata ca nu sosise inca nici o veste de

la laboratorul psihologic. O mai stapineainca o urma fierbinte de furie si nerabdarein timp ce facea legatura cu laboratorul. Sestapini insa cind aparu pe ecran figurainteligenta si preocupata a LocotenentuluiNeslor:

-Ce se intimpla, locotenente? intreba ea.Sint nerabdatoare sa aud noile dateobtinute de la prizonier.

Femeia clatina din cap.-Nimic de raportat.

-Nimic!Uluirea ii inasprise glasul.-Am solicitat de doua ori, sosi

raspunsul, permisiunea sa-i penetrammintea. Sint sigura ca stii ca nu propun cuusurinta o asemenea metoda.

-Oh!Stia, dar dezaprobarea celor de acasa,

obligatia de a da explicatii pentru oriceactiune imorala impotriva bastinasilor o



25

determinase automat sa refuze. Acum...

Inainte ca Lady Laurr sa poata scoateun cuvint, psihologul continua:

-Am facut citeva incercari de a-1convinge in somn de inutilitatea impotriviriisale, deoarece noi sintem oricum in staresa le descoperim lumea. N-am reusit decitsa-i dau certitudinea ca revelatiile saleanterioare nu ne sint de nici un folos.

Comandantul isi recapata glasul:- Vrei sa spui, locotenente, ca nu ai altplan deciu violenta? Nimic altceva?

Figura din imaginea astroplatului selegana usor:

-O rezistenta de 800 I.Q., spuselocotenent Neslor simplu, la o inteligenta de167 I.Q. e ceva nou pentru mine.

Lady Gloria se arata surprinsa:

- Nu inteleg.,. Am senzatia ca nescapa un element esential, intr-unsistem cu cincizeci de

milioane de sori ne impiedicam pur si



26

simplu de o statie meteorologica, in care

mai intilnim si o fiinta omeneasca. Contraroricarei legi de autoconservare, aceasta sesinucide imediat pentru a nu cadea inmiinile noastre. Statia este construita dupaun vechi model galactic, nu prezinta nici oimbunatatire dupa cincisprezece mii de ani.Totusi, imensitatea timpului scurs,dezvoltarea intelectuala a acestor oameniar fi trebuit sa conduca la importanteschimbari. Iar numele tipului, Watcher*este tipic pentru o epoca straveche,

premergatoare calatoriilor in spatiu, cindindividul purta numele indeletnicirii sale.Este posibil ca si postul de supravegheresa fie o mostenire de familie. E cevadeprimant aici, care...

Se intrerupse incruntata.

- Ce plan ai?Dupa un minut incuviinta:

-Inteleg... Foarte bine, adu-1 intr-undormitor de pe puntea principala. Si las-o



27

balta, nu te stradui sa fardezi vreuna din

fetele tale puternice ca sa arate ca mine, nusint de acord. Pe miine.

Urmarea cu raceala imagineaprizonierului de pe monitor. Barbatul eraintins in pat, nemiscat, cu ochii inchisi, cufigura incordata ciudat. Arata, gindi ea, cacineva care descoperea ca pentru primaoara in

patru zile, liniile de forta invizibile care-1legasera fusesera desfacute.

In spatele ci, psihologul sef sopti:

- E inca banuitor, si va ramineprobabil asa pina cind veti slabi partialpresiunea asupra creierului sau. In generalactiunile sale se vor concentra tot maimult asupra unui singur plan. Cu fiecareminut ce se scurge, va fi tot mai convinsca are o sansa unica pentru a distrugenava si ca trebuie sa fie absolut necrutator,asumindu-si orice risc. L-am influentat inultimele zece ore sa-si modifice rezistenta



28

intr-un mod foarte subtil. Vei vedea in

curind... Ah!Watcher se ridicase in pat. Isi extrase un

picior de sub cearceafuri, aluneca apoiusor inainte si se ridica in picioare. Fuseseo miscare ciudata, plina de forta. Ramaseasa un moment, o aparitie inalta inpijamale cenusii. Era clar ca-si planificaseprimele miscari, deoarece, dupa ce incuieusa, se indrepta catre un sir de sertare ceocupau un perete intreg, le incerca si apoile smuci, deschizindu-le aparent fara nici

un efort, incuietorile sareau una dupa alta.Oftatul Amiralului se facu ecoul privirii

Locotenentului Neslor.- Doamne! spuse psihologul, in sfirsit.

Nu-mi cere sa explic cum sparge lacatelealea metalice. Puterea de care da dovada

trebuie sa fie un rezultat alantrenamentului sau dellian. Nobiladoamna...

Tonul ii devenise alarmat. Amiralul se



30

prin marea sala boltita. Dintr-o data, frica

ingrozitoare ca el si semenii sai sintpierduti fara scapare, se transforma insperanta. Era cu adevarat liber.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Watcher* - paznic, supraveghetor

Oamenii acestia nu puteau avea nici ceamai mica banuiala in privinta adevarului.Marele geniu

Joseph M. Dell, era cu siguranta uitat demult pe Pamint. Eliberarea lui Watcherfacea parte dintr-un plan, desigur, dar...

"Moarte, gindi el cu ura feroce, moartetuturor, dupa cum si ei au adus moarteacindva, si o vor aduce din nou..."

Examina pe rind becurile luminoase dinpupitrul de control, cind zari cu coadaochiului femeia ce pasea spre el dinspre



31

peretele alaturat. Ridica privirea si gindi

cu bucurie salbatica:"Sefa!" Era pazita de arme atintite

asupra lui, era sigur, dar ei nu aveau deunde sti ca tot timpul de cind se afla aici seintrebase cum sa-i determine safoloseasca armele. N-ar mai fi in stare sa-1 reconstituie din nou. Iar actul eliberarii luitrada o capcana psihologica.

Femeia rupse prima tacerea, zimbind:-N-ar fi trebuit sa te las sa examinezi

aceste panouri. Dar ne-am hotarit la o

alta tactica in privinta ta. Ai deplinalibertate pe nava, poti cunoasteechipajul. Dorim sa te convingem..., sa teconvingem.

Ceva din inversunarea si paloarea lui otulburasera, sovai, se scutura, vizibilenervata de slabiciunea ei si zimbindcontinua si mai hotarita pe un tonconvingator:



32

-Vrem sa te facem sa intelegi ca nu

sintem capcauni. Vrem sa abandonezistarea asta de alarma ca am putea face raupoporului tau. Acum, daca am aflat deexistenta voastra, poti fi sigur ca e ochestiune de timp sa va gasim. Patnintul nueste crud sau tiranic, sau mai bine zis numai este. Pretindem o minima supunere, inspiritul ideii unei entitati comune, aindivizibilitatii spatiului. Legislatia trebuie safie unica, iar cistigul minim al lucratorului derind mentinut la un nivel inalt. Si inca ceva,

razboaiele sint absolut interzise, in restorice planeta sau grup de planete, poateavea forma proprie de guvernamint, poateface comert cu oricine doreste, poate traidupa bunul plac. Nu-i nimic atit de ingrozitorcare sa justifice tentativa ta ciudata de

sinucidere in momentul in care amdescoperit postul meteo.

"Ar trebui, gindi el, ascultind-o, sa-i crapcapul intii ei." Cea mai buna metoda ar fi s-



33

o apuce de picioare si s-o izbeasca de zidul

metalic sau de podea. I s-ar sfarima cuusurinta teasta si ar rezolva doua lucrurideodata, in primul rind ar fi un avertismentnecesar si ingrozitor pentru ceilalti, ofiteri ainavei. Apoi si-ar grabi moartea obligindu-ipe paznici sa traga. Vor intelege prea tirziuca singurul mod de a-1 opri este focul.

Facu un pas catre ea. Abia vizibil, nervii,muschii incepura sa se agite, pregatindu-sesa catapulteze corpul dellian pe o distantace depasea cu mult posibilitatile unui om.

Femeia vorbea in continuare:-Ai spus mai devreme ca poporul tau e

raspindit in cincizeci de sisteme solare inacestspatiu. De ce numai cincizeci? Indouasprezece mii de ani, sau chiar maimult, n-ar fi fost imposibil saatingeti 12000 de bilioane de locuitori.

Intre timp, el mai facu un pas, si inca



34

unul. isi dadu seama ca trebuia sa-i

vorbeasca in urmatoarele secunde, daca nuvoia sa-i stârneasca neincrederea. Era vitalsa se apropie de ea cit mai mult. Spuse:

-Cam doua treimi din cuplurile de la noinu au copii. E ca un blestem, dar la noicoexista doua rase diferite, intelegi, iaracum intre ele au loc casatorii fara nici opiedica...

Aproape ajunsese la distanta dorita de el.Mai avea un pas.

-Vrei sa spui ca s-a produs o mutatie si

cele doua tipuri nu se pot amesteca?Nu mai era nevoie sa-i raspunda. Mai

avea numai trei metri pina la ea. Se lansaca un tigru spre golul ce-i despartea.

Prima rafala ii sfisie trupul prea jos pentru

a-i fi fatala, dar ii produse o ametealafierbinte si o ingrozitoare greutate. O auzipe "sefa" urlind:

-Locotenent Neslor, ce faci?



35

Atunci o apuca. Degetele insfacara strins

bratul femeii ce incerca sa se apere, cind oa doua rafala il izbi in coaste, aducindu-i ingura o spuma singerie. In pofida vointeisale, isi simti miinile alunecind de pefemeie. Oh, spatiu! Cit a dorit s-o ia cu elin imperiul mortii! Femeia tipa:

-Locotenent Neslor, ai innebunit?Inceteaza focul!

Inainte ca a treia raza sa-1 pirjoleascacu violenta, isi spuse cu cinism: "Nici acumnu banuieste nimic. Dar cineva si-a dat

seama, cineva care in ultimul moment aghicit adevarul. Prea tirziu! Prea tirziu,prostilor! Duceti-va sa vinati! Au fostavertizati, au timp sa se ascunda si maibine. Iar cei cincizeci de sori sintimprastiati, imprastiati printre milioane destele, printre..."

Moartea ii taie firul gindurilor.Femeia se ridica de pe podea, ametita,



36

straduindu-se sa-si adune mintile in urma

socului violent. Era vag constienta deprezenta Locotenentului Neslor ce veniseprin intermediul teleportorului, se oprisemai intii linga cadavrul lui Gisser Watchersi apoi se grabi spre ea.

-Te simti bine, draga mea? A fost atit degreu sa trag prin monitor...

-Nebuno! isi recapata suflul Amiralul, itidai seama ca un corp nu mai poate fireconstituit odata ce focul i-a distrusorganele vitale? Este singura metoda

definitiva. Va trebui sa mergem acasafara...

Se opri. O vazu pe cealalta holbindu-se la ea.

-Intentiile sale de a ataca erau clare,ii spuse Locotenentul Nestor, si erau preatimpurii, potrivit calculelor mele. In orice caznu se incadreaza in psihologia omeneasca.In ultima clipa mi-am amintit de Joseph Dell



37

si masacrarea superoamenilor dellieni

acum cincisprezece mii de ani. E fantastic,cind te gindesti ca o parte din ei au scapatsi au pus bazele unei civilizatii in acest coltindepartat de spatiu. Intelegi acum:dellian... Joseph M. Dell... Inventatorulrobotului perfect.

CAPITOLUL 1

Difuzoarele din strada se trezira la viata.O voce barbateasca rasunatoare spunea;

- Atentiune cetateni ai planetelor din FiftySuns. Aici este Star Cluster, nava derazboi a Pamintului. In citeva momente,Prea Onorabila Gloria Cecily, Lady Laurr,Amiral al navei, va face un anunt.

Maltby, care tocmai se indrepta catre



38

un aeroglisor se opri in loc cind rasuna

vocea de la radio. Observa ca nu erasingurul.

Lant era o planeta noua pentru el.Capitala ei avea un delicios aspect rural incomparatie cu Cassidor, unde se aflabaza principala a Flotei Spatiale din FiftySuns. Maltby sosise cu nava sa cu o zi inurma, la ordinul general, adresat tuturornavelor de razboi de a se refugia imediatpe cea mai apropiata planeta locuita.

Era un ordin de alarma, din care

razbatea panica. Din ceea ce auzise lapopota ofiterilor era clar ca avea legaturacu nava paminteana al carei mesaj eratransmis acum prin sistemul de alarmaregenerala.

La radio, glasul barbatesc sunaemotionat:- Va vorbeste Lady Laurr.

Se facu auzita vocea hotarita, vibranta a



39

unei tinere femei:

- Locuitori din Fifty Suns, stim ca sintetiacolo. De citiva ani nava mea, Star Cluster,cartografiaza in Marele Nor Magelan. Dinintimplare, am dat peste una din statiilevoastre meteorologice si 1-am facutprizonier pe cel ce o deservea, inainte de areusi sa se sinucida, am aflat de la el caundeva in acest nor cu aproape o suta demilioane de stele, existacincizeci de sisteme solare locuite, cu untotal de saptezeci de planete populate cu

fiinte omenesti. Intentia noastra este sa va,localizam, desi la prima vedere ar pareaimposibil, intr-adevar, pare dificil sadescoperi cincizeci de stele imprastiateprintre alte o suta de milioane, folosind doarmijloace tehnice, am gasit insa o solutie,doar in parte tehnica. Ascultati-ma cuatentie, locuitori din Fifty Suns. Stim cinesinteti. Stim ca sinteti roboti dellieni sinondellieni... Asa-zisi roboti. Nu chiar



40

roboti, ci humanoizi in carne si oase.

Studiind cartile noastre de istorie, am aflatdespre nebunia de acum cincisprezece miide ani care v-a inspaimintat, v-a facut saparasiti galaxia principala si sa va cautatirefugiul cit mai departe de civilizatiaomeneasca.

Cincisprezece mii de ani inseamnamult. Oamenii s-au schimbat. Incidenteneplacute ca cele traite de stramosii vostrinu mai sint posibile. Va spun asta pentru ava alunga teama. Trebuie sa va intoarceti

in colectivitate. Trebuie sa va alaturatiuniunii galactice pamintene, sa acceptati unminimum de reguli si sa construiti porturicomerciale interstelare.

Avind in vedere motivele speciale pentrucare va ascundeti, va acord o saptamina

de gindire, pentru a ne dezvalui pozitiaplanetelor voastre. In acest rastimp nuvom intreprinde nimic. Dupa ce se vascurge acest ragaz, pentru fiecare zi



41

siderala ce trece fara a ne contacta, va

vom penaliza.De un lucru puteti fi siguri. Va vom gasi.

Si inca foarte repede!Difuzorul tacu lasind parca timp sa fie

patruns intelesul cuvintelor abia rostite.Linga Maltby, un barbat spuse:

- O singura nava! De ce sa netemem? S-o distrugem inainte de a seintoarce in galaxie si de a raporta prezentanoastra!

O femeie comenta nelinistita:

- Oare spune adevarul sau blufeaza?Chiar poate crede ca ne poate gasi?

Un al doilea barbat ii raspunse cu o voceaspra:- Imposibil. Este vechea poveste a

acului in carui cu fin, daca nu chiar mai

rau.Maltby nu spuse nimic, dar era inclinat

sa-i dea dreptate. I se parea ca AmiralulLaurr de pe nava paminteana bijbiia in cea



42

mai neagra bezna ce a inconjurat vreodata

o civilizatie.Radioul transmise din nou vocea Prea

Onorabilei Gloria Cecily:In eventualitatea ca nu socotiti timpul

in stilul nostru, o zi siderala are douazecide ore a cite o suta de minute, intr-unminut sint o suta de secunde, iar osecunda este timpul in care luminaparcurge exact o suta de mii de mile. Ziuanoastra este ceva mai lunga decit in stilulvechi, in care un minut avea saizeci de

secunde, iar viteza luminii era exprimatacaraghios, cu o suta optzeci si sase de miitrei sute de mile pe secunda. Calculati-vabine timpul in consecinta. Peste osaptamina voi face un nou apel. Urma opauza. Apoi vocea unui barbat. Nu eia celcare o prezentase pe Lady Laurr.

- Cetateni din Fifty Suns, acesta a fost unmesaj inregistrat. A fost receptionat in urmacu o ora si retransmis conform deciziei



43

consiliului de conducere din Fifty Suns, in

concordanta cu dorinta noastra de amentine populatia la curent cu evolutiasituatiei... Este cel mai mare pericol carene-a amenintat vreodata. Continuati-vaactivitatile zilnice in mod normal si fiti sigurica vom face tot ce ne sta in putinta. Pemasura ce vom mai avea informatii, vavom anunta. Atit deocamdata.

Maltby urca in aeroglisorul ce opri indreptul sau. Se aseza pe un scaun. Ofemeie lua loc linga el. Imediat, avu o foarte

usoara senzatie de soc in creier. Ochii i semarira putin, de uimire, dar nu facu nici unalt gest care sa tradeze ca ar fi simtittatonarea facuta de gindul spioanei.

Femeia spuse dupa o vreme:-Ai ascultat anuntul?-Da.-Ce parere ai?

-Sefa parea foarte hotarita.



44

-Ai remarcat ca locuitorii din Fifty Suns au

fost impartiti in roboti dellieni si non-dellieni?

Nu-1 mira faptul ca sesizase si ea acelasilucru. Oamenii de pe Pamint nu stiau deexistenta unui al treilea grup in acestsistem, dellhibrizii. Multe mii de ani dupamigratie, casatoriile dintre un dellian si unnon-dellian nu produsesera urmasi. Intr-untirziu, prin ceea ce se numea sistem depresurizare rece copii au devenit un visrealizabil. Rezultatul a fost asa-numitul

dellhibrid, un om cu doua creiere, avindforta fizica a dellianului si capacitateacreativa a non-dellianului. Cele douacreiere, perfect coordonate, puteaudomina pe oricine poseda un singur creier.

Maltby era un dellhibrid. La fel si femeia

de linga el, o recunoscuse dupa felul cumii stimulase creierul pentru o clipa.Diferenta dintre ei era ca el aveapermisiunea legala de a se afla pe Lant



45

sau pe orice alta planeta din Fifty Suns,

ea nu. Daca ar fi fost prinsa, putea fitrimisa la inchisoare sau chiar condamnatala moarte.

- Te-am cautat, ii spuse ea, incercamde mai bine de o ora sa te contactam, decind statul nostru major a receptionatmesajul. Ce crezi ca trebuie sa facem?

Maltby ezita, ii era greu sa-si accepterolul de lider ereditar al dellhibrizilor; elcare mai era si capitan in Flotila Spatialadin Fifty Suns... In urma cu douazeci de

ani, dellhibrizii incercasera sa preiaconducerea absoluta in Fifty Suns.Tentativa esuase dezastruos si ca urmarefusesera declarati in afara legii. Maltby,pe vremea aceea un copil, fusesecapturat de o patrula delliana. Fusese

crescut la unitate. Era un experiment, ingeneral, se recunostea ca problemadellhibrizilor trebuia rezolvata. Sedepusese un efort sustinut pentru a-1



46

invata ce inseamna loialitatea fata de

Fifty Suns ca entitate unica; si intr-oconsiderabila masura reusisera. Singurullucru pe care nu-1 cunosteau profesoriiera ca-1 aveau in puterea lor pe insusiconducatorul de dreptul dellhibrizilor.

In mintea lui Maltby se nascuse unconflict, pe care nu-1 rezolvase inca. Spuseincet:-In clipa de fata senzatia mea este ca ar

trebuisa ne alaturam neconditionat celorlalti. Sa

tratam deschis cu dellienii si non-dellienii.In definitiv,locuim si noi in Fifty Suns.-S-a discutat deja posibilitatea, spuse

femeia, ca am capata niste avantaje dacaam dezvaluicoordonatele uneia dintre planete.

In pofida antrenamentului sauambivalent, Maltby fu socat pentru moment.Si totusi intelegea ce voia sa spuna. Gindi



47

cu amaraciune:

"Se pare ca temperamental nu sintpotrivit pentru intrigi." Se calma, deveni maiingindurat si in acelasi timp, mai pregatit sadiscute situatia in mod preventiv.

- Daca Pamintul localizeaza aceastacivilizatie si-i recunoaste guvernul actual,inseamna ca nu vommai putea schimba nimic. Orice plan amavea pentru a inclina balanta in favoareanoastra...

Femeia, o blonda subtirica, zimbi aspru,

o lumina salbatica ii straluci in ochii albastri:-Daca i-am preda, spuse ea, am putea

pune conditia ca in viitor sa capatam statutde egalitate,in fond asta-i tot ce dorim.-Oare?Maltby stia mai bine si nu era incintat.-Din cite mi-amintesc, razboiul pe care 1-

am dus avea alte teluri.-Ei bine... Cine are cele mai multe



48

drepturi la pozitii inalte? spuse sfidator

femeia. Psihologic lesintem superiori atit dellienilor cit si non-dellienilor. Dupa cite stiu sintem singurasuper-rasa din galaxie.inflacarata conchise:

-Si mai exista inca o mare sansa.Acesti paminteni nu au auzit de dellhibrizi.Daca ne-amfolosi de avantajul surprizei... Daca amputea duce citi mai multi oameni de-ainostri la bordul acelei nave... Am putea

captura noi arme, decisive. Intelegi?Maltby intelegea multe, inclusiv ca in

acest plan erau amestecate o multime delucruri rivnite.-Draga mea, spuse el, sintem un grup

mic. Revolta noastra impotriva guvernului a

dat gres cutoata surpriza initiala, in timp, s-arputea sa ajungem sa facem toate acestelucruri. Dar ideile



49

noastre sint mult mai mari decit numarul

nostru.-Hunston considera ca trebuie sa

actionezi in momentele de criza.-Hunston! spuse involuntar Maltby.Alaturi de stralucitorul si revendicativul

Hunston, Maltby se simtea neinteresant.Avea nepopulara sarcina de a tine in friupatimile salbatice ale tinerilor nedisciplinati.Sustinut de cei apropiati, in mare partebatrini, fosti prieteni ai raposatului sauparinte, pleda pentru sabuinta. Se dovedi o

sarcina ingrata. Huston era comandantadjunct al organizatiei. Programul sau deactiune imediata facea apel la cei mai tineri,care stiau doar din auzite de dezastrulgeneratiei anterioare. Atitudinea lor era:"Conducatorii au facut greseli atunci. Noi

nu vom mai gresi."Maltby nu avea nici o chemare de a

domina asupra poporului din Fifty Suns. Aniin sir isi pusese intrebarea: "Cum sa



50

canalizez ambitiile delhibrizilor pe cai mai

putin belicoase?" Nu gasise insa raspunspina in acel moment. Rar, dar ferm, rosti:

- Cind o colectivitate este amenintata,trebuie strinse rindurile. Fie ca ne place saunu, ne aflam in Fifty Suns. S-ar putea sa fietentant sa tradam aceasta civilizatiePamintului, dar nu putem hotari noi acum,la o ora de la aparitia unui prilej favorabil.Anunta Orasele Ascunse ca cer trei zile dedezbateri si discutii critice, in a patra vomorganiza un plebiscit, care va da,

raspunsul: tradam sau nu tradam. Asta-itot.

Cu coada ochiului vazu ca femeia nuera multumita. Fata i se posomorise subit,in atitudinea sa se putea deslusi o furieinabusita.

- Dragul meu, spuse eadragastos, esti sigur ca nu te vei impotrivideciziei majoritatii?

Din schimbarea expresiei, Maltby trase



51

concluzia ca se declansase in ea vechiul

conflict democratic. Acesta era marele luiatu asupra poporului sau: consiliuldellhibrizilor al carui sef era, apela direct lacomunitate pentru toate hotaririleimportante. Timpul demonstrase careferendumurile scot la iveala instinctele deconservare ale unui popor. Indivizi carepropovaduisera furiosi luni in sir solutiadecisiva, dura, deveneau precauti cind erauconfruntati cu balotajul plebiscitului. Multefurtuni politice periculoase se rasuflasera in

cutia de vot.- In patru zile, rosti incet femeia, o alta

grupare ar putea lua decizia sa tradeze, iarnoi vom fi pierdut avantajul. Hunstonconsidera ca trebuie actionat fara intirziere,in momentul in care guvernul trece prin

criza. Mai tirziu, ii va putea intreba peoameni daca actiunea lui a fost corecta.

Pentru asta, cel putin, Maltby avearaspunsul pregatit:



52

- Soarta unei intregi civilizatii este in joc.

Poate oare un singur om sau o gruparemica sa riste viata citorva sute de mii deoameni, mai intii si apoi a tuturor celorsaisprezece bilioane de locuitori din FiftySuns? Nu cred. Dar acum trebuie sacobor. Noroc.

Se ridica si sari din aeroglisor. Nu se uitainapoi. Se indrepta spre bariera de otel, inspatele careia se afla una din cele citevabaza de dimensiuni reduse pe care FlotaSpatiala le avea pe planeta Lant.

Paznicul ii examina scrisorile deacreditare incruntat si apoi i se adresa peun ton oficial:

- Capitane, am ordin sa, va escortez incladirea Capitoliului, unde autoritatilelocale se afla in conferinta cu comandantii

militari. Veniti de buna voie?- Desigur, spuse Maltby, aparent fara nici

o ezitare.Un minut mai tirziu se afla intr-un vehicul



53

militar ce zbura inapoi catre oras.

Situatia nu devenise inca fara scapare,gindi el.

Oricind ar fi putut sa-si concentreze celedoua creiere, astfel incit sa-1 anihileze intiipe paznicul sau si apoi pe pilot.

Se hotari sa nu actioneze inca. Oconferinta a guvernului local nu insemnaneaparat un pericol iminent pentru capitanulPeter Maltby. De fapt, se astepta chiar samai afle ceva.

Naveta ateriza intr-o curte, intre doua

cladiri acoperite cu iedera. Maltby fu condusprintr-o usa intr-un coridor vast, puternicluminat si introdus intr-o sala unde se aflauaproximativ douazeci de oameni in jurulunei mese de conferinte. Evident, sosireasa fusese anuntata, caci nimeni nu vorbea

cind pasi el inauntru. Arunca o privire scurtasirului de fete ce se intorsese spre el.Cunostea personal doua dintre personajeleprezente. Dadura din cap salutindu-1.



54

Confirma ca-i recunoscuse si el inclinind

capul in directia fiecaruia.Pe ceilalti, inclusiv patru barbati in

uniforma, nu-i intilnise direct. Recunoscufigurile citorva conducatori guvernamentalisi ale citorva ofiteri. Erau usor de deosebitdellienii de non-dellieni. Cei dintii, rafinati,frumosi, puternici. Ceilalti difereau multintre ei. In picioare in capul mesei, cu fatacatre usa statea un bondoc non-dellian.Maltby il recunoscu din fotografiile din presape Andrew Craig, un ministru de pe aceasta

planeta.- Domnilor, incepu Craig, sa nu-1 luam pe

capitanul Maltby pe ocolite.Apoi, adresindu-se direct lui Maltby:- Capitane, tocmai discutam despre

amenintarea acestei nave de razboi

pamintene. Comandanta eitocmai a facut cu putin timp in urma unanunt pe care probabil 1-ai ascultat.

Maltby inclina capul:



55

-Am auzit.

-Bun. Iata care este situatia. S-a stabilitca nu vom desconspira nimic acestuiintrus, cu toate ofertele facute. Au fostcitiva care au comentat ca daca Pamintul aajuns deja in Marele Nor Magellan,descoperirea noastra este inevitabila maidevreme sau mai tirziu. Dar pina atunci maipot trece citeva sute de mii de ani. Inurmatorul deceniu putem trimite expeditiiin galaxia principala, sa vedem exact cumstau lucrurile. Apoi vom putea lua

hotarirea definitiva in privinta stabiliriicontactului. Intelegeti deci ca este o caleriscanta.

Se opri uitindu-se intrebator catreMaltby. Era o doza de neliniste in privirealui. Maltby spuse pe un ton neutru:

- Neindoielnic, este ocale riscanta.Un oftat de usurare traversa adunarea.<



56

-Oricum, continua Maltby, puteti fi siguri

ca localizarea noastra nu va fi dezvaluitanaveipamintene de vreun grup sau de oplaneta? Multe popoare sau planete auinterese personale.-Sintem foarte constienti de acest lucru,

spuse bondocul. De aceea te-am si invitatla aceastaintrunire.

Maltby nu era convins ca fusese chiaro invitatie, dar nu comenta.

Vorbitorul continua:- Am primit mesaje de la toate guvernele

din Fifty Suns. Toti sint de acord ca trebuiesa raminem ascunsi. Dar toti sint la fel deconvinsi ca daca nurealizam o intelegere cu dellhibrizii, sa nu

foloseasca acest prilej, alianta noastra estezadarnica.

Maltby ghicise in citeva minute undevoia bondocul sa ajunga, intelesese criza



57

in care se aflau relatiile dintre dellhibrizi si

restul populatiei din Fifty Suns.Intelesese ca si el trecea printr-unmoment de criza.

- Domnilor, spuse, am impresia ca mi secere sa intru in legatura cu dellhibrizii. Caofiter in armata acestei civilizatii, oricecontact ma va pune intr-o situatie foartedificila.

Viceamiralul Dreehan, comandant alnavei de razboi Atmion, unde Maltby eraasistent navigator si meteorolog sef, i se

adresa:-Capitane, poti accepta orice propunere ti

se va face aici. Nu te teme, iti intelegemperfect situatia.-Ar fi preferabil sa se consemneze cele

ce se vor discuta in continuare.

Craig facu semn stenografilor:-Notati, va rog!-Va ascult, spuse Maltby.-Dupa cum ati banuit, continua Craig, am



58

dori sa transmiteti propunerile noastre...

Se opri o clipa incruntindu-se, vizibilincurcat ca trebuia sa foloseasca untermen care conferea o aura de legitimitategrupului de proscrisi...-... Consiliului de conducere al

dellhibrizilor. Sintem incredintati ca-ti va stain putinta sa realizezi acest contact.-In urma cu citiva ani, raspunse Maltby,

1-am informat pe superiorul meu ca amfost abordat de catre emisarii dellhibrizilorsi ca pe fiecare planeta din Fifty Suns

exista in permanenta posibilitati destabilire a legaturii. S-a convenit atunci sanu se dezvaluie nici o informatie despreexistenta acestor agentii, ca si cumactivitatea lor ar fi trebuit sa se desfasoarein cea mai stricta conspirativitate... Asta-i,

nu cred ca-mi vor indica unde ar putea figasiti.

De fapt, hotarirea ca Maltby sa informezeautoritatile despre existenta acestor agentii



59

fusese luata printr-un plebiscit al

dellhibrizilor. Simtise ca un astfel decontact era suspectat si prin urmare ar fiputut fi chiar acceptat. Consiliuldellhibrizilor considerase ca Fifty Suns nuva lovi in aceste agentii decit in situatiiextreme. Presupunerea se dovediseintemeiata. Dar acum se aflau intr-osituatie extrema.

- Sincer vorbind, spuse bondocul,sintem convinsi ca dellhibrizii vad inaceasta amenintare o ocazie perfecta sa

le intareasca pozitiile de pe care poartatratativele.

Se gindea la santaj politic, dar faptul canu se exprimase intocmai spunea multe.

- Sint imputernicit,continua Craig sa le ofer drepturi

cetatenesti limitate, accesul pe citevaplanete, eventual dreptul de a locui inorase... Urmind ca intreaga problema safie rediscutata la fiecare zece ani cu



60

perspective ca de fiecare data, in functie de

comportamentul anterior, sa li se acorde sialte privilegii.

Facu o pauza. Maltby constata ca-1priveau toti cu un soi de nerabdaretensionata. Un politician dellian rupsetacerea:

-Ce parere ai?Maltby ofta. Inainte de sosirea navei

pamintene, propunerea ar fi fost minunata.Se repeta vechea poveste a concesiilorfacute sub presiuni, in momentul care cei

ce le fac nu mai pot controla situatia. Lespusese toate acestea, fara agresivitate,sincer si la obiect. In timp ce le vorbea isicontrola cuvintele, i se paru ca suna logicsi cinstit. Cunoscind ambitiile unor grupuride dellhibrizi, considera ca orice concesii

suplimentare ar fi fost tot atit depericuloase pentru ei cit le-ar fi si vecinilorlor impaciuitori. Avind in vedere trecutul,trebuiau mentinute citeva restrictii si se



61

impunea o perioada de verificare. Astfel,

tendinta lui era sa accepte propunerea,recunoscind in acelasi timp ca in conditiiledate, ii va fi greu sa-i convinga. Dupa ce-siexpuse calm punctul de vedere, incheie:

- Vom trai si vomvedea.Se lasa un scurt moment de liniste, apoiun nondellian cu figura aspra spusesever:- Am sentimentul ca pierdem vremea ca

niste fricosi. Desi in Fifty Suns pacea

domneste de multa vreme, avem mai multde o suta de nave de lupta in stare defunctionare, nemaivorbind de multimea deaparate de zbor mai mici. Acolo in spatiunu-i decit o nava paminteana. Eu vapropun sa trimitem flotila s-o distruga.

