2 • APOSTROF

Fototeca

C

A

F

ÉA P O S T R O F

• George Bãlãiþã ºi Ileana Mãlãncioiu. Foto: M. P.

• Alexandru Vona, 1990, Valea Ronului

• Dan C. Mihãilescu ºi Marian Papahagi. Cluj, toamna 1997. Foto: M. P.

• Imre József Balázs, George Vulturescu ºi Lajos Kántor. Satu Mare, 2000

• Ion Bogdan Lefter în vechea redacþie a Apostrofului. Foto: M. P.

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 3

Pe faþa de masã

Mai nevinovatã, dar nu nevinovatã,În acest univers în careÎnseºi legile firii hotãrãscCine trebuie sã ucidã pe cineªi cel ce ucide mai mult este rege:Cu ce admiraþie este filmat pentru „Animal Planet“Leul placid ºi feroce sfârtecând cãprioara,Iar eu, închizând ochii sau televizorul,Am senzaþia cã particip la crimã mai puþin,Deºi ºtiu cã-n opaiþul vieþiiTrebuie pus mereu sânge,Sângele altuia.Mai nevinovatã, dar nu nevinovatã,Am stat la masã cu vânãtori,Deºi îmi plãcea sã mângâi urechile lungiªi mãtãsoase ale iepurilorAzvârliþi ca pe un catafalc pe faþa de masã brodatã,Vinovatã, chiar dacã nu eu apãsam pe trãgaci,Ci-mi astupam urechile, oripilatã de zgomotul morþiiªi de mirosul sudorii neruºinate a celor ce-au tras.Mai nevinovatã, dar nu nevinovatã,Totuºi mai nevinovatã decât tine,Autorul acestei perfecþiuni fãrã milã,Care ai hotãrât totulªi apoi m-ai învãþat sã întorc ºi celãlalt obraz.

O continuã pierdere

Nu e greu sã pierzi,Poate fi chiar o plãcere întoarsã în sine,Jenatã de inexplicabila bucuriePe care-o ascunde,Un fel de a descoperi cã poþi trãiFãrã obiectul pierdutªi, chiar dacã e vorba de o fiinþã,Durerea cuprinde ºi o infimãFãrâmã de libertate,Atât de micã încât poate fi o sãmânþãDin care, dincolo de lacrimi,Poþi sã aºtepþi sã rãsarã ceva.Nu e greu sã pierzi,De fapt, înãlþarea nu e Decât o continuã pierdere,Lestul obiectelor ºi fiinþelor cãzuteTe ajutã sã urci,Te propulseazã în haos,Acolo unde singurãtateaDevine materie primãPentru demult visate palatePe care nu mai are cine sã le locuiascã.

Afarã pe coline

Afarã pe coline sufletulκi regãseºte respiraþia,Verdele ierbii îi face bine,Rostogolit prin otavaJumãtate iarbã, jumãtate mireasmã.Respirã adânc, inspirã, expirãPrimãvara care trece prin elCurãþindu-l de spaime.

Culcatã în pajiºtea-naltãVãd norii pe cer lunecândCa mirosul de fân peste dealuri,Iar ochii ºi nãrile meleDescoperã taina:

Rotire dulce ºi neobositã în haos,Înfãºurând pe fusul vãzduhuluiMiresme ºi nori.

În timp ce sufletulSe obiºnuieºte cu pãmântulªi respirã adânc.

Concert

Ca o perdeaBãtutã mereu de un vântProdus de miºcarea frunþii –O miºcare nervoasã,Fãrã intenþie ºi scop,Nefolosind la nimic –Pletele acopereau ºi descopereauOchii ascunºi cu grijã ºi de pleoape.PleteleCãrunte, desigur, dar nu cenuºiiªi nu sure,Un fum mai curând sau o ceaþãExcluzând bãtrâneþea,Doar fluturareaPeste obrazul cufundat în misterCa-ntr-o apãPe care fruntea, miºcându-se ritmic,O face unde ºi valuri,Iar pletele fumurii Se scufundã.

Un bocet

Un bocet fãrã odihnã, care nu se opreºteNici mãcar ca sã tragã aer în piept,Ca sã-ºi lingã de pe buze sarea lãsatã de lacrimi,Un bocet ca o sirenã de ambulanþãPurtând în goanã o suferinþãÎncã nedevenitã cadavru;Un bocet ca un claxon istericÎntr-un ambuteiaj din care ar vrea sã-ºi ia zborul,Un bocet care reuºeºte sã acopere vacarmul oraºului,Care reuºeºte sã treacã prin ziduri, prin acoperiºe,Prin termopane, prin plapume trase peste cap,Prin dopurile din urechiªi sã pãtrundã pânã la ultima celulã din creier,Un bocet scos de gâtlejul tot mai rãguºit al unui îngerCare nu-ºi mai gãseºte drumul înapoi.

Deasupra râului

În icoanele suspendate de secole deasupra râuluiMoartea era îmbrãcatã la ultima modã(Ultima modã atunci,Când a fost construit podulªi pictatã icoana).Ea, cea eternã, se supunea unor reguliAtât de trecãtoare,Avea deci umor, îi plãcea sã se joace,O distra propria ei imagineIlustrând efemerul la zi.Sau, poate, doar pictorul se amuzaseFãcându-ºi, deasupra râului mereu curgãtor,AutoportretulÎn acest travesti viitor...

�

Poeme de

4 • APOSTROF

Pe pãmânt îngerii ajung oameni DE FIECARE datã, cu fiecare carte nouã,

citesc cu înfrigurare versurile noi alepoeþilor consacraþi înainte de 1989, ale ace-lor poeþi care au intrat în istorie ºi pentrudiscursul lor esopic, pentru implicaþiile eti-ce ale poeziei lor, ca ºi pentru calitatea ver-surilor lor. Am vãzut cum unii dintre aceº-tia s-au resorbit odatã cu sistemul pe care-lºicanau, renãscând apoi aproape drept alt-cineva. Alþii se mai zãresc escaladând ver-sanþii limbajului, mutându-ºi doar privi-rea de pe un vârf pe altul, din ce în ce maideparte (sau mai sus). Unul dintre aceºtiadin urmã este Ana Blandiana. Solitarã, darstârnind solidaritãþi (sau agregãri, cum spu-ne în cartea de faþã) irepetabile prin poe-ziile sale, lasã impresia acum, când publicãRefluxul sensurilor, poeme noi (ed. a 2-a, Bu-cureºti: Humanitas, 2008, col. „Seriile deautor“), cã, într-adevãr, totul a fost o în-tâmplare ºi numai scrisul a fost voinþa ei.În timp ce va fi urcat prin hãþiºurile expre-siilor, ecoul înºelãtor al cuvintelor va fi tri-mis cititorii cãtre alte coline, ºi numai eulurca netulburat într-o unicã direcþie, înbunã tradiþie hölderlinianã. Impresia aceas-ta mi-a lãsat-o volumul de poeme noi alAnei Blandiana. Judecând dupã portretulpe care i-l face Mihu Vulcãnescu pe paginade gardã a volumului, portret care o înfã-þiºeazã cu privirea întoarsã de la cititor ºi orientatã spre interiorul cãrþii, înclin sãdau un oarecare credit acestei speculaþii.

Refluxul sensurilor, retragerea rostuluinu poate anunþa decât o poezie melanco-licã. Prin fiecare vers, prin fiecare imagineni se adreseazã un eu care contemplã retra-gerea rostului din lumea cunoscutã. Desco-perim aici o melancolie în sensul stabilit deLudwig Binswanger, potrivit cãruia melan-colia apare în momentul în care se schimbãpercepþia asupra temporalitãþii. Melancoli-cul nu pierde doar reperele trecutului ºi aleviitorului, ci ºi pe cele ale prezentului. Dinaceastã pierdere vine ºi melancolia AneiBlandiana, ºi în jurul acestei rãtãciri se þespoemele cele noi, care par cã se scriu din-tr-o nevoie de a comunica starea de spirit,de a se confesa. În felul acesta, prin nevoiaaceasta, se explicã ºi aerul uºor neglijental versurilor de început ale fiecãrei poezii.O grijã mai mare pentru ce comunicã ºimai puþin pentru calitatea expresiei trã-deazã mâhnirea din care s-au strâns poe-mele. Rimele, eufoniile, imaginile expre-sive, toate par pur accidentale, ca ºi cumvirtuozitatea (devenitã reflex, dupã atâþia ºi atâþia ani de scriere liricã) ar mai tresãridin când în când ºi ar mai înviora cursullin, imperturbabil, irepresibil, acaparant alconfesiunii.

Poemele noi par cã se scriu exclusiv dinnecesitate ºi deloc din plãcere. Iar eul esteatât de neputincios în faþa mãrturisirii, atâtde speriat de reflux, încât aproape cã sesfieºte sã-ºi recunoascã spusele, sã se repre-zinte în propriile texte. Chiar ºi atunci cândrosteºte „eu“, mai degrabã îl ºopteºte. Cumsã vrei sã te mai spui într-o lume întreruptã

de fructul otrãvit, într-un univers de „Ne-ticãloºi, fiindcã slabi,/ Copii dizolvaþi înadulþi,/ Mare-ncâlcitã de crabi...“ (ziar)?

Aflat undeva în afara universului vãzut/bãnuit, eul contemplã curgerea nisipuluiprin gâtul subþire al clepsidrei. Lumea în-treagã (înþelegând prin aceasta universul)este o clepsidrã. Perspectiva aminteºte deCristosul Sfântului Ioan al Crucii (1951)al lui Dalí, fãrã sã preia însã ºi orgoliul hâtru al pictorului – eul liric nu se simte, nuse percepe ca fiind deasupra lumii/universu-lui. El este, se simte pur ºi simplu în afaralumii vizibile. Singura „miºcare“ coerentã,cu rost rãmâne privirea. Exteriorizarea, exi-larea, privirea fixatã, concentratã este defapt singurul gest al cunoaºterii. Cunoaºte-rea însãºi se supune aceleiaºi logici a clep-sidrei: „Pentru cã nici în lumea cealaltã/ Nuse poate trãi fãrã sã înþelegi./ Deci mori ºiacolo ºi astfel te naºti,/ Mereu ºi mereu,/Ca sã poþi înþelege/ Ceea ce e de neînþeles:Iatã o definiþie a nemuririi“ (ceea ce nu înþe-leg). Orice altã deplasare este anomalie, esteafirmare a haosului. Iluzia previzibilului,a ordinii se spulberã: „Nu mai existã reg-nuri,/ Nici stãri de agregare,/ Nici orizontîntre pãmânt ºi cer,/ Nici mal între pãmântºi mare“ (o catedralã de lânã). De altfel, larefluxul sensurilor, totul se miºcã, se rãs-toarnã, se amestecã: cãlãul cu victima, ilu-zia cu siguranþa, mila cu sila, bãtrânii cucopiii, cerul cu pãmântul, susul cu josul,viaþa cu moartea. Flux ºi reflux – acest legã-nat al materiei din clepsidrã –, curgereaîncolo ºi încoace nu este altceva decâtreconsiderare, redistribuire. Iatã, de pildã,cum îngerii ajung oameni îmbãtrâniþi sau,altfel spus, cum oamenii îmbãtrâniþi suntde fapt îngeri: „Îngeri /.../ Se lasã-ngropaþidormitând/ Ca niºte seminþe pe care le sa-meni, /.../ Tot mai ascunse-n pãmânt,/ Totmai moºnegi, tot mai oameni...“ (îngeribãtrâni). În acelaºi legãnat se proiecteazã ºiastfel de reprezentãri ale existenþe haluci-na(n)te: „Castelul în apã/ Cu cât mai înalt/Cu atât mai adânc,/ Bãtut de vânturi/ ªimiºcat de valuri,/ Neexistând pe pãmânt,/Numai în cer/ ªi în apã,/ Mult deasupra/Sau mult dedesubtul realitãþii./ Sfâºietoa-re comparaþie/ În care numai egalitatea/Rãmâne de neatins“ (castelul în apã).Trecerea dintr-un triunghi în celãlalt schim-bã locul idealurilor cu iluziile, al sensurilorcu nonsensurile, al rezistenþei cu mãcina-rea: „Sã fii stâncã în mare,/ Nesfârºirii tim-pan,/ Sã reziºti neclintitã/ În tãcere/ În van“(sã fii stâncã în mare). Trupul însuºi esteintegrat în aceastã infinitã ºi surdã trans-bordare: îmbãtrânirea deschide o altã cale,la fel de mioapã, cãtre bezna necunoscutu-lui, beznã în care/graþie cãreia sensul ºinonsensul sunt la fel de posibile: „Timpulscrie pe trupul meu versuri/.../ Fãrã sã mãr-turiseascã/ În ce scop/ Transmite prinmine/ Aceste mesaje/ ªi cine/ Va trebui sãmã citeascã/ ªi sã îi rãspundã“ (op). Dinaceastã stare, de homo errans, eul contem-plã frãmântarea liniarã din interiorul clep-

sidrei ºi transcrie tot ceea ce percepe. Iar înclepsidrã sunt agitatele ºi neghioabele firede nisip. Iar în firele de nisip se zãresc dincând în când fiinþe, stãri, imagini. Pentrucã, acum, la reflux, nisipul se dezvãluie casemn al pustiului, ca sãmânþã ratatã, „între-ruptã“ (plajã). Iatã, de pildã, firul de nisipca o statuie sau, în egalã mãsurã, ca fron-tierã îngustã a fiinþei: „Cioc, cioc, cioc –/Îi spun pietrei – / Vreau sã ies, / Nu ºtiu ci-ne m-a închis aici,/ Cine m-a suit pe soclu/Fixându-mi tãlpile,/ Mâna ridicatã, ochiialbi./ Mã doare, îi spun pietrei,/ Mi-auamorþit braþele,/ Picioarele mi-au îngheþat/Vreau sã ies,/ Sã cobor,/ Sã trec – / De tot/Sau numai în altã stare de agregare“ (sã ies).

Eul noteazã, exclamã ca ºi cum tocmaiar fi dat cu ochii de pustiul zãdãrniciei, caºi cum ar fi zãrit linia care desparte autoi-luzionarea de deºertãciune: „Doamne, cerisipã!/ Cum aruncam cu secundele, cu mi-nutele,/ Cu orele, cu zilele, cu sãptãmâni-le, cu anii!/ Trecãtorii se îngrãmãdeau sã leprindã din aer,/ Nu le venea sã creadã,/Prietenii încercau sã mã opreascã,/ Duº-manii spuneau:/ Are ea vreun motiv, vreuncâºtig,/ Nu e nimeni atât de nebun.../ Dareu eram,/ Eu continuam sã risipesc ºter-gând/ Linia care desparte/ Sublimul de ridi-col/ Lãsându-le sã se verse unul într-altul/Cum fierea se varsã uneori în sânge...“ (li-nia). Din aceastã perspectivã, poemele noipot fi citite ºi ca documente, mãrturii aleridicolului celui care îºi contemplã iluzii-le: „Din ce în ce mai strãinã/ Cu tot maipuþini cunoscuþi./ Tot ce-mi era familiar/ Alunecat/ În marea luminã,/ Tot mai mulþimã aºteaptã acolo,/ Tot mai puþini îmi þinaici de urât,/ Tot mai stingherã,/ Asemeneapãsãrilor,/ Obligate sã plece/ În þãri maicalde...“ (din ce în ce mai strãinã) sau: „Se-colul nostru este secolul trecut,/ Noi sun-tem propria noastrã istorie,/ ce stranie senzaþie a destinului încheiat/ Pe când con-tinuãm sã fim!“ (Secolul nostru).

De aici înainte moartea nu mai este osoluþie – nimic nu aminteºte de serenitateaunui poem cum ar fi Când voi fi îmbãtrâ-nit destul, din volumul Somnul din somn(1977), de pildã. De aici înainte, numaicãderea continuã, infinitã, abstragerea semai poate spera: „Când nu mai pot sã în-dur/ Adorm/ ªi, dacã-n somn se-aude/ Încãsurd realitatea,/ Adorm în somn/ Trãgândsperiatã cu urechea/ ªi, dacã ºi acolo mãajunge,/ Adorm în somnul din somn/ ªi însomnul din somnul din somn,/ Pânã cândultimul sunet/ ªi ultima razã/ Se stinge./ ºiacolo,/ În mormântul de gradul trei/ Al ne-existenþei,/ Aºtept cuminte/ Sã mã trezescvindecatã/ În somnul al treilea,/ În somnulal doilea,/ În somnul prim...“ (adorm).

Pierderea stãrii de agregare (i.e. soli-darizare), recunoºterea lumii (ºi a sinelui)între pereþii triunghiulari ai clepsidrei, alu-necarea mereu altundeva reprezintã ur-mãtorul versant liric pe care l-a escaladatmelancolic Ana Blandiana.

�

Xenia Karo-Negrea

Un autor în dezbatere

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 5

ANA BLANDIANA debuteazã la mijloculanilor 1960, deceniu în care, aºa cum a

observat Ion Pop, are loc o autenticã „ex-plozie liricã“. Constatarea este fãrã îndoialãjustificatã dacã se ia în considerare faptul cã,în cei cincisprezece ani anteriori – denumiþiîn mod eficace în istoriografia literarãromânã cu sintagma „obsedantul deceniu“–, în domeniul artistic se afirmase dictatu-ra realismului socialist. Lirism, orfism,exprimarea eului nu au avut niciodatã locprintre temele legate de spaþiul rural ºi declasa muncitoare, promovate ºi impuse defapt de cãtre hegemonia „proletcultistã“;poezia purã a fost înscrisã, aºadar, în cate-goriile revizionismului ºi individualismuluiantisocial. În felul acesta, perioada de suc-ces a poeziei româneºti interbelice este limi-tatã sau, mai bine spus, în mod premeditateclipsatã, perioadã în care asistãm la afir-marea unor importante nume de referinþãeuropeanã: de la simbolismul lui GeorgeBacovia pânã la ermetismul lui Ion Barbu,de la expresionismul filozofic al lui LucianBlaga pânã la simbolismul grotesc al luiTudor Arghezi (primul care va fi reabilitat,începând cu 1955, datoritã implicãrii saleîn politica socialistã…).

Fenomenul liric care se manifestã la începutul anilor ºaizeci a fost denumit deEdgar Papu opera unei generaþii „fãrã disci-poli ºi fãrã cãrþi“. Expresia respectivã, carerãmâne foarte sugestivã în plan literar, nupare sã fie la fel de împãrtãºitã azi: fie pen-tru cã unii reprezentanþi ai acestei generaþiiºi-au exprimat preferinþele de lecturã,fãcând trimiteri explicite la poeþii interbe-lici, fie pentru cã unele lucrãri mai recentede cercetare criticã au putut demonstra înmod filologic, prin recurgerea la analizaintertextualã, în ce mãsurã neomoderniºtiicelei de-a doua jumãtãþi a secolului al XX-lea au exploatat productiv tradiþia poe-ticã de la sfârºitul veacului al XIX-lea – estede ajuns sã ne gândim la dialogul reiteratcu versul eminescian – ºi, atât la nivel tema-tic, cât ºi stilistic, variata experienþã a liri-cii române din primele trei decenii ale seco-lului al XX-lea.

Recuperarea lecþiei moderniste echiva-leazã, de fapt, cu mai mult decât o simplãrevoltã între generaþii: ea reprezintã maidegrabã o revoltã moralã decât una expli-cit politicã, din partea acestei generaþii, oreacþie împotriva obsesiei realismului ºi în acelaºi timp o specificã opþiune esteticã(în faþa absenþei de valoare artisticã înscrierile autorilor „oficiali“), decisivã pen-tru recuperarea eului subiectiv, pentru arestitui deci voce ºi prestigiu expresiei liri-ce. Poezia românã a anilor ºaizeci ºi ºapte-zeci, care privilegiazã imaginea ºi versulliber, este, aºadar, monologicã, orficã, con-cisã, nonnarativã. O poezie care, vizavi derealitatea degradatã ºi de politic, a cultivatcu orgoliu propriul spaþiu de fugã: unspaþiu de comuniune lirico-metafizicã cumitul ºi cu tradiþia.

Lupta cu inerþia – titlul unui volum pos-tum de versuri al lui Nicolae Labiº, recu-noscut drept cap de serie al generaþiei ºaizeciºtilor, deºi se stinge din viaþã la doar douãzeci ºi unu de ani – a fost formu-la reprezentativã prin care critica românãmarcheazã momentul crucial de trecere dela un trecut literar recent la poezia neomo-dernistã. Între autorii care au reprezentatcel mai bine acest nou mod de scriere, rein-ventând ideea în sine de poezie, amintimaici pe Nichita Stãnescu, Ana Blandiana,Marin Sorescu, Ileana Mãlãncioiu.

Ideea de a prezerva puritatea liricã re-prezintã de fapt, pentru Ana Blandiana,dorinþa de a reafirma demnitatea umanã.Încã de la debut, declarã: „vreau tonuri clare, vreau cuvinte clare“, ºi nu e întâm-

plãtor faptul cã, înaintând în cariera sa ar-tisticã, a þintit sã esenþializeze tot mai mult propriul limbaj ºi sã îndepãrteze stric-ta organizare retoricã. Pentru ea, scopul po-eziei este de a trece dincolo de fizicitateaformei verbale, pentru a surprinde umbracuvintelor, esenþa lor: „Niciodatã nu amfugit dupã cuvinte. Tot ceea ce am cãu-tat /A fost umbra lor… […] ªi nu mai au umbrã, / Cuvintele care ºi-au vândut sufletul“.

În contextul dificil al Europei de Est a acelor ani, poezia a cãpãtat în mare mã-surã valenþe strãine faþã de practica poeticãcontemporanã a Occidentului: în spaþiulmintal al cititorilor, poezia devine de fapt

Portret Bruno Mazzoni

• Ana Blandiana

�

un rezervor de adevãruri ascunse, în timpce autorul recapãtã rolul delicat, ieºit din uzde cãteva secole, acela de poeta theologus.Poate ºi pentru acest motiv Blandiana a pu-tut sã-ºi mãrturiseascã dezamãgirea de abeneficia „doar de cuvânt, ca unicã moda-litate de comunicare“, în bunã mãsurã, cao confirmare a faptului cã, pentru cei dingeneraþia ei, cuvintele ºi-au epuizat calitãþi-le expresive, sunt ca ºi arse: pentru a puteafi „poeþi“ în mod autentic, este nevoie decide un act extrem de reorganizare, de refon-dare a sensului. Centralitatea unei aseme-nea instanþe a adevãrului absolut, a funda-mentului, centralitate care se regãseºte întoatã opera sa, i-a permis Anei Blandianasã afirme în mod legitim: „Fãrã a fi în staresã creãm ceea ce nu a fost creat înainte,suntem totuºi în stare sã oferim realitãþiiceea ce ea nu a ºtiut niciodatã sã-ºi oferesingurã: sensul“.

Chiar fascinatã de Idee, deci într-o inepuizabilã quête a sensului existenþei noastre, Blandiana a ºtiut sã conserve ospontaneitate adolescentinã, astfel încât pri-virea sa caldã poate fi încã sedusã de ungest, de un surâs, de un peisaj, de un nor,de un fir de iarbã, cum, de asemenea, ºtiesã fie în empatie cu durerea omenirii. Înpersonalitatea ei, aºa cum în mod just s-ascris, „percepþia senzorialã ºi meditaþia secontopesc“. Opera poeticã ºi eseisticã aAnei Blandiana reprezintã o reflecþie pro-fundã asupra creaþiei artistice ºi asupranaturii umane, cum se poate citi în Lauda-tio cu ocazia decernãrii Premiului Herder,în 1982, de cãtre Universitatea din Viena.Teme ca puritatea ºi cãderea în pãcat, moar-tea ºi supravieþuirea, iubirea ca aspiraþiecãtre absolut, împreunã cu fuga de simplamaterialitate, oferã poeziei moderne a AneiBlandiana o dimensiune supratemporalã,care, refuzând atât biografismul, cât ºi arti-ficialitatea, consacrã actul poetic ca mitcreator.

În felul acesta, într-o dimensiune miti-cã ce-ºi are originile în patrimoniul folclo-ric românesc1 ºi pornind de la tradiþiile cul-turii rurale carpatice2 pânã la izvoarelegreceºti ºi latine ale civilizaþiilor occidenta-le (actualizate în numeroase reprezentãri

artistice: e uºor sã surprindem, de exemplu,posibilele sugestii exercitate de grupul ber-ninian al lui Apollo e Dafne, prezent în co-lecþia Galeriei Borghese, când citim ver-surile „este suficient sã mã mângâi cu mânaîn somn, ca sã-mi creascã, foºnind, frunzedin trunchi“), în acest spaþiu mitic deci,regãsim nostalgia, de altfel deja prezentã înpoezia lui Lucian Blaga, pentru un timpcircular, pentru un tot Eu-Univers, undeeul liric redus de cãtre modernitate încear-cã sã evite, dacã nu chiar sã nege traumascindãrii.

Oricum, Blandiana evitã sã simbolize-ze, sã metaforizeze: lasã ca lucrurile sã-ºiurmeze cursul natural, secret, câteodatã în-cifrat, fãrã a-l constrânge sã demonstrezeceva, doar ascultând gândul poetic carescoate la ivealã legãturi profunde, ºi înalþãla rang de poezie3 lucrurile cele mai simpleºi cotidiene, ameþite de strãluciri retoriceinutile.

Calitãþii ºi autenticitãþii expresive a pri-melor sale volume, în care a ºtiut sã recu-pereze ºi sã actualizeze lecþia marii poeziiromâneºti, i-au urmat volumele de versuriºi de prozã fantasticã. Versurile sale, tocmaipentru cã invitã la o lecturã ingenuã ºi sen-timentalã, inspirã o încredere simpateticã.Ele ne prezintã o Ana Blandiana imunã la módele literare ºi totodatã distantã faþãde orice tentaþie de a asuma atitudini ºi to-nuri emfatice. Dimensiunea ei artisticã ºisubstanþa umanã devin, aºadar, cea mai eficace dovadã a superioritãþii sale.

�

Traducere din italianã de CODRUÞA CRISTINA PUªCAª

Note1. Pentru ca lectorul nonnativ sã poatã înþele-

ge pe deplin o poezie cum este, de exemplu,Balada, este recomandabilã furnizarea uneiindicaþii de lecturã care sã sugereze sursa tex-tualã cu care Blandiana dialogheazã. Ana esteun reminder name (ºi totodatã prenumele ar-tistic al poetesei), ce evocã imaginea mireseiMeºterului Manole, protagonistul unui ce-lebru cântec bãtrânesc, un fel de baladã po-pularã fundamentalã pentru folclorul literar ro-mânesc, care se înscrie în riturile de construcþiede apartenenþã euroasiaticã. Pentru a ducela bun sfârºit înalþarea unui edificiu – mãnãs-

tirea Argeºului în variantele româneºti, ceta-tea Suran în cel georgian etc. –, meºterul carea fost însãrcinat cu înãlþarea edificiului desco-perã cã este absolut necesar sacrificiul uman.Din nenorocire, prima dintre femeile care mer-ge în fiecare zi la ºantier pentru a aduce mân-care soþilor va fi tocmai Ana, cãreia îi revineinevitabilul destin de a fi ziditã de vie.

2. Tema dezvoltatã de Ana Blandiana, de exem-plu în compoziþia poeticã Dealuri, pare a fi oextensie poeticã a unei idei ce se referã la spe-culaþia filozoficã a lui Lucian Blaga. Într-unfaimos eseu din 1936, aplicând categorii alemorfologiei germane a culturii, poetul ºi filo-zoful român încearcã sã sugereze o legãturãsemanticã între câteva dintre coordonateleimaginarului românesc, cum ar fi resemnareaºi fatalismul – care marcheazã puternic untext popular din folclorul românesc, care es-te splendida baladã pastoralã Mioriþa –, ºisuava naturã a peisajului ondulat al coline-lor carpatice.

3. Sã ne gândim la poezia De-a v-aþi ascunselea,al cãrei context cultural de referinþã este es-tompat în asemenea mãsurã, încât pare de-adreptul evanescent: Blandiana face aluzie laacþiunile delirante de înaltã inginerie, din adoua jumãtate a anilor optzeci, de deplasarea bisericilor vechi din centrul istoric al Bucu-reºtiului, cu câteva zeci de metri, pentru aface loc planului de resistematizare urbanãhotãrât de Ceauºescu, în vederea construiriiunui faraonic centru civic, în timp ce multealte biserici au fost pur si simplu demolate.

