2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

• Masiv – cãci de 288 de pagini – ºi in-teresant, deºi inegal, numãrul 10 pe 2012al revistei CONTA. Adrian Alui Gheorghescrie despre generaþia ’80, la al cãrei

colocviu din mai, de la Muzeul Literaturii Române, a participatºi el. Autorul celebrat în acest numãr este Nicolae Coande,prezent cu un interviu interesant – realizat de Adrian Alui Gheor-ghe – ºi cu un grupaj de poeme. Am mai citit cu plãcere „DimitrieCantemir, povestitorul“, „prezentare ºi recitire de Elvira Sorohan“.Comentarii atente ºi empatice de carte – de exemplu, RãzvanVoncu despre Aurel Dumitraºcu –, poeme de Gellu Dorian, douãpoeme de Ion Zubaºcu, publicate drept parastas de un an, teatrude Flavius Lucãcel, cu alte cuvinte, multe texte bune, interesante,dar ºi multe bizarerii, cum se întîmplã de altfel în toate revistelenoastre literare sau de culturã.

• Am vãzut ºi citit numãrul 9 al revisteiPoesis internaþional, pe coperta cãruiaAlexandru Muºina se joacã de-a pistolulla tîmplã. Învaþã sã dansezi sau du-te la

culcare!, îndeamnã duios poetul, într-un eseu în care depunemãrturie cã poezia „e o femeie sensibilã, sufletistã chiar, dar atîtde pretenþioasã“; apoi ne aduce dovada, citînd cîteva nume, toatede... domni, ce încarneazã pentru el „Marea Doamnã, Poezia“ºi la care se întoarce mereu, spre a le recitit „nu doar teoriile, ciºi, în primul rînd, minunatele poeme“: „Baudelaire, Rimbaud,Mallarmé, Ezra Pound, T. S. Eliot, Apollinaire, Fernando Pessoa“,cu toþii „magiºtrii mei“. Lãsînd orice glumã (adicã teorie) la oparte, microantologia selectatã de Claudiu Komartin dovedeºtecã Muºina a dansat bine. Douã comentarii critice interesante,Dan-Liviu Boeriu despre Viºniec ºi Cãtãlina Matei despre MariaBanuº. O Lecþie de poezie cu Andrei Codrescu, multã poeziestrãinã în traducere, imagini, pictopoeme, fotografii, totul înexcelente condiþii grafice. De! aproape cã îþi vine sã spui, sãrindcuvîntul din mijloc: Luxe... et volupté.

• Numãrul 6 a.c. al revisteiSteaua marcheazã „AnulCaragiale“ prin textul luiIoan Pop-Curºeu. Acesta în-

cearcã sã îºi convingã cititorii cã prestigiul de care se bucurãCaragiale este nelegitim. Afirmaþiile sînt fãcute de pe poziþia ju-decãþii de gust – la care, recunoaºtem, este nelegitim sã dai unrãspuns, o judecatã de gust putînd fi consemnatã, nu contrazisã.Amuzantã, dacã nu ar fi ºi foarte tristã, cu atît mai mult cu cîtºchioapãtã gramatical, este concluzia junelui autor: „E timpulacum sã-l reevaluãm la rece [pe Caragiale], alãturi de Eminescu,ºi sã înþelegem cã – dacã literatura e ceva mai mult decît un jocal autorului ºi o delectare solitarã a cititorului – secolul XIX le [sic!]trebuie redat lui Alecsandri ºi Hasdeu, ca figuri de prim plan!“.Sãrind peste problema gramaticalã pe care fraza aceasta ne-o ridicãimperativ, ne întrebãm de ce reevaluarea lui Hasdeu ºi a luiAlecsandri ar trebui sã-i dea la o parte „ca figuri de prim plan“pe Caragiale ºi Eminescu simultan. O fi oare literatura românã osalã de ºedinþe cu numãr limitat de locuri, încît, dacã vine unul,altul trebuie sã se ridice ºi sã plece? Aplaudînd în dungã proiectuldlui Ioan Pop-Curºeu, aºteptãm cu rãbdare sã facã dorita, de el,reevaluare: ºi anume, pe baza studierii operelor integrale aletuturor împricinaþilor. Altfel, credem cã în „delectãrile“ saleliterare „solitare“ are dreptul sã elimine de pe lista proprie oriceautor pofteºte. (S. B.)

�

Vecinii se numeºte placheta alb-negruconceputã de Flavius Lucãcel,ilustraþii Ioana Olãhuþ, publicatã la Editura EDU. O plachetã cu oparticularitate: în prima ei jumãtatesînt enumerate familiile evreieºti dinBenesat ºi Aluniº care au fost depor-tate în 1944 la Auschwitz; în parteaa doua este textul lui FlaviusLucãcel, Cinci monoloage despre om,pe tema Holocaustului. În memoriacelor pierduþi, cartea a fost lansatãchiar la locul faptei, în Benesat ºiAluniº. (E. F.)

Unica responsabilitate a revistei Apostrofeste de a gãzdui opiniile, oricît de diverse,

ale colaboratorilor noºtri. Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text

aparþine, în exclusivitate, autorului.

APOSTROF

• Numãrul 3/2012 al revistei Nagyvilág [Lumea largã], o publicaþiede literaturã universalã din Ungaria, gãzduieºte traduceri din ope-rele unor scriitori importanþi ai literaturii universale contempora-ne. Dintre aceºtia, îi amintim pe suedezul Tomas Tranströmer, lau-reatul Premiului Nobel pentru literaturã în anul 2011; tânãra poetãgermanã Nora Bossong; Torgny Lindgren, unul dintre importanþiiscriitori scandinavi, membru al Academiei Suedeze; sudanezulTayeb Salih, autorul celui mai important roman scris în limba ara-bã în secolul XX; profesorul norve-gian Helge Røning. În paginile pu-blicaþiei apar îndeosebi autori care înscurt timp se vor bucura de traduceriale volumelor proprii în limba ma-ghiarã. Astfel, este anunþatã apariþiaunei ediþii adãugite a unui volum depoeme al lui Tomas Tranströmer, aunui roman de Torgny Lindgren ºi aunui volum de studii despre HenrikIbsen al lui Helge Røning. Publi-carea unui fragment din romanul luiTayeb Salih ºi a unei pãrþi din studiulintroductiv al acestuia, semnat deLászló Tüske, precedã ediþia în limbamaghiarã a operei marelui scriitorsudanez.

De asemenea, în numãrul curent al revistei putem gãsi interviulacordat de Marta Petreu profesorului de romanisticã al UniversitãþiiELTE, Jenø Farkas, interviu care graviteazã în jurul romanului Acasã,pe Cîmpia Armaghedonului, oferind unele indicii pentru înþelegereasimbolurilor cifrate în acest roman al Câmpiei Transilvaniei.

(L. J.)�

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 3

Xavier Montoliu: Cum a fost la Târgul deCarte de la Torino? Care este pãrerea dum-neavoastrã în legãturã cu activitatea pe care orealizeazã ICR-ul în vederea difuzãrii ºi inter-naþionalizãrii culturii, în mod special a pro-movãrii ºi traducerii literaturii române?

Ileana Mãlãncioiu: La Tîrgul de Carte dela Torino, România, ca ºi Spania, a avutstatut de invitat special. Din þara noastrãam participat vreo 30 de scriitori, dar fie-care dintre noi a rãmas acolo doar atîtatimp cît a avut efectiv ceva de fãcut. Eu amajuns în dupã-amiaza zilei de 9 mai ºi ammers la festivitatea de deschidere, care aînceput la ora 20. Seara mea de poezie afost programatã la 10 mai, ca sã pot onoraºi invitaþia dvs. la Festivalul de la Barcelona,unde îmi doream foarte mult sã ajung.Fiind întrebatã din vreme de cine aº vrea sãfiu prezentatã la Tîrg, am ezitat sã mã oprescla vreunul dintre traducãtorii consacraþi.Aveam presimþirea cã oricum le va fi greusã se împartã între foºtii ºi viitorii candidaþila Premiul Nobel. Aºa cã am optat pentruDanilo De Salazar. Un tînãr universitar dinCalabria, pe care l-a debutat Marta Petreuîn Apostrof cu traduceri din poezia mea. Ul-terior, a debutat ºi editorial, semnînd ver-siunea italianã ºi studiul introductiv la edi-þia bilingvã a antologiei lui Nichita Danilov,intitulatã La finestra del tramonto, iar acumîl traduce pe Ion Mureºan. Ceea ce dove-deºte cã are consecvenþã ºi gust literar ºiInstitutul de la Veneþia nu a mizat întîm-plãtor pe el.

X. M.: Generaþia dumneavoastrã a fost per-ceputã ca generaþia literarã a disidenþei. Ceînseamnã sã fii disident (o definiþie fãcutãacum, din perspectivã) ºi în ce mãsurã toþi aceiscriitori care s-au considerat disidenþi pot încãtransmite învãþãturi noilor generaþii literare?

I. M.: Poeþii alãturi de care mi-am fãcutucenicia (dintre care i-aº menþiona pe VirgilMazilescu ºi pe Marius Robescu) au mersfiecare pe drumul sãu. Nu am avut un pro-gram comun, nici revistele ºi criticii noºtri,ca generaþia lui Nichita Stãnescu (care abeneficiat de deschiderea fãcutã pentruscurtã vreme dupã Congresul IX) ori ca opt-zeciºtii, ai cãror lideri s-au format în Cena-clul de Luni al lui Nicolae Manolescu ºi s-au bucurat de susþinerea eficientã a pro-fesorului lor. Ceea ce ne-a legat pe ºai-zeciºtii din al doilea val au fost Poezia, pri-etenia, hotãrîrea fermã de a nu ne lãsaînregimentaþi ºi apropierea treptatã deLucian Raicu, care avea deschiderea nece-sarã pentru a putea comunica de la egal ºi

cu ultimul debutant, dacã îi spunea lui ceva.Cred deci cã, în ce ne priveºte, nu se poatevorbi nici mãcar de o generaþie, necum deuna disidentã. Eu m-am strãduit sã spun cîtmai bine cum se vedea lumea din perspec-tiva unui poet ale cãrui antene pentru sufe-rinþã ºi pentru moarte îl fãceau sã suportedin ce în ce mai greu atmosfera apãsãtoa-re din þara sa. Faptul cã mi-a fost retras dinlibrãrii volumul Urcarea muntelui ºi cã Se-curitatea a continuat sã mã urmãreascã ºidupã ce, chipurile, se desfiinþase a fost, maicurînd, treaba acestui organ de represiu-ne, decît a mea. De aceea nu-mi doresc sãfiu tratatã ca poetã a rezistenþei, ci sã rezis-te poezia mea. Dar atunci cînd afirm cã eunu am fost disidentã, disident a fost PaulGoma, o fac cu un respect deosebit pen-tru el, avînd în vedere cã nu s-a mãrginit sã-ºiscrie cãrþile, ci ºi-a pus viaþa în joc, luptîndcu un regim care transformase toatã Ro-mânia într-o închisoare ori într-un domi-ciliu forþat. Oricît ne-a contrariat uneoriprin reproºurile dure pe care ni le-a fãcut,dupã 20 de ani de la noua noastrã elibera-re trebuie sã admitem cã timpul i-a dat încão datã dreptate lui Paul Goma. Fiindcã esteinadmisibil ca un aºa-zis om de stat, pe carea mizat atîta lume bunã, sã ne spunã cã sta-tul nu poate sã facã nimic pentru cetãþeniilui ºi cã, dacã nu mai avem ce face în Ro-

mânia, n-avem decît sã plecãm în altã parte.Ce e drept, acum nu mai riºti sã fii îm-puºcat cînd treci graniþa, ca pe vremea luiCeauºescu. Numai cã tinerii care în 1989au stat în faþa tancurilor ºi au strigat: Vommuri ºi vom fi liberi nu ºi-au imaginat cã vorcãdea comuniºtii, dar în locul lor vor venisecuriºtii, iar libertatea se va reduce la liber-tatea de a pleca oriunde, fiindcã în þara tanu mai e de trãit.

X. M.: Ce funcþie politicã are acum poezia?Înainte era un text-spaþiu, un refugiu în con-tra dictaturii. ªi acum?

I. M.: Acum poezia nu mai are o funcþiepoliticã directã, însã poate avea una indi-rectã. La asta a contribuit în bunã mãsurãfaptul cã sub regimul comunist omagiile înversuri au fost definitiv compromise. Dar,din „norocire“, cum ar fi zis Caragiale, lo-cul poeþilor ºi al intelectualilor de curte dealtãdatã a fost luat de unii mai talentaþi ºimai eficienþi decît ei, care ºi-au plãtit tri-butul prin spoturi electorale, ieºind pe mi-cul ecran la ore fixe, cum ies pãpuºile din-tr-un ceas de epocã, pentru a ne spune cãtrebuie sã-l votãm încã o datã pe mult sti-matul ºi iubitul nostru preºedinte. Faptulcã dupã ce s-a sãturat toatã lumea de ce a

ILEANA MÃLÃNCIOIU

�

• Ileana Mãlãncioiu. Foto: M. P.

4 • APOSTROF

ieºit dau uneori semne cã s-ar fi sãturat ºiei îi onoreazã ºi nu-i onoreazã. Dar cred cãtot ar fi bine dacã ar învãþa ceva din asta.

X. M.: Consideraþi cã poeþii tineri beau dinseva generaþiei anterioare sau scriu închizândochii pentru a uita un trecut încã apropiat –comunismul?

I. M.: Poeþii tineri sunt de mai multe fe-luri, ca ºi noi, cei care, din pãcate, nu maisuntem tineri. Ei au, fãrã îndoialã, avantajulvîrstei, dar au ºi un foarte mare dezavantaj.Acela cã, în contextul crizei actuale, care eîn primul rînd una de ordin moral, riºti sãfii genial ºi sã nu-ºi dea nimeni seama deasta. Poate aºa se explicã faptul cã atît scrii-torii, cît ºi cititorii din þãrile occidentalesunt mai interesaþi decît tinerii din Româ-nia de ceea ce s-a întîmplat în lagãrul dincare am ieºit. La manifestãrile desfãºurateîn cadrul Tîrgului de Carte de la Torino,am auzit de sute de ori numele lui Ceau-ºescu ºi fãrã sã vreau mi-am zis cã am scã-pat cum am scãpat (adicã nu prea onora-bil) de el, dar va trebui sã scãpãm odatã ºide obsesia lui, ca sã ne mai putem afirmapeste hotare ºi prin altceva.

În încercarea de a se desprinde de tot cea fost înainte, cei mai mulþi poeþi apãruþidupã desfiinþarea cenzurii s-au axat pe pro-blematica sexului, care pînã în 1989 era ta-bu. Poate cã e un semn al bãtrîneþii, dar eunu mizez pe aceastã poezie, care în þãrilelibere a fost consumatã deja, ci mai curîndpe faptul cã tinerii talentaþi afirmaþi prin ease vor maturiza ºi vor ajunge la altceva. Pede altã parte, cred cã generalizãrile sunt ne-drepte ºi pãguboase. De aceea þin sã vãspun cã, la Festivalul de la Barcelona, amascultat-o pe Svetlana Cârstean citindu-ºiversurile nu doar cu cel mai viu interes, ciºi cu un sentiment de vinovãþie cã aº fi pu-tut s-o asimilez categoriei la care m-am re-ferit, fãrã s-o fi citit. Pentru cã ea merge peun drum al ei, mai greu de strãbãtut, darcu ºanse reale de a duce undeva. Unde,vom vedea... Sã lãsãm asta în seama ei, acriticii literare ºi a timpului care creºte înurma noastrã. Fiindcã, în cele din urmã,el e Stãpînul Canonului.

X. M.: Cultura ºi literatura românã, vãzutedin exterior, au fost asociate cu creatori ca E.M. Cioran, Eugen Ionescu, Eliade sau Brân-cuºi. Este de prisos sã spunem cã existã mulþialþi autori români de valoare, clasici sau con-temporani. Consideraþi cã ar fi important caaceºtia sã continue, deschizând drumuri pen-tru a completa panorama literarã europeanãsau internaþionalã prin traduceri?

I. M.: Împãrþirea sferelor de influenþã întremarile puteri dupã al Doilea Rãzboi Mon-dial a fãcut ca unii dintre artiºtii ºi inte-lectualii de seamã din România sã ajun-gã în închisori, iar alþii în exil. NeºansaRomâniei de a intra în lagãrul socialist adus la ºansa culturii ei de a se face cunos-cutã mãcar în mod indirect, prin persona-litãþile care au reuºit sã se afirme în þãrilelor de adopþie. Citind volumul Documente:Scriitori în Arhivele CNSAS, publicat recentde Ioana Diaconescu la Fundaþia „Acade-mia Civicã“, se poate constata cã Securi-tatea l-a urmãrit pe Mircea Eliade pînã lamoarte. La început ca sã-l terorizeze, fãcîn-du-l sã înþeleagã cã se aflã sub paza ei. Apoica sã-l ºantajeze, în iluzia cã l-ar putea

determina sã foloseascã influenþa pe care oavea în Occident, pentru a sprijini politicafalimentarã a regimului comunist din þarã.Închiderea dosarului de influenþã „Mareº“cuprinde ºi cîteva file înregistrate dupã datade 23 aprilie 1986, la care a murit MirceaEliade. Din pãcate, nici dispariþia fizicã a„obiectivului“ nu anuleazã posibilitateadeschiderii unui nou dosar. Faptul cã dupãcãderea comunismului un opozant consa-crat al acestuia nu s-a sfiit sã-i deschidã unnou dosar marelui dispãrut ºi sã reia urmã-rirea lui cu aceeaºi motivaþie ºi aceleaºi mij-loace de care uzase ºi abuzase pînã nudemult Securitatea ar trebui sã ne dea fiecã-ruia de gîndit. Pe cont propriu ori cu capulsãu personal, cum ar zice Paul Goma.

Dacã în cazul lui Mircea Eliade repre-zentanþii de seamã ai exilului românesc dinParis au reacþionat corect, încercînd sã-iapere memoria, intransigenþa lor de fiermanifestatã faþã de Noica mi s-a pãrut deneînþeles. Pentru cã au fãcut abstracþie defaptul cã în anii dictaturii nu trebuia sã aiîndrãznelile lui Cioran, ci doar sã citeºticãrþile lui ºi ale lui Mircea Eliade, pentrua fi declarat duºman al poporului ºi arestat.Nu fac afirmaþii gratuite, ci îi am în vede-re pe cei 23 de intelectuali din lotul Noica-Pillat, acuzaþi de crimã împotriva orînduiriisociale ºi condamnaþi la ani grei de în-chisoare ºi de muncã forþatã, sub pretext cãar fi încercat sã dãrîme regimul, „popula-rizînd cãrþile celor doi transfugi“ ºi „comen-tînd duºmãnos la adresa regimului“ texteredactate de Noica ºi trimise acestora.

În opinia mea, cartea de sertar cea maiimportantã apãrutã dupã 1989 este Jurna-lul fericirii, a lui N. Steinhardt, cel care afãcut parte din lotul menþionat. Acest inte-lectual, cu o constituþie fizicã fragilã, darcu o culturã, o putere spiritualã ºi o mora-litate rar întîlnite, a avut revelaþia prezenþeilui Dumnezeu printre cei arestaþi în modnejustificat ºi a primit taina botezului întruChristos în celula din închisoarea Jilava,unde aºtepta procesul în care a fost con-damnat la 12 ani de muncã forþatã. Credin-þa l-a ajutat sã-ºi menþinã dreapta judecatã,seninãtatea, umorul, darul comunicãrii ºiantenele pe care le avea pentru cele ºaptearte. Cu alte cuvinte, tot ce-l putea face sãrãmînã el însuºi ºi sã se simtã liber ºi înînchisoare. Înþelegerea superioarã a Creaþieiºi simþul concretului au fãcut ca eroii dinJurnalul fericirii sã fie vii, iar scenele în caresunt surprinºi sã devinã revelatoare pentrudrumul parcurs de autor împreunã cu ei încãutarea sensului pierdut. Prin aceastã carteunicã am fi avut ºansa de a intra în dialo-gul de idei purtat la nivel european. Dar,aºa cum ar fi spus Noica, n-a fost sã fie. LaTîrgul de Carte de la Torino, am auzit denenumãrate ori numele distinsului nostrucoleg Norman Manea ºi nici mãcar o datãpe al lui N. Steinhardt. Lucru care m-a sur-prins cu atît mai mult cu cît ºtiam cã Jur-nalul fericirii a fost tradus în limba italianãde Gabriella Bertini Carageani ºi a apãrut,în 1995, la il Mulino, în Bologna, într-oediþie foarte bunã, îngrijitã ºi prefaþatã deprofesorul Gheorghe Carageani. Exprimîn-du-mi public nedumerirea, mi s-a spus cã,din pãcate, ediþia italianã a Jurnalului feri-cirii nu poate fi gãsitã nicãieri. M-aº fi ofe-rit sã donez eu unei biblioteci exemplarulmeu, dar de teamã cã ar putea sã disparã ºiel fãrã urmã, m-am rãzgîndit. ªi bine amfãcut. Pentru cã ulterior am aflat – pe surse– cã ºi alte ediþii în limbi strãine ale aces-

tei cãrþi sunt de negãsit, iar explicaþia ar staîn faptul cã autorului i se reproºeazã post-mortem convertirea. Nu în Israel, ci în þãride religie creºtinã, unde cei ce fac jocurileîn culise par sã fi uitat cã primul evreu con-vertit a fost Isus Christos.

X. M.: Cu experienþa traducerii unei pãrþidin opera dumneavoastrã în englezã ºi cea aexcelentei primiri de care v-aþi bucurat înMarea Britanie, mai exact în Irlanda, con-sideraþi cã orice spaþiu european v-ar puteaprimi în acelaºi fel? Existã locuri care rãspundmai bine la poezie? În momentul selectãrii poe-ziilor pentru un festival, care sunt criteriilecare primeazã? Care au fost cele care au pri-mat pentru Festivalul de la Barcelona?

I. M.: Nu am o experienþã prea mare înaceastã privinþã. Pentru cã înainte de 1989trimiterea unui text inedit în strãinãtate,fãrã voie de la împãrãþie, era consideratãun delict. În anul 1985, am avut totuºimarea bucurie de a constata cã La Revuede Belles Lettres din Elveþia, care are o tra-diþie culturalã de un secol ºi jumãtate, ºi-adeschis un numãr cu 14 poeme ale mele,în versiunea francezã a doamnei AnnieBentoiu, reluate din ediþia bilingvã apãrutãîn 1984, la Editura Eminescu. Dupã cãde-rea dictaturii ºi desfiinþarea cenzurii amapãrut cu grupaje de versuri atît în revis-te din Europa Occidentalã ºi din SUA, cîtºi în majoritatea antologiilor poeziei româ-neºti, dar asta nu mi-a mai dat marea bucu-rie de atunci. Prima carte tradusã într-oþarã occidentalã mi-a apãrut în 1995, laStockholm, sub titlul Muntele-purgatoriu,în versiunea suedezã semnatã de GabrielaMelinescu, Agneta Pleijel ºi Dan Shafran.În Irlanda am fost publicatã mai întîi în1996, în cadrul unui schimb cultural carea dus la realizarea unei antologii cu zecepoeþi români traduºi în englezã de zecepoeþi irlandezi ºi a uneia cu cei zece poeþiirlandezi traduºi în românã de poeþii ro-mâni cu care au fãcut pereche în cealaltãantologie. Cum eu nu ºtiu limba englezã,am vrut sã refuz colaborarea, dar mi s-acomunicat cã Michael Longley, care esteperechea mea, m-a tradus deja ºi nu vrea sãmã schimbe cu altcineva. Lansarea celordouã cãrþi urma sã aibã loc în Irlanda, cuparticiparea lui Marin Sorescu, a AneiBlandiana ºi a lui Mircea Cãrtãrescu. Datfiind cã Sorescu era grav bolnav, mi s-apropus sã merg eu în locul lui. La întîlni-rile cu cititorii, organizate la Belfast ºi laDublin, traducerile din Ana Blandiana ºidin Mircea Cãrtãrescu au fost citite de ac-tori. Pe mine m-a însoþit traducãtorul meu, care e unul dintre cei mai iubiþi poeþiirlandezi. Simpatia de care se bucura el s-a rãsfrînt ºi asupra mea ºi am fost primitãinfinit mai bine decît mi-aº fi putut ima-gina. Atunci am fost fericitã, dar, dupã ceam aflat cã s-a prãpãdit Marin Sorescu, pecare-l cunoºteam de cînd am debutat, m-aobsedat multã vreme gîndul cã eu fãcusemacea cãlãtorie în Irlanda pe locul mortului.

În anul 2005, cînd oraºul Cork a fostdeclarat capitalã culturalã, întîmplarea saudestinul a fãcut sã apar într-o colecþie depoezie europeanã cu un volum intitulat Af-ter the Raising of Lazarus (Dupã învierea luiLazãr), în versiunea englezã a poetei EiléanNí Chuilleanáin, care este laureatã a Pre-miului naþional irlandez ºi a premiuluiinternaþional Griffin. Comentariile apãru-te în revistele literare din Irlanda ºi din An-

�

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 5

glia au menþionat aceastã carte ca pe unadintre cele mai importante reuºite ale co-lecþiei, considerînd-o rezultatul fericit al în-tîlnirii a douã spirite gemene. Dar cel maiimportant pentru mine a fost faptul cãEiléan – care la început a lucrat dupã o tra-ducere brutã, fãcutã de Raluca Rãdulescu– a învãþat limba românã ca sã poatã citipoezia mea în original. Anul trecut mi-aapãrut un nou volum tradus de ea la Dub-lin, iar în noiembrie urmeazã sã-mi aparãaltul, în Canada.

Uneori mã gîndesc cã nu am niciun me-rit pentru receptarea de care m-am bucuratîn Irlanda, ci totul se datorezã faptului cãþara asta, numitã cîndva insula fericiþilorsau a sfinþilor, îmi poartã noroc. Apoi îmispun cã prea multã modestie stricã ºi bruscîmi revine în minte roata norocului din bîl-ciul copilãriei mele, deasupra cãreia scria culitere de-o ºchioapã: NOROCUL ªI-L FACEOMUL!

Dupã acest ocol încerc sã vã spun, însfîrºit, cum mi-am selectat poemele pentruFestivalul de la Barcelona. Punctul de ple-care l-au constituit traducerile publicate dedvs. din poezia mea ºi a prietenului meuVirgil Mazilescu în Reduccions. Am mizatpe faptul cã, dacã aveþi o revistã de þinutãca asta ºi un festival de poezie cu tradiþie,nivelul publicului trebuie sã fie destul deridicat.

X. M.: O primã impresie dupã lectura poe-ziilor dumneavoastrã. Cu siguranþã, aþi simþitvibraþia celor mai mult de o sutã de sufletecatalane care vã ascultau. Aþi putea încercasã faceþi o calificare a publicului din Barcelonaîn comparaþie cu cel din alte oraºe europene?

I. M.: Cei care au ales sã fie într-o dumi-nicã frumoasã de mai la o searã de poezie,în loc sã stea cu familia ori cu prietenii lorla una din cafenelele pline de lume de pearterele acelui oraº superb, nu se aflau acoloîntîmplãtor. Or, eu cred cã atunci cînd aiacces la artã ºi totodatã ai posibilitatea dea trece pe lîngã casele Batlló ºi La Pedrera,de a te reculege într-o catedralã ca SagradaFamilia ori de a sta neclintit în faþa unuitablou din ultima etapã de creaþie a lui JoanMiró, educaþia esteticã e de la sine înþe-leasã. Ceea ce mã neliniºtea nu era publi-cul, ci faptul cã trebuia sã citesc în spaþiulînchis ºi totodatã deschis al unei curþi inte-rioare, unde o parte din ceea ce spui ajun-ge la cei care te ascultã, iar alta se pierdeundeva, între pãmînt ºi cer. Mai trecusemprintr-o stare asemãnãtoare doar în Grecia,cînd am participat la un recital organizat peruinele unui teatru din Antichitate. Ca s-odepãºesc, mi-am propus sã nu vorbesc doarpentru oamenii veniþi sã ne asculte, ci ºipentru zidurile vechi dimprejur, care de-alungul vremii ºi al vremurilor trebuie sã fiauzit multe, dar asta nu le-a împiedicat sãrãmînã neclintite pe locurile lor.

X. M.: Vizita la Barcelona v-a permis de ase-menea sã cunoaºteþi ceva mai mult culturacatalanã?

I. M.: Cînd stai doar douã, trei zile într-unoraº atît de frumos nu ºtii ce sã faci maiîntîi. Aºa cã v-am fost recunoscãtoare atîtdvs., cît ºi doamnei profesoare Corina Oproaie, pentru cã, deºi nu mã cunoºteaþi, m-aþi întîmpinat ca niºte vechi prieteni ºim-aþi condus ore în ºir pe strãzile oraºuluivechi, prin pieþele ºi catedralele celebre pen-

tru frumuseþea lor ºi pe þãrmul mãrii, undene aºtepta statuia lui Cristofor Columb,aºezatã pe un soclu înalt de 50 de metri, cas-o putem vedea de la distanþã. Din pãca-te, timpul nu mi-a permis sã intru la Fun-daþia Joan Miró ºi la Muzeul Naþional deArtã Catalanã, dar nu regret cã am optatpentru vizitarea oraºului vechi, avînd în ve-dere cã prin arhitectura sa este el însuºi unmuzeu, iar clãdirile care poartã marca unicãa lui Gaudí nu pot sã fie vãzute decît acolo.

X. M.: Poezia dumneavoastrã încorporeazã,între altele, pe de o parte, ingrediente atâtde naturã spiritualã sau misticã, cât ºi aspec-te din cultura popularã sau ruralã. Are deasemenea un sens foarte critic, care se nutreºtedin adevãr ºi onestitate. Cum v-aþi definidumneavoastrã creaþia? S-a spus cã operadumneavoastrã poeticã se configureazã ca unmare proiect spiritual, aº adãuga atemporal,care transcende comunismul. Este un proiectconºtient? Acum, având perspectiva experien-þelor trãite ºi a spiritualitãþii deja definite, cescrie Ileana Mãlãncioiu?