Astfel vom elimina orice fiinta omeneascace stie de existenta noastra. Zece mii deani vor mai trebui sa se scurga pina ne vordescoperi din nou, accidental.



62

Viceamiralul Drcehan lua cuvintul:

- Am mai discutat acest aspect. Motivulpentru care nu e indicat sa procedam astfeleste foartesimplu: este posibil ca pamintenii sadispuna de arme noi cu care ne vorinfringe. Nu ne vom permiteriscul.

- Nu ma intereseaza ce arme poate aveao nava solitara, zise celalalt categoric. Dacaarmata isi face datoria, toate problemelenoastre vor fi rezolvate printr-o mica actiune

decisiva.Craig ii raspunse taios:- Aceasta va fi solutia pentru ultima

instanta. Se reintoarse apoi catre Maltby:- Poti spune dcllhibrizilor ca daca refuza

oferta noastra, avem o imensa flota de

razboi pentru a o a folosi impotrivaintrusului. Cu alte cuvinte, daca vor, alegecalea tradarii, s-ar putea sa nu cistigenimic. Te poti retrage capitane.



63

CAPITOLUL II

La bordul navei pamintene de razboi,Star Cluster, Amiralul statea la biroul sauaflat pe punteaprincipala, cu privirea pierduta in intunericulspatiului si evalua situatia. In fata se afla unecran

multiplan. In spatele lui bezna era rupta icicolo de stralucirea stelelor. Magnitudineaecranului era zero, astfel incit erau vizibiledoar citcva stele, pete rare de lumina ceindicau intensitatea spectrala a fiecaruia.Cel mai mare, dar si cel mai voalat nor de

ceata argintie, se afla in stinga ei: galaxiaprincipala, in care Pamintul era o planetaanonima, apartinind unui sistem solaranonim, un graunte de nisip in desertul



64

cosmic.

Femeia ii dadea rareori atentie. Peparcursul atitor ani modificarea fantasticuluidecor devenise parte din viata ei. Vedea siignora in acelasi timp. Acum zimbea, aveaun zimbet decis; apasa un buton. Peecranul din fata sa aparu figura unuibarbat caruia i se adresa fara alt preambul:

- Am fost informata, capitane, ca oameniiau inceput sa murmure din cauza decizieinoastre de a

ramine in Marele Nor Magelan in cautareacivilizatiei Fifty Suns.

Capitanul ezita un moment, apoiraspunse a precautie:

- Excelenta, am auzit ca hotarirea voastrade a face aceasta cercetare nu intruneste

aprobareaunanima.Modificarea frazei ei din "Decizia noastra"in "hotarirea voastra" nu-i scapa femeii.



66

dorinta asta oarba de-a se intoarce acasa.

S-a constatat ca cei ce se napustescinnebuniti catre planeta lor, catrecaminul lor, incearca o satisfactie demoment si apoi, fara preget, se alaturaaltei misiuni de lunga durata. Sintem multprea departe de galaxia noastra pentru ane lasa prada unei infantile lipse dedisciplina.

Ofiterul raspunse linistit:-Sint obisnuit cu astfel de argumente.-Ma bucur sa aud asta, spuse acru

Amiralul Laurr, si intrerupse legatura.Chema apoi cabina de navigatie,

raspunse un ofiter tinar, caruia ii ordona:- Vreau un plan de zbor cu un set de

orbite, cu ajutorul carora sa traversamMarele Nor Magelan in cel mai scurt timp.

Vreau sa trecem la o distanta de cel putincinci sute de ani lumina de fiecare stea dinsistem.

Figura tinarului pali putin:



67

- Excelenta, murmura el, este cel mai

uluitor ordin pe care 1-am primit vreodata.Acest nor stelar are sase mii de ani luminain diametru. Cu ce viteza intentionati sa nedeplasam, necunoscind localizarilefurtunilor de aici?

Reactia ofiterului o descumpani. Pentrumoment simti indoiala. Constientizaimensitatea spatiului pe care intentiona sa-1 strabata.

Indoiala trecu. Se indirji.-Cred, spuse ea, ca densitatea zonelor

de turbulenta ne-ar permite inaintarea cuun an-lumina intr-o jumatate de ora.

Cu asprime intrerupse discutia:-Spune-i sefului tau sa ma caute cind

vor fi pregatite traiectoriile.-Prea bine excelenta, spuse tinarul.

Vocea-i devenise inflexibila.Lady Gloria taie legatura, se lasa pe

spate si manevra un comutator caretransforma ecranul din fata sa intr-o



68

suprafata reflectanta, isi fixa privirea

asupra propriei imagini. Vedea o figurasubtire, aspra, frumoasa, ce apartinea uneifemei de treizeci de ani. Imaginea ii zimbeausor ironica, indicind satisfactia primilorpasi facuti. Vestea se va raspindi; oameniivor intelege in sfirsit la ce se gindea. Lainceput vor fi disperati, apoi se vorresemna. Nu simtea nici un regret.Procedase astfel, convinsa fiind ca FiftySuns nu va consimti sa deconspire nicimacar o singura planeta.

Prinzi singura pe punte, coplesita deemotie. Batalia pentru controlul destinuluinavei era iminenta; stia ca trebuie sa fiepregatita pentru orice eventualitate, intretimp fusese chemata de trei ori, dar nuraspunse pina nu-si termina masa. Isiactivase semnalul automat la "ocupat" ceeace insemna: "sint aici dar nu vreau sa fiuderanjata decit pentru probleme foarteurgente." Fiecare apel incetase dupa citeva



69

secunde.

Dupa masa se intinse pentru o clipa,simtea nevoia sa doarma si sa seconcentreze. Se ridica apoi brusc si seindrepta catre transmitatorul de materie, ilregla... si pasi in laboratorul psihologic,aflat la o jumatate de mila departare decartierul ei general.

Locotenent Neslor iesi dintr-o incaperealaturata si o intimpina cu caldura. LadyGloria ii prezenta in linii mari situatia.

Responsabila compartimentului

psihologic dadu usor din cap.- Banuiam ca vei veni sa ma vezi, spuse

ea. Daca ai rabdare, imi plasez pacientulunui asistent si apoi putem sta de vorba.

Cind reveni in camera Amiralul o intreba

furioasa:- Citi pacienti ai aici?Femeia mai virstnica o studie ginditoare.- Oamenii mei efectueaza aproape opt



70

sute de ore de terapie saptaminal.

-Pentru posibilitatile voastre, e enorm.Sefa laboratorului fu de acord.-Era vorba de citiva ani sa ne extindem.Lady Gloria ridica din umeri. Era gatasa abandoneze subiectul cind o izbi unalt gind.- Care-i problema? Dorul de casa?- Da, i se poate spune si asa. Noi avem

citeva denumiri tehnice.Se intrerupse...- Ei hai, nu fi asa aspra. E greu pentru

oamenii astia a caror munca este doarrutina. Oricit de mare ar fi nava, cu fiecarean ce trece scad posibilitatile de a multumiindividul.

Prea Onorabila Gloria Cecily deschisegura sa spuna ca si munca ei era totrutina. Isi dadu insa seama ca remarca,desi binevoitoare, ar fi sunat fals. Dadutotusi din cap nerabdatoare:

- Nu inteleg. Avem la bord tot ce ne



71

trebuie. Femei si barbati in numar egal,

activitati multiple, mincare din belsug simai multe decit si-ar dori cineva intr-oviata de om. Te poti plimba pe sub copaciin floare, pe malul riurilor ce curg cuadevarat. Te poti casatori si poti divorta,desi bineinteles nu poti avea copii. Avembaieti veseli la bord, fete de distractie.Fiecare de aici are propria camera. Fiecarestie ca acasa-i creste contul si se poateretrage la sfirsitul fiecarei calatorii.

Se incrunta.

-Iar acum, descoperirea acestei civilizatiidin Fifty Suns ar trebui sa-i stimuleze.

Cealalta zimbi:-Gloria, draga mea, nu gindesti corect.

O fi interesant pentru tine sau pentrumine datorita pozitiilor speciale pe care le

detinem. Eu cel putin incerc sa prevadcum gindesc si actioneaza acesti oameni.Am studiat istoria acestor asa-zisi robotidellieni si non-dellieni. E o intreaga lume



72

noua aici de descoperit, de cercetat...

Pentru mine, dar nu si pentru tipul care-migateste mincarea.

Fizionomia Amiralului exprima din nouhotarire.

-Se pare ca nu va avea incotro. Vatrebui sa indure. Si acum sa trecem latreaba. Avem doua probleme: mentinereacontrolului navei si descoperirea lui FiftySuns. Cred ca aceasta este ordineaprioritatilor.

Discutia se prelungi mult timp in programul

principal de somn (discutara pina spremiezul noptii, desi, evident in spatiu nu seputea spune ca exista noapte). Intr-un tirziu,Lady Laurr se intoarse pe puntea principalasi trecu in apartamentul sau. Convinsa caambele probleme erau, dupa cum banuise,

de natura predominant psihologica.Saptamina de ingaduinta se scurse fara

evenimente deosebite. Exact la ora fixata,Amiralul convoca un consiliu la care luara



73

parte toti capitanii de divizie ai giganticei

nave. Lansa atacul de la primele cuvinte,intuind tensiunea ce-i stapinea pe oameniidin echipaj si pe ofiteri in egala masura:

- Dupa cum vad, doamnelor si domnilor,sintem nevoiti sa raminem aici pina vomdescoperi aceastacivilizatie, chiar de-ar fi sa dureze inca zeceani.

Capitanii se uitara lung unii la altii, foindu-se nelinistiti pe scaune. Erau treizeci decapitani, din care majoritatea barbati.

Prea Onorabila Gloria Cecily Laurrcontinua:- Deci, tinind cont de acest lucru si

acceptind ca se impune o strategie petermen lung, are cineva invedere un plan de bataie?

Capitanul Wayless, seful echipajului decomanda a zborului, spuse:

- Personal, ma opun ideii de acontinua cautarile.



74

Ochii comandantei se ingustara. Ghici din

expresiile celorlalti ca Wayless se facusepurtatorul de cuvint al unei opinii mult maihotarite decit banuise ea. Vorbi la fel delinistita ca si el:

-Capitane, exista proceduri depreluare a comenzii din mina comandantuluinavei. De ce n-amurma una din aceste cai?

Capitanul Wayless pali:

- Prea bine, excelenta. Invoc articolul492 din Regulament.

Desi se asteptase, promptitudinea cu carefusese acceptata provocarea o soca.Cunostea articolul cu pricina, de vreme ceconstituia o limitare a puterii sale. Nimeni n-ar fi putut avea cunostinta in amanuntimede toate regulile ce guvernau activitateapersonalului. Dar le studiase pe cele care serefereau la functia ei. Cind era vorba dedrepturile individului, fiecare era avocat inspatiu. Chiar si ea...



75

Dar acum il asculta livida pe capitanul

Wayless citind clauza cu voce puternica:-Limitari... circumstante justificate...

majoritate... doua treimi., scopul initial alcalatoriei...

Era scris intr-adevar tot acolo, isiamintea,... folosit pentru prima dataimpotriva ei. Star Cluster fusese trimis intr-o expeditie de cartografiere. Misiuneafusese indeplinita. Insistind in schimbareatintei, intrase sub incidenta regulamentului.Astepta pina ce Wayless lasa cârtea jos,

apoi spuse cu o voce scazuta:-Cum votam?Erau douazeci si unu impotriva ei si cinci

pentru. Patru ofiteri se abtinusera de lavot. Capitanul Dorothy Sturdevânt, careconducea departamentul echipaj feminin

spuse:-Gloria, trebuia sa se intimple astfel.

Sintem plecati de multa vreme. Lasa pealtcineva sa gaseasca



76

aceasta civilizatie.

Amiralul Laurr, lovea nervoasa incet cucreionul in masa lunga si lucioasa. Dar cindvorbi vocea era stapinita:

-Articolul 492 imi da dreptul sa actionezdupa cum cred de cuviinta pe o perioada cevariaza intrecinci si zece la suta din durata totala acalatoriei in curs, cu conditia sa nudepaseasca sase luni. Prinurmare, hotarasc ca vom mai ramine incasase luni in Marele Nor Magclan. Si acum,

sa discutam caile simijloacele prin care putem localiza oplaneta din Fifty Suns. Iata ce plan am...

Calma, incepu sa-1 prezinte.

CAPITOLUL III

Maltby citea in cabina sa de pe Atmion,



77

nava de razboi din hota Fifty Suns, cind

suna alarma:-Personalul la posturi!Lipsea urletul sirenei, deci nu era alarma

de lupta. Lasa cartea jos, isi puse jacheta sise indrepta catre cabina de navigatie.Citiva ofiteri, inclusiv cel de la navigatie,erau deja pregatiti cind sosi el. Dadurascurt din cap, conform uzantei. Maltby seaseza la pupitrul sau si extrase dinbuzunar insirumentul sau de lucru: un felde echer cu antena radio, conectat la cel

mai apropiat creier artificial, in acest caz celal navei.

Tocmai isi pregatea creioanele si hirtia,cind nava incepu sa se miste. Simultan fisiiun difuzor. Vocea inconfundabila a ofiteruluicomandant, viceamiralul Drcehan, se facuauzita:-Acest mesaj se adreseaza numai

ofiterilor. Dupa cum stiti, acum o saptaminaam fost contactati de Star Cluster, nava de



78

razboi a Pamintului... Ni s-a dat un

ultimatum al carui termen a expirat cu cinciore in urma. Pina in prezent citevaguverne au comunicat ca nu au fostreceptionate alte mesaje, in realitate, acumtrei ore a fost primit un al doilea ultimatum,care contine o surprinzatoare amenintare.Consideram ca nu este cazul sa alarmampopulatia, anuntind natura pericoluli.Oficial acest al doilea mesaj nu a fostreceptionat. Dar pentru informareavoastra personala, iata acest al doilea

ultimatum. Urma o pauza si apoi o vocebarbateasca, adinca, rezonanta si fermaspuse:

-Excelenta sa, Prea Onorabila GloriaCecily, Lady Laurr, Amiral al navei StarCluster, vatransmite cel de-al doilea mesaj catrepopulatia din Fifty Suns.

Urma o pauza, in continuare, in loc devocea capitanului Laurr, se facu din nou



79

auzita vocea viceamiralului Dreehan.

- Mi s-a spus sa va atrag atentia asupraacestei impunatoare liste de titluri. Se pareca o femeie de obirsie aleasa comandanava inamicului. Faptul ca o femeie poate ficomandant pare foarte democratic,sugerind egalitate intre sexe. Dar cum si-acistigat postul? Prin rang? In plus, insasiexistenta rangurilor este o indicatie asistemului de guvernare existent in galaxiaprincipala.

Maltby nu putea fi de acord cu aceasta

analiza. Titlurile erau cuvinte care aveauintelesuri de convenienta, in Fifty Sunsexistasera perioade de totalitarism, cindliderii se autointitulau "slujbasi". Existasera"presedinti" ale caror capricii puteau aducemoartea indivizilor, "secretari" carecontrolau in mod absolut guvernul; totipersoane foarte periculoase ale carorranguri, democratice cu numele,acopereau o realitate criminala. Mai mult



80

chiar, atractia pentru simbolul verbal al

realizarii pe scara sociala razbatea dinintreg efortul omenesc, in orice sistempolitic. Chiar si acum cind vorbea,"amiralul" Dreehan isi exercita rangul."Capitanului" Maltby i se oferise unprivilegiu special pentru rangul si pozitiasa de a asculta aceasta inregistrare.

"Conducatorul" unei afaceri, "posesorul"unei proprietati, "expertul" super instruit -fiecare in felul sau reprezenta un titlu.Fiecare oferea posesorului un sentiment

de satisfactie similar celui obtinut prinrangul social. Locuitorii celor cincizeci desori dispretuiau dictatorii pomeniti deistorie. Aceasta atitudine, faradiscernaminl, era la fel de copilareasca sicondamnabila ca si extrema sa, cultul

conducatorului, in situatia disperata in carese aflau, dellhibrizii si-au desemnat faraprea mult entuziasm, un conducatorereditar, pentru a evita veninoasa rivalitate



81

dintre cei mai ambitiosi. Planul lor se lovise

insa de un obstacol periculos, princapturarea mostenitorului. Au fost obligatisa reconfirme statutul acestuia pentru apune capat luptelor pentru putere ce sedezlantuisera intre timp. Maltby se gindeacu tristete ca probabil nici un alt om nu s-asimtit mai putin lider ereditar decit s-asimtit el. Desi coplesit de povararangului, intelegea totusi

necesitatea acestui rol. Intelegea si cit demare era sarcina ce ii revenea, de aactiona decisiv in momentele de criza.Sirul gindurilor ii fu intrerupt de "excelenta "sa care-si relua mesajul. Amiralul, PreaOnorabila Gloria Cecily spunea:

-Noi, reprezentantii civilizatiei Pamintuluiluam act cu regret de atitudinearecalcitranta a guvernelor din Fifty Suns.



82

Avem ferma convingere ca populatia a fost

indusa in eroare. Autoritatea paminteanava oferi avantaje atit indivizilor cit sicolectivitatilor de pe Marele Nor Magelan.Pamintul are multe de oferit. Pamintulgaranteaza prin lege drepturile de baza aleindividului; in acelasi timp garanteazadrepturile de baza ale grupurilor siprosperitatea economica. Solicita alegereaguvernantilor prin vot secret.

Lady Gloria continua:-Pamintul nu permite existenta separata

a unui stat suveran nicaieri in univers. Oastfel de putere militara independenta arputea lovi centrul galaxiei stapinite de om,ar putea bombarda planetele mai denspopulate. S-a mai intimplat. Va putetiimagina ce s-a intimplat cu conducatoriicare au provocal astfel de incidente. Nu neputeti scapa. Daca aveti noroc acum si nuveti putea fi localizati de singura noastranava, in citiva ani vor fi aici zeci de mii de



83

nave in cautarea voastra, in astfel de

situatii nu ezitam. Din punctul nostru devedere, este mai sigur sa distrugem ocivilizatie intreaga decit sa o lasam sa sedezvolte ca un cancer in trupul lumii dincare a inflorit. Oricum, credem ca nu vomda gres, va vom gasi. Din acest moment,Star Cluster va urma un curs precis prinMarele Nor Magelan. Ne vor trebui citiva anipentru a trece pe linga fiecare soare dinsistem, la cel putin cinci sute de ani-lumina.Pe masura ce vom inainta, vom arunca

aleatoriu bombe cu radiatii catreplanetele din majoritatea sistemelor solareintilnite.

Inteleg ca o astfel de amenintare v-arputea stirni neincrederea in noi, de aceeaam si explicat rostul acestei atitudini

neinduratoare, inca nu este



84

prea tirziu pentru a va dezvalui pozitia.

Conducerea oricarei planete ne poatecomunica oricind prin radio daca estedispusa sa comunice coordonatele FiftySuns. Prima planeta care o va face va fide acum incolo, pentru totdeauna capitalasistemului. Primul individ sau grup care neva da relatii referitoare la pozitia uneiplanete, va primi o recompensa de unmiliard de dolari de platina, valabilioriunde in galaxia principala, sau dupadorinta, suma echivalenta in moneda

voastra.Nu aveti de ce va teme. Nava mea va

poate apara impotriva oricarei armateoricit de puternice trimise de Fifty Suns. Siacum, ca dovada a hotaririi noastre,navigatorul sef al navei va da citire

coordonatelor noastre care va vor permitesa ne urmariti traiectoria prin Nor.

Mesajul se sfirsi brusc. Se auzi voceaAmiralului Dreehan:



85

-Voi trimite de indata datele la

departamentul navigatiei, intrucitintentionam sa urmarim Star Cluster si saobservam datele programului anuntat. Mis-a mai cerut totusi, sa va atrag atentiaasupra unei alte consecinte pe care opoate avea pentru noi mesajul transmis deLady Laurr. Felul de exprimare, tonul sicuvintele sale, sugereaza ca estecomandantul unei nave foarte mari...

Amiralul continua grabit:- Va rog, nu va inchipuiti ca vom

trage vreo concluzie. Analizam doarafirmatiile ei, pretinde ca Star Cluster valansa bombe cu radiatii catre majoritateaplanetelor din Nor. Sa presupunem inlimitele bunului simt cite o bomba pentrufiecare o suta de planete. Tot vor fi

necesare citeva milioane de bombe.Propriile noastre fabrici de bombe potobtine o bomba cu radiatii doar la fiecarepatru zile. O astfel de fabrica ar avea



86

nevoie de o suprafata de cel putin o mila

patrata. Pe de alta parte, femeia a afirmatca singura nava sa i-ar putea apara petradatori impotriva armatei din FiftySuns. In momentul de fata avem mai multde o suta de nave de razboi in dotare, lacare se mai adauga patru sute de nave decroaziera si sute de aparate mai mici. „Sane gindim si la scopul initial al calatoriei luiStat Cluster in Marele Nor Magelan. Dupaspusele lor, a fost o expeditie decartografiere. Ori, navele noastre de acest

fel sint modele mici, invechite. E greu decrezut ca Pamintul trimite una din cele maimari si mai puternice nave ale sale intr-ocalatorie de rutina.

Amiralul se opri brusc.- As vrea ca toti ofiterii sa-mi prezinte in

scris parerea personala cu privire la celearatate aici. Deocamdata atit pentrumajoritatea dintre voi. Vom difuza pentruNavigatie si Meteorologie datele furnizate



87

de Star Cluster. Ne-au trebuit aproape cinci

ore de munca sustinuta, atenta, pentru aadapta harta trimisa de Star Cluster lasistemul de cartare al stelelor stabilit dinvechime pe Fifty Suns. Se estimeaza cadistanta dintre Atmion si nava paminteanaera la acel moment de o mie patru sute deani lumina.

Distanta nu conta. Cunosteau localizareatuturor tulburarilor meteorologice din MareleNor Magelan. Au stabilit cu usurinta otraiectorie care le permitea o viteza de

aproape o jumatate de an-lumina pe minut.Efortul prelungit il obosi pe Maltby. Indata

ce-si indeplini indatoririle, se retrase incabina sa si adormi pe loc.

Fu trezit de tipatul unei sirene de

alarma. Aprinse ecranul conectat la punteaprincipala. Faptul ca imaginea aparuimediat demonstra ca li se permiteaofiterilor sa urmareasca ce se intimpla.



88

Constata ca obiectivul focaliza cu

amplificare maxima un punct luminosindepartat. Lumina se deplasa, in timp ceimaginea de pe ecran era ajustata inpermanenta, incercind sa mentinaobiectivul in centru.

O voce spuse:- Dupa rezultatele oferite de computer,

Star Cluster se afla in acest moment laaproximativ o treime de an-lumina de noi.

Maltby se incrunta, nu avea ceraspunde. Posesorul voeii voia sa spuna

de fapt, ca cele doua nave se gaseau lalimita de rezonanta superioara a cimpurilor,una fata de cealalta, un fenomen secundarin sub-spatiul radio, un fel de ecou inabusital domeniului, practic nelimitat, derezonanta inferioara. Era imposibil de

precizat cit de departe se afla inamicul. Sestia doar ca nu poate fi mai departe de otreime de an-lumina. Putea sa se afle chiarla citcva sute de mile, desi parea greu de



89

crezut. Pentru detectarea obiectelor din

spatiu aveau statiile radar. Vocea continua:- Am redus viteza de deplasare la zece

zile lumina pe minut, intrucit urmam cursultransmis de paminteni si nu i-am pierdut,putem presupune ca navigam cu aceeasiviteza.

Nici aceasta afirmatie nu era exacta. Eraposibil sa aproximeze viteza naveipamintene, dar nu puteau naviga cuaceeasi viteza cind se deplasau mai rapiddctit lumina. Eroarea va deveni evidenta

imediat ce se va pierde contactul dintrecele doua cimpuri de rezonantasuperioara.

Abia-si termina Maltby gindul, ca spotulde pe ecran incepu sa clipeasca si apoidisparu. Dupa un minut de asteptare,

vocea reveni nefericita:- Nu va alarmati, va rog. Mi s-a spus ca

probabil in citeva minute contactul va firestabilit.



90

Trecu o ora si punctul luminos nu mai

aparu. Maltby incetase demult sa maipriveasca cu atentie ecranul, ii arunca dincind in cind cite o privire. Se gindea la cespusese Vice-amiralul Dreehan despremarimea lui Star Cluster. Intelese caofiterul comandant le prezentase cinstitsituatia. Pericolele care-i amenintau eraunenumarate. O nava de dimensiunile celeidescrise de Amiralul Laurr pareaimposibila. Prin urmare paminteniiblufasera. Una dintre dovezi ar fi fost

numarul bombelor aflate li bordul navei.Timp de sase zile, Atmion a tot intrat ii

rezonanta cu cimpul nave pamintene. Aincercat sa mentina contactul cit mai multcu putinta. Verificau cu aceasta ocazietraiectoria dusmanului, examinind si

planetele din jurul stelelor invecinate. Osingura data au dat peste dovezi dedistrugere. Parea ca bomba fuseselansata gresit, lovise o planeti periferica din



91

sistemul solar respectiv, mult prea rece si

indepartata de soarele sau pentru a puteaadaposti viata. Acum nu mai era rece, eraun iad clocotind de energie nucleara, cetopise crusta de stinca si patrunsese pinain miezul metalic. Stralucea ca un soare inminiatura. Probabilitatea ca o bomba dintr-osuta sa loveasca o planeta populata era dinpunct de vedere matematic atit deapropiata de zero, incit vederea planeteiincadescente nu alarma pe nimeni de peAtmion.

In cea de-a sasea zi de cautare, ecranullui Maltby se aprinse. Imediat aparu inimagine figura Vice-amiralului Dreehan:-Capitane Maltby, te rog, vino la mine inbirou.-Da, domnule.

, Maltby se prezenta imediat. Adjutantulde serviciu il saluta si-1 pofti in cabina luiDreehan. Ofiterul comandant era asezatintr-un fotoliu, studiind ceva ce parea a fi o



92

radiograma. Lasa documentul din mina, cu

fata in jos si-1 invita pe Maltby sa ia loc pescaunul din fata biroului sau.

- Capitane, ce statut ai printre dellhibrizi?Ajunsesera deci, in sfirsit, la intrebareacapitala.

Maltby nu se alarma. Il privi lung pe ofiter,afisind o expresie de nedumerire. Dreehanera un dellian de virsta mijlocie, posedindun fizic placut; era o prezenta agreabila,ca toti cei din rasa sa. Maltby spuse:

- Nu va pot spune exact cum sint privit

de ei. Intr-o oarecare masura, ca untradator, cred. De cite ori ma contacteaza,- iar eu am raportat de fiecare datasuperiorilor mei cind s-a intimplat - il somezpe omul de legatura sa transmitasuperiorilor sai ca eu recomand o politica

de conciliere si mentinerea integritatiisistemului.

Dreehan paru ca mediteaza la celeauzite, apoi spuse:



93

-Ce gindesc ei despre aceasta poveste?

-Nu sint sigur. Contactele mele sintdestul de vagi.-Totusi ai o idee probabil...-Din cite am inteles, spuse Maltby, un

grup minoritar considera ca, mai devremesau mai tirziu, Pamintul va descoperi FiftySuns, deci, argumenteaza ei, in momentulde fata ar putea sa obtinute citevaavantaje. Ceilalti, majoritatea, obositi satraiasca ascunzindu-se, au votat categoricsa ni se alature.

-In ce proportie?-Mai mult de patru la unu.Maltby trinti minciuna fara sa clipeasca.Dreehan ezita, apoi zise:-Exista vreo posibilitate ca minoritatea

sa actioneze unilateral?

Raspunsul lui Maltby sosi repede:-S-ar putea sa doreasca acest lucru,

dar nu poate... asa mi-a spus.-De ce nu poate?



94

-Pentru ca nu au printre ei nici un

meteorolog spatial calificat.Si asta era o minciuna. Problema era

mult mai profunda decit existentaspecialistilor in fiecare din cele douagrupuri. Hunston dorea sa capete putereaasupra dellhibrizilor prin mijloace legale."Atita vreme cit este convins ca poateactiona prin cadru legal, Husnton va ficorect.", il informasera pe Maltby oameniisai. Pe baza acestor informatii isi teseaacum paienjenisul de minciuna si adevar.

Dreehan cintarea spusele lui Maltby.Intr-un tirziu spuse:- Conducatorii nostri sint speriati ca

acest ultimatum - pe care 1-ai auzit deja -ar putea oferi un prilej ideal dellhibrizilor.Ne-ar putea trada in schimbul unor

avantaje, la fel de mari ca cele pe care le-ar fi obtinut daca ar fi cistigat razboiul cu ogeneratie in urma.Maltby nu gasi nimic de raspuns decit sa



95

repete intr-o alta forma minciuna

anterioara:- Exista sanse de patru la unu sa cistige

cei ce prefera sa ramina alaturi de FiftySuns.

Se lasa din nou o tacere grea. Maltby seintreba ce se afla de fapt in spatele acestorintrebari. Era clar ca nu se puteau baza peasigurarile venite de la capitanul PeterMaltby. Dreehan isi drese glasul:

-Capitane, am auzit multe despre asa-zisul creier dublu al dellhibridului, fara sa

obtin insa vreo explicatie despre cumfunctioneaza si ce face. Ma poti lamuri?

- Este absolut lipsit de interes.Maltby trinti cea de-a treia minciuna la fel

de linistit:-Cred ca frica de creierul dublu a

determinat in mare masura ferocitatea cucare s-au purtat ultimele lupte din razboiultrecut. Cunoasteti cum este alcatuit uncreier normal: nenumarate celule, fiecare in



96

parte capabila sa se conecteze la cele

invecinate. La acest nivel, creieruldellhibridului nu se deosebeste de alvostru. Coborind la alt nivel, fiecare celula acreierului contine o serie de molecule mari,proteice, perechi. Ale voastre nu sintpereche, ale lui da.-Dar ce rol au?-Dellhibridul are abilitatea dellianului de

a rezista la tentativele de fortare asupracreierului sau, si pe alta parte apotentialului non-dellianului pentru munca

de creatie.-Asta-i tot?-Asta-i tot ce cunosc eu, domnule,

minti Maltby.-Dar zdrobitoarea forta hipnotica ce li se

atribuie? Nu exista date despre felul cumfunctioneaza?

-Am inteles ca folosesc dispozitivehipnotice, ceea ce e cu totul altceva.Genereaza o teroare confuza a



97

necunoscutului.

Drehan paru ca ia o hotarire. Ridicaradiograma si i-o inmina lui Maltby.- A sosit pentru tine, spuse.Apoi adauga cu franchete:-Daca-i codificata, n-am reusit sadescifram codul.

Bineinteles ca era codificata. Maltbyconstata acest lucru chiar de la primavedere. Mesajul de razboi spunea: CATRE:CAPITAN PETER MALTBY NAVA DERAZBOI ATMION

Guvernul dellhibrizilor doreste sa vamultumeasca pentru activitateadesfasurata ca mediator in negocierile cuconducatorii din Fifty Suns. Va rugam safiti convins ca intelegerile noastre vor firespectate intocmai si ca dellhibrizii sint

nerabdatori sa obtina privilegiile promise.Nu era semnat, insemna ca apelul de

ajutor fusese trimis prin sub-spatiul radiosi transmis direct catre Atmion.



98

Maltby trebuia sa se prefaca, desigur,

ca nu intelegea ce era cu acest mesaj,pina nu se hotara cum sa procedeze.Spuse cu un ton nedumerit:-Constat ca nu-i semnat. Intentionat,oare?Vice-amiralul Dreehan era dezamagit:-Nici eu nu stiu.Pentru o clipa, lui Maltby i se facu mila

de ofiter. Nici un dellian sau un non-dellian nu ar fi putut sparge codul acestuimesaj! Aflarea secretului depindea de

existenta a doua creiere antrenate salucreze impreuna. Antrenamentul erafoarte important in educatia unuidellhibrid. Maltby isi desavirsise educatiainainte de a fi capturat, cu mai bine dedouazeci de ani in urma.

Ideea de baza a acestui mesaj era caminoritatea isi anuntase intentia de acontacta nava Star Clustei si de osaptamina incepuse o campanie pentru a



99

capta sprijinul celorlalti. Programul lor

avertiza ca numai cei ce vor sustine vorbeneficia de fructele tradarii.

Era nevoit sa se duca la ei. Dar cum?Ochii i se dilatara cind isi dadu seama casingurul mijloc de transport aflat laindeminâ era chiar nava sa. Intelese catrebuia s-o faca. Incepu sa-si incordezemuschii in stil dellian. Simti excitareaelectrica produsa prin aceasta stimulare,intr-o clipa, cele doua creiere ale saledevenira suficient de puternice. Percepu in

imediata apropiere prezenta unei alte minti.Astepta pina senzatia paru ca devine partedin propriul sau corp si comanda in gind:"Vidare!" Pentru un moment alunga oricegind constient din minte, in sfirsit se ridica.

