Van Vogt, A.E - Razboi Impotriva YazilorCapitolul 1La ad postul întunericului, pas rea trecu rapid pe lâng submarin de la un cap tă ă ă ă la altul al acestuia, zburând razant aproape la nivelul pun ii şi la aproximativţ zece metri spre babord. Era uriaş , iar Kenlon, care îi z ri înaintarea pe fundalulă ă cerului înnorat, întoarse capul şi o urm ri cum se îndep rta, schimbându-şiă ă traiectoria, în zborul ei rapid spre nord-vest.Kenlon îl privi întreb tor pe maistrul timonier Reichert, care era ocupat cuă aparatura electronic de direc ionare. Îns acesta nu p rea s fi observat ciudataă ţ ă ă ă pas re care trecuse pe lâng ei. Kenlon îşi îndrept din nou privirea spre direc iaă ă ă ţ

în care se dusese pas rea. Spuse, abia şoptit:ă-Nu-i bun direc ia, p s rico! Dac vrei s supravieă ţ ă ă ă ă uieşti, nu spre Tokyo trebuieţ s zbori. De fapt...ăSe opri încruntat. Ce ciudat, îşi spuse. Scoase telefonul din cutia lui impermeabil .ă- Aici Tedders, se auzi vocea locotenentului Tedders.- Eu joc un joc, spuse Kenlon, şi nu mai pot ine socoteal ca lumea. La ceţ ă distan ne afl m de uscat?ţă ă-M-a i trezit din somn, domnule, din cel mai adânc somn de care am avut parteţ de câteva s pt mâni, spuse Tedders pe un ton plin de indignare.ă ăKenlon zâmbi satisf cut. Între membrii echipajului se instituise un pariu, careă urma s fie câştigat de acela dintreăei care, atunci când avea s fie trimis s -1 trezeasc pe Tedders pentru cevaă ă ă important, avea s -1 g seasc doră ă ă mind. Ofi erul de pe submarinul ţ Sea Serpent* avea incredibila aptitudine de a se trezi cu câteva secunde înainte de a fi sunat.Nimeni nu-1 v zuse vreodat mo ind când era de seră ă ţă viciu. Acum era de serviciu.Tedders îşi încheie reproşurile, apoi spuse:- Ca r spuns la întrebarea dumneavoastr , domnule Kenlon, Pacificul esteă ă probabil cea mai mare zon oceaă nic în aceast emisfer , iar submarinul Floteiă ă ă Americane Sea Serpent, care şi-a p r sit baza, în vederea celui mai lung parcurs deă ă prob din scurta sa existen , se afl acum la aproximativ o mie nou sute deă ţă ă ă kilometri de cel mai apropiat atol cunoscut. Poate c aici e o mic exagerare.ă ă- Mai uimeşte-m pu in cu cunoştin ele tale, îl ironiz Kenlon. Înşir -mi, f r preaă ţ ţ ă ă ă ă multe înflorituri, numele tuturor p s rilor mari pe care le cunoşti şi care potă ă parcurge în zbor trei mii opt sute de kilometri.- P i ... ar fi albatrosul.ăF cu o pauz , iar Kenlon îl îndemn :ă ă ă- Hai continu .ă- Vezi dumneata - spuse Tedders cu iritare în glas -vreau s ştii c atunci când aă ă început r zboiul din Coreea, tocmai m instalam comod într-un fotoliu mare cu oă ă pern moale de la firma „Carruthers, Carruthers, Tait şi Carruthers", care nu suntă ornitologi. Nimeni nu-mi va putea da vreodat o explica ie logic a faptului c ,ă ţ ă ă dup terminarea r zboiului, m-am hot rât s r mân în armat şi s -mi petrecă ă ă ă ă ă ă restul zilelor într-o eav de scurgere, plin de instala ii, în adâncul m rilor.ţ ă ă ţ ă* Sea Serpent = Şarpele m riloră-Albatrosul, cuget Kenlon cu voce tare. sta are cumva o dimensiune de trei-ă Ăpatru metri, cu aripile desfăcute?- Exact.- Cu un cioc lung, puternic? -Mda!-Cu paisprezece pene în coada rotund şi cu aripi foarte înguste?ă- Întocmai.- Trebuie s te gândeşti la ceva, spuse Kenlon. Aceasta nu era aşa. Cu aripileă întinse, m sura şase metri, avea aripi lungi.ă- Poate c e jupânul tuturor albatroşilor.ă- ... F r cioc, f r nici un fel de pene în coad - conă ă ă ă ă tinu Kenlon - şi cu un corpă care p rea aproape greoi, de mare ce era, chiar şi cu acele aripi mari. Întrebare:ă Pot liliecii s ating dimensiunile unui mic avion?ă ă-Întrebare, spuse Tedders. Oare c pitanii de vas se c nesc dup ce petrec oă ţă ă ă anumit bucat de timp în fiecare noapte, pe punte, deasupra celorlal i? Sauă ă ţ tocmai asta-i problema, c ajung s pluteasc cu ajutorul câtorva p hă ă ă ă ărele din rezerva secret de licori bahice?ăKenlon, care nu bea niciodat , se încrunt . Ştia c nu avea de ce s se supere,ă ă ă ă din moment ce el se aflase la originea micului joc. Nu-i pica îns deloc bine s iă ă

se spun în fa c avea probleme psihice. Spuse, cu polite e în glas:ă ţă ă ţ- Voi mai face unele observa ii, domnule Tedders, şi de aceast dat voi purtaţ ă ă ochelari.Aşez receptorul la loc şi r mase în picioare, înv luit în bezn , ridicându-şiă ă ă ă privirea spre cerul nop ii. Stratul de nori se îngroşase în locul în care disp ruseţ ă pas rea, dar spre sud-est, acolo, unde luna era mascat de nori albi, se z reauă ă ă por iuni albastre de cer pe care sclipeau stelele.ţTrebuie c acolo, sus, b tea vântul, c ci luna se deplas brusc pe unul din acele fundaluriă ă ă ă negru-albastre. Lumina ei p trundea printr-o deschiz tur din ce în ce mai mare. Prină ă ă aceast por iune razele albe ale lunii înv luiau submarinul şi luminau cu putere mareaă ţ ă întunecat .ăO umbr traversa imaginea lunii. Kenlon, care era pe cale s se întoarc , ridic din nouă ă ă ă privirea. Apoi scoase un icnet şi se prinse cu putere de parapet. Pe fundalul lunii se putea vedea clar silueta unui b rbat înalt cu aripi. Aripile nu erau deschise decât par ial şi erauă ţ nemişcate. P rea ină ţ tuit acolo, precum o fiin de coşmar, o simpl siluet neaţă ă ă gr . IIă privea fix pe Kenlon.Aceast imagine imobil se men inu mult timp. Apoi picioarele i se îndoir , trupulă ă ţ ă pierzându-şi aspectul uman.O pas re uriaş ieşi din razele lunii, âşnind spre bezna din jur.ă ă ţMinutele se scurgeau greu. Uriaşa nav str lucitoare înainta şuierând prin apele pu ină ă ţ agitate, ca un monstru despicând în vitez marea întunecat .ă ăTurbinele ac ionate atomic îşi men ineau ritmul conţ ţ stant, în plin for . Prin tambuchi seă ţă ivi un cap.- Pot s urc, domnule Kenlon? spuse Tedders. Kenlon confirm cu o mişcare a capă ă ului.- Ce este?Tedders se ca r pe scar , pân ajunse lâng el.ţă ă ă ă ă- M-am tot gândit, spuse el, la p s ri care cu aripile întinse m soar şase metri, la ună ă ă ă ofi er pe nume William Kenlon care este celebru pentru aprecierile sale extrem deţ exacte, când e vorba de distan e sau de lungimea vapoaţ relor aflate la doi kilometri distan . Şi, în sfârşit, m-am gândit foarte mult la un tip pe nume Tedders care nu e dea-ţăjuns de iste ca s în eleag când o conversa ie e serioas .ţ ă ţ ă ţ ăSe întrerupse.- Chiar a i v zut pas rţ ă ă ea aceea?Era o form de a-şi cere scuze. Ceea ce însemna c ultimele cuvinte rostite de Kenlon laă ă telefon îi tr daser enervarea. Kenlon ezit . C uta cuvintele potrivite pentru a descrieă ă ă ă exact ceea ce v zuse ultima oar . Şi cl tin înceă ă ă ă tişor din cap.- Era întuneric, spuse el, şi era acolo - ar t undeva, în bezn - şi n-am v zut decât oă ă ă ă imagine neclar .ă- Din punct de vedere aeronautic - spuse Tedders - eu sunt un încep tor. Era cât pe ce să ă m înscriu în avia ie -spun c „ă ţ ă era", deoarece m-au respins categoric. Dar oare ar fi fost posibil s fie avion mic, foarte lent? Un fel de avion de observa ie? La urma urmelor, nu suntă ţ pu ini cei care ar vrea s afle ce-i cu noi aici.ţ ăKenlon nu r spunse imediat. Şi nu din cauz c spuseă ă ă le celuilalt nu i se p reau demne deă analizat. Ceea ce f cuse s realizeze c v zuse, într-adev r, ceva, era presupunerea luiă ă ă ă ă Tedders, cum c vorbise foarte serios la telefon.ăSe gândea intens: Ce am v zut? O pas re asem nă ă ă ătoare unui om, care, cu aripile întinse, m sura şase metri! Începu, nesigur, s se întrebe dac nu cumva o ar reuşise să ă ă ţ ă ă inventeze aripi ataşabile fiin elor umane. Era o idee complet nou . Şi îi trebui un minutţ ă pentru a-şi fixa în minte problemele mecanice ale unei astfel de inven ii.ţSe trezi din scurta reverie cu convingerea c cel mai bine era s spun cât mai pu ine.ă ă ă ţ Zâmbi chinuit şi se uit la micu ul Tedders.ă ţ- Un asemenea avion s vin aici? spuse el neîncreză ă ător. In plus ar fi ap rut pe radareleă noastre, dar nu mi s-a raportat nimic. Se pare c numai eu am v zut-o, şi nici eu nu suntă ă sigur...- Domnule Kenlon!Era maistrul-timonier Reichert. Kenlon se întoarse pe jum tate, enervat deă întrerupere.- Da? spuse el.

- A i trimis pe cineva la cap tul pun ii din fa ?ţ ă ţ ţă- Ce s fac? întreb Kenlon.ă ăSe r suci. Apoi ajunse pe punte, âşnind spre silueta care era ag at de pror .ă ţ ăţ ă ă Auzea în spatele lui paşii grei ai lui Reichert, iar undeva, mai în urm , Teddersă d dea nişte ordine, printre din i, pe un ton r stit, prin tambuchi.ă ţ ăCând Kenlon se apropie, omul înaripat îşi ridic priviă rea. Ochii lui mari str luceau înă noapte ca nişte giuvaeruri opace. Era prea întuneric pentru a i se putea distinge tr să ăturile fe ei, sau m car conturul corpului.ţ ăSingurul lucru important, asupra c ruia Kenlon se conă centr dup o privireă ă scurt , era faptul c omul-pas re prindea un fel de obiect metalic de margineaă ă ă exterioar a prorei lui ă Sea Serpent.Obiectul metalic sclipea, reflectând juc uş în jur razele intermitente ale lunii,ă acum par ial ascuns . Omul ghemuit se aplecase deasupra lui, b tând din aripileţ ă ă sale monstruoase care porneau mult de sub omopla i.ţŞi era nemişcat. St tea ag at acolo cu o disperare ciuă ăţ dat , ap sând obiectulă ă metalic pe suprafa a metalic a subţ ă marinului, în timp ce Kenlon, aplecat peste parapetul jos şi inându-se de suportul drapelului, lovi cu pumnul.ţIzbi un corp foarte uşor, pufos, care reuşi cumva s -i evite lovitura, dup care seă ă întinse în fa . Fu apucat de nişte mâini, apoi aruncat pe spate, peste parapet, peţă puntea sigură.Creatura îl urm , b tând din aripi, în timp ce se repezea spre el.ă ăKenlon nu-şi d du seama când anume se aprinser reflectoarele. Se lupta cuă ă putere contra unui trup uman extrem de uşor, dar la fel de puternic ca şi el.Capul îi era izbit de aripi uriaşe. Omul-pas re se desprinse brusc. Kenlon z ri,ă ă pre de o clip , un chip usc iv, încordat, cu buze de om care dezveleau acum unţ ă ăţ şir de din i albi. Apoi trupul deşirat se ridic de acolo. Pentru o clip , conturulţ ă ă omului înaripat deveni vizibil în fasciculul reflectorului, orientat în sus. Apoi, mai rapid decât razele oscilante, se r suci în lateral şi se f cu nev zut în bezn , spreă ă ă ă nord.În spatele lui Kenlon, ca o reac ie la cele petrecute, o mitralier începu s spargţ ă ă ă liniştea nop ii cu tirul ei.ţ

Capitolul 2Degeaba tr geau în el, obiectul metalic asem n tor unei farfurii pentru pl cintă ă ă ă ă r mânea neclintit pe prora din o el.ă ţTranspirat, Kenlon ridic privirea spre locul în care comandantul-adjunct, Jones-ăGordon îngenunchea lâng drapel strângând cu putere încheietura lui Kenlon, înă vreme ce acesta lucra cu cealalt mân . Tremurând de epuizare, Kenlon spuse înă ă cele din urm :ă- Ce zice i, domnule, folosim un aparat de sudur ca s -1 ardem?ţ ă ă-Cine s -1 mânuiasc ? spuse comandantul mohorât. C ldura ar putea declanşaă ă ă bomba!În mod surprinz tor, Kenlon nici nu se gândise la obiect ca fiind o bomb . Furată ă de evenimente, uitase de orice, afar de problema de moment.ăAcum, sim i c p leşte. Se uit la obiect cu groaz , groaz care îi aduse rapidţ ă ă ă ă ă aminte c era c s torit şi avea un copil, nefiind deci în situa ia de a-şi risca via a.ă ă ă ţ ţPre de o clip , gândul acela îl inu nemişcat. Apoi îşi ridic privirea spre Jones-ţ ă ţ ăGordon. Cu un zâmbet rigid spuse:- Voi face ceea ce trebuie, e datoria mea. Ridic glasul:ă-Reichert, adu un aparat de sudur şi o scar din frânghie. Adu doi oameni, să ă ă m ajute. Pas alerg tor!ă ă- Am în eles, s tr i i!ţ ă ă ţ-Pare transparent, nu cred c e o bomb , spuse comandantul gânditor.ă ăEra un tân r cu nişte f lci col uroase şi cu nişte ochi calzi, albaştri.ă ă ţ

- Şi oricum e prea mic pentru a ne provoca vreo stric ciune serioas . Veni i aici,ă ă ă ţ domnule Kenlon.Kenlon nu ar fi reuşit s treac parapetul de unul sină ă gur. Mâinile puternice ale lui Jones-Gordon îi traser trupul sl bit peste parapet şi numai antrenamentul lui deă ă ofi er al marinei îl ajut s -şi îndrepte corpul tremurând şi s ia pozi ie de drep i.ţ ă ă ă ţ ţSuperiorul lui spuse cu o voce grav :ă- Bine c înc nu m culcasem. Nu aş fi crezut toate acestea dac nu le-aş fiă ă ă ă v zut cu ochii mei. Bill, ă cine a fost?- Un om cu nişte aripi, ca de pas re, începu Kenlon s -i explice.ă ăSe opri. Cuvintele îi goneau prin creier. Întregul trup i se încord la gândulă lucrurilor incredibile ce se întâmplaser . Repet încet:ă ă- Un b rbat cu aripi... domnule, cred c ne-am pierdut min ile.ă ă ţCu coada ochiului, Kenlon v zu „bomba" în form de suport pentru pl cinte, peă ă ă care o l sase creatura. Şi gândul îi veni din nou în minte. Dac era vorba deă ă nebunie, ea nu venea din partea ofi erilor şi a echipajului de pe ţ Sea Serpent. Jones-Gordon vorbi din nou:- Se ridic multe întreb ri: De... unde... a venit? Ce. este? Care i-a fost scopul? Şiă ă unde se afl acum?ăîntreb rile r maser f r r spuns; iar Reichert cu doi oameni sosir cu celeă ă ă ă ă ă ă necesare. Dup un minut, Kenlon era ag at de parapet, de aceast dat f r aă ăţ ă ă ă ă face vreun efort deosebit.- Da, într-adev r, e transparent , anun el. Iar interiă ă ţă orul seam n cu o lampă ă ă radio, mai ciudat . Chema i-1 pe Mac Rae.ă ţÎn timp ce îl aşteptau pe operatorul radio, Kenlon avu timp s realizeze cât deă stranie era întreaga scen , acolo în mijlocul Pacificului. Reflectorul fusese stins.ă Înv luit de o bezn str b tut doar de fasciculele iscoditoare ala lanteră ă ă ă ă nelor, submarinul sem na cu o fantom pe o mare neagr , nesfârşit . Acum că ă ă ă ă grandiosul şi sofisticatul vas de r zboi îşi încetinise înaintarea la minim, briza peă care o crea mişcarea sa încetase. Era foarte cald. Acolo unde se afla suspendat deasupra abisului m rii, p rea şi mai cald şi, ca întotdeauna în timpul nop ii,ă ă ţ por iunea cu pu in deasupra apei era infinit mai neagr .ţ ţ ăEra ca o alt lume. Undeva acolo sus, în cerul înnorat, creatura se îndrepta înă zbor înapoi spre vasul de pe care probabil c sosise, sau poate c acest vas niciă ă nu exista.Kenlon spuse cu o voce gâtuit :ă- Domnule comandant, v da i seama c e posibil ca acea creatur s nu aib undeă ţ ă ă ă ă ateriza, decât acest submarin?Ciudat era c el nu se mai îndoia câtuşi de pu in c Omul-pas re avea s revin .ă ţ ă ă ă ăMac Rae coborî cu mult b gare de seam pe deasupra la ului voluminos pe careă ă ă ţ era aşezat Kenlon. Era un tip m run el, îndesat, şi îi spuse în şoapt lui Kenlon:ă ţ ă- Dac m-ar putea vedea mama acum! Dar voi face fa cu curaj situa iei, f r să ţă ţ ă ă ă promit nimic, dar şi f r s m tem. ine i lanterna aceea aplecat , domnuleă ă ă ă Ţ ţ ă Kenlon. O s m uit în untru din partea aceasta.ă ă ăKenlon se conform în linişte.ă- În mod sigur nu e o bomb , morm i Mac Rae. E ceva electronic, sofisticat. Uneleă ă conexiuni nu prea au logic .ăSe întrerupse:- Oh! spuse el, cu putere.- Ce s-a întâmplat? întrebă Kenlon repede.- Acolo în untru e un mic tub care e pur şi simplu susă pendat, în mijlocul unui vid. Nu e prins de nimic. Uita i-v şi dumneavoastr , domnule Kenlon, şi spune i-miţ ă ă ţ dac mi-am pierdut eu min ile. La dreapta, acolo. M scuza i, dar o s v las peă ţ ă ţ ă ă dumneavoastr .ăKenlon d du s se aplece, dar înainte de a se putea uita mai temeinic,ă ă

comandantul Jones-Gordon strig , pe un ton aspru:ă- Domnule Mac Rae, ar putea fi folosit acest aparat de c tre un submarin inamică pentru a ne localiza?Era o întrebare stupid . Nu p rea deloc stupid , Kenlon ştia acest lucru. Dar eraă ă ă stupid . Se p rea c numai el îşi d dea seama de ce.ă ă ă ăEi v zuser creatura numai câteva secunde, şi de la distan . Dar el se luptaseă ă ţă cu ea. El îi sim ise pielea fin , pufoas . Aripile acelea mari, pline de via , îlţ ă ă ţă izbiser în cap. Sim ise în mâini trupul suplu dar puternic al unui b ră ţ ă bat, un trup incredibil de uşor, cu o greutate de cel mult optsprezece kilograme.Detaliile începuser deja s li se estompeze în minte, ca şi stranietatea aceleiă ă fiin e. C utau o explica ie natural , ceva care s se încadreze în modelul de viaţ ă ţ ă ă ţă aşa cum exista ea de zece mii de ani, şi mai ales s -şi g seasc un loc întreă ă ă r zboaiele dintre na iuni şi curiozitatea fiec reia fa de armamentul celorlalte.ă ţ ă ţă Dar nu avea s uite niciodat realitatea şocant a ceea ce v zuse şi atinsese. Iară ă ă ă mintea lui nu avea s caute explica ii sofisticate, inaccesibile.ă ţII auzi pe Mac Rae spunând:- Nu exist nici o surs de alimentare, domnule, nici o baterie. Nu v d cum poateă ă ă fi folosit pentru ceva în stadiă ul ei actual.Comandantul probabil c luase deja hot rârea, c ci spuse imediat:ă ă ă-Veni i amândoi pe punte. Domnule Mac Rae, v pute i întoarce în untru.ţ ă ţ ă Domnule Kenlon vreau s v vorbesc. Paley, arde tu chestia aia, dar n-o l sa să ă ă ă cad în mare. Avem nevoie de ea. Munson, d -i o mân de ajutor lui Paley.ă ă ăEra ceva pozitiv, m car se ac iona cumva. Avea darul s mai calmeze atmosferaă ţ ă şi era şi un punct de plecare. Senza ia de pericol, de dezorientare începu sţ ă scad . Când se aflar singuri la turnul de pilotaj, Jones-Gordon spuse pe un tonă ă mohorât:- De ce nu a fugit imediat? Ce rost a avut s se lupte cu tine câteva minute?ăNu era o întrebare la care Kenlon s cread c are r spunsul corect, dar cânt riă ă ă ă ă problema în minte. Spuse:- Domnule comandant, cred c a vrut s câştige timp.ă ă- Pentru ce?- Era ocupat cu fixarea acelui... m rog... acelui disă pozitiv pe prora noastr .ă Sudura, sau ce metod de lipire o fi folosit, avea nevoie de timp s se fixeze.ă ăJones-Gordon se încrunt :ă- E o explica ie rezonabil , recunoscu el. Şi-a asumat riscuri foarte mari.ţ ăAd ug în cele din urm :ă ă ă- Înc n-am sc pat de el.ă ăKenlon îl privi atent, în întuneric, pe comandant. Îl considerase întotdeauna pe Jones-Gordon tipul de om de afaceri superior, care ajunsese din greşeal la Annapolis. Acest exemplu deă adaptabilitate îi stârnea o enorm admira ie. Atunci când considerase maiă ţ devreme c Jones-Gordon puă sese o întrebare stupid , nu luase în calcul faptul că ă un comandant trebuie s fac absolut totul pentru a asigura siguran a navei sale.ă ă ţ Gradul lui îl obliga, de asemenea, s se asigure c nici o alt for nu puneaă ă ă ţă st pânire pe inforă ma iile referitoare la nav şi la performan ele acesteia, atâtaţ ă ţ timp. cât se afla sub comanda lui.- Ave i vreo sugestie? întreb Jones-Gordon. Kenlon ridic din umeri.ţ ă ă- Trebuie s desprindem tubul acela, aceasta e prioriă tatea. Şi v-aş sugera ca santinelele s patruleze pe punte toat noaptea. Ar fi nemaipomenit dac l-amă ă ă putea prinde viu. Altminteri, am face mai bine s nici nu raport m ce am v zut,ă ă ă spuse el cu o grimas semnificativ .ă ăVocea comandantului Jones-Gordon r zb tu sec prin noapte:ă ă- În eleg la ce te referi, locotenente. Eu ... Se întrerupse, apoi strig cu asprime:ţ ă- Ce este, Munson?- Paley mi-a cerut s v spun, domnule, c aparatul de sudur nu are efect, niciă ă ă ă

asupra obiectului, nici asupra o elului din jurul acestuia. Nici m car nu seţ ă înmoaie, spuse el. Vrea s ştie ce are de f cut.ă ăKenlon realiz cu triste e c era o întrebare normal .ă ţ ă ăNoaptea se scurgea greu. Submarinul Sea Serpent îşi reluase viteza normal . Apa şuiera,ă turbinele duduiau cu putere. Kenlon se uita ner bd tor dup breşe în nori care să ă ă ă permit lunii s împr ştie bezna nop ii.ă ă ă ţDar norii continuau s se retrag , aducând cu ei o mas de întuneric, uneoriă ă ă reducând vizibilitatea pân într-acolo încât îi era aproape imposibil s -1 distingă ă ă clar pe Reichert. aflat la doi metri de el. Ca s nu mai vorbim de santinele...ăKenlon gemu. Ca şi Jones-Gordon nici el nu era prea încântat s aprindă ă reflectoarele, dar ar fi fost frumos ca Sea Serpent s fie v zut în întreaga-iă ă splendoare.- Domnule Kenlon.Kenlon tres ri, apoi fu cuprins de un sentiment de vinov ie. Nu-1 auzise peă ăţ comandant ieşind prin tambuchi.- Da, s tr i i!ă ă ţJones-Gordon se apropie şi se sprijini de parapet, alături de el.- M-am tot gândit la sfatul pe care mi l-ai dat, Bill, acela de a organiza o echipă care s desprind cu for a tubul de pe carcasa navei. R spunsul este nu. Şi iată ă ţ ă ă de ce, spuse el în şoapt .ăKenlon p str t cerea. Cel lalt continu :ă ă ă ă ă- Sea Serpent este extrem de pre ios, nu ne putem perţ mite riscul s nu ajungă ă înapoi la baz intact. Dar ceea ce s-a întâmplat aici e f r precedent. Gândeşte-ă ă ăte, un om cu aripi!Kenlon analiza deja problema de o or , f r a îndr zni s se gândeasc la adev rata eiă ă ă ă ă ă ă gravitate. Nu r spunse, dar se sim i din nou cuprins de acel sentiment nou deă ţ respect, fa de superiorul s u, care p rea c aprofundase problema într-atâtţă ă ă ă încât ajunsese la o decizie.- Bill, vreau s - i pui întrebarea - presupunem c vom ă ţ ă da cu to i declara ii asupraţ ţ celor întâmplate, la întoarcere. Ne-ar crede, acum sunt sigur de asta. E pu inţ probabil c trei dintre ofi erii superiori de pe noul submarin de lupt , ultimulă ţ ă r cnet, mândria Marinei, s -şi piard min ile în acelaşi timp. Bun, s presupunemă ă ă ţ ă c ne întoarcem cu obiectul acela ataşat la prora, şi c povestea noastr esteă ă ă acceptat - ştii ce s-ar întâmpla?ăKenlon b nuia. Acest gând nu-i d duse pace deloc în ultimele şaizeci de minute.ă ă Spuse:- Oamenii de ştiin v-ar ataca pe dumneavoastr , în calitate de c pitan, dinţă ă ă toate p r ile. V-ar face cu ou şi cu o et, şi v-ar reproşa c nu sunte i decât ună ţ ţ ă ţ marinar clasic, lipsit de imagina ie, care s-a tâmpit din cauza obiceiului de a seţ supune regulamentelor. Desigur c toate acestea s-ar stinge, deoareceă conducerea Marinei v-ar lua ap rarea şi ar spune c a- i procedat corectă ă ţ gândindu-v în primul rând la siguran a vasului. Din când în când, misterulă ţ omului-îna-ripat ar mai fi analizat în suplimentele ziarelor de duminic , iar gestulă comandantului Jones-Gordon ar- fi deplâns. Şi în joc ar fi chiar gradul dumneavoastr . Marina ar face cumva s v treac neobservat când ar fi vorbaă ă ă ă de avans ri, în baza convingerii c a i eşuat la un test. Oare am exagerat ă ă ţ cu ceva, domnule?Interlocutorul lui r spunse pe un ton mohorât:ă- Absolut deloc.Izbucni apoi, plin de încordare:- Kenlon, trebuie s -1 prindem pe individul acela. Sincer s fiu, nu cred c ar fi oă ă ă ac iune periculoas . B ie ii or s aduc nişte plase, şi o s am grij s ...ţ ă ă ţ ă ă ă ă ăDinspre pupa se auzi un strig t puternic, apoi o împuşă c tur , şi un val deă ă întuneric se ab tu asupra cabinei de pilotaj. Nişte aripi uriaşe provocau un sufluă

violent. Reichert scoase un urlet s lbatic, urmat de un r cnet din parteaă ă comandantului:- Nu trage i!ţÎn clipa urm toare, omul-pas re era în mâinile lor. Nu era o victorie glorioas .ă ă ă Omul-pas re ateriz în mijlocul lor, iar ei îl n p dir cu lovituri. Kenlon îi suciă ă ă ă ă bra ul la spate creaturii, care oricum nu opunea rezisten şi îi inu strâns o aripţ ţă ţ ă pentru a o împiedica s -i ridice pe to i în aer. Aceasta nici nu încerc . În clipaă ţ ă urm toare, b rba ii cu plasele d deau n val prin tambuchi. Le lu în jur de ună ă ţ ă ă ă ă minut ca s -1 lege fedeleş, şi înc pu in pentru a-1 trece prin tambuchă ă ţ i, apoi...Kenlon era singur cu Reichert. Strig , pu in buimac, spre punte:ă ţ- Ce s-a întâmplat, Jonston? Ce te-a f cut s tragi?ă ă- L-am g sit ag at de pupa, domnule.ă ăţ- Cum?! strig Kenlon furios.ă- Nu ştiu de cât timp era acolo, domnule, încordat, înfrigurat, Kenlon str b tu înă ă fug puntea.ăAprinse lanterna. De ceea ce se temuse, nu sc pase.ăFixat pe pupa, era o copie exact a „tubului radio" de la prora.ă ă

Capitolul 3Îi ceru la telefon lui Tedders s -1 cheme pe comandant. Vocea lui Jones-Gordonă se auzi un minut mai târziu. Kenlon îi explic ce aflase. Încheie pe un ton calm, înă contradic ie cu nervozitatea care-1 încerca:ţ- Domnule, se pare c şi-a îndeplinit misiunea împotriă va noastr şi apoi, cum nuă avea unde s aterizeze,ă s-a predat.Urm o clipa de t cere, apoi:ă ă- Îl trimit sus pe domnul Tedders, domnule Kenlon. Vreau s vii aici. Poateă cunoştin ele dumitale lingvistice ne vor ajuta s în elegem ce încearc s spunţ ă ţ ă ă ă tipul sta.ăKenlon se trezi în fa a unei scene stranii. Omul-pas re fusese eliberat din plaseleţ ă care-1 ineau prizonier şi avusese timp s -şi netezeasc penele zburlite. St tea,ţ ă ă ă lipsit de constrângeri, în camera central ultrasecret a torpilelor, cu fa a laă ă ţ numeroşii s i paznici.ăPrivindu-1 atent, Kenlon uit pentru o clip de orice altceva. Toate gândurile luiă ă anterioare fuseser cumva influen ate de prezen a nop ii. Crezuse c seă ţ ţ ţ ă obişnuise cu creatura, dar nu era aşa. Aici, sub lumina orbitoare, incredibilul devenea realitate. Cu un efort uriaş reuşi s seă controleze.Creatura era mai scund decât crezuse, nu avea mai mult de un metru cincizeciă în l ime. Pieptul îi p rea diform. Era îngust şi ascu it, ca pieptul unei p s ri. Înă ţ ă ţ ă ă rest trupul p rea destul de normal, destul de uman. Kenlon nu vedea locul înă care aripile porneau din trup, dar ele aveau o lungime cu pu in peste doi metri şiţ cincizeci fiecare. Aşa cum st teau acum, strânse pe din dou , ajungeau la numaiă ă şaizeci de centimetri peste capul b rbatului.ăAripile erau cenuşii, br zdate cu dungi roşii şi albastre. Trupul avea o culoareă alb -cenuşie şi era acoperit de un puf fin. Chipul era alb, cu o expresie sensibilă ă şi cu ochi foarte mari.Kenlon îşi întrerupse for at aceast examinare detaliat şi se întoarse ezitantţ ă ă spre comandantul Jones-Gordon.- Domnule, ce este cu tuburile astea dou ? Comandantul îi sus inu privirea.ă ţ- Cunoşti decizia mea, domnule Kenlon, spuse el în cele din urm , politicos. Cuă toate acestea - ad ug el - i-am ordonat lui Tedders s alc tuiasc o echipă ă ă ă ă ă special care s distrug unul dintre tuburi. Cred c în câteva minute vom auziă ă ă ă împuşc turile.ăNu era deajuns. Arma ar fi trebuit preg tit mai devreă ă me ca m sur deă ă precau ie, chiar dac nu se prevedea folosirea ei imediat . Acum hot râreaţ ă ă ă

fusese deja luat , întârzierea putea însemnă a... ei bine, oare ce putea însemna?In ciuda nesiguran ei lui, era tot mai convins c aceasţ ă ta avea s fie una din celeă mai lungi aştept ri din cariera lui.ăRealiz c Jones-Gordon nu terminase de vorbit.ă ă- ...am încercat deja s comunic m cu el în şapte limbi; şi de fiecare dată ă ă r spunde într-o limb care nu se aseam n cu vreuna dintre ele.ă ă ă ăKenlon nu avea nevoie s întrebe cum sunt cele şapte limbi. Jones-Gordonă vorbea, destul de stricat, franceza şi germana. Iar printre membrii echipajului se aflau cinci cu diferite origini: greac , polonez , olandez , rus şi spană ă ă ă iol .ăEl nu avea nevoie s se foloseasc de german şi francez , pe care le ştia, astfelă ă ă ă c nu mai r mâneau de încercat decât cunoştin ele lui superficiale de japonez ,ă ă ţ ă chinez -cantonez , italian şi arab .ă ă ă ăÎncepu cu japoneza, chinuindu-se ca de obicei. Iar r spunsul primit fu atâtă surprinz tor cât şi descurajator: o succesiune de sunete melodioase, înalte, dulci,ă clar articulate, dar care lui îi sunau ca cea mai pur babilonie.ăKenlon nu-şi mai pierdu timpul cu celelalte limbi pe care le cunoştea. Ceasul îi indica trecerea a destule minute - arma avea s trag asupra obiectului de laă ă pupa din clip în clip .ă ă- Înc o dat ! Ridica i-1 la loc! Îi spuse lui Tedders:ă ă ţ- Cel pu in o s -i defect m mecanismul interior, prin şocul loviturilor. Noi...ţ ă ăSe dusese, împreun cu Tedders, în spatele celor din echipaj, care asudau dină greu. Aceştia se transformaser într-o clipit în schelete care trudeau din greu,ă ă f r a-şi schimba loculă ăLumina tubului le p trunse trupurile, trecu prin tubul pe care îl înc rcau, prină ă peretele desp r itor al pun ii. Era o str lucire alb , atât de intens încât Kenlonă ţ ţ ă ă ă se temu c îi va arde ochii. Ridic instinctiv mâna, într-un gest de autoconă ă -servare. Avu timp s -şi vad oasele bra elor şi ale degeteă ă ţ lor. Iar apoi... Apoi se trezi, zb tându-se, sufocându-se, dând din mâini într-un h u ame itor de apă ă ţ ă cald .ă

Capitolul 4Kenlon îşi inu respira ia. Îl ustura gâtul din cauza apei înghi ite. Îşi. sim eaţ ţ ţ ţ întregul trup zguduit de tusea îngrozitoare care amenin a s frâng rezisten aţ ă ă ţ muşchilor s i încorda i.ă ţSim ea, în acelaşi timp, c este ridicat în vitez la suprafa . Începu s înoateţ ă ă ţă ă frenetic, în sus, cât mai sus. Şi exact în vâltoarea acelei combina ii intense deţ efort şi disperare, un gând puse st pânire pe el:ă„Ce se întâmplase? Oare ce se petrecuse?" âşni la suprafa ca un glon , seŢ ţă ţ scufund din nou, apoi ieşi, tr gând cu disperare aer în piept şi zb tându-se cuă ă ă putere. Trupul îl durea şi îi tremura din cauza efortului produs de tuse. Apa se învolbura, în timp ce el se zb tea s -şi men in capul deasupra jetului înspumat.ă ă ţ ăAuzi cum apa vuia cu putere, undeva în apropierea lui. Apoi sunetul se stinse, îns fu lovit brusc de o serie de vaă luri uriaşe, care îl târau cu mare vitez şi careă îl înghi eau aproape complet.ţSupravie ui, nu ştia nici el cum, dar supravie ui. Marea se linişti. Vomit apaţ ţ ă scârboas pe care o înghi ise, îşi eliber trupul de grea şi privi, buimac, în jur.ă ţ ă ţăLa patru metri mai în colo, un cap de om era s ltat în sus şi în jos de mişcarea ritmic aă ă apei. Mai departe, la aproximativ un kilometru şi jum tate, se afla un rm lung,ă ţă cenuşiu, nuan punctat din loc în loc de coloritul verde al vegeta iei s race.ţă ă ţ ă

rmul se întindea pe toat lungimea orizontului, f r întrerupere, sub cerulŢă ă ă ă înnorat.Întregul peisaj al uscatului avea un aer straniu, resping tor, dând o senza ie greuă ţ de descris. Cuprins de nelinişte, Kenlon îşi întoarse privirea de la el, v zu din nouă capul de om purtat de valuri şi creierul s u, pân atunci paralizat, se puse înă ă

func iune.ţTedders? Dar oamenii? Dar Sea Serpent?Gândurile se asem nau cu o succesiune de junghiuri dureroase. Gemând, Kenlonă se r suci în ap .ă ă- Dan, url el. Dan Tedders!ăÎi r spunse un strig t îndep rtat.ă ă ă- Aici sunt, Bill. Aici, cu Davisson. N-am p it nimic. Dar tu?ăţLe v zu capetele la aproximativ o sut de metri în stână ă ga lui. Cuprins de uşurare, Kenlon strig :ă- Sunt bine!Cu lacrimi în ochi se întoarse din nou spre capul din apropiere. Recunoscu, încordat, profilul chinuit al b rbatuă lui.- Black, spuse el. Eşti bine? Omul p rea n ucit.ă ă- Da, domnule, bolborosi el. Kenlon se apropie de el.- Eşti sigur?- Da, domnule. Apoi, pe un ton agitat:- Dar prietenul meu, Johnson, domnule! Nu-1 g sesc!ă- Johnson! url Kenlon peste întinderea de ap .ă ăSe r suci, stând cât mai drept, şi strig din nou. Marea nesfârşit şi agitată ă ă ă r mase t cut . Tedders şi Davisson se apropiau înot de el. Dar nu se z rea niciă ă ă ă urm de Johnson.ăDac se gândea la cele întâmplate, n prasnice şi sură ă prinz toare, era un miracolă c existau supravie uitori. Patru din cinci! Gândi el. Dorin a puternic de a tr i aă ţ ţ ă ă omului era, de bun seam , m rea şi minunat .ă ă ă ţă ăDar... unde era Sea Serpent?Îşi spuse, plin de îndoial , c de fapt nu avea de ce s îşi fac griji. Vuietul acelaă ă ă ă pe care îl auzise trebuia s fi fost cauzat de ieşirea la suprafa a submarinului.ă ţă Din clip în clip acesta avea s ...ă ă ăLa dou sute de metri dep rtare se z ri învolburare în ap , plin de spum . Apoiă ă ă ă ă ă ap ru un periscop... ă Sea Serpent ieşea la iveal .ăImediat ce puntea nu îi mai era plin de ap , începu s încetineasc . Primul careă ă ă ă se ivi fu comandantul Jones-Gordon, urmat imediat de o jum tate de duzin deă ă membri ai echipajului.Câteva minute mai târziu cei patru b rba i se aflau deja la bord, Kenlon anună ţ ţă pierderea lui Johnson. Apoi primi permisiunea de a coborî şi de a se schimba. Când ieşi prin tambuchi, Jones-Gordon îl abord , gesticulând:ă- Bill, unde ne afl m? Ce s-a întâmplat?ăEra o întrebare încuietoare, realiz Kenlon cu am ră ă ăciune.Studie rmul cu binoclul, şi petrecu mai multe minute scrutând p mântul sterp.ţă ăPe m sur ce submarinul se deplasa paralel cu rmul foarte jos, în fa a ochiloră ă ţă ţ lor se derula un peisaj boln viă cios. Petele de verdea se dovedir a nu fi altcevaţă ă decât ierburi marine. Şi peisajul nu se schimb nici dup o or .ă ă ăPatru ore mai târziu; rmul începu s urmeze o direc ie mult mai divergent faţă ă ţ ă ţă de cursul lor.Era imposibil de ştiut dac era un golf sau o schimbare definitiv de direc ie aă ă ţ liniei rmului. Kenlon, care se duse s trag un pui de somn în cabina lui, urcţă ă ă ă din nou pe punte şi v zu cum submarinul încetini pân când ajunse s seă ă ă târasc , practic. Întoarse capul, când Jones-Gordon veni lâng el. Comandantulă ă spuse:- Cred c ar fi mai bine s navig m în deriv , şi s -1 interog m pe prizonierulă ă ă ă ă ă nostru. Aşteptam s vii şi dumă neata, înainte de a începe interogatoriul.În timp ce coborau, comandantul ad ug , încruntat:ă ă- Nici nu ştiu ce atitudine s adopt fa de el. E vinoă ţă vat de moartea lui Johnson, şi cu toate acestea, când te-ai dus pe punte, cu pu in înainte de cele întâmplate, s-ţ

a aruncat peste noi, împiedicându-ne s te urm m, şi salvând în mod cert multeă ă vie i. De asemenea - continu el pe acelaşi ton ferm - când te-ai luptat cu elţ ă prima oar , ar fi putut s te azvârle în mare. Dar nu, el te-a aruncat pe punte.ă ă Oare e posibil s nu aib inten ii criminale fa de noi, ca indivizi? continuă ă ţ ţă ă comandantul.Kenlon nu se mai sim ea în stare s r spund la o astţ ă ă ă fel de întrebare. Şi în plus, cunoscându-şi superiorul, b nuia c ea era una retoric . Încerc pentru o clipă ă ă ă ă s -şi imagineze cum interlocutorul s u abordeaz , prin prisma gândirii saleă ă ă extrem de practice, problema omului înaripat şi toate cele întâmplate.Îi venea îns greu s -şi imagineze acest lucru. Renună ă , conştient totuşi de faptulţă c nu era o postur de invidiat pentru un astfel de om.ă ăII g sir pe omul-pas re desenând cu aviditate în carne elul lui Kenlon.ă ă ă ţ- A dormit pu in, îi anun santinela. Când s-a trezit, a tot ar tat spre carne el,ţ ţă ă ţ aşa c pân la urm i l-am dat, domă ă ă nule.- Ai procedat foarte bine, spuse comandantul. Acum d -te la o parte, şi stai cuă ochii pe noi, cât timp ne ocup m de el.ăKenlon v zu, cu emo ie, c omul-pas re le f cea semn s se apropie. Era oă ţ ă ă ă ă senza ie ciudat , aceea de a se apropia de creatur şi de a se apleca împreunţ ă ă ă cu ea asupra carne elului.ţSenza ia se stinse. Întreaga aten ie îi fu captat de carne el şi de desenele din el.ţ ţ ă ţPe prima pagin se afla o schi a clar a Soarelui şi a primelor trei planete aleă ţ ă acestuia. Omul-pas re ar t spre Terra, apoi întinse spre Kenlon şi Jones-Gordonă ă ă un deget sub ire. Indic din nou Terra, apoi f cu un gest spre sine însuşi.ţ ă ăDup o scurt t cere, Kenlon spuse:ă ă ă- Domnule, cred c vrea s ne spun c se trage de pe P mânt, ca şi noi.ă ă ă ă ăJones-Gordon se încrunt , iritat:ă- Bineîn eles c se trage de pe P mânt. De unde altunţ ă ă deva s fie?ăKenlon realiz brusc c acesta era defectul pe care îl sesizase la Gordon-Jones,ă ă f r ca înainte s -1 fi putut idenă ă ă tifica exact.Dintr-o dat , afirma ia de mai devreme a comandantuă ţ lui conform c reia, dacă ă acesta nu ar fi v zut el însuşi omul-pas re, nu ar fi crezut în existen a lui, c p tă ă ţ ă ă ă o nou semnifica ie. V zând ceva aparent imposibil, îl acceptase ca pe un faptă ţ ă real. Dându-se astfel impresia c era perfect conştient de toate implica iileă ţ fantasticei creaturi care aterizase printre ei.Lucrurile îns nu st teau deloc aşa. Imagina ia lui era incapabil de a sesizaă ă ţ ă posibilit ile mai îndr zne e, impro-babilitatea fireasc şi cert ca un asemeneaăţ ă ţ ă ă om-pas re s se iveasc de nic ieri la mijlocul secolului dou zeci.ă ă ă ă ăDezam git şi oarecum deranjat la gândul eventualelor variante nepl cute,ă ă Kenlon f cu singurul lucru logic: p str t cerea.ă ă ă ă- Ce dracu e asta? spuse Jones-Gordon.Kenlon se trezi din visare. Îşi a inti privirea dedesubtul desenului cu sistemulţ solar, asupra unui grup de simboluri pe care i le indica omul-pas re:ă

Creatura p rea s -şi dea seama c erau din nou aten i la ea, c ci le indicaă ă ă ţ ă simbolul izolat de deasupra, apoi P mântul, de deasupra, şi începu s -şi rotească ă ă încet degetul în jurul Soarelui. O dat , de dou ori, de trei ori - de nou oriă ă ă parcurse circuitul, dup care ar t din nou spre simbolul solitar din grupul deă ă ă figuri.Jones-Gordon spuse, plin de curiozitate:

- Oare încearc s spun c reprezint nou ani?ă ă ă ă ă ă- Aşa cred, domnule, spuse Kenlon calm.- Ciudat mod de simbolizare, eu aşa zic, morm i comandantul. De ce nu faceă zece şi simplific toat treaba? Acum ce faă ă ce?Omul pas re ar ta din nou în direc ia simbolului din primul rând. II lovi uşor cuă ă ţ degetul, ca şi cum num ra ceva. Kenlon num r odat cu el: unu, doi, trei... până ă ă ă ă la unsprezece. Apoi creatura ar t spre cel de-al doilea şir.ă ă- M-am prins, spuse Kenlon. Unsprezece înmul it cu nou face nou zeci şi nou . Celeţ ă ă ă dou simboluri semnific nou zeci şi nou de ani.ă ă ă ăSe sim ea str b tut de un fior de excitare. F cu semn spre cel de-al doilea şir.ţ ă ă ă- Dac primele dou grupuri înseamn 9 şi 99, cel de-al treilea trebuie să ă ă ă însemne 11 înmul it cu 99 sau 1089, şi aşa mai departe, pân ce...ţ ăSe opri, c ci omul-pas re le indica din nou primul simă ă bol, Începu s bat cuă ă degetul în el mai mult timp, de data aceasta. Se scurse un minut, iar Kenlon continua s numere, urmând b t ile degetului... 90..., 100, 101, 102..., 111.ă ă ăNum r toarea se opri la 111. Omul-pas re indic iar şi simbolul izolat, apoi ar tă ă ă ă ă ă ă spre rândul al. treilea.- Ei bine, 111 înmul it cu 9 face 999, spuse Kenlon cu voce tare. Ceea ceţ înseamn c al patrulea rând înseamn 1111 înmul it cu 9, sau 9999 de ani, şiă ă ă ţ aşa mai departe pân la ultimul rând, adic la 999 999 de ani. E o reprezentareă ă cam ciudat , dar trebuie c la baz are un solid principiu matematic.ă ă ăDorea s mai adauge ceva, dar omul-pas re îşi rotea rapid degetul în jurulă ă Soarelui. În cele din urm , lu foaia de hârtie, şterse ultimele dou rânduri şiă ă ă ad ug alte patru grupe pe rândul al patrulea, şi apoi dou simboluri supliă ă ă -mentare. Creatura ar t acum spre acest rând şi apoi spre sine.ă ăKenlon, nedumerit, îşi inu respira ia. Ce încerca fiin a s le comunice?ţ ţ ţ ăÎnşfac foaia şi o privi atent. Con inea urm torul desen:ă ţ ă-Dou zeci şi cinci de mii de ani, se trezi Kenlon vorbind pe un ton egal. Cred că ă încearc s ne spun c am fost aduşi dou zeci şi că ă ă ă ă inci de mii de ani în viitor.Dup o clip de uluire, Kenlon z ri o expresie de exasă ă ă perare în chipul lui Jones-Gordon. Comandantul f cu un gest de iritare.ă- E evident c nu ajungem nic ieri cu aceast încercare de comunicare. Ce esteă ă ă pe pagina urm toare?ă spuse el.F r un cuvânt, Kenlon întoarse pagina. Pe foaie se afla desenat un submarină ă care se îndrepta spre un obiect ce plutea pe cer, deasupra m rii. Îl studie,ă contrariat. Dup o clip de nedumerire, conchise c era un munte ce se ridica dină ă ă mare.Doar c era în mod clar desenat ca fiind deasupra m rii, complet detaşat deă ă aceasta.Kenlon se decise s ignore acest lucru. Se concentr asupra muntelui. Era foarteă ă abrupt, pe toat suprafa a viă ţ zibil , iar în vârf se afla o cl dire imens . Zeci deă ă ă oameni înaripa i zburau în jurul uriaşei construc ii. Unii st teau în nişte scobituriţ ţ ă din partea de sus a înaltei cl diri, iar al ii survolau apa, la mic în l ime,ă ţ ă ă ţ luptându-se cu ceva ce încerca s ias din mare.ă ăEra ciudat acea imagine în care oamenii-pas re se luptau cu ceva. Nu înc peaă ă ă îns nici o îndoial c aceasta era scena surprins în desen. În ap îns , p reau aă ă ă ă ă ă ă fi doar oamenii.Kenlon f cu un efort şi îşi întrerupse examinarea. Se uit în ochii p trunz tori, caă ă ă ă de şoim, ai omului înaripat, ar t spre munte, apoi indic diverse direc ii. Speră ă ă ţ ă ca cel lalt s -i în eleag f r probleme întrebarea, ceea ce se şi întâmpl . Chipulă ă ţ ă ă ă ă lui ascu it fu cuprins de entuziasm, de ner bdare. Îşi flutur o arip şi f cu unţ ă ă ă ă semn cu bra ul, indicând îndep rtarea de rm şi dţ ă ţă e cursul pe care se afla Sea Serpent.T cerea fu întrerupt de vocea lui Jones-Gordon.ă ă

- Ei, asta e imposibil, spuse el. Cum poate el s ne spun ce direc ie s urm m,ă ă ţ ă ă de aici, din interiorul navei? El nu are de unde s ştie dac noi am schimbat sauă ă nu cursul în timp ce dormea.Kenlon ezit . Realiz c imagina ia lui ar putea fi conă ă ă ţ siderat exagerat , dină ă cauza modului în care se gr bise s trag concluzii pe baza unor dovezi extremă ă ă de sumare. O eventual sugestie din partea lui, conform c reia sim ul deă ă ţ orientare al omului-pas re ar putea fi identic cu instinctul unui porumbel c l tor,ă ă ă putea fi pic tura care s umple paharul.ă ăNu era mai pu in adev rat c el fusese întotdeauna ţ ă ă de p rere c un ofi er ară ă ţ trebui s -şi exprime p rerea, atunci când aceasta este cerut . Iar acest lucru ară ă ă trebui aplicai mai ales în condi ii deosebite.ţCu toate acestea, ezita. Şi fu de p rere, pân la urm , c mintea comandantuluiă ă ă ă Jones-Gordon avusese parte de destul tensiune pentru moment. Îşi d du seamaă ă c acesta i se adresa:ă- Dumneata eşti expertul nostru lingvist, locotenente. Vreau ca în timpul liber s -iă înve i limbajul şi s -1 înveli limbajul nostru. Dar, mai întâi, vino pe punte.ţ ăKenlon îl urm , f r mult tragere de inim . Îşi sim ea întreaga fiin palpitândă ă ă ă ă ţ ţă de dorin a de a stabili o cale ţ de comunicare cu omul-pas re. Aştepta îns , înă ă t cere, în timp ce Jones-Gordon r mase pre de câteva minute cu privirea a intită ă ţ ţ ă spre rm. Brusc, comandantul spuse:ţă- Nu mai putem înainta orbeşte pe lâng rmul acesă ţă ta, într-o ap necunoscut şiă ă nu îndeajuns de adânc . Cum nu s-au risipit înc norii, e imposibil s ne d mă ă ă ă seama în ce moment al zilei ne afl m, aşa c am decis c vom petrece noapteaă ă ă aici şi - se întoarse spre Kenlon, încheind cu asprime - diminea a vei conduce oţ expedi ie pe uscat, unde ţ vei r mâne mai multe zile, dac este necesar. îns vaă ă ă trebui s încerci s afli cât mai multe.ă ă

Capitolul 5Kenlon se sim i cuprins de emo ie.ţ ţ

rmul nu îl atr gea deloc; r mase la fel de sinistru, resping tor ca atunci când îlŢă ă ă ă v zuse prima oar . Se întindea în fa a lui, cenuşiu şi monoton, apropiindu-se totă ă ţ mai mult o dat cu înaintarea şalupei. Raza lui vizual se întindea pân la ună ă ă kilometru şi jum tate în interiorul rmului. Dincolo de aceast distan , vedereaă ţă ă ţă îi era obturat de cenuşiul cerului şi al p mântului.ă ăNu avea importan . În mai pu in de o or aveau s ajung la o distan pe uscatţă ţ ă ă ă ţă care îi scotea din raza vizual a submarinului, în afar de cazul în care era vorbaă ă de o insul lung şi îngust , dincolo de care îi aşteptau valurile învolburate.ă ă ă Jones-Gordon formulase teoria conform c reia era vorba de o insul , încercând,ă ă stingherit, s dea oăexplica ie logic :ţ ă- Pacificul este probabil singura întindere de ap care nu a fost explorată ă niciodat destul de am nun it. Este posibil s existe zeci de mici atoli care nuă ă ţ ă figureaz pe nici o hart .ă ăKenlon îi demont brutal argumentul:ă- Ne-am deplasat pe lâng aceast insul „mic ", timp de patru ore, la o viteză ă ă ă ă de dou zeci şi patru de noduri. Şi m întreb cum om fi ajuns atât de brusc peă ă partea opus a insulei şi mai ales cum de s-a f cut, la fel de brusc, ziu ?ă ă ăÎnot torul privea cu ochii s i mari la barc şi la cei din untru, cu o curiozitateă ă ă ă intens , dar în mod clar f r spaim .ă ă ă ă Ave i grij ! îi avertiz Kenlon. Cârmi i mult pe lâng el. Nu-1 l sa i s se prindţ ă ă ţ ă ă ţ ă ă de copastie! Aten ie!ţ

Barca îns încetinise prea mult. Elicea se rotea acum în sens invers, deci nu eraă manevrabil . Înainte s poat fi pus în mişcare, înainte ca motorul s poat s -ă ă ă ă ă ă ăşi m reasc m car viteza, ciudatul uriaş se n pustise spre barc . Nişte degeteă ă ă ă ă groase apucar copastia, şi acesta urc la bord.ă ăKenlon nu mai v zuse niciodat o mişcare atât de puă ă ternic , de rapid . Tr gândă ă ă cu putere aer în piept, îşi scoase pistolul din toc; apoi, v zând c monstrul nuă ă f cea nici o mişcare amenin toare, nu trase.ă ţăŞalupa se opri din leg narea puternic de care fusese cuprins , iar Kenlon v zuă ă ă ă c numai un singur om reuşi s -şi aşeze puşca în pozi ie de tragere. Kenlonă ă ţ strig , precaut:ă- Nu trage înc , Pannatt!ăStr inul st tuse pân atunci cu spatele la Kenlon. La auzul vocii acestuia, seă ă ă întoarse pe jum tate, apoi p ru s se fi r zgândit. F cu un pas în fa , spreă ă ă ă ă ţă Gainishaw, aflat la timon . Şi din nou se r zgândi. P rea atât de complet de lipsită ă ă de inten ii ostile, încât Kenlon, aflat pe punctul de a ap sa pe tr gaci, îşi destinseţ ă ă degetul şi aştept .ăEra uluit. Sim ea c se afla în prezen a unui om care îi era superior în toateţ ă ţ privin ele. Un om atât de rapid, atât din punct de vedere mintal, cât şi fizic, încâtţ gesturi care ar fi provocat moartea unor oameni obişnui i îl l sau indifeţ ă rent, f ră ă a se sim i m car amenin at.ţ ă ţTotul decurgea prea repede. Un gând stingher îi veni în minte lui Kenlon: trebuia oare s -1 captureze pe acel om? înainte de a apuca m car s se gândeasc laă ă ă ă acest lucru, uriaşul transformase arma într-un obiect inofensiv.Regret imediat cele spuse. Nu avea nici un rost s se împotriveasc firii cuiva.ă ă ă Nu era mai pu in adev rat c penţ ă ă tru o clip , iritarea lui fa de modul în care oă ţă fiin uman inteligent reac ionase la ivirea unui om-pas re, adic nu foarteţă ă ă ţ ă ă diferit de cum ar fi reac ionat el la apari ia unui b ştinaş obişnuit din Pacificul deţ ţ ă Sud, în aceleaşi condi ii dificile, se transformase în... furie.ţCu coada ochiului, Kenlon v zu cum una din mâinile lui Gainishaw p r seşte timonaă ă ă şi se întinde spre el.- Domnule Kenlon - spuse timonierul pe un ton nesigur - ce este acolo? Seam nă ă cu un om care înoat . Ne priveşte.ă- Oh! spuse Kenlon.Imediat se duse cu gândul la Johnson. Se ridic , gr bit în picioare, sco ând un strig tă ă ţ ă uşor. O simpl privire, îns , îl l muri c nu era vorba de Johnson. Era... ce era?ă ă ă ăLui Kenlon nu-i venea s -şi cread ochilor şi se uit spre cea mai mare fiină ă ă ţă uman pe care o v zuse vreodat Omul era perfect vizibil de la nu mai mult deă ă ă 33 de metri, aflându-se aproape direct în calea şalupei. Era înalt de cei pu in doiţ metri, şi avea nişte ochi foarte mari. Înota spre stânga, paralel cu rmul, cuţă mişc ri lejere şi era gol.ăÎnota chiar mai repede decât la prima vedere. Pentru a se ine dup el, şalupa fuţ ă nevoit s vireze la unghiuri drepte fa de curs. Chiar înainte de a se apropia deă ă ţă el, înot torul se r suci în ap ca un animal încol it. Se trezir fa în fa cu ună ă ă ţ ă ţă ţă chip puternic, robust dar inteligent. Kenlon observ c avea urechile aproapeă ă lipite de cap. Avea un nas mic, aproape cârn şi, direc ionat astfel în sus. l sa sţ ă ă se vad doar o vag idee de n ri. Gura totuşi o avea normal , cu din i albiă ă ă ă ţ puternici.O desc rc în ap , dup care, realizând parc brusc toate implica iile, lu oă ă ă ă ă ţ ă atitudine dispre uitoare. F r o vorb , cu o atitudine zeflemitoare, îi d du armaţ ă ă ă ă înapoi lui Pannatt. Apoi se duse la timon .ăP rea s ştie unde se afla motorul, sau poate c obseră ă ă vase acest lucru dinainte. În clipa urm toare, uşile erau deschise, iar el st tea aplecat deasupraă ă motoarelor, curios, absorbit, concentrat. Pentru o clip , Kenlon nu avu în fa aă ţ ochilor decât picioarele şi fesele lui masive.

Acea clip reprezent un r gaz de gândiră ă ă e:- înşf ca i-1! spuse el încet şi se n pusti înainte.ă ţ ăNu primi o ripost prea dur . Uriaşul se r suci, şi îl apuc cu o for ce nu l sa locă ă ă ă ţă ă de replic , apoi îl ridic în sus, examinându-1 rapid, cum procedase şi până ă ă atunci.Pentru prima dat , Kenlon v zu creatura din fa . Fu o privire atât de fugară ă ţă ă încât nu avu timp decât s observe c p rea s aib nişte pliuri pe pieptulă ă ă ă ă cafeniu-închis, par ial sub bra ele vânjoase.ţ ţIn clipa urm toare fu l sat jos, şi se auzi un plesc it. Kenlon r mase confuz,ă ă ă ă nedumerit, încercând s în eleag ceea ce v zuse.ă ţ ă ăNu erau branhii, îşi spuse. Nu puteau fi branhii. Nu avea cum s verifice. Deşiă aşteptar zece minute, omul-peşte nu mai ap ru.ă ăSe decise s nu se mai întoarc la nav . Întâmplarea de bun seam c fuseseă ă ă ă ă ă observat de cei de acolo. Şi îi putea trimite c pitanului un raport sumar, prină ă Gainishaw.Dup ce îşi aşternu în fug raportul pe hârtie, se decise s uite, pe moment, celeă ă ă întâmplate.Lu îns în calcul posibilitatea ca acesta s fi fost inamicul cu care se lupta omul-ă ă ăpas re la baza fort re ei lor de pe munte.ă ă ţÎşi îndrept aten ia spre rm, care se apropiase foarte mult acum. Îi spuse luiă ţ ţă Gainishaw:- Ai grij . Presupun c nivelul apei scade treptat. S vedem cât de mult ne putemă ă ă apropia.În mod surprinz tor, ajunseser pân la mai pu in de cinci metri de uscat, înainteă ă ă ţ ca botul şalupei s se afunde lin în mâzga neagr .ă ăKenlon spuse:- În regul , cred c va trebui s mergem pe jos. Rifer, Smiley, Glabe, Ridell,ă ă ă Pannatt, lua i-v armele! La drum!ţ ăDoi dintre ei s rir direct în apa joas , Kenlon se l s în jos pe lateral, încercând oă ă ă ă ă coborâre mai demn .ăAtinse mâlul cu picioarele, şi înaint . V zu, îngrozit, cum cei doi care s riser seă ă ă ă afundau ca bolovanii în mâlul f r fund. Aerul fu str b tut de dou urleteă ă ă ă ă îngrozite, apoi se auzi o bolboroseal oribil şi, în sfârşit, t cere, în afar deă ă ă ă vibra ia motorului care tura încet.ţSe zb tea disperat. Greutatea rucsacului - dou zeci şi cinci de kilograme - îiă ă sporea scufundarea. Se inea îns cu degetele de copastie şi refuza cuţ ă înc p ânare s se desprind .ă ăţ ă ăSe ridic . Barca se cl tin . Se auzeau şi gemetele şi icnetele altor oameni care seă ă ă luptau din greu. Apoi una din mâinile lui Gainishaw se încleşt pe încheieturaă mâinii lui drepte, iar cealalt îl apuc de gulerul c m şii.ă ă ă ăSe desprinse din noroi, cu un plesc it uşor. D du din picioare. Apoi se pr buşi peă ă ă fundul şalupei. Z cu acolo, pentru o clip , complet absent, dup care reveni laă ă ă realitate şi se aşez , greoi, în genunchi, exact la timp pentru a-1 ajuta pe Smileyă s urce, în vreme ce Gainishaw îi tr gea în ună ă ă tru pe Glabe şi Ridell.În timp ce oamenii care fuseser salva i se pr buşeau epuiza i, Kenlon scoase oă ţ ă ţ pânz de vele din lada de scule şi o azvârli pe rmul din fa a lor. Se r suci.ă ţă ţ ă- Înapoi la submarin! ordon el. La vitez maxim ! Trebuie s încerc m cumva s -iă ă ă ă ă ă salv m pe Pannatt şi Rifer.ăŞi-i imaginar pe cei doi, prinşi în mâl, cu pl mânii plini de apa pe care oă ă înghi iser înainte ca mâlul s -i înghit . Puteau fi înc salva i, în urm toareaţ ă ă ă ă ţ ă jum tate de or .ă ăJones-Gordon îi înso i la întoarcere. într-o barc pneuţ ă matic , oamenii, asudândă din greu, se aplecar peste straă tul de mâl cu nişte cârlige lungi şi începur să ă sondeze, în c utarea trupurilor celor doi.ă

Dup trei minute îl scoaser pe Rifer, o mas cenuşie, inert . Comandantul şiă ă ă ă Kenlon se ocupar pe rând de el, apoi îl trimiser înapoi la bordul lui ă ă Sea Serpent. Jones-Gordon se duse la bord pentru a continua resuscitarea. Kenlon se întoarse în locul în care barca pneumatic sonda mâlul.ăDup aproximativ cincisprezece minute, li se semnaă liz de la turnul de comandă ă c Rifer îşi revenise, fapt care avu darul s le încurajeze, pentru scurt timp,ă ă c utarea. Îns dup o or nu se z rea nici urm de Pannatt. Kenlon îşi aduceaă ă ă ă ă ă aminte de acesta, un indian Iowa, scund şi usc iv, cu nişte ochi c prui, voioşi, şiăţ ă cu obiceiul de a face totul „în pas alerg tor". Nu era c s torit, ceea ce era mareă ă ă lucru. Unul din coşmarurile celor din armat era acela de a comă pune scrisori c tre v duvele celor deceda i.ă ă ţDar şi aici exista un revers al medaliei. Era ceva nespus de trist în leg tur cu ună ă om lipsit de un c min, de prieteni, în afar de câ iva camarazi de vas, care eraă ă ţ dat uit rii într-un strat nesfârşit de mâl. Era groaznic c pe aceste vase se aflauă ă atât de mul i oameni pe care nimeni nu avea s şi-i aminteasc mai mult deţ ă ă câteva zile. Kenlon realiz c Gainishaw încerca s -i atrag aten ia.ă ă ă ă ţ- Domnule, comandantul ne semnalizeaz s ne înă ă toarcem.- În regul , confirm Kenlon cu o mişcare a capului. Nu înc pea nici o îndoial că ă ă ă ă sosise clipa s opreasc c utarea, dar ideea îl deprim . Spre surprinderea lui,ă ă ă ă Jones-Gordon îl înso i la întoarcere, pân la scena tragediei.ţ ăComandantul îi explic :ă- Oamenilor nu le-ar pl cea s vad c nu am supraă ă ă ă vegheat personal sfârşitul c ut rii. Chiar dac l-am g si pe Pannatt acum, nu am putea decât s -1ă ă ă ă ă înmormânt m în mare. Eşti de acord, nu-i aşa?ăKenlon fu de acord, iar cel lalt continu :ă ă- Ce p rere ai de mâlul acesta, Bill? Kenlon scutur din cap:ă ă- Nu am mai v zut aşa ceva, domnule. Particulele erau atât de fine încât niciă m car nu formau o crust .ă ăAr t spre uscat.ă ă- Întregul strat superior este uscat. Pare solid, şi cu toate acestea particulele individuale nu se unesc, pentru a forma o por iune consistent de n mol. Poateţ ă ă c ar trebui s -1 mai verific m, de-a lungul rmului. E incredibil s nu existe niciă ă ă ţă ă o buc ic de uscat.ăţ ăJones-Gordon se decise, încruntat:- Du-m înapoi la bordul submarinului şi efectueaz testele, ordon el.ă ă ăÎn ciuda celor spuse anterior, Kenlon se ar t surprins:ă ă- Suspend m opera iunile de salvare? întreb el. C pitanul înclin afirmativă ţ ă ă ă capul:- Le suspend m.ăUna era s opreasc opera iunile din punct de vedere fizic, şi alta era să ă ţ ă conceap aceast idee. In timp ce înain-ă ătar pruden i pe lâng rm, sondând acel uscat înşel tor şi ucig tor, Kenlonă ţ ă ţă ă ă avea tot timpul în fa a ochilor imaginea omului care se scufunda, tot mai jos, înţ str fundurile unei mingi de n mol cu un diametru de doisprezece mii de kiloă ă -metri.Se întreb ce se întâmpla cu el? La urma urmelor mai v zuse oameni ucişiă ă înainte. Probabil c era afectat de modul în care omul murise, şi de loculă respectiv.Locul! Oare era într-adev r posibil s se afle cu 24999 de ani în viitor? Iară ă aceast oroare cenuşie s fie viitorul continenteloră ă ?Îşi aduse aminte de uriaşul din ap şi de omul-pas re. Dup un moment, îiă ă ă deveni limpede faptul c ceea ce se întâmplase reprezenta, pentru ă Sea Serpent şi echipajul s u, doar începutul.ăŞi nu se întrevedea deloc un final prea fericit.

Capitolul 6Lui Kenlon îi veni foarte greu s înve e acea limb , iar omul-pas re întâmpină ţ ă ă ă aceleaşi dificult i cu engleza. Cuvinte banale, precum ăţ mân , picior, aripă ă deveneau aproape indescifrabile când erau pronun ate de creatur . Iar eforturileţ ă lui Kenlon de a imita sunetele melodioase ale omului-pas re îl f ceau pe acestaă ă s clatine din cap cu trisă te e.ţDup cum îşi d du seama Kenlon, fiin a înaripat îl pronun a pe „r" ca pe „a" înă ă ţ ă ţ „tat ", doar c sunetul nu con inea nici urm din duritatea consoanei. Aceeaşiă ă ţ ă dificultate fu întâmpinat şi la jum tate din celelalte litere.ă ăKenlon realiz totuşi c amândoi erau Ia fel de gr bi i, astfel c , la sfârşitul celeiă ă ă ţ ă de a patra s pt mâni, puteau scrie fiecare în limbajul celuilalt cu destulă ă ă uşurin , deşi vorbirea r mânea un proces destul de dificil. In cea de-a treizeci şiţă ă una zi, se sim i îndeajuns de sigur pe sine pentru a-1 chema jos pe Jones-Gordonţ ca s -1 interogheze pe priă zonier. Timp de o s pt mân , pe baza sumaruluiă ă ă vocabular pe care îl re inuse de la omul-pas re, şi influen at de mesaje pe careţ ă ţ creatura încercase în mod insistent s le transmit , atât oral cât şi în scris, îşiă ă f cuse o list cu întreă ă b ri.ăÎmp r ise întreb rile în dou sec iuni. Îi înmân primul set de întreb ri, dup careă ţ ă ă ţ ă ă ă se mul umi s priveasc chipul încordat al omului-pas re, în timp ce acesta scriaţ ă ă ă r spunsul la fiecare întrebare, mai întâi în englez , apoi, în.. .ei bine în limbajulă ă s u, aşa cum c zuser de acord.ă ă ăDup patru s pt mâni, se gândi Kenlon, aşteptând Timp de o lun , ă ă ă ă Sea Serpent r m sese nemişcat într-o mare furtunoas , cenuşie, sub un cer mereu înnourat,ă ă ă la un kilo, metru şi jum tate de o por iune teribil de uscat, care nu era, de fapt,ă ţ ă uscat.Devenise un vas plin de oameni însp imânta i, dezori-enta i. Era ciudat această ţ ţ ă ă spaim . Unii din cei de la bord trecuser zâmbind prin al doilea r zboi mondial,ă ă ă deşi erau conştien i c în orice clip puteau începe s explodeze minele deţ ă ă ă adâncime. Acum p reau teroriza i de un pericol de dimensiuni necunoscute.ă ţŞi nu puteau face nimic, nu puteau fi ajuta i în nici un fel. Atât de pragmaticulţ Jones-Gordon sl bise cinci kiloă grame şi probabil c obsesia realit ii i seă ăţ diminuase mult, c ci în timpul acelei luni vasul nu se clinti nici m car o dat . Ună ă ă aspect relevant pentru transform rile produse în acest r stimp era faptul că ă ă Jones-Gordon citise întreb rile sugerate de Kenlon şi le aprobase, f r nici un felă ă ă de comentarii.St teau şi aşteptau. Kenlon se trezi privindu-1 pe furiş, nu pe omul înaripat, ci peă comandantul Jones-Gordon.-Chipul acestuia era impasibil, deşi în jurul ochilor i se formaser riduri de emo ie.ă ţStând aşezat acolo şi studiind acel chip robust, aspru, dar lipsit de imagina ie,ţ cinstit, curajos, Kenlon realiz brusc c , indiferent de compromisul pe careă ă c pitanul ar fi fost dispus s -1 fac fa de realitatea celor petrecute, situă ă ă ţă a iaţ avea s -1 dep şeasc oricum.ă ă ăAsta nu înseamn c el însuşi era preg tit, în afar de aceea ciudat decen deă ă ă ă ă ţă a se adapta şi de a face fa situaţă iei, îşi spuse el, încercând s se mint .ţ ă ăVocea melodioas a omului-pas re îl trezi din visare: _ Aaaaam teeeaaaminunat!ă ăJones-Gordon tres ri. Kenlon nu întinse mâna dup carne elul oferit de omul-ă ă ţpas re, ci f cu un semn, în linişte, spre superiorul s u. F r mult tragere deă ă ă ă ă ă inim , omul înaă ripat i-1 d du acestuia.ăComandantul începu s citeasc din el. Nu dur mult şi când termin , r mase peă ă ă ă ă gânduri o bucat de vreme. Brusc, îi d du foaia lui Kenlon, care citi:ă ăÎntrebare: Suntem pe p mânt?ăR spuns: ă Da.î: In ce moment în viitor? R: În anul 24999. î: Ne afl m pe acelaşi ocean? R: Da.ă

î: Câte oceane se afl acum pe P mânt?ă ăR: Sunt trei por iuni mari de uscat. Restul ocean.ţî: Dar por iuni de uscat?ţR: Vezi mai sus.î: De ce este solul aşa de moale?R: A devenit brusc astfel. Nu ştie nimeni de ce.î: Cu cât timp în urm a avut loc acest dezastru?ăR: Cu 3999 de ani.î: Exist p mânt solid?ă ăR: Numai insula noastr de pe cer.ăî: Cum te numeşti?R: Nemmo.Kenlon nu-şi ridic imediat privirea. Nici unul din r spunsuri nu era o noutateă ă pentru el. Se întreba dac s le analizeze ca şi cum ar fi fost ceva nou sau să ă ă recunoasc faptul c îi erau deja cunoscute. Pân în acea clip crezuse că ă ă ă ă problema avea s se rezolve pe moment. Acum, c momentul sosise, decizia să ă e dovedea dificil de luat.Oft . Înc nehot rât, îi d du restul întreb rilor lui Nemmo, aştept ca omul-ă ă ă ă ă ăpas re s înceap , concentrat, s r spund la ele, apoi se întoarse spre Jones-ă ă ă ă ă ăGordon şi spuse prudent:- Am cules o parte din aceste informa ii din ceea ce. Nemmo... a scris din când înţ când în timp ce exersa limbi englez . Întreb rile mele, dup cum se poate vedeaă ă ă prin stilul lor direct, sunt bazate par ial pe acele informa ii pe care le de ineamţ ţ ţ deja. Se opri, dându-i superiorului s u r gaz s spun ceva dac dorea. Pauza era, deă ă ă ă ă asemenea, menit , a-i da lui însuşi şansa pe mai departe de a decide cât de bineă infor mat se putea declara în leg tur cu acele lucruri. C pitanul nu f cu nici ună ă ă ă comentariu, şi dup un minut Kenlon con-tinu repede, dar precă ă aut:- Nu sunt prea multe de spus. R spunsurile fie vorbesc pentru sine, fie ne-amă pierdut cu to ii min ile. Ciudat este sistemul lor numeric. În loc s spun ,ţ ţ ă ă „aproximativ 25000 de ani, Nemmo spune 24999". Pare greoi, dar am puterni-ca impresie c oamenii înaripa i îl folosesc pe 9 în loc dej 0. În felul s u, acesta esteă ţ ă un aspect extrem de solid. Este ciudat, chiar foarte straniu în concept, dar nu mai pu in logic, în mod curios. Num rul nou , dac ne gândim la el este aproapeţ ă ă ă la fel de minunat ca şi zece. Poate c lor aşa li s-a p rut, chiar mai mult decâtă ă atât. Poate c ei au descoperit nişte utilit i matematice pentru acest num r deă ăţ ă care noi nu ştim aproape nimic. Nu voi insista pe acest subiect. Deocamdat , totă ceea ce ştiu despre num rul nora este c poate fi folosit pentru a verificaă ă rezultatele exerci i ilor de adunare, sc dere, înmul ire şi împ r ire.ţ ă ţ ă ţKenlon f cu din nou o pauz . De data aceasta se uit cu coada ochiului laă ă ă c pitan. Acesta st tea rigid, cu privirea a intit în fa . Dup o clip , Kenlon sim iă ă ţ ă ţă ă ă ţ c treă buia s continue, şi asta şi f cu, f r prea mult tragere de inim :ă ă ă ă ă ă- Este foarte posibil ca, dup patru mii de ani, aceşti oameni înaripa i s nu maiă ţ ă ştie ce s-a întâmplat. Poate c s-au topit calotele polare şi au ridicat nivelul apeiă pe glob. În mod sigur trebuie s existe o explica ie pentru aceast er , în careă ţ ă ă am ajuns. Eu cel pu in am avut impresia c strţ ă ăbat cel pu in treizeci de metri deţ ap , pân s ajung la suprafa . În ceea ce priveşte afirma ia lui Nemmo, conă ă ă ţă ţ -form c reia t râmul oamenilor-p sare pluteşte în aer, deaă ă ă supra m rii,..ăJones-Gordon reac ion . Muşchii fe ei i se contractar , însufle indu-i pieleaţ ă ţ ă ţ bronzat . Spuse, pe un ton egal:ă- Domnul Kenlon, cred c ar fi mai bine s vedem şi celelalte r spunsuri îă ă ă nainte de a trage alte concluzii.Era una dintre cele mai clare invita ii la t cere pe care Kenlon le primise de laţ ă Jones-Gordon. Nu l s îns acest lucru s -1 îngrijoreze. Ceea ce era maiă ă ă ă

neliniştitor era concluzia pe care o tr gea despre starea psihic a comandană ă tului. Cuvintele acestuia nu l sau nici o umbr de îndoial asupra faptului c gândireaă ă ă ă lui pragmatic era puternic afectat .ă ăÎn sfârşit, omul-pas re îşi ridic privirea spre ei: -Terminat! spuse el.ă ăApoi întinse foaia cu întreb ri şi r spunsuri. Jones-Gordon le citi, apoi i le d du luiă ă ă Kenlon: I:Mai exist şi al i oameni înaripa i? R:Aproximativ 239 999. î: Undeă ţ ţ tr iesc?ăR: Pe insula noastr metalic , din aer. I: Cum sunt numi i? R: Oameni.ă ă ţI: Cum putem ajunge la ei?R: Eu v voi ar ta drumul. Vreau ca voi şi vasul s merge i acolo. ă ă ă ţI: Cum a i înv at s zbura i?ţ ăţ ă ţR: Am fost crea i astfel. Oameni de uscat, ca voi, au v zut c mâlul nu putea fiţ ă ă oprit. Nu era nici o sc pare. Aşa c au creat nişte oameni care s zboare şi al iiă ă ă ţ s înoate. Erau extraordinari, aceştia oameni de pe uscat. Cunoşteau totul. Dară acum sunt cu to ii mor i. O mare tragedie.ţ ţî: De ce sunte i aşa de uşori?ţR: Oasele mele sunt goale pe din untru. Carnea mea este uşoar şi tare. Amă ă mâncat foarte pu in din alimentele voastre, c ci sunt prea grele. Am nişteţ ă pl mâni suplimenă tari în oase.î: Mai exist şi al i oameni pe P mânt?ă ţ ăR: Unii au fost crea i de cei de pe uscat pentru a înota sub ap . Ne ur sc şi vor sţ ă ă ă ne distrug . V-am adus aici ca s le distruge i oraşul subacvatic.ă ă ţî: De ce ne-a i adus aici?ţR: Trebuie s distruge i oraşul de metal al celor de subă ţap .ăI: Ne pute i trimite înapoi în timpul nostru?ţR: V vom trimite înapoi, dup ce ve i distruge oraşul duşmanilor noştri.ă ă ţMurmurul constant al turbinelor se puse în mişcare. Maşin ria de o el, de o sută ţ ă dou zeci de metri lungime, se mut încet pe noul curs şi începu s accelereze.ă ă ă Dup o jum tate de or , rmul neted, cenuşiu, se unise complet cu apa cenuşieă ă ă ţă şi cu cerul la fel de cenuşiu.Kenlon întoarse capul, când îl sim i peţ Jones-Gordon apropiindu-se de el, la parapet. Comandantul spuse:- M-am gândit c vei dori s ştii ce m-a f cut s staă ă ă ă bilesc cursul spre această fort rea a oamenilor înaripa i, dac exist aşa ceva.ă ţă ţ ă ăKenlon înclin capul aprobator, f r a spune îns nimic. C pitanul se încrunt oă ă ă ă ă ă clip , apoi continu brusc:ă ăÎn primul rând, dac acest t râm fantastic al lor pluteşte într-adev r pe ceră ă ă undeva mai încolo, existen a lui va fi o cale de a verifica restul povestirii. -ţ Kenlon se mul umi din nou s încline capul afirmaţ ă tiv, f r a spune nimic. Seă ă gândi totuşi c un om inteligent care avea nevoie de alte dovezi c nu erau înă ă secolul XX, ci în alt timp, oricare ar fi fost acela, era un... ei bine, nu putea spune exact ce era.Era posibil, desigur, ca o fiin uman atât de lipsit de imagina ie, un om a c ruiţă ă ă ţ ă minte solid ataşat de realit ile cunoscute lui, putea juca un rol major în a-i ineă ăţ ţ pe to i cu picioarele pe p mânt.ţ ăPutea! Dar nu era sigur! Kenlon ridic uşor din sprână cene. Existau şi alte alternative, mult mai nepl cute.ă- Cel de-al doilea motiv, continu Jones-Gordon, penă tru care ar fi bine s mergemă pe aceast insul , este acela c acolo se afl amplasat maşina timpuluiă ă ă ă ă vinovat pentru aducerea lui ă Sea Serpent aici.Gesticul spre ocean, devenit acum nesfârşit, şi f cu o grimas .ă ă ă- În cel de-al treilea rând - continu el calm - faptul c au g sit de cuviin să ă ă ţă ă caute în alt timp un vas de r zboi care s le serveasc scopurile de distrugereă ă ă

subacvatic sugereaz c acest submarin este cea mai puternic arm careă ă ă ă ă exist în acest an 24 999.ăJones-Gordon se uit cu asprime la Kenlon:ă- Eşti de acord cu acest lucru?Kenlon ezit . Era un argument solid, trebuia s recunoasc acest lucru. Spuse,ă ă ă încet:- Cel pu in sistemul lor de ap rare este bun. Un proiecţ ă til de un kilogram şi jum tate nici m car nu a zgâriat meă ă talul folosit la construc ia tubului lorţ electronic pentru c l toria în timp. Desigur, când l-am interogat pe Nemmoă ă despre tub acesta mi-a spus c oamenii de pe sol foloseau un tip de metal cu oă grosime uniform , în orice activitate. Eu pot afirma, c , oricât de puternic ar fi,ă ă nu poate face fa uneia din torpilele noastre.ţăJones-Gordon înclin capul spre afirmativ, extrem deăsatisf cut.ă- Avem la bord, domnule Kenlon, patruzeci şi opt din cele mai puternice arme explozive ale vremurilor noastre. Cred c putem controla orice situa ie.ă ţKenlon scutur din cap.ă- Nişte oameni care pot construi o maşin a timpului, domnule, nu trebuieă subestima i. P rerea mea e c ceea ce le lipseşte acestor oameni-pas re nu esteţ ă ă ă inteligen a, ci materialele. Probabil c nu au utilaje miniere, doar insula lor. Euţ ă zic c în aceeaşi situa ie se afl şi oamenii-peşte, ceea ce îi face atât deă ţ ă periculoşi pentru oamenii-pas re. Nu pot afirma cu siguran c specimenul peă ţă ă care l-am v zut era un supraom în sensul complet al cuvântului. Era un...ăKenlon se opri, uluit de spaima care începuse brusc s i se ghiceasc în glas, şiă ă care îi str b tea cu putere trupul, Îşi reveni cu greu, încheind f r vlag :ă ă ă ă ă- Oamenii înaripa i nu dispun de echipamentul necesar pentru a ajunge la oamenii-ţpeşte, dar situa ia nu este iden tic în cazul acestora din urm .ţ ă ăNu primi r spuns imediat. Jones-Gordon r m sese cu privirea a intit spre mare,ă ă ă ţ ă cu chipul s u robust, aproape lipsit acum de orice expresie. Kenlon recunoscuă nuan a fatalist pe care o c p t privirea superiorului s u. Acesta spuse, pe unţ ă ă ă ă ă ton. ciudat de molcom:- Dac creatura a spus adev rul cu privire la situa iei noastr , atunci suntem ună ă ţ ă echipaj pierdut, din punctul de vedere al Marinei Statelor Unite ale Americii. În elegi, prin ceea ce spun acum, c nu m bazez prea mult pe promisiţ ă ă unea lor de a ne trimite înapoi în timpul nostru dac le îndeplinim acea condi ie ridicolă ţ ă pe care au impus-o. Cred c nu greşim dac afirm m c suntem pierdu i şi că ă ă ă ţ ă trebuie, astfel, s ne eliber m de toate constrângerile şi toate greşelile m runteă ă ă ale unor oameni care mai p streaz speă ă ran .ţăSe opri, iar Kenlon oft încet. La fel ca orice fiin uman , Jones-Gordon nu puteaă ţă ă fi catalogat exact. Era, poate, o fire pragmatic , dar acum era cuprins de o stareă psihic complet diferit . Într-un fel sau altul, cu mult timp în urm , comandantulă ă ă submarinului se resemnase la ideea mor ii. Devenise neînfricat, rece şi lipsit deţ emo ie în timţ pul luptei, comandantul perfect. Era posibil, cel pu in teoţ retic, ca to i cei care str b teau m rile în submarine s se împace, la fel ca şi el, cu ideeaţ ă ă ă ă fatalist a mor ii. Îns lucrurile nu st teau aşa. Kenlon nu se împ case cu această ţ ă ă ă ă idee. În timpul luptei, nervii îi erau la fel de încorda i ca şi nişte corzi de vioar .ţ ă Gândirea îi era la fel de rece ca şi plăcile metalice ale submarinului pe care se afla. Calmul lui era calmul artificial al omului preg tit s -şi fac meseria cumă ă ă trebuie.Se temea îns de moarte. Uneori se trezea noaptea, transpirat, dintr-un vis înă care ei se scufundaser , iar apa n v lea furioas în untru, prevestindu-leă ă ă ă ă sfârşitul.- Deci nu ave i deloc de gând s le face i pe plac oamenilor înaripa i? spuse el.ţ ă ţ ţR spunsul fu rece, de o logic f r cusur:ă ă ă ă