I. M.: Cei ºapte ani de acasã nu stau doarla baza educaþiei propriu-zise, ci ºi la a celeiestetice. Pentru felul meu de a vedea lucru-rile a contat faptul cã am petrecut aceºti aniîntre oameni simpli, dar cu o credinþã pu-ternicã, pentru care lumea cealaltã exista cuadevãrat. În imaginaþia mea de copil ea luao formã concretã, foarte favorabilã poeziei.Eugen Negrici, pe care constat cã l-aþi cititcu atenþie, a afirmat cã descoperirea ceamai importantã a mea ca poetã stã în intui-rea consubstanþialitãþii vieþii ºi morþii. Aºacum am mai spus, aº fi mîndrã sã fi desco-perit eu acest lucru extraordinar, dar nu amfãcut altceva decît sã-l preiau de la cei întrecare am crescut ºi sã-l duc, în felul meu,

mai departe. La asta a contribuit ºi faptulcã m-am nãscut într-o casã fãrã cãrþi ºi nuparcursesem încã tot abecedarul cînd amînceput sã citesc zilnic din Biblie. În altecondiþii putea fi un handicap, dar pentrumine a fost un avantaj. Pentru cã n-am citittextele propagandistice din cãrþile pentrucopii de la vremea aceea, care lãsau seche-le în creierul celor ce începeau educaþia prinele. Mediul în care mi-am petrecut cei ºapteani de acasã a mai lãsat asupra mea o am-prentã foarte puternicã. Fiindcã partizaniiretraºi în munþi care se opuneau regimuluierau ajutaþi de þãrani, iar aceºtia erau urmã-riþi de Securitate ºi arestaþi. Dimineaþa, toa-tã lumea din sat se întreba înfricoºatã dacãa mai fost ridicat cineva peste noapte. Spai-ma ºi dispreþul inspirat de cei ce lucraupentru odioasa instituþie de represiune pecare se baza dictatura mi-au intrat în sîngede la vremea aceea. Dar cred cã ar fi absurdsã-mi fac un merit din asta, ºi nu din ceeaam reuºit sã realizez, în pofida a tot ºi atoate. Nu am urmãrit deci, cu premedita-re, un anume proiect ºi poate a fost bine cãlucrurile pe care le-am fãcut au venit de lasine. Cu mintea de acum, cred cã ideal e sãpui semn de echivalenþã între existenþa ºipoezia ta, iar proiectul tãu spiritual sã evo-lueze odatã cu tine. Chiar ºi spre sfîrºitulvieþii, cînd, vrînd-nevrînd, începi sã înlo-cuieºti exerciþiile de supravieþuire prin poe-zie cu cele de tãcere, ca sã nu treci dinco-lo nepregãtit pentru ce va urma.

�

XAVIER MONTOLIU este cercetãtor la Institutul de Studiere a Culturii

Catalane din Barcelona ºi traducãtor din literatura românã.

• Ileana Mãlãncioiu. Foto: M. P.

6 • APOSTROF

MIHAELA URSA

ºi capriciile ei erudite

S AVUROASA CARTE aMihaelei Ursa (Eroti-

con: Tratat despre ficþiuneaamoroasã, Bucureºti: Car-tea Româneascã, 2012,216 p.) vine pe fondulunei prea lungi „încrun-tãri“ (cum bine o numeºteAlex Goldiº) a criticii ro-mâneºti, fixatã de o bunã bucatã de vremepe subiecte negre ºi datate. Oricât de nece-sar ar fi studiul unei epoci revolute, acestase face prea adesea cu o încrâncenare carenu lasã loc nuanþelor, conexiunilor subte-rane, creºterilor fireºti. Cu privirea aþin-titã pe ideologia oficialã, genul acesta decãrþi se condamnã (fie ºi pe nedrept) la ofrecventare superficialã, îngustã ºi ea, ne-apãrat „încruntatã“. Insensibile la temele cuadevãrat mari ale omenescului, se erijeazãîn judecãtori infailibili, inflexibili, cautã viniºi pãcate ºi inventeazã, cu plãceri sinuci-gaºe, pedepse. ªi uitã cã literatura scapãconstrângerii calendarului politic.

Nici în cãrþile precedente, Mihaela Ursanu fãcea rabat de la farmecul comentariu-lui avizat ºi descruntat. Intervenþiile salesunt de fiecare datã pe cât de coerente con-ceptual, de o proprietate uluitoare a ter-menilor chiar ºi când sunt inventaþi, pe atâtde libere, personalizate, calde. Optzecismulºi promisiunile postmodernismului (1999),Gheorghe Crãciun, monografie (2000), Scrii-topia sau Ficþionalizarea subiectului auctorialîn discursul teoretic (2005) au reþinut atenþiaprin solida armãturã a demonstraþiilor teo-retice, punând în joc, cu dezinvolturã, darºi cu o acurateþe a enunþului remarcabilã,bibliografii impresionante, dar ºi prin mlã-dieri ale tonului critic pe care teoreticia-nul nu le acceptã îndeobºte cu uºurinþã.Foarte mobilã ºi cuceritor dezinhibatã, cuo înþelegere largã faþã în faþã cu textul,enunþa deja în Echinox (2001) un „ideal“spre care scrisul ei tinde din ce în ce maievident: „Cred cã discuþia despre «putereacriticului» trebuie dusã pe cel puþin douãplanuri: trebuie sã diferenþiem între criti-cul teoretician literar ºi criticul aplicativ,cronicar literar. ªi unul, ºi celãlalt pot jucala un moment dat rolul criticului de direc-þie, însã demersurile ºi mizele lor sunt dife-rite. Idealã pânã la utopie ar fi situaþia încare cele douã roluri ar putea fi jucate im-pecabil de aceeaºi persoanã“. În Scriitopia,noutatea, nu atât de idee, cât de atitudineºi expresie, o identificam în descrierea actu-lui critic ca ficþionalizare a subiectului auc-torial. Mihaela Ursa mizeazã pe luciditatea„cartezianã“, matematicã, a lecturii aviza-te, însã ºtie ºi cã obiectivitatea criticului are

suflet, pune în miºcare senzualitãþi ºi înfio-rãri, aºezându-se la distanþã egalã de ºtiinþãºi plãcere. Criticul se instaleazã în vecinã-tatea fierbinte a cãrþii comentate, instru-mentele îi sunt exacte, dar ºi fin persona-lizate, nu se uitã pe sine în spectacolulmiraculos al interpretãrii. Din întâlnireascrutãtoare cu textul celuilalt se naºte ine-vitabil un text ficþional de rang secund, darºi, în parte, autoficþional. Nici criticul nupoate alege sã lipseascã din textul sãu, ase-meni oricãrui autor.

Într-un fel, Eroticonul a fost pregãtit deDivanul scriitoarei (2010), volum alcãtuitîn urma unei „investigaþii asupra feluluiîn care scriitoarele din România îºi gestio-neazã identitãþile“. Titlul sugereazã dinstart o formulã suspendatã ºi cu toate fina-lurile deschise: „în egalã mãsurã divan psi-hanalitic, introspectiv, lejer prietenesc, darºi contemplare, problematizare, giudeþ“. Auintrat în joc 14 scriitoare. Spuneam atuncicã prea scurta ºi generala Lãmurire mã lã-sa sur ma soif. Cea de-a 15-a doamnã acãrþii, inventatoarea jocului, iatã, îºi plãteºtedatoria.

Arhitectura cãrþii împacã excelent þinte-le profesoral-academice ale temei cu plãce-rea taifasului subþire. Conceptele ºtiinþeiliterare ºi cele douã „copile“ ale autoareisunt instrumente existenþial-interpretativecomplementare. Viaþa ºi biblioteca nu seincomodeazã nicio clipã. Rãsfoindu-i cândºi când blogul, Aberoscopul, i-am invidiat defiecare datã prezenþa extrem de umanã, pu-sã pe ºotii în cele mai sobre chestiuni, iro-nic-doctã în împrejurãri hazoase. Amestecde inteligenþã, bunã situare faþã în faþã cusine ºi cu ceilalþi, deschidere fãrã fasoane,dar ºi deloc îngãduitoare cu alunecãrile despirit. Intervenþiile sale în câmpul scriptu-ral ºi în cel existenþial se petrec în seamaunui livresc jucãuº, fãrã a fi uºuratic, cu oancorare în cel mai concret real niciodatãatinsã de banalitate.

„Roºcovana“, cum îºi alintã ea singurãmicul tratat despre ficþiunea amoroasã („Fic-þiunea amoroasã prezintã întotdeauna, im-plicit sau explicit, o erotologie, respectiv opseudoexplicaþie, o pseudoteorie sau chiaro ideologie a erosului, un cod de identifica-re a «adevãratei» iubiri sau a «naturii» iubi-rii. Erotologia, filosofie alternativã a iubi-rii, se alãturã puterii vizuale a eroticonului[„definesc eroticonul drept o imagine vizua-lã concentratã, la care avem acces prin inter-mediul discursului literar aflat la dispoziþie,dar în înþelegerea cãreia discursul verbal dis-pare, se face nevãzut pentru a permite maidegrabã lectura proprie poeticilor vizualeîn analiza imaginii, a figurii“; ºi „nu esteîntâmplãtor cã foarte frecvent eroticonuleste – la limitã – o scenã a ferestrei, un ta-blou în sine, în care interioritatea ºi exte-rioritatea comunicã prin intermediul uneirame, al unui ancadrament care presupu-ne aºezarea în calea unui privitor, a unuilector“] pentru a construi o lume ficþionalã

ghidatã de un anumit adevãr despre iubire:ideea cã iubirea este o chestiune de andro-ginie sau cã este o atracþie fatalã sau cã esteo putere creatoare sau cã este o boalã orio metafizicã sexualã devine legea absolutãa unei ficþiuni date“), are un punct de ple-care cu tentã ludic-savantã: „Mã preocupãmai ales funcþionarea unui capriciu eru-dit, respectiv cum se ordoneazã expozitivpropria mea bibliotecã interioarã, o biblio-tecã interioarã oarecare, cu ºi despre femei,cu ºi despre dragoste“, dar ºi rostul uneirecuperãri compensatorii: „Mi-am refuzatuneori – ºtiind cât de austerã poate fi co-munitatea ºtiinþificã – voluptatea de a scrieexact aºa cum mi-aº fi dorit. Nu mã refertocmai la un dicteu automat, ci mai degra-bã la starea de graþie – rarissimã, din câteºtiu – în care þi se dã ºansa de a deveni actoral bibliotecii tale interioare ºi de a scrie în ace-laºi timp o carte ºi jurnalul ei“ (s.m., I. P.).

Capitolele tratatului vorbesc despre in-teracþiunea dintre carte ºi cititor („fãrã sal-tul meu în ficþiune, cartea pe care o citescnu se trezeºte la viaþã; fãrã ridicarea per-sonajului dintre pagini pânã îi simt rãsu-flarea, lectura nu reuºeºte sã mã rãpeascãpentru a trece dincolo. Or, interacþiuneaaceasta vitalã nu poate rãmâne fãrã conse-cinþe: eu modelez cartea, care mã mode-leazã la rându-i“); despre „literatura «dedragoste» ca favoritã a «lecturii de plãce-re»“; despre ferestrele mincinoase prin caresunt privite, în literaturã, femeia sau iubi-rea; despre componenta livrescã a discur-sului îndrãgostit; despre „asocierea femeiicu rãul“ („asociere noþionalã þesutã chiar înfibra naraþiunilor de legitimare antropoge-neticã“), unul dintre locurile comune aleliteraturii despre seducãtoare ºi potenþialuldestructiv al senzualitãþii feminine; desprefemeie ca iniþiatoare a dialogului (lucru deneacceptat pentru un Paul Zumthor!): „es-te cert cã înaintea cãderii, pentru prima oa-rã în scena Facerii, femeia apare singurã,bãrbatul fiind în mod inexplicabil absent.Dialogul ca situaþie de comunicare apareîntr-un context în care atât Creatorul logo-crat, cât ºi partenerul Adam lipsesc“; desprefalsul paradox al scriitorului care dispreþu-ieºte femeia ºi, în acelaºi timp, scrie litera-turã de dragoste: „încleºtarea eroticã nueste, uneori, decât celãlalt capãt al dezgus-tului sau de-a dreptul al urii faþã de sexulopus“ (lucru verificabil ºi în poezia ero-ticã mizerabilistã); despre Madame Bovaryºi Anna Karenina º.a.m.d.

Sã recunosc cã plãcerea cu care o citescare ºi o motivaþie subiectivã, câteva dintrepreocupãrile noastre se ating. BibliografiaFeminitãþii limbii române se întâlneºte înmulte puncte cu bibliografia Eroticon-ului.Când mi-a trimis un fragment din Eroticonpentru Promenada scriitorilor (proaspãtulalmanah al Filialei clujene a USR), i-amsugerat sã asculte Erotokritul în versiunealui Nikos Xilouris. Îl gãsesc postat deja înintervalul de dinaintea apariþiei cãrþii. Darastea nu sunt decât detalii. Scrisul MihaeleiUrsa are un farmec contagios. Uneori îmipare rãu cã nu i-am fost studentã.

�

Irina Petraº

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 7

Patru filme filosofice de la TIFF 2012

P OLIÞISTUL (REGIA Nadav Lapid, Israel,2011). Un fel de elegie a revoluþio-

narului incompetent. Filmul este structuratîn douã episoade, care intrã în coliziune lapunctul culminant. Primul descrie în deta-liu viaþa unui luptãtor din trupele antitero.La fel ca-n 300, elogiul trupului, dispreþulfaþã de cei maladivi (care sunt folosiþi, darnu integraþi), cultul autoritar al paternitãþii(ºi altele) au, toate, ceva nazist. Cu ironiaaferentã cã acþiunea se petrece în Israel.Mai ales în primul episod, producþia luiLapid (care a fost prezent în sala de laArta) cade la montaj: informaþii redun-dante sunt strecurate, ce nu au legãturã cuintriga sau mesajul filmului. Poliþistul ar ficâºtigat la capitolul mister prin disconti-nuitate. Al doilea episod începe cu niºtepunkeri aflaþi în exerciþiul distrugerii uneimaºini. Faza amuzantã e cã maºina distru-sã aparþine Shirei (Yaara Pelzig), textieraunui grup de anarhiºti, care se pregãtesc deprimul lor atentat. Shira n-ar putea fi supã-ratã pe punkeri: dacã ei îi distrug maºina,ea vrea sã distrugã întreg sistemul pro-ducãtor de bunuri. Scena care taie acþiuneaoarecum previzibilã ºi banalã din primulepisod este, retrospectiv, una dintre celemai reuºite ale filmului. Cum sã-i înþelegempe anarhiºtii moderni? Avem acces imediatla „lumea“ lor în scena în care liderul gru-pului, creierul revoluþionar, îl invitã pecolegul lui, care se plânge cã violonistulambulant cântã prost, sã ia vioara ºi sã deael o performanþã superioarã, dacã este capa-bil s-o facã. Ceea ce se ºi întâmplã. Avemaici un principiu acþional, cel al influenþã-rii directe a realitãþii, ce vrea sã înlocuiascãacceptarea pasivã, înþeleaptã ºi resemnatã.Cele douã grupuri se ciocnesc în final.Dacã stânga ar fi jucat atât de prost în celde-al Doilea Rãzboi Mondial, dreapta ar fifãcut joncþiune cu trupele din Japonia.Miza filmului este totuºi alta decât conflic-tul dintre douã viziuni distincte asupralumii: scena în care Yaron (Yiftach Klein)se uitã la cadavrul blond al revoluþiei esteîmbibatã de o enormã nostalgie ºi compa-siune, „an unfinished simpathy“.

Alpii (regia Giorgos Lanthimos, 2011,Grecia) Dupã briliantul Caninul, Lanthi-mos mai vine cu un alt hit. Faptul cã oame-nii plecau din salã cu priviri ultragiate spu-ne mult despre obscuritatea ºi aparentulezoterism din Alpii. Este în fapt un filmdespre psihologia ºi ingineria actorului,despre naraþiunile pe care le proiectãm ºirolurile pe care le jucãm pentru a supra-vieþui. Personajele principale preiau roluri-le unor persoane decedate, pentru a alinaniºte traume sau pentru a realiza în esenþãniºte psihodrame. Violenþa ºi cultul per-fecþiunii caracterizeazã aceastã „sectã“ deactori existenþiali, care îºi considerã rolul ochestiune de viaþã ºi de moarte (vezi sec-venþa tentativei de sinucidere). Uneori sce-nele sunt monstruoase ºi emanã un sarcasmgrotesc, ce parã sã provinã din Beckett ºiIonesco. Cred cã filmul se poate înscrie înproiectul teatrului absurdului din anii ’50,

mizând pe incomunicabilitate, fractura dis-cursului ºi pe mister. O magie efectivã ianaºtere atunci când joci rolul unei persoa-ne, când devii afectiv acea persoanã. Amu-zant ºi sinistru în acelaºi timp profesiona-lismul actorilor: faptul cã-ºi repetã rolul, cãsunt pedepsiþi pentru devieri etc. Misteruleste captat ºi de violenþa excesivã, atitudi-nea macho a protagoniºtilor, capacitatea oa-recum kafkianã de a pedepsi ºi de a „omorîca un câine“.

Iron Sky (regia Timo Vuorensola, 2012,Finlanda, Germania, Australia). O parabolãa nazificãrii Americii ºi o parodie la cel de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi la cel dinIrak. Naziºtii sunt caricaturizaþi (puþin maimultã cercetare nu strica) ºi un model ne-gru este adus în scenã (Christopher Kirby)pentru a accentua desuetudinea diferenþeidintre spiritul arian ºi cel afro-american.Naziºtii au ajuns pe Lunã ºi au prosperat,în ciuda faptului cã revoluþia digitalã a tre-cut pe lângã ei. Sunt capabili totuºi de crea-rea unor arme de distrugere universalã, caGötterdämmerung, ce ar putea gãuri la pro-priu Terra. Dar naziºtii, prin cultul lor ri-tualic pentru onoare, sunt „singurii pe careamericanii îi pot bate în luptã dreaptã“,cum spune preºedinta Americii (StephaniePaul). Filmul este interesant din perspec-tiva criticii nazificãrii Americii, þara li-

bertãþii va deveni (a devenit) o oligarhie,în care marketingul ºi consumismul faclegea ºi în care gustul pentru securitate pri-meazã în faþa libertãþilor personale. „Dacãai bani, ce mânca ºi infractorul este þinut încuºcã sã nu ai emoþii când traversezi strada(dacã suspectul de terorism e þinut în lesãîn Guantanamo), poþi renunþa la dreptul laviaþa privatã ºi contrasemna Patriot Act.“Majoritatea autorilor de SF vorbesc despredictaturã atunci când se referã la forma deguvernãmânt din viitor. Probabil cã suntemultimii oameni liberi. Probabil cã am fost.„Istoria se repetã întâi ca tragedie, apoi cafarsã“ (Karl Marx). A recicla nazismul dincoºul de gunoi al istoriei ca sã fabrici tramaunui film înseamnã a reactualiza niºte în-semnãri din Evreii, un popor de singuraticide Cioran. „Might is right“ – „statul e to-

tul, eu sunt nimic“. Istoria viitoare a ome-nirii pare înscrisã în Întuneric la amiazã ºi1984. Era sã uit, m-a amuzat promoul laprodusele Apple, în special la iPhone ºiiPad. Cu un iPad se armeazã Götterdämme-rung, arma destinatã sã distrugã planete. Sãfie aici un mesaj subliminal?

Oslo, 31 august (regia Joachim Trier,2011, Norvegia). Povestea unui tânãr careîºi vindecã dependenþa de droguri într-uncentru de reabilitare, dar care nu poate sãfie vindecat ºi de boala sufleteascã de caresuferã. Am putea spune cã existã o lege afirii, una contradarwinistã (the weak willsurvive), iar aceastã lege constatã cã tocmaicele mai strãlucite exemplare au un imboldinerent spre autodistrugere. Ce le oferã so-cietatea celor care trãiesc în polii fiinþei lorsau la ecuator? Puºcãria, ospiciul sau supra-doza de heroinã. Existã o relaþie de mutu-alã excluziune între excelenþã ºi mediocri-tate, a cãrei singurã excepþie pare sã fieGoethe. Cel mai bine se vede discrepanþadintre cei strãluciþi ºi mase în tabloul luiFriedrich, Cãlãtor deasupra mãrii de ceaþã.Cel ales este înclinat sã depãºeascã buzaprãpastiei ºi sã se arunce în vid. Uneoriadaptarea nu este o opþiune. De ce oraºulOslo este personajul principal din filmul luiTrier? Pentru cã Oslo, cu toate parcurile,pãdurile, autostrãzile ºi cu toatã poleialabenignã a burgheziei care a dat de petrol,este, cum „spunea“ Ulver, Perdition City. Sãtrecem dincolo de faþadã, Oslo este vam-pirul, Moloch care þipã dupã sacrificiu.Dincolo de determinarea spaþialã, 31 au-gust e ultima zi de varã (ºi nu existã o varãmai plãcutã ca aceea norvegianã) – neîndreptãm spre iarna polarã, când, la ora 3,luna va rãsãri odatã cu depresia!

La a doua vizionare:a) Scena cea mai reuºitã îmi pare cea în

care Anders stã singur în cafenea ºi audepoveºtile celor din jur ºi în care vedem prinochii lui alte destine care penduleazã întreobiºnuinþã ºi depresie.

b) Zâmbetul lui Anders aparþine unuiacare îºi recunoaºte absenþa în miezul pre-zenþei: de fapt el îºi ia rãmas-bun de la lu-mea sa, instalându-se în neantul pe care îlanticipeazã mereu. De aici, imensa nostal-gie a existenþei lui Anders, care a pierdutbãtãlia ºi doar priveºte din exterior propriasa înhumare. Un fel de „goodbye cruelworld“.

c) Penultima scenã, cea anterioarã ima-ginilor cu (personajul) Oslo, este cadratãde la uºã. Noi, cei care ne îndreptãm spreviaþã (oare?), suntem þinuþi „afarã, în faþauºii“. Un mesaj foarte clar din partea luiTrier cã instinctul nostru vital ne þine de-parte, separaþi, înapoi în uterul normei, întimp ce Anders este excepþia, peste carecade cortina ca un giulgiu.

�

ªtefan Bolea

CINEPHILIA

8 • APOSTROF

V ÂRSTA ROTUNDÃ în cazul poeþilor asi-gurã un lung parcurs ºi, pentru cei a

cãror muzã nu este leneºã, aceasta înseam-nã dospirea operei. La ºase decenii de viaþã,Mircea Petean este autorul unui prodigiosnumãr de volume de poezie, dovedind –cum scria odatã Ion Mureºan –, cã „nimicdin ceea ce þine de poezie nu-i este strãin“.Observaþia aratã cã, în cazul lui, poeticita-tea este rezultatul unui filtru, al unui reflexintelectual pus continuu la treabã, nedes-curajat de nicio realitate, discursul liric fiindceea ce se încheagã ca rãspuns la provocã-rile cele mai felurite.

Ceea ce a atras însã atenþia din primaclipã asupra prezenþei auctoriale a lui Pe-tean a fost o creativitate proteicã. Încã Ni-colae Manolescu menþiona, chiar la debutulîn volum al poetului, „o fazã de disponibi-litãþi multiple, un virtuoz al «imprecaþiei»,ca ºi al «cântecului» […], cu înclinaþie spregrotesc, dar ºi spre suav. Nota lui esenþialãmi se pare o anume îndrãznealã în invenþie,insolitul metaforelor care se þin tocmai deaceea minte“. Ideea a prins ºi s-a regãsit, larãstimpuri, ºi printre observaþiile fãcute dealþi comentatori: „poet pentru care a scrie/a rescrie a devenit un fel de religie prin careceea ce e nesemnificativ devine sens, ceeace e derizoriu devine grav, ceea ce e macu-laþie devine jubilaþie“, nota Ioan Moldovan.Iar Tudorel Urian era de pãrere cã „Peteanare o mare capacitate de a se reinventa capoet, de a produce surprize chiar ºi acolounde totul pare clar ºi predictibil“, scrisullui apãrându-i drept „creaþia unui autorlucid, cerebral, cultivat, cu umor ºi spiritironic. Aproape o chintesenþã a spirituluiechinoxist“.

Descifrarea secretului acestei poezii opropune Irina Petraº, vãzând în Petean „unexemplar poet al locuirii […] E o literaturãlarg recuperatoare, una care cautã date eter-ne în frânturile clipei trecute ºi în recom-punerile celei prezente, care nu se recunoaº-te pe sine fãrã acest trecut comunitar. […]o mitologie personalizatã, dar ºi cu rãdãciniputernice într-un loc al memoriei în care sepoate regãsi“. În aceeaºi direcþie mergea ºiCristian Livescu, pentru care textul petenianvine din „asumarea a douã reguli de aur alepoeziei […]: prima, cã poetul are de cer-cetat, de explorat, de transpus în vizionarun domeniu, lumea pe care o duce cu sine;a doua, cã aceastã lume se relevã secvenþial,din fãrâme pe care poezia le recupereazã,dându-le coerenþã ºi fãcând din ele «urcuº»cãtre sine, cãtre «întunecatul munte» al onti-citãþii. […] Poezia lui Mircea Petean a ºtiut

sã împace spiritul textualist cu chemareastrãbunilor ºi ritualul intimist“.

Datoritã acestei aºezãri în emporiile li-ricii, Mircea Petean poate fi, în principiu,oricât de prolific, fãrã a se dilua. Nu îi revi-ne, la drept vorbind, decât sã fie consecventcu sine, dezvoltând pe rând disponibilitãþileplurale pe care le-a manifestat dintru început,cu atenþia ca izvoarele lirice sã nu îi sece.

Capacitatea de a formula memorabil i-a fost observatã devreme, la prima pla-chetã de versuri: „fiecare poem conþine ver-suri tulburãtoare cu valoare de aforism, deo concentrare emoþionalã ºi o limpezimea ideii care te cheamã sã revii asupra lor“(Constanþa Buzea). Nu a scãpat nevãzutãnici infuzia participativã, cãci „poezia sareflexivã este însoþitã de un profund filonemoþional“ (Traian T. Coºovei).

În fond, Petean se vãdeºte a fi din nea-mul centaurilor, succesiunea poeziilor pecare le semneazã dezvãluind, în timp, „vi-ziunea unui poet aparent tradiþionalist, darpostmodernist prin mijloace“ (NicolaeOprea). Într-o poziþionare similarã îl des-coperã ºi Andrei Zlãtescu, ca pe un „poetduplicitar, prea înþelept pentru un citadin,dar exilat, pripit, în traiul de la þarã“.

S-a jalonat judicios ºi configuraþia aces-tei poezii, Virgil Mihaiu amintind „câtevadintre trãsãturile definitorii ale acestei poe-zii: relativismul, sentimentul implicãrii înpur hazard, asumarea «banalitãþii», a con-diþiei umane oneste, dar ºi ludicul supremal jocului metaforic. Poemele lui MirceaPetean sunt receptacole deschise spre totceea ce îl (ne) înconjoarã, spre tot ceea ceîi (ne) fu dat de soartã, marcate de o atitu-dine liricã pe care aº defini-o hedonism bi-

ne temperat“. Dar Simona Sora distinge ju-dicios cã „nu din întâmplãrile cotidianuluide «zi dupã zi» îºi extrage M. P. poemele,ci dintr-un cotidian al limbajului poetic la-tent“. Ce rezultã din aceastã alonjã? „Mãre-þie ºi derizoriu. Ambiguitate. Epic ºi biogra-fic. Polimorfism. Intertextualitate. Modulîn care poetul penduleazã între tentaþia dea lua în serios existenþa, sancþionând-opânã în aspectele sale sociale ºi cealaltã ten-taþie, a ironiei, a replicii concrete ºi a per-sonajelor pitoreºti. […] În final, lirica luiMircea Petean se dovedeºte a fi una a cãutã-rii, a unei lupte perpetue cu realul“ (Maria-na Ilie).

Ar rezulta de aici cã disponibilitatea au-torului este polimorfã, cu deschideri în maimulte direcþii, ceea ce nu este întotdeaunareceptat ca un avantaj, dar calitate care,prin acumulare, devine un continent totmai conturat peste peisajele cãruia suflã,neîndoielnic, suflul entelehial al celui carel-a conceput. Toate acestea nu se petrec fãrãriscuri, dupã cum sesiza Mircea Zaciu:„Bucolic ºi citadin, ingenuu ºi livresc, spe-culativ ºi direct, ironic ºi grav, sentimentalºi tãios, schimbând registre ºi stiluri cu des-tulã detaºare, Mircea Petean îºi riscã de fie-care datã, carte dupã carte, miza intimã,gata totdeauna sã ºi piardã la o adicã“.Dezvoltãrile lirice nu se fac, astfel, fãrã pri-mejdie, iar metamorfozele acestui talent,prin diversele contexte favorabile comu-nicãrii, aduc câºtiguri într-o zonã, pentru aamâna decantãri într-alta. Fiindcã, într-adevãr, dacã este sã spui care ar fi tonulinconfundabil, menit sã facã prozeliþi ºiºcoalã, al acestei puneri în paginã, rãspun-sul nu ar fi neapãrat la îndemânã. Dupãunii, ar fi vorba despre „teatralismul gro-tesc ºi sarcastic“ (Radu G. Þeposu), dupãalþii despre „o vivacitate uºor histericã ºiuºor histrionicã“ (Ioan Moldovan), „discre-þie ºi mãsurã“ (Octavian Soviany), „tendin-þã de epicizare a discursului liric“ (Constan-tin Cubleºan), „o liricã a sedimentãrilor, aacumulãrilor treptate, a aluviunilor ºi avul-siunilor de tot felul“ (Al. Pintescu), o „alu-necare linã dinspre real spre imaginar, acea-stã transformare subtilã a priveliºtilorexterioare în realitãþi interioare este atot-prezentã“ (Ioan Milea). În aceste condiþii,se poate socoti cã scrisul lui Mircea Peteanurmeazã, în felul lui, tectonica finã, capri-cioasã, dar, în fond, consecventã cu sine cademers iscoditor, ca perpetuã cãutare ºireconfigurare, a poeziei înseºi, asumatã camodalitate de raportare la viaþã ºi conver-tire a existenþei în prilej mereu împrospã-tat de experienþã esteticã. �

MIRCEA PETEAN:Palimpsestaniversar

Ovidiu Pecican

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 9

Luce d’AgostoA Daria

tronchi carbonizzatiqua e là tra le pietre –luce d’Agosto

*pietre su pietredietro una rocciaannerita – il canneto

tra le pietre vicino la rivaun uccello marino – nessuna ondalo ha abbattuto ancora

*Un sentiero tagliato tra rocceAlla sua fine – casa con giardinoE le dipendenze del contadinello

sopra la corte lastricatal’uva imputridisce in grappoli –rari colpi di bastone

*uova di pietra nel vialeper Villa Pallavicini – seguiamo le tracce dell’uomo delle caverne

lastra di marmo pali di metallotetto di legno – nel chiosco turcopenso in romeno

*Il nuotatore fa il morto –alla testa della crocela pietra del sale

strappato dall’acqua del mareil crocifisso è gettatotra i pini sulla riva

*un muro di pietraall’entrata della maternitàe una profusione di fiori di bougainville

riposo totale –solamente rosicchiano pietrele cicale nel fogliame

*nella tana è cresciuta una pietrae dalla pietra è spuntatoun piccolo pino

sulla collina di pietrafermata nella pietra –case di pietra*il suono della campanariverberato per i vecchi muridi pietra – un’altra ora è passata

al mulino si macinacon pietre – mi perdo di fronteal giovane oliveto

*la luce sulla collinaall’alba – l’ombra spariscesotto le pietre

luce ed ombra si disputanoogni foglia – tremolioe scuotimento

*le foglie luccicanonella luce tutta nuova – i rumori di lavoroe vita adomestica

Daria sogna tra le mie braccia –le ombre del mattinoavvolgono il suo corpicino

*le foglie si sono pietrificatenella luce di mezzogiorno –un urlo trasformato in pianto

l’albero abbraccia il metalloe la pietra sudasotto l’arbusto di rosmarino

*la pietra della collina prima e ultima certezza –luce di vento

Genova-Pegli26 Agosto 2009

�

Traduzioni di LUCA OLIVA

MIRCEA PETEAN

Haiku

10 • APOSTROF

Rãutul, huma ºi lãstunii

(extrase din naraþiunea „Copil la ruºi“)

Motto: Râul Rãut este cel mai mareafluent al Nistrului. În istoriografie,

numele sãu este atestat în Letopiseþul ÞãriiMoldovei de Grigore Ureche, în care se

spune cã, în 1467, pe când ªtefan celMare se afla la Vaslui dupã biruinþa

asupra turcilor la Podul Înalt, i-au venitolãcari de la Soroca, înºtiinþându-l cã

nesãþioºii cazaci au intrat în þarã ºi pradã. „Decii ªtefan Vodã neputând suferi preneprieteni a-i lãsarea sã-i strice þara, ce

îndatã cu ai sãi, cu câþi era, i-au cãutat amerge, unde s-au ºi tâmpinat cu acea oaste

cãzãceascã pe Rãutu la Grumãdzeºti [astãzisatul Serbeºti, raionul Floreºti].

Fiindu cazacii în pradã rãºchiraþi ºi lovin-du-i noaptea fãrã veste, furã biruiþi cazacii.“

...APA RÃUTULUI, cu „interstiþii“ desmârcuri, mlaºtini; alte „interstiþii“ –

între moºiile satelor învecinate, cu crân-guri, fâºii forestiere de protecþie, ponoare,cariere de piatrã etc. Iar în firea mea ºi atovarãºilor mei de prime aventuri con-vieþuiau, în bunã înþelegere, geograful ºicãlãtorul, proprietarul de drumuri, cumziceam, cãruia curiozitatea ºi neastâmpãrulîi erau de propulsie ºi bucurie. Dar ºi pri-mejdii. Cum ar fi cea de înec. ªi eu trecutºi prin încercãri grele când, la Rãut, câtevreun vlãjgan nesimþit ne ataca pe noi, ceimai mãrunþei, afundându-ne, forþat, în apã.N-ar fi fost o problemã – noi înºine erambuni cufundaci, însã tipul ãla porcos îºi tre-cea mâinile pe la spatele piciului neajuto-rat, pe sub subsuorile acestuia, ca sã ºi leîmpreuneze la ceafa celui slab, pe care îlþinea îndelung sub apã sau îl afunda multprea des decât reuºea acesta sã ia o gurã deaer. Sigur, înghiþeam apã, ni se holbauochii, þipam, rãcneam, ameninþam cu „Las’cã-þi...“, dar fãrã a putea duce la sfârºit fraza– „... aratã el tata!“, pentru cã banditul ãlate afunda iar! Dar ºtiu cã, prin clasa a V-a,pe când eram la tabãrã, din iazul de laChersac l-am salvat de la înec pe OlegZmuncilã. El era mai înalt ca toþi noi cei-lalþi, însã pur ºi simplu nu ºtia sã înoate.

Astfel cã bazându-se pe înãlþimea-i înºelã-toare, când pãºise pe fundul de iaz deni-velat, nãmolos, fãcu un pas-doi mai multspre largul apei. Da, în faþa detaºamentuluide pionieri am fost lãudat ºi dat dreptexemplu de salvamar, nu altceva. Iar oglin-da acelei ape de la Chersac, astãzi evapo-ratã, urcatã la cer ºi, poate, de un milion deori coborâtã din nou pe pãmânt ºi tot deatâtea ori reîntoarsã firmamentului, mi-arãmas în memorie dimpreunã cu gâzelesubþiratice iute alunecãtoare, în genere, pesomnolenþa iazurilor de þarã, de þi se poatepãrea cã anume astfel, cinetic, se duc par-ticulele timpului…

*

S PRE PRIMÃVARÃ – închipuirea de cânteca piþigoiului... Frânturi de triluri, mici

partituri bizare, zise, parcã, dintr-un nai dezãpadã – melodia þine doar pânã harnicasuflare a pãsãrii topeºte fluierele dalbe aleultimei ninsori din martie, când Rãutul-râudevenea ruletã diavoleascã, în umflare re-vãrsãtoare de puhoaie descãtuºate întru în-mulþirea tainicelor bulboane ce se sfrede-leau pe ele însele; urieºeºti lozuri rotitoare– cele ale ameninþãtorului frãmânt de slo-iuri. Rãu(tul)... rãu vroia sã facã rãutãþi,revãrsându-se furios ºi nemilos. Viiturile luicantonau gheþurile – plutitoare, o vreme,dar deja stopate, bulucite înfruntãtor lapodul ce leagã satul nostru Negureni de unaltul, zis Chiþcani. Geniºtii mai puneau ici-colo calupuri de dinamitã sub straturi desloiuri cabrate, ce aduc a ziduri de palateruinate. Bubuituri straºnice, de zângãnescstrident sticlele sutelor, miilor de ferestreale celor douã comune. Umflându-se pânãpeste poate, apa dã peste maluri, luând-orazna. Pe defileul ghiolului, strãbate vreunkilometru, poate cã ºi jumãtate, ºi iat-o dejape buza grãdinii noastre, pe care, încetul cuîncetul, o potopeºte, încât, dimineaþa, sã nepomenim cu sloi-bob-sositor mai cã abur-cat pe prima treaptã a pragului casei. Tataface stavilã din buºteni ºi pãmânt la gurabeciului, sub îngrãditura ocolului cu oi, cupoiatã, cu gojineaþã. De e zi cu soare, brâie-le albastre ale pereþilor casei ºi ale acarete-lor se oglindesc... marinãreºte în tremurulundelor reci ºi tulburi, dar, scânteios-azu-riu, ºi în cristalele sloiurilor colþuros-sti-cloase.

Astfel, câteva zile la rând, Rãutul se re-vãrsa agresiv, duºmãneºte, fãcând rãu sate-lor înºirate pe malurile sale, ducând la vale

coteþe cu tot cu pãsãri, câini speriaþi, coco-þaþi pe propriile cuºti smulse din curþileoamenilor, animale înecate, cu burta um-flatã, rotunjitã ca un val nemiºcat peste cursulapei. ªi – dincolo de astea sau împreunã cuele – demenþa, nebunia curatã a unor co-pleºi de 10-12 ani de a face slalom pe sloiu-rile plutitoare, sãrind de pe unele pe altele,uneori chiar lãsându-ºi câte o cizmã înRãut, când nimerea cu piciorul între enor-mele bucãþi de gheaþã ºi aceste mai sã i-lînºface fatalmente!!!

Unele tragedii se întâmplau pe (sau –la) podul dintre Negureni ºi Chiþcani.Aceastã cale de trecere fusese de mai multeori dusã de ape, nerezistând milioanelor detone de gheaþã, de sloiuri ce apãsau dinsusul albiei, chiar dacã se întâmplau sã fiedetonate de geniºti. Astfel cã marii meºteride poduri ai comunismului se gândirã cã,bre Grigore, care nu vrei sã bei agheasmã,hai sã facem podul nu prea înalt, sã-l tur-nãm din beton ºi, de cum creºte apa, eava trece peste el, umflând pe deasupra ºimasa incalculabilã a sloiurilor de gheaþã.Douã-trei zile, hai, lasã, o sãptãmânã, sãzicem, oamenii mai îngãduie, pânã scadeRãutul ºi reapare la suprafaþã podul etc. Eibine – spre mare rãu: unii nu aveau rãb-dare, veneau cu cãruþele, cu carele, aproxi-mau cam unde e podul, cutezând sã în-drepte într-acolo caii, boii. Apa le veneaanimalelor pânã la burtã sau chiar mai sus.De obicei, cei mai mulþi treceau, dar, une-ori, nopþile, se întâmpla marea nenorocire:caii cãlcau pe alãturi de pod, cãdeau în bul-boanele învârtejite ale apei, trãgând dupã eicãruþa încãrcatã cu saci cu grâu, porumb– cãci la moarã mergea gospodarul care sepomenea ºi el în necruþãtoarea urgie apuhoaielor. Unii bãrbaþi mai vânjoºi, maiabili, reuºeau sã taie cu satârul hamurilevreunui cal sau chiar ale celor doi trãpaºi,încât se salvau ºi animalele, ºi el, þinându-se de coama sau chiar de coada lor, înain-tând extrem de greu printre sloiurile degheaþã, presante, aproape nimicitoare. Ie-ºeau la mal. Alþii însã, din nenorocire, sauscãpau numai ei, bieþii cai fiind traºi la fundde trãsura încãrcatã, sau se înecau dim-preunã cu animalele. Pânã spre dimineaþã,vestea neagrã se rãspândea prin Negureniºi Chiþcani: „S-a înecat cineva de la Cãzã-neºti (Vadul lui Leca, Negureni, Chiþ-cani…)!“ Noi, copiii, o tuleam de la ºcoa-lã. Coborând Deluºorul spre Rãut, ca sãvedem pe malul apei o manta, un þol (sauveretcã – un þol mai de colea) ce acoperea

Leo Butnaru

AnchetaELEMENTELE

P ÃMÎNT, APÃ, AER, FOC, acestea sînt elementele primordiale din care este fãcutã lumea, spuneau anticii.

Vã invitãm sã ne trimiteþi o reverie, ca sã folosim un termen al lui Gaston Bachelard, despreelemente – sau numai despre unul singur, care înseamnã ceva pentru dumneavoastrã.

Apostrof

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 11

un trup de om ºi cum, ceva mai la vale,douã perechi de cai sau o pereche de boi seopintesc sã scoatã din apa tulbure pe ceidoi cai cu tot cu cãruþa la care au murit în-hãmaþi. Bietele animale – mândre, frumoa-se, pe când sunt în viaþã – scoase însã pemal arãtau sinistru, cu enormele burþi um-flate de rãutatea Rãutului. Ne înfioram, necutremuram, dar, copii fiind, nu ne puteamreprima curiozitatea ºi ne tot învârteamprintre picioarele maturilor, prinºi cu tre-buri atât de groaznice.

Alteori, în anotimpurile mai calde, pepodul de peste Rãut se încingeau aprigebãtãlii între nuntaºii din Chiþcani ºi flãcãiidin Negureni, aceºtia din urmã cerând„vadra“ – un fel de platã pentru rãscumpã-rarea miresei. Pe vremuri, încãierãrile erausãlbatice, straºnice – nu se ajungea la cuþi-te, însã, uneori, la oiºti era inevitabil sã nuse ajungã: pur ºi simplu, cineva dintre nun-taºi smulgea oiºtea de la cãruþa în care eraumirii, naºii, de la celelalte cãruþe ºi – dã-i, ºidã-i în flãcãi! Dar unii din flãcãi reuºeausã smulgã vreo atare armã groaznicã dinmâinile nuntaºilor chercheliþi ºi – buh, buh!– în bãrbaþii legaþi cu prosoape ºi în vorni-cei – apãrãtorii mirilor – cu buchete în pieptºi „decoraþi“ cu panglici legate peste umeri,ca niºte banduliere. ªi – ºtiobâlc, ºtiobâlc!– se prãbuºeau în apa Rãutului nuntaºii ºipricinaºii cu „vadra“, cu rãscumpãrareamiresei! Spectacol de Ev Mediu, nu alta!

*

R ÃUTUL... APA lui punea satelor la dis-poziþie adâncimi pentru toate vârstele.

La pod, unde se aducea la murat cânepaNegurenilor ºi a Chiþcanilor, se scãldaunãtãfleþii de pânã la ºapte ani ºi mai fricoºiide opt-nouã ani. Aici apa era în faþã, caldãºi nu-i pãºtea nicio primejdie de înec, eifiind mereu în faþa ochilor celor maturi,care trebãluiau la pus sau la scos cânepa, laghilitul pânzei, la pescuit porcuºor ºi zvâr-lugã ºi, din când în când, câte o ocheanã,fel de fel de baboi de diferite specii. Sãtenicare trebãluiau în apã ºi pe marginea ei sau

pur ºi simplu treceau pe podul dintre celedouã comune. De aici se încãrcau tãbul-tocii cu scoici – cât frunzã ºi iarbã scoicile!– pentru hrana bobocilor, raþelor, gâºtelorce nu erau lãsate la apã – se mai rãtãceau,se pierdeau sau chiar erau furate, rãufãcã-torii sucindu-le capul ºi trecând dintr-oparte în cealaltã a râului. Alte locuri de scãl-dat – cu adâncime diferitã, vã spuneam, ºipentru mahalale diferite, e de menþionat,pentru cã acestea nu totdeauna se arãtauprietenoase unele cu celelalte – La Stuh(Gãinãrie), La Soroceanu (vârtej de ape;cicã, în timpul rãzboiului acolo cãzuse obombã, care ºi formase adâncitura în albiarâului), La Motor, La Cot. Prin acestepuncte strategice nu de puþine ori se iscaharþã în toatã legea între copiii, mai rar –flãcãuanii din satele noastre. Aruncatul/îm-proºcatul cu nisip, nãmol în cel care vroiasã iasã ºi se îmbrace deja. Uneori, necãjitultrebuia sã revinã de multe ori sã se tot clã-teascã de petele de pãmânt, când „agreso-rul“ îi strigã: „Nu te îmbrãca, ºarpe, pânãnu mã îmbrac eu. Nu te încinge, ºarpe, pâ-nã nu mã încing eu!“ Însã alteori încinsulera deja o operaþiune inutilã – cineva de pecelãlalt mal se strecurase ºi sustrase cureaua.

Toamna, mai pe frig – legatul cu noduristrânse-strânse al cracilor pantalonilor,mânecilor cãmãºilor, în timp ce posesorullor se scãlda. Frig, toamna. Deja a cãzutbruma, dar apa Rãutului încã mai e cãl-duþã. Mai caldã ca aerul. Astfel cã ieºinddin scaldã ºi gãsindu-þi totul ºi toatele înno-date, dârdâi de frig, pânã dezlegi un crac,o mânecã... Te ia naiba, nu alta... (Dar poa-te cã în atare mod se ºi cãlea mânzul ãla denegurenian, pentru cã nu prea þin eu minteca, în copilãrie, sã ne fi luat pe noi rãcea-la, din te miri ce...) Acum un timp, discu-tam cu ºefa bibliotecii din Teleneºti, dânsafiind din Þânþãreni, sat cu moºiile înveci-nate, spre sud-est, cu cele ale Negurenilor.Din vorbã în vorbã, prinsesem a ne amin-ti ºi de râul copilãriei noastre – spunea cãgospodãria lor era chiar pe malul Rãutului.„Acolo ne-am nãscut, acolo am crescut, nescãldam, pescuiam, creºteam pãsãrile, ghi-

leam pânza, strângeam scoici, topeam câne-pa, spãlam rufele... Acolo vãzurãm ºi prime-le reprezentaþii de striptease“, mai spuse –destul de plastic – doamna. Striptease-ul încopilãria noastrã... Ar fi o temã ºi aceasta:„striptease-ul“ de þarã, în casele cu mulþicopii, prin pãpuriºuri de lângã ape etc.

Spre sfârºitul lunii august, pânã sã în-ceapã noul an ºcolar, eram pus la dat câne-pa la darac, îndeletnicire care n-aº fi pututspune cã-mi displãcea cu totul, cu condiþiasã nu fi durat prea mult, în caz contrar lu-ându-mi timpul pe care mi-l programasempentru joacã. Mult mai plãcut mi se pãreaoperaþia de a pune cânepa la murat în apeleRãutului ºi de a o scoate, lãsând-o sã sescurgã, sã se usuce cât de cât pe mal. Lapodul ce lega Negurenii de Chiþcani, albiaRãutului era parcelatã – ca într-un ºah alacestei îndeletniciri gospodãreºti – cu sno-pii acestei plante textile aranjaþi într-un felanume unii peste alþii, stãpâniþi între patrupari înfipþi în nisip, în pãmânt, deasupracânepii sãtenii punând pietre sau aruncândnãmol, de asemenea din considerent de sta-bilitate, de siguranþã – sã n-o ducã apa lavale. Dupã ce se mura douã-trei sãptã-mâni, cânepa era scoasã, fiind lãsatã vreodupã-amiazã sã se scurgã pe mal, apoi spresearã dusã prin curþile gospodarilor. Noi,copiii, mai aveam ºi misiunea de a pãzi aceaavere. Uneori se întâmpla ca vreun rãufãcã-tor sã mai ºi ºterpeleascã din cânepa altora,pe când aceasta era încã în claia pusã la mu-rat. Sau, pur ºi simplu, cineva uitase carear fi fost parcela sa, trebãluind la o alta,strãinã. Bineînþeles, urmau explicaþii, une-ori destul de aprinse. Dar, în mare, la Rãutdomneau dreptatea ºi inviolabilitatea bunu-lui privat.

*

P RIVIT DINSPRE Rãut, din defileul pecare, în timpuri imemoriale, îl sãpase –

lat, generos, cuprinzãtor – aceastã apã, fal-nicã în depãrtãrile mileniilor, satul „meu“Negureni are, parcã, o centurã galbenã cunuanþe pal-oxidate duse spre brun. Aceasta– în partea-i dinspre sud-est. Pe alocuri,„brâul“, „chimirul“ atinge impresionanta(ameþitoarea!) înãlþime de 8-10 metri. Înrealitate, vorba e de o continuã lutãrie decâteva sute de metri, de un mal brusc-abrupt de argilã, pe care îl priveam, îl ad-miram, îl veneram, îl escaladam – pe undese mai putea totuºi – ca pe o adevãratãlegendã! Copilul din noi îl privea ºi îl per-cepea cu o obligatorie (inevitabilã, intrin-secã!) aurã de mister, de fabulos, sinu-ozitãþile (înspãimântãtoare, dacã priveai înjos, de pe buza înaltã a Mãreþei Lutãrii)permiþându-i imaginaþiei noastre sã trans-greseze epoci, basme, aventuri etc., pentrua se pomeni, liberã, plimbãreaþã ºi avidã deimpresii noi ºi cât mai tari, în spaþii de indi-cibilã, înfriguratã rezonanþã de enigmaticdus spre ocult, vrajã, sibilinic. Mai ales cã,uneori, pe crestele alea gãlbui-oxidate,palid-posomorâte sau aproape portocalii-radioase, în dependenþã de poziþia soareluiºi de anotimp, de vreme bunã sau vremerea, la diverse sãpãturi ocazionale, sus, pevãluririle crestei, se descopereau înmormân-tãri, din care apãreau schelete secondate, înlungul lor, de rugina vreunei foste sãbii, deulcele cu mãrgele ºi boabe de cereale în eleº.a.

�

În apã am murit prima datã. Îmi amintescºi acum, vã-ncurajez: nu-i deloc dureros. Dimpotrivã mãtaseaei te înveleºte cu o piele nouã ºi transparentãca pe un vierme de preþ.ªi nu te mai lasã din scutecul ei albbine încheiat. ªi acum stau în apã uºor legãnatcu bronhiile tremurînde, avide.Din cînd în cînd doar sar pe uscat.Atunci mã sufoc. Vorbesc gîfîit, precipitat, cu limba uscatã, împleticitã.Jos pe nisip sub picioarele goalelas ºi acum cîte o urmã uºor tulburatã, repede ºtearsã.Pãrul vîlvoi rãscolit ca o pãdure în flãcãriîmi stã la fel ºi acum.Cum intrã soarele adînc pînã aicieu însumi par cã plutesc captiv rãpit într-un nor albicios.Ori sub un nor, cel mai adesea, ce m-acoperã trãgîndu-mã-n sus,tot mai sus spre tavanul adînc în care cad încet,deodatã cu mine picurii noi dintr-o ploaie ce nu osteneºtede-atunci invizibilã.

�

VASILE DANReverie

12 • APOSTROF

Mal fantastic, Lutãria... Lutãria în preaj-ma cãreia ne prindea uluirea ca sentimentajuns în stare de... uliu... Da, sentimentulcare uneori e mai mult, alteori mai puþindecât o idee... Într-adevãr, priveliºtea verti-calitãþii multiplicate, parcã, ºi a prãvãliºuri-lor roaibe era fascinantã. Asta, ºi din cauzamiilor ºi miilor de scorburi-cuiburi sãpatede lãstuni în jilãveala lor – stoluri, stoluride lãstuni cu zboruri repezi, zigzagate, în-treþesute – din trei bãtãi zvâcnite de aripierau la Rãut! Paradisul acestor riparia ripa-ria (cum le zicea latinul, de la râpã, vede-se, derivându-le numele) era ocrotit ºi desuperstiþia – ce avea efect tabuistic, catego-ric în mintea noastrã! – cã cel ce devasteazã,stricã un cuib de lãstun, ca ºi în cazul celuide rândunicã, se spurcã iremediabil, um-plându-se de puzderia pistruilor ruginii,atât de nepopulari printre negurenieni.

Aþi auzit cumva ºi domniile voastrecum 10 mii, ba nu – 100 de mii de puiºoride lãstuni, apãruþi în interminabila reþea ascorburilor dintr-un mal uriaº ºi intermi-nabil de argilã, piuie în aºteptarea mãmici-lor care sã le aducã hranã? Ce acusticã!Acut-acusticã! Sub bolta auriilor amiezi!Piuitul a o sutã de mii, ba nu – a o mie demii de puiºori, pe care eu, piciul, cu capulridicat spre supranaturala frunte galbenã afabulosului mal non-stop (nu ºagã!) de Lu-tãrie – eu, piciul, cu gura cãscatã, priveam-ascultam în-fermecat infinitul numãr depliscuºoare cãscate (ca douã unghiuri deaur din cine ºtie ce teoremã pitagoreicã!),þiuitoare, chemãtoare, zumzãitoare în necu-prinderea dintre primãvarã ºi varã! (Aha!acele douã unghiuri aurii, de caº la gurapuiºorilor, formau ca ºi cum un rombuleþ.)Piscuit pe piscurile Lutãriei roaibe, fasci-nante! Dacã nu aþi vãzut-o, abateþi-vã cum-va pe defileul Rãutului, privind spre Negu-renii mei – mai existã, existã acea minunede relief (supra)natural – Lutãria abruptã,pe alocuri atingând 10 metri înãlþime. Maie ºi astãzi falnicã. Rãutul însã s-a piperni-cit rãu de tot, hrana lãstunilor s-a împuþi-nat pânã la sãrãcie ºi jale ecologicã, astfelcã ºi numãrul de puiºori piuitori a scãzutiremediabil... În juneþile mele (... postco-pilãroase!), pe lunca numitã a Lebedinei,scrisesem o elegie de prohod pentru aceaapã – leagãn ºi holdã pescãreascã a copilã-riei noastre, pentru acel Rãut de cândvacare, iatã... Iatã elegia-prohod:

= Malurile care cândva odrãsleau totceea ce poate prinde rãdãcini – golaºe-s înaceastã primãvarã târzie ce nu-þi va cunoaº-te pompoasele revãrsãri, Rãutule supt depompe ºi uitat de nori, dar mai ales – denoi, Rãutule rãu-pãþit, de neiubire nãmo-lit. Doar ca o nãdãjduire, pe malurile lutã-riilor roaibe tremurã peste vãluririle-þi mã-runte minuscula înmugurire a cãtiniºuluiprin spinii cãruia adierea vântului trece pre-cum niºte simþãminte în destrãmare; maieste oare, – te întrebi, mã întreb, – pânãpuzderia floricelelor roz-viorii va transfor-ma nãdãjduirea în plãpânda bucurie-a înce-putului de în-vãrare, când, prin vreun pâlcde pãpuriº salvat ca prin miracol, va rãsãricântecul lebedei tinere, cântec care acumnu-i decât gãoace-ocarinã încãlzitã sub albearipi de mumã-pasãre înfriguratã de teamã.Cântecul lebedei tinere – incredibila ta glo-rie de odinioarã fluturând, parcã, prin uºorînmiresmata înflorire a cãtiniºului, atât desuavã, încât abia-abia de colora vãzduhul,

ºi care nu era decât starea de incertitudinea frumuseþii, una din fugarele ei reveniripeste scorburile grãdinii cioturoase dinspreÞânþãreni, adãpostitoare de ciocãnitori cebat cu nemaiauzitã râvnã în tulpini, ca ºicum, dupã trecerea fiecãrui minut, ar anun-þa greºit nevenitele ore exacte; în copilãrie(o-di-ni-oa-rã!!!) toate orele sunt... inexac-te ºi de foarte scurtã duratã. =

(Nu am vrut sã folosesc ghilimele, pen-tru a autonomiza elegia; gãsind mai potri-vitã o pereche de semne de egalitate, la în-ceput ºi final...)

... Odinioarã... Sã mai rãmânem, sã maiîngãduim acolo, în odinioarã, ascultând deînþeleapta vorbã a celui care a scris poveºtipentru copii de la ºapte la ºaptezeci de ani,bunicul Ion Creangã, adicã, cel cu împãrã-tescu-i îndemn: Hai mai bine despre copilã-rie sã povestim, cãci ea singurã este veselã ºinevinovatã. ªi, drept vorbind, acesta-i adevã-rul. (Iar amintindu-ne de Huma FalniceiLutãrii de la Negureni iatã cã, implicit ºiabsolut firesc, ajungem/revenim la Humu-leºti! Nimic întâmplãtor, Doamne, în desti-nul Neamului românesc!...)

Vasãzicã, revenind în spaþiile ºi locuri-le care, pe vremea de care vã povesteam,încã nu dãdeau motive de adumbrite ele-gii, trebuie sã vã mai spun cã din fabulosulpovârniº al Lutãriei noastre a fost extras,plãmãdit, adus pe temelii întregul nostrusat Negureni. Anume cã în preajma nesfâr-ºitului mal s-au tot frãmântat luturi, muia-te cu apã cãratã cu butoaiele din Rãut, înamestec cu paie – „cãlcate cu pleavã“, pre-cum se spune la noi –, în mânat rotit decai, o pereche-douã, copitele cãrora creauacel aliaj de deal ºi câmpie, adicã de argilãºi paie care, chiar de nu e unul tare ca gra-nitul, ca betonul, nici slab de sã pui umã-rul ºi sã-l prãvãleºti nu e, pentru cã, trebuiesã vã spun, la câte cutremure de pãmânts-au tot perindat-scuturat de când mã þineu minte, la Negureni nu s-a prãbuºit vreunperete ctitorit din chirpicii cãlcãturii de lutcu paie acolo, în preajma fantasticei falii dedeal abrupt, de care v-am spus deja atâta,atâtea (dar nici pe departe totul, din câteºtie despre el copilãria mea!).

*

P E MALUL aburcat al Rãutului (doi-treimetri înãlþime), chiþcãnenii, precum

egiptenii antici pe Nil, îºi irigau ºi eilegumãriile. Sãpau, pur ºi simplu, direct înmal un semiturn, o semifântânã (partea din-spre râu e deschisã), din care, cu cumpãnã,sãgeatã, nuia, cârlig ºi ciuturã scoteau dezori apa (dimineþile ºi serile, când e priel-nicã irigaþia), rãsturnând-o în ulucul dincare alunecã spre micile canale dintre stra-turile cu roºii, vinete, ardei, þelinã etc. Iarbadea Griºa Gârlea, în inima Negurenilor,vizavi de noi, dincolo de sãlcii ºi stadion,pe panta Deluºorului, are roatã de irigat, lacare trage statornic ºi neobosit, parcã. Acearoatã enormã, pe circumferinþa cãreia suntprinse/instalate vreo zece cãldãri nu preamari care, jos, afundându-se în vlaga fântâ-nii largi (apã în faþã), se umplu ºi, pe ro-tunjimea miºcãrii, sunt aduse sus, unde-ºiplonjeazã ºuvoiul în uluc etc. Da, bineîn-þeles, este ceva comun în sistemele de iri-gaþie ºi rãsfirarea amintirilor...

�

� Despre pietre ºi alteape curgãtoare

A M DIVAGAT pe marginea reveriilor ba-chelardiene încã de la primele traduceri

în românã ale cãrþilor sale, încântatã sãdescopãr un instrument elegant-teoreticpentru amãnunþit vechea mea iubire delucruri simple – alt nume al lor fiind elemen-te primordiale. Românii ºi saºii din târgulcopilãriei mele învãþaserã unii de la alþiicã fericirea poate fi atinsã, de pildã, înpreajma unui ram þâºnit din piatrã golaºãarsã de soare nu departe de un fir de apã,de unde ritualicele drumeþii de sfârºit desãptãmânã începute de cum dãdea firul ier-bii. Dacã mã gândesc bine, la toate celepatru elemente, în toate ipostazele ºi suc-cedaneele lor, îmi plac mai ales semnele tre-cerii – curgerea, cãderea, valul ºi învãlui-rea. Sunt toate acestea ºi înaintãri, darþinta lor nu e creºterea, ci acumularea întimp trecãtor. Sau trecerea în timp. Deºiam copilãrit într-un târg cu tabieturi„domneºti-burgheze“, iar vacanþele la þarãau fost mereu prea scurte ºi rare, gusturi-le prime mi-au rãmas elementare. ªi ele-mentale.

Aºadar, nu pãmânturile întinse ca o tip-sie îmi plac, ci vãlurirea dealurilor (le vãdde jur împrejur: din balconul meu dinsprenord, din balconul dinspre sud; când coborspre oraº, din piaþa Cipariu. ªi din cimi-tir). ªerpuirea cãrãrilor, nu marile ºosele.Acestea îmi stârnesc admiraþia pentru iz-bânzile omului, dar tresar misterios-înfio-ratã mai degrabã la vederea unei potecicare pãstreazã încã la vedere paºii treceriiomeneºti. Micile strãduþe medievale stre-curându-se acvatic printre ziduri de piatrã,nu marile bulevarde; acestea din urmã îmisunt strãine, vastitatea lor rupe nodurilepetrecerii, adicã ale trecerii oamenilor uniipe lângã alþii într-o singurãtate ocrotitã deprezenþa discretã a vecinilor. Grãdiniþedezordonate, zburlite, liber-sãlbãticite, nuparcuri cu alei ºi ronduri respectând cu-minte-apatic geometrii impecabil desena-

Irina Petraº

• Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P.

te. Mi-e casa plinã de pietre de toate for-mele ºi mãrimile, cu ape misterioase înaspra lor consistenþã. Li se alãturã ramuricontorsionate, butuci noduroºi. Mirosul delemn proaspãt tãiat nu e întrecut decât decel mai extraordinar miros de moarte, celde iarbã cositã, de fân ars de soare.

Tot astfel, aerul liber (excelentã deter-minarea; ca ºi ochiul liber, nepervertit deartificii ºi în stare sã-ºi ia vederea ºi înþele-gerea în sarcinã i-mediat ºi ne-mediat), nuodãile îmbâcsite; ferestrele larg deschise, cuperdele fluturând ca sã-i elogieze nevãzutaprezenþã, nu hrube ferecate în miasme stã-tute. Fustele cu volane ºi învolburarea lorîn mers sunt ºi ele adieri mângâietoare, pa-le, jocuri miºcãtoare, rãsuciri ca de val tre-cãtor, tot atâtea vizualizãri/corporalizãri aledespicãrii vii a aerului, valorãri ale existenþeisale bogate. Miºcarea lui secretã, când lene-ºã, când nãvalnicã, sculpteazã norii într-unspectacol uimitor de neobositã imaginaþieplãsmuitoare. Pe aripile lui sunt aduse izuri,mirosuri ºi miresme, efluvii purtate de vânt,zvonuri de viaþã ºi de moarte pe care leadulmec prelung, interpretând pe cont pro-priu simfonia olfactivã.

Focul mã prinde cu dansul flãcãrilor luiunduite (undoite, în iamb fundamental).Tot el înseamnã cãldurã, luminã, pacea zile-lor însorite. Amintirile copilãriei sunt toatelegate de pietre, ape curgãtoare, vârtejuri devânt, dar mai ales însorire. „Interiorul visateste cald, niciodatã fierbinte – crede GastonBachelard. Cãldura visatã este întotdeaunamolcuþã, constantã, regulatã. Prin cãldurã,totul este profund. Cãldura este semnul uneiprofunzimi, sensul unei profunzimi.“ Varacopilãriei e prelungã, învãluitoare. Te þinesub aripã ºi miroase a aºternuturi proaspe-te, uscate la soare. A ierburi încinse. A nisi-puri jilav-fierbinþi, cu miros sãrat, de la-crimi de împãcare. Dinspre copilãrie, lumease vede precum marea privitã cu ochii mi-jiþi, orbiþi de soarele verii albe – departe ºifãrã sens imediat. Îmi vine în minte casa dela Chirpãr, cea în care m-am nãscut, strã-juitã de zidul bisericii-cetate ºi cotropitã deluminã; apoi, curtea picotind la soare a grã-diniþei din Marpod – ceilalþi copii dormîn pãtucuri, eu mã strecor pe pietrele-daledin curte, la soare, privesc minute în ºir gâ-ze minuscule ºi simt cã-mi iese inima dinpiept de încântare; cum ceilalþi dorm, toatãcurtea/toatã lumea e a mea. Lungitã subsoare – doar aºa mã puteam/mã pot lãsa învoia lenei, aþipitã ºi vast împãcatã. Lungireacu pricina îmi dã sentimentul câºtigãrii uneilungimi de timp în plus. Am mai spus-o:lungirea-la-soare îmi pare cea mai adâncã,mai tulburãtoare posedare reciprocã. Eu ºisoarele nu cerem nimic unul de la altul, nupromitem nimic. De aceea, dãruirea e per-fectã, fãrã rest. O îmbrãþiºare mereu adâncã,poate mai rãscolitoare, trãiesc ascultândmuzica preferatã. Sau când citesc o carte pegustul meu. Ori când, sub soare, întindculori pe pânzã, cu degetele, cu cuþitul depaletã. În aceste îmbrãþiºãri, totul e cald ºibun. ªi clar ca seninurile din octombrie.Adicã ameninþat deja. E acea închidere-deschisã pe care o pot adopta ca descrieresuccintã a relaþiei mele cu lumea.

Apele, ºi ele, îmi plac în variantelesprinþare, tresãltând peste pietre, fãcân-du-ºi loc în lume în susur ºi sclipãt. Tot astfel, ploile de varã, iuþi, vesele, copilã-roase, nu ploile posomorâte, morocãnoasede toamnã. Ploile cu soare – „mâine-i

sãrbãtoare“, zicea cântecul de copii, ºi chiarmi se pãrea nesmintit sãrbãtoreascã ziua dedupã ivirea curcubeului pe cer. Apele care(par cã) stau, lacurile, mãrile sunt prilejuride meditaþie, de lãsare în voia înºelãtoareieternitãþi. Surprinzãtor, omul viseazã laveºnicia trecãtoare a lumii faþã în faþã cuformele cel mai greu de cuprins ale sale:codrul ºi marea. Întinse, fãrã margini, de-ghizându-ºi trecerea în statornicie, cãcimoartea lor, ca ºi în cazul omenirii, nu sevede. Copacul ºi izvorul sunt mai vulnera-bile. Luaþi ca indivizi, trec. Au început ºisfârºit previzibil ºi fãþiº, oricât de adânci le-ai presupune rãdãcinile ºi de puternicrãmuriºul. Urãsc noroaiele, încleioºarea lorbãloasã, perversã; înþeleg cu oroare ce vreasã spunã versul bacovian: „ce zi primitivãde tinã“. Clocotul apei pe foc, sfârâitul tã-ciunilor sub apã, focul înteþit de vânt,pãmântul rodind sub apa cu mãsurã sauchiar pârjolit de foc sunt toate întâmplãricurate între elemente. Singur „noroiul(scrie G. Cãlinescu) e o confuzie între douãelemente care aruncã spiritul în incertitu-dine, o alterare ºi a apei ºi a pãmântului,nepromiþând nimic“.

Mersul pe jos îmi e tot atât de necesarca aerul. Ca apa. Am nevoie sã simt pãmân-tul sub picioare, periodic, ca pentru oreîncãrcare cu simplitate ºi firesc. Viselecare revin periodic, în variante uºor modi-ficate, sunt, mai întâi, cele ale rãtãcirii:noapte pustie, încercãri repetate ºi repetateºuate de a ajunge acasã – totul are ce-va cald/ameninþãtor, un miros de animalhãituit. Conºtiinþa de „fiinþã adãpostitã“funcþioneazã doar în casa ta, în locul tãu.

Casele din amurg, cele vãzute pe hotaruldintre aºezãri, în goana trenului care mãduce spre casã, aºadar, case în care eu nulocuiesc, mi s-au pãrut întotdeauna de o tris-teþe sfâºietoare – le presupun goale fiindcãnu le umple amintirea mea… Apoi, viseleteribile cu cãderi de pe verande înalte,secundele nesfârºite ale cãderii, cu inima câtun purice, gâtuitã, sufocatã, înnebunitã degroaza atingerii pãmântului ºi dorind sfâ-ºietor sã se întâmple odatã. Sã ies din lumeacare cade.

Elementele sunt de gãsit, fireºte, ºi întrupul omului trecãtor. Apa, mineralelepãmântului, aerul agãþat de celule ºi foculcreierului. Îmi place sã-mi amintesc cumcele patru elemente au pus o vreme înîncurcãturã descrierea stãrilor materiei decãtre om. Apa, aerul, pãmântul se regãseauperfect în starea lichidã, gazoasã, solidã,focul rãmânând suspendat în neastâmpãr.Când mintea omului a fost în stare sã cu-prindã mai mult – sã se vadã mai bine pesine, aº zice – plasma s-a oferit ca staregeamãnã focului, închizând cercul ºi pu-nând rânduialã în corespunderi.

�

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 13

Mi-ar plãcea sã trãiesc în ape, sã fiu apa(Zodia peºtelui, ºarpe chinezesc)Aº învãþa limba vietãþilor din eleM-ai pierde în imperiul de spumãdin rîul fãrã poduri, punþiFluviul apãsat în albiear da viaþã corabieiDucînd rãdãcina cu arbore cu totfãrã sã mã împotrivescaº fi chiar apa strãvezie din munþiAurora va fi întîmpinatãde rugãciuni spuse ºoptitîn catedrale de valuri(cele care nu s-au mai întors la þãrm)La zenit – rãtãciri în minaretele undelor,iar lîngã pietre, la cotituriaº dezlega destine ca eºarfe, voaluri,

marame, ºaluriÎn asfinþit coborîre printre turme de iezi,

de mieisã aprind lumini în castelele adînculuila banchetul lui ThalesLa banchet – ºi zei

*Aº dori sã exist într-o flacãrãdin focul lui HeraclitSã însãmînþez bolþi cu scînteiSã transform ierburi necosite în mãri

blestemateSã înalþ tulpini pentru palme – petale

Sã netezesc drumul sã poatã ieºi funiadin casa spînzuratuluiSã rãsfãþ tufiºul în nuduri pictatPlutirea în derivãaºa cum pîntecul te-a învãþat

*Am visat sã fiu locuitor al înaltuluiChiar la curtea lui AnaximeneSã sorb din mîna plinã de albinãSã salvez pe cele alungate din oglinziSã pierd pe continente pãrãsiteboabe din lanul care-a ascunsºi regele, ºi calulSã trec prin nori fãrã noroccu picãtura de apã vieºi ramura verdeîn cioc

*Dar eu sînt a pãmîntuluiPrintre moaºtele sfinþilormigrez în clopote de florivestind ºi pentru învingãtorica ºi pentru învinºirevãrsãri de zori...

�

Destin

14 • APOSTROF

Sãlcii

Prelungesc umbrepeste ape adânci.Între sus ºi josoglinda,chipul tãuîntors cãtre cersau în ape rãsfânt.Crengile curgfiinþa de ape cuprindîn adânc.

Curcubeele serii

Ploile cad asemenea gânduluilimpezit.De pe zidul cetãþiilumea tãcutã de josse-nalþã în curcubeu.Brâul Domnului,legãtura de focîntre cer ºi pãmânt,se multiplicãsfinþind searaîn culorile timpuluinelocuit.

Cântec de varã

Se revarsã ploi calde de varã peste frunziºuri ºi galbene flori.Iar sufletul se înalþã odatã cu ploaia catharsis cãzând plin peste noi.Trupul e cântec alunecândmagic în ploi.Se ridicã prin picuri albaºtriîn muzica sferelor,sã locuiascã în infinitsuflet ºi trup.

Aranca

În câmpia largã,pârguitã de soare,rãsar gânduri ce-adunã în snopiculorile timpuluioprit în legende.În vechiul castel,pe marginea lacului,umbrele serii refacportrete de strãvechi voievozi,adãstând la taifas.Pe þãrmul întunecato albã nãlucãpândind trecerea spre castel.În ceasuri ºtiute de ursitoareundele lacului deschidpoarta spre negura timpuluidin care pãºesc fantomaticspre þãrm siluetede tinere fete

înghiþite de apepentru iubiri neîmplinite.Strãvechi duhuri fãrã odihnãrevin în nopþi nepãtrunsesã-ºi plângã ursitul.Aranca trece albã în noapte,cu ochii de foc pãtrunzândnegura timpului înspre lac,dezleagã luntrea uºoarã,coboarã domol spre castelaºteptând în hãþiºul de ierburichemarea tânãruluiprins între mrejelestraniei frumuseþiivite pe þãrmuri searã de searã.Tânãrul voievod simte chemareaºi-alunecã blând între braþele reci,cu care Aranca-l poartã în lumea de veci.Uneori undele laculuiîncã mai poartã spre þãrmurimurmurul lor în nopþile reci.

Paºi stelari

Nopþile tac,ªi gândurile toate.Respirã doar cerulÎncremenit deasupra.ªi paºii tac,Ascultã noaptea,Iau urma stelelor,Drumul lor Luminat de tãcere.

Miraj

Înfloresc lanuri de floarea-soarelui în vara incendiarã, miraj galben pe tremurul verde-al pãdurii. O ploaie de sori incendiazã pãmântul, ochi plutitori în vârtejul amiezii. Deasupra, soarele rãsturnat în surâs,ademenit de mireasma pãmântului. Jos, azurul ondulat în galben solar, Pãmântul-freamãt galben albastru.

Din adânc

Prin galbenul solaral boabelor rãsfrânte în varãrãsunã chemarea pãmântuluiaspirând în adâncmireasma uitatã a luminii.În încleºtarea nopþii eterneca un clopot rãzbateglasul strãbunilorpentru a interzice cãderea.

�

Poeme deSONIA ELVIREANU

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 15

E FECTUÂND O cercetare asupra gastrono-miei transilvãnene din secolele al XVI-lea

ºi al XVII-lea, am ajuns la primul ingredientnecesar pentru o bucãtãrie: apa. Fãrã apãcuratã, de bunã calitate nu se pot imaginanici prepararea mâncãrurilor, nici curãþeniadin bucãtãrii.

În anul 1564, mercenarul italian GiovanAndrea Gromo relata cã la Cluj se ajungetrecând „peste dealuri ºi [...] pe lângã multeiazuri mici ºi atrãgãtoare“; „este un oraºcomercial mare ºi bine clãdit, cu ziduri pu-ternice, dupã felul obiºnuit mai demult, ºicu numeroase turnuri, situat pe loc ºes în-tr-o vale fermecãtoare între douã dealuri,printre care curge un râu cristalin“.1 Des-crierea lui Gromo sugereazã o ambianþãaproape idilicã, unde apa de bunã calitatese gãseºte fãrã probleme. În realitate, locui-torii Clujului nu puteau sã o obþinã chiaratât de uºor.

Clujenii, care de câteva decenii au pri-vilegiul sã aibã la dispoziþie apã de robi-net de bunã calitate, adusã în locuinþe princonducte, apã curatã ce provine din izvoa-re ºi pâraie din munþi, cu greu îºi pot ima-gina cã în oraºul lor timp de secole a fostconsumatã apã de calitate îndoielnicã, pro-venitã din fântâni sau direct din SomeºulMic. În ultima parte a secolului al XIX-leaîncã erau dezbãtute diverse propuneri desoluþionare a problemei calitãþii apei înCluj.2 Cei care scriau despre asta porneaude la starea de fapt, cunoscutã de toþi cluje-nii: cele mai multe izvoare ºi pâraie din ju-rul oraºului secau dupã perioade relativscurte de secetã, iar apa fântânilor era reaºi improprie consumului. Cum se poate ex-plica faptul cã în fântâni apa era atât de rea?

Literatura de specialitate3 menþioneazãcã valea Someºului Mic s-a format prin-tr-un proces eroziv-acumulativ; strãvechiulSomeº ºi-a format albia erodând în adân-cime straturile geologice existente în zonã.

În împrejurimile Clujului, acest proces acreat ºapte trepte de terasã care marcheazã,ºi în prezent, altitudinile succesive la cares-a situat strãvechiul râu. Pe fiecare treaptãde altitudine s-au pãstrat urmele luncilorlargi ale râului, iar pe suprafeþele plane aleacestora au fost construite, în timp, multedintre cartierele oraºului (Observator, Mã-nãºtur, Gheorgheni etc.). Dintre acestevechi suprafeþe de nivelare, la cea mai marealtitudine se aflã culmile Feleacului (vârfu-rile Mãgura, Peana ºi Cioltul Mare) ºi aledealului Lombului, iar la altitudinea cea maimicã se aflã zona centralã a vãii SomeºuluiMic, care se ridicã la numai 2-6 metri dea-supra luncii de astãzi a râului. Pe mãsurã cereþeaua hidrograficã a vãii s-a adâncit, s-aintensificat procesul de sfãrâmare a rocilorexistente în zonã, iar materialul rezultat afost transportat spre punctele cele mai adânciale vãii, unde s-au format depozite sedimen-tare sarmaþiene de zeci, pe alocuri de pesteo sutã de metri grosime. În aria depozite-lor sarmaþiene calitatea apelor este mai sla-bã, deoarece mineralizarea este mai accen-tuatã, tipul hidrochimic sulfatat, iar duritateaapei este ridicatã. Centrul oraºului Cluj afost construit pe aceste sedimente permea-bile, formate din nisipuri, microconglome-rate, argile nisipoase, marne ºi gresii, boga-

te în ape, alimentate prin infiltraþia precipi-taþiilor atmosferice ºi prin izvoare de versant.La baza vãii, stratul acvifer se alimenteazãprin infiltraþii din Someºul Mic.

Pânã la sfârºitul secolului al XIX-lea, pen-tru activitãþile zilnice clujenii au folosit înprimul rând apa Someºului Mic, râu careizvorãºte în Munþii Bihorului (SomeºulCald) ºi Munþii Gilãului (Someºul Rece).Pânã la limita de vest a oraºului – adicã pâ-nã la intrarea râului pe teritoriul oraºului –apa este de calitate bunã, potabilã. În drep-tul oraºului, stratul acvifer al luncii este po-luat atât prin mineralizarea sulfaticã, pro-venitã din dizolvarea ghipsurilor aflate înfundamentul luncii, cât ºi de apele rezidualeprovenite din pâraiele vãii, care, încã dinEvul Mediu, erau murdãrite de apele rezi-duale menajere, cu germeni patogeni, iarmai târziu, dupã secolul al XVI-lea, ºi deunele activitãþi meºteºugãreºti (tãbãcãrii,moarã de hârtie, prelucrarea unor plante,cum ar fi inul sau cânepa). La est de oraº,lunca Someºului Mic a fost ºi este poluatãºi în zilele noastre de pâraiele care dizolvãsarea din zona diapirelor aflate la Someºeni,Apahida ºi Cojocna, astfel cã, în aval deoraº, apa Someºului Mic nu mai putea fifolositã ca apã potabilã.

Canalul Morii. Începând cu al cincelea de-ceniu al secolului al XVI-lea, prezenþa oca-zionalã în Cluj a curþii, a principelui, a dre-gãtorilor, precum ºi a soliilor strãine areprezentat un imbold foarte puternic pen-tru ca oraºul sã-ºi transforme aspectele saleprovinciale. Înfãþiºarea urbei trebuia sã devinãcorespunzãtoare noului rol jucat de acestoraº: cea de gazdã a elitei politice, birocra-tice, militare ºi diplomatice a principatului.

Dintre numeroasele exemple care s-arputea cita pentru a ilustra schimbãrile pe-

�

D O S A R

Apa ClujuluiLukács József

APA

• Someºul Mic înainte de intrarea în oraº. Foto: Ferenc Veress (cca 1860)

D O S A R

1. Textul lui Giovan Andrea Gromo a fost pu-blicat de Andrei Veres, Documente privitoarela istoria Ardealului, Moldovei ºi Þãrii Ro-mâneºti, vol. I, Acte ºi scrisori (1527-1572),Bucureºti, 1929, p. 250-258; traducerea înlimba românã, în Cãlãtori strãini despre ÞãrileRomâne, red. Maria Holban, vol. II, Bucu-reºti: Editura ªtiinþificã, 1970, p. 346.

2. Herbich Ferencz, A Kolozsvárra javasolt Ar-tézi-kútról [Despre fântâna artezianã propusãpentru Cluj], Erdélyi Múzeum-Egyesület Év-könyve, tomul 6, vol. 1 (1871-1873), p. 68-72; Pávai Vajna Elek, Kolozsvár s környé-kének geologiája [Geologia Clujului ºi aîmprejurimilor sale], M. Kir. Földtani IntézetÉvkönyve, 1871, p. 327-462; Koch Antal,Kolozsvár és vidéke talaj- és forrásviszonyai-ról [Despre condiþiile geologice ºi proble-ma apei în Cluj ºi în împrejurimile sale],Orvos-Természettudományi Értesítø, tomul V,4/1883, p. 87-109.

3. Geografia României, vol. I, Geografia fizicã,red. Lucian Badea et al., Bucureºti: Editura

Academiei Republicii Socialiste România,1983, p. 296-299; Pe poteci cu bãnuþei de pia-trã: Ghid geologic al zonei Clujului, coord. Ni-colae Mészáros ºi Octavian Clichici, Bucu-reºti: Editura Sport-Turism, 1976, p. 38-40;T. Morariu ºi I. Mac, Regionarea geomorfo-logicã a teritoriului oraºului Cluj ºi împreju-rimilor, Studia Universitatis Babeº-Bolyai, seriaGeologie-Geografie, 1967, p. 75-88; VirgilSurdeanu, Dana Goþiu, Ioan Rus ºi AndreeaCreþu, Geomorfologie aplicatã în zona ur-banã a municipiului Cluj-Napoca, Revista degeomorfologie, vol. 8, 2006, p. 25-34.

D O S A R16 • APOSTROF

trecute în Cluj pe la mijlocul secolului alXVI-lea, unele rezultate din iniþiativele ce-tãþenilor ºi ale conducerii oraºului, altelesolicitate de curtea princiarã, este potrivitsã fie amintitã hotãrârea consiliului orã-ºenesc din 16 aprilie 1558, când, din raþi-uni de curãþenie ºi igienã, a fost decisã aducerea apei Someºului Mic în imediatavecinãtate a oraºului, printr-o albie sãpatãîn pãmânt. În prezent, acest curs de apãeste cunoscut drept Canalul Morii. Pentrurealizarea proiectului, oficialitãþile au soli-citat de la regina Izabella scutirea oraºuluide la plata impozitului timp de un an. În25 iunie, consiliul, dorind sã realizeze câtmai repede canalul de aducþie, a hotãrâtca fiecare zecime, adicã fiecare subdiviziu-ne a oraºului formatã din zece case, sã tri-mitã oameni care sã ajute la sãpat.4

Se poate presupune cã acest Canal alMorii este de fapt un vechi braþ al Some-ºului Mic, în care în timpul oraºului romanNapoca încã curgea apa. Drept argumentse poate aduce faptul cã zidul nordic al ora-ºului antic era paralel cu acest braþ al râu-lui. Peste acest zid antic a fost construitzidul nordic al Clujului medieval. Odatã cutrecerea secolelor, Someºul Mic ºi-a adân-cit albia principalã ºi astfel, pânã în epocamodernã, în braþul vechiului Someº curgeadoar surplusul de precipitaþii. În anul 1558,vechea albie a fost sãpatã ºi adâncitã ºi i-afost deschisã în amonte de oraº o nouãlegãturã cu principalul curs de apã prin careapa Someºului Mic a putut sã fie deviatã încanal ºi spre oraº.

Pâraie din apropierea Clujului. Pe teritoriuloraºului medieval ºi al domeniului care i-aaparþinut, au existat ºi existã ºi azi într-oformã oarecare, la suprafaþã sau canalizate,câteva pâraie. Dintre acestea amintesc douãape curgãtoare mai mici, care în secolele XVIºi XVII aveau albiile în imediata vecinãtatea oraºului. Amândouã au izvoarele pe versantul nordic al dealului Feleacului ºi curgeau spre Canalul Morii ocolind, unuldinspre vest ºi celãlalt dinspre est, centrulistoric al oraºului. Amândouã sunt amintitepe hãrþile vechi sub numele de „pârâul Þi-gan“ (Cigány patak).5 Referitor la etimolo-gia acestui nume existã douã ipoteze. Unadintre ele susþine cã aceste pâraie au strãbã-tut vechile colonii ale romilor clujeni – unaîn zona pieþei Cipariu de astãzi, cealaltã înzona Spitalului de Psihiatrie.6 O altã ipotezãeste cã denumirile provin din caracterulnestatornic al acestor ape curgãtoare, eledeversându-se adesea în timpul ploilor abun-dente, în perioade secetoase secând de tot.7

Fântâni din oraº. Pe lângã Someºul Mic,celelalte surse de apã a oraºului erau fântâ-nile sãpate în startul gros de aluviuni sedi-mentate la baza vãii. Apropierea albiei So-

meºului Mic face ca sub centrul oraºuluipânza freaticã sã fie cantonatã la adâncimirelativ mici, de doar câþiva metri. Drepturmare, fântânile de pe teritoriul oraºuluiau fost direct influenþate de precipitaþii ºide infiltraþiile din Someº. Încã de la înce-puturile oraºului, stratul de sedimente desub aºezare a fost contaminat continuu.Trebuie avut în vedere faptul cã oameniilocuiau în case aglomerate în interiorulincintei de apãrare, iar lângã case erau graj-duri pentru animale, cu orãtãnii, porci ºivite. Chiar dacã în secolele XVI ºi XVII nuputem vorbi despre o poluare la scarã largã,fântânile erau contaminate cu fecale infil-trate în sedimentele de sub oraº din gu-noiul de grajd ºi latrine. Nu este de mirarecã în istoria oraºului Cluj – cum se întâm-pla ºi în cazul altor aºezãri – pot fi evoca-te atâtea epidemii.

Din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea s-au pãstrat relatãri despre viaþa coti-dianã din Cluj care subliniazã faptul cã peatunci nu existau canalizare ºi reþea de apãcurentã, iar condiþiile de trai erau asemãnã-toare cu cele din secolele mai vechi. Majo-ritatea fântânilor din oraº aveau apã atât derea, încât nu putea fi folositã decât pentruspãlat. Existau câteva fântâni bune în oraº,una în piaþa Muzeului, alta în târgul de vite(piaþa Mihai Viteazul de astãzi) ºi alte câte-va în suburbii. O altã modalitate de apro-vizionare cu apã a clujenilor erau cãruþelecu butoaie, din care apa luatã din Someºera vândutã cetãþenilor. Contemporaniiapreciau cã apa din Someº era mai bunãdecât apa din fântâni.8

Medicul Dániel Lengyel, nãscut la Clujîn 1815, dezvãluie în memoriile sale situa-þia deplorabilã în care s-au aflat, în primajumãtate a secolului al XIX-lea, canalizareaºi sursele de apã potabile din oraº:

În tot oraºul caldarâmul era cât se poate destricat, aºa cum este ºi în prezent; trotuarenu au existat, numai strãzile mai importan-te erau pavate în unele locuri cu pietre plate.Apa curgea în canale deschise, în mijloculstrãzilor, spre canalul mai mare aflat în afarazidurilor de cetate, de unde mai apoi era de-versatã spre braþul mic al Someºului [Cana-lul Morii]. În puþine gospodãrii existau fân-tâni, apa era cãratã ori din Someº, ori dinfântânile cu apã bunã aflate în suburbii. Pestrãzile mai mari, la anumite distanþe unelede altele, erau câteva fântâni cu pompã,fãcute pentru folosinþã publicã, dar apa lorera proastã. Apa din braþul mai mic al So-

meºului era spurcatã de scursura tãbãcãrii-lor aflate pe maluri.9

Pentru a arãta cã situaþia de la începutulsecolului al XIX-lea nu era cu mult diferitãfaþã de condiþiile existente în secolul al XVII-lea, pot fi citate memoriile baronului PéterApor, intitulate Metamorphosis Transilva-niae. El a fost elev în Cluj între anii 1686ºi 1693, deci cunoºtea din proprie expe-rienþã condiþiile de trai din oraº ºi dinºcoala în care studia. Povestind despre viaþacotidianã din Colegiul Iezuit, amintea cãapa de bãut era adusã din Someº ºi eracãratã de elevi în bote prinse pe spinare.Asta era bãutura elevilor sãraci. Copiiioamenilor înstãriþi beau vin în loc de apã,cam 0,7 litri la fiecare masã.10

Existã mãrturii care ilustreazã legãturadirectã ce exista între debitul SomeºuluiMic ºi nivelul apei freatice de sub oraº ºifaptul cã nivelul râului determina aprovi-zionarea urbei cu apã potabilã. În IstoriaColegiului Unitarian din Cluj, istoriculKelemen Gál, citând izvoare pãstrate înarhivele bisericii unitariene, scria urmãtoa-rele despre soarta Clujului în anul 1704,când asupra lui s-a abãtut urgia rãzboiuluidintre curuþi ºi lobonþi:

În timpul acestui lung asediu au fost epuizatetoate alimentele ºi a urmat o scumpire groaz-nicã. Carne nu s-a mai gãsit ºi când apãreatotuºi, era la un preþ de neplãtit. Apa de bã-ut era cumpãratã pe bani, deoarece apa So-meºului din interior [adicã a Canalului Morii]a fost deviatã de curuþi spre Someºul de dina-farã [adicã spre albia Someºului Mic], ºi ast-fel fântânile au secat. Mãcinarea s-a fãcutîn mori puse în funcþiune de animale sau înmori uscate, învârtite manual. Un font decarne costa 20 de denari, carnea de porc 48de denari, o cupã de vin 48 de denari, un vinmai bun 56 de denari, cel mai bun vin costa80 de denari, un ou costa 4 denari, o ceapã4 denari [...] Ocupaþia a þinut cinci luni ºidouã sãptãmâni, timp în care oraºul a sufe-rit pierderi incomensurabile ºi în vii, deoa-rece nu puteau fi pregãtite pentru iarnã.11

Vechi fântâni din Cluj. În sursele istorio-grafice privitoare la istoria Clujului, în spe-

�

• Canalul Morii ºi demolarea morii de pe strada Bariþiu (lângã Palatul Poºtei) (1933)

4. Jakab Elek, Kolozsvár története [Istoria Cluju-lui], vol. II, 1540-1690, Budapest, 1888, p.113.

5. Hãrþile oraºului Cluj, in Jakab Elek, Kolozsvártörténete világosító rajzai [Ilustraþie clarifica-toare la Istoria Clujului], vol. I, Buda, 1870.

6. Szabó T. Attila, Kolozsvár települése a XIX. szá-zad végéig [Aºezarea Cluj pânã la sfârºitul se-colului al XIX-lea], Kolozsvár: Erdélyi Tudo-mányos Intézet, 1946, p. 38-39.

7. Jakab Elek, Kolozsvár története, I, p. 45, 558;Szabó T. Attila, Kolozsvár települése, p. 38-39;Grandpierre Emil, Ó, kedves Kolozsvár [O,Clujule drag], Budapest: Noran, 2005, p.194-196.

8. Herepei János, Kolozsvár történeti helyrajza[Topografia istoricã a oraºului Cluj], Ko-lozsvár: Mðvelødés, 2004, p. 341-342.

9. Lengyel Dániel, Képek a múltszázadelejiKolozsvárról [Imagini ale Clujului de la în-ceputul secolului al XIX-lea], Pásztortðz, 3,1943, p. 126-128.

10. Apor Péter, Metamorphosis Transilvaniae,Budapest: Helikon, 1972, p. 88.

11. Gál Kelemen, A kolozsvári unitárius kollé-gium története. 1568-1900 [Istoria Colegiu-lui Unitarian din Cluj. 1568-1900], vol I,Cluj: Minerva, 1935, p. 170.

D O S A R

cial în cãrþile de socoteli ale oraºului, pot figãsite informaþii cu privire la unele fântâniale urbei. În mod cert existau fântâni ºi încurþile locuitorilor, atât în partea de oraºîmprejmuitã de zidurile de apãrare, cât ºiîn suburbii, dar sursele se referã la fântânileaflate în locurile publice. Întrucât nu avemmotive sã credem cã în timp vechile puþuriau fost astupate pentru a fi sãpate alãturiunele noi, putem presupune cã unele din-tre vechile fântâni ale oraºului au fost folo-site încã din Evul Mediu. Acestea furni-zau apa de bãut pentru oameni ºi pentruanimale. Totodatã, fântânile erau rezervoa-rele de apã ale oraºului pentru cazurile deincendii. De exemplu, avem informaþia cã,în 29 martie 1673, consiliul a hotãrât am-plasarea lângã fiecare fântânã a câte douãcãzi mari, pentru ca în caz de incendiu sãfie disponibile rezerve de apã. Umplereaacestora cãdea în sarcina cãpeteniilor sub-diviziunilor oraºului.12

Din informaþiile adunate se poate înþe-lege cã în oraº au existat mai multe tipuride fântâni, dar nu se poate stabili care eramodelul dominant în secolele al XVI-lea ºial XVII-lea. Cãrþile de socoteli ale oraºuluivorbesc în mai multe locuri despre fântânicu budãie (în maghiarã bodonkút, bödönkút,bodonoskút). Acestea se gãseau în afara ora-ºului ºi au fost folosite îndeosebi în subur-bii, în viile ºi ogoarele acestuia. Au fostfântâni simple, la care puþul era cãptuºit cuun trunchi de copac scobit sau cu o scor-burã. Amintirea unei asemenea fântâni cubudãie este pãstrat în numele coloniei Bu-dunuº, aflatã în hotarul Someºeniului.

În 1550 este amintitã repararea fântâniicu budãie aflate în Fânaþele oraºului (Har-mad völgy).13 În 10 decembrie 1586 a fostcumpãrat cu 25 de denari „un lemn potri-vit pentru o fântânã cu budãie“.14 În primã-vara anului 1587 putem vorbi despre oadevãratã campanie de reparare a fântâni-lor: în 3 mai, economul oraºului nota cã adispus sã fie duse „de patru flãcãi cele nece-sare pentru o fântânã cu budãie“ ºi cã le-adat ºi mâncare, ºi bãuturã, pe lângã platacu ziua. Câteva zile mai târziu, în 26 iunie,acelaºi econom nota cã a trebuit sã reparecu patru flãcãi „fântâna cu budãie aflatãlângã calea Turzii“, punând sã sape maiadânc puþul, drept pentru care le-a plãtitacestora 48 de denari. În ziua urmãtoare, adispus sã fie fãcutã „o nouã fântânã cubudãie ºi la izvorul aflat spre râul Nadãº,între ogoare“.15

În actele breslei tâmplarilor, în 2 martie1708, se spune cã breasla a avut un pãmânt„dincolo de Kismezø, deasupra fântânii cubudãie, aproape de pârâul Nadãº, în vecinã-tatea pãmântului orfanilor lui SebestyénKovács ºi Sámuel Járai“.16 Kismezø (în tra-ducere, Câmpul Mic) era versantul nordical dealului Cetãþuia. Numele s-a pãstrat înlimba maghiarã în numele cimitirului dinstrada Criºan, care ºi în zilele noastre estenumit cimitirul de la „Kismezø“. În con-secinþã, fântâna amintitã în aceste surse aexistat cândva în zona gãrii de astãzi.

Fântâna din piaþa Muzeului. Modelul arhaicde fântânã folosit ºi în zona Clujului paresã fi fost cea cu cumpãnã. Relativ simplu

de construit ºi de întreþinut, la mijloculsecolului al XIX-lea acest tip de fântânã încãera prezent în centrul oraºului, în piaþaMuzeului.

În 14 septembrie 1624, în cãrþile desocoteli ale oraºului, apare informaþia potri-vit cãreia cãpetenia unei zecimi (tizedes) aoraºului a reparat fântâna din piaþa CetãþiiVechi, pentru care a fost plãtitã cu suma de5 denari.17 Problema reparãrii fântânii aparepeste trei ani, în 10 februarie 1627, cândau fost comandate douã recipiente pentruapã, ca sã þinã copiii departe de fântânã.18

Dupã aproape trei decenii, în data de 4aprilie 1654, au fost daþi 12 florini pentrurepararea gãleþii fântânii aflate în „CetateaVeche, în faþa bisericii“.19

Într-o descriere a oraºului apãrutã în1926 a prozatorului Péter Nagy (numelelui real: Emil Grandpierre), aflãm cã „pelatura nordicã a pieþei Carolina“ (azi piaþaMuzeului), „având apã foarte bunã“, s-a aflat fântâna numitã Talpas-kút, o denu-mire pe care am putea-o traduce ca „fântâ-na cu picior“.20 Este un fapt fericit cã dispu-nem ºi de o imagine a acestei fântâni, într-ofotografie realizatã în jurul anului 1870 decelebrul fotograf clujean Ferenc Veress. Sevede cã a fost vorba despre o fântânã cucumpãnã, cu un stâlp gros, fapt ce susþinenumele de „fântânã cu picior“, ºi cu ghiz-dul lat, construit din scânduri, situatã încolþul nord-estic al pieþei, în faþa vechiuluispital Carolina.21

În jurnalul unui cetãþean clujean, penume János Demeter, care locuia pe stradaI. C. Brãtianu (fosta stradã Király), a fostnotat faptul cã, în anul 1864, „biletul pen-tru apã la fântâna cu picior“ costa 1 florinºi 20 de creiþari. Dupã un deceniu, dinacelaºi jurnal aflãm cã „biletul pentru apãde la fântâna cu picior costa, pentru o ju-

mãtate de an, 60 de creiþari“.22 Aceste in-formaþii aratã cã, în secolul al XIX-lea, chiarºi locuitorii centrului oraºului se deplasaula câteva strãzi distanþã pentru a lua apã debãut ºi cã plãteau oraºului taxe pentruîntreþinerea fântânii.

Din relatãrile scrise ºi din fotografiilefãcute la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi înprima parte a secolului al XX-lea, aflãm cãfântânile din locurile publice erau fântânicu pompã manualã.

Din secolul al XIX-lea, ghizdurile fântâ-nilor au fost reconstruite în funcþie de noilecerinþe de igienã: locurile publice erau frec-ventate de tot mai mulþi oameni, animaleºi mijloace de transport, cãruþe ºi caleºti, ºidin aceastã cauzã fântânile deschise, cumerau cele cu budãie ºi cele cu cumpãnã, seumpleau cu praf sau cu alte murdãrii. Eranecesar ca puþurile fântânilor sã fie închise.A apãrut modelul de fântânã publicã alcãrei puþ era cãptuºit cu zid de cãrãmidãsau piatrã; ghizdul construit din piatrã saucãrãmizi era acoperit ºi închis. Deseori înjurul acestor construcþii erau bãnci. În mij-locul fântânii era amplasatã o þeavã dinfontã, care ajungea sub nivelul apei. În in-teriorul acestui cilindru era montatã pom-pa, acþionatã manual cu ajutorul unui braþ,la capãtul cãruia era legat un lanþ sau ofrânghie. Trãgând în jos braþul, era pusã înfuncþiune pompa.

Fântâna din strada Emile Zola. Clãdirea,mai exact ce a rãmas din clãdirea monetã-riei Principatului Transilvaniei se aflã înstrada Emile Zola, în imediata vecinãtate a bisericii franciscane. Inscripþia Domuscementaria et auricusoria 1608, sculptatãîn piatrã, aratã ce destinaþie a avut clãdi-rea în secolul al XVII-lea. Un inventar dinanul 1700 aratã cã monetãria „înspre stradãare un gard de scândurã. În faþa bucãtãri-ei se aflã o fântânã de piatrã, cu gãleatã[legatã] cu lanþ“.23

Fântâna din cetatea de pe Cetãþuie. Într-uninventar din 1783 al fortãreþei pe carearmata imperialã a construit-o pe Cetãþuie(1716-1735) este amintitã în apropierea

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 17

• Casa natalã a lui Matia Corvin. În faþa casei se vede o fântânã cu pompã. Desen realizat de istoricul LászlóKøvári (1866)

12. Jakab Elek, Kolozsvár története, II, p. 768.13. Cãrþile de socoteli ale oraºului, 1/II. 6b.14. Cãrþile de socoteli ale oraºului, 3/XXIV. 42.15. Cãrþile de socoteli ale oraºului, 3/XXX. 15, 18.16. Jakab Elek, Kolozsvár története, vol. III,

1690-1848, Budapest, 1888, p. 95.

17. Herepei János, Kolozsvár történeti helyrajza,p. 344.

18. Gál Kelemen, A kolozsvári unitárius kollé-gium története, I, p. 141; Herepei János, Ko-lozsvár történeti helyrajza, p. 345.

19. Herepei János, Kolozsvár történeti helyrajza,p. 344.

20. Grandpierre Emil, Ó, kedves Kolozsvár, p. 12.21. Fotografie reprodusã în albumul istoric

Cluj-Kolozsvár-Klausenburg, coord. TudorSãlãgean, I. Maxim Danciu ºi ªtefan So-caciu, Cluj-Napoca: Ed. Tribuna, 2007, p.87.

22. Herepei János, Kolozsvár történeti helyrajza,p. 346.

23. Jakab Elek, Kolozsvár története, II, p. 124.

�

18 • APOSTROF D O S A R

cazãrmii soldaþilor „o fântânã cu ghizd depiatrã, acoperit cu ºindrilã, care este atât deadâncã încât în cinci minute se poate trageapã din ea, ºi datoritã faptului cã este sin-gura sursã de apã din cetate, toþi trãiesccu apa ei“.24

Fântâna din strada Universitãþii. În Meta-morphosis Transilvaniae, baronul Péter Aporamintea faptul cã atunci când el a fost elevla Colegiul Iezuit din Cluj – adicã prin anii1686-1693 – catolicii nu aveau voie sãmeargã în procesiuni religioase prin oraº,ci numai în timpul liturghiei de Înviere seduceau în procesiune „pânã la casa Wagner,unde se afla o fântânã, ºi pânã la acea fân-tânã“. Dat fiind faptul cã se ºtie cã liturghiacatolicã era þinutã într-o casã care s-a aflatpe colþul strãzilor Universitãþii ºi Kogãlni-ceanu, casa Wagner ºi fântâna din faþa eitrebuie sã fi fost undeva în strada Univer-sitãþii de astãzi, eventual la capãtul acesteistrãzi dinspre piaþa Unirii.25

Fântâna oraºului. În socotelile oraºului Clujdin anul 1594 apare un înscris care face tri-mitere la faptul cã au fost descãrcate niºtescânduri „în poarta Mãnãºturului, sub hai-zaº, acel haizaº sub care se aflã fântânaoraºului“.26

Poarta Mãnãºturului, sub care este po-menitã fântâna, era principala poartã de pelatura vesticã a oraºului. Din reprezentãridin secolul al XVIII-lea se poate afla cã înfaþa turnului-poartã al Mãnãºturului se aflaun pod de piatrã care trecea peste ºanþul deapãrare umplut cu apã de pârâul Þigan, iarcelãlalt cap de pod era fortificat cu un altturn-poartã, de asemenea acoperit.27 PârâulÞigan izvorãºte în coasta dealului Hajon-gardului ºi se varsã în Canalul Morii, dupãce curge, în canalizare subteranã, încã dina doua parte a secolului al XIX-lea28, subzona cuprinsã între strãzile Republicii ºiVictor Babeº ºi dedesubtul strãzilor Gheor-ghe ªincai ºi Emil Isac. Din acest pârâudoar pe teritoriul Grãdinii Botanice se maivede astãzi o porþiune.

Din informaþia citatã mai înainte se poateînþelege cã „fântâna oraºului“ s-a aflat subpoarta Mãnãºturului, astfel cã acoperiºul tur-nului-poartã o cuprindea ºi pe ea. Datoritãfaptului cã se afla în imediata vecinãtate aºanþului de apãrare cu apã, se poate presu-pune cã aceastã fântânã a oraºului aduna apapârâului infiltratã printr-un strat de prundiºde doar câþiva metri grosime.

Fântânile din Piaþa Unirii. Piaþa mare aClujului era centrul vieþii sociale ºi comer-ciale, aici era târgul unde se adunau atâtorãºenii, cât ºi negustorii ºi þãranii din sate-le din regiune, pentru a vinde sau cumpãraproduse. Oamenii veniþi la târgul din piaþamare deseori locuiau cu familiile lor chiar în

piaþã, în corturi.29 Un astfel de loc, unde seaduna frecvent un numãr mare de oameni,trebuia sã aibã mai multe surse de apã.

În 1756 a fost amintit „ºirul de case dinPiaþa Mare aflate în spatele fântânii mareluipost de strajã“.30 Clãdirea apare pe hartaClujului desenatã în 1691 de inginerul mi-litar imperial Giovanni Morando Visconti,cu legenda Gran corpo di guardia. La înce-putul secolului al XIX-lea, postul militar,situat în partea sud-vesticã a pieþei, a deve-nit un loc insalubru ºi rãu mirositor, dreptpentru care administraþia oraºului a fãcutdemersuri încã din 1801 sã-l lichideze. Peun desen al lui Miklós Sikó, realizat în jurulanului 1853, se vede imaginea pieþei maria Clujului într-un moment idilic, fãrã mul-þime ºi fãrã gheretele negustorilor. Pe desen,în faþa caselor Jósika ºi Wass (aflate în par-tea stângã a vedutei), acolo unde conformindicaþiilor se afla cândva postul de strajã,apare o fântânã cu ghizd închis, cu un aco-periº în formã de con ºi alãturi un stâlp.

Alte fântâni din piaþa mare a Clujului sepot observa în fotografiile lui Ferenc Veressrealizate în a doua parte a secolului al XIX-lea. O fântânã s-a aflat pe latura sudicã apieþei, aproape de clãdirea primãriei, alta înpartea nord-esticã a pieþei.

Fântâna din strada Kogãlniceanu. În jurulanului 1760, István Páldi Székely31 a creato xilogravurã pe care apar, printre altele,biserica reformatã din strada Kogãlniceanuºi clãdirile existente la acea datã în jurulbisericii: clãdirea Colegiului Reformat, ocasã ºi, vizavi de acestea, clopotniþa bise-ricii ºi casa preotului. Pe xilogravurã, întreaceste clãdiri, apare o fântânã. Se potdistinge ghizdul ºi un stâlp, dar nu se poateaprecia cã este vorba despre o fântânã cucumpãnã sau una cu pompã.32

Fântâna din bulevardul 21 Decembrie 1989.În legãturã cu un incendiu devastator ºisinuciderea unei persoane aflãm despre fân-tâna care a existat cândva în „strada dinã-untru a ungurilor“ (Belmagyar utca).33 Înrelatarea despre incendiul din 17 mai 1689,martorii au susþinut cã incendiul a izbucnitîntr-o casã aflatã în suburbie, unde „o ru-teancã romano-catolicã“ a aprins o casãnesupravegheatã. „Aºa s-a iscat focul carea ars trei case. Mai târziu vântul a dus foculºi în suburbia din faþa podului (Hídelve),unde au ars 31 de case cu gospodãrii ºi ºurecu tot. Fapta incendiatoarei fiind doveditã,a fost dusã la locul unde urma sã fie tor-turatã, dar pe drum a sãrit în fântâna dinstrada dinãuntru a ungurilor, de unde a fostscoasã moartã“.34

Locul acestei fântâni nu se poate sta-bili cu exactitate ºi nici faptul cã au existatsau nu mai multe fântâni pe aceastã stradãrelativ lungã a oraºului. S-au pãstrat douãfotografii, ambele realizate de Ferenc Veressîn anul 1859, în care se vede cã a existat ofântânã în faþa clãdirilor pe locul cãrora azise aflã magazinul Sora.35

�

În timpul elaborãrii prezentului studiu, autorula fost doctorand bursier al Universitãþii„Babeº-Bolyai“, Facultatea de Istorie ºi

Filosofie, în cadrul Proiectului „Investeºte înoameni”, cofinanþat din Fondul SocialEuropean prin Programul Operaþional

Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane2007-2013. Contract POSDRU/88/1.5/S/60185:

„Studii doctorale inovative într-o societatebazatã pe cunoaºtere” – ID 60185.

• Fântânã din vechea stradã a Ungurilor (azi 21 Decembrie 1989). Fotog: Ferenc Veress (cca1860).

24. Ibid., III, p. 107.25. Apor Péter, Metamorphosis Transilvaniae, p.

88; Herepei János, Kolozsvár történetihelyrajza, p. 346-347.

26. Cãrþile de socoteli ale oraºului, 6/VIII. 123. 27. Hãrþile oraºului ºi veduta Clujului, pe

gravura lui János Szakáll din anul 1759, pecare se vede oraºul dinspre vest. In JakabElek, Kolozsvár története világosító rajzai, I.

28. Jakab Elek, Kolozsvár története, I, 45. Au-torul aminteºte faptul cã pârâul curge într-un canal acoperit aflat la 40-50 de paºi înfaþa porþii Cãrbunelui (azi zona pieþeiLucian Blaga).

29. Kovács Kiss Gyöngy, Pletyka, becsület-sértés, rágalmazás a fejedelemség kori Ko-lozsváron [Bârfã, calomnie ºi defãimare înClujul din epoca principatului], in Meg-idézett múlt [Evocare a trecutului], Cluj:Komp-Press, 2008, p. 36. Se poate vedeaºi pe fotografia realizatã de Ferenc Veress în1887, publicatã în albumul Cluj-Kolozsvár-Klausenburg, p. 29.

30. Szabó T. Attila, Kolozsvár települése, p. 87.31. István Páldi Székely (1717-1769) a fost

directorul tipografiei reformate din Cluj; ela creat literele chirilice ºi latine pentru ti-pografia greco-catolicã de la Blaj.

32. Kelemen Lajos, Kolozsvár, red. Bálint IstvánJános, Budapest: Polygon, 1989, p. 5, 135;

Herepei János, Kolozsvár történeti helyrajza, p.347; Török István, Adalélok a kolozsvári ev.ref. kollégium nyomdavezetøinek élet-rajzához. 1. Páldi Székely Isván. 2. Kapron-czai Ádám [Date referitoare la biografiileunor conducãtori ai tipografiei reformate dinCluj. 1. Páldi Székely István. 2. KapronczaiÁdám], Erdélyi Múzeum-Egylet Bölcselet-,Nyelv- és Történettudományi SzakosztályánakKiadványai, tomul 5, nr. 3, 1888, p. 194-214.

33. Azi bulevardul 21 Decembrie 1989, porþi-unea dintre piaþa Unirii ºi piaþa AvramIancu. Adjectivele „dinãuntru“ ºi „din afarã“se referã la poziþionarea strãzilor faþã dezidurile oraºului. Dacã o stradã se întin-dea înãuntrul incintei se numea „dinãun-tru“, iar dacã strada continua ºi în afarazidurilor oraºului acea porþiune de stradãera numitã „din afarã“.

34. Jakab Elek, Kolozsvár története, II, p. 792.35. Cluj-Kolozsvár-Klausenburg, p. 48, 87.

�

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 19

Viaþã/moarte vs. pãmânt/aer

1.OMUL a fost zãmislit din þãrânã, ni sespune, izgonit din rai, trãieºte pe pã-

mânt, de unde îºi ia hrana ºi materialelepentru a-ºi uºura viaþa. Preocupat de secu-ritatea sa ºi de sex, omul se deosebeºte deanimal prin dialogul sãu cu eternitatea, deunde îºi trage singura speranþã escatolo-gicã. Or, eternitatea, din punct de vederefizic, nu ºi-o imagineazã pe pãmânt, nãdej-dea sa este de a fi iertat ºi reprimit în rai,acolo unde „nu va mai fi moarte, nici tris-teþe, nici durere, nici plâns“.

2. Pare de la sine înþeles cã, datoritã cu-tumelor, nici Demiurgul ºi nici transmuta-rea sufletelor nu-ºi au locul pe pãmântulunde trãim noi, ci altundeva. Unde? Pãi,undeva sus, de unde se poate vedea tot cese petrece pe Terra, de unde muritorii potfi supravegheaþi ºi unde existã vãmile tre-cerilor sufletelor spre o nouã încarnare.Undeva sus, adicã în cer. Iar cerul este aerulpur.

ªi, astfel, orizonturile se lãrgesc, uni-versul însuºi se dilatã, iar bolta de deasupranoastrã devine infinitã. „Ceea ce este suseste ºi jos“ ºi pãtrundem, prin iniþiere, sprearmonia universalã. „Tãrâmul celãlalt“ secere sã fie „altfel“: mai bun, sã devinã re-ceptaculul speranþelor. Adicã unde nu vormai exista intrigile ce dau chip dureros deconcret scenariilor curente de pe Terra. Cualte cuvinte, un mod diferit de existenþã.Atât de diferit încât, cu toate asigurãrileprimite din învãþãturile sacre, ne sperie pro-fund, asemenea a tot ce se aflã dincolo deputerea noastrã de investigaþie. Or, faþã deceea ce nu izbuteºti a controla nu poþi ima-gina o strategie de apãrare. Încetul cu înce-tul, ajungem sã credem cã destinaþia aceas-ta, a cerului, a lumii celeilalte, pare sã nupoatã fi cunoscutã decât prin moarte, prinpãrãsirea corpului fizic. O moarte devenitãobsesie. Pentru cã, spune Fernando Savater,

Muritor nu este cel ce moare, ci acela carevede moartea venind… în mod permanent.Am putea chiar defini moartea umanã cafiind momentul în care, în sfârºit, nu ne maivedem murind. Consideraþiile de ordin mo-ral, fie cele pozitive, care ne îndeamnã la so-lidaritate, fie cele negative, care ne interzicsã le facem rãu celorlalþi, provin din aceeaºisursã: fraternitatea prudentã ºi plinã de com-pasiune dintre muritori (pe care unii maiexigenþi o extrapoleazã la celelalte fiinþe vii,dar lipsite de conºtiinþa faptului cã sunt mu-ritoare, acelea care nu cunosc caracterul im-placabil al destinului lor, dar suferã de ace-leaºi dureri, asemenea anumitor animale).1

ªi iar ajungem, astfel, la una dintre cele maievidente deosebiri dintre individul om ºiindividul animal: primul are în comun cucel de al doilea nevoia de securitate ºi sexul,însã posedã în plus dialogul cu eternitatea,conºtiinþa cerului ºi a pãmântului. ªi rãtã-cim în cãutarea unor rãspunsuri.

3. Fericiþi cei ce nu merg pe dibuite:

Sã ºtie toþi cei ce intrã: li se pregãteºte untur al raiului ºi iadului. De fapt, aici încep omulþime de scurte [? – nota mea, Gh. Sch.2],nemaipomenite tururi ale cerurilor, iaduri-lor, paradisurilor, purgatorilor, limburilor,labirinturilor, staþiilor de tranzit, tãrâmuri-lor interioare ºi lumilor dinafarã. Ioan PetruCulianu nu merge pe dibuite; el de depla-seazã cu iuþeala cuiva familiarizat cu încã-perile ºi decorurile prin care îºi croieºtecalea.3

Cum poþi fi familiarizat cu acele „încã-peri ºi decoruri aflate pe tãrâmul celãlalt“,adicã undeva în aer, în cer? Doar singurãmoartea îi va dezlega fiecãruia dintre noiîn parte misterul? Sau existã ºi alte posibi-litãþi de „înãlþare spre cer“? Ele au fost ima-ginate în mai toate culturile cunoscute, bãr-cile, arcele, carele trase de animale înaripate,precum ºi multe alte vehicule rituale au avutmenirea de a-i duce pe cei decedaþi spre niºtedestinaþii diferite. Credinþa fermã cã viaþa nuse terminã odatã cu ultimul expir pare certãºi, de aceea, celui ce porneºte pe drumulizbãvirii de chingile trupului i se pune ladispoziþie, în funcþie de rangul sãu social, totce ar putea sã-i fie de trebuinþã în lunga cãlã-

torie. În mormintele unde este aºezat cor-pul, sunt introduse vase cu merinde, arme,obiecte de podoabã, cai ºi chiar sclavi, de eraobiºnuit defunctul cu un anumit trai în vre-melnica-i viaþã de pe pãmânt. Dacã acolosunt puse toate acestea, înseamnã cã deacolo va pleca sufletul spre judecatã ºi rein-carnare. Ne sunt descrise itinerare diferite,ne sunt descrise ceruri diferite.

Procesele de interiorizare a modurilor degândire mitice prin apelul la noi forme despiritualitate formeazã parte integrantã amultor evoluþii religioase. Este ºi cazulnumeroaselor descrieri de ascensiuni la cerºi de viziuni ale domeniilor celeste. Adop-tarea ºi adaptarea unor forme de gândiregreacã sunt evidente la elitele celor trei reli-gii monoteiste.4

ªi, mai adaugã Moshe Idel: „ºi mai dra-matice sunt încercãrile de a interpretadescrierile biblice ale înãlþãrii la ºi coborâ-rii din cer ca referiri la scãri interioare deconºtiinþã sau ca expresii metaforice“. Atâtîn gândirea rabinicã, precum ºi în celecreºtine ºi islamice, aceste preocupãri audus la o extrem de bogatã descriere nara-tivã, alãturi de o butaforie pe mãsurã. Deunde, pe bunã dreptate, se pune atât pro-blema drumului, cât ºi a þintei.

4. Da, „procesele de interiorizare a mo-durilor de gândire mitice prin apelul la noiforme de spiritualitate formeazã parte inte-grantã a multor evoluþii religioase“. Astapentru cã individul om liber ºi sãnãtos arenevoie, în dialogul sãu cu eternitatea, deo coerenþã în rãspunsurile-i cãutate perma-nent. El stã culcat ºi scruteazã cerul de dea-supra sa ºi începe sã filosofeze, simþindu-seun fir de nisip neînsemnat al unei plaje infi-nite. Întrebarea care îl roade în mod logiceste: „Ce rost au toate, dacã ºi aºa totul seterminã odatã cu funeraliile?“ Dar se ter-minã cu adevãrat totul odatã cu funeralii-le de pe pãmânt? Religiile îi dau un rãspuns(mai ales cu tente morale), introducân-du-l într-o naraþiune acceptatã de comuni-tatea din care face parte. Uneori pânãacolo, încât îndoiala este consideratã blas-femie. Bine, am fost zãmisliþi din nisip, amfost plasaþi în rai, unde ne-am purtat nesa-tisfãcãtor ºi, drept urmare, am fost exilaþipe Terra. Deci, Terra nu este decât un loc pen-tru deportaþi. Când ne vine sorocul, dupãce am ispãºit greºeala, suntem rechemaþidin locul exilului ºi verificaþi cum ne-amcomportat în acea ipostazã. Adicã pãrãsimTerra ºi ne întoarcem pentru Judecatã.

5. Uitându-se cã aerul pur este cer, seuitã ºi cã pãmântul nu este decât nucleulînchis al universului, un fel de celulã limi-tatã de imaginea zidurilor cerurilor reflec-tate concentric pe el, nelãsându-i niciun locde scãpare.

�

Gheorghe Schwartz

1. Fernando Savater, Viaþa eternã, Iaºi: Polirom,2008, p. 125.

2. Scurte? Unde nu mai e timp, noþiuni ca„scurt“ sau „lung“ îºi pierd orice relevanþã.

3. Lawrence E. Sullivan, Prefaþa la Out of ThisWorld, Boston-London: Shambhala, 1991,p. VII-XIV.

4. Moshe Idel, Ascensiuni la cer în misticaevreiascã: Stâlpi, linii, scãri, Iaºi: Polirom,2008, p. 70.

AnchetaELEMENTELE

• Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P.

20 • APOSTROF

ªi iarãºi, nepetrecându-se pe Terra Ju-decata, ea nu poate avea loc decât tot unde-va în cer. Ori în ceruri. În câte ceruri?Pentru greci, cerul era pe Olimp. În vorbi-rea curentã, spunem cã ne simþim în „alnouãlea cer“, atunci când avem mari satis-facþii. (I. Berg aminteºte cã Vasile Alecsan-dri urcã pânã la… al nouãsprezecelea cer.Tot el ne reaminteºte de „cerurile de cristal“ale lui Aristotel, în numãr de opt. RegeleAlfons al X-lea al Castiliei „demonstra cãsunt o sutã douãzeci ºi ºapte ceruri“, cum,tot în veacul al XIII-lea, Toma d’Aquino sus-þinea cã sunt ºapte ceruri. Dante a descrisnouã.5) Pentru cã a considerat cã nu exis-tã dovezi indubitabile suficiente, Origenea recomandat tuturor gânditorilor sã nuprecizeze un numãr fix al cerurilor. Avertis-ment neluat în seamã. Ba mai mult, ceru-rile au primit ºi nume. (Ca, de pildã, laBeda Venerabilul.)

6. Dupã ce a acceptat formula „Precumîn cer, aºa ºi pe pãmânt“ ºi faptul cã „Dum-nezeu a creat omul dupã chipul ºi asemã-narea lui“, individul muritor a tras ºi con-cluzia dupã care nici în cer lucrurile nu sepot petrece altfel decât suntem obiºnuiþi cuîntâmplãrile de pe Terra. Concluzie logicã,însã în niciun caz suficientã: dovadã cã,dupã toate astea, individului muritor nui-au dispãrut nici pe departe spaimele înfaþa morþii, în faþa presupuºilor strigoi delângã noi, în faþa marelui necunoscut. Cumva mai fi în cer? Nimeni nu ºtie cu certi-tudine în afarã de Dumnezeu. Dar, cu sigu-ranþã, se va trãi într-un mod cu totul dife-rit, sperã din nou omul, amintindu-ºi cãBiblia i-a spus cã acolo „nu va mai fi moar-te, nici tristeþe, nici durere, nici plâns“. Pede altã parte, expresia „a fi departe ca ºicerul de pãmânt“ parcã ar contrazice acel„precum în cer, aºa ºi pe pãmânt“. Nu-i deajuns cã ateii, scepticii se îndoiesc pânã ºide faptul cã, dupã moarte, ar mai urmaceva. Ar mai urma ceva? Noul Testamentvorbeºte despre trei învieri sãvârºite de Isus:cea a lui Lazar, cea a fiicei lui Iair ºi cea afiului vãduvei din Nain. Dar niciunul din-tre cei trei nu povesteºte despre cele princare a trecut în cãlãtoria parcursã, niciu-nul nu descrie cerul de unde a fost întors.Întrebarea persistã ºi, rostite ori nu, spai-mele rãmân.

7. Iar rãspunsul nu vine. Nu vine de laun martor ocular, ci doar din partea unorpersonaje nãscute din pana unor autoricare, oricât de prestigioºi, nu ne oferã maimult decât clipe de satisfacþie artisticã.Nimeni nu crede cã eroul lui Dante a fostatât de real încât mãrturia sa sã fie decisivã.În mituri, ca ºi în literatura cultã, descrie-rea tãrâmului morþii este extrem de diferitã:

în Hadesul homeric nu existau nici grãdinã,nici flori, Hadesul (cel puþin aºa cum apareîn Cântul XI al Odiseei) era lipsit de chinuri-le care vor anunþa mai târziu, în Eneida, In-fernul creºtinilor. Distanþa este mai mareîntre lumile subterane ale lui Homer ºi Vir-giliu, decât aceea dintre Infernul lui Virgiliuºi cele mai vechi reprezentãri ale lumii dedincolo creºtine. Dante ºi Evul Mediu nu le-au confundat.6

Imaginile atât de diferite despre cer suntnenumãrate ºi doar spaþiul limitat ne opreºte sã continuãm chiar ºi o succintãenumerare.

ªi cum rãspunsul menit sã ºteargã du-biile întârzie, cerul, în diferitele sale ipos-taze, a fost scrutat pânã ºi în analizele vi-selor, oferind „traduceri“ nãscãtoare desuperstiþii. ªi, din nou, ºi acestea au unecou personal mai mare decât avatarurileeroilor populari ori ale celor din cãrþi.

8. În afara eroilor profani, nici naraþiu-nile din cãrþile sacre n-au rãmas în afaradisputelor. Iatã, de exemplu, una dintremultele înfãþiºãri ale unor autori ai biseri-cii, în legãturã cu periplul lui Isus:

Conform primei cãrþi din Pistis Sophie,Isus, dupã Înviere, mai stã încã unsprezeceani în preajma discipolilor sãi (mathêtai). Lasfârºitul ºederii Sale terestre, pe 15 ale luniiTybi, într-o noapte cu lunã plinã, Isus esterãpit la ceruri de o mare forþã (dynamis)luminoasã, izvorâtã din cel din urmã misteral pleromei7, Comoara de Luminã. El se în-toarce pe Muntele Mãslinilor abia a doua zidimineaþa, la orele 9 ºi le explicã discipoli-lor numeroasele fapte sãvârºite în spaþiulceresc. Mai întâi, se aflã cã acea dynamis carel-a transportat este veºmântul lui pleroma-tic de luminã, enduma lui, cuprinzând în-tr-însa toate numerele secrete ale etajelorhiperceleste. Înveºmântat cu veºmântul ple-romatic, Isus trece fãrã nicio piedicã prinporþile firmamentului (stereoma), stârnindspaima arhonþilor, a puterilor ºi a îngerilororbiþi de lumina Lui.8

Ne oprim aici. Disputele au fost atât deaprige, încât, pentru a pãstra doctrina ofi-cialã intactã, numeroase asemenea texte aufost socotite eretice ºi distruse, asemeneaevangheliilor apocrife, iar, de cele maimulte ori, autorii lor n-au fost doar exco-municaþi, ci chiar au plãtit cu viaþa.

9. Dupã ce ºi-a pus întrebãrile exis-tenþiale, dupã ce a cãutat rãspunsuri în cre-dinþe ºi cutume, dupã ce a apelat la ramu-rile parapsihologiei, omul a încercat, ºi cuajutorul rãspunsurilor ºtiinþei, sã desluºeas-cã în mod cât mai concret tainele cerului:cerul (cerurile) oferã, la propriu, coerenþãvieþii muritorilor: în funcþie de ce se poateciti pe cerul relevat nouã, se calculeazãspaþiul (punctele cardinale), timpul (succe-siunea zilelor, a anotimpurilor, a anilor) ºizodiile (una dintre ºtiinþele pierdute alecelor vechi).

Credinþele populare se subordoneazãreligiilor, unde divergenþele se coaguleazãîntr-o singurã doctrinã a locului ºi a tim-pului. Este necesarã o convingere de nestrã-mutat pentru ca ele sã apere individul despaime ºi de îndoieli. ªtiinþa, la rândul ei,examineazã cerul cu mijloace materiale totmai perfecþionate, venind sã confirme cal-culele matematice. Nãscute din dezvoltareateoreticã ºi practicã ori din consecinþeleunui „aha-efect“, cuceririle ºtiinþei rãmânmereu deschise, în vreme ce adevãrurilereligiei sunt menite a fi veºnice. Dar amân-douã, atât ºtiinþa, cât ºi religia, sunt fructulrevelaþiei.

10. Pe tãrâmul speranþei, pãmântul(Gea) doar ne hrãneºte, ne oferã materia-lele pentru o viaþã mai facilã, ne suportãºi se prevaleazã în scena pe care evoluãm înviaþa aceasta. Sã-i fim recunoscãtori ºi sã-lprotejãm, la rândul nostru. Dar, pe tãrâmulsperanþei, pãmântul nu este decât recepta-culul corpului material ºi locul unde amfost deportaþi dupã ce am fost exilaþi dinaerul pur, din rai.

�

�

5. I. Berg, Dicþionar de cuvinte, expresii, citate ce-lebre, ediþia a II-a, revizuitã ºi adãugitã, Bu-cureºti: Editura ªtiinþificã, 1969, p. 33-34.

6. Philippe Ariès, Omul în faþa morþii, Bucu-reºti: Meridiane, 1996, p. 40.

7. ªi multe persoane trecute prin moarte apa-rentã pretind cã au fost ridicate de o luminãputernicã deasupra corpului lor. RaymondA. Moody, în celebra sa carte Life After Life,analizând peste o sutã de cazuri de subiecþireveniþi din moarte aparentã, recunoaºte cãnu are decât douã argumente în legãturã cuveridicitatea celor ce i-au fost relatate deaceºtia: similitudinea frapantã a trãirilordeclarate ºi relatãrile înseºi.

8. Ioan Petru Culianu, Gnozele dualiste aleOccidentului, Bucureºti: Nemira, 1995, p.133.

locuieºte între tãrâmul de foc ºi de ape între cer ºi pãmânt între zbor ºi cãdere întrelumini ºi umbre între forme ce rodesc înþeleapta umila tãcere. îþi ºterge faþa cu zoriimângâie copilãria cu picioare de zmei îi culege zâmbetul ce-i fuge din ochi. învienisipul cu aripile sale fermecate ºi-l irizeazã cu nuanþe de curcubeu. cãlãreºte nevãzu-te gazele desface evantaie pe feþe de oameni de pãsãri ºi ape de vulcani ºi idei. ºtiecum prin trupul sãu se lustruieºte sãgeata ºi glonþul plecate în goanã înspre cãprioarãºi om. mângâie feþe închide lumini când rugãciunea þese o lume prin universulascuns nevãzut invocând zeitãþi nepãsãtoare sã ofere sufletelor minusculul scut. târâiejivine de nãri înspre ospãþul aºteptat îndelung precum timpul ce-þi pândeºte clipa cuochii pe ceas. vine pâº-p⺠ca un fum cu o mânã uºoarã îþi ºterge din geam zile nopþice-þi gâtuie somnul ºi grijulii îþi învelesc focul sub mantii groase de scrum. rãstoarnãbrazde de cer ºi pãmânt pentru flori frunze fluturi împrumutã gânduri ºi le strecoarãcu dibãcie în vis. apropie mâinile din cer de cele de pe pãmânt împreunându-le piosºi stârneºte dorinþe avânturi zbucium în lacrimi în cãrarea ce se desface cu-ntinderinebãnuite cu capcane de granit de nisip sau de os. deschide iluzii guri de peºti peuscat strânge inima-n menghini face ochii sã sarã-ntre pietre cu zgomot de fulger.este aici acolo undeva dã câte-un brânci când o respiraþie se loveºte cu putere destânci. ºtie multe multe dar stã cu degetul pe buze ºi cu luminiþe jucãuºe în ochi. unaer timid îþi face semne discret sã deschizi uºa vântului cãzut în sine pe bãtrânul tãuprag tocit de cuvinte.

�

un aer timid

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 21

Subversiunile acvaticului

M Ã SIMT atras de tristeþea ondulatã aapei, de voluptatea ei atavicã, de pre-

sentimentul neantului pe care îl sugereazã,de structura ei informalã, de foamea ei ne-disciplinatã de spaþiu, de expresivitatea eiblândã ºi severã în acelaºi timp. Mã simtfascinat de ameninþãrile ei potenþiale ºi deforþa sa dizolvantã. De agresiunile ei nedi-ferenþiate ºi de retranºãrile ei subite. Fãrã sãposede un tipar propriu, apa împrumutãalte ºi alte forme ºi individualitãþi, dispu-nând în voie de predispoziþiile fantasma-tice ale propriei fãpturi fluide ºi infidele. Ease situeazã mereu între stazã ºi ex-stazã,între fermitatea propriei substanþe ºi nesta-tornicia propriului contur. În dimensiuneaacvaticã îþi regãseºti, adesea, originile arhe-tipale, dar ºi predispoziþiile informale aleimaginarului abisal. Voluptatea de a te cu-funda în apã, de a pãtrunde într-o altã starede agregare ºi de a-þi regãsi apoi condiþia,de a-þi regãsi obârºiile, cãci acvaticul e ºimodalitate de regresie, de resorbþie într-odimensiune a originarului simbolic. Melan-colia apei provine, aº zice, din neputinþa dea se fixa, din neastâmpãrul condiþiei, dinsilnicia cu care percepe orice obstacol. Seºtie cã elementul acvatic a primit, de-a lun-gul timpului, însemne simbolice multipleºi diverse. Matrice universalã, principiuvital, spaþiu al nedeterminãrii ºi al reveriei,apa s-a constituit, prin reprezentãrile saleliterare ºi culturale, într-o paradigmã esen-þialã a elementarului, cu remarcabil poten-þial literar. Referindu-se la viziunile acva-tice din proza lui Poe, Bachelard constatãcã

în cursul acestei contemplãri în profunzi-me, subiectul capãtã ºi conºtiinþa intimitãþiisale. Aceastã contemplare nu este deci oEinfühlung nemijlocitã, o fuziune fãrã nicioreþinere. Ea este mai curând o perspectivã deaprofundare, pentru lume ºi pentru noiînºine. Ea ne permite sã rãmânem la distanþãîn faþa lumii. În faþa apei adânci, îþi alegiviziunea; poþi sã vezi dupã voie fundulnemiºcat sau apa care curge, malul sau infi-nitul; ai dreptul ambiguu sã vezi ºi sã nuvezi.

Apa reprezintã un stimul al imaginarului,un prag al fantasmelor onirice, o provo-care pentru interogaþia filosoficã, dar ºi oexpresie elocventã a abisalitãþii spaþiuluilãuntric. Reveria acvaticã poate îmbrãca,aºa cum s-a mai spus, formele exaltãrii vita-le, ale freneziei senzoriale, expunând în faþaeului alternativa mirajului inexprimabil alunei depãrtãri care apropie, extazul uneiintimitãþi învãluitoare ºi al unei armonii ceinduce o stare de euritmie ºi de senzualãdespovãrare de corporalitate. Reveriile ac-vaticului presupun însã nu doar accenteeuforice. Apa favorizeazã ºi un sentimentde neliniºte, de spaimã, de retranºare a fiin-þei în faþa potenþialitãþilor destructive pecare le adãposteºte acest element insidios ºiinstabil. Cãlãtoria pe mare, crede Bache-lard, „este în realitate o aventurã a incon-ºtientului, o aventurã ce se miºcã în noap-

tea unui suflet“. Apa e, aºadar, un vehiculal subconºtientului, nu doar reflectare alumii. Chevalier ºi Gheerbrant ne spun cã„visul este cel mai bun agent de informa-re privind starea psihicã a celui care viseazã[...] el este pentru cel care viseazã o ima-gine asupra lui însuºi adesea nebãnuitã, esteun revelator al eului ºi al sinelui“. ªi apa eun revelator al sinelui; imersiunea în adân-curile lichide ale mãrii atrage dupã sine onouã confruntare a eului cu propriile saleprofunzimi. Pentru aceiaºi autori ai Dicþio-narului de simboluri, semnificaþiile simbo-lice ale apei pot fi reduse la trei teme domi-nante: origine a vieþii, mijloc de purificareºi centru de regenerescenþã. Apa sugereazãºi ideea de virtualitate, de promisiune aincreatului, de potenþialitate a claritãþii ºide expresivitate a nespusului. Pe de altãparte, imaginarului acvatic îi sunt de îndatãataºate conotaþii ale erosului. Apa are toatetrãsãturile unei fiinþe îndrãgostite de pei-sajul pe care îl îmbrãþiºeazã, de lucrurile ºifãpturile pe care le reflectã în oglinzile flui-de ale corpului sãu lipsit de memorie ºi deresentimente. Octavio Paz spune, în carteasa Dubla flacãrã:

Conform tradiþiei, dragostea este un indefi-nibil compus din suflet ºi trup. Nãscându-ne, am fost smulºi totalitãþii; în dragoste amsimþit cu toþii cã ne întoarcem la totalita-tea originarã. De aceea imaginile poeticetransformã persoana iubitã în naturã –munte, apã, nor, stea, pãdure, mare, val –,iar la rândul ei, natura vorbeºte ca ºi cum arfi femeie. Reconciliere cu totalitatea careeste lumea.

Apa reprezintã, în sine, o reconciliere acelorlalte elemente, o reunire armonioasã acontrariilor, o împãcare a unor laturi deneîmpãcat. Din aceste motive, dar ºi dato-ritã unor raþiuni imponderabile, care þin deechilibrul nostru nestatornic în clipa aceas-ta prea repede „ce ni s-a dat“, am resimþitdintotdeauna fascinaþia apei, a acestui ele-ment situat la limita realului cu imaginarul,la confluenþa apolinicului cu dionisiacul,a dinamismului cu repausul. Apele limpeziºi apele tulburate, apele curgãtoare ºi apeleadânci, apele agresive ºi apele molcome,apele surâzãtoare ºi apele încruntate, apeleceremonioase ºi apele purificatoare, apelerepezi ºi apele melancolice, toate acesteforme ºi înfãþiºãri ale acvaticului mi-auvegheat, de-a lungul timpului, reveriile ºitristeþile, mi-au însoþit bucuriile ºi aminti-rile, devenind ele însele o amintire a pro-priei mele fãpturi dintr-o altã viaþã, uitatãacum. Seducãtor ºi reductiv, acvaticul e ºiun factor de subversiune. El se situeazãmereu la limita realului empiric, hrãnindu-se din iluziile ºi fantasmele curgerii necon-tenite ºi subminând excesul de claritate alconºtiinþei noastre.

�

Iulian Boldea

Deºertul Sonora

E XISTÃ ÎN pãmântul (pe alocuri) roºcat aldeºertului Sonora o energie enigmaticã

(dar care, antrenatã, are o mizã ºamanicã):un soi de putere de transmutare a obiecte-lor, inclusiv a obiectelor omeneºti (princi-palul obiect, în acest sens, fiind trupul fãp-turii umane). Prin transmutare înþeleg omolipsire sau contaminare (beneficã, pozi-tivã) cu energia pãmântului. Nimic nou în-tr-o astfel de molipsire dacã nu ar fi vorbade strategii ºi tehnici de desprindere de pã-mânt, de fapt. Prin aceastã putere de trans-mutare, corpul se de-solidizeazã, se flui-dizeazã, izbutind, în cazurile fericite (ºinorocoase), sã nu mai depindã de pãmântori apã (picioare, mers, oase etc.), ci de aer(ºi, uneori, de foc).

N U AM ajuns pânã acum în Siberia, daram ajuns în Arizona, în deºertul So-

nora. Ceea ce te loveºte aici (dar cu o tan-dreþe cãlãuzitoare) este aerul: cãldura areceva mãtãsos, ca ºi acum aerul (ºi nisipulstârnit) ar fi duhuri. Pãdurile de cactuºi(aºa le spun eu) sunt bãtrânicioase ºi înþe-lepte, iar dorita întelepciune vine de la ver-dele þepos. Un verde solid, rãzboinic.

N U DOAR cactuºii alcãtuiesc laolaltã unpeisaj nepãmântesc în Arizona, ci ºi

nesfârºitele platforme cu iarbã albã. Aicipeisajul devine nepãmântesc în sens oniric.Cactuºii nu sunt onirici, ci belici ºi impe-cabili. Iarba albã este iarbã de vis ºi din vis.ªamanii însã refuzã visul ca vis: pentru ei,realitatea, nu e doar realitate, ci poate fioricând perceputã ca altã realitate (indife-rent ce nume i s-ar da).

ª AMANII SPUN cã peisajul este esenþial înviaþa unui vrãjitor. Deºertul, de pildã.

Pãdurile de saguaro – acei catuºi care sea-mãnã cu un trident. În deºertul Sonora pecare l-am strãbãtut în februarie 2012, chiardacã parþial (am strãbãtut doar deºertulamerican, nu ºi pe cel mexican!), am zãritcactuºi-saguaro gãuriþi de pãsãri ºi cicatri-zaþi, întrucât pãsãrile cu pricina îºi fãcuserãcuiburi acolo. Cum ar fi, oare, sã locuiescîntr-un cactus uriaº (o casã-cactus), într-unsaguaro? Bãnuiesc cã un astfel de cuib mi-am fãcut ºi eu în vis (sau din vis).

�

Ruxandra Cesereanu

• Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P.

22 • APOSTROF

Focul care mistuie…

D ACÃ ÎÞI propui sã scrii despre cele pa-tru elemente sau doar despre unul din-

tre ele..., sau þi se propune, ca în cazul meu,de cãtre o prietenã bunã ca Marta Petreu –ºi încã pentru o revistã ca Apostrof, la careeu þin foarte mult, primul lucru care-þi vi-ne în minte este sã-l reciteºti pe GastonBachelard. Asta, dacã nu ai prin apropiere,cum mi se întâmplã mie, un alchimist (l-am numit pe soþul meu, Alexandru Pop),adicã o enormã bibliografie. Atât de mare,cã te sperii ºi te laºi pãgubaº.

Din primul moment, focul mi s-a pãrutcel mai atractiv element. N-aº putea sãspun de ce... dar, sigur, un psihanalist mi-ar spune el cum stau lucrurile. Nu ºtiucum, aºa, tam-nisam, mi-am adus amintecã nu în puþine piese am dat de... foc, prinurmare, ia hai sã vedem ce ºi cum...

Am început totuºi sã vãd ºi sã revãd ceau scris alchimiºtii despre foc ºi ce spuneBachelard, nu-i aºa?

El are dreptate când spune cã, la între-barea atât de simplã „ce este un foc?“, chiaroameni inteligenþi dau din umeri ºi te în-treabã ei pe tine, da, chiar aºa, ce este unfoc? Dupã care încearcã tot felul de defi-niþii, unele de tot naive...

Mã atrage o definiþie care spune cã Al-chimia însãºi este o Artã a Focului, iar Al-chimistul un Artist, un Filosof al focului.Magia ºi mistica focului – fiindcã trebuie sãrecunoaºtem cã ele existã – au fost preluatede alchimiºti din religiile orientale ºi dincredinþele vechi, focului fiindu-i asociateatât calitãþi antropomorfice (blândeþe, oanume tandreþe provenitã din cãldurã sau,dimpotrivã, viclenie, urã, rãzvrãtire, violen-þã, ce vin din arsura propriu-zisã, din dure-rea provocatã de ea), dar ºi procese legatede cotidian, de partea materialã, cum ar ficoacerea, fierberea, digestia, maturarea, darºi de latura ei spiritualã – iubirea, pasiunea,plãcerea, extazul chiar, sau durerea sufle-teascã, dorul, ura etc.

Focul furat de Prometeu ºi dãruit oame-nilor cu o generozitate ce n-a rãmas nepe-depsitã are, dincolo de concreteþea lui fier-binte, o putere misticã, o energie pozitivã,bunã, strãlucitoare în paradis ºi alta rea,distrugãtoare în iad („sã arzi în flãcãrileiadului“ e un blestem ce ne sunã cunoscut,nu-i aºa?). ªi mai are ºi o certã, fascinantãconotaþie sexualã, reprezentând, cum susþinpsihanaliºtii, forþa, masculinitatea, virili-tatea, curajul. Focul generator al vieþii fe-cundeazã, se spune, apa, aceasta fiind per-ceputã ca principiu feminin.

Am citit undeva cã focul, ca de altfel ºicelelalte trei elemente, poate fi luat în con-siderare atât dintr-un punct de vedere înaltfilosofic, metafizic, cât ºi dintr-unul, poatenu vulgar, dar, oricum, mai banal-cotidian.Aºa este.

Dar un artist, mi-am zis, un scriitor nuare oare dreptul sau chiar datoria ca, vor-bind despre banalul foc, de pildã, sã cautefrumuseþea acestui element, ridicându-l laun rang înalt? Fiindcã, la drept vorbind,indiferent dacã focul distruge case sauinimi, el poate sã purifice, sã cureþe locurimurdare sau, dimpotrivã, sã ascundã, sãfacã sã disparã urmele unor crime abomi-nabile!

Altminteri, ce rost ar mai avea apa, linãsau vijelioasã, sau focul, fie el al inimii sauincendiu pur ºi simplu, iscat din senin sau„pus“ cu rea intenþie, dacã în operele artis-tice sensurile lor, ale apei sau ale focului,ne-ar rãmâne ascunse, dacã nu ne-ar oferiun prilej de meditaþie, rãscolindu-ne amin-tirile ºi trezind în noi, cititorii sau privitoriisau ascultãtorii muzicii, reflecþii de totfelul? (Îmi vin în minte Focurile de artificiisau Muzica apelor de Händel, Dansul fo-cului de Manuel de Falla etc.)

Dar mã întorc la teatru ºi, iatã, deschidvolumul lui Anton Pavlovici Cehov ºi cautfocul-incendiu din actul trei al piesei Treisurori (trad. Elisabeta Pop). Într-o noaptece pãrea liniºtitã, dar de fapt nu era, fiindcãIrina se plânge cã e obositã ºi nu mai credecã vor pleca vreodatã la Moscova, Olga esideratã de argumentele primitive, rãutã-cioase ºi vulgare ale Nataºei cu privire la ca-merele de locuit ºi, mai ales, la Anfisa, bã-trâna de 80 de ani pe care noua stãpânã acasei vrea s-o alunge, dupã ce le-a slujit pesurori 30 de ani... Maºa îl consoleazã cumpoate pe Verºinin, cel mai afectat de incen-diu º.a.m.d. Incendiul a nimicit un cartierîntreg. Acolo locuia ºi Fedotik, sublocote-nentul care a rãmas fãrã nimic (i-au ars ghi-tara, aparatul de fotografiat ºi scrisorile,cam tot ce avea el, visãtorul, mai de preþ).Verºinin însã, venind plin de funingine ºimirosind a fum, nu pierde iar ºi iar ocaziasã-ºi plângã de milã. Soþia lui a fugit, spe-riatã, cicã, lãsând fetiþele singure ºi înspãi-mântate, în faþa porþii... Acum, cã sunt laadãpost, e mai liniºtit, dar asta nu-l îm-piedicã sã se lamenteze în continuare... Darºi sã remarce cã „militarii au stins focul“...cu alte cuvinte tot ei sunt cei mai de nãdej-de. Apoi, ca ºi când totul e rezolvat, seapucã sã filosofeze pe tema incendiului,evocând vremurile vechi, când barbariinãvãleau în Rusia, pârjoleau ºi prãdau totce le ieºea în cale... Dupã care, suspinând,viseazã cu glas tare, la o viaþa nouã, laschimbãri atât de necesare ºi atât de aº-teptate...

În timp ce Olga scoate din dulapurirochii, bluze, jachete, lenjerie ºi le dã toatesinistraþilor, Nataºa, cu glas prefãcut, ca alcelor mai rafinaþi demagogi, întreabã, re-toric, dacã n-ar fi cazul sã înfiinþeze un co-mitet de ajutorare a sinistraþilor... „Sã-iajutãm pe cei sãraci“, zice ea... iar Andrei,soþul ei ºi fratele celor trei surori, nu seduce sã ajute la stingerea focului, stã închisîn camera lui, poate e beat, cine ºtie, ori-cum, zdrãngãneºte la vioarã, ca ºi cum nus-ar fi întâmplat nimic. Incendiul, foculexterior, scoate la ivealã mizeria interioarã.Cuplul cel tânãr, Nataºa ºi Andrei, el con-taminându-se de la proasta ei creºtere ºitotala lipsã de educaþie, ea, arãtându-ºiadevãrata fire... Bãtrânul doctor Cebutikin,alcoolicul, cel care a uitat tot, e din noubeat turtã, nu prea ºtie pe ce lume se aflã...Fedotik se dovedeºte un poet visãtor,Anfisa, o bãtrânã sãrmanã miloasã, surorilese aratã aºa cum sunt dintotdeauna, sãritoa-re ºi bine educate, Kulâghin, soþul Maºei,un ins gol pe dinãuntru, iar Verºinin, eibine, Verºinin nu se dezminte...

Aici focul se pare cã arde, dar ºi ascun-de ceva ºi, sigur, dezvãluie caractere... lu-mineazã prin replici puþine, admirabil gân-dite, tainice pliuri ale caracterelor...

Iau în mânã Teatrul lui TennesseeWilliams (trad. Mihnea Gheorghiu) ºi mã

opresc la admirabila piesã Orfeu în infern.Piesa evocã la început un incendiu devas-tator ºi tot astfel se terminã. Pericolul rã-mâne... Un foc, un incendiu, o mânã cri-minalã stau la baza cãsniciei frumoaseiitalience, numitã simplu Lady, cu JabeTorrance, mult mai bãtrân ca ea. În numeleunui Grup Mistic, el ºi amicii lui dau focviei Macaronarului, având grijã sã ardã ºiacesta de viu, pentru ca mai apoi s-o cearãde nevastã pe fata lui, care, nemaiavândnimic, e nevoitã sã accepte. Nu se ºtie, ni-meni nu ºtie, dacã Lady a aflat vreodatãadevãrul. Acestea toate le aflãm ºi noi,cititorii ºi spectatorii, din gura femeilorclevetitoare. Au trecut destul de mulþi ani,Lady nu mai e foarte tânãrã, e undeva între30 ºi 40 de ani, iar Jabe e pe moarte... Înaceste momente apare la uºa prãvãliei fami-liei Torrance Val, flãcãul bine fãcut, cuscurta lui din piele de ºarpe, cu mersulleneº, provocator, cum avea sã observeLady, ºi cu ghitara în mânã. Liber ca pa-sãrea cerului... În femeia încã tânãrã seaprinde pe loc o flacãrã, vãpaia pasiunii,dorinþa, un semn cã acest tânãr ar puteacontribui esenþial la renaºterea ei ca femeie,devenitã, alãturi de Jabe, „un smochinuscat“, o femeie stearpã. Asta dupã ce pã-cãtuise demult, când era o fetiºcanã, cuiubitul ei David ºi, pãrãsitã de el, avortasecopilul. Momentul întâlnirii lor e evocat cuemoþie, tot cu elemente legate de foc:„Când s-au întâlnit... a fost ca ºi cum ai filovit amnarul de cremene. Au luat foc, nualta. Da, da, foc“. Aºa îºi amintesc femei-le... clevetitoare, aºa o fi fost, observând cã„perechile care nu se iubesc au patimabanilor“. Val se lasã dus de... val ºi între ceidoi începe o frumoasã poveste de dragoste.E drept cã el schimbã scurta din piele deºarpe, simbol cert al libertãþii totale, cu ohainã albastrã, un fel de uniformã de sluj-baº, dar se vede cã acest lucru îi convine,fiindcã are, faþã de aceastã femeie încãfrumoasã ºi puternicã, un fel de admiraþiepentru curajul ei ºi pentru lipsa ei de pre-judecãþi. Lady a rãmas însãrcinatã ºi efericitã, a revenit la viaþã. Iatã însã cã foculacela devastator a distrus încã de atuncidestinele personajelor. Ros de gelozie ºi deurã, muribundul Jabe trage, cu ultimele luiputeri, în cei doi. „Am sã vã ard de vii, urlãel, l-am ars ºi pe tatãl tãu ºi am sã vã ardºi pe voi.“ Lady va muri, iar Val, cine ºtie,poate va fi ºi el jertfit... oricum, visul celordoi se destramã, iar ameninþarea rãmâne...Din nou focul vine, de data asta sã mãturedin cale totul. Undeva, pe podea, Vrãjito-rul gãseºte scurta din piele de ºarpe pentrucare Carol, vagaboanda liberã ºi ea, mereuîndrãgostitã de Val, îi oferã un inel de aur...Un preþ bun pentru amintirile cu care se vahrãni ea de acum înainte. Ceea ce a fostfrumos, iubirea, libertatea ºi scurta fericirea celor doi îndrãgostiþi, Lady ºi Val, s-audus, mistuite, toate, de focul urii unui omrãu.

Pentru piesele lui Strindberg îþi trebuieo dispoziþie specialã, nu poþi citi la coman-dã, aºa cã am aºteptat ziua aceea... Înainteînsã am recitit Jurnalul lui ocult (trad.Gabriela Melinescu), ca sã intru, cum sespune, în atmosferã. Deschid volumul ma-siv (trad. Valeriu Munteanu) ºi caut Pelica-nul. Îmi rãsar în minte cu o precizie uimi-toare chipul ºi silueta fragilã a ValerieiSeciu, care o întruchipa magistral pe Ma-ma, Elise, într-un spectacol, în anii ’90, pe

Elisabeta Pop

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 23

scena de la Dallas, unde îºi înfiinþasepropriul ei teatru...

Aceastã mamã ticãloasã ºi-a clãdit suma-ra, precara ei fericire pe cadavre – pe celal soþului ei, pe care l-a chinuit cu egoismulºi nenumãratele ºicane gândite de aceastãfemeie mincinoasã, rea, lipsitã de scrupuleºi de cea mai elementarã moralitate, pentruca apoi sã-ºi mãrite fata cu Axel, amantulei, numai ca sã-l poatã þine aproape. Fiul eiFredrik ºi fiica Gerda îºi plîng, la ceastârziu, trista lor soartã. Fredrik e slab ºibolnãvicios, ºi nu e de mirare, fiindcã toatãcopilãria mama i-a hrãnit cu terci, Gerdae o fiinþã fãrã pic de voinþã, o somnambulãcare nu poate, nu vrea sã creadã cã bãrbatulei e amantul Mamei... Fraþii realizeazã în-cet-încet cã adevãratul pelican a fostsãrmanul lor Tatã, care s-a jertfit pentru ei.Pe mamã o vor pedepsi, dar nici vieþii lornu-i mai gãsesc vreun sens, aºa cã Fredrikdã foc casei, sã ardã tot ºi, mai ales, pãca-tele cu care ºi-a încãrcat conºtiinþa netreb-nica femeie ce-ºi zice Mamã. Neavând cu-rajul sã ardã, Mama se va arunca de lafereastrã, alegând o moarte urâtã, cum i-afost ºi viaþa, pe când cei doi fraþi evocãputerea purificatoare a focului ºi blîndeþeacu care flãcãrile îi vor þine îmbrãþiºaþi ºi,poate, îi vor trimite în paradis, dacã oricumviaþa lor pe pãmânt a fost un iad... „Ardemde vii, strigã Fredrik. Totul trebuie sã ardã,altã soluþie nu avem. Arde tot ce-a fostvechi, rãu ºi urât.“

E multã urã ºi disperare în acest text deo densitate ºi o imensã frumuseþe în, pa-radoxal, urâþenia relaþiei dintre personaje.O mocirlã în care pier laolaltã ºi cei buni,ºi cei rãi, doar cã, aºa cum spune cineva, eimportant ºi cum trãieºti, dar ºi cummori...

În Casa arsã, o casã plinã de secreteurâte, de murdãrii ascunse, focul e pus dechiar stãpânul ei, Rudolf Alstrom, cu sco-pul încasãrii poliþei de asigurare. Revenitdupã 30 de ani acasã, Arvid, numit ºi Strãi-nul, fratele lui Rudolf, descoperã mizeriaascunsã bine atîþia ani. Cum? Scotocind încenuºa de dupã incendiu... Familia lui atrãit în minciunã ºi murdãrie moralã,pozând în oameni cinstiþi ºi cu frica luiDumnezeu. Lucid, detaºat, fratele venit dedeparte ucide rând pe rând iluziile, falseleiluzii. Rudolf a fãcut contrabandã ºi spe-culã, afaceri necinstite de tot felul, aºa s-aîmbogãþit. Iatã, pe rînd, refãcând vieþi,destine, recuperând memoria unei familiidin resturile obiectelor distruse de foc. Oramã cu fotografia bunicului contrabandistîi aminteºte cã ºi el era dispreþuit de comu-nitate pentru lãcomia lui. Un volumaºsemnat Titus Livius îi prilejuieºte o medi-taþie asupra istoriei care de multe ori as-cunde neadevãruri crase. Piciorul unei mesearse îi evocã o altã minciunã întreþinutã anibuni, cum cã masa e o piesã scumpã, dinabanos, iar acum focul o aratã cum e defapt, din lemn ordinar de plop vopsit... Oaltã carte îi aduce aminte de scandalul înurma cãruia o biatã slujnicã învinuitã defurt a fost scoasã în stradã. Un ceasornicdezmembrat se dovedeºte doar o maºinãstricatã, incapabilã sã mai mãsoare timpulscurs atât de inutil pentru membrii înfri-coºaþi ai familiei. Toatã aceastã lume pu-tregãitã, descompusã, montatã pe minciunãºi înºelãtorie, s-a dus de râpã. Stând acolo,lângã rãmãºiþele unei familii hrãnite cuminciuni ºi false iluzii, Strãinul aruncã un

strop de speranþã spre omenirea debusola-tã, dezamãgitã, disperatã. „Necazul duce larãbdare, rãbdarea la înþelepciune, înþelep-ciunea la speranþã, iar ea, speranþa, nuînºalã.“ Oare aºa sã fie? Sau, cum spuneMacbeth, „Viaþa e o poveste urlatã de unidiot“? Comentariile regretatului AlexandruSever, scrise înainte de ’89, deci intens cen-zurate, vorbesc, volens nolens, depre obli-gatoria speranþã, dar din textul acestei piesenegre rãzbate greu o undã de optimism..

Iatã însã cã Strindberg, sobrul Strind-berg, încearcã sã glumeascã pe tema fo-cului, atunci când focul iubirii e întreþinutcu simþul umorului. Un umor cinic, ce-idrept... Nu vã jucaþi cu focul e o micã bi-juterie artisticã, o comedie într-un act me-nitã, dacã nu sã distreze, cel puþin sã amuzeºi cei interesaþi, tinerii mai ales, sã tragãcuvenitele învãþãminte. Un Soþ, tânãr ºiuºor cinic, pune la încercare fidelitateaSoþiei, tachinând-o continuu cu o presu-pusã dragoste a ei cu prietenul lui. Se-n-þelege cã Ea neagã vehement, fiind ºi ofiinþã bolnãvicioasã ºi afiºând o cuvenitãindiferenþã, ba chiar pãrându-i-se cã sim-paticul, seducãtorul amic al soþului ei nicin-o prea bagã în seamã. Dar iatã cã tottachinând-o, tânãra femeie chiar se îndrã-gosteºte de Axel, care, la rândul lui, pare ºiel tot mai îndrãgostit. În fine, când apucãcei doi sã-ºi mãrturiseascã... focul care-iarde, simþind amândoi cã ar fi cazul sã-i

spunã totul Soþului, Prietenul dã înapoi.Excesiva politeþe, sinceritatea ºi bunãvoinþacu care Soþul trateazã iubirea lor îi devinsuspecte, ba atitudinea lui i se pare de-adreptul obrãznicie. De altminteri, pãrãsitde fosta soþie ºi destul de speriat de o nouãcãsnicie, Prietenul o ia la goanã, fuge, spu-ne Strindberg, „mâncând pãmântul, de aifi zis cã are foc în buzunare“. Kerstin îireproºeazã fluºturaticului seducãtor cã aaprins vãpaia iubirii, dar nu e capabil sãducã sentimentele mai departe, iar el îirãspunde cam aºa: „Dumneata reuºeºti sãstingi un incendiu dupã ce izbucneºte, euînsã voi trãi stingherit“.

Dupã nenumãrate decepþii în dragosteºi eºecuri în cãsnicii, ratate pe rând din variipricini, nu e de mirare cã Strindberg eraîncredinþat cã o cãsnicie este un adevãratinfern. Iatã însã cã de data asta, poate într-operioadã mai relaxatã sau, cine ºtie, poatea resemnãrii, a împãcãrii cu soarta, scriito-rul ºi-a îngãduit sã ia peste picior o insti-tuþie ºi o relaþie matrimonialã pe care, dealtfel, a dorit dintotdeauna sã le stimeze...

Despre rolul nefast al focului-incendiua scris foarte convingãtor Max Frisch în-tr-o piesã ce a fãcut ºi la noi obiectul unuispectacol de succes: Incendiatorii (trad. PaulB. Marian ºi Suzi Hirsch). Aici ne gãsim înfaþa unor indivizi certaþi cu legea, frustraþi,

• Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P.

�

24 • APOSTROF

Focul de dimineaþã

O ARE CUM ar fi dacã aº crede, desigurvisând cu ochii larg deschiºi, cã sunt

plãmãdit doar din pãmânt, din care cresc ºiîn care mã întorc, definitiv, captivul uneifinitudini precise?... Un boþ de pãmântpentru care aerul, apa ºi soarele sunt – cumsã zic? – doar niºte atribute, ce asigurã ºivalideazã o esenþã... teluricã... Ele, acesteatribute, îl fac sã fie viu doar pentru a-i con-feri identitatea. Cresc din pãmânt, îmi iauputerea doar din el, ca sã mã întorc apoi înel, cu toate cãrþile citite sau scrise..., fãrãnicio pretenþie metafizicã. Un Anteu... depãmânt, fãrã jocuri mitologice, pre-isto-ric, pre-socratic, pre-creºtin... Nu sclavulplãcerilor lumeºti, ci insul – aºteptat deEden? – care ignorã cã este pândit de vinã.Poate aºa, fãrã sã fiu un militant ecologist– când prezentul ne învaþã noi sintagme –sau un poet visãtor, aº ºti cum sã procedez,aº fi în stare, aº avea un organ sigur ca sãpercept exact, netransfigurat, toate darurilepãmântului, ale acestui colþ de existenþã, încare izvorul nu-ºi varsã (încã) apa într-unlac otrãvit, iar floarea de salcâm îºi desfacesplendoarea de simplul drag al primãverii...

În vreme aceasta aerul îmi înveleºte lu-mea proprie – cea... concretã – ca un plã-mân exterior ºi transparent, inevitabil, apaºi soarele îmi aduc câteva privilegii mijlo-cite de zodia mea – a racului. Pe lângã citi-tul cãrþilor, nu existã mai mare plãcere decâtzãbava pe o plajã însoritã, în proximitateamãrii, cu lungi evadãri în valul neodihnit,printre meduze imprevizibile ºi peºti veºnichoinari, sau tentaþia ajungerii cu barca înlarg, acolo unde delfinii se copilãresc în im-periul unei zile senine. Sau, în plinã varã,trãind primul semn al regresului cosmic princãutarea unei terase ocolite de clienþi, o tera-sã tãcutã ºi aproape pustie, unde, cu halbade bere alãturi, ferit de o conversaþie inutilã,savurez ultimele publicaþii literare tipãrite(pe hârtie)... Poate pe o terasã a mãrii?!...

Iatã însã cã în aceastã risipire inocentã(deºi nu cred cã termenul „risipire“ este celmai potrivit, precum nepotrivitã mi s-arpãrea ºi sintagma „pierdere de sine“), pã-mântul din care sunt alcãtuit, apa ce îmiastâmpãrã setea, aerul ce îmi susþine bene-fic chimia interioarã, focul care pur ºi simplu mã încãlzeºte, fãcând din Terra oplanetã locuibilã, toate acestea se transfi-gureazã. Apa devine plutire sau lunecare(prin viaþã?), aerul devine zbor, focul –luminã cãlãuzitoare, pãmântul dobândeºtesuflet!... Un suflet al sãu! Aº putea spune cãtoatã aceastã transfigurare este rezultatulminþii mele inventive, iubitoare de fante-zii, dar asta ar însemna sã cred sau sã acceptcã pãmântul, trecut prin toate devenirile sa-le, a fost fãcut ca sã mã „prilejuiascã“ pe mi-ne, exact în acest... contingent, iar eu sã fiuînvestit cu privilegiul de a-l gândi chiaracum, din nou, în totul... De unde un ase-menea orgoliu?

Mã pot întreba dacã am într-adevãr, eu,privilegiul, forþa transfigurãrii? De undevenitã, de cine conferitã aceastã forþã, pecare mulþi cârcotaºi se vor strãdui sã o infir-me? În acest relief rotund, plat, deschis,unde nu se mai vãd de atâta vreme margi-nile lumii? De unde ºi pânã unde sã fiu eu

apãCând era secetãtimpul se scurgea prin crãpãturi,îl urmãream ºi-i închideam vizuinaaºa cum fãceamcu ºerpii, în joacã.Nimic nu se miºcapânã când începea sã plouã,când sufletul meu cãlãtoreaprin aerul nevãzut, diafan,al sufletului tãu.Alcãtuiam atunci o singurã fântânãîn preajma cãreiase-nãlþa pânã la cerlanul de fluturi.

aerCe mult ede când zburam amândoi,aripã lângã aripã,purtând în noi pâinea ºi sarea pãmântuluispre o lume nevãzutã a pãsãrilorîn care cântecul, ca ºi roua,

ridica pleoapele transparenteale dimineþii.

pãmânt Tãcutã ºi singurão razã a luniise aºazã uneori pe ramuri,în grãdinile tale,abia putând fi vãzutã,luminând o pârtieîntre cer ºi pãmânt,acolo unde zãpadase luptã cu armateleaprigului vânt de amiazãnoapte,deasupra pãmânturilor lumii,unde ciocãnitorilese auzeaubãtând un ritm aproape uitat,un ritmpe care numai copacii însinguraþiºi cãlugãrii bãtrâni, la vecernie,sfetnicii tãi,îl mai ºtiau.

�

Poeme de CRISTINA ONOFRE

Olimpiu Nuºfeleanoameni care au stat un timp la închisoare,urãsc ordinea ºi tot ce þine de cumpãtareamic-burghezã, propovãduind haosul casemn al libertãþii. Mediocri, proveniþi dinfamilii modeste (Schmitz e fiu de cãrbunar,crescut la orfelinat, Eisenring a fost chel-ner), urându-i din toatã inima pe cei bogaþi,ei îi urãsc deopotrivã ºi pe cei inteligenþi, peintelectuali, pe filosofi, socotindu-i niºtepierde-varã, incapabili de fapte cu adevãratremarcabile, înspãimântaþi ori de câte ori„fitilul ia foc“. „Ce cauþi tu printre noi –îi reproºeazã Eisenring Filosofului –, dacãnu te bucuri când izbucnesc incendii, scân-tei ºi flãcãri care trosnesc, când sirenele suntmereu în întârziere, dacã nu-þi face plãcerelãtratul câinilor, fumul ºi strigãtele oame-nilor... cenuºa“. Sau, iatã o altã mãrturie-reproº a insatisfacþiei pe care o produc„gânditorii“, inutilii gânditori: „Nu-mi placintelectualii... pentru voi nu existã plãcereadevãratã, voi ãºtia sunteþi întotdeauna atâtde firoscoºi, întotdeauna... serioºi, cãajungeþi sã trãdaþi – pentru voi nu existãplãcere adevãratã“.

Dupã ce au urcat în podul casei Dom-nului Biedermann bidoanele cu benzinã,incendiatorii acceptã sã cineze cu el ºi cuBabette, soþia cardiacã ºi timoratã a aces-tuia, nevoitã sã prepare o cinã savuroasã,gâscã cu castane, în speranþa secretã cã ocinã bunã ºi un vin select îi vor îmblânzi peincendiatori. Dar ei îºi au socotelile lor: facdonaþii importante, cui? Chiar pompierilor,al cãror zel în „acþiunea“ de stingere a in-cendiilor e apreciat... sincer de incendiatori.Acest cor al pompierilor se remarcã maiales prin cântãrile pline de îngrijorarepentru soarta oraºului:

Renãscut din ruini ºi cenuºã,A fost curãþatUitat e molozul,Cu totul uitaþiSunt ºi aceiCare au ars,

Strigãtul lorDin flãcãri...

Pe când flãcãrile cuprind chiar ºi cerul, înepilog toþi, victime ºi cãlãi, regãsindu-seîntr-un rai ciudat, corul intoneazã resem-nat:

din toate poveºtile absurde,Cea mai absurdã e asta:Focul odatã iscatA omorât pe mulþi, vai! Dar nu pe toþi,ªi n-a schimbat nimic.

Numai „prostia, spune ironic-îngrijoratautorul, nu poate fi stinsã acum / ªi-i nu-mitã destin“.

E ºi teamã pentru destinul omenirii înaceastã farsã tragicã în care metafora sedezvãluie treptat, e ºi o anume detaºaretandru-ironicã. Nu întâmplãtor gãsim înJurnalul lui Frisch (trad. Corina Jiva)aceste meditaþii remarcabile pe margineamersului lumii ºi al timpului:

Poate ar trebui sã facem o deosebire întretimp ºi caducitate: timpul – îl mãsoarã cea-surile; caducitatea – timpul aºa cum îl trãim,faptul cã existenþei noastre i se opune mereuun altceva, o nonexistenþã pe care noi o de-numim moarte...

Nu existã viaþã fãrã teama de acel alt-ceva; ºi tocmai pentru cã fãrã aceastã teamã,care este profunzimea noastrã, nu existãviaþã, de abia din nonexistenþa pe care o in-tuim, înþelegem, preþ de câteva clipe, cãtrãim.

Sã încheiem aceste rânduri cu subtilaobservaþie a lui Bachelard cum cã „oricecititor pasionat de lecturã hrãneºte dorinþade a fi scriitor“, adãugând cã, probabil,orice spectator pasionat de teatru hrãneºteîn secret în el dorinþa de a fi... actor.

A bon entendeur salut!!!�

�

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 25

Cvartetul elementelor

Î NCERC UN soi de sfialã când e sã vorbescdespre lucrurile care mã înconjoarã atât

de firesc, încât nici nu le mai observ exis-tenþa. Despre dragoste, prietenie, dispe-rare, fericire, iar acum despre pãmânt, apã,aer, foc. Nici nu poþi vorbi despre fiecareîn parte fãrã a le aminti ºi pe celelalte.

Pãmântul, în marea lui bunãtate, rãsplã-teºte pe fiecare cu câte un dar: pentru Apãel este punctul terminus, locul unde ea seaºazã în râuri, lacuri, mãri ºi oceane.Aerului îi dãruieºte pãdurea, iar pentru Focîºi sacrificã uneori copacii.

Despre Apã s-au spus ºi s-au scris atâtde multe, încât te întrebi ce ai mai puteaadãuga fãrã sã cazi în banal; dar mã rezumdoar la relaþia ei cu celelalte elemente:Pãmântului îi mulþumeºte pentru stabilita-tea pe care i-o oferã, întreþinând prin pre-zenþa ei tot ce e viu la suprafaþa acestuia.Aerului, pentru cã o primeneºte, îi întoar-ce prospeþimea în stropi fini ºi rãcoritori.Relaþia cu Focul este însã mai complicatã.Încearcã sã-ºi fure unul altuia teritoriul,înfruntãrile sunt dramatice, iar rezultatelerareori previzibile. Puterea Apei stã în per-severenþa cu care, în timp îndelungat, mo-deleazã chiar ºi piatra. Focul însã îi dã unalt fel de putere, pe termen scurt; o trans-formã în aburii capabili sã mute munþii peloc, nu în secole, ºi se îmbatã de aceastãputere pânã la epuizare.

Aerul, în libertatea lui de miºcare, parecã n-ar avea nevoie de niciunul dintre cele-lalte trei elemente. Doar aºa, ca un rãsfãþ,se joacã risipind þãrâna de pe faþa Pãmân-tului, danseazã unduitor când se lasã încãl-zit de Foc ºi se înfioarã împrospãtat ºi rãco-rit de Apã. De aceea, acceptã cu o anumenobleþe sã coexiste în armonie cu ceilalþi,în cvartetul elementelor primordiale.

Focul gãseºte un aliat de nãdejde înAer, care îi menþine „înflãcãrarea“. Apa îlstinge, pãmântul îl înãbuºã.

Dumnezeu a creat omul plãmãdindu-itrupul din pãmânt ºi apã. A suflat apoi asu-prã-i aer divin, însufleþindu-l, i-a dãruitarderile trupului ºi pe cele ale spiritului,astfel ca natura sã-l recunoascã prin celepatru elemente, pe care el sã le recunoas-cã la rându-i ºi sã le ocroteascã.

Iar omul...Dar aici începe altã poveste.

�

Despina Drãgulinescu

înzestrat cu harul transfigurãrii, al lecturii...duale? Ce legãturã are spiritul meu imagi-nar cu aceste elemente cum sunt pãmântul,apa, aerul sau focul? Sunt întrebãri! ªi umi-linþe!... ªi nici nu ºtiu dacã aceste douã liniide lecturã (vorba lui Gaston Bachelard) arealitãþii (cum zic) sunt un privilegiu sau unblestem... Sunt obiºnuit deja sã fac aceastãlecturã dualã, „pereche“ a lumii, sã urmezaceste douã lecturi, atât de diferite, una afaptelor, alta a reveriei. Ele împart mereulumea în douã, iar eu mã chinui sã le aºezîn paginile unei cãrþi, împãcându-le, îm-blânzindu-le, poate, mai bine, conciliindu-le. De o parte tina, aerul, apa, focul... pen-tru grãtar, de cealaltã – fãptura (însufleþitã),zborul, lunecarea peste potopul devastator,lumina cãlãuzitoare... Bucuria fiinþãrii saufrica des-fiinþãrii.

Nici nu ºtiu, de fapt, care este rostul lite-raturii (citite sau scrise): elogiul existenþeisau fuga de finitudine, de moarte? ªi ce maiînseamnã moarte când am cunoscut trans-figurarea? Dar care transfigurare?

Îmi place literatura orficã, acea odã abucuriei, transcrisã în atâtea limbaje seducã-toare, inovative, dar nu ºtiu cât este tentaþiesau cât este salvare în apropierea de litera-tura care se luptã cu rãul, care intenþioneazãsã cuprindã – riscant – rãul în litera ei, casã-l exorcizeze. Nu doar sã-l „reprezinte“,cãci la ce e bunã simpla reprezentare a rãu-lui? Mã fascineazã capacitatea metaforei –generice – de a învãlui rãul – în poem, ca ºiîn roman – ºi de a-l aduce în vãzul lumii, cape o pradã scoasã din adâncuri ca sã fieanihilatã. Acest rãu atât de inventiv, la rân-du-i, încât nici nu ºtii dacã el (ca reprezen-tare) este alegerea ta sau tu eºti alegerea...lui. Bineînþeles cã, dupã coborârea lui Iisusîn iad, excursia lui Dante prin infern este,pentru scriitor, o consolare. Dar poate filiteratura mai mult decât o consolare, aºacum o considera ºi Thomas Mann? ªi-apoimai vin ºi acei scriitori care prind rãul înhamul cuvintelor ºi îl obligã sã tragã lumeamai departe. În ce direcþie?

Îmi pun aceste întrebãri ºi deodatã îmivine în minte acel fragment din eseul desprePsihanaliza focului în care Gaston Bachelardîºi aminteºte:

Cînd eram bolnav, tata îmi fãcea focul în ca-merã. El ridica buºtenii cu multã grijã pestelemnul cel mãrunt, strecurând grãmãjoare desurcele printre ochiurile grãtarului. A rata unfoc ar fi fost semnul unei nemaipomenite pros-tii. Nu-mi puteam imagina ca tatãl meu sã fiavut un egal în aceastã treabã pe care n-o încre-dinþa niciodatã nimãnui. De fapt, eu nu ºtiusã fi aprins un foc înaintea vârstei de optspre-zece ani. Numai atunci când am trãit în sin-gurãtate, am putut sã fiu stãpânul sobei mele.Dar arta de-a zgândãri tãciunii mi-a rãmas dela tatãl meu ca o mândrie. Cred cã aº prefera,mai degrabã, sã ratez o lecþie de filosofie decâtsã ratez focul meu de dimineaþã.

E nevoie de atât de puþin pentru a trans-forma realitatea în reverie. Pentru a transfi-gura lumea, pentru a o conecta pe aceastala un plãmân, transparent ºi învãluitor, careo tonificã mereu, performându-i chimia.E nevoie de atât de puþin pentru a menþinetreaz focul viu al literaturii. Ea dã seamadespre maturitatea mea. Îmi valideazã sin-gurãtatea, adicã identitatea. Dar e vorba deîncercarea mea de a fi stãpânul „sobeimele“, al propriului foc, al focului (meu)interior. Ce fac cu el? Ce folos îi dau?

Sunt un biet boþ de pãmânt. Mã bucurãprospeþimea aerului, învãluirea limpede aapei, lumina nocturnã a stelei. Mi-e atât debine în condiþia mea simplã, terestrã, mãbucurã aceste plãceri cotidiene, cupa de ar-gint din care îmi beau miedul zilnic. E bine,e frumos, e plãcut. Dar peste toate vinedeodatã suflarea Lui!... Le dã un Suflet! Leînzestreazã cu o însufleþire neaºteptatã. Decare, cu sfialã, se apropie literatura.

Când, cum ºi de ce ratãm focul literatu-rii? Focul lecturii literaturii, al lecturii lumiiprin literaturã? Menþinerea focului literatu-rii aprins înseamnã pãstrarea maturitãþiilumii, aceastã lume care atât de repedepoate cãdea într-o vârstã barbarã. E cazuloare sã mai repet cã exerciþiul transfigurãriiliterare este unul de recunoaºtere a prezenþeiîn lume a flãcãrii divine?

�

• Atelierul lui Brâncuºi. Centrul Pompidou, Paris. Foto: M. P.

• Sãrutul lui Brâncuºi, cimitirul din Montparnasse,Paris. Foto: M. P.

26 • APOSTROF

Orice activitate practicã înseamnã, în cele din urmã,

ceea ce trece dincolo de ea.HANS GEORG GADAMER, Elogiul teoriei

O NOAREA DE a vorbi în faþa dumnea-voastrã, închizând un ciclu de studii

în filosofie pe care unii îl împliniþi, alþiidoar îi serbaþi pe cei dintâi, este un rar pri-lej de a medita, în faþa întregii comunitãþiacademice reunite, asupra a ceea ce estemai important, mai semnificativ, mai uni-ficator în întreaga experienþã intelectualã aabsolvenþilor noºtri. Simultan cu aceastãpropunere de urcuº intelectual spre ceea ceun gânditor recent intitula „lucrurile cuadevãrat importante“, voi asuma o presu-poziþie cunoscutã de când lumea, dar me-reu în contradicþie cu însãºi cunoaºterea ei:faptul cã întotdeauna, ceea ce este impor-

tant, ceea ce meritã fãcut, ceea ce este maioriginar, întemeietor ºi mai ales dãtãtor desens este prin natura lui omis, lãsat deo-parte, trecut cu vederea. Aceasta, dintr-unmotiv simplu: principiile unei acþiuni suntîntotdeauna faþã de acþiune precum ochiulfaþã de lucrurile vizibile. Ca sã le vadã, eltrebuie sã se uite pe sine.

În acest sens voi face exerciþiul de maijos: voi propune ochiului din metafora measã revinã asupra lui însuºi, atât cât acestlucru este posibil, reflectând asupra con-diþiei dumneavoastrã de tineri absolvenþi deFilosofie. Aceastã absolvire nu are loc aiu-rea ºi aievea, ci într-un loc ºi un timp deter-minat. Veþi primi în curând o licenþã laUniversitatea din Cluj, într-un moment încare iraþionalitatea, vehemenþa, neastâm-pãrul mercantil ºi în general indisponibili-tatea pentru principii ºi pentru viaþa teore-ticã dominã spaþiul nostru public. Într-unasemenea moment lipsit de nobleþe, dum-neavoastrã primiþi o licenþã în filosofie în-tr-un loc demn: Filosofia de la Cluj, spaþiu

al exerciþiului teoriei, cu un renume ºi o cla-sificare de prim ordin.

Acesta este contextul în care ne desfã-ºurãm meditaþia. Ea porneºte de la faptesimple ºi de la cliºeele limbajului comun,pentru a le critica ºi a extrage din ele sen-sul pe care îl urmãrim aici. Din acest motivmi-am ales ca subiect de meditaþie „viaþa“însãºi: întrucât ambiguitatea acestui cuvântface sã alunece în vocabularul nostru coti-dian sensuri confuze ale acestui termen,care ne prefigureazã idealuri inconsistenteºi menite sã ne abatã de la principiile pecare le invocam în debutul acestor rânduri.Iar de la iluziile cotidianului însuºi, cred cãacest termen face sã alunece sensurile con-fuze ºi spre preocupãrile filosofiei înseºi,conducând la moduri de practicare a ei careîºi blocheazã accesul la principii.

Prima dovadã cã aºa stau lucrurile estefaptul cã noi numim adesea viaþa ca scopal studiilor. Niciun context nu este mainimerit decât acesta de faþã pentru a criti-ca prezenta definiþie. Ea funcþioneazã înlimbajul nostru cotidian drept o sursã deiluzii: spunem adesea, ºi pãrinþii noºtrispun: Du-te la ºcoalã, fiule, ca sã te pregã-teºti pentru viaþã. Vom putea accepta cuinima uºoarã în douã sensuri adevãrul defi-niþiei prezentate: ea „merge“ în cazurileºtiinþelor exacte, acolo unde însuºirea unorcunoºtinþe definitive face posibilã practicalor; cãci o bunã reþetã de aplicare a asfal-tului se executã, nu se discutã. Iar aceastã„execuþie“ lasã un loc generos vieþii, par-curse fãrã prea multe întrebãri, în confor-tul casnic asigurat de o viaþã publicã aºeza-tã. Dimpotrivã, în cazul filosofiei, faptul cãînvãþarea ºi cercetarea nu se pot disociadecât cu riscul blocãrii gândirii în cliºee faceca definiþia vieþii ca scop al studiilor sãdevinã inoperantã. Absolvind Filosofia, nune pregãtim pentru viaþã ca pentru altceva,ci trebuie sã înþelegem altfel viaþa. Or, asu-pra acestui altfel se referã întreaga expu-nere prezentã.

Ni-l putem aminti pe Platon, cel tânãr,întrebându-se dacã filosofia meritã practi-catã doar în tinereþe sau dacã ea devinenatural un mod permanent al vieþii, odatã cei-am gustat mierea. Însã el nu poate fi pen-tru noi un punct de plecare nemediat, deoa-rece ne desparte de el o experienþã istoricãîn care viaþa însãºi a pãtruns în filosofie, caun concept propriu al acesteia, fãcând con-curenþã elogiului (doar iniþial platonician)patetic al teoriei. Interogaþia acestei expe-rienþe istorice, în care atât teoria, cât ºi via-þa au primit semnificaþii noi, este mai inte-resantã decât o reîntâlnire cu Platon, dacãadmitem cã înþelegerea acestei experienþene poate conduce, dacã nu la Platon însuºi,la ceea ce a rezultat ulterior din vorbele luiºi ne afecteazã nouã în profunzime întregulintelect.

De aceea, sunt de pãrere cã suma cliºee-lor de limbaj ale vieþii nu trimite spre vor-bitorii simpli ºi cotidieni care vehiculeazãaceste cliºee. Nu ei au coborât viaþa dinbuna fraternitate cu teoreticul, ci acestlucru s-a petrecut în interiorul filosofiei re-

Despre viaþãAlexander Baumgarten

• Tîrg în Piaþa Mare a Clujului – mijlocul sec. XIX. Foto: Ferenc Veress

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 27

cente. Acolo trebuie cãutatã, cred, sursaconfuziei ºi sursa neînþelegerii vieþii chiarîn lumea noastrã cotidianã. Aceastã con-fuzie s-a produs recent, dintr-o greºitã înþe-legere a mesajului gânditorilor finaluluisecolului al XIX-lea ºi ai primei jumãtãþi asecolului XX, atunci când aceºtia au înþelessã formuleze critici la adresa modernitãþiiºi sã-i declame eºecul. Prin urmare, nu mãdisociez de aceste critici, ci voi încerca sã denunþ înþelegerea eronatã a sensului lor. Voi lua trei exemple scurte. Primul: cândFriedrich Nietzsche face elogiul vieþii împo-triva „invenþiei“ socratice a conceptului, elface implicit o criticã a falsei vieþi nãscutedin ignorarea instinctului nestãvilit al aces-teia, dar niciodatã nu priveºte viaþa ca unscop în sine, dincolo de care nu ar existaun scop inerent al ei, fie ºi în autodepãºireaacesteia. Al doilea: când Martin Heideggerenunþã principiile constituirii impersonaluluiîn cotidian, el indicã drept sursã sistemulrelaþiilor unei comunitãþi care funcþioneazãtacit ºi necritic, dar niciodatã nu neagã fap-tul cã întreaga culturã occidentalã înseamnão organizare a vieþii în funcþie de logos, orga-nizare provenitã din strãlucitul pariu eleat alidentitãþii dintre fiinþã ºi gândire. Al trei-lea: când Hannah Arendt aratã cã mitulmodern al muncii înseamnã plasarea vieþiinoastre într-un orizont fals, din cauza fap-tului cã vieþii îi sunt fixate mereu scopuridin afara ei, pentru care ea este mereu sacri-ficatã, este adevãrat cã ea indicã revenireala modul grec al înþelegerii vieþii repliateasupra ei înseºi, dar nu este adevãrat cã eavede în viaþã un simplu scop, de vreme ceapeleazã tocmai la celebra distincþie aristo-telicã dintre viaþã ºi viaþa cea bunã.

Ruptura s-a produs, cred, în momentulîn care o greºitã înþelegere a imperativuluicategoric kantian a fost aplicatã acestor treifilosofii de mai sus. Cãci este, într-adevãr,un temei al civilizaþiei noastre, universalacceptabil, faptul cã ceilalþi, din afara mea,nu pot fi doar mijloace, ci sunt în esenþalor scopuri în sine. Dar când acest impera-tiv categoric a fost aplicat ºi asupra mea,din el a rezultat o micºorare a fiinþei uma-ne, o reducere a idealurilor noastre la sim-plul fapt relativist de a consuma ºi dezvoltanoi nevoi, un hedonism capabil sã anulezeprestigiul intelectului în faþa unei pretinse„vieþi“ coborâte din aceastã conceptuali-zare în spaþiul accepþiilor cotidiene. De aiciprovine falsa impresie cã, odatã încheiatciclul licenþei în filosofie, ne pregãtim pen-tru „viaþã“, ca ºi cum am putea-o defini înafara teoreticului, ca un element de alt gendecât acesta din urmã.

În faþa acestei înþelegeri mult prea su-mare a vieþii, aº îndrãzni sã fac, pentru dum-neavoastrã, un elogiu al teoriei, preluândcunoscuta sintagmã gadamerianã. Îmi vinîn minte douã ipostaze opuse: vã amintiþi,nu-i aºa, splendidul pasaj din Iliada în caresunt enumerate corãbiile aheilor, înainteafaptelor lor de vitejie. Pasajul poartã nume-le de „catalog al corãbiilor“, iar aici enume-rarea este fãcutã în virtutea unui destin,care depãºeºte simpla viaþã a corãbierilor ºicare o înnobileazã. La fel, dupã încheierearaþionamentului meu, se va citi ºi aici uncatalog, al numelor dumneavoastrã. Sã com-parãm acum aceastã trimitere spre destinfãcutã de Homer cu o piesã muzicalã a lumiicontemporane, emblematicã pentru cultu-ra noastrã prezentã: când 4 Non Blondescântã Bigger, Better, Faster, More, frumosul

cântec exprimã potenþarea infinitã a trãiriirepliate peste sine, fãrã un obiect care sãdepãºeascã prin natura lui aceastã trãire. Neaflãm la antipodul logic al catalogului corã-biilor. Dacã în primul caz ne aflam într-odeplinã posesie a sensului, atunci cânteculevocat ascunde în mesajul lui exact ceea cevroia mai puþin sã spunã: cã viaþa repliatãpeste sine duce la suprimarea sensului.

Dar, ca întotdeauna, soluþia se regãseºtesãpând tocmai în istoria care a produs eroa-rea. Sãpând aici, descoperim cã suntem oculturã care s-a nãscut dintr-o frazã sim-plã a unui grec, care spune cã faptul nostrude a fi ºi gândirea sunt acelaºi lucru. Aceas-ta înseamnã pentru noi faptul cã omuleuropean a asumat decisiv cã întâlnirea cuadevãrul nu înseamnã consumarea unor po-þiuni, nu înseamnã mestecarea unor frunzeameþitoare, nu înseamnã visele revelatoriiºi nu înseamnã cititul în stele, ci înseamnãpracticarea teoriei ca scop al vieþii, încrezã-toare în faptul cã ea este un produs derivatal teoriei înseºi. Modelul filosofic pe care îlasum pentru aceste rânduri revine la Plotin.Pentru el, intelectul ºi viaþa, ca principii,sunt derivatele a ceva de nenumit, spre careele tind la infinit. Dacã viaþa coboarã dinintelect, este firesc ca ea sã tindã nostalgicspre originea sa.

Concret, aceasta înseamnã cã meritã sãne dedicãm studiului întreaga viaþã, defi-

nind studiul drept scop al vieþii ºi definindfericirea drept viaþa în interiorul schimbu-lui inteligent ºi binevoitor al argumentelor.De aceea cred cã meritã sã asumaþi licenþaîn filosofie cu sentimentul cã meritã sã frec-ventezi mai ales textele mari ale filosofiei,cã meritã sã faci sacrificii pentru a-þi cum-pãra cãrþi ºi sã meditezi la ele întreaga viaþã,cã meritã sã participi activ la o culturã încare viaþa se depãºeºte pe sine, cã meritã sãîþi desãvârºeºti competenþele pentru a tra-duce în limba românã textele formatoareale filosofiei înainte sã te pronunþi asupralor. Pentru a preciza orientarea unui gest:faptul cã lucrez, împreunã cu o admirabilãechipã, la prima versiune româneascã aSummei theologice nu este un gest de simplãerudiþie, ci este un gest fundamental public,de persuasiune a comunitãþii mele asupra aceea ce cred cã meritã frecventat.

Din aceste motive, felicitãrile mele pen-tru tinerii noºtri absolvenþi au coloraturacaldã ºi fraternã a unui elogiu al teoriei, pecare trebuie, astãzi mai mult decât altãdatã,sã o ocrotim ca pe sursa fundamentalã desens a culturii noastre.

�

Lecþie festivã de închidere a anului universitar 2011-2012,

la Filosofie, la Universitatea din Cluj.

În fine, dupã rãzboise deschid barurile

1

FormulaInexistentelor ºtiinþeExploziile miºcãrii lumii. OrchestraStruni tremuriciul supliciilor!Ciudate dansuri! RãsuceºteVrafurile de note rãpãitoare ºi înotÎndrãgostindu-te de aceastã rãguºealãªlefuieºte-te conduce ajusteazãAlura negroidului!Dupã 8 terþine orchestra-i întreruptã

amuþeºteÎnsã mãsura e prelungitã. Se zbate exactSeaca ºi dulceaga pocniturãUltima loviturã fatalã dând-oHuruitoarea-trosnitoarea.

2

AruncãTropotSe repezi lumea rãnindRag-TimeSnopDe crocante fãrâmicioase orbitoare Explozive sincopeDirijorul!Strigãt de ogari entuziasmaþi!Dã-le drumul!Scuturãturile haitelorÎncheia-vom dãnþuitorCu pagube, cu boleºniþe!

Jazz-band II

Lui Lado Gudiaºvili

Noi de jazz furãm lipsiþi.O, coºciuge! Dintr-odatã – dupãÎndelung coºmar de lungi tãceriCu frenezie respirarãCratiþele zdruncinate.

Ciudãþeniile acusticelor sisteme!Pe vergele gonguri tresãltau,Se rãsuceau rãguºite huruitoare,Alergãri ºi goane imposibil deÎmblânzit... Maestru în rãspãrul cuªtiutele armonii!În acord cu vânzoleala ºi tremuriciul.Dos încordat ca arcul de ceasªi jocul de umeri în toiDe negroide orgii.ªi capul între umeri înºurubându-ºi,Din când în când îl lasã iar sã iasã.La zbaterea viperelorSe-mpiedicã, ºezând. Þipãt acut,Cârligul braþului îndoit,Pneumaticã tragere la þintã...

(1922)

�

Traducere ºi antologie de

Avangarda rusã

Valentin Parnah(1891-1951)

28 • APOSTROF

S -A TOT vorbit în ultimul timp de „lite-ratura de sertar“, constând din acel tip

de creaþie care n-a putut fi dat la luminãîn anii comunismului. Au ieºit astfel laivealã numeroase memorii, corespondenþã,prozã, poezie (carceralã sau religioasã), omulþime de texte care n-aveau nicio ºansãde apariþie în timpul regimului totalitardin România. Sporadic, au apãrut ºi unelescrieri filosofice ºi uneori s-a vorbit chiarde filosofi total ignoraþi, precum Alexan-dru Dragomir, de exemplu, repus în cir-culaþie de Gabriel Liiceanu. O mare ne-dreptate i s-a fãcut cu acest prilej lui IoanMiclea (1902-1982), profesor de filosofiela Blaj pânã în 1948, când, interzicându-se la noi cultul greco-catolic, el a fost totaluitat, deºi a lãsat în urmã o operã bogatãºi variatã, care îl recomandã nu numai cafilosof, ci ºi ca eseist, romancier, comen-tator literar, diarist, gânditor creºtin. Câ-teva scrieri rãzleþe, din mulþimea de manu-scrise care au rãmas de pe urma lui ºi carenu i-au fost confiscate (o listã de scriericonfiscate pãstrate în arhiva familiei vor-beºte de circa opt, iar cele arse totalizeazãpeste trei mii de pagini), dupã cum numã-rul de percheziþii din partea organelor deSecuritate se ridicã la peste douãzeci (adouãzeci ºi ºasea vizitã este relatatã de elîntr-una dintre paginile de manuscris ajun-se la noi pânã azi). Înainte de a fi fost tri-mis la închisoare de cãtre regimul comu-nist pentru unica vinã de a fi fost greco-catolic, Ioan Miclea a publicat un numãrimpresionant de articole cu caracter cul-tural, filosofic ºi religios, în reviste precumCultura creºtinã, Unirea (Blaj), Pagini lite-rare (Turda), Convorbiri literare (Bucu-

reºti), totalizând 152 de studii ºi articolecu caracter filosofic, teologic, pedagogic,cultural sau de criticã ºi istorie literarã.

ªi sub raport editorial, activitatea sameritã a fi luatã în seamã, cãci a publicatpânã în 1948 zece titluri, ºi anume:Jacques Maritain – omul, filosoful ºi creºtinul(1939), Principii de pedagogie creºtinã(194l), Tangenþe româneºti la filosofiacreºtinã (1942), Oare aºa s-a gândit Hristos(1943), Filosofiile ºi filosofia creºtinã (1943),Realismul în filosofia româneascã (1944),Ecouri din veºnicie: Reflecþii (1944), Ecouridin veºnicie: Meditaþii (1945), Apologeticareligiei creºtine (1946), Elemente de politicãcreºtinã (1947).

În ultimii ani i s-au mai publicat câte-va lucrãri, între care se cer neapãrat men-þionate urmãtoarele: Teoria originalitãþii înfilozofie (1996), Existenþa istoricã a lui IsusHristos (1999), Geniul cocoºatului (2005).Totodatã trebuie restabilite locul ºi impor-tanþa lui în filosofia româneascã interbe-licã, unde, alãturi, de Nichifor Crainic ºiDumitru Stãniloae, care reprezintã ver-santul ortodox al filosofiei noastre, IoanMiclea reprezintã punctul cel mai înaltatins de gândirea filosoficã româneascãaflatã sub influenþa religiei catolice. Punc-tul central al gândirii sale filosofice îl mar-cheazã legãturile sale speciale cu filosofiareligioasã a lui Jacques Maritain ºi EtienneGilson, ale cãror teze le-a dezvoltat ºi în-cetãþenit pe teren românesc, în pagini dealeasã subtilitate speculativã, întreaga luigândire fiind pusã în legãturã directã cugândirea religioasã creºtinã a catolicismu-lui. De pe aceste poziþii, el a criticat aspruemergenþa doctrinelor materialiste în viaþa

româneascã de dupã 1944, reacþionândprompt la derapajele exercitate de presiu-nea comunismului sovietic. Multe dintrepaginile scrise de el în perioada anilor1948-1952 se referã direct la abuzurilenoii „democraþii populare“ din þarã, la fal-sitatea tezelor marxist-leniniste, la falsifi-carea noþiunilor de adevãr ºi dreptate.Înfruntând prigoana ºi ameninþarea cutemniþele comuniste, el ºi-a ridicat glasulîn apãrarea drepturilor istorice legitime alereligiei sale, adresând numeroase memoriiautoritãþilor din þarã ºi din afarã (Vatica-nului) pentru repunerea în drepturi aBisericii Greco-Catolice martire ºi reveni-rea la normalitate.

Din multele sale lucrãri rãmase în ma-nuscris ºi care îºi aºteaptã încã un editordevotat, atragem atenþia asupra celei inti-tulate Gânduri în comprimate (Reflecþii, afo-risme, paradoxuri), Blaj, 1967, din care amselectat pentru numãrul de faþã mai multepagini, din care reiese atitudinea sa com-bativã la adresa unor sloganuri ale gândi-rii marxiste ºi, în general, ale tezelor ofi-ciale promovate de conducãtorii comuniºtiai þãrii, care se abãteau în mod flagrant dela normele unei gândiri raþionale, falsi-ficând în mod grosolan realitatea. Repro-ducem mai jos câteva dintre aceste gânduriale filosofului blãjean, spre a se vedea cãnu toatã intelectualitatea româneascã trãi-toare în acel timp a ºi capitulat în faþaofensivei fãrã precedent a campaniilorpolitice ale regimului comunist.

�

MIRCEA POPA

IOAN MICLEA

Între exploatatorii vechi ºi cei noi

E XPLOATAREA CAPITALISTÃ era înapoiatã,timidã, parþialã, neorganizatã; în schimb

noua exploatare este avansatã, curajoasã,radicalã ºi „ºtiinþificã“. Capitaliºtii au exploa-tat munca, energiile fizice ale muncitoruluiºi nici nu le-a trecut prin minte cã ar mai pu-tea sã exploateze ceva. Abia cu comunismuls-a ajuns la o exploatare sistematicã ºi inte-gralã, totalã. Comunismul nu s-a mãrginitdoar la exploatarea muncii ºi a energiilorfizice, ci s-a extins la tot ce existã în om:raþiune, gândire, voinþã, sentimente, acþiu-ne, aspiraþii, credinþã, suflet... ºi Dumnezeu;aceasta este adevãrata exploatare în careomul este despuiat nu numai de ce are, ci ºide ceea ce este. Exploatarea totalitarã, inte-gralã, iatã un progres real ºi incontestabil.

***

Nu va mai exista exploatare atunci cândva înceta atât capitalismul particular, cât ºi

cel comunist de stat, când bunurile vor ajun-ge în mod real în mâinile mulþimii ºi nu înale aºa-numiþilor „aleºi“ ai poporului. Omulnu trebuie sã fie subjugat la niciun car, fiecapitalist, fie comunist. El a fost creat doarliber, însuºi Dumnezeu îi respectã libertatea.

***

Ca sã poþi crede cã vreunul din regimu-rile care s-au perindat pânã acum în istoriear putea sã fericeascã pe om, þi-ar trebui ocredinþã mai mare decât aceea pe care o pre-tinde creºtinismul pentru împãrãþia cerului.Cu toate acestea, oamenii n-au încetat sãcreadã în buna-credinþã a regimurilor.

***

Omul este o fiinþã care nu poate trãifãrã iluzii, fãrã amãgiri, fie acelea oricâtde deºarte. Pe fãuritorii acestor iluzii, pearhitecþii paradisului pãmântesc îi adorã, lise închinã, deºi bãnuiesc cã amãgirea vecheeste îmbrãcatã în forme noi.

***

Omul se hrãneºte mai mult cu iluzii de-cât cu pâine. Pâinea neagrã, haina subþire,locuinþa strâmtã ºi întunecoasã, cãmaragoalã sunt suportabile numai pentru cã areiluzia pâinii albe ºi a locuinþei frumoase.

Interziceþi-i visul, iluzia, speranþa, închi-deþi imposibilul ºi veþi face din el o brutã.

***

Bãgaþi de seamã însã sã nu-i hrãniþi dincale afarã nici iluziile, grijiþi sã nu-i apro-piaþi prea tare împlinirea lor, altfel praf seva alege din ºandramaua voastrã.

***

Toate stãpânirile ºi-au întemeiat pute-rea pe linguºirea patimilor ºi instincteloromeneºti. Bunãstarea, libertatea, dreptatea,plãcerea, egalitatea, fericirea, toate au fostfolosite ca momealã în cârligul undiþei poli-tice. Toþi câþi au muºcat din momealã s-autrezit sãraci, robiþi, asupriþi ºi nedreptãþiþi.

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 29

***

Aceasta, pentru cã predicarea virtuþii nute duce la tronul de piele de aur, ci la stâl-pul infamiei ºi la Cruce.

Încã ceva despre minciunã

M INCIUNA ESTE o plantã care creºte ºise dezvoltã în orice mediu, însã tere-

nul ei de preferinþã este regimul de dicta-turã, infailibil, atotputernic ºi atotºtiutor,singurul care poate acredita minciuna.

Prestigiul de care se bucurã astãzi poli-tica este imens, total. Politica este totul: în-ceputul, mijlocul ºi sfârºitul lumii. Politi-ca este religie ºi religia politicã; ºtiinþa, arta,filosofia, tehnica, toate sunt subordonateacestei tiranii.

Dacã minciuna aduce unele serviciipoliticii, la rândul sãu ºi politica nu se lasãmai prejos, ºtiind cã forþa uneia este înfolosul celeilalte.

Sã vedeþi: biata minciunã veche, careabia se târa pe picioarele sale reumatice, câteste de departe de fiica sa de azi! Minciunamodernã este tipãritã, eternizatã, expusã înºedinþe solemne, în cluburi, în academii, înºcoli, este ºtiinþificatã, filmatã, dramatizatã,cântatã, coloratã, vizualizatã, telefonatã,teleghidatã, televizatã, propagatã cu vite-za luminii, pe undele electromagnetice, întoate colþurile lumii. Triumful ei este dejaasigurat. Dupã cum asiguratã este ºi moar-tea adevãrului.

***

Într-o lume în care minciuna este totalãºi totalitarã, adevãrul, adicã Dumnezeu, n-arece cãuta. De aceea ºi este invitat sã pãrãseas-cã terenul. Însã fiindcã Dumnezeu nu poateieºi în lume, nici lumea nu poate ieºi de subcauzalitatea sa. Lupta rãmâne deci deschisã.

Istoria

I STORIA ESTE studiul succesiunii în timpºi spaþiu a marilor evenimente, a cãror

cauzã este omul cu libertatea sa de voinþãºi aspiraþiile sale spre mai bine.

***

Istoria începe cu primele urme, eveni-mente cunoscute sau cunoscibile. Preistoriaar vrea sã fie o istorie care premerge isto-riei, o istorie înainte de istorie. Or, înain-te de orice cunoºtinþã, nu ºtim ce cunoº-tinþã ar putea sã fie. Din douã una: oriistoria este istorie ºi în acest caz preistoriaeste un basm pe care-l fãuresc mãsluitorii

istoriei, pentru anumite scopuri tainice, oriistoria nu este istorie, adicã nu începe cucele mai vechi lucruri cunoscute, iar dacãîncepe ea nu spune tot ce ºtie, ci lasã locliber ºi fanteziei preistorice. O preistorie arfi o istorie a lucrurilor pe care nu le cunoaº-te istoria, adicã istoria ignoranþei istorice.

***

Omul preistoric este oare omul istoriei,adicã omul care apare în zarea istoriei, celmai vechi tip de om? Omul de dinainteaistoriei, ce ar vrea sã fie un om pe care nu-lcunoaºte istoria, fiindcã este de dinainteaomului pe care-l cunoaºte istoria: un omcare a existat înainte de a fi existat. Cam aºase prezintã preistoria în faþa unei logiciaproximative.

Are cineva nevoie de aceastã întruchi-pare fantezistã, anti-istoricã? Dar profund„ºtiinþificã“.

***

Dacã omul preistoric ar putea fi cunos-cut, istoria l-ar cunoaºte, dar fiindcã nu estenici mãcar cunoscibil, deºi nu-l cunoaºteistoria, îl cunoaºte foarte bine preistoria,care cunoaºte tot ce nu cunoaºte decâtînchipuirea unor „savanþi“ ai închipuirii.Aceºti savanþi ºtiu despre omul preistoricmai multe decât se ºtie astãzi despre omulistoric.

***

Dacã omul preistoric descinde din omulistoric sau invers, atunci el nu poate fi creatde Dumnezeu, ci de cãtre fantezia preisto-ricului istoric sau de cãtre istoricul preis-toriei.

Totuºi, preistoria este o ºtiinþã foarteînaltã ºi foarte respectabilã, fiindcã esteºtiinþa acelor lucruri pe care nu le ºtie isto-ria. ªtiinþa lucrurilor neºtiute ºi cu nepu-tinþã de ºtiut.

***

N-aþi vãzut niciodatã pe omul preisto-ric? O anumitã „ºtiinþã“ poate sã arate por-tretele lui în mãrime naturalã, portrete ºichiar fotografii. Faceþi o vizitã, dacã vreþisã vedeþi pe omul care a existat înainteaomului, la orice muzeu de ºtiinþe natura-le, ºi-l veþi vedea în carne ºi oase.

***

Istoriei i se cere sã spunã lucruri care nus-au întâmplat ºi sã tacã chitic despre lucru-rile care s-au întâmplat ºi pe care le cu-noaºte. Ea n-are voie sã spunã nimic desprelucrurile contrare concepþiei preconceputea istoricului. Ea trebuie sã fie cu „minte“,sã arate nu dupã cum s-au întâmplat lucru-rile, ci dupã cum ar trebui sã se întâmple.

***

Istoria nu se scrie de la cap spre coadã,ci din contrã, de la coadã spre cap. E destulca fabricanþii istoriei sã aibe în puterea lorcoada, adicã prezentul, trunchiul ºi capulnu-i greu sã fie fãurit.

(Continuare în nr. viitor)

• Emil Botta … de la Dantela Eminescu, CD, Radio Ro-mânia, 2011.

Prof. univ. dr. Titus Vîjeuprefaþeazã antologia radio-fonicã a liricii magna înscrisãpe CD prin eseul „Voceaastralã“, esenþial pentru înþelegerea ºi mai corec-ta situare a lui Emil Botta (15 septembrie 1911– 24 iulie 1977) în galeria marilor artiºti ai sce-nei româneºti. Totodatã, intimitatea protagonis-tului care schimbã atâtea mãºti, rãmânând însã,mereu, el însuºi, cu marea poezie, jucatã pe scenãori recitatã pentru plãcerea anturajului privat, estepusã în lumina lunarã a delicatelor alegeri alepoetului pe seama actorului. Scrisã atât pentrucunoscãtori, cât ºi pentru publicul mai tânãr, carenu a avut ºansa de a-l prinde în viaþã pe mareleactor, prezentarea lui Titus Vîjeu se citeºte empa-tic, cu emoþie.

Discul a fost pregãtit în cadrul programu-lui sistematic de „Valorificare a PatrimoniuluiRadio România“, de cãtre redactorii LaviniaIvaºcu ºi Maria-Elena Negoescu, realizator-coor-donatorul Horia Pop, analistul media GildaRãdulescu ºi documentarista Laura Vezeteu,Marilena Barabaº asigurând, în 2011, maste-ringul.

În cuprinsul discului, celebrul actor ºi poetrecitã cântul al V-lea din „Infernul“ lui DanteAlighieri, în traducerea lui George Murnu (înre-gistrat în 1971), un fragment din „Hamlet“ deWilliam Shakespeare, tradus de Vladimir Strei-nu, „Craiul ielelor“ de J. W. von Goethe (recitatîn 1967), „La belle dame sans merci“ de JohnKeats, tãlmãcitã de G. Murnu (1968), „Decla-raþie“ de Heinrich Heine (1967), „Cugetãrilesãrmanului Dionis“ de Mihai Eminescu (1969),„Ciobãnaºul“ din antologia Flori alese de OvidDensusianu ºi un fragment din „Mioriþa“ (ambe-le înregistrate în 1971). Selecþia îl surprinde peEmil Botta la apogeul carierei sale interpretati-ve, între 1967 ºi 1971, perioadã care, în istoriaRomâniei, a coincis ºi cu aºa-numita relaxareideologicã de dupã dictatura lui Gh. Gheorghiu-Dej ºi dinainte de dictatura lui Nicolae Ceau-ºescu. Pe ultima, Botta nu avea sã o mai trãiascã,sãvârºindu-se din viaþã în 1977.

Rostitã romantic, cu tremur în glas ºi vi-brant, marea poezie traversatã de vocea actoru-lui ºi selectatã cu sensibilitatea empaticã a poe-tului devine o aventurã a cunoaºterii ºi ovibrantã experienþã pentru orice ascultãtor careîndrãgeºte performanþa în artã. (AMALIA LUMEI)

�

Cãrþi primite la redacþie

• Ioan Miclea

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF & REVISTA REVISTELOR

2

• CONVERSAÞII CU...Ileana Mãlãncioiu Xavier Montoliu 3

• CRONICA LITERARÃ

Mihaela Ursa ºiu capriciile ei erudite Irina Petraº 6

• CIBNEPHILIA

Patru filme filosofice de la TIFF 2012 ªtefan Bolea 7

• PUNCTE DE REPER

Mircea Petean: Palimpsest aniversar Ovidiu Pecican 8

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Haiku Mircea Petean 9

• ANCHETA APOSTROF: ELEMENTELE

Rãutul, huma ºi lãstunii Leo Butnaru 10Reverie Vasile Dan 11Despre pietre ºi alte ape curgãtoare Irina Petraº 12Destin Minerva Chira 13Viaþã/moarte vs. pãmânt/aer Gheorghe Schwartz 19un aer timid Maria Pal 20

Deºertul Sonora Ruxandra Cesereanu 21Subversiunile acvaticului Iulian Boldea 21Focul care mistuie... Elisabeta Pop 22Poeme Cristina Onofre 24Focul de dimineaþã Olimpiu Nuºfelean 24Cvartetul elementelor Despina Drãgulinescu 25

• POEME

Sonia Elvireanu 14

• DOSAR: APA

Apa Clujului Lukács József 15

• ESEU

Despre viaþã Alexander Baumgarten 26

• AVANGARDA RUSÃ

În fine, dupã rãzboi se deschid barurile; Jazz-band II Valentin Parnah 27

(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• ARHIVA ‘A’Ioan Miclea Mircea Popa 28

Anul XXIII, nr. 7 (266), 2012 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU

(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEF

VIRGIL LEON

AMALIA LUMEI

IRINA PETRAª

Tehnoredactare:

FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþie

nu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat