2 • APOSTROF

• Ion Vartic, Irina Petraº, Liviu Maliþa, o necunoscutã, ªtefan Borbély, Cluj, 2009

• Sanda Cordoº ºi Liviu Maliþa. Foto: M. P.

Fototeca

C

A

F

ÉA P O S T R O F

ÎN PERIOADA 17-27 iunie, la Craiova, au avut loc manifestãrile cultura-le Ion D. Sîrbu – posteritatea scriitorului: 90 de ani de la naºtere, 20 de ani

de la moarte. Proiectul a fost realizat prin contribuþia Uniunii Scriitorilordin România – Filiala Craiova, a Universitãþii din Craiova – Facultatea deLitere, precum ºi a Teatrului Naþional „Marin Sorescu“, iar finanþatorii aufost Consiliul Judeþean Dolj ºi Loteria Românã.

Debutul manifestãrilor, iniþiate de scriitorul Ioan Lascu, director deproiect, s-a produs cu un ciclu de conferinþe cu tema Ion D. Sîrbu – secre-tar literar la Naþionalul din Craiova, cu aportul lui Mircea Corniºteanu,Emil Boroghinã, Ioan Lascu, Nicolae Coande, Toma Velici. A urmat unspectacol-lecturã cu fragmente din câteva piese scrise de Ion D. Sîrbu:Arca Bunei Speranþe, Frunze care ard, Covor oltenesc ºi Pragul albastru.Au interpretat roluri din piesele menþionate actorii Ilie Gheorghe, MirelaCioabã, Angel Rababoc, Gina Cãlinoiu.

O expoziþie documentarã cu afiºe ºi fotografii din piesele dramatur-gului a fost amenajatã în foaierul teatrului. La Biblioteca Judeþeanã„Alexandru ºi Aristia Aman“ au fost audiate lecturile publice în limbileromânã, francezã ºi englezã ale unor tineri traducãtori, membri ai cercu-lui de profil Intercultura de la Facultatea de Litere. Opera vizatã a fostJurnalul unui jurnalist fãrã jurnal.

Omagierea lui Ion D. Sîrbu a continuat la Biblioteca francezã„Omnia“, unde au avut loc lucrãrile colocviului naþional pe tema Raporturivalorice ºi estetice stabilite între opera antumã ºi opera postumã a lui Ion D.Sîrbu. Au participat scriitori, universitari ºi cercetãtori din Iaºi, Piteºti,Petroºani ºi Craiova: Nicolae Oprea, Mihai Barbu, Marian Boboc, GeorgePopescu, Toma Grigorie, Mircea Moisa, Ioan Lascu, Nicolae Coande,Doru Nicolae Pãtru, Toma Velici, Flori Bãlãnescu, Dumitru AugustinDoman etc. La manifestãri a participat ca invitat de onoare soþia scriito-rului, doamna Elisabeta Sîrbu. La finalul simpozionului a fost citit un textscris de Paul Goma special pentru acest moment. Comunicãrile partici-panþilor urmeazã sã fie publicate într-un volum intitulat Caietele ColocviuluiNaþional Ion D. Sîrbu.

Pentru a încununa manifestãrile dedicate vieþii ºi operei lui Gary Sîrbu,duminicã, 28 iunie, în ziua împlinirii a nouã decenii de la naºterea lui, laPetroºani, pe zidurile a trei clãdiri unde a locuit cândva scriitorul, au fostdezvelite, cu concursul Sindicatului Liber al Minei Livezeni, plãci come-morative.

�

Cãrþi primite la redacþie

• Dan C.Mihãilescu,Despre omul dinscrisori: MihaiEminescu,Bucureºti:Humanitas, 2009.

• RaduConstantinescu,Clujul în ritm devals imperial:Interviuri, Cluj-Napoca: CasaCãrþii de ªtiinþã,2009.

Oana Cãtãlina Ninu, StãrileintenseOctavian Soviany, Mariioameni ai revoluþiilorCosmin Perþa, Bocete ºi Jelanii

• O necunoscutã la Paris. Foto: Ion Vartic

• Trei poeþi în Biblioteca de poezie a revistei Observator cultural:

– 90 de ani de la naºtere

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 3

ÎN ULTIMII patru ani, putem observa uninteres tot mai mare al clujenilor, al inte-

lectualitãþii, dar ºi al instituþiilor adminis-trative locale, pentru identitatea cultural-istoricã a oraºului. Astfel, au apãrut, pelîngã studii publicate în volume colective ºireviste de specialitate, atît în limba românã,cît ºi în maghiarã, cîteva cãrþi ºi albume,dintre care amintim: Cluj-Napoca, oraº almonumentelor, de Nicu Dragoº, Ghidul ilus-trat al Clujului, de Gabriela Popa ºi LiviuStoica, admirabilul volum al lui AsztalosLajos, Kolozsvár: Helynév- és településtörténe-ti adattár [Dicþionarul toponimic al Cluju-lui], Povestea oraºului-comoarã ºi Clujul goticde Lukács József, Clujul din cuvinte, o an-tologie în care 111 scriitori îºi destãinuielegãtura afectivã cu oraºul, Cluj – Kolozsvár– Klausenburg, album realizat de EdituraTribuna, Cluj – oraºul comoarã al Transilva-niei, operã a specialiºtilor Muzeului Na-þional de Istorie a Transilvaniei, recentulvolum de interviuri Clujul în ritm de valsimperial, al lui Radu Constantinescu.

În ultimele luni, o serie de proiecte, carevizeazã prezentarea trecutului ºi prezentu-lui oraºului, sînt iniþiate chiar de admi-nistraþia municipiului. Astfel, s-a pus pro-blema scrierii unei noi istorii a Clujului –întrucît pînã în ziua de azi existã doar douãistorii serioase ale oraºului, prima, scrisã înlimba maghiarã, între anii 1870 ºi 1888, decãtre istoricul Jakab Elek, iar a doua, apã-rutã în anul 1974, redactatã sub coordo-

narea academicianului ªtefan Pascu. A fostridicatã, din nou, problema emblemei, astemei oraºului, în sensul de a relua tradiþiafolosirii simbolului heraldic pe care admi-nistraþia Clujului îl folosea în anul 1377.Iar mai nou, au fost iniþiate, de cãtre pri-mãrie, consultãri în problema alegerii dateiîn care sã fie sãrbãtoritã ziua oraºului ºi închestiunea brandului municipiului.

Credem cã ziua unei aºezãri trebuie sãfie o datã semnificativã pentru întreaga co-munitate: o datã în care s-a petrecut uneveniment ce i-a influenþat istoria sau ziuaîn care este sãrbãtorit sfîntul protector allocalitãþii. În cazul Clujului, situaþia esteclarã: în data de 19 august 1316, regeleCarol Robert a ridicat satul Cluj la rangulde oraº; iar în data de 2 iulie 1405, împã-ratul Sigismund de Luxemburg a acordatoraºului Cluj titlul de oraº liber regesc,marcînd astfel stadiul superior în care aajuns urbea în Evul Mediu. În consecinþã,marcarea, prin sãrbãtoare, a faptului cãaceastã localitate a devenit Transilvania civi-tas primaria, adicã primul oraº al Transilva-niei, ar fi recomandabil sã fie fãcutã în-tr-una din datele amintite mai sus.

În acest punct intervin însã regulile eco-nomiei de piaþã, care obligã administraþiaoraºului sã þinã cont de principalul factorde dezvoltare al oraºului, de principalacomponentã a comunitãþii locale, de pon-derea acesteia în economia urbei. Estevorba despre studenþimea clujeanã. Trebuie

sã recunoaºtem cã prezenþa în Cluj a ºcoli-lor ºi a universitãþilor de prim rang, pre-zenþa în Cluj a unui numãr de aproximativ100.000-120.000 de studenþi a ajuns sãdetermine viaþa oraºului. Fãrã studenþi nuse mai organizeazã nimic semnificativ înoraº, pe prezenþa lor se bazeazã marile pro-grame, de rang naþional sau internaþional,care se desfãºoarã în Cluj. Pe de altã parte,ei sînt principalii consumatori ºi benefici-ari ai oraºului. Or, studenþii lipsesc din oraºîn lunile de varã, în lunile de vacanþã. Înconsecinþã, datele care ar trebui sã fie înmod tradiþional zilele Clujului îºi pierdvitalitatea din cauza absenþei studenþilor.Cei mai mulþi participanþi la dezbatereaorganizatã de primãrie au fost de acord casãrbãtoarea Clujului sã fie declaratã într-ozi (sau în mai multe zile) din luna octom-brie, cînd oraºul se umple din nou de stu-denþii universitãþilor clujene.

�

Zilele Clujului

• Piaþa centralã a Clujului, 1901

Portret

4 • APOSTROF

ÎN FILOSOFIA româneascã, cei mai mulþiautori s-au afirmat la intersecþia dintre

filosofie ºi literaturã, aºa cum bine observaprofesorul Ion Ianoºi în O istorie a filoso-fiei româneºti. Unul dintre filosofii contem-porani care face excepþie de la aceastã struc-turã sau interacþiune tipicã pentru culturaromânã este Andrei Marga, produs al uni-versitãþii clujene ºi format în timpul scur-tei liberalizãri de la sfîrºitul anilor 1960 ºiînceputul anilor 1970, care ºi-a construit ooperã filosoficã ce se sustrage în întregimedimensiunii literare. Domeniile sale pre-dilecte de lucru sînt istoria filosofiei, maiales în varianta sa modernã ºi contempo-ranã, apoi logica ºi, în al treilea rînd, fi-losofia politicã; li se adaugã, mai nou, fi-losofia religiei, prin care profesorul Marga

tenteazã o recuperare a totalitãþii fiinþeiumane.

În istoria filosofiei, Andrei Marga a dato monografie despre Marcuse (1980), oamplã monografie despre Habermas (ediþiaI, 1980, ediþia a II-a, radical refãcutã ºi am-plificatã, în 2005), studii semnificative des-pre pozitivism (Cunoaºtere ºi sens: Perspec-tive teoretice asupra pozitivismului, 1984),despre pragmatism (1992). La fel, cunos-cãtor realmente fãrã egal în spaþiul cultu-rii române al miºcãrii filosofice moderne ºicontemporane, Andrei Marga este autorulunei impresionante Introduceri în filosofiacontemporanã (ediþia întîi, 1988, ediþia adoua, mult amplificatã, 2002).

În logicã, profesorul Marga este auto-rul unei mereu reelaborate teorii a ar-gumentãrii, începutã mãcar în 1991 (cuRaþionalitate, comunicare, argumentare,continuatã în Introducere în metodologia ºiargumentarea filosoficã, 1992), pentru ca de

curînd, în 2006, sã ajungã la o masivã mo-nografie: Argumentarea. Conceputã pecoordonatele comunicãrii, monografia exa-mineazã minuþios validitatea ºi întemeiereadiverselor tipuri de argumentare. În final,autorul subliniazã cã, în epoca extrem-con-temporanã, a globalizãrii ºi a relativisme-lor extinse, ieºirea din relativism ºi gãsireaunui punct unitar de referinþã – care sã satis-facã nevoia de sens ºi de valoare a fiinþeiumane – îºi au un punct de sprijin în chiarraþionalitatea ºi universalitatea teoriei argu-mentãrii; teorie care pretinde raþionalitatenu numai condiþiilor formale de întemeie-re ºi de desfãºurare a discursului, ci care îºiextinde raþionalitatea ºi asupra scopurilor.

În ultimele douã decenii, profesorulMarga a lucrat sistematic în domeniile filo-sofiei aplicate pe realitatea istoricã extrem-contemporanã, naþionalã ºi continentalã,dînd studii pe care le-aº numi de filosofiaculturii, istoriei ºi politicii. Bazate pe o cu-noaºtere profundã a filosofiei contempora-ne ºi luînd în consideraþie cîmpul vast alrealitãþii istorice contemporane, AndreiMarga s-a ocupat atît de principiile dezira-bile ale unei reforme radicale a învãþãmîn-tului (Universitatea în tranziþie, 1996), cîtºi de principiile filosofice fundamentale aleunificãrii Europei (Filosofia unificãrii eu-ropene, ed. I, 1995; ed. a II-a, adãugitã,1997). Tot ceea ce filosoful asimilase dinstudiul pragmatismului ori din filosofiamodernã ºi contemporanã a continentuluia fost în felul acesta pus în serviciul unuiþel – istoric, politic, moral ºi axiologic – alRomâniei: intrarea de drept în continentulîn care se gãseºte de fapt. Andrei Margacrede cã orice fãptuire are o filosofie, untemei filosofic, cã o acþiune fãcutã în de-plinã cunoaºtere ºi cu deplinã raþionalitatea scopurilor are mai mari ºanse de izbîndãdecît un experiment neghidat de cunoaºtereºi de principii realiste ºi raþionale. (Fireºte,opinia sa nu este aceea a clasei noastre po-litice, iar politicianismul românesc – ca sãfolosesc sintagma fãcutã celebrã de Rãdu-lescu-Motru – este departe de principiulraþionalitãþii ºi-al competenþei, pentru carepledeazã mereu profesorul Marga.)

Pe aceastã bazã, o parte valoroasã ºi ex-trem de actualã a operei sale a fost dedicatãidentificãrii ºi interogãrii principalelor pro-bleme sau sfidãri pe care ni le aruncã re-alitatea extrem-contemporanã. Cotitura cul-turalã, cartea sa din 2004, examineazãmarea transformare în curs a Europei, de-clanºatã de prãbuºirea socialismului real. Ce a fost socialismul ºi cum este mai potri-vit sã îl numim? De ce a cãzut? Ce ºanse au• Delia ºi Andrei Marga

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 5

fostele þãri socialiste ºi cum pot ele reintraîntr-un curs normal al istoriei lor, care afost deturnatã de la matca fireascã? Ce pro-bleme ne ridicã tranziþia ºi cum pot fi elerezolvate? Acestea ºi multe altele sînt ches-tiunile cãrora, dacã nu le rãspunde întot-deauna, filosoful mãcar le circumscrie di-mensiunea. Deºi priveºte într-o perspectivãlargã, luînd în examinare întregul spaþiufost socialist, autorul abordeazã, implicit ºiexplicit, ºi problemele locale ale României,punînd diagnosticul: aceasta se aflã într-oeternã tranziþie ºi într-o crizã nepermis demult prelungitã, deoarece, considerã auto-rul, în loc sã facã o abordare frontalã a pro-blemelor sale, se macinã în cãutarea unorsoluþii „originale“, utopice, insuficient fun-damentate teoretic (adicã filosofic).

În ultimii ani – aºa cum sugereazã cîte-va dintre volumele sale, ºi anume Religia înera globalizãrii (2003), Filosofie ºi teologieastãzi (2005), Diagnoze (2008), precum ºidouã ample prefeþe la volume ale cardina-lului Ratzinger (2005 ºi 2008) –, interesulprofesorului Marga s-a lãrgit, incluzînd însfera preocupãrilor sale dimensiunea an-tropologicã, abordatã prin deschiderea pen-tru religie ca fenomen cultural major. Inte-resul sãu este perfect sincron cu unelepreocupãri occidentale de a relansa religiaca factor de unitate, de toleranþã ºi de dia-log între civilizaþii/culturi/credinþe diferite.Lumea este în crizã de sens, spune AndreiMarga pe urmele unor mari teologi con-temporani precum Hans Küng ºi JosephRatzinger, dezvoltarea tehnicã a mers îna-intea celei spirituale, globalizarea realã acomplicat lucrurile, relativismul filosofic adespuiat viaþa de sens, revoluþia ºtiinþificãpermite libertãþi care, fãrã control moral,pun omenirea în pericol, aºa cã omul însuºieste în primejdie; concluzia sugeratã este„înapoi la religie“ (de fapt: „înapoi la reli-gie, dar prin filosofie“!), aceasta conceputãca factor de unitate moralã, de toleranþãºi de speranþã; ºi, nu mai puþin, „înapoi laom“, un om cãruia îi sînt recunoscute nunumai facultãþile raþionale ºi pragmatic-efi-ciente, ci ºi cele afective.

Filosofia pe care o practicã Andrei Mar-ga este mai ales cea din afara liniei roman-tice (aceasta din urmã, mult mai bine pri-zatã în România). Acum, prin pãtrundereaîn spaþiul religiei, al antropologiei ºi al teo-riei valorilor, prin contactul cu autori pre-cum Rosenzweig, profesorul Marga dãsemne cã se apropie de stilul ºi temele filo-sofice care intereseazã tradiþional spaþiulculturii româneºti. Urmeazã oare sistemul?

�

Avangarda rusã

Lunare albiri, fumuriu pãmânt.Dalbe poieni, ogoare-n albe troiene.Caii absorbiþi de tulbure omãt,Sugere de sãnii. Piniºti cu Moº Ene.

Viforul tihnit încâlceºte gene.Noapte înlunitã adapã bãsniri...Somn suit în sãnii – adie-a fân cosit.Palide potcoave – de coase strãluciri.

Hei, cãiuþi, trãpaºi! Cai gonesc pe cãi!Cancan de caniculã învârtejitã-n vijelie...Bea, noapte, trage zãpadã turmentatã,Urlet de pustie, sinilie bãtãlie!...

Noapte... Noapte? În albele câmpiiJos... Jos? Pãmânt îndelung albicios.Al tornadei târn târºit peste întinsuri,Matã întunecime înflorind pufos.

* * *

Dacã în amurgStele ar ieºi în fugãUnele altora sã-ºi facã din ochiLa heleºteu,

Noi cu lanterne,Cu mici felinare electriceLe-am îngâna clipocitSincopat-mereu.

Lunata sãniilorAleksandr Kviatkovski

(1888-1968)

Lividã, zarea se destramãca serul ceþurilor tulburi,iar ici o scorburã – nara umflatãa unui uriaº ce-i gata sã strãnute.ªi-ar strãnuta buºteanul, el, strâmbeanul,dar n-are forþã ºi ceasu-ncã nu i-a venit.Cu gheare de gãinã scurma-voi, sã mã culc:în noapte rãtãceascã rãul, împiedicat.Slãbãnoagã-i ºi-ncã mioapã:vârtelniþa-n sucire, roatã-roatã.Nasul fost-a sfredelit ca nucaºi acrita vatã e-n gaurã, de mult.Nici sã scuipi n-ai unde! ªi saliva,adunatã din belºug, acumo înghiþi ca purpuriu noroi.Iar rãnile din cerul gurii cupuroiul lor acid te ard, te-nþeapãºi-n spate furnicãri parcã te-ar hãcui.Sã te-ntorci în sat?O, niciodatã!Sã te furiºezi pe sub garduri, hambare,cãci rudele de tine s-au dezisca de-un tâlhar.Mireasa Sonya...Doamne!ªi lacrimi îi þâºnirãdin ochii lui fãrã de geneºi-mbrãþiºând tulpina de mesteacãnde hohote se zdruncinã satirul.În tremur, rãul nopþilor se rupe din avortonul iadului, acololângã buºtean ºi povârniº silvan.Pe buze, vlãguit, alunecã sinistruverdele tampon – un cocoloº de vatã...(1913)

�

Traducere ºi antologie de

StricatulVladimir Narbut

(1888-1938 sau 1944)

Ori sã se revizuiascã, primesc! dar sã nu se schimbe nimica;

ori sã nu se revizuiascã,primesc! dar atunci sã se schimbe

pe ici pe colo ºi anume în punctele… esenþiale!

(I. L. CARAGIALE, O scrisoare pierdutã)

„CÂNDVA, TÂRZIU în toamna anului1985, jumãtate din populaþia de

rinoceri albi din Kenya a dispãrut subit – unsingur rinocer alb vânat de un braconier...“

Cam aºa începea un articol din revistaNational Geographic – un numãr din 2006.Ideea este cã rinocerii dispar, elefanþii dis-par, dispar rechinii...

Un institut din Australia se strãduieºtesã cloneze un tigru tasmanian cu geneleextrase dintr-un embrion din întâmplareconservat. Pentru ce atâtea eforturi? Cu ba-nii cheltuiþi pentru asta am putea obþine –pentru cã ne aflãm cu gândul în Australia –oi mai mari, mai productive, cu lânã maifinã, cu carne ºi lapte mai gustoase...

Rãspunsul este evident: menþinerea bio-diversitãþii.

Zeci de specii de plante ºi animale dis-par zilnic din lume – ºi dispar definitiv. Nu-i nimic! – o sã spuneþi – vor apãreaaltele. ªi dinozaurii au dispãrut ºi-au apã-rut pãsãrile ºi mamiferele, ba chiar ºi oa-menii.

Partea proastã e cã nu-i deloc aºa! Re-strângerea arealelor, creºterea poluãrii, mã-rirea zonelor locuite de oameni fac sã numai aparã specii noi, ci doar sã ne despãr-þim – pentru totdeauna – de cele vechi.

IMPUNEREA UNEI limbi ca unicã limbã decomunicare în Uniunea Europeanã s-ar

putea face în douã moduri:a) ca limbã cu adevãrat comunã, impu-

sã a fi cunoscutã ºi vorbitã – în paralel culimba natalã, desigur – de cãtre toþi cetãþe-nii þãrilor membre ale Uniunii;

b) ca limbã comunã pentru guvernanþiiºi oficialii europeni, pentru actele ºi docu-mentele emise de Uniunea Europeanã,eventual ºi de cãtre guvernanþii ºi funcþio-narii statelor membre.

Sã analizãm pe rând cele douã variante.În mod vãdit, cunoaºterea de cãtre toþi

europenii a unei limbi comune ar duce laavantaje enorme. Ce economii uriaºe s-arface! N-ar mai fi necesare armatele de trans-latori, traducãtori ºi profesori de limbi strãi-ne (dupã un timp, fiecare ar învãþa limba„europeanã“ de la pãrinþi, educatoare ºi în-vãþãtori). N-ar mai fi necesarã editarea înmai multe limbi a cãrþilor tehnice, a manua-lelor, costurile de comunicare ºi informareprin internet s-ar ameliora considerabil. ªice facilitãþi! Muncitorii ºi specialiºtii ro-mâni se vor putea duce în Franþa, Germa-nia sau Anglia ºi – pentru cã nu doar lim-ba va fi comunã, ci ºi legislaþia, cunoºtinþele

ºi pregãtirea se vor uniformiza – nu vor maiîntâmpina nicio dificultate de adaptare. De-sigur, ºi nemþii: când va fi nevoie de ei înGermania, vor lucra în Germania, când vorfi utili în Anglia, se vor duce acolo.

Aº putea aprofunda analiza. Se cer omie de siderurgiºti în Suedia: se vor anali-za resursele ºi se vor trimite o mie de si-derurgiºti din þãrile membre. ªomajul vascãdea aproape de zero, întreprinderile nuvor mai rãmâne fãrã mânã de lucru, totulva funcþiona ca într-o mare uzinã în carefluxurile de oameni, de materii prime, desubansamble, de produse finite sînt atentraþionalizate, dirijate, trimise în debite con-trolate exact acolo unde este nevoie, exactatunci când este nevoie.

S-ar putea merge ºi mai departe. De cesã utilizãm doar o limbã comunã? ªi case-le se pot tipiza (proces, de altfel, deja destulde avansat), ºi mobilierul, îmbrãcãmintea(desigur, adaptatã dupã climã), hrana etc.Se va ajunge la crearea unei uriaºe între-prinderi cu o organizare perfectã, cu ran-dament maxim.

Bineînþeles, fiecare naþiune, ba chiar fie-care comunitate îºi va pãstra specificul ºitradiþiile, culoarea sa particularã. Românulva vorbi româneºte acasã ºi limba europea-nã – care va fi ea – la serviciu, la cumpãrã-turi, pe stradã. Va mânca sarmale ºi mãmã-liguþã acasã cu familia ºi pizza, hotdog,hamburgeri ºi mâncare chinezeascã la can-tinã. Va bea acasã Cotnari ºi Murfatlar(Uniunea Europeanã se va îngriji, dupã ungrafic bine pus la punct, de aproviziona-re) ºi votcã, whisky ºi gin cu coca-cola laieºirile cu colegii de serviciu internaþionali(parcã-mi sunã destul de cunoscut, mai pu-þin mãmãliguþa, sarmalele ºi Murfatlarul).Dar hai sã împingem absurdul pânã la ca-pãt: românul va purta acasã iþari ºi bundiþã,iar scoþianul kilt, în timp ce pe stradã vamerge în uniforma Uniunii Europene. Iarpentru pãstrarea arhitecturilor naþionalese vor organiza „muzee ale satului“ cu caseenglezeºti cu ziduri din cãrãmidã aparentãacoperite cu iederã, case olandeze cu aco-periºuri þuguiate ºi contravântuiri exterioa-re din lemn alb, case franþuzeºti cu lucar-ne triunghiulare la mansarde ºi geamuri cuochiuri mici. Se pot chiar organiza staþiunicu specific naþional: hanuri româneºti dinbârne de lemn cu hangiþe – bilingve, bine-înþeles! – cu ie ºi fotã, care vor servi tochi-turã ºi þuicã de prune, berãrii germane cuchelneri rotofei – mai e nevoie s-o spunem:bilingvi – în cãmãºi albe, pantaloni negribufanþi ºi cizme din piele, care ne vor aducela mese caltaboºi aburinzi ºi halbe cu capacpe platouri de lemn, cafenele franþuzeºtiunde vom bea absint din pahare de sticlãgroasã, amestecat de noi înºine cu apã dincarafe pântecoase, ori coniac din bolurienorme. Iar toate acestea vor funcþionapeste tot în Europa, pentru ca nimeni sã nu

uite specificul naþional, culoarea particularãa comunitãþii, oriunde ar fi...

LIMBAJUL ESTE legãtura, mecanismul caremenþine o comunitate unitarã. Desigur,

nu este singurul mecanism: mai sunt reli-gia, cultura, interesele de grup ºi multe al-tele. Însã dacã unul dintre aceste mecanis-me se defecteazã apar disfuncþii grave în totsistemul. Religia poate provoca, nu poateîmpiedica rãzboiul. Au existat ºi din pãca-te vor mai exista probabil rãzboaie reli-gioase, însã religia comunã nu i-a împie-dicat, de pildã, pe germani ºi francezi sãse lupte în repetate rânduri. Cultura ºi ori-ginea comunã a englezilor ºi americanilorn-au fost un obstacol în calea Rãzboiuluide Independenþã. Interesele comune nu-iopresc pe suniþi ºi ºiiþi de-a pune la caleatentate sângeroase unii împotriva celor-lalþi, de multe ori sinucigaºe.

Când vedem câteva furnici cãrând ungrãunte, gândim: uite ce bine colaboreazã,cum unele împing, iar altele trag povara,când, de fapt, furnicile trag grãuntele întoate direcþiile, iar deplasarea se face dupãrezultanta sumei vectorilor (de multe ori osingurã furnicã s-ar descurca mai bine sin-gurã decât cu ajutorul suratelor).

Ei bine – veþi spune – dar nu se puneproblema renunþãrii la tradiþii ºi nici la lim-ba naþionalã.

Daþi-mi voie sã mai utilizez o metaforã.Pe un carton presãrãm piliturã de fier ºi pla-sãm dedesubt un magnet. Constatãm cã pi-litura capãtã o anume configuraþie, paresã capete un sens. Dar ce se întâmplã dacãplasãm doi sau mai mulþi magneþi? Desi-gur, ºi atunci pilitura capãtã o anume gra-ficã, rezultat al sumei vectorilor determinaþide atracþia fiecãrui magnet, dar cea mai ma-re parte a forþei de atracþie se va cheltuipentru anularea altor forþe de atracþie.

Tendinþa fiecãruia dintre noi este sã cãu-tãm calea cea mai directã spre scopul propus(maximizarea profitului cu un minim decheltuieli). Uneori, nu avem scopul precisconturat, alteori nu gãsim, din lipsã de abi-litate, calea pe care s-o urmãm ori intervinalte scopuri, care ne obligã sã urmãm ruteocolitoare. Însã dacã în familie toþi cunoscºi limba „X“ oficialã, ºi limba „Y“ maternã,dupã o vreme celor mai mulþi li se va pãreaefortul prea mare de-a le utiliza pe amân-douã. ªi cum magnetul cel mai puternic vafi „X“, vor sfârºi prin a renunþa la „Y“.

Nu vã cer sã mã credeþi pe cuvânt; amsã dau un exemplu cunoscut.

Imigranþii italieni ºi sicilieni, cei mai nu-meroºi imigranþi din America începutuluide secol trecut, se stabileau în cartiere locui-te tot de imigranþi italieni; lucrau în echi-pe cu conaþionali de-ai lor, conduse de ºefibilingvi, cumpãrau de la magazine italieneºi frecventau localuri italiene. Majoritateanu ºtiau – ºi nici nu erau interesaþi sã cu-

6 • APOSTROF

Multilingvism înUniunea Europeanã

Paul Mihalache

noascã – limba englezã. În schimb, copiiilor nãscuþi în America, mergând la ºcoli delimbã englezã, cu colegi americani „pursân-ge“, se simþeau înstrãinaþi de pãrinþii lor,vorbeau engleza-americanã pe cât posibilfãrã accent strãin, renunþau la paste pentrubiftec ºi la vinul roºu, dulce, pentru whisky,mergeau la cluburi de dancing – într-uncuvânt, încercau sã se integreze. Erau jenaþide pãrinþii lor care se adunau seara pe strã-duþele înguste din Little Italy ºi discutaudespre rude pe care le ºtiau doar din poze,într-o limbã pe care ei aproape o uitaserã,sub frânghiile de rufe care se întindeau dela o clãdire la alta ºi sub ferestrele de la caremamele lor îºi împãrtãºeau în gura marenoutãþile pe deasupra strãzii. Totuºi tineriiamericani „pursânge“ nu-i acceptau, îi nu-meau macaronari, nu-i invitau niciodatã lapetrecerile ori la partidele lor de tenis, nu le invitau surorile la dans, îi tratau – pentrua folosi un eufemism – ca pe niºte purtã-tori ai maladiei lui Hansen, ce mai! Preþulplãtit pentru a se integra era mare – deºi einici nu realizau asta: înstrãinarea de rudelelor, pierderea identitãþii naþionale, rupereade tradiþii – ºi în schimb nu primeau nimicdin ceea ce ei nici nu realizau cã au plãtit.Terminau prin a se aduna în gãºti de cartier,încercând sã obþinã prin violenþã ceea ce nuobþinuserã prin eforturi de adaptare. ªi maitârziu intrau în bandele de mafioþi alcãtuitetot din imigranþi italieni. Iatã ce pãstrau dinidentitatea naþionalã: bandele erau alcãtui-te pe principii etnice...

SÃ FIE oare la noi – ºi spun „la noi“ în în-þelesul de Europa –, în ziua de azi, alt-

fel? ªi mai ales – pentru cã nici nu s-ar pu-ne neapãrat problema deplasãrilor masivede populaþii departe de casã, ca sã nu maivorbim de mijloacele mult mai rapide ºimai facile de deplasare din ziua de azi – s-ar ajunge oare la acelaºi rezultat? E vorbadoar – pentru simplificarea comunicãrii, efi-cientizarea informaþiei ºi crearea unor va-lenþe – de deschiderea unor porþi posibile,nu obligatorii – de cunoaºterea impusã aunei limbi comune. Cum la ºcoalã s-ar pre-da tot în limba natalã, ar fi practic obliga-torie ºi cunoaºterea acesteia.

Da, dar cunoaºterea limbii natale ar fiobligatorie doar pe durata ºcolii ºi mulþi arproceda ca elevii tocilari, care învaþã pe derost lecþia de geografie ºi iau nota zece, iarmai târziu, dacã-i întrebi ce capitalã areAustralia, îþi vor spune: Sydney; imediat ceobligaþia asta plicticoasã va înceta, cei maimulþi nu-ºi vor mai bate capul sã vorbeascão limbã „moartã“ doar de dragul tradiþiei.Acum, când singura limbã obligatorie esteromâna, vedem (ori mai degrabã: auzim)deja „vedetele“ TV ºi mulþi puºti sau tineriori chiar oameni maturi vorbind o limbãhibridã: „ªi acum «guest starul» emisiuniinoastre: cântãreþul de muzicã popuula-rããã!!!... Iooon Dolãnescuuu!!!“

Cât despre specificul naþional, ce sã maispun! S-a umplut þara de formaþii româneºticare, ce-i drept, cântã mai mult sau mai pu-þin în româneºte, însã – pe lângã cã ma-joritatea „cântã“ manele – „cântã“ (adicãvorbesc) rap. Ba sunt cântãreþi – cã altfelnici nu pot sã le spun! – care cântã folclorromânesc, dar transpus tot pe stil rap!

Sã nu ne facem iluzii: putem face bi-lingvi din 10%, 20% din populaþia uneiþãri, în niciun caz din 70%, 80% sau100%. Încercaþi sã vorbiþi franceza în par-tea flamandã a Belgiei!

Nu, s-ar ajunge la limbi corcite ºi agra-mate formate din perechi de limbi pentrucare ne-ar trebui armate de translatori dezeci de ori mai mari ca acum. Iar costurile?Crearea unor naþiuni ºi popoare care nu vormai ºti cine au fost Shakespeare, Baude-laire, Goethe sau Eminescu; vor ºti înschimb de Adi Mutu ºi de Adi Minune.

SÃ VEDEM însã ce s-ar întâmpla dacã nus-ar cere decât oficialilor Uniunii Euro-

pene ºi eventual guvernanþilor ºi funcþiona-rilor þãrilor membre sã vorbeascã o limbãcomunã.

Am sã încep prin a face o glumã: celpuþin în România, ar trebui sã se înceapãde la a-i învãþa, pe majoritatea, româneºte.Dar – deºi gluma asta e tragic de lipsitã decomic – sã trecem la chestiuni serioase.

Care ar putea fi limba oficialã a UniuniiEuropene?

Bineînþeles, engleza! – vor spune engle-zii; noi am avut cel mai mare imperiu dinistoria omenirii, peste vapoarele noastre ºipeste vorbitorii de limbã englezã nu apu-nea niciodatã soarele. ªi apoi, noi l-am datpe Shakespeare!

Ba, franceza! vor sãri francezii. Parisula fost Oraºul Luminilor ºi noi l-am dat peBaudelaire!

Dar de germanã ce spuneþi? – vor în-treba mai timid nemþii. La urma urmelor,suntem urmaºii lui Kant ºi Goethe, ai luiBeethoven ºi Bach, iar acum suntem þaracu cea mai mare populaþie din Uniune...

Da – se vor repezi ceilalþi –, dar l-aþi datºi pe Hitler! V-am bãtut doar pentru caacum sã vorbim cu toþii nemþeºte?

Lãsând gluma deoparte, problema estefoarte spinoasã: orgoliul. Orgoliul l-a fãcutpe Lucifer, Prinþul Dimineþii, sã fie alungatdin Cer ºi sã târascã dupã el o treime dinOºtile Domnului! Orgoliul i-a fãcut pe

francezi sã tragã în flota foºtilor lor aliaþienglezi la Mers-el-Kebir (Oran, Algeria),pe Hitler sã-l sacrifice pe von Paulus îm-preunã cu armata a ºasea la Stalingrad saupe japonezi sã prelungeascã rãzboiul pier-dut cu americanii.

Conducãtorii Uniunii Europene suntschimbaþi o datã la cinci ani. Ce vom face?Vom schimba ºi limba unicã o datã la cinciani pentru a mulþumi pe toatã lumea? Cumcredeþi cã ar accepta francezii ca parlamen-tarii lor europeni sã vorbeascã engleza dupãbãtãliile de la Poitiers ºi Crécy sau dupãTrafalgar ºi Waterloo? Sau englezii sã ac-cepte germana dupã blitz-ul asupra Londreiºi bombardamentul de la Coventry? Vedemce patimi ºi violenþe declanºeazã un meciinternaþional de fotbal ºi ne putem imagi-na cã o naþiune mare ºi orgolioasã ar accep-ta aºa o „jignire“ ca limba altei naþiuni sãfie consideratã mai importantã ca a ei?

Bun, sã gãsim altã variantã, care sã nutrezeascã patimi ºi orgolii: esperanto. Daresperanto nu este o limbã funcþionalã, în eanu se pot exprima fãrã echivoc legile, hotã-rârile ºi actele Uniunii Europene. Sã aºtep-tãm pânã va fi pusã la punct ºi-abia apoivom reveni la aceasta.

Pot însã sã propun o soluþie mai potri-vitã! O limbã care nu e europeanã, ca sã nustârneascã invidii, este vorbitã de cei maimulþi oameni de pe glob, este veche ºi ro-datã: chineza!...

Intenþiile celor care propun – într-o formã sau alta – instituirea unei limbi uniceeuropene pot fi – pânã la proba contrarã,cel puþin – foarte bune, dar realizarea se vadovedi o utopie. Iadul e pavat cu bune in-tenþii...

Sau nu...�

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 7

• Foto: Martin Greslou

8 • APOSTROF

Despre povestirea cu tâlc

BRAªOVEANCÃ PRIN naº-tere ºi locuire, clujeancã

prin studii, dar mai alesprin ºcoala echinoxistã princare a trecut, RuxandraIvãncescu (debut absolut în1984, în Echinox) era dejaun nume (re)cunoscut laapariþia, oarecum surprin-zãtoare, a romanului sãu Marañon sauAdevãrata istorie a descoperirii Lumii Noi(Editura Cartea Româneascã, 2008, 734 depagini; Premiul Colocviului romanului ro-mânesc de la Alba Iulia). Eseurile, studiilecritice ºi cronicile literare fuseserã urmatede trei volume consistente ºi bine recepta-te de criticã: O nouã viziune asupra prozeiromâne contemporane (1999), ªtefan Ago-pian (monografie, 2000), Paradisul povesti-rii – memorie ºi realitate trãitã în povestireatradiþionalã (2004). Se poate bãnui deja cãRuxandra Ivãncescu îºi scrie romanul subdouã impulsuri: pe de-o parte, impregna-rea teoreticã a cititoarei miºcându-se, ani înºir, prin pãdurea de simboluri a povestirii;pe de altã parte, subiectul însuºi, înþelesca bunã cale de a pune prelung ºi nelitigiosîn discuþie o temã eternã a prozei: relaþiadintre ficþiune ºi realitate, ambele informa-te bogat ºi imprevizibil de memorie (citeºte:tradiþie, tensiune ºi contaminare între isto-ria mare ºi istoria mãruntã, interpretare în/sub vremuri, remaniere multiplu condiþio-natã a detaliilor etc.). Sigur cã, în acestecondiþii, „cititorul va gãsi de toate în roma-nul masiv ºi dens al Ruxandrei Ivãncescu:savuroasã prozã de reconstituire istoricã,intrigã senzaþionalã cu inserturi fantastice,reflecþii discrete asupra modului în care(tocmai) se scrie un roman de aventuri,umor ºi ironie alãturi de gravitate ºi roman-tism“ (Al. Cistelecan).

Laitmotivul „povestea e calea“ se spri-jinã pe descoperirea cã, „departe de a se lãsadecisiv influenþatã ºi absorbitã de literatu-ra cultã ºi de cultura scrisã, povestirea tra-diþionalã influenþeazã în continuare lumeacãrþii ºi a mentalitãþii moderne“. În plus,„harul de a povesti (pe care autoarea îl are,dar îl ºi deprinde dintr-o situare conforta-bilã în descendenþa marilor povestitori ro-mâni), de a da naºtere naraþiunii-pattern[...] este singura licoare aducãtoare de ne-murire, chiar ºi pentru zei ºi regi“, iar „dis-pariþia oficialã a instituþiilor arhaice funda-mentale, care au fost mitul ºi ritualul, nua dus la dispariþia lor efectivã [...] Nucleelenarative din mit au fost preluate de alte na-raþiuni: legenda, basmul, epopeea. Apoi deromanele cavalereºti, de roman, de arta ci-nematograficã, de mass-media“.

Interesul/farmecul romanului de faþã stãîn abila, delicata rãsturnare de perspectivã.Mitul e adus în scenã prin amãnunþitã, do-cumentatã ºi, deopotrivã, fantasmatã demi-tizare, iar ritualul coboarã din solemnitateafigurilor consacrate, de prim-plan, în lumeasecundã, dar nicidecum secundarã a fãcã-torilor cvasianonimi ºi gureºi ai istoriei.Povestea, labirinticã (marañon înseamnãlabirint, de unde numele peruan al Amazo-nului, dar cuvântul are ºi o melodie femi-ninã ºi alintatã, ambiguã ºi ispititoare, pro-miþând ea singurã aventuri ºi dez-vãluiri),nu respectã calea bãtutã de secole, ci se aba-te scoþând la ivealã o lume colcãindã, fre-mãtândã. Întâmplãrile imaginate ºi recon-stituite de prozatoare sunt „transcrise“ deLouis Dunois (señor Luis). Debarcarea din1492 în Lumea Nouã se dovedeºte, pas cupas, doar în micã mãsurã opera lui Co-lumb, trimisul Isabellei de Castilia. FraþiiMartin ºi Vicente Pinzon au ºtiut ºi au gãsitcalea înaintea lui. Reparatorie pentru ei,povestea instrumentatã de Ruxandra Ivãn-cescu „reparã“, în fond, marginalizarea ºimarginalitatea. Aºa capãtã sens chiar ºi pre-zenþa în poveste a hangiþelor românce. For-fota de stup a personajelor þese o convin-gãtoare atmosferã de epocã. Povestitor carese respectã ºi care îºi iubeºte instrumenta-rul cu îngãduinþa ºi licenþele oricãrui îndrã-gostit, Ruxandra Ivãncescu scrie „cu un pi-cior în erudiþie, cu celãlalt în magie... înacea magie simpateticã presupunând trans-punerea în gândul ºi lãuntrul cuiva“ (veziMarguerite Yourcenar, notele la Memoriilelui Hadrian). Identificarea cu toate perso-najele face ca spectacolul sã fie de om-or-chestrã, împrumutând voci ºi costume dupãcerinþele scenei ºi momentului povestit, in-trând în canon cu sine, modulând fraza înnuanþe infinitezimale pentru a asigura di-versitatea, dar ºi unitatea. Adevãrul poveºtii– în sens estetic ºi deci existenþial – þinede forþa expresivã a cuvântului care o înci-freazã pentru a o deschide înspre om. Ac-þiunea sa are loc dinspre Text înspre Lume,nu invers. Altfel spus, faza documentãriieste asimilatã ºi suspendatã, aglutinatã, lu-mea nãscându-se din nou din jocul cuvin-telor care prolifereazã stãri ºi nuanþe im-ponderabile, deschise mai multor lecturi.Pedanteria descrierilor e menitã sã ambi-guizeze enunþurile. De altminteri, cartea eþesutã anume din aºteptãri, paranteze, di-gresiuni, avansãri ºi retrageri de ipoteze, îndoieli ºi fandãri, toate întãrind „teza“adevãrului multiplu ºi multiplicabil. Iatã osecvenþã aleasã aproape la întâmplare:

În aºteptarea lui don Martin, mã strãduiamsã îmi fac ºederea la Palos cât mai plãcutã.ªi, într-o searã, am descins, împreunã cu Alfonso ºi Enrique, la o cârciumã vestitã,unde petrecerea ne-a fost mai plãcutã caoricând. Vinul dulce ºi gros de la „MândrulCavaler“ mã fãcu sã am chef de vorbã, ºivorba chema alte ºi alte ulcioare cu vin. În

timp ce sporovãiam ca în vremurile vesele dela Paris, am întrezãrit o siluetã femeiascã dincale-afarã de atrãgãtoare, cu priviri langu-roase, pe care le arunca de sub o glugã demãtase. Iar picioruºul ce se ivea de sub man-tia-i lungã arãta la fel de ademenitor ca ºimâna gingaºã ce pãrea a-mi face semne dechemare. [...] Când sã mã uit la ea mai bine,femeia dispãru. Apoi, când mã necãjeam maitare cã am pierdut-o, ea reapãru, de data astamai aproape de mine, repetând ºi mai lim-pede semnul de chemare. Frumoasa învãluitãmai apãru ºi dispãru de câteva ori, apoireapãru în uºa ce dãdea în stradã. Cu min-tea înfierbântatã de poveºti despre focoasemaure ascunse prin alcovuri spaniole, darºi de preaplinul vinului bãut, m-am repezitdupã ea [...] Apoi, s-a fãcut întuneric. [...]Am adormit sau am leºinat, nici pânã în ziuade astãzi nu ºtiu ce s-a întâmplat. M-am tre-zit strângând în braþe silueta ce-mi pãrea afi a frumoasei din sala „Mândrului Cavaler“.[...] Apoi am auzit în beznã, alãturi de mine(chiar în urechea mea), un chicotit ciudat,drãcesc, nu tocmai potrivit cu graþioasa meanãlucã. În timp ce dibuiam sã gãsesc o lu-mânare pe care s-o aprind, cineva mi-o luãînainte ºi, în lumina palidã a fãcliei tremu-rate, am zãrit lângã mine cea mai hâdã arã-tare femeiascã pe care putea s-o fi borâtvreodatã pântecele Iadului. [...] Cu pãrulmãciucã în cap ºi sudori de gheaþã pe spi-nare, am vrut s-o rup la fugã, însã picioare-le-mi erau de cârpã. Am apucat-o în patrulabe spre uºã, am ieºit în coridorul întune-cat ºi am încercat sã dau de o ieºire. ªi nugãseam decât uºi care dãdeau în alte ºi altecoridoare întunecate...

Borges credea cã nu se poate scrie despreprezent, martorii, capricioºi, þi se uitã pesteumãr ºi pot cârti cu dovezi „verificabile“ latot ce spui. În schimb, trecutul, despre careCamil Petrescu ºtia deja prea bine cã eremaniabil, poate fi repovestit, iar cãutareatimpului pierdut e un viciu încã nepedepsit.În schema general recunoscutã a unei largacceptate tradiþii, poþi introduce detaliioricât de libere. Fundalul e asigurat de enci-clopedia comunitarã. Aici, în acest chenarschiþat din câteva culori tari ºi neaºteptat dedurabile, jocul tãu se poate desfãºura învoie. Riscul asumat e însã cel al absenþeioricãrui efect pipãibil. Noile poveºti din-spre prezent spre trecut nu pot schimbanimic fundamental. Miturile seculare suntde neclintit. E, pânã la un punct, cam ceeace se întâmplã cu istoria literarã. Desco-peririle de detaliu dupã ani de cercetat ar-hive ºi documente ard scurt în presã, învreo carte, dar nu intrã în desenul cel vechi,reaºezându-l, decât cu mari eforturi ºi ex-trem de rar. Raftul istoric al locurilor co-mune e bine pus la punct ºi rezistent. Cãr-þilor cu situare istoricã li se va recunoaºtesavoarea povestirii, picanteria noii viziuni,suspansul va fi degustat ºi transmis din gurãîn gurã, dar enciclopediile nu-ºi vor modi-fica articolele tocmai puse în discuþie. Tre-cutul „imposturat“ la un moment dat (in-terpretarea ca imposturã e deja, pentrumine, o noþiune asumatã – orice interpre-tare þine ºi, pânã la urmã, ia locul „obiec-tului“ interpretat, fie ºi temporar, coinci-denþa fiind definitiv exclusã) acceptã oricâtealte imposturãri, dar cea dintâi, asumatã dememoria colectivã ºi de tradiþie, e greu declintit.

O carte pe cât de plãcutã la lecturã, peatât de bunã de pus pe gânduri.

�

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 9

a fost o vreme

când mã ataºam de obiecte.mai ales de anume obiecte.

pe la zece ani erau capacele de bere cehoslovacãstrivite cu un bolovan pânã deveneau asemeni monezilorcu ele agoniseam cutii de chibrituri cu inscripþiidin þãri pe care nu mai sper sã le vãd vreodatãla capãtul unui joc care nu mai are acum nici mãcar nume.

a urmat colecþia de bricegecolecþia de praºtii cioplite din alun chiar de minesau cea de undiþe care n-a servit niciodatã singurul peºte pe care l-am prins tot încerca sã-mi spunã ceva ºi eu nu înþelegeam mi s-a fãcut fricã ºi l-am aruncat înapoi în

Olt.

apoi colecþia de sârmuliþe colorate din vremea când în cartier se construia centrala telefonicãauzisem la televizor ceva cu recuperare refolosire risipãaºa cã împleteam brelocuri multicolore pentru chei pe care le pierdeam inevitabil.

colecþia de timbre a fost preschimbatã dupã douã sãptãmâni de negoþ în bicicletãla rândul ei transformatã în chitarã receiar cea din urmã a devenit încet un Petit Robert jerpelitcu care aveam sã-mi câºtig apoi zilele – un fel de-a spune.

eram acum pe picioarele meleaºa cã am pornit noi colecþiide umeraºe de lemn apoi de linguri de lemn repede devenitã serviciu de masãpentru douãzeci ºi patru de persoanepentru cã bãieþelul care le vindea în centrul oraºului era moþ ca ºi bunicii meiºi mai ales era mereu rupt de foamesentiment care de-asemenea nu îmi era întru totul strãin

nu ºtiu ce s-a întâmplat cu toate obiectele asteaniciunul dintre ele nu mai e acum cu minemi-am amintit de ele aiurea în seara asta privindu-mi o unghie

strivitãpe vremea când îndreptam capace de bere cu cãrãmida.

ar lua prea mult sã vorbesc despre cãrþis-au cam dus ºi ele ºi uneori îmi zic cã bine-au fãcuttotuºi mi-amintesc o copertã de carte ruseascãpoate „povestea unui om adevãrat“ dãruitã mie când împlineam nouã aniîn dedicaþie colegul meu tibi adãugase cã mã iubeºte pentru cã învãþ binenu demult am aflat cã tibi a muritcred totuºi cã n-am învãþat suficient de bine.

ei s-au dus ele s-au dusobiectele s-au dus.

mi-amintesc din când în când de unul foarte dragpurtat îndelung în geamantane ºi rucsacuriera o cutie de pepsi de metal de 330 de mililitricumpãratã cândva din rapidul de vienaºi bãutã cu nesaþ pe peronul gãrii din cluj

în cinstea dezgheþului sau a îngheþului sau a încãlzirii globale.

þineam cutia de pepsi într-o vitrinã pe care o lustruiam mereualãturi erau douã diplome de poezie ºi un pahar cu periuþe de dinþi.fumam ºi adunam chiºtoacele lungi în cutia de pepsi încercând astfel sentimentul pe care probabil îl aveau cei care depuneau la CEC pe atunciuneori luam cutia ºi o cântãream distratchiar dacã nu-mi venea sã fumezcând era plinã mã cuprindeaun sentiment de stabilitate foarte necesarîntr-o epocã în tranziþiemult înainte de salariu ea se goleaºi asta mã arunca într-o stare de disperareîn care nici mãcar fraze precum „tout aboutit à un livre“,sau „l’enfer, c’est les autres“nu mai îmi spuneau absolut nimic.din ziua de salariu fumam cu metodã temeinic o vremestingând þigãrile la jumãtate pentru a restabili precarul echilibru.

acea cutie de pepsi m-a însoþit vreo zece ani.a dispãrut la o curãþenie de Paºte sau Crãciunsau în vreo mutare.

de-atunci totul a început sã meargã prostnimic n-a mai fost ca înainte nici pepsi nici þigãrile fabricate de-acum în românianici fiinþele nici obiectelenici aºteptarea nici disperarea

nu mã mai ataºez de obiecte nu mai sting þigãrile la jumãtate ºi în general nu mai fac nimic constructivsuflu fumul în cercuri ºi îmi spun cã sunt ºi eu aidoma uneia din aceste colecþiilãsate în urmã fãrã pãrere de rãuîntâi mãselele de minte apoi zâmbetulpe urmã sclipirea din ochi la vederea primei zãpezi câteva scurte vieþi abandonate luate de la capãt abandonateoricum fãrã mare valoare de schimboare ce urmeazã mã-ntreb cu o curiozitate distratãde entomolog privind prin lupã gângãniileºi în cele din urmã propriile degetechiar nu mi-e fricãaºtept

�

Poem de

Tompa vs. Ionesco

DEBUTUL PARIZIAN al lui Ionesco s-a produs cu o piesã care relua – cu nece-

sarele retuºuri datorate schimbãrii contex-tului micii culturi româneºti care îl oripilape autor cu împrejurãrile culturale aulice ºipromiþãtoare din Hexagon – joaca serioasãdin Englezeºte fãrã profesor. La aceasta se adã-ugau, desigur, ºi noutãþile aduse de întâm-plare, precum bolboroseala actoriceascãdatoratã unei amnezii de o clipã, care a scosla suprafaþã ceea ce avea sã fie titlul straie-lor franþuzeºti ale piesei: La cantatrice chau-ve. La curent cu experimentul lui TristanTzara din Moineºti în barul Voltaire de laZürich, cu o sensibilitate consonantã cuavangardismul anilor ’20, dar alimentatã deverbiajul fascist ºi comunist al anilor dina-inte ºi de imediat dupã rãzboi, autorul aatins, încã de la debutul în limba lui Molièrede la Teatrul Huchette, o coardã sensibilã aEuropei postbelice în curs de recompunere.Scrâºnetul celor douã sisteme, unul totali-tar, în Est, ºi altul democratic, în Vest, se-chelele omenirii dintre rãzboaiele mondialeîntruchipate de o clasã de mijloc care ºi-apierdut în mai multe feluri referinþa (ºi re-ferinþele) debuºau în mod clar într-un rãz-boi rece care, la urma urmei, nu constituiadecât ancadramentul unei drame – hilare –a incomunicabilitãþii ºi inaderenþei, a sen-zaþiei de pararealitate, a... absurdului, semneindubitabile ale alterãrii fiinþei umane. Poatecã aºa se explicã forþa de impact a formuleiteatrului ionescian (ºi beckettian, ºi adamo-vian etc.) asupra tinerilor neajunºi încã dinurmã de rinoceritã, pentru care Bérenger,„omul ionescian“, rãmâne întruchipareaarhetipalã.

În Cântãreaþa chealã însã nu se salveazãnimeni. Asistãm mai degrabã la desfãºura-rea – cu „turle ºi sobe“ – deplin grohãitoa-re a cliºeelor ºi scenariilor care þin loc deîntâmplãri, de sens, de comunicare ºi caresemnaleazã vidul; un adevãrat „joc de-amasacrul“ în care, biologic vorbind, numoare nimeni, dar altminteri toatã lumeae cam moartã. Existã totuºi acolo un vid alexistenþei familiale, al celei sociale, al vor-birii ºi al celorlalte limbaje, complemen-tare (cel gestual, de pildã), care odinioarã marcau condiþia umanã, separând-o de ani-malitate. În piesa dramaturgului aclimatizatla Franþa de dupã rãzboi, toate acestea sepetrec într-un timp mort, dat peste cap –unde sunetul pendulei marcheazã aiureaorele, spunând, de fapt, cã timpul nu maiare nici înþeles, nici coerenþã –, într-o incintãburghezã (spaþiu anomic de o aparenþã tra-diþionalistã) unde cuplul este o fisurã, iarprietenia înseamnã alienare, în timp ce au-toritatea, oficialitatea îºi poartã sclipitor însemnele doar pentru a marca mai distinct

cã din ea nu a mai rãmas nimic, cã e perfectinutilã ºi, la urma urmei, fictivã. În fine,Anglia familiilor Smith ºi Martin – înþelea-sã ca topos al ritualurilor, tradiþiilor ºi com-portamentelor maximal predictibile în vir-tutea unui etos ºi a unei moºteniri istoricespecifice („insularitatea“ britanicã) – se reco-mandã de la sine ca loc unde, mai mult caoriunde, aceastã vidare de sens, alunecare înhaos existenþial ºi în cacofonie a fiinþãrii sevede de la distanþã.