- Marina Statelor Unite nu se angajeaz în r zboaie private, indiferent de motiv.ă ă Ea execut ordinele şi se ap ră ă ăcând este atacat .ă- Exist aici un singur grup despre care se poate spune c ne-ar fi atacat. Noi...ă ăSe auzi un strig t:ă- Uscat! Chiar în fa a noastr , domnule!ţ ăLui Kenlon îi fu de ajuns o privire fugar . Ajunser la insula din cer.ă ă Privit cu ochiul liber, p rea o form neclar care d dea impresia c se ridica dină ă ă ă ă ă mare, vârful pierzându-i-se în norii de deasupra. De abia dup ce privi prină binoclu, Kenlon v zu c „muntele" se afla la cel pu in 90-100 km distan .ă ă ţ ţăForma se apropia destul de mult cu desenul f cut de Nemmo în prima zi, doar că ă zidurile nu p reau chiar atât de abrupte, fiind, de fapt, de o form triunghiular ,ă ă ă f r îndoial , înclinate astfel, în unghi, pentru a alc tui o baz pentru cl direaă ă ă ă ă ă care era înc înghi it aproape complet de stratul nesfârşit de nori.ă ţ ăMult în fa a submarinului, începu s plou . Muntele nu se mai vedea aproapeţ ă ă deloc. Dup mai mult de o or , când ploaia se opri, Kenlon îşi scoaseă ă impermeabilul şi privi cum fort rea a oamenilor înaripa i devenea din nou vizibilă ţ ţ ă prin perdeaua de cea .ţăEra înc departe, dar distan a dintre baza ei şi mare se vedea limpede, cel pu ină ţ ţ cu binoclul. Putea, de asemenea, s disting mai clar acum cl direa careă ă ă încorona muntele întunecat. Doar atât, îns . Distan a ascundea eventualeleă ţ indicii ale vie ii de pe uriaşul triunghi întunecat al insulei de pe cer. Aspectulţ morbid, straniu, imposibil, a ceea ce se vedea, îi sporea foarte mult lui Kenlon tulburarea care se adunase în el. Sosise clipa, se gândi el mohorât, s dea uit riiă ă amici ia fa de omul înaripat, rezultat al apropierii sale din ultima lun fa deţ ţă ă ţă liniştitul şi blândul Nemmo, şi s -şi aduc aminte c un submarin al Stateloră ă ă Unite fusese adus cu for a într-o lume str in şi supus amenin rilor. Aici eraţ ă ă ţă nevoie de obiectivitatea rece şi loialitatea lui Jones-Gordon, nu de vreun semn de sl biciune. Cu toate acestea...ăNehot rât, îşi duse din nou binoclul la ochi, studiind baza muntelui. Din acelă punct de observa ie foarte coborât, nu putea vedea apa de dedesubt, dar erauţ acolo mai multe siluete ce p reau s zac în ap , una dintre ele asem nă ă ă ă ă ătoare cu o torpil , cu un aspect atât de alungit şi sinistru încât Kenlon sim i un fior peă ţ şira spin rii. Ezit . Comandantul dormea; iar pe acest submarin, ca de altfel peă ă toate celelalte, deciziile depindeau atât de mult de c pitaă nul navei încât Kenlon îşi formase de mult obişnuin a de a l sa toate comenzile de baz în seama luiţ ă ă Jones-Gordon.Îşi reveni. Se aflau în ape ostile, iar acest lucru reprezenta un motiv îndeajuns de serios pentru a preg ti nava. Strig cu asprime:ă ă- Voi, cei de pe punte, coborâ i aici în interior!ţSe executar , coborând greoi. Kenlon lu leg tura cu ofi erul responsabil cuă ă ă ţ scufundarea.- Domnule Gagnon, deschide valvele Kingston longitudinal fa de rezervoareleţă cu balast!- Am în eles, s tr i i! Deschid rezervoarele longitudiţ ă ă ţ nal!Se auzi un şuierat puternic în timp ce apa n v lea în rezervoare. Submarinulă ă coborî sim itor, şi încetini, pe m sur ce puntea îi era biciuit de marea agitat .ţ ă ă ă ă

Capitolul 7O or mai târziu, în timp ce opreau vasul cu vântul în fa , la mai pu in de ună ţă ţ kilometru şi jum tate de uriaşa nav , Kenlon o examin . Avea nu mai pu in deă ă ă ţ trei sute de metri lungime, şi era f cut numai din metal. În ap pluă ă ă teau şi alte vase mai mici. Kenlon cu fa a la babord, le scruta emo ionat prin binoclul s u,ţ ţ ă când auzi un plesc it slab.ă

Se întoarse şi îi v zu pe cei doi uriaşi: - P zea! strig el.ă ă ăÎşi scoase arma şi f cu un salt spre Jones-Gordon. Incredibil, îns ajunse preaă ă târziu. Înainte ca superiorul s u s se poat îndep rta de parapet, era dejaă ă ă ă prizonieru1 uriaşelor mâini. Totul se petrecea atât de repede, încât el fu efectiv ridicat, cu putere, în aer. Urm un plesc it zgomoă ă tos, sunetul scos de un om care se îneca şi un fel de bule de aer! Kenlon v zu, pentru o scurt clip , cele treiă ă ă trupuri la şapte metri sub ap . Apoi z ri o lic rire de nuan a pielii umane, şi seă ă ă ţ f cur nev zu i în adâncuri.ă ă ă ţDe abia atunci, când era deja prea târziu, trase el. Aerul umed se umplu de ecoul celor patru focuri şi al plesc ituă lui care le înso ise. Se aşternu liniştea, tulburatţ ă numai de foşnetul m rii. Motoarele se opriser . Submarinul înainta greoi prin apaă ă cenuşie de sub muntele care plutea în aer deasupra lor.Timonierul, aflat la doi metri de locul de unde Kenlon privea spre marea întunecat , îng im :ă ă ă- Doamne Dumnezeule!Cuvintele lui îl scoaser pe Kenlon din starea de încreă menire de care era cuprins, ca de o vraj . Mai întârzie acolo un moment, înc buimac, dup care, realizândă ă ă brusc c acum totul depindea de el, îşi reveni complet. Primul lucru pe careă disperarea îl îndemna s -1 fac era s ordone imeră ă ă siunea, pentru a porni în urm rirea ucigaşilor. Îşi d du imeă ă diat seama c nu putea face ceva atât deă stupid şi inutil. R mase nemişcat, f când eforturi s gândeasc , s simt ceva,ă ă ă ă ă ă s se lase cuprins de realitatea înconjur toare: sunetele slabe, mirosul s rat,ă ă ă nepl cut, al m rii, aspectul straniu al mediului înconjur tor - toate acestea erauă ă ă absorbite de mintea şi de trupul s u ca de un burete imens. Şi în cele din urmă ă sistemul lui asimil toate acestea, Începur s apar primele r spunsuri, şiă ă ă ă ă în elese cum treţ buia s procedeze.ăSalvarea era imposibil , dar un lucru era sigur: pe o distan rezonabil de lung ,ă ţă ă submarinul Sea Serpent utea întrece în vitez orice fel de peşte, fiin uman sauă ţă ă orice altceva în oceanul imens şi cenuşiu. Trebuia, astfel, s ajung la oraşulă ă oamenilor-peşti înaintea ucigaşilor Indiferent ce inten ii aveau în leg tur cuţ ă ă trupul lui Jones-Gordon, acestea puteau fi z d rnicite, dac ajungea acoloă ă ă înaintea lor şi îi aştepta.Kenlon smulse receptorul din cutia sa impermeabil şi contact saă ă la motoarelor.- Cu jum tate de vitez înainte, ambele motoare, domă ă ule Craig!- Am în eles, s tr i i! înaint m cu viteza la jum tate, ambele motoare înţ ă ă ţ ă ă func iune!ţSe auzi şuieratul turbinelor. Submarinul se puse în mişcare, Kenlon întoarse capul spre timonier.- Durosky, angajeaz -te pe o traiectorie circular în jurul navei aceleia imense deă ă acolo, men inând cam aceeaşi distan ca şi acum. Înconjoar-o de mai multe ori,ţ ţă pân la noi ordine.ăGroaznica senza ie de paralizie începu s -1 p r seasc pe Kenlon. Realiza,ţ ă ă ă ă îndurerat, c Jones-Gordon era mort, dar mintea şi trupul îi func ionau acum şi,ă ţ ca întotdeauna pân atunci, conştiin a neclintit a datoriei sale îi alina şocul şiă ţ ă durerea.Submarinul înainta. Nici un om-peşte nu putea spera acum s se in dup ei, caă ţ ă ă s nu mai vorbim de a se urca la bord. Avea timp pentru a efectua urm torul pasă ă necesar în îndeplinirea obiectivului s u. Mai întâi, îns ...ă ăKenlon folosi din nou receptorul. De aceast dat îl sun pe Tedders.ă ă ă- Trezeşte-1 pe Benny, Dan, şi adu-1 imediat pe puntea de comand , spuse el peă un ton ap s tor.ă ă- Unde e c pitanul? întreb impulsivul Tedders, intrând prin tambuchi. Am crezută ă c e aici. Şi ce a fost cu împuşc turile acelea?ă ăProbabil c expresia chipului lui Kenlon îl izbi în plin, c ci f cu ochii mari şi priviă ă ă

nedumerit scena sinistr , incredibil .ă ăKenlon aştept ca locotenentul Benjamin s urce pe puntea de comand .ă ă ă Secundul se uit repede în jurul s u. Trecu în revist fort rea a de deasupra lor,ă ă ă ă ţ privi curios la nava în form de torpil , apoi îşi întoarse privirea spre Kenlon.ă ă Salut şi r mase aşteptând ordinele, pe care Kenlon începu s le dea:ă ă ă- Durosky!Timonierul salut milit reşte:ă ă- Da, s tr i i!ă ă ţ- Povesteşte-le domnilor Benjamin şi Tedders ce ai v zut c s-a întâmplat cuă ă c pitanul. Şi r mâne i cu to ii în alert maxim . Eu cobor s aflu ce curs trebuieă ă ţ ţ ă ă ă s urm m, de la Nemmo.ă ăDisp ru prin tambuchi. Nemmo ridic surprins privirea dintr-un exemplar dină ă Times, asupra c ruia era extrem de concentrat, în stilul s u caracteristic.ă ăKenlon nu îi puse întrebarea în scris, ci oral, în limba oamenilor înaripa i, şiţ probabil c se f cuse în eles c ci Nemmo îl privi cu asprime, şi refuz s -i deaă ă ţ ă ă ă informa ia cerut ..ţ ă- Îmi pare r u - spuse el în englez . Îmi dau seama dup starea ta de agita ie că ă ă ţ ă s-a întâmplat ceva. Îns îns rcinarea mea era s v aduc în apropierea oraşuluiă ă ă ă nostru, În câteva minute, unul din camarazi va lua, f r îndoial , leg tura cu voi.ă ă ă ă Dintr-un anume motiv, consiliul nostru ne-a ordonat s nu d m această ă ă informa ie pân când nu dau ei semnalul. Dac ne r zgândim cumva, te voiţ ă ă ă înştiin a.ţAtitudinea lui r mase neschimbat câteva minute mai târziu.ă ăKenlon f cu eforturi pentru a-şi st pâni nervii. În cele din urm se ridic ,ă ă ă ă muşcându-şi buzele, l sându-şi capul s se elibereze de tensiune. Aproape c seă ă ă sim ea r u din cauza agita iei, provocat mai întâi de reac ia la cele întâmţ ă ţ ă ţ plate, apoi de eforturile lui febrile de a ob ine de la Nemmo informa ii privindţ ţ amplasarea oraşului oamenilor-peşti.De fapt, îşi spuse, viteza maxim nu era absolut neceă sar . Avea, oarecumă senza ia c oamenii-peşti locuiau la o distan considerabil . Submarinul ţ ă ţă ă Sea Serpent putea atinge treizeci de noduri la suprafa , astfel c , dac întârzierea nuţă ă ă era prea mare, putea ajunge cu uşurin la oraş înaintea celor doi ucigaşi şi aţă trupului pe care îl duceau cu ei. O mic înc rc tur de adâncime, lansat cu ună ă ă ă ă tub de torpile, avea s rezolve restul.ăGlasul lui Nemmo îl trezi din concentrare:- Ce s-a întâmplat? întreb omul-pas re.ă ăKenlon ezit . Avusese diverse motive ca s nu îi spun despre moarteaă ă ă c pitanului. Acestea îşi aveau, par ial, r d cina în teoria lui Jones-Gordon,ă ţ ă ă conform c reia oamenii înaripa i le erau duşmani, şi cu care Kenlon nu era deă ţ acord, dar pe care o respectase, ca un ofi er loial. În al doilea rând, nu dorise sţ ă le dea acestor fiin e zbur toare impresia c echipajul de pe ţ ă ă Sea Serpent era acum, automat, de partea lor.Dup cum spusese comandantul, Marina Statelor Unite nu se amesteca înă r zboaiele altora.ăNu era mai pu in adev rat c oamenii-peşti trebuia s aib un motiv pentru careţ ă ă ă ă luaser cadavrul cu ei. Oamenii înaripa i puteau şti care era acel motiv. Luândă ţ brusc hot rârea, Kenlon îi relat atacul. Când termin , Nemmo îl privi cu nişteă ă ă ochi plini de îngrijorare.- Habar n-am ce ar putea ei s fac cu un cadavru, spuse el în cele din urm , cu oă ă ă exactitate ciudat .ăF cu o pauz , apoi încheie:ă ă- Şi care este planul vostru?Kenlon îi r spunse şi la aceast întrebare. Urm , apoi, o lung perioad de t cereă ă ă ă ă ă din partea omului înaripat. În cele din urm spuse:ă

- Şi ce ave i de gând cu mine - m ine i la bord, sau m elibera i?ţ ă ţ ţ ă ţSchimbase brusc subiectul, iar Kenlon zâmbi cuprins de un confuz sentiment al înfrângerii, în timp ce analiza vaga posibilitate de a-1 convinge pe Nemmo s seă r zgână deasc . Timpul îndelungat petrecut cu acesta îi formase impresia unui omă onest, studios, cu o personalitate negativ . Nemmo p ruse mult mai plin de viaă ă ţă când îl capturaser . Dar acest lucru se datorase, probabil, aspectului s u straniu,ă ă de fiin înaripat , care îi izbise puternic.ţă ăCu toate acestea, omului înaripat nu i se putea pune la îndoial voin a puternic .ă ţ ă Un om care era în stare s -şi asume riscurile pe care şi le asumase el, prin aceaă c l torie într-un trecut îndep rtat, nu avea s cedeze acum, dac hot râse s nuă ă ă ă ă ă ă dea o informa ie.ţÎns motiva ia lui Kenlon era prea puternic pentru a putea accepta un refuz.ă ţ ă Neluând în seam întrebarea celuilalt, spuse repede:ă- R spunde-mi: cât de departe ne afl m de oraşul oamenilor-peşti?ă ăPesemne c aceste cuvinte con ineau prima lui eroare fonetic major , c ciă ţ ă ă ă Nemmo p ru c nu în elege. Acest impediment îl f cu pe Kenlon s realizeze,ă ă ţ ă ă brusc, un lucru: de câteva minute deja, vorbeau între ei cu doar câteva ezit riă ocazionale.Spuse, surprins:- Ştii, Nemmo, în situa iile prezente ne descurc m destul de bine cu limbajele noiţ ă pe care le-am înv at fiecare.ăţF cu o pauz , încruntându-se:ă ă- Şi la urma urmei, de ce n-ar fi aşa? Am avut la dispozi ie trei sute de ore deţ studiu, f r a fi deranja i de altcineva. Cam tot atât timp mi-a luat s învă ă ţ ă ăţ germana şi franceza.Se opri, amintindu-şi de scopul s u, şi repet întreă ă barea, cu intona ia necesarţ ă de aceast dat :ă ă- La ce distan suntem de oraşul lor?ţăDin nou omul înaripat r mase pe gânduri, analizând parc diferite aspecte aleă ă problemei, care îi erau completnecunoscute lui Kenlon. în cele din urm , cl tin cu graă ă ă vitate din cap:- Locotenente, dac ar fi dup mine, i-aş da bucuros aceast informa ie. Totuşi,ă ă ţ ă ţ faptul c nici m car acum nu eşti gata s ataci oraşul submarin este sup r tor.ă ă ă ă ă Exist îns un consiliu, care a interzis transmiterea de informa ii refeă ă ţ ritoare la amplasarea acelui oraş. Aceast hot râre, cum am mai spus, este ună ă inconvenient pentru to i oamenii înariţ pa i, dar noi respect m deciziile consiliului.ţ ăLu exemplarul din ă Times pe care îl citea, apoi ad ug :ă ă- Aten ie la un lucru! În momentul în care un membru al rasei mele soseşte,ţ spune-i c l mpile protectoare gihlander trebuie reglate înainte de oprirea navei.ă ăKenlon nu r spunse. Se sim ea epuizat, ca de o munc fizic . Se îndrept spreă ţ ă ă ă tambuchi, îns se opri s ia o gur de cafea şi o gogoaş . Un matelot sosi înă ă ă ă fug :ă- Domnule Kenlon, domnul Benjamin mi-a spus s v transmit c un hidroavion aă ă ă decolat de pe unul din celelalte vase şi se îndreapt spre noi.ăLui Kenlon nu îi trebuir mai mult de treizeci de secunde ca s ajung pe punte.ă ă ă

Capitolul 8Afar , scena nu se schimbase prea mult în acel r stimp, doar c vedea totulă ă ă dintr-un alt unghi. Traiectoria circular a lui ă Sea Serpent îl dusese de cealalt parteă a navei celei mari.Cea de-a doua nav ca m rime era acum aproape de ei, cu un colorit roşu-ă ăaprins. Era o nav îngust , cu puntea ridicat , acoperit pe toat lungimea de oă ă ă ă ă prelat . Şi se p rea c de pe ea decolase hidroavă ă ă ionul.Aparatul se apropia foarte încet, cu o vitez cuprins între trei şi cinci noduri peă ă

or . Luându-i în calcul traiectoă ria, avea s taie calea submarinului după ă aproximativ un kilometru şi jum tate. Kenlon reuşea deja s disting silueă ă ă tele umane din untrul s u. Aceast clip de surprindere aduse cu sine oă ă ă ă conştientizare a evenimentelor incredibile care se derulau clip de clip .ă ăÎns moartea violent a lui Jones-Gordon era preaă ărecent .ăEmo ia, suspansul luaser sfârşit, la fel ca şi entuziasţ ă mul s u. Se întoarse,ă mohorât, spre cei doi ofi eri şi îi întreţ b pe un ton lipsit de inflexiuni:ă- V-a povestit Durosky despre c pitan?ăR spunser afirmativ. Erau amândoi albi la fa . Benjamin salut , apoi spuse: \ —ă ă ţă ă Pute i conta pe loialitatea noastr , domnulţ ă e.de-a treia era sferic , cu un diametru de aproximativ două ăzeci şi cinci de metri, care plutea foarte sus, şi nu p rea s aib nici un fel de hublouri. Plutea înă ă ă deriv , ca o minge din metal, pu in sclipitoare.ă ţCel din urm vas era cel cu puntea foarte ă sus, de pe care decolase hidroavionul.Benjamin, aflat lâng Kenlon, spuse:ă- Cât de mult îi l s m s se apropie, domnule?ă ă ă- Ce? spuse Kenlon.Se r suci şi privi la hidroavionul care se afla acum la mai pu in de dou sute deă ţ ă metri. Era pu in mirat c înainta atât de încet, dar întrebarea lui Benjamin îl treziţ ă brusc la realitate. Se gândi, nesigur: Cât de mult puteau s -i lase s se apropie?ă ăTrebuia s recunoasc faptul c pur şi simplu nu conă ă ă siderase hidroavionul periculos.- Dup cum v d eu lucrurile, domnule, aceşti oameni se afl în aceeaşi situa ie caă ă ă ţ şi noi, aduşi aici cu for a, spuse Tedders. Nu v d de ce ne-am lupta cu urmaşiiţ ă noştri, sau sunt înaintaşii noştri?- Exact! spuse Kenlon, îns nu cu voce tare.ăAparatul se afla la treizeci de metri, iar la prora se ridicase în picioare un ofi er înalt,ţ în uniform . Nu era timp pentru analize am nun ite. Kenlon ordon :ă ă ţ ă- Domnule Tedders, îndreapt spre ei un tun antiaeă rian. Domnule Benjamin, sună alarma general , trimite pe punte şase oameni înarma i, şi ordon ca viteza să ţ ă ă fie redus la patru noduri şi jum tate.ă ăKenlon aproape c nu le auzi r spunsurile, sim indu-se, brusc, ridicol din cauzaă ă ţ m surilor de precau ie luate. Hidroavionul se afla la numai şapte metri de turnulă ţ de comand . Cei din untru se vedeau foarte clar. Erau şapte la num r şi erauă ă ă numai femei.Dan Tedders, al c rui chip fin şi senin era acum br ză ă dat de riduri adânci, izbucni:- Sper, domnule, c o s l sa i oraşul oamenilor-peşti s guste pu in dină ă ă ţ ă ţ superbele noastre torpile.Kenlon nu r spunse. Afirma ia, ura pe care o ascundea fiecare cuvânt îl tulbura.ă ţ Realiz , surprins, c nici m car nu luase în calcul varianta atac rii oraşului. Îşiă ă ă ă îndrept , încruntat, aten ia spre hidroavionul care se apropia şi care înaintaseă ţ deja pu in. În timp ce îl privea, îşi d duseama de un lucru: pân atunci, numaiţ ă ă vasul uriaş fusese considerat un motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, primul semn de via şi prima ini iativ concret venise din partea unuia din vasele maiţă ţ ă ă mici.Poate c nu strica s acorde mai mult aten ie nu numai uriaşei nave de trei suteă ă ă ţ de metri lungime, ci şi vaselor mai mici. La urma urmelor, un observator din afar ar trece submarinul ă Sea Serpent în categoria vaselor mai mici, considerându-1 deci neimportant, în compara ie cu nava cea mare. Cu toate acestea, trei torpile bineţ intite puteau scufunda orice vas, de oriunde.ţ

În total, erau cinci nave mai mici, şi toate aveau un aspect str in de secolulă dou zeci. Cea mai îndep rtat dină ă ă tre ele era greu de observat cu claritate. P reaă a fi, pur si simplu, o nav în form de torpil , mai mult de jum tate scufundat înă ă ă ă ă

ap . La prima vedere p rea a fi pu in mai lung de treizeci de metri. Kenlon aveaă ă ţ ă impresia c ambele capete îi erau acoperite de ap şi c era de fapt, mult maiă ă ă lung .ăTrei din celelalte patru nave nu p reau s fie mai lungi de treizeci de metri. Însă ă ă nici una nu sem na cu cealalt . Una dintre ele p rea foarte supl , colorat înă ă ă ă ă albastru. Cea de-a doua avea dou turnuri str lucitoare care se ridicau ca nişteă ă catarge de pe punte şi aveau o lungime ridicol . CeaăHidroavionul lovi uşor puntea şi r mase pe loc. Avea puntea mai ridicat decâtă ă parapetul de o form aerodinaă mic , deasupra femeii care se aplecase spreă Kenlon, stând în picioare la prora.Pozi ia ei o f cea s par anormal de înalt . Apoi el v zu c acest lucru nu seţ ă ă ă ă ă ă datora doar pozi iei ei. Era, într-adev r, înalt . Avea o în l ime de aproximativţ ă ă ă ţ doi metri.Uniforma ei era f cut dintr-un material gros, m t sos, de o textur foarteă ă ă ă ă feminin , dar totuşi avea un aspect cazon. Şi chipul sau gesturile ei erauă milit roase. Atunci când vorbea, i se citeau în glas inflexiunile t ioase ale cuivaă ă obişnuit s comande. Spuse, în englez :ă ă- Salut ri secolului dou zeci.ă ăMintea lui Kenlon sim i şocul din plin. Englez ! Cu un accent ciudat, dar totuşiţ ă englez ! Emo iile care îl r scoliă ţ ă ser înainte, şi care p ruser s se sting ,ă ă ă ă ă reveneau acum la via .ţăMintea lui, pân atunci întunecat de nenum rate griji, se însenin , la fel ca şiă ă ă ă trupul, atât de încordat de multe minute, ba chiar zile. Brusc, v zu cu claritateă adev ratele dimensiuni ale mor ii violente a lui Jones-Gordon, un inciă ţ dent groaznic, dar nu decisiv, din via a unui lupt tor, care nu capitulase pân înţ ă ă ultima clip .ăÎşi d dea seama de duritatea atitudinii sale, conştienă tizând cu triste eţ obiectivitatea preg tirii sale militare care îl f cuse s accepte moarteaă ă ă prietenului şi superiorului s u, dup o extrem de scurt perioad de dureri şi şoc.ă ă ă ă Era îns adev rat c evenimentele se derulau cu un ritm ame itor. Tot ceea ceă ă ă ţ conta era faptul c el se afla acolo; el, William Rainor Kenlon, american, acolo înă lumea anului 24 999, aflat acum la comanda unuia din cele mai puternice vase de r zboi al timpului s u, un submarin atomic american de la mijlocul secoluluiă ă dou zeci, dotat cu torpile de şaizeci de centimetri, cu tunuri antiaeriene şi cu ună hidroavion, aceast întreag structur , m rea şi foarte lung - capaă ă ă ă ţă ă bil s seă ă deplaseze sub ap un timp incredibil de lung, şi atât de temeinic blindat , încât,ă ă teoretic, în ea nu putea p trunde apa, nici dac g seau de cuviin s coboare laă ă ă ţă ă o adâncime de trei sute de metri. Femeia vorbea din nou, în limba oamenilor înaripa i de data aceasta, pe un ton nedumerit:ţ- Ce s-a întâmplat? Nu în elege i americana? Sunte i unul dinţ ţ ţ acei barbari, neamericani, din acele vremuri?Kenlon râse. Nu se putea ab ine. Dac aceasta era pţ ă ărerea epocilor ulterioare celei din care venea el, nu era greu de ghicit cine câştigase toate r zboaieleă începând cu cel deal doilea mondial. Spuse, în englez :ă - Îmi cer scuze, doamn . Am fost atât de surprins de faptul c vorbi i americanaă ă ţ şi c ...ăSe opri, şocat de realitatea propriilor cuvinte. El şi echipajul tr iser timp de oă ă lun într-un univers str in, care le devenise şi mai str in din cauza izol rii loră ă ă ă mentale fa de locuitorii acestui univers. Era adev rat c înv ase limbaţă ă ă ăţ oamenilor înaripa i. Capacitatea de a realiza o comuţ nicare foarte şov ielnic nuă ă f cea decât s accentueze pră ă ăpastia dintre cele dou specii umane diferite.ăToate acestea luaser sfârşit. Iat -1 în fa a unor compaă ă ţ trio i. Nu conta din ce epocţ ă veneau. Pesemne c era o epoc destul de apropiat pentru a p stra aceeaşiă ă ă ă limb , în mare, dar totuşi destul de îndep rtat , dac se ajunsese la ideea că ă ă ă ă

acea parte a lumii lui care era neamerican era neap rat barbar .ă ă ăVru s spun ceva, dar tân ra femeie i-o lu înainte.ă ă ă ă-Numele meu este Dorilee. Am sub comand trupa Joannelor şi o p zesc peă ă Sessa Clen în drumul ei spre patul conjugal. Pot veni la bord?Kenlon auzi foarte vag ultima propozi ie. Era cu totul concentrat asupra spuselor ei. Îiţ trebui o clip pentru a reaă liza c ciudatele cuvinte folosite de ea nu contau. Eraă vorba de femei-soldat care escortau o alt femeie, evident o peră soană important , la nunta acesteia.ăDe abia dup ce realiz acest lucru, sesiz ultima proă ă ă pozi ie auzit . În elese înţ ă ţ aceeaşi clip , c nu p rea s aştepte ajutor din partea cuiva şi c îi luase t cereaă ă ă ă ă ă drept un r spuns afirmativ. Coborî sprinten pe punte.ă ăEra la fel de înalt ca şi el şi avea un zâmbet larg. Avea ochi c prui, buzeă ă puternice şi un chip pu in prea lung penţ tru a fi frumoas . Spuse:ă- Se vorbeşte de dumneata de mai mult de o s ptă ămân , iar p rerea generală ă ă este c vasul vostru este singuă rul capabil s satisfac cerin ele oameniloră ă ţ înaripa i.ţArunc , curioas , o privire spre punte, apoi spre tam-buchi.ă ă- Deci acesta este un submarin adev rat. Singurul pe care l-am v zut vreodat seă ă ă afla într-un muzeu în Greater Clen City şi...În ciuda faptului c îl interesa fiecare cuvânt rostit de ea, Kenlon se v zu nevoită ă s-o întrerup .ăFemeia se întoarse din nou cu fa a la el. Se p ru c îi în elese pe loc întrebarea.ţ ă ă ţ- Ave i la bord un om înaripat, nu? -Da.ţ- El comunic prin... - ezit în privin a cuvântului -undele speciale cu superioriiă ă ţ s i, de o lun de zile, deşi de abia s pt mâna trecut i-am înv at suficient limbaă ă ă ă ă ăţ pentru a în elege esen a celor spuse.ţ ţAd ug :ă ă- Am descoperit un aparat uimitor asupra omului înaripat care a venit la bordul vasului nostru. Era ascuns în es turaţ ă hainelor sale.Nemmo, puşlama ce eşti, îşi spuse Kenlon. Nu c ar fi avut vreo importan ,ă ţă realiz el imediat.ă- Pot s cobor în interiorul vasului? întreb femeia. Kenlon nu avea nevoie să ă ă cânt reasc în minte r spună ă ă sul.- Nu, spuse el.Femeia nu p ru deloc afectat de refuzul prompt.ă ă- Atunci v invit s ne vizita i voi vasul, spuse ea. Mai târziu poate putem să ă ţ ă intr m şi noi pe vasul vostru.ăKenlon se îndoia serios de ultima variant . Nu era în elept. Îns invita ia - dacă ţ ă ţ ă era o invita ie - avu un efect straniu asupra lui. Fu cuprins de o emo ie puternic ,ţ ţ ă ce îi tulbur parc vederea. Când o privi pe femeie, avu senzaă ă ia c i seţ ă înce oşaser ochii.ţ ă- Acum? - Desigur, acum! spuse ea. Sessa Clen vrea s v voră ă beasc .ăKenlon încerc s -şi imagineze acă ă est lucru, dar în van.Era o senza ie deloc nepl cut . Mintea îi era cuprins tot mai mult deţ ă ă ă sentimentul de suspans. Realiz c nu putea rezista ideii şi c trebuia s mearg .ă ă ă ă ăCu cât îşi f cea mai repede o idee asupra întregii situă a ii din aceast lume aţ ă viitorului, cu atât mai bine.Se întoarse spre Benjamin şi spuse:- Locotenente, preiei comanda în lipsa mea. S nu urce nimeni la bord, orice ar fi.ă- Doamne, merge i singur, domnule? V rog s m scuza i, domnule c pitan.ţ ă ă ă ţ ă- Nu face nimic, spuse Kenlon.Se apropie de el şi spuse, pe un ton pu in cert re :ţ ă ţ- Nu crezi c dou persoane s-ar afla în acelaşi pericol ca şi una singur ?ă ă ă

- Ave i dreptate, domnule. Dar de ce nu trimite i pe altcineva?ţ ţSugestia de a nu se duce personal îl şoc pe Kenlon. Se închipuia deja vorbind cuă oameni din alte timpuri. Se p rea c , deocamdat , singurul avantaj pe care i-1ă ă ă aducea noua sa postur era acela c îşi putea aroga astfel de îns rcin ri.ă ă ă ăCu toate acestea, continu s -şi sus in punctul de vedere cu argumente logice.ă ă ţ ă- Locotenente, în timpul nostru, cui dau raportul agen ii secre i?ţ ţBenjamin ezit , apoi recunoscu:ă- Nu în eleg unde vre i s ajunge i, domnule.ţ ţ ă ţ- Ei dau raportul unor oameni care au destul expe rien pentru a evalua dateleă ţă adunate, corect?- în eleg. Nu avem o astfel de persoan aici.ţ ă- Absolut nici una, locotenente. Astfel, c pitanul treă buie s mearg personal, aşaă ă cum va trebui s faci şi dumă neata dac mi se întâmpl ceva şi r mâi la comand .ă ă ă ă Vom ine leg tura prin radio.ţ ă- P i... spuse Benjamin, cu îndoial în glas. Kenlon se s turase de discu ie.ă ă ă ţ- M duc, spuse el tare. Aşa am hot rât. Deci, ai în eă ă ţ les s nu laşi pe nimeni laă bord?- Da, domnule c pitan.ăKenlon ridic şi mai mult tonul, pentru a se face auzit de femeie:ă- Şi dac încearc cineva s fac un târg, folosindu-se de mine ca moned deă ă ă ă ă schimb, r spunsul este nu, cateă goric. Nu accep i nici un târg. E limpede?ţBenjamin lu pozi ie de drep i.ă ţ ţ-Desigur, spuse el, pe un ton care nu l sa loc de îndoial asupra seriozit ii sale.ă ă ăţ- O s v rog s m aştepta i câteva minute, pân m preg tesc, îi spuse Kenlonă ă ă ă ţ ă ă ă femeii.Coborî şi lu cu el, printre altele, un pistol automat, un mic aparat de emisie-ărecep ie şi busola lui.ţSe sp l pe fa şi pe mâini, îşi strânse trusa de b ră ă ţă ă bierit, şi se îndrept spreă punte. Câteva clipe mai târziu, urc sprinten la bordul hidroavionului.ăSim i o uşoar zdruncin tur , dar era doar un semn c se puseser în mişcare.ţ ă ă ă ă ă Se uit înapoi. Intre submarin şi ă hidroavion se întindea apa m rii. Treptat, distan aă ţ dintre cele dou nave creştea.ă

Capitolul 9Dup aproximativ dou zeci de minute, Kenlon îşi d du seama c Paznica priveaă ă ă ă neliniştit spre stânga lui, pu in în spate. Ea îi surprinse privirea.ă ţ- Vasul acela se îndreapt spre noi, spuse ea. Cred c încearc s ne taie calea.ă ă ă ăKenlon se întoarse cu totul. V zu imediat c era vorba de vasul dotat cu două ă ă structuri metalice neobişnuit de lungi pe punte. Se îndrepta spre ei cu o viteză comparabil cu cea a unui distrug tor, dup cum realiz ochiul lui Kenlon. Aveaă ă ă ă s taie calea hidroavionului la un kilometru şi jum tate mai încolo.ă ăKenlon se întoarse cu fa a la lidera joannelor. Întinse mâna în sus şi spuse:ţ- Ridica i-v hidroavionul deasupra lor. Încordarea nu disp ru de pe chipul aspruţ ă ă al femeii.Scutur din cap.ă- Vasul are, din concep ie, multe restric ii, spuse ea, astfel încât nimeni s nu fieţ ţ ă vreodat tentat s îl foloseasc pentru vreo ilegalitate. Nu poate urca decât laă ă ă aproximativ treizeci de metri.Cum catargele - dac asta erau - celeilalte nave se ridiă cau la numai dou zeci şiă cinci de metri, lui Kenlon i se p rea c ar fi avut destul loc s zboare printre ele.ă ă ă- Ridica i hidroavionul în aer, ordon el.ţ ă- S presupunem c trag asupra noastr şi ne doboar , începu ea, apoi se opri.ă ă ă ăCl tin din cap, privindu-1 cu reproş.ă ă- Domnule Kenlon, eu m aflu la comanda acestui aparat. Sper c v da i seamaă ă ă ţ

de asta.Kenlon nu avea de gând s pun la îndoial acest lucru. Privi în t cere cum celeă ă ă ă dou nave se apropiau una de cealalt . O auzi pe Paznic spunând ceva uneiaă ă ă dintre joanne, care ap s pe un buton de pe placa metalic de lâng ea. Kenlonă ă ă ă sim i sub picioare cum hidroavionul încetinea uşor, pân se opri. Kenlon şiţ ă Dorilee se duser la parapet.ăKenlon v zu cum în cealalt nav se deschide o uş , pe care ies doi b rba i înă ă ă ă ă ţ costume de baie. R maser lâng uş . Unul dintre ei avea în mân un mică ă ă ă ă dispozitiv. Rosti în el nişte cuvinte aparent izolate între ele. Ciudata nav seă apropie de ei, producând un siaj care îi indica faptul c nu era un vehicul cuă elice, c ci se opri imediat. Ii întâmpin îns cel lalt b rbat. Kenlon observ că ă ă ă ă ă ă avea la gât un fel de cablu, fixat de un mic obiect negru, rotund. B rbatul ridică ă obiectul şi vorbi în el. Concomitent, cineva aflat în unul din turnuri li se adresă într-o limb care p rea cunoscut , dar pe care Kenlon nu o în elegea.ă ă ă ţAflat lâng ele, Dorilee spuse:ă ă- A, are un aparat de traducere. Bun. R spunse, ridicând glasul.ăSchimbul de replici continu pre de câteva minute. Kenlon în elese c Paznicaă ţ ţ ă era iritat şi c cel lalt insista. Kenlon o trase de mânec .ă ă ă ă- Ce vrea?- Pe dumneata.- De ce? întreb Kenlon uluit.ăB rbatul de pe cealalt nav t cu, iar Dorilee spuse, încurcat :ă ă ă ă ă- II cheam Robairst şi - traducând în timpul vostru -în eleg c el şi prietenul s uă ţ ă ă sunt din anul 6842. Îmi reproşeaz c noi - adic eu şi grupul meu - ne purt mă ă ă ă incorect fa de ceilal i oameni aduşi din trecut, pentru c vrem s v inem subţă ţ ă ă ă ţ control.Nu vorbea cu prea mult tragere de inim . Kenlon o m sur cu privirea şi deveniă ă ă ă limpede pentru el faptul c cei doi b rba i din secolul şaizeci şi nou analizaseră ă ţ ă ă corect inten iile ei, cel pu in.ţ ţ- Insist s v las s discuta i cu ei! spuse Paznica f r chef.ă ă ă ă ţ ă ă- De ce nu? spuse Kenlon intrigat.Femeia cea înalt şi puternic spuse, pe un ton ap să ă ă ător:- Cine ştie ce inten ii au?ţKenlon era de p rere c întrebarea era la fel de valabil în ceea ce o privea peă ă ă ea.- Cu to ii suntem preocupa i de acelaşi lucru - s ne întoarcem acas , spuse el.ţ ţ ă ă Nimeni nu va ac iona în aşa fel încât s fac acest lucru mai dificil.ţ ă ăB rba ii de pe vasul de dedesubt îşi pierduser vizibil r bdarea. Unul dintre eiă ţ ă ă strig ceva, pe un ton aspru. Ea r spunse cu resemnare în glas, apoi se întoarseă ă cu fa a la Kenlon.ţ- Vasul lor este unul de pescuit şi au armament mai bun decât al nostru. I-am spus c le sta i la dispozi ie treizeci de minute.ă ţ ţ- De ce nu m înso i i?ă ţ ţPaznica r spunse posomorât c le propusese acest lucru, dar b rba ii nu aveauă ă ă ă ţ încredere în ea. Kenlon se gândi c el avusese aceeaşi reac ie fa de ea, dar nuă ţ ţă spuse nimic.Realiz c hidroavionul se deplasa în fa , pentru a ajunge deasupra vasului. Deă ă ţă pe puntea acestuia fu aruncat în sus o scar , care r mase suspendat în aer,ă ă ă ă aşteptând s fie atins de copastia hidroavionului. În acel moment, vasul m riă ă ă viteza. Scara se frec cu zgomot de suprafa a metalic . Lui Kenlon îns i se p ruă ţ ă ă ă solid , în momentul în care începu s coboare.ă ăAjunse pe punte f r probleme şi privi curios în jur.ă ăUn vas de pescuit!Ar fi dorit s z boveasc asupra turnurilor, s pun întreb ri, s afle detaliiă ă ă ă ă ă ă

tehnice. Îns individul mai solid -Robairst - îi indica uşa deschis .ă ăVorbi în microfon, şi remarcabilul aparat de traducere - prin care vorbise mai înainte în limba Clen - pronun acum în englez :ţă ă- Pe aici, domnule Kenlon.Interiorul era inundat de lumina soarelui. Pere ii care p ruser atât de opaci dinţ ă ă exterior era transparen i ca aerul pe din untru. Existau obstacole în calea priviriiţ ă lui, dar erau excrescen e sau scobituri în suprafa a vasului. Mobilierul era acelaţ ţ al unui salon confortabil. Acest lucru nu îl surprinse prea tare pe Kenlon. Nu ştia nici el bine la ce se aşteptase. V zând totuşi scaunele şi canapelele, reaă liză imediat: Desigur! Cum în anul 6842 oamenii aveau înc mâini şi picioare,ă trebuiau înc s se aşeze, s stea întinşi, s doarm şi s m nânce, şi în modă ă ă ă ă ă ă evident înc le pl cea s pescuiasc . De fapt, dac exista vreo diferen întreă ă ă ă ă ţă oamenii secolului dou zeci şi cei ai secolului şaizeci şi nou , aceasta nu era delocă ă evident .ă-Lua i loc! se auzi dinsprţ e un aparat de traducere camuflat în perete, în stânga lui.Kenlon se aşez pe o canapea. Apoi, cea mai în vârst şi mai solid dintreă ă ă gazdele lui - Robairst - se aşez , de asemenea. B rbatul mai tân r r mase înă ă ă ă picioare.Avea un chip ascu it, un nas lung, şi un trup usc iv. Era limpede c eraţ ăţ ă ner bd tor, c ci în cele din urm îşi întreb tovar şul:ă ă ă ă ă ă- S încep?ă- Acesta este asociatul meu, Tainar, spuse Robairst. Tainar probabil c o lu caă ă pe o permisiune, c ci spuse:ă- Domnule Kenlon, celelalte persoane care au fost aduse în aceast er cu for a se află ă ţ ă aici de mai mult timp decât dumneavoastr . Jum tate dintre noi suntem foarteă ă gr bi i s ne întoarcem în timpul nostru, şi, cu dou sau trei excep ii, suntem cuă ţ ă ă ţ to ii de acord în privin a modului în care submarinul dumneavoastr ar trebui sţ ţ ă ă ac ioneze.ţÎntinse mâinile, într-un gest de frustrare.- Pentru noi ar fi foarte nepl cut dac v-a i apuca acum s analiza i situa ia, să ă ţ ă ţ ţ ă cânt ri i argumentele pro şi contra, şi în cele din urm s face i oricum ceea ceă ţ ă ă ţ noi consider m inevitabil. Vrem s auzim de la dumneavoastr c ve i respectaă ă ă ă ţ decizia majorit ii şi ve i distruge oraşul oame-nilor-peşti.ăţ ţIndividul mai solid se ridic brusc în picioare.ă- Numai pu in, spuse el. Cred c nu ai prezentat situţ ă a ia noastr ţ ă destul de elocvent.Întorcându-se spre Kenlon, spuse gr bit:ă- Noi suntem oameni de afaceri, domnule Kenlon. Eram pe cale s ne încheiemă vacan a când am suferit aceast ridicol întâmplare - şi arat spre fort rea aţ ă ă ă ă ţ oamenilor înaripa i. Trebuia s ne întoarcem la birourile noastre de acum treiţ ă s pt mâni. Suntem pe cale s ne pierdem statutul. În elege i, deci, în ce situa ieă ă ă ţ ţ ţ grav ne afl m.ă ăLui Kenlon situa ia nu i se p rea nemaipomenit de grav . Pesemne c îi sc pa unţ ă ă ă ă aspect al relat rii lor.ăAvea, de asemenea, nepl cuta senza ie c şi el se afla într-un pericol mai mareă ţ ă decât la prima vedere. Aşa c r spunse evaziv:ă ă- Ce ar fi s -mi povesti i mai mult despre era dumneaă ţ voastr şi despre această ă presiune la care sunte i supuşi?ţCei doi b rba i schimbar o privire. Apoi Tainar spuse f r chef:ă ţ ă ă ă- Dac eu şi partenerul meu nu ne întoarcem imediat în timpul nostru, guvernulă va încredin a afacerea noastr altor persoane calificate. Risc m s r mânem f rţ ă ă ă ă ă ă acel tip de venit care ne permite s folosim vase de acest calibru. Dac seă ă întâmpl acest lucru, numele noastre vor ajunge la coada listei cu persoaneă calificate.Kenlon deduse c , în secolul şaizeci şi nou , o afacere nu putea fi proprietateaă ă

cuiva. Ea era încredin at unui manager calificat, care o administra în interesţ ă personal. Era evident c , în anumite împrejur ri, managerul îşi putea pierdeă ă postul în favoarea altei persoane calificate.- Despre asta e vorba? întreb el. Cei doi r spunser afirmativ. Tainar încheieă ă ă pesimist:-Aş vrea s v atrag aten ia c genul de analiz pe care o putem face noi seă ă ţ ă ă bazeaz pe mai multe date şi pe o experien cu cinci mii de ani mai veche decâtă ţă cea din vre-. mea dumneavoastr . Din acest motiv, ar trebui s ne resă ă pecta iţ sfaturile f r împotrivire.ă ăKenlon se sim i jignit de aluzia la condi ia lui infeţ ţ rioar . Re inându-şi iritarea,ă ţ spuse calm:- Conform acestui ra ionament, ar trebui s ne conţ ă sult m cu reprezentan ii sauă ţ reprezentantul celei mai vechi civiliza ii prezente aici, şi s le afl m p rerea.ţ ă ă ăChipul suplu al lui Tainar fu traversat de o grimas .ă- Cu nebunul acela! spuse el dispre uitor.ţ- Bine, atunci cu al doilea ca vechime, spuse Kenlon. Pe canapeaua din fa a luiţ Kenlon, Robairst îşi dreseglasul şi se ridic .ă- În regul , spuse el, şi din glas, ca şi din gesturi, îi disă p ru amabilitatea aparent .ă ă Cred c trebuie s vorbim deschis. Da sau nu?ă ăKenlon trase adânc aer în piept. Avea puternica senza ie c momentul de crizţ ă ă sosise. Îns nici prin cap nu-i treă cea s accepte s distrug un oraş, locuit de zeciă ă ă de mii de oameni-peşti, de dragul unui argument precum bun starea a doiă oameni.- Nu! spuse el t ios.ăÎn timpul lungii pauze care urm , Kenlon privi în spatele gazdelor sale, spreă întinderea de ap de afar . Sim ea c vasul pe care se afla se deplasa cu viteză ă ţ ă ă mic .ăÎn raza lui vizual intrase acum şi uriaşa nav sferic , ce era acum mult maiă ă ă aproape decât atunci când o v zuse ultima oar . Nu era mai departe de o sută ă ă cincizeci de metri. Cu toate acestea, nu se vedea nici un semn de via . Kenlonţă îşi d du seama c cei doi b rba i din înc pere se apropiaser unul de cel lalt şiă ă ă ţ ă ă ă c st teau unul lâng altul, privindu-1 amenin tor.ă ă ă ţă- Comandante Kenlon - spuse Robairst - sper c reaă liza i c în aceast er nuţ ă ă ă exist un sistem de legi de care s trebuiasc s inem seama.ă ă ă ă ţ- Ofi erii şi echipajul submarinului ţ Sea Serpent, apar inând Marinei Statelor Unite,ţ vor ac iona conform regulamentelor şi prevederilor valabile în timpul nostru.ţTainar se întoarse spre prietenul s u, şi desf cu larg bra ele şi palmele.ă ă ţ-Vezi - spuse el - îi trebuie înc şase luni ca s priceap ! Se întrerupse şi,ă ă ă întorcându-se spre Kenlon, spuse, pe un ton rece: - Trebuie s ştii c ai dou alternative: accep i sau mori!ă ă ă ţKenlon se obişnuise cu ideea c avea s urmeze un ultimatum. Suspină ă ând, spuse:- S zicem c accept şi apoi nu m in de cuvânt, dup ce m întorc pe vas?ă ă ă ţ ă ăRidic din umeri.ă- Haide i s fim realişti. Tainar zâmbi for at.ţ ă ţ- Într-adev r, te vei întoarce pe vasul dumitale, domă nule Kenlon. i se va ataşaŢ îns , sub piele, la subsuori, o micu capsul metalic , din acelea pe care leă ţă ă ă folosim pentru a trage în peşti mai mari. Q dat ce aceast capsul este fixat peă ă ă ă un peşte, este greu de dislocat. Şi dac este desprins , explodeaz instantaneu,ă ă ă iar peştele mort se ridic la suprafa .ă ţăRobairst îl întrerupse cu duritate.- Dac în patruzeci şi opt de ore de la întoarcerea dumitale pe vas nu ai efectuată atacul asupra oraşului oame-nilor-peşti, vom detona capsula prin telecomand .ă Am încercat s evit acest lucru, domnule Kenlon, aă pelând mai întâi la judecata dumitale.