Încã ºi mai ermetic este penultimul versdin Voi ºtiþi ceva, care evocã „Stele reci cu labefãrã soþ“: posibilã aluzie la cele cinci colþuriale stelei roºii, omniprezente pe steagurilebanal festive expuse, timp de mai mult de treidecenii, pe fiecare dintre edificiile publice dinþarã. De altfel, în fiecare noapte în Bucureºti,în Piaþa Scânteii (astãzi Piaþa Presei Libere),în vârful Casei Scânteii, clãdire-emblemã aarhitecturii staliniste, se clãtina frapant, asu-pra întregului oraº, neonul roºu al unei recistele cu labe fãrã soþ.

6 • APOSTROF

�

Cãrþi primite la redacþie

• Mircea Eliadeºi corespondenþiisãi, ed. îngrijitãde MirceaHandoca, vol. I(A-E), ed. a 2-a,Bucureºti: Crite-rion Publishing,2010.

• Mircea Hando-ca, Jurnalul inedital lui MirceaEliade, ed. adoua, Bucureºti:Criterion Publi-shing, 2010.

• Livius Ciocâr-lie, Cartea cufleacuri, Piteºti:Paralela 45,2010.

• Lucian Vasiliu,Sciaticã de Copou:Tablete ºi enunþuricivice, Bucureºti:Niculescu, 2010.

• Adrian AluiGheorghe, Pazni-cul ploii, cu 9desene ºi o co-pertã de Lauren-þiu Dimiºcã,Cluj-Napoca:Limes, 2010.

• Alexandra Cio-cârlie, Cartaginaîn literatura la-tinã, Bucureºti:Ed. AcademieiRomâne, 2010.

• Cassian MariaSpiridon, Gînduridespre poezie,Cluj-Napoca:Limes, 2010.

• TimoteiNãdãºan (coord.),Comunicareaconstruieºterealitatea: AurelCodoban la 60de ani, Cluj: Idea Design & Print, 2009.

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 7

NICOLAE MOCANU, un blagian discret

T ITLUL DE mai sus s-arputea încheia ºi cu un

semn de întrebare. DeºiNicolae Mocanu e descriscu aceastã sintagmã, ea mise pare vagã ºi limitativã.Mai întâi, nu e prima datãcând mã întreb dacã discre-þia poate identifica un poet,dacã-l poate defini pânã la a-l deosebi deceilalþi. Ea se referã la încãpãþânarea de arãmâne în umbrã, la arta de a nu ieºi în evi-denþã ºi de a pãstra un secret. În poezie în-sã, eul liric vorbeºte negru pe alb, între co-pertele unei cãrþi care se oferã tuturor petarabe, în librãrii ºi biblioteci. ªi o face cusperanþa cã vorbele sale vor avea ecou la câtmai mulþi dintre contemporani. Toate asteasunt, desigur, banalitãþi, dar întrebarea rã-mâne: cum poate fi, la drept vorbind, dis-cret un poet?! La origine, discretus e parti-cipiul lui discerno ºi înseamnã a distinge, ascoate în evidenþã, a deosebi lucrurile une-le de altele. Asta, da, face poetul, fãrã nicioîndoialã. Resimte o stare ºi o neliniºte ºiîncearcã sã le exprime punând în miºcarelatenþe ºi potenþialitãþi ale lucrurilor/cu-vintelor din preajma sa mãruntã ori din ceafãrã de margini. Întrebãrile le rotunjeºteprin apel la cuvânt ºi tot prin el tenteazãvariante de rãspunsuri. Gesticulaþie ten-sionatã stârnitã de nevoia umanã de a cap-ta ºi delimita o fãrâmã de sens în mersulnestãpânit al lumii.

Pe de altã parte, poeþii ardeleni ai ge-neraþiilor ’60-’70-’80 sunt, se spune/se ºtie, inevitabil blagieni, într-o mãsurã maimicã ori mai mare ºi cu devieri de la bla-gianism þinând de talent ºi context. Altfelspus, au, cu toþii, de suportat nu doaraºezarea sub tutela unei perspective poeti-ce înalte, ci ºi reliefurile mai joase date desuperficialitatea ºi excesul unei etichete.Alãturat, adesea, tradiþionalismului ºi re-gionalismului, blagianismul descrie sub-sumarea poeziei unui fior al spaþiului mio-ritic sub orizontul misterului. Nu e aici loculunei discuþii detaliate despre blagianism,însã trãsãturile tari ale acestuia constituiemai degrabã cadrul livresc ºi nu de puþineori mimetic în care se miºcã poezia arde-lenilor, fãrã a renunþa, în cazurile alese, laspecificitate, originalitate, sunet propriu.Ca în toate literaturile lumii, existã unnumãr de mari poeþi care impregneazã largºi difuz poezia unei anume literaturi. Lanoi, niciun poet nu poate scrie în afara teri-toriului deja cucerit ºi marcat durabil deEminescu, Bacovia, Blaga, Barbu, Arghezi,Nichita Stãnescu.

ªi în cazul lui Nicolae Mocanu, zvonu-rile sunt diverse ºi domesticite toate pentru

a rãspunde unei perspective lirice perso-nalizate, unei mãrci. S-ar putea vorbi maicurând de un sumar decor blagian decât deblagianism, cãci la Nicolae Mocanu. ori-zontul misterului e de la început atenuat,adus într-o matcã strict delimitatã, cu des-fãºurãri de scurtã, atent gospodãritã respi-raþie. Scutierul iluziei (titlul unuia dintrevolumele sale) slujeºte lumina scãzutã,preajma, locurile natale, casa oniricã, vatra.ªi iubirile îi sunt de micã romanþã.

Clujeanul cu rãdãcini în Þara Moþilor adebutat cu Alarhos, în 1975. Au urmat Scu-tier al iluziei, Spune fratele nostru, Mareledresor, Alarhos ºi alte poeme (antologie cuo prefaþã de Mircea Muthu ºi cu desene deCãlin Stegerean, apãrutã tot în 2009). Atradus din Domenico Zannier ºi GallianoZof. A alcãtuit ediþia criticã Poezia friulanãdin Renaºtere pânã în zilele noastre (PremiulAcademiei Române, 1993), ediþii din AurelGociman, Traian Brãileanu, Romulus To-doran, Alexandru Rosetti ºi Alf Lombard.Se numãrã printre autorii Noului Atlas lin-gvistic român pe regiuni – Banat (EdituraAcademiei Române).

„Un gust ciudat de-a vorbi despre lu-cruri mãrunte“, recunoscut ca atare, e se-condat încã de la debut de voinþa de a-ºidelimita teritoriul scriptural ºi zeii. ÞinutulAcarnia, cel bântuit de silueta înaltã ºi sep-tentrionalã a lui Alarhos („Acarnia – þarã deveacuri prelungi / Alarhos – trup fãrã trup,nume fãrã de nume“), are orgoliul de a seaºeza între reperele mitologiei poetice ro-mâneºti ºi universale fãrã a-ºi lãmuri sor-gintea ºi subînþelesurile. Descifram în Alar-hos – dincolo de strãvezimi ºi transparenþeminore, de alunecãri graþioase pe deasupracuvintelor ºi a ideilor – promisiunea uneisensibilitãþi poetice autentice. „Turma decântece“ pãstoritã cu sentimentul aparte-nenþei la o seminþie orgolios asumatã invi-ta la recunoaºterea unei voci autonome ºidistincte. Distanþa relativ mare dintre volu-mele succesive poate sugera exigenþã, mi-galã, autocenzurã. Dar ºi o anume reti-cenþã, o umilinþã aproape pioasã în faþaCuvântului, în ciuda jocurilor sonore lacare se dedã pãstorul. Poemele sale pro-mit neobosit, în reverenþe fragile, ezitante,un mare dans, care însã nu se va dezlãnþuiniciodatã. Obsesia tãcerii ºi iluzia cuvântu-lui biruitor descriu o vocaþie incertã, tato-nantã, o sensibilitate captivã sieºi, cãreia-irãmâne „puterea de-a zâmbi simþind / cumse îngroaºã în suflet / pãmântul cuvintelorrãmase nespuse“.

Amiazã tîrzie: Poeme din alt mileniu(Cluj-Napoca: Editura Scriptor, 2009), celmai nou volum de versuri, are un titlu stra-niu, numind fie o maturizare întârziatã, fie, anume, un nonsens, cãci amiaza e reperfix, instalarea ei în zi nu e negociabilã.Oricum, poemele sunt atinse de un aburcrepuscular. Cu o scenografie amintinddiscret ºi neangajat de Blaga, dar cu inter-sectãri multe ºi libere cu Arghezi, Bacovia

ºi cu poezia popularã, cu jocul rimelor eisimple ºi deschise, Poemele din alt mileniusunt mai curând descântece decât cântece.Eufoniile avare, rostite în surdinã, degu-stã ultime savori ale cuvintelor. Pe lângãmotive poetice „tradiþionale“ precum lacri-ma, drumul, cuvântul, nimicul, instru-mentarul îºi adaugã înserare, blestem,îngheþuri, povarã, rugã, popoare de umbre,sentimente învinse, suflete fiastre, umileîmpietriri, mari pãsãri de ceaþã, putredãbeznã, noroi, destrãmare, gol, fãrã a urmã-ri cu adevãrat sã întunece lumina plinã ºicalmã a amiezii. Poetul („ucenic silitor lacurþile singurãtãþii“) interogheazã iarãºineîndestulata putere a Poeziei ºi faþa preaconcretã a lumii: „nu mai numesc de teama/ cuvântului intrat în materie“, dar de dataasta cu un soi de abandon melodic („tainacuvântului nu apune-n cuvinte“) care numai aºteaptã nici îndreptãri, nici revelaþiisalvatoare. Totul se consumã, stare poeticãºi cântec, între marginile înguste/îngustateale poemului („neºtiutele praguri înspre /Zarea Cuvântului“) ºi ale vieþii („Eu locu-iesc în amurg / vecin cu ultima clipã“; „se-aude urcând – din adâncuri urcând /cea mai mare absenþã dintre toate absen-þele“), cu încântãri ºi spaime ogoite, cuadãstãri în firave psalmodieri: „lunecareauºoarã prin versuri a / umbrei sale înmires-mate“; „mã tem astã-searã de toate culori-le“; „o pace rarã / pogoarã din lãuntru în-spre-afarã“; „ca o sabie-amarã în teacã /ne tragem în noi lângã scrum“…

„Cãlãtorind prin Acarnia“, Alarhos cule-ge „câte-un cuvânt rãmas din amurg / alte-ori câte-un sunet / ºi-l porþi ziua-ntreagãprin burg“. Ochiul deschis înãuntru înre-gistreazã abia fãrâme de semnale din golulistoric („mute-s lucrurile toate“): „pe þãrmcuvintele mureau / ca niºte scoici bolnave“;„mã uit în jur – Nimeni pe drum / nimenipe þãrmuri – nimeni în zare / Singur voifi ºi atunci ca ºi-acum / ºi va fi în amurgºi va fi liniºte mare“; „Însã ochiul întregcare poate rãspunde / ºi nu înºela – oareunde-i?“

Definiþia flexibilã a poeziei avansatã de Umberto Eco e ºi aici operantã. Pe unfundal al „depresiei filosofiei“, „poeþii îºiiau ca sarcinã proprie substanþiala am-biguitate a limbajului ºi încearcã s-o ex-ploateze ca sã facã sã iasã din ea nu atât unsurplus de fiinþã, cât un surplus de inter-pretare“. Poetul nu încearcã sã spele „gea-mul“ ceþos al cunoaºterii, mereu ºi destinalincomplete, ci îl înlocuieºte cu un surprin-zãtor (uimirea e condiþie obligatorie!) vi-traliu. Nicolae Mocanu subscrie: „Iatã –simt Poemul împrejurul meu / ca un abureca un fum ca o fiinþã nevãzutã / ca un chipcare citeºte-aplecat peste umãr […] Sã staunemiºcat tãcut poate cu ochii închiºi / sã nuse sperie sã nu fugã sã nu mã lase iarãºi /singur…“

�

8 • APOSTROF

Irina Petraº

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 9

Exactitate ºi manierism

MARGINAL PRODIGI-OS, trãitor în Olte-

nia geometriei abstruse ºi a prazului melancolic,Constantin M. Popa parea fi, structural, un arde-lean depeizat, interesatatât de ordine, cât ºi defranjurii decadenþi ai acesteia. Nostalgia – e cert... – îl împingeîn direcþia Clujului, de care îl leagã ºi oamintire mai veche, din anii de coagulareprimã ai Echinoxului, când a interpretat pescena estudiantinã a formãrii sale, alãturide Mircea Muthu, rolul tandemului Far-furidi – Brânzovenescu din Scrisoarea pier-dutã. Detaliul, dat ca ofrandã la împlinireaa 45 de ani de la întemeierea revistei, figu-reazã la paginile 59-61 din sumarul inci-tantului volum Îngeri provizorii: Eseuri cri-tice (Craiova: Editura AiusPrintEd, 2010),alãturi de alte reverenþe elegante fãcute Ar-dealului, dintre care referinþa continuã laAdrian Marino, ca ºi aprecierea superla-tivã a Lidiei Bote sau a lui Nicolae Balotãºi Constantin Cubleºan sunt cele mai con-sistente.

„Îngeri provizorii“ ar însemna, ca in-tenþie, îngeri aflaþi sub incidenþa Timpu-lui, a Istoriei, adicã o eternitate perisabilã,ceea ce explicã, în filigran, ºi preocupãrilede profunzime ale autorului, interesat cuprecãdere de marginea subtilã în care artase atinge de viaþã, suferind eroziunea aces-teia, efectul ei coroziv, dizolvant. Decadentdiscret, Constantin M. Popa urmãreºte, înbune pagini de observaþii aleatorii, grupa-te într-o carte totuºi eterogenã, câtevacomplexe identitare proprii, drapate indi-rect în haina fastuoasã a literaturii, sa-vurând spectacolul lumii ºi al cãrþilor dinjur, descoperind detalii relevante, for-mulând judecãþi elegante, dar întotdeaunaprecise. Imaginea emblematicã a existenþeiintelectuale din volum redã efigia unuiscriitor oarecum retras din lume, prelungitîn intimitatea propriei sale biblioteci, încare cãrþile vechi se intersecteazã cu celenoi, oferind revelaþii consistente, de esen-þã estetizantã, manieristã.

Nu pândesc analogiile cu orice preþ – scrieautorul în Efectul de ecou modulat (p. 48-52)–, dar mã încântã insidioasele jocuri aleîntâmplãrii, cu acele stranii þâºniri de impre-vizibil ce deconspirã ciudate întâlniri, pestetimp, ale spiritului, mã acapareazã firul coin-cidenþelor genuine sau elaborate, degajândun sens al apariþiei pânã în cele mai fragileîntruchipãri ale literarului. În locul obse-siei nostalgice teoretizate de Harold Bloomîn clasica The Anxiety of Influence ºi trãite devictimele vreunui „sindrom succesoral“, pre-fer expresivele ezitãri ale memoriei careîntreþin tensiunea lanþului de sonuri rever-berate ºi ondulãri de umbre faimoase reac-tivate aproape topologic.

„Tensiunea lanþului de sonuri reverberateºi ondulãri de umbre faimoase reactivateaproape topologic“ e deja prea mult spuspentru un critic care preferã precizia, însã,în rest, e limpede din volum cã autorului îiplac libertãþile aplicate, jubileazã la „sem-

nul intersecþiei“ sub care i se pare a fi pusãpoezia lui Carmen Firan (într-un medalioncritic foarte bine structurat ºi scris) sau glo-seazã subtil pe marginea „balcanismului“întregii poezii a lui Nicolae Labiº – într-u-nul dintre cele mai memorabile texte... –, acãrei desfãºurare e pusã sub semnul recu-perãrii paradisului corodat, extracþie directãa „raiului beteag al Orientului“ din balca-nismul clasic. Alte sugestii redutabile suntpresãrate pe ici, pe colo, pe lungimea în-tregului volum, ca dovadã a unei percepþiicritice foarte vii, captivante. Dintre ele:asocierea lui M. H. Simionescu cu poves-tirile filosofice tipice ale secolului al XVIII-lea, preferinþa acordatã „biograficþiunilor“,pe linia textelor de creative memoir ale JulieiCameron, legãtura metaforicã dintre „lan-cea lui Ahile“ a lui E. Lovinescu – preluatãca titlu de carte de M. Zaciu – ºi „dorifo-rul“ din paginile lui Ion Dur, sau sur-prinzãtoarea reconstrucþie textualã dinCiocoii vechi ºi noi, unde autorul demon-streazã cã ediþiile „clasice“ de dupã 1947 aueliminat fragmentul politic „Astfel daromul nostru, mergând din raþionament înraþionament ºi din deducþie în deducþiedevine comunist, fãrã ºtirea lui, ºi începea pune în lucrare aceastã doctrinã atât defrumoasã ºi egalitarã în aparinþã cât este dehidoasã în fond“, pentru ca el sã reaparã înediþia G. Ivaºcu din 1967, cu o precizarepedant-monstruoasã, în acord cu spiritulvremii: „Nicolae Filimon foloseºte acesttermen [comunist] în afara unui conþinutºtiinþific, filosofic, în sens propriu, conformunei concepþii vulgarizatoare“ (p. 46).

Dincolo de interesul declarat pentru in-sidioasele jocuri ale întâmplãrii, precizia ele-gantã dominã scrisul lui Constantin M.Popa, prelungindu-se câteodatã chiar ºi-nseveritãþi neîncruntate. Astfel, el îl sancþio-neazã pe Dan C. Mihãilescu pentru dra-gostea acestuia faþã de Bucureºti, pe care –în treacãt fie spus – o împãrtãºesc personal(„Ceea ce mirã la un intelectual de profun-zime ºi tonicã seriozitate, aºa cum îl cu-noaºtem pe Dan C. Mihãilescu, este încân-tarea obtuzã, tenacitatea ataºamentului sãufaþã de o capitalã ce poartã în ea toate, darabsolut toate, pãcatele distilate în «retorte-le de fier» ale provinciei“ – p. 53), observã– corect! – cã Istoria... lui Alex ªtefãnescu„ascunde sub fard destule cochetãrii de fatãbãtrânã“ (p. 169), concluzioneazã, trecândla Istoria criticã... a lui N. Manolescu, cã eareprezintã „mai curând inventariere decâtrigoare sistematicã“ (p. 195-199), pentrua rosti în final verdictul inexorabilului: „Lao promisã nouã ediþie a Istoriei critice, chiardacã va adãuga un nume sau altul, «lista»sa rãmâne definitiv închisã“ (n.n. – ªt.B.).

Cei care cred cã Îngeri provizorii conþi-ne doar cronici sau recenzii literare se în-ºalã. Trecând de la o temã la alta, autorulare timp sã se opreascã la o ceremonie aceaiului, pe marginea celebrei cãrþi a luiOkakura Kakuzo (p. 61-64), pentru a se-siza diferenþa dintre „decoct ºi caimac“ (încompetiþia ceaiului cu cafeaua) sau pentrua conchide cã în tranziþia sa de la medica-ment la bãuturã, ceaiul îºi pierde, de-a lun-gul timpului, savoarea metafizicã, tot aºacum, trecând la Umbrela japonezã (p. 50-52), el face un tur digresiv prin Encyclopédiecapricieuse de tout et du rien, a lui Charles

Dantzig (2009), unde „între zecile de înºi-ruiri grupate pe teme dintre cele mai diver-se ºi bizare (locuri, oraºe, popoare, isto-rie, avion, presã ºi televiziune, confort,personaje, cuvinte etc. etc.) aflãm ºi intem-pestiva «Liste du jours où certains écrivainssont morts» ori curioasa «Liste des mon-stresses»“, în care figureazã ºi Elena Ceau-ºescu. Sã nu ne mirãm, aºadar, dacã o „tru-fanda“ din carte investigheazã echilibratMemoriile unui gay despre România ºi Bu-cureºti (Bruce Benderson, O autobiografieeroticã, p. 104-105) sau dacã, la pag. 161,autorul încearcã, ludic ºi ironic, o calchie-re stilisticã dupã Luca Piþu, reuºindu-i –cum tot el mãrturiseºte – doar parþial:„Erudit ºi resentimentar, domnul LukeMcPitoo, Lukas Pitzu, ori, pur ºi simplu,Piþuluca este un ªerban Foarþã al eseului,amator de ghilotinãri ºi deschiloþãri pentrua arãta, în vãzul lumii, goliciunea unor se-meni ai sãi“. Oricum, senzorialul dominã,ca percepþie predilectã, volumul: interesulpentru mãtãsuri, pentru veºminte ºi mân-cãruri indicã un gourmand secretos ºi pu-dic, pentru care cãrþile sunt un mediu de exorcizare.

Savurându-le complice, m-am oprit, cuun folos personal incontestabil, ºi la texte-le sobre ale lui Constantin M. Popa, dedi-cate, printre alþii, Florinei Ilis (Cruciadacopiilor), Mariei Zubritski-Brânzei (Casaoglinzilor), lui Camil Moisa (Povestea micu-lui Dumnezeu) sau lui Aurel Antonie (Ce-nuºa): foarte bine scrise, ele sunt ºi opor-tune ca gest critic altruist, fiindcã aduc îndiscuþie, pe alocuri, cãrþi despre care nu s-a prea scris (cum este, de pildã, foarteserioasa Avatarurile Seducãtorului: Ipostazeale donjuanismului în literatura universalã aDanielei Sitar-Tãut, apãrutã la Risoprint în2007 ºi necomentatã îndeajuns de criticiinoºtri). Meritã sã menþionãm însã ºi re-verenþa ceremonioasã fãcutã în faþa luiGabriel Dimisianu, analiza avizatã a eseu-lui despre Dante al lui Horia-Roman Pata-pievici sau elogiul cãrþii despre Cioran a lui Constantin Cubleºan, care ar fi impus,probabil, o contextualizare mai nuanþatã.

Excelentã e însã secþiunea finalã a vo-lumului, în care se gloseazã pe margineaunor cazuri istorice, cu detalii întotdeaunarelevante. Rând pe rând, autorul se opreºtela Ion Budai-Deleanu, Eufrosin Poteca,Macedonski (în ipostazã testamentarã),Maruca Cantacuzino-Enescu, Ion Petrovici,Mihail Sadoveanu ºi Mariana ªora (sur-prinsã, manierist, într-o ipostazã de „sen-zualism cultural“) ºi – din nou – GabrielDimisianu, pentru a ilustra ceea ce el sa-vureazã cel mai mult în spectacolul cul-tural la care participã: detaliul plastic, relevant, scena unicã, definitorie, care ex-plicã ºi dezvãluie o personalitate.

�

ªtefan Borbély

10 • APOSTROF

PREZENTUL INTERVIU reprezintã transcrie-rea convorbirii difuzate de TVR Cluj la 9

octombrie 2009, în cadrul emisiunii „Lecturilemele“, realizatã de Ovidiu Pecican.

Ovidiu Pecican: Salut, dragi prieteni! Suntbucuros cã ne reîntâlnim! Am un invitat ex-traordinar, Excelenþa Sa Ambasadorul Franþeiîn România, Dl Henri Paul. Bunã seara,Domnule Ambasador! Vã mulþumesc cã aþiacceptat sã fiþi alãturi de noi la „Lecturilemele“, pentru cã am înþeles cã citiþi mult!

Henri Paul: Da, citesc mult. În primulrând citesc multe documente administrati-ve, uºor plictisitoare. ªtiþi, viaþa unui amba-sador înseamnã ºi multã lecturã a ceea cenumim „telegrame diplomatice“, care defapt nu sunt telegrame cum erau pe vre-muri, ci... nu ºtiu dacã am la mine... ba da,iatã, aceste hârtii galbene, scrise cu carac-tere foarte mari, numai majuscule, foartedificil de citit. Am 100-200 de astfel de pa-gini de citit pe zi. Uneori sunt interesan-te, însã rareori.

O. P.: De ce nu ar fi interesante?

H. P.: Conþin informaþii despre tot ceea cese întâmplã în lume, lucruri care mã inte-reseazã sau care intereseazã raporturile ro-mâno-franceze. Unele sunt interesante, alte-le mai puþin. Dar gãseºti în ele multelucruri interesante, dacã le citeºti cu atenþie.Lucru valabil, de altfel, ºi în cazul lecturii.

O. P.: ªi dupã orele de muncã?

H. P.: Dupã ce am citit toate acestea, în-cep sã citesc opere literare.

O. P.: Vã place deci literatura?

H. P.: Îmi place mult literatura. De altfel,existã o tradiþie a diplomaþilor-scriitori. Nunumai cã citesc, dar ºi scriu zilnic rapoarte,telegrame. Printre aceºti diplomaþi-scrii-tori existã unii care îmi plac foarte mult.Saint-John Perse, un mare diplomat ºi scrii-tor, un formidabil poet. Foarte iubit ºi înRomânia ºi care cred cã beneficiazã de tra-duceri bune. E foarte dificil de tradus Saint-John Perse, dar probabil cã sunt traduceribune în limba românã.

O. P.: Credeam cã o sã îl amintiþi pe PaulMorand.

H. P.: Da, dar am preferat sã încep cuSaint-John Perse.

O. P.: De acord.

H. P.: Paul Morand a fost ºi el poet. PaulMorand a scris de toate: poezii...

O. P.: Un scriitor complet.

H. P.: Da, a scris ºi cronici foarte intere-sante, piese de teatru foarte interesante, darjucate rar. A scris ºi pentru televiziune ºifilm. Era foarte inteligent ºi a înþeles foar-te bine vremurile în care trãia. Iar 1920-1930 a fost momentul exploziei filmului.Morand a dorit sã facã film, însã nu a avutmare succes. A scris ºi pentru radio. Maimulte opere de-ale sale au fost transpusepentru cinema. De exemplu Milady, o po-veste despre raportul dintre un mare cava-ler ºi calul sãu. Existã o adaptare cinema-tograficã foarte bunã pentru Milady. A scrisºi multe nuvele, jurnale, memorii. A scris80-90 de cãrþi. ªi multe cãrþi istorice. Esteun foarte bun istoric. Este un scriitor careîmi place foarte mult ºi face parte din cate-goria diplomaþilor-scriitori. Dar mai suntºi alþii, de exemplu Chateaubriand. Maiimportant ca scriitor decât ca diplomat. ªiPaul Morand a fost un mult mai mare scrii-tor decât diplomat.

O. P.: ªi Henri Beyle..

H. P.: Stendhal, bineînþeles. Nu ºtiu dacãera un bun diplomat, dar era un scriitorformidabil. De altfel, Stendhal a fost unuldintre autorii preferaþi ai lui Paul Morand.Deci iatã, îi regãsim astfel pe toþi.

O. P.: ªi care este autorul Dvs. preferat prin-tre diplomaþi?

H. P.: Îmi place mult un scriitor pe carepoate nu îl cunoaºteþi, pentru cã e un scrii-tor-diplomat, care a scris multe lucrãri des-pre diplomaþie, Jean Chauvel. A scris treivolume din Commentaire. Puþin pretenþios,poate.

O. P.: Trebuie sã fii puþin pretenþios!

H. P.: Da, da. Commentaire e foarte inte-resant, pentru cã el era diplomat ºi secretargeneral în Ministerul Afacerilor Externe. Aavut o frumoasã carierã ºi povesteºte în spe-cial despre construcþia Europei de dupã rãz-boi. Eu nu sunt un mare fan al lui Claudel.Cred cã e un om auster, aproape plictisitor.

O. P.: Stilul lui e puþin prea sec.

H. P.: Da, nu îmi prea place stilul lui. Nue bine cã spun asta, dar aºa e. Deci dintrescriitorii-diplomaþi nu îmi prea place Clau-del, îmi place însã Jean Chauvel, care numai este printre noi. Îmi plac mult memo-riile. ªi îmi place foarte mult Paul Morand.De aceea am susþinut organizarea unui colocviu ºi a unei expoziþii despre Paul Morand la Bucureºti ºi îi invit pe ardeleniicare au drum în capitalã sã o viziteze. ªtiucã ardelenilor nu le prea place sã meargãla Bucureºti..