Vice-amiralul Dreehan se ridica si el,exact cu aceleasi miscari, in acelasi timp,de parca muschii erau controlati de creierullui Maltby. Ceea ce se si intimpla. Se



100

indrepta catre panoul instrumentelor si

atinse un comutator:- Dati-mi camera motoarelor, spuse.

Cu voce si miscari controlate de vointalui Maltby, dadu ordinele necesare pentru astabili nava Atmion pe cursul ceconducea catre capitala dellhibrizilor.

CAPITOLUL IV

Amiralul Laurr citi instiintarea decontestare si ramase pentru citeva minute

neschimbata, cu pumnii strinsi de furie, isirecapata stapinirea de sine si facu legaturacu capitanul Wayless. Fata ofiterului secrispa cind vazu cine-1 chemase.

- Capitane, intra direct in subiect LadyGloria, tocmai am citit documentul vostru,semnat de douazeci si patru de persoane.

- E legal, dupa parerea mea, raspunse el,cu un ton oficial.



101

- Da, sint convinsa, i-o intoarse ea.

Se opri brusc si apoi continua:- Capitane, ce inseamna fixatia aceasta

disperata de a va intoarce imediat acasa?Viata e mai de pret decit legalitatea. Ampornit intr-o mare aventura. Sint sigura casimtiti si voi ceva asemanator.

Doamna, sosi distanta replica, nutrescdeopotriva admiratie si afectiune pentrudumneavoastra. Capacitateaorganizatorica de care dispuneti esteremarcabila, dar aveti in vedere numai

ideile personale si va uimeste, chiar varaneste, cind altii gindesc diferit. Avetidreptate atit de des incit uitati ca s-ar puteacindvâ sa si gresiti. Acesta este si motivulpentru care pe o nava mare ca aceastaexista treizeci de capitani cu care sa va

consultati si cu care, in situatii critice, defapt oricind, au puterea de decizie conformregulamentului. Credeti-ma, tinem foartemult la dumneavoastra, dar ne cunoastem



102

datoria fata de ceilalti oameni aflati la bord.

- Dar va inselati. Putem obliga aceastacivilizatie sa ni se supuna.

Ezita putin, apoi continua:- Capitane, nu vreti sa mergeti alaturi de

mine, macar de aceasta data?Era o rugaminte personala si regreta

aproape imediat ca o facuse. Cererea facusa-1 mai destinda pe Wayless. Il pufnirisul, incerca sa se abtina dar izbucni dinnou.

- Va cer iertare, nobila doamna, spuse el

intr-un tirziu. Va rog sa ma scuzati.-Ce te-a amuzat? intreba eateapana.Capitanul isi recapatase aerul sobru.-Expresia "macar de aceasta data". Lady

Lauri, de cite ori ne-ati solicitat pina acum

sa va sustinem in planuriledumneavoastra, mai tineti minte?-De doua-trei ori, poate.

Tonul ei devenise brusc precaut,



103

incerca sa-si aminteasca...

- Nu am tinut o statistica, spuse Wayless,dar cu aproximatie, pot spune ca ne-ati cerutsprijinul fie peconsiderente personale, fie folosindu-va de

prerogativele legale ale comandantului, decel putin o suta de ori in aceasta calatorie,pentru a va impune parerile. Acum, pentruprima oara, legalitatea esteutilizata impotriva dumneavoastra si resimtitiacest lucru cu amaraciune.

- Nu sint amarita, sint...Se intrerupse o clipa:-Oh, inteleg ca nu pot discuta cu voi.

Dintr-un motiv sau altul ati hotarit ca saseluni inseamna

eternitate.-Nu e vorba de timp, ci de scop. Fara nici

dovada credeti ca puteti gasi cincizeci desori imprastiati printre alti o suta de



104

milioane. O nava uriasa ca a noastra nu-si

poate permite sa incercesansa la doua milioane. Daca nu putetiintelege acest lucru, sintem nevoiti sa neimpunem in situatia data,in pofida afectiunii ce o avem pentrudumneavoastri

Amiralul ezita. Argumentele erau impotrivaei. Simti nevoia sa-si sustina cu mai multagrija cauza Incepu sa vorbeasca rar, cuvoce scazuta:-Capitane, nu se pune problema de

posibilitatile tehnice. Daca ar fi sadepindem doar de noroc,atitudinea voastra este cit se poate de justificata. Speranta noastra sta in factorulpsihologic.-Lucrurile nu sint chiar atit de simple

spuse linistit Wayless. Noi, cei care amsemnat "contestarea"deciziei dumneavoastra, am luat in discutie siaspectul psihologic.



105

-Si pe ce v-ati bazat respingerea planului

meu? Pe ignoranta?Era o remarca usturatoare si vazu ca-1

iritase. Raspunsul lui veni protocolar:- Doamna, am remarcat tendinta

dumneavoasti de a va baza deciziileaproape exclusiv pe sfaturioferite de Locotenent Neslor. Intilnirile pecare le aveti cu ea sint intre patru ochi. Nuni se aducecunostinta ce discutati, in schimb luati bruschotariri in functie de cele dezbatute

impreuna.Fu uimita putin de felul in care fusese

pusa problema.- Recunosc ca nu m-am gindit la asta. Am

fost sa discut cu ea doar in calitatea depsiholog sef,

numit oficial la bordul acestei nave.Capitanul Wayless continua:- De ce nu este avansata la gradul de

capitan, daca sfatul ei este atit de valoros,



106

permitindu-i sa-si

expuna opiniile in fata celorlalti capitani.Ridica din umeri, aproape ii ghicise

gindurile. Inainte ca ea sa poata spune uncuvint, el ii spuse:- -Va rog, nu-mi raspundeti ca veti semnaimediat numirea. O astfel de promovare arenevoie de cel putin o luna pina la iesireadeciziei, chiar daca nu se opune nimeni;apoi noul capitan trebuie sa asculte intacere dezbaterile timp de alte doua luni,pentru a-si insusi procedura intrunirilor

consiliului.Lady Laurr spuse cu asprime:- Si nu-mi veti acorda aceasta intirziere de

trei luni?-Nu.-Nu puteti renunta la procedura

ordinara pentru astfel de numiri?-Ba da, dar numai in situatii critice. Dar

acum este vorba doar de ideeadumneavoastra de a gasi o



107

civilizatie ratacita undeva prin spatiu. Va fi

cautata si chiar gasita, eventual, de oexpeditie pregatita pentruacest scop.

-Deci sustineti in continuare"Contestarea"?-Da.-Foarte bine. Voi da ordin sa se

organizeze un plebiscit de azi in douasaptamini. Daca votul va fiimpotriva mea si nu va mai apare nimicnou intre timp vom pleca spre casa.

Intrerupse legatura.Se gindea la situatia ei, constienta ca se

angajase intr-un razboi pe doua fronturi. Pede-o parte lupta impotriva lui Wayless si acelor trei patrimi majoritare care-1sustineau pentru a impune plebiscitul, pe

de alta parte ducea batalia pentru a fortaFifty Suns sa iasa la lumina... In ambeledirectii, razboiul tocmai se declansase.

Chema Comunicatiile. Ii raspunse



108

capitanul Gorson.

-Mai sintem in legatura cu nava de peFifty Suns care ne urmarea? intreba LadyGloria.-Nu, v-am raportat cind am pierdut

contactul. Nu s-a restabilit inca. Ne vor luaurma probabil din nou, miine, cind vomtransmite coordonatele noastre dinmomentul respectiv.-Anunta-ma!-Bineinteles.Ea taie legatura si chema compartimentul

armament. Raspunse un soldat. Amiralulastepta cu rabdare pina cind fu chematcapitanul de serviciu si-1 intreba:-Cite bombe ati aruncat?-Sapte in total.-Trimise toate la intimplare?-E cea mai sigura metoda, doamna.

Probabilitatea ne impiedica sa lovim planetecapabile sa adaposteasca viata.



109

Ea incuviinta din cap, dar ramase

incruntata, nerabdatoare. Dupa un timpspuse, simtind parca nevoia sa exprime dinnou situatia.

- Din punct de vedere logic sint de acordcu metoda. Dar emotional...

Se opri.- O singura greseala capitane, si Curtea

Martiala ne asteapta pe amindoi daca se vaafla vreodata.

Capitanul zise aspru:

- Cunosc legea, excelenta. Cind esti de

serviciu la armament, decide hazardul.Ezita o clipa, apoi continua:-Am impresia ca amenintarea facuta de

dumneavoastra este foarte periculoasa...pentru noi,asta e! Oamenii n-ar trebui sa fie supusiunei astfel de tensiuni.

-Aceasta e responsabilitatea mea,raspunse ea taios si intrerupse legatura.



110

Se ridica si facu citiva pasi prin camera.

Doua saptamini! Era imposibil sa intervinaceva intr-un timp asa de scurt, in douasaptamini, dupa planul ei, presiuneapsihica asupra dellienilor si non-dellienilorabia ar incepe sa se manifeste.

Ramase cu gindul la ei. Se indrepta incetcatre teleportor, il regla... si pasi inbiblioteca centrala, aflata la o treime demila de carticrul sau general.

Se afla in biroul personal al bibliotecareisefe, care statea la masa si scria. Lady

Laurr i se adresa fara introducere:- Jane, ai obtinut informatiile despre

afacerea Dell?Bibliotecara tresari, se ridica pe jumatate

de pe scaun, apoi se reaseza. Ofta:-Gloria, tu ma bagi in mormint. Trebuie

neaparat sa dai buzna asa aici?Lady Laurr spuse vinovat:-Imi pare rau. Eram preocupata. Dar ai...?



111

-Da, am. Daca ai fi asteptat inca zece

minute ti-ar fi parvenit pe cale oficiala. Aimincat de prinz?-Prinzul? Nu, bineinteles ca nu.-Imi place felul cum imi spui asta. Si

cunoscindu-te, stiu exact ce inseamna.Bun, vii cumine sa mincam. Si nu vom vorbi despredellieni si non-dellieni cit timp stam lamasa.

-Imposibil, Jane. Nu am timp acum...Femeia mai in virsta se ridica de pe

scaun. Ocoli biroul si o lua hotarita peLady Laurr de brat.-Nu poti? Ia aminte: nu capeti nici o

informatie de la mine pina nu maninci. N-aidecit sa-ti invoci legile si regulamentele, savezi daca-mi pasa! Haide!

O clipa opuse rezistenta apoi spuseistovita:-Blestematul asta de factor uman! E atit

de greu sa-i faci pe oameni sa inteleaga!



112

Incordarea i se spulbera deodata. Se

vazu, severa si preocupata, de parcasoarta intregului univers ii apasa pe umeri.Incet, se relaxa.

- Iti multumesc, Jane, spuse. Mi-as dori upahar de vin si ceva de mincare.Nu uita insa ca avea dreptate. Chiar dacaputea destinde pentru o ora, realitatearamins aceeasi. Trebuia neaparat sagaseasca Fifty Suns pentru un motiv carese contura tot mai pregnant inmintea ei, perspectivele puteau fi fatale.

Dupa masa, discutara despre civilizatiaFift Suns pe un fundal muzical discret.Rezumaul cronologic al istoriei fu prezentatde bibliotecara inti intr-o maniera extrem desimpla si fara ascunzisuri.

In urma cu cincisprezece mii de ani,

Joseph Dell descoperise o deviatie infima atransmitatorului de materie. Masinapresupunea sinteza mecanica a unuianumit tip de tesut, in special al glandelor



113

endocrine, care nu putea fi controlata,

adecvat de catre om. Cind acesta a pututpasi la un moment dat intr-un capat alacestei masini si a aparut aproapinstantaneu la o mie de mile distanta, sauchiar mai mult, nu au fost sesizate imediatmodificarile extrem de subtile ce avuseseraloc asupra individului.

Nu se putea spune ca le lipsea ceva inmod special, desi in timp dellienii au pierdutmult din capacitatea creativa. In anumiteprivinte se parea ca avusesera de dstigat

chiar. Dellianul se dovedi tot mai putinsupus stressului si dominatiei mintaleexterioare. Forta sa depasea de departeorice vis al omului. Se putea concentrapentru a putea sustine un efortsupraomenesc, printr-un proces curios de

marire treptata a tensiunii musculare.Normal, iar cind ajunse aici tonul

bibliotecarei deveni ironic, in aceste conditiiau fost numiti



114

"roboti" de catre oamenii inspaimintati.

Numele nu-i deranja pe dellieni, dar iitulbura pe oameni, a caror ura teribila nu afost sesizata imediat de catre autoritati.

Urma o perioada cumplita, in care bandefurioase bintuiau strazile, linsindu-i pedellieni. Prietenii-oameni ai dellienilorreusira sa convinga guvernul sa-i lase saemigreze. Pina acum nimeni nu aflase undese stabilisera.

Prea Onorabila Gloria Cecily ramaseginditoare pentru o vreme, dupa, ce

bibliotecara incheiase prezentarearaportului, intr-un tirziu rosti:

-Nu prea mi-ai fost de ajutor. Stiamtoate acestea cu exceptia citorva detalii.

Era constienta de privireapatrunzatoare, de gheata, cu care o

studiau ochii albastri ai femeii din fata ei.-Gloria, ce urmaresti de fapt? De obicei

cind vorbesti astfel incerci sa sustii o teoriepersonala.



116

Se ridica. Nu putea risca o alta revelatie.

A doua ar fi fost mult mai greu de reparat.Spuse un "noapte buna" nepasator si seintoarse in cabina de comanda. Dupa citevaminute de gindire, apela la laboratorul debiologie:

- Doctore, ti-am trimis mai devremedate despre delllieni si non-dellieni, locuitoridin Fifty Suns.Dupa parerea ta ar fi posibil ca un cuplu

format dintre un dellian si un non-dellian saaiba copii?

Biologul nu se putea mindri cu ominte agera. Rosti cu voce taraganata:

- Istoria spune ca nu.- Dar tu ce spui?- Eu as putea s-o fac.- Asta-i ceea ce voiam sa aud, spuse

triumfatoare.Emotia produsa de aceasta veste nu se topicind se strecura in asternut, citeva ore maitirziu. Stinse lumina si ramase o vreme



117

fixind intunericul spatiului. Peisajul exterior

se schimbase putin. Punctele de luminaerau aranjate altfel, dar fara amplificare nuavea dovada vizuala ca se afla a MareleNor Magellan. Se vedeau cel putin o sutastele individualizate. Ici-colo cite o sclipire,ca un fulg de lumina, indica prezenta altorsute de mii de stele milioane, poate.

Se intinse catre panoul de control vizualsi mari amplificarea la maxim.Splendoare!Bilioane de sori sclipeau in fata ochilor ei.

Privea apropiata stralucire anenumaratelor stele din

Nor, ampla spirala a galaxiei principale,marcata de puncte luminoase, mai multedecit ar fi putut fi socotite vreodata. Iar ceeace vedea era abia o mica pata pe harta

cosmica. De unde veneau? Zeci de mii degeneratii omenesti traisera si murisera si nufusese gasit un raspuns satisfacator.Reduse din nou amplificarea la zero si



118

aduse iar universul la nivelul propriilor

perceptii. Cu ochii larg deschisi se gindi:"Presupunind ca ar fi reusit sa incrucisezedellieni cu non-dellieni... cu ce m-ar ajutape mine in doua saptamini?"

Nu-si putea imagina. Adormi nelinistita.Dimineata... In timp ce-si lua anemicul micdejun, realiza brusc ca mai are numai douasaptamini. Se ridica de la masa deprimata,constienta ca traia intr-o lume a visului.Daca nu lua masurile necesare, mareaaventura in care se lansase semeata nava

se va spulbera. Se indrepta hotarita catrepuntea de comanda si chemaComunicatiile.

-Capitane, se adresa ea ofiterului care-iraspunse, am intrat in contact derezonanta cu nava din Fifty Suns care ne

insotea pina acum?- Nu, doamna.Fu dezamagita. Acum cind luase in

sfirsit o decizie, orice intirziere o irita.



119

Ezita, apoi ofta, acceptind realitatea.

-In momentul in care realizaticontactul, anuntati Armamentul, spuse ea.

- Am inteles, doamna.Taie legatura si chema Armamentul.

Trufasul ofiter, comandant al acestuicompartiment, inghiti in sec cind auzi ce ise cerea.

- Dar, doamna, asta inseamna sadesconspiram arma noastra cea maiputernica. Presupunind ca...

-Nu presupui nimic! se infurie ea brusc.

In aceasta clipa nu mai avem nimic depierdut. Am esuat in ademenirea flotilei dinFifty Suns. Iti ordon sa capturezi aceastanava izolata. Toti ofiterii de la bord vorprimi, probabil ordin sa se sinucida, dar nevom descurca.

Ofiterul se incrunta, ginditor, apoiaproba:-Marele pericol este ca cineva din

afara cimpului sa-1 detecteze si sa-1



120

analizeze. Dar daca credeti ca ne putem

asuma acest risc...Prea Onorabila Gloria isi indrepta apoi

atentia catre alte probleme, dar o parte dingindurile ei nu puteau parasi comanda pecare tocmai o daduse. Deveni tot mainelinistita, timpul trecea si nu venea nici unapel. Chema din nou comunicatiile, dar nuaveau nici ei nici o veste. Nava de peFifty Suns era prin preajma.

Trecu astfel o zi, apoi inca una. Incontinuare nici un semn.

In a patra zi, Amiralul de pe StarCluster devenise o persoana foarte dificila,cu care nu se mai putea intelege nimeni. Siziua aceea trecu si ea fara vreun incident.



121

CAPITOLUL V

- Planeta dedesubt! anunta vice-amiralulDreehan.

Maltby, care dormea iepureste, sedezmetici tresarind, se ridica in picioare sise indrepta spre panoul de control.

La comanda sa, nava se deplasa rapidde la zece mii de mile deasupra planetei lao mie si apoi la mai putin de o suta de mile.Mari amplificarea si examina terenul. Desinu mai vazuse locul acesta pina atunci,

memoria lui sorta imediat harti fotografiatece-i fusesera aratate in trecut.Atmion se indrepta cu cea mai mare

iuteala catre cea mai larga gura de pesterace conducea in jos, catre capitala ascunsaa dellhibrizilor. Ca masura de prevedere

finala, mai verifica o data ca ofiterii mai miciin functie sa nu poata vedea pe ecranele lorce se intimpla afara (toti cei paisprezeceofiteri superiori aflindu-se sub controlul lui).



122

Dirija apoi nava cu indrazneala, prin

deschidere.Astepta cu incordare. Liderii care-l

sustineau fusesera anuntati ca se indreaptacatre ei. Il chemasera din nou sa-l asigureca totul va fi in regula. Era posibil insa sa sefi intimplat ceva neprevazut. Iar aici, laintrare, nava sa era la discretia aparariiantiaeriene.

Tenebrele pesterii se inchisera in jurul lui.Statea cu mina pe comutatorul luminii decautare, privea noaptea din fata sa.

Deodata, clipi o lumina undeva, departe,sub el. Maltby astepta putin, se convinse caaceasta nu avea de gind sa dispara siintoarse comutatorul.

Imediat izbucnira luminile de cautare,iluminind pestera din tavan pina in podea simult in fata. Nava zbura inainte si treptat in jos. Trecu astfel o ora si nu aparu aici unindiciu ca se apropia de sfirsitulcalatoriei.



124

Lumini...

Maltby facu un salt catre panoul decontrol; citeva minute mai tirziu dirija navacatre un oras cu o populatie de aproapeoptzeci de mii de locuitori. I se spusese canici o nava de dimensiunile lui Atmion nupatrunsese vreodata in pesteri. Astfel caurma sa devina centrul atentiei tuturor.Deschise o statie radio normala si rotidiscul de acord pina capta o voce.

-... Si Peter Maltby, spunea vocea,conducatorul nostru mostenitor, a luat cu

imprumut nava de razboi Atmion, incercindsa discute personal cu cei care...

Maltby inchise radioul. Locuitorii tocmaierau instiintati de sosirea lui. Cauta peecran cartierul general al lui Hunston.Recunoscu cladirea dupa descrierea pe

care o primise prin radio si opri nava chiardeasupra acesteia.

Lansa un paravan energetic in mijloculstrazii, la un bloc distanta. Apoi, usor,



125

cobori si alte paravane pina zona fu

blocata complet. Oamenii puteaupatrunde in zona imbracata de ecraneleenergetici, fara a obsevra ca intra intr-ocapcana, dar nu o mai puteau parasi.Invizibila din exterior, bariera avea o tentapurpurie privita dinspre interior. Produceaun puternic soc electric oricui ar fi atins-odinauntru.

Era foarte probabil ca Hunston sa fi fostprins si el in aceasta capcana, de vreme celocuia chiar ii cartierul general. Maltby nu

se amagea, stia ca actiunea nu putea fidecisiva. Lupta se dadea pentn controlulpolitic, putea fi influentata de forta, edrept, dar nu putea fi rezolvata numai cuajutorul ei. In aceasta batalie, insasimetoda folosita pentru a ajunge pe

aceasta planeta, dadea dusmanilor sai unargument puternic impotriva lui. "Iata, ar fiputui spune ei, un singur dellhibrid a fost instare sa puna mina pe o nava de razboi,



126

dovada superioritatii noastre." Era o

momeala grasa pentru un popor a caruiambitie era stimulata dupa un sfert desecol.

Zari pe ecran mica aeronava ce seapropia, ii contacta pe ocupanti prin radio,se convinse ca fac parte din tabara lui siurmari cum ofiterul comandant in persoanaii intimpina prin trapa deschisa a navei.Citeva minute mai tirziu stringea miinileunor barbati pe care nu-i mai vazuseniciodata.

Imediat trecura la discutiile despretactica si strategiile ce trebuiau adoptate.Citiva vizitatori propusera ca Hunston safie executat. Majoritatea erau de parere caar trebui intemnitat. Maltby asculta nelinistitambele grupuri, constient ca ei cunosteau

situatia direct si erau cei mai buni judecatori. Pe de alta parte insa,vecinatatea pericolului ii crispa. Era foarteposibil ca el, care urmarise lucrurile de la



127

distanta, sa aiba cea mai detasata si in

consecinta cea mai sanatoasa atitudine.Era doar o banuiala si nu-i acorda o preamare atentie. Oricum, incepu sa creada ca juca rolul unui arbitru, cind brusc, ambelegrupuri incepura sa-i puna intrebari.

- Putem avea certitudinea ca Fifty Sunsva ramine in continuare ferm in refuzul dea stabili contactul cu nava paminteana?-Ai vazut sau ai auzit ceva care sa para

o dovada de slabiciune din partea lor?-De ce a fost tinut ascuns al doilea mesaj

fata de populatie?-Atmion era singura nava desemnata sa

urmareasca pe Star Cluster?-Exista cumva scopuri ascunse in spatele

acestei urmariri?

-Ce pozitie ar trebui sa adoptam in cazulin care Fifty Suns hotaraste brusc sa sepredea?

Pentru scurta vreme, Maltby fu coplesit.Apoi, constatind ca intrebarile urmau un



128

sablon in spatele caruia se ascundea o

falsa implicatie, ridica mina si spuse:- Domnilor, se pare ca teoria voastra

este: daca un alt guvern isi schimba cumvahotarirea, sa dam si noi navala poateobtinem niste avantaje. Nu este asa. Vomramine ferm aiaturi de Fifty Suns, indiferentce decizii va lua. Vom actiona solidar cuceilalti. Nu urmarim alte privilegii speciale inafara celor oferite in propunerea ce ni s-afacut.

Incheie cu un ton mai personal si mai

putin sever:- Inteleg ca asupra voastra s-au facut

presiuni uriase. Va rog sa ma credeti caapreciez atitudinea voastra, atit ca indivizicit si ca grup. Dar sintem datori sa nementinem, integritatea. Nu avem nevoie sadevenim oportunisti in aceste momente decriza.

Oamenii se uitara unul la celalalt. Unii,mai ales cei tineri, pareau nemultumiti de



129

parca fusesera obligati sa inghita o pilula

amara. Dar in final acceptara cu totii sasustina acest plan pentru viitor.

Urma intrebarea cruciala:-Ce facem cu Hunston?Maltby spuse cu raceala:-As vrea sâ stau de vorba cu el.Collins, cel mai batrin dintre prietenii

intimi ai tatalui lui Maltby, il privi pe capitanciteva secunde si se duse in cabina detransmisiuni radio. Era palid cind seintoarse:

-Refuza sa vina aici. Spune ca daca aichef sa-l vezi poti cobori la el. Pcter, e jignitor !

-Spune-i, raspunse Maltby hotarit, ca voicobori imediat.

Arunca un zimbet catre fetele intunecate

ce-l inconjurau.-Domnilor, spuse el cu o voce

rasunatoare individul asta se afla in miinilenoastre. Transmiteti-i ca voi cobori de dragul



130

unei intelegeri, necesare acum in vreme de

criza. Fara sa exagerati, incercati sasugerati ca ar fi posibil sa se recurga laviolenta.

Isi incheie expunerea:-Bineinteles, nu se va intimpla nimic,

atita vreme cit nava domina intreaga zona.Totusi, daca numa voi intoarce intr-o ora si jumatate,incercati sa luati legatura cu mine. Maifaceti apoi cite un pasincepeti cu amenintari, pina ajungeti sa

deschideti focul.In pofida increderii sale, din momentul in

care-si oprise nava deasupra acoperisuluilui Hunston avea un sentiment ciudat dedesertaciune si singuratate.

Hunston, era un tip inalt, cu un aer

sarcastic in jur de treizeci si cinci de ani.Cind il vazu pe Maltby intrind in biroul sau,se ridica si-i iesi in intimpinan cu minaintinsa. I se adresa cu o voce placuta,



131

calma:

-Am vrut sa te scot din adunatura aceeade gaini moarte de frica, ce domnesc pestecotetul dinvale. Nu intentionam sa comit o crima delesmajestate. Voiam sa-ti vorbesc, insperanta ca te pot convinge.

Isi sustinu pledoaria cu voce scâzuta, darfoarti aprins. Argumentele sale erauprafuite deja, se baza pe superioritateademonstrata a dellhibridului. El credea cutoata taria in propriile-i teorii. In final Maltby

ajunse la concluzia ca cel mai mare defecta interlocutorului sau era lipsa deinformare generala si specifica asupralucrurilor din afara. Traise prea mult inspatiile inguste ale acestor orase ascunserisipise prea multi ani vorbind si gindind

fara a cunoaste cu adevarat realitatea. Inpofida inteligentei sale scinteietoare,Hunston gindea ca un provincial. Liderulrebel isi incheie monologul cu o



132

intrebare:

-Crezi ca Fifty Suns va putea ramineascuns pamintenilor?-Nu, raspunse Maltby cu sinceritate. Cred

ca e inevitabil sa ne descopere intr-un tirziu.-Si totusi ii sustii in amagitoarea lor

tentativa de a ramine ascunsi?-Eu sustin unitatea in rezolvarea acestor

situatii. Consider ca ar fi intelept sa fimprudenti in acceptarea acestui contact.Exista chiar posibilitatea de a intirziadesconspirarea noastra inca o suta de ani,

daca nu mai mult.Hunston ramase tacut. Figura lui

placuta se intunecase.- Constat, spuse el in cele din urma, ca

punctele noastre de vedere sint opuse.Maltby spuse rar, fixindu-1 cu privirea:

- Intentiile noastre pe termen lung sintprobabil aceleasi. Poate doar planurilepentru atingereatelurilor propuse sint diferite.



133

Fata lui Hunston se lumina, pupilele i

se dilatara imperceptibil. Spuse cainfocare:

-Excelenta, daca as putea sa credacest lucru... Se opri, ochii i se ingustarabrusc:-As vrea sa-ti ascult parerea despre rolul

in viitor al dellhibrizilbr, in cadrul civilizatiei.-Cind se va ivi ocazia, folosind cai legale,

spuse Maltby, vor fi propulsati inevitabilcatre inalte functiide conducere. Vor domina pentru inceput

Fifty Suns, si apoi intreaga galaxie, fara aprofita in mod neloial,fata de capacitatea lor de a controlagindurile celorlalti. Daca vreodata indrumul lor catre puterevor folosi forta, vor fi distrusi pina la ultimul,

barbat sau femeie sau copil. Ochii iuiHunston straluceau:-Si cit crezi ca va dura acest proces?-Ar putea incepe curind. Ne vor trebui



134

cel putin o suta de ani, in functie de cit

de rapid,dellienii si non-dellienii vor incepe sa aibacopii... dupa cum stii, astfel de mariaje nuau dreptulla mostenitori...

Hunston incuviinta incruntat.-Am fost informat gresit despre atitudinea

ta, spuse el. Esti alaturi de noi intr-adevar.-Nu, zise ferm Maltby. Te rog, nu

confunda un plan de viitor cu o atitudine petermen scurt. In aceasta situatie, diferenta

este ca intre moarte si viata. Daca ne-amlimita numai sa asteptam pentru a cistiga infinal puterea, i-am alarma pe ceilalti.Guvernele i-au prevenit deja sa manifestefata de noi o prietenie precauta. In schimb,daca ne dovedim acum alaturi de ei in

aceasta incercare, ar puteainsemna un prim pas spre telul propus.Daca sintem doar niste oportunisti, atunciaceasta mica super rasa, din care facem



135

parte amindoi, va fi distrusa mai devreme

sau mai tirziu.Hunston se ridica.- Excelenta, sint de

acord. Merg alaturi de tine. Vom asteptaevolutia situatiei.

Era o victorie neasteptata pentru Maltby,care venise pregatit sa foloseasca forta.Oricum, in pofida convingerii personale caHunston era sincer, nu avea de gind sa sebazeze prea mult pe cuvintul acestuia.Barbatul din fata lui isi putea schimba

hotarirea imediat ce amenintarea lui Atmionse va indeparta. Ii arunca in final cufranchete:

-In conditiile date, sint nevoit sa-ti cersa accepti o intemnitare de sase luni,undeva unde sa nu poti intra in legatura cu

suporterii tai. Va fi un soi de arest ladomiciliu. Iti poti lua cu tine sotia. Veiprimi toate onorurile si vei fi eliberatimediat, daca intre timp se stabileste



136

contactul intre nava

paminteana si Fifty Suns. Statutul, tau vafi mai curind de ostatic decit de prizonier. Itidau douazeci si patru de ore sa tehotarasti.

Hunston se preda singur, cind celepatruzeci si patru de ore se scursera. Avu osingura pretentie: safie difuzate prin radio conditiile acestuiarest la domiciliu.

Astfel, Fifty Suns era protejat pentrumoment de o descoperire iminenta. Era

evident ca o singura nava n-ar fi pututgasi, fara ajutor din afara, nici macar oplaneta a acestei civilizatii atit de bineascunse. Maltby era convins de acestlucru. Raminea totusi inevitabila, problemadescoperirii lor in citiva ani, cind vor sosi si

alte nave din galaxia principala. Era ciudat,incepuse sa se ingrijoreze dupa cetrecuse pericolul cel mare. In timp ce-siconducea nava inapoi spre cursul initial,



137

Maltby era preocupat cum sa asigure si in

viitor securitatea Marelui Nor Magellan.Cineva trebuia sa afle cit de mare era

primejdia. Doar gindul la ceea ce ar fi defacut il cutremura. Cu fiecare ceas, era totmai convins si mai hotarit ca el erapersoana cea mai potrivita pentru aceastamisiune.

Maltby, cufundat in ginduri, cauta osolutie ca nava sa sa poata fi capturata.Brusc alarma incepu sa urle.

- Lady Laurr, am stabilit contactul

de rezonanta la cu o nava a acestuisistem.

- Prindeti-o!

CAPITOLUL VI

Maltby nu avea o idee clara despreconditiile in care fusese capturat. La



138

inceput isi dorise chiar el sa fie facut

prizonier. In timp ce razele tractoare ilinhatau pe Atmion era deja prea tirziu saanalizeze cum reusise nava invadatoare sa-i absoarba.

Ceva se intimplase, avea senzatia cae supt de un virtej, percepea o tensionaresi o rasucire a propriului sau corp, deparca materia era supusa unui efortdeosebit. Orice ar fi fost acel ceva, seintrerupse brusc cind nava fu insfacata deacele gheare invizibil, ce incepura sa o

tirasca prin bezna catre cealalta nava,ascunsa inca in departare.

Nerabdator, Maltby supravegheainstrumentele de masura, de la care sperasa obtina, macar cu aproximatie,dimensiunea celeilalte nave. Pe masura ce

minutele se scurgeau unul dupa altul,intelesei ca de fapt, era improbabil sa vadamasinaria dusmana. De jur imprejurnoapte, cele mai apropiate stele pareau



139

niste confuze puncte de lumina

Caracteristicile oricarui obiect puteau fideterminate numai dupa un timpconsiderabil. Unlucru atit de mic cum era nava paminteanaera ca un fir de praf ratacit in intunericulfara sfirsit. Banuieli i se adeverira. CindAtmion se afla numai la citeva minute-lumina de rapitorul sau, o durere ferocese insuruba in muschii lui Maltby. Avutimp doar sa inteleaga: raze paralizante.In momentul urmator se zvircolea pe

podeaua din cabina de comanda, invaluitde bezna.