În montarea pe care Tompa Gábor o în-cearcã la Teatrul Naþional din Cluj însã,dintr-un motiv care îmi scapã, totul se pe-trece într-o „cutie cu iluzii“ (de fapt, mario-nete), sacrificându-se tocmai sensul revo-luþionar latent al piesei, referirea la aici ºiacum. Cu o intuiþie discutabilã, regizorultrateazã avertismentul ºi diagnosticul io-nescian ca pe o extravaganþã, acordându-iacelaºi rol amuzant ºi oarecum decorativ pecare l-ar atribui cineva unei cutiuþe cumuzicã. Lucrurile par sã stea astfel pentrucã, dacã e o incintã pentru pãpuºi din cârpeºi lemn, nu mai e realitate, iar dacã spaþiulrespectiv este izolat convenþional, rãmâne sãfie altceva decât lumea în care, nemijlocit,trãim. Viziunea sa îl poartã pe regizor, prinurmare, mai degrabã cãtre guignol ºi com-media dell’arte; gãselniþã suculentã ºi re-compensantã imagistic ºi scenic, dar destulde departe de intenþia sarcasticã ºi metafi-zicã a autorului piesei, care se ia în seriosºi evidenþiazã un alt tip de tragic, nu baga-telizeazã. Spaþiu al dinamicilor mecanice ºi al sforilor, cutia cu iluzii mai are dreptaliat ºi timpul compact, numai ºi numai alei, decupat din curgerea normalã a secun-delor ºi minutelor printr-un artificiu marcaZenon din Eleea, tot aºa cum cutiuþele muzicale de odinioarã reluau la infinitaceeaºi arie gingaºã, inexpresivã, moartã.Aici nu încap însã evoluþii ºi nici nu esteposibilã vreo istorie, înþelegând prin aceas-ta succesiunea temporalã generatoare deevenimente ºi având protagoniºti, eroi.Dupã cum zice Ionesco, totul este „Teatruabstract. Dramã purã. Antitematicã, an-tiideologicã, antirealist-socialã, antifilozo-ficã, antipsihologicã de bulevard, antibur-ghezã, redescoperire a unui teatru liber“.Cât despre istoricizarea ºi localizarea princostume – Mr. Martin, deºi are pãrul verde,poartã un kilt, indicându-ºi clar provenienþascoþianã, Ms. Martin e costumatã aidomafaimoasei Mary Poppins, în timp ce Mr. &Ms. Smith schimbã între ei o rochie ºi unpantalon împrumutate parcã din Revizorulgogolian –, ea contravine declaraþiilor ex-prese ale lui Ionesco, ce nu voia în ruptulcapului ca prin Cântãreaþa chealã sã criticemoravurile englezeºti, ci þintea mai sus ºi înaltã parte. „[Nicolas] Bataille mi-a atrasatenþia, pe bunã dreptate, cã piesa aceastaar putea fi luatã drept o satirã englezeascã.Ceea ce nu era cazul“, spune, iarãºi, Ionesco.Însã Tompa Gábor face la Cluj tocmai

aceasta: o excelentã satirã englezeascã; unacare i-ar fi putut plãcea ºi tovarãºuluiCeauºescu, dornic sã facã plimbãri în caleaº-ca reginei, însã dispus oricând sã observegogomãnia ºi lipsa de consistenþã – even-tualã – a capitaliºtilor; deci ºi a englezilor!

De aici încolo, trucurile regizorului seþin lanþ. Apare Arlechinul, un personaj ili-cit de care e nevoie pentru a inversa în modvizibil ºi subliniat sensul scurgerii timpuluiîn cutiuþa cu Smith-i, Martini ºi... alte ma-rionete. Inutil însã, câtã vreme pendula, care bate orele luând-o razna, la diverse in-tervale de timp, aratã clar cã timpul acela nueste nicidecum timpul istoric, al fiziciinewtoniene, ci unul aleatoriu, nici mãcar alsubiectivitãþii, ci al unui timp-netimp, scosîn afara realitãþii sociale. În 1982 sau 1983,montând Englezeºte fãrã profesor cu studenþiifilologi din trupa Ars Amatoria & Fiii, Ion Vartic folosea ºi el gãselniþa cu inver-satul timpului acþiunii, care la Tompa mar-cheazã contrapunctul, „timpul secund“ alspectacolului. Atunci ºi acolo, efectul eracoroziv ºi aducea, cumva, cu acele replay-uri care, la televizor, marcheazã fazele celemai izbutite ale meciurilor de fotbal. Dinpãcate însã, la Tompa, toatã refacerea acce-leratã, de-andãratelea, a piesei repetã ceea cese ºtie deja: cã ordinea derulãrilor este alea-torie ºi ranversabilã, cã suferã de minus-sens, cã e rizibilã ºi grotescã, având simplafuncþie de coregrafie existenþialã purã.

Dezicându-mã decis de lectura iones-cianã propusã de regizor, mã declar însã în-cântat de un alt versant al efortului regizo-rului. Cu mãiestrie ireproºabilã, el activeazãîn actorii sãi latenþele cele mai creatoare, pri-lejuindu-le minunate performanþe actori-ceºti. Elena Ivanca (Ms. Smith) iese din rea-lismul jocului pe care i-l ºtim, întruchipândo ancadraturã umanã rezonabilã a nimicu-lui, la limita dintre naivitate ºi psihiatrie. Lafel ºi Angelica Nicoarã (Ms. Martin), cualura ei de spaghetã istericã bine temperatãde parfumul inefabil al politeþii aberante. Seîntrece pe sine Cãtãlin Herlo (Mr. Smith),dolofan precum personajele lui Botteroaduse pe scenã, într-o partiturã gogolianã,de Mona Chirilã, chiar la Teatrul Maghiarde Stat pe care îl conduce cu inegalabilãdibãcie Tompa Gábor însuºi. O mare sur-prizã este Adrian Cucu (Mr. Martin), maicu seamã în dialogul în oglindã cu pro-pria-i soþie, unde stupoarea profundei necu-noaºteri a partenerilor de viaþã rãzbate cuforþã la suprafaþã. Pendulând între tiparelepersonajelor Charlot ºi Sherlock Holmes,Irina Wintze (Menajera Mary) se achitã custrãlucire de formula acestei scindãri care,iarãºi, trimite la tipuri umane într-o piesãcare ar trebui sã întruchipeze – îi dau iarcuvântul autorului – „niºte personaje gãu-noase, socialul pur: cãci sufletul social nuexistã“. Ionuþ Caras (Cãpitanul de pom-pieri) are dezavantajul cã însuºi textul pie-sei îl împinge într-un unghi cliºeizat, cãcipompierul avid de incendii se regãseºte atâtîn 451 Fahrenheit al lui Ray Bradbury, cât ºi– mai recent ºi mai derizoriu, fiindcã e sem-nul coborârii la nivelul cliºeisticii de masã –într-un promo publicitar al PRO TV, undepompierii scot flãcãri din tulumbe, anun-þând pãsãri de foc. Cu toate acestea, el îºijoacã decontextualizarea agravatã de gingã-ºie cu aerul convins al unui paranoic învacanþã, obþinând efecte spectaculare. Ma-rele sacrificat al întregului spectacol este,poate, ºi marele virtuoz al întâlnirii: Silvius

10 • APOSTROF

Scena clujeanã

HECUBA SAU... Leul lui Fundulea. Înultimii ani, vara, cînd mã întorc acasã,

pentru mici vacanþe, am avut norocul sãprind cîteva spectacole insolite: Purificareºi O varã fierbinte pe Iza, la Cluj, Pescãruºul,la Sibiu, ºi altele. Vara asta am fost curioa-sã sã vãd Hecuba, montatã la catedrala –neterminatã – greco-catolicã. Excelentãideea regizoralã de a alege rotonda cu arca-de neacoperitã a catedralei: un loc potri-vit pentru o tragedie greacã, deoarececonþine, vrînd-nevrînd, o sacralitate „natu-ralã“. Cum de-a lungul anului sînt însã oconstantã spectatoare parizianã, cunoscîn-du-i prea bine pe tragedienii de la Théâtredu Soleil, mi-am dat seama curînd – o spunfãrã nicio aroganþã – cã actorii clujeni dez-vãluie o evidentã lipsã de culturã a specta-colului tragic. Într-o scenografie „naturalã“,perfectã, am avut parte de o interpretareactoriceascã naivã ºi rudimentarã, de icne-tele stereotipe ale Melaniei Ursu, acompa-niate de rãstelile ºi arþagul aheilor. Nicioºtiinþã a frazãrii ºi ritmãrii tragice, exte-rioritate goalã ce nu-þi dã niciun fior – astaa fost spectacolul. La toate astea le punecapac apariþia lui Agamemnon. Mai exact,atunci sar toate capacele. Agamemnon urlãdin cap în coadã într-un asemenea hal, încîtmi s-a pãrut cã a rãsãrit din trupa de dul-gheri a lui Fundulea; drept care mi-a venitpe datã în minte celebrul vers: „Bis leul!Bis leul! Rãcneºte încã o datã!“ Amuzatã,mi-am întrebat în ºoaptã vecina de ban-chetã, ce avusese amabilitatea sã mã aducãla spectacol, cine-i performerul. Dînd dinumeri, vecina mea l-a întrebat la rîndul eipe vecinul sãu din stînga, care la rîndul luia ridicat din umeri...

*

C ÎNTÃREAÞA CHEALÃ, în regia lui Tom-pa Gábor. În 27 iunie, Teatrul Naþio-

nal din Cluj a prezentat premiera specta-colului Cîntãreaþa chealã de Ionesco, înregia lui Tompa Gábor.

Dupã cum se ºtie, Cîntãreaþa chealã(1950) are o versiune primã, Englezeºte fãrãprofesor (1942-1949), în limba românã;versiunea primã este la rîndul ei precedatã,dupã cum mãrturiseºte Ionesco, de o schiþã– tot în românã – din anul 1942, apoi deSclipiri ºi teatru, care dateazã din 1946 –conform dactilogramei incomplete publi-cate de Mircea Popa în revista clujeanãApostrof (în 1998) ºi celei complete publi-cate de Mariano Martín Rodríguez (în2008, în Spania). Pieseta Englezeºte fãrãprofesor – ºi exerciþiile care au precedat-o –

„prefaþeazã în absolut întreaga istorie euro-peanã a teatrului absurdului“, dupã cumobservã eseistul clujean Ion Vartic. Aº adãu-ga cã e o mare ºansã a culturii române de adeþine în patrimoniul ei, adicã în limbaromânã, aceastã antipiesã scrisã de Ionescuînainte de a fi devenit Ionesco.

Aceasta este deci, pe scurt, istoria tex-tului pe care l-a pus în scenã Tompa Gáborla Naþionalul clujean ºi la a cãrui premierãam avut bucuria sã asist. Marelui regizorclujean i-a ieºit un spectacol perfect ca unceasornic elveþian. Despre universul perso-najelor lui Ionesco, unii exegeþi au remar-cat cã este, mai ales la început, o lume a„marionetelor, bine închise în cutie“, cãci„universul lui Ionesco este o pãpuºerie pli-nã de «fiinþe mici»“, iar „Teatrul lui Iones-cu dã cu adevãrat senzaþia de lume a pã-puºilor cu cheiþã, care funcþioneazã – adicãemit paralogisme, într-un coºmaresc duetal surzilor – atîta vreme cît le-a fost rãsu-citã cheiþa“ (am citat din eseul intitulat UnGorgias de Bucureºti, 1992). Ei bine, bazîn-du-se pe mecanica agitatã ºi vidã a perso-najelor, Tompa Gábor a creat un spectacolextraordinar: scena este o cutie de pãpuºi,în posesia unui elegant pãpuºar în frac –Paul Basarab. El deschide cutia, rãsuceºtecheiþa, iar personajele se animã, se pun înmiºcare ca niºte marionete mecanice. DlTompa Gábor a reuºit sã îºi sincronizezeperfect echipa, astfel încît actorii – ºi anumeCãtãlin Herlo, Elena Ivanca, Adrian Cucu,Angelica Nicoarã, Irina Wintze, IonuþCaras ºi Silvius Iorga – joacã la unison, întruchipînd perfect pãpuºile puse în miº-care de resortul mecanic. O scenã ului-toare, de mare intuiþie regizoralã ºi de exce-lenþã actoriceascã, este finalul: pãpuºileparcurg, cu miºcãri accelerate demenþial, totspectacolul în sens invers, dinspre final spreînceput, pentru a se lãsa închise de cãtrestãpînul ºi proprietarul lor, de cãtre „Pro-prietarul cutiei cu iluzii“, înapoi, în cutialor de pãpuºi. Intuiþia regizoralã cãreia i-adat chip Tompa Gábor a fost excepþiona-lã, iar jocul mãiastru al actorilor i-a confe-rit acestei viziuni un suport artistic ideal.

Spectacolul, cu siguranþã, este maiproaspãt decît acela de la Théâtre de laHuchette, la care ºi parizienii, ºi turiºtii seduc în mod ritual, cãci a devenit un monu-ment al Parisului. Iar prin trei elemente alesale, spectacolul de la Cluj este foarte înspiritul lui Ionesco. E vorba, în primulrînd, de structura circularã a Cîntãreþeichele, care a fost exemplar marcatã scenic,

pe deasupra într-un ritm extraordinar, cepretinde actorilor un efort maxim de con-centrare; mi s-a pãrut limpede cã oriceeroare de miºcare ar distruge mersul înapoial mecanismului, care fascineazã exact prinrepeziciune ºi precizie. Apoi, modul în careregizorul scoate în evidenþã, prin compli-catele miºcãri ºi înveºmîntãri ale lui Mary,atît de parodiatul „teatru poliþist“, de careera obsedat Ionesco, ar fi al doilea element.În al treilea rînd, felul cum regizorul a înrã-mat întreaga antipiesã într-o cutie de pã-puºi trimite direct la debutul editorial abso-lut al lui Ionescu, ºi anume la Elegii pentrufiinþe mici, volum care conþine, cum se ºtie,metafizica ionescianã: omul este o „fiinþãmicã“ ce stã în palma Atotputernicului,pentru cã lumea nu este altceva decît tea-trul de pãpuºi al lui Dumnezeu.

Tompa Gábor nu este la prima monta-re a Cîntãreþei chele. Au precedat-o alte cîte-va, prima fiind în 19921, la Teatrul Maghiardin Cluj, dupã cum am aflat din caietul-program al spectacolului. Eu însãmi am vã-zut a doua variantã, aceea prezentatã ºi laparizianul Athénée. Iar acest fapt m-a fãcutsã mã gîndesc cã dl Tompa Gábor este dinfamilia heraclitienilor. Precum Heraclit, ca-re a ºtiut cã nu ne putem scãlda de douã oriîn aceeaºi apã a unui rîu, cãci timpul, adicãapa, a trecut, a curs, s-a schimbat, ºi TompaGábor, pasionat de aceastã piesã ionescia-nã, „se scaldã“ într-o realitate aceeaºi, darmereu nouã. Cu alþi actori ºi cu alt public,el însuºi acelaºi, dar de fapt altul – cãci „acurs“ în timp –, regizorul îºi perfecþioneazãviziunea sa interpretativã a bijuteriei tea-trale care este Englezeºte fãrã profesor aliasCîntãreaþa chealã. Îmi vine sã spun ºi cã dl Tompa Gábor este ca un mare violonist:îºi cîntã partitura favoritã pe fiecare vioarãde calitate la care are acces. Sã felicitãmtrupa de actori a teatrului clujean cã a fosto vioarã bunã!

�

Notã1. E vorba într-adevãr de spectacolul din

1992, comentat la vremea respectivãîn revista noastrã de cãtre Bodó A.Ottó; ulterior, cînd am sãrbãtorit 90de ani de la naºterea lui Ionescu, amrepublicat, în numãrul pe noiembrieal revistei noastre, comentariul foar-te interesant al dlui Bodó. (Notaredacþiei)

Iorga (Arlechinul) este, ca mai mereu înultimele sale apariþii, un contorsionist, unmartir, un artist al foamei ºi nemiºcãrii. Per-formanþa trebuie salutatã, fiindcã nu estedeloc uºor sã stai astfel vreme de un ceas ºi jumãtate, mai cu seamã când, între timp,în cutia cu iluzii pendulul bate orele cunemiluita.

Cântãreaþa chealã de la Naþionalul clu-jean se dovedeºte, astfel, un Ionesco fãrã Ionesco, dar cu mult Tompa ºi beneficiindde o garniturã de actori excelentã.

�

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 11

• Cîntãreaþa chealã, de Ionesco, în regia lui Tompa Gábor. Foto: Nicu Cherciu

(Urmare din numãrul anterior)

ÎN CELE din urmã, volu-mul lui Toma Pavel, Gân-

direa romanului, creºte dinepisoade hermeneutice foar-te pasionale, din interpre-tãri ale operelor reprezenta-tive pentru epocile invocatepe parcursul analizei. În-tr-un plan de o mai maregeneralitate, autorul mãrturiseºte cã a doritsã surprindã, în prima parte, „felul în caregenurile narative premoderne concep per-fecþiunea umanã“, pentru a examina, în adoua, „tentativele moderne de a examinaaceastã perfecþiune în lumea experienþei co-tidiene“. Definiþia cu care lucreazã teoreti-cianul care „gândeºte“ romanul este unaantropocentristã ºi tradiþionalistã („gen carepriveºte individul prin prisma aderãrii salela ideal“), ceea ce sunã cu atât mai încu-rajator pentru susþinãtorii noului umanismcultural, cu cât vine din partea unui teore-tician al ficþionalismului de talia lui TomaPavel. Argumentul autorului este cã roma-nul – cum s-a mai spus, deºi nu la fel deplastic – „înflorea singur ºi de capul lui“înainte de secolul XVIII, profitând de mareasa adaptabilitate formalã, tematicã ºi ima-ginativã. În schimb, de îndatã ce a semnatpactul verosimilitãþii (concurând realitatea)ºi pe acela al modernismului (concurândpoezia ºi muzica), el a fost silit sã abdice dela diversitatea sa anterioarã, precum ºi sãaccepte o disociere a receptãrii (între reacþiaelitist-criticã, valorizând modernismul caexperiment formal, reacþia auctorialã, valo-rizând nevoia de accesibilitate publicã, ºi,în fine, reacþia publicului larg, valorizândlectura ca relaxare).

De remarcat este faptul cã istoria roma-nului nu poate fi, pentru Toma Pavel, decâto istorie a receptãrii, respectiv a felului încare romanul a fost „gândit“ de la o epocãla alta. Presupunerile sale despre schimbã-rile de interes ale scriitorilor ºi ale criticilorse organizeazã în jurul receptãrii (fie ea pu-blicã sau specializatã). Pânã ºi definiþia delucru oferitã conceptului depinde de recep-tor, autorul preluând-o pe aceea larg in-formalã care considerã romane cãrþile care„de-a lungul secolelor au fost primite ºi citi-te ca romane“. În acest context, capitolelededicate povestirii ºi nuvelei devin episoa-de obligatorii ale „gândirii romanului“.Totuºi, chiar ºi aceste capitole sunt conce-pute din perspectiva distanþelor pe care lestabilesc cu reperul cãrþii: de pildã, oprin-du-se asupra temei iubirii, autorul semna-leazã felul în care, ca formã, nuvela nu sepreteazã la reprezentarea iubirii idealiste

(perfectã ºi independentã faþã de exterior,ca în romanele idealiste), ci eventual iubi-rii tragice (înrãdãcinarea personajului înlume ºi în „mediu“ precondiþionând eºeculidealizãrii).

Impresionantã, în fiecare paginã dinGândirea romanului, este o anumitã atmo-sferã nonelitistã, mulþumitã cãreia, fãrã asacrifica nimic din calitatea judecãþilor devaloare, interpretarea se întoarce cãtre argu-mente de bun-simþ precum acela cã roman-cierii ºi-au dorit mai întâi sã spunã o po-veste care sã fie cititã, ºi numai accidental ºisecundar ºi-au dorit (unii dintre ei) sã mo-difice paradigme ori evoluþii literare. Dem-ne de tot interesul sunt, de aceea, conside-raþiile despre deosebirile dintre „scriitorulde geniu“, „scriitorul de succes“ ºi „scriito-rul important“, respectiv influent în evo-luþia genului. Aceastã atmosferã trebuiepusã în legãturã ºi cu particularitatea sti-listicã a cãrþii, reprezentatã de frecvenþapropoziþiilor memorabile, nu într-un senscãutat epatant, ci într-unul de o colocvia-litate (absolut academicã) de cea mai bunãcalitate. Iatã un pasaj despre omniscienþã:

aceastã imagine a autorului, fiinþã vorbã-reaþã, omniscientã, uneori inoportunã, nuîncepe sã fie necesarã [...] decât în momen-tul în care, prin complicitatea scriitorilor cuinimã simþitoare, protagoniºtii romanuluiajung sã vorbeascã, la persoana întâi, desprefrumuseþea incomparabilã a sufletului lor, ºicând, în alte romane, o voce ºi mai puternicãîi pune pe aceºti sublimi palavragii la locullor.

Accentul intervenþiei lui Pavel nu cade atâtpe prezentarea transformãrilor din istoriaromanului, cât pe manipularea lor realistãºi modernistã. „Prezentând aceastã retrage-re a imaginaþiei ca pe o victorie a bunu-lui-simþ“, critica realistã a clãdit (cu con-cursul romancierilor înºiºi) încrederea însine a romanului direct proporþional cu dorinþa acestuia de a adera la adevãrul socialºi psihologic al omului modern. Sãrãciriiparadigmatice aduse de victoria de secol XIXa realismelor i s-a adãugat aceea la care ro-manul a fost obligat de experimentalis-mul modernist de secol XX, care, din avântrevoluþionar, bagatelizeazã importanþa tra-diþiei. Numai cã romanul nu se confor-meazã întru totul directivelor culturale aleepocilor ºi tocmai aceste momente de in-surgenþã constituie carnaþia demonstraþieidin Gândirea romanului. Meritã spus cã nudespre o rãsturnare de canon este vorba,ci despre lectura operelor canonice în aceas-tã nouã luminã. Dacã ar fi sã stabilesc lacald principala reuºitã a demonstraþiei lui Pavel, aº spune cã ea este tocmai deten-

sionarea competiþiei canonice. Dezbatereaasupra canonului nu intrã, tocmai de aceea,în Gândirea romanului, ea rãmânând secun-darã faþã de nevoia de a repune în discuþie,pe poziþiile majore care li se cuvin, romaneexpediate într-o zonã derizorie de cãtre oreceptare criticã tributarã ea însãºi unor ata-ºamente extraliterare sau paraestetice (faþãde „adevãr“ ca nucleu al artei, faþã de „ino-vaþie“ ca obligaþie artisticã).

Nu voi insista asupra a ceea ce repre-zintã Gândirea romanului pentru istoricii ºiteoreticienii romanului: este limpede cãavem dinainte ultima apariþie fundamentalãîn domeniu. Cartea nu se rezumã la a dese-na (în culori ºi nuanþe!) o istorie a roma-nului, ci scrie simultan o istorie a receptã-rii, polemicã faþã de câteva dintre cele maiautoritare teorii ale romanescului (v. „isto-ria naturalã“ a lui E. Rohde, „istoria proce-deelor“ a lui M. Bahtin, „istoria socialã“ alui I. Watt sau „istoria speculativã“ a luiG. Lukács) ºi în mãsurã sã modifice felul încare citim astãzi roman. Mi se pare absolutnecesar de precizat cã acest ultim volumal lui Toma Pavel reprezintã ºi o sintezã deautor: poate cã numai în Fragmente desprecuvinte am fi putut bãnui cât de mult cre-diteazã teoreticianul lumilor ficþionale gus-tul estetic. Pentru cã totul porneºte de aici,de la un moment problematic în care o tra-diþie a receptãrii, o istorie monumentalãultragiazã judecata de gust. În sprijinul acesteia din urmã vin ulterior argumenteistorice, critice, dar nucleul dur al argumen-tului rãmâne (mãcar în pretext) cel estetic.În aceastã ordine de idei, Gândirea roma-nului este o carte de recitire (cum au maiscris Anton Dumitriu la noi sau Matei Cã-linescu), respectiv o revizitare a marilorcãrþi, dincolo de supraspecializarea ºtiinþi-ficã, pentru a recunoaºte în lectura roma-nului o formã inegalabilã de plãcere ºi decunoaºtere. Nu în ultimul rând, acest vo-lum de teorie ºi istorie a romanului esteîn sine un roman cu personaje-cãrþi: la fi-nal, Toma Pavel ne lasã sã ghicim acest lu-cru (pe care-l bãnuiam deja) atunci când sereferã la cartea abia încheiatã ca la „povesteape care am spus-o“.

�

12 • APOSTROF

Întoarcerea la roman

(II)

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 13

D O S A R

Sunt un autor de fragmente

Convorbire cu

Cioran: Când a vãzut ziarul1, portãreasamea, bineînþeles, a fost extrem de mulþu-mitã ºi ºi-a comparat fotografia ºi cameracu cea a portãresei lui Julien Green. Gãseacã era mult mai bine la ea… În sfârºit… Înorice caz, în anul urmãtor, a fost rândulmeu. Acestea fiind spuse, proiectul era sim-patic. Însã toate astea sunt niºte întreprin-deri oarecum… destul de îndoielnice, nuºtiu… Tipul2 ãsta e un miliardar, cred…Voia sã facã fotografii pe malul mãrii. I-amspus cã refuz. Totuºi, nu era sã mã depla-sez, sã merg la 200 de kilometri ca sã facpoze! Aºa cã i-am propus malurile Senei.ªtiþi ce motiv i-am invocat, cã mulþi dintreprietenii mei s-au înecat acolo. În cele dinurmã, a vrut sã vinã aici, cu niºte aparateenorme. Asta mi-a provocat teamã ºi gân-duri negre! Când am vãzut operaþia aceea

grotescã, era nevoie de patru oameni ca sãmonteze aparatele… Dar tipul, foarte inte-ligent, foarte cultivat, am vorbit tot timpuldespre budism… Însã n-am primit nicio-datã fotografiile! Mi se pare inadmisibil, era cel mai neînsemnat lucru….

Laurence Tacou: Sunteþi considerat unmoralist, ce pãrere aveþi despre asta?

C.: Nu e bine. Moralistul, acesta e un cu-vânt care are acest sens numai în francezã.Moralistul, în toate limbile, înseamnã tipulcare se ocupã de moralã. În Franþa, mora-listul e cel care reflecteazã asupra omului ºicare scrie fragmente. (râsete) Asta e mora-listul francez, Pascal, Chamfort… Nu areacelaºi sens în englezã, e un termen speci-fic francez. Moralistul e tipul care scrie frag-mente ºi care bate câmpii. (râsete) Eu sunt unautor… cum sã spun oare? Sunt un autor defragmente. Am scris cãrþi care nu sunt frag-mente, dar genul meu e mai degrabã frag-mentul, care e ºi un gen de leneº. Pentru cã

am remarcat cã la început, în sfârºit, primacarte pe care am scris-o în francezã, Tratatde descompunere, nu e un fragment, e o car-te care se susþine. Am scris douã sau treicare nu sunt cãrþi de moralist, dar pe mã-surã ce m-am dezgustat de scris, am scrisdin ce în ce mai multe fragmente, ºi acumaproape cã nu mai pot scrie altceva. E unsemn de obosealã, într-un anume sens.

L. T.: Dar la dumneavoastrã asta provinedintr-un dezgust faþã de scris?

C.: În parte, da. Pentru cã ce-nseamnã asta„sã scrii fragmente“? E o tradiþie într-ade-vãr franþuzeascã. Existã foarte puþini mo-raliºti în Germania, în Anglia de aseme-nea foarte puþini. În loc sã scrii o paginã,nu scrii decât o propoziþie, sau douã, sau ofrazã. ªi atunci, foarte adesea, am scris untext de douã sau trei pagini ºi nu am pãs-trat decât concluzia. Asta înseamnã cã amtãiat întreaga dezvoltare teoreticã, tot dru-mul parcurs.

�

• Cioran. Foto: Sophie Bassouls

1. Egoistul de lux, care publica pe atunci o seriede convorbiri ºi fotografii cu portãreseleunor „celebritãþi“.

2. Richard Avedon, fotograf.

L. T.: Vorbind despre Valéry, aþi spus cã eo mare nenorocire sã fii înþeles….

C.: Da, dar nu intenþionat, pentru cã nufacem totul în mod voluntar. Când scrii, nupoþi spune: am scris asta din cutare motiv.În principal, lucrurile pe care le scriu suntlegate numai de experienþe, de viaþa mea,de lecturi. Dar atunci când scrii nu existãcontinuitate, nici nu ai vreun scop. Oricefragment e plin de o lume în sine ºi de un ade-vãr, deci fragmentar, neapãrat fragmentar,care se poate contrazice cu cel care urmeazã.Nu are o viziune coerentã asupra lumii, eo suitã de stãri sufleteºti sau de fantezii, saude nu ºtiu ce… E discontinuu, se datoreazãoboselii de a demonstra. De ce am spus cu-tare lucru? De ce sã mai scriu acum încãzece fraze ca sã justific? Ei bine, nu meritãosteneala, asta merge pentru profesorii carescriu cãrþi ºi care þin cursuri. Un profesorvorbeºte o orã întreagã despre o temã pecare ar fi putut sã o formuleze în douã fra-ze. Dar e umpluturã, nu-i aºa? Trebuie sãvorbeºti, trebuie sã scrii, sã demonstrezi. Eibine, atunci când scrii într-adevãr, nu de-monstrezi.