O. P.: E puþin complicat...

H. P.: Da, este departe, transportul poatefi o problemã.

O. P.: Dar ne place totuºi capitala.

H. P.: Nu foarte mult.

O. P.: Nu foarte mult, dar totuºi...

H. P.: Toþi cei pe care îi cunosc spun: „Mi-e mai bine în Cluj decât la Bucureºti“.Dacã ajungeþi însã la Bucureºti, puteþimerge la Arhivele Naþionale – acolo amorganizat aceastã expoziþie, pentru cã e unloc unde nu sunt expoziþii. La parter avem14 vitrine dedicate lui Paul Morand, culucruri formidabile.

• Excelenþa Sa Henri Paul, ambasadorul Franþei în România

Excelenþa SaHENRI PAUL,

ambasadorul Franþei în România

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 11

O. P.: Lucruri descoperite în arhive?

H. P.: Am cerut Arhivelor Diplomatice ro-mâne sã ne împrumute documente desprePaul Morand ºi este prima datã la nivelmondial când se face o expoziþie dedicatãlui Paul Morand cu elemente din fondulPaul Morand. Existã mai multe astfel defonduri, pentru cã era o personalitate foar-te interesantã, iar spre sfârºitul vieþii deve-nise extrem de organizat. ªi-a organizatsuccesiunea. I-a dãruit garderoba sa scrii-torului Marcel Schneider, care a moºtenitastfel toate hainele lui. Nu ºtiu dacã se de-ghiza în Paul Morand, însã deþinea toatecostumele acestuia. Vã spun povestioare,pentru cã ºtiu cã vã place sã râdeþi. Apoi,ºi-a donat cãrþile ºi ghidurile de cãlãtorie,pentru cã ºtiþi cã a strãbãtut toatã Europacu maºina, bibliotecii Clubului Automo-bil, al cãrui membru era. Pânã spre 80 deani, Paul Morand înota în fiecare zi în pis-cina de la Clubul Automobil.

O. P.: Era sportiv.

H. P.: Foarte sportiv. Se întreþinea foartebine. A lãsat o parte dintre cãrþile sale In-stitutului Francez. Pentru cã nu avea moº-tenitori, ºi-a vândut toate bunurile pentrua face o donaþie Institutului Francez, pen-tru crearea unui premiu. ªi astãzi, la Aca-demia Francezã, existã Premiul Paul Morand, acordat din banii donaþi de el.

O. P.: Avem aici o bunã definiþie a patrio-tismului.

H. P.: Da, era foarte organizat ºi a plani-ficat toate acestea.

O. P.: Vã place ºi filmul, nu-i aºa?

H. P.: Da, bineînþeles. Am fost cu nu foar-te mult timp în urmã preºedintele unei in-stituþii numite Institutul pentru Finanþa-rea Filmului ºi Industriilor Culturale.

O. P.: Deci aveþi o viziune asupra acestui domeniu.

H. P.: Absolut! ªtiþi cã în Franþa am acor-dat multã atenþie prezervãrii cinematogra-fiei franceze. ªi nemþii au fãcut-o, însãcomplet diferit. În Franþa totul pleacã de lastat. Statul a instituit un sistem de protecþiea cinematografiei în numele diversitãþii cul-turale. Dimpotrivã, cinematografia germa-nã a fost practic distrusã dupã rãzboi. Înspecial marile studiouri de la Babelsberg,vândute francezilor, care însã nu au pututsã le întreþinã. În fine, sistemul nostru deajutor pentru cinema este esenþialmentenaþional, adicã este acordat de stat, din do-uã surse: taxa TV ºi taxa pe biletele vându-te la cinema.

O. P.: Ar putea fi o sugestie bunã ºi pentrusistemul român.

H. P.: La voi, existã veniturile din vânza-rea de bilete, dar care nu sunt mari, pentrucã biletele la film în România nu suntscumpe, din fericire. Nu existã însã o veri-tabilã taxã TV. Existã o taxã pe publicita-te, dar am înþeles cã a fost redusã, ceea cenu este bine. ªi a fost redusã finanþarea fil-melor româneºti, ceea ce nu cred cã estebine deloc, pentru cã aveþi o cinematogra-fie excelentã. În Franþa, avem toate acestea,dar ºi multe alte sisteme de susþinere la toa-

te nivelele de producþie: scenaristul, reali-zatorul, producãtorul, distribuitorul ºi sãli-le de cinema. Toþi primesc un ajutor pen-tru a menþine în stare de funcþionarecinematografia francezã. Finanþarea e fãcutãde stat, prin Centrul Naþional al Cinema-tografiei. Societatea al cãrei preºedinte amfost se ocupã cu garantarea împrumuturi-lor fãcute de producãtori la bãnci pentru a-ºi realiza filmele. Societatea spune bãncii:„Noi credem cã acest producãtor va ram-bursa banii ºi acceptãm sã garantãm împru-mutul dacã cumva intervine o problemãºi nu va putea rambursa suma“. La nemþie foarte diferit. Landurile ajutã producþiacinematograficã, fiecare printr-un sistemdiferit. Nemþii au o adevãratã industriecinematograficã, aproape la nivelul Franþei.În Franþa se fac 170-180 de filme anual,nemþii aproape tot atât, englezii fac foartepuþine, 40-50 de filme, italienii la fel, ro-mânii fac cam 10... vorbesc de lungmetra-je acum... deci românii între 8 ºi 10 lung-metraje pe an.

O. P.: Din pãcate, aproape nimic.

H. P.: Americanii însã fac multe filme.Cam 500-600 de lungmetraje pe an.

O. P.: Deci existã pericolul de a fi sufocaþi din punct de vedere cantitativ de producþiileamericane.

H. P.: Cantitativ ºi uneori chiar ºi calitativ.Dar existã ºi un al doilea lucru: televiziu-nea. Astãzi, dacã vã uitaþi la producþiile TV,cele mai vândute din lume nu sunt neapã-rat programe americane, deºi cu toþii cu-noaºtem HBO, ci telenovelele din Americade Sud. Sigur existã ºi la dumneavoastrã.

O. P.: Da, bineînþeles. Nu am putut scãpa.

H. P.: Dar e formidabil! O explozie enor-mã de expresie culturalã venitã din þãrilesudice. În general, expresia culturalã vinedinspre þãrile din nord înspre þãrile din sud.

O. P.: E o schimbare de axã?

H. P.: Nu ºtiu, dar se întâmplã. Singuraproblemã e cã telenovelele nu sunt întot-deauna filme de calitate.

O. P.: Sigur, însã este o relansare a narati-vitãþii pure, clare.

H. P.: Da. Dacã vã uitaþi la cinematografiaamericanã, veþi vedea cã serialele america-ne sunt uneori mai interesante ºi mai ino-vatoare decât filmele americane. Pentru cãfilmele americane sunt fãcute foarte dife-rit de filmele franceze sau germane.

O. P.: Sunt filme de acþiune.

H. P.: Nu e asta, ci faptul cã în filmele fran-ceze cel care deþine puterea este regizorul.În filmele americane, cel care are puterea eproducãtorul. Cel care are banii. E foartediferit. ªi e un lucru care poate fi genera-lizat. În Statele Unite, cine plãteºte coman-dã, fãrã discuþie. În Franþa, cel care creeazãcomandã. Adicã cel care are ideea.

O. P.: Trebuie sã recunosc cã prefer variantaaceasta, în calitate de scriitor.

H. P.: Da, ºi eu la fel.

O. P.: Unde sunt operele de artã dacã pro-ducãtorul comandã?

H. P.: Iatã, aceasta este problema. Produ-cãtorul este cel care decide, care are „thefinal cut“. Filmele americane sunt forma-tate în aºa fel încât sã poatã invada lumea.Filmul e de fapt primul produs de exportamerican.

O. P.: Credeþi cã e exportul unor valori, alunei reþete sau al unui stil?

H. P.: Stil nu cred, dar filmele americanesunt pline de valori. Exportã valori mora-le, ºtiinþifice. Nu condamn cinematogra-fia americanã, ci cred cã e o cinematogra-fie foarte interesantã.

O. P.: Dar e altceva...

H. P.: Da, e altceva. Depinde despre cinevorbim. Pentru cã sunt cineaºti americaniminunaþi.

O. P.: Îmi place mult Tarantino, de exemplu.

H. P.: Eram sigur cã veþi spune asta! Acumîncep sã vã cunosc bine. ªi mie îmi placemult Tarantino. Pulp Fiction e grozav!

O. P.: ªi la fel Luc Besson.

H. P.: ªi Kill Bill îmi place. Luc Besson afãcut filme foarte bune, acum se ocupã maiales de producþie.

O. P.: Le grand bleu a fost formidabil!

H. P.: Existã astfel de filme care marcheazão perioadã. Acum se ocupã mai ales deproducþie ºi face lucruri destul de bune. Eadevãrat cã în Franþa existã o nouã ge-neraþie interesantã de cineaºti. ªi chiar din vechea generaþie, ultimul film al luiAudiard, Un Prophète, e un film extraordi-nar. Va ieºi în curând ºi în sãlile dinRomânia. E un film care are mare succes înFranþa. Eu nu l-am vãzut, dar este desprelumea închisorilor. Am vãzut ºi un filmromânesc, care nu este gata încã, urmeazãsã fie lansat, pe acelaºi subiect, al închiso-rilor, care mi se pare foarte bun. Existãfilme româneºti foarte bune. Aþi vãzut ul-timul film al lui Mungiu?

O. P.: Da.

H. P.: V-a plãcut? Aþi râs?

O. P.: Amintiri din Epoca de aur. Da, amrâs, chiar dacã am trãit perioada.

H. P.: De ce râdem de asta?

O. P.: Ce sã facem? Condamnãm epoca ºiapoi râdem, pentru cã trebuie sã ne eliberãm.

H. P.: Ca ºi Ubu Roi.

O. P.: Ubu este formidabil!

H. P.: Este aceeaºi epocã.

O. P.: Franþa culturalã este foarte prezentãîn România, dar cred cã existã ºi o cooperarela nivelul producþiei de film.

H. P.: Existã un acord de coproducþie întreFranþa ºi România, semnat anul trecut laCannes. Vom vorbi despre el la ÎntâlnirileAudiovizualului, organizate la sfârºitul luniioctombrie la Bucureºti pe tema filmului,maniera de a produce filme ºi educaþia au-diovizualã, pentru ca tinerii sã înþeleagã fil-mul, sã meargã la cinema ºi sã iubeascã fil-

�

mul, pentru cã e important sã nu stea tottimpul în faþa monitoarelor de calculator.Încercãm sã facem cât mai multe în acestdomeniu. Organizãm, de asemenea, Sãptã-mâna Filmului Francez, avem o salã decinema a Institutului Francez de la Bucu-reºti, iar la Cluj aveþi multe proiecte cuCentrul Cultural Francez, care susþine Fes-tivalul de Film de Comedie, am susþinutºi TIFF-ul... Este una dintre axele Ambasa-dei Franþei în România sã susþinã ºi sãiubeascã filmul românesc. O cinematogra-fie minunatã, foarte bunã.

O. P.: Sã îl ajutaþi e un lucru, dar dacã îl ºiiubiþi este formidabil!

H. P.: Aveþi ºi mari artiºti ai filmului. Ammultã simpatie pentru Porumboiu. Aþi vã-zut ultimul lui film, care e formidabil!

O. P.: Da, excelent!

H. P.: Un film extraordinar! Porumboiueste un mare prieten ºi un mare artist. Îmiplac toþi aceºti cineaºti români. ªi Nae Caranfil mi-e prieten. Iubesc filmul ºi mãgândesc mult la acest domeniu. Am încer-cat peste tot pe unde am trecut sã ajutcinematografia.

O. P.: ªtiþi ce îmi place cel mai mult din pre-zenþa francezã pe piaþa culturalã româneascã?

H. P.: Activitãþile în genul acestui târg gas-tronomic sau al festivalului care a inclustineri designeri români de haute-couture.

O. P.: Da, Pasarela.

H. P.: Sã vorbim mai întâi despre patri-moniul alimentar, pentru cã este de actua-litate, iar mai apoi ºi de Pasarela, un proiectcare mi-este foarte drag. În ceea ce priveºtepatrimoniul alimentar, cred cã agriculturaeste un lucru foarte important la nivelmondial. Se vorbea mult despre industriela un moment dat, însã agricultura estefoarte importantã, pentru cã oamenii aunevoie sã fie pe pãmântul lor, sã mãnâncepropriile produse ºi nu vor sã fie manipu-laþi, trimiºi altundeva, unde nu pot sã beaapã la fel de bunã, sã mãnânce carne bunãetc. Tendinþa societãþii moderne este mon-dializarea, distrugerea particularitãþilor ºispecificitãþilor.

O. P.: E formidabil, dar e rãu în acelaºi timp.

H. P.: E foarte rãu! Iar Franþa este o þarãcare insistã de mult nu numai pe diver-sitatea culturalã, ci ºi pe singularitatea pa-trimoniului. Fiecare regiune are un patri-moniu alimentar propriu, care trebuieprezervat.

O. P.: Un patrimoniu fragil.

H. P.: Exact. Aceasta este una dintre lup-tele duse de Franþa. Din acest punct de ve-dere, România este sora Franþei. Aveþi unraport foarte similar cu alimentaþia, cu pa-trimoniul culinar ºi alimentar. De aceea existã o bunã cooperare între Franþa ºi Ro-mânia pe plan agricol. ªi de aceea susþinemideea ca viitorul comisar pentru agriculturãla Comisia Europeanã sã fie un român.

O. P.: Mulþumim!

H. P.: Deci avem multe puncte în comunºi avem multe de fãcut împreunã, multe

colaborãri. Din acest punct de vedere, mi-cul colocviu care mã aduce astãzi la Clujeste de fapt un mare colocviu. Aducem spe-cialiºti foarte buni din Franþa, care discu-tã cu specialiºti români foarte buni. Laaceastã a doua ediþie, întâlnirea este pe calesã devinã un adevãrat eveniment! În plus,în paralel existã ºi un târg de produse tradiþionale...

O. P.: Asta mã intereseazã!

H. P.: Da, sunteþi ca ºi mine.

O. P.: Mezeluri, toate cele...

H. P.: Atenþie! V-aþi închis sacoul la doinasturi, ºi eu la fel.

O. P.: Încerc, dar tentaþiile...

H. P.: Tentaþiile sunt mari ºi trebuie sã le cedaþi. Cineva spunea: Rezist la orice,mai puþin la tentaþii.

O. P.: Am vãzut vinuri franþuzeºti excelentepe piaþa din Cluj. Beaujolais e formidabil!

H. P.: Da, ºi nu foarte scumpe. Facemeforturi în Franþa pentru a scãdea preþuri-le ºi mai ales pentru a ameliora calitatea.

Trecând la Festivalul Pasarela... Numelesugereazã imediat. „Pasarela“ este o pasa-relã între Franþa ºi România (ºi nu doar în-tre Bucureºti ºi Paris), pentru a regãsischimburile de altãdatã dintre cele douã þãriîn domeniul creaþiei ºi al creativitãþii. Amdecis sã organizãm un concurs adresat fa-cultãþilor de artã, printre care ºi Academieide Artã din Cluj, care este una excelentã.De altfel, data viitoare când vin la Cluj ovoi vizita în amãnunt. Oferim câºtigãto-rului posibilitatea de a realiza o prezenta-re de modã la Bucureºti, iar mai apoi dea-ºi prezenta munca la Paris, în cadrul uneiºcoli numite Institutul Francez al Modei, altreilea nivel de studii în domeniul modeidin Franþa. Aceastã ºcoalã privatã este crea-tã de industria modei din Franþa, Federaþiade prêt-à-porter, ºi finanþatã de MinisterulIndustriei. De ce spun cã este al treilea nivelde studii: studenþii care au fãcut mastera-te în ºtiinþe economice sau management,care au fãcut studii de istoria artelor ºi carevor sã se lanseze în meseriile modei vin laaceastã ºcoalã, care le oferã educaþia com-plementarã, permiþându-le mai apoi sã fierecrutaþi de companiile de prêt-à-porter ºide modã în posturi ca ºef de produse, co-merciant în domeniul modei etc. Deci suntoameni din industrie care au creat aceastãºcoalã ºi unde se regãsesc artiºti ºi pro-fesioniºti în comerþ sau management.Evident, este un nucleu de creativitate.Preºedintele ºcolii este Pierre Bergé, fostulpreºedinte de la Yves Saint Laurent, carea fondat aceastã casã de modã, dar în consiliul de administraþie sunt ºi reprezen-tanþi de la Dior.

O. P.: Numai nume mari!

H. P.: Tânãra Laura Popovici îºi va pre-zenta colecþia acolo. Ea este câºtigãtoareaconcursului precedent.

O. P.: A fãcut impresie bunã?

H. P.: Da, este foarte talentatã. Astãzi mo-da este un sector foarte concurenþial. κi va prezenta creaþiile, iar apoi rãmâne devãzut. Trebuie adaptate în funcþie de piaþã.

O. P.: Nu credeam cã un tânãr talent, venitdintr-o þarã micã, neafirmatã în plan mon-dial, poate sã se afirme pe o piaþã atât de con-curenþialã.

H. P.: Deocamdatã trebuie sã îºi prezintecreaþiile, iar apoi poate va gãsi finanþatoricare o vor ajuta sã se dezvolte. Moda esteun sector deschis talentelor venite din dife-rite þãri. Printre marii creatori francezi deastãzi avem un neamþ – Karl Lagerfeld – la Chanel, un englez de origine maltezã,pardon, nu maltezã, ci din Gibraltar – JohnGalliano.

O. P.: Nu ºtiam asta.

H. P.: Da, Galliano e englez din Gibraltar.

O. P.: E un semn al globalizãrii?

H. P.: Nu, dar existã mai multe ºcoli demodã importante. El s-a format la Londra,la o importantã ºcoalã de design. Lagerfelde un geniu pur... Dar existã mai multe ºcolide modã foarte bune în Anglia, la Londra,în Belgia, în Olanda ºi în Franþa.

O. P.: Una dintre bogãþiile Europei, nu?

H. P.: Da, multe dintre ele sunt în Europa.Dar existã modã ºi în Statele Unite. Acumeste foarte orientatã spre prêt-à-porter ºimai puþin spre creativitate. Acestea suntmeserii care se schimbã foarte repede. Decieste nevoie sã fii cât mai deschis. Româniisunt foarte abili. Chiar ºi în ceea ce priveºtebijuteriile. Organizãm în România, în ca-drul Festivalului Pasarela, mai multe pre-zentãri de modã, expoziþii ºi un târg de bi-juterii, la care participã creatori români debijuterii. ªi existã mulþi creatori de bijute-rii în România. Ideea Pasarela este de a îm-bina creativitatea româneascã cu cea fran-cezã. Iar românii sunt foarte creativi.

O. P.: Din punctul meu de vedere, aþi reuºitsã aduceþi un plus de stil în viaþa noastrã.

H. P.: Dacã e adevãrat, ºi sper sã fie aºa,înseamnã cã am fãcut ceva ºi nu sunt unambasador care se poartã ca ºi cum ar fiîn vizitã.

O. P.: Când ne gândim la toate certurile pecare le vedem la televizor, stilul...

H. P.: Stilul e important. Sã ai stil, alurã ºiclasã. Un stil de a mânca, de a purta hai-nele, toate astea.

O. P.: Am importat ºi „La Journée de la Musique“...

H. P.: Da, e frumos „La Journée de la Mu-sique“. ªi Noaptea Muzeelor...

O. P.: Funcþioneazã foarte bine. Toatã lumeae pe strãzi în acea noapte... ªi zilele acestea, cecitiþi în timpul liber?

H. P.: Mai multe lucruri. Am o carte ofe-ritã de Bernard Houliat, directorul Centru-lui Cultural Francez din Cluj, un bãiat foar-te simpatic, care iubeºte enorm România.

O. P.: În plus, e aproape român.

H. P.: E aproape român, copiii lui sunt maimult români, o soþie româncã. În fine, elmi-a oferit o carte a lui Lucien Romier, ocarte despre România, foarte interesantã.Mai citesc ºi o carte a lui Balladur, fostulprim-ministru francez. E o carte care se

12 • APOSTROF

�

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 13

numeºte Puterea nu se împarte. E o carte deactualitate în România.

O. P.: Într-adevãr!

H. P.: O citesc pentru a înþelege mai bineviaþa politicã din România.

O. P.: Aceastã carte nu se aplicã ºi Franþei?

H. P.: Nu tocmai. De fapt, povesteºte în-tâlnirile dintre Balladur ºi François Mitter-rand. Balladur a fost prim-ministru în pe-rioada de coabitare cu Mitterrand. Adicãconducea un guvern al majoritãþii de dreap-ta, în timp ce Mitterrand era de stânga.Deci e interesant..

O. P.: O coabitare civilizatã.

H. P.: Foarte civilizatã. Balladur scrie foar-te bine ºi povesteºte cum au stabilit reguli-le la început. Mitterrand a fost cel care l-acãutat pe Balladur pentru a-l numi prim-ministru, dupã cum afirmã Balladur. Spu-ne: „Am stat acasã toatã ziua în timpulalegerilor, alãturi de familie, în faþa tele-vizorului ºi nu am cerut nimic, am aºteptatsã vinã sã mã caute“. Când preºedintele,prin intermediari, a venit sã îl caute, a zis:„Foarte bine, Domnule Preºedinte, dar nuvin decât dacã încheiem un acord privindcompetenþele noastre respective“. L-a între-bat pe Balladur pe cine dorea sã numeas-cã în posturile de ministru de externe ºiministru al apãrãrii ºi i-a spus doar cã el vamerge la întrunirile Consiliului Europeanºi la reuniunile grupului G8, cu excepþiacazurilor în care nu ar fi putut, pentru cãMitterrand era deja foarte bolnav, dar înrest îi lãsa libertatea sã facã ceea ce are defãcut. Era al doilea caz de coabitare. Primula fost cu Jacques Chirac în funcþia de prim-ministru. Deci ºtiam deja ce înseamnã ocoabitare între un preºedinte de stânga ºiun prim-ministru de dreapta. Balladur e celcare s-a gândit la toate acestea. Balladur afost cel care a legitimizat situaþia, a teore-tizat-o. Pânã la urmã, i-a cãzut el însuºi vic-timã, pentru cã la finalul acestei coabitãris-a prezentat la alegerile prezidenþiale ºi afost învins. E o carte foarte interesantã nunumai din punct de vedere anecdotic, ciºi în ceea ce priveºte raporturile între oame-nii politici ºi raporturile umane. De fapt,Balladur ºi Mitterrand aveau multe în co-mun. ªi au ceva în comun ºi cu mine. Toþitrei am fost în tinereþe studenþi într-o insti-tuþie studenþeascã catolicã la Paris, care senumeºte 104 rue Vaugirard. Un internatþinut de preoþi mariºti. Mitterrand ºi Bal-ladur veneau din provincie. La fel ca ºimine. Nici eu nu sunt parizian. Mauriacla fel. Era o întreagã serie de tineri din pro-vincie, deseori din sudul Franþei, care ve-neau la studii ºi locuiau în acest internatla Paris. Deci aveau legãturi comune: fa-milie catolicã, origine similarã, nu eraubogaþi, mai degrabã din familii burghezede mijloc, ca ºi mine, Mauriac la fel. Aveautotuºi un tip de tradiþii comune. Balladurspune: „Mitterrand încerca sã mã seducãspunându-mi cã mã înþelege foarte bine.Cã faptul cã ne aflãm în tabere diferite edoar un hazard al istoriei. Avem aceleaºireacþii, aceleaºi origini, aceleaºi lecturi,aceeaºi culturã“. Deci la început Mitterrandîncerca sã îl atragã de partea sa, pentru cãºtia cã nu are multã putere. Partidul sãufusese învins în alegeri ºi el s-a regãsit înaceastã situaþie de coabitare... Mai apoi

relaþiile dintre ei s-au degradat, pentru cãBalladur s-a prezentat la alegeri, iar Mit-terrand l-a susþinut pe ascuns pe JacquesChirac. Cartea e interesantã ºi bine scrisã.Destul de rar citesc cãrþi politice, deoare-ce cunosc destul de bine politica, nu învãþmai nimic nou, dar în cazul acesta da.Pentru cã este scrisã de adevãraþii actori.

O. P.: E mai plictisitor când sunt jurnaliºticare comenteazã.

H. P.: Cu câteva excepþii.

O. P.: E nevoie de mult talent pentru a reuºisã evoci o atmosferã..

H. P.: ªi de multe ori jurnaliºtii au idei gata formate, nu sunt pe deplin sinceri.

O. P.: Aþi menþionat acest mediu catolic dintinereþea Dvs. ºi din cea a lui Mitterrand. Vãamintiþi de anul 1968?

H. P.: Da, foarte bine.

O. P.: Cum a fost? La noi circulã tot felulde legende...

H. P.: Eram în Province. Eram în ultimulan de liceu, am dat bacalaureatul în ’69. Ceicare au dat bacalaureatul in ’68 sunt vãzuþipuþin negativ, pentru cã în Franþa se spunecã în ’68 toþi au fost lãsaþi sã promovezebacalaureatul, ca sã scape de ei. Nu ºtiu da-cã e adevãrat. Dar în mai ’68 eu eram laLimoges, capitala regiunii Limousin, cu300.000 de locuitori.

O. P.: Ce se mãnâncã specific acolo?

H. P.: Boudin.

O. P.: Ce e?

H. P.: E fãcut din sânge de porc, ameste-cat cu puþinã carne, pus într-un intestin deporc ºi legat. Acesta e boudin noir. La Li-mousin, punem ºi bucãþi de castane înamestec. E foarte bun.

O. P.: Avem ºi noi acest preparat, sângerete,acum l-am recunoscut.

H. P.: ªtiþi, Limousin e o regiune foartesãracã. O numim þara secarei ºi a castanei.O altã specialitate se numeºte galetou, o clã-titã din fãinã de hriºcã, fie sãratã, fie dulce.Se mai fac preparate foarte sãþioase, ca deexemplu pate de cartofi. O crustã de aluatumplutã cu cartofi. Dacã mãnânci, nu îþimai este foame toatã ziua. Poate fi îmbo-gãþitã cu carne ºi se poate face ºi pate decarne... O sã vã fie foame ºi încã mai avemde lucru! Deci iatã ce se mãnâncã laLimousin. Ce s-a întâmplat în aceastã fru-moasã zonã: aici a fost fondatã SFIO (Sec-þiunea Francezã a Internaþionalei Mun-citoreºti), aici s-au pus bazele socialismuluifrancez. E o zonã foarte de stânga, undeerau þãrani comuniºti. În general, þãranii nuerau comuniºti.

O. P.: Da, când ne gândim la regiunea Ven-dée, de exemplu.

H. P.: În Limousin avem þãrani comuniºti.E o regiune de stânga, primarul e din Par-tidul Socialist, Partidul Comunist este foar-te prezent ºi astãzi. De 50-60 de ani, aurãmas tot socialiºti. Acum nu mai existã

mulþi comuniºti în Franþa, dar au mai rã-mas câþiva. Erau drapele roºii la garã, lângãcasa mea, manifestaþii de stradã. Dar pen-tru mine, care eram la liceu, nu a avut mareimpact.

O. P.: Nu era o atmosferã revoluþionarã?

H. P.: Nu, pentru cã în acest oraº de stân-ga nu putea exista dezordine. Totul eraîncadrat. Liderul partidului spunea: „Ma-nifestãm de la ora X la ora Y“, ºi gata. Semanifesta împotriva guvernului, dar nu eraniciun fel de climat de insurecþie. Era oopoziþie care era deja instalatã. Deci nu amamintiri foarte marcante din mai ’68. Eunu eram de acord, pentru cã am fost unelev foarte silitor ºi mã deranja foarte taresã lipsesc de la cursuri.