Cind isi reveni, era incordat, ingrijorat,hotai sa preia controlul situatiei cu oricepret. Banuia ca pamintenii detineaumetode destule pentru a-i supune vointa,

fortindu-1 sa le dea informatii. Trebui sapresupuna chiar ca puternicul sau creierdublu ar fi putut fi invins, daca i-ar fi fostcunoscute capacitatile.



141

Maltby se alatura celorlalti membri ai

echipajului de pe Atmion, insiruiti deja pecoridor. Pamintenii, barbati si femei,paseau inarmati de-a lungul si in frunteasirului de captivi.

Era o iluzie. Adevaratii prizonieri erauofiterii insarcinati sa-i pazeasca peprizonieri. La momentul potrivitcomandantul, un tip viguros de vreopatruzeci de ani, ordona calm grupuluiprincipal de captivi sa-si continue inaintareape coridor. Maltby, insa, si ceilalti ofiteri de

la Navigatie si Meteo fura impinsi intr-unculoar lateral si apoi intr-un vastapartament ce continea sase dormitoare.

Ajunsi aici, ofiterul de pe Star Cluster lecomunica:

-Va veti simti bine aici. Va vom aduce

uniforme adecvate si va puteti plimba penava oricit doriti, cu conditia sa nu discutatiprea mult cu oamenii nostri. Avem la bordo multime de dialecte dar nici unul nu



142

seamana cu al vostru. Nu vrem sa fiti

remarcati, asa ca aveti grija!Maltby nu era ingrijorat. Singura lui

problema era sa se familiarizeze cu navasi cu obiceiurile ei. Era deja evident cadimensiunile ei erau impresionante. Seaflau prea multi oameni la bord pentru aputea fi controlati direct de o singurapersoana. Banuia de asemenea ca existaucapcane si pentru intrusi. Dar meritariscul, indata ce-si va forma o imaginegenerala despre nava si compartimentele

ei functionale, va trece la explorareapericolelor.

Cind "temnicerii" se indepartara, sealatura celorlalti ofiteri de la navigatie intr-un raid prin bucatarie. Dupa cum seastepta, intilni multe similaritati in

alimentatie. Dellienii adusesera cu ei, cumilenii in urma, o multime de animaledomestice. Iar acum descoperira inincapatoarele congelatoare friptura de vita,



144

personale. Motivul pentru care paminteanul

acceptase colaborarea era sentimentulacestuia ca se supunea ordinelor de acistiga increderea celor mai valorosi ofiteride pe nava capturata. Mai mult chiar aveaimpresia ca n-ar fi fost intelept sacomunice imediat aceasta informatiesuperiorilor sai si, mai ales, sa discute cuceilalti ofiteri de pe nava. Prin urmare, erapregatit sa furnizeze mijloacele care sa lepermita lui Maltby si colegilor lui sa semiste, e drept, limitat, la bordul lui Star

Cluster. Paminteanul nu era insa pregatitsa le ofere prea multe date despre nava.Atita vreme cit se mai aflau si ceilalti prinpreajma, Maltby accepta aceasta piedica.Dar mai tirziu, cind ofiterul pleca, - cuconstiinta datoriei implinite - Maltby il insoti.

Spre dezamagirea lui creierul omului sedovedi inexpugnabil cind ajunse lainformatiile despre nava. Desi ar fi vrut, nuputea furniza aceste date. Ceva mai



145

presus de_vointa lui, de natura hipnotica

poate, il proteja. In final i se contura clarlui Maltby concluzia ca trebuia sa afle ceeace dorea de la un ofiter superior, cuposibilitate de decizie. Gradele inferioare,dupa cum constatase, nu aveau libertatede optiune, iar el nu-si putea pierde timpulsa analizeze si deactiveze sistemul folositpentru protejarea informatiilor.

Banuia ca autoritatile naveidescoperisera deja ca lipseau navigatorii simeteorologii de pe Atmion. Probabil cineva

se ocupa acum de acest lucru in manierasevera si hotarita, specifica unei gindirimilitare. Daca ar putea sa vorbeascadirect femeii care comanda nava.... Daracest lucru il obliga apoi la alti pasiimportanti. Sa evadeze?

Desi era in criza de timp, mai pierdudoua ore pentru a supune vointei saleofiterii insarcinati cu paza echipajului depe Atmion si a navei. Trebuia ca la



146

semnalul sau, acestia sa-si coordoneze

actiunile pentru a le inlesni evadarea.Pentru fiecare dintre ei era necesar unordin, real sau iluzoriu, venit de la unsuperior care sa impuna obedientaautomata individului. Ca masura deprecautie, Maltby pregati explicatia caeliberarea lui Atmion era un gest deamicitie fata de autoritatile din Fifty Suns.

Odata planul pregatit, Maltby reusi sa-itransmita unui ofiter de rang mai inalt caAmiralul tinea neaparat sa-i vorbeasca.

Cum urmau sa decurga lucrurile, Maltby nuavea nici cea mai vaga idee.

Locotenentul Neslor sosi pe punte si-sidepuse corpul subtire intr-un fotoliu. Ofta:

-Ceva nu-i in regula, spuse ea.Amiralul se intoarse dinspre panoul de

control si o studie ginditoare pe femeia dinfata ei. Ridica apoi din umeri cu oizbucnire de furie si-i spuse iritata:

-Citiva din acesti locuitori de pe Fifty



147

Suns trebuie sa stie unde se afla

planetele lor, sint convinsa.Cealalta dadu din cap:

- N-am gasit nici un ofiter navigator labord. Ceilalti prizonieri au fost la fel demirati ca si mine.

Lady Laurr se incrunta.- Nu inteleg, spuse ea silabisind.-Erau cinci ofiteri, ii explica Neslor.

Toti au fost vazuti cu citeva minute inainteca Atmion sa fi fost capturat. Acum nu maisint.

Tinara spuse imediat:-Cautati peste tot! Suna alarma

generala!Se intoarse pe jumatate catre uriasul

tabloul de linga ea, dar se opri. Ginditoare,o privi pe psiholoaga.

-Inteleg ca nu esti de acord cumetoda asta.

-Avem deja experienta celuilaltdellian, sosi raspunsul.



148

Lady Gloria se cutremura

imperceptibil. Imaginea supraveghetoruluide pe Gisser, capturatin statia de pe, meteorit, nu fusese incastearsa din memoria ei. Intr-un tirziu spuse:

-Ce propui?-Asteapta! Si-au facut deja un plan

pentru a scapa de sub controlul nostruenergetic. As vrea sa vad incotro incearcasa fuga, ce-au de gind sa faca.

-Inteleg...Comandanta navei nu mai facu alt

comentariu. Privea in gol, undeva, departe.-Bineinteles, continua cealalta, va trebui

sa fi protejata. Voi avea grija personal.Lady Laurr ridica din umeri.

-Nu-mi vine sa cred ca un nou sosit labord acestei nave ar putea spera sa-mi

gaseasca vreodata apartamentul. Nu mi-asdori sa calculez cum sa ma intorc aici, incazul in care m-as rataci...

Se intrerupse.



149

-Asta-i tot ce-mi propui? Sa asteptam si

sa vedem ce mai urmeaza?-Atit.

Tinara dadu din cap.-Pentru mine nu-i de ajuns, draga

mea. Presupun ca ordinele mele anterioareprivitoarela siguranta navei au fost executate si sintinca sint in vigoare.

Se intoarse brusc spre panoul decontrol. Putin mai tirziu, pe ecran aparu unchip.

-Ah, capitane, spuse Gloria, ce-ti facoamenii din garda in acest moment?-Patruleaza, veni raspunsul.-Au gasit ceva?-Nava este perfect aparata impotriva

exploziilor accidentale. Bombele au fost

inventariate, iar la intrarile depozituluiexista sisteme de supraveghere la distanta.Nu putem avea vreo surpriza.

-Bine, spuse Amiralul Laurr. Aveti grija



150

in continuare.

Taie legatura si casca.-Cred ca-i timpul sa mergem la

culcare. La revedere, draga mea.Locotenent Neslor se ridica.-Sint ferm convinsa ca vei dormi insiguranta.Pleca. Tinara isi petrecu urmatoarea jumatate de ora dictind instructiunicitorva departamente,

modifica planul de comunicare al fiecaruia.Apoi se baga in pat imbracata. Adormi

aproape instantaneu.Se trezi cu o senzatie bizara de

nemultumire. Cu exceptia stralucirii palide atabloului de bord, puntea era in intuneric,dar dupa o clipa gindi uimita: "E cineva aiciin camera."

Ramase in continuare intinsa,adulmecind primejdia, amintindu-si cespusese Locotenentul Neslor. Pareaincredibil ca cineva nefamiliarizat cu uriasa



152

-Cine esti?

Din tonul ei razbatea puternica,dorinta de a afla.

Maltby nu-i raspunse. Observa unscaun, se aseza, dar situatia nu-1multumea. Erau prea multe dispozitivetehnice pentru el, la bordul acestei nave delupta, pentru a se simti cit de cit insiguranta in actiunile sale. Putea fiamenintat, chiar distrus, fâra a sti macar cei se intimpla. Isi dadea seama câ in acelmoment putea fi tinut sub observatie de

catre o sursa indepartata, peste puterea luide control. Vorbi cu glas scazut:

-Doamna, nu ti se va intimpla nimic,daca nu faci miscari bruste. Ma aflu aici insperanta ca voi gasi raspunsuri la citevaintrebari. Pentru lamurire, tin sa va spun ca

sint unul dintre navigatorii de pe Atmion.Nu vreau sa intru in detalii asupra felului incare am reusit sa scapam de plasavoastra. Ma aflu aici din cauza



153

propagandei voastre. Ati avut dreptate sa

banuiti disensiuni printre locuitorii celorcincizeci de sori. Unii sint gata sa accepteasigurarile voastre, altii se tem. Bineintelescei mai speriati erau in majoritate si auavut cistig de cauza. Intotdeauna pare maisigur sa astepti si sa speri.

Facu o pauza, isi asculta din nouvorbele cu urechea mintii: desi i se pareaca ar fi putut sa le formuleze mâi bine, inesenta sunau corect si cinstit. Dacaoamenii de pe nava ar fi putut fi convinsi

de ceea ce spunea el in acest moment, i-arface sa creada ca atit el cit si camarazii saierau inca nehotariti. Maltby continua inaceeasi maniera, fara graba precaut:

-Reprezint o colectivitate care are opozitie privilegiata. Doar navigatorii si

meteorologidiferitelor planete si cei de pe nave potcunoaste pozitia lumilor locuite. Existaprobabil zeci de mii de tradatori potentiali



154

care si-ar vinde pe data poporul pentru

avantaje personale, dar nu si din cadrulpersonalului antrenat si disciplinat aladministratiei sau al armatei. Sint convinsca intelegi ce vreau sa spun.

Facu o pauza, lasindu-i parca vreme sapriceapa.Pe masura ce Maltby continua sa

vorbeasca, femeia se relaxa treptat.Vorbele lui pareau corecte, iar intentiile,desi ciudate, plauzibile. O deranja inschimb un lucru minor: cum gasise

drumul spre apartamentul ei? Oricine, maiputin familiarizat decit ea cu labirinturilenavei si comenzile acesteia, ar fi pututaccepta prezenta lui acolo si n-ar fi datimportanta. Era ca si cum el ar fi patrunsintr-un oras strain cu o populatie de

treizeci de mii de locuitori si fara sa fi fostindrumat, se indreptase direct catre casacelui cautat. Dadu din cap usor, refuzindexplicatia ce-i venea in minte. Astepta



155

oricum nerabdatoare ca el sa continue.

Cuvintele lui ii garantasera siguranta, iarcu fiecare minut ce trecea, era tot maiconvinsa ca Locotenent Neslor era ladatorie. Ar fi putut afla ceva interesantchiar din aceasta discutie.

Maltby continua:-Era necesar sa obtinem citeva

informatii. Incercam sa aminam pe citposibil hotarirea pe care vreti sa ne-oimpuneti prin forta. Pentru noi ar fi multmai simplu daca v-ati intoarce in galaxia

principala si ati trimite alte nave ceva maitirziu. Am avea vreme sa ne obisnuim cuinevitabilul si nimeni n-ar trebui sa-siasume rolul infam de a-si trada poporul.

Gloria dadu din cap, in intuneric. Puteaintelege acest punct de vedere. Spuse:

-La ce intrebari ai vrea sa-ti raspund?-De cit timp va aflati in Marele NorMagellan?- De zece ani.



156

-Cit intentionati sa mai ramineti?

continua Maltby.-Aceasta informatie nu este disponibila,

spuse cu voce hotarita Amiralul.O izbi faptul ca afirmatia era reala si

in ceea ce o privea pe ea. Peste doua zileavea sa aiba loc referendumul.Maltby ii spuse:

-Va sfatuiesc sincer sa-miraspundeti la intrebare.

- Ce se va intimpla daca nu raspund?In timp ce vorbea, mina ei, care se

miscast incetisor catre un mic panou aflatla marginea patului, isi atinse scopul.Triumfatoare apasa unul dintre butoane.Aproape instantaneu se relaxa si ea. Dinintuneric, Maltby ii spuse:

-M-am gindit sa te las sa faci asta. Sper

ca te face sa te simti mai in siguranta.Calmul lui o deconcentra, dar se intrebadaca intelesese exact ce facuse. Ii explicadistanta ca actionase un sistem cunoscut



157

sub numele de lumina senzitiva. Din acel

moment erau urmariti de nenumarati ochielectronici. Orice incercare din partea lui dea folosi o arma energetica ar fi fostimpiedicata. Era adevarat ca nici ea n-ar fifost lasata sa foloseasca vreo arma, dar nuconsidera intelept sa-i comunice si acestlucru.

Maltby ii spuse:- N-am intentia sa folosesc o arma

energetica. As vrea insa sa-mi mairaspundeti la citeva intrebari

-S-ar putea s-o fac.Vorbise cu un ton potrivit, dar

incepuse sa o enerveze Locotenent Nesler.Se impunea o initiativa din partea acesteia.

-Cit de mare e aceasta nava, continuaMaltby.

-Are cinci sute de metri in diametru sitransporta un echipaj complet de trei mii deoameni,ofiteri si personal auxiliar.



158

-Maricica, se mira Maltby.

Era impresionat. Se intreba cit de multexagerase femeia.

Amiralul nu comenta. Dimensiunileerau de zece ori mai mari decit celerecunoscute de ea. Dar ceea ce conta cuadevarat nu era dimensiunea navei, cicalitatea continutului acesteia. Era aproapesigura ca interlocutorul ei nici nu banuiamacar extraordinarul potential ofensiv sidefensiv al enormei masinarii pe care ocomanda ea. Dintre ofiterii superiori aflati la

bord doar citiva erau in masura sa inteleaganatura anumitor forte ce puteau fi aruncatein joc. In acel moment ofiterii respectivierau supravegheati in permanenta princamerele spion de luat vederi.

- Sint nedumerit, cum ati reusit sa ne

capturati? Imi puteti explica?Ajunsese si aici, in sfirsit. Lady Laurr

ridica glasul:- Locotenent Neslor!



159

- Da, nobila doamna.

Replica sosi prompt de undeva dinintuneric.

- Nu crezi ca aceasta comedie dureazacam mult?

- Ba da. Sa-1 omor?- Nu. Vreau sa-mi raspunda el la niste

intrebari.Maltby ii supuse creierul in timp ce se

indrepta catre teleportor. In spatele lui...- Nu trage! tipa Gloria. Lasa-1 sa plece!

Nici atunci, nici mai tirziu nu-si puse

serios problema comenzii sau impulsului ceo determinase sa reactioneze astfel.Explicatia pe care si-o oferi singura dupa untimp era: de vreme ce intrusul n-oamenintase si pe deasupra, mai era si unuldintre mult vinatii navigatori, distrugerea lui

in scopul de-a nu-1 lasa sa scape, undevatot in interiorul navei, parea un act irational.

Prin urmare, Maltby parasea punteanevatamat si gata sa dea semnalul de



160

eliberare a navei sale. Pe masura ce Atmion

se indeparta de nava paminteana,supunindu-se ultimului ordin al lui Maltby,ofiterii de pe Star Cluster incepusera sa uitecontributia personala a fiecaruia la evadare.

Asta fusese tot ce reusise Maltby.Sa intre in vasul dusman si sa iasa din nou.Parea cu adevarato aventura periculoasa. Ce aflase insa, nu-1multumt deloc, stia doar ca avea de-a facecu o nava foarte mare. Chiar daca laconfruntarea cu o flotila intreaga, Star

Cluster ar fi fost obligata sa actionezeprudent,Maltby era convins ca existau la bordul sauarme capabile sa distruga deodata citevanave de lupta din Fifiy Suns.

Iar ce-1 preocupa in mod deosebit,

era reactia ofiterilor sai, a echipajului de peAtmion, alocuitorilor de pe Fifty Suns in general. Eraun proces prea complicat pentru a putea fi



161

evaluat de mintea unui om. Si ce era si mai

greu de explicat, atitudinea lui la bordul luiStar Cluster.

Bineinteles ca reactiile nu voraparea imediat. Maltby era la curent curaportul facut de viceamiralul Dreehan. Douazile nu se intimpla nimic.

In cea de-a treia, comunicatul zilnictransmis de la bordul lui Star Cluster indica omodificare drastica de curs. Motivele acesteischimbari erau ascunse.

In ziua a patra, pe ecranul lui Maltby

se aprins imaginea lui Dreehan. Ofiterulcomandant spuse cu gravitate:

- Acesta este un anunt generalpentru toate gradele. Tocmai am primit unmesaj de la statul major al flotei noastre.

Linistit, dadu citire mesajului: "Prin

urmatoarea declaram ca intre locuitorii dinFifty Suns si nava terestra Star Cluster s-adeclansat razboiul. Flotila noastra trebuie sataie calea inamicului si sa deschida focul.



162

Navele avariate sau in pericol de a fi

capturate au obligatia sa distruga hartilestelare; iar ofiterilor navigatori si meteorologiaflati la bordul unor astfel de nave li se cerein mod patriotic sa se sinucida. Politicadeclarata a guvernului nostru estedistrugerea totala si cit mai rapida ainvadatorilor."

Maltby asculta palid si incordat, cindDreehan schimba tonul comunicatului,devenind mai confidential:

- Detin o informatie personala ca

autoritatile noastre au ajuns la concluzia caStar Cluster ne-aabandonat deoarece n-a indraznit sastirneasca minia poporului nostru. De aici sidin alte date obtinute, sefii au hotarit ca navapaminteana poate fi distrusa de un atac

concertat. Daca urmam exact instructiunileprimite, inamicul n-ar avea nici un avantaj depe urma capturarii unor nave de-ale noastre.Am



163

desemnat oamenii care sa asigure

executarea ordinului de catre ofiterii dintoate compartimentele de Navigatie siMeteorologie, in cazul in care acestia nu maisint in masura sa dispuna de ei in momentecruciale. Va rog sa notati.

Capitanul Peter Maltby, meteorologsef si navigator asistent pe Atmion constatascirbit ca fusese si el trecut pe lista. Initiaseo politica de solidaritate in actiuni cuguvernul din Fifty Suns, nici nu putea fivorba ca tocmai el sa abandoneze pripit, din

motive personale, aceasta atitudine. Singuralui speranta era ca lupii spatiului, cum eraunumite navele de razboi, sa terminerepede cu nava paminteana solidara, printr-o actiune concentrata.

Pornisera in urmarirea unui tigru.

CAPITOLUL VII



164

Pierduse referendumul cu omajoritate ce-i zdrobea inima: noua voturidin zece. Ordona sever modificarea cursuluinavei spre casa. Tirziu, in aceeasi "zi", fuchemata de compartimentul Comunicatii:

- Mai continuam transmitereacoordonatelor?Cel putin atita lucru ii mai ramasese inputere a sa comande.

- Bineinteles, spuse ea taios.In dupa-amiaza urmatoare, se

destepta din motaiala in sunetul sirenei dealarma.

-Avem in fata mii de nave! ii raportacapitainul comandant al sectorului operativ.

-Incetiniti pentru actiune! comanda ea.Ocupati posturile de lupta!

Cind ordinele-i fura indeplinite, seadresa capitanilor din consiliu:

-Ei bine, doamnelor si domnilor, spuse cuplacere nedisimulata, as avea nevoie de



166

aparent rectilinie se trezira intorcindu-se in

acelasi punct. Incercarile de a iesi dincapcana folosind viteze mai mari decitaceea a luminii se dovedira zadarnice.

O ploaie de torpile indreptate spresursa cimpului, devie puternic si au fostexplodate in spatiu, pentru a evitadistrugerea propriilor nave.

Se dovedi imposibila si comunicareacu orce planeta din Fifty Suns. Subspatiulradio era tacutca moartea.

Dupa aproape patru ore, StarCluster trimise o serie de raze tractoare.Inexorabil, una dupa alta navele erauabsorbite de catre uriasa masina de razboi,in acel moment sosi ordinul pentru toti ofiteriimeteorologi si navigatori sa se sinucida

imediat.La bordul lui Atmion, Maltby facea

parte din micul grup de barbati care isistringeau miinile cu vice-amiralul Dreehan;



168

bucurie. Fu cuprinsa de mila.

-Sa fie regenerati toti! ordona ea. Nu-inevoie sa moara cineva.

-Citiva sint spulberati de-a binelea, i seraspunse. Au folosit detonatoare.

Se incrunta la auzul acestei vesti.Asta insemna o munca suplimentaraimensa.

-Nebuni! spuse ea. Aproape ca-si meritamoartea.

Se intrerupse.-Aveti mare grija! Daca e necesar treceti

toate navele prin teleportor, accentuindsinteza tesuturilor avariate si a organelor.

Incepuse de mult perioada de somn,dar ea continua sa ramina in biroul sauprimind rapoartele.Fusesera adusi in fata ei citiva navigatori

reinsufletiti; cu ajutorul LocotenentuluiNeslor de la compartimentul Psihologic iiinteroga.

Se retrase multumita la culcare:



169

fuses descoperita o civilizatie noua.

CAPITOLUL VIII

Gazul se imprastia de mii de ani de-a lungul a mii si mii de kilometri. Materierisipita din zece mii de stele, o ceata difuzade explozii demult consumate, de flacari deinfern. Furia sutelor de milioane de sclipiricuprinse de turbare... fara forma, fara tel.

Era doar inceputul.Materia gazoasa se furisa prin

bezna. Continea calciu, sodiu, hidrogen;aproape toate elementele... iar viteza dealunecare putea ajunge pina la douazeci demile pe secunda.

Pentru un moment, infinit de scurt,forta de gravitatie isi indeplini functia. Masa

difuza se concentra. Stropi mari de gazcapatara forme separate intre ele prinintinse portiuni de neant, alunecau,alunecau... Ajunsesera in zona unde cindv



170

demult, o mie de sori incadescenti de

seetee "traversasera" suvoiul de stele dinmaterie terrena. Traversasera si lasasera inurma excremente gazoase.

Prima ciocnire grabi miscareauriaselor mase gazoase. Ceata electronicaterrena se afunda ca o herghelie dearmasari salbatici, gonind spre adincurile lafel de violente in reactie, ale negureipozitronice de materie antiterrena.Instantaneu, se produs izbucnirealuminoasa a unei radiatii puternice,

generate de electronii si protonii cu masaorbitali mica.

Incepuse furtuna.Nucleele de seetee, dezbracate de

invelisurile lor, purtau acum fantasticesarcini negative

necompensate, respingeau electronii daraveau tendinta de a atrage nucleeleatomilor de materie terrena. La rindul lornucleele jumulite de materie terrena



171

tindeau sa atraga materia anti-terrena.

Rezultatul anularii de sarcini era de oviolenta ce depasea orice imaginatie. Celedoua mase opuse se umflâra si serasucira. Se indreptara in directii opuse,invalmaseala sporea tot mai mult, era caun virtej nebun de apa.

Noul curs, nesigur la inceput se stabiliza;apoi frontul lat de noua ani lumina alfurtunii se indrepta catre destinatia sa,deplasindu-se cu o viteza apropiata decea a luminii.

Stelele erau inghitite pentru cincizeci deani siaruncate apoi in urma suvoiului.Doar izbucnirea de raze cosmice tradafaptul ca mai fusesera obiectul uneiinvizibile si impalpabile devastari atomice.

Incepu sa se miste!

In cel de-al patru sute nouazecilea ansideral de existenta, furtuna se intersectacu orbita unei nove in momentulstrafulgerarii acesteia.



174

ceas parea o speranta zadarnica. Ca ofiter

insa nu era in masura sa cintareasca logicaguvernului.

Replica scurta trebuia sa sugerezeceluilalt o imagine clara asupra situatiei.Fata grasanului se increti ca o meduzaparalizata si exploda apoi intr-un suvoi desudoare.

- Capitane Maltby, spuse el, nu ai voiesa dai gres. Ne-au cerut un navigator caresa-i conduca spre Cassidor VII unde seafla guvernul central. Nu trebuie sa

ajunga acolo, ii vei calauzi spre mareafurtuna de la 473. Te-am ales pentruaceasta misiune intrucit poti uza de celedoua creiere ale dellhibridului. Ne parerau ca n-am apreciat intotdeauna cumtrebuia serviciile dumitale in trecut.

Dar trebuie sa admiti ca dupa razboaiele cudellhibrizii, era natural sa fim banuitori...

Maltby reteza sirul neconvingator descuze.



175

- Nu conteaza, spuse el. Din cite stiu,

dellhibrizii sint la fel de implicati in povesteaasta ca si dellienii sau non-dellienii. Va potasigura ca voi face tot ce-mi sta in putintasa distrug aceasta nava.

- Fii atent! il indemna speriatpresedintele. Ne-ar putea distruge, arputea nimici aceasta planeta, acest soareintr-o clipa. Nu ne-am inchipuit vreodata caPamintul ar fi putut ajunge atit de departefata de noi, sa produca o astfel demasinarie devastatoare, in definitiv non-

dellienii si bineinteles dellhibrizii care ni s-au alaturat sint capabili sa duca o activitatede cercetare; cei dintii s-au straduit cuardoare mii de ani in sir. In fine, tine minte,nu ti se cere sa te sinucizi. Nava esteinvincibila. Doar ca nu ni s-a spus cum va

supravietui intr-o furtuna adevarata, cind nis-a prezentat nava. Dar va supravietui.Oricum, toti cei aflati la bord vor cadea innesimtire. Fiind dellhibrid, vei fi primul care



176

iti vei reveni. Flota noastra combinata,

care dupa cum stii a fost eliberata, vaastepta pregatita de abordare inmomentul in care vei da semnalul. E clar?

Fusese clar de prima data cind i seexplicase, dar acesti non-dellieni aveauprostul obicei de a repeta, de parca maiintii trebuiau sa-si clarifice lor ideile.

Cind Maltby inchise usa dupa el, unuldintre membrii consiliului il intreba pevecinul sau:

-I s-a spus ca in mijlocul furtunii se

gaseste nova?Grasanul dadu din cap. Ochii ii

straluceau in timp ce vorbea linistit:-Nu. De altfel, este un dellhibrid. Nu

putem avea prea multa incredere in el,indiferent ce scrie in dosarul lui.

CAPITOLUL IX

Rapoartele continuara sa soseasca



177

toata dimineata. Unele indicau un anumit

progres, altele dimpotriva. Dar buna eidispozitie nu putea fi imprastiata deesecuri. Adevarul era ca norocul tinuse cuea. Sosira si informatiile asteptate:populatia de pe Kaider III, doua miliarde osuta de milioane de locuitori, din care douacincimi dellieni, restul non-dellieni. Primiimai erau numiti si roboti.

Dellienii erau din punct de vedere fizic untip superior, dar le lipsea talentul creator.Non-dellienii predominau in laboratoarele

de cercetare.Celelalte patruzeci si noua de sisteme

solare locuite se numeau, in ordineaalfabetica: Assora, Atmion, Bresp, Buraco,Cassidor, Corrab... Pozitia lor in spatiu era:

1-Assora: latitudine 931, longitudine 27,

centri 21 .parseci.2-Atmion...Si asa mai departe, in jurul prinzului

constata usor mirata ca tot nu sosise nimic



178

privitor la starea meteo, absolut nimic

despre furtuni. Facu legatura si intreba:- Ce se intimpla locotenent Cannons?

Asistentii dumitale au facut inregistrari siduplicate ale multor harti de pe Kaider. N-ati gasit nimic?

Batrinul meteorolog dadu din cap.-Va amintiti nobila doamna, ca atunci cind

ara capturat robotul acela in spatiu, a avuttotusi vreme sa transmita un semnal dealarma. Imediat, pe toate planetele din FiftySuns au fost distruse toate hartile, navele

comerciale spatiale au fost deposedate deaparatele radio capabile sa comunice prinsub-spatiu si au primit ordin sa seindrepte catre cea mai apropiata planeta,oricare ar fi fost ea, unde vor ramine pinala noi ordine. Dupa parerea mea, aceste

masuri au fost luate inainte de a fi priceputclar ca flota lor nu avea nici o sansa in fatanoastra. Acum sint pe cale sa ne trimita unmeteorolog, dar sintem nevoiti sa ne bazam



179

pe detectorul de minciuni pentru a afla daca

ne spune sau nu adevarul.-Inteleg, zimbi femeia. Nu va temeti. Nu

vor indrazni sa ni se opuna fatis. Nu existaindoiala ca au pus ceva la cale impotrivanoastra, dar nu-si pot pune planul inaplicare stiind ca putem utiliza oricind fortapentru a ne realiza dorinta neclintita.Indiferent pe cine vor trimite, acesta vaspune adevarul. Anuntati-ma cind soseste.

Sosi vremea prinzului. Minca in cabinade comanda privind imaginile fulgeratoare

de pe ecran, ascultind murmurul vocilor,memorind fapte, impresii generale.

- Fara indoiala capitane Turgess,comenta ea deodata cuprinsa de furie, amfost mintiti in stil mare. Dar fie si asa.Putem folosi testele psihologice pentru

verificarea detaliilor vitale. Deocamdata,important este sa le inlaturam temerile.Trebuie sa-i convingem pe acesti oameni caPamintul ii va accepta ca pe niste egali, fara



180

idei preconcepute sau prejudicii de orice fel

din cauza originii lor robo....Isi musca buzele.-E un cuvint urit. Trebuie sa-1 inlaturam

din gindurile noastre.-Ma tem, ridica ofiterul din umeri, ca din

minte nu se poate.Ea il privi iung, ingustindu-si ochii, apoi

taie furioasa legatura. O clipa mai tirziu seadresa prin transmitatorul general:

- Este interzisa folosirea cuvintului robotpentru toti membrii echipajului, sub

pedeapsa cu amenda...Inchise si trimise semnalul de ocupat pe

celalalt receptor. Chema apoi laboratorulpsihologic. Figura locotenentului Neslor isifacu aparitia pe ecran:

- Am auzit ordinul de adineauri, nobila

doamna, spuse el. Ma tem ca avem de-aface totusi cu cele mai adinci instincte aleanimalului - om - frica sau ura pentrustraini, pentru necunoscuti. Excelenta,



181

provenim dintr-un lung sir de stramosi care

la vremea lor s-au simtit superiori datoritaunei minore diferente de pigmentare apielii. Sint inregistrate decizii istoriceegoiste, influentate de culoarea ochilor. Amnavigat in ape adinci si tulburi, si ar fiincununarea vietii noastre ca umanitate,daca am iesi la liman in mod onorabil.

Din vocea psihologului razbatea unentuziasm infocat, iar Lady Laurr simtiecoul ca un fior de

bucurie. Apreciase intotdeauna gindirea

pozitiva, genul de om care ia in piept toateobstacole, stapinit de un elan tineresc side dorinta de a invinge. Continua sazimbeasca si dupa ce intrerupse legatura.

Bucuria ii pali. Analiza ginditoareproblema ei. Era o problema. A ei. Totiofiterii aristocrati aveau mandat in alb, ce ledadea dreptul sa rezolve orice dificultate,chiar de ar fi implicat intreagacolectivitate a unui sistem planetar.



182

Dupa un minut chema din nou cabina

meteo:- Locotenent Cannons, cind va sosi

ofiterul meteorolog as vrea sa folositiurmatoarea tactica...

Maltby facu un semn de concediere cumina catre conducatorul navetei de salvarecu care venise. Masina isi desprinse cablulde ancorare, in timp ce Maltby ramase cuprivirea incruntata, atintita asupra bariereistralucitoare de energie care blocainaintarea in lungul strazii, in directia din

care venise. Intr-un tirziu se uita din noucatre nava paminteana.