L. T.: Aþi scris: „Când cobor în stradã, amchef numai sã ucid!“

C.: Nu-i chiar aºa. Mai sunt câteva cuvin-te. Este „când ies în stradã, la vederea oa-menilor, singurul cuvânt care îmi vine înminte este sã anihilez“. O ziaristã germa-nã foarte, foarte cunoscutã mi-a reproºataceastã frazã. I-am explicat atunci – pentrucã nemþilor trebuie mereu sã le explici – cãatunci când scrii lucruri din astea, existãdouã genuri de texte, cele care se datoreazãunui capriciu ºi cele care corespund uneiconvingeri. Nu în fiecare zi când ies în stra-dã am chef sã omor pe toatã lumea. Mi sepoate întâmpla, dar nu în fiecare zi, sauchiar foarte rar. E catastrofal dacã vedeþi înasta un adevãr general. Trebuie sã faci deose-birea între capricii, jocuri intelectuale ºi con-vingeri. Existã fraze care corespund uneiconvingeri profunde, acestea sunt niºte ade-vãruri, dar existã alte fraze care nu sunt aºaceva, care sunt într-adevãr niºte capricii.

L. T.: Dar vã amuzã totuºi sã lansaþi aºa, caniºte petarde, fraze atât de provocatoare?

C.: ªtiþi, în fond, în ce mã priveºte, n-amscris mult, pentru cã sunt destul de leneº;

pentru cã gãsesc cã nu trebuie sã scrii preamult; dar atunci când am scris, tot ce-amfãcut a corespuns unei necesitãþi interioa-re. Asta poate fi o rãzbunare. Scrii foarteadesea ca sã nu pocneºti pe cineva. Îi faci unportret în trei rânduri. Îþi satisfaci o nevoie,uneori profundã, alteori imediatã. Cititorule cel care trebuie sã simtã ce ai gândit în-tr-adevãr, convingere realã sau joc intelec-tual. Evident, nu poþi sã spui la capãtulfiecãrei fraze dacã e serios sau nu. Când amscris fraza asta apropo de „sã omori oame-nii“, asta corespundea unei senzaþii foarteputernice… ªi de ce se spun acest gen delucruri? Pentru cã singurul mod de a te de-barasa de obsesii ºi de capricii este sã lescrii. Nu existã decât o terapeuticã, expre-sia, aceasta este ºi justificarea scrisului. Teelibereazã de o apãsare ºi de un capriciu, uncapriciu poate fi neplãcut… Este singuraterapeuticã. Este o curã pe care o faci prinexpresie. Evident, nu totul e serios, dar to-tul poate avea un sens, ºi e ca un gen spe-cial, pentru cã cel mai adesea sunt niºteadevãruri de moment. Cheful de a pocni pecineva nu e un chef permanent. Rãzbuna-rea intelectualã e nevoia de a pocni univer-sul. Când eram în Italia, un ziarist mi-a ci-tat fraza asta ºi m-a întrebat dacã amasasinat pe cineva în viaþa mea. Am spus cãnu, dar cã, dacã aº putea uneori sã omor petoatã lumea, aº face-o cu plãcere. Din ne-fericire, nu-mi stã în putinþã. (râsete) Darasta nu înseamnã cã am chef de asta în fie-care zi. Cu siguranþa nu! (râsete)

L. T.: Dar asta se adreseazã unei mulþimi…

C.: Universului!

L. T.: Se adreseazã uneori unei persoane înparticular?

C.: Sigur, e evident! Cel mai adesea. Însãcheful de a suprima genul omenesc îl aretoatã lumea în sine. Unii mai rar ºi alþii maides. E evident cã dacã, în viaþa mea, aº fiavut posibilitatea sã purific aerul, sã deba-rasez, sã lichidez omul, oamenii mai degra-bã… aº fi fãcut-o în momente de… toatãlumea e furioasã. Furia e nevoia de a distru-ge. Eºti furios pe cineva, dar poþi fi furiosºi pe om ca atare. Sentimentele ascund în-totdeauna un asasin, se ºtie.

L. T. : Dar nu sunteþi mizantrop?

C.: Teoretic, sunt mizantrop; dar practic,nu; nu atât de mult, însã teoretic, da. Teo-retic, cred cã omul ar trebui sã-ºi dea demisia,ar trebui sã disparã. Cred cã e de-ajuns. Nuam însã mijloacele sã realizez acest proiect.E evident cã toate aceste reacþii le resimtetoatã lumea pe undeva, toatã lumea areaceste instincte asasine. Dar fiindcã nu nile putem satisface, ne resemnãm.

L. T.: Credeþi în existenþa diavolului?

C.: Diavolul simbolizeazã ceva. Diavolulnu e o invenþie obiºnuitã. El existã fãrã sãexiste. Cred cã diavolul e stãpânul lumii. Ela fel de real ca Dumnezeu. Acelaºi gen derealitate. Diavolul e deopotrivã ficþiune ºi rea-litate. Cred cã istoria universalã, istoriaomului, este de neimaginat fãrã gândireadiabolicã, fãrã o intenþie demoniacã. În is-torie, el apare tot timpul. Diavolul sim-bolizeazã ceva. Însã de vreme ce rãul estemotorul istoriei, diavolul are în mod ne-cesar o existenþã implicitã. Ceea ce s-anumit, ceea ce credincioºii numesc diavoleste foarte real, nu sub forma sa, în modevident, naivã… însã diavolul este mareleagent al devenirii istoriei, ºi istoria universalãfãrã ideea de diavol e de neconceput. În ce mãpriveºte, e o convingere profundã. Rãul estemotorul istoriei. Putem concepe asta fãrã sãavem nevoie de o credinþã negativã. Rãul eun principiu, din punct de vedere filosofic,dar, într-adevãr, asta corespunde unei rea-litãþi imanente. Omul este o apariþie dia-bolicã, dar existã niºte grade. (râsete)

L. T.: În a fi diabolic?

C.: Da. Nu totul e complet diabolic, deasta existã niºte grade. Mai puþin diabolic,destul de diabolic etc. Însã ideea de dia-vol este o idee profundã ºi vedeþi bine cãistoria a început cu ideea de diavol. E maieficace decât Dumnezeu. Dacã luaþi istoriauniversalã, ea poate fi explicatã pornind dela diavol, este foarte greu sã o explicãmpornind de la Dumnezeu. De altfel, înBiblie, Dumnezeu a fãcut lumea ºi asta etot. Dar ceea ce este concret e diavolul, cã-derea din paradis, catastrofa din paradis.Înaintea istoriei, sã spunem, omul trãia în-tr-un fel de paradis ºi el s-a sfãrâmat ºi, în-cepând de atunci, adicã începând cu isto-ria, diavolul este prezent. Putem spune decicã istoria este de esenþã demoniacã, orica-re ar fi ideea pe care ne-o facem despreDumnezeu. Esenþa demoniacã a istorieieste convingerea mea profundã, ºi atuncicând ne gândim la istoria universalã ea seexplicã, vedem foarte bine cã despre astae vorba. Diavolul este marele agent al istoriei.Nu avem nevoie sã alcãtuim reprezentãrinaive ale diavolului, e de-ajuns sã pricepemideea ºi apoi înþelegem istoria universalã.(râsete)

L. T.: El este marele clarificator?

C.: Da, agentul este tipul care e prezent înevenimente dintotdeauna… De îndatã ceomul se agitã, diavolul e acolo. Se poatevorbi despre liniºtea diavolului când nu sepetrece nimic, dar de îndatã ce lucrurileîncep sã se miºte, nimic nu mai merge. Da-cã excludem ideea unei prezenþe demoni-ce în delictele omeneºti, nu mai înþelegemnimic din ele.

14 • APOSTROF

�

• Semnãtura de tinereþe a lui Cioran

L. T.: Dar dumneavoastrã sunteþi cre-dincios?

C.: Nu, dar mã intereseazã ºi m-a interesatîntotdeauna credinþa, problemele religioa-se. E foarte important, pentru cã în fondideea de diavol este o idee religioasã. Unraþionalist nu ar vorbi niciodatã despre dia-vol. Am un fel de religie fãrã credinþã, dacãvreþi. Am citit multe cãrþi teologice, cãrþireligioase, sunt întotdeauna foarte intere-sante ºi foarte profunde pentru cã au atinsesenþialul. Nu e nevoie sã fii credincios casã înþelegi gândirea religioasã.

L. T.: Vorbiþi mai ales despre experienþemistice?

C.: Da, experienþele mistice… dar ºi gân-direa religioasã ca atare, pentru cã proble-ma rãului e totuºi cel mai prezentã în teo-logie, mai prezentã decât în filosofie. Edrept cã, în ce mã priveºte, îmi e imposibilsã am credinþã, am încercat sã am ºi dacãn-am avut-o înseamnã cã nu se poate. Amcitit enorm de mulþi mistici, din nevoie in-terioarã. Deci, dacã aº fi fost chemat sã amcredinþã, aº fi avut-o, dar nu era în destinulmeu sã cred. Neputinþa de a crede e un felde eºec religios, dar nu mã plâng, asta e.Am citit multe, multe texte mistice în tine-reþe, mult mai puþine acum.

L. T.: Dumneavoastrã sunteþi mistic?

C.: Am fost ispitit de…

L. T.: Aha, ispitit…

C.: Da, dar o sã vã fac o confesiune, o mãr-turisire. Cu vârsta, resursele religioase pecare le poþi avea în tine se ºterg, scad, deoa-rece ca sã ai credinþã e nevoie de un surplusde vitalitate. Datoritã oboselii nu mai poþisã crezi.

L. T.: ªi aceastã ispitã de a avea credinþã…

C.: Evident, existã „neliniºtea religioasã“,aºa se numeºte, care ar vrea sã se fixeze laceva. ªi atunci, credinþa þi-e datã sau nu þi-e datã ºi eu n-am fost fãcut sã am cre-dinþã. (râsete) Asta e sigur!

L. T.: Credeþi deci cã e un fel de destin…

C.: Absolut. Chiar dacã m-aº ruga de dimi-neaþa pânã seara, 24 de ore din 24, n-aºavea niciodatã credinþã. ªtiu însã ce în-seamnã credinþa, i-am citit pe marii mis-tici ºi m-a interesat întotdeauna. Consi-der chiar cã teologia este mai profundãdecât filosofia, deci e foarte important sã te ocupi de problemele religioase, tocmaica sã înþelegi istoria.

L. T.: Dar aþi fost uneori pe punctul de afi, cum sã spun, contaminat de credinþã?

C.: Da, am fost la un pas de acest risc…(râsete) Asta e tot ce pot sã spun. Acum,ºtiþi, în ce mã priveºte, tata era preot. Tataera credincios ºi atât, mama nu era, dar seprefãcea. La ºaisprezece ani, eram ateu înmod violent. Tata avea obiceiul sã spunãTatãl Nostru înainte de masã, o ºtergeamde fiecare datã, mergeam la closet. Citisemniºte cãrþi ateiste. Însã dupã ce am cititenorm despre religie, pentru mine, misti-

ca e ceva foarte frumos ºi profund. Consi-der cã extazul este maximumul pe care ofiinþã îl poate atinge pe pãmânt, extazul teapropie de Dumnezeu ºi chiar devii Dum-nezeu, e extraordinar. Am cunoscut asta, darerau niºte extaze care frizau nevroza, nuniºte extaze propriu-zis religioase… darcare ar fi putut fi. Este starea supremã carese poate atinge. O sã vã uimesc, am cunos-cut patru în viaþa mea, e totuºi ceva.

L. T.: Spuneþi însã cã era aproape de nevrozã?

C.: Ei bine, eram nevrozat. Extazul care nueste extaz religios e atunci când ai impresiacã eºti centrul universului, eºti totul, eºti unfel de zeu. E legat însã de un sentiment nunumai intelectual. E extraordinar ca senti-ment. E aºa de extraordinar încât, atuncicând îl simþi, îþi spui: am suferit în viaþã,dar asta rãscumpãrã tot, atât e de extraor-dinar. Îþi trebuie însã un minimum de dez-echilibru nervos, asta nu i se va întâmplaniciodatã cuiva într-o stare normalã. E pa-tologic din punct de vedere medical, dar…puþin îþi pasã. E într-adevãr o stare extraor-dinarã în care într-adevãr ai impresia cã to-tul este rãscumpãrat, cã fericirea e absolutã,cã totul s-a rezolvat, cã ai înþeles totul ºi eo stare unicã ºi din pãcate nu poþi sã o reîn-noieºti cum vrei. Dar trebuie sã spunemºi cã asta era în perioada când mi-am pier-dut somnul. Insomnia e cea care îmi dãstãri din astea, însã nu întotdeauna. Amcunoscut insomnia vreme de cel puþin ºapteani. Te aduce în asemenea stãri nervoase…în niºte stãri de o intensitate nemaipome-nitã ºi extazul este tocmai intensitatea cres-

cutã la maximum. Cine n-a cunoscut veghi-le astea teribile nu poate cunoaºte extazul.Extazul e într-adevãr la limita suportabi-lului, în sensul bun. E o fericire aproape denesuportat, atât e de extraordinarã. Toatemarile stãri pe care le încerci în viaþã au cevamorbid. Starea normalã e un moment nul!(râsete) ªi e extraordinar, asta justificã viaþa.

L. T.: Ce numiþi destin?

C.: Destinul, în fond e foarte simplu, eºticeea ce eºti ºi nu poþi fi altfel. Destinul esteideea de limitã. Eºti fãcut ca sã trãieºti înaceste limite, nu poþi sã mergi mai depar-te. Dacã n-ai fost chemat sã mergi mai de-parte, nu poþi sã mergi. E ca ºi talentul,talentul literar, nu poþi deveni poet; nu poþideveni muzician, þine într-adevãr de destin,fiecare are niºte limite ºi totul depinde un-de se situeazã ele. Nu voinþa e cea careintervine.

L. T.: Deci, în fond, sunteþi fatalist?

C.: Nu complet, dar în mare parte. Un asa-sin, de exemplu, a fost destinat, a comis unact pentru cã nu putea face altfel. Eºti ceeace eºti ºi voinþa nu poate face nimic. Nuînþelegi ceva pentru cã ai fãcut un efort. Bada, într-o anumitã mãsurã, însã în profun-zime nu; era în destinul nostru sã percepemasta ºi de asemenea sã cunoaºtem acest gende nefericire. Sã-þi urmezi calea, asta nuþine de voinþã, e mult mai profund. Fapte cã nu reuºeºti sã-þi schimbi direcþia, cutoate cã ºtii pe unde ar trebui sã mergi. As-ta înseamnã sã fii chemat, nu poþi face alt-

D O S A R Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 15

�

• Laurence Tacou, 2009

16 • APOSTROF D O S A R

fel. E adevãrat, însã nu pentru toatã lumea.Poate cã nu trebuie sã exagerez…. dar amcunoscut multã lume în viaþa mea. Fiecareîºi urmeazã calea, fiecare este prins în limi-tele sale, nu poþi merge mai departe. Nu-mai pãrinþii îºi imagineazã asta… (râsete)progenitura…

L. T.: Atunci când aþi venit în Franþa aþihotãrât sã nu vã mai întoarceþi în România?

C.: Aºa am vrut. Însã viziunea mea asupravieþii nu ar fi fost diferitã dacã aº fi rãmasacolo, ar fi fost mai rãu, evident, dar nuîn esenþã. În Franþa, ar fi trebuit sã fiu omulcel mai fericit din lume, pentru cã acesta eravisul vieþii mele, dar asta n-a schimbat nimicdin viziunea mea asupra lucrurilor… doarviaþa mea practicã. De asta sunt fatalist, darnu în întregime, pentru cã admit cã în des-tin, în desfãºurarea vieþii cuiva, existã niºtelucruri neprevãzute care te marcheazã ºi as-ta e important, în mod evident. Însã ce sus-þin eu e cã viziunea asupra lucrurilor careemanã din sine este aproape independentãde tot restul. În mod fundamental, existãniºte lucruri care nu se schimbã….

L. T.: Natura rãmâne, trebuie mers pânã lacapãt?

C.: Evident. Pentru oamenii fãrã iluzii,cum e cazul meu, pentru mine, un succeseste mai degrabã negativ în esenþã. Anumi-te persoane au niºte crize de depresie atunci când lucrurile merg bine, pentru cã natura lor nu poate asimila succesul.ªtiþi, uneori când vezi un peisaj prea fru-mos, te apucã un acces de melancolie, nu edeloc bucurie. Trebuie sã fii fatalist, dar nuîn mod absolut, trebuie sã admiþi niºte micivariaþiuni, dar nu în esenþã…

L. T.: Individul nu poate evolua în afaraexperienþei mistice?

C.: Prin asta sau printr-un deranjamentmintal…

L. T.: Sunt singurele subterfugii?

C.: Da. (râsete)

L. T.: Atunci nu existã fatalitate…

C.: Da. (râsete)

L. T.: Tot e ceva! (râsete)

C.: Existã speranþã!

L. T.: Existã speranþã?

C.: Exista niºte devieri de la drum…Sunt oameni, de exemplu, care trecdin eºec în eºec ºi care nu suntnefericiþi; sunt oameni care trã-iesc fãrã eºec ºi care sunt nefe-riciþi. Cunosc oameni care arputea sã se sinucidã de o miede ori întruna ºi alþii care suntsuicidari fãrã sã aibã niciunmotiv obiectiv.

L. T.: ªi de unde vin toate astea?

C.: Se aflã în tine, e partea misterioa-sã, asta dã interesul vieþii. Partea imprevi-zibilã care ar trebui sã fie previzibilã, darcare nu este.

L. T.: Mi-aþi spus cã sunteþi fascinat deAmerica Latinã fãrã sã fi cãlcat niciodatã pe acolo…

C.: Nu cãlãtoresc decât în þãrile limitrofe.O sã vã spun de ce mã intereseazã AmericaLatinã. Cred cã viitorul Europei e foartenesigur; ºi cred chiar cã nu va avea niciunviitor… ºi cred cã America Latinã e cea ca-re va fi moºtenitoarea Europei, a culturiieuropene, ºi nu America de Nord. Asta mise pare sigur în orice caz pentru þãrile la-tine, Franþa, Italia, Spania. ªi apoi, aceastãimpresie este totuºi întemeiatã. Toþi sud-americanii pe care i-am întâlnit, intelectua-lii, mi-au lãsat o foarte bunã impresie, ºi mis-a pãrut cã erau mai calificaþi decât nord-americanii pentru a perpetua civilizaþia eu-ropeanã. O sã-mi spuneþi cã Europa nu vadispãrea chiar aºa! E posibil, însã decadenþaculturii occidentale este pentru mine o evi-denþã. E o idee care circulã de vreo cinci-zeci de ani ºi, ca sã vã spun adevãrul, înacest moment nu cred în viitorul Europei.Cred cã existã o uzurã. Când te gândeºti cãcivilizaþia francezã are o mie de ani! O miede ani de civilizaþie! O civilizaþie nu durea-zã la nesfârºit. S-a vorbit despre decadenþãde la începutul secolului al XIX-lea. Existãniºte simptome foarte clare; în primulrând, când ne uitãm la sud-americani,dumneavoastrã sunteþi în mãsurã sã vã daþiseama de asta, ei au o vitalitate care nuexistã aici. Chiar ºi în gesturi, în tot, nusunt uzaþi. κi bat joc de ei înºiºi, dar înacelaºi timp cred în ei. Au încã iluzii. Dacãam vrea sã-l definim pe occidental în clipa defaþã, am putea spune cã e tipul care ºi-a pier-dut toate iluziile.

L. T.: ªi asta e un simptom?

C.: E un simptom. Ce e viaþa? E o iluzieîn mers. (râsete) Or, aici, oamenii nu se mailasã înºelaþi, e un simptom foarte alarmant,dar nu pe planul cunoaºterii. Luciditateanu e neapãrat sinonimã cu progresul, cuvitalitatea, e chiar contrarul. Viaþa nu func-

þioneazã cu adevãrat decât dacã nu vezi lim-pede. De îndatã ce percepi lucrurile aºa cumsunt, viaþa este ameninþatã. Putem definidecadenþa ca un exces de luciditate. Iatã,excesul de luciditate mi se pare una din ca-racteristicile civilizaþiilor în decadenþã.

L. T.: ªi nu existã nicio speranþã ca Europasã urce din nou aceastã pantã mai devremede câteva secole?

C.: Existã niºte civilizaþii care sunt uzate ºicare o pot duce multã vreme. Imperiul Ro-man, de exemplu, a dus-o vreme de cel pu-þin cinci secole. Era total distrus în seco-lul al V-lea, dar decadenþa romanã este dejafoarte clarã începând cu secolele II-III, e evi-dent. Decadenþa occidentalã este acum vizi-bilã, se poate spune de la rãzboiul din1914. A fost ca un fel de tentativã de sinu-cidere a Europei. ªi marea catastrofã pen-tru Franþa. ªi pentru Germania la fel. Însã,dupã pãrerea mea, Franþa e cea care repre-zintã esenþa Occidentului. E þara cea maiînaintatã pe plan istoric ºi de asemenea ceamai obositã, mult mai mult decât Anglia ºimult mai mult decât Germania. E o þarãcare a fost prezentã vreme de secole, care aavut o istorie continuã ºi trãitã intens ºi astase plãteºte. Asta se plãteºte ºi e inexorabil.

L. T.: Civilizaþia occidentalã a ajuns lacapãtul posibilitãþilor sale?

C.: Nu la capãt, nu chiar la capãt, dar co-boarã panta, nu din motive politice. E maiprofund, mult mai profund, e vorba deuzurã. Scriitorii nu pot crea pentru tot-deauna. Existã o limitã, cobori panta. În cepriveºte civilizaþiile, e absolut clar, nu me-ritã sã negãm, nu meritã! Simptomele de-cadenþei sunt perceptibile. Toatã lumea econºtientã de asta. Evident, nu e chiar atâtde uºor de acceptat, pentru cã nu poþi sã-ipui pe oameni în faþa absenþei viitoruluilor. Fenomenul este totuºi relativ îndelun-gat, poate fi înregistrat, dar… e ca o ago-nie foarte lungã.

L. T.: ªi e inexorabil?

C.: Inexorabil. Istoria e fãrã milã, nu tre-buie sã ne facem iluzii, e un proces inexo-rabil. Uitaþi-vã la Franþa, era naþiunea ceamai rãzboinicã din Europa, Thomas Manna spus ceva foarte just, a spus: „Germaniaeste o naþiune militarã ºi Franþa este o na-þiune rãzboinicã“. Ei bine, e foarte evidentcã Franþa nu mai este aºa. Franþa s-a uzat

tot purtând rãzboaie. S-a bãtut, a fãcuttrei revoluþii în secolul al XIX-lea.

Existã un fel de obosealã istoricãºi asta caracterizeazã aceastã

þarã. Nu e deloc politic, cumcrede lumea, cu toatã polemi-ca asta ridicolã a dreptei ºi astângii. E o obosealã istoricã.

Evident, toatã lumea înþelegeasta când vorbim despre Impe-

riul Roman. Acesta e totuºi des-tinul tuturor civilizaþiilor. ªi al

Franþei. ªi nu se poate face absolutnimic împotriva lui, doar cã existã

niºte agonii lente ºi altele mai rapide.

L. T.: Dar dumneavoastrã credeþi cãaceastã civilizaþie europeanã o sã con-tinue totuºi undeva?

�

• Cioran

C.: Ea se va perpetua în America Latinã.Se poate sã mã înºel, dar e sigur cã sud-americanii sunt cei care o percep cel maibine ºi o înþeleg cel mai bine; ei au suferi-t-o ºi au perceput-o mult mai bine decâtnord-americanii, în orice caz, în ce priveºtecivilizaþiile latine… Oricum, vor exista altecentre de civilizaþii aici în Europa. Cu atâtmai mult cu cât ameninþarea istoricã, numilitarã, care apasã asupra Europei esteRusia. Rusia nu e obositã din punct de ve-dere istoric. Dintre toate þãrile mari ale Eu-ropei, e poporul cel mai puþin uzat. Rusia,de-a lungul întregului secol al XIX-lea… eºtifrapat vãzând în ce mãsurã gânditorii ruºide inspiraþie religioasã, ortodoxã… Înþe-legeþi, þinta lor este Europa; Rusia crede cãmisiunea ei este sã domine Europa! Maiales din secolul al XIX-lea, în mod conºti-ent, dar asta urcã ºi mai înainte. E într-ade-vãr obsedatã de Europa. Priviþi situaþiaactualã: Rusia vrea cu orice preþ sã neutra-lizeze Germania, în loc sã se ocupe de peri-colele viitoare foarte grave care o ameninþã,China, Orientul… rãmâne obsedatã deEuropa ºi nu e vorba de o obsesie acciden-talã, e o obsesie istoricã. Asta are rãdãciniprofunde. În secolul al XIX-lea, e evident cãdomina gândirea rusã. Însã ideea cã îi revi-ne Rusiei sã salveze Europa… Astãzi, astane face sã râdem. Ruºii cred cã Europa lerevine de drept. E proprietatea lor. ªi ei auvorbit mult despre decadenþa Occiden-tului… a Occidentului, nu a Europei… Totsecolul al XIX-lea, gânditorii ruºi au fostobsedaþi de dispariþia, de declinul Oc-cidentului. Dostoievski, printre alþii, ungânditor, nu numai un scriitor, a spus: „Erândul nostru acum!“ ºi asta e istoria uni-versalã: fiecare la rândul sãu! ªi aici eºti ter-minat, depãºit. E ceva implacabil!

Civilizaþiile care nu sunt uzate simt preabine cã civilizaþiile înaintate sunt putredepe dinãuntru. Asta le fascineazã pe de-oparte ºi pe de alta le dã idei. Nu e vorba dedispreþ, pentru cã decadenþa este admiratã,pentru cã decadenþa e rafinament, subtili-tate… dar în acelaºi timp, cei care nu suntîn acest stadiu au sentimentul cã viitorul leaparþine… Înþelegeþi, Franþa e o naþiuneconstruitã în întregime pe religie. De ce eraþara formidabilã? Deoarece catolicismul eraformidabil ºi intolerant ºi agresiv. Religia eo forþã interioarã, independent de adevãrsau de minciunã, este temelia vieþii. Re-ligiile fac parte din viaþã, religiile sunt aproape sinonime cu viaþa. E într-adevãro problemã de iluzie. Ei bine, în Franþacreºtinismul este uzat, e evident. În vremece islamul… E o religie, o forþã motrice,asta e raþiunea succesului sãu, a prezenþeiactuale a islamului în lume. Omul are ne-voie de o raþiune… care îi e datã de cãtrereligie ºi asta e perfect de înþeles. Sã crezicã Dumnezeu se ocupã de tine, asta e reli-gia, sã concepi cã Dumnezeu e interesat detine. Eºti interesat de El ºi El e interesat detine. Asta proiecteazã un fel de dinamismîntre indivizi. Asta se susþine în fond. Echiar extraordinar, justificã existenþa. E o forþã interioarã colosalã, iatã de ce epo-cile cele mai crude au fost epocile de luptãreligioasã.

L. T.: Credeþi cã islamul este o civilizaþieîn plin avânt?

C.: Da, da, neapãrat. Foarte stimulatã dininterior. Pentru cã, în fond, sã crezi cãDumnezeu se ocupã de tine e ceva enorm

în existenþa cuiva ºi încã ºi mai mult în ceaa unei comunitãþi, a unei naþiuni. Asta senumeºte mesianism. Sã crezi cã toate asteaau o bazã profundã, cã Dumnezeu e cu tine, ºi Occidentul… Nu uitaþi vremea cu-ceririlor religioase, a tuturor acelor esca-pade spre Orient, pentru a elibera mor-mântul lui Isus din Orient. E o nebunie,dar tocmai asta-i vitalitatea.

L. T.: Credeþi cã islamul este azi în stadiul în care era catolicismul în vremeacruciadelor?

C.: Cam aºa. Oricum, se vede prea bine cãpe asta se sprijinã, cã asta le hrãneºte orgo-liul, pentru cã nu au ideologie, au credinþã.Cred în misiunea lor, cred cã Dumnezeueste cu ei. Credinþa este o viziune falsã dinpunct de vedere obiectiv, dar nu din punct devedere subiectiv. Cruciadele nu au avut loc pentru niºte idei abstracte, în fine, înparte, însã baza psihologicã e mai pro-fundã, e în inconºtient. Nu te poþi ambalapentru ceva fãrã credinþã. Nici mãcar idei-le Revoluþiei Franceze nu erau niºte ideireligioase, însã fuseserã adoptate cu un felde sensibilitate religioasã.