O. P.: Pentru cã mai avem câteva minute, aºdori sã vã invit sã adresaþi câteva cuvinteclujenilor.

H. P.: Da, acum Dvs. sunteþi clujeanul deonoare. Am avut ocazia azi-dimineaþã sãîi întâlnesc pe primar ºi pe subprefect, pecare îl cunoºteam deja ºi care e o persoanãfoarte simpaticã. L-am decorat mai demultcu o medalie francezã, pentru cã lucreazãmult pentru cooperarea dintre Franþa ºiRomânia. L-am întâlnit pe preºedinteleConsiliului Judeþean. Am fost frapat deîncrederea în viitor a oamenilor de aici.Suntem într-o crizã mondialã ºi am impre-sia cã aici existã încredere în viitor, o socie-tate care e foarte orientatã spre viitor ºi caremunceºte pentru viitor. Aceastã atitudi-ne depãºeºte cumva climatul politic. Amimpresia cã luptele politice de la Bucureºtiagitã mai puþin regiunea Clujului. Mi separe pozitiv acest climat de serenitate,aceastã capacitate de a privi înspre viitor,pentru cã România este totuºi o þarã careiese din mari dificultãþi, o þarã care arenevoie sã se dezvolte, sã îºi dezvolte infra-structura. Trebuie sã existe o strategie, sãpoþi sã priveºti spre viitor ºi sã avansezidrept înainte. Trebuie sã ºtim ce facem, nusã pierdem timpul cu certuri. Cred cã mu-nicipiul Cluj este un oraº cu potenþial. ªieste unul dintre motivele venirii mele aici,pentru a inaugura acest târg, ºi voi reveni,deoarece consider cã Franþa trebuie sã fie ºi mai prezentã. Aici este deja foarte pre-zentã prin Centrul Cultural Francez, prinactivitãþile organizate. Acum a fost o maresãptãmânã de activitãþi culturale, s-a sem-nat ºi un parteneriat între regiunea Vichyºi judeþul Cluj. Asta e bine. Dar se poateface mai mult, mai ales pe plan economicºi chiar ºi pe plan cultural, deºi sunt mulþu-mit de activitãþile care au loc aici. Voi reve-ni pentru a face ºi mai mult, în special peplan economic, pentru aceastã regiune aTransilvaniei, care îmi place mult, undesunt oameni formidabili ºi unde Franþa tre-buie sã fie prezentã, cum a fost în trecut, ºichiar mai mult.

O. P.: Vã mulþumesc ºi mulþumim pentrutoate aceste activitãþi formidabile, toate aces-te planuri, pentru solidaritatea Franþei cuRomânia ºi în special cu Clujul. Mulþumesc,Domnule Ambasador!

�

Interviu realizat de OVIDIU PECICAN

Traducere din francezã de RALUCA GHERVAN

14 • APOSTROF

Elegii aproximative

VOLUMELE DE poeme ale lui Dorin Popa(Utopia posesiunii, 1990; Tentativa de

spovedanie, 1994; Ce mai aºtept, 1996;Moartea mea viaþa mea, 1997; Nimeni nuînþelege pe nimeni, 1998; Când o femeiepleacã, 2005) atestã o voce poeticã de in-contestabilã pregnanþã, cu timbru elegiac,în inflexiunile cãreia melancolia are rezo-nanþele grave ale meditaþiei, dar ºi concen-trarea expresivã a notaþiei. Circumscriindlirica lui Dorin Popa din perspectiva uneipoetici autoreflexive, autoscopice, LiviuAntonesei noteazã cã „lirismul lui DorinPopa [...] se revendicã de la o poeticã ainterioritãþii, în care autoflagelãrile ºi auto-scopiile efectuate cu o precizie ºi o violenþãaproape chirurgicale se transfigureazã în-tr-o scriiturã turbionarã, cuvintele învolbu-rându-se ca într-un maelstrom“. Senti-mentul „enorm“ de sine trãdeazã un poetneliniºtit ºi interogativ, „veºnic pândit deun naufragiu“, care „îºi trãieºte sfâºierile cape o damnaþiune“ ºi îºi tranºeazã autosco-pic pariul „supravieþuirilor“, cum observãFlorin Faifer. Pe de altã parte, OctavianSoviany relevã ºi o altã dimensiune a aces-tei lirici, gravã, asumat ceremonialicã, nulipsitã de o anume tonalitate oracularã:

Articulându-se într-o viziune care ia act deabsenþa Binelui, ne comunicã deocamdatãce nu este Binele, poemele din Utopia pose-siunii reprezintã, privite în ansamblul lor,replica în plan moral a aºa-zisei „cãi nega-tive“ din teologie. Fluxul poetic este subor-donat aici unei gândiri ce se nutreºte dindilematic, descoperind precaritatea ontolo-gicã dar mai ales moralã a fiinþei umane, ogândire care – lucru fãrã doar ºi poate esen-þial – îºi are modelul în cunoaºterea de tipteologic… Nu e mai puþin adevãrat cã toate„conþinuturile“ implicate aici de actul poe-tic se înscriu în perspectiva unei reteologi-zãri a gândirii (poetice dar ºi conceptuale)prin care se încearcã distanþarea de anumi-te tendinþe demoniace subiacente moder-nismului ºi post-modernismului.

Un poem ca Nesfârºitã-i surparea frapeazãtocmai prin tonul sãu melancolic ºi grav-ceremonial, prin decuparea unor detaliiintermitente sau prin reflexul evocator dincare desenul cotidianului nu este cu totulabstras: „mi-a fost ruºine/ ºi niciodatã nuþi-am scris/ niciodatã n-am crezut/ cã te-aº putea atinge// unele semne te preves-teau/ ºi te ascundeau// în afara mea// înco-tro sã pãºesc?//numai pe potecile mele/zdrenþuite, însângerate,/ numai în/ pasulnesigur, ºovãielnic,/ numai în gestul neho-tãrât,/ numai în zâmbetul crispat ºi fugos/numai în tremur, numai în ºoaptã/ mã simtacasã/ la fel de trist/ la sfârºit de mileniu/ca la facerea lumii“.

Senzaþia dominantã pe care unele po-eme o oferã e aceea de elegie a absurdu-lui, de tânguire înstrãinatã de sine, a unuieu „înºurubat“ într-o existenþã alienantã, cefavorizeazã trãdãri ºi trãiri la limitã, sfâºieriºi crize ontologice, aproximând, în acelaºitimp, statura onticã a conºtiinþei poetice,precum în nimeni nu înþelege pe nimeni:„pretenþii absurde de atâtea ori am avut/radar perfect credeam cã mi-e sufletul/ pen-tru paºii tãi pentru respiraþia ta/ pentruplânsul tãu// în pielea celuilalt cu râvnã cuiubire/ am putea în sfârºit mântuitor ajun-ge/ dacã n-am descoperi cu dezamãgire/ cãsuntem prizonierii epidermei noastre/ ºicântul tãu ºi plânsul tãu, privirea ta/ emoþii-le, neasemãnarea ºi visele tale/ toate suntale mele în veci de veci/ ºi toate în veci îmivor fi strãine/ printre lacrimi, hohotind,te strâng pierdut/ te îmbrãþiºez cum nu voimai putea îmbrãþiºa vreodatã/ exiºti în mi-ne mai adânc decât în inima ta/ ºi cutre-murat îþi ºoptesc din depãrtare :/ – nimenin-a înþeles pe nimeni/ niciodatã!“

Poemele lui Dorin Popa au, nu puþinedintre ele, ºi o tãieturã metafizicã, mai multsau mai puþin accentuatã, transformându-se în exerciþii gnoseologice pe tema con-diþiei fiinþei umane care, pierzându-ºi „ari-pioarele“, accede la existenþa sa cotidianãalcãtuitã din nepãsare, obosealã, plictis sauorgoliu, ca în poemul înºurubarea la o co-mandã secretã, nebãnuitã: „dintotdeaunaam fost vrãjit/ de clipa în care oamenii îºipierd aripioarele,/ de clipa în care încep sãse înºurubeze lent/ în vieþile lor/ cu-n soide frenezie// dintotdeauna, cu aceeaºi uimi-re,/am privit intrigat cum se afundã seme-nii mei/ în vieþile acestea ale lor cu nepãsa-re,/ cu nepãsare ºi obosealã,/ cu o sfârºealãdulce ºi tristã pietrificatã// tãcuþi, pe furiº,prietenii s-au înºurubat – unii ca într-o glu-mã, uºor, cu zâmbete discrete,/ alþii cu ho-tãrâre, îndârjiþi, s-au scuturat/ devreme defulgi ºi tulee ºi degeaba strig cãtre ei, de-geaba urlu disperat/ ºi-i trag de picioareînapoi ei au intrat pânã la brâu, pânã la urechi/ în vieþile lor// ei nu mai vor, o, numai vor deloc/ sã audã altceva decât sune-tul hrãnitor/ al înfiletãrii lor în lumea asta,

în viaþa asta,/ în moartea asta// oho, prie-tenii mei au dispãrut complet/ înghiþiþi devieþile lor serbede, flãmânde, maron-dispe-rate/ iar eu, straniu ºi imatur, vãd cum posi-bilul se îngusteazã/ cum s-a chircit într-opatã, într-o dârã/ apoi, în adierea pãrelnicãa unei amintiri/ despre care nimeni nu poa-te mãrturisi/ nimic“.

Poemele de dragoste, în care amprentasenzualitãþii e difuzã, iar rumoarea evocã-rii reverbereazã elegiac în memoria eului,au o sintaxã a imaginarului în care fanteziae incitatã de gesturi ºi scenarii existenþialerevolute, militând pentru o scriiturã melan-colicã ºi discretã („sunt pânã în adâncuri/îndrãgostit de tine/ ºi de tine vreau/ sã mãîndrãgostesc// toate ale tale/ pe rând le-aminventat/ amãnunte sfioase/ în pãr/ þi-amîmpletit/ dar jur cã în clipa/ în care ai apã-rut/ nu ºtiam nimic/ nimic/ despre tine//sunt încã în adâncuri/ îndrãgostit de tine/ºi de tine vreau/ sã mã îndrãgostesc“). Re-gistrul erosului nu este însã întru totul exilat în geografia imponderabilã a reme-morãrii; alãturi de reveria evocatoare, regã-sim în astfel de poeme ºi apelul la geogra-fia cotidianului, cu gesturi ºi trãiri abulice,ce gliseazã în notaþii acute spre empirie, cuinsesizabile deschideri spre iluzia metafi-zicã, precum în poemul ce þi-e scris, superbãconsemnare a fatalitãþii iubirii: „mã des-fac, împleticit, din mrejele tale/ ºi în mreje-le tale fericit nimeresc// din faþa mãrii mãretrag încet pas cu pas/ dar o mare-n fur-tunã mi-e sufletul acum/ /cât de greu m-amdesprins de iluzii ºi vise/ ca sã plâng, apoi,rãvãºit, ades toamna// ºi-n orice întâlniresperanþele cântau/ cu acorduri moi ºi tristede despãrþire// o dezordine clarã mã împin-ge mereu/ sã veghez pânã la capãtul hao-sului întreg// iar din molozul acesta curatde zbateri/aleg întotdeauna o groapã cu no-roi// zdrobit ºi descompus de viaþa aceas-ta a mea/ în viaþa mea caut cu scârbã unadãpost// sã fug, sã scap de amânãri, de aº-teptare,/ de urât vreau, dar peste amânãrinimeresc// mã desfac, fericit, din mrejeletale/ ºi în mrejele tale împleticit nimeresc“.

Poet ce-ºi construieºte viziunile cu mi-nuþie, Dorin Popa se impune, cum scriaLiviu Leonte, prin „gravitatea calmã, amarãºi candidã“ a versurilor, prin structura ele-giacã a discursului, din care nu lipsesc ac-centele de solemnitate, un anume retorismal dicþiunii ori ceremonialul evocator alunei iubiri ce trece dincolo de „mode ºitimp“.

�

Iulian Boldea

Cãrþi primite la redacþie

• AlexandruBalog, Viaþa caun pseudonim,Oradea: Biblio-teca RevisteiFamilia, 2010.

• Ion Irimie,Aduceri aminte,Cluj-Napoca:Argonaut, 2009.

• Anton Adãmuþ,Filosofie ºi teolo-gie la SfântulAugustin,Bucureºti: Ed. AcademieiRomâne, 2009.

• AlexandruBoboc, Raþiona-lismul modern:Stil de gândire ºi formã deviaþã, Cluj-Napoca: Grinta,2010.

D O S A R

MAI 1988. Dupã aproape patru ani deºomaj, reuºesc sã mã angajez redactor

la Editura Litera, al cãrei director, Gheor-ghe Buzatu (simplã coincidenþã de numecu istoricul naþionalist de la Iaºi), mã cu-noaºte din 1982, cînd am pregãtit pentruapariþie Cinci-ul, cel de-al doilea volum alCenaclului de Luni. L-am vizitat la editurãîn jurul Anului Nou (nu mai ºtiu dacã îndecembrie 1987 sau în ianuarie 1988). Mi-a urmãrit articolele, ºtie cã sînt un „tî-nãr critic promiþãtor“ ºi se gîndeºte cã aºputea fi de folos în lupta cu vrafurile demanuscrise depuse spre publicare mai alesde cãtre veleitari. Litera e o micã bizareriea sistemului: apar aici cãrþi „în regia auto-rilor“, formulã care mascheazã crudul ade-vãr – împricinaþii îºi plãtesc singuri publi-carea. Pe de altã parte, e o „supapã“ utilã ºiscriitorilor adevãraþi, care, contra unei sumemodice, pot scurta aºteptarea uneori preaîndelungatã de pînã la includerea în „pla-nurile editoriale“ de la Cartea Româneascã,Albatros ºi celelalte. Aºa au ieºit la Litera,de-a lungul anilor, cãrþi ale unor autori cu-noscuþi, precum Saºa Panã, Gellu Naum,Ion Caraion, ªerban Foarþã, ConstantinAbãluþã, sau culegerile noastre „lunediste“,Aer cu diamante ºi Cinci.

Cu atare „tradiþie“ ºi în atmosfera dince în ce mai „închisã“ dinspre finele anilor1980, cu tot mai multe cãrþi ale unor scrii-tori valoroºi, mai ales tineri, þinute pe locîn edituri sau la Consiliul Culturii ºi Edu-caþiei Socialiste (CCES, Ministerul Culturiidin epocã, unde se aprobau „planurile“ ºise cenzurau textele înainte de tipãrire), în-cerc sã „forþez“ cît se poate „supapa“ ºi sã-i ajut pe acei colegi ai noºtri de generaþiecare nu reuºesc de ani de zile sã treacã de„barierele“ lãsate în calea publicãrii. Pe uniiîi îndemn eu sã-ºi depunã manuscrisele(dactilograme, de fapt!) la Litera, alþii mãcautã ei aflînd cã am ajuns redactor aici.Spre finele anului ºi de-a lungul lui 1989propun spre publicare un ºir întreg de cãrþifoarte bune. Unele dintre ele nu obþin ime-diat „viza“ de la CCES, altele au parte deamînãri, încît doar cîteva vãd lumina tipa-rului înainte de schimbarea de regim poli-tic. Restul ies în 1990, tot aici, la Litera;sau la alte edituri, odatã cãzute toate „ba-rierele“ de mai an.

Despre întreaga aventurã de la Litera– cu alt prilej. Recuperez acum cîteva din-tre referatele de redactor pe care le-am scrisatunci, susþinînd publicarea colegilor mei.Altele le-am folosit deja, cînd mi s-a pãrututil (despre Scene din viaþa lui Anselmus,

D O S A R

�

Sfîrºitul anilor ’80: junii autori încearcã la LITERA

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 15

Ion Bogdan Lefter

DIN ARHIVA OPTZECISMULUI

romanul-capodoperã al lui Vasile Gogea –în cartea mea Scurtã istorie a romanului ro-mânesc, Editura Paralela 45, 2001; iarreferatul despre Oraºul fãrã ieºire la mare,debutul în poezie al lui Valentin Petculescu,l-am absorbit în prefaþa la Cînd vor înflo-ri magnoliile, Editura Sieben Publishing,2008, reluatã în cartea mea 7 postmoderni:Nedelciu, Crãciun, Müller, Petculescu, Gogea,Danilov, Ghiu, Paralela 45, 2010). Am eli-minat doar formulãrile-standard, birocrati-ce, de la începutul ºi de la finele referatelor.Texte recuperate pentru „mozaicul“ din Ooglindã purtatã de-a lungul unui drum: Fo-tograme din postmodernitatea româneascã(aceeaºi editurã, acelaºi an)…

Lumea secvenþialã

ªOPRONUL ALEXANDRINEIMonteoru e un roman

experimental de o frapantãoriginalitate. Pentru a-l des-crie ºi a-i interpreta corectformula, sînt necesare cîtevarepere mai generale. Sã negîndim, de pildã, la celebrulFinnegans Wake al lui JamesJoyce, roman „antiepic“ în care se împletescla un mod aproape „rebusistic“ un marenumãr de fire narative, simbolice, lingvis-tice, compunînd o „magmã“ literarã impre-sionantã. Sau sã ne reamintim importanþape care o are în istoria literaturii române ºieuropene experienþa lui Urmuz: el a pul-verizat structurile epic tradiþionale, constru-indu-ºi textele prin „bruiajul“ continuu alinerþiilor lecturii comode. Alte exemple:John Dos Passos, care a „deºirat“ þesãturatradiþionalã, „balzacianã“ a prozei ºi a ima-ginat în trilogia sa o nouã dispunere a fi-relor narative; sau Julio Cortázar, autorulstraniului ºi celebrului roman ªotron, acãrui lecturã poate sã înceapã – teoretic –de oriunde... Nu mi se pare exclus ca ti-tlul ales de Alexandrina Monteoru sã fietocmai un rapel la adresa cãrþii lui Cortázar,cu – pe de-o parte – gravitatea invocãriiunui precedent ilustru ºi – pe de altã parte– cu ironia jocului paronimic de cuvinte!...Rãmînd la experimentalismul autohton, sã adãugãm cã în proza româneascã post-belicã s-au înregistrat o serie de remarcabilecontribuþii pe direcþia contestãrii structuri-lor epice vechi ºi în vederea testãrii altoraproaspete, adecvate noilor feþe ale realitãþii.Prin romanele lor, Mircea Horia Simio-nescu, ªtefan Bãnulescu, D. R. Popescu sauGeorge Bãlãiþã au deschis drumul unorcãutãri continuate masiv de prozatorii afir-maþi în ultimul deceniu, precum MirceaNedelciu, ªtefan Agopian, Sorin Preda,Gheorghe Crãciun, Cristian Teodorescu ºialþii, între care Alexandrina Monteoru seînscrie cu evidente ºanse de competitivi-tate. Romanul autoarei noastre se apropiecel mai mult – în spaþiul prozei româneºti– de experienþa cãrþilor publicate în acestdeceniu de alt experimentalist convins,Vasile Andru (O zi spre sfîrºitul secolului,Turnul, Progresia Diana).

La primul contact, ªopronul oferã olecturã bulversantã, cãci nimic nu pare sã fi fost pãstrat din registrul prozei tradiþio-nale: cartea se dezvoltã prin juxtapunereade secvenþe foarte scurte, adeseori redusela un singur enunþ, fãrã ca vreun fir epic sã

se constituie. Fiecare secvenþã e centratã pecîte un personaj sau grup de personaje,apãrute în prim-plan preþ de cîteva clipe,cît sã-ºi poatã rosti replicile sau sã poatã fidescrise rapid. Din aceastã succesiune ac-celeratã de figuri, prinse în situaþii epiceabia schiþate, fãcînd gesturi scurte, rostindfraze enigmatice, se adunã la urmã sugestiaextrem de vie a realitãþii cotidiene.

Sînt în carte numeroase propoziþii careatestã cã autoarea a meditat îndelung asu-pra acestor lucruri ºi ºi-a construit discursulcu minuþie de artizan. Vine vorba undeva,bunãoarã, despre „nevoia de informaþii înorice loc te-ai afla“, ceea ce defineºte – defapt – „bombardamentul informaþional“declanºat în paginile ªopronului; în alt locapare avertismentul: „sã nu cazi în capcanareflectãrii“, adicã a mimesis-ului prozei tra-diþionale, resimþit ca falsificator (la capãtulunui bun pasaj-parabolã); „Activitate oni-ricã pentru toþi“ stã scris pe o paginã, refe-rire la ºtafeta halucinantã a siluetelor dincarte; enunþul „Ei se deplaseazã, nu încapîn fraze“ face aluzie la bogãþia realului ºi aumanului ºi la dificultatea limbajului de ao cuprinde; o ironie este întrebarea uneisiluete feminine, care „ridicã ochii neliniº-titã: Unde-i povestea?“; dupã cum secvenþa„Fotografii spontane, fotografii provocate.În care din ele îþi recunoºti imaginea?“ eo invitaþie la „identificare“ adresatã citito-rului, în ideea cã are în faþã „repertoriul“maximal al lumii (ca într-o Arcã a lui Noe,posibilã emblemã simbolicã a romanului),constituit prin jocul cumulat al spontanei-tãþii ºi al premeditãrii (vezi epitetele ataºate„fotografiilor“); ºi aºa mai departe. Final-mente, cartea amalgameazã frînturi din„comedia umanã“ într-un colaj impresio-nant, de o varietate ameþitoare, mergînd dela gravitate la umor, de la patetic la grotescºi absurd, de la aparenta cuminþenie la ºo-cul de limbaj, cu multe subtilitãþi stilistice,proiectînd totul cînd cãtre o dimensiunecosmicã a existenþei, cînd cãtre alta micro-biologicã, de parcã autoarea ar ambiþionacuprinderea „totalã“ a lumii.

Trebuie semnalat ºi faptul cã ªopronulnu se rupe cu totul (ºi bine face!) de for-mele tradiþionale ale prozei: „bulversant“la primul contact, cum am spus, romanulîºi impune treptat principiile structurante,dovedindu-se atent construit (de pildã,imaginea „omului preistoric“ de la BritishMuseum, introdusã la început, revine si-metric cãtre final; siluetele cuplului ªantra-Eftimie revin de-a lungul întregii cãrþi;º.a.m.d.). De asemenea, imaginea „ºopro-nului“ proiecteazã asupra cãrþii sensuriprofunde: ea apare o datã ca simbol (în re-gistru ironic) al creaþiei, al scrisului (la în-ceput); ºi altã datã ca simbol al matriciioriginare a vieþii, analizabil în termeni psi-hanalitici ºi corelabil cu decorul naºteriisacre. Materie – dupã cum se vede – bogatãpentru viitoare interpretãri.

În concluzie: ªopronul oferã o lecturãdificilã dar rãsplãtitoare dacã îi accepþi re-gulile jocului, cãci propune o experienþãliterarã de mare interes, accentuat-pole-micã, de remarcabilã anvergurã demonstra-tivã. Apariþia lui n-ar trebui sã treacã ne-observatã de critica literarã…

Septembrie 1988 (volumul a apãrut la Edi-tura Litera în 1990).

Împotriva „provinciei ca starede spirit“

TEMPERAMENT IMPULSIV,aflat la antipodul înclina-

þiilor cãtre lirismul dulce,roz ºi comod, Doina Tudo-rovici, cunoscutã din apa-riþiile sale în reviste, scrie în Poeme provinciale versuriprin care, „trãgîndu-ºi reali-tatea pe piept ca o cãmaºã“ (cum spuneacîndva într-un vers Mircea Dinescu), în-cearcã sã activizeze cititorul, sã-l implice înaventura sa existenþialã ºi creatoare. Nu e –aºadar – o poezie blîndã, „cuminte“, ci –dimpotrivã – una agitatã, fãcutã sã clinteas-cã inerþiile de lecturã. Stilistic, autoareaevitã dulcegãriile, sonoritãþile armonioasedar mecanice, metaforismul evazionist,„dantelãria poemelor abstracte“ (pe care orepudiazã într-un vers) ºi mizeazã pe per-cutanþa imaginilor, liantul formîndu-l aceascriiturã prozaizantã, epicã ºi oralã care s-ageneralizat în poezia noastrã postmodernã.

Cu aceste trãsãturi, poemele Doinei Tudorovici se disting printr-o remarcabilãforþã expresivã. Decisã sã atace „inima pro-vinciei ca stare de spirit“, autoarea (origi-narã din Olteniþa, cu studii universitare înBucureºti, actualmente profesoarã de limbaºi literatura românã în judeþul Harghita)procedeazã la energice „decupaje“ din exis-tenþa cotidianã: despre strãzile oraºului,despre moaºa Lina ºi doamna Iulia, despre„o clipã privilegiatã în faþa/ ceaiului“º.a.m.d. Tonul e peste tot vital, caracteri-zant pentru un spirit aflat în perpetuã starede nemulþumire de sine: „dar n-o sã-mi iro-sesc viaþa cu idei/ care umflã creierul ºi/ascut simþul proprietãþii/ n-o sã irosesc pen-tru asta cuvintele/ mamã ºi tatã (originealor/ tristã ºi hîdã) – principalul e lecþia/ derealism învãþatã într-o singurã noapte/ de-venitã imensã“.

Regia textelor e precisã, bazatã pe eco-nomia mijloacelor, în favoarea haloului desugestivitate: „ca ºi cum ai deschide ochii/pe propriul tãu impuls/ pe imaginea imper-sonalã a unui/ genunchi/ rostogolindu-se laorele dimineþii// înapoi spre stilurile disci-plinate...“. Mare parte din poemele volu-mului poartã titluri lungi, de felul aceloraale lui Mircea Ivãnescu (Carnea suavã,uºoarã ca o ramã interioarã, ºi trupul tãu pejos, Unde nu se dau nume, unde un corp o iaînaintea imaginii etc). Se repetã ºi soluþia„falsului motto“ (numit „Motto din memo-ria poemului“), eºantion care pregãteºtestarea poeticã. Alt procedeu recurent edispunerea unor secvenþe de poem pe co-loane retrase în paginã, ceea ce contribu-ie la senzaþia de „miºcare“ a poeziei, în-lesnind mixarea diverselor registre delimbaj la care se face apel. Doina Tudoro-vici se dovedeºte o finã tehnicianã aversului, atentã la dozarea efectelor. Impul-sivitatea, vehemenþa nu exclud calculul…

Octombrie 1988 (volumul a apãrut la Edi-tura Litera în 1990).

D O S A R16 • APOSTROF

�

Poetul care se „copilãreºte“

POEMELE LUI Daniel Piº-cu, strînse în Aide-mé-

moire, exerseazã registrulumorului ºi al ironiei, ob-þinînd extrem de interesan-te efecte de speþa bufonadeiori a arlechinadei, cu tot cunota de tristeþe pe care res-pectivele posturi o implicã.

Textele sînt foarte scurte, mizînd pe cî-te o poantã, pe un joc de cuvinte, pe vreopermutare de elemente de decor, cu aerulnaivitãþii „absolute“. Rafinamentul e de-conspirat – însã – de precizia tãieturii, ne-maivorbind de locurile unde referinþeleculturale indicã un intelectual fin. Unul ca-re preferã sã se „copilãreascã“ (nu întîm-plãtor sînt în carte mai multe poeme desprecopii ºi despre perspectiva lor asupra lumii).Rezultã încîntãtoare miniaturi de o ironiegraþioasã, potenþatã uneori de rimele ab-surd-umoristice, ca în acest poem despre...un ceas: „ceasul meu e o pajiºte/ pe carepasc trei cai/ limbile lor scot flãcãri/ ca alo zmeoaicã trasã pe roatã/ ele încearcã sãomoare greierele/ al cãrui cri-cri/ se poateauzi/ pînã în Capri/ la fiecare orã exactã“(Ceasul). Iatã ºi un poem despre copil, încare, în doar cîteva versuri, se trece pe ne-simþite de la detaliul oarecare (mîna) la ima-ginea lumii (universul) ºi a artei în genere(versul): „Mîna ºi-o cerceta/ stînd în braþela maicã-sa/ explora universul/ descoperisechiar versul/ troheul, iambul, dactilul.../Copilul!/ Copilul!/ Copilul!“ (Copilul).

Se pot da multe alte exemple de piesesubtil lucrate, cãci majoritatea textelor sînt(cum se spune:) „citabile“. Adeseori ele auaspectul unor istorioare simple ºi amu-zante. Comparaþia cea mai nimeritã care se poate face în legãturã cu aceste poemeeste cu pictura naivã. Au mai cãutat la noinote lirice în zona ingenuitãþii un EmilBrumaru, un Ion Nicolaescu ori – dintrecolegii de generaþie ai lui Daniel Piºcu –ªtefan Mera ºi Bogdan Ghiu. Autorul Aide-mémoire-ului e original prin curajul de ase fixa aproape exclusiv la procedeele de tip„poantã“, din care reuºeºte sã scoatã efec-te de surprinzãtoare fineþe.

Decembrie 1988 (volumul a apãrut la Edi-tura Litera în 1989).

Mastrya, Ubqra, Wydkul ºi alþii asemenea

CÃLIN VLASIE nu e un ne-cunoscut în literatura ro-

mânã de azi: a publicat maiîntîi o plachetã cu versuri în revista Argeº (piteºteanfiind) ºi apoi a debutat edi-torial la Albatros (în 1984)cu volumul Laborator spaþi-al. Poezia sa a fost bine primitã: comentîn-du-l, Nicolae Manolescu, Nicolae Oprea,Mircea Mihãieº sau Cristian Moraru auvãzut în Cãlin Vlasie un poet adevãrat, par-ticipant îndreptãþit la „resurecþia“ genuluiîn ultimul deceniu. Iar Laboratorul... a pri-mit premiul pentru poezie al revistei Argeº.