Era chiar deasupra capului sau.Strabatuse atitea mile prin oras pentru aajunge linga ea. Era nemaipomenit desus, o lunga si intunecata forma fuziforma,

aproape invizibila in ceata departarii. Darchiar asa sus cum era, tot era cu mult maimare decit orice altceva vazut in Fifty Suns,o creatie metalica incredibila, venita dintr-o



183

lume atit de indepartata incit se crezuse ca

era doar un mit.Aici se afla insa realitatea, ii vor face

teste, se gindi el, nenumarate teste, inaintede a accepta vreo traiectorie propusa de el.Nu se indoia de abilitate creierului saudublu de a depasi orice fel de test, dar eratotusi bine sa-si aminteasca deinspaimintatoare prapastie de timp caresepara cunostintele pamintenilor de celeale locuitorilor celor cincizeci de sori, si caredeja le facuse surprize neplacute. Maltt se

scutura cu asprime si-si concentra atentiacatre capatul strazii.

Spre est se inalta un evantai roz deartifici aruncate de doua masini cestateau in mijloculstrazii. Flacara era de un trandafiriu palid,perfect transparent. Parea mortala, denatura electronica. In spatele acestuievantai misunau niste barbati in uniformeargintii. Citiva intrau si ieseau din cladirii



186

Calm, Maltby isi explica prezenta.

- Ah, da, dadu celalalt din cap, vaasteptam. Mi s-a spus sa va conducimediat in camera meteo a navei. Unmoment...

Flacara barierei cobori si Maltby fucondus intr-una dintre cladiri. Se afla intr-un coridor, asupracaruia fusese focalizat probabil teleportoruldeoarece se trezi dmtr-o data intr-o camerafoarte mare. In scobitunleantigravitationale, in numar de sase,

pluteau hartile tridimensionale. Peretiiimprastiaulumimina provenita din milioanele de sursepunctiforme. Pretutindeni se aflau mese cutabliile incrustate cu contururi curbe, difuzesi adinci, din lumina.

Calauza lui Maltby nu se vedea nicaieri.In schichimb, se indrepta catre el un barbatin virsta, inalt si bine facut, care-i intinsemina.



187

- Ma numesc Cannons, meteorologul sef

al navei. Daca vreti sa luati loc aici, putemincepe sa calculam o orbita si apoi nava vaputea fi pe drum in mai putin de o ora.Amiralul este foarte nerabdator sa pornim.

Maltby aproba nepasator. Era insa rigid,in alerta. Se ridica linistit, cercetind in jur cumintea sa patrunzatoare, cea de-a douaminte a sa, delliana, cautmd focare deenergie care sa tradeze tentative mascatede a-i supraveghea creierul. Nu gasi nimicde acest fel. Zimbi imperceptibil. Sa

mearga totul chiar asa de usor? Se pareaca da.

CAPITOLUL X

Cind se aseza, Maltby se simti dintr-odata multumit si plin de viata. Bucuria de atrai ardea in el ca o torta. Recunostea in el



188

emotia dinaintea bataliei, era fericit ca i se

daduse aceasta ocazie.De cind era in armata intimpinase

ostilitatea si suspiciunea celorlalti pentru caera dellhibrid. Si de aceea se simtise legatde miini si de picioare. Acum avea de-aface cu o ostilitate cu mult mai profunda,desi cumva voalata, si cu o suspiciune cemocnea ca un jaratic. Iar de aceasta dataputea lupta. Il putea privi drept in ochi pebatrinelul aceasta vorbaret, prietenos, binepregatit si...

Prietenos?-Citeodata imi vine sa rid, spuse

batrinelul, cind ma gândesc la aspectelenestiintifice ale orbitei pe care sintem pusis-o calculam acum. De exemplu, la cit timpsosesc rapoartele despre furtuni aici?

Maltby nu-si putu ascunde un zimbet.Deci locotenentul Cannons vroia sa afleceva? La drept vorbind nu era ointroducere proasta. Adevarul era ca



189

singurul mod de a pune o intrebare era, in

fine, s-o si pui.Maltby spuse:-Trei, patru luni. Nimic neobisnuit.

Fiecare meteorolog spatial are nevoie deacest interval de timp pentru a verificamarginile unei furtuni din zona sa, apoiintocmeste raportul, iar noi modificamhartile. Din fericire... si-si activa cel de-aldoilea creir trintind marea minciuna, nuavem furtuni importante intre Kaider siCassidor.

Alunecind pe deasupra minciunii ca untipar ce se strecoara pe deasupra uneistinci ude, Maltby continua:

-Oricum, citiva sori ne impiedica saadaptam o traectorie rectilinie. Deci, daca-mi aratati citeva din hartile voastre pentru odistanta de doua mii cinci sute de ani-lumina, as putea sa le aleg pe cele maibune.

Isi dadu seama imediat ca celalalt n-o sa



191

cercetindu-1 si ne putem lauda acum ca

am aflat ca masoara doua sute saizeci debilioane de ani lumina si contine o suta demilioane de stele. Am descoperit centrulmagnetic al Norului si am luat ca origine asistemului cea mai luminoasa stea mare,S. Doradus; iar acum, cred ca se gasescdestui fraieri care considera ca avemaceste informatii stocate in cutiutelenoastre craniene.

Maltby ramase tacut, era si el unuldin acei fraieri. Era un avertisment. I se

spusese cu alte cuvinte ca erau in masurasa verifice orice alta orbita pe care le-ar fipropus-o el, raportata la stelele din jur.

Si mai insemna ceva. Insemna caPamintul era pe cale sa-si extindadominatia asupra Marelui Noi Magellan.

Distrugerea navei urma sa lase un ragazde citiva ani pretiosi celor din Fifty Suns,timp in care ar fi putut hotari ce era defacut.



192

Dar numai atit. Ar fi aparut intr-un

tirziu alte nave. Inexorabila presiune aciudatelor populatii din galaxia principalava penetra tot mai adinc in spatiu. Tinutepermanent sub control, pastorite deputernice, invincibile nave de lupta, marileconvoaie urmau sa inainteze tot mai multin Nor, iar fiecare planeta intilnita in caleera obligata sa recunoasca suveranitateaPamintului. Imperiul nu accepta natiuniindependente sub nici un motiv, nicaieri.Dellienii, non-dellienii, dellhibrizii, toti

deopotriva aveau nevoie de fiecare zicistigata, de fiecare ceas.

Rezultatele inspectiei lor de zece anifusesera salvate pe suport magnetic sicuprindeau informatii despre toti sorii dinNor. Dar nu aveau date despre localizarea

furtunilor. O singura nava nu era capabilasa detecteze pozitiile acestora nici in zece,nici intr-o suta de ani. Zona investigataavea peste doua mii cinci sute de ani-



193

lumina in diametru. In aceste conditii,

Maltby isi putea duce la indeplinire sarcinaprimita, in speranta ca psihologii de penava n-ar descoperit calitatile speciale alecreierului sau dublu. Se indoia insa caacest lucru ar fi fost posibil.

In acest timp locotenentul Cannonsincepuse sa manevreze comenzile tabelelorpe orbite.

Linii luminoase alergau pe ecran, seaprindeau si se stingeau. Se stabilizara, infine, asemeni unor bile pe masa de biliard.

Maltby alese sase dintre ele care duceaudirect in marea furtuna. Zece minute maitirziu simti o zguduitura, dovada ca navaincepuse sa se miste. Se ridica incruntat.Era ceva ciudat, actionau fara sa-i verificeindicatiile... Maltby gindi repede: nu putea fi

chiar atit de simplu. In orice clipa trebuia sainceapa presiunea asupra lui si...

Gindul i se rupse brusc. Era in spatiu.Undeva foarte, foarte departe dedesubt,



194

descrestea planeta Kaider III, indepartmdu-

se. In dreapta lui lucea carena uriasa,intunecata cenusie a navei; in rest, de jurimprejur, deasupra si dedesubt, numaistele, separate de tenebrele spatiului. Inpofida vointei sale, impactul asupra lui funespus de violent. Mintea activa, non-delhana i se tulbura. Se clatina; ar fi cazutca o fiinta neajutorata daca in miscarea sade a incerca sa se tina pe picioare n-arconstatat ca era in picioare.

Intreaga fiinta i se incorda. Instinctiv

isi stimula cel de al doilea creier, il activa,incerca sa foloseasca toate calitatile fortelorsale delliene pentru a se apara de oricine arfi intreprins ceva impotriva lui.

Undeva in ceata intunericului, o vocede femeie vibranta si clara, spuse:

-Ei, Locotenente Neslor, surpriza a datroade psihologice?

Replica sosi dupa o secunda,apartinea unei femei mai in virsta:



195

-Dupa trei secunde, nobila doamna,

rezista lui a facut un salt la I.Q.900. Astainseamna ca ne-au trimis un dellian.Excelenta, credeam ca ati cerut in mod clarca reprezentantul lor sa nu fie un dellian.

Maltby spuse imediat catre, noapteace-l inconjura:

-Gresiti. Nu sint dellian. Va asigur ca imipot slabi rezistenta pina la nivel zero, dacadoriti. Amreactionat instinctiv la surpriza, destul defiresc

Se auzi un clic. Iluzia spatiului si astelelor disparu. Maiiby zari ceea ceincepuse deja sabanuiasca. Se aflase tot timpul in cabinameteorologica. Alaturi se afla batrinul,zimbind.

Pe un podium ascuns partial in spatele unuipupitru cu instrumentatie de masura, stateao tinara deosebit de frumoasa.

Batrinul ii spuse cu un ton



196

protocolar:

-Va aflati in prezenta Amiralului,Prea Onorabila Gloria Cecily, Lady Laurr.Va rog sa tineti cont de aceasta.

Maltby se inclina, dar nu spusenimic. Amiralul se incrunta, impresionata deaparitia lui. Inalt, superb cladit, puternic,figura extrem de inteligenta. Dintr-o singuraprivire observa trasaturile specificeoamenilor de conditie sociala inalta si....robotilor.

Populatia asta poate fi mult mai

periculoasa decit isi inchipuise ea. Vorbi cuo asprime neobisnuita pentru ea:

-Sintem nevoiti sa te interogam,dupa cum stii. As vrea sa au te simti jignit.Ne-ai spus ca planeta capitala din FiftySuns, Cassidor VII se afla la doua mii cinci

sute de ani lumina de aici. In mod normalun astfel de dram, acopera un gol imensintr-un spatiu necartografiat de noi pinaacum. Trebuie sa fim convinsi ca orbitele



197

propuse sint corecte, propuse fara viclenie

sau fara ginduri rele. In acest scop iti ceremsa-ti deschizi mintea si sa ne raspunzi laintrebari sub stricta supravegherepsihologica.

-Am ordin, spuse Maltby, sacooperez cu voi pe toate planurile.

Se intrebase cum se va simti cindse va confrunta cu momentul decisiv.Constata ca nu se intimplase nimicanormal. Corpul ii era putin mai incordat,dar crcierele sale... Isi retrasese constiinta

in planul secund si lasase mintea dellianasa se descurce cu intrebarile ce urmau.Pastra in moddeliberat creierul dellian departe degindurile sale personale. Un creier ciudat,care nu avea vointa proprie, dar care

reactiona cu capacitatea maxima lacomenzile din afara lui, la un coeficient deI.Q.191.

Uneori il mira chiar si pe el aceasta



198

a doua minte. Nu avea o abilitate creatoare,

dar memoria ei era prodigioasa, se puteacompara cu cea a unui calculator, iarrezistenta la presiuni externe, dupa cumanalizase rapid psihologul navei, era peste900. Mai exact era echivalenta cu I.Q.917.

-Cum va numiti?Asa incepea: numele, gradul...

Raspunse la toate intrebarile, concret, faraezitari. In incheiere jura pentru adevarulfiecarui cuvint despre furtuni. Se lasa unlung moment de tacere apasatoare. Apoi o

femeie de virsta mijlocie pasi inauntru prinperetele din apropiere, ii indica un scaun luiMaltby si cind acesta se aseza, femeia iiinclina capul, incepind examinarea. O facucu multa blindete. Degetele-ierau mingiietoare ca ale unui indragostit.

Dar cind isi ridica privirea, vorbi cu asprime:-Nu sinteti nici dellian, nici non-

dellian. Iar structura moleculara a creieruluisi a corpului este cea mai curioasa din cite



199

am vazut vreodata. Toate moleculele sint

pereche. Am vazut o dispunere similara odata, intr-o structura electronica artificiala,cind s-a facut o tentativa de echilibrare aunei retele instabile. Paralela nu estetocmai corecta dar... Hm! Trebuie sa-miamintesc ce rezultat a avut in finalexperimentul.

Se opri brusc.-Ce explicatie aveti? Ce sinteti?

Maltby ofta. Era hotarit sa spunadoar o singura minciuna importanta. Nu

pentru ca ar fi avut mustrari de constiinta.Dar minciunile produc mici variatii inpresiunea singelui, creea spasme neuralesi perturba intensitatea concentrariimusculare. Nu-si putea permite riscul uneinoi minciuni, daca nu era absolut necesar.

-Sint un dellhibrid, explica el.Descrise pe scurt cum incrucisarea

intre dellieni si non-dellieni atita vremeimposibil de realizat devenise realitate cu o



201

In timpul acesta Gloria se gindea:

"Asta era! Asta am cautat atita vreme.Exista deci urmasi din casatoriile dintredellieni si non-dellieni."

Nu avea o idee prea clara desprece ar putea insemna acest lucru. Spuse cuvoce tare, zimbind usor:

-Il invit pe capitanul Malthy la masa.Sint convinsa ca dupa aceea va accepta sacolaboreze si la alte experimente, pe careai timp sa le pregatesti pina atunci, intretimp cineva sa-1 conduca intr-un

apartament potrivit.Se intoarse si vorbi catre un

microfon:- Camera motoarelor, mariti vneza la

jumatate de an-lumina pe minut, urmindtraiectoria

urmatoare...Mallby asculta, calculind. Jumatate

de an-lumina pe minut. Va dura ceva pinavor atinge aceasta viteza, dar... in opt ore



202

se vor izbi de furtuna.

In intervalul asta trebuia sa ia masacu Amiralul.

Opt ore!Dupa ce pleca el, Ladly Laurr isi

studie prost dispusa insotitoarea.-Ei bine, ce parere ai?-E greu de crezut ca vor indrazni sa

incerce sa ne traga pe sfoara.Vocea psihologului trada furia

inabusita.Comandanta spuse incet:

-Au un sistem foarte complicat aici.Singurele harti importante se afla doar peplanete. Cei care stiu sa le interpreteze sintpe nave. Folosind cuvinte cod date depersoane care nu stiu sa citeasca hartile denavigatorii isi fac calculele respective.

Singurul mod de a afla daca Maltby spuneadevarul, sint testele psihologice. Caintotdeauna, ma bazez pe priceperea ta.Neindoielnic, se pune ceva la cale, dar nu



203

ne putem lasa coplesiti de frica. Trebuie sa

presupunem ca in orice capcana vomcadea, vom putea iesi, chiar folosind numaiputerea mecanicii, daca nu mai avemaltceva. Intre timp cauta bine.Supravegheaza-1 mereu pe omul acesta.Trebuie sa aflam totusi cum a evadat cuAtmion.

-Ma voi stradui, spuse locotenentulNeslor cu severitate.

CAPITOLUL XI

Mareea uriasa de materieantiterrena a novei izbindu-se de masagazoasa de materie terrena, infuriata de

seetee, deveni de-a dreptul nebuna... Luanastere o noua furtuna de o violenta iesitadin comun.

Imensul soare a adaugat prin



204

explozia sa forta materiei difuze inebunite.

Si mai adaugase ceva si mai periculos.Viteza! Tumultul crestea in salturi, inmomentele de virf ale vitezei. In rapideleprabusri depresionare, furtuna dansa siardea cu furie indracita. Succesiuneafenomenelor era accelerata, aproape pestelimita suportabila de catre materie. Luminanovei alerga cel mai iute, imprastiindu-siavertismentul orbitor cu mai bine de o sutaoptzeci si sase de mii de mile pe ora, catretoti cei ce intelegeau ca aceasta izbucnea

din marginea unei furtuni interstelare.Dar avansul avertismentului

stralucitor era anulat de colosala viteza afurtunii insasi. Desaptamini si luni alerga prin noapte cu oviteza comparabila cu a luminii.

Vesela fusese strinsa de pe masa.Maltby se to gindea: "Intr-o jumatate deora... o jumatate de ora!"

Se intreba ce se va intimpla cu o



205

nava confruntata brusc cu mii de gravitatii

de decelerare.Spuse cu voce tare:- Ce-am facut azi? Am stat in

biblioteca. Eram interesat de istoria recentaa colonizarii interstelare pamintene. Sintcurios sa vad ce se intimpla cu grupuriizolate, cum e cazul dellhibrizilor. V-am maispus, dupa razboiul in care au fost infrinti,mai ales din cauza numarului lor redus,dellhibrizii se ascund de autoritatile din FiftySuns. Eu am fost printre copii capturati,

care....Fu intrerupt de un strigat venit din

panoul comunicatii:- Nobila Doamna, am gasit!Se scurse o clipa pina cind Maltby

recunoscu vocea psihologului sef. Aproape

uitase ca ea trebuia sa-1 supravegheze.Urmatoarele cuvinte ii produsei frisoane.

- Doua creiere! Adineaori mi-am datseama, este inzestrat cu dispozitiv dublu



206

de supraveghere... Intreaba-1, intreaba-1

despre furtuni. Intre timp opreste nava!Imediat!

Privirea intunecata a lui Maltby seciocni de cea fulgerata de ochii ingustati, deculoarea otelului a Amiralului. Fara ezitare,isi concentra cele doua creiere asupra ei,obligind-o sa rosteasca.

- Nu te prosti, Locotenente. Opersoana poate avea doua creiere. Te veiexplica mai tirziu.

Spera intr-o intirziere cit mai mare.

Aveau la dispozitie zece minute in care s-arputea salva. Trebuia sa lupte pentru fiecaresecunda din acest rastimp, sa reziste latoate eforturile lor, sa preia controlul asuprasituatiei. Daca ar fi putu folosi puterea sahipnotica speciala, tridimensionala, prin

comunicator...Dar nu mergea. Chingi luminoase

se aruncari asupra lui dinspre perete si seincrucisara in jurul corpului sau, il tintuira in



208

Gindurile ii fura intrerupte de primul strigat

al tinerei femei, un strigat patrunzator:-Motoarele centrale! Reduceti viteza!

Imediat!Urma un soc ce zgudui peretii si o

forta imensa ii rasuci muschii. Maltby isireveni si-si fixa privirea asupra tinerei.Aceasta zimbea, o masca inghetata azimbetului, si vorbi printre dintii inclestati:

- Locotenent Neslor, foloseste oricemijloc fizic sau de alta natura, numai sa-1faci sa vorbeasca.

Trebuie sa afli ceva.- Al doilea creier al sau este cheia,

sosi vocea psihologului. Nu este dellian.Rezistenta sa este in limitele normalului. Ilvoi supune celor mai puternice concentrarisi sugestionari care au fost

atintite vreodata asupra unui creier uman,pe doua directii: sex si logica. Va trebui sama ajutati, Nobila Doamna, ca obiect alafectiunii sale.



209

- Repede! spuse tinara.

Vocea ii era ca de metal.Maltby se afla intr-o ceata confuza, mentalasi fizica. Adinc in minte, avea senzatia caera o entitate pe care aceste masinarii sestraduiau s-o modeleze. Rezista.Rezistenta sa era la fel de puternicaprecum viata insasi, tot atit de intensa pe citputeau suporta bilioanele si trilioanele deimpulsuri ce-i strabateau corpul.

Dar gindul din afara, presiuneaacestuia, crescu in intensitate. Ce prostie

din partea lui sa reziste Pamintului, cindaceasta minunata paminteanca il iubea, iliubea, il iubea... Era mareata aceastacivilizatie a Pamintului si a intregii galaxiiprincipale. Trei sute de milioane de bilioanede locuitori! Numai atingerea ei ar fi intinerit

Fifty Suns. Ce frumoasa este; trebuie s-osalvez! inseamna totul pentru mine.

Ca de la distanta, incepu sâ-si audapropria voce, explicind ce trebuie facut, cit



211

jumatate de an-lumina pe minut, chiar si a

suta parte dintr-un grad viraj ii poate facepe multi sa ameteasca.

- Nu e cazul meu, spuse Maltby, si-siincorda muschii dellieni.

Ea lesina in trei rinduri pe parcursulurmatoarelor patru minute, in timp ce el ourmarea cu privirea. De fiecare data LadyLaurr isi reveni in citeva secunde.

- Noi, fiintele omenesti, spuse eapalida, sintem slabe. Dar cel putin stim sasuportam.

Minutele infioratoare abia se tirau.Maltby incepu sa simta apasarea aceleiintoarceri infinitezimale. Se gindi in cele dinurma:"Cum ar putea spera acesti oameni sasupravietuiasca unei lovituri directe a

furtunii?"Fu intrerupt brusc. O voce

barbateasca se auzi linistita, calma:- Am urmat cursul prescris, Nobila



212

Doamna, si sintem in afara de orice per...

Se opri speriat:- Capitane, in directia furtunii a

fulgerat lumina unei nove.

CAPITOLUL XII

In minutele care precedaralovitura dezastrului, nava Star Clusterlicarea ca un briliant imens. Stralucirea ce

venea amenintatoare dinspre novadeclansa un vuiet inimaginabil de strigatealarmate pe toate cele o suta douazeci depunti ale navei. Luminile de avertizarescinteiau innebunite pretutindeni la bord.Ardeau in siruri drepte, un linga alta, de-a

lungul celor o mie trei sute de metri cit eralungimea navei, scaparind puternic,asemeni fatetelor unor nestemate.Reflectând lumina, muntele intunecat al



213

carenei semana cu fabuloasa planeta

Cassidor, catre care se indreptau, asa cumse vedea ea de departe in intunericul noptii,presarata cu diamantele stralucitoare aleoraselor.

Tacuta ca o naluca, uriasa sisuperba, depasind orice imaginatie,impunatoare prin forta ei, marea navaaluneca in bezna pe fluviul de timp sispatiu, pe traiectoria aleasa.

Nici cind patrunsera in mareafurtuna nu putura vedea nimic. Spatiul

dinaintea lor parea la fel de gol ca orice altcolt al universului. Masa gazoasa din carese nascuse furtuna era atit de plapinda incitnava ar fi putut trece prin ea fara s-o ia inseama, daca ar fi calatorit cu viteza mica,indiferent cit de violenta ar fi fost

dezintegrarea materiala in aceastaperturbatie cosmica, unica sursa de razecosmice in zona. Da imensa, catastrofalaamenintare pentru Star Clustc rezulta direct



214

din viteza ei inspaimintatoare.

Izbirea de aceasta masa de gazecu o jumatate de an-lumina pe minut. Eraasemeni unei tentative de a trece printr-unperete solid, de grosime infinita. Uriasanava se zgiltii din toate incheieturile cinddecelerarea incepu s-o rasuceasca cu furie.In citeva secunde folosi toata gama desisteme de frinare cu care fusese echipatadin proiectare.

Incepuse sa se descompuna...Totul se desfasura insa conform

planului initial, studiat cu grija de firmaconstructoare. Odata atinsa o limita deefort, nava se dizolva in noua mii desectiuni separate.

Modulele aveau o formaaerodinamica, asemanatoare unor ace

uriase, lungi de o suta douazeci si cinci demetri si late de cincisprezece metri;tandarile se insinuau viclean prin gaz,lasind presiunea enorma a acestuia sa se



215

prelinga pe suprafetele lor netede. Si totusi

nu era de ajuns... Metalul gemea subtortura frinarii. In camerele de decelerare,barbati si femei zaceau intinsi, la limitainconstientei, suporiind aproapeinsuportabilul. Sute de sectiuni se inclinauin spatiu, evitindu-se una pe alta cuajutorul ecranelor de protectie automata.

In ciuda mentinerii ingrozitoarei viteze,masa de gaze nu fusese inca traversata.Mai aveau citiva ani-lumina de furtuna infata.

Inca o data limitele rezistentei umaneerau pe cale de a fi depasite. Actiuneafinala era de ordin chimic, directa, asupraacelor trei mii de fiinte omenesti. Fiintepentru protectia carora, ca unic scopfusesera concepute si construite toate

acele dispozitive extraordinare desiguranta. Plapinde si fragile fiinteomenesti, care dintotdeauna continuau samoara peste un anumit prag de presiune,



216

ceva mai putin de cincisprezece atmosfere.

La comanda prompta a automatelor,podelele basculara, cufundind toatepersoanele de la bord in camerele dedecelerare ale fiecarei sectiuni. Operatiade salvare se inteti, camerele respectivefura umplute instantaneu cu un gazspecial. Era umed gazul... si lipicios. Sedepunea ca o pelicula pe imbracammtoamenilor, era absorbit apoi pina la piele siprin piele de intreg organismul.

Somnul venea usor, si cu el o destindere

minunata. Singele devenea imun la soc;muschii, care cu un minut mai devreme eraucontractati dureros, se relaxara; creierul,impregnat cu chimicalele datatoare de viatace-1 eliberasera, nu mai era tulburat nicimacar de vise. Toti deveniseraextraordinar de flexibili sub presiuneagravitatiei - 100, 150 de atmosfere dedecelerare. Viata triumfase.

Marea inima a Universului batea in



217

continuare.

Furtuna clocotea in albia sa, din care nuse putea evada, dind stralucire vietii,curatind intunericul de propria-i otrava... Incele din urma, micile navete, urmindtraiectorii, diferite, sparsera peretii lateraliai furtunii.

Incepura sa se adune, sa se caute unape cealalta, de parca ar fi fost stapinite de opasiune irezistibila, care cerea neaparatintimitatea unirii. Alunecau apoi automat,fiecare in pozitiile avute anterior; nava de

razboi Star Cluster incepea si capete dinnou forma. Dar mai ramasesera goluri. Sepierdusera segmente.

In cea de-a treia zi, comandantulprovizorii, Marele Capitan OperativRutgers, ii chema pe capitanii

supravietuitori pe puntea din fata, unde-sistabilise temporar cartierul general. Dupasedinta fu transmis un comunicat intreguluiechipaj:



218

"In dimineata aceasta, la ora 008 a fost

receptionat un mesaj de la Amiralul, PreaOnorabila Gloria Cecily, Lady Laurr, I.C..,C.M., G.K.K.. A fost aruncata pe o planetacu un soare alb-galbui. Nava s-a strivit laaterizare si este irecuperabila. Cum toatecomunicatiile cu ea s-au facut prin sub-spatiul radio non-directional, si cum esteabsolut imposibil si detectam un astfel desoare printre milioane de sori de acelasi tip,Sfatul Capitanilor anunta cu regret canumele Nobilei Noastre Stapine va fi

adaugat pe cea mai lunga lista a pierderilornavale cosmice: lista celor pierduti pentrutotdeauna in timpul serviciului.

Luminile amiralitatii vor arde albastrupina la noi ordine."

CAPITOLUL XIII



219

Statea cu spatele catre el cind se

apropie. Maltby ezita, apoi se concentra si otintui acolo, linga bucata de nava ce fusesecindvâ puntea principala a lui Star Cluster.

Lunguiata forma metalica zacea arsa,pe jumatate ingropata in solul mlastinos alunei vai intinse. Coada modulului seinfipsese in apele stralucitoare, adinci, de unnegru galbui, ale unui riu ce se scurgealenes. Maltby se opri la citiva pasi de femeiainalta si subtirica. Era in continuare inputerea lui, nu-i sesiza prezenta. Acesta

examina inca o data decorul ce urma sa fiede acum incolo caminul lor. Burnitaintunecata, ce-1 urmarise pe parcursulexpeditiei sale de explorare aimprejurimilor, se retrase catre margineagalbuie a vaii, inspre "vest". Un mic soare

galben se ivi din spatele perdelei de nori, deun ocru intunecat. Stralucirea sa era de-adreptul orbitoare. Dedesubt se afla o junglasalbatica ce licarea ciudat in galben si



220

cafeniu. Pretutindeni acelasi brun intunecat

si galben intens, aproape lichid.Maitby se intoarse catre tinara,

sugestionind-o sa nu-1 vada, in timp ce el,ocolind-o, se opri in fata ei. Se gindise multla Prea Onorabila Gloria Cecily in timpulacestei plimbari. Desi, normal, problema unuibarbat si a unei femei destinati sa-sipetreaca restul vietii impreuna, singuri pe oplaneta indepartata, era foarte simpla. Maiales cind unul dintre cei doi fuseseconditionat sa-1 iubeasca pe celalalt. Zimbi

amar. Isi dadea seama de originea artificialaa acestei iubiri, dar asta nu-1 putea ajuta sase debaraseze de ea.

Masina de conditionat il afectase inadincul inimii. Din nefericire, n-o influentasesi pe ea; iar dupa doua zile de singuratate ii

aparu clara situatia: Lady Laurr nici pedeparte nu se gindea sa se supuna cerintelorimpuse de situatie. Sosise momentul sa fieatentionata, nu pentru ca o solutie imediata



221

era necesara, sau doar de dorit ci pentru ca

trebuia ca ea sa priceapa ca problemaexista. Facu un pas inainte si o lua in brate.

Era o femeie inalta, plina de gratie; secuibari in bratele lui de parca ar fi apartinutdintotdeauna acelui loc. Faptul ca se maiafla inca sub controlul lui facu sa-i intoarcasarutul. Caldura acestui sarut avuun efect mai presus de intentiile lui.Intentionase sa-i elibereze gindurile inmijlocul sarutului.

N-o facuse.

Cind o elibera intr-un tirziu, fu doar oeliberare fizica. Mintea ei era in continuarecomplet sub dominatia lui. Un scaun demetal fusese scos din modului spatial sirezemat de una dintre usi. Maltby seindrepta catre el se aseza si ramase cu

ochii atintiti asupra ei. Incepuse satremure. Flacara dorintei ce ardea in el,era o dovada graitoare a sugestionariicareia ii fusese supus. Era mai mult decit



222

presupusese analiza anterioara a

propriilor sentimente. Crezuse caautocontrolul mai functiona inca, dar nuera asa. Isi inchipuise ca sarcasmul,usoara detasare, obiectivitatea lui ii vordomina reactiile in aceasta situatie;realitatea nu se potrivea insa cu ce-siimaginase el. Masina de conditionatlucrase cu constiinciozitate.

O iubea pe aceasta femeie cu violenta,simpla ei atingere era suficienta pentru a-iimprastia gindurile. Inima i se mai linisti in

timp ce o studia pe Lady Laurr, cu aparentadetasare. Era de o frumusete impunatoare,desi aproape toate femeile din rasadellienilor aratau cu muit mai bine. Buzeleei, desi de grosime medie, tradau ooarecare nota de cruzime; si mai era ceva

in privire care-i accentua aerul crud.Emotiile ascunse in adincurile sufletului ei,nu s-ar obisnui prea usor cu ideea de a fiparasita pentru tot restul vietii pe o planeta



223

necunoscuta. Trebuia sa se mai gindeasca

la acest lucru. Pina atunci...Maltby ofta si o elibera din vraja

hipnotica, tridimensionala, impusa decreierul lui dublu. Isi luase precautia s-oindeparteze de el. O privea curios um stacu spatele spre el, pentru o clipa foartelinistita. Apoi, ea se indrepta catre un micpilc de copaci aflati pe un dimb, deasupraterenului umed, fastos. Urca in virful acesteimovilite si-si indrepta privirea in directia dincare venise el cu citeva minute in urma. Era

evident ca-1 cauta. Se intoarse, in sfirsit,aparindu-si ochii cu mina de stralucireasoarelui galben, ce apunea. Cobori de pecolina si-1 zari.

Se opri. Ochii i se ingustara. Continuasa paseasca incet; vorbi cu o intonatie

ciudata in voce:- Nu te-am auzit cind ai venit. Ai facut

probabil un ocol si te-ai apropiat dinsprevest.



224

- Nu, spuse el deliberat, am ramas in

est tot timpul.Ea paru sa mediteze la cele spuse,

privind usor incruntata, intr-un tirziu strinsedin buze, avea acolo vinataie care o duruprobabil, fiindca tresari, apoi spuse:

- Ce ai descoperit? Ai gasit ceva?...Tacu brusc. Probabil in acel moment

constientizase existenta vinataii de pebuza. Cind degetele ii atinsera mica pata,ochii i se aprinsera cu violenta, inainte de ascoate un cuvint, ei ii spuse:

- Da, asa este.Ramase privindu-1 fix. Era incordata

de furie inabusita. Se relaxa apoi si spusecu voce taioasa:

- Daca mai incerci asta vreodata, voi finevoita sa te impusc.

Maltby dadu trist din cap:- Si-ti vei petrece restul vietii singura

aici? O sa innebunesti.Vazu insa ca furia ei este prea mare



225

pentru acest model de logica, asa ca

adauga iute:- In plus, va trebui sa ma impusti pe

la spate. Nu ma indoiesc ca ai putea faceacest lucru in timpul serviciului. Dar nu dinmotive personale.