L. T.: Aceastã credinþã e ºi un semn al ti-nereþii unei civilizaþii?

C.: Da, asta e sigur, nu cred în viitorul civi-lizaþiei propriu-zis americane, cred însã cãdacã America ºi-ar pierde credinþa, ceea cee posibil, s-ar prãbuºi. Partea ei de sensi-bilitate religioasã o menþine încã.

L. T.: Unde în lume vedeþi dezvoltându-seforme de civilizaþie?

C.: Dupã mine, America Latinã este moº-tenitoarea civilizaþiei europene, dar nu ocompar cu Orientul, absolut deloc! Nici nuse poate! Cu siguranþã nu! Evident cã vii-torul aparþine unor þãri precum China…

L. T.: Românii îºi simt afinitãþi cu oanume naþiune?

C.: România are o situaþie specialã. Mã si-tuez numai din punctul de vedere al civi-lizaþiei occidentale. Franþa a avut o evoluþienormalã. A trecut prin toate fazele pe caretrebuie sã le traverseze o mare civilizaþie.Toate fazele, asta e foarte important. Deaceea, dacã vorbim despre o decãdere fran-

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 17D O S A R

• Mansarda lui Cioran din rue de l’Odéon. Foto: M. P.

�

18 • APOSTROF D O S A R

cezã, e numai în planul istoriei universale,ca decadenþa romanilor, ca un declin nor-mal ºi aproape sãnãtos, dacã putem spuneaºa. (râsete) Pentru cã e inevitabil. O deca-denþã este realã atunci când nu se poate fa-ce nimic, se poate numai reduce viteza. Eun proces fatal. Trebuie sã spun cã suntpoate fatalist în viziunea mea asupra isto-riei. Francezii nu sunt, pentru cã sunt ra-þionali, ei cred cã omul poate orice. Eupoate cã sunt fatalist, dar cred cã existã fe-nomene care sunt într-adevãr fatale, nu sepoate face nimic.

L. T.: Dar toate astea n-au nimic de-a face,în orice caz, cu regimurile politice?

C.: Nu, nu, e altceva. Europa, Franþa a fostformidabilã în epocile de tiranie, sub Ludovic al XIV-lea nu exista libertate. Re-gimul politic poate numai sã frâneze o evo-luþie, dar dacã poporul nu e uzat, el nu vasucomba, va învinge.

L. T.: Dar America Latinã, de exemplu, e uncontinent care a cunoscut multe dictaturi…

C.: Niºte dictaturi care nu au slãbit-o nea-pãrat în interior, pentru cã vedem cã duº-manii acestor regimuri sunt plini de vita-litate. Aceste popoare nu s-au nãruit. S-auprãbuºit oare chilienii? Nu! Dictatura esteîn mod evident periculoasã dacã dureazã unsecol, dar acestea sunt niºte încercãri ºi Oc-cidentul a traversat aºa ceva. Dacã poporulnu este uzat pe dinãuntru, va avea câºtig decauzã. Baza e cea care va triumfa. E evi-dent. (râsete) Orice triumf în istorie, la sfâr-ºit, vine de jos. Dupã pãrerea mea, acesta eprocesul. Tipii care nu se manifestã, cei tã-cuþi, analfabeþii etc., lor le aparþine viito-rul. Aceste pãturi sociale nu sunt uzate deculturã. Deja nu e rãu, ºtiþi, e mult, astaconstituie rezerva unei naþiuni. Impresia pe care o am, de departe, despre AmericaLatinã, e cã existã aceastã pãturã de anal-fabeþi…

L. T.: ªi atunci îi vor învinge ºi pe con-chistadori?

C.: Da, asta va fi o altã fazã, dar vorbescdespre începutul secolului viitor, nu de-spre o evoluþie posterioarã, dacã va fi. Eevident însã cã America Latinã actualã areun anume nivel, nu se poate nega, se vededupã ce publicã, ce traduc, dar nu se poatedescrie faza finalã. Faza finalã va fi când toþitipii care sunt jos se vor afla sus.

E sigur cã în cincizeci de ani, societateafrancezã va avea un cu totul alt aspect, deneimaginat chiar… Cred de exemplu cã,peste cincizeci de ani, Notre-Dame va fi omoschee. E inevitabil sã se ajungã la asta,datoritã uzurii creºtinismului ºi catolicis-mului. ªtiþi ce s-a petrecut la sfârºitul Impe-riului Roman, înainte ca Imperiul Romansã se prãbuºeascã… cum s-a ajuns la toatesectele imperiului? Prin servitori, prin imi-granþi, dacã vreþi. Cum explicaþi cã s-a pututinfiltra creºtinismul în Imperiul Roman?Intelighenþia romanã avea oroare de creº-tinism, dar el a venit prin servitori, prinstrãini, prin imigranþi etc. ºi atunci cândaceºti tipi au devenit vizibili zeii romani audispãrut. A fost un proces fatal, pentru cãcineva care fusese crescut în religia greco-latinã nu putea adera la creºtinism, era ne-verosimil.

L. T.: ªi credeþi cã islamul este pe cale dea juca acelaºi rol ca ºi creºtinismul în vre-mea aceea?

C.: E foarte posibil. Pentru cã, în fond, ori-ce popor are mai mult sau mai puþin o mi-siune, aceastã misiune poate fi elaboratãsau poate fi realã fãrã elaborare, incon-ºtientã. Cultura occidentalã era tipul de culturã elaboratã, aceastã civilizaþie poate fi perpetuatã sub o formã mult mai pu-þin conºtientã.

L. T.: Vã ispiteºte deºertul?

C.: Nu, pentru cã þin un regim alimentarcare mã împiedicã sã cãlãtoresc oricum ºioriunde… Zilele trecute, am vãzut unmort, un tip care cãlãtorise mult, m-amuitat la craniul lui… toate imaginile pe ca-re le vãzuse, cãlãtoriile ºi acum moartea…

L. T.: Atunci nu mai rãmâne mare lucru defãcut…

C.: Sunt atâtea lucruri de vãzut ºi toate as-tea nu ne ajutã. Îþi faci iluzii atunci cândcontempli, asta nu rezolvã nimic… Trebuiesã faci cât mai puþin, nu meritã osteneala, tre-buie doar sã nu crãpi. Ambiþioºii… De-aici vinetot rãul. Oamenii care vor sã lase urme, carevor sã se manifeste. De câte ori nu m-am gân-dit la Germania, care era þara cea mai mun-citoare; dacã Germania nu s-ar fi miºcat,istoria, cucerirea lumii, toþi acei ambiþioºi… ar fi þara cea mai fericitã din lume…

L. T.: Credeþi cã oamenii se agitã din ce înce mai mult?

C.: Nu, dar toatã lumea urmãreºte ceva…

L. T.: Urmãriþi ceva?

C.: Nu.

L. T.: Nimic?

C.: Nu. Am urmãrit în viaþã, dar acum numai urmãresc, pentru cã e de-ajuns. E ade-vãrat, fiecare vorbeºte de proiectele sale,când le spun oamenilor cã eu n-am niciu-nul, nu vor sã mã creadã… Mici proiecte,mici ambiþii…

L. T.: De pildã?

C.: O, nu ºtiu, e aºa de meschin, (râsete)vreau sã fie schimbatã coperta unei cãrþi…(râsete) Chestii meschine… Dar totuºi, amscris câteva cãrþi, nu erau ambiþii, mai de-grabã lupte… Nu poþi sã faci nimic fãrã odereglare micã sau mare. ªi sã crezi cã eimportant, sã crezi inconºtient cã e im-portant…

L. T.: Am auzit cã vã place sã meºteriþi…

C.: Ador asta! Îmi place sã repar þevile…În casã eu fac toate reparaþiile… cu un suc-ces discutabil, fac tot ce se poate face maimult sau mai puþin bine…

L. T.: ªi asta vã dã o mare satisfacþie?

C.: Enormã! Asta se trage din copilãrie,nimic nu-mi face aºa de bine. Sunt singu-rele momente când sunt mulþumit… (râ-sete) Dar jur, nimic nu mã inspirã aºa careparatul unei chestii! Te absoarbe completºi apoi rezultatul e vizibil ºi existã un mini-mum de ambiþie. (râsete) E o formã de fe-ricire. Într-adevãr, meºteritul e sãnãtate…Ieri de exemplu, am terminat lucrãrile la o mansardã, jumãtate din lucrãri, nucomplet singur, cu un muncitor, dar totuºi!Era numai acoperiºul ºi în rest nimic… Îmiplãcea asta în copilãrie, sã merg sã cum-pãr chestii… e formidabil. Omul a fostfãcut pentru asta, sã meºtereascã, sã-i mã-nânce pe cei apropiaþi ca ºi canibalii…Omul face parte dintr-o economie închi-sã, sã-þi mãnânci rudele, vecinii… (râsete)Suntem în etapa de betonare… Existaucâteva medicamente, niºte plante ºi niºtebãtrâne care se ocupau de toþi bolnavii…uneori reuºeau, alteori nu…

Exista pãmântul, întotdeauna câteva le-gume… uneori, mâncai un animal, o vitã.Totul era redus la minimum, nu existauatâtea ambiþii, omul ar fi trebuit sã rãmânãîn stadiul acela…

L. T.: ªi toate tehnicile noi?

C.: Toate astea nu fac decât sã compliceviaþa, un coºmar… Din nefericire, datoritãînmulþirii populaþiei, am auzit spunându-se cã peste patruzeci de ani o sã fie zecemiliarde de muritori! E de-ajuns sã existeun singur nebun pe pãmânt ca sã declan-ºeze o bombã. Toate instalaþiile astea ato-mice uzate care explodeazã, e de-ajuns…Oricum, în epoca noastrã, viitorul nu poa-te fi decât teribil. Oamenii simt asta, toa-tã lumea o spune, e sigur, absolut sigur…

�

Paris, 1 august 1987

Interviu preluat din volumul CahierCioran, Paris: Ed. de l’Herne, 2009, cu acordul doamnei LAURENCE TACOU

Traducere de

�

• Cahier Cioran, Éditions de L’Herne, 2009

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 19

Staþia terminus a istorieiMãrturii ale unei prietenii necunoscute: EMIL CIORAN ºi BENJAMIN FONDANE

C IORAN, CARE devenise un autor cunos-cut într-o limbã strãinã, asemenea lui

Nabokov sau Beckett, nu mi-a scris nicio-datã o scrisoare în limba românã; ca ºi cumar fi existat un tabu dureros, el ºi-a interzislimba românã; pe 5 iunie 1984, la Tübin-gen, în cadrul discuþiei cu Gerd Bergfleth,a explicat cã aceastã schimbare lingvisticãa fost o „emancipare“, o „eliberare de pro-priul trecut“, cã franceza a fost pentru el unfel de „cãmaºã de forþã“ ce a avut efecte cu-rative prin rigoarea ei pentru un „balcanic“indisciplinat. Pe de altã parte, iese la ivealãºi cealaltã parte, anume regretul lui Ciorancã a pierdut aceastã limbã, adicã româna,„un amestec de latinã ºi slavã, o limbã lipsitãde eleganþã, dar infinit de poeticã. Shakes-peare, Homer sau Biblia în românã sunt de excepþie“. Acesta este un paradox tipicpentru Cioran: afirmaþii extreme, care seexclud reciproc, apar una lângã alta în ace-eaºi propoziþie.

Exista o contradicþie în personalitatea lui Cioran, care era legat de „strãini“ printr-oiubire plinã de urã. Aceastã trãsãturã de ca-racter se poate aplica ºi la relaþia sa cu evreiiºi cu prietenii sãi evrei. În opera sa de tine-reþe Schimbarea la faþã a României, pe care,ulterior, a repudiat-o ºi el însuºi, a dat glasantisemitismului ºi xenofobiei sale; ca emi-grant în exil, venera acel popor care întru-chipa exilul ca niciunul altul. În exil aveacâþiva prieteni evrei. Unul dintre aceºtia eraBenjamin Fondane, pe care îl preþuia enorm, despre care a ºi scris un eseu ºi avorbit elogios despre el în câteva interviuriºi scrisori.

Cam acelaºi lucru s-a petrecut ºi cu Benjamin Fondane, care emigrase din Ro-mânia în Franþa cu mult înaintea lui Cioranºi care a scris în francezã.

Cea mai importantã contribuþie a auto-rilor ºi artiºtilor din România la cultura eu-ropeanã este, în mod paradoxal, aceea aunui ferment, a unui catalizator în limbi ºiculturi strãine (Cioran, Ionesco, Eliade,Brâncuºi, Fondane º.a., dar sã nu-l uitãmnici pe Tristan Tzara, care venea tot din Ro-mânia ºi era evreu, ca ºi Fondane). Cioranvorbeºte despre asemãnãrile dintre gândi-rea românã ºi cea evreiascã din exil.

Pot fi privite limba românilor ºi cea a evreilor, în cadrul culturii esenþiale, ca unfel de „intermediaritate“ ºi ferment? Limbaromânilor a exercitat o influenþã incom-parabil mai redusã decât cea a evreilor, dacãne gândim la marii evrei ai culturii ger-mane: Kafka, Freud, Einstein etc. Mult maimodest ar fi acel „întru“ al lui ConstantinNoica, în calitate de poziþionare a gândiriiromâneºti. Omul ca fiinþã ce stã între toa-te, ca punct de plecare ºi punct de refugiu,exilantul genuin? Acest miez ascuns al lumiiapare doar în slãbiciune, în durere, în fricã.Pentru români, este un tip special de înþe-lepciune, obþinutã din cele mai amare expe-rienþe istorice: fuga pe post de apãrare,defensivã prin retragerea în sine.

O „naþiune fãrã istorie“ nu este pericli-tatã doar de fatalismul neînfrânat ºi de im-pulsul morþii, ci este ispititã sã transpunãfatalismul ºi pe plan politic; astfel, aceastãmisticã ºi aceste complexe naþionale potavea urmãri devastatoare: miºcarea legiona-rã din perioada interbelicã a fost o dovadãîngrozitoare, a fost o tentativã de a suplinigolul istoric printr-o compensare vitalistã ºiºovinistã în domeniul culturii ºi al factoruluinaþional; efectul compensator al culturii dedreapta a fost propagat „la nivel înalt“ maiales de filosoful fascist Nae Ionescu ºi, dinpãcate, Ionescu a fost maestrul talentateigeneraþii a lui E. M. Cioran ºi Mircea Elia-de. Contextul nepotrivit în care apar marilespirite ale culturii române mi se pare mie,ca german, destul de cunoscut. ªi mã gân-desc la o linie de dezvoltare a spiritului ger-man care duce de la Nietzsche la Heidegger,de la Carl Schmitt la Ernst Jünger, da, de laNovalis ºi Schelling pânã la Schopenhauerºi la Lebensphilosophie, la Klages ºi Spengler.ªi cine a citit cartea lui Georg Lukács Dis-trugerea raþiunii sau cartea lui Farias despretribulaþiile naziste ale lui Heidegger ºtie deunde ºi-au preluat ideile Rosenberg sauGröfaz. Perioada defãimãrilor ideologice aapus de mult în Germania, ar trebui acumcontinuat cu cei mai importanþi autori aimicii culturi române, numai cã la un „nivelmai înalt“, fapt care deja s-a fãcut în epocalui Ceauºescu?

Dupã emigrarea sa în Franþa, Cioran atrecut sub tãcere „pãcatul sãu de tinereþe“.Cu un asemenea trecut, nu ar fi devenitniciodatã un autor celebru în patria Rezis-tenþei. Abia dupã trecerea sa în nefiinþã adevenit publicã aceastã greºealã a tinereþii.Într-un articol agresiv din Le Monde, apoila o masã rotundã de la Radio France Cul-ture, tânãrul profesor de literaturã Pierre-Yves Boissau, cel care scrisese ºi articolulvirulent din publicaþia menþionatã, citeazãurmãtoarele pasaje din Schimbarea la faþãa României: „Se pare cã teoria rasialã a luatnaºtere numai pentru a exprima sentimentuldepãrtãrii uriaºe care îl diferenþiazã pe evreude ne-evreu. Este o diferenþã înnãscutã, nuizvorâtã din antisemitism sau din alte con-cepþii, ci dintr-o opoziþie manifestã sau as-cunsã, ce caracterizeazã douã fiinþe esenþialdiferite. Evreul nu este aproapele nostru ºiindiferent de cât de intim ne-am apropia, nedesparte o prãpastie, fie cã vrem, fie cã nu[...] Omeneºte nu ne putem apropia de el,fiindcã evreul este în primul rând evreu, abiaapoi om“. Încã din 1940, Cioran a scris unportret ditirambic al lui Zelea Codreanu,conducãtorul Gãrzii de Fier; ºi a existat unepisod penibil: în 1940, Cioran a revenit înþarã de la Paris, deoarece trebuia sã devinãataºat de presã, alþii sunt de pãrere cã am-basador la Vichy. O poveste din cale afarãde penibilã, pe care Cioran a ascuns-o în-treaga viaþã.

Însã s-a îndepãrtat de miºcare, probabilsub impresia crimelor fasciste. În timpul

rãzboiului, s-a dezis radical de trecutul le-gionar, ca ºi cum l-ar putea radia! La o nouãediþie din Schimbarea la faþã a României,în 1990, Cioran a scris în prefaþã: „Amscris aceste divagaþii în 1935-36, la 24 deani, cu pasiune ºi orgoliu. Din tot ce-ampublicat în româneºte ºi franþuzeºte, acesttext este poate cel mai pasionat ºi în acelaºitimp îmi este cel mai strãin. Nu mã regãsescîn el, deºi îmi pare evidentã prezenþa isterieimele de atunci“.

Secretul înþelepciunii sale era lupta inte-rioarã... Iar în ceea ce priveºte relaþiile cuevreii, este uimitor cã, în perioada ocupaþieidin Franþa, avea contacte aproape numai cuevrei unguri ºi români, care, deseori, îl aju-tau în dificultãþile materiale. La scurt timpdupã rãzboi, Cioran le scria pãrinþilor: „Înprincipiu, toate ideile sunt false ºi absur-de. Rãmân doar oamenii, aºa cum sunt... M-am vindecat de orice ideologie“. În anii’50 a scris un eseu despre evrei, Un popor desolitari, ºi acum se vede cã îi venera, invidia,dorea sã le calce pe urme, ca ºi cum ar fi orelaþie oedipalã fiu-tatã. Aceºti „maeºtri aiexistenþei“ întruchipau, pentru el, destinuluman tragic ºi exilul, iar ieºirile sale din ti-nereþe dau impresia unor izbucniri ale uriide sine: „A fi om este o dramã; a fi evreu,o a doua. De aceea evreul are privilegiul dea trãi de douã ori acea conditio a noastrã. Elreprezintã existenþa excepþionalã par ex-cellence...“

O existenþã excepþionalã spre care nãzuiaºi Cioran ºi pe care a dus-o vreme de 60 deani, în calitate de emigrant. O dovadã aschimbãrii sale încã din timpul rãzboiului oconstituie prietenia cu poetul româno-evreuB. Fundoianu, care a devenit BenjaminFondane în Franþa, a cãrui soartã l-a impre-sionat enorm pe Cioran, deoarece el, fiindevreu, era de douã ori în exil. În 1944 a fostucis la Auschwitz.

Benjamin Fondane/Fundoianu a fost în-cã din România de douã ori înstrãinat ºiexilat, fiind evreu. Am vrut sã fac cunoscutãopera pe nedrept uitatã a acestui importantpoet ºi eseist româno-francez, care a trãit înFranþa între 1923 ºi 1944. ªtiam cã Ciorannu putea trece pe lângã numãrul 6 din rueRollin din Paris, acolo unde locuise Fon-dane, fãrã sã „resimtã dureri groaznice“, du-pã cum afirma el.

Cioran însuºi, ca „înstrãinat“, nu se sim-þea nicãieri acasã, ci peste tot în exil ºi, dincâte ºtiu, nu a acceptat niciodatã cetãþeniafrancezã. Într-o scrisoare din 21 octombrie1980: „Aþi avut dreptate sã emigraþi de do-uã ori“ (în 1973 emigrasem în Italia, dinGermania, acolo unde venisem din Româ-nia), iar el, Cioran, se duce, din pãcate, laDieppe, în Normandia, un loc rece de refu-giu. „Mã simt mai îndepãrtat de Româniadecât vã simþiþi dumneavoastrã, sunt un în-strãinat.“ Folosea foarte rar cuvinte româ-neºti, iar acest lucru se întâmpla doar atuncicând îl invadau emoþiile. Era o scrisoare de

D O S A R

Dieter Schlesak

�

20 • APOSTROF D O S A R

rãspuns la o epistolã a mea din 2 octombrie1980, dupã ce mã vizitase în Italia traducã-toarea lui în germanã: „Doamna Heyden-Rynsch mi-a spus cã aþi fost prieten cu Fon-dane. Dragã domnule Cioran, am de gândsã traduc în germanã ºi sã public câteva dintre frumoasele poeme uneori pline depresimþiri ale lui Fondane-Fundoianu. Spu-neþi-mi, existã mãrturii despre sfârºitul sãuîngrozitor? Dumneavoastrã ºtiþi mai bine.Îmi puteþi spune ceva despre aceasta? ªiaveþi cumva unele dintre poeziile lui scriseîn francezã?“

În scrisoarea din 21 octombrie, mi-a rãs-puns: „Într-adevãr, l-am cunoscut bine peFondane, eram prieten cu el în acei anicumpliþi. Un spirit din cale afarã de ascuþit.Acum doi ani s-a publicat o carte cu amin-tiri despre el. Am contribuit ºi eu cu un tex-tuleþ“. Era vorba despre un portret al luiFondane, 6, rue Rollin, care a apãrut în1986 în Exercices d’admiration. „Mã obse-deazã soarta acestui mare om. Nu a fãcutnimic pentru a scãpa de nenorocire, care, înmod misterios, l-a atras... Chiar azi am pri-mit din Madrid un articol de la un prietenspaniol. În el gãsiþi câteva date ºi referinþedespre opera lui Fondane. Nu puteþi sã co-mandaþi toate aceste cãrþi de la o editurãgermanã sau italianã?“

Ceea ce era misterios la Fondane erafaptul cã el „lucra“ cu destinul la modulprofetic, ceea ce l-a impresionat foarte multpe Cioran. Fondane a rãmas la Paris, nu avrut sã poarte steaua evreiascã; Cioran bã-nuieºte cã avea o „complicitate cu inevita-bilul“, ºi o anumitã „fascinaþie a tragicului“.Cioran îºi vedea prietenul ca pe un profetdin Vechiul Testament, îl mistifica ºi îl su-pralicita puþin.

Ca ºi pe sine însuºi, Cioran îl vedea peFondane unilateral, doar ca pe un autorfrancez, lãsa deoparte importanta operãromâneascã de tinereþe, pe când Fondane senumea Fundoianu. Mircea Martin a atrasatenþia, în cartea sa fundamentalã, asupraacestei dificultãþi de a-i aduce laolaltã peFundoianu ºi Fondane. Existã o anumitãasemãnare cu cazul lui Paul Celan, la carefaza româneascã ºi importanþa influenþelorromâneºti au fost descoperite ºi analizateparþial în Germania ulterior. Într-un inter-viu, Cioran i-a comparat pe cei doi, dar nu-mai în ceea ce priveºte exilul ºi holocaustul;îl cunoscuse foarte bine ºi pe Celan.

Pe 9 noiembrie 1980, i-am rãspuns luiCioran: „Vã mulþumesc pentru informaþiiledeosebit de preþioase referitoare la Benja-min Fondane, a cãrui soartã mã cutremurã.Voi cere cãrþile de la Plasma prin interme-diul editurii mele (Rowohlt). Poate voi reu-ºi sã-l fac cunoscut pe Fondane în Germa-nia. Evreii reprezintã o stare de excepþiepentru excepþia numitã om! Probabil cã deaceea atât de mulþi evrei, de exilaþi suntcreativi. Excelent articolul lui F. Savaterdespre secretul lor (da, în cea mai mare par-te îi este dedicat lui Cioran!)“.

În primãvara lui 1986 l-am înºtiinþat peCioran cã, în toamnã, va apãrea romanulmeu Vaterlandstage, în care este vorba des-pre vina germanã, chiar ºi despre cea ger-mano-transilvanã; aici va apãrea ºi Dr. Capesius, farmacistul din oraºul meu natal;în 1944, atunci când Fondane a fost ucis,Capesius era farmacist la Auschwitz ºi ad-ministra Ciclonul B. ªi i-am mai scris luiCioran cã marele meu montaj Fondane ur-ma sã aparã în decursul aceluiaºi an în cea

mai importantã revistã literarã germanã,Akzente. Pe 20 aprilie (aceastã datã era în-tâmplãtoare?), Cioran mi-a rãspuns în ger-manã: „Mã bucur cã vã merge bine ºi cã osã vã aparã cartea peste câteva luni. – Cebine cã Fondane devine, în sfârºit, cunos-cut! Plasma a dispãrut acum doi ani. Fon-dane este actual, iar cãrþile lui nu prea semai gãsesc. Una dintre cele mai bune este,cu siguranþã, Dialoguri cu ªestov. ªtiaþi cã,înainte de rãzboi, ªestov era în Bucureºti un filosof la modã?“

Deja de pe 15.3.1984 îl prezentasem peFondane într-o emisiune de duratã la RadioBavaria. Abia în 1986 au apãrut primelepublicaþii Fondane pe piaþa germanã. Îneseul Martor la graniþa imaginaþiei noastre,îl prezentasem pe Fondane în numãrul diniunie al revistei Akzente; pentru cititorulgerman, importantã era soarta poetului ºieseistului franco-român, ucis de nemþi laAuschwitz; poezia lui Paul Celan, Fuga mor-þii, dedicatã victimelor, nu putea fi exclusãdin acest context al lagãrelor ºi al vinei ger-mane. În Akzente au apãrut ºapte poeme,Limbã sãlbaticã, prefaþa la Priveliºti ºi apoifragmente din Rimbaud, golanul ºi fragmen-te din Fals tratat de esteticã.

Cioran ºi Fondane se cunoscuserã la Pa-ris în 1941, prin intermediul lui StéphaneLupasco ºi s-au întâlnit de mai multe ori înlocuinþa lui Cioran, între 1941 ºi 1944, în-tâlniri pe care Cioran le zugrãveºte în miculsãu eseu 6, rue Rollin: „Îl vizitam adesea(îl cunoscusem în timpul ocupaþiei), avândmereu intenþia de a rãmâne numai o orã ºiîmi petreceam la el întreaga dupã-amiazã,din vina mea, bineînþeles, dar ºi dintr-a lui:vorbea plin de entuziasm, iar eu nu aveamcurajul, dar nici nu doream, sã întrerup unmonolog ce mã epuiza ºi mã entuziasma“.Despre aceste discuþii nu se cunosc lucruridecât din eseul lui Cioran ºi din scrisori,precum ºi din mai multe interviuri.

Se pare cã Fondane a fost denunþat decãtre portãreasã. Pe 7 martie 1944 a fostarestat de cãtre poliþia francezã ºi trimis laCamp de Drancy, împreunã cu sora sa, Lina.Soþia lui era creºtinã ºi, conform dreptuluifrancez, el ar fi putut fi eliberat. StéphaneLupasco, Jean Paulhan ºi Cioran au inter-venit la autoritãþile franceze pentru a-l eli-bera. Însã el nu a dorit sã-ºi pãrãseascã sora,spune Cioran. Fondane i-a trimis soþiei ocutremurãtoare scrisoare de adio ºi a fostdeportat la Auschwitz pe 30 mai 1944, cupenultimul transport; a pierit acolo, în ca-mera de gazare, pe 2 octombrie 1944.

Numele sãu este gravat pe zidul pante-onului, împreunã cu cele ale altor 167 demembri ai Rezistenþei. ªi pentru acest lu-cru a intervenit Cioran, într-o scrisoare diniulie 1948, adresatã lui Robert Pimienta,preºedintele comisiei responsabile pentruinscripþiile de pe panteon, cerând sã fietrecut ºi numele lui Fondane.

Cioran mi-a spun cã toate acestea nu s-ar fi potrivit câtuºi de puþin cu ideile luiFondane, care le-ar fi considerat trãdãri faþãde adevãrul ce nu poate fi imaginat.

Cioran ºi Fondane se aseamãnã mult înceea ce priveºte ideile lor fundamentale. PeCioran îl impresiona mai ales respingerearadicalã a acestui sistem civilizaþional de-ment, care ar trebui sã conducã la o lumede dincolo apocalipticã a reprezentãrilornoastre. Pentru Fondane, inamicul era „progresul“, care are morþi pe conºtiinþã ºicãruia îi aparþin sistemele sale, ideologiile ºilimba. O complicitate ar însemna o dezer-

tare la inamic: „Opera de artã s-a nãscutatunci când credinþa a început sã se clatine“,scria Benjamin Fondane, care ºi-a aflatsfârºitul la staþia terminus a acestei civilizaþii– la Auschwitz. Cioran era impresionat defaptul cã Fondane ataca violent toate reli-giile-surogat, ideologiile, ideile, cãrora leaparþinea ºi arta, ºi le responsabiliza pentruexistenþa „târfei numite istorie“; pentruCioran era important sã se elibereze de„pãcatul tinereþii“, dupã cum am vãzut înacea scrisoare adresatã pãrinþilor.

Fondane a ajuns, dispreþuind moartea,la graniþa ei infernalã, acolo unde tot ceeace produsese istoria era dus ad absurdum.Chiar ºi limba! ªi nu trebuie sã uitãm cãlimba ºi viaþa lui Fondane erau contopite.În portretul realizat, Cioran accentueazãomogenitatea dintre „fizionomie ºi limbasa“. Prin moartea lui, el a trãit moartea ei.În acea clipã îngrozitoare, despre care numai poate mãrturisi nimic, s-a confirmat totceea ce a gândit ºi a scris el. În ceea ce pri-veºte camera de gazare, nu mai sunt valabilenici credinþa, nici consolarea, cu atât maipuþin literatura. Se revelase ceva ce nu-ºiavea termen de comparaþie. Fondane aflaseceea ce noi nu putem decât gândi; aflase ºiplãtise cu viaþa.

Cioran mi-a trimis câteva fotocopii,printre care ºi ultimul eseu pe care Fondaneîl scrisese cu puþin timp înainte de arestareasa, Le lundi existentiel et le dimanche de l’his-toire. Cioran mi-a mai trimis ºi un mic eseudespre Fondane, 6, rue Rollin; Cioran ºtiacã el „trãia în permanentã cunoºtinþã decauzã a unei nenorociri care se va întâmpla.Poate cã, în forul sãu interior, se obiºnuisecu ideea de a fi victimã, pentru cã, fãrãaceastã complicitate cu inevitabilul [...] nuse poate explica respingerea oricãror mãsuride precauþie“.

Cioran citise mãrturiile unui partici-pant direct referitoare la ultimele zile ale luiFondane în spitalul din Auschwitz ºi despresfârºitul acestuia pe 2 octombrie 1944;spunea cã este „o expunere atât de tragicãºi de emoþionantã pentru toþi cei care l-aucunoscut ºi iubit pe Fondane“. La final sespune: „Îmi aduc foarte bine aminte cum seplimba printre paturi ºi cum îºi vizita prie-tenii francezi cu o pãturã pe umeri, pesteo cãmaºã proastã (de pantaloni nu putusesã-ºi mai facã rost). Cu toate acestea, îºi pãs-treazã demnitatea, povesteºte amintiri lite-rare, discutã despre situaþia internaþionalã,exact ca ºi cum s-ar afla la Paris, în mijloculunui salon. Uneori, se urca în patul sãu ºistãteam mult de vorbã [...] Douã ore maitârziu, pe 2 octombrie, dupã-amiaza, aufost duºi în camioane. Nu erau decât evrei;arienii fuseserã trimiºi în lagãr, la muncã.Ploua. Cine îºi auzea numele ieºea din rândºi urca în camion. Erau 700. [...] Îl vãd peFondane ieºind din bloc, trecând drept pelângã SS-iºti, închizându-ºi gulerul pentru ase feri de frig ºi ploaie ºi urcând în camion.Camioanele pline ochi pleacã unul dupãaltul la Birkenau. Douã ore mai târziu,camarazii noºtri erau deja gazaþi“.

�

Din volumul – în curs de apariþie –Martori la limita cunoaºterii:

Studii, eseuri ºi portrete(traducerea cãrþii Zeugen an der

Grenze unserer Vorstellung)Traducere de COSMIN DRAGOSTE

Din lipsã de spaþiu, notele au fost suprimate.(Nota redacþiei)

�

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 21

pasul suspendat al berzei:

dupã un film de Theo Angelopoulos

zãpada se topeºte. pumnii unui boxer lovesc aerul.

nu ºtiu cât o sã mai dureze. nu ºtiu cât o sã mai pot scrie fãrã sã respir. nu ºtiu cât o sã mai pot sta pe malul ãsta privindu-te.

îþi strig de aici cã zãpada se topeºte. cã pumnii unui boxer lovesc aerul.

de pe celãlalt mal tu încerci sã nu mai foloseºti cuvintele.

mystic blues:

(8:30 AM)

asfaltul spart pe alocurie nãpãdit de buruieni ºi de mucuride þigarã. lãuntrul uscat ºibãtrâneþea semãnând tot maimult în dimineaþa limpezitãde ploaie. bãlþile ca niºte leneºe priviriînghesuite în pleoapele umflate.

mã desprind de fereastrãdar mai ales delumina ei decofeinizatã.

(între 18:15 ºi 18:52 PM)

privirea a cãzut peste frunzeîntr-un plonjon mai mult amorþitdecât disperat. apoi mâinile cusãpunul lor de mere te-au reîntors.

(totuºi angoasa lor verde acumnu e deloc existenþialã ºi câtde asprã e desfrunzirea!)

iarna deºi încã departee aiciîn miºcãrile înzãpezite.

privirea cade peste frunze(ca o pisicãjucându-se?)

(23:24 PM)

ascultãm bob dylanîn uºa întredeschisã a nopþii:„sara“ ºi„one more cup of coffee“.

luna e undeva deasupraca o felie de lãmâie ºinu cred cã ne citeºte poemele.

în jurul nostru somnuladânceºte ferestrele ºitaie trepte cu pioletul meu.

cuvintele nu ne vor urmatotuºi spre dimineaþã presimþindu-netrezirea ne vor trage din aºternuturiprecum pufi câinele bunicilor.

(11:15 AM)

duminicã: da!

ceaþa se îndeseºte.

singur prin casã.

în cãutarea uºii.

soarele e pe traseuca orice bun taximetrist.

miºcãrile mele casniceunde sunt?

ºi

ideea cã sunt un mãr coptce se

va

desprinde.

(20:27 PM)

ca un urs s-a trezit:aveam cãlcâiele fisurate ºinu mai puteam alerga:mi-a mâncat cortul ca pe-o placentã:

(abia îmi notasem în jurnal fraza astacititã pe undeva: „doar într-o prãbuºire continuãpoate sta omul înaintea lui Dumnezeu, e singuraformã de nobleþe realã, adicã nonsubiectivã“)

ca un urs s-a trezit ºi rãgetul luis-a nãpustit ca soarele în zori:unde e ceaþa sã-mi ascundã râul?nu mai puteam alerga:

sângele cuprins de nostalgie „ºilumina lumineazã în întuneric ºiîntunericul nu a cuprins-o“ca un urs s-a trezit:

�

Poeme de

22 • APOSTROF

Textualism,hiperconºtiinþã, artefact

C UVINTELE DE mai sussunt ºi cele pe care cri-

tica literarã a bãtut cel maimult ºi cel mai des monedãatunci când a comentat poe-zia lui Bogdan Ghiu. ZiceAl. Cistelecan:

Un astfel de moment paro-xistic de inutilitate a criticii e chiar poezia luiBogdan Ghiu. Hiperconºtiinþa ei, ca stare nuacutã, ci endemicã, face comentariile nu nu-mai de prisos, ci de-a dreptul ridicole, con-damnându-le la o redundanþã stridentã. Stra-tegiile procedurale nu numai cã sunt date pefaþã, dar sunt ºi gata comentate, temele suntpuse nu doar în evidenþã, ci gata montate încoerenþã, tot ce miºcã în poem e analizat ºitras într-un limbaj quasi-conceptual, când nuchiar neted conceptualizat. Imaginarul e ra-þionalizat, redus pânã la dispariþie, iar enun-þurile sunt logice ºi redundante, concise ºiprecise.

Sau Marin Mincu: „Bogdan Ghiu constituiecazul de excepþie al textualistului hipercon-ºtient, care trãieºte starea de textuare ca peo condiþie asumatã existenþial“. În timp ceIon Pop observã cã „ceva de caligrafie, decalcul ºi ingeniozitate manieristã, produsul,artefactul unui meºteºugar capabil sã savu-reze, când cu delicii, când cu o mare melan-colie, acest regim claustral din perspectivacãruia, printre gratii de rânduri scrise, se vãdtot rânduri scrise“.

(Poemul din carton): Urme de distrugerepe Marte (Ed. Cartea Româneascã, 2006)accentueazã cu asupra de mãsurã conºtiinþaartificiului textualist ºi a hiperluciditãþii cealimenteazã viziunile poetului postmodern,pentru care lumea e minatã definitiv defragmentarism ºi de bovarismul unei cu-noaºteri dezabuzate, întoarsã asuprã-ºi,nerelevantã ºi abuzivã. De altfel, accenteleautoreflexive, dictate de exigenþele auto-comentariului, se întrevãd ºi în Rezumat saudespre principalele mesaje ale cãrþii de faþã dinfinalul cãrþii, unde demersul poetic ºi recur-sul la explicaþiile poietice sugereazã legãtu-ra inefabilã dintre carte, poezie ºi labirin-tul referenþialitãþii, dar ºi condiþia de „sanspapier“ a poetului, regizor, martor ºi actoral textului propriu:

Cartea de faþã nu este o carte. Ci doar unadãpost provizoriu, precar, din carton pen-tru vagabondul, homeless-ul, SDF („sans domi-cile fixe“) care este (a fost ºi, mai ales, a de-venit, a ajuns, a rãmas), metafizic ºi social,

poetul: un înveliº slab, friabil, poros, per-meabil pentru altceva, mizer poate, ºi miste-rios. Cu hârtiile lui, numai de el ºi neînce-tat scrise, poetul este un „sans papier“. Princartea de faþã el cere adãpost temporar înapartamentul tot mai declasat care sunt Car-tea ºi Poezia.

Pe de altã parte, Bogdan Ghiu deposedeazãcondiþia poetului de orice aurã, de oricetransfigurare, de orice mistificare metafizicã.Cea mai credibilã ipostazã a creatorului i separe cea de bricoleur: „În sfârºit (oare?),poetul face ce-a fãcut de mult, dintotdeau-na deja: bricoleazã. Se fereºte atât de geniu,cât ºi de inginer, cu ingineriile lor întotdea-una politice, sociale“. Unduirile etice alecâte unui poem stau în siajul redempþiunilorunui logicism impenitent, ce relevã eviden-þele penumbrei ºi camufleazã cu sârg insi-nuantele înfãþiºãri ale luminii: „Nedreptateaîncepe aici/ cu umbra unei lumini/ (are pece sã se aºeze!)/ Lumina te aratã te scoate/în evidenþã/ privit din faþã eºti bine/ (eºti,ce mai!)/ dar în spatele tãu în urmã/ (existãînapoiere)/ atenþie începe nedreptatea/ Ne-dreptatea începe aici unde eºti/ unde stai înluminã/ Nu ºtii niciodatã unde ajunge“. Hi-perconºtiinþa ce rãzbate din aceste versuri epusã în luminã de chiar gesturile regizora-le ale autorului, ce distribuie în cuprinsulcãrþii poeme propriu-zise, pagini eseistice,forme succesive ale elaborãrii câte unui text,corpuri de literã diverse, dispuneri ale poe-melor în diferite modalitãþi ºi forme arhi-tecturale. Toate acestea pentru a accentuaconºtiinþa de artefact a textului poetic, pen-tru a sugera relieful spectacular ºi ludic allirismului, pentru a, în fine, supralicita am-prenta parodicã ºi ironicã a câte unei frazãri.Alãturi de poemele propriu-zise, relevantepentru firea intelectualist-teatralizantã apoetului sunt excursurile eseistice despre„caracterul mitico-poetic al meºteºugului“:

S-ar putea deci spune cã atât savantul cât ºimeºteºugarul se aflã în aºteptarea unor me-saje. Imaginea nu poate fi idee, dar ea poatejuca rolul de semn, sau mai exact, poate con-vieþui cu ideea într-un semn, iar dacã ideeanu este încã prezentã, sã-i respecte viitorul ei loc ºi sã-i traseze în negativ contururileacestuia.

În acelaºi timp, nu puþine poeme sunt con-sacrate mecanismelor scrisului, revelaþiilorºi meandrelor facerii textului, anatomiei ºifiziologiei poemului: „Acest spectacol alpielii,/ pe piele,/ cuvinte schimbând infor-maþii/ ºi schimbându-ºi informaþia,/ reacþiisuprapuse ºi întrepãtrunse,/ intrând în con-tact, combinându-se/ reacþii la reacþii ºi la/reacþiile dintre reacþii./ Pe piele: pe pieleacreierului,/ a inimii,/ organe învelite în ace-eaºi/ piele ca ºi tine./ Scriu elementar,/exte-rior,/ nu scriu,/ sub-scriu./ Subscriu celorscrise“ sau: „Scriind arãt încotro se/ scrie.Scrii/ ca sã vezi încotro duce scrisul./ (Ur-meazã-þi scrisul./ Nu-l urmãri)// Scrisul nepãrãseºte“.

Poemele lui Bogdan Ghiu preiau din re-cuzita postmodernismului nu doar autospe-cularitatea exacerbat intelectualistã, dar ºipredispoziþia spre reportajul poietic, spreaventura scriiturii care îºi refuzã premeditatinocenþa, fiind, mai degrabã, fascinatã deconºtiinþa impuritãþii revelaþiilor lirismuluiontofag, din care orice reprezentare metafi-zicã pare a se fi retras, subzistând doar oepifanie a textului ca prezenþã ºi absenþã tot-deodatã. Facerea textului, rãsunetul sãu în

conºtiinþã, scrisul – corporalizare a nean-tului ºi subterfugiu al angoaselor cotidiene,cuvântul ca „amprentã mentalã“, toate aces-te constante ale poeziei lui Bogdan Ghiu nu presupun însã un refugiu instabil într-opurã virtualitate. Dimpotrivã, cuvinteleinstaureazã un spaþiu eteroclit, mustind deavatarurile fenomenalitãþii, în care trãirile seobiectualizeazã, devin maºinãrii inefabile:„Dacã cuvintele ar fi o bucatã, o/ parte alumii, de mult/ am fi murit sufocaþi, muº-caþi,/ linºi ºi bãuþi./ Dar dacã lumea nu s-arface din/ cuvinte,/ de mult, acum chiar/ ne-am preface în simplã respiraþie/ alergândbezmetic, izbindu-se/ de pereþi./ Iar dacãcuvintele n-ar fi,/ totul ar fi aici deodatã,/claie peste grãmadã,/ eveniment, revelaþiebrutalã/ stea în lac/ ºi Dumnezeu cleios,/neputincios,/ incapabil sã se desfacã“. „Cu-tia de carton“ a poetului, adãpost ºi sub-terfugiu al spaimelor existenþiale, reprezintão proiecþie a vieþii ºi a morþii, a unui eu ex-pulzat din teritoriile iluziei, care îºi priveºtecu hiperluciditate condiþia proprie, sfâºiatãîntre interioritate ºi referent, între propriulcorp ºi facerea textului, între amãgirile me-tafizicii ºi deziluziile cãrnii. „Intimismulcaligrafic ºi reflexiv“, de care vorbeºte N.Manolescu în Istoria criticã, relativizeazãabsolutismul textualismului, configurând otemã a reveriei utopice, a retractilitãþii afec-telor ºi a metamorfozelor conºtiinþei vulne-rabile a unui eu ce trãieºte drama unei situ-ãri în interval, în spaþiul nedeterminat încare poemul suplineºte trãirea, iar scriituraeste o „venire fãrã venit“, o aºteptare fãrãobiect, o nostalgie a trupului care „naºtepoezia“, o corporalizare a „dezastrului“, oîn-fiinþare a fiindului („Corporalizeazã de-zastrul/ care stã,/ dramatizeazã crima care/se întâmplã./ Fã ceea ce e“).

Asumarea textualitãþii ºi a hiperconºtiin-þei nu exlude însã, la Bogdan Ghiu, „deta-ºarea de jocul textual“ (Marian Papahagi),dupã cum nu exclude nici promisiunea uneireinventãri a fiinþei senzoriale ºi afective,asamblatã din reprezentãri ale sinelui, dinefecte ale spectacularului textualist ºi dininstanþele fragmentare ale unei imperioasepropensiuni spre idealitate. Demontândfiziologia miracolului existenþei ºi mecanis-mele artificiilor textualitãþii, Bogdan Ghiueste, nu mai puþin, un sentimental refulat,ce resimte frustrãrile propriilor senzaþii ºitrãiri ca pe tot atâtea colportãri frauduloa-se ale unui extaz ilicit, dar nu mai puþin legitim.

�

Ochi existenþialist ºi imagine publicitarã

C ÂTEODATÃ APROAPE ni-mic. Frânturi necoapte

de vedere, nereciclabile gân-dirii, dispensabile ochiului,gunoi ca forma cea mai joa-sã de relief a creativitãþiiîntâmplate pe la marginilefiinþei. Altã datã carne inun-dând dospit matrici degând hoinar ce se desfacperiferic în plinã luminã cerebralã. Ima-ginea existenþialistã este, preponderent, ºi

Adriana Teodorescu

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 23

mai cu seamã în substanþa ei sartrianã, fiepurtãtoare de malformaþii care o fac incom-pletã pânã la o inoportunitate funciarã, fieintensificatã drept trup al ochiului ca semnde om în lume. Formele ei sunt în faptextreme, dar acest lucru nu e decât un felde metaexistenþã a esenþei existenþialiste,revãrsate într-o inconºtientã, nerecunoscutãteorie de sine: viziunea existenþialistã eabruptã, fãcând loc în vizibil vidului pemãsurã ce teama/înãlþarea/fuga e mai pu-ternicã. Aºadar, între aceste douã posibilemodalitãþi ale imaginii, actualizate în cli-mat existenþialist aparent fãrã rest, se gã-seºte golul morfologic egal sieºi, dar cau-zal, temporal mult mai nuanþat decât arpãrea într-o opticã pur spaþialã. De obiceiacest gol nu face valuri. Cuminte, se supu-ne imaginilor existenþialiste (adicã, pentruneechivoc, acele imagini produse în/demintea/cuvintele unui personaj al literatu-rii existenþialiste), care, de cele mai multeori duale, îl aºtern calm între ele. Ambeleforme cunosc însã într-o manierã ades vio-lentã atât transparenþa, cât ºi opacitatea.Aceasta pentru cã omul existenþialist este,cum spunea Mounier, homo absconditus.Retractilitatea sa este constitutivã, conti-nuã, dupã cum se manifestã ºi pulsatil,când apare ca revelaþie sau ca spasm cumu-lativ al conºtientizãrii.

Cartea Simonei de Beauvoir, Imaginifrumoase, ediþia a 2-a (traducere din limbafrancezã de Ileana Vulpescu, Piteºti: Para-lela 45, 2005) aduce în lumea imaginilorexistenþialiste nuanþe întineritoare acum, lao relecturã a romanului sãu din 1966, pefundalul unui existenþialism osificat, cu cap-canele unei mãduve pândind sartrian înne-gritã în cliºeu. Înþelegerea modului în careacestea se construiesc conduce înspre o zo-nã unde ingineria fin ocularã prezentã întext irumpe într-o semanticã densã ºi o in-tertextualitate fertilizatoare a existenþialis-mului ºi chiar a postmodernitãþii. Narative totul relativ simplu. Se urmãreºte o frân-turã din viaþa lui Laurence, o tânãrã femeiecãsãtoritã, cu douã fete, dintre care una,Catherine, în pragul adolescenþei, femeiecu un amant pe care o întâlnim pregãtitã sãîl pãrãseascã. κi iubeºte fragmentat soþul,îngreþoºat ºi dispreþuitor mama ºi pe toþi,în cea mai bunã tradiþie existenþialistã, cuînstrãinare. Intuiþia apariþiei celuilalt estesãrãcãcioasã de cele mai multe ori, iar une-ori chiar brutalã în insuficienþa sa, atuncicând se converteºte într-o intuiþie a non-fiinþei, a neantului celuilalt. Alte relaþii careîi compun substanþial existenþa sunt cea pecare o are cu mama sa, Dominique – o fe-meie ce interiorizeazã complet privirea so-cialã care o aruncã în purã anexã existen-þialã pe lângã un bãrbat, importã puþindacã legal al ei sau nu –, ºi cu tatãl sãu, adã-postind un mister de esenþã tare, cu scli-piri oedipiene, ocolit ºi adulmecat de iubi-rea filialã cuminte ºi admirativã pentru unbãrbat pãrãsit de mult timp de mama cuapetenþe pentru cadrul ºi fastul transfami-lial. Miza este abilitatea Laurencei de a des-figura imaginile frumoase – cancer social,cu sãmânþã de convenþii, cliºee ºi ipocriziereuºite în variate proporþii, cristalizate în-tr-o diversitate cu atât mai subversivã – careîi cuprind ca între-un trup atipic, inversat,în aºa fel încât sã lase cale liberã unei fiinþeîncã neamputate de acele fantomatice aleimaginii, fiica sa, Catherine.

Imaginea existenþialistã încheagã întâl-nirea cu celãlalt în obiect, eliberând un su-

biect supt, vampirizat de substanþã fiinþialã.Privirea reificã, e ceea ce observase referi-tor la Sartre Emmanuel Mounier, repro-ºându-i acestuia viziunea sumbrã asupradialogului ontologic, care nu ar admite de-cât prezenþa unui singur subiect: fie îltransformi pe celãlalt, fie te laºi transformatîn obiect. Chiar autoprivirea duce la nimi-cirea dublului fiinþial: „Când te priveºti, îþiimaginezi cã nu eºti ceea ce priveºti, cã nueºti nimic“ (Jean-Paul Sartre, Cãile liber-tãþii, vol. II, Amânarea, traducere de San-dra Oprescu, Bucureºti: Rao, 2000, p. 17).Imaginea poartã pecetea unei structuri dedominaþie imanente privirii. Ochiul exis-tenþialist seamãnã distanþã, culege imaginica pe flori carnivore ce transmit dureri ºidestructurãri vasului care le conþine. Este obaltã care înnãmoleºte, cum spune unul dintre personajele din Cu uºile închise. Înmicroromanul Simonei de Beauvoir, per-sonajul Laurence se sustrage mecanismelorsartriene ale privirii, ajutatã de un soi deimagine nespecificã mediului existenþialist,o imagine probabil mai uºor de înþeles de la înãlþimea temporalã a epocii noastre,de hiperconsum, dupã terminologia luiLipovetsky. Mai întâi cã aceastã imagine, castructurã generalã, nu aparþine ochiuluiemiþãtor al lumii, ea nu face parte dinlumea pusã în starea de nuditate, inade-rentã viselor ºi imaginaþiei compensatorii,spaþiu al gândirii contorsionate sau, dincontrã, al fenomenalitãþii ca atare. Imagineacare complicã bunul mers – în sensul detipic – al privirii existenþialiste ca mod de afi în lume este în fond o imagine publici-tarã. Aceasta gãseºte intrarea în viaþa Lau-rencei datoritã serviciului pe care aceasta îlare, de agent publicitar la agenþia Publinf.Pentru aceasta ea trebuie sã impurifice lu-mea, sã o cosmetizeze în imagini ce vând,greoaie, pe nevãzute, cãci poartã în meni-rea lor produsul. Nefericitã sintezã în dia-lectica obiectului ºi a subiectului, produsule o formã hibridã, perversã de împãcare aochiului cu privirea ce se întoarce înspresursa sa (sinele e altceva decât nimic, cãci echemat de poleiala acþiunii ºi utilitãþii, pecale sã intre într-o altã imagine). Realitateaprodusului se limiteazã la realitatea promi-siunii sale, actualizarea acesteia zvârlindu-lîn cea mai cruntã obiectivitate, mutã, con-sumatã. În acest sens, Laurence observã cãtoate produsele promise de publicitate îºipierd puterea atunci când sunt desprinse deimaginea care le propune, de ansamblul/ambalajul în care se vând. Produsul e astfelumbra neîmplinitã a imaginii, ratarea ei.Laurence o cunoaºte, dar e silitã sã o igno-re de fiecare datã când purcede la fabrica-rea altor imagini, ea însãºi dedublatã, aºa-dar, în cel care produce imaginea ºi cel caresuportã ineficacitatea ei realã. Totuºi, aºacum e, imaginea publicitarã nu devine unexces al imaginii sociale, chiar dacã, pânãla urmã, aceasta e cea care o face posibilã(lumea-cadru e permisivã ºi provocatoarede imagini comerciale, iluzorii). Imagineapublicitarã locuitã de neant submineazãexistenþa fericit mascatã a vidului social,dezvãluindu-l Laurencei indirect, printr-unsoi de intimitate cu slãbiciunea forþei salede convingere. Deci „unul dintre incon-venientele meseriei: ºtie prea bine cum seface un decor, i se descompune sub ochi“.Mai presus de orice însã se aflã luciditateadestrãmãtoare de amãgire a ochiului exis-tenþialist, acea luciditate cu care nu se va

mai flagela ochiul postmodern, tentat deuniversurile artificiale ale virtualului, infan-tilizat de promisiunile gratificatoare alemesajelor publicitare. E insolitã aceastãemergenþã a unui motiv, semantiza(n)t cuprecãdere în spaþiul postmodern, în plinteritoriu existenþialist.

Imaginea publicitarã determinã în Lau-rence, pe de o parte, sesizarea faptul cã atâtea, cât ºi întreaga ei familie trãiesc în razaprivirii unui ochi social necruþãtor, care dis-pune configurarea fiinþei în cliºee compor-tamentale ºi chiar existenþiale, iar pe de altãparte, iscã imboldul de a sustrage acestuiochi pe fiica cea mai mare, Catherine. Im-puls care va fi alimentat mai apoi de luptapentru acest deziderat, cãci Laurence îºi vaimpune punctul de vedere, fãcându-l peJean-Charles, soþul ei, sã renunþe la ideeade a o arunca în braþele unui psiholog pefata care se confruntã cu conºtientizareaaspectelor negative ale vieþii. Astfel, depar-te de a înnãmoli, imaginea publicitarã creea-zã desprinderi, dezlipiri, cãci funcþioneazãca oglindã nu doar a vizibilului social, ci ºia schelelor prin care acesta ajunge la o con-strucþie emanând coerenþã. Ideea de a nu olãsa pe Catherine sã devinã o parte a aces-tei construcþii (sau priviri reificatoare) seconverteºte în decizie fermã: „De Catherinemã ocup eu. Tu ai sã intervii din când încând. Dar eu o cresc ºi eu trebuie sã iauhotãrâri. ªi le iau. Sã creºti un copil nu-n-seamnã sã faci din el o imagine frumoa-sã...“ Pentru ceilalþi însã, imaginile fru-moase sunt definitiv inserate în fiinþã, cafiinþã de relaþie înainte de toate, dar ºi caotrãvire a unei autenticitãþi pânã ºi discre-te, la adãpostul zgomotelor colective. Lau-rence trãieºte permanent cu sentimentulunei carenþe a sinelui, cautã în ceilalþi com-pletitudinea care îi lipseºte ºi treptat odescoperã ca absenþã pretutindeni: „alþii auceva care mie-mi lipseºte... Numai dacã...Numai dacã nu le lipseºte ºi lor“. Ceea celipseºte ºi este camuflat de imagine se in-fecteazã sub presiunea acesteia ºi îºi inten-sificã efectul de îndepãrtare, de retragere.Intersubiectivitatea se realizeazã profund înfelul obiectului ºi doar la suprafaþã apa-renþele sunt menþinute, aºa cã Laurence„are impresia cã oamenii îi sunt juxtapuºi,nu locuiesc în ea“. Dacã imaginea publici-tarã susþine produse care singure, într-ovieþuire a lor proprie, se diminueazã înimportanþã, asemãnãtor, imaginea socialãse articuleazã în jurul unor subiectivitãþiaflate în recul, înaintând una sub privireaceleilalte în obiect, dar nedobândind li-niºtea acestuia. Indeterminare, stare cutotul specialã care face ca însãºi moartea(glisarea completã în obiect verbal, lipsit de apãrare în faþa celorlalþi, al lor ca alnimãnui) sã pãleascã în faþa ei:

e golul, vidul acela care-þi îngheaþã sânge-le-n vine ºi care e mai rãu decât moartea, cutoate cã-l preferi morþii atâta vreme cât nute omori: acum cinci ani am trecut prin astaºi-mi aduc aminte cu groazã [...] E drept cãoamenii se omoarã [...] tocmai pentru cãexistã ceva mai rãu decât moartea. Asta eceea ce te-nfioarã când citeºti relatarea uneisinucideri: nu cadavrul firav atârnat de ba-rele ferestrei, ci ceea ce s-a petrecut în aceas-tã inimã înainte.

�

24 • APOSTROF

Dacã mama a constituit mereu pentruLaurence o strãinã, o imagine în spatelecãreia ar putea sã nu fie chiar nimic (ºi to-tuºi, iubirea, problematicã e drept, pentruacest nimic existã!), tatãl cãruia i se jert-fesc curiozitãþi de fatã ºi femeie în acelaºitimp se umple ºi el de distanþã, se scuturãde secrete – canale ascunse, prin care Lau-rence îºi construise dragostea pentru el,în cursul cãlãtoriei, care ar fi trebuit sã pro-ducã epifanii, în Grecia. ªi aici tot imagi-nile sunt sâmburele, încolþind separator înrupturã. Tatãl, cult, rafinat, se delecteazãcu lectura imaginilor vechilor greci (pic-turi, ruine), în timp ce pentru Laurenceacestea nu fac decât un sens minimal, pa-sabil. Încã o datã, imaginile nu sunt spaþiide întâlnire, ci de ratare a acesteia. Obiºnu-inþa imaginilor publicitare o face pe tânãrafemeie mai puþin dispusã a plãti preþuriexprimate în sentimente pentru produseafective cu termen de valabilitate strâns.Trist ºi demn, îºi adunã iluziile dintr-untatã inconsistent. Dar fãrã a face din ele unprevizibil mult întâlnit monument exis-tenþialist de incomunicabilitate, ea le re-investeºte în fiica pe care, hãrãzind-o men-tal autenticitãþii cãrnoase, ºi-o sustragematur, responsabil, punând-o în bãtaiaunei priviri posibil mai fericite. Care sãrupã lanþul de priviri sartriene claustratoa-re, „acea privire ca un mediu universal dincare nu poþi evada“. O altã privire fur-nizând imagini cu ºansã, despre al cãrei felLaurence nu poate spune mai mult.

�

� tru; pe de altã parte, nu-i nimic de consisten-þa unui coºmar adevãrat, fiindcã, în nucleulpoetic, eul profund ascultã zbuciumul si-nelui, ce vrând odinioarã sã scape de dure-rea cuvintelor nerostite, acum se precipitãsã se reinventeze ca domn al tãcerilor.

Adânca implicare reflexivã a eului poe-tic se reliefeazã semnificativ în însãºi sub-stanþa volumului, fiindcã poemele-peisajecontureazã numai aparent un univers apo-caliptic, aspectul de pãbuºire în terifiant,obsedant uneori, este cel al suprafeþei tex-tuale, pe când în profunzimea nivelului se-mantic de adâncime se detaºeazã cu pute-re, dacã nu preponderent, fie dorul dupãpacea din niciodatã (confinã cu „eterna pa-ce“ eminescianã, cea de dinainte de facereaexistenþei), fie amara, ispititoarea cãutare aunei înþelepciuni, care ar fi de gãsit numaiîntr-un fel de pact faustic inversat. Aceastãdin urmã meditaþie sunã amar, dar ºi apof-tegmatic, în poemul ce poartã titlul volu-mului, Izgonirea din iad: „Dar ºarpele a rã-mas în rai./ ªi-a schimbat doar numele/ înÎnþelepciune,/ aruncându-ne câte un solz/imposibil de prins din zbor/ la vreme“. To-tuºi, fulgurantele adevãruri accesibile la vre-mea nãpârlirii vin peste drumul nostru, întreacãt, „cu preþul izgonirii tuturor,/ cãci el,ºarpele, a rãmas în rai“.

În subteranul sufletesc al poetului Andrei Fischof se instaleazã astfel o con-ºtiinþã demistificatã de orice iluzie vanã,intuitã poetic ca adevãr al unei realitãþi apã-sãtoare, în disoluþie, dar nu lipsitã de repe-rele unei lumi pe dos, ca o mare neliniºtevisatã (Mica Apocalipsã). În acest universcu tente suprarealiste se intersecteazã, apa-rent paradoxal, o sensibilitate acutã, cea aexperienþei presimþite într-o trãire de dupãsfârºitul vieþii: „Trãiam încã, dar nu eram./Nicicând./ În veci neplecatul din tine,/ te-mãtor pânã ºi de întunericul din luminã“.Numai cã existã mereu o contrapondere,precum imensa pace nesperatã care are iar ºiiar forþa de tainã a botezului pentru cel ca-re naºte poemul, aºa încât poetul, fericitul-fãrã-de-nume, poate renaºte odatã cu „ver-sul, autopsia gândului“. Sintagma versul,autopsia gândului defineºte de fapt, feri-cit, natura poeziei reflexive a lui Andrei Fischof. Condiþia artei cuvântului se dezvã-luie astfel a sta dinlãuntrul unei pãci imense,singura care are impulsul propensiunii princare se poate simþi beþia renaºterii în poem.

Rostul creaþiei, ca ºi resorturile ei inti-me cu rãdãcini în imensa pace, are o particu-larã prezenþã în volumul de faþã, în rafi-narea ideii de creaþie nu în sine, ci pentrusine, împreunã, desigur, cu nealterata în-credere proiectatã spre cititorul dorit oriaºteptat. Un text reprezentativ pentru aceste dimensiuni este Spovedanie imagi-natã: „Înger negru cu iz de spovedanie dia-bolicã,/ mã-ntrebi: când scrii? – / ca ºi cumai vrea sã ºtii/ când nu respir“. Condiþia receptorului ideal se conjugã cu cea a du-hovnicului diabolic, avertizând asupra peri-colului din parþialitate, din nestãruire, dinprea grabnica aparentã catalogare: „... aten-þie, îmi spun ºi eu,/ sã nu mã dezamorse-ze/ cel ce se apropie citindu-mã,/ înainte de explozia sublimã împreunã,/ nãscãtoarede constelaþii pe cerul gurii,/ fierbinte cãuº/rãsuflãrii“. Ultimele versuri pot defini uria-ºele aºteptãri ale poetului, extaziat de do-rinþa împãrtãºirii creaþiei, deºi, altfel, esteconºtient de natura actului creator artisticca un act în sine ºi pentru sine, necesar ca

propria-i respiraþie. Explozia sublimã îm-preunã se ambiguizeazã prin metafora cãuºrãsuflãrii, aprinzând în subsidiar conotaþiamai profundã a întoarcerii respiraþiei spresine.

De asemenea, în arealul confin al pato-sului avântat, numai aparent antinomic cumarea pace propice creaþiei, spaþiu înfrãþitîn care se interiorizeazã tensiunea din do-rinþa de transfigurare ori zbaterea gându-lui justiþiar, se înscriu versuri ce trec pragulrãsucirilor dramatice spre amãrãciunea stri-gãtului, avânt care învinge totuºi neputin-þa ºi durerea, precum în antologica poe-mã cu titlul ªoptind, rãfuiala. Însãºi reducþiacreatorului la calificativul incisivei ironii(„Dumnezeu al sarcasmului/ fã ceva“), pro-venitã dintr-o cruntã dezamãgire („opreºteavântul celor nãpãstuiþi de/ înþelegerestrâmbã/.../ opreºte nãvalnica împotrivire/a gândurilor putrede“), este încãrcatã deveºnica tinereþe a sufletului poetic, justi-ficând forþa ancestralã a rugãciunii, careîncape încã, firesc, în formula meditaþiei.Într-un fel mai adânc deznãdãjduit estepoetul (Eu, evreul) ºi proteica sa propulsieîn imaginea globului terestru, ca „un soi de Sisif/ pe elipsa lui/ fãrã de sfârºit“ (Elipsafãrã de sfârºit), fiindcã aceste texte atinggravele întrebãri ale fiinþei, într-o lume încare „nu Iov este eroul/ ci trimisul Ceru-rilor/ satana“. Singura salvare întrevãzutãrãmâne prãbuºirea globului în el însuºi „ºi astfel se vor sfârºi/ toate întrebãrile deprisos“. Curãþirea de prisosuri nu degajãîntunecime, ci are consistenþa vindicativã ºivindecãtoare a dreptãþii fãcute morþilor carecer socotealã.

Printre gravele întrebãri ale sinelui, pân-dit acum de o rãscruce a identitãþii, revinmetaforele din sfera singurãtãþii ºi a um-brelor, proiectând un final de adagio, în caretimpul poetic este, semnificativ, viitorul(„La urmã, când voi veni,/.../ singur voifi în ce-a rãmas din pãdurea vremii“). In-sistenþa ipostazierii în viitor a singurãtãþii– contrastând cu prezentul verbelor dinrestul poemului – are forþã evocatoare, daraccentele lui introduc ºi o îndoialã intenspoeticã, fiindcã înaintea finalului de adagiovor sta ºi acele animale sãlbatice, pe carepoetul nu s-a încumetat sã le goneascã,lãsându-le sufocate de tãcerea sa. Valoareanespusului capãtã astfel un fel de veºnicire,pe când criza de sens atinge cuvintele ºivaloarea lor de adevãr (Confuzii), ca osimptomaticã ºi imediatã trãsãturã distinc-tivã a lumii noastre, ea însãºi dezarticulatã.

Apetenþa pentru „misterul“ lucrurilor,larg cuprinzãtoare ºi în volumele anterioa-re (Lucrurile, fãptuindu-se), se desprindeacum din hlamida imediatului magic, pre-supunându-l cu toate acestea, fiindcã pre-valeazã însufleþirea lucrurilor, care, înfãp-tuindu-se, „Nu se pot atârna pe o sfoarã/La uscat, precum cearceaful/ Pãtat de sece-ta nopþilor din trup“. Poetul ºtie acum cã„Ne rãmân doar plânsetele,/ Cele dinlãun-tru,/ Cele la vedere./ De bucurii, de do-ruri,/ Aºijderea“. În pofida acestei preva-lenþe, plângerea lui Andrei Fischof pare sãfie din stirpea plânsului demiurgic al luiEminescu („De plânge demiugul, doar elaude plânsu-ºi“), fiindcã, deºi nerestrictiv,poetul – în genere – îºi ascultã el, cel dintâi,durerea din bucurie, împãcarea din tensiu-ne, liniºtea din tulburare. Aceasta ar trebuisã fie condiþia înaltei poezii, atinsã fulgu-

Sãrbãtoarea întoarceriila sine

C ONSERVÂNDU-ªI ÎN e-senþã filonul metafi-

zic specific lirismului sãu, Andrei Fischof (Izgonireadin iad, Bucureºti: EuroPress, 2008) continuã, cuaccente dominatoare, sã-ºiîntemeieze o lume poeticã(conturatã, geografico-me-taforic, în parabola unei insule, un conti-nent, apoi un vulcan menit autodisoluþiei)închipuitã din uneltele = cuvinte ale uneialte limbi, ale unei alte stãri de gândire, eaînsãºi nãscutã din imperioasa nevoie a uneinoi religii, de fapt „o neostoitã sãrbãtoarea întoarcerii la sine“ (Insula cuvintelor).Condiþia acestei regãsiri se relevã textual înatributul fãrã psalmi, care determinã atâtreligia cea nouã, cât ºi neobositul festin al sinelui, legat intim cu ceea ce se cerenespus (am devenit sclavul-domnitor pestepropriile-mi tãceri). Încã din acest poemdeschizãtor al volumului, eul poetic afir-mã o definitorie implicare în problematicasinelui profund, tratat cu încredere ca unalter ego, fiind reflexul matur ºi respon-sabil al monologului interior al omului-poet cu sinele sãu. Constanta întoarcerii însine strãbate din miezul disoluþiilor, dez-agregãrilor din orice armonie celestã, de-parte de postura de martor al vreunui dezas-

�

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 25

rant în multe momente de graþie ale volu-mului, însã în acest text mai curând înci-fratã. Spun aceasta pentru cã în acest poemexistã versurile: „Ca ºi cum/ Viaþa, boalãincurabilã,/ Ni s-ar oferi fãrã niciun gaj“.

Alteori, sentimentul unei crize febrileori cel al lipsei de orice speranþã, un fel dedisperare moralã realizând cruzimea specieiumane (homo homini lupus) se iþeºte în une-le poeme, dar rãmâne într-un echilibrucompensator, este înnobilatã de seninãta-te, de multã suferinþã realã, needulcoratã,totul având, de fapt, o aurã de suportabi-litate esteticã (vezi ºi E de ajuns, p. 18),care alterneazã cu raze de cãldurã omenea-scã, la fel de dezabuzatã însã (Ah, da, p.19); toate aceste valuri-poeme se înfigunele în altele, precum imaginea apocalip-ticei ºi posibilei reveniri a lui Iisus – în chipde tsunami – se înfrãþeºte cu „somnul dincase ce opreºte valurile“.

Într-o antologie anterioarã, cu un ti-tlu emblematic (Prefãcuta liniºte, 2003), Andrei Fischof celebra, doar tangenþial ºisubteran, gândul parþialitãþii cuprinderiilumii prin cuvânt, verbul sãu deveninddureros, dar nepatetic, aproape stoic. Învolumul Izgonirea din iad aceastã di-mensiune liricã este în bunã parte men-

þinutã, uneori augmentatã sub cupola uni-cei temeri, cea privind teama morþii minþiiînainte de vreme. În acelaºi sens, Continuaeliberare neîmplinitã dezghioacã din hainaabstracþiunii un concret al imaginii multmai complex, exprimat fericit, deºi discur-siv: „cineva totdeauna se grãbeºte/ sã în-chidã grajdurile/ pe când caii fugiserãdemult“.

O totalitate organicã ce încorporeazãexperienþele poetice ale stãrilor extreme ºilimitã, întru cele ale trãirii („încerc sã nu-mi imaginez/ catastrofa învierii morþi-lor“), întru cele ale credinþei („Nu mã învi-nui de necredinþã, Adonai,/ când tu eºti celcare nu crezi în mine“), precum ºi repre-zentãrile interiorizate în regimul afectelorpolare („cad stelele în mine“ sau „acumdepãrtãrile-s/ pavãza/ împotriva prea-apro-pierii/ a ceea ce sunt“), experienþele drameirãzboiului continuu, trãit la propriu, dar ºio conºtiinþã superioarã, cea a destinuluiciclic al progresului spiritual, aceasta dinurmã minunat transpusã în parabola cutitlul sugestiv Groapa comunã: „Din erã înerã/ cãrþile – mii, zeci de mii – / sunt vãr-sate pe marginea gropii comune/ a îndobi-tocirii./ Cineva trebuie doar sã le împingã“.

Dimensiunea metafizicã a versului luiAndrei Fischof, neosificatã în abstracþiuni

ºi nici în sentinþe, nici mãcar atunci cândîºi interiorizeazã tensiunile socialului ori ale istoriei suportate, se încarneazã înimagini ce nu pot masca fluxul sinuos alorgoliului dureros (ne)mulþumit de lume –implicit de sine – al creatorului. Incertitu-dinile, pânã la urmã, sunt mãrci valide aleautenticitãþii, ca ºi neostoita nãzuinþã de aface sã „rezoneze“ în alte conºtiinþe pânã ºiînsuºi sunetul nevãzut al tãcerii: „... Nu întinsul coardelor însetate/.../ nu echili-brul.../.../ nici mâna-reazem sunetului ne-vãzut/ al tãcerii.// Cutia de rezonanþã./Acesta e secretul./ Acum ºi-n veci vecilor“.Poate ºi mai clarificator: „Sã supravieþuieºtipropriilor idei,/ Nu cu preþul devenirii statuie,/ ªi nici ca þipãt în miez de coº-mar./...// ... Numai timpul sã nu se îngu-steze“. Supremã ambiþie a luciditãþii ºiînaltã modestie a necesitãþii creaþiei, mereusincerã cu sine. Versurile ºi gândurile dincartea cu titlul Izgonirea din iad au – în cre-dinþa mea, în sensul cel mai bun, adicãvaloros – elementele-cheie ale unei prope-deutici pentru existenþa de dincolo, fiind ºio rãfuialã ºoptitã cu tot ceea ce dincoacerãmâne imperfect.

�

Cît un copil de mic

E lumina ce-n gura mea adoarme de apele energetic limfaticeluaþi, luaþi ºi beþi ºi spãlaþi-vã ochiide culcat nu m-am culcat cu niciun bãrbatputeþi gusta din trupul meu nears depatimile iubirii. Ce cuvînt! Cît Dumnezeu de mareCe Dumnezeu, cît un copil de micCe mic înoatã în apele energetic-limfatice veniþi, luaþi, mîncaþi! Trupul meu este depîine caldã. Nu-l pot atinge decît prunciiapoi adorm visînd la... visul deEnt-FernungAm avut un tatã spune primul peºte-copilînota în Ent-FernungEnt-Fernung, Ent-Fernung, Ent-FernungAm avut un tatã spune al doilea peºte-copilînota în esti gar einai esti gar einai; esti gar einai; esti gar einaiam avut un tatã spune al treilea peºte-copilînota în „ceva“, „ce-va“, „c-e-v-a“nu-l vedea nimeni afarã de fiinþa peºte-copiltatãl meu, le-am replicat celor trei peºti-copiltatãl meu împrãºtie unde de luminã în lumepe oriunde mã duc îmi adulmecã paºiiîmi numãrã lacrimile din jurnalCe anume este Ent-Fernung, Ent-Fernung, Ent-Fernungce logos sã-nsemne esti gar einai; esti gar einai; esti gar einaidar „ceva“, „ce-va“, „c-e-v-a“?al meu tatã –e lumina ce-n gura mea adoarmede apele energetic-limfaticeluaþi, luaþi ºi beþi ºi spãlaþi-vã ochiide culcat nu m-am culcat cu niciun bãrbatputeþi gusta din trupul meu nears de patimile iubirii. Ce cuvînt! Cît Dumnezeu de mareCe Dumnezeu cît un copil de micTatãl meu e vînãtorvîneazã energiile mele neuronale

prin pereþi descentraþi de vecini tatãl meu vrea sã arate cã„et pondus, et colorem, et alias omneseiusmodi qualitatesque in materia corpora sentiuntur,ex ea tolli posse, ipsa integra remanente:unde sequitur, a nulla ex illis eiusnaturam dependere“sirenele nu ajung în copacul cu azalee!

�

Poem de LUCIA DÃRÃMUª

• Foto: Martin Greslou

�

Î NCÃ DE la începuturile ei, psihanaliza areprezentat un subiect de controversã

pentru multe domenii ºtiinþifice ºi neºtiin-þifice. În ciuda faptului cã azi sunt recu-noscute la nivel mondial uriaºele merite ale pãrintelui fondator al psihanalizei, Sigmund Freud, ea continuã sã nascã, dincând în când, aprige dispute. Procesul deiniþiere în „tainele“ meseriei de psihanalisteste unul extrem de dificil, de lung ºi deconsumator, inclusiv din punct de vederematerial. Dar una este deprinderea psiha-nalizei teoretice, în diferitele ei orientãri –cãci nu existã o singurã astfel de orientare –,ºi cu totul altceva lucrul în cabinet, cupacienþii tãi. Este de la sine înþeles cã psiha-naliza capãtã alt chip atunci când, fãrãsprijin ºi fãrã ajutor, încerci sã o înþelegi deunul singur. Bãnuiesc cã acesta este ºi cazullui ªtefan Bolea, care, în numãrul din iunieal revistei Apostrof, decupeazã o frazã dinFiinþa ºi neantul: eseu de ontologie fenomeno-logicã a lui Sartre, folosindu-l ca pre-textpentru a-ºi desfãºura propria înþelegere adistincþiei freudiene dintre Sine ºi Eu ºi arolului psihanalistului într-o terapie. Într-oþarã în care psihoterapia nici mãcar nu existã la nivelul conºtiinþei publice, demer-sul ar fi fost lãudabil dacã nu ar fi dove-dit, în cele din urmã, o lipsã de înþelegerecare sã îl arunce în derizoriu.

ªtefan Bolea are dreptate când spune cã„psihanalistul apare ca mediator între mineºi mine [însumi, aº fi adãugat eu, n.m., I. S.] (subiectul conºtient ºi cel incon-ºtient)“, iar cititorul înþelege cã existenþaunei instanþe psihice inconºtiente este unadevãr de la sine înþeles, bazã a întreguluidemers hermeneutic. Dar nu mai are drep-tate când imediat apoi continuã cu „Dacãadoptãm acest punct de vedere, existentultrebuie «spart» în douã blocuri separate(trebuie creatã o fisurã, care sã permitãdepartajarea)“. ªi nu are dreptate în primulrând pentru cã nu defineºte termenul de„existent“ ºi în al doilea rând pentru cãacest termen nu face parte din terminolo-gia freudianã. Prin urmare, nu se înþelegela ce anume se referã Bolea când vorbeºedespre al sãu existent. De aici încolo, restularticolului autorului se dilueazã într-o ne-înþelegere din ce în ce mai profundã, ajun-gând la una dintre cele mai triste ºi chiartragice concluzii la care poate ajunge oriceprofan. Nu mi-am propus sã iau fiecareidee a lui ªtefan Bolea pentru a o desfiinþacu argumente „din interior“, de pe poziþiacelei care se ocupã în viaþa de zi cu zi depsihanaliza ºi de psihoterapia psihanaliticã.Cu mult mai important mi se pare sã încercsã desfiinþez certitudinea înaintatã de Boleala finele articolului sãu, conform cãreia psi-hanalistul nu este altceva decât un terapeut

care genereazã, întreþine ºi susþine o poziþie„de putere“ faþã de pacientul sãu, care „im-pune condiþiile“ unei terapii, pentru a „or-dona“ ºi „disciplina cu forþa“ inconºtien-tul pacientului, în scopul „descoperirii unuiadevãr“ propriu celui analizat, care nu va fialtceva decât „o umbrã a adevãrului perso-nal“. Dacã deplasãm discuþia în termenijungieni, descoperim cã, numai din acestpunct de vedere, Bolea, fãrã sã ºtie, aredreptate. Conceptul de „umbrã“ defineºte,în psihologia analiticã, inconºtientul freu-dian. Aºadar, acel adevãr descoperit de psi-hanalist ca umbrã a adevãrului personal in-conºtient al pacientului sãu nu este altcevadecât inconºtientul însuºi. Dar astea sunt,deja, „chestii“ de fineþe pour les connaisseurs.

Principalul punct de neînþelegere a luiBolea este chiar topografia aparatului psi-hic, modificatã de Freud de-a lungul vieþiisale, ca urmare a observaþiei deprinse dinclinicã, pe pacienþii sãi. Dacã la începutuloperei Freud procedeazã la o împãrþire sim-bolicã, în scop didactic, a psihismului umanîn trei instanþe, Ics, Pcs, Cs (inconºtient,preconºtient, conºtient), trece apoi la o altãtopografie, ºi anume Sine, Eu, Supraeu(fiecare dintre aceste instanþe deþinând oparte inconºtientã), pentru a sfârºi, prin-tr-o a treia remaniere, la pulsiunile de viaþã(Eros-ul) ºi cele de moarte (Thanatos-ul),considerând agresivitatea ca fiind înnãscu-tã. Probabil ªtefan Bolea încearcã sã se pla-seze undeva în cea de-a doua topicã, de vre-me ce referirea o face la instanþa Sine-lui(se-ului, self-ului). Dar probabil mã înºel,pentru cã de la Sine, Bolea trece la „depar-tajarea clarã între subconºtient ºi conºtient“,ceea ce þine de o discuþie în cadrul primeitopici freudiene, ca imediat apoi sã pome-neascã despre Id (echivalentului Sine-lui înterminologia britanicã). Cum noþiunile nusunt interºanjabile, efectiv nu mai înþele-gem unde trebuie sã ne plasãm pentru apãstra nealterat discursul autorului. Discurscare se autoaltereazã datoritã nedeþineriitermenilor, a conceptelor, amalgamarea lorpânã la indescifrabil. Dacã þinem cont ºi defaptul cã teoria kleinianã a relaþiilor de obi-ect este tot psihanalizã, însã una care ope-reazã în afara conceptelor freudiene ale apa-ratului psihic, din care pãstreazã doar Eu-l,Melanie Klein fiind totuºi o freudianã lacare importante sunt fantasmele (care suntînnãscute) ºi pulsiunile, atunci avem repre-zentatã mai clar eroarea în care se aflã Boleaîncercând sã descifreze topografia Sine-luiîn cadrul psihanalizei teoretice. Derapajulîn care se aflã autorul duce cât se poate defiresc la neînþelegerea rolului ºi rostului psi-hanalistului în cabinet, care, dupã Bolea,„cloneazã“ ºi „divizeazã subiectivitatea“ pacientului. Cum oare ar putea realiza

psihanalistul aºa ceva? ªi, mai ales, cu ce in-strumente? Psihanalistul nici nu „divi-zeazã“, nici nu „cloneazã“, nici nu cliveazã,rupe, desparte, separã, selecteazã, ierarhi-zeazã sau mai ºtiu eu ce. El, pur ºi simplu,încearcã sã punã pacientul în contact cupropriul inconºtient, astfel încât acesta sãdevinã conºtient ºi conºtientizabil ºi re-simþit ca fiind o parte din necunoscutul sãu.A fi conºtient înseamnã a fi supus con-trolului ºi, mai întâi, înþelegerii pacientu-lui, a fi conºtientizabil înseamnã a aduceinconºtientul mai aproape de conºtient, cuscopul revelãrii acelor puncte de fixaþie caremenþin pacientul în problema pentru carea cerut ajutor. Dar este foarte adevãrat cãmecanismele de apãrare ale Eu-lui nu voraltceva decât, din contrã, sã menþinã refu-larea pe care analistul se vede nevoit a oridica, a o devoala încetul cu încetul, meca-nisme de apãrare care sunt puse la lucru cuatât mai puternic în timpul unei terapiipsihanalitice. Simplist spus, rolul final alpsihanalistului este acela de a ajuta pa-cientul sã scape de cât mai mult din balas-tul inconºtientului, datoritã cãruia neplãce-rile pe care le suportã treneazã în viaþa sa ºichiar se repetã. Având în vedere cã Eu-l „nueste stãpân în casa sa“ ºi cã psihismul umaneste preponderent inconºtient, acest demerspoate fi unul de lungã duratã, rezultate vizi-bile începând sã aparã dpdv funcþional du-pã cel puþin jumãtate de an de terapie, înfuncþie de numãrul de ºedinþe pe sãptã-mânã ºi de mãiestria terapeutului. Dar celmai important rol în orice terapie de orien-tare psihanaliticã îl are pacientul însuºi. Lu-cru pe care puþini îl acceptã, fiind mult maila îndemânã sã dea vina pe terapeutul ne-priceput. E drept, nimeni nu suportã cuuºurinþã o ranã narcisicã...

Aºadar, voltele pe care le descrie ªtefanBolea în articolul sãu din Apostrof rãmânniºte forme fãrã fond, nefiind întemeiatenici mãcar dpdv al unei minime cunoaºteria domeniului în care îºi plaseazã discursul.A trage, cu orice preþ, niºte concluzii pecare le doreºti pertinente din interiorul unui domeniu pe care nu-l deþii nici mãcarîn linii vagi þine de ceva mai mult decât dediletantism. Poate cã ar fi mai util sã ne apropiem de domenii necunoscute cu mai multã precauþie ºi mai mult bun-simþ,un bun-simþ funciar fãrã de care lucrul decalitate este imposibil.

�

26 • APOSTROF

SARTRE, ªTEFAN BOLEA

ºi psihanaliza

POLEMICI

Ioana Scoruº

D ACÃ MI-AR fi spus cineva cã eu de mâi-ne nu voi mai fuma, mi s-ar fi pãrut o

afirmaþie monstruoasã, cu atât mai mult cucât conþine cuvântul „mâine“ în context.Dacã faptul cã m-aº lãsa de fumat nu estedestul de scandalos, atunci „mâine“ îl ridicãdirect la stadiul de aberaþie.

Acum câteva nopþi mi-am adus amintede planul meu ipotetic prin care urma sãmã las de fumat, cândva, într-un an pro-pice pentru astfel de decizii capitale. Jur cãnu am fost eu cea care m-am îndemnat sãmã joc cu focul, de-a ipotezele, de-a presu-pusul. Mi-a trecut prin minte un „ce-ar fidacã acea zi îndepãrtatã din acel viitor im-precis ºi improbabil ar fi chiar mâine?“...Sincer, mã mir cum de nu m-am ridicat in-stant din pat ºi nu m-am luat la palme pen-tru un asemenea afront. Era ca ºi când num-aº fi crezut cã eu într-adevãr mã voi lãsade fumat, ca ºi când aº fi pus la îndoialãaceastã (in)certitudine ºi m-aº fi autopro-vocat la dovedirea contrarului. Înþeleg sã-mi sugereze altcineva cã ar fi cazul sã lastutunul, înþeleg sã-mi spunã mama cã nu esãnãtos ºi cã am fumat destul, dar sã-mivorbesc mie însãmi de parcã aº fi un strãinºi sã mai ºi fiu de acord? Clar, este povesteaaltei persoane, eu am fost doar în preajmãcând era cititã sau, printr-un fenomen para-normal, mã aflam în capul cuiva care plã-nuia sã se lase de fumat ºi acest lucru nu eranici pe departe surprinzãtor.

În dimineaþa fatalei zile, revenindu-miîn fire, dupã un coºmar în care eu, chipu-rile, într-un mod inexplicabil mã lãsam defumat de bunãvoie, am realizat cã nu e niciglumã, nici aberaþie, nici fatalitate, ci pur ºisimplu profeþia trebuia împlinitã. Mi-e im-posibil sã spun cã am fãcut-o din ambiþie,

din dorinþa de a avea un corp sãnãtos saudin conºtiinþa cã „tutunul dãuneazã gravsãnãtãþii mele ºi a celor din jur“ sau pentrucã „fumatul poate sã ucidã“. Dacã aº fi fã-cut-o din proprie iniþiativã, aº fi avut nevoiede o cantitate dublã de voinþã decât aº pu-tea eu poseda, sã nu mai vorbim de un planriguros dupã care aº fi început sã numãr cucinci luni înainte fiecare zi care ar rãmâneîntre mine ºi lipsa tutunului din viaþa mea.Sincer, aº vrea sã vã spun cã am avut ambi-þia, voinþa, curajul de a face un asemeneapas hotãrâtor, însã nu ar fi adevãrat, iar sco-pul meu în aceastã situaþie-surprizã este sãfiu cât se poate de sincerã ºi spontanã refe-ritor la sentimentele contradictorii provo-cate de întâmplarea în discuþie.

ªtiu cã þi se pare ca o micã anecdotãghiduºã ºi-þi vine sã râzi citind aceste rân-duri (mã refer dacã eºti fumãtor, cã de nu,este evident cã vei gãsi totul de o rarã abe-raþie), însã chiar m-am lãsat de fumat! Aurmat prima cafea de dimineaþã neînsoþitãde câteva þigãri, apoi pauza de þigarã fãrãexistenþa celei din urmã, dupã aceea o masãde prânz copioasã neurmatã de o þigarã „sã-nãtoasã“ ºi seara de un pahar de vin deli-cios, desigur, fãrã acea jumãtate de pachetde dinainte de culcare. Comportamentulmeu devenise inexplicabil. Mâna nu cãutaprin geantã dupã pachetul de þigãri ºi bri-cheta cea nouã, nu verificam sã vãd dacã amsuficiente þigãri sã-mi ajungã toatã ziua saudacã ar fi fost cazul sã mai cumpãr în drumspre serviciu. Mi s-a pãrut suspect cum tur-nam tacticos cafea în ceaºcã, cum o savu-ram, cum nu am izbucnit isteric în râs spu-nându-mi ce glumã bunã am fãcut, apoisã-mi aprind firesc o þigarã ºi sã trag adâncîn piept un fum binemeritat. Toate s-au în-

tâmplat ca ºi când mi-era scris, în fruntemi-era pus, însã începând din acea zi min-tea mi-a luat-o razna ºi, orice aº face, n-opot convinge sã-ºi reia atribuþiile.

„Mâine“ a trecut, iar mie îmi vine sãplâng ºi sã urlu, sã mã manifest în felurinedemne de un asemenea motiv, însã m-acuprins o depresie extrem de consistentã.Trag concluzia cã am iubit foarte mult þiga-ra, probabil o voi iubi toatã viaþa. Nu m-am apucat de fumat pentru cã îl ve-deam pe tata în fiecare dimineaþã bându-ºicafeluþa ºi fumându-ºi þigara înainte sãmeargã la salã sau în fiecare searã stând înpat ºi citind probabil Jack London într-unnoriºor de fum sau pentru cã i-am vãzut pecolegii mai mari ºi vrând sã-i imit am înce-put sã mã prostesc pânã a devenit o obiº-nuinþã. Nu sunt dependentã de tutun, denicotinã, ci de toate lucrurile pe care le-amînrudit de-a lungul vieþii cu o þigarã, toateîmprejurãrile în care n-ar fi putut lipsi,toate momentele cãrora o þigarã le-ar fiadãugat un plus de farmec.

Nu ºtiu de unde sã încep odiseea, de laperioada în care fumam în baie cu capul pegeam, când fumam la leagãnele din spateleºcolii generale, încercând sã mã pitesc deprofesori, când fumam de la alþii amãgin-du-mã cã sunt fumãtoare de ocazie, cândcumpãram þigãri la bucatã ºi le fumam cuconºtiinþa încãrcatã împreunã cu prietene-le mele în depeche-otecã, rockotecã sau celmai probabil „la pietre“, în ultimul an deliceu, când, noaptea, pe pervazul ferestrei,repetam poezii pentru bac ºi aprofundamorice comentariu mult mai bine însoþit deo-douã þigãri More sau de când nimeni n-ar mai fi putut sta între mine ºi pache-tul de þigãri. Toþi au fost anii mei ºi-mi faceplãcere sã-mi amintesc de ei, tocmai pentrucã sunt puºi la pãstrare, la „afumat“. Toateamintirile mele de adult de pânã acummerg mânã-n mânã cu o þigarã, un pachet,un cartuº. Orice aº povesti din întâmplãri-le trecute, imposibil sã nu ajung cu poves-tea la inevitabilul moment în care am ieºitafara sã/m-am aºezat la o terasã sã fumez oþigarã, stãteam întinsã în iarbã ºi/mã plim-bam pe strãzile cutãrui oraº ºi fumam o altãþigarã sau la inevitabila dezamãgire din cau-za fumatului interzis.

Ce poate fi mai relaxant decât sã stai lao terasã, vara, undeva sus, de unde se vedetot Clujul, de fapt la orice terasã, oriunde,oricând, sã bei o cafea fiebinte, un frappé,ceva rãcoritor sau ceva tare ºi sã fumezi câ-teva þigãri sau mai multe, dupã gustul ºinevoia fiecãruia, în timp ce citeºti o cartesau conversezi cu prietenii. Mereu am reu-ºit sã comunic mai mult cu prietenii mei,pentru cã în fiecare pauzã de þigarã îi su-nam timp de cel puþin douã þigãri. Din fie-care þarã pe care am vizitat-o mi-am cum-pãrat cel puþin o scrumierã sau o brichetãdrept suvenir ºi cãutatul acestora prin ma-gazine era un obiectiv în sine în orice cãlã-

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 27

Apologia fumatuluiPROZÃ

Raluca Marchiº

�• Foto: Martin Greslou

„T REBUIA SÃ observi cã sunt doar în-drãgostitã, nu ºi idioatã“, spunea

Zinzin, vorbind cu iubitul ei la telefon.Pentru a suporta mizeria de viaþã prin carecãlãtorea, ºi spera ca aceastã cãlãtorie sã fiedoar accidentalã, Zinzin îºi crease o ficþiu-ne bunã la toate. Când era disperatã, ficþiu-nea avea rol de sac de box, când voia sã cã-lãtoreascã aceasta se transforma în avion,întotdeauna în avion, deºi avea rãu deînãlþime, visa sã cãlãtoreascã doar cu avio-nul, de aceea îºi crease unul pentru propriaei folosinþã. Avea nevoie de ficþiuni pen-tru a umple golul care o chinuise toatãviaþa, deºi viaþa ei era demnã de invidiat,mulþi chiar o invidiau, era sãnãtoasã, talen-tatã, cânta la vioarã ca nimeni alta, dar viaþaei se stricase în mare mãsurã din aceastãpricinã. Pânã când zdrãngãnise cuminte lavioarã, interpretând fidel din clasici, aveaprieteni cu duiumul, o ºi copleºeau cu lau-dele lor, nu era zi sã nu audã cât este „debellã, de florelinte“, dar cum a început sãse lase în voia arcuºului ascultând acea voceinterioarã care se zbuciuma în ea ca prun-cul în pântecele mamei, se fãcuse gol înjurul ei de parcã o aruncase Dumnezeu înhãurile iadului. S-a opintit din rãsputeri ºia ieºit din aceastã încurcãturã, s-a cuminþit,ºi-a legat degetele, urechile ºi lumina ochi-

lor ca sã nu mai vadã, sã nu mai audã aceavoce interioarã care o izgonea din lume, oîndepãrta de prieteni ºi de familie, chiarsoþul ei se purta cu duºmãnie de când o au-zise la un concert cum a umput sala de su-nete incandescente, tremurau oamenii ºi animalele aflate la o mie de metri depãrtare,aerul s-a transformat într-un abur lãptos,spectatorii în obiecte imponderabile, plu-teau prin vãzduh ca vedeniile, Zinzin s-aînfipt cu picioarele în podea ºi a cântat ca oapucatã, soarele alb se ridica pe cer ca o lunãpalidã, verdele se amesteca în roºu, din înal-tul cerului curgeau picuri de luminã, sune-tele pluteau în albastru, dincolo de simþuricineva povestea învierea, femeia, vioara, unsingur trup, durerea contorsionatã, cinevamurea în univers, e greu pe pãmânt, e greuºi în ceruri, nimeni nu scapã de singurãta-te, ne amãgim, visãm sã iubim cu disperareºi ne trezim în cliºee, visãm sã facem dra-goste ºi totul e doar o ameþealã sexualã,visãm sã-l respirãm pe celãlalt ºi ne trezim cuun loc gol lângã noi, visãm sã ne iubimcopiii, dar ei au plecat la discotecã sau princartier, nu se va alege nimic de capul lor, eispun, bãtrânii trebuie sã moarã ca noi sãputem crea o altã lume, doar discoteci ºimarijuana, tâmpiþii nu ºtiu decât sã mun-ceascã ºi iarãºi sã munceascã, s-au transfor-

mat în picamãre, nimeni nu-i poate opri, eispun cã ãsta-i sensul vieþii, o fi, dar al nostrue altul, e sex ºi manele, vioara þipã în tãcereagroasã din salã, din stigmatele de la mâini ºide la picioare se preling picuri de sânge.

Pentru cã nu a reuºit în cariera de vio-lonistã, de mamã ºi de soþie, Zinzin ºi-acreat un iubit, desigur în imaginaþie, la vâr-sta ei nu ºi-ar fi putut permite un altfel deiubit, ºi desigur acesta din imaginaþie eraexact pe gustul ei, îl fãcuse diplomat de ca-rierã, deci mereu plecat, foarte civilizat, aºacum nu mai gãseºti în lumea de azi, un felde om de ºtiinþã, unul cu har, de la care semolipsiserã marile curente filosofice ale lu-mii, deschizãtor de drumuri ºi neapãrat fru-mos, frumos cum nimeni nu a mai vãzut.De aceea Zinzin nu avea niciun fel de con-flict cu cei din jur, pleca la întâlnire doarcând toþi ceilalþi din familie erau culcaþi saucând fãcea curãþenie în bucãtãrie. Pentru cãera nespus de fericitã, îºi permitea pe as-cuns sã cânte ºi la vioarã, întotdeauna cândcei din casã se uitau la televizor, erau atâtde fascinaþi de telenovele ºi de raliuri încâtputea sã umple casa întreagã cu sunetele ei,nimeni nu o auzea. Viaþa Zinzinei intraseîntr-o erã nouã, în cea norocoasã, se împli-nea pe zi ce trece, la minte ºi la trup. Deºitrecuse bine de cincizeci de ani, începuse sã

28 • APOSTROF

Sunt îndrãgostitã, nu ºi idioatã

torie. Fiecare petrecere implica fãrã niciomarjã de eroare un pachet de þigãri ºi even-tualii mililitri de alcool. Acum va trebui sã-i gãsesc pauzei de þigarã un alt nume,pentru cã scopul în sine al acestui tip depauzã s-a evaporat ºi a fost stins într-o scru-mierã prea plinã. Iubeam aerul tare demunte ºi peisajul sãlbatic, pentru cã puteamajunge la contemplarea perfectã numai cuo þigarã apreciativã în mânã, iar întreagalume ce se desfãºura în faþa mea deveneabrusc fascinantã. N-o sã mai am ocazia sãspun vreodatã „încã o þigarã ºi plecãm“când sunt în oraº, în vizitã, la chef ºi ar camfi cazul sã punem capul pe pernã, de acumîncolo o sã plec pur ºi simplu, deºi lucru-rile povestite la acea ultimã þigarã erau deobicei cele mai interesante. N-am trãitniciodatã experienþe atât de idilice legate delecturã decât cele avute pe malul mãrii, subo umbrelã mare de plajã, cu o carte deli-cioasã, fumuri de þigarã care delimitau fie-care capitol ºi valurile izbindu-se zgomotosde mal, într-o rimã perfectã. Oricât de mul-te exemple aº încerca acum sã dau, un lucrueste foarte clar: nu ºtiu cum sã mã comportfãrã o þigarã la îndemânã. ªtiu exact câtsunt de plãcute toate aceste lucruri ºi mãîntreb cum vor fi de acum înainte având în vedere cã am întrerupt ritmul, firescul.

Nu ºtiu cum de mi s-a întâmplat una caasta, pentru cã evident nu m-am supus deuna singurã unei torturi psihice. Probabil

aºa scria ieri cã se va întâmpla azi ºi prin-tr-o inexplicabilã lipsã a prezenþei de spiritm-am trezit cã azi sunt într-adevãr nefu-mãtoare. Atât de nefiresc mi se pare totulîn jur, nimic nu mai prezintã interes, ni-meni interesant, timpul parcã s-a înmulþit,peste tot oameni care trag fãrã griji din þiga-rã. Nu asta e problema mea, cum cã simtfizic nevoia sã fumez, ci restul, ce voi facede acum încolo într-un bar, restaurant, tera-sã, club, pe plajã, în drum spre orice, cândmã uit la un film, când vorbesc la telefon,când aºtept autobuzul, trenul, avionul, cândcineva întârzie la întâlnire, când vecina mãinvitã duminica la o cafea, când nu pot sãdorm noaptea, când rãtãcesc pe internet,când mã despart de o prietenã în faþa casei,când ar trebui sã fumãm „þigara de dupã“,când ceva mã frãmântã, când pur ºi simplun-o sã am altceva de fãcut, ce-o sã fac?

Se pare cã nu întâmplãtor, la douã ziledupã incident, am început sã citesc jurna-lul lui Oscar Wilde, în care mãrturisea: „Nupot trãi fãrã þigãri: prima ºi cred cã cea maigroaznicã experienþã din viaþa de puºcãriaºam avut-o când mi-au fost interzise. Secre-tul identitãþii mele a dispãrut imediat: chi-pul meu trebuie sã fie întotdeauna ascunsde nori. Acum, de câte ori mã gândesc laacea cumplitã perioadã, simt o nevoieabsurdã de a aprinde o þigarã. Fumez tottimpul, desigur. Þigãrile sunt torþele con-ºtiinþei de sine ºi sub influenþa lor mã potretrage din lume într-o sferã a senzaþiilor

intime. Stau întins în pat ºi urmãresc roto-coalele de fum ridicându-se spre tavan“(Peter Ackroyd, Ultimul testament al luiOscar Wilde).

Atât de bine îl înþeleg (exceptând dincontext puºcãria), atât de îndreptãþitã esteasocierea fumatului cu propria identitate,încât tind sã cred cã de fapt asta mi se în-tâmplã mie acum, mi-am pierdut-o. Fizicsunt conºtientã cã m-am lãsat de fumat, însãpsihic rãtãcesc printre toate obiºnuinþele pecare va trebui treptat sã le adaptez pre-zentului, mã agãþ de toate motivele pentrucare n-ar trebui sã mã las de fumat, încercsã redefinesc toate lucrurile pe care le-amînvãþat despre mine de-a lungul anilor ºisã le dau o nouã semnificaþie, sã-mi recom-pun autoportretul, sã-mi modific limbajul,prioritãþile, sã-mi organizez altfel zilele, sãgãsesc noi preocupãri, sã fiu tot eu, dar alta.

Adio þigãri, vã voi pãstra mereu în suflet(nu ºi în plãmâni). Mi-aþi fost alãturi atâþiaani, prin atâtea locuri, nu vã voi uita ºi vãvoi menþiona de câte ori va veni vorba, desigur, involuntar. Acum drumurile noas-tre se despart. Va trebui sã învãþ pas cu pas cum se trãieºte fãrã voi.

Voi reveni cu completãri când voi simþinevoia sã laud ne-fumatul, când viaþa fãrãþigarã va fi singura pe care aº putea-o ac-cepta. Cuvintele de apreciere aºteaptã sã fie folosite în scopuri mult mai sãnãtoase.

�

�

Ana Luduºan

semene cu o adolescentã, se subþiase, orga-nele interne îi întineriserã, cu câteva luni înurmã avusese chiar o spaimã, i se pãrea cãa rãmas gravidã, dar cum nu se întâlnise demult cu iubitul ei, la ultima întâlnire dinimaginaþia ei îi spusese cã este foarte ocu-pat, o spusese atât de frumos: „Tu nu vezicã nu-mi aparþin?“, o dojenise blând pen-tru insistenþele ei. Cum nu se întâlnise demult cu iubitul ei, nu avea cum sã rãmânãgravidã ºi ea nu are insolenþa sã se creadãpersonaj biblic, pânã la urmã simptomeleei de gravidã se dovedirã o cumplitã crizãde rinichi. Acest incident îi zdruncinase în-crederea în iubitul ei ficþiune. Ceva nu eraîn regulã. Ea îl crease dupã toate regulileficþiunii, nu-i ceruse s-o ia de nevastã, nicimãcar sã o danseze, îi ceruse doar douã în-tâlniri pe an, ºi acelea în mare clandestini-tate, în aºa fel ca nimeni sã nu afle despreîntâlnirile lor, nici mãcar cei de la amba-sadã, deºi aceºtia probabil nu se sinchiseaude poveºti de felul acesta, fãceau urât doarla cele care ameninþau graniþele þãrii sausecuritatea naþionalã, or, ea nu-i cerea iubi-tului ei ficþiune decât s-o lase sã-ºi aºezecapul pe umãrul lui, sã-ºi lase lacrimile sã-icurgã în voie, sã plângã pânã se saturã, îiera atât de dor de el, avea nevoie sã-l audã,sã-l vadã, sã-l atingã, sã respire aerul dinjurul lui... dar... „el nu-ºi aparþinea“. κi ima-ginase chiar o vacanþã cu el, la mare, o fas-cina marea în aceeaºi mãsurã în care o fasci-nau ficþiunile, dar el fusese mereu ocupat,aºa cã ea amânase, tot amânase, pânã cânda reuºit sã urascã marea. Pentru cã nu auputut merge la mare, vorbeau la telefon, înniciun caz pe mobil, fiindcã ura acest modde a lãsa lumea sã-þi cotropeascã intimita-tea, erai ca în piaþa publicã, vãzuse într-unfilm, poate singurul la care se uitase în ulti-mii zece ani, cum un bãrbat fãcea dragostecu „femeia vieþii lui“ în timp ce perfecta oafacere prin telefonul mobil. O zguduise înaºa mãsurã scena aceea, încât a jurat cã eanu va vorbi în viaþa ei decât la telefoanelefixe, iar cu iubitul ei ficþiune vorbea doar latelefonul de la birou. Acolo nu ar avea dece sã se teamã cã îl va surprinde în situaþiiintime, dar trebuie sã ºtiþi cã Zinzin se ho-tãrâse sã respecte intimitatea iubitului ei,accepta, desigur cu strângere de inimã, ca elsã aibã ºi alte iubite, era chiar normal dinmoment ce ei se întâlneau atât de rar, deºi elprotesta vehement când ea aducea vorbadespre astfel de lucruri, se uita cumva cureproº la ea spunându-i: „Cu o astfel deagendã?“, dar nu era deloc convingãtor, unal ºaptelea simþ îi spunea cã aceastã agendãera un pretext, iubitul ei ficþiune fusese fas-cinat, e adevãrat, de apariþia ei neaºteptatã,de prospeþimea cuvintelor, de felul graþios încare îl desenase, de pasiunea ei, neobiºnui-tã la femeile din contemporaneitate, dar maiales de felul ei generos în care îi descriseserelaþia lor, nicio obligaþie pentru el, toateobligaþiile pentru ea, primise bucuros aceas-tã ofertã, ar fi fost prost sã zicã ba, dar pânãla urmã tot observase cã ea este prea bãtrânã,cã venise din fundul lumii, nimeni nu ocunoºtea, nu scria despre ea în ziare, nu era deputatã în parlamentul þãrii, nici vedetãde cinema, nici mãcar ministrã de justiþie.

Ca sã scape de Zinzin, iubitul ei ficþiu-ne ºi-a construit o strategie. Promitea cãvine la întâlnire ºi nu mai venea. Mereu in-terveneau probleme de-ale ambasadei. Pu-tea ea sã lupte cu o ambasadã ºi mai ales cuuna din centrul universului? Promitea cão s-o sune la telefon, dar uita sã sune. Pro-

mitea cã-i va scrie, dar ea nici nu aºteptaasemenea minuni, deºi se uita clipã de clipãîn poºtã, de începuserã cei din familie sãfacã semne în urma ei. Era din ce în ce maitristã, se subþia vãzând cu ochii, rãmãsesecât o pasãre, dintr-o femeie zdravãnã de-þiera mai mare dragul sã te uþi la ea, îi intra-se în cap cã iubitul ei ficþiune o place doardacã are greutate standard. Acest lucru l-adedus din faptul cã ea l-a înzestrat cu însu-ºiri speciale. Iubitul ei ficþiune trebuia sã fiecel mai interesant bãrbat din univers, altfelde ce ºi-ar pierde vremea cu el. Nu mai erao adolescentã sã viseze toatã ziua la caiverzi pe pereþi, fusese întotdeauna o feme-ie raþionalã, poate chiar prea raþionalã, chiarseacã pentru gustul bãrbaþilor. Chiar iubi-tul ei ficþiune îi reproºase într-o zi cã: „Aiun aer prea sever“, se uitase la el nedume-ritã, nu înþelegea la ce se referã, ea era nu-mai luminã în prezenþa lui, cine ºtie, poateel pãtrunsese în viaþa ei realã, acolo, da, eramereu severã, cum ar fi putut altfel sã hrã-neascã atâtea guri, sã punã la punct o casã,sã conducã o filarmonicã unde fiecare secrede un geniu. Dar ce o stânjenise cel maitare fusese gestul lui, acel gest de mângâie-re, de cãutare a ridurilor, a puþinelor depu-neri, a împuþinãrii „masei musculare“. În-cercase sã se þinã cu firea, dar îºi jurase însinea ei cã nu va mai veni la nicio întâlni-re de acum încolo, poate dacã el va insis-ta, se va ruga din rãsputeri, dacã îl va simþi

disperat, atunci da, se va îndupleca. Doaratunci, probabil, vor face dragoste aºa cumdoar în imaginaþie este posibil, atunci va ºtisã o facã sã se simtã tânãrã, frumoasã ºi deº-teaptã, altfel cum sã se simtã în largul ei, decele mai multe ori graba cu care fãceau dra-goste, din cauza agendei lui, o transformaîn pãpuºã gonflabilã, în acele momentesimþea cum se rupe ceva în ea, ceva îngro-zitor de profund, simþea greºeala de a-ºi ficreat un astfel de iubit-ficþiune, dar nu maiera drum de întoarcere, iubitul ei ficþiuneîi intrase în toate fibrele, îi devasta zilele, îipârjolea nopþile, devenise umbra ei. Ca sãscape cumva de el, se aºezase lângã telefon,aºtepta sã o sune ca sã-i poatã spune una dela obraz. Nimeni nu o putea desprinde deacolo, cei din casã îi improvizaserã un patdintr-un fotoliu, de mâncat nu mai mâncade mult, din când în când îi umezeau buze-le arse de febrã cu un tifon îmbibat în apã,aºtepta telefonul de la iubitul ei ficþiune,telefon care nu mai venea, deºi ea îºi pregã-tise cel mai bun rãspuns formulat de-a lun-gul vieþii. Obositã de aºteptare, la scuzelelui lamentabile, o sã-i spunã verde în fa-þã: „Trebuia sã observi cã sunt doar îndrã-gostitã, nu ºi idioatã“.

�

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 29

• Foto: Martin Greslou

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 12 lei pentru 3 luni,• 24 lei pentru 6 luni, • 48 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 10 euro sau 13 USD pentru 3 luni,• 20 euro sau 26 USD pentru 6 luni, • 40 euro sau 52 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Pentru persoanele juridice, abonamentul este de 500 delei sau 120 de euro sau 165 USD pentru un an. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expe-diere par avion.Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• Zilele ClujuluiLukács József 3

• PUNCTE DE REPER

Portret Andrei Marga Marta Petreu 4

• AVANGARDA RUSÃ

Lunata sãniilor Aleksandr Kviatkovski 5Stricatul Vladimir Narbut 5

(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• ESEU

Multilingvism în Uniunea Europeanã Paul Mihalache 6

• CRONICA LITERARÃ

Despre povestirea cu tâlc Irina Petraº 8

• POEME

a fost o vreme Letiþia Ilea 9pasul suspendat al berzei; mystic blues Emanuel Guralivu 21Cît un copil de mic Lucia Dãrãmuº 25

• CRONICA TEATRALÃ

Tompa vs. Ionesco Ovidiu Pecican 10

Scena clujeanã Susana Bogorin 11

• CU OCHIUL LIBER

Întoarcerea la roman (II) Mihaela Ursa 12

Textualism, hiperconºtiinþã, artefact Iulian Boldea 22

Ochi existenþialist ºi imagine publicitarã Adriana Teodorescu 22

Sãrbãtoarea întoarcerii la sine Rodica Marian 24

• DOSAR: EMIL CIORAN

Sunt un autor de fragmente: Convorbire cu Laurence Tacou

(traducere de Letiþia Ilea) 13

Staþia terminus a istoriei Dieter Schlesak 19

• POLEMICI

Sartre, ªtefan Bolea ºi psihanaliza Ioana Scoruº 26

• PROZÃ

Apologia fumatului Raluca Marchiº 27Sunt îndrãgostitã, nu ºi idioatã Ana Luduºan 28

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Cãrþi primite la redacþie

• Doina Cornea,Jurnal, ultimelecaiete, Bucureºti:Fundaþia Acade-mia Civicã, Cen-trul Internaþionalde Studii asupraComunismului,2009.

• Aurel Pantea,Negru pe negru,prefaþã de Al.Cistelecan, Cluj-Napoca: Limes,2009.

• Radu Þuculescu,Stalin, cu sapa-nainte, roman,Bucureºti: CarteaRomâneascã,2009.

• George Bãlãiþã,Lumea în douãzile, I, ed. a opta, prefaþã deEugen Negrici,cronologie deMarilena Donea,Bucureºti:Polirom, 2009.

• ªerban Ciocu-lescu, Cronici tea-trale, ediþie în-grijitã de SimonaCioculescu, Bucureºti: Muzeul Naþionalal Literaturii Române, 2008.

• Traian T.Coºovei, Poeþiimarilor oraºe:Citiri ºi recitiri,Bucureºti: MuzeulLiteraturii Române,2008.

• Mihail Gãlãþanu,Literatura de car-tier /2: Un (posibil)manifest al gene-raþiei ’90, Bucu-reºti: MuzeulLiteraturii Române,2008.

• Universitas: A fost odatã uncenaclu, coor-donator MirceaMartin, Bucu-reºti: MuzeulNaþional alLiteraturiiRomâne, 2008.

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XX, nr. 8 (231), 2009 • 31