Versurile lui Vlasie, reordonate acumsub genericul Întoarcerea în viitor, ne pun– am impresia – dinaintea unuia dintre cei

mai dificili poeþi români de azi, în descen-denþa lui Ion Barbu. L-aº apropia, în lite-ratura noastrã contemporanã, de SorinMãrculescu ºi de Mircea Ciobanu, orficiîncifraþi, care-ºi proiecteazã himerele în-tr-un limbaj învãluitor, impenetrabil. Spredeosebire de ei, Vlasie „cedeazã“ în direc-þia plãcerii lecturii, regizînd abstraþiunilorsale lirice un spectacol mai viu, mai „aven-turos“, asemãnãtor cu scenariul spectacularal basmelor. Niºte basme ale imaginaþieiabstracte...

Sã vedem mai îndeaproapre cum staulucrurile. Universul poeziei lui Cãlin Vlasieeste – cum poate da de bãnuit titlul cãrþii –unul pur cerebral: „Neuronia“ ar fi un soide þinut al ficþiunii abstracte, unde regulao dau conexiunile psihosomatice ºi proce-sele de „ciberneticã“ mentalã. Cu un ase-menea aspect straniu, aproape science-fiction, poetul a avut ideea de a „popula“aceastã lume cu fel de fel de fiinþe utopice.În acest punct se produce preluarea struc-turilor basmului: aºa apar în scenã Mastrya,Ubqra, Wydkul, Sinvuacumtec, ªitananaAlber, Afres, Ungmar din Ro, Kanely Sivla,Liujatnia Guaruma ºi alþii asemenea, com-punînd o originalã „mitologie“ sui generisºi oferind posibilitatea ticluirii unor situaþii„epice“ ºi „descriptive“. „Neuronia“ devineastfel o lume bogatã, fantasticã, guvernatãde legi proprii, pe cît de stranie, pe atît deexpresivã: aici se cîntã „dintr-un vartrav“ ºipot fi întîlniþi „gnomi falerbi fizicieni/ che-rubini merbilieri/ argoshieni: aproape 20de mii de cosmonauþi“ sau „tricospera bal-vorul/ benzelimfa uleretti“. Efectele destranietate sînt urmãrite nu doar în planonomastic ºi lexical, ci ºi la alte nivele, mer-gînd pînã la acela eufonic, unde o tehnicãaliterativã proprie poate da rezultate pre-cum: „Vezi Afres cum din far ies/ rafale defraze?“ ºi „tãcere ºi rãtãcire/ pasageri ºi spas-me/ recife ºi cifruri/ val ºi convalescenþã/visuri ºi provizii/ lauri ºi aurã/ nave ºi ca-verne/ somn ºi omnipotenþã/ nisip ºi mo-nism/ umbrã ºi sumbru/ pustie ºi acusticã“(s.m.). E în toate aceste procedee de inso-litare poeticã o „nebunie a combinãrilor“,cum se spune într-un vers. Personajele sus-numite ar putea aminti de Struþocãmila ºiceilalþi hibrizi ciudaþi din Istoria ieroglificãa lui Cantemir, de caii cu nume multicon-sonantice din Gulliverul lui Swift ori – dinliteratura noastrã actualã – de animalele fic-tive din poezia lui Florin Mugur (vezi vo-lumele Aproape noiembrie ºi Portretul unuinecunoscut), prin care s-ar putea face o le-gãturã cu bestiariile fantastice medievale.În aceeaºi ordine de idei, trebuie remarcatãstructura cãrþii lui Vlasie, împãrþitã – pre-cum romanele vechi – în „capuri“ (capitole,adicã!). Afiºînd caracterul fantasmatic, ima-ginar al acestei lumi „neuronice“ (acolo„idolii/ se vede bine nu au fiinþã/ nu aufiinþã nu au fiinþã“, cãci limbajul folosit nuare referenþialitate: „Sînt verbe în care nute poþi reflecta“...), poetul dezvoltã – spu-neam – scenarii ca de basm, precum celdespre cei opt inorogi (Capul 3), despreUngmar (Capul 4) sau despre „bufniþa duº-mãnoasã“ (Capul 6), ca sã aleg doar cîtevaexemple. Rostul acestei enorme bufona-de fictive este de a travesti o excepþionalãtensiune poeticã.

Întoarcerea în viitor a lui Cãlin Vlasie –poezie de o frapantã originalitate…

Decembrie 1988 (volumul a apãrut la Edi-tura Litera în 1990).

Proze absurde ºi groteºti

DUPÃ DOUÃ volume deversuri (ambele apã-

rute la Editura Junimea),destul de „nefixate“ ºi pri-mite fãrã entuziasm de cri-tica literarã, poetul ieºeanDan Giosu propune o car-te-surprizã: Scîndura luiAfansol, culegere de prozescurte de foarte bunã valoare, care l-arputea relansa pe piaþa noastrã literarã.

Cartea se compune din cîteva zeci detexte scurte, avînd în medie douã-trei pa-gini (doar cîteva ajung la ºase, ºapte sauchiar nouã, douã sau trei coborînd sub opaginã). Formula pe care merg cu toatele,cu o remarcabilã coerenþã, este a prozei ab-surde: se pleacã de la cîte o premisã aiuri-toare, fie cã e vorba de o situaþie, o starea unui personaj, un pretext „epic“ sau doarpur lingvistic, ºi se trag apoi toate conse-cinþele logice, printr-un mecanism a cãruiperfectã rigoare n-are decît „vina“ de a seaplica acelei premise absurde. Drept pentrucare din „logicã“ ºi „rigoare“ decurg gro-tescul, cinismul chiar, simbolistica opacã ºi– finalmente – un comic savuros, cînd sub-þiat în forme cu alurã fin-parodicã ºi cîndprecipitat în puseuri de umor „nebun“.

Ca gen proxim, aceste proze trimit pede o parte la filiera miniaturiºtilor „absurzi“de tip Urmuz-Daniil Harms-Kafka, pe dealta la a umorismului grotesc, de la Swiftla Hašek ori la Ilf ºi Petrov. Textele lui DanGiosu rimeazã cu aceste precedenþe nudoar ca formulã „compoziþionalã“, ci ºi sti-listic: uzeazã de o sintaxã iute, fãrã mean-drele subordonatelor, cu sacadãri ºi repetiþiiintenþionate, ºi alterneazã descripþia seacã,sarcasticã, dialogul scurt ºi cuprinzãtor ºiavansul epic derulat rapid, pînã la concen-trarea unor subiecte întregi într-un fel de„pilule“ de acþiune.

Cu toate aceste date, prozele lui DanGiosu reuºesc sã-ºi delimiteze un univers allor, colorat, expresiv ºi amuzant, cu destulepuncte în care – în plus – întorsãturile gro-teºti ale lucrurilor te fac sã simþi proximi-tatea temelor mari ºi grave ale existenþeiºi ale literaturii (viaþã, moarte etc.). Senza-þia de „univers“ se sprijinã – între altele –ºi pe coerenþa onomasticã a textelor: ele îºi„inventeazã“ o galerie de personaje amin-tind de Algazy, Grummer ºi de ceilalþi „urmuzieni“ ºi purtînd acum alte nume„trãsnite“ precum Niþarie, Irþan ºi Anelarie,Zoz, Vorici, Apec, Zamurþã, titularul Afan-sol, Stodic, Vavete, Tioctil ºi Sioctil, NatonScepticul, Zare Flociu, Zgãbearþã, Inel Pi-rinel, Zec, Tricã Apciu, Cioflea Cîrnel,Zanþã Mion, Alop, Sãvuc, Udubec etc. etc.

Scîndura lui Afansol – o foarte intersan-tã experienþã prozasticã…

Noiembrie 1989 (volumul a apãrut la Edi-tura Junimea, Iaºi, 1991).

�

D O S A R Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 17

Constelaþia Lirei, Constelaþia Lirei.K. FOFANOV

Evan, Evoe! – înainte, tot înainte.MIRRA LOHVIÞKAIA

Nervi-jongleri – vânt dement,Întãmâiatã e calea Universului.Lãsaþi sã curgã ºuviþele visãrilor în haremul

luminii –Cu furtuna cuvântului se-mpurpureazã

tristeþea.În laude o dau pigmeii. Psalmodiazã

tãmâierea.Nervi-jongleri – înduraþi-vã pasul.Rãsunã constelaþiile cu lumi de curcubeieªi soresc sentimentele electromagnetice.Dumnezeul Meu rãsfirã-n fulguraþii eterul

fulgerelor.În grãdini suprastelare – zãngãnit de lire.Nervi-jongleri – plutiþi în volnicie,Lucraþi în stele – dar al iluziilor...Bucuraþi-vã, oameni, – reîntoarce-se-vor

nervii.Se-mpurpureazã matele rune fermecate.Lumea Futuristului în luminile Minervei.Nervi-jongleri – constelaþii de strune!

(1913)

Flautul glorieiEu Sunt Genial Din Nãscare –Zeul Bolnav De Electricitate.Spiritul Meu Fenomenal În ZeuArde-n Primãvara Însoritã.Împletind Curcubeul Eonului,A Creat Vetrele Constelaþiilor.Demult-Demult Dinspre OrionCãile Universului Le-A Aripat.ªi Pe Pãmânt Se Aratã În Nervi,Lucind Cu Inima Frumuseþii.Cu Strofele Perlelor LuminoforeArse Gloata Cu Furtuna Visului.Intrã În Extaz – Eºti Minunat –În „Penaþi“ Zicându-ªi Cântarea.Atunci Marele RepinCu Celebru-I Penel M-A Conturat.Eu – Sunt Al Inspiraþiei Autocrat,Infailibilul Divinitãþii.Cu Sine Însumi, Creatorul Creaþiei,Raþiunea Nemuritoarei Vieþi!

(1914)

Aer clar-cristal ºi arborii goi,Zãpadã fragilã – sinilie faianþã,Pe drumurile jovialei AngliiTrâmbiþeazã iar vechea diligenþã.

Searã tihnitã. Dupã departe-acoperiº troienit

Se stinge ceru-n pâlpâiri de aur;Lângã tavernã, sub arcuitul geam,Un gnom aprinde mãruntul felinar.

La poartã se aude caleaºca ce te-aduceªi tu deja pãºeºti în lunecosul cerdac –,În cãmin, zvâcnind, un basm înflãcãratLumineazã chipul tãu pal-opac.

ªi fericirea ni-i atât de incertãÎn astã orã calmã, hibernalã,De parcã Dickens cu tristu-i surâsDespre noi ar schiþa o temã banalã.

�

Traducere ºi antologie de

18 • APOSTROF

Tatãl meu era un Domn

DL GABRIEL Dimisia-nu observã foarte bi-

ne, în textul de pe coper-ta a patra a cãrþii Tãbliþaºi condeiul (Ed. Minerva,2010), cã autorul aceste-ia, Al. Sãndulescu, „dupãce a consacrat multe stu-dii genului memorialistic,memorialiºtilor români ºistrãini, jurnalelor ºi literaturii confesive“, aajuns el însuºi sã îºi scrie memoriile. Pre-supun, fireºte, cã relaþia de consecuþie nueste ºi una de cauzalitate. Peniþa ºi condeiuleste o carte fermecãtoare, frumos construitãºi care „te prinde“ fãrã greº la lecturã. Fiulînvãþãtorului din Pleºeºti îºi deapãnã po-vestea, mai exact, frînturi din povestea vie-þii sale ºi a familiei sale.

Nimic neobiºnuit nu se întîmplã înaceastã carte – dar tot ce se întîmplã este

povestit cu o puternicã participare afectivã,care scaldã faptele în lumina extraordinarãa timpului pentru totdeauna pierdut. Po-vestind întîmplãrile din care i s-a þesut via-þa, Al. Sãndulescu povesteºte de fapt ce-asimþit el cînd a trecut prin ele. Un sat des-pre care n-am ºtiut pînã acuma nici mãcarcã existã, Pleºeºti, situat undeva lîngã Rîm-nicu Sãrat (tîrgul din desenele lui SaulSteinberg!), îmi pãtrunde, prin micile po-vestiri ale lui Al. Sãndulescu, în memoriaafectivã. Este satul autorului, satul în carepãrinþii lui aveau casã ºi pãmînt, în care ela pãzit via ºi a copt dovleci, pe care i-a mîn-cat cu lapte proaspãt muls. Un sat în caretatãl lui era învãþãtor ºi director de ºcoalã,aºa cã toamna cumpãra manuale „cu mirosde hîrtie nouã ºi de cernealã tipograficãproaspãtã“, ce, pentru memorialist, arerolul madlenei lui Proust, prin care regã-seºte timpul trecut ºi învie lucrurile pen-tru totdeauna apuse: prima îndrãgostire,prima îmbrãþiºare, gustul laptelui pe care îlda vaca Rojana, povestea þuicii de pruneºi a gîºtelor care s-au îmbãtat cu resturilede prune abia scoase din alambic, povestea– de data asta întîmplatã pe meleaguri în-depãrtate – a Zoubidei, fata musulmanãcare, într-un spital de cardiologie, îºi com-penseazã în mod inconºtient frica de moar-te fãcîndu-i lui curte... Întîmplãri mici, lu-minate misterios de emoþia celui ce lepovesteºte.

Volumul are douã personaje importan-te: pe narator, care îºi deapãnã propria via-þã, ºi pe tatãl acestuia, învãþãtorul din Ple-ºeºti: un om de treabã, care salveazã dinnevoie ºi nemþi, ºi evrei, ºi þãrãniºti, ºi careîn 1951 este condamnat politic la 25 de anide temniþã – pentru cã era considerat „chia-bur“. Cînd iese, din gospodãria lui frumoa-sã din Pleºeºti se alesese pulberea – aºa

cã-ºi face un substitut de gospodãrie, un„mic Pleºeºti“, cum scrie memorialistul,plantînd cîþiva pomi ºi cîþiva butuci de vieîn curtea casei din „Broscãrie“, undeva,într-o mahala fãrã canalizare a Bucureºtiu-lui. O gospodãrie distrusã ºi ea, ca ºi mode-lul ei paradiziac, cãci demolatã cu buldo-zerele în anii distrucþiei ceauºiste. Sã notãmºi cã istoria interbelicului ºi a socialismuluireal românesc este tot timpul prezentã înfundalul acestor naraþiuni cînd nostalgice,cînd îndurerate.

Citind Tãbliþa ºi condeiul, am început sãcred – poate m-am înºelat – cã autorul ascris-o anume pentru a vorbi despre tatãlsãu. Cartea este foarte atent construitã: înprima povestire a volumului, textul începecu invocarea ºi evocarea tatãlui: „Tata eraînvãþãtor ºi director de ºcoalã, unde multãvreme a funcþionat singur“. Pãrintele sãuapare ca personaj pasager în numeroase po-vestiri, iar spre sfîrºitul volumului, mul-te dintre naraþiuni („Omenie creºtinã“,„Domnul Meyer“, „Sub vremi“, „«Vorbi-tor» la Gherla“, „Crucile“, „Domnu’“) sîntanume despre el. Ultima povestire din vo-lum, Domnu’, o adresare directã a fiuluicãtre tatã, este o laudatio în care fiul reca-pituleazã viaþa pãrintelui sãu, cãruia, înPleºeºti, dupã 1989, cei care l-au cunoscut,„oamenii care îºi mai aduceau aminte detine, cei din generaþia mea de elevi, cîþi maisupravieþuiesc, îþi spuneau încã «Domnu’»“.

Primele cuvinte din volum sînt: „Tatãlmeu era...“, ultimul: „...Domnu’“. Tatãlmeu era un Domn, asta mi s-a pãrut cã vreaAl. Sãndulescu sã ne spunã. ªi anume dincauza asta am scris aceste cîteva rînduri des-pre cartea sa, care mi-a plãcut ºi mi-a þinuttovãrãºie o searã.

�

Marta Petreu

Avangarda rusãEvan, evoe!

Konstantin Olimpov(1889-1940)

Gravurã hibernalãSemion Keselyman

(1889-1940)

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 19

„Terapeutul înnãscut“

COLECÞIA FICTIONLtd. a Editurii Poli-

rom din Iaºi se îmbo-gãþeºte în 2010 cu onouã carte semnatã deIon Vianu, Amor intel-lectualis: Romanul uneieducaþii. Sugestia deBildungsroman din sub-titlu intrã în rezonanþãcu mottoul goethean alvolumului („Abia la bãtrâneþe resimþimceea ce în tinereþe doar ne-a întâmpinat“),amândouã patronând atât istoria formãriiunei personalitãþi, cât ºi evoluþia unor desti-ne marcate de evenimentele convulsive dela mijlocul veacului XX, mai ales de represiu-nile care au marcat instaurarea regimuluicomunist în România.

„Amintirile din prima copilãrie sunt ara-reori altceva decât icoane, imagini unice,foarte scurte fragmente de acþiune, secun-de de film. Restul e reconstituire. Memoriacade, imaginaþia i se substituie.“ În acestecuvinte din deschiderea romanului, IonVianu teoretizeazã mecanismul propriuluisãu discurs memoralistic, reflecþiile sale îm-binând exerciþiul literar cu profesia de psi-hiatru. Amestecul de literaturã ºi de psihia-trie funcþioneazã impecabil la toate paliereleromanului, analiza subconºtientului fiindresponsabilã de profunzimea exerciþiuluihermeneutic ºi de coerenþa organizãriianamnetice a secvenþelor biografice. Înacest registru, un narator conºtient de vir-tuþile curative ale reamintirii, dar ºi de fo-biile ei, îºi începe povestea cu decorticareaprimei amintiri, când T. (Tudor Vianu) i-lprezintã pe Alecu, fratele sãu mai mic, mortîn 1936, la numai treizeci ºi trei de ani.Astfel, cea mai veche amintire a protago-nistului este legatã de „descoperirea mor-þii“, ca avanpremierã pentru multe alte sec-venþe lacunare din copilãrie, principiulthanatic þesând în el ºi imaginea tatãlui,într-o ipostazã rememorativã de maximãfragilitate umanã.

Prin simetrie inversã, instanþa luminoa-sã a copilãriei eroului o reprezintã mama,cea care îi predã ºi cea dintâi lecþie de psiha-nalizã, atunci când îi explicã tristeþea prinabsenþa înþelegerii cauzei ei. Recuperatãmai târziu ºi transformatã peste ani în pro-fesie, aceastã lecþie îi permite lui Ion Vianusã reipostazieze (psih)analitic acþiunile ºiprofilul actorilor esenþiali ai devenirii sale,ca ºi impactul acestora asupra propriei salematurizãri sentimentale ºi intelectuale. Pes-te ani, el concluzioneazã: „atribui faptul cãam ales mai târziu profesia de psihiatrudorinþei de-a elucida misterele psihologice,care sunt adesea cele ale ascendenþei fami-liale, dar ºi ale prietenilor apropiaþi din copilãrie“.

Iubit de fiu ºi înþeles prea bine de psiha-nalist, Tudor Vianu ocupã un rol central îneconomia romanului. Recrearea lui roma-nescã antreneazã toate amintirile lui IonVianu (una dintre ele fiind preluatã dinPeniþa de aur, publicat în 2004 în volumulcoordonat de Marta Petreu, În lumea taþi-lor), de la reflecþiile sale culturale condiþio-

nate de personalitatea tatãlui la lecþiile „academiei nocturne“ predate de acesta, sau la amintirile unor colegi ºi discipoli. În galeria acestora apar Nicolae Balotã,Constantin Noica, I. Negoiþescu, IonFrunzetti (din scrisoarea cãruia Ion Vianupreia sintagma „amor intellectualis magis-tri“, parafrazã dupã Spinoza) sau EdgarPapu, cel din urmã fiind protagonistul uneiportretizãri dinamice extensive, în care intrãatât faza convertirii la catolicism, cât ºietapa protocronismului. Preluatã, cum spu-neam, de la Frunzetti, sintagma amor intel-lectualis reprezintã, înainte de toate, un elo-giu adus omului de culturã ºi tatãlui carea fost Tudor Vianu, romanul permiþân-du-ne sã descoperim faþete nebãnuite alepersonalitãþii acestuia, cu un ecou metafo-ric impecabil în poemul Hombre Secreto,scris autojustificativ de tatã pentru a fi cititpedagogic fiului.

Al doilea capitol, intitulat Noi suntemnoi ºi nimeni alþii..., recupereazã adolescenþaca epocã de cãutare ºi de afirmare eferves-centã a personalitãþii, de accentuare obse-sivã a diferenþei ºi de experimentare fãrãlimite a vieþii. Pentru Ion Vianu, adolescen-þa echivaleazã cu gãsirea Geamãnului, a luiMatei Cãlinescu, cãruia, de altfel („prietenunic, plecat în timp ce scriam aceastã carte,pioasã amintire“), îi este dedicat Amor intel-lectualis, acestuia alãturându-i-se MironChiraleu, eroul unei tragedii personale,anunþate de intuþia analistului ºi de into-leranþa organicã a protagonistului faþã de orice autoritate.

Marcã generaþionalã ºi trãsãturã spe-cificã a adolescenþei, revolta juvenilã a luiIon Vianu se converteºte în fantasme laimpactul cu realitatea lumii în care el trã-ieºte ºi se precizeazã prin afinitatea faþã de gândirea lui Nietzsche, autor citit laîndemnul tatãlui sãu. Manifestarea sa bru-tã ia forma unor iniþieri erotice ºi bahicetransparente, care dau culoare romanului.Mentorul „în ale beþiei, dar ºi în ale sexu-lui“ este conu’ Mitia, vãrul lui Miron.

Aºa trãiam în anii aceia – sintetizeazã IonVianu –, alãturi de prietenii mei, foarteuniþi, ca niºte cãþelandri ai unei mici haiteurbane, niºte cãþelandri care citeau cãrþi,ascultau muzicã, sufereau din pricina tira-niei, discutau pânã în zori politicã, artã,porcãrii, cãutau femei ºi nu cãutau mân-tuirea...

Adolescenþa echivaleazã, pe de altã parte, ºicu acumularea latentã a unor abilitãþi carevor determina alegerea ulterioarã a pro-fesiei, deoarece contrastul dintre impulsulrebel ºi senzaþia de prizonierat politic im-placabil genereazã în grupul de adolescenþidiscuþii interminabile despre libertatea inte-rioarã, ºlefuind în Ion Vianu ceea ce el nu-meºte a fi „terapeutul înnãscut“. Alegereavine însã mai târziu, dupã experienþa stu-diilor clasiciste, când unica „magie eficace“i se pare a fi medicina, paºii iniþierii în „Or-dinul Cavaleresc al Medicinei“ fiind reme-moraþi în partea a treia a romanului, inti-tulatã Cea mai frumoasã meserie. Însã, îneconomia de ansamblu a devenirii perso-nalitãþii autorului, medicina mai înseam-nã ºi descoperirea coordonatelor idealepentru investigarea uneia dintre dominan-tele personalitãþii sale, pulsiunea libertãþii.

Retroactivate hermeneutic, multe sec-venþe din adolescenþã reliefeazã dificultãþi-le afirmãrii propriei personalitãþi în epocitulburi, concluzia paradoxalã a naratoru-lui fiind una de tip identitar: „Cât de greuera sã fim noi ºi nimeni alþii“. Astfel, un visîn care el se gãseºte captiv într-o cuºcã estedescifrat prin condiþia de dublu prizonie-rat, al propriei individualitãþi ºi al „statuluiMonstru“, în vreme ce, pe versantul literar,analogia cu un Caliban poliþist (pe urmelelui Ernest Renan) creioneazã o lume realã,în care brutele fãrã culturã devin miliþieniºi securiºti, iar „academicienii“ sunt lãsaþisã-ºi dezvolte cercetãrile dacã plãtesc „tri-butul de linguºiri“. Sub incidenþa unei ase-menea ordini cade ºi Tudor Vianu, caz desupravieþuire culturalã reuºitã, dar ºi de îm-povãrare sufleteascã autodistructivã, acestanotând: „Am devenit un personaj oficial.Dar inima mea?“.

Adolescenþa rebelã a protagonistului ºia grupului sãu de prieteni se desfãºoarã în-tr-un perimetru de timp care reclamã oreacþie similarã, presiunile regimului poli-tic generând opoziþii ºi alternative în rân-dul unei generaþii culturale mature, pentrua fi extrapolate, difuz, la palierul întreguluineam. „În România – noteazã Ion Vianu –,haosul e contraponderea constrângerii.Poporul se apãrã de tirani ºi face ca dezor-dinea sã fie cu atât mai mare, cu cât creºtedespotismul...“ Convergenþele ºi divergen-þele istoriilor personale nu estompeazã de-cât aparent evoluþia istoriei mari. Dise-minate la nivelul destinelor personale,efectele tragice ale instaurãrii comunismu-lui în România þin de dispariþia unei în-tregi generaþii de oameni de culturã, deanihilarea oricãrei alternative culturale ºia oricãrei personalitãþi accentuate. Monse-niorul Vladimir Ghika ºi câþiva dintre fide-lii catolicismului promovat de el (printrecare Al. Paleologu, Andrei Brezianu ºi, pen-tru o vreme, Edgar Papu) ilustreazã perfectcãutãrile frenetice ale unei cãi de supra-vieþuire într-o lume abstrusã, deterioratã denoua „ordine“, variantele mai agresive aleacestor zbateri fiind date de resurecþiilesinucigaºe ale legionarismului.

Combinaþia de scriiturã profesionistã,analizã profundã ºi rafinament cultural ele-vat contribuie, în romanul lui Ion Vianu,la crearea unui Bildungsroman personal, încondiþiile reconstituirii unei epoci funestepentru o întreagã generaþie culturalã. Uzi-tând de licenþa reficþionalizãrilor îngãdui-te de mottoul goethean pe care ºi-l alege,Ion Vianu reconstruieºte în Amor intellec-tualis propria sa existenþã, rememoreazã camartor secvenþe cu mari oameni de culturãºi teoretizeazã biografia textului sãu lite-rar deturnând în sens artistic instrumenta-rul practicii psihiatrice, rezultatul fiind undiscurs fluid, incitant, savuros, atent cize-lat, cât se poate de viu ºi de memorabil.

�

Constantina Raveca Buleu

20 • APOSTROF

Poetul religios, astãzi

IOAN PINTEA duce astãziformula tradiþionalã a

poeziei religioase pânã laextrema clasicã, într-un felcare aminteºte nu atât deIoan Alexandru, cât deVoiculescu. Interesant estecã, în acest scop, el se ser-veºte de soluþia minima-lismului optzecist, de poetica derizoriu-lui sau chiar de un oarecare aer textualist.Cu aceastã observaþie mi-am încheiat lec-tura din Casa teslarului (Cartea Ro-mâneascã, 2010), ultimul sãu volum depoezie.