Spre uimirea lui, ochii femeii seumplura de lacrimi. Lacrimi de furie,evident. Dar, totusi, lacrimi! Facu un pasrepede spre el si-1 palmui peste fata:

- Robotule! hohoti ea.O privi cu tristete; apoi izbucni intr-un

hohot de ris, spunindu-i cu o urma debatjocura in glas:

- Daca-mi amintesc bine, doamnacare tocmai a vorbit, este aceeasi persoanacare a transmis prin radio un mesaj pomposadresat tuturor planetelor din Fifiy Suns,

jurind ca in cei cincisprezece mii de anioamenii de pe Pamint au uitat toateprejudecatile impotriva "robotilor". E posibil,sfirsi el, ca problema sa se dovedeasca



226

mult mai dificila la o cercetare mai de

aproape?Nu primi raspuns. Prea Onorabila

Gloria Cecily trecu pe linga el si disparu ininteiorul navei. Iesi din nou dupa citevaminute, cu un aer linistit. Inlaturase siurmele lacrimilor. Vocea-i suna calma cindintreba:

- Ce-ai descoperit? Mi-am aminatapelul catre nava pina la intoarcerea ta.

Maltby spuse:- Aveam impresia ca ti-au cerut sa-i

chemi la ora 010.Femeia ridica din umeri. Era o nota

de aroganta, in glasul ei cind raspunse:- Vor primi apelurile mele cind le voi

face Ai gasit vreun semn de viatainteligenta?

Il napadi un sentiment decompatimire pentru fiinta umana din fata lui,care mai avea inca multe , socuri de primit.

- In mare parte, inspre vale zona



227

este mlastinoasa, iar dincolo este jungla,

foarte batrina. Citiva copaci sint imensi,desi in sectiune nu se observa inele decrestere... Mai sint si niste animaleinteresante. Am vazut o fiinta cu patrupicioare si cu doua brate, ce ma urmareade la distanta. Purta o sulita, dar era preadeparte de mine pentru a incerca sa-1hipnotizez. Trebuie sa fie un sat pe aici prinapropiere. Probabil pe malul vaii. In lunileurmatoare voi incerca sa desfac nava bucatisi s-o transport pe un teren mai uscat. Cit

despre informatiile pe care le putem oferioamenilor de stiinta, acestea ar fi: neaflam pe o planeta ce apartine unui soarede tip G. Soarele este mai mare decitmajoritatea din aceasta clasa. Mai mare simai fierbinte, deoarece, desi e foarte

departe, este suficient de cald pentru amentine in emisfera tropicala, o climasubtropicala. Soarele se afla putin sprenord la prinz, dar acum se deplaseaza



228

inapoi spre sud. Pot spune fara sovaiala, ca

planeta are o inclinatie de aproapepatruzeci de grade, ceea ce inseamna cava veni o iarna geroasa, desi nu prea sepotriveste cu virsta si tipul vegetatiei. LadyLaurr se incrunta.-Nu pare prea mult, spuse ea. Dar

bineinteles, eu sint doar un executant.-Iar eu doar un meteorolog.-Exact. Hai inauntru. Poate astrofizicianul

meu se lamureste mai bine.- Astrofizicianul tau! spuse Maltby, cu

voce scazuta.O urma in modul si inchise usa.Examina interiorul puntii principale cu un

zimbet trist, in tiriip ce ea se aseza in fatamonitorului. Stralucirea impresionanta atabloului de bord ce ocupa cindva un

perete intreg, era acum aproape ironica,intreaga masinarie pe care o controlase,se afla acum undeva, departe, in spatiu.Cindva dominase intregul Nor Magelan;



229

acum pistolul lui Maltby era cel mai

puternic instrument din preajma, isi daduseama ca Lady Laurr il privea.-Nu inteleg ce se intimpla, spuse ea.

Nu raspund.-Poate, si Maltby nu-si putu stapini o vaga

nota sarcastica in glas, poate aveau motiveintemeiate cind ti-au cerut sa-i chemi la010.

Ea facu o miscare usor exasperata,muschii fetei i se crispara putin, dar nuraspunse nimic. Maltby continua cu raceala:

-Oricum, nu conteaza, indeplinesc doarun program de rutina, au gija numai sa nufie incuiata nici o portita de salvare. Nu vadprin ce miracol ne-ar mai putea gasi cineva.

Femeia parea ca nu-1 asculta. Seincrunta spuse:

- Cum se face ca n-am auzit niciodatao transmisiune din Fifty Suns? Intentionamsa te intreb mai demult. Nici macar odata inzece ani n-am prin vreo soapta in domeniul



230

radio.

Maltby ridica din umeri.- Toate aparatele radio lucreaza cu

frecvente ce variaza extrem de complicat.Se modifica la flecare douazecime desecunda. Instrumentele voastre auinregistrat doar un ticait la fiecare zeceminute si...

Fu intrerupt de o voce venita dinspremonitor. Aparu imaginea unui barbat,Capitanul Operativ Rutgers.

- In sfirsit, capitane, i se adresa femeia.

Ce s-a intimplat?- Sintem pe cale sa debarcam armata pe

Cassidor VII, sosi raspunsul. Dupa cum stitiregulamentul cere ca Amiralul...

- Da, da. Acum sinteti disponibil?- Nu. Mi-am ingaduit un ragaz sa vad

daca totul este in regula cu dumneavoastra.Ii voi ceda legatura capitanului Planston.

- Cum merge debarcarea?- Perfect. Am luat legatura cu guvernul.



231

Par resemnati. Trebuie sa plec acum. Va

las cu bine doamna.Imaginea clipi si figura capitanului dispa.

Ecranul ramase orb. Fusese cel mai scurtsalut care-1 primise cineva vreodata. DarMaltby scufundat in gindurile sale nusesizase.

Totul era deci sfirsit. Planul disperat alliderilor din Fifty Suns, tentativa lui de adistruge uriasa nava, se dovediserazadarnice, impotriva unui dusman invincibil.Se simtea infrint, cu toate implicatiile

decurgeau de aici. intelese intr-un tirziu, cade fapt, lupta nu mai insemna nimic in viatalui, de citva timp. Dar gindul acesta nu reusisa-i alunge tristetea.

Zari cum pe fata fina si voluntara a PreaOnorabilei Glora Cccily se amestecau buna

dispozitie cu supararea. Nu era nici undubiu, nu se simtea... rupta de importanteleevenimente ce se desfasurau acolo, inspatiu. Nu-i scapasera nici implicatiile



232

intreruperii bruste a convorbirii.

Ecranul se lumina din nou si aparu un altchip, pe care Maltby nu-1 mai vazuse pinâatunci. Era al unui batrin falcos, care li seadresa cu o voce greoaie:

- Am onoarea, nobila doamna. Speram saaflam ceva ce ne va ajuta sa va salvam. Sanu-ti pierzi speranta, se spune, pina nu estebatut ultimul cui in cosciugul tau.

Urma un chicotit. Femeia ii spuse:- Capitanul Maltby iti va da informatiile pe

care le are, si apoi, fara indoiala, ii vei

putea da citeva sfaturi, capitane Planston.Din nefericire, nici eu si nici el, nu sintemastrofizicieni.

- Nu putem fi experti in toate, pufnicapitanul Planston. Ei, capitane Maltby, ceai sa ne spui?

Maltby ii transmise datele, scurt si concis,apoi asculta instructiunile pe care i le daducelalalt. Nu erau prea multe:

- Afla care este durata anotimpurilor. Ne



233

intereseaza efectul acela galbui al luminii

solare si predominanta brunului. Fafotografiile necesare, folosind un filtruortosensibil. Foloseste trei tipuri de filtre,sensibile la rosu, albastru si galben. Neintereseaza o analiza a spectrului. Vreau saverific daca nu cumva avem de-a face cuun soare intens albastru, ultravioletele fiindoprite de atmosfera incarcata, toata caldurasi lumina parvenind prin intermediul luminiigalbene. Nu va pot da sperante, dupa cumstiti Marele Nor este intesat cu sori albastri,

din care aproape cinci sute de mii maiputernici decit Sirius, incercati deci saobtineti informatiile despre anotimpuri de labastinasi.

Concentrati-va in aceasta directie. Noroc!



234

CAPITOLUL XIV

Bastinasul era circumspect. Se retrageamereu inspre jungla, ascunzindu-se. Celepatru picioare ale sale ii ofereau un avantajde viteza, de care parea constient, pentruca revenea din nou, obsedant. Femeia il

privi la inceput amuzata, apoi exasperata,- Ce-ar fi, sugera ea, sa ne despartim si

sa-l imping in directia ta?Il vazu pe Maltby incruntindu-se cind

accepta propunerea, fara tragere de inima.Vocea lui era dura, trada incordarea.

-Ne poate atrage intr-o capcana.Activeaza-ti senzorii din casca si ia-ti armacu tine. Nu te pripi sa tragi, dar daca estiamenintata, nu ezita. O sulita poate



235

produce o rana foarte urita, iar noi nu avem

la dispozitie mijloacele necesare pentru atrata ceva de genul acesta.

Ordinele lui o iritara pe moment. ParcaMaltby nu intelegea ca era si ea la fel deconstienta ca si el de imperativele situatiei.Lady Laurr ofta. Daca erau obligati saramina pe aceasta planeta, se impuneaumodificari majore de gindire, si nu numaidin partea ei, gindi ea cu amaraciune.

- Acum! spuse Maltby, linga ea. Repede,Remarca felul in care se bifurca valea

ingusta. Am trecut pe aici ieri. Cele douacrapaturi se intilnesc la vreo suta de metrimai incolo. El a apucat-o pe bratul dinstinga, eu voi pleca spre dreapta. Tu teopresti aici, il lasi sa treaca sa vada ce seintimpla si apoi il impingi spre mine.

Maltby se indeparta ca o umbra pepoteca intunecata ce serpuia acoperita defrunzis. Se las linistea.

Ea astepta. Dupa un minut se simti



236

coplesita d singuratate, intr-un decor

galben-negru lipsit de viata parca de lafacerea lumii. Intelese la ce se gindiseMaltby cind ii spusese cu o zi in urma ca n-ar indrazni sa traga in el, riscind sa raminasingura. Ieri nu stiuse ce voia sa spuna. Aziaflase. Singura, pe o planeta fara nume cese rotea in jurul unui soare mediocru. Ofemeie ce se trezea in fiecare dimineata peo epava pe cale de dezmembrare, ce-siodihnea metalul inert pe un sol intunecat,noroios, o pasta galbuie.

Se opri ginditoare. Fara indoiala,problema dellienilor, a dellhibrizilor sioamenilor trebuia rezolvata si aici, ca siaiurea.

Un zgomot o trezi din visare. Alarmata,zari un cap ca de pisica ce se iti prevazator

dintr-un sir de tufisuri, aflat la vreo treizecede metri dincolo de luminis. Era un capinteresant. Ferocitatea era una din calitatilecele mai fascinante ale aparitiei. Trupul



237

galbui era ascuns de peria vegetatiei, dar

ea avusese de mai multe ori ocazia sa-1zareasca pina atunci. Se incadra in tipulCC, din familia aproape universala aCentaurului. Corpul i se legana nehotarit pepicioarele din fata si pe cele din spate.

O privea. Ochii lui negri, mari siscinteieton, erau dilatati de uimire, isi suceacapul dintr-o parte in cealalta. Evident, ilcauta pe Maltby. Gloria ridica arma si facuun pas inainte. Creatura disparu imediat. Oputea auzi cu senzorii din casca, fugea

indepartindu-se. Deodata pasii ii incetinira.Apoi nu se mai auzi nici un sunet. "L-aprins", gindi ea.

Era impresionata. Mintea dubla adellhibridului era cutezatoare si capabila. Aifi fost intr-adevar pacat ca prejudecata sa

impiedice acest popor sa se alaturecivilizatiei galactice a Imperiului Pamintului.Citeva minute mai tirziu il privea incercindsa dialogheze cu creatura, folosind blocul



238

de comunicatii al navei. Ridicind privirea,

Maltby dadu cu ochii de ea. Clatina din cap,zapacit parca:

- Spune ca intotdeauna a fost cald caacum, iar el traieste de o mie trei sute deluni. O luna are patruzeci de sori - patruzecide zile. As vrea sa iesim mai departe devale. Trebuie sa incercam niste actiuni deapropiere si...

Se opri brusc, inainte ca ea sa priceapace se intimpla, mintea ii fu supusa, muschiii se galvanizara. Fu aruncata, in lateral,

catre sol, atit de brutal, incit contactul cupamintul ii pricinui un adevarat soc.

Ramase intinsa, naucita. Cu coadaochiului zari sulita infipta in locul undestatuse ea mai devreme, se rasuci,rostogolindu-se din proprie vointa deaceasta data, indreptindu-si arma indirectia din care venise sulita. Un al doileacentaur se indeparta in fuga de-a lungul



239

malului dezvelit de vegetatie. Degetul ei

apasa butonul de comanda si...- Nu!

Era Maltby. Continua cu o voce maicoborita:

- Era doar un cercetas trimis de ceilalti in

fata, pentru a vedea ce se intimpa. Si-afacut datoria. S-a terminat acum.

Ea cobori arma si constata nemultumitaca-i tremura mina, tot corpul ii tremura.Deschise gura pentru a rosti:

- Iti multumesc ca mi-ai salvat viata!

Apoi se inchise la loc. Pentru ca vorbelei-ar fi tremurat si ele. Si pentru ca... I-asalvat viata! Gindurile i se oprira in pragulconfuziei totale, socata de aceastarevelatie. Era incredibil, nu fusese

niciodata amenintata direct de vreocreatura singulara. Cind nava ei fuseseobligata sa treaca printre franjele unuisoare; apoi venise catastrofa furtunii prin



240

care tocmai trecuse. Dar acestea fusesera

pericole impersonale, rezolvabile prinmijloace tehnice si indelungata ei experintade serviciu. Acum fusese altceva, cu totuldiferit.

Tot timpul cit dura drumul inapoi catrenava incerca sa-si explice in ce constadiferenta. I se paru ca descoperi intr-untirziu.

Maltby transmise datele obtinute.-Lipsit de spectru. Nu exista linii

intunecate; doua benzi galbene sint atit de

puternice incit mi-auranit ochii. Dupa cum ati sugerat, aparentavem de-a face cu un soare albastru, acarui puternica radiatie ultravioleta esteoprita de atmosfera. Oricum, acest efectnemaiintilnit, este generat de densitateaatmosferica mare a planetei. Alte intrebari?-Nu... Astrofizicianul parea ingindurat. Si

nici nu mai am alte instructiuni sa-ti dau.



241

Trebuie sa

examinez acest material. Vrei s-o rogi peLady Laurr sa preia legatura? As vrea sa-ispun ceva personal, daca nu ai nimicimpotriva.

- Bineinteles.Cind se apropie femeia, Maltby iesi din

nava. Privea rasaritul lunii. Intunericul,remarcase el noaptea trecuta, imprastiapretutindeni o ceata vaga, violeta. Acum seexplica!

Daca ar fi fost reala culoarea aparenta

a soarelui, temperatura pe aceastaplaneta, corespunzatoare inclinatiei axiale,ar fi fost -118 C si nu 27 C cit avea inrealitate. Un soare albastru, unul din cincisute de mii... Interesant, dar... Maltby zimbisarcastic. Se explicau si cuvintele

capitanului Planston: "Nu mai am alteinstructiuni!"...

Involuntar se cutremura, incerca sa seinchipuie peste un an, stind in aceeasi



242

pozitie, privind catre o luna ce nu se

schimba. Zece ani, douazeci...Isi dadu seama ca Lady Laurr iesise in

prag si-1 privea lung. Maltby se uita in sus,catre ea. Dira de lumina ce venea dininteriorul navei imprima pe chipul ei oexpresie stranie, ii dadea o infatisarelivida, ciudata, dupa galbenul ce paruseculoarea ei naturala in cursul zilei.

- Nu vom mai primi nici un apel astro-radio, spuse ea, se rasuci si intra in nava.

Maltby dadu din cap, ca pentru el, parca

nepasator. Era dura si brutala aceastaintrerupere brusca a comunicatiei.Darprevederile regulamentului pentru astfelde cazuri erau foarte drastice. Naufragiatiitrebuiau sa inteleaga cu cea mai deplinaclaritate, fara false iluzii sau iluzii stimulate

de comunicatiile radio, ca erau pierdutipentru totdeauna. Singuri pentrutotdeauna.

Ei bine, fie! Aceasta era realitatea, trebuia



243

intimpinata cu hotarire. Gasise un capitol ce

se referea la naufragiati, in cartile citite inbiblioteca navei. Se afirma acolo ca nouasute de milioane de fiinte omenestifusesera declarate pierdute pe parcursulintregii istorii cosmice, pe planete pinaatunci nedescoperite. Majoritatea acestorplanete au fost gasite apoi din intimplare.Nu mai putin de zece mii dintre eleadaposteau mari civilizatii nascute dinnucleul originar al naufragiatilor. Legeaprevedea ca un naufragiat nu se putea

sustrage participarii la crestereademografica, indiferent de rangul detinuianterior.

Era obligat sa lase deoparte consideratiilesentimentale si individualismul, si sa sepriveasca drept un instrument de

expansiune al rasei sale. Erau prevazutechiar si penalizari, bineinteles inoperabiledaca indivizii respectivi nu erau gasiti, darfara mila in cazul in care recalcitrantii erau



244

descoperiti.

Era de imaginat ca judecatorii puteauconsidera cazul lor - o fiinta omeneasca si...un "robot" - un caz special. Trecuseprobabil o jumatate de ora de cind sedeaacolo. Se ridica, in sfirsit, constient ca i sefacuse foame. Uitase cu totul de cina. Avumustrari de constiinta. Fir-ar sa fie, nuparea sa fie momentul potrivit s-o presezepe Lady Laurr. Mai devreme sau mai tirziutrebuia ca ea sa inteleaga sa-si ia in primiresarcinile bucatariei.

Dar nu in noaptea asta.Intra grabit, indreptindu-se direct catre

bucataria compacta cu care era echipatfiecare segment al marii nave. Pe coridorse opri. O dunga de lumina iesea pe subusa bucatariei. Cineva fluiera usor, in

surdina, dar bine dispus. Se simtea mirosde legume gatite si de friptura proaspata.

Aproape se ciocnira in usa bucatariei.- Tocmai voiam sa te chem, spuse ea.



245

Cina se desfasura in tacere si o

sfirsira destul de iute. Pusera vasele inmasina automata de spalat vesela si seasezara apoi amindoi pe o canapea.Maltby vazu ca femeia il studia cu o privireusor amuzata.-Exista vreo sansa, spuse ea deodata,

ca un dellhibrid si o femeie sa poata aveaun copil?-Sincer, marturisi Maltby, ma indoiesc.Se lansa in descrierea procesului de

presurizare rece prin care se modela

protoplasma pentru obtinereadellhibridului. Cind isi incheie expunerea,constata ca unda de amuzament dinprivirea ei disparuse. Cu un ton ciudat, iispuse lui Maltby:

- Mi s-a intimplat astazi un lucru foartecurios, dupa ce a trecut pe linga minesulita aceea. Aminteles..., pentru o clipa paru ca nu-sigaseste cuvintele. Am inteles ca in ceea ce



246

ma priveste, cel

putin, am rezolvat problema "robotilor".Bineinteles, incheie ea linistita, imi cunoscdatoria. Dar e agreabil sa descopar ca-miplaci fara... rezerve.

CAPITOLUL XV

Un soare albastru ce parea galben. Indimineata urmatoare, Maltby, asezat intr-unscaun, incerca sa inteleaga fenomenul. Seastepta la o vizita a bastinasilor, asa ca se

hotarise sa ramina in preajma navei.Privirea-i urmarea crestele dezgolite,marginea vaii, potecile ce duceau spre jungla, dar...

Era o lege, isi aminti el, care explicadevierea luminii catre alte lungimi de unda,

spre galben de exemplu. Destul decomplicat si tinind cont ca instrumentele dela bord erau de fapt doar comenzileinstrumentelor insesi, era obligat sa



247

foloseasca doar matematica pentru a-si

imagina tipul soarelui ce straluceadeasupra capului sau. Cea mai mare partedin caldura era degajata de ultravioleteprobabil. Dar era o presupunere ce nuputea fi verificata. Asa d o lasa balta.

Intra in nava. Gloria nu se vedea nicaieri,iai usa de la dormitorul ei era incuiata. Gasiun bilet.

Se intoarse in scaunul sau si incepu sacalculeze. O ora mai tirziu se uita nedumeritla rezultat: un milion trei sute de mii de

milioane de mile. Cam o cincime dintr-unan-lumina. Il pufni risul. Asta era culmea!Avea nevoie de mai multe date sau...

Sau ce?Cintarea situatia, intelegerea uluitorului

adevar tisni in el ca un fulger. Cu un strigat

sari in picioare. Se repezi catre usa, in timpce o umbra prelunga, intunecata alunecape deasupra lui. Umbra era atitde mare,acoperind instantaneu intreaga vale, incit



248

involuntar Maltby se opri si ridica ochii.

Nava de lupta Star Cluster atirnadeasupra junglei galben-maronie. Tocmaiejecta o nava de salvare ce licari galben-argintiu cind intilni razele soarelui. Aceastaincepu sa coboare, mai avea citeva clipepina sa ajunga la sol.

- Cind te gindesti, spuse el, ca tocmaiacum descoperisem si eu adevarul...

Ea nu se uita spre el. Ochii ii erau atintitiin gol. Maltby continua:

- Cit despre celelalte, presupun ca cea

mai buna metoda este sa ma bagi intr-ocamera de conditionare si...

Continuind sa nu-1 priveasca, ilintrerupse:

- Nu fi ridicol. Nu trebuie sa-ti inchipui cama simt jenata ca m-ai sarutat. Te voi primi

mai tirziu la comandament.O baie, haine noi... si intr-un tirziu Maltby

patrunse cu ajutorul teleportorului incompartimentul astrofizicienilor, intelesese



249

in mare parte adevarul, ii lipseau insa

detaliile.- Ah, Maltby!Seful departamentului ii iesi in intimpinare

si-si strinsera miinile.- Ce soare v-ati gasit si voi! L-am banuit

din prima clipa dupa descrierile tale cementionauculorile predominante, galben si negru.Bineinteles ca nu va puteam lasa sa vafaceti sperante. E interzis, sti doar!Inclinarea axiala, lungimea aparenta a unei

veri pe parcursul careia copacii de maridimensiuni nu formeaza inele de crestere,toate erau sugestive. Spectrul incomplet dincare lipsea componenta intunecata erachiar concluziv. Dovada finala a fost cafilmul ortosensibil era supraexpus, in timp

ce filmele sensibile la albastru si rosu erausubexpuse rau de tot. Acest tip de stea esteextraordinar de cald, incit, practic, intreagaradiatie energetica se afla undeva departe



250

catre ultravizibil. O radiatie secundara, un

fel de fluorescenta, chiar in atmosfera steleirespective, produce galbenul vizibil. Ominuscula fractiune din teribila radiatieultravioleta este transformata intr-o lungimede unda mai, mare de catre atomii de heliu.O lampa fluorescenta, daca vrei, dar de oviolenta ce depaseste media cosmica.Radiatia totala ce ajunge pe planeta esteenorma. Dupa ce trece prin mii de mile deozon absorbant, vapori de apa, dioxid decarbon si alte gaze, radiatia ajunge la

suprafata planetei, alterata.Nu-i de mirare ca bastinasii spun ca a

fost intotdeauna cald. Vara dureaza patrumii de ani.

Radiatia normala a acestui tip ingrozitorde soare - rata de radiatie fiind infinita -

este aproape echivalenta cu cea a uneisupernove in momentul catastrofic demaxim al violentei. Radiatia are o perioadade citeva ore si este egala cu cea a o suta



251

de milioane de sori normali. Noi numim

aceasta stea, cea mai luminoasa dintretoate, Nova 0; iar in Marele Nor Magellanexista numai una singura, uriasa S.Doradus. Cind ti-am cerut s-o chemi peLady Laurr si i-am spus ca dintr-o suta demilioane de stele ea a ales...

In acest moment Maltby ii taie vorba.- Un moment, spui ca ai vorbit cu Lady

Laurr noaptea trecuta?

- Era noapte acolo jos? se interesacapitanul Planston.

- Bine, bine... continua el, era sa uit.Casatoria nu este un lucru important pentrumine, avind invedere ca sint un om batrin acum. Darfelicitari.

Conversatia era prea rapida pentruMaltby.

Creierele sale mai analizau inca primaafirmatie. Aceea ca ea stiuse tot timpul,



252

incepea sa inteleaga, mai bijbiia inca putin,

cind percepu cuvintele care urmasera.- Felicitari? ingina el.

- Era timpul sa-si gaseasca un sot,bubui capitanul. A fost o comandantadeosebitaconstiincioasa, sa stii. Si in plus, va avea unefect incurajator asupra celorlalti "roboti"...scuza-maFi convins ca pentru mine denumirea nuinseamni nimic. Oricum, Lady Laurr insasi afacut anuntul

acum citeva minute, asa ca te mai asteptpe aici.

Se intoarse facindu-i un semn de salut cumina lui groasa.

Maltby se indrepta catre teleportorul cel

apropiat.Ea-1 astepta probabil. Nu voia s-odezamageasca...



253

CAPITOLUL XVI

Globul imprastia o lumina palida. Avea

cam un metru in diametru. Statea atirnat inaer, aproximativ in centrul camerei, iar arculinferior era la nivelul barbiei lui Maltby.Incruntindu-se, acesta isi incorda cele douacreiere, se ridica din pat, isi puse papucii sipasi incet in jurul formei luminoase. Cind

trecu de obiect, acesta se evapora. Seintoarse repede si... obiectul aparu din nou.

Maltby zimbi. Era exact ce-siimaginase: proiectie prin sub-spatiu, fixatadeasupra monitorului,

neavind o existenta materiala in camera.De aceea nu puteau fi vazut si din spate.Se incrunta si mai mult, nedumerit. Daca n-ar fi stiut ca ei nu posedau un astfel de



254

sistem de transmisiuni, ar fi putut crede ca

un avertisment pentru el sa treaca laactiune.

Spera din tot sufletul sa nu fie asa. Eramai hotarit ca niciodata. Si totusi cinealtcineva ar fi incercat sa-1 contacteze?Avu impulsul sa atinga butonul, ce ar ficonectat centrul de control al marii nave derazboi la cele ce se intimplau in camera lui.

N-ar fi vrut ca Gloria sa-si inchipuie ca seafla in contact secret cu cei dinafara. Dacaar deveni teodata banuitoare, nici macar

faptul ca era sotia lui nu i-ar putea salvacele doua creiere de la o investigatieprofunda din partea psihologului sef alnavei. Locotenent Neslor.

Si totusi mai avea si alte indatoriri decitcasnicia. Se aseza pe marginea patului,uitindu-se banuitor catre piectul acelaciudat si spuse:

-Sint pe cale sa ghicesc cine sinteti. Ce



255

vreti.

O voce foarte puternica, plina de increderein sine, vorbi prin glob:

-Crezi ca stii cine te cauta, in pofidamijlocului neobisnuit de abordare?

Maltby recunoscu vocea. Ochii i seingustara; inghiti cu ereu. Isi recapataautocontrolul. Isi aminti a ar mai fi pututexista si alti ascultatori, care ar fi tasconcluzii din recunoasterea imediata avocii. Pentru acesti posibili ascultatoricontinua iorbeasca:

-Logica este relativ simpla. Sint undellhibnd la bordul navei pamintene derazboi Star-Cluster, care câlatoreste prinzona Fifty Suns a Marelui Nor Magellan.Cine ar vrea sa intre in contact cu mine,daca nu cei haituiti, apartinind propriei melerase?

-Stiind acestea, il zgirtdari vocea, nu aifacut oare nici o incercare sa ne tradezi?



256

Maltby ramase tacut. Nu era prea incintat

de aceasta remarca. Asemeni propriilorcuvinte, intelese ca si acestea erauadresate urechilor indiscrete. Dar nu era unact prietenesc sa atraga atentiaascultatorilor din umbra asupra faptului capastra aceasta legatura in secret. Il izbimult mai acut ca inainte, constatarea catrebuia sa tina seama de situatia sa politica,atit la bordul acestei nave, cit si in afara, isicintari fiecare cuvint inainte de a-1 rosti. Seuita fix la obiectul luminos si ajunse la

concluzia ca cel mai bun lucru ar fi sadezvaluie identitatea barbatului aflat lacapatul celalalt al canalului de comunicatii.Spuse taios:

- Cine esti?

- Hunston.

- Oh!

Surpriza lui Maltby nu era simulata. Era odiferenta intre recunoasterea intima a unei



257

voci si confirmarea verbala a acestei

recunoasteri. Hunston fusese eliberat dupace Star Cluster localizase Fift Suns. Deatunci, Maltby, din cauza situatiei salespeciale, nu mai intrase in legatura culumea de afara Repeta cu glas scazut,intrebarea pusa mai devreme

- Ce doresti?

- Sprijinul tau diplomatic.- Ce?

Vocea deveni mai puternica si maitrufasa.

- Potrivit convingerii noastre, pe caredesigur o impartasesti, ca dellhibrizii sintindreptatiti sa facaparte in proportie egala din guvernul dinFifty Sun netinind cont de numarul lor

redus, am ordonatastazi preluarea controlului pe fiecareplaneta a sistemului, in acest momentarmata noastra dotata cu



258

cele mai puternice super-arme din galaxie

desfasoa operatiunile de debarcare si inscurt timp vor obticontrolul asupra acestor planete. Ma...,vocea facu scurta pauza, ma urmaresticapitane Maltby?

Intrebarea avu un efect apasator, calinistea survenita dupa o bubuituraputernica a tunetul. Incet, Maltby isirevenea din socul puternic al acest vesti.Se trezi la realitate, desi lumea se schimbacamera ramasese in continuare aceeasi.

Camera, el insusi si... globul luminos.Furia crestea in el ca o flacara puternica.Izbucni brutal:

-Tu ai dat acest ordin...

Se stapini. Mintea incepu sa-i lucreze,

incercind sa priceapa. Examina implicatiileacestei informatii. In cele din urma, inteleseca pozitia pe care se afla el nu-i dadeasanse sa discute acest subiect cu cistig de



259

cauza.

-Te bazezi pe acceptarea faptului implinit.Din cite cunosc eu despre politicaImperiului Pamintului, sint convins cavisurile tale sint zadarnice.

-Dimpotriva, sosi imediat replica.Trebuie convinsa doar Lady Laurr. Areputeri depline inluarea deciziilor, dupa cum considera eanecesar. Iar ea este sotia ta.

Maltby ezita. Era interesant, Hunstonactionase pe cont propriu iar acum ii cerea

sprijinul. Nu era insa foarte de mirare.Maltby ramase tacut multa vreme,intelegind ca el stiuse de fapt ca urma sase intimple ceva. Stiuse chiar din clipa incare aflase ca nava paminteanadescoperise civilizatia din Fifty Suns, cuciteva luni in urma. In zece ani, in cinci ani,chiar intr-un singur an, Pamintul va consfintipentru totdeauna in Fifty Suns un sistem



261

ocaziilor care le am, nu stiu nici eu. Mai mult

chiar, poti sa-ti inchipui ca nava solitarapornita sa cartografieze universul nu cara cuea armele cele mai sofisticate pe care le-aputut inventa Pamintul. Izolati cum am fostpina acum, nu poti decit sa ghicesti care sintaceste arme si sa declari singur ca ale talesint cu certitudine mai tari. Deci intrebareamea este: de ce e nevoie sa pomenesti de oasemenea amenintare? Din toateargumentele tale, acesta este cel mai putinin masura sa stirneasca entuziasm pentru

cauza ta. Ce zici?Pe puntea principala a marii nave, Amiralul

se intoarse cu spatele catre ecranul pe careurmarea camera lui Maltby. Fata ei eracrispata. Spuse rar catre femeia de linga ea:

- Ce e de facut, Locotenent Neslor?Psihologul sef raspunse imediat:- Cred, nobila doamne, ca se intimpla

ceea ce am prevazut, cind am discutatdespre efectele ,



262

psihologice ale casatoriei tale cu Peter

Maltby.Amiralul se holba uimita la subordonata

sa:- Ai innebunit? Reactia lui a fost cit se

poate de corecta. Imi spusese in linii mariparerea lui despresituatia din Fifty Suns; si fiecare cuvint de-acum se potriveste cu...

Se auzi un biziit de la statia de comunicatiiale navei.

Chipul unui barbat se ivi pe ecran.

-Draydon, spuse el, comandant lacomunicatii va vorbeste, in legatura cuintrebarea despre ultra-undele radio focalizate asupra camereisotului dumneavoastra: un dispozitiv similara fost inventat

in galaxia principala in urma cu o sutanouazeci de ani. Se intentiona sa fie dotatecu astfel de aparatetoate navele de lupta noi, si de asemenea



264

distanta mai marede trei mii cinci sute de

ani-lumina.- Da, Lady Laurr era nerabdatoare, dar

care e principiul? Cum, de exemplu, a alesStar Clusterdintr-o suta de alte nave?