Kenlon se ridic şi spuse, calm:ă- Bine, fixa i-mi odat capsula şi l sa i-m s plec. Apoi ad ug :ţ ă ă ţ ă ă ă ă- Nu m voi obosi s v spun ce cred despre voi, nenoă ă ă roci ilor!ţTainar p ru c nu auzise. F r grab , se duse la un perete, trase un sertar şiă ă ă ă ă scoase, cu mult precau ie, un cleşte. În timp ce se apropia cu el de Kenlon, cevaă ţ lic ri între bra ele cleştelui.ă ţF r a-şi întoarce privirea, întinse mâna spre parteă ă nerul s u:ă- D -mi tamponul!ăF r un cuvânt, Robairst f cu un pas în fa şi îi puse în palm un obiect plat,ă ă ă ţă ă maroniu, flexibil. Apoi se retrase şi continu s priveasc atent.ă ă ăTainar îi întinse obiectul maroniu lui Kenlon, care îl lu . B rbatul spuse.ă ă- Scoate i hainele şi pune-1 sub bra ul drept. Apoi voi ataşa caţ ţ psula.Cum Kenlon ezita, Robairst îl gr bi:ă- C pitane, î i sugerez s foloseşti tamponul. Hainele nu te ap r îndeajuns. Adu-ă ţ ă ă ăi aminte, capsula aceasta a fost conceput pentru a fi ataşat pe pielea groas aţ ă ă ă

rechinilor sau a altor peşti mari.Kenlon îl credea.F r prea mult tragere de inim , începu s se descheie la hain . Şi îşi scoseseă ă ă ă ă ă deja bra ul dintr-o mânec atunci când, în fa a lui, Tainar se pr buşi la podea.ţ ă ţ ăKenlon v zu cu coada ochiului c Robairst se pr buă ă ă şise şi el, imediat. Z ceauă amândoi pe covorul gros, parc lipsi i de via .ă ţ ţăDinspre boxa ascuns în perete se auzi un c nit. Apoi, o voce de b rbat:ă ţă ă ă- Domnule comandant Kenlon, noi urm rim aceast scen de pe vasul sferic.ă ă ă Trebuie s ac iona i rapid, c ci cei doi îşi vor reveni în curând. Merge i pe punte.ă ţ ţ ă ţIeşind pe punte, Kenlon nu avu nevoie decât de o clip pentru a se orienta.ă Hidroavionul suitei lui Sessa Clen se afla în stânga lui, la aproximativ patru sute de metri distan , În afara vasului rotund, celelalte erau înc departe.ţă ăDistan a la care se aflau îi d dea senza ia, fals sau nu, c ei nu reprezentau oţ ă ţ ă ă for ostil deocamdat .ţă ă ăÎn timp ce Kenlon aştepta încordat, ap ru o deschiză ătur în suprafa a metalică ţ ă lucitoare a uriaşului glob. Un fel de balon glis în exterior. Trei b rba i înă ă ţ uniforme simple tip salopet şi o fat în ceva asem n tor unui costum de baieă ă ă ă ieşir pe platforma nou ap rut .ă ă ăBrusc, terasa se desprinse de vas şi pluti prin aer pân la Kenlon. Str b tuă ă ă distan a în mai pu in de un minut şi se opri, suspendat , deasupra pun ii vasuluiţ ţ ă ţ de pescuit. Fata şi doi dintre b rba i coborâr lâng Kenlon. Cel de-al treileaă ţ ă ă b rbat r mase pe micu ul aparat de zbor.ă ă ţUnul dintre b rba ii care coborâser pe punte era de în l ime medie şi cu fa aă ţ ă ă ţ ţ osoas . Cu un zâmbet vag, ce tră ăda compasiunea, îi întinse lui Kenlon un obiect minuscul.Kenlon v zu c b rbatul avea un obiect asem n tor, în care vorbi:ă ă ă ă ă- Vorbeşte-ne prin microfonul acela, spuse b rbatul. Mesajul trebuie s ajungă ă ă înapoi la vasul nostru înainte de a fi transmis pe sistemul lor de traducere, alc tuit din comă puter şi boxe.Kenlon îi indic , printr-o mişcare a capului, c în eleă ă ţ sese, Îns nu era prea atentă la cele spuse. Extrem de uimit, se apropie de micul aparat de zbor, care st teaă suspendat în aer, f r nici un efort. Întinse mâna, arunc o privire între-' toareă ă ă ă spre tân rul de la bord şi - nev zând vreo reac ie negativ - pip i partea laterală ă ţ ă ă ă a aparatului. Era c ldu la atingere. Nu se sim ea îns nici un tremur, nici oă ţ ţ ă vibra ie, ceea ce sugera faptul c era vorba de un mecanism în stare solid , unulţ ă ă f r componente mobile. Kenlon ridic privirea spre tân r, ridic microfonul şiă ă ă ă ă vorbi în el.- Cum func ioneaz ?ţ ăÎn spatele lui, boxa din catarg îi traduse întrebarea în ceea ce era, probabil, limba acelor patru oameni.B rbatul de pe aparatul de zbor schi un zâmbet, şi r spunse dup o singură ţă ă ă ă

clip de ezitare.ă- Presupun c pute i în elege o scurt explica ie tehnic .ă ţ ţ ă ţ ăConform spuselor lui, interac iunea dintre diferitele for e din atomi şi dintre alteţ ţ particule fusese examinat în decurs de milenii cu mai mult acurate e.ă ă ţ- Probabil c v aminti i din cunoştin ele dumneaă ă ţ ţ voastr de fizic c anumiteă ă ă particule nucleare aveau o „perioad " de numai o frac iune de secund , spuse el.ă ţ ăKenlon îşi aminti de momentele în care se uitase în „camere cu cea " şi la pl ciţă ă fotografice unde mici dâre luminoase dezv luiau faptul c o particul cu o viteză ă ă ă de zeci de mii de kilometri pe secund se formase ca rezultat al unei reac iiă ţ nucleare, c l torise pe o distan de două ă ţă ăzeci de centimetri, cu aproxima ie, şiţ apoi se disipase, irosindu-şi for a.ţ- Au fost create metode, mai exact medii propice, în care asemenea particule s -ăşi poat spori perioada pân la vârste respectabile precum o secund , sau chiară ă ă mai mult, spuse mentorul s u.ăÎn acest fel fusese posibil explorarea propriet ilor şi aptitudinilor lor.ă ăţ- De exemplu - continu explica ia - acest vas este ac ionat de un sistem multipluă ţ ţ în cadrul c ruia, o astfel de particul , denumit Beta Z, este în aşa felă ă ă direc ionat încât ea şi celelalte particule au o „perioad " de aproximativ oţ ă ă secund şi trei sferturi. Dat fiind aceast existen prelună ă ă ţă git , ele schimbauă starea obişnuit a spa iului din imediata lor apropiere. În vreme ce acea stare seă ţ p stra, orice obiectăinfluen at de ea - precum acest aparat - se manifesta ca şi cum era ac ionat înţ ţ spa iu liber.ţ- În eleg, spuse Kenlon.ţŞi avea senza ia c în elegea, într-adev r cu un apreţ ă ţ ă ciabil efort, şi cu mult respect fa de ei, câte mii şi poate milioane de ore de cercet ri ţă ă ar fi fost necesare pentru a face o copie a motorului acelui aparat.Înainte ca el s spun ceva, unul din b rba ii de pe punte îl atinse pe um r.ă ă ă ţ ă Kenlon întoarse capul, iar individul vorbi într-un alt microfon micu :ţ-Domnule Kenlon, Robairst şi Tainar se vor trezi în aproximativ cinci minute, aşa c eu zic s plec m imediat de aici. Mai întâi, s facem cunoştin .ă ă ă ă ţăPe fat o chema Lidadeeda, pe b rbatul de lâng ea -Camforay, iar pe cel de peă ă ă micul aparat de zbor -Massagand. B rbatul cel înalt se prezent dreptă ă Tulgoronet, şi spuse c veneau din Setidillad, o er a P mântului.ă ă ă- Dup calculele noastre, care nu sunt exacte -recunoscu Tulgoromet - venimă cam de la optzeci şi şase desecole dup secolul dou zeci - în jurul anului 10 650.ă ăVasul lor sferic era de fapt o nav spa ial , un laboraă ţ ă tor de cercet riă interplanetare, care aterizase în ap , în apropierea unui oraş de pe P mânt. Înă ă timp ce se aflau acolo, un om-pas re fixase pe nava lor dispozitivul pentruă c l toria în timp şi venise la bordulă ă navei:- Înainte de a-i putea z d rnici inten iile, ne-am trezit aici, spuse Tulgoronet cuă ă ţ am r ciune.ă ăO nav spa ial !ă ţ ăInforma ia, implica iile acesteia erau atât de senza- ionale încât Kenlon îşiţ ţ ţ spuse: Au desigur, toate cunoştin ele! Informa ii detaliate despre planete şiţ ţ despre istoria civiliza iei, pe o perioad imens de timp.ţ ă ăGândurile îi fur întrerupte de vocea fetei, care vorbi în microfon. Faptul că ă sistemul de traducere folosea acum o voce feminin îi atrase imediat lui Kenlonă aten ia asupra ţ ei.Fata spuse pe un ton gr bit:ă- Ar fi bine s -1 ducem pe domnul comandant Kenlon - se uit direct la el - fie peă ă submarinul dumneavoastr , fie pe aparatul de zbor al Sessei Clen.ă

Kenlon se conform grabei pe care o afişau. Dar în timp ce se uita la bord, f cuă ă un semn spre celelalte vase:- A i cercetat cumva şi celelalte nave cu raza voastr special , pe care presupunţ ă ă c a i folosit-o pentru a scruta vasul lui Robairst şi Tainar?ă ţR spunsul veni din partea lui Massagand:ă- In toate, în afar de una. Tehnica noastr nu a avut efect asupra vasului acelaă ă de acolo, îi ar t el.ă ăKenlon privi în direc ia indicat şi, dup ce îşi obişnui ochii cu lumina şi culoareaţ ă ă apei lucitoare, v zu c b rbatul îi ar tase uriaşul vas în form de torpil care,ă ă ă ă ă ă dintre toate acele vase, se asem na cel mai mult cu submarinul s u.ă ăAflat lâng el, Lidadeeda spuse gr bit :ă ă ă ă- încotro, domnule comandant? Vrem s plec m înaină ă te de a-şi reveni cei doi.Sim ind ner bdarea salvatorilor s i, Kenlon spuse:ţ ă ă- Duce i-m la - cum l-a i numit? ţ ă ţ - aparatul de zbor al Sessei Clen.Un minut şi jum tate mai târziu, ajunse la destina ie.ă ţKenlon r mase în picioare şi le f cu cu mâna, în timp ce aparatul lor de zbor seă ă îndep rta rapid, pe o traiectorie curbat , spre trapa de pe vasul rotund.ă ăSe fix acolo, glis în untru, dup care trapa se închise încet.ă ă ă ă

Capitolul 10Kenlon întoarse capul şi v zu c Dorilee se apropiase de el.ă ă- Începusem s -mi fac griji pentru dumneata, spuse ea. Ce vroiau?ăPe chipul ei mare, mândru, se citea un interes major. Kenlon realiz c şi Clen dorea,ă ă probabil, distrugerea oraşului oamenilor-peşti. R spunse evaziv:ă- Le-am spus c voi analiza problema.ă- Şi ceilal i, de pe vasul rotund?ţ- Au dorit s m cunoasc , spuse Kenlon.ă ă ăP ru satisf cut de explica ia lui, c ci se îndep rt şi d du un ordin. Hidroavionulă ă ă ţ ă ă ă ă se puse din nou în mişcare. Ajunser în cele din urm , înaintând încet ca deă ă obicei, la vasul Sessei Clen, roşietic, plutind foarte sus fa de nivelul apei.ţăDe aproape, el se dovedi a fi o nav surprinz tor de mare, ca un iaht m ricel. Kenlonă ă ă estim c era lung de aproape şaptezeci de metri. Aparatul de zbor ateriza într-ă ă ăo scobitur de pe punte.ăDorilee coborî gr bit , vorbi în fug cu alt femeie solid , îmbr cat cu oă ă ă ă ă ă ă uniform de ofi er, apoi îi strig lui Kenlon s o urmeze. Când Kenlon p şi peă ţ ă ă ă puntea principal , Dorilee se apropie de el gâfâind:ă-Trebuie s ne gr bim, spuse ea. Nu trebuie s o l s m pe Sessa Clen s aştepte.ă ă ă ă ă ăKenlon se conform urmând-o prin dou coridoare şi coborând un rând de trepte.ă ă Ajunser la o uş care d dea spre ceea ce pe alte vase s-ar fi numit salonulă ă ă pasagerilor.Camera era mare şi puternic luminat . De-a lungul celor doi pere i opuşi st teauă ţ ă aliniate aproximativ cincizeci de femei, toate îmbr cate în rochii cu dungi roşii şiă albe.Puternice femei-soldat Joanne - aproximativ treizeci la num r, dup estimarea luiă ă - st teau în picioare în dreptul diferitelor intr ri şi erau grupate pe dou rânduriă ă ă în cel lalt cap t al înc perii.ă ă ăKenlon trecu rapid în revist toate acestea. Apoi, imitându-i pe ceilal i, îşi îndreptă ţ ă aten ia spre un anume loc.ţO femeie tân r , blond , supl , îmbr cat cu o rochie de culoare stacojie eraă ă ă ă ă ă aşezat pe un scaun, în acel cap t opus al înc perii. Scaunul st tea pe ună ă ă ă podium, care o ridica cu mai mult de treizeci de centimetri.La prima vedere, p rea aproape o fetişcan . Îns când Kenlon o urm pe Dorilee,ă ă ă ă traversând înc perea, şi v zu mai clar chipul Sessei Clen, estim c avea în jură ă ă ă de douăzeci şi cinci de ani, poate un an sau doi în plus.

Gândurile îi fur întrerupte de Dorilee, care se oprise, şi care se d du la o parte,ă ă f cându-i semn s înainteze.ă ăKenlon înaint , oprindu-se la aproximativ doi metri şi jum tate de femeia blond .ă ă ăDe abia dup ceva vreme realiz c respectase întregul ritual, recunoscând,ă ă ă implicit, superioritatea gazdelor sale. Kenlon ezit . Nu prea ştia îns cum să ă ă ignore faptul c se afla la o curte regal , f r a jigni pe cineva. Sessa Clen înclină ă ă ă ă din cap în direc ia lui. Kenlon presupuse c era modul lor oficial de a-1ţ ă întâmpina. F cu o plec ciune, apoi se îndrept . De la apropierea aceea, chipulă ă ă suplu al femeii avea un aer foarte distins. Realiz c o bun parte din acel aeră ă ă distins se datora unui sentiment interior al puterii, pe care persoana ei îl iradia.Gândurile îi fur întrerupte de ea, care vorbi în propria ei limb . Avea o voceă ă grav , r guşit , deloc melodioas . Aflat în spatele lui Kenlon, Dorilee traducea:ă ă ă ă ă- Domnule comandant, Sessa Clen v ureaz bun-venit la bordul vasului ei regală ă şi cum ea se îndrepta spre patul conjugal când vasul a fost capturat de oamenii înaripa i, v cere s distruge i cu submarinul dumneavoastr oraşul de sub ap ,ţ ă ă ţ ă ă astfel încât ea şi suita ei s -şi poat continua druă ă mul.Kenlon oft . Deci puneau problema cât se poate de ă direct. Bine, fie!- Refuz! spuse el.Se aşternu liniştea. Apoi Dorilee îi spuse, pe un ton uluit:- Nu pot traduce aşa ceva, domnule comandant. Pesemne c Sessa îşi d deaă ă seama c nu i se traduceaătotul, c ci i se adres cu asprime Paznicei. Dorilee se conă ă form , pe un tonă tremur tor. Brusc, din toate p r ile se auzir exclama ii, ceea ce îi indica lui Klenă ă ţ ă ţ c refuzul s u fusese tradus corect.ă ăÎn fa a lui, femeia cea blond se ridic în picioare, în mod vizibil agitat . Rosti peţ ă ă ă un ton ascu it mai multe proţ pozi ii, apoi se întoarse, se îndrept spre uş , şiţ ă ă str b tu coridorul. Dup o clip disp ru din raza vizual .ă ă ă ă ă ăDorilee îi spuse lui Kenlon pe un ton nesigur:- Sessa Clen îşi d seama c r spunsul dumitale se datoreaz necunoaşteriiă ă ă ă protocolului cuvenit fa de o perţă soan ca ea. Mi-a cerut s v informez c , dină ă ă ă acest motiv, nu ve i avea de suferit pentru cuvintele rostite.ţKenlon îşi d dea seama c era un mesaj ă ă reconciliant, dar era, de asemenea, limpede c Sessa Clen era obişnuit s i se satisfacă ă ă ă absolut toate toanele.Era ner bd tor s plece. Atmosfera îl deprima. În plus, mai erau şi alte vase deă ă ă vizitat. O urm , în t cere, pe Dorilee, spre ieşire.ă ăCând ajunse afar pe punte, Kenlon se uit dup soare, Între timp îns , seă ă ă ă înnorase din nou. Prezen a soarelui se putea ghici doar dup o vag luminozitateţ ă ă vizibil prin stratul de nori, dar acest lucru ar fi putut fi o iluzie.ăKenlon se duse la parapet şi f cu semn spre cele trei vase care pluteau înă dep rtare, ă la tribord. În stânga lui, departe, se afla cel mai mare dintre toate vasele aduse în acel timp. În fa , aproape în linie dreapt , se afla un iaht albastru cu unţă ă aspect îngrijit şi, în cele din urm , nava întunecat , lung , care sem na cu ună ă ă ă submarin f r turn de comand .ă ă ă- Cine este în ele? întreb el.ăChipul mare, aspru, al lui Dorilee, se încrunt .ă- Nimeni nu a reuşit s ia leg tura cu cel care pluteşte atât de jos fa de nivelulă ă ţă apei, spuse ea. În nava albastr se afl un singur om. Este un individ paşnică ă dintr-o perioad mult ulterioar erei Sessei Clen. Într-un fel, e foarte puteră ă nic, dar nu reprezint o amenin are. În ceea ce priveşte vasul cel mare...ă ţSe încrunt şi mai mult. Apoi îi explic f r tragere de inim c nava cea mareă ă ă ă ă ă Segomay 8, provenea din anul 2852, şi c echipajul ei, format numai din b rba i,ă ă ţ exprimase deja amenin ri şi aluzii referitoare la numeroasele femei din suitaţă Sessei Clen.- Nu v vom duce acolo, încheie ea. Dar au şi un sisă tem din acela automat de

traducere. Pute i deci s vorbi i cu c pitanul Gand, dac dori i.ţ ă ţ ă ă ţPesemne c îi citise pe chip dorin a puternic de a purta acea conversa ie, c ciă ţ ă ţ ă strig un ordin, în limba ei. Dup pu in timp, una din Joanne îi d du lui Kenlon ună ă ţ ă microfon mic, iar Dorilee spuse:- Ave i leg tura cu c pitanul Gand. Kenlon duse la gur microfonul şi spuse:ţ ă ă ă- V salut, domnule c pitan, aici Kenlon, comandantul submarinului.ă ăÎi r spunse o voce, pe un ton extrem de colocvial, plin de admira ie cinic :ă ă ţ ă- Deci ai ajuns deja pe bordul vasului Sessei Clen. M i s fie, ce rapid! Hei,ă ă Kenlon, sunt dr gu e gagicile alea?ă ţKenlon spuse c nu observase.ă- Nu c ar conta, continu c pitanul Gand. Dac am g si o cale s ... seă ă ă ă ă ă întrerupse, posomorât.- E deprimant, comandante, când oamenii ca noi ne d m seama c provenim dină ă ere primitive şi c o gaşc de femei dispun de cunoştin e superioare. Chiar şiă ă ţ acel mic aparat de zbor e dotat cu o gr mad de chestii.ă ă- Chestii? repet Kenlon.ăDeşi p rea un cuvânt clar, sim ea nevoia unor expliă ţ ca ii.ţ - Am încercat s îl captur m cu o raz transportoare, spuse c pitanul Gand,ă ă ă ă indignat. Când colo, ce s vezi, raza noastr nu tracta decât ap ! Inginerii meiă ă ă nu-şi pot da seama cum au f cut asta.ăKenlon, pe lâng faptul c era interesat de ştiin a înaină ă ţ tat , avea ca obiectivă principal s afle cu ce era dotat nava lui Gand. Fu nevoie de câteva minute deă ă întreb ri, dar în cele din urm îşi form o idee.ă ă ăVasul Segomay 8 era conceput pentru fixarea şi demontarea de instala iiţ submarine. Era un vas de între inere tehnic pentru aparatele şi pentru sta iileţ ă ţ intermediare care acopereau fundul oceanului în secolul douăzeci şi nou ; deă asemenea, el acoperea o parte din cele aproape o mie de lucr ri miniereă submarine care continuau pe tot parcursul anului. Îns nu putea ac iona în niciă ţ un fel împotriva oraşului subacvatic al oamenilor-peşti.- Am încercat - spuse Gand cu am r ciune - dar le-a fost foarte uşor s desprindă ă ă ă instrumentele pe care le-am coborât.Kenlon d du glas b nuielii sale, venit din cele spuse de Gand, c acesta era deă ă ă ă acord cu exterminarea oamenilor-peşti.- Desigur!În glasul baritonului se citea surprinderea. Gand ad ug mohorât:ă ă- Patronii mei pierd bani în fiecare zi a mea de stat aici, şi nu-mi va fi uşor să explic unde am fost. Aşa c poate te hot r şti în scurt timp, ce zici?ă ă ăKenlon spuse c înainte de a lua o decizie vroia s disă ă cute cu cei de la bordul navei albastre şi cel al vasului închis la culoare. Încheie pe un ton nedumerit.- Trebuie s recunosc c am omis s pun aceast întreă ă ă ă bare, dar când ne vom întoarce, de ce nu am putea fi duşi în timp, cu un minut sau dou dup ce amă ă p r sit lumea noastr ? în felul acesta, nu va avea nimeni nimic de expliă ă ă cat.- A, nu, asta e imposibil, spuse Gand.- De ce?Conform sumarei explica ii a lui Gand, care urm , istoria materiei se schimbaţ ă continuu. Astfel, complexul materie-energie din fiecare atom al caselor lor îşi continua evolu ia normal în timp. Din cauza acestei rigidit i a for ei, i-ar fiţ ă ăţ ţ imposibil unui obiect s sparg barierele astă ă fel create. Ceea ce era foarte bine, c ci el ar disp rea instantaneu dac s-ar produce cu adev rat o astfel de înc lă ă ă ă ă -care a legilor naturii.Gand îşi încheie explica ia pe un ton încurcat:ţ- Va trebui s -1 rogi pe Arpo s - i explice toate acesă ă ţ tea.- Arpo?- E pe vasul albastru. E un tip inofensiv, dar inteligent, de aici, din viitorul îndep rtat.ă

El e neutru în toat povestea asta. De fapt - tonul îi deveni brusc acid - e atât deă altruist, încât nici nu îl deranjeaz prea tare c se afl aici, dac po i s - iă ă ă ă ţ ă ţ închipui aşa ceva.Încheie, pe un ton sec:- Nimeni nu a reuşit s ia leg tura cu cel lalt vas, acela care are o linie de plutireă ă ă atât de joas .ăDe lâng Kenlon, Dorilee spuse:ă- Am tot încercat s lu m leg tura cu Arpo, dar nu am primit nici un r spuns.ă ă ă ăÎn clipa aceea, în mintea lui Kenlon r sun un gând str in:ă ă ă- Comandante, din pur curtoazie, v salut şi v urez numai bine. Îns nu pot faceă ă ă ă nimic pentru dumneavoastr .ăAcel gând care îi p trunse în minte era înso it de un puternic sentiment deă ţ dragoste. Era o for pur , atât de puternic încât Kenlon îşi sim i întreg trupulţă ă ă ţ cuprins de o ciudat şi pl cut c ldur sufleteasc .ă ă ă ă ă ăApoi se gândi:- O, Doamne, trebuie s ob in nişte informa ii de la el. Toate acestea se petrecură ţ ţ ă într-un mod atât de natural,se formase o leg tur atât de complet şi rapid , încât de abia dup ce Kenlonă ă ă ă ă se ar tase total receptiv, realiz ce se petrecea.ă ăTelepatie. Perfect.Acesta era omul pe care Tainar îl numise nebun.În afar de senza ia de dragoste, Kenlon recepta şi un enorm poten ial cerebrală ţ ţ .În acest moment, frenetica senza ie îl str b tu din nou.ţ ă ă- Ce, ce, ce... gândea Kenlon cu frenezie. Pesemne c Arpo îl l sase s -şiă ă ă consume reac iile, c ciţ ăgândul lui p trunse, la fel de limpede ca şi înainte, în mintea lui Kenlon.ă- Poate c cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru dumneata este s - i prezintă ă ţ o scurt istorie a omenirii, spuse Arpo.ăKenlon se ag cu disperare de ocazia oferit .ăţă ă- Da, da!Şi astfel avu parte de prima lec ie de istorie a civilizaţ iei.ţDin punct de vedere ştiin ific, majoritatea realit ilor care se ascundeau subţ ăţ aspectul palpitant al universului material erau deja destul de cunoscute în secolul treizeci şi opt. În acea perioad , anumite aspecte complexe ale comă -portamentului particulelor d deau naştere unei noi viziuni asupra universului,ă care f cea posibil modificarea teoriei fundamentale.ă ăAceste modific ri aveau la baz descoperirea faptului c particulele urmau, înă ă ă mod statistic, anumite reguli de comportament îns , luate individual, ele erauă capabile s aleag . Aceast alegere nu se plasa pe acelaşi nivel ca al unei fiin eă ă ă ţ vii care se decide s mearg spre nord, în loc de sud, sau ca al lui Peter care oă ă alege pe Joanna de so ie, în locul Annei. Alegerea f cut de particul reprezentaţ ă ă ă o versiune mai pu in obişnuit a unor întreb ri de genul: oare? poate c ? acesta?ţ ă ă ă aceea? de ce nu? în regul .ăParticula pornea de la presupunerea eficient şi înn să ă cut în propor ie de 90 laă ţ sut , c toate direc iile meritau luate în calcul în mod egal. Şi atunci de ce s nuă ă ţ ă se îndrepteÎntr-acolo - de obicei cea mai sigur cale. Schimbarea acestei presupuneri s-aă dovedit posibil prin intermediul unor anumite tehnici.ăDin acel moment, controlul exercitat asupra naturii a c p tat un în eles diferit,ă ă ţ fantastic, dar fascinant şi avansat.În domeniul rela iilor ţ interumane, un mic grup de savan i a rezolvat, practic,ţ problema psihologic , f când-o accesibil . Îns individul din mul ime nu putea fiă ă ă ă ţ f cut s se confrunte cu sine, în afar de cazuri rare. Cei şase miă ă ă liarde de locuitori ai P mântului în secolul treizeci, cele trei miliarde ale secolului cincizeci,ă

cele şaisprezece miliarde ale secolului şaizeci şi cinci - cea mai numeroasă popula ie din istoria planetei - şi cele dou miliarde ale secolului opt mii cincizeciţ ă dovedeau aproape f r excep ie acelaşi lucru, şi anume c impulsul ar putea fiă ă ţ ă judecat prin flux energetic intern şi programarea anterioar a centrilor nervoşi,ă dar oamenii erau prea mul i. Nu puteau fi încţ ătuşa i de nici un sistem, nu puteauţ fi înv a i, condi iona i, educa i, influen a i, decât individual, cu mari eforturi. Iarăţ ţ ţ ţ ţ ţ ţ acest lucru era imposibil.Astfel c r zboaiele nimicitoare au continuat în mod periodic şi necru tor.ă ă ţă Agresorii bombardau neîncetat oraşele planetei, f r a putea g si o solu ieă ă ă ţ paşnic accepă tabil pentru toat lumea.ă ăSchimbarea a survenit atunci când str moşii lui Arpo, probabil rezultate aleă muta iilor, au început s -şi fac apari ia într-o zon puternic afectat de radia ii.ţ ă ă ţ ă ă ţ Ei au urmat un principiu neclintit al bun voin ei şi nonrezis-ten ei. R zboiul s-aă ţ ţ ă sfârşitPacea i-a luat locul.Arpo se vedea obligat s presupun c , atunci când continentele au început să ă ă ă se scufunde în ocean, în acel potop planetar care d duse naştere oamenilor-ăînaripa i şiţoamenilor-peşti, urmaşii propriei lui ere nu opuseser mai mult rezisten decâtă ă ţă invadatorilor din mileniile anterioare.- Iar acum, comandante - încheie Arpo - voi mai r spunde doar unei singureă întreb ri.ăKenlon, a c rui minte fierbea de întreb ri, era cuprins de o surescitare teribil .ă ă ă Apoi, pentru o clip , se sim i ca un om c ruia un duh îi acordase dreptul la oă ţ ă singur dorin . Creierul parc i se ridica la în l imi de neatins, pentru a coborî,ă ţă ă ă ţ apoi, din nou pe p mânt, f cându-1 s -şi dea seama de datoria şi scopul luiă ă ă fundamental.Arunc gr bit o privire în direc ia vasului cu linia de plutire joas , care de abia seă ă ţ ă vedea sub cerul acela cenuşiu, Îşi transmise gr bit gândul-întrebare:ă- Cine e acolo, în vasul acela întunecat? Ad ug .ă ă- Aş vrea s merg acolo şi s vorbesc cu ei.ă ă- Nu pot lua leg tura cu ei, sosi gândul lui Arpo. Au ridicat o barier atât deă ă avansat , încât mi-ar strica echiliă brul interior dac aş încerca s o str pung. Şi nuă ă ă doresc acest lucru.- Deci ai putea s-o str pungi?ă- Da, spuse Arpo. Şi, cu acestea spuse, îmi iau r mas-bun şi î i urez noroc.ă ţ-Aşteapt ! ă spuse Kenlon. Po i s -mi dai vreun sfat în privin a oamenilor-peşti şi aţ ă ţ celor înaripa i?ţSim i, în acelaşi timp, cum mintea celuilalt se retrage.ţEfectul pe care îl resim i fu acela al unei desp r iri bruşte de o persoan foarteţ ă ţ ă drag . Se sim ea cuprins de trisă ţ te e, ca şi cum pierduse ceva. Kenlon se întoarseţ spre Dorilee şi spuse pe un ton ab tut.ă- Cred c ar fi bine s m duci înapoi pe vasul meu.ă ă ă

Capitolul 11O dat cu l sarea nop ii, începu s plou . Kenlon îşi puse mantaua de ploaie şiă ă ţ ă ă urc pe puntea îngust a subă ă marinului, întoarse capul în sus şi se l s udat deă ă ploaie. Pic turile de ploaie erau r coritoare şi pl cute la atingere, Îns mult maiă ă ă ă important era faptul c ochiul lui experiă mentat recunoscuse deja premizele unei nop i ploioase pe toat durata ei.ţ ăBezna cobora asupra întinderii de ap , înv luind aproape totul în întuneric.ă ă Valurile aveau şi ele sclipirile lor, dar vizibilitatea era redus la câ iva metri.ă ţSe întoarse la cabina lui, unde dormi cinci ore. Apoi se scul , se b rbieri şi d du ordin caă ă ă nava s înceap imersiă ă unea şi s înainteze.ă

La ad postul întunericului, folosindu-şi calculele detaliate din timpul zilei, elă conduse submarinul pe o traiectorie ampl , circular , ocolind celelalte nave.ă ă Când ajunse într-un punct pe care îl consider a fi la nord de nava asem n toareă ă ă unui submarin, ridic vasul la nivelul periscopului şi îl îndrept spre sud, la viteză ă ă minim . Elicea aproape c nu se învârtea deloc.ă ăApoi se duse în turnul de control.Benjamin, aflat acolo, se mul umi s clatine mirat din cap, la vederea lui Kenlon,ţ ă echipat ca scafandru.Kenlon în elese expresia resemnat de pe chipul ofi erului s u adjunct şi spuse:ţ ă ţ ă- La urma urmelor, mai întâi am fost scafandru.- Nu pot decât s -mi eă xprim respectul, domnule, spuse Benjamin.Kenlon îşi continu argumenta ia:ă ţ- Trebuie neap rat s vedem ce este cu oamenii aceia. Dac nu am face asta, amă ă ă r mâne cu un vid de informa ii.ă ţ- Perfect adev rat, domnule, spuse locotenentul Benjamin pe un ton plă in de tact.F r a mai spune ceva, Benjamin d du ordin ca subă ă ă marinul s pluteasc înă ă deriv , cu turnul de control sub ap .ă ăKenlon şi cei doi oameni care urmau s -1 înso easc ieşir pe deasupra şi seă ţ ă ă l sar înghi i i de marea întunecat .ă ă ţ ţ ăApa era cald ca la tropice. Kenlon înota în t cere, la fel ca şi ceilal i. Laă ă ţ ad postul relativ oferit de marea linişă tit , ei înaintau aproape f r nici un clipocit.ă ă ă Ploaia începu brusc s cad temeinic. Noaptea, care deja era neagr ca smoala,ă ă ă p rea s devin şi mai întunecat .ă ă ă ăAp întunecat dedesubt, bezn deasupra.ă ă ăKenlon se calma întotdeauna în ap , şi încordarea începu s -1 p r seasc .ă ă ă ă ăIntui ia lui înn scut îl ajuta s in socoteala minutelor scurse. Când considerţ ă ă ă ţ ă ă c trecuse destul timp, ă îşi atinse camarazii, unul pe picior, pe cel lalt - pe bra . Seă ţ oprir şi începur s calce apa. Kenlon ştia c cei doi oameni îşi scoteau ochelariiă ă ă ă pentru timp de noapte din cutiile pe care le aveau ag ate pe spate. F cu şi elăţ ă acelaşi lucru. Câteva minute mai târziu, privea la ciudata scen din fa a lui.ă ţEstimase corect timpul scurs.Nava în form de torpil se afla la maximum zece metri de ei.ă ăÎns altceva mult mai senza ional se petrecea.ă ţPe acea punte pân atunci pustie, biciuit de ploaie, se mişca cineva.ă ăC lcând încet apa şi stând ridicat, dac se poate spune aşa, pe labele lui deă ă scafandru, z ri mai multe siluete care se urcau din ap pe ciudatul vas.ă ăAu fost s înoate pu in, prin bezn , îşi spuse el uluit. Luând în calcul ploaia,ă ţ ă caracterul secret al acestui fapt reprezenta o dovad de fric , probabil.ă ăÎntr-un fel, îi în elegea. Era oarecum normal. Adev rul era, probabil, c to i ceiţ ă ă ţ care fuseser aduşi acolo din treă cut erau, pesemne, însp imânta i pân înă ţ ă m duva oaselor.ăDin nou mişcare pe punte. De pe suprafa a plat se ridic un obiect. Se asem naţ ă ă ă cu un turn de control. V zând acest lucru, realizând c înot torii se preg teau deă ă ă ă intrare, Kenlon f cu eforturi pentru a nu se duce pe bord şi a se prezenta, înainteă de a fi prea târziu. Nu acum, hot rî el. Nu în bezna aceea.ăO clip mai târziu, se sim i uluit de modul simplu, de-involt în care acel impuls îiă ţ traversase mintea, şi de faptul fusese cât pe-aci s -1 urmeze.ă ăGândurile îi fur întrerupte, c ci siluetele care se c raser pe puntea ciudateiă ă ăţă ă nave se ridicau în picioare, mai întâi una dintre ele, apoi înc patru.ăKenlon privea, fascinat, prin binoclul s u nocturn, ploaia p rea s le distorsionezeă ă ă chipurile. Lentilele ude de ploaie prin care privea îi schimba percep ia asupraţ formei, structurii, a mişc rilor lor.ăEra pe punctul de a spune ceva, de a da urm torul sem-al - când îşi d du seamaă ă c nici m car ploaia nu distor-ionase pân atunci în acel mod aspectul cuiva.ă ă ă

Apoi în elese. Nu erau oameni.ţKenlon nu putea g si vreo asem nare decât cu nişte crocodili mici care se ridicauă ă pe nişte picioare lungi şi care se mişcau cu o flexibilitate şi o siguran de careţă nu ar fi fost capabil nici un crocodil de pe P mânt.ăSistemul lui nervos fu str b tut de extrem de şocanta descoperire. Se sim iă ă ţ cuprins de o senza ie nepl cut ,ţ ă ă de surescitare.Îns totul se reduse la o întrebare realist : Ce trebuia s fac acum?ă ă ă ăRealiz , ab tut, c ceea ce v zuse nu îl ajuta prea mult.ă ă ă ăAc iunile militare, prin natura lor, necesitau o logic superioar impulsurilorţ ă ă umane. Dac instinctul î i spune s pleci dintr-un loc, logica militar î i cere să ţ ă ă ţ ă execu i o miţ siune de recunoaştere agresiv .ăCum oamenii lui se uitaser şi ei prin binoclurile lor speciale nocturne, Kenlonă bâjbâi dup ei şi îi prinse de bra , spunând în şoapt :ă ţ ă- I-a i v zut?ţ ăI se r spunse afirmativ, printr-o strângere de mân .ă ă- Bun, haide i s m sur m vasul, conform planului. Şi înaintar , intrândţ ă ă ă ă dedesubtul navei.Avea un diametru de şaisprezece metri, o grosime de aproximativ treisprezece metri şi era lung de patruzeci de ă metri.Nu p rea s aib nici un motor, nici tuburi pentru rachete, nici elice, absolut niciă ă ă o excrescen , nici un fel de deschiz turi. Kenlon îşi aduse aminte de spusele luiţă ă Arpo - în leg tur cu avansatele câmpuri energetice, pe care nici m car el nu leă ă ă putea penetra. Presupuse c nava se deplasa prin intermediul unui astfel deă câmp. Era numai o deduc ie, dar trebuia s existe un mijloc de propulsie.ţ ăFaptul c nu avea nici cel mai mic indiciu despre ce putea fi acel mijloc, eraă foarte frustrant.În cele din urm , f r prea mult entuziasm, Kenlon d du semnalul de retragere.ă ă ă ăImediat ce ajunse la bordul lui Sea Serpent, Kenlon îi convoc pe Benjamin şi pe Teddersă în cabina c pitanului şi le povesti cele v zute.ă ă- Ei bine, domnilor, ce p rere ave i? încheie el. Ce concluzie trage i? Şi, ceea ceă ţ ţ este mai important, ce ar trebui s facem?ăDup o perioad de t cere, Benjamin spuse:ă ă ă- Domnule c pitan, i-a i întrebat pe cei de pe celelalte vase dac s-a luat leg turaă ţ ă ă cu civiliza ii extraterestre din alte sisteme soţ lare, în vremea lor?Kenlon trebuia s recunoasc c nici m car nu-i treă ă ă ă cuse prin minte. Era, de asemenea, adev rat c nu în elegea rostul întreb rii.ă ă ţ ă- P i, domnule, se pare c o nav extraterestr care vizita Terra a fost adus aiciă ă ă ă ă din greşeal de un om-pas re.ă ă- Aha! spuse Kenlon.R mase aşezat, cugetând asupra acelei explica ii extrem de simple. Desigur,ă ţ cum altfel?- M i s fie, am fost un idiot spuse el. Aduce i-1 pe Nemmo aici.ă ă ţAcesta se conform .ă- Nu am reuşit s lu m leg tura cu camaradul nostru înaripat care a adus navaă ă ă aceea aici, spuse Nemmo. Din p cate, se pare c dup ce a montat dispozitivulă ă ă pentru c l toria în timp, el nu a reuşit s urce la bord şi a r mas acolo.ă ă ă ăÎn contradic ie cu tonul ab tut al interlocutorului s u, Kenlon se sim ea maiţ ă ă ţ uşurat. Insist , totuşi:ă- Dar vasul a fost adus din trecut, în mod cert, nu?- O, da. Dup ce a sosit aici, tuburile montate de omul nostru au putut fi v zuteă ă clar mai multe ore. Se pare c ceiădin untru au reuşit dup aceea s le desprind , ceea ce dovedeşte multă ă ă ă ă iscusin şi cunoştin e tehnologice înainţă ţ tate. Ar fi putut-o face Arpo, dar desigur c el nu este genul de om care s intervin sau s opun rezisten .ă ă ă ă ă ţă

Kenlon cânt ri în minte explica ia primit - care p rea a fi complet acum - şi înă ţ ă ă ă cele din urm , spuse, încântat:ă- P i, asta clarific întreaga chestiune. Acum ştim ce avem de f cut în continuare.ă ă ă- Ce? întreb Benjamin precaut. Kenlon rânji.ă- Mergem la culcareSe trezi, îns , pu in dup r s ritul soarelui.ă ţ ă ă ă

Capitolul 12Submarinul, care înainta complet sub ap , la ad postul cerului înc întunecat, îşiă ă ă opri motoarele la aproximativ un kilometru şi jum tate de nava extraterestr înă ă form de toră pil .ăKenlon se urc în barca cu motor şi ordon s fie coborât în ap . Imediat ceă ă ă ă ă barca nu se mai ab tea sub vânt, porni motorul şi porni în c l toria pe care oă ă ă întreprindea de unul singur.Era o c l torie ciudat , datorit numeroaselor gânduri care îl n p deau. Seă ă ă ă ă ă obişnuise deja, bineîn eles, cu ceea ce vedea în jurul lui: celelalte nave, atât deţ îndep rtate încât aceasta ar fi putut fi o scen din orice er a umanit ii, eteră ă ă ăţ na mare învolburat , cu valurile ei înspumate, şi nesfârşitul orizont acvatic - toateă acestea puteau şi ele s apar in oric ror ere ale omenirii.ă ţ ă ăCu coada ochiului îns , vedea mereu t râmul oameă ă nilor înaripa i - o construc ieţ ţ incredibil , a c rei prezen contrasta puternic cu mediul înconjur tor, altfelă ă ţă ă banal, al întinderii de ap , care fusese un al doilea c min pentru el atâ ia ani deă ă ţ zile. Toate acestea trezeau în el un gând absurd. Eu - aici? Era o reac ieţ copil reasc la cele întâmă ă plate, un fel de „chiar mi se întâmpl mie toate astea?"ă* A se abate sub vânt - termen desemnând o manevr de naviga ie (n. tr.)ă ţObserv îns şi acum, ca şi alt dat , c se afla în mod conştient în c utarea unoră ă ă ă ă ă experien e neobişnuite. Nu mai era deloc vorba de a fi luat prin surprindere.ţExaminând nava tip submarin, cu linia ei joas de pluă tire, de care se apropia tot mai mult, realiz c acceptase explica ia formulat de Benjamin cu o noapte înainte, şiă ă ţ ă anume c erau nişte vizitatori din spa iu, dintr-un trecut îndep rtat.ă ţ ăIar faptul c pluteau în deriv , într-un port sau loc de andocare, însemna c prezen a loră ă ă ţ era cunoscut şi accepă tat de oamenii acelui timp din care veneau.ăSosise deci clipa unui efort hot rât din partea lui pen-' tru a-i contacta, în mod deschis, f ră ă ă amenin ri. Şi trebuia s afle dac s-ar putea integra într-un plan pentru ca to i cei deţă ă ă ţ acolo s se întoarc în timpul lor.ă ăMica lui barc se apropiase la mai pu in de dou sute de metri de nav . Kenlon opriă ţ ă ă motorul şi se apropie şi mai mult, dar paralel cu nava.Când îşi începu din nou înaintarea, foarte lent , se întâmpl ceea ce spera.ă ăAcelaşi obiect care se ivise noaptea trecut se ridica acum de pe suprafa a superioar aă ţ ă navei. Se ridic pân la o în l ime de doi metri şi jum tate, mai mare decât şi-o aminteaă ă ă ţ ă Kenlon.Se opri, şi o uş glisant se deschise, pe care ieşir , una dup alta, trei dintre creaturi.ă ă ă ăR maser în picioare, în fa a lui. Impresia avut noaptea îi fu confirmat . Sem nau cuă ă ţ ă ă ă nişte crocodili care ajunseser s aib membre prehensile*, şi capacitatea de ă ă ă a-şi p straă echilibrul f r probleme, chiar cu oarecare gra ie, şi îl scruă ă ţ* Membre prehensile - termen din biologie, desemnând membrele apuc toare,ă ag toare (n. tr.).ăţătau pe Kenlon cu nişte ochi p trunz tori. Chiar de la trei-zeci de metri le putea citiă ă inteligen a din privire.ţBrusc, unul dintre ei ridic bra ul şi îi f cu semn s se apropie.ă ţ ă ăMişcarea bra ului, modul în care îndoia degetele, semţ nifica ia mecanismului precis alţ gestului, toate acestea erau cât se poate de umane. Kenlon avea puternica impresie că nu se înşela în aceast privin , şi deci c fiin ele acelea înv aser s imite mişc riă ţă ă ţ ăţ ă ă ă umane.In subconştient, era absolut sigur de faptul c crocoă dilii nu îşi fac semne între ei, gesticulând cu bra ele.ţŞi cum fiin a aceea tocmai acest lucru îl f cuse, Kenlon îşi spuse din nou c aceste fiin eţ ă ă ţ

extraterestre erau obişnuite cu oamenii, c stabiliser leg turi îndelungate cu ei, că ă ă ă înv aser multe despre natura uman , dar c erau, probabil, complet nedumeri i deăţ ă ă ă ţ faptul c el ajunsese acolo, în acelaşi loc cu ei, în acea er a întinderii nesfârşite de ap .ă ă ăKenlon trecu rapid în revist toate aceste impresii, în timp ce îşi pilota barca înaintă e, paralel cu creatura.Unul dintre oamenii-şopârl îi indic un punct în fa . Se duse într-acolo, şi v zu c erauă ă ţă ă ă acolo nişte trepte care ieşeau din ap , şi c acestea aveau o serie de orificii în ele, înă ă care îşi puteau lega barca.Aşa şi f cu, apoi puse piciorul pe cea mai înalt treapă ă t la care ajungea, şi care se afla laă câ iva zeci de centimetri sub ap .ţ ăAjunse totuşi pe o platform . I se f cu semn s intre pe uşa deschis . Se îndrept într-ă ă ă ă ăacolo, şi fu cuprins de spaim în timp ce se strecura pe lâng cele trei creaturi.ă ă Apropierea de ei, privirea lor pe care o v zu acum de aproape, îi stârni o nelinişteă profund . I se f cu pielea de g in .ă ă ă ăApoi trecu pe lâng ei şi intr pe uş .ă ă ăÎi sim ea pe extratereştrii urmându-1 îndeaproape, astţ fel încât înaint peă podeaua metalic , neacoperit din ună ă ă tru, pentru a le face loc.Întorcând capul, Kenlon v zu c uşa oval se glisa la loc, cu o mişcare lin , careă ă ă ă sugera impermeabilitate perfect .ăSim i podeaua de sub el coborând. Arunc o privire spre înso itorii lui şi din nouţ ă ţ se sim i cuprins, în mod invoţ luntar, de fric .ăEi nu f cur nici un gest, nu scoaser nici un sunet. Se mul umir s -i întoarcă ă ă ţ ă ă ă privirea, cu ochii lor sclipitori, c prui şi plini de inteligen .ă ţăCoborârea lu sfârşit. Uşa se deschise, glisând la fel de silen ios. Prin uşa acumă ţ deschis , Kenlon v zu un coridor luminos.ă ăCei trei oameni-şopârl str b tur coridorul, apoi se întoarser şi îl aşteptar .ă ă ă ă ă ă Kenlon ieşi, trecu pe lâng ei, apoi pe lâng multe alte uşi închise, ajungând înă ă fa a altei uşi deschise.ţCând ieşi pe acolo, se trezi într-o înc pere mare. Aproape o duzin de oameni-ă ăşopârl se întoarser când intr , şi se uitar la el.ă ă ă ăKenlon se opri. Sim ea c cei trei ghizi ai s i se îngheţ ă ă suiser în spatele lui. Însă ă nici m car acest lucru nu-1 putea face s înainteze în camer . Parc era intuită ă ă ă ţ locului.Dup o perioad de timp care lui i se p ru lung , dar care nu dur probabil maiă ă ă ă ă mult de câteva zeci de secunde, una dintre creaturi se desprinse din grup, înaint foarte încet, şi rosti o serie de morm ituri şi fluier turi - cel pu in aşa îiă ă ă ţ p reau lui Kenlon.ăCând creatura terminase de vorbit, o voce ce venea de undeva din plafon, (evident o traducere a spuselor lui), spuse, în englez :ă- Domnule Fiin Uman , suntem membrii rasei Yaz, şi venim de pe un sistemţă ă solar din Calea Lactee. În elegem ce se întâmpl aici. Aceast c l torie în timpţ ă ă ă ă ne-a luat, totuşi prin surprindere. Îns am analizat situa ia, şi vrem s facem ună ţ ă târg.Pe m sur ce se derula traducerea, Kenlon se sim ea mai relaxat. Era îns şiă ă ţ ă nedumerit. Aşa c atunci când disă cursul introductiv lu sfârşit, şi se aşternu dină nou t cerea, spuse:ă- De unde a i ştiut c vorbesc limba englez ? Cuvintele fur transformate deţ ă ă ă aparatul din plafon însunete în buşite şi fluier turi.ă ăCreatura care i se adresase lui Kenlon spuse:- V-am urm rit în c l toriile dumneavoastr , v-am interceptat discu iile, iară ă ă ă ţ noaptea trecut v-am detectat prezen a în ap şi v-am şi z rit, de altfel, auzind şiă ţ ă ă câteva cuvinte rostite de dumneavoastr c tre cei care v înso eau.ă ă ă ţPe m sur ce aparatul îi traducea toate acestea, Kenlon se sim i cuprins de ună ă ţ sentiment de nelinişte. Se sim ea foarte tulburat de faptul c mişc rile luiţ ă ă

fuseser observate de extratereştri, şi c el cu oamenii lui fuseser v zu i şi,ă ă ă ă ţ logic, l sa i s -şi încheie explorarea.ă ţ ă- Dup cum se vede, comunicarea acvatic nu v este str in , spuse el.ă ă ă ă ă- Suntem nişte fiin e acvatice, dar aceast nav este dotat pentru c l toriiţ ă ă ă ă ă spa iale şi nu are echipamentul neceţ sar pentru activit i subacvatice, veniăţ traducerea r spunsuă lui. Kenlon se sim i uşurat auzind acest lucru.ţ- Aşa c ar fi bine s vorbesc deschis, continu purtă ă ă ătorul de cuvânt. Avem la fel de mult nevoie de dumneaă voastr şi de vasul dumneavoastr ca şi ceilal i.ă ă ţKenlon r mase t cut. Avea puternicul sentiment c ă ă ă Sea Serpent şi echipajul s uă avuseser noroc c nu fuseser captura i de aceste creaturi.ă ă ă ţÎi trecu, de asemenea, prin minte c de aceast dat ajunsese cu adev rat într-oă ă ă ă capcan . Nu avea s scape uşor de aceste creaturi. Le sim ea pline de oă ă ţ motiva ie extrem de puternic .ţ ăÎns nu-şi d dea totuşi seama de adev r.ă ă ăPe m sur ce conversa ia se derula, el renun ase pu in la pozi ia încordat , astfelă ă ţ ţ ţ ţ ă c putu s -şi mişte trupul, s -şi schimbe pozi ia, s observe.ă ă ă ţ ăV zu c toate creaturile îl urm reau atente. Îns acest lucru nu f cea decât s -iă ă ă ă ă ă înt reasc convingerea c de data aceasta pericolul era evident.ă ă ăCreatura din fa a lui i se adres din nou şi, dup pu in timp, auzi traducerea:ţ ă ă ţ- Voi fi chiar şi mai direct. Avem de-a face fie cu o coinciden cât se poate deţă improbabil , fie cineva din rână dul oamenilor înaripa i ştie mai multe decât ne-amţ fi aşteptat noi: S v spun despre noi...ă ăNava lor era una din numeroasele nave care îşi p ră ăsiser t râmul de baştin , cuă ă ă aproximativ 4000 de ani în urm . Aflat în c utarea unor planete locuibile, era laă ă ă aproape o sut de ani tereştri de soarele ei, când a ajuns la sistemul solar.ă Fiin ele umane ale acelui timp erau obişnuite cu vizitatorii extraterestri, şi îiţ primeau pe noii-veni i în mod cordial şi f r suspiciune. Aşa c fiin ele Yaz au fostţ ă ă ă ţ în stare, f r implicarea altcuiva, s ini ieze o transformare în zonele îndep rtateă ă ă ţ ă ale planetei, de aici rezultând o reac ie în lan în rândul atomilor din sol şi dinţ ţ roci, care a distrus coeziunea dintre particule. Drept urmare, în urma unei ploi, r mânea noroi. O singur averă ă s de ploaie care c dea într-o zon afectat oă ă ă ă transforma în scurt timp în echivalentul unui nisip mişc tor, f r fund, la fel cumă ă ă v zuse şiă el...Kenlon auzi o voce ascu it spunând:ţ ă- Hei, ce tot spui? Voi a i f cut asta... atâta ap ? Apoi îşi d du seama c eraţ ă ă ă ă propria lui voce, şi îşiîncleşt gura, pentru a nu mai spune nimic, apoi o senza ie de uluial , deă ţ ă stupefac ie îl cuprinse.ţPurt torul de cuvânt al rasei Yaz continu , ca şi cum nici nu îl auzise.ă ă- Viteza cu care se derula reac ia în lan , odat pornit , ne z d rnicea toateţ ţ ă ă ă ă eforturile ulterioare pe care le f ceam pentru a o opri. Unele procese sunt uşoră de pornit, îns oprirea lor este extrem de dificil .ă ăKenlon îşi imagina întinderea treptat a masei de noroi, scufundarea solului:ă valurile care treceau peste continentele care se dizolvau. Pesemne c milioaneă de fiin e vii muriser înecate, în râuri, lacuri, în oceane de n mol şi apţ ă ă ă.Vizualizarea acestui lucru îl îngrozea într-atât încât îi trebuir câteva minuteă pentru a realiza c , în ciuda faptului c planeta lor se lichefia efectiv subă ă picioarele lor, fiin ele umane creaser , înainte de a disp rea, pe oameniiţ ă ă înaripa i, şi pe oamenii-peşti.ţŞi pesemne c cineva a ştiut cine a fost personajul neă gativ al t r şeniei, c ciă ă ă unul din oamenii înaripa i trimişi în trecut îşi fixase dispozitivul pentru saltul înţ timp exact pe nava care se f cea vinovat de tot.ă ăNu putea fi o coinciden .ţă- Evident c nici o alt nav de-a noastr nu a mai ajuns aici. Aşa c e de datoriaă ă ă ă ă

noastr s rezolv m această ă ă ăproblem o dat pentru totdeauna. Şi iat oferta noastr : Oamenii-peşti sunt ună ă ă ă impediment major pentru noi. Ne este imposibil s prelu m controlul planetei câtă ă timp exist ei. În primul rând, trebuie distrus oraşul lor, dup care ei trebuieă ă extermina i, pân la ultimul. Putem rezolva aceast ultim chestiune, dar nu şiţ ă ă ă pe prima. Dac ne ajuta i s facem asta, nu vom influen a în nici un fel existen aă ţ ă ţ ţ oame-nilor-înaripa i, şi desigur c nu vom face nici un r u nici celorlal i sosi i dinţ ă ă ţ ţ trecut, aşa cum nici nu-i vom împiedica s se întoarc în timpul lor. Ce hot râreă ă ă a i luat?ţLui Kenlon nu-i venea s cread .ă ăEi se aflau la o sut de ani de planeta lor de baştin , aşa c erau nevoi i să ă ă ţ ă r mân şi s rezolve problema. Aceasta le era misiunea, deduse el, dină ă ă îngrozitoarea poveste care i se spusese. Veniser în c utarea unor planete careă ă puteau fi transformate într-un mediu ideal pentru rasa lor. P mântul se dovediseă a fi o astfel de planet şi o transformaser , dup care, printr-o coincidenă ă ă ţă incredibil , fuseser aduşi în viitor de c tre un om înaripat.ă ă ăŞi iat -i acolo! Dar de bun seam c se puteau duce acas şi reveni, cu înt ririă ă ă ă ă ă şi cu echipamentul corespunzător. ..Se întrerupse din gânduri, şi le d du glas:ă- De ce nu proceda i astfel? întreb el, la sfârşit. Urm o scurt perioad deţ ă ă ă ă t cere. Apoi, creatura careăvorbise pân atunci se întoarse şi se consult cu camarazii s i. Se auzi un schimbă ă ă de sunete şi fluier turi, f r a fi, îns , traduse.ă ă ă ăBrusc, purt torul de cuvânt întoarse capul şi i se adres lui Kenlon. Spusele luiă ă fur traduse de aceast dat :ă ă ă- Un astfel de drum, dus-întors, ne-ar lua dou sute de ani. In acest timp,ă oamenii-peşti ar reuşi s -i distrug pe oamenii-înaripa i. Îns adev ratul lor scopă ă ţ ă ă este acela de a avea acces la memoria computerului din fort rea a oame-nilor-ă ţînaripa i. Ea con ine informa ii secrete, care le-ar perţ ţ ţ mite s construiasc mii deă ă oraşe ca cel pe care îl au acum.F cu un gest ciudat, care nu avea nimic uman în el. O mişcare a corpului, maiă exact, asem n toare unui şarpe, ca o arcuire a unui gât de reptil . Semnifica iaă ă ă ţ acestui gest r mânea un mister. Creatura continu .ă ă- Aşa c trebuie s r mânem şi s captur m aceast planet acum, cu mijloaceleă ă ă ă ă ă ă de care dispunem.Kenlon insist :ă- P i atunci de ce nu localiza i computerul din fort rea şi nu îl distruge i?ă ţ ă ţă ţDin nou acel gest ciudat. Kenlon era de p rere c era un gest de refuz fa deă ă ţă sugestia lui.- Computerul acela - spuse creatura Yaz - reprezint o tehnologie mult maiă avansat decât a noastr , şi se poate ap ra de noi, indiferent ce mijloc am folosi.ă ă ă- Se poate ap ra de oamenii-peşti? întreb Kenlon.ă ă- F r îndoial c ar putea, dar dac oamenii-înaripa i sunt învinşi, computerul s-ă ă ă ă ă ţar considera slujitorul celeilalte rase - cea a oamenilor-peşti.Omul-şopârl se întrerupse.ă- V asigur m, domnule Fiin Uman , c nu exist nici o alternativ la târgul peă ă ţă ă ă ă ă care vi-1 oferim. Avem neap rat nevoie de vasul dumneavoastr pentru a neă ă ă atinge scopul. Şi iat şi ultimatumul nostru...ăUltimatum!Undeva, în adâncul fiin ei sale, Kenlon sim i fiorii spaimei la auzul acelui cuvânt.ţ ţ- V vom l sa s v întoarce i la nava dumneavoastr spuse monstrulă ă ă ă ţ ă extraterestru.Kenlon fu cuprins de un sentiment de uşurare amestecat cu groaz , pentru că ă avea senza ia c indiferent ce f ceau ei, el r mânea prizonierul lor...ţ ă ă ă

Creatura continu :ă- V vom l sa o perioad nedeterminat de timp s analiza i dac ave i vreo caleă ă ă ă ă ţ ă ţ de ieşire. V pute i sf tui cu celelalte fiin e umane, cum de altfel, a i f cut deja.ă ţ ă ţ ţ ă Dup ce se scurge un timp destul de îndelungat, dup estimarea noastr , adică ă ă ă zile, s pt mâni - depinzând şi de activitatea dumneavoastr - v vom cere să ă ă ă ă ac iona i. Dac refuza i, vom începe s distrugem celelalte vase, în speran a cţ ţ ă ţ ă ţ ă ve i accepta condi iile noastre. Dac acest lucru nu se întâmpl , vom aşteptaţ ţ ă ă ocazia de a v captura nava. Mai devreme sau mai târziu, dup ce ve i r mâneă ă ţ ă singuri, f r ajutor din partea altor nave, aceast ocazie se va ivi. Iar acum...ă ă ă Pute i pleca!ţKenlon f cu întocmai.ă

Capitolul 13Ulterior, în diminea a aceea, lui Kenlon i se comunic de pe punte.ţ ă-Vine cineva, domnule! Aceleaşi persoane care au fost şi ieri aici! Kenlon era stupefiat.- Vehiculul de zbor al Sessei Clen? se întreb el, urcând sc rile.ă ăÎntr-adev r, aşa era. St tea în picioare pe puntea aflat pu in peste nivelul apeiă ă ă ţ liniştite, privind aparatul de zbor care se apropia încet pe deasupra valurilor. Dup diminea a extrem de cenuşie, ziua începuse din nou s alternezeă ţ ă perioadele de înnorare cu cele de soare, de fiecare dat ghicindu-se iminen aă ţ altor averse de ploaie.O recunoscu dup pu in timp pe Dorilee. Cu cât mai mult se apropia aparatul, cuă ţ atât devenea mai neliniştit. Sim ea determinarea şi disperarea acelor oameni.ţ Când ajunser la o sut de metri distan de submarin, hot rî s nu rişte nimic,ă ă ţă ă ă dându-le tuturor ordin s coboare şi s închid tambuchiurile. D du de asemeneaă ă ă ă ordin ca submarinul s intre în imersiune brusc la semnalul s u. ă ă ăDup amenin rile primite de la fiin ele Yaz, Kenlon devenise extrem de precaut.ă ţă ţ B nuia c toate vasele celeă ă lalte dispuneau de tehnologii superioare lui. Avea senza ia c în unele privin e, el şi echipajul s u se asem nau cu nişte s lbatici cuţ ă ţ ă ă ă suli e, care aveau pentru prima oar de-a face cu nişte arme de foc. Câtevaţ ă minute mai târziu, cândDorilee s rea sprinten pe puntea submarinului, o salut . Ea se apropie şi spuseă ă ă pe un ton oficial:- Sessa Clen a venit s v viziteze vasul.ă ă- „O, Doamne!" îşi spuse Kenlon. Apoi spuse cu voce tare:- Adic ... e la bord... e cu voi, acum?ă- Da. Este acolo jos, în cabin .ăKenlon fu cuprins de un amestec de nedumerire, fric , disperare şi dezorientare.ă Dezorientarea provenea din convingerea c Sessa Clen nu avea s în eleagă ă ţ ă absolut deloc un refuz al lui de a o primi la bord. Disperarea avea la bază convingerea c , dac se înfuria pe el, putea folosi împotriva lui o tehnologieă ă superioar . Iar spaima izvora din experien a lui de via care îi spunea c nu seă ţ ţă ă poate discuta ra ional cu o femeie senzual şi sut la sut feminin .ţ ă ă ă ăSe gândise intens la o modalitate de a-i mobiliza pe to i acei oameni împotrivaţ rasei Yaz - iar iahtul Clen şi dotarea acestuia ar fi cânt rit greu în balan ...ă ţăGroaznica experien tr it pe nava Yaz se reflecta în deruta manifestat de el laţă ă ă ă cazul iminentei vizite a femeii.încordarea lui nu-i sc p femeii-ofi er, c petenia Joannelor. Chipul ei fu cuprinsă ă ţ ă de îngrijorare.- Doar nu v gândi i s refuza i, spuse ea, pe un ton tremur tor. Nu pot s mă ţ ă ţ ă ă ă întorc cu un asemenea mesaj. Ar trebui s -mi iau zilele mai degrab .ă ăKenlon realiz c , probabil, ea nu avea alt alternativ .ă ă ă ă- Dar ce vrea? întreb el, pe un ton plin de exasperare.ă

- S-a hot rât în timp ce v priveam în ap , noaptea treă ă ă cut , spuse Dorilee. Nu-iă venea s cread c exist un b ră ă ă ă ă bat atât de curajos. B rba ii din era Clen sunt -ă ţ ezit - deă lica i. Cred c vizita ei are caracter personal. Vrea s v mai vad ,ţ ă ă ă ă încheie ea.Kenlon se gândi ab tut: noaptea aceea ploioas , care lui i se p ruse deă ă ă nep truns, nu fusese, dup toate apaă ă ren ele, decât o zi oarecare pentruţ tehnologia înaintat a celorlal i.ă ţ- I-a i v zut şi pe cei din untru? întreb el.ţ ă ă ă- Nu, vasul şi tot ce se afla în untrul s u erau protejate de un câmpă ă .Kenlon continu s trag de timp.ă ă ă- Am vrut de la început s te întreb ceva. Vorbeşti peră fect engleza, f r un aparată ă de traducere. Cum e posibil?Încheie, încercând s -i distrag aten ia:ă ă ţ- Şi de fapt, cum func ioneaz aparatele acelea de tradus, pe care le folosescţ ă ceilal i?ţ- Avem un centru special de traduceri, spuse Dorilee, dar atunci când vrem să înv m chiar o limb , instal m un câmp, iar limba respectiv este imprimatăţă ă ă ă ă direct pe creier. Desigur, ar fi o prostie s ne solicit m creierul cu mii de limbiă ă vorbite de-a lungul istoriei, aşa c - ridic din umeri - atunci când avem nevoieă ă de una, o imprim m. Când nu mai avem nevoie de ea, o ştergem de pe creier.ăKenlon r mase mut de uimire. Femeia continu :ă ă- În privin a dispozitivului de traducere, ne-a luat timp s -1 punem la punct. Aţ ă fost nevoie chiar de câteva sute de ani de studii. Dar, o dat cu apari iaă ţ prototipului, un asemenea tip de aparatur a fost permanent la dispozi iaă ţ noastr .ăÎi explic faptul c limbile planetei fuseser „descomă ă ă puse" cu mult timp în urmă pân la r d cini, apoi la foneme, şi nu numai în fonemele standard - intona ie,ă ă ă ţ sunete, inflexiuni, accent şi aşa mai departe - ci şi în aspira ie, expira ie şi alteţ ţ fenomene sonore legate de vorbire.În timp, modific rile şi combina iile acestor r d cini şi foneme au fostă ţ ă ă înregistrate, şi apoi asociate de c tre aparaă tul de tradus cu etapele istorice ale problemei. Computerul, în momentul în care „auzea" o limb pentru care nuă fusese programat, scana fiecare cuvânt, c utând o asem nare cu alte foneme şiă ă r d cini, g sea cea mai probabil semnifiă ă ă ă ca ie, şi în felul acesta nu numai cţ ă oferea o traducere instantanee a limbajului necunoscut într-unui cunoscut dar, pe m sur ce noul limbaj era folosit, el îi examina fiecare sunet, fiecare silab , seă ă ă autoprograma şi în câteva clipe era capabil s dea r spunsuri la început - simple,ă ă apoi tot mai complexe în acea limb , folosind o pronun ie perfect a stiluluiă ţ ă colocvial.- Vrei s spui - întreb Kenlon - c aceste aparate de tradus sunt programateă ă ă pentru englez ?ă- Exact.Kenlon îşi aduse aminte de limbajul american de jargon pe care Gand îl folosise cu atâta uşurin şi se gândi:ţă- M i, s fiu al dracu'! Ii veni o alt idee.ă ă ă- Sessa şi-a imprimat şi ea limba englez pe creier, pentru aceast vizit ?ă ă ăO expresie de uluial se putea citi pe chipul lui Dorilee.ă- Bineîn eles c nu, spuse ea aproape gâfâind de emoţ ă ie. Doar nu o s folosimţ ă vreun fel de câmp energetic asupra cuiva de rangul ei.- în eleg deci c nu are o preg tire ştiin ific ? spuse Kenlon ner bd tor.ţ ă ă ţ ă ă ă- Desigur c nu, spuse Dorilee cu indignare în glas. Tocmai acest gen deă asigurare dorise Kenlon s aud ,ă ăîn timp ce tr gea de timp. Se îndoise şi pân atunci c Sessa în elegeaă ă ă ţ tehnologia erei ei. Acum, primise confirmarea acestui lucru. Înghi i în sec şi seţ

decise.- Numai Sessa poate urca la bord, spuse el ferm. Chipul lui Dorilee fu cuprins de relaxare.- Desigur, spuse ea.Se întoarse şi se îndrept gr bit spre aparatul de zbor. Kenlon îi strig gr bit peă ă ă ă ă Benjamin, Tedders, şi al i ţ membri ai echipajului pe punte.Tedders r mase t cut. Benjamin îns , se ar t şocat:ă ă ă ă ă- Vre i s spune i c o ve i l sa s intre?ţ ă ţ ă ţ ă ă- Mai întâi voi intra eu, spuse Kenlon. Apoi urmeaz ea, iar voi veni i dup ea. Să ţ ă ă fi i gata s trage i.ţ ă ţ- Da, dar de unde s ştiu dac face o mişcare suspecă ă t ? Cum s -mi dau seama că ă ă e ceva în neregul ?ăEra o întrebare bun , dar Kenlon nu avea timp de aşa ceva.ă- Foloseşte- i intui ia, spuse el gr bit. La urma urmeţ ţ ă lor, e vorba de o femeie împotriva a o sut dou zeci de b ră ă ă ba i. Uite, vin.ţDe pe aparatul de zbor fuseser coborâte o serie de trepte. inându-se poateă Ţ pu in prea strâns de balustrad , Sessa Clen coborî cu gra ie pe platformaţ ă ţ metalic . Kenlon îi oferi mâna când p şi pe puntea care se leg na. Marea eraă ă ă destul de agitat , şi era evident c ea nu era obişnuit cu mişcarea submarinului,ă ă ă c ci scoase un geam t, se opri şi r mase acolo, palid şi în mod clar tulburat .ă ă ă ă ă Strânse îns imediat din buze şi porni înainte, inându-se de mâna lui. Era oă ţ femeie frumoas , cu un aer regal. Îl urm pe Kenlon pân jos, în interiorulă ă ă submarinului. Îns când ajunse în cabina de comand , ceva din atitudinea eiă ă elegant disp ru. Privirea ei deveni sclipitoare şi vigilent .ă ă ăSpuse ceva într-un mic emi tor pe care îl avea la încheietur , şi Kenlon auzi înţă ă dispozitivul montat în urechea lui traducerea venit de la Dorilee, aflat peă ă aparatul de zbor.- Sessa vrea s ştie dac înc perea în care v afla i este centrul de comand ală ă ă ă ţ ă tuturor instala iilor de bord?ţ- Exact, spuse Kenlon.Chiar în acea clip realiz c ea se referea la cu totul altceva. Pentru el, cabina deă ă ă comand era locul din care comandantul îşi manevra nava. Aparatura automată ă implica, în schimb, ceva mult mai avansat.Atunci când visa cu ochii deschişi, încerca uneori s vizualizeze un submarină complet automat, pentru a c rui pilotare s nu fie necesar decât un singur om.ă ă Folosirea principiului energiei variabile pentru controlul vitezei motorului, a valvelor şi altor mii de dispozitive de la bordul unui submarin ar fi trebuit să reduc enorm riscurile acelui tip de naviga ie.ă ţŞi existau numeroase ramifica ii ale ideii principale, folosite deja în diverseţ opera iuni. Exista şi...ţImaginea pe care şi-o form nu era niciodat îndeajuns de clar . Tot timpul,ă ă ă mintea lui instruit întâmpina fel de fel de obstacole. Aceste obstacole înce oşauă ţ şi de data aceasta imaginea pe care încerca s şi-o formeze în minte.ăCuvintele ei, şi gândurile lui legate de ele, avur un alt efect. Îl f cur să ă ă ă realizeze brusc c acea femeie venea dintr-o er mult mai recent decât a lui.ă ă ă Sim i, dintr-o dat , c i se taie respira ia. Spuse, presupunând c Dorilee îi vaţ ă ă ţ ă r spunde:ă- De fapt, eu nu v-am întrebat niciodat din ce epoc veni i.ă ă ţSessa Clen întoarse capul şi îl privi:- Din secolul o sut treizeci şi cinci, era noastr , spuse ea.ă ă Cuvintele ei fur traduse de Dorilee.ăEra o perioad mai lung decât crezuse el. Acest lucru avea darul s -1ă ă ă îngrijoreze. Kenlon f cea o compara ie cu oamenii din nava rotund , din perioadaă ţ ă Setidillad. Iar Clen era la trei mii de ani dup aceea. Vizualiz , vag, o superiă ă -oritate ştiin ific mai mare decât îşi închipuise.ţ ă

Cuprins de spaim , se gândi: Sunt prea multe lucruri pe care nu le cunosc înă leg tur cu aceşti oameni.ă ăAruncând o privire spre Sessa, neputându-se hot rî ce s fac , v zu c eaă ă ă ă ă cotrob ia în micu a poşet pe care o avea la ea. Avea nişte mişc ri ezitante. Apoiă ţ ă ă p ru s se fi decis, c ci spuse ceva pe un ton ferm, în limba ei. Scoase mâna dină ă ă poşet , inând în ea nişte cristale albe.ă ţCu o singur mişcare larg , le împr ştie pe covor. De fapt, ceea ce se întâmplă ă ă ă atunci, se întâmpla chiar din clipa în care cristalele se ivir în mâna ei.ăCeva iradia din ele, ceva palpabil şi puternic, care îi izbi nervii. Îl auzi pe Benjamin sco ând un icnet. Ofi erul p ru c r mâne paralizat. În acelaşi timp,ţ ţ ă ă ă ofi erul-adjunct pe probleme de instala ii electrice, care st tuse în pozi ie deţ ţ ă ţ drep i lâng scaunul de la masa h r ilor, deveni şi mai rigid.ţ ă ă ţPre de câteva clipe, Kenlon nu percepu altceva decât furnic turile nepl cuteţ ă ă care îi str b teau trupul şi imaginea celor doi b rba i paraliza i.ă ă ă ţ ţÎn clipa urm toare, vocea lui Dorilee traduse spusele blondei Sessa:ă- Conform legii Clen, o Sessa are prioritate fa de alte persoane. Conformţă acestei legi, preiau controlul asupra acestui vas.Cuvintele îl şocar pe Kenlon, care încerc s se mişte. Degeaba îns .ă ă ă ăNu se puteau mişca. Muşchii lui erau paraliza i de o for invizibil .ţ ţă ăCu un efort de voin disperat, încerc s -şi scoat revolverul. Nu-şi putea mişcaţă ă ă ă mâna.Fiorul de panic de care era str b tut se datora dezasă ă ă trului iminent pe care îl presim ea. Îl z ri, ca prin cea , pe locotenentul Benjamin încordându-se,ţ ă ţă zb tându-se, la fel de inutil ca şi el.ăSim i cum paralizia îi ajunge la degete, la fa şi la gât, ca şi la membre.ţ ţăKenlon r mase complet nemişcat, cu mintea st pânit în totalitate de aceaă ă ă senza ie de imobilitate.ţO femeie era pe cale s captureze un submarin ameriă can complet înarmat, plini de oameni la bord.Conştiin a lui sufocat percepea îns destule lucruri. Turbinele continuau sţ ă ă ă duduie. Sim ea cu putere leg narea submarinului în voia valvelor. Dincolo deţ ă pl cile groase din sticl ale cabinei de comand , în fa a c reia st tea, parc şiă ă ă ţ ă ă ă mai rigid acum, ofi erul responsabil cu instala iile electrice, marea acoperea cuţ ţ valurile ei aproape complet puntea cea lung . Îi vedea acolo pe oamenii lui.ăCu coada ochiului, Kenlon v zu c Dorilee şi cu o alt joann coborî din aparatulă ă ă ă de zbor. Câteva clipe mai târziu, intrar amândou în cabina de comand .ă ă ă Dorilee r mase acolo. Sessa şi cea de-a doua joann urcar pe punte şi apoi înă ă ă aparatul de zbor. Apoi Dorilee coborî, aproape f r a se uita la el.ă ăKenlon st tea nemişcat. Nu sim ea nimic, îns avea mintea limpede. Trupulă ţ ă p rea s -i func ioneze normal. Inima pesemne c îi b tea, iar pl mânii func ionauă ă ţ ă ă ă ţ şi ei. Cu toate acestea, nu putea vorbi, nu se putea mişca. Deduse c femeia nuă avea inten ii criminale. Prelua doar controlul asupra submarinului, pentru a duceţ la îndeplinire scopul oamenilor înaripa i. Realizaser cu to ii c ţ ă ţ ă Sea Serpent era singurul capabil s duc la îndeplinire acea cerere.ă ăIndiferent îns de lipsa inten iilor criminale, gestul ei nu era mai pu in grav. Eraă ţ ţ umilit în fa a propriilor oameni.ţLa mai pu in de dou zile de la preluarea comenzii subţ ă marinului, pierduse vasul, şi înc dup tiparul vechi decât lumea, al b rbatului p c lit de o femeie.ă ă ă ă ăDup mai multe minute, o z ri în fug pe Dorilee cum se îndrepta spre cameraă ă ă motoarelor şi spre camera torpilelor de la pupa. Pesemne c nu ezitase nici oă clip s -şi împr ştie blestematele de cristale. În momentul acela, membriiă ă ă echipajului z ceau pe jos, sau st teau aşeza i ori în picioare, fiecare în pozi ia înă ă ţ ţ care îi surprinsese efectul paralizant. Şi se gândeau probabil la un c pitan care leă înşelase aştept rile.ă