În volume anterioare, de pildã în Frigulºi frica sau chiar mai mult în Mormântulgol, din 1999, Ioan Pintea scria tot pestructurã tradiþionalã, dar reverenþa preamare dinaintea oficierii actului poetic (da,poezia sa presupunea o oficiere bogat ritua-lizatã!) împiedica expresia sã se formulezeîn deplinã libertate, cu firescul pe care l-aºfi aºteptat. De altfel, Casa teslarului m-aajutat sã rãspund la aceastã întrebare foar-te importantã: care este „punctul de zbor“al poeziei religioase, de unde se curbeazãîn sus expresia ei vizionarã, constituind poe-zie, respectiv de unde se rupe traiectoriaexpresivã, rãmânând în zona epigonismu-lui psalmic? Rãspunsul se aflã, aºa cum odovedeºte în cazul de faþã Ioan Pintea, înzona conjugãrii unei anumite viziuni cu oanumitã expresie, aceasta din urmã elibe-ratã de presiunea uriaºã a logosului, inte-gratã aproape colocvial într-un aici ºi acum:o dezbrãcare în locul unei îmbrãcãri, aºacum apare în aier: „El se dezbrãca de carne/ºi-n locul cãrnii îmbrãca/ în subþiire duh deaier/ la povara/ pãcii sale/ ne-ncãrna!/ o, Elnu se îmbrãca/ o, El, da, se dezbrãca...“

Cuceritor este tocmai faptul cã versu-rile din acest ultim volum al poetului nuconstruiesc o bisericã, oricât de demnã delaudã ar fi reuºita monumentalitãþii, ci o„casã a teslarului“, o altã casã a lui Iosif care„ciopleºte lemn mântuitor“, iar „fiul acestacopilul acesta rãmâne/ printre noi în piroa-ne de fier“ (casa teslarului). Mai degrabão propensiune generalã cãtre religios uneºtepoemele lui Ioan Pintea, decât obsesia în-nebunitoare a accesului la sacru, nãscãtoa-re fie de extaz, fie de revoltã (cum întâl-neam, de pildã, în psalmii arghezieni). Deaceea, psalmii ºi rugãciunile din volumamintesc de un Daniel Turcea (cu carePintea împãrtãºeºte formula aºezat-intero-gativã, dar ºi entuziasmul copilãresc-pan-teist al manifestãrilor divinitãþii, cum apareaici, de pildã, în poemul despre albinã, maiscurt decât propriul titlu). Sacrul împrãºtiatpeste o lume care nu-l mai recunoaºte decâtpe alocuri evocã automat, ca ºi detaliul depe copertã dintr-o lucrare a lui ªtefanCâlþia, îngerul lui Márquez din Un domnfoarte bãtrân cu niºte aripi enorme, cu careîngerii lui Pintea par sã întreþinã legãturi derudenie: „îngerul acesta nu are aripi/ el stãtot timpul singuratic deasupra mormân-tului gol – seamãnã mult cu o lebãdã cu unpelican cu un vârcolac“ (îngerul ºi cartea ceamicã) sau „oase de reptilã þi-au crescut/îngere sub aripi între sângeri/ Doamne vãd

sub îngerul cãzut/ cer cu oameni ºi pãmântcu îngeri“ (îngerul ierbii).

Problema relaþiei cu Dumnezeu aparefrecvent particularizatã sub forma relaþieicu inspiraþia: „inspiraþia este o gurã de dea-supra care/ nu te mai lasã cu lucrurile dinjur sã te-nþelegi“ (inspiraþia) sau „aºteptinspiraþia de multe ori/ soseºte dimineaþapentru cã duhul bate acolo unde vrea“ („toþimi-au spus: «au fost zile fierbinþi/ s-a cãzut ladatorie, au ieºit/ cu piepturile goale, au stri-gat victorie,/ au strigat fãrã violenþã, aumurit/ pentru noi»“). Poezia nu îi vorbeºtepoetului decât când vrea ea, punându-l laîncercare ca Dumnezeu pe sfinþii deºertu-lui: „zilnic/ Domnul Dumnezeu nu mãascultã/ refuzã tãcut ºi necondiþionat rugã-ciunea mea/ ºi precum preacuviosuluipãrintelui nostru efrem/ îmi scoate în faþã/ba mai mult/ o trimite sã-mi deschidã cucheile de la brâu/ chiar poarta cetãþii/ peînsãºi beatrice desfrânata“ (rugãciune). Caresã fie „desfrânatele“ acestor încercãri alecredinþei în Dumnezeu ºi în poezie deopo-trivã? Nu m-aº lãsa prea uºor ispititã de unrãspuns maniheist, pentru cã poemele dinCasa teslarului ºterg relevanþa opoziþiilor înalb-negru: în cvasireplica eminescianã îngerºi demon, cafeaua funcþioneazã pe post derevelator, gãzduind într-o singurã ceaºcãîngeri ºi demoni, „un înger cãzut“ ºi „undiavol sanctificat“. La fel, în extraordinaracãlugãriþe pe schiuri sau seducþia gravitaþiei,albul zãpezii ºi negrul cãlugãriþelor suntintegrate fantastic într-o dispariþie mar-quezianã: „deºi s-au fãcut cercetãri spun sal-vamontiºtii/ nici azi nu se ºtie în ce direcþieau dispãrut/ monahiile de la mãnãstireapiatra fântânele“. Cred mai degrabã cãdesfrânata (ea însãºi figurã ambiguã, evo-luând din eterica Beatrice) de care se fereºtepoezia lui Pintea este tocmai capcana facilãa poeziei religioase de a despãrþi apele deuscat, pãmântul de cer ºi albul de negru.

În acest punct recurge autorul, în Casateslarului, la soluþiile minimalismului, alederizoriului sau ale textualismului optze-cist, de care pomenisem la început (v., spreexemplu, felul în care „blocul de beton“ ºidiferitele suporturi tehnologice ale muziciire/des/compun timpul în o aºa mare iubire).În acest punct înceteazã ºi apropierile dealte modele lirice cu temã religioasã. Depildã, printre referinþele prezente în poeme,alãturi de elemente ale ritualicii creºtine, derugi ºi invocaþii, de nume de sfinþi, apar tri-miteri la alte formule poetice (ºi nu mãrefer doar la reverenþa amicalã faþã de O.Nimigean). Sunt invocaþi poeþi precumSylvia Plath, Jotie T’Hooft, T. S. Eliot,Apollinaire, Edgar Lee Masters, EmilyDickinson, poeþi ai limitei în felul lor, cualte cuvinte nume imprevizibile în scrisulunui tradiþionalist care evocã jocul cu tauridin curtea natalã (v. poemul cu acelaºititlu). În aceastã ordine, se cuvine spus cã,dintre cele trei cicluri cuprinse în volum,primul ºi al treilea (despre boli, inspiraþie ºialte cuvinte ºi, respectiv, aier) sunt distinc-te faþã de mai postmodernul cântece deviaþã ºi de moarte ale Poºtariului de la Runc.Cele mai multe poeme în care religiosulrãmâne doar un mod al privirii, o poeticãa percepþiei sunt de gãsit în acest ciclu demijloc, un fel de trup de carne al întregiicãrþi. Aici notaþia devine confesivã, uneorisentimentalã, alteori lucid picturalã. Înmelancolie descoperim, spre pildã, unul din-tre puþinele poeme-jurnal: „dar nu pot sub

nici un chip developa/ acest film alb-negru/în care un elev de liceu/ tuns cu foarfecaprecum gardul de tuie/ colorat zvelt subþi-rel ca o trestie/ deºurubeazã nestingheritinspiraþia cu o ºurubelniþã“.

Însoþit de un audio-CD ºi de ilustraþialui ªtefan Câlþia, aproape geamãnã imagis-tic poeziei lui Ioan Pintea, volumul Casateslarului nu este doar o foarte bunã cartede poezie. Fãrã sã-ºi fi propus, autorulreuºeºte o demonstraþie de maximã difi-cultate astãzi, dupã poezia douãmiistã adejecþiilor, prafurilor ºi extremismelor detoate culorile. El reuºeºte sã susþinã admi-rabil o formulã care vine nu numai pe con-trasensul poeziei actuale, ci ºi pe contra-sensul evoluþiilor cultural-umane recente,fãrã sã cadã în formalismul care ar face-odesuetã sau datatã. De aceea, nu ºtiu câþiva converti Ioan Pintea la credinþã, dar sepoate presupune cã vor fi câþiva aceia pecare îi va converti, mãcar pe post de citi-tori, la poezie.

�

Fapte diverse, stiluri de viaþã

EXISTÃ CÃRÞI pe caremi-aº fi dorit sã le fi

scris, dupã cum existãcãrþi pe care mi-aº fi do-rit sã le fi trãit, sã fi pututcãlãtori în locul naratoru-lui în timp ºi în spaþiu,analizând ºi comparândmentalitãþi ºi proiectândo gamã largã de emoþii:aºezându-mã într-un colþ de cafenea new-yorkezã, participând la un colocviu dedi-cat francofoniei la Moscova sau petrecândo zi în celebra bibliotecã a cãrþilor rare dela Bloomington.

Sugestiv intitulatã ªocurile cotidianului(Bucureºti: Ideea Europeanã, 2008), car-tea Marianei Neþ este o asemenea carte-periplu, care meritã trãitã. Cod al bunelormaniere, jurnal de cãlãtorie, volum demeditaþii ºi reflecþii, cartea reprezintã „oanalizã nepretenþioasã“ a vieþii noastre co-tidiene, „a mentalitãþilor care se materia-lizeazã în stiluri de viaþã“, a stilurilor deviaþã care „pot fi reconstituite, cel mai bine,din fapte diverse, din întâmplãri mãrunte,care încremenesc clipa“ (p. 6). Extrãgân-du-ºi esenþa din multiplele faþete ale rea-lului, mesajul cãrþii este deosebit de actual,referindu-se la ºocurile pe care suntemnevoiþi sã le suportãm în ultimele decenii,adaptându-ne vremurilor dominate deinternet ºi telefonie mobilã.

Naratorul este un om-bibliotecã, unerudit care cunoaºte câteva limbi strãine,care se simte acasã în capitalele Europei,care a scris zeci de articole ºi cãrþi de re-nume în domeniul studiilor culturale ºi alfilosofiei limbajului; în fine, avem de-a facecu cineva pentru care scrisul reprezintãreflexul unui mod de a analiza fiecare faptcotidian prin prisma unor vaste cunoºtinþeculturale. În acelaºi timp, imaginea biblio-tecarului lui Arcimboldo de pe coperta

Mihaela Ursa

Corina Anghel Criºu

cãrþii ne apare ca un memento al unui stilde viaþã pe cale de dispariþie.

Conþinutul eclectic al cãrþii este îm-pãrþit în trei secþiuni având titluri cu rezo-nanþe culinare – Crud, Gãtit ºi Asezonat –,fiecare în parte cuprinzând o serie de ob-servaþii, relatãri ºi microeseuri despre cãlã-toriile autoarei prin oraºele lumii, întâm-plãrile inedite petrecute în diverse muzee,biblioteci ºi sãli de concerte. Scrise în ulti-mii zece ani, eseurile din prima secþiunereiau tabletele sãptãmânale prezentate încadrul emisiunii Tentaþii de la Radio Ro-mânia Cultural, în timp ce reflecþiile dinpartea a doua ºi a treia cuprind eseurilepublicate în revistele Vineri, Jurnalul lite-rar ºi Secolul 21.

Cartea urmeazã, fãrã stricteþe, un fircronologic, desfãºurat dupã criteriul uneiordini interioare care dã unitate ºi coerenþãdiverselor „capitole“ existenþiale. Astfel,începutul ºi sfârºitul cãrþii pot fi citite înoglindã: mutaþiile culturale datorate noi-lor tehnici de înregistrare, despre care sevorbeºte la începutul primei pãrþi, suntcorelate noului stil de viaþã definit de pre-zenþa internetului ºi a telefoniei mobile,având implicaþii etice pe plan social ºi fa-milial. Tot în oglindã pot fi citite ºi eseu-rile dedicate cãlãtoriilor autoarei prin ma-rile oraºe ale lumii, de la prima ieºire în strãinãtate, la începutul anilor ’70, la ce-le mai recente stagii ºi conferinþe din strãinãtate. Incursiunile la Graz, Viena,Londra, Moscova sau Strasbourg devinpretexte pentru a analiza un alt stil de viaþã,pentru a vedea Bucureºtiul cu ochii unuistrãin sau Occidentul cu ochii unui român.

În categoria micilor ºocuri culturalepoate fi încadratã ºi seria experienþelor ine-dite: o invitaþie nonconformistã la o nuntãde argint la Londra, un sejur mai neobiº-nuit în Normandia, confuzia cauzatã înBelgia de orarul trenurilor afiºat în exclusi-vitate în flamandã, stricta supraveghere lacare autoarea este supusã în timpul unuicolocviu la Moscova ºi, nu în ultimul rând,preþul pe care trebuie sã-l plãteascã pentrua vedea piramidele egiptene. Extrem de sa-vuroase sunt întâmplãrile petrecute la masã,fie în restaurante, fie în cafenele. Suntemºocaþi de impoliteþea crasã a unor comesenidin timpul unei cine la mult lãudatul res-taurant Chez Yvonne din Strasbourg, dupãcum ne uimeºte faptul cã invitata de onoa-re trebuie sã-ºi plãteascã consumaþia la otrataþie în Berkeley, CA.

Incursiunile la doctor, la bancã, la cum-pãrãturi, la diverºi cunoscuþi, la expoziþii ºimuzee devin pentru autoare tot atâtea pre-texte pentru a analiza aspectele pozitive saunegative ale unui mod de viaþã aflat într-ocontinuã transformare, „zguduirile“ salecontinue, care, deºi aparent minore, „nu aucum sã nu ne afecteze comportamentul ºireacþiile la o mulþime de stimuli“ (p. 11).

�

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 21

Uranienborg

De ce mã gândesc în aceastã clipãtocmai la tine, Tycho?

Poate un spor deciupercã ce-a înflorit cândva în vasul tãu cu laptes-a cernut din praful stelar însertarul meu cu agrafe ºi ceasuri

Pentru cã aºa m-a surprins gândul la tine,Decupând minutare din carcase înnegriteFãcându-mi loc cu unghiile în geometria lor inutilãCând sporul subþireªi-a înfipt lama în inelarul meu drept,Înroºindu-mi pielea ca o hârtie deTurnesol dupãO reacþie chimicã reuºitã

Iatã, eºti în sângele meu prelins cu deºertãciune umanãPrin tine vãd acoperiºul castelului Kronborg pecare-l zãreai de pe insula ta,sorbind înfrigurat laptele fierbinte

Ce tristeþe cã vei muri încã o datã, TychoPe degetul meu încovoiat ca o ghearã de pasãrePe buzele mele,în gustul pârjolitor al sãrii.

Tipar

În ziarul de dimineaþãPoemul îºi usucã pielea la soare

Asearã pãrea o fatã ciudatãAzi e femeie în toatã puterea

Îmi ia duºmanul în braþeªi îl aºazã într-un pat de copil.

Curând va înveli fãrã niciun regretGustarea de drum pentru o barbã neîngrijitã.

Zori

Cu o precizie chirurgicalãZâmbetul tãuDeschide o copcãÎn ceaþa dimineþii.

Grãdina de varã

În mijlocul ei,Vinul negru þine dimineaþaLa câteva ore depãrtare.

Vecinul meuMijeºte cu nonºalanþã strungãreaþa roºie,Pe dintele poleit se frânge steaua polarã.

Sub picior doarme umbraAnimalului sacrificat. La câteva ore depãrtareAmintirile mele îl vor învia.

�

Poeme de FLAVIA TEOC

„VÃD SAU încerc sã vãd ºi sã interpretezîntr-un mod special anumite situaþii

în care se pot gãsi fiinþele umane. Dacãacesta e modul în care le vede toatã lumea,atunci nu are niciun rost sã scriu ºi o carte,ajunge doar sã privesc“, afirma WilliamGolding. Fãrã îndoialã, aceastã afirmaþie aregradul ei de utilitate în încercarea de a înþe-lege metoda de creaþie a scriitorului brita-nic, dar ea nu înseamnã nicidecum cã auto-rul Împãratului muºtelor ar fi modelul prinexcelenþã de romancier experimental sau despecialist în filosofia ideilor. Cãci Goldingporneºte mereu de la formele consacrate –ºi recunoscute ca atare – ale romanului en-glez ori ale alegoriei, þinând seama ºi demorala ºi modelele de comportament iu-deo-creºtine. Tocmai de aceea, unii criticil-au considerat un autor oarecum conven-þional, în vreme ce alþii n-au ezitat sã-l apropie de H. G. Wells în ceea ce priveºteperspectiva generalã pe care, ca om de lite-re, alege s-o adopte în cãrþile sale. Numaicã, spre deosebire de Wells, Golding nucrede în eficienþa tehnicii, neezitând chiarsã sugereze impasul în care omenirea poateajunge din cauza acesteia. De aici ºi marileteme ale creaþiei sale, mai cu seamã cãde-rea (decãderea) omului, oricând posibilã,plus explorarea abisului aflat dincolo deinocenþa copilãriei, dovezi, toate, ale uneiprãpastii tot mai evidente (ºi cu atât maievidentã într-un secol marcat de douã con-flagraþii mondiale!) între om ºi divinitate.Toate aceste caracteristici devin însã clareabia dupã ce cititorul trece de unele capca-ne pe care subiectele cãrþilor lui Golding leimplicã, atât Lord of the Flies (1954), cât ºiThe Inheritors (1955), iar atunci pot fi ana-lizate tehnica aluzivã ºi capacitatea scriito-rului de a uni, în acelaºi impuls creator, ima-gini ale trecutului cu semnificaþii ale unuiprezent marcat pentru totdeauna de ororilecelui de-al Doilea Rãzboi Mondial ºi mai cuseamã de coºmarul Hiroshimei, dar ºi de asugera capacitatea umanitãþii de a renaºte.

Sintetizând în mod original o serie deinfluenþe ale lui Homer sau ale SfântuluiAugustin, cu altele, trimiþând la temeleprozei lui John Bunnyan, Daniel Defoe,Joseph Conrad sau Albert Camus, WilliamGolding se dovedeºte a fi, la o lecturãatentã, unul dintre cei mai compleþi roman-cieri britanici ai epocii postbelice ºi, fãrãîndoialã, cel care ºi-a câºtigat de timpuriuo celebritate de invidiat. Dar, contrar pãre-rii comune, drumul spre celebritate nu afost nici atât de simplu ºi nici atât de scurt,câtã vreme Împãratul muºtelor, cartea decare numele îi este, probabil, cel mai legat,a fost refuzatã de nu mai puþin de douã-zeci ºi una de edituri, abia apoi manuscri-sul ajungând la Charles Monteith de la Fa-ber & Faber, primul editor convins imediatde valoarea textului ºi cel care, de altfel, îlva ºi publica, neezitând sã-l promoveze peautor, cu toate cã primele recenzii au avut

un ton indecis în cel mai bun caz, exemplulprin excelenþã fiind reprezentat de însuºiWalter Allen, cel care, deºi aprecia „calitãþi-le de povestitor“ ale lui Golding, consi-dera subiectul ºi construcþia personajelor„mai degrabã neplãcute ºi nu întru totulconvingãtoare“. Tendinþa aceasta indecisãa dominat, o vreme, ºi cercurile literareamericane, de unde însã, în doar câþiva ani,va veni ºi consacrarea deplinã a romancie-rului ºi a acestei cãrþi care, deja în 1959,ajunsese sã înlocuiascã, în preferinþele pu-blicului cititor, De veghe în lanul de secarã,de J. D. Salinger, care, pânã atunci, domi-nase autoritar lecturile (ºi vânzãrile de carte)de peste Ocean.

Subiectul romanului, extrem de cu-noscut, naufragiul unui grup de copii pe oinsulã pustie, a fost interpretat, nu o datã,drept aventura de iniþiere a acestora într-olume ale cãrei reguli le stabilesc – sunt siliþisã le stabileascã – singuri, în linia scrierii luiBallantyne, The Coral Island (1857), iaralteori ca o replicã la povestea supravieþui-rii lui Robinson din romanul lui Daniel Defoe. Desigur, detaliile sunt fundamentaldiferite, câtã vreme povestea din Împãra-tul muºtelor este plasatã într-un context mo-dern, postindustrial ºi, mai ales, postapoca-liptic: copiii ajung pe insulã ca urmare aaccidentului suferit de avionul care îi eva-cua din Anglia, dupã o catastrofã ale cãreiamãnunte nu sunt precizate pânã la capãt.Insula unde ajung aceºtia pare a fi situatã înOceanul Pacific sau Indian, iar totul sedesfãºoarã pe fundalul sumbru al unei foarte posibile catstrofe atomice care afec-tase lumea pânã atunci civilizatã. Imediatdupã debarcarea forþatã pe insulã, copiii sedovedesc a fi (încã) profund legaþi de valo-rile lumii din care provin, astfel cã, la înce-put, încearcã sã se organizeze democratic ºisã impunã o anumitã diviziune a muncii.Ralph e ales conducãtor ºi paznic al foculuimenit a le aduce ipotetica salvare, secon-dat fiind de isteþul, dar, spre ghinionul sãu,bondocul Piggy ºi de sensibilul Simon. Nu-mai cã aceastã formã de organizare va firapid pusã sub semnul întrebãrii de acþiu-nile brutale ºi negândite ale lui Jack ºi alegrupului sãu de vânãtori care, aproape penesimþite, ajung sã practice ritualuri de ocruzime inimaginabilã, desprinse parcã dinobiceiurile triburilor primitive ºi chiar, nuo datã, depãºindu-le cu mult. Tocmai eisunt cei care încep sã venereze „fiara“, ca-pul unui porc, ce primeºte, astfel, o valoaretotemicã negativã. De aici ºi titlul cãrþii,numai cã trebuie sã þinem seama ºi de sem-nificaþiile mai profunde ale sintagmei, deoa-rece, se ºtie, ea se referã ºi la imaginea luiBeelzebut, a diavolului, venitã pe filiera cre-dinþelor iudeo-creºtine, dar, deopotrivã, lacea a lui Zeus însuºi, aºa cum era el cunos-cut în lumea greco-romanã, având, pe lângãalte atribute, ºi pe acela de „stãpân almuºtelor ºi al morþii“, nefiind însã exclusã,

dacã þinem seama tocmai de tehnica aluzivãpe care o menþionam deja, nici o posibilãtrimitere la dansurile ºi incantaþiile dioni-siace, pe care Golding le cunoºtea foartebine. Iar dacã, la început, Ralph ºi apro-piaþii sãi privesc figura totemicã a împãra-tului muºtelor a fi doar capul retezat al unuiporc ºi nimic altceva, convingerile tuturorºi mai ales ale lui Simon se vor schimbaodatã ce acþiunile lui Jack ºi ale vânãtorilordevin din ce în ce mai crude ºi mai violen-te, unii dintre copii ajungând sã trãiascã, înunele momente, parcã sub fascinaþia male-ficã exercitatã de „fiarã“, nefiind capabilisã i se sustragã. Astfel cã moartea lui Simonºi vânarea lui Ralph de cãtre grupul lui Jacknu mai surprind, practic, pe nimeni, fiindprevizibile încã de când lucrurile începuserãsã scape de sub control, iar extrem de fra-gilul sistem democratic iniþial sã se destra-me. Finalul romanului, acuzat, de unii cri-tici, de superficialitate – notele de deus exmachina neputând fi negate –, aduce o nouãimpunere a ordinii, în termenii lumii adul-þilor, pe insula stãpânitã de copii.

Numai cã, la o lecturã atentã, Goldingse dovedeºte a fi, ºi în ceea ce priveºte aceas-tã variantã de final, un romancier atât desimplu, încât devine extrem de complicat:ofiþerul de pe vasul ajuns pe insulã tocmaia întrerupt partida de vânãtoare condusã deJack, a cãrei victimã sigurã ar fi fost Ralph.Dar vasul e un cruciºãtor aflat ºi el la vânã-toare... ºi tot o vânãtoare de oameni, multmai elaboratã, e drept. ªi atunci, cine îi vasalva pe adulþi ºi cum va mai putea fi sal-vatã lumea celor mari în aceste condiþii?Finalul nu reprezintã deci un facil happy-end, ci aduce o neaºteptatã notã de alego-rie meditativã, bazatã, în mare mãsurã, peironia retrospectivã a autorului, convins, ºiaici, ca ºi în The Inheritors, cã o a doua cã-dere a omului, cu consecinþe chiar maigrave decât cea biblicã, este oricând posi-bilã. Romanul se dovedeºte, astfel, a fi unadevãrat tur de forþã, combinând perfectbogãþia vizualã a simbolurilor cu observaþiadeprinsã din proza realistã, pe fondul mito-poetic asociat, în general, cu mitul ºi ale-goria, Golding reuºind sã facã, la nivelulprozei, ceea ce T. S. Eliot, de exemplu, fã-cuse în poezie. Cãci Împãratul muºtelorconvinge la mai multe niveluri ale inter-pretãrii, funcþionând ºi ca un veritabil do-cument contrar pentru o posibilã istorie aideilor consacrate cu privire la modernita-te ºi la valorile acesteia, proza lui WilliamGolding dovedindu-se a fi mult prea com-plexã pentru a putea fi redusã la o inter-pretare unicã ºi schematicã, depãºind atâtdomeniul antropologiei sau psihologiei pri-mitive, cât ºi pe acela al unei simpliste ale-gorii politice, personajele sale, chiar copiifiind, trecând dincolo de notaþia caracte-rologicã de naturã sã simbolizeze doar eternele tentaþii ale luptei pentru putere.

�

22 • APOSTROF

Complexitateasimplitãþii

Rodica Grigore

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 23

prima pruncire

abia se simte respiraþiadin tãcerea uimiriiîn faþa împrejurului neaºteptat

o vagã sudoarenãpãdeºte buzele aplecatesã simtã suflullãuntric

doar cîte un glasaminteºte viaþa dinaintea pruncului din noiabia nãscutul

ultima pruncire

vaga sudoarenãpãdeºte buzele aplecatesã simtã suflullãuntric

abia se simte respiraþiadin tãcerea uimiriiîn faþa împrejurului neaºteptat

doar cîte un glasaminteºte viaþa dinaintea pruncului din noiabia îndepãrtîndu-se

Rezemat de vînt

Rezemat de vînt deasupra stînciide la Rosh Hanikra,te ascultam: „Pe mine, graniþelem-au speriat dintotdeauna“.Dar nu ºtim trãi fãrã ele, þi-am rãspuns, se parecînd vîntul de care mã rezemasemmã pãrãsi pe neaºteptateºi smulse un geam din rotonda cafenelei.Þãndãrile, ca o ploaie transparentã de luare aminte,cãzurã la o palmã de gîndurile mele, alungîndu-le.Jos, în grotã, lumina intratã pe furiº,spartã-n culori,nu mai poate ieºi.Deasupra stîncii, graniþa continuã sã-ºi fluturetablele metalice, cu a unsprezecea poruncãscrisã în trei limbi: „Fotografiatul interzis!“Nimic nu ajutã.

Mica apocalipsã

Se fãcea cã era peste vreun veac sau douã,trãiam încãºi-mi aminteam cu jind de vremurile acesteaîn care mã simtadesea neputincios.

Se fãcea cã toate erau întoarse pe dos.Copacii cu rãdãcinile spre cer,frunziºul sufocat între bulgãri.

Oamenii miºunau stînd pe loc pe trotuare,rîsul lor orb era ca o grimasãde bãtrîni nou-nãscuþi,moºnegi dansînd în piaþa centralãumplutã pînã peste albie de marºul funebrual fanfarei pompierilor carbonizaþide atîtea incendii imaginate.

Trãiam încã, dar nu eram.Nicicînd.În veci neplecatul din tine,temãtor pînã ºi de întunericul din luminã,abia pîndit.Bãnuit.Ca progenitura hoþului neprins.

Arbeit macht frei – ºaizeci de ani dupã

sufletele noastre bolnave de alzheimer viselenoastre bolnave de alzheimer buzele noastrebolnave de alzheimer rãtãcesc fãrã cruþarefãrã întoarcere în propriile lor pedepse ca un blestem ca o

în jur lumea aplaudã bolnavã de alzheimer ca înarena cu gladiatori care pentru a nu simþi durerile se vorîmbolnãvi de alzheimeroricum nu vor rezista cãci boala aceasta e ca unblestem ca o

ºi-atunci singur în faþa cuvintelor bolnave de alzheimerplîng precum copilul speriat deumbra miºcãtoare fãcutã pe perete de cei care ar fi fostsã-l ocroteascã

ºi totul e ca un blestem ca o

26 ianuarie 2005

Cîntecul lebedei negre

Sã ies, nu pot: uºa e-ncuiatã pe dinafarã.Mã vãd rînjindu-mi din poeme,cu cheia atîrnînd de gît cu-o sfoarã:rãmãºiþã din funia spînzurãtoriide care m-a scãpat, de fiecare datã,tãiºul sabiei celei iuþi a cuvintelorîmprãºtiate-n aer.Ele cad acum de pe pereþica niºte lipitori sãtule,ca fructele neculese la vreme,cu mirosul lor rãscopt,dulceag drog al amînãrilor,prevestindcîntecul lebedei negre.

�

Poeme de ANDREI FISCHOF

24 • APOSTROF

Ultimele aforismenescrise ale lui E. M.

....pierdute, uitate, repudiate, rememorate ºi,în cele din urmã, reproduse cu o jovialã indi-ferenþã aici.

26 aprilie 2004

SUNT ÎNTR-O stare de letargie din care nupot ieºi. Voinþa mea nu este decât o lar-

vã care se târãºte leneºã, somnolentã, scâr-bitã; mintea mea – un vierme bolnav, pu-tred, o bubã plinã de puroi. Aºa cã voinþaîmi este fãrã minte, mintea fãrã de voinþã.