- Dupa cum stiti, nava noastra emiteconstant radiatii de identificare pe o anumitafrecventa. Ultra-undele sint acordate pe aceasta frecventa sicind isi ating tinta, reactioneaza instantaneu.Imediat toate razele focalizeaza pe centrul

sursei undelor de identificare si raminfocalizate, neconditionate de viteza sauschimbari de directie. Normal, odatafocalizata unda purtatoare, devine foartesimpla trimiterea unei imagini sau a unei vocipe acest suport.

- Inteleg. Multumesc.Parea ingindurata. intrerupse comunicatia sise intoarse din nou catre imaginea camereilui Maltby.



265

- Foarte bine, spunea sotul ei, ii voi

prezenta propunerile tale.Raspunsul globului de lumina fu

disparitia sa brusca. Lady Gloria era linistita,intregul dialog fusese inregistrat, astfel capartea pe care n-o auzise putea fi reluata.Se intoarse incet catre Locotenentul Neslorsi dadu glas gindurilor care n-o parasiseranici un moment.

- Ce motiv ai pentru ceea ce spuneaiinainte de a fi intrerupte?

- Ce s-a intimplat acum este de fapt in

intregime problema locuitorilor din FiftySuns, spuse cu raceala femeia mai in virsta.E prea importanta pentru ei pentru a-tipermite vreo ingerinta. Sotul tau trebuiesa plece de pe nava, iar tu trebuie sa acceptisa fii conditionata impotriva iubirii pentru el,

pina se rezolva situatia, intelegi, nu-i asa?- Nu, spuse Lady Laurr cu incapatinare.

Nu inteleg. Pe ce se bazeaza aceastaopinie?



266

- Sint mai multe motive. Unul ar fi faptul ca

esti casatorita cu el. Doamna, nu ai fi luatniciodata desot un om obisnuit.

- Bineinteles, zise mindra Gloria. Chiar tuai afirmat ca ambele coeficiente I.Q. ale salesint maimari ca ale mele.Locotenent Neslor rise caustic.

- De cind te intereseaza pe tine I.Q.?Daca acesta ar fi un motiv pentru alegereacuiva, atunci

familiile regale si nobiliare ale galaxiei ar fifost demult saturate de profesori si oamenide stiinta. Nu,nu, capitane, exista intr-o persoana de ranginalt un sentiment instinctiv al maretiei caren-are nimic de-a

face cu inteligenta sau indeminarea. Noua,muritorilor de rind, ni se poate pareanedrept, dar nuavem-incotro. Cind domnia sa intra intr-o



267

incapere, ne poate displace, il putem uri, il

putem ignora sauil putem lua peste picior. Dar niciodata nuvom fi indiferenti fata de el. Capitanul Maltbyare acest aer.S-ar putea sa nu-ti fi dat seama cind te-aimaritat cu el, dar in subconstientul tau aisimtit cu siguranta.

- Dar nu-i decit un capitan in armata dinFifty Suns si pe deasupra si un orfan,crescut pecheltuielile statului, protesta Amiralul.

Locotenent Neslor vorbi mai departe curaceala:

- El stie cine este, nu te indoi de asta.Singurul meu regret este ca te-ai maritat cuel atit de repede,impiedicindu-ma sa fac o examinare

detaliata a celor loua minti ale sale. Maintereseaza foarte mult acestcaz.

- Mi-a spus tot.



268

- Nobila doamna, raspunse acid

psihologul, fii atenta la ce spui. Avem de-aface cu un individ altarui I.Q. este peste o suta saptezeci.Fiecare cuvint rostit aici exprima incredereafemeii in iubitul ei. Eunu pun problema credibilitatii sale in fata ta.In masura in care am putut sa-l observ, potspune ca este un om priceput si cinstit.Deciziile tale finale insa, privitoare la Fi'ftySuns, nu trebuie sa fie influentate de viatata emotionala. Pricepi acum?

Urma o tacere prelungita si apoi oinclinare aproape imperceptibila a capului,de incuviintare.

- Abandoneaza-1 pe planeta Atmion,spuse ea cu voce fara vlaga. Trebuie sa neintoarcem pe Cassidor.

CAPITOLUL XVII



269

Maltby privea de la sol cum paleaimaginea lui Star Cluster in ceata albastruiea norilor. Se intoarse apoi, se urca intr-omasina de teren si se indrepta catre hotelulcel mai apropiat. De acolo facu primul apel.Peste o ora sosi o tinara care-1 saluta larepezeala. Avea un aer usor ostil cind il privi.Se apropie de el, ingenunchie usor si-isaruta mina.

- Ridica-te, spuse Maltby.Ea se ridica si se retrase un pas,

privindu-1 cu o cautatura usor amuzata, usorneincrezatoare. Maltby se gindea sardonic lasituatia lui. Cind Peter Maltby, ultimului liderereditar in functie, fusese capturat dedellieni, in aceeasi batalie in care tatal saufusese ucis, ambitiile multor dellhibrizi

capabili erupsera violent.Decizia luata de generatiile anterioare caputerea sa se transmita prin mostenireereditara era singura solutie practica, de a



270

conduce. In urma unor lungi dezbateri,

conducatorii mai mici si-au datconsimtamintul sa reafirme drepturile luiMaltby. Incepusera chiar sa creada ca e inavantajul dellhibrizilor ca liderul lor sa fieeducat de autoritatile din Fifty Suns. Maiales cind buna purtare a lui Peter si acelorlalti prizonieri, crescuti si ei printredellieni si non-dellieni, putea fi o cale de arecistiga simpatia populatiei locale. Citivalideri mai batrini aveau impresia ca de faptel era singura sansa de supravietuire a

rasei lor.-Situatia e urmatoarea, vorbi Maltby.

Sint convins ca in costumul pe care il portam un emitator receptionat de un detectorde pe Star Cluster. Am nevoie de cinevasa poarte costumul cind ma duc in orasul

ascuns.-Sint sigura ca se poate aranja. Nava va

sosi miine la miezul noptii in punctul deintilnire. Va puteti descurca?



271

-Voi fi acolo.

Ea ezita.-Mai e ceva?-Da. Cine-1 sustine pe Hunston?-Tinerii, spuse ea fara sovaiala.-Dar tinerele?La aceasta intrebare ea zimbi.-Sint aici, nu-i asa?-Da, dar numai cu jumatate de inima.-Cealalta jumatate, spuse ea fara sa mai

zimbeasca, este cu un tinar care luptaintr-una din

unitatile lui Hunston.-De ce nu ti-e intreaga inima acolo?-Fiindca nu cred ca trebuie sa-i parasesti

pe cei care te conduc, la primul semn decriza. Ne-am ales un sistem ereditar demulta vreme. Noi, femeile, nu aprobam

aceste actiuni aventuriste, conduse de unaventurier ca Hunston, desi ne dam seamaca trecem printr-o perioada de criza.

- Vor muri multi pina se va sfirsi



272

povestea asta, spuse grav Maltby. Sper ca

tinarul tau sa nu se afle printre ei.- Multumesc, spuse ea si iesi.Erau noua planete fara nume, noua

orase ascunse, in care traiau dellhibrizii.Ca si planetele, orasele n-aveau nici elenume. Se refereau la ele folosind unaccent subtil in felul cum pronuntau infraza "orasul", in toate cazurile, orasele seafiau in subteran, trei dintre ele subimense si vesnic agitate oceane, doua subnivelul muntilor si celelalte patru... nimeni

nu stia.Maltby descoperise in timpul

calatoriei sale anterioare ca nu stianimeni. Iesirile se aflau departe de orase,tunelele ce duceau catre ele se incolaceausinuos, astfel incit marile nave spatialeerau obligate sa inainteze cu viteze foartescazute. Nava care veni dupa Maltbyintirzie zece minute. Era condusa aproapenumai de femei, dar avea la bord si citiva



273

barbati mai in virsta, inclusiv trei dintre

fostii sfetnici ai tatalui sau, Johnson,Saunders, Coolings. Cel din urma se facupurtatorul de cuvint al celorlalti.

- Nu sint sigur domnule, ca e indicatsa vii in oras. Exista o anumita ostilitateacolo, chiar si printre femei. Se tem pentrufii, sotii si iubitii lor si le ramincredincioase. Toate actiunile lui Hunstonsi al acolitilor sai s-au facut in secret. N-avem idee despre ce se intimpla. Nu ai ceinformatii sa afli in orasul ascuns.

- Nici n-am sperat sa aflu ceva.Vreau sa tin un discurs in care sa prezintsituatia generala asa cum o vad eu.

Mai tirziu, cind Maltby se vazu infata auditoriului sau, nu se auzira aplauze.Cei douazeci de mii de oameni din imensasala ii ascultara cuvintele in tacere, tacerece devenea tot mai apasatoare pe masurace descria citeva din armele pe care leposeda Star Cluster.



274

Cind prezenta politica Imperiului

Pamintului fata de coloniile indepartate, caFifty Suns,dezaprobarea lor deveni din ce in ce maievidenta. El incheie cu o amaraconvingere:

- Daca dellhibrizii nu pot ajunge la ointelegere cu pamintenii, sau nudescopera alte metode de a invingeputerea Pamintului, atunci toate victoriilepreliminare sint inutile, fara sens si ne vorconduce cu siguranta catre un dezastru.

Nu exista in Fifty Suns o arma atit deputernica incit sa infringa nava de razboiStar Cluster, ca sa nu mai vorbim decelelalte nave pe care le-ar putea trimitePamintul aici de urgenta. Astfel...

Fu intrerupt. De-a lungul intregii sali,difuzoare puternice urlau la unison:

-E spionul nevesti-si pamintene. N-afost niciodata de-ai nostri.

Maltby zimbi sumbru. Deci prietenii



275

lui Hunston hotarisera ca argumentele

sale ar putea da rezultate si iata raspunsullor. Astepta ca intreruperea organizata saia sfirsit. Dar minutele se scurgeau sidebandada sporea in loc sa scada.Audienta nu era de parere ca urletele arputea fi o forma logica de argumentare.Sub privirile lui Maltby, citeva femeifurioase smulsera boxele la care putuseraajunge, dar foarte multe difuzoare se aflaumontate in tavan. Confuzia crestea.

Hunston si oamenii lui stiau desigur

ca astfel isi iritau suporterii, gindi Maltbyincordat. Cum de-au indraznit sa-si asumeacest risc? Un singur raspuns se impunea:trageau de timp.Aveau ceva ascuns in mineca lorcolectiva, cev mare, care va domina iritatia

si opozitia.O mina se aseza pe bratul sau. Seintoarse si vazu pe Coolings. Batrinulparea nelinistit.



276

- Nu-mi place asta, striga el acoperind

zarva. Daca au mers atit de departe, aravea indrazneala sa incerce sa teasasineze. Ar fi poate mai bine sa teintorci imediat pe Atmion sau Cassidor,sau oriunde ai chef sa te duci.

Maltby arata ingindurat. Zise insfirsit:

- Trebuie sa ma intorc pe Atmion. Nuvreau ca cei de pe Star Clustcr sabanuiasca cumva ca am hoinarit. Intr-unfel, se pare ca nu mai am nimic de facut

aici, dar cred ca ar trebui sa pastram totusilegatura, ne-ar fi folositor.

Zimbi trist.Era adevarat ca Gloria fusese

conditionata sa nu-1 mai iubeasca, dar elramasese conditionat indragostit de ea.Oricit s-ar fi straduit, nu putea respingerealitatea acestui fapt.

- Daca se intimpla ceva, spuse el, stiticum sa ma gasiti.



277

Situatia de aici nu avea darul sa-i

doboare amaraciunea. Era aproape sigurca Hunston se va da peste cap pentru canici o stire sa nu soseasca in orasulascuns de pe planeta fara nume. Cum vaobtine el vesti, era alta problema.

Se simti brusc abandonat. Ca unparia, parasi podiumul. Zgomotul se stinsein urma lui.

Zilele trecura in liniste. Cel maiderutant lucru pentru Maltby era ca nu maiauzise nimic despre Star C1uster. Ore in

sir, o luna intreaga, bintui fara tinta dintr-un oras in altul. Singurele stiri care soseause refereau la succesele dellhibrizilor. Sevedea de departe ca erau vopsite.Pretutindeni Hunston cucerise, dupa cumse parea, controlul asupra statiilor de

radio; iar rapoartele insufletite vorbeaudespre cum i-au aclamat furtunos locuitoriidin Fifty Suns pe noii lor stapini, lideri inlupta impotriva navei imperiale. Impotriva



278

oamenilor, ai caror stramosi, in urma cu

cincisprezece mii de ani au masacrat toti"robotii" care le picasera in mina, fortindu-ipe supravietuitori sa zboare inspre acestindepartat nor de stele. Iar si iar, tema serepeta. Nici un "robot" -acesta era cuvintulfolosit - nu putea avea incredere ntr-ofiinta omeneasca dupa cite indurasera intrecut. Delhibrizii urmau sa salveze lumea"robotilor" de mincinosii reprezentanti aiPamintului si nava lor de razboi.

De cite ori era mentionat numele

navei pamintene, razbatea o notanelinistitoare de triumf din declaratiile luiHunston. Maltby tresari, nu pentru primaoara, in timp ce-si lua prinzul pe terasaunui restauram. Era a treizeci si una zi. Omuzica discreta, desi destul de

rasunatoare, picura deasupra capului saudintr-un difuzor ce facea parte din reteauade informare a publicului. Era literalmentedeasupra capului sau, deoarece era mult



279

prea preocupat ca sa mai perceapa vag si

sunetele din jurul lui.Il obseda o intrebare: ce s-a intimplat

cu Star Cluster? Unde putea fi?Gloria spusese: "Vom trece la

actiune imediat, Pamintul nu recunoastedictatura unei minoritati. Delhibrizilor li sevor oferi privilegii democratice si egalitate,nu dominatie. E hotarit."

Era destul de rezonabil, gindi Maltby,DACA fiintele omenesti renuntasera laprejudecatile impotriva asa numitilor

"roboti". Era un daca foarte mare; iarfaptul ca fusese debarcat atit de promptdovedea ca problema nu era incarezolvata.

Gindul ii fugi, cind deasupra samuzica se incheie cu o nota stridenta.Scurtul moment de liniste fu spulberat deinconfundabila voce a lui Hunston:

- Catre intreaga populatie din FiftySuns fac urmatorul anunt: nava de razboi



280

paminteana nu mai reprezinta un pericol.

A fost capturata de catre dellhibrizi printr-un siretlic abil si se afla pe Cassidor, undeisi dezvaluie in momentul de fata multelesale secrete expertilor nostri. Locuitori dinFifty Suns, zilele de incordare siincertitudine s-au sfirsit. Problemelevoastre vor fi administrate pe viitor desemenii si protectorii vostri, delhibrizii. Calider al lor si al vostru, declar acum ca varevine, tuturor celor treizeci de bilioane delocuitori de pe cele saptezeci de planete,

datoria de a va pregati pentru vizitele cevor urma, asigurindu-va ca nici o alta navade razboi nu se va mai aventura vreodatain Marele Nor Magellan, pe care-1declaram solemn spatiul nostru vital, sacrusi inviolabil, pentru totdeauna.

Dar asta pentru viitor. Deocamdata,am reusit sa atragem in cursa cel maihidos pericol din istoria noastra, inconsecinta, declaram trei zile de



281

sarbatoare. Se decreteaza muzica,

ospete, veselie...La prima vedere, parea ca nu mai era

nimic de schimbat. Maltby mergea inlungul unui bulevard marginit de copaci,flori si case frumoase. Dupa un timp,mintea lui incerca sa-si inchipuie oimagine cu o nava de razboi invincibilacapturata, si impreuna cu ta tot echipajul...daca mai era in viata. Cum fusese posibil?Pe tot intunericul universului, cum?

Delhibrizii, cu mintile lor duble

puternice si hipnotice, daca ar fi fostacceptati la bord in numar suficient demare, puteau lua in stapinire vointeletuturor ofiterilor superiori, erau in stare deacest lucru.

Dar cine ar fi fost atit de nebunpentru a lasa un astfel de grup sa urce labord? Pina in urma cu o luna, Star Clusteravusese cel putin doi protectori impotrivaunui astfel de final dezastruos al lungii



282

sale calatorii. Primul era Locotenent

Neslor, abilul psiholog al navei, care si-arfi bagat fara ezitare nasul in constiintaoricarei persoane care ar fi patruns penava. Al doilea paznic fusese chiar el,capitanul Peter Maltby, al carui creierdublu ar fi recunoscut instantaneuprezenta unui alt dellhibrid.

Numai ca Maltby nu se afla pe nava,ci se plimba pe aceasta linistita, minunatastrada, coplesit te uimire si consternare.Se afla acolo deoarece... Ofta, intelegind

deodata marele si tristul adevar. De aceeaii aparuse globul luminos si Hunstonfusese atit de convingator. Cuvintele luiavusesera rolul de a-i ascunde intentiilereale, intreaga piesa fusese regizatapentru a-1 alunga de pe nava pe singurul

om care ar fi simtit instantaneu prezentaaltui delhibrid. E greu de precizat cum ar fireactionat daca i-ar fi descoperit pe intrusi.Tradarea unui semen al sau din dragoste



283

pentru o femeie straina era de

neconceput. Si totusi, n-ar fi permis nici caea sa fie capturata. Probabil reactia lui arfi fost sa-i avertizeze pe posibilii cuceritorisa se tina departe de nava. Optiunea ce is-ar fi impus in momentul unui atac, ar fisolicitat din greu capacitatea logica acreierului sau. Oricum, acum nu maiconta. Evenimentele isi urmasera cursullor, fara a-1 intreba pe el. Nu mai puteaschimba mare lucru. Acapararea puteriipolitice in Fifty Suns, prinderea puternicei

nave de razboi, erau fapte mai presus deinfluenta unui om care fusese depasit deevenimente. Oricind putea fi ucis, fara sa-1 regrete cineva, nici macar fostii saisuporteri. Nu mai era cazul sa contactezeorasul ascuns in acest moment triumfal

pentru Hunston.Concluzia era ca trebuia sa faca totusi

ceva. Daca era adevarat ca Star Clusterfusese capturat, atunci si Prea Onorabila



284

Gloria Cecily era prizoniera. Iar Lady

Laurr, pe linga celelalte titluri nobiliare,mai era si doamna Peter Maltby. Aceastaera realitatea. De aici se nascu pentruprima oara in viata solitara a lui Maltby untel personal.

CAPITOLUL XVIII

Curtea de parcare a navelor spatiale

se intindea larg in fata lui. Maltby se oprisepe trotuar la cincizeci de metri de intrareaprincipala a ofiterilor, si-si aprinse o tigaradegajat. Fumatul era un obicei specificnon-dellienilor iar el nu-1 practicaseniciodata. Dar cineva care voia sa ajungade pe planeta a patra a soarelui Atmion peCassidor VII fara sa foloseasca o cursaregulata, avea nevoie de un paravan.

Isi aprinse tigara in timp ce privirea-i



285

se oprea asupra ofiterului insarcinat cu

paza portii. Porni spre intrare cu pasulusor al omului cu constiinta curata.Astepta pufaind, in timp ce celalalt, undellian, ii examina actele. Indiferenta luiera o masca, in sinea sa il treceautranspiratiile: un dellian! Cu o astfel deersoana hipnoza era imposibila, cuexceptia poale a cazurilor de surpriza.

Ofiterul rupse tacerea:- Intrati pe usa din spate, capitane, as

vrea sa va vorbesc.

Primul creier al lui Maltby fu inundatde teama, dar cel de-al doilea devenibrusc vigilent, se tensiona aemeni oteluluisupus brusc unei presiuni. Fusesedescoperit? Era pe cale sa-si foloseascacele doua minti ale sale, dar ezita."Asteapta!" isi spuse. Era timp suficient saactioneze daca celalalt ar fi incercat sasune alarma. Trebuia sa testeze pina lacapat teoria ca Hunston nu avusese



286

vreme sa inchida toate portile.

Se uita sever catre fata gardianului. Darfrumosul chip, tipic dellian, ramaseimpasibil.Daca fusese tradat, era oricum preatirziu pentru folosirea calitatilor luispeciale, hipnotice.

Dellianul incepu cu o voce coborita,fara nici un fel de preambul:

- Am primit ordin sa va retinem,capitane.

Se opri si se uita lung si curios catre

Maltby, care tatonase prudent cu celedoua minti ale sale. Intilnise o bariera denetrecut si se retrase infrint sidescumpanit. Nu sesizase nimicamenintator totusi.

Maltby il studie atent pe individ.- Da? spuse el prudent.- Daca va las inauntru, spuse dellianul

si se intimpla ceva, sa zicem, dispare onava, eu voi fi responsabil. Dar daca nu va



287

las si plecati in alta directie, nu va banui

nimeni ca ati fost pe aici...Ridica din umeri si zimbi.

- Simplu, nu?Maltby se holba la el confuz.- Multumesc, spuse el, dar nu

inteleg.- Nu ne-am hotarit.- In legatura cu ce?- In legatura cu dellhibrizii. Ca au

pus mina pe putere e in regula, dar armatanoastra nu-si calca legamintele sau jura

credinta in zece minute. Si in plus, nusintem siguri ca oferta Pamintului n-a fostcinstita.

- De ce-mi spuneti mie toate astea?In definitiv din punct de vedere fizic si eusint un dellhibrid.

Celalalt zimbi.- S-a discutat mult despre dumneavoastra

prn popotele noastre. N-am uitat ca sintetialaturi de noi



288

de cincisprezece ani. Desi poate n-ati

observat, v-am supus la nenumarate testein acest timp.

- Am observat, spuse Maltby cu figuraintunecata de amintiri. Am avut impresia can-antrecut testele.

- Le-ati trecut.Urma tacerea. Dar Maltby incepu sa

simt tulburarea unui fir de emotie. Fuseseatit preocupat de propriile sale griji incitreactia locuitorilor din Fifty Suns la

schimbarea politica, de o manieracataclismica, abia-1 atinse. Gindindu-se maibine, isi aminti ca observase si printre civiliaceea: nesiguranta exprimata mai devremede catre ofiter,

Dellhibrizii insfacasera puterea intr-un

moment psihologic minunat ales. Darvictoria lor nu e definitiva. Mai era loc incontinuare si pentru telurile altora. Maltbyspuse simplu:



289

-Vreau sa ajung pe Cassidor, sa aflu ce

s-a intimplat cu sotia mea. Cum sa fac?-Comandanta lui Star Cluster este intr-

adevr sotia dumneavoastra! N-a fost doarpropaganda?-Este intr-adevar sotia mea, recunoscuMalltby.-Si s-a casatorit cu dumneavoastra stiind

sinteti "robot"?-Am petrecut saptamini in sir in

biblioteca navei, spuse Maltby, uitindu-mala versiunea

Pamintului asupra masacrarii "robotilor",care a avut loc acum cincisprezece mii deani. Explicatia lor eca a existat o perioada scurta deredesteptare in rindul maselor a unorprejudecati rasiale ancestrale care dupa

cum stiti erau ancorate in frica denecunoscut si, bineinteles, in antipatie pur sisimplu. Dellienii erau niste indivizi superbi,iar cu puterile lor ciudate, fizice si mentale,



290

pareau sa fie superiori oamanilor nascuti

normali, si de aici, dintr-un salt, s-a trecutde la frica la o ura panicata. Au inceputlinsajele.

- Dar non-dellienii care au facut posibilaevadarea si despre care se stie totusi atitde putin?Maltby zimbi cu amaraciune.- Asta-i culmea ironiei. Asculta...Cind isi sfirsi explicatia, ofiterul intreba

nehotarit:-Oamenii de pe Star Cluster stiu acest

lucru?-Le-am spus eu. Intentionau sa anunte

acest lucru inainte ca nava sa plece inapoispre Pamint.

Urma iar un moment de tacere.-Ce credeti despre afacerea asta cu

dellhibrizii care au luat sub control guvernulsi se pregatesc derezboi.-Sint nehotarit.



291

-Ca noi toti.

-Ceea ce ma ingrijoreaza e ca vor sosi sialte nave de pe Pamint si unele dintre ele,cel putin, nuvor putea fi capturate prin smecherii.-Da, spuse dellianul, ne-am gindit la asta.Se instala din nou tacerea si dura mai

mult ca ta trecuta, pina ce Maltby isireformula cererea:- Exista vreo cale sa ajung pe Cassidor?Dellianul ramase cu ochii inchisi, ezitindintr-un tirziu ofta.

- E o nava care va pleca peste douaore. Capitanul Terda Laird nu se va opune,cred,prezentei dumneavoastra la bord. Dacavreti sa ma urmati, capitane.

Maltby trecu de poarta si patrunse in

penumbra marilor hangare. Avu o senzatieciudata de relaxare cind se simti in spatiu;nu intelese chiar imediat de unde i senascuse aceasta senzatie. Tensiunea



292

interioara produsa de sentimentul

singuratatii intr-un univers strain i sespulberase.

CAPITOLUL XIX

Intunericul de dincolo de hublouri avu unefect calmant asupra gindurilor sale.Privirea i se pierdu in cerneala neagrapresarata cu scinteile stralucitoare alstelelor. Se simtea singur. Rememora cu

nostalgie nenumaratele ore petrecute inspatiu, cind era meteorolog la bordul luiAtmion. Apoi fusese alungat de o suspiciunede nedepasit.

Adevarul era, poate, ca fusese crescutintentionat separat de ceilalti pentru ca

nimanui sa nu-i treaca macar prin minte saumple prapastia ce-l despartea de colegiisai. Aflase insa ca suspiciunea se topisemult, aproape disparuse. Se intimplase



294

asteptat nerabdatori ca Hunston sa faca o

declaratie publica sau privata in legatura cuasta. Neglijenta lui in aceasta chestiuneeste alarmanta, mai ales ca exista o logicain presupunerea, ca oprima penetrare intr-un nou sistem stelar,cum este Marele Nor Magellan, trebuie safi fost facuta la ordinul executivului central.-Da, spuse Maltby, este o misiune

imperiala, actionind direct sub comandaconsiliului Imparatului.-Ce nebunie! murmura capitanul. Noii

nostri stapini sint nebuni.Se indrepta de spate, dind din cap, de

parca incerca sa scape de bezna siconfuzia ce-1 coplesisera. Continua cuvoce vibranta:

- Capitane Maltby, cred ca va pot

garanta intregul sprijin din partea armateiin tentativa de salvare a sotieidumneavoastra, daca... daca mai este inviata.



295

In timp ce se prabusea prin intuneric,

cadea si cadea, Maltby se straduia dingreu sa diminueze senzatiainspaimintatoare lasata de ultimele cuvinte.Deodata, vechiul sau sarcasm izbucni caun foc mocnit. Se gindi cu ironie ca pareaaproape incredibil ca trecusera doar citevaluni de cind Locotenent Neslor fuseseobligata de imprejurari sa-i induca unintens sentiment de afectiune pentruGloria. Afectiune care de atunci iidominase toate pasiunile.

Pe de alta parte, ea se indragostise inmod neconditionat, natural, de el. Deaceea si era atit de pretioasa pentru elrelatia lor.

Planeta de sub el se vedea tot mai mare,tot mai luminoasa. O semiluna amplasata

confortabil in spatiu, a carei portiuneintunecata scinteia plina de luminiteleargintii ale miilor, zecilor de mii de orase siorasele. Intr-acolo se-ndrepta si el, catre



296

zona ce sclipea in intuneric. Cobori intr-o

padurice, isi ingropa costumul spatial lingaun copac marcat cu grija. Bezna absoluta ilinvalui.

Maltby simti ca-1 paraseau puterile.Impactul cu solul fusese foarte puternic.Simtea cum incepea sa-si piardaluciditatea.

Se trezi uluit. Se uita in jurul sau. Era totintuneric. Doua din cele trei luni aleCassidorului se aflau mult deasupraorizontului. Cind cazuse pe sol nu

rasarisera inca. Lumina lor se imprastiadifuz asupra luminisului.

Se afla in acelasi petec de padure, isimisca miinile... si se miscara. Nu eraulegate. Se aseza, apoi se ridica. Erasingur.

Nu se auzea nici un sunet, in afara defosnetul vintului printre copaci. Ramaseasa, cu ochii ingustati, banuitor, multavreme. Apoi incet, se relaxa. Auzise



297

cindva, isi aminti el deodata, de momentele

de inconstienta, ca acesta, care semanifesta la non-dellieni in urma uneicaderi prelungite prin spatiu. Dellienii nuerau afectati, iar pina in acea clipa Maltbycrezuse ca si dellhibrizii erau imuni. Nuerau. Nu se indoia in aceasta privinta.Ridica din umeri si uita intimplarea.Trecura aproape zece minute pina ajunsela cea mai apropiata statie de airbus. Dupainca zece minute se afla in centrul aerian...De aici cunostea drumul. Se opri la una din

cele patruzeci de intrari si sonda rapid cucele doua creiere imprejur. Fu multumit canu detecta prezenta nici unui dellhibrid inacel furnicar de lume ce se scurgea invaluri de pe scarile rulante. Era osatisfactie marunta, deoarece stia ca

Hunston nu-si putea imprastia oamenii incomplicate misiuni de patrulare.Conducatorul dellhibrizilor putea perora citavea chef despre armatele sale, dar, -



298

zimbi amar Maltby - nu poseda astfel de

forte.Lovitura de stat ce ii adusese lui Hunston

controlul asupra intregului Fifty Suns era oinfaptuire mult mai indrazneata si maisocanta decit aparea la prima vedere.Efectivul de care dispunea Hunston erasub o suta de mii de oameni... iardebarcarea in puternicul oras Della,capitala intregului sistem, putea fi extremde periculoasa pentru Peter Maltby.

Tocmai isi cumparase biletul si se

indrepta cu pasi mari catre scara rulanta acelui de-al patrulea nivel, cind femeia ilprinse de brat. Dintr-o strafulgerare Maltbyii puse stapinire pe creier apoi se relaxaiute. Se trezi in fata Locotenentului Neslor,psiholog sef pe nava Star Cluster.

Maltby isi lasa jos ceasca si se uita fix,sumbru, peste masa la femeia din fata lui.

- Sincer, spuse el, nu sint interesat denici un plan pe care 1-ati putea avea



299

pentru recapturarea

navei. Ma aflu intr-o situatie in care nu potaprecia dimensiunile acestei probleme.

Facu o pauza, studiind-o curios, dar faranici un gind precis. Viata sentimentala aacestei femei de virsta mijlocie il uimisedintotdeauna. Se intrebase cindva dacanu-si folosise masinariile din laboratorpentru a se conditiona singura impotrivaoricarui sentiment uman. Acest gind iireveni din nou in minte in timp ce se aflaacolo in fata ei. Apoi amintirea lui disparu.

Ea voia informatii, nu o analiza acomportamentului ei.

- Dupa parerea mea, spuse el cu si maimulta raceala, sinteti responsabila decapturareadezonoranta a lui Star Cluster, in primul

rind pentru ca dumneavoastra cuintelepciunea asta savanta, m-ati expulzatde pe nava, desi eram in stare sa va apar;in al doilea rind pentru ca era sarcina



300

dumneavoastra sa explorati creierele celor

ce sint primiti la bord. Tot nu pot intelegecum ati dat gres.

Femeia ramase tacuta. Era o femeieslaba, cu timplele carunte, de o frumusetematura. Continua sa-si soarba linistitabautura. Privirea i se incrucisa cu cea a luiMaltby cind i se adresa:

- N-am de gind sa-ti ofer nici-o explicatie.Infringerea insasi spune tot.

Apoi izbucni:- Crezi ca nobila noastra doamna ti se va

arunca in brate recunoscatoare dupa ce ovei salva. Uiti insa ca este conditionata sanu te mai iubeasca si ca acum numai navaei conteaza pentru ea.

- Imi asum acest risc, si mi-1 asumsingur. Si daca mai sintem in continuare

supusi legilor pamintene, imi voi exercitadrepturile legale.

Ochii Locotenentului Neslor se ingustara:- Oh, spuse ea, cunosti legile. Ai petrecut



301

multa vreme in biblioteca, nu-i asa?

Maltby spuse linistit:-Probabil cunosc legile pamintene mai

bine decit oricine de pe Star Cluster.-Si n-ai de gind sa asculti macar planul

meu, sa folosesti cei o mie desupravietuitori pentru evadare?-V-am mai spus, nu pot lua parte la o

pierdere si mai mare.Femeia se ridica.- Dar ai de gind s-o vezi pe Lady Gloria?-Da.

Ea se intoarse fara alte cuvinte si pleca.Maltby o urmari cu privirea pina ce disparupe o usa indepartata.

CAPITOLUL XX

Amiralul, Prea Onorabila Gloria Cecily,Lady Laurr, statea pe tronul asezat pepodiumul de primire si asculta nepasatoareraportul psihologului. Indiferenta ei nu paru



302

sa se diminueze pina cind vorbitoarea nu-si

incheie darea de seama.Vocea-i suna totusi crincena cind vorbi:- Inseamna deci, ca nu banuieste deloc

adevarul? N-a descoperit ca Star Clustern-a fost capturat niciodata? N-a inteles catu 1-ai facut sa-si piarda cunostinta cind aaterizat acolo in cring?-Oh, era foarte banuitor, dar cum putea

oare sa ghiceasca adevarul tinind cont detacerea noastra, cum ar fi putut intui el caanuntul triumfator al lui Hunston facea

parte din jocul pe viata si pe moarte pecare-1 jucam cu acesta, incercind sa nedistrugem unul pe altul? Faptul ca Hunstona pus intr-adevar mina pe o nava derazboi a Pamintului impiedica practic peoricine sa sesizeze adevarul.

Tinara stapina dadu din cap surizind.Ramase o vreme cu ochii-i trufasi ingustati,ginditori, cu buzele usor deschise lasind sase vada dintii albi stralucitori. Nu fusese la



303

fel de incintata cind aflase ca dellhibrizii

aveau si ei la dispozitie o nava de luptapaminteana, si inca un model nou,minunat, o nava la proiectarea careia selucra de foarte multi ani. Toate datele pecare le avea despre aceasta nou-nascutanava a tunetului, cum i se spunea, i seperindara prin minte cu iuteala. Cele nouasute de bilioane de parti constituenteintrasera in productia de serie cu saptezecisi cinci de ani in urma, in speranta caprima nava ar fi putut fi gata dupa

saptezeci de ani. Urmatoarele ar fi fostasamblate in serie in urmatorii citiva ani.Dupa calculele ei, foarte putine nave deacest tip se aflau in serviciu in acelmoment; si totusi undeva pe drum unadintre ele fusese furata.

Sentimentele sale cu privire la faptul cadellhibrizii au o astfel de nava, oscilau intreusurare si alarma. Usurare pentru ca defapt, super-inventiile dellhibrizilof erau pur



304

si simplu furate din galaxia principala,

alarma din cauza implicatiilor pe care leputea avea o astfel de captura.

Care erau intentiile lui Hunston? Cumavea de gind sa rezolve problema caimperiul avea mai multe nave de razboidecit intreaga populatie din Fifty Suns?

Spuse incet:- Fara indoiala, dellhibrizii au trimis o

nava in galaxia principala in momentul incare au aflat despre noi. Si, bineinteles,daca au trecut in numar suficient de mare

la bordul unei nave de razboi pamintene,nimic nu-i mai putea opri.

Si continua apoi mai vesela:- Imi parc bine ca Maltby nu a pus la

indoiala explicatia pe care i-ai dat-o, cumca tu si alti o mie de membri ai echipajului

ati scapat cind Hunston a capturat StarCluster. Nu ma surprinde ca a refuzat saaiba dc-a face cu planul tau nesabuit derecucerire a navei. Important este insa, ca



305

sub pretextul acestei povestioare, ai aflat

ce ginduri are. Fixatia asta pe care o arepentru mine il va determina sa incerce saurce la bordul navei lui Hunston. Cindsenzorul pe care i 1-am implantat de cind afost debarcat pe Atmion, ne va arata ca seafla in interiorul navei, vom trece si noi laactiune. Va fi foarte mirat cind va descoperice fel de haine poarta, rise ea. LocotenentNeslor spuse:

- Ar putea fi omorit.Se lasa linistea, pe fata fin modelata a

Gloriei ramase intiparita o urma de suris.- Nu uita, zise imediat psihologul, ca

repulsia actuala pentru el este influentatade faptul ca acum ai inteles cit de profunderai dominata de senlimente in trecut.

- E posibil, admise Amiralul, sa fi fost

cam prea plina de entuziasm cind am fostsupusa conditionarii. Oricare ar fi fostmotivul, n-am chef sa simt altfel decitacum. Ca atare, ia aminte, e un ordin: sub



306

nici un pretext nu voi fi reconditionata in

starea initiala.Divortul de capitanul Mallby odata

pronuntat, va fi definitiv. E limpede?- Da, nobila doamna.Erau acolo nave, pretutindeni numai

nave, mult mai multe decit vazusevreodata Maltby pe cosmodromurile de peCassidor. Intreaga flota fusesedemobilizata, fara indoiala, imediat cedellhibrizii prcluasera puterea.

Navele stateau asezate una linga alta,

aliniate inspre nord, est, sud, incotro puteaiprivi cu ochii. Erau ancorate in hangarelelor, in siruri dispuse geometric. Ici-colo,hangarele de suprafata si atelierele dereparatii rupeau ritmul egal al liniilordrepte, paralele, in cea mai mare parte,

insa, adaposturile erau subterane, sau maibine zis se aflau sub niste foi netede dinmetal, ascunse in final de o mare ondulatadintr-un aliaj translucid de otel.



307

Nava de razboi paminteana zacea la

vreo sase kilometri de intrarea vestica inparcul de zbor. Distanta parea ca nu-idiminueaza cu nimic maretia. Se iveauriasa la orizont, umbrind navele din jur.Nimic de pe Cassidor, nimic din intregulFifty Suns, nu putea incerca sa concurezecu puternica nava, nici ca dimensiuni, nici casofisticare, nici macar ca aparenta de forta.Chiar si acum, i se parea incredibil lui Maltbyca o asemenea arma, o masinarie ce ar fiputut distruge toate planetele din jur, cazuse

intacta in miinile dellhibrizilor, fusesecapturata prin inselatorie. Si totusi, metodafolosita de el pentru a elibera Atmion eradovada clara ca acest lucru era cu putinta.Cu un efort, Maltby se rupse dincontemplarea inutila si porni mai departe.

Era ferm hotarit. Ofiterul de la poarta era unnon-dellian cu o figura placuta, care-1 lasasa treaca spunindu-i:

- Exista un teleportor focalizat dinspre



309

ecranele automate, si asa mai departe. Apoi

apasati butonul.Gindurile lui Maltby se golira. Avu dintr-o

data senzatia ca pasea pe muchia unuiabis.

- Dar care-i scopul? intreba elnedumerit.Raspunsul sosi linistit, aproape rece:

- S-a decis sa se incerce capturareanavei. Avem citeva teleportoare disponibilesi sintem gata satrimitem o suta de mii de oameni la bord, din

citeva centre de concentrare. Indiferent derezultat, in

confuzia atacului cresc sansele evadariidumneavoastra si a sotiei. Se opri nervos:

- Ati inteles instructiunile?Instructiuni! Deci asta era! Era membru in



310

rmata din Fifty Suns si se considera de la

sine iteles ca el urma sa execute faraezitare ordinele. Bineinteles ca n-avea niciun gind sa asculte. Ca lider editar aldellhibrizilor jurase credinta poporului dinFifty Suns si in plus se casatorise cureprezentanta Imperiului Pamintean;loialitatea lui era o chestie de etica.

Lui Maltby ii veni ideea ciudata ca numaiun atac al supravietuitorilor de pe StarCluster ar fi putut schimba cumva lucrurile.Condusi de Locotenent Neslor, sosirea lor

ar fi fost un ajutor nepretuit pentru un om acarui minte se invirtea in cerc, tot mairepede cu fiecare minut. Maltby avea nevoiede timp pentru a se putea hotari. Si dinfericire, timpul era pe cale sa devinadisponibil. Aceasta hotarire nu trebuia luata

aici si acum. Putea lua dispozitivul dealarma... si sa-1 foloseasca sau nu, in functiede cum va considera necesar in momentulrespectiv. Dadu drumul instrumentului sa



311

alunece in buzunar si spuse linistit:

- Da, am inteles instructiunile.Doua minute mai tirziu era in interiorulnavei.

CAPITOLUL XXI

Magazia in care se trezi Maltby era pustie.Constatarea il soca placut. Parea preafrumos sa fie adevarat, isi roti privireaimprejur. Nu-si amintea sa fi ajuns vreodataaici cind fusese la bordul lui Star Cluster.

Dar atunci n-avusese nici un motiv sa bintuiepretutindeni prin uriasa nava. Oricum, pentruacest lucru avea suficient timp, credea elatunci.

Se indrepta catre teleportorul deinterior si intinse mina catre contactul ce i-

ar fi permis sa paseasca pe punteaprincipala. Dar in ultimul moment degetelece atinsesera deja butonul, ezitara.

Bineinteles ca cel mai intelept ar fi



312

fost sa actioneze rapid, cu indrazneala,

intreaga istorie de razboi invata catemeritatea calculata, temperata devigilenta, cintarea greu in balanta victoriei.Numai ca el nu-si facuse chiar un plan. Isiactiva cel de-al doilea, creier, cel dellian.Ramase nemiscat, examinindu-si mentalactiunile din momentul in care Hunstonproiectase globul de forta in dormitorulsau, calatoria pina la Cassidor, apoidiscutia cu Locotenent Neslor si in finalatacul pregatit de armata.

Analizind toate acestea pe rind, il izbideodata senzatia de complicatie inutila.Partea delliana a creierului sau, cu logicasa incisiva, n-avea in mod normal dificultatiin organizarea unor fapte ce pareaunecorelate, intr-o unitate logica, indiferent

de elementul de legatura ascuns in ele.Dar acum rezolva prea incet detaliile, iitrebui un moment pentru a intelege de ce.Fiecare element se compunea din multe



313

amanunte mici, unele rezolvabile partial

prin deductie, altele, desi neindoielnicexistau, refuzau sa iasa din ceata. Nuavea timp sa se mai gindeasca la asta. Sedecise sa patrunda in cabinacomandantului navei si avea o singuramodalitate s-o faca. Cu o miscare hotaritaapasa butonul. Pasi intr-o camera puternicluminata. Un barbat inalt statea la vreopatru metri de teleportor, cu privireaatintita asupra lui. In mina stringea unpistol In-no.

Abia cind barbatul vorbi, Maltby ilrecunoscu pe Hunston. Conducatoruldellhibrizilor spuse cu o vocepatrunzatoare:

- Bine ai venit capitane Maltby, teasteptam.

De data aceasta indrazneala dadusegres.

Maltby se gindi sa-si smulga si elpistolul din toc. Se gindi doar. Se uitase



314

spre panoul de control, in portiunea unde

se afla apararea automata pentru interiorulnavei. Stralucea acolo o singura luminita.Isi misca incet mina. Lumina clipi, dovedindca era tinut sub observatie. Se hotari sa nufoloseasca arma. Posibilitatea ca lumina safi fost activata fusese si motivul pentru carenu patrunsese pe puntea principala cuarma in mina.

Maltby ofta si-si indrepta intreaga atentiecatre celalalt. Trecusera trei luni de cindnu se mai vazusera. Ca toti indivizii cu

singe dellian in vine, ca si Maltby de altfel,Hunston era un exemplar superb, perfectproportional. Mama lui fusese blondaprobabil, iar tatal un brunet foarteintunecat, deoarece parul ii crescuse intr-un amestec ciudat de auriu si negru, ceea

ce se intimpla intotdeauna in astfel decupluri. Ochii lui erau de un albastrucenusiu. La intilnirea lor anterioara,Hunston ii paruse mai slab, mai imatur, in



315

pofida sigurantei si a personalitatii sale

puternice. Dar asta se intimplase demult.Acum parea puternic si semet, fiecarecentimetru din el trada conducatorul.Deschise gura si i se adresa lui Maltby faranici o introducere:

-Pe scurt, faptele sint urmatoarele:aceasta nu este Star Cluster. Declaratiamea a fost o manevra politica. Amcapturat aceasta nava dintr-un hangar dingalaxia principala. O a doua nava derazboi, pe cale de a fi capturata in

prezent, va sosi aici in curind. Cind va fiaici vom declansa un atac surpriza asupralui Star Cluster.

Schimbarea rolului lui Maltby din salvatorin pacalit se facuse rapid. Fusese un omhotarit, pregatit sa infrunte orice pericol si

dintr-o data devenise un nebun, al carui telera ridicol.

- Ddarr... incerca el sa vorbeasca.Era un sunet, nu o reactie. Un cuvint ce



316

exprima confuzia, o stare fara ginduri ce

preceda o furtuna in creier, din care rasaritriumfatoare intelegerea situatiei, inainteca Maltby sa mai poata spune ceva,Hunston continua:

- Cineva ne-a avertizat ca sosesti.Presupunem ca sotia ta. Presupunem chiarmai mult, ca in spatele fiecarui pas pe careil face se afla un scop ostil, in consecinta,ne-am pregatit pentru starea de urgenta. Ininteriorul acestei nave am zece mii deoameni. Daca sosirea ta aici este un

semnal pentru atac, atunci acesta trebuiesa fie intr-adevar bine organizat pentru ane surprinde.Inca o data, prea multe fapte. Dupa un

minut Mfaltby se gindi la militarii de afara,ce asteptau sa patrunda in nava si tresari.Deschise gura sa spuna ceva si apoi oinchise la loc, in timp ce creierul sau dellianproiecta in cel primar amintirea intilnirii culocotenent Neslor. Capacitatea logica a



317

celui de-al doilea creier nu avea

corespondent in echivalentul uman. Oconexiune fulgeratoare se facu intreintilnirea cu psihologul si inconstienta incare cazuse cind se prabusise pe solulCassidoruiui. Instantaneu, extraordinarulsau creier secundar examina aproape omie de posibilitati pina obtinu in sfirsitraspunsul.

Costumul pe care-1 purta!!! Fusese lasatin nesimtire pentru a-i putea fi inlocuit cualtul, in orice clipa putea fi activat. Siroind

de transpiratie, incerca sa-si imaginezeciocnirea titanilor: zece mii de dellhibriziimpotriva echipajului de pe Star Cluster,impotriva a o suta de mii de militari dinarmata de pe Fifty Suns.Cel putin acest ultim grup astepta

semnalul sau, ii putea salva nedind alarma.Deveni brusc constient ca trebuia sa spunaceva, dar mai intii...

Trebuia sa afle daca imbracamintea ii



318

fusese "tratata".

Duse un brat la spate si apasa cu minaprudent in spinare. Patrunse zececentimetri, cincisprezece, si in continuareinca mai era loc gol in jurul miinii sale.Incet, Maltby isi retrase bratul. Costumulera intr-adevar activat.

Hunston tocmai spunea:-Planul nostru este sa distrugem Star

Cluster si apoi chiar Pamintul.-Cee?! facu Maltby.Cascase ochii. Avea senzatia ca nu

auzise bine. Ingina si el, propria-i vocerasunindu-i in ureche asurzitoare:

- Sa distrugi Pamintul!Hunston dadu din cap cu raceala.-Este singura posibilitate logica. Daca

este distrusa unica planeta pe care se stiedespre expeditia lui Star Cluster in MareleNor Mâgellan, vom avea timp sa neextindem, sa dezvoltam aceasta civilizatiesi, eventual, dupa sute de ani de inmultire



319

intensiva, vom avea o populatie suficient

de mare pentru a prelua controlul asupraintregii galaxii.-Dar, protesta Maltby, Pamintul este

centrul galaxiei principale. Toata puterease afla acolo, e simbolul Imperiului. Estecapul planetelor din peste trei mii demilioane de sori. Este...

Se opri. Frica ce puse stapinire pe el erauriasa pentru ca nu se referea la persoanalui.

-De ce, nebunule? urla el furios. Nu poti

face un lucru ca acesta. S-ar dezorganizaintreaga galaxie.

- Exact, aproba Hunston cu satisfactie.Categoric, vom avea timpul necesar. Chiardaca mai stiu si altii despre expeditia StarCluster, nimeni n-ar face legatura cu

catastrofa si nu va mai fi trimisa o altaexpeditie.

-Dupa cum vezi, continua Hunston dupao scurta pauza, am fost foarte sincer cu



321

sa fie distrus!

Cu un efort teribil, alunga in adincurigindul si privi din nou catre Hunston.Acesta il fixa cu ochii ingustati denerabdare, dezorientindu-1 pe Maltby.Deschise gura sa faca o remarca sarcasticadespre un uzurpator care are tupeul saceara ajutorul celui pe care s-a luptat dingreu sa-1 inlocuiasca. Dar Hunston ii luavorba din gura.

-Maltby... care este pericolul? Care eraplanul lor cind te-au trimis aici? Trebuie sa

fi aflat pina acum...Maltby aproape uitase de asta. Inca o

data incerca sa vorbeasca. Dar acum seopri singur, in mintea lui se nastea un altgind. Zacuse acolo de multe luni, iarconceperea lui in cele mai mici detaliireprezenta de fapt solutia lui Maltby pentruproblema intregului Fifty Suns. In trecut,ipoteza ca aceasta solutie presupunea caun singur om sa convinga, sa comande



322

chiar, trei grupuri ostile la un moment dat si

sa le forteze sa se supuna vointei sale,facea intreaga idee ridicola si nepractica.

Acum, dintr-un salt mental, intelese cumputea realiza acest lucru. Dar repede,repede! in orice clipa costumul pe care-1purta putea fi folosit.

- Camera! spuse el violent. Daca puipret pe viata ta, iesi de aici imediat!

Hunston casca ochii la el. Parea ca nuse teme. Il intreba cu un ton curios:

-Camera aceasta este periculoasa pentru

ca te afli tu aici?-Da, spuse Maltby si ridica putin bratele in

sus,si capul de asemenea, astfel incit energiadin arma In-no a lui Hunston sa nu-1

loveasca in plin.Corpul i se incorda pentru saltulinainte, in loc sa traga, Hunston seincrunta.



323

- Ceva nu-i in regula. Normal, nu te-as

lasa singur in cabina de comanda a navei.Daca inteleg bine, imi ceri practic sa teucid. Evident, daca esti un pericol, atuncitrebuie sa mori. Prea evident. Lumina deprotectie te urmareste... adauga elcaustic,...in momentul in care as trage eu,apararea automata s-ar reseta si atunci aiputea sa folosesti tu arma. Asta asteptai?

Asta.- Iesi din camera asta, fu tot ce-i

raspunse Maltby. Iesi nebunule, n-auzi?

Hunston nu se misca, dar ii mai piericuloarea din obraji.

- Singura amenintare pe care mi-o potimagina este ca cei de pe Star Cluster sa fifacut cumva sa trimita un teleportor labord.

Se uita lung la Maltby.- N-am reusit sa descoperim cum

functioneaza aceste teleportoare, stiu doaratit: nu exista legaturi intre aparatele de pe



324

nave diferite. Sint acordate pe frecvente

diferite si fixate astfel. Odata construite numai pot fi modificate. Dar TU, sigur ai avutocazia sa afli secretul de operare. Spune-mi !

Spune-mi! Era clar ca trebuia sa atace, inpofida luminii de protectie. Avea nevoienumai de muschi, se baza doar pe ofractiune de secunda de surpriza. Poatereusea sa-1 pacaleasca, daca ar fi incercatsa-i explice ce i se cerea.

Ironia era ca Hunston si expertii sai

apreciasera corect natura primejdiei.Hunston statea in fata unui om al caruicostum era intesat cu teleportoare, atit infata cit si in spate, si nu banuia nimic.

Maltby incepu:-Teleportoarele lucreaza asemanator

celor care au dus la nasterea primilor"roboti" dellieni, numai ca folosesccomponentele originale. Generatoarele de"roboti" luau o imagine electronica a unei



325

fiinte umane si construiau ceea ce se

presupunea a fi dublura exacta a materieiorganice. Ceva era gresit, desigur, intrucitdellienii n-au fost niciodata duplicate alefiintelor omenesti originale, erau deosebitichiar si din punct de vedere fizic. Pe bazaacestor diferente s-a dezvoltat ura ferocecare a condus la masacrarea "robotilor" deacum cincisprezece mii de ani. Dar acumnu mai conteaza... Aceste teleportoarereduc corpul la un flux electronic si apoi ilreconstituie folosind un procedeu de

restaurare a tesuturilor. Procedeul adevenit la fel de simplu ca aprinderea unuibec si...

In acest moment Maltby lansa atacul.Teama ca Hunston ar fi putut tinti catrepicioarele sale, catre piept sau catre cap,

se spulbera. Pentru ca in acest ultimmoment celalalt ezita, si fu pierdut. PistolulIn-no fulgera cind Maltby il apuca deincheietura miinii ce tinea arma. Flama se



326

lovi insa fara pagube de podeaua

absorbanta, apoi arma zangani lovindu-sede perete, departe de locul incaierarii.

- Ticalosule! suiera Hunston. Stiai can-as trage in conducatorul ereditar aldellhibrizilor. Tradatorule...

Maltby nu stiuse nimic. Si nu pierdutimpul sa analizeze aceasta declaratie.Vocea lui Hunston se stinse. Maltby iiapucase capul ca intr-un cleste si tragea deel catre si in interiorul pieptului sau.Surpriza fusese naucitoare. Pentru o clipa,

vitala, Hunston inceta sa se mai zbata, inacel moment Maltby il indesa in teleportor,parind ca-1 inghite cu propriul sau trup.

Imediat ce disparu zbaterea ultimuluipicior, Maltby sfisie fermoarul costumului, ilscoase apoi il aseza astfel incit suprafetele

teleportorului sa se afle fata in fata.Practic se catarase ca sa iasa din costum,alergind imediat catre panoul de control,ajusta lumina de protectie sa lucreze pentru



327

el si facu inca o duzina de alte reglaje. Un

minut mai tirziu, nava ii apartinea.Era necesar acum sa prezinte celor

trei grupuri decizia lui. Si mai era... Gloria...

CAPITOLUL XXIII

Audierea se tinu dupa zece zile, infata capitanilor convocati la bordul lui StarCluster. Se consumase probabil deja primul

act al spectacolului, deoarece la intrarea luiMaltby, ea era deja acolo, cu figuraimpietrita, privind fix inainte. Maltby ghiciprivind-o, ca facuse un ultim efort de aincerca tinerea acestei audieri si dadusegres.

Maltby se aseza pe locul indicat deunul dintre ofiteri si astepta sa fie chemat.Era putin incordat, dar nu amarit. Stia catrebuie sa vina cu argumente foarte



328

puternice pentru a cistiga, dar pretul merita

efortul.Cu coada ochiului privi catre

premiu... si-si feri pripit privirea cindcautatura femeii o intilni pe a lui,amestecata cu scintei si licare de gheata cetinteau direct in ochii lui.

- Capitane Maltby, spuse ea cu vocegrava, te implor sa nu fortezi verdictul.

- Excelenta, esti la fel de atragatoarepentru mine cind esti furioasa ca si atuncicind esti... docila.

- E o remarca vulgara si n-am sa ti-o iertniciodata.

Vocea i se aprinse.- Imi pare rau daca ai impresia ca sint

vulgar, zise el. Nu simteai asa mai inainte,daca iti amintesti.

Obrajii ei incintatori se imbujorarabrusc.

- Nu tin sa-mi amintesc ceva ce acumnu-mi mai face placere, spuse ea cu



329

asprime. Daca ai fi un gentleman, nu ar

trebui sa te folosesti de astfel de amintiri.- Sper, raspunse Maltby, ca vei

continua sa ma consideri un gentleman inadevaratul sens alcuvintului. Dar nu vad ce legatura ar aveaacest lucru cu sentimentele pe care leavem unul pentru celalalt.

- Nici un gentleman n-ar incerca saimpuna cuiva dragostea cu forta, cindsentimentul nu estereciproc.

- Singura mea dorinta, spuse Maltby,este sa fie restabilit sentimentul naturalalungat prin forta.

Ea se uita fix la el, cu pumnii strinsi,de parca ar fi fost gata sa-1 ia la bataie. I seadresa cu brutalitate:

- Afurisit avocat al spatiului. Asvrea..., as vrea sa nu te fi lasat niciodata inbibliotecile noastre.

Maltby zimbi.



330

- Gloria, draga mea, vorbi el pe un

ton confidential, am auzit ca si tu esti unavocat alspatiului destul de bun. Pot pune ramasagca te poti descurca.

- Nu pun pariuri, ii taie vorba curaceala.

Era o replica insultatoare, dupa toatecite se intimplasera. Maltby ramase pentruun moment tacut, socat de exagerareaafirmatiei. Zimbi apoi din nou.

- Draga mea, stii foarte bine ca poti

cistiga acest caz. Pariul meu era ca, in fondvrei sa cistig eu si nu-ti vei amintiargumentul special cu care poti invinge.

- Nu exista astfel de argumente.Cunoastem amindoi legea, iar tu matorturezi intentionat cu

acest genele discutie.Deodata in ochi ii aparura lacrimi.- Te rog Peter, il implora ea,

abandoneaza. Elibereaza-ma.



331

Maltby ezita, uluit de intensitatea

apelului ei. Dar n-avea de gind sa renunte.Femeia aceasta i se daruise fara rezervepe planeta din S. Doradus. Daca dupa ceva fi descatusata din lanturile psihologiceartificiale va continua sa-1 respinga, atunciva fi libera, ii spuse foarte serios:

- Draga mea, de ce ti-e frica... de tineinsati? Tine minte, alegerea iti revine tiedupa aceea. Inmomentul de fata crezi ca vei prefera saramii cu mine si-ti repugna aceasta idee.

Odata eliberata desub apasarea psihologica artificiala, s-arputea sa-ti doresti sa mentii aceastacasatorie.

- Niciodata. Nu pricepi ca-mi voiaminti aceasta perioada, imi voi aminti ca

am fost silita sa simt astfel? Nu intelegiacest lucru?

Intelegea. Dintr-o data intelesese caprivise toata situatia din punctul de vedere



332

al unui barbat. Femeile gindeau altfel. Ele

trebuiau sa simta necesitatea unui partenerde viata ales fara cea mai mica urma deconstringere. Era o viziune uimitoare pentruel, care fusese atit de tensionat si absorbitde problemele sale. Si totusi nu putea rosticuvintele care ar fi elibcrat-o.

Rememora evenimentele ultimelorzece zile. Fusesera zile marete pentru el.Pentru ca bilioane de oameni acceptaserasolutia propusa de el. Primii care au fost deacord fusesera dellienii si non-dellienii. Cind

fusesera trimise vestile ca Star Cluster nufusese capturat si ca Pamintul isi mentineaconditiile initiale, cu usoare modificari,guvernul din Fifty Sunsn isi declara publicacordul.

Maltby ramase putin dezamagit de

reactia la ceea ce lui i se parea o stiresenzationala. Informatia pe care el oobtinuse in biblioteca navei pamintene canon-dellicnii NU erau "roboti" sau umanoizi,



333

ci descendenti ai oamenilor care-i ajutasera

pe primii dellieni sa evadeze, paru sa nuaiba nici un efect. Maltby se putea consoladoar ca erau probabil multe alte problemecare detineau atentia populatiei. Era deasteptat o reactie in timp. Non-dellieni vorsimti o inrudire mai puternica cu celelaltefiinte omenesti. Dellienii, intelegind caoamenii pretinsesera cu multi ani in urmaca ar fi "roboti" de dragul generatiiloviitoare, ar putea accepta ca fiinteleomenesti pot fie persoane de incredere.

Fusese mai greu de rezolvatproblema dellhibrizilor. Usuraticul lor lider,Hunston, fiind prizonier, marea majoritateparu ca accepta infringerea si se declara deacord cu solutia lui Maltby. Anuntul facut deel catre orasele ascunse suna foarte aspru.

Erau norocosi ca li se acorda statutul egalin guvernarea sistemului, dupa cealesesera calea razboiului. Toate navele dingalaxia principala erau avertizate cu privire



334

la tactica folosita de dellhibrizi si pentru

multi ani, acestia erau obligati sa poarteecusoane de identificare. Totusi dellienilor lise permitea sa se casatoreasca cu non-dellienii, iar cuplurile puteau avea copii prinmetoda presurizarii. Copii rezultati dinaceasta casatorie vor fi invariabil dellhibrizi;astfel, dupa o perioada de multe generatii,numarul dellhibrizilor va creste simtitor. Sidaca mutatia conducea catre o dominatiegradata, prin nijloace normale si legale, adellhibrizilor, Pamintul era gata sa accepte

situatia. Legile cu privire la aceste azurierau foarte liberale si de perspectivaindelungata. Fundamental, doaragresiunea armata era interzisa cudesavirsire.

Amintindu-si toate acestea, Maltby zimbi

amar. Rezolvase problemele tuturor, maiputin problema sa personala. Statea incontinuare acolo, nehotarit, cind intrunirease suspenda.



335

Trei ore mai tirziu, dupa o scurta

deliberare a juriului, capitanul Rutgers citihotarirea. Fusese scrisa in pripa. Ofiterul iidadu citire cu un glas sonor:

- Legea cu privire la reluarea starii initialein urma unei presiuni psihologice, artificialimpuse, nu se aplica si capitanului Maltby,care in momentul in care a fost conditionat,nu era cetatean al Imperiului. Se aplicainsa pentru Lady Gloria, nascuta cetateanal Pamintului.

Avind in vedere ca Peter Maltby a

actionat ca intermediar intre Pamint si FiftySuns si ca aceasta este ultima calatorie inspatiu, pe nava de razboi pentru LadyGloria, nu exista bariere geografice care saimpiedice mentinerea acestei casatorii.

In concluzie, dispunem ca Lady Gloria

sa se supuna tratamentului necesar pentrua reveni la sentimentele initiale de afectiunepentru sotul ei.

Maltby ii arunca o privire fugara Gloriei



336

si vazu lacrimi in ochii ei, apoi se ridica.

- Excelentele voastre, as vrea sa varog ceva.

Capitanul Rutgers ii facu semn ca-i dacuvintul.

Maltby ramase tacut o clipa, apoiinghitind cu greu, spuse:

- Doresc sa o scutesc pe sotia mea deobligatia de a se supune acestuitratament... cu o conditie.

- Care este conditia? intreba grabit ofemeie din juriu.

- Conditia mea este sa-mi acordepatruzeci si opt de ore intr-un loc pe care-1voi alege eu, pentrua o recuceri. Daca dupa aceasta perioadava avea pentru mine aceleasi sentimenteca acum, voi cere ca

executarea sentintei sa se amine pe termennelimitat.

Femeia privi catre sefa ci.- Pare destul de cinstit, Gloria.



337

- E ridicol, spuse Amiralul de pe Star

Cluster, imbujorindu-se.Maltby se indrepta catre ea. Se inclina

si spuse cu voce scazuta:- Gloria, ai in fata a doua sansa. De

fapt, nici nu ai tinut cont de prima, dupacum prevazusem.

- N-a existat prima sansa. Decizia cares-a luat aici era inevitabila, stii asta.

Ii evita privirea lui directa; asa i se parului Maltby.

- Exista o lege de baza a casatoriei,

dinainte de calatoriile spatiale, veche citistoria umanitatii.Ea nu-si mai feri privirea. Ochii i se dilatara,incepea sa creasca in ei o lumina deintelegere.

- De ce... bineinteles, spuse ea. Cum

am putut sa uit ?Se ridica pe jumatate din scaun, parca

voia sa-si sustina argumentele, incet, selasa sa alunece



338

-Ce te face sa crezi ca noi doi nu putem

avea copii ?-Nici o casatorie intre o fiinta omeneasca

si un dellhibrid nu a putut avea copiifara ajutoareartificiale.-Doar cu sistemul de presurizare rece...-Nimeni nu poate fi constrins sa-1

foloseasca, spuse Maltby. Gloria, nu potinega faptul ca ai avut aceasta sansa pinala pronuntarea sentintei. Este cel mai vechimotiv, iar pe vremuri era singurul acceptat,

pentru desfacerea casatoriei. Nimeni nu1-ar fi comentat. Ar fi fost definitiv. Dar tuai luptat din greu pentru acest divort, farasa te gindesti si la asta. Am considerat ca eo justificare perfecta a sentimentului meu,ca in fond doresti sa fim impreuna. Tot

ce vreau este sa-mi acorzi ocazia de a fisinguri, doar noi doi, iar acum am dreptulsa cer acest lucru.

- Aceste patruzeci si opt de ore pe care



339

le soliciti, sopti ea, unde...

Se opri, cu ochii mariti. Respira cugreutate.- De ce, e ridicol. Refuz sa iau parte la o

astfel de naivitate romantica, in plus, S.Doradus este mult prea departe, in afarateritorului nostru.

Peste umarul ei, Maltby o vazuintrind pe Locotenent Ncslor. Ii arunca oprivire iute, intrebatoare si descoperi caochii ei ii cautau pe ai lui. Psihologul inclinacapul abia perceptibil. Ca urmare, Maltby

isi cobori privirea din nou catre Gloria. Nucredea ca avea de ce sa se rusineze pentruintelegerea facuta cu sefacompartimentului psihologic de a oreconditiona pe sotia lui dupa pronuntareasentintei. Aceasta tinara mindra si dura

avea nevoie de sentimentul unei afectiuninaturale, mai mult poate decit oricine penava aceasta. Era o realitate pe care ointelesese si Locotenent Neslor la fel de

a.e. van vogt - star cluster

Documents