Dorilee urc în cabina de comand . Ducea cu ea un sac greu.ă ă- Revolvere, explic ea. Ce vas îngrozitor, continu ea, înfiorându-se. Totul esteă ă atât de îngust, şi între aceste motoare însp imânt toare este un coridor atât deă ă strâmt.F r s vrea, Kenlon îşi aduse aminte de submarinele în care îşi efectuase elă ă ă cursele de antrenament, pe când era ofi er rezervist în Marin . Se întreb , pentruţ ă ă o clip , ce p rere ar fi avut ea despre acele motoare, în compara ie cu care ă ă ţ Sea Serpent era un vas de lux?Gândul se risipi. St tea nemişcat. Pesemne c pe chip i se citea încordarea.ă ă Femeia îi arunc o privire aspr .ă ă- Termin o dat ! spuse ea. Nu e nimic îngrozitor s fii învins de o ştiină ă ă ţă superioar . Sunt sigur c vei în elege asta.ă ă ă ţKenlon ştia c nu avea de gând s fie în eleg tor. întotă ă ţ ă deauna considerase că femeile au o viziune psihologic diferit de a b rba ilor. Numai o femeie putea să ă ă ţ ă ignore complet o asemenea dezonoare precum cea suferit de el.ă-În mod obişnuit, nu am fi ac ionat niciodat în acest mod. Îns superioritatea peţ ă ă care Sessa Clen o are, prin lege, în aceast situa ie trebuie clar etalat .ă ţ ăKenlon în elese, înc o dat , plin de furie, c ac iunea lor nu avea la baz nimicţ ă ă ă ţ ă malefic. Ar fi trebuit totuşi s ştie, s -şi dea seama, c o femeie pe cale s seă ă ă ă m rite era mai degrab o tigroaic decât o fiin uman .ă ă ă ţă ă-Nu exist nici un motiv s se produc v rsare de sânge, spuse Dorilee.ă ă ă ăCiudata afirma ie îl întrerupse pe Kenlon din gândurileţlui.Cuvintele p reau lipsite de sens. În afar de cei doi ofi eri şi de şase oameniă ă ţ afla i pe puntea de comand , nimeni nu mai opunea rezisten .ţ ă ţăBrusc, Kenlon în elese. Tedders, Durosky, şi ceilal i. Asta era. Trebuiau anihila i şiţ ţ ţ ei, şi probabil c acest lucru se dovedea destul de dificil.ă- Oamenii aceia de afar vor trebui s se predea, altfel vor fi grav r ni i, spuseă ă ă ţ femeia. Neuralele nu func ioneaz în aer liber.ţ ăPesemne c „neuralele" erau cristalele paralizante. În privin a capitul rii, Kenlonă ţ ă realiz brusc c Tedders şi ceilal i erau ca şi mor i.ă ă ţ ţNu se putea spune c cei din Marin nu capitulau niciodat . Nu o f ceau însă ă ă ă ă imediat. Şi nu în fa a unei femei, Kenlon ştia acest lucru. Gândurile îi furţ ă întrerupte de Tedders, pe care îl v zu cu coada ochiului, cum se apleă ca peste tambuchiul deschis, spunând:- Vine un om înaripat, domnule; el... T cu brusc. Apoi tun :ă ă- Ce se petrece acolo?Cu o mişcare brutal , Tedders se retrase, îns Kenlon îi auzi glasul tunând maiă ă puternic decât zgomotul în buşit al turbinelor:ă-Durosky, voi to i, scoate i armele!ţ ţP şi pe scar , şi în clipele urm toare se pr buşi prin tambuchi. Fu urmat de cinciă ă ă ă oameni. Totul se petrecuse extrem de rapid. În mod normal, o singur persoană ă n-ar fi putut face aşa ceva. Acum, z ceau cu to ii gr mad , neă ţ ă ă mişca i. Femeia seţ apropie de ei şi îi descâlci.St teau acolo, rigizi, cu membrele r şchirate, cu o expresie buimac , deă ă ă n uceal .ă ăKenlon v zu c femeia se îndep rta de ei, cu armele lor adunate la subsoar . Leă ă ă ă arunc în sac, apoi scoase din poşet o bar metalic sub ire, de m rimea unuiă ă ă ă ţ ă pieptene, şi se apropie de Kenlon.-Vreau s urci pe punte şi s - i convingi ofi erul secund s se comporte ra ional.ă ă ţ ţ ă ţ Vei putea s-o faci, pentru c aceast plac înc rcat electric - îi ar t bara - te vaă ă ă ă ă ă ă elibera din paralizie la aproximativ o secund dup ce o pun în mâna dumitale.ă ăO îndrept spre el, în jos. Kenlon îi sim i r ceala pe mân . Pân când ea îi atinseă ţ ă ă ă pielea nu realizase cât era de înfierbântat. Avea senza ia c într-o camer încinsţ ă ă ă

intrase un curent de aer proasp t.ă- Imediat ce te sim i în stare, strânge-o în pumn. Şi nu face vreun gest necugetat.ţ Pot neutraliza bara într-o clip .ăNu credea acest lucru. Imunitatea ei fa de cristale treţă buia s izvorasc din cevaă ă asem n tor cu obiectul metalic. Şi dac îl neutraliza, ar fi fost şi ea afectat deă ă ă ă cristale. În ciuda convingerii lui, nu avea de gând s -i verifice afiră ma ia printr-oţ mişcare agresiv , pân ce nu îşi f cea un plan.ă ă ăÎntreaga situa ie trebuia analizat , poate chiar negociţ ă at , înainte de a se puteaă ac iona în mod inteligent. Afar , sosise un al doilea om înaripat. Dac reuşea s -iţ ă ă ă spun cum st teau lucrurile, şi s -1 fac s în eleag c întregul scop urm rit deă ă ă ă ă ţ ă ă ă oamenii înaripa i era primejduit de acest atac...ţSe întrerupse din gânduri. Îşi îndoi aproape în mod mecanic, degetele, şi acestea îl ascultar . Şi, în mod ciudat, deprimarea îi disp ru brusc. Strânse aproapeă ă convulsiv bara în pumn, şi v zu cum femeia se îndep rt , cu privirea a intită ă ă ţ ă asupra chipului s u, şi cu o mân sprijinindu-se uşor de o tij metalic pe care oă ă ă ă purta la centur . Ea spuse:ă-Imediat dup ce vorbeşti cu omul dumitale de pe punte, î i voi da nişte haine, înă ţ a c ror es tur este prins dispozitivul de neutralizare. Le po i purta subă ţ ă ă ţ uniform . Nu v d nici un motiv s fii inut prizonier. Nu dorim s punem într-oă ă ă ţ ă situa ie dezonorat şi inutil pe nimeni de pe acest vas.ţ ă ă- Faci o grav greşeal , spuse Kenlon. Nu pute i pilota submarinul acesta f ră ă ţ ă ă echipajul s u. Voi...ăSe întrerupse. Vorbea atât de uşor, încât de abia dup o clip realiz c numai cuă ă ă ă câteva secunde înainte coardele lui vocale fuseser paralizate. Ridic , un bra ,ă ă ţ apoi f cu un pas. Se mişca din nou natural. Era liber.ăSpuse pe un ton nesigur:- V sf tuiesc s ne preda i comanda navei: presimt c voi ine o şedin cu to iiă ă ă ţ ă ţ ţă ţ referitor la aceast problem a atacului asupra oamenilor-peşti. Nu ve i rezolvaă ă ţ nimic în felul acesta.- Ai face mai bine s te gr beşti s urci pe punte, spuse Joanna pe un tonă ă ă posomorât. Situa ia de acolo se înr uţ ă t eşte.ăţAşa şi era. Durosky, livid, avea arma îndreptat spre aparatul de zbor şi gesticulaă amenin tor spre ocupan ii acestuia.ţă ţJoannele, îmbr cate în uniforme, se ghemuiser dup copastie, şi îndreptaseră ă ă ă spre Durosky o tij metalic lung . Sessa nu se vedea nic ieri. Pesemne c seă ă ă ă ă dusese în cabina ei. Durosky ascult explica ia lui Kenlon despre cele petrecute,ă ţ o expresie buimac aşternându-i-se pe chip, şi spunând în cele din urm :ă ă- Ce s fac, domnule, s arunc arma?ă ăîntrebarea îl izbi pe Kenlon ca un duş rece. Pu in nesigur pe picioare, se îndreptţ ă spre tambuchi şi îi strig femeii:ă- Tot ai de gând s continui cu aceast ac iune?ă ă ţ- Spune-i omului dumitale s lase arma, veni r spună ă sul r spicat ferm. Apoi invit -ă ăle pe joanne la bord.Încet Kenlon se îndrept de spate. Se sim ea b trân şi obosit. Privi fix, aproapeă ţ ă absent, spre marea cenuşie, apoi spre muntele din v zduh, a c rui baz atârna laă ă ă cinci sute de metri deasupra lui.Privirea aceea aproape absent , orientat în sus, îi aduse în raza vizual omulă ă ă înaripat despre a c rui sosire îl anun ase Tedders. Omul înaripat se rotea în aeră ţ la o în lă ime de aproximativ o sut de metri, privind scena de sub el. P reaţ ă ă nehot rât. Mişc rile lui p reau dezordonate. Exact acea nehot râre a lui puseă ă ă ă cap t definitiv firavelor speran e pe care le nutrea Kenlon, şi anume c omul-ă ţ ăpas re avea s -i ajute cumva în acel interval de câteva clipe. Kenlon oft şi seă ă ă întoarse spre secundul s u.ă- În regul , Durosky, ieşi de acolo, spuse el.ă

O clip mai târziu, joannele s reau sprintene pe punte. Rezisten a luase sfârşit.ă ă ţ

Capitolul 14Situa ia lui nu se schimb semnificativ. Kenlon înainţ ă t ab tut spre parapet siă ă privi înainte. V zu, f r a da mult aten ie acestui lucru, cum aparatul de zbor seă ă ă ă ţ îndep rta încet de ă Sea Serpent, cu o singur Joanna la bord. În mod evident, ea oă ducea pe Sessa înapoi la vasul-mam .ăRealiz , de asemenea, c dintre cele cinci Joanne care urcaser la bord, patruă ă ă coborâr în interior, în urm r mânând doar una, pentru a-i p zi pe Durosky şi peă ă ă ă el însuşi. O femeie care urma s p zeasc doi b rba i, se amuz Kenlon cuă ă ă ă ţ ă am r ciune. Luând în considerare faptul c o singur femeie cucerise un vas cuă ă ă ă un echipaj de peste o sut de oameni, acea santinel solitar , în sensul real ală ă ă valorilor relative, reprezenta un raport de for e de aproxiţ mativ dou zeci laă unu.Fu întrerupt din visare, în momentul în care Durosky se sprijini cu cotul drept de parapet. Durosky, cel mai în vârst dintre ei, remarc nehot rât:ă ă ă- Oare sora cea mare o s ne „împacheteze" şi pe noi acolo jos, ca s nu-i maiă ă st m în cale?ăKenlon morm i:ă- Inten ioneaz s m scuteasc de asemenea umilin , l sându-m liber, dar cuţ ă ă ă ă ţă ă ă aceast tij metalic în mân .ă ă ă ăRidic cu un gest m re mâna cu tija, apoi continu :ă ă ţ ă- Poate o s înv s m sc lâmb ca o maimu şi în felul acesta o s -i distreză ăţ ă ă ă ţă ă zdrav n pe b ie i. Ar putea fi sină ă ţ gura cale de a-i scoate de sub efectul cristalelor. Adic , vreau s spun, ar fi de ajuns s se uite o dat la mine, şi ar trebui s mă ă ă ă ă ă ridice şi s m pocneasc . N-ar putea s reziste la schimonoselile mele, ad ugă ă ă ă ă ă el pe un ton plin de speran .ţă- Sincer vorbind - spuse Durosky pe un ton sobru - nu cred c o s func ionezeă ă ţ aşa ceva, deşi eu mi-aş fi oferit cu pl cere moaca, ca pe un sac de box foarteă potrivit.Ad ug :ă ă- Din ce crede i c sunt f cute aceste cristale neurale? Kenlon descrise laţ ă ă repezeal fluxul energetic pe care îlăsim ise str b tându-i trupul.ţ ă ă- Dup p rerea mea, cristalele emit nişte impulsuri electrice care interac ionează ă ţ ă cu acei nervi ce încearc efectuarea de ac iuni voluntare, pe baza comenziloră ţ sosite de la creier.Continu , pesimist:ă- Mi-a trecut prin cap ideea, nebuneasc poate, s pândim un moment favorabilă ă şi apoi s adun m toate crisă ă talele şi s le arunc m peste bord.ă ăDurosky spuse:- N-o s v mearg cu micu a Dorilee. Femeia asta îmi aduce aminte de cea de-aă ă ă ţ doua so ie a tat lui meu.ţ ă- Presupun c va trebui s accept m situa ia şi gata! spuse Kenlon. Cred c ne vaă ă ă ţ ă da vasul înapoi dup aceea. Datoria mea deci este aceea de a îi calma peă oameni, şi de a face tot posibilul ca aceste Joanne s nu strice submariă nul. Nu pot s las balt o sut dou zeci de oameni, şi nici s -mi asum riscuri în leg tură ă ă ă ă ă ă cu submarinul, doar fiindc mândria mea e r nit .ă ă ăEra o solu ie trist , dar Kenlon ajunsese la ea în timpul clipelor chinuitoare deţ ă dinaintea capitul rii. Şi, cu fiecare clip ce trecea, ea p rea din ce în ce maiă ă ă realist .ă- În ceea ce m priveşte, spuse el t ios, îi ur sc pe oamenii-peşti pentru gestul loră ă ă crud de a-1 ucide pe c pitan. A fost ceva f cut cu sânge rece, şi ne-au tratat caă ă şi cum eram to i nişte animale. Îns nu l-am considerat niciodat un motiv destulţ ă ă de puternic pentru a le distruge oraşul, mai ales c nu-mi d dea pace un gând,ă ă

de care nu am amintit pân acum: oamenii de pe uscat, m re ii oameni de peă ă ţ uscat, care i-au creat atât pe oamenii înaripa i cât şi pe oamenii-peşti, au creatţ dou tipuri de fiin e cu un scop, şi anume acela ca omul s -şi poat continuaă ţ ă ă existen a pe Terra în ciuda celei mai mari catastrofe care s-a ab tut, f rţ ă ă ă îndoial , asupra vreunei planete locuite.ăA submina acest plan, acest scop m re , doar pentru a satisface dorin a acesteiă ţ ţ femei, Clen, de a se m rita, mi se pare cel mai jalnic lucru de care am auzit.ăSunt gata s accept faptul c în rândul celor- dou specii menite a duce laă ă ă îndeplinire acest plan, au ap rut nişte disfunc ionalit i însp imânt toare,ă ţ ăţ ă ă continu Kenlon pe un ton mai calm. Oamenii-peşti par a fi personajele neă gative în toat t r şenia asta - Nemmo mi-a spus c au nişte unde tractoare pe fundulă ă ă ă m rii, şi c au tras deja insuă ă la din v zduh mai jos cu un kilometru şi jum tateă ă spre mare. Au de gând s-o scufunde şi s -i înece pe to i oamenii înaripa i. Celă ţ ţ pu in aşa sus ine Nemmo. Dac e adev rat, atunci trebuie s intervenim în forţ ţ ă ă ă ţă pentru a-i opri. Lucrurile, îns , nu sunt chiar atât de simple.ăSe referea la Yaz, deşi nu îndr zni s-o recunoasc , c ci ei de bun seam c îlă ă ă ă ă ă urm reau şi erau de acord cu ceea ce cerea joannele. Încheie, posomorât:ă- Dac aceast ras Clen reuşeşte s distrug oraşul oamenilor-peşti, acest lucruă ă ă ă ă ar putea s însemne sfârşitul oă menirii. Ei...Se opri, v zând-o pe Paznic , urcând pe punte. Femeia se adres joannei careă ă ă st tea de santinel :ă ă- F -i semn omului acela înaripat s coboare. El treă ă buie s fi v zut deja c s-aă ă ă reuşit capturarea vasului.Kenlon crezu c nu auzise bine. Se întoarse, cu to i muşchii încorda i.ă ţ ţ- Ce-ai spus? întreb el pe un ton sec. Oamenii înariă pa i sunt şi ei amesteca i înţ ţ acest atac?R spunsul afirmativ pe care îl primi din partea ei era inutil. Joanna f cuse semnulă ă cerut, drept urmare, fiin a înaripat din v zduh se apropia v zând cu ochii.ţ ă ă ăEra ciudat faptul c pe tot timpul perioadei în care fuă sese capturat Sea Serpent, nu luase în calcul o implicare a oamenilor înaripa i. Totul se potrivea, desigur. Inţ disperarea lor, se folosiser cu mult viclenie de graba Sessei Clen de a ajunge laă ă nunt . Pesemne c erau, într-adev r, extrem de dispera i, c ci disperarea lor seă ă ă ţ ă dovedise mai puternic decât tr s turile naturale delicate pe care leă ă ă descopereau la Nemmo.Kenlon fu cuprins brusc de triste e. Întreaga situa ie devenea din ce în ce maiţ ţ dezgust toare. Dar, chiar dac pe moment nu se întrevedea nici o alternativ ,ă ă ă refuza s se resemneze.ăPicioarele cenuşii, întinse cu gra ie, ale omului înariţ pat, atinser parapetul. Apoi,ă omul ateriz lin lâng Kenlon. Era pu in mai înalt decât Nemmo şi mai tân r, maiă ă ţ ă chipeş. Totuşi, chipul lui avea aceleaşi tr s turi vultureşti. Era supt la fa , cuă ă ţă nişte ochi scânteietori, albastru-cenuşii. De la gât în jos era înveşmântat cu aceleaşi haine pufoase, care îi veneau ca turnate. Aripile lui aveau o culoare cenuşie, închis , cu dungi negre din loc în loc. Se îndrept spre Dorilee, f r a seă ă ă ă uita la Kenlon.- Ceva probleme?- Bineîn eles c nu, sosi r spunsul caustic.ţ ă ăKenlon zâmbi cu am r ciune. Era cam prea sigur de ea. Nu c nu spuneaă ă ă ă adev rul. La urma urmelor, nu întâmă pina vreo rezisten deosebit .ţă ăO pl cea din ce în ce mai pu in.ă ţOmul înaripat vorbi din nou.- Planul s-a schimbat.- S-a schimbat? spuse Dorilee.Înainte ca omul s poat r spunde, ea continu , pe un ton ră ă ă ă ăstit.-Laren, tu nu trebuie decât s ne ar i unde se afl oraşul subacvatic. Noi neă ăţ ă

ocup m de restul.ă- Consiliul! spuse Laren. Consiliul vrea s -1 vad pe el mai întâi.ă ă-Consiliul! spuse Dorilee. Consiliul! Numai asta aud. Mai întâi, consiliul vă sf tuieşte s nu dezv lui i amplaă ă ă ţ sarea oraşului subacvatic. Iar voi nu ne-o dezv lui i. Apoi...ă ţF cu o pauz , încruntându-se. Când era furioas , orice urm de dr g l şenie,ă ă ă ă ă ă ă oricât de mic era, disp rea.ă ă- Am crezut - încheie ea - c voi, oamenii înaripa i, nu lua i în seam consiliul înă ţ ţ ă aceast chestiune.ăLaren cl tin din cap. Spuse, pe un ton calm, dar demn:ă ă- Noi respect m întotdeauna ceea ce spune consiliul. Suntem şi noi mâhni i deă ţ faptul c , în aceast chestiune, scopurile sale str vechi par s ă ă ă ă fíe în contradic ieţ cu realitatea dur a situa iei noastre.ă ţSe întrerupse:- Nu v d de ce nu l-am duce pe comandantul Kenlon în fa a consiliului. Ve i aveaă ţ ţ nevoie de timp pentru a v familiariza cu vasul subacvatic. Nemmo va r mâne laă ă bord pentru a v ajuta cuă ce poate.Dorilee izbucni în râs, un râs aspru, care îl f cu pe Kenlon s se gândeasc că ă ă ă victoria nu îi înnobila deloc caracterul acelei femei. Ad ug , plin de arogan :ă ă ă ţă- Nu întrev d nici o dificultate în pilotarea submariă nului. Comandantul, aici de fa , şi echipajul s u, sunt mai interesa i ca mine s nu se întâmple nimic r u cuţă ă ţ ă ă vasul lor.Încheie, pe un ton indiferent:- Dar îl pute i lua cu voi, o vreme, dac vre i. Am dat ordin s mi se aduc o carteţ ă ţ ă ă tehnic despre submarine str vechi, şi f r îndoial c ne vom familiariza cuă ă ă ă ă ă modelul s u de func ionare. Sper s nu îl re in consiliul prea mult.ă ţ ă ţ ăChipul lui Laren fu str b tut de o expresie ciudat de antipatie. Era evident c îiă ă ă ă displ cea dispre ul ei dezinvolt fa de consiliu. Continu îns s seă ţ ţă ă ă ă refere numai la subiectul principal:- Nu inten ion m s ignor m în elepciunea consiliului. Poate c îi va daţ ă ă ă ţ ă c pitanului unele informa ii folositoare în vederea atacului. Suntem absolut siguriă ţ c nu ne va afecta în nici un fel interesele.ăP ru s -şi dea seama c de fapt nu se adresa cui treă ă ă buia. Se întoarse spre Kenlon:- Sper c nu v deranjeaz s merge i în oraşul nostru. Kenlon nu r spunseă ă ă ă ţ ă imediat. Urm rise dialogul f ră ă ăprea mult aten ie. Confuzia lui era acum sporit şi de cuvintele pe care îşiă ţ ă amintea c le spunea Nemmo legat de consiliu.ăÎşi f cuse o imagine general destul de clar . Consiliul oamenilor înaripa i leă ă ă ţ d duse acestora informa iile neceă ţ sare construirii dispozitivului temporal care fusese folosit pentru aducerea submarinului şi a celorlalte nave în anul 24 999. Cu toate acestea, consiliul nu era de acord ca vasele capturate s treac laă ă ac iune. Îns oamenii înaripa i nu d deau aten ie acestei împotriviri.ţ ă ţ ă ţEra limpede. Era şi straniu, în acelaşi timp. Laren vorbi din nou:-Nu v pute i imagina, domnule comandant, cât de mult o s repet m tactica peă ţ ă ă care am fost nevoi i s o folosim. Ea se afl în contradic ie cu felul nostru de a fi.ţ ă ă ţ Sper, domnule, c ve i veni s vorbi i cu consiliul.ă ţ ă ţKenlon nu inten ionase s dea impresia c refuz . Lucrul pe care şi-1 dorea celţ ă ă ă mai mult erau informa iile, despre tot ceea ce se petrecea. Se întoarse spreţ Dorilee, şi spuse:- Înainte s plec, Paznico, sper c nu ai nimic împoă ă triv dac iau câteva m suriă ă ă de precau ie pentru a-mi proţ teja vasul.- Po i fi sigur - spuse Dorilee - c orice propunere rezonabil în acest sens vaţ ă ă avea sprijinul meu. Sunt conştient de pericolul pe care îl reprezint oamenii-ă ă

peşti.Nu numai oamenii-peşti, gândi Kenlon cu o am r ciă ă une. Mai exista o fiinţă acvatic de care trebuia s se team : creaturile yaz.ă ă ăKenlon r spunse afirmativ cu o mişcare scurt a capuă ă lui, apoi îi explic lui Laren-ă ce spune Nemmo despre l mpile de protec ie Gihlander, ad ugând:ă ţ ă- Eu zic s v desprinde i dispozitivul de c l torie în timp de pe prora şi pupaă ă ţ ă ă vasului - îi indic direc ia - şi s le coborâ i, aprinse, în ap . Sunt atât deă ţ ă ţ ă luminoase, încât, vor face ca apa s fie efectiv transparent , pe o distană ă ţă considerabil . Joannele care stau de paz vor putea astfel s vad mai bine. Înă ă ă ă felul acesta putem opri motoarele.Chiar înainte de a încheia, îl v zuse pe Laren zâmbind:ă- L mpile Gihlander - îi explica el - sunt perfecte pentru scopul pe care îlă descrie i. Ele emit foarte mult lumin , f r îns a fi periculoase în vreun fel.ţ ă ă ă ă ăÎncheie, zâmbind din nou:- Am permis ca aceast discu ie s fie auzit la centrul nostru de comunica ie,ă ţ ă ă ţ aşa c în scurt timp ar trebui s soseasc transportatorii. Kenlon se întreba deă ă ă ceva vreme cum va fi transportat. Chestiunea începu s se limpezeasc , cândă ă v zu mai mult de patruzeci de oameni înaripa i îndreptându-se spre ei dină ţ v zduh. Aduceau l mpile Gihlander. Aduceau, de asemenea, o bandulier - sus iă ă ă ţ -nut de zeci de fire sub iri, fiecare dintre ele fiind fixate la cureaua câte unui omă ţ înaripat.La sfârşitul tuturor opera iunilor, Kenlon se urc pe bandulier . Dup un minut,ţ ă ă ă se în l , în zbor, spre fort rea .ă ţă ă ţăPrivea în jos spre turnul de comand şi la conturul lung, masiv al submarinuluiă care plutea ca o juc rie pe apa luminat , transparent . Punctele luminoaseă ă ă reprezentate de l mpile Gihlander, care atârnau acum în ap , îi accenă ă tuau în mod ciudat imaginea de submarin de juc rie, aflat într-un bazin acoperit, în apaă c ruia se reflecta lumina din tavan.ăKenlon se foia încet în harnaşamentul lui. Vedea în stânga sclipitoare forme metalice ale diferitelor nave -uriaşul vas al lui Gand, iahtul Sessei Clen.Vasele se îndep rtau tot mai mult. Marea c p ta un aspect plat. Zidul fort re eiă ă ă ă ţ se ridica, negru, şi foarte aproape, în lateral, dedesubt şi deasupra, blocându-i trei sferturi din câmpul vizual în direc ia pe care instrumentele subţ marinului o indicaser întotdeauna ca fiind vestul.ăDup alte câteva minute, ă Segomay 8 se f cu nev zut în spatele unui col ieşit ală ă ţ muntelui, şi la fel se întâmpl şi cu celelalte nave, una câte una, pân când înă ă câmpul s u vizual nu mai r mase decât ă ă Sea Serpent, ca o pat mic şi vasul semeă ă ţ de un roşu str lucitor al Sessei Clen.ăDup estimarea lui Kenlon, se aflau la cel pu in un kilometru şi jum tateă ţ ă deasupra m rii. Ceea ce înseamn c mai aveau de str b tut opt sute de metriă ă ă ă ă pân la fort rea . Se uit în sus, pentru a verifica distan a, şi v zu c aşa ă ă ţă ă ţ ă ă şi era..Pesemne c Laren observase concentrarea de pe chipul lui Kenlon, care eraă întotdeauna prezent , când acesta f cea calcule. Coborî pu in mai jos şi strig cuă ă ţ ă un glas melodios:- S-a întâmplat ceva?Kenlon fu ispitit s scuture din cap. Apoi, cu un impuls atât fizic, cât şi psihic, opriă mişcarea. Dac se întâmplase ceva! Bineîn eles c da, întregul s u univers eraă ţ ă ă dat peste cap. În clipa aceea, ceea ce îi lipseau cel mai mult erau informa iile.ţ Informa ii care s -1 ajute s -şi limpezeasc mintea. Informa ii care s umpleţ ă ă ă ţ ă g uri imense. Informa ii! Mai întâi în privin a consiliului!ă ţ ţÎşi exprim cu voce tare dezorientarea, închă eind:- Vreau s ştiu, de ce se opune consiliul? Laren spuse pe un ton grav:ă- Mi-ar lua prea mult timp ca s - i explic despre conă ţ siliu. Teoretic, el este atoateştiutor. Pe noi ne deranjeaz reac ia lui la aceast problem . Vei în elegeă ţ ă ă ţ

dificultatea problemei noastre, în câteva minute când vei vedea consiliul.Kenlon se gândi, încruntat, la cele spuse. Un consiliu atoateştiutor ale c ruiă decizii erau înc lcate - iat ceva de neîn eles! Se întoarse c tre Laren şi spuse:ă ă ţ ă- De ce nu a i trimis pe cineva în era celor din urm locuitori ai uscatului, sţ ă ă rezolve problema? Mai mult decât orice submarin al secolului dou zeci, ei ar fiă putut s ...ăVorbea de unul singur. Laren, care în mod evident considerase acea scurtă perioad de t cere drept sfârşitul conversa iei, parcurse rapid în zbor, în sus, oă ă ţ distan de treizeci de metri.ţăKenlon se gândi s -i fac din nou semn, dar dup o clip de gândire, se r zgândi.ă ă ă ă ă Din ceea ce aflase despre caracterul locuitorilor uscatului - prin cele aflate despre caracterul lui Arpa - i se p rea evident c acel consiliu în elesese situa iaă ă ţ ţ foarte bine. Fiind extrem de altruişti, ei se implicaser în momentul respectiv,ă îns nu ar lua partea nim nui.ă ăAstfel, Kenlon consider c era mai bine s înceap s se gândeasc laă ă ă ă ă ă întreb rile pe care avea s le pun atotştiuă ă ă torului consiliu.Câteva minute mai târziu, analiza, încruntat, aceeaşi problem , a întreb rilor ceă ă trebuiau puse, când îşi d du seama c zborul lor se apropia de sfârşit şi că ă ă ajunseser la destina ie.ă ţ

Capitolul 15Kenlon observ c nu se aflau deasupra cl dirii ci, aproximativ, la jum tateaă ă ă ă acesteia. O uş foarte mare, lat de cel pu in treizeci de metri şi tot atât deă ă ţ înalt , se c sca direct în fa a lui. Din dreptul ei coborau nişte trepte de marmur ,ă ă ţ ă care se terminau în v zduh.ăEra numai una din numeroasele intr ri ale unei cl diri care de abia acum îşiă ă dezv luia dimensiunile uriaşe, atât pe l ime, cât şi pe în l ime. Era totuşi maiă ăţ ă ţ mult lat decât înalt , deşi avea o în l ime impresionant . O parte din ea eraă ă ă ţ ă acoperit de p tura de nori. Îi vedea cap tul îndep rtat, prin cea a sclipitoare. Şiă ă ă ă ţ era vorba de o în l ime de cel pu in dou sute de metri.ă ţ ţ ăChiar cl direa îns şi constituia un oraş.ă ăPeste tot vedea b rba i sau femei înaripate, în grupuri sau singuri, deşi nici unulă ţ nu se afla în apropierea uşii spre care era transportat Kenlon le privi, fascinat, pe femei, deşi majoritatea erau prea departe de el pentru a le putea distinge clar.Dintre cele dou care erau mai aproape de el, una avea p rul negru ca t ciunele,ă ă ă cealalt - auriu. Aveau p rul foarte lung, şi când zburau, acesta se desf cea înă ă ă urma lor. Kenlon se gândi la imaginea unor îngeri, dar era totuşi oarecum mul umit c nu se apropiau. Nu vroia s aib o deziluzie, îşi spuse el, în timp ceţ ă ă ă atingea cu picioarele platforma de marmur , de o soliditate liniştitoare.ă- Acum, intr , dar p şeşte cu pruden , spuse Laren. Evident, nu i se puteauă ă ţă scoate centurile pe care fusesetransportat. Aceast m sur de precau ie îi d du o imagine despre cum ar ta,ă ă ă ţ ă ă probabil, interiorul. Kenlon intr sprină ten pe uş . Se trezi într-o înc pereă ă spa ioas , bine luminat , În podea, în tavan, şi în ziduri erau orificii mari,ţ ă ă nep zite; tuneluri sclipitoare, care coborau, sau care l sau s se vadă ă ă ă anticamerele mobilate cu gust, a ceea ce erau, pesemne, apartamente, c ci înă unele din culoarele orizontale spre care privea Kenlon erau uşi închise.Senza ia general era aceea de în l ime, în ciuda numeroaselor ziduri. Kenlon, cuţ ă ă ţ capul întors într-o parte, ca un turist cuprins de uimire, înaint pân ce sim i peă ă ţ bra strânsoarea potrivnic a lui Laren. Tres rind, privi în jos, spre abisul unuiţ ă ă tunel neîmprejmuit de nici un parapet. Podeaua se curba efectiv în jos, astfel că nu erau margini drepte. Dup curbura podelei se deschidea un h u lat deă ă cincisprezece metri şi adânc de o mie dou sute de metri. Kenlon se d du repedeă ă înapoi, dup care roşi, auzindu-1 pe Laren cum râdea încet în spatele lui. Omulă

înaripat spuse:- Nu te teme. Cei care te transport te-ar putea sus ine chiar dac ai c deaă ţ ă ă brusc. Î i dai, desigur, seama, c într-o lume în care oamenii au aripi, cl dirileţ ă ă arat diferit.ăKenlon îşi d dea seama. Laren continu :ă ă- Urmeaz s cobori mai jos cu...ă ăD du echivalentul oamenilor înaripa i pentru o sut de metri. Încheie, cu ună ţ ă zâmbet enigmatic.- Sper s nu te surprind prea tare natura consiliului, Înainte ca Kenlon s poată ă ă ă r spunde, Laren âşni în josă ţprin tunel. Harnaşamentul se strânse în jurul lui Kenlon, care era cl tinat în toateă p r ile. Sub el îl v zu pe Laren aterizând, apoi stând în picioare, cu privireaă ţ ă îndreptat înăsus. Camera consiliului era mascat de un plafon. Apoi putu s vad mai multă ă ă prin podeaua pe care ateriza Laren. Şi apoi... Zbura.*Zbura. Nu înc pea nici o îndoial asupra acelei mişc ri libere extrem de intense.ă ă ă Zbura printr-un strat gros de nori care îi masca chiar şi vârfurile aripilor.Observ , de asemenea, c îşi inea picioarele strânse la piept. Şi îşi v zu, deă ă ţ ă asemenea, ca prin cea , aripile - ca prin cea deoarece acestea loveau aerul cuţă ţă mult for , asemenea pistoanelor unui motor în stare bun de func ionare.ă ţă ă ţ Întreg trupul îi emana for . Întreaga lui fiin exulta de pl cerea produs deţă ţă ă ă zbor. Se sim ea str b tut de furnic turi prin tot corpul.ţ ă ă ăO vreme, nu percepu nimic altceva. Apoi, starea de paralizie care p ruse s -i acapareze totală ă mintea, începu s se retrag . Acel interval dominat doar de senza ii lu sfârşit. Şiă ă ţ ă începu s fie dominat de un gând, un gând din numeroasele gânduri care îlă n p deau. Un gând atât de puă ă ternic, atât de r scolitor, încât aripile îşi încetară ă brusc b t ile: întregul lui trup era chinuit de uimire. Se sim ea stupefiat, n ucit.ă ă ţ ă Iar acel gând nu numai c nu-i d dea pace, ci creştea mai puternic cu fiecareă ă clip :ă- Ce... ce... ce se întâmplase?Oamenii înaripa i se preg tiser s -1 transporte mai jos, spre sala de consiliu.ţ ă ă ă Începuse s vad cu claritate podeaua s lii, când...ă ă ăSe trezise zburând. Cu propriile-i aripi. Avea de fapt impresia c creierul,ă conştiin a, fiin a lui era în untrul trupului unui om-pas re.ţ ţ ă ăPesemne c o f cuser inten ionat. Pesemne c -i transă ă ă ţ ă feraser fiin a în trupulă ţ acelui om înaripat pentru a-i ar ta universul mental şi fizic al acestei rase.ăKenlon se ag de acea concluzie, chiar în timp ce sim ea din nou c zboar .ăţă ţ ă ă F r a dori în mod conştient acest lucru, se îndrepta cu vitez în sus, spre intaă ă ă ţ îndep ră tat , indiferent care era aceea, pe care o urm rise de la bun început omulă ă înaripat în al c rui trup fusese transferat în timpul zborului.ăEra cuprins brusc de o enorm curiozitate fa de acel scop. Str b tea aceaă ţă ă ă incredibil forma iune noroas , urcând mai sus, tot mai sus. Aripile erau udeă ţ ă leoarc , dar erau atât de puternice încât acest lucru nu conta. Inima puă ternic ,ă pl mânii plini de for , muşchii neobosi i ai noului s u trup p reau a nu fi de locă ţă ţ ă ă afecta i de acel efort teribil, continuându-şi urcuşul.ţKenlon îşi sim i mintea extrem de epuizat de acea lupt contra gravita iei şi aţ ă ă ţ altor factori naturali potrivnici. Şi abia atunci în elesese c nu el zbura.ţ ăÎncerc s opreasc b taia aripilor. Nu reuşi. Încerc s opreasc aceaă ă ă ă ă ă ă ascensiune şi s se întoarc , dar nu reuşi!ă ăÎnsp imântat, renun . Se gândi n ucit: sunt doar un pasager. Creierul omuluiă ţă ă înaripat se afl înc aici, şi conă ă troleaz înc acest trup. Eu sunt un simpluă ă spectator, f r îns s particip. Bine, dar atunci cum reuşise s opreasc b taiaă ă ă ă ă ă ă aripilor mai devreme? În elese imediat. Reac ia lui violent , în momentul în careţ ţ ă

realizase în ce situa ie se afla, fusese mai puternic decât muşchii şi nerviiţ ă omului înaripat. Îns acest lucru nu se întâmplase decât în acea clip de şoc.ă ă Trebuia s existe o leg tur între ei. Trebuia s existe posibilitatea unui semi-ă ă ă ăcontrol. Îns avea s fie necesar un impuls disperat pentru a reuşi.ă ăEra mai bine s stea liniştit şi s aştepte derularea evenimentelor. Nici nu luă ă ă bine aceast hot râre, c cea a din jurul lor începu s se risipeasc . Mai întâi îşiă ă ă ţ ă ă v zu vâră furile aripilor, apoi pu in dintr-o alt pereche de aripi, apoi de jurţ ă împrejur, alte aripi b teau aerul rarefiat, urcând acum printr-un strat de nori şiă mai groşi.Se trezir brusc înv lui i de lumina soarelui, urcar câteva sute de metri, şi apoiă ă ţ ă se orpir .ăIndiferent de scopul acestui fantastic zbor ascensional, acesta se încheiase. Scopul lor, desigur, putea fi acela de a vedea soarele. Era un motiv suficient. Dup lun , în care avusese parteă ă doar de cerul acela cenuşiu, Kenlon tânjea s se scalde în lumina pur a soarelui.ă ăDac el avea aceast senza ie, oare ce sim eau oamenii înaripa i al c ror orizontă ă ţ ţ ţ ă era permanent ascuns de cea şi nori?ţăÎi privi cum se bucurau de lumina soarelui.O vreme, nu f cur decât s pluteasc , f r a-şi mişca aproape de loc aripile.ă ă ă ă ă ă P rea c se sprijineau pe întinderea de aer de sub ei, zvâcnind numai ocazională ă din aripi, pentru a profita de diferi ii curen i de aer. Peste acea lume a în l imilorţ ţ ă ţ domnea liniştea. Totul avea acolo un aer de demnitate, o senza ie de în l are aţ ă ţ spiritului, peste dezbinarea şi conflictele de demult.Acolo, în v zduh, era atât de mult pace, încât putea alina orice suflet. Soareleă ă str lucea pe cerul albastru închis, ca o m rea sfer de foc înv luit într-oă ă ţă ă ă ă transparen azurie.ţăŞi nu se sim ea nici urm de frig, deşi acest lucru se putea datora norilor cenuşii,ţ ă care înv luiau atât de strâns fiecare trup.ăErau cel pu in dou sute de trupuri. Se deplasau în conţ ă tinuu, schimbându-şi locurile, astfel încât o num r toare exact era imposibil . Kenlon ajunsese laă ă ă ă concluzia c jum tate din ele erau femei.ă ăPrivindu-le pe femei, şi modul în care p rul lor lung li se rev rsa în urm , seă ă ă gândi din nou la nişte îngeri. Iar de data aceasta, v zu c descrierea era aproapeă ă corect . Erau mai mici decât b rba ii. Aveau nişte chipuri delicate cu nişteă ă ţ tr s turi fine; nişte mâini superbe, neatinse, în mod ciudat, de vântul arz tor sauă ă ă de umezeala continu a ce ii de demult.ă ţFemeile fur cele care începur s cânte. Vocile lor penetrau delicat t cerea,ă ă ă ă dând impresia c se al turau pe rând corului din ce în ce mai numeros, urmândă ă parc nişte indica ii secrete.ă ţDe o limpezime extraordinar , vocile se unir într-un cântec care era în acelaşiă ă timp extrem de dulce, dar şi lipsit de orice ritm sau structur coerent . Ună ă univers de triste e şi bucurie se putea ghici în tonurile şi semitonurile lor. B rba iiţ ă ţ se al turar şi ei corului, şi Kenlon v zu c întreg grupul zbura şi cânta acum laă ă ă ă unison.Cântecul lor p rea a fi chiar esen a muzicii unei rase str vechi şi blânde, asupraă ţ ă c reia se ab tuse o tragedie. Dup scurt vreme, Kenlon reuşi s desluşească ă ă ă ă ă în elesul cuvintelor, deşi nu prindea decât frânturi din acestea. Asemeneaţ muzicii, versurile erau lipsite de rim , de metru. Şi de fapt nici nu p reau a fiă ă versuri.Noi suntem cei înaripa iţCânt m despre timpuri de glorie trecute şi despreălumea ce va veni Când apa va fi din nou înlocuit de uscat Pe care s p şească ă ă ă picioarele noastre C ci de ă 999 de ori câte trei noi ne-am p strat creă din a înţ destin,Am dat naştere la copii care s duc mai departeă ă

semin ia oamenilor. Copiii lor au dat naştere la copii Am tr it dup cum ne-aţ ă ă sf tuit consiliul Acum suntem amenin a iă ţ ţOamenii apei ne pizmuiesc pentru aripile noastreDoresc s ne trag în jos,ă ăJar noi nu avem nici un fel de armeNu avem materiale din care s ne facem armeăNu avem decât consiliul de partea noastr , careăne spune s fim curajoşi Şi s ne p str m credin a şi speran a în viitor Dară ă ă ă ţ ţ suntem tulbura i, noi credeam c este nevoieţ ăde o ac iune hot rât C ci de ţ ă ă ă 999 de ori câte trei, trebuie s ne tr imă ăvia a;ţDe 999 de ori câte trei, trebuie s aştept m, s num r m scurgerea timpului, să ă ă ă ă ă ne ducem via a, pur şi simplu, pân ce p mântul va ţ ă ă fi iar şi un paradis deă verdeaţăAtunci ne vom lep da aripileăŞi ne vom apuca de muncăVa fi greuC ci noi suntem înaripa ii.ă ţEra un imn închinat PRINCIPALEI CAUZE a infinitului, pe jum tate o tânguire, peă jum tate - recunoştin pentru bucuriile existente.ă ţăCântecul se stinse tot aşa cum începuse, în mod gradat, pân ce în final, doar oă singur voce cristalin de femeie mai sus inea o not care se stinse încet.ă ă ţ ăGrupul zbura în vitez acum, divizat în grupuri mai mici de câte nou . Urmauă ă nişte traiectorii complicate, un fel de dans înaripat. Mai repede, mai repede - rotindu-se, intrând în picaj, dându-se peste cap, şi toate acestea într-o coregrafie perfect , incredibil . Manevra era de o sut de ori mai complicat decât oriceă ă ă ă dans terestru, mişc rile erau tridimensionale, simbolizând într-un fel con inutulă ţ cântecului de dinainte.Plin de o triste e tânguitoare, îndulcit de bucurii treţ cute, marcat de nesiguran aţ prezentului, se încheie în cele din urm când fiecare grup de câte nou se uniă ă într-o serie de cercuri în jurul unui grup central format tot din nou indivizi.ă R maser acolo, suspenda i în aer.ă ă ţUnul din ei începu un discurs, pe un ton grav, blând dar în acelaşi timp r sun tor:ă ă- In aceast zi vom discuta istoria dezvolt rii spirituale a m re ilor locuitori aiă ă ă ţ uscatului, dup cum ne-a fost ea dezv luit de cunoscu ii în elep i în ultimii nouă ă ă ţ ţ ţ ă ani înaintea catastrofei. Nimeni nu trebuie s se îndoiasc de faptul c omenireaă ă ă şi-a atins culmea spiritual în timpul acelor zile întunecate, m re e, şi de faptulă ă ţ c în fa a dezastrului final, adev rata lor m re ie a fost dezv luit într-un modă ţ ă ă ţ ă ă f r precedent în istoria acestui b trân p mânt al nostru. Noi...ă ă ă ăVocea se îndep rt , în mod ciudat, tot mai mult de Kenlon. Scena se pierdu înă ă cea , pân ce disp ru complet, În clipa urm toare înota.ţă ă ă ă

Capitolul 16Apa era cald . Acesta fu singurul lucru pe care îl sim i la început. Era greu deă ţ v zut, mai ales, realiz Kenlon dup o clip îndelungat de buim ceal , deoareceă ă ă ă ă ă ă corpul în care se afla nu era prea atent la mediul înconjur tor.ăîşi d du seama de curgerea unui curent puternic, ca şi faptul c el se l sa purtată ă ă de el, mişcând doar din când în când câte un bra sau un picior uriaş, pentru a-şiţ înlesni rapida înaintare. Z ri, pre de o clip , fundul apei, la cinciă ţ ă sprezece metri dedesubt. De undeva de deasupra, de la o distan aproximativ egal , p trundeaţă ă ă o lumin . O duzin de siluete umane înotau lâng el în apa tulbure. F cea parteă ă ă ă dintr-un grup de oameni-peşti, care înota într-o mare nu prea adânc , la oă distan mic , probabil, de rm.ţă ă ţăKenlon îşi for a mintea s în eleag întreaga situa ie. Iar aceasta i se dezv lui,ţ ă ţ ă ţ ă

limpede şi stupefiat . I se ar ta ceva. Corectitudinea modului în care se ar tauă ă ă toate acele lucruri era uluitoare. Mai întâi, via a şi scopurile vitale ale oamenilor-ţînaripa i, acum ale oamenilor-peşti.ţApa era încânt tor de cald şi circula neîntrerupt prin bronhiile lui. Era ceva la felă ă de natural ca şi ac iunea de respira ie, atât de binecunoscut lui. Kenlon îşiţ ţ ă d dea seama de asta doar din cauz c se concentra, fascinat, asupra senza ieiă ă ă ţ respective, sim indu-se exact ca o fiin uman ce înoat sub ap , asemeneaţ ţă ă ă ă unui peşte. Dup un minut, realitatea era prea normal pentru a se mai puteaă ă gândi la ea. Devenise un aspect banal, precum b t ile rită ă mice ale unei inimi puternice, asemenea procesului de digestie efectuat de stomac. Uit de toateă acestea.Îşi îndrept aten ia spre ce se petrecea. Se întreba unde se duceau aceştiă ţ oameni. Avea impresia c ceva se întâmă pla pe marea întunecat la oarecareă distan de ei.ţăConştientizarea acestui lucru era aproape un indiciu. Din bezna nop ii se ridicţ ă un strig t ciudat, însp imânt tor. Era un glas uman, dar diferit de orice auziseă ă ă Kenlon vreodat , un sunet modelat de mediul acvatic, de o vivacitate minunat ,ă ă puternic şi ascu it. În mod incredibil, deşi era o variant extrem de modificat aţ ă ă limbajului oamenilor înaripa i, în elegea fiecare vorb .ţ ţ ăEra un avertisment- Vine! strig vocea. ă Preg ti i-v !ă ţ ăSim i cum pip ia cu itul lung, de la teaca pe care o purta într-o parte. În beznaţ ă ţ dinaintea lui, se z ri un fulger de o sclipire întunecat . Un peşte, realiz Kenlon.ă ă ă Un peşte uriaş. Lung de cel pu in şapte metri. Un rechin! Lua parte la oţ vân toare!ăUn peşte mare, puternic, agresiv. Ap ru clar în raza lor vizual , d du impresia că ă ă ă se opreşte, v zând siluetele aşezate în semicerc care îl aşteptau, apoi âşni cuă ţ curaj printre trupul lui Kenlon şi cel al omului-peşte de lâng el.ăMai rapizi decât rechinul, oamenii-peşti âşnir şi ei înainte şi îl capturar . Bra ul luiţ ă ă ţ Kenlon se strânse ca o menghin în jurul corpului masiv, puternic, exact în fa aă ţ aripii sinistre triunghiulare, de pe spatele solid. Cu itul lui lung alunec cu oţ ă precizie încânt toare în abdomenă ul alb, moale.Şi alte cu ite âşnir ucig tor, în acelaşi moment. Loviturile turbate luar , în celeţ ţ ă ă ă din urm , sfârşit. Fiara s lă ă batic a m rilor se r suci alene pe burt , şi r mase aşa f ră ă ă ă ă ă ă via , nemişcat.ţăDe fapt, nu r mase nemişcat. Ced presiunii curentului şi începu s pluteasc cuă ă ă ă repeziciune înapoi în direc ia din care venise. Kenlon se c r pe el, îşi încol ciţ ăţă ă ă picioarele în jurul trupului rechinului, şi se aşez dezinvolt, în timp ce acesta plutea spreă bezn . Dup câteva clipe, nu-şi mai putu vedea înso itorii. Era singur cu peştele mort,ă ă ţ plutind într-o direc ie necunoscut .ţ ăBezna nu dur prea mult. Z ri o lic rire în dep rtare. Pre de o clip , o clip ciudat ,ă ă ă ă ţ ă ă ă Kenlon crezu c f cuse o confuzie între direc ia vertical şi cea lateral , şi c în fa a lui seă ă ţ ă ă ă ţ afla soarele. Iluzia disp ru, pe m sur ce luminoziă ă ă tatea se extinse şi se dilat pân ceă ă deveni o mare întindere de lumin .ăÎn fa a ochilor lui ap ru, maiestuos, oraşul subacvatic, Îi era imposibil s vad cuţ ă ă ă claritate. Pentru individul în al c rui trup se afla, toate acestea erau perfect banale. Pur şiă simplu nu d dea nici o aten ie. Începu s înoate în for , pe m sur ce se apropia deă ţ ă ţă ă ă oraş. În felul acesta, examinarea deveni şi mai grea pentru Kenlon, din cauz c trupulă ă era preocupat s se elibereze de curentul care-i inea prizonieri pe el şi rechinul mort.ă ţReuşi, cu nişte rezultate perfecte, pare-se, c ci un minut mai târziu terminase deă înghesuit rechinul într-o ecluz din peretele transparent al oraşului, dup care intr şi el.ă ă ă Uşa ecluzei se închise. Se puse, silen ios, în func iune o pomp . Imediat ce apa seţ ţ ă retrase, se deschise o uş inteă rioar , iar Kenlon îi trecu sprinten pragul. Se afla în oraşulă subacvatic.Kenlon era încredin at c ar fi trebuit s fie extrem de tulburat. Doar era în oraşulţ ă ă oamenilor-peşti, îşi spusese el, era în interior! Era acolo, pentru a vedea, a examina şi a

judeca. O clip mai târziu, nervii lui tot nu erau str b tu i de vreo senza ieă ă ă ţ ţ nemaipomenit . Îşi aduse aminte cu cât calm acceptase fantastica experien de a seă ţă afla în trupul unui om înaripat, dup şocul ini ial.ă ţEra limpede faptul c , în timpul acelor st ri de detaşare fa de propriul trup, emo iileă ă ţă ţ erau mult mai stabile. Totul p rea s func ioneze pe baza unui procentaj intern din senă ă ţ -za iile pe care le-ar fi tr it în corpul propriu. Era ca un spectator olimpian conştient şiţ ă influen at, dar nu copleşit de ceea ce vedea.ţMintea omului-peşte în al c rui trup se afla Kenlon nu p rea mai atent la interiorulă ă ă oraşului, decât la exteriorul s u. Îns acest lucru îl ajuta acum pe Kenlon. Omul-peşte eraă ă complet dezinteresat de mediul înconjur tor, fiind, pare-se, concentrat asupra uneiă probleme interioare, privind absent oraşul. Kenlon avea destul timp ca sa-i observe arhitectura fundamental . Ajunse la concluzia c oraşul subacvatic avea, în mare, formaă ă unui iglu. În interior se aflau mai multe zeci de igluuri, fiecare din ele fiind mai mic, în mod progresiv, decât cel dinainte, cu aproximativ raza unui cvartal. Era o dispunere extrem de solid şi inteligent . Dac zidul exterior era penetrat de apa m rii, în ac iuneaă ă ă ă ţ ei coroziv , atunci cel de-al doilea avea s reziste la fel de bine presiunii apei. Mai mult,ă ă doar câte o mic sec iune a fiec rui strat putea fi inundat , pe rând, c ci straă ţ ă ă ă turile erau împ r ite în sec iuni şi etaje. Se afla la în l ime, privind în jos la dispunerea generic aă ţ ţ ă ţ ă luminilor şi nivelurilor care se întindeau pân departe. Peste tot erau oameni careă munceau. Erau de fapt nişte uriaşi apleca i asupra unor maşin rii care îndeplineauţ ă numeroase sarcini despre care Kenlon nu ştia absolut nimic, mai ales din cauza distan ei,ţ dar par ial datorit dezinteresului manifesţ ă tat de trupul s u.ăBrusc, acest ultim motiv deveni predominant. Trupul în care se afla ieşi din starea de contemplare pasiv şi se îndrept cu repeziciune spre o gr mad deă ă ă ă flori metalice aproape plate care, atunci când se apropie de ele, se dovedir a nuă fi din metal. Kenlon p şi pe folia de deasupra şi, aplecându-se de spate, atinseă un buton pe care nu îl observase pân atunci. Folia se ridic de pe p mânt, şiă ă ă pluti spre ecluz . Degetele mari ale lui Kenlon ap sar pe buton din nou. Iară ă ă rechinul fu ridicat din locul în care se afla în ecluz , şi depozitat pe suprafa aă ţ transportoare.Rechinul şi Kenlon, împreun cu aparatul transportor, începur s se îndrepte cuă ă ă vitez , pe lâng nişte uşi încliă ă nate, înspre adâncimile mai mari ale oraşului. Kenlon apuc s z reasc oameni-peşti care prelucrau metal la nişte maşin rii,ă ă ă ă ă oameni-peşti în laboratoare care sclipeau datorit num rului mare de aparate. Înă ă fiecare înc pere spa ioas se afla o coloan luminoas care nu sem na cu nimică ţ ă ă ă ă din ceea ce v zuse Kenlon pân atunci.ă ăOameni-peşti muncind - aceasta era imaginea de ansamblu. Nu cântau, nu dansau, ci munceau. Avea în fa a ochilor imaginea unei civiliza ii ocupate. Fiin eţ ţ ţ umane cu bronhii, ducând o existen s lbatic , semiprimitiv , într-un oraşţă ă ă ă construit de oameni cu care nu aveau mai multe în comun decât oamenii înaripa i, care fuseser crea i în acelaşi moment groaznic, pentru acelaşi scop deţ ă ţ baz .ăNu mai înc pea nici o îndoial c oamenii-peşti încercau s -şi transforme cumvaă ă ă ă mediul înconjur tor. Se modelau dup acesta, se adaptau la el, în loc s se laseă ă ă domina i de el. Spiritul r zvr tit al omului se manifesta prin ei, în toate m re eleţ ă ă ă ţ şi diversele sale forme, pe când oamenii-înaripa i...ţKenlon îndep rt acel gând. Se sim ea stânjenit. Compara ia era nedreapt .ă ă ţ ţ ă Oamenii înaripa i nu aveau nici o alternativ , nici o oportunitate. Nu puteauţ ă decât s -şi pun speran e în viitor. Mai mult, dorin a oamenilor-peşti de a-iă ă ţ ţ distruge pe oamenii înaripa i era absolut de neuitat. Era o agresiune cu A mare,ţ o inten ie cât se poate de josţ nic , c ci victimele nu aveau arme, nici mijloace deă ă ap rare. În momentul în care t râmul lor din v zduh era complet acoperit deă ă ă ap , oamenii înaripa i, nemaiavând unde s aterizeze, aveau s ne înece pân laă ţ ă ă ă ultimul.0 asemenea soart împ rt şit în acelaşi timp de 239999 de fiin e umane eraă ă ă ă ţ atât de înfricoş toare încât...ă

Refuz s se gândeasc la asta.ă ă ăDar dac alternativa era distrugerea rasei mai puteră nice, atunci ce era de f cut?ăKenlon avu o senza ie echivalent unui oftat. Începea s vad imensitateaţ ă ă ă problemei umane din acea er îndep ră ă tat .ăC l toria se sfârşi brusc într-o înc pere în care nu se afla decât o maşin rie mareă ă ă ă metalic . V zând-o de aproape, îşi d du seama c de aceast dat era chiară ă ă ă ă ă metal. Nimeni nu supraveghea aparatul. Dinspre acela nu r zb tea nici un fel deă ă indiciu al vreunei activit i.ăţMâna puternic a trupului în care se afla Kenlon atinse un mâner. În maşin rie seă ă c sc o gaur în care rechinul fu absorbit de aceeaşi for invizibil care îlă ă ă ţă ă aşezase anterior pe transportorul sub ire, asem n tor unei folii.ţ ă ăOrificiul se închise. Trupul lui Kenlon se d du jos de pe transportor şi se îndreptă ă în vitez spre o uş din apropiere. Mintea îi p rea complet dezinteresat deă ă ă ă soarta rechinului, şi dup scurt timp, Kenlon îl d du şi el uit rii.ă ă ă1 se prezenta o parte din ziua - sau cum numeau ei acea perioad de timp - deă lucru a unui om-peşte. Nici una din acele activit i nu avea o importanăţ ţă deosebit .ăRechinul era ceva incidental, ca şi înaintarea sprinten de acum. Ceea ce era maiă interesant era ce urma.Avea sentimentul c aceast încarnare a lui în alt trup se apropia de sfârşit. Dară ă cel pu in zece minute mai târziu, se afla înc acolo, martor la activit ile unuiţ ă ăţ om-peşte.Individul purta diferite conversa ii, dar acestea nu aveau decât un în elesţ ţ general. Propozi iile şi cuvintele individuale adaug tonalitate şi dialogului, darţ ă nu înseamn mare lucru prin ele însele.ăDup o scurt pauz , dialogul continu cu un alt om-peşte întâlnit întâmpl tor:ă ă ă ă ă- Salutare! spuse trupul lui Kenlon. Cum merg statisticile?- Jalnic, Getta.- Câ i nesupuşi au fost în perioada aceasta?ţ-În total 1111999. Asta f r a-i include pe cei necunoscu i, n scu i pe mare, înă ă ţ ă ţ ultimele zece genera ii, şi care nu au fost înregistra i niciodat .ţ ţ ă- Am vrut s ştiu câ i nou-ap ruti!ă ţ ă- 83999.- Rata noastr de natalitate este mai mare decât aceast cifr . Dar în eleg la ceă ă ă ţ te referi. Chemarea m rii este tot mai puternic ! Câ i str ini au fost înregistra i?ă ă ţ ă ţ-999.- Aşa pu ini! Hm! Merser mai departe.ţ ăO alt conversa ie, cu o femeie de data aceasta, o uriaş chipeş , care spune:ă ţ ă ă- Tocmai vin de la mine, Getta. Au nevoie de ajutor acolo.- Voi transmite mesajul mai departe, r spunse Getta ironic. Printre înclina iileă ţ mele nu se num r scurmatul prin rân .ă ă ţă ă- Voi b rba ii! îi reproş femeia. Mereu sta i numai înă ţ ă ţap !ă- Avem gura uscat şi urât mirositoare.ă- E numai imagina ia voastr . A i fost f cu i în aşa fel încât s pute i respira la felţ ă ţ ă ţ ă ţ de bine în aer şi în ap . E vorba de misterul, de necunoscutul m rii, care vă ă ă atrage.- E şi asta adev rat, recunoscu Getta. De ce nu vii cu mine? Î i garanteză ţ doisprezece b rba i.ă ţFemeia râse.- Nou femeilor, ne e de ajuns legea conform c reia o femeie care va deveni oă ă nesupus nu se poate întoarce în oraş. Iubesc oraşul la fel de mult ca şi marea.ă Nu mi-ar pl cea s -mi fie interzis accesul în vreunul din aceste locuri.ă ă- Dac te r zgândeşti, anun -m , spune Getta.ă ă ţă ă

Se desp r ir . O alt conversa ie urm , cu un b rbat de data aceasta.ă ţ ă ă ţ ă ă- Încotro, Getta?- Spre poarta estic . Ştii despre priceperea mea legat de cei care înghit apa?ă ă- Am auzit de ea.- Trebuie s readuc pe cineva la via , e foarte imporă ţă tant. Aşa spune consiliul.- Tot ne mai consult m cu consiliul pe chestiuni de politic ? Credeam c îl folosimă ă ă doar ca surs de informa ii ştiin ifice.ă ţ ţ- L-am consultat de data aceasta. S-a nimerit, desigur, ca p rerea noastră ă general s coincid cu a sa.ă ă ă- Ei bine, î i urez noroc.ţ- Mul umesc.ţNu dup mult timp, Getta-Kenlon ajunse la ceea ce Kenlon presupunea c eraă ă poarta sudic . Se afla acolo o ecluz asem n toare cu cea prin care fusese adusă ă ă ă anterior rechinul. Cinci minute mai târziu, ceva se mişca în mareadin exterior. Trei trupuri, înotând aproape unul de cel lalt. Intrar în ecluz cuă ă ă vitez , iar apa se scurse, albindu-se. Uşa interioar se deschise - iar Getta seă ă întoars prima oar cu fa a la ea. Ieşir de acolo doi uriaşi, purtând trupul inert ală ă ţ ă lui Jones-Gordon. Unul din ei spuse:- Ei bine, iat -1, Getta. Nu cred c va fi aşa greu s -1 resuscitezi. A înghi it doară ă ă ţ pu in ap înainte de a-1 erme-tiza.ţ ă ăKenlon nu mai auzi restul frazei. Sim urile lui fur cuprinse de întuneric, ca de oţ ă masc impenetrabil .ă ă

Capitolul 17Mintea îi func iona. Nu auzea, nu sim ea nimic, nu perţ ţ cepea nici un gust sau miros, nu vedea, dar creierul îi func iona. Era înv luit de un univers al gândurilor,ţ ă un univers tulbur tor, c ci avea senza ia c nu putea în elege acel gând, gândulă ă ţ ă ţ c Jones-Gordon era în via .ă ţăSau c mai degrab avea s fie în via imediat ce era resuscitat de Getta,ă ă ă ţă expertul în asemenea situa ii. Probabil c aptitudinile lui Getta nu erau purţ ă umane. Cunoştin ele medicale pe care le folosea erau, pesemne, foarteţ avansate.În via ... Jones-Gordon...ţăÎn întuneric mintea lui Kenlon era torturat de şocanta descoperire, şi acceptă ă apoi uluitoarea realitate. P rea c cineva sau ceva aşteptase ca el s ajung laă ă ă ă acea concluzie. O voce i se adres .ăDe fapt, se adres f r a vorbi. C ci nu se auzea nici un sunet, dar exista ună ă ă ă mesaj, nişte cuvinte exterioare care îi asaltau creierul. Acea voce lipsit deă sunet, de substan trupeasc , nu era nici pe departe un monolog placid. Eraţă ă vivace, plin de nuan e. Sclipea, efectiv. Fiecare silab era p truns de un în elesţ ă ă ă ţ bogat.Vocea spuse:„Locotenente Kenlon, a i v zut ce trebuia. Acum treţ ă buie s v decide i.ă ă ţ Amenin area fa de oamenii zbur tori este real şi grav , din cauz cţ ţă ă ă ă ă ă r d cinile ei se afl adânc în logica naturii umane, în cazul de fa - în logicaă ă ă ţă oamenilor apelor, care pe baza unui ra ionament rece sunt de p rerea c celeţ ă ă dou rase nu vor putea convie ui, atuncă ţ i când va exista din nou uscat.Reci şi nemiloşi, ei îşi dau seama c este mai uşor s distrug acum 239999 deă ă ă oameni înaripa i, decât le va fi s distrug de 999 de ori acest num r care se vaţ ă ă ă înmul i în multipli de nou când uscatul va fi din nou locuibil. Acesta esteţ ă argumentul oamenilor apei. La rândul lor, oamenii înaripa i au ajuns la p rereaţ ă c numai distrugerea oraşului subacvatic îi va salva. Trebuie s alege i între celeă ă ţ dou tabere. Trebuie s lua i o hot râre. Ave i întreb ri?"ă ă ţ ă ţ ăKenlon era nehot rât. Cu un efort mental, încerca s smulg din bezna care-1ă ă ă

inea captiv - un sunet, un sunet cât de mic care s -1 ajute s -şi exprime verbalţ ă ă întrebarea.Sunetul nu se auzi. Dar întrebarea îi invada lumea interioar şi, dintr-o dat ,ă ă r spunsurile începur s vin , cu repeziciune, unul dup altul.ă ă ă ă ă„Rasa yaz reprezint , f r discu ie, o problem , Într-adev r, deşi era deja preaă ă ă ţ ă ă târziu, ei au fost identifica i ca fiind distrug torii continentelor.ţ ăNu s-a încercat desigur, nici o clip , agresarea lor, mai întâi deoarece m re iiă ă ţ locuitori ai uscatului nu gândeau în asemenea termeni, apoi pentru c oriceă form de via inteligent este de preferat lipsei vie ii. Fiin ele yaz sunt totuşiă ţă ă ţ ţ orientate spre ideea de ras şi nu pot concepe decât un univers potrivit pentruă cerin ele lor.ţFiind unul dintre cele dou consilii care au supraă vie uit, mi s-au dat aceleţ informa ii despre fiin ele yaz care m-au f cut s le aduc aici. Cred deci c ,ţ ţ ă ă ă indiferent de decizia la care se va ajunge, ea va fi decisiv pentru omenire şiă pentru via a pe aceast planet .ţ ă ăF r discu ie c fiin ele Yaz pot porni pe drumul timă ă ţ ă ţ pului, în c utarea aceloră oameni-peşti care şi-au p r sit oraşul şi care se ascund în adâncurile apelor. Însă ă ă aceasta este o misiune de viitor pentru ei.Da, şi oamenii-peşti au un consiliu. Este amplasat în inima oraşului lor. Din p cate, ei îl folosesc mai mult ca pe o bibliotec , şi foarte rar îi cer sfatul. Raseleă ă tinere, viguroase, procedeaz întotdeauna astfel.ăComandantul dumitale se afl în via .ă ţăTuburile pentru c l toria în timp nu pot fi folosite penă ă tru a aduce ajutoare din viitor. Tuburile depun sau ridic obiecte din trecut, dintr-un punct fix.ă Transportarea materiei dintr-un punct în altul reprezint o ac iune foarteă ţ periculoas . Întregul spa iu din apropierea obiectului este afectat, distorsionat,ă ţ pân ce obiectul este adus la loc. Am dezv luit informa iile necesare construiriiă ă ţ tuburilor cu mult scepticism şi doar în anumite condi ii extrem de bine staţ bilite. A fost necesar sacrificarea vie ii unui om-cheie, în clipa în care a terminat de f cută ţ ă tuburile.Ele nu pot fi duplicate.Nici unul din celelalte vase din trecut nu este dotat cu arme de foc, şi din acest motiv ele nu le sunt de folos oamenilor înaripa i. Locuitorii uscatului, atunci cândţ au construit ambele oraşe, s-au str duit s le protejeze de armele energetice,ă ă mai întâi prin ap rarea direct , apoi având grij ca nici unul dintre consilii s nuă ă ă ă dea vreodat informa ii despre armament. Acest scop a devenit, în modă ţ accidental, inutil, atunci când oamenii-peşti au descoperit un oraş uitat, care se scufundase în mare cu mii de ani în urm . Acolo au g sit, printre alte dispozitive,ă ă foarte puternicul aparat magnetic care este folosit acum pentru a trage oraşul oamenilor înaripa i sub ap .ţ ăNici unul dintre aparate, precum transportorul folosit pentru rechinul ucis, nu func ioneaz în afara oraşului subţ ă acvatic, iar oamenii-peşti nu cunosc secretul construc ieiţlor. Acest lucru a fost planificat cu mult timp în urm de locuitorii uscatului.ăCum comandantul dumitale este în via , va trebui s - i recucereşti vasul, pentru aţă ă ţ preveni un atac nes buit asupra oraşului subacvatic. Noi nu am aprobat în niciă un moment alian a dintre oamenii-înaripa i şi acele creaturi ale erei Sessa Clen.ţ ţ Atacul, dac va fi efectuat, va necesita întregul curaj, pricepere şi inteligen aă ţă unui echipaj de prima mân , perfect sudat.ăMai mult, înainte de acest lucru va trebui s iei o decizie, mai întâi dac vei atacaă ă sau nu oraşul, apoi ce puncte anume din oraş vei ataca. Nu de ii armamentulţ necesar pentru a distruge toate compartimentele acelui oraş bine fortificat.Nu- i putem influen a decizia prin hipnoz sau prin intermediul altei for e. Nici nuţ ţ ă ţ dispunem de acea for . Dorin a noastr este deci aceea ca, mai presus de orice,ţă ţ ă

alegerea dumitale s fie f cut de bun voie, poate sub preă ă ă ă siunea evenimentelor, dar f r a fi for at de nişte min i egoiste, josnice.ă ă ţ ă ţO sugestie final , referitoare la recapturarea vasului dumitale: Punctul vostruă slab poate deveni punctul vostru forte. Vasul vostru e primitiv în multe privin e.ţ Cei care l-au cucerit vor face în mod sigur, o greşeal , crezând cumva c esteă ă mai avansat decât în realitate."Se aşternu liniştea.Apoi v zu o lumin , dup care îi revenir sim urile.ă ă ă ă ţ

Capitolul 18Se b l b nea, ag at de o frânghie, fiind coborât pe puntea lui ă ă ă ăţ Sea Serpent.Picioarele îi atinser suprafa a metalic . R mase acolo, privind buim cit, cumă ţ ă ă ă Laren îi scotea frânghia. Ridic tocă mai la timp privirea pentru a-i vedea pe oamenii înaripa i îndep rtându-se în v zduh ca un stol de p s ri speriate. Coborîţ ă ă ă ă la timp privirea pentru a o vedea pe Dorilee urcând pe punte, cu chipul cuprins de mânie. V zând-o, Kenlon realiz brusc c femeia se schimbase de laă ă ă capturarea submarinului. Sim ea acum o puternic antipatie fa de ea.ţ ă ţă- Ei bine, dar te-au inut, nu glum , îl întâmpin ea, caustic . Ce i-au f cut?ţ ă ă ă ţ ăKenlon se holb la ea, nedumerit. Avea senza ia c nu auzea bine. Lipsise celă ţ ă mult câteva ore. Oare ea cât credea c ar trebui s dureze o asemenea vizit ?ă ă ăDeschise gura, pentru a spune ce gândea. Şi chiar în acea clip realiz , ca un duşă ă rece, uimitoarele lucruri prin care trecuse. Îşi încleşt din ii cu zgomot şi r maseă ţ ă acolo, stupefiat.În mod ciudat, se aşteptase s i se ştearg din minte, Îns un minut mai târziu,ă ă ă nu uitase absolut nimic. Femeia i se adres din nou, printre din i:ă ţ- Ofi erii t i au refuzat cu înc p ânare s coopereze cu mine.ţ ă ă ăţ ăOchii îi ardeau de furie. Strângea expresiv din buze. Kenlon îşi rec p t glasă ă ă ul.- Normal, spuse el. Eu sunt comandantul. Nu vor ac iona f r s le ordon eu.ţ ă ă ăPaznica spuse cu fermitate în glas:- Intr m cu submarinul în imersiune ast zi, indiferent dac avem parte deă ă ă cooperarea voastr sau nu. Dac merge ceva prost, m bazez pe dorin a ta de a-ă ă ă ţi salva submarinul şi oamenii, de a face în aşa fel încât un incident s nu ţ ă se

transforme într-un dezastru.Continu , furioas .ă ă- O zi întreag ! Şi-au pierdut oamenii înaripa i min ile de i-au permis consiliuluiă ţ ţ lor s te re in aşa mult? Observ c au p strat distan a fa de mine şi c i-auă ţ ă ă ă ţ ţă ă dat permisiunea lui Nemmo s -mi dezv luie amplasarea oraşului subă ă acvatic. Pesemne c au pierdut total controlul asupra situă a iei şi le e ruşine de starea lor,ţ de neajutorarea lor. Ei bine, mi se pare normal.Încheie, iritat :ă- Vreau s ştiu ce i s-a întâmplat acolo? Dou zeci şi patru de ore, se gândiă ţ ă Kenlon. P reaăimposibil. Nici una din incredibilele lui încarn ri nu p ruse s dureze mai mult deă ă ă trei-sferturi de or . Dac aduna şi timpul scurs cu c l toria dus şi întors,ă ă ă ă rezultau...Trei ore, nu dou zeci şi patru - ra ionamentul nu îl liniştea totuşi. Spuse f ră ţ ă ă grab :ă- Vreau s te întreb ceva, Paznico.ăPesemne c tonul lui era unul conciliant, c ci femeia r spunse repede, pe alt ton:ă ă ă -Da?- Ce ai v zut când ai fost dus înaintea consiliului oamenilor înaripa i?ă ă ţDorilee îi arunc o privire p trunz toare încercând parc s detecteze ună ă ă ă ă subîn eles al întreb rii lui: Spuse brusc:ţ ă- O înc pere plin de tuburi energetice. Consiliul nu este, desigur, decât ună ă

aparat f cut demult - r posa ii oameni ai uscatului. Este o extensie aă ă ţ cunoştin elor cumuţ late, un creier automat care ştie totul. Are o pseudo-via , darţă r spunde întotdeauna la stimuli pe baza unei pre-pro-gram ri grijulii.ă ăKenlon p str t cerea, abordă ă ă ând spusele femeii, apoi.- Ce s-a întâmplat? Dorilee îl privi.- Ce mi s-a întâmplat mie? P i, maşin ria a comunicat pur şi simplu cu mine. Mi-aă ă spus c a realizat c vasul nosă ă tru nu avea s le fie de nici un folos oameniloră înaripa i şi m-a trimis îţ napoi.- Atât, spuse Kenlon.P rea s nu g seasc nici un comentariu la cele relatate de ea. Îşi d du seamaă ă ă ă ă c femeia îl privea mânioas .ă ă- Ei bine, spuse ea, cooperezi sau nu?- S cooperez? repet Kenlon.ă ăSe sim i iritat de propria-i reac ie de papagal. Îşi d dea îns seama cuţ ţ ă ă surprindere c în tot acest timp ea r mase acolo aşteptându-1 s spun da sauă ă ă ă nu la propunerea ei, când el nici m car nu se gândise la ea.ăDin moment ce Jones-Gordon era în via , în oraşul oamenilor-peşti, el nu maiţă putea lua parte la un atac asupra acelui oraş.Gândurile i se blocar în acel punct. Îşi aminti spusele consiliului: trebuia să ă opreasc atacul. Oricum nu ar fi proă cedat astfel. Nevoia unui contraatac ieşea din discu ie.ţÎns g sea c era important ca femeia s nu b nuiasc adev ratul motiv. Kenlonă ă ă ă ă ă ă spuse rar:- Deduc, din atitudinea ta, c ai impresia c în acest r stimp aş fi luat o postur maiă ă ă ă conciliant fa de gestul t u nes buit de a-mi captura vasul. Lucrurile nu stau deloc aşa.ă ţă ă ă În acest moment, nu doresc decât un singur lucru. Era de p rere c explica iile nu ar fiă ă ţ f cut decât s încurce şi mai mult lucrurile. Încheie, calm:ă ă- Dac nu ai nimic împotriv , aş vrea s stau de vorb cu Nemmo. Vreau s -i pun nişteă ă ă ă ă întreb ri legate de ceea ce mi s-a întâmplat în timpul discu iei avut cu consiliul.ă ţ ăFemeia spuse pe un ton moroc nos:ă- Mai ai bara aceea neutralizant pe care i-am dat-o? Kenlon o scoase t cut din buzunar.ă ţ ă- Atunci coboar în untru! ordon ea.ă ă ăUn minut mai târziu, motoarele duduiau. Vasul se puse în mişcare.Jos erau joanne peste tot. Kenlon num r dou zeci, prin privirile pe care le arunc spreă ă ă ă uşile deschise, inclusiv trei în sala motoarelor şi cinci în camera torpilelor de la pupa, aceasta fiind şi destina ia lui. Num rul total al femeilor-soldat, dac erau puse laţ ă ă socoteal şi acestea din urm , cum era şi normal de altfel, îl uimi. Fusese atât deă ă preocupat s se întâlneasc cu Nemmo, încât problema recaptur rii submarinului fuseseă ă ă oarecum neglijat . Acum, ea reveni în for . Apoi se îndep rt din nou, din cauz c elă ţă ă ă ă ă începuse s -şi cânt reasc şansele de reuşit .ă ă ă ăNemmo era întins în hamacul preg tit pentru el cu o lun în urm . Se ridic , v zânduă ă ă ă ă -1 pe Kenlon.- Te-am aşteptat, spuse el ner bd tor. Am fost anun at cu pu in timp în urm c ai fostă ă ţ ţ ă ă adus înapoi pe vas.Zâmbi prietenos, dar Kenlon observ c avea un aer de nervozitate. Omul înaripat vorbiă ă din nou, gr bit:ă- Consiliul i-a acaparat mintea pentru o perioad lung . Cu to ii ne-am întrebat ce i-aţ ă ă ţ ţ ar tat şi spus. Ne vei. ajuta acum, sper.ăKenlon îl privea fix. Avea o senza ie de goliciune inteţ rioar , Întreb rile lui Nemmo d deauă ă ă impresia c nu avea s primeasc nici o explica ie din partea lui:ă ă ă ţ- Uite, începu el s -i explice repede cele întâmplate, trecând doar peste partea legat deă ă recapturarea submarinului. Urm ri cu aten ie orice schimbare relevant a expreă ţ ă siei de pe chipul lui Nemmo.Şi avu ce vedea: nedumerire, uluial , dezam gire şi în cele din urm , când Kenlon ajunseă ă ă la faptul c Jones-Gordon era în via - mânie disperat .ă ţă ă- i-au spus acest lucru! zise Nemmo agitat. P i, asta nu poate avea decât un singurŢ ă efect: faptul c vei refuza s ne aju i! Cu un efort vizibil, se for s tac . Se aşez nesiă ă ţ ţă ă ă ă -

gur în hamac, b tând din aripi. În cele din urm , murmur :ă ă ă- Nu spun c îi doresc r ul comandantului vostru. îns este în joc existen a unei rase. Zeciă ă ă ţ de oameni înaripa i nu s-au întors din perioadele de timp în care au fost trimişi dupţ ă armament. Moartea ne-a lovit pân acum din toate p r ile. Şi suntem amenin a i de oă ă ţ ţ ţ tragedie şi mai mare - iar consiliul i-a dezv luit c Jones-Gordon e în via !ţ ă ă ţăDin nou p ru a fi nevoit s fac eforturi pentru a se ab ine. Şi din nou, dup o pauz ,ă ă ă ţ ă ă vocea lui se mai calm . Posomorât şi ab tut, spuse:ă ă- În tot decursul acestei poveşti, consiliul a ac ionat f r convingere, ca şi cum în joc s-arţ ă ă afla întregul lui crez fundamental. Într-un fel, în elegem acest lucru Consiliul a fost ini ialţ ţ alc tuit în aşa fel încât s in cont de ambele rase. Ceea ce e mai greu de în eles eă ă ţ ă ţ faptul c , într-o criz , aproape c ne-a tr dat.ă ă ă ăOmul înaripat se întoarse spre Kenlon cu o expresie rug toare:ă- Ştiu c nu am dreptul s - i cer acest lucru, dar de bun seam c po i lansaă ă ţ ă ă ă ţ torpilele asupra unor puncte vitale ale oraşului subacvatic f r a-i primejdui via aă ă ţ c piă tanului vostru. I i garantez c locul exact în care se afl c pitanul vostru î iţ ă ă ă ţ va fi dezv luit de consiliu.ă- Eu nu-mi pot asuma acest risc, r spunse Kenlon sec. Îşi d dea seama c d deaă ă ă ă dovad de înc p ânare,ă ă ăţpoate chiar de atitudine ira ional . Probabil c se putea proţ ă ă ceda cum spusese Nemmo. Îns îşi d dea, înfiorat, seama c nu era doar o chestiune deă ă ă fezabilitate. Nu luase înc nici o hot râre asupra întregii situa ii. Acesta eraă ă ţ elementul esen ial. Alegerea pe care era presat s-o fac nu era doar o simplţ ă ă selec ie între bine şi r u.ţ ăOamenii înaripa i aveau dreptate, într-un fel. În ciuda nes buitei lor alian e cuţ ă ţ Sessa Clen, el nu le punea la îndoial nici o clip motiva ia şi sinceritatea. Însă ă ţ ă trebuia spus ceva în privin a taberei negative. Era vorba de miraţ colul şi m re iaă ţ vie ii subacvatice. Când se aflase acolo, Kenlon sim ise emo ia acelei înaint riţ ţ ţ ă prin ap , a luptei cu rechinul. Nişte fiin e umane erau implicate în ceva nou, într-ă ţun mediu s lbatic şi primitiv. Fiecare atom din trupul dornic de aventur al luiă ă Kenlon r spundea pozitiv la aceast imagine.ă ăOamenii-peşti nici m car nu erau singurii care d deau dovad de o logic rece înă ă ă ă acel univers. Kenlon îşi amintea de toate conversa iile avute cu ofi erii dinţ ţ Marin , dintre care mul i sus ineau c pe timp de r zboi era necesar s - iă ţ ţ ă ă ă ţ extermini complet inamicul. Nu înc pea nici o îndoial , chiar şi el venea dintr-oă ă epoc în care asemenea idei erau obişnuite chiar şi pentru nişte oameni delica i,ă ţ prietenoşi, cum erau agresorii. În situa ia aceea, agresorii erau oamenii-peşti. Îiţ venea totuşi greu s -i considere vinova i pe de-a-ntregul, atunci când soartaă ţ omenirii era în joc, • atunci când cea mai mic greşeal putea duce la dispari iaă ă ţ omului de pe P mânt şi din univers. Kenlon avea vaga convingere c oamenii-ă ăpeşti se puteau descurca mai bine cu creaturile yaz. Şi dac acest lucru eraă adev rat...ăOft . Un lucru era cert. Nu era înc preg tit s ia o hot râre.ă ă ă ă ăSe auzi un cl mp nit de sus. Kenlon tres ri. Apoi se întoarse pe jum tate spreă ă ă ă Nemmo.- Au închis tambuchiul! spuse el, alarmat. N-ar fi trebuit s fac asta cu...ă ăSe opri muşcându-şi buzele cu putere, pentru a nu rosti şi restul propozi iei.ţCeea ce fusese pe cale s spun era c ei nu ar fi treă ă ă buit s închidă ă tambuchiurile, în timp ce func ionau motoarele auxiliare. Nu o spuse, c ci îşiţ ă aduse aminte spusele consiliului, legate de faptul c agresorii vasului nuă în elegeau mecanismele primitive.ţSe smuci, presat de timp, şi se n pusti spre rezervorul lâng care vroia să ă ă ajung . Ajunse acolo, se arunc pe jos lâng el, şi r mase acolo, începând dejaă ă ă ă s gâfâie, sufocân-du-se.ăUna dintre cele cinci joanne care fuseser în camer ieşise cu aproximativ ună ă minut în urm . Kenlon îşi aduse vag aminte de asta acum, în timp ce z ceaă ă

acolo. Celelalte patru r mase începeau s se clatine. Se uitau unele la altele cu oă ă privire ce exprima, pesemne, buim ceala, c ci începur s se împleticeasc totă ă ă ă ă mai tare, ca nişte orbi care nu îşi mai puteau ine echilibrul pe o podea devenitţ ă brusc incredibil de denivelat .ăDou dintre femei p rur s devin brusc atente la Kenlon. Alergar ,ă ă ă ă ă ă împleticindu-se spre el. Una dintre ele rosti ceva, asem n tor unui scâncet, înă ă limba ei, v zu c el nu în elegea, ezit o clip , apoi ambele d dur impresia că ă ţ ă ă ă ă ă uitaser complet de el.ăinându-se fiecare de gât, se b l b nir spre uş . Toate patru p reau sŢ ă ă ă ă ă ă ă

urm reasc acelaşi scop, în acelaşi timp. Trei dintre ele reuşir s ias şi ieşiră ă ă ă ă ă din câmpul vizual al lui Kenlon. Cea de-a patra c zu greoi ca orice peră soană doborât de gaze înşel toare.ă ăAerul de la podea con inea mai mult oxigen şi p ru s o revigoreze pentru scurtţ ă ă ă vreme. Îns îşi solicitase trupul la maximum, se for ase prea tare în timpul aceloră ţ minute frenetice. Şi, pentru a înr ut i lucrurile, încerc s se ridice.ă ăţ ă ăSe pr buşi inconştient la podea. Situa ia era desigur identic şi în alte p r i aleă ă ţ ă ă ţ vasului, dorin a lor de via fiind învins de primitivele, voracele, motoare, aţ ţă ă c ror sete de aer era atât de mare încât patru sau cinci minute de inhal riă ă monstruoase de partea acestora erau suficiente pentru a epuiza rezervele unui submarin mare.Într-un submarin perfect, despre care ele aflaser de bun seam din c r ile loră ă ă ă ţ tehnice, problema motoarelor auxiliare fusese pesemne rezolvat f r folosireaă ă ă unor maşin rii consumatoare de aer.ăŞi astfel nu luaser în calcul consumul de oxigen. Acum, dup ce acest lucru seă ă petrecuse deja, Kenlon în elegea perfect de ce nu folosiser turbinele cu aburiţ ă ac ionate atomic. Era o aplica ie indirect a energiei atoţ ţ ă mice, incredibil de complex , un proces compus din mai mul i paşi. Inginerul Clen ignorase această ţ ă problem , utiă lizând mecanismul mai simplu.În momentul în care ajunse la acel punct al analizei sale, Kenlon îşi pierdu par ialţ cunoştin a. Reuşi s întind mâna şi s r suceasc valva tubului de oxigen.ţ ă ă ă ă ă Inspir repede, de câteva ori, gazul d t tor de via , apoi închise valva şi seă ă ă ţă ridic . Se îndrept nu foarte repede spre fata care z cea în dreptul uşii.ă ă ăÎi lu tija energetic de la centur , şi-o vârî în buzunar, şi se îndep rt . În salaă ă ă ă ă motoarelor, pe jos, z ceau întinse cinci joanne. Motoarele, cu înalta loră capacitate de adaptare, func ionau înc , dar tuşeau îngrijor tor, fiind acumţ ă ă alimentate aproape numai de petrol. Kenlon le scoase din func iune, smulseţ gr bit cele cinci tije energeă tice de la centurile femeilor, dup care, asemeneaă unui scafandru care petrecuse prea mult timp sub ap , se gr bi cu ochii umfla iă ă ţ spre tubul de oxigen. De data aceasta inhal o cantitate prea mare. Îşi p stră ă ă îns mintea îndeaă juns de limpede pentru a l sa robinetul deschis şi a nu uita ceă avea de f cut. Se auzi un şuierat încet, în timp ce str b tea uşurat submarinul,ă ă ă luându-le joannelor armele energetice. Erau în total dou zeci şi opt de femei-ăsoldat Sessa Clen la bord, cu Paznic cu tot, care z cea inconştient pe podeauaă ă ă cabinei de comand .ăKenlon le z vori tijele într-un dulap, apoi le transport pe joanne una câte una înă ă sala torpilelor de la prora. Numeroasele tuburi de oxigen pe care le deschisese trezeau totul în jurul lor la via . Femeile se foiau, în timp ce el, mânios, leţă dezbr ca complet şi le l sa acolo.ă ăEra un gest grosolan, îns nu avea de ales. De bun seam ca unele por iuni aleă ă ă ţ hainelor lor le f ceau imune la cristalele neurale. Era nevoit s le despoaieă ă complet pentru a fi sigur c îndep rtaă ă se elementul neutralizator.Ieşind din sala torpilelor, Kenlon v zu c o parte din oamenii lui îşi reveniser şi,ă ă ă mai mult, îşi d deau seama ce întreprindea el. Pentru prima oar , Kenlon realiză ă ă c îşi recâştigase prestigiul. În acea lume ciudat a marinarilor militari, aceastaă ă

avea s fie o isprav de povestit chiar şi prin cântece sau anecdote, dac aveaă ă ă s fie vreodat povestit .ă ă ăO or mai târziu, când ă Sea Serpent îşi reîntregise echipajul şi se îndrepta din nou spre fort rea a din v zduh, senza ia aceea de mul umire sufleteasc îl st pâneaă ţ ă ţ ţ ă ă înc .ăTedders urc pe puntea de comand .ă ă- Omul înaripat vrea s vorbeasc cu dumneavoastr , domnule.ă ă ă- În regul . Kenlon coborî.ăNemmo îl salut cu un aer grav:ă- Tocmai am fost anun at de camarazii mei c , în urm cu câteva minute,ţ ă ă comandantul vostru a fost scos la suprafa de oamenii-peşti. Este nev t mat.ţă ă ăKenlon îşi d du seama c avea de ce s se simt uşurat. Se aşez în barca cuă ă ă ă ă motor şi se îndrept spre carcasa în care se afla comandantul. Îl putea vedea clară acum prin acea capsul impermeabil din plastic, transparent , în care acesă ă ă ta fusese transportat de la oraşul subacvatic. Sentimentul de uşurare se înte i. înţ câteva clipe, cu oarecare şans , aceast întreag problem a acelei ere avea s -iă ă ă ă ă fie ridicată de pe umeri. Ca secund al submarinului american Sea Serpent, avea s fie din nouă sub comanda lui Jones-Gordon. Pentru el, presiunea deciziilor lua sfârşit. Deşi, în mod destul de ciudat, într-un locşor al min ii lui încol ise o idee, o solu ie, bazatţ ţ ţ ă pe ceea ce ştia acum despre întreaga situa ie.ţTres ri, realizând c un numeros grup de oameni înaă ă ripa i coborau spre şalup .ţ ă Unul dintre ei coborî foarte jos. Kenlon îl recunoscu ca fiind Laren. Omul înaripat strig :ă- Consiliul ne-a cerut s ne punem la dispozi ia voasă ţ tr . Dac putem face ceva...ă ăNu puteau. Kenlon cl tin din cap, nedumerit în acelaşi timp de ciudata ofert .ă ă ă Apoi îi d du uit rii.ă ăÎncepu s se întrebe cum va decurge reîntâlnirea cu Jones-Gordon. Avea oă senza ie ciudat , dat de interesanţ ă ă tele evenimente care aveau s urmeze.ăÎntâlnirea se dovedi total banal . Jones-Gordon urc la bord şi îi strânse mâna luiă ă Kenlon. Aproape în aceeaşi clip , îl trase pe Kenlon spre locul din spate.ăSpuse cu asprime:- Ce vroiau oamenii aceia înaripa i?ţ- Se ofereau s ne ajute, domnule. -Hm!ăJones-Gordon se aşez , încruntat, apoi spuse:ă- Nu avem timp de pierdut. Am fost inut la curent cu derularea evenimentelor,ţ mai mult sau mai pu in prin interţ mediul unui ciudat dispozitiv mental. În eleg cţ ă în absen a mea submarinul nostru a fost capturat de aceşti oameni înaripa i?ţ ţKenlon îi relat pe scurt cele întâmplate. Când termin , Jones-Gordon spuse:ă ă-Niciodat n-am avut încredere în aceste javre de oameni înaripa i.ă ţ- Oh! spuse Kenlon.Era uluit. Realiz c , atunci când fuseser povestite, ac iunile oamenilor înaripa iă ă ă ţ ţ p ruser mult mai grave decât în realitate. Sim i nevoia s le explice ac iunile.ă ă ţ ă ţ Sim ea cu putere iminen a a ceea ce avea s urmeze. Dar eveniţ ţ ă mentele îşi pierduser cumva suspansul pl cut. Fu cuprins de o emo ie ciudat , nepl cut .ă ă ţ ă ă ă Spuse:- Situa ia lor era disperat . Şi-au cerut sincer scuze pentru ceea ce au f cut.ţ ă ă Merit compasiune. Ei...ăFu întrerupt:- Voi decide eu ce merit .ăComandantul Jones-Gordon se îndrept în scaun.ă- Ar trebui s ştii, domnule Kenlon, c am încheiat un târg cu oamenii-peşti. Neă ă vor trimite înapoi în timpul nostru dac lans m torpile spre colivia aceea de susă ă şi o doborâm în mare. Am fost de acord cu propunerea lor.- Ceee? spuse Kenlon. Jones-Gordon continu imperturbabă il.

- Imediat ce ajungem la bordul lui Sea Serpent vei da ordin s fie l sat la ap avionulă ă ă nostru. Vei superviza demontarea focoaselor de la patru din noile torpile sec ionale şi vei avea grij s fie depozitate cu grij în firiţ ă ă ă da pentru bombe a avionului. Maşin riile care sus in fort rea a se afl deasupra cl dirii. Scoate dină ţ ă ţ ă ă rezervorul avionului benzina de prisos. Ofi erul de avia ie Orr va efecţ ţ tua bombardamentul!- Dar, domnule... spuse Kenlon.Ins nu mai putu continua. Mintea lui era paralizat de cuvintele nebuneşti peă ă care le auzise, de caracterul criminal, demen ial al acestora. N ucit, încerc sţ ă ă ă g seasc nişte argumente.ă ă- Dar, domnule, uciderea acelor bie i...ţ- Prostii! sosi r spunsul brutal. Aceasta este hot rârea pe care am luat-o. Trebuiaă ă s ne situ m de o parte a unei tabere. Oamenii înaripa i nu ne pot face nici ună ă ţ r u. Oamenii-peşti pot. Aşa c vom coopera cu ei.ă ă- Hot rârea! spuse Kenlon cu am r ciune.ă ă ăDin nou, avu senza ia c se sufoc , nemaiputându-şi g si cuvintele. Se aşezţ ă ă ă ă înfiorat, îngrozit. În cele din urm murmur :ă ă- Trebuie s spun, domnule, c pentru prima oar în cariera mea v dezaprobă ă ă ă categoric planul de ac iune.ţSe opri, şocat de propriile-i cuvinte. Era într-adev r, prima oar . De-a lungulă ă întregii sale cariere în Marin , nu pusese la îndoial niciodat vreo decizie. Îşiă ă ă exprimase p rerea numai când i se ceruse s-o fac , şi acceptase f r a sta peă ă ă ă gânduri orice decizie, inclusiv riscurile acesteia. Realizând acum groz viaă îndr znelii sale, murmur totuşi mohorât:ă ă- Asta e crim , domnule.ăSe uitau acum fix unul la cel lalt. Jones-Gordon era mânios.ă- Domnule Kenlon, spuse el t ios, nu mai vreau s aud asemenea prostii! Suntemă ă obliga i s lu m o decizie. Trebuie s ne aliem cu una din cele dou tabere dinţ ă ă ă ă aceast îndep rtat lume a viitorului. Atunci când am luat aceast hot râre, m-ă ă ă ă ăam gândit numai cum s asigur întoarcerea submarinului nostru în timpulă normal.- Ceea ce a i f cut va avea exact efectul opus, spuse Kenlon. Oamenii-peşti nu auţ ă dispozitive de c l torit în timp. Ei...ă ăT cu. În elese expresia rigid care se aşternuse pe chipul robust al lui Jones-ă ţ ăGordon. Comandantul refuz s mai ia în considerare vreun argument. În acestă ă fel se prefigura dezastrul, gr bit de firea lipsit de imagina ie a acesă ă ţ tuia. Kenlon spuse cu înc p ânare:ă ăţ- Poate c îmi voi pierde gradul, dar eu nu vreau s m asociez în nici un fel cuă ă ă un asemenea plan fantasmagoric şi josnic.Şi chiar în acea clip realiz c asta nu era de ajuns. Nu putea s se spele pur şiă ă ă ă simplu pe mâini de toat afacerea, nu putea s se fac c nu vede, în timp ce eraă ă ă ă comis o crim . Pentru ă ă a doua oar în decurs de o or îşi aduse aminte de o frază ă ă rostit de consiliul oamenilor înaripa i:ă ţDorim ca alegerea ta s fie f cut liber, probabă ă ă il sub presiunea evenimentelor, dar...Niciodat în via nu mai fusese atât de presat de evenimente. Dac ar aveaă ţă ă timp s se gândeasc , s g seasc un moment în care s poat reflecta.ă ă ă ă ă ă ăÎns nu avea timp. Era pe cale s fie comis o crim cu sânge rece. Şi numai oă ă ă ă ac iune ferm o putea împiedica.ţ ăKenlon în elese aproape imediat cum trebuia s ac ioneze, în toate detaliile.ţ ă ţ Arunc o privire scrut toare în direc ia submarinului. Se afla înc la o distan deă ă ţ ă ţă trei sute de metri. Plutiser în deriv , la o dep rtare apreciabil , temându-se deă ă ă ă o capcan .ăExtrem de încordat, Kenlon ridic privirea spre oamenii înaripa i. Aceştiaă ţ continuară s zboare în cerc, la limita superioar a câmpului s u vizual. Erauă ă ă

aproape o sut , la aproximativ şaptezeci de metri în l ime.ă ă ţÎn acea tensionat clip hot râtoare, nu se îndoi nici o clip c atotştiutorulă ă ă ă ă consiliu al oamenilor înaripa i anticiţ pase cu exactitate acest moment, acea situa ie şi le spusese acestora. Şi c ei aveau s reac ioneze la cel mai mic gestţ ă ă ţ al lui.Kenlon se ridic în picioare şi privi în sus.ăReac ia lor fu mai rapid decât se aşteptase. O mul ime de oameni înaripa i seţ ă ţ ţ n pustir în zbor spre ei. Kenlon strig la ei, dându-le indica iile necesare. Jones-ă ă ă ţGordon se ridic şi el.ă- Pe to i dracii, spuse el. Cţ e le spui?- Le spun s plece, domnule. Se pare c sunt pe cale s -atace.ă ă ăNu înc pea nici o îndoial asupra acestui lucru. Le ordonase s -1 captureze peă ă ă Jones-Gordon.În clipa urm toare to i cei afla i la bord erau f cu i priă ţ ţ ă ţ zonieri, armele le erau azvârlite, în timp ce erau inu i de bra e şi de picioare de nişte mâini puternice,ţ ţ ţ musculoase.- ine i-m şi pe mine! url Kenlon. Iar ei f cur întocmai.Ţ ţ ă ă ă ăLaren se apropie de el.- Ce s facem cu comandantul vostru?ă- Duce i-1 înapoi pe submarin, atunci când ţ îi voi spune eu lui Nemmo.Erau multe de f cut. Mai întâi, s le trimit pe joanne înapoi pe vasul lor; apoi,ă ă ă s -i fac o vizit lui Arpo...ă ă ă

Capitolul 19În timp ce se apropia de nava albastr , Kenlon se aştepta s fie contactată ă telepatic, la fel ca prima oar , când aceast metod func ionase atât de bine.ă ă ă ţCum acest lucru nu se întâmpl , se sim i entuziasmat. Era oare posibil ca sosireaă ţ lui s fie binevenit ?ă ăCând micu a lui barc se afla înc la şapte metri dep rtare, un b rbat îmbr cat înţ ă ă ă ă ă nişte haine largi, ce p reau a fi din m tase, ieşi pe punte şi îi f cu nişte semneă ă ă prietenoase. Era solid, blond, cu un corp superb, dup cum observ Kenlon.ă ăStr inul se aplec , îl strânse pe Kenlon de mân cu for şi îl trase pe bord.ă ă ă ţăDe aproape, p rea s arate şi mai frumos, magnific aproape. Avea un cap leonin;ă ă radia de for .ţăMintea lui Kenlon percepu un gând, primul mesaj telepatic:- Bun venit la bord, omule! Eşti întotdeauna binevenit aici!Acesta fu mesajul. Se sim ea îns o nuan de bun voin care sugera: Pleciţ ă ţă ă ţă când doreşti, vii când doreşti, faci ceea ce doreşti.Kenlon ceru s coboare, gândindu-se în acelaşi timp: Oare este posibil caă oamenii s fi avut din totdeauna capaă citatea de a d rui atâta dragoste?ăInteriorul vasului lui Arpo era splendid aranjat. Existau acolo nişte fotolii adânci, confortabile. În urma unui ordin imperceptibil al lui Arpo, cel mai apropiat fotoliu de lâng Kenlon se r suci. Apoi un altul, din apropierea lui, se plas în fa aă ă ă ţ acestuia. In timp ce Kenlon se cufunda în cel indicat de gazda lui, Arpo se apropie şi se aşez pe cel din fa a lui:ă ţCei doi b rba i - ofi erul de submarin, cu uniforma lui alb , impecabil , şi acelă ţ ţ ă ă supraom din mileniul dou zeci, purtând un fel de pijama - st teau aşeza i,ă ă ţ privindu-se.- Citeşti ceea ce gândesc? spuse Kenlon.Arpo r spunse afirmativ, ad ugând c , drept m sur de precau ie, amplasaseă ă ă ă ă ţ deja un blocaj energetic în jurul lui Kenlon, astfel încât specia yaz s nu poată ă monitoriza aceast vizit şi pe celelalte pe care le preg tea. Mesajul mental al luiă ă ă Arpo continu :ă- Problema reprezentat de aceşti extratereştri nu poate fi tratat cuă ă

superficialitate.Kenlon aştept , ab inându-se aproape s şi respire. Arpo îşi continuă ţ ă ă comunicarea telepatic :ă- Fiin e precum aceşti yaz au o atitudine total subiecţ tiv în favoarea rasei lor şiă nu se vor schimba decât dup ce vor avea loc nenum rate interac iuni întreă ă ţ diferitele rase ale galaxiei. Numai dup numeroasele ciocniri şi dialoguri care neă aşteapt în secolele viitoare, se va putea ajunge la o situa ie în universă ţ comparabil cu ceea ce s-a petrecut în cele din urm pe P mânt, când str moşiiă ă ă ă mei au reuşit s se opun cu succes r zboiului şi violen ei. În acest moment, înă ă ă ţ univers nu se poate realiza acest lucru. Bineîn eles, te voi ajuta...ţDe pe vasul lui Arpo, Kenlon se duse pe cel de pescuit, cu catargul foarte înalt. După ce Kenlon îi explic luiăRobairst ce dorea, acesta coborî. Când se întoarse pe punte, era mohorât.- Tainar va r mâne la bord, spuse el. Voi merge la subă marinul t u. Noi suntem deă p rere c planul t u e bun.ă ă ăEra planul lui Arpo, dar Kenlon nu-1 corect pe interă locutorul s u. Meriteleă fiec ruia puteau fi recunoscute mai târziu.ăKenlon se duse apoi pe Segomay 8. Descoperi c comandantul Gand era un b rbată ă solid, în jur de cincizeci de ani. Gand îl ascult câteva clipe, apoi spuse înă microfon:- Numai pu in. Eu cred c ar trebui ca to i s aud asta. Un minut mai târziu,ţ ă ţ ă ă Kenlon povestea despre speciayaz. Nu-şi d dea seama deloc de reac ia celor din vas. Când îşi încheie relatarea,ă ţ Gand spuse:- Comandante, ai fost verificat de un detector de minciuni în timp ce vorbeai, şi tot ce ai spus e adev rat. Suntem de acord cu planul dumitale şi în jurul oreiă dou noaptea vom fi preg ti i s ne îndeplinim sarcinile noastre. Ii strânseă ă ţ ă imediat mâna lui Kenlon. Ochii îi sclipeau.- Asta schimb lucrurile, nu-i aşa? Mi-e team . Sunt îns impresionat c Arpo eă ă ă ă dispus s se implice, deşi nu-mi dau deloc seama ce poate face el.ă- Mi-a spus c le poate penetra nava, spuse Kenlon.ă- De unul singur? făcu Gand ochii mari:- Prin telepatie. -Aha!Gand t cu apoi spuse:ă- Eu nu în eleg... Dar pare impresionant. i-a spus ce poate face când intr acolo?ţ Ţ ă-Nu.- Ei bine, spuse Gand, neîncrez tor. Nu putem decât s sper m la ce-i mai bun.ă ă ă Acestea sunt, f r îndoial , nişte evenimente neaşteptate, încheie el, chipul s uă ă ă ă robust p lind.ă- Intercept m convorbirea, spuse o voce.ă- Ha! spuse Gand.Se uit în jur, alarmat, apoi privi la box .ă ă- Aici Tulgoronet, comandante Kenlon şi c pitane Gand. Unul din oamenii de peă vasul rotund, realiz Kenlon dup o clip . Spuse:ă ă ă- V-a i îmbun t it metodele de comunicare. Gand îl întrerupe, adresându-i-se luiţ ă ăţ Kenlon:- Ştii despre ce e vorba?Kenlon îi explic . Apoi r maser amândoi t cu i, în timp ce conduc torul din eraă ă ă ă ţ ă Setidillad continu :ă- Da, muncim de mult timp. Putem acum s intercepă t m sistemele de comunica iiă ţ interne ale diferitelor nave şi s le folosim computerele de traducere. Ne-amă gândit c în felul acesta v scutim de deranjul de a veni aici.ă ăEra târziu, şi Kenlon aprecia gestul.- Am transmis, de asemenea, explica ia dumitale vasuţ lui Sessei Clen, spuse

Tulgoronet. Vor coopera.Kenlon r sufl uşurat. Aerul regal al vasului Clen îl deranja, şi nu avea prea multă ă chef s se duc acolo. Tulgoronet continu , nedumerit:ă ă ă-Percep nişte radia ii dinspre dumneata, ceva nou. i-au f cut ceva acei oameni-ţ Ţ ăşopârle?Kenlon era alarmat, dar r spunse cu sinceritate.ă- i-am povestit tot ce ştiu.ŢÎntorcându-se la submarin, el încerc s -şi st pâneasc spaima produs deă ă ă ă ă cuvintele lui Tulgoronet.

Capitolul 20B t lia care a avut loc în acea noapte nu se putea comă ă para, probabil, cu nimic asem n tor din istoria omenirii. Flota care pornea la atac era alc tuit dină ă ă ă Segomay 8 - un vas pentru între inerea instala iilor de foraj marin, din seţ ţ colul dou zeci şi nou , lung de trei sute de metri, un vas de pescuit din secolulă ă patruzeci şi trei, o nav spa ial de ceră ţ ă cetare, provenind cu aproxima ie din anulţ 10 000, un iaht de vacan al civiliza iei Clen din jurul anului 13 000, o navţă ţ ă mic , având la bord un b rbat - pe Arpo - din secolul dou sute şi un submarin -ă ă ă Sea Serpent, apar inând Marinei SUA - comandat de William Kenlon, dintr-o erţ ă timpurie, primitiv , mecanic .ă ăInamicul era reprezentat de o singur super-nav a unei civiliza ii care proveneaă ă ţ de pe o planet din Calea Lactee.ăLui Kenlon i se încredin comanda absolut . În turnul de comand al vasului luiţă ă ă se aflau acum trei noi membri, şi nişte instala ii pe care nici un submarinţ american al secolului dou zeci nu le avuse vreodat ; un să ă istem de traducere, care era conectat la Segomay 8 şi la vasul circular, o unitate energetic de pe vasul circular,ă care putea da naştere unui câmp de protec ie, o telecomand pentruţ ă manevrarea instala iilor automate de pe iahtul Sessei Clen, şi o alta pentruţ armele de pescuit existente pe vasul lui Robairst şi Tainar.Noii membri ai echipajului erau Robairst, de pe vasul de pescuit, Massagand de pe cel circular şi una din joanne, pe care Kenlon nu o v zuse pân atunci - ea îiă ă fusese prezentat drept subinginerul vasului Clen şi, în mod cert, era persoanaă cea mai bine preg tit ştiin ific de pe subă ă ţ marin.La scurt timp dup miezul nop ii, Kenlon fu contactat telepatic de Arpo, care îiă ţ spuse c totul era preg tit, astfel c d du ordinul de atac.ă ă ă ăLa ad postul întunericului, toate vasele îşi uneau acum for ele împotrivaă ţ extraterestrilor.Era greu de precizat momentul exact în care fiin ele yaz şi-au dat seama c li ţ ă se preg tea ceva. Brusc, îns , noaptea a început s fie luminat , în mod ciudat,ă ă ă ă aproape ca ziua. Ciudat pentru c era o lumin blând , asem nă ă ă ă ătoare cu razele soarelui care sunt filtrate de un strat gros de nori. Numai c nu exista nici o sursă ă str lucitoare de lumin care s indice prezen a vreunui soare.ă ă ă ţPuternica luminozitate se întindea pe o raz de cel pu in un kilometru şi jum tate. ă ţ ă Începu apoi s se atenueze cu o vitez foarte mare. Ceea ce însemna c nu era geneă ă ă -rat de o singur surs .ă ă ăKenlon îl întreb , telepatic, pe Arpo, ce reprezenta ea.ăR spunsul suna astfel:ă- Ei se folosesc de atmosfer tot aşa cum, în era voasă tr , voi folosi i gazul neon.ă ţ Amplificarea efectului dintr-un anumit procedeu prin care un electron devine, alternativ, negativ şi pozitiv, astfel încât poate fi teoretic refolosit de un num ră infinit de ori pentru acelaşi scop. In realitate, desigur, exist imperfec iuni.ă ţ Altminteri, luminozitatea ar continua s creasc ...ă ăEra îns şi aşa destul de puternic . Submarinul, din care se vedea doară ă periscopul, îşi continu înaintarea, la fel ca şi ă Segomay 8, ca şi vasul de pescuit şi

vasul rotund.Extratereştrii nu îşi continuară în nici un fel reac ia. Nava lor întunecat , curbat , înţ ă ă form de trabuc, plutea foarte pu in deasupra apei, ca şi pân atunci. Nu d deaă ţ ă ă defel vreun semn c ar urma s se pun în mişcare. Aten ia pe care Kenlon şi-oă ă ă ţ concentrase asupra extraterestrilor pesemne c fusese observat de Arpo, c ciă ă ă percepu un mesaj telepatic:- Nu te l sa înşelat. Perioada de timp scurs între starea de mişcare şi cea deă ă imobilitate la o asemenea nav avansat este de ordinul milisecundelor. Iar laă ă momentul crucial se vor folosi de avantajul pe care şi l-au asigurat fa deţă dumneata.Kenlon tres ri.ă- Ce avantaj? întreb el.ăDup aceea, imediat, se sim i însp imântat ca de o for superioar ,ă ţ ă ţă ă necunoscut , în fa a c reia era neajă ţ ă utorat. Mesajul lui Arpo era unul calm:-Te-ai dus pe nava lor. i-au injectat o capsul în corp. O ai şi acum în dumneata.Ţ ă- N-am sim it nimic, spuse Kenlon.ţÎşi d dea îns seama, din amor eala care-i cuprinse chipul, c se albise la fa . Şiă ă ţ ă ţă realiz , de asemenea, c probabil, acest lucru îl intuise Tulgoronet.ă ăF cu un efort pentru a-şi reveni:ă- Nu ar trebui s m aflu la comanda acestei flote de atac, spuse el. Poate c ară ă ă trebui s încerc s p r sesc subă ă ă ă marinul.Arpo r mase calm.ă- E totul sau nimic. Victoria noastr va depinde de alegerea exact a momentului. Înă ă timpul acesta, bineîn eles c ei nu se vor gr bi s - i distrug submarinul, pe careţ ă ă ă ţ ă sper s te fac s -1 foloseşti împotriva oamenilor-peşti. Nu au nici cea mai mică ă ă ă ă b nuial c eu m-am implicat în lupt . Am de gând s le dezv lui acest lucru înă ă ă ă ă ă câteva clipe. Vrei s m înso eşti?ă ă ţ- Adic , în mod telepatic?ăPesemne c întrebarea lui con inea şi un r spuns afiră ţ ă mativ, c ci se trezi bruscă în untrul navei yaz.ăPatru dintre oamenii-şopârle se întorseser cumva cu fa a la ei, într-o clipit , iară ţ ă Kenlon era în mod vag conştient de faptul c în jurul capului s u sclipeau nişteă ă lumini -nişte mici scântei care nu p reau mai mari decât nişte puncte, dar careă aveau scânteierea unor pietre pre ioase.ţApoi se trezi din nou înapoi în submarin. O clip , r mase buim cit. Apoi traseă ă ă adânc aer în piept, întrebând:- Ce s-a întâmplat?- Ne-au for at s ieşim! sosi r spunsul mental de la Arpo. Îns acum au aflat.ţ ă ă ăP rea un gest inutil. Era greu de crezut c ceea ce se petrecuse servise vreunuiă ă scop palpabil. Kenlon era de p rere c ar fi fost mai bine ca participarea lui Arpoă ă s r mân un secret.ă ă ă- Nu! sim i el reac ia lui Arpo. Primul pas al unei lupte trebuie f cut mai devremeţ ţ ă sau mai târziu. A fost f cut acum. A reprezentat un mare şoc pentru ei.ăKenlon se d du b tut. Era evident c viziunea lui asupra situa iei nu eraă ă ă ţ complet , c ci el era de p rere c cele mai bune arme trebuie întotdeaunaă ă ă ă folosite cu maxim de for şi în mod surprinz tor. Acum, elementul-surpriz nuţă ă ă mai exista, şi nu fusese tras nici un foc, dac se putea spune aşa.ăAvea nepl cuta senza ie c Arpo, adeptul p cii, era prea pu in obişnuit cuă ţ ă ă ţ r zboiul pentru a-i în elege regulile, şi anume: când ataci, o faci într-un modă ţ decisiv. F r disă ă cu ii preliminare. F r cereri de capitulare. La r zboi, contaţ ă ă ă fermitatea ac iunilor.ţRecepta r spunsul lui Arpo:ă- Nu te voi l sa s r mâi cu o p rere atât de proast despre mine, comandante.ă ă ă ă ă Când noi am intrat acolo, inten ia a fost una decisiv . i-am spus, ne-au for at sţ ă Ţ ţ ă

ieşim.- Vrei s spui c am fost învinşi?ă ă- Da, într-un fel. Erau patru contra unul, şi erau pe cale s se foloseasc deă ă energia mea de proiec ie mental penţ ă tru a m lovi chiar în vasul meu, momentă în care m-am retras. Deci a fost o înfrângere în sensul c un atac care ar fi putută pune cap t luptei a eşuat. Dar dac ne gândim c nu au reuşit s m urm rească ă ă ă ă ă ă şi s m distrug , nu a fost o înfrângere.ă ă ăKenlon încerca s vizualizeze confruntarea, aşa cum o observase. Îşi aduseă aminte de intensele puncte luminoase din jurul capului şi se înfior , cu un fel deă spaim retroacă tiv . C ci p rea s nu existe nici o îndoial c punctele luminoaseă ă ă ă ă ă reprezentau nişte for e impresionante.ţCeea ce îl uimea, în timp ce se chinuia s -şi aduc aminte de derularea exact aă ă ă evenimentelor, era viteza cu care se petrecuse totul.Dac putea exista o lupt de o clip , atunci aceasta fuă ă ă sese.Înfiorat, întreb :ă- Ce facem acum?- Continu m s ne apropiem.ă ăF cur întocmai. Când submarinul ajunse la opt sute de metri de nava yaz,ă ă extratereştrii lansar un obiect lung, luminos, asem n tor unei funii în fl c ri:ă ă ă ă ă funia şerpui spre Segomay 8 asemenea unui ciudat foc de artificii. Cu câteva clipe înainte de a atinge vasul disp ru.ăKenlon primi mesajul lui Arpo:- Eu men in acea structur energetic blocat . Uite ce ai de f cut. Transmiteţ ă ă ă ă celor de pe Segomay 8 s îndrepte asupra lui ă Dika - aşa se numeşte vasul extratereştrilor - o und de presiune. Aştept s te ocupi de asta.ă ăOrdinul îi fu imediat transmis lui Gand, care r spunse r cnind:ă ă- Unda presoare a fost activat !ă- Acum - transmise Arpo - trebuie ca vasul Clen s introduc ap de mare în aceaă ă ă und .ă-Dar... dar - îl contrazise Kenlon - când au f cut acest lucru data trecut , auă ă folosit o und tractoare.ă- Dar atunci apa s-a îndreptat spre Segomay 8. De aceast dat vrem s o introducem înă ă ă nava Dika. Inginera aceea din rândul joannelor, pe care o ai la bord, va în elege.ţCând Kenlon transmise mesajul, ochii femeii se luminar . Apas pe un buton.ă ă- Data trecut am fost precau i, nu am vrut s facem -r u nim nui. Acum, vomă ţ ă ă ă ac iona f r mil . Privi i vasul extraterestru!ţ ă ă ă ţKenlon v zu cum vasul yaz disp rea, scufundându-se. Aştepta emo ionat.ă ă ţ Secundele îns se scurgeau, iar ă Dika nu mai ap rea.ă- Ce s-a întâmplat? îl întreb el, mental, pe Arpo.ă- Au vasul plin trei sferturi de ap . Şi deşi vin dintr-un mediu acvatic, au fostă nevoi i, în vederea c l toriei lor spa iale, s elimine toat aparatura inutil . Înţ ă ă ţ ă ă ă aceast clip , sunt la aproximativ şapte metri sub ap , şi nu au nici o modalitateă ă ă rapid de a scoate apa. Am senza ia c pl nuă ţ ă ă iesc ceva, dar nu ştiu ce. Ar putea încerca s plece. Aşa c atrage-i aten ia lui Massagand ca, indiferent ce seă ă ţ întâmpl , s nu-şi p r seasc postul.ă ă ă ă ăKenlon transmise, posomorât, ordinul. Iar apoi, întor-cându-se la periscop, îi trecu prin minte c poate solu ia la toate acestea era de a-i l sa pe yaz s scape.ă ţ ă ăAcest gând se transform cumva într-un sentiment, într-o dorin cald şi intimă ţă ă ă de a proceda corect în acea situa ie. Percepu nişte sunete nu prea îndep rtate.ţ ă P rea s fi ieşit din interiorul submarinului într-un fel de cea groas .ă ă ţă ăPrimul lucru pe care îl percepu Kenlon era un uruit slab, îndep rtat, ca al apeiă care se izbea de un rm stâncos în apropiere.ţăApoi v zu c se afla adânc în ap , înotând. Apa era cald , iar el se sim eaă ă ă ă ţ puternic şi avea o senza ie extraordiţ nar în acel ocean m re . Apoi v zu c nuă ă ţ ă ă

era singur. Al i oameni-şopârle - câteva sute la num r - erau în jurul lui în ap .ţ ă ă Sim ea, instinctiv, c se afla pe planeta lui de baştin , şi c el şi camarazii lui seţ ă ă ă aflau în toiul uneia din interminabilele lor discu ii despre viitor.ţSingura specie adev rat str b tea de mult timp spaă ă ă ă iul, iar acest lucru trebuiaţ urgentat. Trebuia ca tot mai mul i dintre ei s mearg mai departe, şi maiţ ă ă departe. T râmul lor acvatic de origine, ca şi toate planetele cucerite până ă atunci, erau deja suprapopulate. Iar ac iunea lor de invazie, de cucerire aţ universului era de fapt ceva pozitiv. Ei reprezentau via a real . Ei se aflau peţ ă calea adev rat , ei fuseser d rui i cu trupurile perfecte. Exista, în sfârşit, oă ă ă ă ţ fiin perfect , ei fiind aceasta.ţă ăAcest sentiment nu era exprimat limpede, ci era profund, f r a necesita oă ă exprimare anume. Acea p rere a lor despre ei înşişi avea o baz simpl , pur ,ă ă ă ă f r a necesita alte argumente.ă ăCum rasa yaz fusese d ruit de natur cu perfec iune, nici o alt ras nu maiă ă ă ţ ă ă avea vreo ra iune de a exista.ţDesigur, majoritatea raselor non-acvatice puteau fi tolerate. Ele nu aveau nici o importan , nu contau absolut deloc. Dar nu era necesar s se transforme într-oţă ă problem . Perfec iunea putea tolera prezen a sau existen a imperfec iă ţ ţ ţ ţ unii, poate ca o modalitate de aducere aminte a situa iei din trecut.ţScena se schimb . Privea la mai multe vase care se îndreptau spre nava specieiă yaz. F r a se gândi la acest lucru - f r a gândi cu propria-i minte - Kenlonă ă ă ă recunoscu iahtul Sessei Clen, vasul Segomay 8, periscopul submarinului, vasul rotund şi nava mai mic . Şi în elese ce avea de f cut. S le scufunde pe toate.ă ţ ă ă Cea mai simpl solu ie era ca submarinul s lanseze la fix şase torpile.ă ţ ăZis şi f cut!ăKenlon îşi reveni tres rind. Era inut de Robairst, de Benjamin, de ofi erulă ţ ţ electrician-şef şi de adjunctul acestuia. Se zb tea cu disperare urlând la ei.ă Numai Massagand nu-şi p r si postul.ă ăBrusc, în elese. Încet imediat s se mai zbat .ţ ă ă ă- Gata, mi-am revenit, spuse el gâfâind. Dar s sta i cu ochii pe mine.ă ţSe ridicar cu to ii în picioare. Robairst vorbi în micul s u microfon:ă ţ ă- Arpo ne-a avertizat. Ne-a spus c deocamdat eşti bine, dar c nu s-a terminat.ă ă ă- Repede! auzi Kenlon mesajul lui Arpo. Toat lumea înapoi la posturi! Ei încearcă ă s profite de z p ceal penă ă ă ă tru a sc pa.ăMassagand îl strig pe Kenlon.ă- Priveşte! spuse el.Kenlon se apropie şi privi la ecranele indicate. Unul din ace oscila. Un altul se rotea încet. Cel de-al treilea se mutase de la zero pân aproape pe partea opus .ă ăKenlon nu-i arunc decât o singur privire. Dup care se d du înapoi şi se uită ă ă ă ă prin periscop - exact la timp pentru a vedea ce urma. Nava Dika ieşea din ap , cuă forma ei asem n toare unui trabuc. Urca încet. O privi cum se ridiă ă ca la aproximativ o sut cincizeci de metri, dup care p ru s se opreasc .ă ă ă ă ă- E prins în câmpul nostru, spuse Massagand. Totul pare a fi la maximum acum.ă Este un câmp experimental pe care l-am folosit pentru a încetini mişcarea meteori ilor pe orbitele lor, şi am reuşit acest lucru cu destul de mul i, careţ ţ aveau un diametru de cel pu in şaisprezece kilometri. Nava aceea e imposibil sţ ă aib o asemenea for de decolare, aşa c din clip în clip ...ă ţă ă ă ăClipele trecur , iar nava yaz începu s coboare.ă ă- În timp ce se afl în aceast stare de neajutorare, vom inversa câmpul şi îi vomă ă distruge aparatura şi zdrobi pere ii, se auzi vocea lui Massagand.ţ- Vino cu mine! i se adres , telepatic, Arpo lui Kenlon. În aceeaşi clip se treziă ă în untrul vasului ă Dika. Kenlon nu avea s uite niciodat acea scen pe careă ă ăîns şi-o imaginase de multe ori în clipele lui de nesiguă ran . C ci ceea ce v zu înţă ă ă nava extraterestr era coşmarul oric rui ofi er submarin. Un dezastru complet!ă ă ţ

Apa aproape c ajunse la plafon. Iar pe m sur ce vasul se scuă ă ă funda, rostogolindu-se, uriaşa mas lichid se izbea violent de pere ii naveiă ă ţ condamnate. Din toate p r ile se auzea scrâşnetul metalului zdrobit. Kenlon îşiă ţ spuse, din nou, îngrozit: aşa se întâmpl atunci când un submarin este disă trus. Apa n v leşte în untru, motoarele se desfac şi întreaă ă ă ga structur se scufundă ă scrâşnind...Cu toate acestea, dup ce acel gând îl p r si, v zu un om-şopârl lipit oarecumă ă ă ă ă de perete, nev t mat, rotindu-şi ochii aceia ageri, analizând situa ia. Când spreă ă ţ el se n pusti un val uriaş, întoarse capul pentru a evita lovitura, iar dup ce apaă ă se retrase, el se afla înc acolo, vigilent, atent. Se gândea.ăKenlon nu z ri decât aceast scurt secven , dar ea îi provoc o stare deă ă ă ţă ă nelinişte.În clipa urm toare, se afla din nou în submarin. Percepu gândul lui Arpo:ă- Mai sunt înc destui acolo. Nu am stat s v d dac ne pot for a s ieşim,ă ă ă ă ţ ă deoarece ei încearc acum s detoneze capsula din corpul t u.ă ă ă- Oh! spuse Kenlon.Se împotrivea spaimei care amenin a s -1 cuprind . Sim ind cum sângele îi fugeţ ă ă ţ din obraji, spuse în şoapt :ă- Ar trebui s ies repede din submarin!ă- Aşteapt ! veni ordinul ferm al lui Arpo. Spune-i lui Massagand s inverseze înă ă continuare câmpul acela energetic, s continue s le distrug aparatura. Livid,ă ă ă auzin-du-şi propria voce ca pe un sunet sec, d du ordinul.ăB rbatul de pe vasul rotund îi propuse:ă- Le voi ataca nava de la un cap t la altul.ăKenlon privea încordat acele. Îns schimbarea o sufeă rea el. Adânc în untrul s u,ă ă ceva se destinse. De abia dup ce avu acea senza ie de destindere îşi d duă ţ ă seama c sim ise o tensiune în plexul solar.ă ţ-Gata! îl anun Arpo. Eşti liber. Dar lupta nu s-a încheiat.ţăKenlon privi prin periscop, în vreme ce Dika atac .ăOceanul se ridic furios. Apa fu împroşcat pe o disă ă tan de zeci de metri. Un vasţă ce aducea mai mult cu un munte mai mic se ridic pe o traiectorie circular şi seă ă n pusti spre mica flot .ă ăCâteva secunde mai târziu, zgomotul teribil produs de ciocnirea apei de vasul cel mare se auzi în microfon asemenea unei explozii puternice, produs la adâncimeă mare. Dup ce acel zgomot se stinse, Kenlon d du repede ordin ca toate naveleă ă s fie avertizate s -şi ia m suri de siguran împotriva valului de flux care seă ă ă ţă n pustea în toate direcă iile.ţDup mai pu in de un minut, valul lovi. Deşi submaă ţ rinul se afla la adâncimea periscopului şi se îndrepta direct spre val, uriaşul vas se zgudui, se cl tin , coborîă ă cu mai mul i metri, fu ridicat şi din nou coborât de ap , dar încet-încet îşi reluaţ ă cursul normal. Celelalte vase, erau evident, foarte solide, c ci ele se aflau totă acolo, atunci când Kenlon reuşi s se uite.ă- Aşteapt ! sosi mesajul lui Arpo.ăKenlon se conform . Clipele se scurgeau încet. Apoi:ă- Au abandonat nava, spuse Arpo. Au de gând s caute o zon subacvatică ă ă îndep rtat , unde s poat r mâne în via şi construi o alt nav .ă ă ă ă ă ţă ă ăKenlon aştept neliniştit.ăIn cele din urm , Arpo îi transmise:ă- Spune-i lui Robairst s -i ordone lui Tainar s lanseze dou zeci şi dou deă ă ă ă capsule din acelea de pescuit, în jurul zonei în care s-a scufundat Dika.Robairst transmise, încordat, ordinul. Se scursese aproape un minut, dup care se auzi voceaă t ioas a lui Tainar.ă ă- Cele dou zeci şi dou de capsule au fost lansateă ă- Aşteapt ! spuse din nou Arpo. In sfârşit, le transmise iar şi:ă ă

- Una din ele a lovit un peşte. Spune-i lui Tainar s mai lanseze una.ăDup aceea, dup scurgerea înc a unui minut, Arpo d du ordinul final:ă ă ă ă- Spune-i lui Tainar s le detoneze pe toate.ăAfar începuse s se întunece. Scurgerile de la sisă ă temul aerian de iluminare al extratereştrilor duceau la o diminuare treptat a procesului, acum c nu mai eraă ă dirijat de nava yaz.În curând, avea s coboare noaptea obişnuit .ă ăÎn ciuda întunericului din ce în ce mai dens, Kenlon v zu, prin periscop, por iuniă ţ de coloane luminoase în ap , rezultat al exploziilor care ajungeau la suprafa .ă ţă Fiecare din ele izbucnea cu for , în l ându-se pân la cinci-sprezece-dou zeci deţă ă ţ ă ă metri.Nu reuşi s le numere, pentru a vedea dac erau dou zeci şi dou . Totul seă ă ă ă derul prea rapid, cu o densitate prea mare. În scurt timp îns , primi liniştitoareaă ă veste:- Felicit ri, comandante, îi comunic telepatic Arpo. Lupta s-a încheiat. Inamicul aă ă fost distrus. Omenirea şi-a rec p tat planeta.ă ăKenlon întreb tulburat:ă- Dar cum r mâne cu oamenii înaripa i şi oamenii-peşti? Ce-mi sugerezi s fac?ă ţ ă- Nu- i pot spune nimic. Ambele rase sunt umanţ e.- Dar am nevoie de ajutor. Am nevoie de un sfat.- Îmi pare r u. Nu te pot ajuta. Şi acum, la revedere, comandante Kenlon. Nu voiă fi disponibil pentru alte discu ii.ţ- Stai pu in...ţÎns mesajul telepatic se stinse definitiv.ăKenlon se întoarse încet cu fa a la ceilal i. În mintea lui se contura o decizie. Ştia ceţ ţ avea de f cut, şi nu era ceva foarte corect. Îns întregul lui trup eraă ă suprasolicitat de lupta care de abia se încheiase în acel mod sinistru.Era acea stare de moment în care lupt toriă i iau decizii.Şi, mai presus de orice, luase o decizie. Iar în acea clip de surescitare fizic , ea iă ă se p rea a fi corect .ă ă

Capitolul 21Dup ceva mai mult de o or , Kenlon d du primul din ordinele aduc toare deă ă ă ă moarte: - Lanseaz prima torpil !ă ăCeea ce avea de f cut cerea timp. Avea acum un plan de urmat, un plan concepută de el. Se concentr încontinuu la acelaşi punct, tr gând mereu prin pere iiă ă ţ anterior zdrobi i de s lbaticele şi precisele focoase ale torpilelor uriaşe. Fu nevoieţ ă de dou zeci şi şase din cele patruzeci şi opt de torpile pe care le aveau pentru aă ajunge la miezul central, unde era ad postit consiliul oamenilor-peşti, şi pentru aă le distruge acea fenomenal surs de informa ii.ă ă ţCând d du, în sfârşit, ordinul de plecare, l sa în urm un oraş intact în propor ieă ă ă ţ de 95 la sut , îns devenit acum inofensiv.ă ăOamenii-peşti erau înc în via , dar nu aveau s mai poat folosi ştiin a înă ţă ă ă ţ scopuri malefice, pentru o lung perioad de timp. Aveau s fie nevoi i să ă ă ţ ă coopereze. Pe viitor, dac doreau informa ii ştiin ifice, trebuia s le ia de laă ţ ţ ă oamenii înaripa i.ţMai întâi lans înc dou torpile destinate dispozitivuă ă ă lui electronic care func ionaţ silen ios, încercând s trag fort rea a în ap , apoi urma s -şi ia la revedere.ţ ă ă ă ţ ă ăPrin intermediul lui Tulgoronet, Kenlon lua pentru ultima oar leg tura cu celelalteă ă vase şi îşi lu adio. Când lu leg tura cu vasul Clen, avu surpriza s vorbească ă ă ă ă chiar cu Sessa.- Comandante Kenlon, trebuie s -mi exprim sincera admira ie pentru atitudineaă ţ dumitale în toat aceast perioad , spuse ea, prin aparatul de traducere.ă ă ă Privindu-te în ac iune, am realizat cu claritate c în era noastr nu avem b rba iţ ă ă ă ţ

de un asemenea calibru. Mai mult, am hot rât, dup ce te-am v zut, s anuleză ă ă ă c s toria. Aşa c -brusc, p ru pu in stânjenit - ce-ar fi s m înso eşti în eraă ă ă ă ţ ă ă ă ţ Clen, dup ce se întoarce comandantul dumitale?ăKenlon avu nevoie de un lung r gaz pentru a percepe posibila semnifica ie aă ţ cererii ei, adic un interes personal fa de el.ă ţăÎşi imagin rapid atmosfera de obedien fa de regaliă ţă ţă tatea din curtea Clen, se v zu acolo, pus în situa ii ridicole, şi se înfior .ă ţ ă- Drag doamn , spuse el politicos, fiecare trebuie s r mân în propriu-i timp,ă ă ă ă ă eu în al meu, dumneata - în al dumitale.Dup ce leg tura se întrerupse, Kenlon r mase t cut, gândindu-se: ce universă ă ă ă fantastic! Pentru câteva zile, oamenii, în mod normal separa i de bariereleţ timpului, se întâlniser .ăÎn curând, aveau din nou s fie desp r i i de mii de ani. Şi aşa avea s fie, în veci,ă ă ţ ţ ă de dragul vie ii întregului univţ ers.Jones-Gordon fu l sat pe punte, cu un harnaşament. Se eliber cu o mişcare iute.ă ă- Spune-le tuturor s coboare, domnule Kenlon, zise el calm. Vom intra înă imersiune la o adâncime de şaptezeci de metri, ca s fim siguri. Vom fi imediată duşi înapoi în timpul nostru.Nemmo se apropie şi îi strânse mâna lui Kenlon.-Consiliul nostru a fost mai în elept decât noi to i, spuse el.ţ ţKenlon se întoarce încet cu fa a la c pitanul s u. Erau singuri pe punte, şi seţ ă ă m surau reciproc, din priviri, Kenlon nu se îndoia câtuşi de pu in de faptul că ţ ă superiorul s u ştia c se r zvr tise împotriva lui. Încet, Jones-Gordon, îi întinseă ă ă ă mâna.- Am impresia, Bill, spuse el, c atunci când trebuie s te descurci într-o lumeă ă nebun , ai o gândire mai pragmatiă c decât a mea. Nu poate fi altfel, c ci ai avută ă dreptate.La zece minute dup aceea, se întoarser cu 24 999 de ani în trecut. Se treziră ă ă sc lda i de soarele str lucitor al dimine ii în Pacific, în timp ce în fa a lor seă ţ ă ţ ţ întindea o mare calm , lucitoare.ă