Eternul feminin: ne privim în oglin-dã dorinþele ºi slãbiciunile, apoi le ataºãmun nume. Greºeala? Credem cã le-am gãsitºi sensul.

Orice opinie pe care o emitem este ipsofacto relativã. Nefiind decât rezultatul uneicondiþii, ea nu este valabilã decât în ºi pen-tru acea condiþie. Cerul este albastru pen-tru noi, nu ºi pentru o albinã. Modificãmcondiþia, obþinem alte rezultate, deci ºi al-te opinii.

Cunoaºterea este o funcþie a posibi-litãþilor de cunoaºtere ale subiectului cunoscãtor.

Mintea umanã aspirã la ordine. În con-secinþã, ea va opera cu concepte precum si-milaritate, distincþie, necesitate, unitate.Altele, precum simultaneitate sau sponta-neitate, îi sunt aproape inaccesibile.

În cunoaºtere, întrebarea cum? este mai interesantã decât întrebarea de ce?.

Obsesia interogaþiei asupra cunoaºteriirezidã într-o torturantã întrebare: oare exis-tã ceva mai bun decât ceea ce deja am?

Metafizica are nevoie pentru a prospe-ra de un mediu în care domnesc sãrãcia, ne-ajunsurile, incertitudinea, ameninþarea ma-ladiilor; pe scurt, omul, ca sã viseze la oaltã lume, trebuie sã perceapã existenþacelor mai mari suplicii trupeºti. Astãzi, pro-gresul le-a ascuns, nimeni nu mai ºtie de

existenþa lor. Nemaiavând decât suferinþe-le spiritului, mult mai uºor de suportat, dealtfel chiar plãcute, omul nu mai viseazãdecât la lumea asta.

M-am oferit sã fac o faptã nobilã as-tãzi pentru plãcerea pe care mi-o provoacãconºtiinþa cã m-am oferit s-o fac. Hotãrâtlucru, nu suntem actori numai în afara noastrã, ci ºi înãuntrul nostru.

Sã afirmi libertatea indivizilor, nu debunãvoie, ci din necesitate – iatã ce în-seamnã liberalism.

E mai uºor pentru omul modern sã ac-cepte ideea de libertate decât pe cea de des-tin. Altãdatã, numai gândul cã toate acþiu-nile sale sunt înscrise în ordinea cosmicãîl putea consola pe individ. Astãzi sensibi-litatea omului are nevoie de un alt palia-tiv. Mai conteazã cã libertate ºi destin arputea fi acelaºi lucru?

Un om bun este la fel de incomod însocietate ca prezenþa unui scelerat.

Bunãtatea este rea; bunãtatea obligã pecel cãruia îi este oferitã, îl face dator, îl înro-beºte; atât de puternic este lanþul bunãtãþii,încât nici Hercule nu l-ar putea zdrobi.

A fi bun cu cineva echivaleazã cel maiadesea cu o insultã.

Nu existã bunãtate decât între egali.

ªi totuºi, fãrã bunãtate oamenii ar fi exclusiv ticãloºi, viaþa – insuportabilã.

Avea dreptate Rousseau: tragismul existenþei umane rezidã în societate. Cei-lalþi ne sunt, succesiv sau simultan, adver-sari sau prieteni; îi urâm, ºi totuºi avemnevoie de ei. Dar nu existã nicio ieºire – ia-tã unde apare eroarea lui Rousseau. Încer-când sã rezolve irezolvabilul, a formulato utopie, genul preferat al acestui tip detemperamente. Omul este esenþialmentesocial. Nu poate trãi de unul singur. Artrebui sã fie, aºa cum zice Aristotel, un zeusau o fiarã. Cã existã o anumitã zonã in-timã la fiecare individ uman, autonomãfaþã de relaþia sa socialã, este foarte adevã-rat, dar aceasta este în permanentã inte-racþiune cu socialul, înscris de asemenea înzestrea geneticã a omului. Omul nu-ºipoate aboli niciodatã natura sa socialã, celmult poate încerca sã o suspende, adicã sã-i reducã din intensitate.

A înþelege cã rãul este cât se poate de real, intrinsec ºi inevitabil înseamnã aurca prima treaptã spre lumina înþelegeriisocietãþii.

Ce este rãul? – Uneori este aliatul bine-lui, alteori adversarul acestuia. ªi atunci,ce este binele? – … Acum chiar cã nu maipot spune ceva care sã aibã câtuºi de puþinsens.

A iubi – o senzaþie, o obsesie…

Niciun sentiment, oricât de intens ar fi, nu dureazã. Ca ºi oamenii, sentimente-le au viaþa lor: se nasc, sunt ºi mor.

Nu existã iubire dezinteresatã; orice iubire este ineluctabil egoistã. Un oare-care altruism apare dupã triumf – însoþitde conºtiinþa superioritãþii.

Ideile în sine sunt apãrate de oameniicare nu posedã nimic. Proprietarii apãrãnumai efectele ideilor.

Îndrãgostiþii se bucurã de dragostea lor,dar ºi de nefericirea celorlalþi.

Chiar dacã nu te gândeºti în mod seriossã-þi iei viaþa, faptul cã ai întotdeaunaaceastã supremã posibilitate de evaziune ede ajuns pentru a înfrunta o nouã zi.

Nietzsche – sau glorificarea libertãþii însclavie.

A înþelege cã viaþa e lipsitã de sens, cã eininteligibilã, absurdã, o iluzie, nu ne ajutãdeloc în a atinge o presupusã eliberare:diferenþa dintre un înþelept ºi un mondeneste aceeaºi ca aceea dintre un ipocrit civi-lizat ºi un imbecil care þine totdeauna sãzicã adevãrul.

Nici în timpul celui mai adânc marasm,al celei mai negre depresii, al celei maicorozive melancolii sau al celui mai sufo-cant impas nu suntem atât de departe deviaþã cum credem: rãnile, la fel ca ºi lea-curile, îºi au toate sursa în ceea ce numimviaþã; sinuciderea – ultimul panaceu, cella care apelãm atunci când toate celelalteleacuri ne-au dezamãgit – nu este decâtultimul act al piesei numite Viaþã.

Sinuciderea ar trebui sã fie un act gran-dios, un trofeu pe care þi-l decernezi cândnu mai ai ce simþi, la capãtul tuturor suc-ceselor ºi eºecurilor, un strigãt de bucurie,o sãrbãtoare a vieþii – nicidecum a morþii,cãci dincolo nu e simþire – cea din urmãºi cea mai mare dintre toate sãrbãtorilevieþii!

În cãrþi nu fãcea decât sã insulte viaþa,sã-i anihileze toate resorturile, sã laude in-creatul; în realitate umbla prin farmacii, fã-cea gesturi caritabile ºi avea întotdeaunaîncurajãri pentru cei care aveau nevoie. –

Bogdan C. Enache

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 25

Chiar ºi Cioran s-a lãsat înºelat de vanita-tea gândirii: s-a crezut prea sincer, când defapt nu era decât un ipocrit!

Adevãrul, Binele, Frumosul nu existã…nu existã decât înãuntrul tãu, în putereata de a crede în ele. Ce mai rãmâne atuncicând aceastã credinþã dispare?

E libertatea un blestem sau o binecu-vântare? – Iatã o întrebare care ar trebuisã preceadã efortul de a elucida dacã omuleste liber sau prizonier al unui destinimplacabil. Dacã omul e liber, aºa cummajoritatea modernilor presupun, atunciexistenþa individului este lipsitã de oricedirecþie înscrisã în însãºi natura lucrurilor,„sacrã“, „adevãratã“, evidentã ºi universalacceptatã; orice afirmaþie, orice valoare îºiextrage, în aceastã situaþie, „adevãrul“,acceptarea – nu din interiorul sãu, ci dinexterior, din convenþiile oamenilor. Ceea ce numim valori îºi pierd – în contextullibertãþii – elementul definitoriu: autono-mia. Ele nu mai sunt norme pentru indi-vid, dimpotrivã, individul devine normavalorilor. Nemaiavând niciun resort nor-mativ, individul navigheazã în neant – pri-zonier al libertãþii condiþiei umane, pradãarbitrarului, inconsistenþei ºi artificialitãþiioricãrui act ce îºi are sursa în aceastã liber-tate. Nu mai existã certitudine sau ierarhieîntre actele umane. Orice judecatã de valoa-re este suspendatã. Orice act este ipso factocontingent, gratuit, substituibil cu oricarealtul. Ar putea, în aparenþã, sã facã orice;în realitate, aceastã diversitate, în absenþaunor distincþii calitative, este redusã la osingurã posibilitate. Ce ne face sã credemcã suntem într-adevãr liberi în aceastãsituaþie? Universul libertãþii umane neli-mitate este universul de gheaþã al sin-gurãtãþii ºi neliniºtii omului.

Se presupune cã luciditatea este aceastare de graþie în care individul are revelaþiailuziilor în care se complace, o stare privi-legiatã în care este în intimitate cu „adevã-rul“; se mai presupune cã este o stare non-pasionalã, cã gândim „la rece“, în timp ceiluziile descoperite au neajunsul de a fi pa-siuni. – Ce raþionament infantil! Acordãmîn mod arbitrar luciditãþii statutul de in-termediar al adevãrului în baza unei dife-renþe de temperaturã, nicicum de esenþã.

Nu suntem decât niºte fantome; întrea-ga noastrã viaþã – un nonsens. Un anumittimbru temperamental, care rãmâne ne-schimbat tot restul existenþei noastre, neeste predestinat, dar acesta se pliazã înfuncþie de evenimentele noastre existenþia-le, de unde rezultã diversitatea manifestã-rilor sale concrete (numite de noi în modvanitos alegeri) ºi incapacitatea noastrã dea ne recunoaºte adevãrata Moirã. Ceea ceMemoria fiecãruia reþine despre sine însuºinu este decât o derivaþie, o mistificare, unefort subconºtient de raþionalizare, astfelîncât fiecare dintre noi sã poatã conservaorgoliul propriei sale consistenþe, simþulpropriei continuitãþi, spectrul unei iden-titãþi. Nu existã decât câteva tipuri tempe-ramentale la dispoziþia improbabiluluidemiurg, dar Existenþa – în miºcarea sainformã, imprecisã, inconsistentã –, con-spirând împreunã cu Memoria, creeazã ilu-zia diversitãþii ºi orgoliul identitãþii uni-ce în care se complac muritorii. N-avemniciun control asupra firii noastre, cu atât

mai puþin asupra particularitãþilor istoriceale existenþei noastre. Nu trãim viaþa, civiaþa ne trãieºte pe noi: suntem agenþi aiNimicului, fantome ale Neantului.

A trãi pentru a-þi verifica îndoielile; a temiºca din inerþie…

Un sceptic are un imens potenþial de acrede. Însã acest insondabil rezervor de cre-dinþã este viciat de demonul îndoielii. Ce-rând mereu o verificare exhaustivã a oricã-rei ipoteze, adeziunea îi este în permanenþãrefuzatã. Concluzia nu face decât sã reiapremisa. Aceastã tautologie prezentã înorice formã de cunoaºtere filozoficã are to-tuºi în cazul scepticismului o extensiuneaproape perfectã. A merge mai departe arînsemna anularea oricãrei afirmaþii, întro-narea muþeniei, apoteoza anorganicului.

Convingerile autentice, credinþele veri-tabile nu sunt – aºa cum în mod fals se pre-supune – consecinþe ale unei iluminãri, cireflexe ale instinctului de conservare. Nuexistã libertatea de a alege în ce sã crezi. Înfuncþie de condiþia fiecãruia, existã unnumãr prestabilit de reacþii ºi rãspunsuri.

Altruismul, in extremis, echivaleazã cuindiferenþa: a-i trata pe toþi cu aceeaºi mã-surã, a exclude orice satisfacþie proprie dinrelaþiile cu ceilalþi, a-i pune pe ceilalþi întot-deauna înaintea propriei persoane nu estedecât o invitaþie la recluziune, o formã debudism. În realitate, orice acþiune umanãpresupune, conditio sine qua non, o moti-vaþie egoistã. Orice faptã este consecinþaunui scop egoist.

Orice om este o fundãturã, atât pentrusine, cât ºi pentru ceilalþi. Conþinând însine întreg exteriorul, alcãtuind un micro-univers, orice individuaþie este exclusivã

ºi impenetrabilã. Contrar preceptelor kan-tiene, omul este întotdeauna mijloc pen-tru om, niciodatã scop.

„Faptul cã viaþa n-are niciun sens e unmotiv ca sã trãieºti, singurul de altfel.“ –Cioran…

Cã viaþa înseamnã în fiecare moment un numãr nedeterminat de posibilitãþi, darcã fiecare nu are decât o posibilitate – iatãun adevãr neliniºtitor, întotdeauna pre-simþit, dar mereu ignorat.

Ceea ce numim viaþã nu e decât o su-mã de evenimente, unul mai incredibil ºimai de neînþeles decât altul; ºi totuºi, cândprivim înapoi suntem cuprinºi fãrã sã vremde ideea cã ele au o logicã evidentã, incon-testabilã ºi ireversibilã.

Ne este dificil sã conºtientizãm cât demult ne schimbãm cu timpul, pentru cã, demulte ori, nu ne schimbãm motivaþiile, cidoar mijloacele de acþiune, astfel încât, lanivelul percepþiei de sine, nu sesizãm cãsuntem o altã persoanã. În acest caz, numaipercepþia celorlalþi asupra noastrã maipoate constitui un reper – ce-i drept, unulsuspect. Ceea ce demonstreazã cã schim-barea ne se produce numai conºtient, lanivelul motivaþiei. Ea apare ºi atunci cândnu o dorim, în mod impersonal, ca efectpervers al acþiunii.

Ambiguitatea incomodã a creºtinismu-lui: a legitimat autoritatea lui Dumnezeucând pe iubirea sa nemãrginitã faþã de pro-pria creaþie, când pe teama faþã de sancþiu-nile sale; astfel încât cei care cred în iubireacea mântuitoare sunt dezgustaþi sã afle cãcredinþa poate avea o motivaþie impurã,egoistã, cã nu e nimic mai mult decât o

�

tumular #2

o sã-þi pierzi înmormântareaºi eu aº vrea sã fii cumva prezentãsã-i vezi pe fraierii în costum cum îºi

privesc manichiurape preot cum divagheazã de parcã nu ºi-ar

fi bãut cafeaua cu vodcãdimineaþa

pe prieteni ºi pe familia ta cum se strofoacã sã sufere

sã-þi vezi chipul stins pe care se pogoarã o armada de humã

ºi sã mã vezi pe mine cum trec cu o hoardã de dobermaniºi cu 30 de big mc ofertã specialãorganizând o seratã specialã sau cum se

spunepomanãasigurându-ne cã viermii ce-þi rãsar din

stomacsunt bine hrãniþi ºi fitsã-þi râneascã mai bine aurasã-þi ºteargã mai grabnic zâmbetul arogantpânã când scheletul tãu va fi rãzuit ca un

loz necâºtigãtorpânã când craniul destupat va fi mãsura

bocancului metalic

aº vrea sã ridic un ºantier deasupra mormântului tãu

sau, ºi mai bine, o salã de sportsã te calce în picioare, în ritm de danstoþi penalii care þi-ar fi lins cãlcâiele

aº vrea sã înalþ un spital peste cavoul tãusã ai þipete în loc de adãposttranspiraþia, duhoarea ºi flegma sã te însoþeascã în afterlife

în plus aº vrea sã construiesc pe locul tãu de veci

un poligonscrâºnetul gloanþelor sã te þinã treazãsau ºi mai bine o cazarmã sã fii bombardatã strategic

în fiece anotimpnuclearele sã-þi ducã oasele nimicite direct

în cosmossã crapi sonor ºi sordidsã infestezi în disoluþia ta ºi alte astresorii sã se înnegreascã ºi sã se împutãatunci când îþi primesc solia

�

Poem de ªTEFAN BOLEA

26 • APOSTROF

formã sublimatã a instinctului de conser-vare; cei pentru care credinþa nu e decât oprejudecatã, un pariu, o afacere personalãnu vor înþelege niciodatã patosul celordintâi.

Sã fii convins cã lumea se scaldã în ne-ant, cã orice om e un spectru, cã totul e ire-mediabil – ºi totuºi sã fii decepþionat decele mai banale evenimente. Hotãrât lucru,gândirea nu e decât un accesoriu al omu-lui, nicidecum o trãsãturã definitorie, aºacum au pretins mai toþi filozofii. La ce bunsã concepi argumente despre irealitateaomului când nu poþi ignora o privire in-diferentã?

Definim sinceritatea ca o coresponden-þã între intenþie ºi act, între gând ºi faptã;ipocrizia ar consta tocmai în distorsiona-rea acestei relaþii. – Nimic din semnificaþiaacestor cuvinte nu ne permite sã înþelegemcã, de fapt, ipocrizia este adesea o formãrafinatã a sinceritãþii, o variaþie a acesteia,o mãrturisire fãcutã cu eleganþã.

Nici accesele de tristeþe, nici cele de eu-forie nu l-au împins vreodatã sã priveascãviaþa dintr-un punct de vedere global, dinperspectiva unei finalitãþi. Fiind incapabilde a pronunþa judecãþi de valoare asupravieþii, trateazã orice eveniment drept cevainedit, unic, separat de evenimentele ante-rioare. Aceastã prospeþime în manifestãri,aceastã ancorare în sensibil e lucrul – de alt-fel, capital – care mã frapeazã întotdeaunacând îl revãd, pentru care îmi rãmâne strãinºi care îmi confirmã prejudecata cã, fãrãsensibilitate metafizicã, inteligenþa umanãnu are nicio valoare – poate doar valoareaunui complicat mecanism de ceas.

Singuraticului nu i-a impus nimeni sin-gurãtatea; nimic ºi nimeni nu îl obligã sãtrãiascã separat; singurãtatea a ales-o de-mult, în zorii existenþei sale, sau poate chiarmai înainte de ivirea lui în lume – e un le-gãmânt din vremuri imemoriale, asumat cuaceeaºi ardoare ca ºi sfinþenia, a cãrui trã-dare ar însemna însãºi trãdarea fiinþei sale.

Oricât de mult ne-am dori contrarul,oricât de mult ne-am opune, dupã o pe-rioadã mai scurtã sau mai lungã de timp,vrând-nevrând, suntem alþii, ne înstrãinãmde noi înºine, identitatea noastrã se alte-reazã. Consistenþa nu e o caracteristicã afiinþei umane – dacã putem folosi termenulde fiinþã în acest caz. Singura cale de a nedefini constã în a juxtapune, la nivelulmemoriei, fragmente disparate ale exis-tenþei noastre. – Trãim sub imperiul Tim-pului, suntem lumile fulgurante care trans-pirã neîncetat din porii lui Vishnu, niºtefiguranþi într-o mare farsã.

Ce ne predispune la refuzul evidenþelor,la a afirma ceea ce este ca o consecinþã laceea ce nu este? Sã deducem, bunãoarã, îm-preunã cu Heidegger, din fiinþare, adicã dindeficitul de fiinþã, Fiinþa? Sau, precum Pla-ton, lumea perfectã din cea imperfectã?

… Nostalgia unei lumi a pietrei… o tã-cere insondabilã… indescriptibil… Cumsã nu te simþi umilit în apropierea uneistânci?

Cu cât te arãþi mai convins de irealita-tea cerului ºi pãmântului, cu atât eºti maiprolific: plãnuieºti, acþionezi ºi o iei iarãºide la început. Parcã o povarã þi-ar fi fostluatã de pe umeri. Nu mai ai nicio iluzie,pentru cã tu însuþi eºti o iluzie, nu mai existã nicio constrângere, pentru cã nimicnu este real – eºti liber, chiar dacã liberta-tea ta nu e mai puþin iluzorie.

19 aprilie 2005

CERTITUDINEA SINGURÃTÃÞII.

Abdicãm de la raþiune când înceteazã sãne mai hrãneascã speranþele – mai precis,iluziile. De fapt, raþiunea e prima care neabandoneazã: la ce bun o metodã fãrãobiect?

Dupã ce s-a deschis cutia Pandorei ºi auieºit în lume toate relele prezentului, numai era decât Speranþa care sã ne chinuieviitorul.

Sã vrei sã te pui de-a curmeziºul naturiitale… A te cunoaºte pe tine însuþi nu e –hotãrât lucru – de niciun folos.

Nu trebuie sã ne înºelãm asupra no-þiunii de prietenie: ea descrie o categoriede raporturi între indivizi întemeiate pe oanumitã identificare cu celãlalt (preocu-pãri, interese, sentimente, experienþe comu-ne). Aceastã identificare este supusã schim-bãrilor care au loc în interiorul fiecãruiparticipant. În consecinþã, nu trebuie sã neaºteptãm ca o relaþie de prietenie sã fieeternã.

Existã oameni care sunt într-o anumitãarmonie cu ei înºiºi, cu ceilalþi, cu mediulînconjurãtor. Cei fericiþi. La ei neliniºteaeste temporarã, strict delimitatã ºi are ocauzã precisã – odatã îndepãrtatã, seninã-tatea revine tot aºa cum apa umple volu-mul creat de ridicarea unei pietre. ªi exis-tã oameni care nu au niciun punct fix,pentru care cãderea nu are fund, golul nu are limite; momentele de exaltare suntsuccedanee ale depresiei, a doua faþã a de-lirului....Da, ei sunt cei nefericiþi.

În iubire nu poþi ºti niciodatã preciscine e înºelãtorul: ea te-a înºelat pe tine sautu te-ai înºelat pe tine insuþi?

Ce e iubirea? Dorinþa cãrnii – ºi a uitã-rii de sine.

Un imoral e întotdeauna un mai buncunoscãtor al problemelor esenþiale decâtun filozof: dându-ºi frâu liber pornirilornaturale, el e în armonie cu tot ce înseamnãviaþã; nu-l surprinde nimic, cãci regãseºtetotul în sine, iar ceea ce nu-ºi poate expli-ca ... – ei! asta nu-i este de niciun folos.

11 septembrie 2005, ora 3 dimineaþa

NIMENI NU iubeºte pe nimeni, decât pesine – ar fi un cliºeu dacã n-ar ascunde

un mare adevãr. Tot ce facem – facem cugândul la noi: banala politeþe – în esenþã,propagandã în favoarea stimei de sine;

sacrificiul pentru altul, chiar ºi cel tragico-eroic – un efect al orgoliului îmbrãcat înhaina onoarei, a parolismului, a consec-venþei.

ªtiu cã eu nu pot fi iubit; sunt convinscã nu ºtiu sã iubesc liniºtit, prozaic, discon-tinu, inconsistent, umil, într-un cuvânt „lu-meºte“; ºtiu cã Iubire nu existã – ºi totuºi,totuºi acest sentiment mã bântuie, eu îlprotejez, îl alint, nu vreau sã renunþ la ideeacã iluzia poate deveni realitate (sau realita-tea iluzie): e o boalã care creºte din eºecuri,nemulþumire de sine ºi din rãul de a trãi.

Aº vrea sã am în loc de inimã o piatrã –o piatrã durã ca diamantul, dar întunecatãca fundul unei fântâni secate.

Certitudinea sigurãtãþii. Bis – Dar pânãcând de astã datã? Sã nu ceri consecvenþãde la o naturã predestinatã.

Simt din nou plãcerile derizorii ale uneisenzaþii – i-aº zice fatalism viril. Dar sã nuse înþeleagã greºit: aceastã satisfacþie ri-dicolã se epuizeazã în mod irecuperabil cufiecare apariþie: când apare, are forþa unuimesianism, apoi entuziasmul acesta sus-pect dispare ºi rãmâne doar rãul de a trãi.

Ipocrizia nu este o trãsãturã exclusivã afemeii, dar îi este prin excelenþã specificã.

Crezi cã ai reuºit sã scapi de tine, sã eva-dezi în afara ta – ºi atunci survine ineluc-tabilul ºi te readuce înapoi ca pe un copilneastâmpãrat.

Copil fiind, credeam cã neliniºtea era unstadiu, o stare proprie vârstei. Aveam ºai-sprezece când, la mijlocul unei conversaþiiamicale cu profesorul de geografie, am avutrevelaþia cã incomprehensibilul este sub-stanþa vieþii – iar neliniºtea forma ei.

Toate eforturile noastre au scopul de anega aceastã evidenþã, de a crea sens ºiordine acolo unde nu este.

Abdicãm de la raþiune când raþiunea seînfrânge pe sine.

Ar trebui sã mori în clipa când ai iubitprima datã...

– O frazã de farsã tragicã.

Orice entuziasm nu este decât antici-paþia unei decepþii, deci rezultatul unei neînþelegeri, efectul unei desincronizãri.

25 februarie 2006, ora 3 dimineaþa

TOT CEEA ce înseamnã Viaþã se consumãîn contradicþia dintre ceea ce ºtii ºi ceea

ce faci.

Inocentul priveºte vertical; cel cu expe-rienþã are privirea orientatã pe orizontalã.

Începutul ºi sfârºitul: dupã Bach, ci-ne mai poate afirma cã la început a fostCuvântul?

�

�

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 27

Motto: Perpetuo vincit qui utitur clementia

(Cine iartã învinge întotdeauna).

ÎN 1990, mama lui Iliuþã s-a gândit sã pleceîn strãinãtate. Era divorþatã, iar altã rudã

mai apropiatã nu avea decât pe taicã-sãu. Amers la el ºi l-a rugat sã-i þinã copilul câtevaluni, cât va sta ea în strãinãtate ºi va strângebani, „ca sã mâncãm o pâine mai albã“. Mo-ºul nici n-a voit sã audã. Tot dãdea din gurãcã e bãtrân ºi cã s-a sãturat: a crescut cincicopii, inclusiv pe ea, ºi ce s-a ales? Fiicã-sa i-ar fi replicat cã a crescut-o pe dracu’; el stã-tea numai prin crâºme ºi doar rãposata maicã-sa ºtie câte nãpaste a tras cu el ºi cu cei cincicopii. Dar s-a abþinut, fiindcã avea nevoie debãtrân. L-a rugat ea în fel ºi chip, dar bãtrâ-nul era neînduplecat. Pânã la urmã fiicã-sa afãgãduit cã îi va trimite o sutã de dolari pelunã pentru îngrijirea lui Iliuþã. Atunci moºula lãsat-o mai moale: „Te juri?“ „Mã jur!“ Mo-ºul ºtia cã fata seamãnã cu maicã-sa ºi nu îºicãlca un cuvânt nici în ruptul capului. Aºacã a acceptat.

Lucrurile însã stãteau cu totul altfel. Cubanii trimiºi ºi cu pensia bãtrânul o þinea nu-mai în beþii. Nici vorbã sã aibã grijã de copil.Bãtrânul lipsea uneori zile întregi de acasã pela prietenii sãi de pahar. Iar când se întor-cea, era ca mort câteva zile în ºir ºi gogea înpat. Iliuþã îºi petrecea mai tot timpul pedrum, prin faþa noii cîrciume deschise în apropierea casei lor. Din când în când pro-prietãreasa îl chema înãuntru ºi-i dãdea câteun pachet de biscuþi sau de napolitane. Dupãun timp s-a învãþat sã meargã cu alþi copii lagroapa de gunoi. Lua de acolo într-o traistãpâine mucezitã ºi ce mai gãsea. Uneori gãseaºi cozonac. O vecinã îi dãdea câte o canã culapte, câte o hãinuþã, ba îi spãla ºi hainele. Totcu ajutorul vecinei a putut intra ºi la ºcoalã.Mergea la ºcoalã de mânuþã cu Mãrioara, fe-tiþa vecinei. ªi tot aºa se întorcea. El îi ciopleapãpuºi din lemn, iar ea îi dãdea lui „mâncã-ricã“ din frunze amestecate cu „pâniþã“ dinseminþe de troscot. Dar, de multe ori, tot dela groapa de gunoi se hrãnea.

Prin clasa a treia, învãþãtoarea, impresio-natã de soarta bãiatului ºi de faptul cã acestase arãta isteþ, s-a gândit sã ia legãtura cu ma-ma lui. Tocmai atunci însã mama lui Iliuþã aîncetat convorbirile telefonice cu bãtrânul.Moºul avea acea viclenie a beþivilor, care ºtiusã scoatã bani ºi din piatrã seacã. A convin-s-o sã nu-i mai telefoneze, ca sã nu cheltuie,chipurile, prea mult. Bãtrânul îl punea pe Iliu-þã sã-i scrie scrisori mamei, îi spunea ce sãscrie, dupã care le trimitea. Când Iliuþã eraprin clasa a cincea, maicã-sa s-a cãsãtorit cuun spaniol. Dupã aceea a fãcut un copil cuacel bãrbat. Vreme de vreo doi ani n-a maitrimis scrisori, nici bani. Însã Hoaºcã, asta eraporecla bãtrânului între beþivii lui, n-a înce-tat cu beþiile.

Iliuþã a terminat opt clase ºi apoi a lucratprin mai multe locuri. Pânã la urmã a prinscheag la un atelier de tâmplãrie. Salariul era

mic, dar era salariu! Se descurca acum singur.În aceastã perioadã maicã-sa s-a întors acasã.Se pare cã nu se prea înþelegea cu spaniolulei. Iliuþã a primit-o cu rãcealã. Nu i-a reproºatnimic, dar o evita. Nu dãdea pe acasã, dor-mea mai mult pe la prieteni. Într-o zi i-a zismaicã-sii: „De-acuma tanti Viorica mi-e maimult mamã“. Viorica era acea vecinã care l-a ajutat de mic. Înnodatã în îndoieli, dezo-rientatã, maicã-sa a lãsat totul baltã ºi s-a în-tors dupã o lunã în Spania. Dupã aceea n-amai dat niciun semn de viaþã.

Dupã vreo doi ani, atelierul de tâmplãriea fost cumpãrat de un italian. Acum Ilie câº-tiga bine. Tot acum, la 19 ani, Ilie s-a însuratcu Mãrioara, prietena lui din clasa întâia.

Hoaºcã a pãþit-o rãu! A fãcut ulcer ºi aveadureri groaznice, chiar dacã bea numai unpãhãrel. Aºa cã acum stãtea acasã ºi bea lapte.ªi cum o nenorocire nu vine niciodatã sin-gurã, într-o bunã zi Hoaºcã a anchilozat: nu-ºi mai simþea picioarele, erau moi ca decârpã. Nu mai putea sã meargã nici cât un melc.

ªi-ntr-o zi Ilie îi zice nevesti-sii: „Mã-rioarã, ºtii ce mã gândeam eu?“ „Ce?“„Mãgândeam cã… sã…, începe Ilie sã se scarpinela ceafã. Hai sã-l aducem pe moºneag lanoi.“„Vai de mine! Tu zici asta?“ o luã gurape dinainte pe Mãrioara, cãci între ei era unacord tacit sã nu se pomeneascã de copilãrialui. Ea învãþase cã amintirile din copilãrie îlrãneau adânc. „Adicã de ce nu eu?“ Femeianu-i rãspunse. Schimbã vorba: „ªtiu eu cesã zic…“„Doar îi neamu’ meu, oriºicât!“ „Bi-ne, da’ unde sã-l þinem? Vezi ºi tu cât suntemde strâmtoraþi.“ „A sta în bucãtãrioara de varãcât îi cald, iar la toamnã om mai vedea noi…“Mãrioara þinea mult la bãrbatul ei ºi nu-i ieºeadin cuvânt: „Bine! Dacã zici tu!“ încuviinþãea cu juma’ de gurã. „Lasã! o mai îmbunã el.Un blid de mâncare s-a gãsi ºi pentru el.Doar îi neamu’ meu!“

Zis ºi fãcut! L-au instalat într-o bucãtãriede varã aflatã în curte. Bãtrânul avea ºi tele-vizor acolo. Sã tot trãieºti. Însã sãracul binemult rãu aºteaptã…! Când venea de la servi-ciu, primul lucru pe care îl fãcea Ilie era sãmeargã la bucãtãria de varã, sã-l ia pe bãtrânîn braþe, sã-l ducã în casã ºi sã-l aºeze la masã.Mâncau toþi trei la un loc: Ilie, nevastã-sa ºibunicul.

„Pune-i rânza din borº, Mãrioarã, cã bu-nelu’ are dinþi slabi, zicea Ilie. Cã eu nu-miuit neamurile. Aºa-i, bunele?“ „Aºa-i, Iliuþã“,rãspundea umilit bãtrânul. În timpul meseiIlie bea câteodatã un pahar, douã de vin: „Sã-þi pun ºi þie, bunele?“ „Nu vreau, Iliuþã“,rãspundea bãtrânul cu ochii în jos. „Ei, cã de-atâta nu þi-a fi!“ „Nu, nu vreau“, rãspun-dea moºul ºi mai pierit. „Aaa, mata vrei unrachiuaº. Adã-i un rachiu, Mãrioarã, cã eu îmirespect neamurile.“ „Nu vreau rachiu.“„Cum, Doamne, nu vrei? Cã toatã viaþa mne-tale ai vrut º-ai rãzvrut. Rachiu ºi rachiu! Aºa-i?“ „Aºa-i, Iliuþã, aºa-i“, începea moºul sãplângã. „Nu te-am cinstit eu în privinþa mân-cãrii ºi a bãuturii?“ „M-ai cinstit, Iliuþã, m-ai cinstit“, plângea moºul. „Cu toate cã þi-am

fost oghialã ºi buleandrã, eu te cinstesc. Iaracu’ tu eºti oghiala ºi buleandra me.“

A doua zi Ilie îl aducea iar în braþe pemoº la masã. Pânã nevasta punea mâncarea,Ilie îl toca molcom: „Ia zi, þi-am dat adãpostþie, un bãtrân neputincios?“ „Mi-ai dat, Iliu-þã.“ „Cã eu nu-mi uit neamurile. Aºa-i?“ „Nule uiþi, nu le uiþi.“ „Þi-am dat eu cumva hel-tiuga? Resturile care se aruncã la porci?“ „Numi-ai dat heltiuga, Iliuþã“, se îneca în plânsmoºneagul. „Da’ tu mie nici heltiuga nu mi-ai dat. Spune adevãrat!“ „Nu þi-am dat,Iliuþã.“ „Cã mâncam de la vãrsãtoare. ªtiiasta?“ „ªtiu, Iliuþã, ºtiu.“ „Te-am poreclit euvreodatã Hoaºcã?“ „Nu m-ai poreclit, Iliuþã.“„Nu, cã eu îl respect pe bunelu’ meu. Aºa-i,bunele?“ „Aºa-i, Iliuþã, mã respecþi“, boceamoºul, cãci slãbiciunea ºi alcoolul îl fãcuserãtare plângãcios.

A treia zi îl pisa iar: „Aºa-i cã trãieºti ome-neºte?“ „Trãiesc, trãiesc.“ „Da’ eu am trãitneomeneºte din cauza matale. Cã strãinii m-au ajutat, iar mata, care îmi eºti neam,sânge din sânge cu mine, nu m-ai ajutat. M-ai ajutat?“ „Nu te-am ajutat, Iliuþã, pãcã-tosul de mine“, plângea amarnic moºul. DarIlie nu-l lãsa: „Lasã plânsu’, cã degeaba maiplângi acuma. Mai bine povesteºte cum mãpuneai sã scriu scrisori mamei.“ „Te puneam,Iliuþã, te puneam.“ „ªi cum scriam? Hai, maizi o datã!“ Moºul începea: „Dragã mamã...“„Nu, dragã mãmicã“, îl corecta Ilie. Moºulrelua ascultãtor: „Dragã mãmicã, aflã cã eusunt bine sãnãtos ºi o duc bine cu bunelu’...“„Nu, nu, nu – îl corecta iar Ilie, ridicânddegetul arãtãtor a luare aminte –, aflã cã eusunt bine sãnãtos, ceea ce-þi doresc ºi matale.O duc bine cu bunelu’ ºi am fost ºi în excur-sie la Iaºi cu ºcoala.“ Moºul începea iarãºi cuglas tãrãgãnat: „Dragã mãmicã....“

Aºa se petreceau lucrurile zi de zi. Lecþianepotului era aºa: punea întrebãri, îl lãmurea,iar bunicul îi rãspundea, îl aproba ºi se tân-guia. Mãrioara îi mai zicea câteodatã lui Ilie:„Mãi dragã, mi-i milã de bietul om“. „Þi-imilã? Da’ ce-am zis? Am zis ceva ce nu-i ade-vãrat?“, o fãcea pe niznaiul Ilie. „Lasã-l, nu-lmai necãji atâta!“ „Da’ ce, l-am înjurat, l-ambãtut, am þipat la el?“

Într-adevãr, Ilie era foarte liniºtit când vor-bea cu bunicu-sãu. Nu ridica niciodatã gla-sul. Cine l-ar fi ascultat la uºã, fãrã sã înþe-leagã vorbele, i-ar fi pãrut mai degrabã cã o combinã greoaie secerã-secerã ziua toatã.

Ilie l-a mãcinat toatã vara zi de zi. Iar pe la începutul lui septembrie s-a întâmplatnenorocirea.

A fost un incendiu la bucãtãrioara de varã.L-au gãsit pe bãtrân carbonizat pe jumãtate,dar, desigur, murise înainte, intoxicat cu fum.Se târâse pânã la uºã s-o încuie ºi acolo l-augãsit. Pompierii, care au venit dupã aceea, auconstatat cã în cãmãruþã nu era nicio sursã defoc ºi cã incendiul a fost provocat. Fireºte, debãtrân.

�

Heltiuga nepotuluiRadu Pãrpãuþã

Prozã

28 • APOSTROF

XXII. Nr. 25/1948

DL. RECTOR prezintã telegrama de felici-tare pentru hotãrârea de a numi Univer-

sitatea Victor Babeº, primitã din partea DluiProf. Nicolau din Bucureºti. Senatul ia act.

PROCES-VERBAL(înregistrat la Nr. 145/1948)

Încheiat în ºedinþa a VI-a a Senatului Uni-versitar þinutã în ziua de 10. Ian. 1948, subpreºidenþia Dlui Rector Emil Petrovici, pre-zenþi fiind: Dl. Prorector Ioan Tãnãsescu,Dnii Decani: Erast Tarangul, Ioachim Crã-ciun, Dna Raluca Ripan, Mihail Kernbach,Dnii delegaþi: Aurelian Ionaºcu, AlexandruRoºca, Vasile Radu, Coriolan Tãtaru ºiSecretar General Liviu Gomboº.

I.Nr. 137/1948

Chestiunea schimbãrii actualului nume alUniversitãþii. Dl. Rector Petrovici aratã cãîn urma schimbãrilor survenite în organi-zaþia de stat, prin proclamarea RepubliceiPopulare Române, este necesar ca Univer-sitatea noastrã sã-ºi schimbe numele, pentrua evidenþia cã înþelege sã meargã pe acelaºidrum cu întreg poporul român ºi cã lucrea-zã pentru realizarea aspiraþiunilor populare.În consecinþã este nevoie sã se aleagã unnume care sã simbolizeze aceste atitudini.

Un nume la care ne-am gândit este acelal profesorului Emil Racoviþã, savant ºi fostprofesor la Universitatea noastrã care întinereþe a fãcut parte din miºcarea socialistãºi atitudinile lui ulterioare au evidenþiat cãa rãmas pe aceiaºi linie de conduitã politicã.

Un alt nume este acel al profesoruluiVictor Babeº, marele savant, fost profesor

la Universitatea noastrã, la înfiinþarea ei.Este un nume care a intrat în istorie, prinmari realizãri în domeniul ºtiinþific. S-a nãs-cut la Viena, din pãrinþi originari din Banat,ºi a fost profesor ºi la Budapesta ºi Bucu-reºti. A avut idei democratice ºi a susþinutnecesitatea mãsurilor preventive în medi-cinã. Într-un elogios articol al unui profe-sor sovietic, apãrut într-un numãr recent dinAnalele Româno-Sovietice, se menþioneazãaceastã atitudine a profesorului Babeº.

Un nume mai vechiu legat de Ardealeste a lui Nicolae Bãlcescu, reprezentantal ideilor democraþiei populare ºi republi-cane din generaþia dela 1848. Se gãseºtetrecut în toate enciclopediile în legãturã cumiºcãrile revoluþionare ºi este mai cunoscutdecât Babeº ºi Racoviþã. Bãlcescu a avutconcepþii ºi atitudini politice progresiste, aluptat pentru înþelegerea dintre Români ºiUnguri ºi a fãcut cea mai frumoasã pre-zentare a Ardealului în introducerea la Is-toria lui Mihai Viteazul. Crede cã este nu-mele cel mai potrivit ce s-ar putea acordaUniversitãþii noastre. Întrucât Universitateaa avut pânã în prezent un nume este nevoiesã i se acorde un alt nume, mai ales cã înCluj mai existã o Universitate.

Dl. Decan Kernbach spune cã în primulrând este necesar sã lãmurim dacã urmeazãsã se acorde Universitãþii numele unui omde ºtiinþã sau sã alegem un nume dintreacei care s-au evidenþiat mai mult pe terensocial. Crede cã e mai potrivit sã adoptãmprincipiul ºtiinþific, deoarece Universitateaeste un focar de ºtiinþã. În acest caz se im-pune numele marelui savant Victor Babeºa cãrui activitate ºtiinþificã a pus bazele me-dicinii ºtiinþifice române. A fost profesorextraordinar la Budapesta de unde a tre-cut la Bucureºti, întemeind medicina româ-nã modernã. A fost deasemenea unul din-tre primii profesori ai Universitãþii noastre.A lucrat în colaborare cu marii reformatoriai medicinii, fiind elevul lui Pasteur, Kochetc. ºi a colaborat cu Mecinicov. A scris aproximativ 700 lucrãri ºtiinþifice ºi 30-40 monografii în problemele de patologie,bacteriologie etc. A întemeiat primul insti-tut antirabic, pe timpul când încã Pasteurtrãia, institut care a atras o mulþime destrãini, descoperind o metodã de tratamentmult superioarã aceleia a lui Pasteur. A des-coperit 40 microbi noui, a fãcut studii ºidescoperiri în legãturã cu pelagra, lepra etc.ºi a avut primul ideia seroterapiei. A fãcuto politicã sanitarã fiind preocupat de nece-sitatea medicinii preventive ºi în congre-sul dela Roma a fost primul savant care aarãtat cã medicina nu poate sã se limitezenumai la partea curativã. A fãcut o operãuriaºe ºtiinþificã ºi socialã, fiind cunoscut întoatã lumea, a creat o ºcoalã nouã ºi meto-de noui ºi a ridicat astfel medicina univer-salã. Citeazã pãrerile unor savanþi ºi rezumãun articol al profesorului sovietic Noskov-ski asupra lui Babeº, apãrut în revista Ana-

Aflat într-o cercetare în Arhivele Naþionale de la filiala Cluj-Napoca ºi investigând registreleUniversitãþii „Babeº-Bolyai“, întâmplarea a fãcut, tocmai acum, când universitatea urmasã celebreze 90 de ani de la înfiinþare, sã dau peste stenograma ºedinþei în care s-a elaboratdecizia de schimbare a denumirii instituþiei. Coincidenþã sau nu, imediat am realizat cã mãaflu în proximitatea unui document care merita o privire mai atentã, cãci plonjam într-oepocã în care deciziile instituþionale îºi gãseau justificãrile în recursul ideologic, vremuriîn care parcursul istoriei era semãnat de trimiteri cãtre voinþa popularã ºi aspiraþiile sale binecunoscute. Din fericire pentru universitatea noastrã, dominoul denominãrilor ce a zdruncinatacei ani nu a produs un stigmat pe frontispiciul ei. La un moment dat, unul dintre ceiprezenþi, Alexandru Roºca, a propus chiar efectuarea unor „sondagii ºi în opinia publicã“.Astfel cã în 1948, în cadrul unei ºedinþe de Senat ce începea prin laconica formulare„Chestiunea schimbãrii“, s-a luat decizia redenumirii universitãþii clujene, din „RegeleFerdinand I“ în „Victor Babeº“, însã nu înainte de a se trece în revistã lista posibililorcandidaþi, ce, bineînþeles, trebuiau cu toþii sã fie legitimizaþi atât ºtiinþific, cât ºi ideologic.

Textul transcris în redacþie, conform fotocopiilor Registrului de ºedinþe ale Senatului,pãstreazã normele ortografice ale vremii, corectând, în schimb, greºelile de dactilografiere,care, la rândul lor, au pãstrat probabil greºeli ale stenogramelor ºedinþei. (F. B.)

Universitatea clujeanã în arhivele anilor ’40

�

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 29

N-A TRECUT prea multã vreme de cândartistul era stãpân peste un paradox

fundamental: pe de o parte, se strãduia sãaducã mãreaþã slavã materiei, iar pe de altaîºi dorea s-o domine, sã-i impunã formelevisului nãscut din puterea nefiinþei sale. O încleºtare acerbã, divinã se întâmpla atunci. Uneori dura o clipã, alteori dura oviaþã, dar oricum ar fi fost, artistul era cutotul absorbit în materia muzei sale. S-audus acele zile, acum artistul este preocupatsã aducã o mãreaþã odã persoanei sale. Auitat de materie, a uitat de forme, a uitatde substanþa creaþiei. În zilele noastre, artis-tul se defineºte ca fiind doar egalul imagi-nii sale publice, pe care o întreþine cu greu,cu eforturi deosebite. Nu mai precumpã-neºte nimic în faþa acestei nevoi: cea de a firecunoscut drept cineva, drept o autorita-te. Personal, în România, mai cunosc unsingur artist, o singurã persoanã care tindecontinuu, încãpãþânat, tenace sã se trans-forme în însãºi substanþa materiei pe careo glorificã: Johnny Rãducanu. Despre res-tul pot vorbi cu respect, cu oarecare defe-renþã, dar, din nefericire, pot citi lesne dis-

tanþa ºi neºtiinþa de a fi artiºti. Despre cei-lalþi pot spune fãrã sã mã mustre conºtiinþacã nu au legãturi tainice cu materia pe cares-au hotãrât s-o slãveascã. De fapt nici nuvor asta. Nu asta este credinþa lor, ci pro-pria imagine, propriul eu, propria fiinþã, pecare simt teribil nevoia sã o aºeze pe unsoclu cât mai înalt. S-a fãcut o ºtiinþã dinasta, sunt protocoale temeinic elaborate,coduri de conduitã, s-au elaborat tehniciconsemnate minuþios, ºi totul conduce înafara materiei, alãturi de ea. „Artiºtii“ deazi îºi privesc detaºat materia – care nu maiface parte din ei –, cu condescendenþã;vânând, pescuind elementele trebuincioasepentru imaginea mãreaþã în care sã se lã-fãie în admiraþie de sine.

Nu toþi – vã aud spunând. Ba toþi, prea-drepþilor, preabunilor, ba toþi, pentru cã astaeste filosofia timpului. Nu trebuie nicidecumsã ne amãgim. Sunt vremuri ale bicisnici-lor, ale pigmeilor. Nu mãreþia faptei, numisterul relevat ale materiei este obsesia,nu titanica încleºtare cu neexistenþa, cunefiindul, ci parcursul cãtre distincþii ºigaloane inventate cu oarecare prilej, ºi dince în ce mai numeroase, pentru a ajunge latoþi. Pe timpul lui Mozart era un singurSalieri, acum sunt cultivaþi industrial, avemrecolte bogate, o mare varietate de soiuri,unele dinte ele modificate genetic, pentru

o productivitate crescutã. Iar Mozart amurit. Toþi aceºtia nu-þi vor vorbi vreodatãdespre trudã, chin, suferinþã, neîmpliniri,obsesii, ºi iar suferinþã, suferinþã, suferinþãºi nevoia de a te împãca mereu cu spiritulsuveran al materiei pe care o provoci con-tinuu. Îþi pot vorbi, în schimb, despre infai-libile tehnici de a realiza mãreaþa operã în-tr-o manierã industrialã, despre sistemelede obþinere a seriilor de masã, despre cumpot fi ele rãspândite pe tot globul pãmân-tesc, de pânã ºi locuitorii din Papua vorajunge sã le glorifice.

Nu, hotãrât lucru, de-o vreme nu maiavem de-a face cu Arta, ci cu o continuãalienare turisticã ºi industrialã. ªi atunci,de unde sã se mai iveascã valori moralecare sã ne lumineze viitorul? Cum va arãtaMãreþia mâine, dacã astãzi aratã aºa: unamãrât de obiect negociat pentru un postîn administraþia publicã.

Zilele trecute, douã venerabile doam-ne stãteau de vorbã în faþa bãcãniei. „Ce s-a fãcut, tu, cel mic al tãu, cã, iacã, io numai ºtiu nimic despre el?“ S-a fãcut artist.„Las’ sã fie sãnãtos, sãracul!“

Cu douãzeci ºi cinci de ani în urmã, s-ar fi fãcut tractorist.

�

ArtistulIon Mânzatu

lele Româno-Sovietice. Este figura cea maipotrivitã pentru ca Universitatea din Clujsã-i poarte numele. Opera Profesorului Ra-coviþã deºi considerabilã nu este de am-ploarea celei a lui Babeº. A scris 32 publi-caþii tratând în majoritate despre insectelecare trãiesc în grote studiind totodatã ºiflora subpãmânteanã. A fost un mare cer-cetãtor ºi a adus contribuþii noui la proble-mele legate de biologie, mai ales în legãturãcu adaptarea. Având în vedere cele expusepropune ca Universitatea sã primeascã nu-mele Victor Babeº, iar Institutului de Speo-logie sã i se acorde numele Emil Racoviþã.Totodatã Colegiul Academic sã i se deanumele Nicolae Bãlcescu.

Dl. Prorector Tãnãsescu spune cã nu-mele profesorului Racoviþã trebue legat deopera lui ºi în consecinþã sã se dea acestnume Institutului de Speologie, care estecreaþia profesorului Racoviþã. Ar rãmâne deales între numele lui Babeº ºi Bãlcescu, în-sã crede mai potrivit sã pãstrãm un numedintre profesori.

Dl. Prof. V. Radu aratã cã deosebireaîntre operele profesorilor Babeº ºi Racoviþãeste mai mult o deosebire de specialitãþi,domeniul în care a lucrat prof. Babeº se lãr-geºte prin aplicaþiuni ºi deaceea este maicunoscut. Profesorul Racoviþã a fost dintinereþe apreciat, încredinþându-i-se misiu-nea de naturalist (singurul cu aceastã spe-cialitate) în expediþia antarcticã belgianã. Atrasat linii adânci de cercetare, a studiat miide grote, pentru studiul biologiei a aduscontribuþii esenþiale mai ales prin studiileasupra adaptãrilor. E bine sã alegem o per-soanã de mare suprafaþã, care prin activi-tatea lui sã fi îmbrãþiºat întreaga culturã.

Dl. Prof. A. Roºca spune cã la alegereanumelui trebue sã þinem seamã ºi de latu-ra politicã ºi socialã a activitãþii precum ºide punctul de vedere ºtiinþific. Bãlcescu afãcut istorie ºtiinþificã. Ar fi necesar sã sefacã sondagii ºi în opinia publicã în legã-turã cu alegerea numelui.

Dl. Prof. Ionaºcu este deasemenea de pãrere sã se facã o anchetã prin Consiliile Fa-cultãþilor asupra numelui celui mai potrivit.

Dl. Decan Crãciun aratã cã cele trei per-soane în discuþie sunt mari personalitãþi.Bãlcescu nu este mai prejos decât ceialalþidoi, opera lui Bãlcescu fiind de mare am-ploare. A avut o vastã activitate ºi în afarãde monografia istoricã a lui Mihai Viteazul,cea mai cunoscutã dintre lucrãrile lui, arelucrãri din domeniul organizaþiei sociale,organizaþiei armatei etc. Pentru a se puteaaprecia la justã valoare opera cuiva este ne-voie ºi de o perspectivã istoricã, de cel pu-þin 50 ani. Numele lui Bãlcescu se impu-ne prin activitatea revoluþionarã, activitateasocialã, sfârºitul de martir.

Ar fi ºi un al patrulea nume necesar casã fie pus în discuþie ºi anume GheorgheLazar, care ar fi acceptat unanim de toatãprovincia. Fiu de þãran, a studiat la Cluj,este luminãtorul veacului al 19-lea în þãrileromâne ºi sintetizeazã pedagogia românã.

Dl. Decan Tarangul pune în discuþie ºinumele lui Simeon Bãrnuþiu, fiind primulteoretician român care a susþinut republica.

Dl. Prof. Ionaºcu spune cã este o tra-diþie ca sã se acorde Universitãþii numeleunuia dintre ctitorii ei. Dacã renunþãm lanumele de Regele Ferdinand sã alegem nu-mele lui V. Babeº sau a altui ctitor. Credemai potrivit numele V. Babeº, care ar subli-

nia specializarea Universitãþii din Cluj îndomeniul medical, aºa cum este în prezentcunoscutã în opinia publicã. Ar fi potrivitînsã ca cele douã nume a lui Babeº ºi Bãl-cescu sã fie puse în discuþie la Facultãþi.

Dl. Decan Crãciun opiniazã pentru nu-mele lui Bãlcescu. Aratã totodatã cã Babeºeste originar din Banat.

Dl. Decan Tarangul spune cã ambelenume ar merita sã stea pe frontispiciul Uni-versitãþii. Victor Babeº însã este unul dinîntemeietorii Universitãþii ºi a desfãºurat ºio activitate socialã ºi e mai potrivit ca Uni-versitãþii sã i se dea numele lui. ColegiulAcademic sã fie numit Nicolae Bãlcescu.

Dl. Prorector Tãnãsescu spune cã trebuesã þinem seamã ºi de spiritul vremii. Babeºeste un creator ºi cu caracter social ºi înconsecinþã este numele cel mai indicat.

Dupã discuþiile urmate Senatul hotã-reºte în unanimitate urmãtoarele:

Universitatea din Cluj va fi numitã înloc de „Regele Ferdinand I“, Universitatea„Victor Babeº“, Colegiul Academic, carepânã la anul 1940 a purtat numele „RegeleCarol II“ va fi numit Colegiul Academic„Nicolae Bãlcescu“. Institutul de Speologiese va numi Institutul de Speologie „EmilRacoviþã“.

Se va cere Ministerului aprobarea aces-tor numiri.

Nouile denumiri vor întra în vigoareîncepând dela data de azi 10 Ianuarie 1948.

R E C T O R Secretar General

[Urmeazã semnãturile celor 11 participanþila ºedinþã.]

�

�

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

30 • APOSTROF

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2• UN AUTOR ÎN DEZBATERE

Pe pãmânt îngerii ajung oameni Xenia Karo-Negrea 4Portret Bruno Mazzoni 5

(traducere de Codruþa Cristina Puºcaº)• POEME

Pe faþa de masã; O continuã pierdere; Afarã pe coline; Concert; Un bocet; Deasupra râului Ana Blandiana 3Speranþa Ion Mureºan 7Uranienborg; Tipar; Zori; Grãdina de varã Flavia Teoc 21prima pruncire; ultima pruncire; Rezemat de vînt; Mica apocalipsã; Arbeit macht frei – ºaizeci de ani dupã; Cîntecul lebedei negre Andrei Fischof 23tumular #2 ªtefan Bolea 25• CRONICA LITERARÃ

Nicolae Mocanu, un blagian discret Irina Petraº 8Exactitate ºi manierism ªtefan Borbély 9• CONVERSAÞII CU...Excelenþa Sa Henri Paul, ambasadorul Franþei în România 10

(interviu realizat de Ovidiu Pecican, traducere de Raluca Ghervan)• CU OCHIUL LIBER

Elegii aproximative Iulian Boldea 14

Tatãl meu era un Domn Marta Petreu 18„Terapeutul înnãscut“ Constantina Raveca Buleu 19Poetul religios, astãzi Mihaela Ursa 20Fapte diverse, stiluri de viaþã Corina Anghel Criºu 20

• DOSAR: DIN ARHIVA OPTZECISMULUI

Sfîrºitul anilor ’80: junii autori înceracã la Litera Ion Bogdan Lefter 15

• AVANGARDA RUSÃ

Evan, evoe!; Flautul gloriei Konstantin Olimpov 18Gravurã hibernalã Semion Keselyman 18

(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Complexitatea simplitãþii Rodica Grigore 22

• ESEU

Ultimele aforisme nescrise ale lui E. M. Bogdan C. Enache 24Artistul Ion Mânzatu 29

• PROZÃ

Heltiuga nepotului Radu Pãrpãuþã 27

• ARHIVA ,A’Universitatea clujeanã în arhivele anilor ’40 28

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXI, nr. 8 (243), 2010 • 31

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat