2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

C OMITETUL DIRECTOR – cu participarea preºedinþilor de filia-le – din 19 iulie a.c. a fost informat de activitatea USR ºi a

filialelor din primul semestru al anului 2011. Reuniunea a fostconvocatã ºi în ideea de a rãspunde acuzaþiilor din ultima vremeale unor membri ai USR, nemulþumiþi de o pretinsã lipsã de trans-parenþã a conducerii. Menþionãm cã informaþiile cu pricina au fostaduse periodic la cunoºtinþa Comitetului Director ºi a ConsiliuluiUSR ºi publicate pe site-ul USR. S-a considerat necesarã reluarealor, tocmai spre a elimina orice suspiciune legatã de lipsa de acti-vitate a USR (aceasta fiind cea mai blândã dintre acuzaþii, pe cele-lalte lãsându-le pe seama conºtiinþei celor care le-au fãcut!).

În programul actualei conduceri a USR s-a aflat redefinirearaporturilor dintre USR ºi statul român, cu alte cuvinte, punereastatului în faþa obligaþiilor care îi revin prin lege referitoare lacultura vie de azi, patrimoniul de mâine. Din decembrie 2010,Guvernul României a început alocarea unei sume imporatante pen-tru susþinerea publicaþiilor culturale, ale USR, ca ºi ale altor uni-uni de creatori. În aceste condiþii, USR poate finanþa în totalitaterevistele România literarã, Luceafãrul de dimineaþã, Viaþa româ-neascã, Ramuri, Orizont, Helikon, Steaua, Convorbiri literare,Apostrof, aflate în proprietatea sa. De asemenea, USR sprijinã finan-ciar ºi revistele Secolul XXI, Euphorion ºi Memoria. Prin fonduri atra-se, USR a reuºit, într-un an de austeritate, sã mãreascã la un niveldecent salariile angajaþilor revistelor, precum ºi fondul de colaborãri.Trebuie reamintit ºi faptul cã USR a încheiat anul financiar trecutfãrã pierderi sau datorii.

În pofida crizei, care n-a cruþat nici USR, au fost menþinute (bachiar sporite ca numãr) indemnizaþiile de merit ºi suplimentulde pensie. Un nou proiect al legii taxei de timbru, iniþiat de USR,menit, între altele, sã împiedice frauda fiscalã ºi sã corecteze tex-tul anterior, devenit insuficient odatã cu diversificarea tipurilor decarte ºi de difuzare, a trecut de votul Senatului ºi se numãrã prin-tre urgenþele Camerei Deputaþilor în sesiunea din toamnã.

USR a reuºit sã finanþeze, din fonduri proprii sau atrase, unnumãr de programe, chiar dacã mai puþine decât înainte de 2008.E vorba de premiile anuale, cele mai importante din punct devedere profesional din þarã ºi totodatã într-unul din cuantumuri-le cele mai ridicate, de lecturile publice (200 în 2011), de indem-nizaþiile de cãlãtorie în strãinãtate ale membrilor USR invitaþi deasociaþii, instituþii sau persoane în interes literar (46 de indem-nizaþii în acest an) sau de schimburi culturale (5 în 2011). Alteprograme, unele cu sprijinul autoritãþilor locale, au fost: Colocviulanual al tinerilor scriitori, de la Alba Iulia, o expoziþie itinerantãcu fotografii ale lui Ion Cucu, douã ediþii, în Bucureºti ºi în þarã,ale Târgului alternativ de carte, Lansãrile de la Miezul Nopþii, cuocazia Nopþii Muzeelor, la care au trecut prin sediul USR peste 800de persoane, Festivalul Eminescu de la Botoºani, Festivalul„Arghezi“ de la Târgu-Jiu, Festivalul „Bacovia“ de la Bacãu,Festivalul internaþional din zonele de confluenþã etnicã de la

Timiºoara, Serile Antares de la Galaþi, Congresul Naþional dePoezie de la Botoºani, Zilele „Convorbirilor literare“ de la Iaºi,Tabãra de creaþie de la Sãvârºin, Colocviul „Iustin Panþa“ de laSibiu, Simpozionul „Cercul Literar“ de la Sibiu, a doua ediþie acolocviului de literaturã pentru copii ºi tineret „Cezar Petrescu“de la Buºteni, finanþat de USR ºi primãria oraºului-gazdã, mani-festãri permanente precum Clubul Drmaturgilor ºi Clubul deProzã ale ASB, ultimul în colaborare cu MNLR. USR a alocat acestordin urmã programe aproape 70.000 de lei. Sã nu uitãm progra-me care nu ne-au costat niciun leu, cum ar fi Ora de românã, princare nouã scriitori din toate generaþiile s-au întâlnit cu elevi ºi profesori, sau conferinþe ale unor scriitori reputaþi în Sala cuOglinzi de la sediul central al USR, a doua ediþie a Colocviuluide Literaturã SF ºi Fantasy ºi iniþierea premiilor „Ion Hobana“ decãtre ASB, cu sprijinul MCPN, ºi prima ediþie a Colocviului secþieide criticã a ASB, finanþat de Primãria sectorului 2 Bucureºti. Amcontinuat ºi concursul de manuscrise pentru tineri sub 35 deani, operele selectate urmând a fi tipãrite de Cartea Româneascã.

Unul dintre cele mai importante evenimente anuale esteFestivalul Zile ºi Nopþi de Literaturã de la Neptun-Mangalia, festi-val cu participare internaþionalã, aflat în iunie 2011 la a 10-aediþie, cu premii în valoare de 15.000 de euro, din care MCPN ºiPrimãria Mangalia au acoperit 13.000, iar USR 2.000. Un alt con-tributor tradiþional a fost Institutul Cultural Român. Reamintimcã Marele premiu a revenit anul acesta lui Milan Kundera ºi cãprintre laureaþii din alþi ani se numãrã doi laureaþi Nobel.

USR a acordat ajutoare sociale, unele de urgenþã, membrilor sãisau urmaºilor lor în valoare de aproximativ 130.000 de lei.

Au fost încheiate lucrãrile de renovare ºi de amenajare a spaþiu-lui de la Casa Vernescu din Calea Victoriei 133.

Acestea ºi altele sunt dovada faptului cã USR nu se aflã nici încrizã, nici în vrie, dupã cum au afirmat unii dintre contestatariinoºtri. Le þinem tuturor la dispoziþie datele necesare. Totul, fireºte,cu prezumþia de bunã-credinþã din partea celor pe care îi intere-seazã, dintr-un motiv sau altul, soarta USR.

�

Comunicat al USR

Î N ZIUA de 18 iulie 2011 a avut loc ºedinþa ComitetuluiDirector al USR, cu participarea preºedinþilor de filiale. ªedinþa

a fost condusã de preºedintele USR. Cu acest prilej, au fost luateîn discuþie o sumã de probleme importante, unele curente. Aufost trecute în revistã principalele programe ale USR din primultrimestru al anului. Au fost acordate douã indemnizaþii de merit.A fost prezentat un raport de activitate la finele primului tri-mestru 2011, care poate fi citit pe site-ul USR. Au fost discutatepropuneri de modificare a regulamentului premiilor USR, precumºi a unor prevederi statutare referitoare la juriile de nominaliza-re ºi de premiere. S-a hotãrât reluarea discuþiei la consiliul dinseptembrie ºi stabilirea unui termen pentru dezbateri privitoarela Statut.

Comitetul Director a discutat ºi posibilitatea susþinerii finan-ciare a publicãrii unor volume la Cartea Româneascã, alese de unjuriu USR din opere ale scriitorilor români de azi.

S-a hotãrât publicarea pe site a tuturor iniþiativelor ºi proiec-telor USR, spre informarea membrilor USR care au exprimat învremea din urmã critici ºi rezerve faþã de USR. S-a hotãrât, de ase-menea, iniþierea unui dialog cu aceºtia, în vederea clarificãrii tutu-ror problemelor în discuþie.

�

Raport de activitate

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 3

• Emil Cioran

În Dosaruldin p. 16-17, o scrisoare ineditã a lui EMIL CIORANcãtre SEXTIL PUªCARIU

ÎN ULTIMII douãzeci de ani a primit con-tur, la confluenþa judecãþilor unor cerce-

tãtori din þarã ºi din strãinãtate, o anumitãreprezentare asupra locului operei filosofi-ce a lui Blaga în cultura epocii, precum ºiasupra mesajului pe care îl transmite ea ge-neraþiilor viitoare. În aceastã reprezentare,sistemul lui Blaga, cu deosebire Spaþiul mio-ritic, ne este înfãþiºat drept o legitimare,desigur înaltã prin resursele intelectuale pecare le mobilizeazã, dar totodatã transpa-rentã în finalitãþile ei ultime, a naþionalis-mului românesc, ca ideologie politicã. Cutrecerea timpului, imaginea unui Blaga teo-retician sui-generis al naþionalismului ºi au-tohtonismului tinde sã devinã un loc co-mun. Dacã þinem seama de frecvenþa cucare sunt reluate pronunþãri în acest sens,nu ar trebui sã ne mire dacã în scurt timpo asemenea imagine va deveni un cliºeu alpublicisticii curente ºi îºi va gãsi ecoul pânãîn manualele ºcolare.

Voi cita câteva afirmaþii dintr-o recentãlucrare de sintezã asupra istoriei modernea României, care evidenþiazã, dincolo denuanþe, o convergenþã semnificativã a jude-cãþilor. Cercetãtorul francez Alexandre Es-cudier, referindu-se la tendinþe „care auexercitat o puternicã influenþã din punct devedere structural asupra semanticii so-cial-politice româneºti“, menþioneazã „se-mantica istoricã a «comunitãþii þãrãneºti»,a «satului românesc», ca «loc originar al românismului», a «spaþiului mioritic» (L.Blaga)...“1 În acelaºi volum, istoricul ger-man Hans-Christian Maner, referindu-se laepoca interbelicã, dupã ce observã cã tonuldiscuþiei dintre istorici cu privire la relaþiadintre tradiþie ºi modernitate a fost unulmoderat, scrie: „Tonuri naþionaliste se fã-ceau auzite mai mult la filosofi, criticii lite-rari ºi teologi (cum erau Nae Ionescu, Ni-chifor Crainic, Lucian Blaga, Mircea Eliadesau Mircea Vulcãnescu)“.2 Constatãm cãautorul asociazã în mod neproblematic „na-þionalismul“ lui Blaga cu cel al unor ideo-logi de orientare extremistã, cum au fostNae Ionescu ºi Nichifor Crainic. În sfârºit,cercetãtorul maghiar Balázs Trencsényi, deºisubliniazã cã Blaga „nu a acceptat niciodatã«tãlmãcirea» politicã a conceptelor lui încadrul unui naþionalism integral, care sub-mineazã rolul individualitãþii creatoare“,afirmã totuºi cã acesta „a formulat un pro-iect radical autohtonist-filosofic...“3 Chiarºi un istoric atât de ponderat cum esteKeith Hitchins, deºi recunoaºte cã, spredeosebire de raportarea lui Crainic la cul-tura satului, care a fost una „naþionalistã“,cea a lui Blaga a fost „filosoficã“, cã Blaga„nu a vrut sã permanentizeze trecutul“, cã

el „nu s-a interesat de politicã, nici n-a cãu-tat cãile de aplicare a ideilor sale pentru so-luþionarea problemelor sociale“, vorbeºtedespre „autohtonismul lui Blaga“.4 Aceastãexpresie este folositã îndeobºte pentru acontrapune cultura tradiþionalã a satuluiromânesc culturii occidentale moderne ºi asublinia, totodatã, superioritatea celei din-tâi. În a sa Istorie criticã a literaturii româ-ne, Nicolae Manolescu nu se distanþeazã deaceastã perspectivã, constatând un „accentnaþionalist“, acelaºi în Spaþiul mioritic ºi înSentimentul românesc al fiinþei a lui Con-stantin Noica.

Unii dintre cei care se raporteazã criticfaþã de ceea ce apreciazã cã reprezintã ori-entarea naþionalistã, autohtonistã sau etni-cistã a gândirii lui Blaga au formulat ºi anu-mite reflecþii privitoare la rãdãcinile ºimotivaþiile acestei orientãri. S-a susþinutastfel cã imboldul adânc activ în construcþiasistemului filosofic al lui Blaga ar fi fost„salvarea“ culturii populare a satului româ-nesc, ca formã originalã de viaþã spiritualã,de influenþele distrugãtoare ale modernizã-rii. Consideraþiile lui Blaga privitoare larelaþia dintre „cultura minorã“ ºi „culturamajorã“ ar trebui sã fie citite în acest regis-tru. Ele ar þinti la înfãptuirea unei impo-sibile împletiri armonioase a tradiþiei ºi mo-dernitãþii. De pildã, etnologul ClaudeKarnoouh scrie cã Blaga ar fi perceput acut„contradicþia insurmontabilã“ dintre cultu-ra planetarã a Vestului ºi cultura popularãþãrãneascã româneascã ºi cã filosofia lui arputea fi înþeleasã drept „o încercare dispe-ratã“ de a aboli aceastã contradicþie.5 Toateacestea afirmã sau sugereazã unul ºi acelaºilucru: asocierea filosofiei lui Blaga cu oanumitã poziþie politicã ºi ideologicã, ºianume cu o poziþie care nu este acceptatãastãzi de opinia publicã liberalã.

Ceea ce îmi propun sã arãt este cã pen-tru a aprecia pertinenþa judecãþilor cu pri-vire la „naþionalismul“ sau „autohtonismul“filosofiei lui Blaga, atât de cãtre admirato-rii ei, cât ºi de cei mai neînduplecaþi critici,va trebui sã rãspundem în prealabil la uneleîntrebãri: Ce loc ocupã naþionalul ºi etni-cul în sistemul de ansamblu al filosofiei salea culturii? Ce semnificaþie primesc, în acestsistem, concepte ca popor, neam, etnie saunaþiune? Are abordarea blagianã a temeinaþionalului vreo implicaþie în sfera ideo-logiei, ºi care anume ar fi aceasta? Nãdãj-duiesc cã încercarea de a da un rãspuns clarunor asemenea întrebãri poate risipi anu-mite confuzii ºi indica sensul în care uneledispute sunt lipsite de obiect.

ÎNÞELEGEREA CADRULUI ideatic în care s-a constituit sistemul lui Blaga cere un

efort de transpunere într-o lume apusã.Blaga a încetat din viaþã acum o jumãtatede secol, dar modul sãu de a gândi ºi de asimþi poartã pecetea puternicã a unor moti-ve influente în cultura central-europeanã delimbã germanã, de la sfârºitul secolului alXIX-lea ºi de la începutul secolului XX. În-tr-un mod general, chiar dacã destul de vag,aceste motive pot fi caracterizate ca avândo sorginte ºi o coloraturã romantice.

Creaþia a fost, în viziunea lui Blaga, sen-sul existenþei colectivitãþilor ºi împlinireaindividului, ca fiinþã omeneascã deplinã.Filosoful îi urma astfel pe marii romantici,care situau creaþia deasupra tuturor valori-lor, chiar ºi a valorilor morale. Din aceas-tã perspectivã vom putea înþelege mai bineacea distincþie netã dintre existenþa omuluiîn mister ºi pentru revelarea misterului ºiexistenþa pentru conservare, securitate ºiconfort, distincþie care constituie temeliasistemului lui Blaga. Suntem în faþa unuiveritabil laitmotiv, care revine continuu, de-alungul tuturor trilogiilor.6 Nu ºtim dacãBlaga a avut cunoºtinþã de viaþa ºi operaacelui romantic exaltat care a fost vienezulOtto Weininger.7 Oricum, continua ºi insis-tenta evocare a menirii creatoare a omului,ce ne întâmpinã în tot ce a scris Blaga,aduce aminte de Weininger, care socoteacreaþia drept singurul þel al vieþii unei fiinþeomeneºti pe deplin dezvoltate. Weininger afost cel care, prin ultimul act al vieþii sale,ºi-a asumat concluzia extremã a reprezen-tãrii sale romantice exacerbate asupra sen-sului vieþii omului: „Fii geniu ori dispari!“.Cred cã George Ganã, unul dintre cei maibuni cunoscãtori ºi pertinenþi comentatoriai operei lui Blaga, era îndreptãþit sã scriecã aceasta poate fi privitã drept „un discursdespre creaþie, amplu desfãºurat, probabilcel mai susþinut ºi complex articulat din câ-te s-au încercat vreodatã“.8

Meritã menþionat, chiar ºi în treacãt, cãnumai din aceastã perspectivã vom puteaînþelege locul pe care îl ocupã tema demo-nicului ºi lucifericul în gândirea lui Blaga.ªi cã pentru Blaga creaþia era inseparabilãde acea valoare care este libertatea de gân-dire ºi expresie. Convingerea lui statornicãa fost aceea cã tocmai creaþia reprezintã ex-presia ºi afirmarea majorã a libertãþii uma-ne. Suprimarea libertãþii de gândire i-a apã-rut drept cea mai rea ºi cea mai de temutdintre opresiunile pe care le poate suferiomul ca fiinþã pe deplin dezvoltatã, iar re-negarea propriei creaþii drept cea mai repro-babilã înfãþiºare pe care o poate lua nega-rea de sine. În acest sens putem, cred eu,citi mai bine un pasaj din rãspunsul pe carel-a dat Blaga, în ultimii ani ai vieþii, rãstãl-mãcirii politice a gândirii sale în romanul

4 • APOSTROF

Naþionalul la

Mircea Flonta

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 5

lui Mihai Beniuc Pe muchie de cuþit. Subli-niind cã a vãzut în libertatea de gândire„premisa oricãrei culturi“, Blaga fãcea ur-mãtoarea remarcã, referindu-se la atacuri-le unor teologi ortodocºi împotriva cãrþiisale Religie ºi spirit, apãrutã în 1942 ºi incri-minatã atunci drept „o carte bolºevicã“:„Cartea mea nu era bolºevicã. Era carteaunui om care gândea liber ºi nu voia sã se«angajeze» în nicio miºcare instituþionalãce ar fi manifestat tendinþa de suprimare alibertãþii de gândire“. Propriul sãu sistemde gândire, Blaga îl caracteriza astfel:

Nu am acordat acestei filosofii carate „dog-matice“, dimpotrivã, la fiecare pas spuneamcã este vorba, ba de un mit, ba despre o„teorie“, ba despre o „ipotezã“, ba despreo simplã „pãrere“. Toatã opera mea filoso-ficã o puneam astfel în perspectiva unui anu-me „relativism“. ªi dacã astãzi mai þin la ea,este încã tot din aceastã perspectivã: þin laea nu ca la o „dogmã“, ci ca la un rod al li-bertãþii mele de gândire.9

Puþin implicat în problematica socialã,Blaga era înclinat sã judece regimurile poli-tice în primul rând din punctul de vedereal poziþiei acestora faþã de manifestarea li-berã a gândirii creatoare. Iar ostilitatea luifaþã de regimul instaurat în România dupã1945 trebuie sã fie vãzutã, înainte de toate,în aceastã luminã.10

Putem identifica în gândirea lui Blagaºi alte teme de originã romanticã, solidarecu cea pe care am prezentat-o. Una dintreele este localizarea puterilor creatoare alespiritului în inconºtient. Romantismul, su-blinia Blaga, acordã inconºtientului „oamploare cosmoticã“.11 Respingând con-cepþii mai noi asupra inconºtientului drept„tãrâm al dezordinii ºi haosului“, aborda-rea de inspiraþie romanticã a pledat „în fa-voarea unui inconºtient cosmotic ºi în fa-voarea chiar a unui nous inconºtient“.12 Esteimportant sã clarificãm consecinþele acesteicredinþe. Identificarea spiritului inconºtientdrept focar ºi sursã a tuturor puterilor crea-toare poate sã dea socotealã de diversitateaireductibilã a culturilor colectivitãþilor ome-neºti. Ceea ce desparte marile culturi isto-rice va fi atribuit în mare mãsurã acþiuniimodelatoare a unui fond anonim. Cele maielaborate operaþii ale raþiunii nu pot ºtergepe deplin pecetea pe care o pune incon-ºtientul colectiv asupra plãsmuirilor minþiiomeneºti.

O altã temã romanticã, strâns legatã deaceasta, este cea a inspiraþiei populare a ma-rii creaþii culte. De unde ºi interesul atât decaracteristic al miºcãrii romantice pentrumitologiile arhaice ºi toate celelalte mani-festãri ale gândirii populare, un interes viuºi puternic la Blaga de-a lungul întregii salevieþi. Când calificã miturile, în calitatea lorde „plãsmuiri de intenþie revelatoare“, dreptprimele manifestãri ale unei culturi ºi afir-mã cã mitologia este întâia mare întruchi-pare a acelor „categorii abisale“ care alcã-tuiesc matricea stilisticã a unui popor sau aunui grup de popoare, Blaga relevã influ-enþa pe care a exercitat-o filosofia roman-ticã asupra orientãrii gândirii sale. El nu areluat însã pur ºi simplu aceastã temã.Blaga i-a conferit contururi ºi accente per-sonale, caracterizând cele mai originale pro-ducþii ale geniului creator drept „sublimãri“ºi „monumentalizãri“ ale unei orientãri agândirii ºi sensibilitãþii prezente în cele maireprezentative creaþii ale culturii populare.ªi preþuirea atât de romanticã a origina-

litãþii la Blaga va putea fi mai bine înþeleasãdin perspectiva acestei concepþii asupra sur-selor specificitãþii. Localizarea puterilorcreatoare ale spiritului colectiv ºi individualîn inconºtient are ºi un alt corolar, ºi anumeexistenþa unei unitãþi de viziune ºi atitudi-ne spiritualã în toate creaþiile culturii: mit,religie, arte, filosofie, ºtiinþã, gândire poli-ticã ºi juridicã. În elaborarea pe care a dat-oacestei teme, Blaga a pornit, cum se ºtie, dela analizele unor istorici ai artei din spaþiulculturii germane, îndeosebi de la contri-buþiile unor morfologi ai culturii ca LeoFrobenius ºi Oswald Spengler.

PE COORDONATELE ºi în direcþiile indi-cate de aceste teme, Blaga a construit

un sistem filosofic integral ºi un sistem defilosofie a culturii, caracterizate printr-unînalt grad de coerenþã ºi închidere. În acestcadru, naþionalul, etnicul, poporul sunt ca-racterizate drept entitãþi culturale. Ele pri-mesc o determinare exclusiv din aceastãperspectivã. În cele ce urmeazã îmi propunsã ofer câteva indicaþii care susþin aceastãafirmaþie.

Conceptul central al filosofiei culturiia lui Blaga este, cum se ºtie, stilul, caracte-

rizat prin ceea ce el numeºte „matricea sti-listicã“ a unei culturi. Componentele matri-cei stilistice sunt un ansamblu de factori înstrânsã întrepãtrundere, ale cãror caracteris-tici exprimã atributele distinctive ale spi-ritului inconºtient propriu unei anumitecomunitãþi. Principalele elemente constitu-tive ale matricei stilistice, în prezentarea pecare i-o dã Blaga, sunt orizontul spaþial ºitemporal inconºtient, accentul pozitiv saunegativ, atitudinile numite „anabasice“ ºi„catabasice“, precum ºi nãzuinþa formativã.Caracteristicile distinctive ale acestor ele-mente sunt imprimate în toate creaþiile spi-ritului colectiv sau individual. Drept conþi-nuturi inconºtiente, ele rãzbat în conºtiinþã.În timp ce determinarea stilisticã a oricãreicreaþii a minþii omeneºti este datã de fac-tori localizaþi în spiritul inconºtient, perce-perea particularitãþilor stilului plãsmuirilorcreatoare este o activitate conºtientã. Crea-þia nu poate avea loc într-un vid stilistic,sublinia Blaga. Acele opere în care este greusã discernem un anumit stil sunt mai de-grabã „un amestec haotic de stiluri“.13

Blaga recunoºtea ºi sublinia dificultãþi-le identificãrii particularitãþilor unei anu-

�

• Lucian Blaga

mite culturi, a caracteristicilor distinctiveale matricei ei stilistice. Oameni care trãiescexclusiv în mediul unei culturi, cu deter-minante stilistice pregnante ºi unitare, nusunt în mãsurã sã perceapã stilul ei, tot aºacum noi nu percepem presiunea atmosfe-ricã sau miºcarea pãmântului. „Faptul sim-plu de a fi integrat într-un stil zãdãrniceºteapariþia conºtiinþei acestui stil.“14 Iatã de ceperceperea caracteristicilor stilistice ale cul-turii cãreia îi aparþinem va fi favorizatã dedistanþarea în timp sau în spaþiu. Blaga ºtiadespre ce vorbeºte. El a fãcut eforturi susþi-nute ºi îndelungate de a se familiariza cumari culturi ale unui trecut mai îndepãrtat,ca ºi cu cercetãrile asupra unor culturi exo-tice contemporane, culturi ale Orientuluisau culturi africane. Unii dintre cei care l-au cunoscut bine pe Blaga au remarcat cãtocmai contactul susþinut pe care l-a avutcu spiritul vestic, începând din perioadastudiilor ºi continuând cu ceea ce i-a pututoferi ºederea îndelungatã în oraºe ca Vienaºi Berna, l-a ajutat sã perceapã cu acuitateoriginalitatea stilisticã a culturii popularetradiþionale româneºti. Ovidiu Papadima îlcompara, din acest punct de vedere, cuBrâncuºi, care a perceput mai clar în Occi-dent în ce constã originalitatea viziunii ar-tistice a satului patriarhal românesc: „Aºas-a întâmplat ºi cu Blaga. Acest drum oco-lit, prin viaþa culturalã a Occidentului, i-adeschis drumul cãtre viaþa culturii noastrepopulare“.15

Preocuparea favoritã a lui Blaga, recol-ta cea mai de preþ a cercetãrilor sale compa-rative asupra culturilor ºi adevãrata piatrãde încercare a sistemului sãu, a constituit-oevidenþierea unitãþii stilistice a celor maisemnificative producþii din toate domenii-le unei anumite culturi. În Orizont ºi stil, elsublinia, bunãoarã, cã aceleaºi caracteristiciale matricei stilistice specifice culturii clasi-ce greceºti pot fi identificate în templele dinAcropole, în sculptura lui Praxiteles, în geo-metria euclidianã ºi în filosofia platonicã.Tot aºa, motive comune pot fi puse în evi-denþã în tragedia clasicã francezã, metafizi-ca lui Leibniz, matematica infinitezimalã ºistatul absolutist al secolului al XVII-lea.Fostul student al lui Blaga, Ion DezideriuSîrbu, îºi aduce aminte cã la un curs sauseminar profesorul le-a spus urmãtoarele:„Când veþi fi în stare sã faceþi o legãturãintuitivã între, de pildã, muzica lui Mozart,stilul rochiilor rokoko, o ecuaþie a lui Leib-niz, o chermezã nemþeascã ºi o predicã aunui popã sas – atunci veþi începe sã deve-niþi oameni de culturã...“16 Spaþiul mioriticeste un exerciþiu de acest tip, aplicat cul-turii populare româneºti.

Blaga aprecia cã matricea stilisticã, aceastructurã care modeleazã în egalã mãsurãcreaþiile artistice, credinþele religioase, con-cepþiile metafizice ºi doctrinele etice sausociale, poate sã fie, cel puþin prin factoriesenþiali, „asemãnãtoare pânã la echivalenþãla mai mulþi indivizi, la un popor întreg sauchiar la o parte din omenire în aceeaºi epo-cã“. Este sensul în care, prin acþiunea ma-tricei stilistice, „suntem, într-o mãsurã încare nici nu visãm, ancoraþi într-o viaþãanonimã“.17 Din numeroase consideraþiimereu reluate în scrierile lui Blaga, rezultãclar cã, în viziunea lui, determinarea stilis-ticã reprezintã o fatalitate pentru orice ma-nifestare creatoare a minþii omeneºti.18 Cumare probabilitate, producþiile creatoruluiindividual vor purta însemnele matricei sti-

listice a comunitãþii cãreia îi aparþine. Nueste însã exclus ca acestea sã fie modelatede matricea stilisticã a unei alte comunitãþiºi nu este de asemenea exclus ca ele sã su-porte influenþa mai multor stiluri, de undeºi impresia înºelãtoare a lipsei de stil. Evi-dent cã în creaþia popularã anonimã pece-tea stilisticã se va manifesta cu deosebitãpregnanþã ºi va avea o remarcabilã stabili-tate.19

În acest punct putem reþine o primã ob-servaþie importantã pentru înþelegerea adec-vatã a naþionalului, ca realitate culturalã, înfilosofia lui Blaga. Nu existã posibilitateade a evalua matricile stilistice ale diferitelorculturi în termeni de inferior ºi superiordintr-o perspectivã exterioarã. Prin rapor-tare la creaþiile culturii populare, nu existãniciun temei pentru a vorbi de superiorita-tea unui popor sau grup de popoare asupraaltora. De superioritate se poate vorbi doarcu referire la acele rezultate ale sublimãriiºi monumentalizãrii caracteristicilor sti-listice ale unei culturi populare care suntcreaþiile culte. Nu se poate sublinia îndea-juns cã atunci când comparã viziunea popu-larã româneascã cu cea a altor etnii, abor-darea lui Blaga este cea a cercetãtoruluiinteresat de evidenþierea particularitãþilorstilistice ºi strãin de orice intenþii apologe-tice. Fãrã îndoialã cã Blaga a fost profundataºat de cultura satului tradiþional româ-nesc. În lucrãrile sale de filosofie a culturiieste vorba însã întotdeauna de cunoaºtereaºi înþelegerea specificului, cu luminile ºiumbrele sale. Astfel, într-un articol intitu-lat Case româneºti, din volumul Ferestre colo-rate, aceste case sunt comparate cu cele sã-seºti. În timp ce casa româneascã, chiaratunci când ea este o expresie a sãrãciei ºi aunui deficit de spirit gospodãresc, trãdeazãsimþul artistic al celui care a ridicat-o, casasãseascã, subliniazã Blaga, afirmã o înþele-gere mai degrabã eticã decât esteticã arosturilor vieþii. Concluziile rezultã de lasine. Atunci când Blaga evocã în Spaþiulmioritic nuanþele greu traductibile ale unorcuvinte ca dor ºi jale din versul ºi cânteculpopular, el vizeazã în primul rând specifi-citatea. Ceea ce se încearcã este fixarea con-tururilor unui fel de a simþi aparte, ºi numai înalt, superior celui pe care îl exprimãmuzica ºi poezia popularã a altor popoare.

A doua observaþie, din aceeaºi perspec-tivã, este aceea cã Blaga ezitã uneori sã atri-buie o matrice stilisticã distinctã unui sin-gur popor. În Spaþiul mioritic întâlnim, deexemplu, precizarea cã matricea stilisticã pecare urmãreºte sã o identifice ºi sã o carac-terizeze autorul ar putea fi comunã „unuigrup întreg de popoare, bunãoarã popoa-relor balcanice“.20 Aceastã precizare esteîntr-o anumitã tensiune cu afirmaþia careurmeazã, cã cea mai demnã de încrederelocalizare în timp a naºterii poporuluiromân este constituirea „matricei sale sti-listice specifice“.21 Se poate presupune cã,recunoscând apropieri ºi chiar echivalenþesemnificative între matricile stilistice aleunora dintre popoarele balcanice ortodoxe,Blaga a încercat sã caracterizeze acea matri-ce care reprezintã, în propria sa exprima-re, „identitatea cu sine a românismului încursul vremurilor“. Forþa ºi coerenþa ma-nifestãrii acestei matrice în creaþia popula-rã „poate sã creascã sau sã scadã“, credeaBlaga, dar când ea se stinge „se stinge ºipoporul“.22 Locul important pe care îl acor-dã Blaga analizei stilistice a spiritualitãþiiortodoxe, proprii unui numãr de popoare

din estul ºi sud-estul Europei, probeazã cãinteresul sãu fundamental l-a reprezentattot timpul analiza apropierilor ºi diferenþe-lor dintre creaþii semnificative ale culturiitradiþionale a comunitãþilor etnice ºi lin-gvistice. Identitatea etnicã a fost obiectulcercetãrilor lui Blaga din punct de vederestrict cultural, altfel spus sub aspect stilistic,într-un spirit strãin de orice exclusivism, detendinþe de preamãrire sau de denigrare.Preþuirea caldã a acelei matrici stilistice ca-re îi modela sensibilitatea ºi gândirea nuimplica, în niciun fel, aprecieri ºi compa-raþii defavorabile privitoare la zestrea spiri-tualã a altor popoare. Nu avem motive sãpunem la îndoialã sinceritatea deplinã aunei judecãþi mai târzii a lui Blaga, cumeste aceasta:

Cã în Spaþiul mioritic am pus în luminã as-pecte de stil ale culturii bizantine ºi ale orto-doxiei, în termeni de simpatie, e adevãrat.Dar în aceastã carte fãceam filosofia culturii.În cãrþile mele, atâtea, de filosofie a culturii,urmãrind sã pun în luminã diverse formeºi stiluri de culturã, am vorbit ca un „cer-cetãtor“, cu simpatie despre toate formele deculturã, despre cele arhaice, antice ºi moder-ne, deopotrivã. În ton de mare simpatie vor-besc bunãoarã despre aspectele de stil aleculturii chineze ºi indice, ºi despre acelea alealtor culturi.23

Toate aceste precizãri ne conduc la o obser-vaþie centralã pentru tema care ne preocu-pã, ºi anume aceea cã naþionalul sau etniculvizeazã în filosofia lui Blaga conþinuturi ºirealitãþi spirituale. Delimitarea clarã ºi netãa naþionalului, a etnicului în culturã de dis-cuþia politicã ºi ideologicã va fi trasatã prinînsãºi dihotomia fundamentalã pe care seconstruieºte sistemul filosofic al lui Blaga,cea dintre douã moduri de existenþã a omu-lui. Iatã cum este înfãþiºatã aceastã distinc-þie în capitolul Aspecte fundamentale alecreaþiei culturale din studiul Geneza metafo-rei ºi sensul culturii (1937):

Creaþia culturalã este, aºadar, o plãsmuire denaturã metaforicã ºi de intenþii revelatorii ºipoartã constitutiv o pecetã stilisticã. Creaþiade civilizaþie este o plãsmuire a spirituluiomenesc în ordinea intereselor vitale, a secu-ritãþii ºi confortului; n-are caracter revela-toriu, dar poate avea, prin reflex, un aspectstilistic accesoriu... Ni se pare anume cã cul-tura ºi civilizaþia se diferenþiazã mult mairadical decât au putut sã bãnuiascã gândi-tori care s-au ocupat de aceastã chestiune.Vom vedea, în alt capitol, cã cultura este defapt expresia unui mod de existenþã, iar civi-lizaþia expresia altui mod de existenþã. Cul-tura rãspunde existenþei umane întru misterºi revelare, iar civilizaþia rãspunde existenþeiîntru autoconservare ºi securitate. Între ele secascã deci o deosebire profundã de naturãontologicã.24

Nu se va insista niciodatã prea mult asuprasublinierii cã Blaga a examinat naþionalul,etnicul exclusiv din perspectiva deter-minaþiilor stilistice ale creaþiilor culturii.Pentru relaþii stabilite între analizele sale stilistice ºi valorizarea naþionalului din perspectiva naþionalismului politic autorul Trilogiilor nu poartã nicio rãspundere.

În aceastã ordine de idei, meritã sãamintim cã Blaga s-a delimitat net de ten-dinþe influente în perioada interbelicã dea caracteriza etnicul din perspectivã rasialã,adicã în termeni pur biologici. Deosebit desemnificative sunt remarcile sale critice laadresa ideologiilor care atribuie „o misiune

6 • APOSTROF

�

mesianicã“ unei anumite rase, unui anumitpopor. În anii ’30, aceastã aluzie era cu to-tul transparentã.25 Distanþându-se declaratde acei gânditori care „au sperat cu totdinadinsul sã poatã conferi etnicului ac-cepþia unei entitãþi metafizice în virtuteacãreia un popor ar apãrea ca întruchipare aunei «idei divine»“, Blaga a insistat asupraideii cã el este interesat de caracterizareaetnicitãþii doar din unghiul de vedere alanalizei stilistice a culturii. Iatã un pasaj pedeplin concludent în aceastã privinþã:

Noi nu vedem stilul ca o entitate absolutã,ci ca produsul unei matrici, alcãtuitã din ca-tegorii abisale, discontinue, dar sinergic ºiarhitectonic combinate. Sub unghiul acesta,avem latitudinea ºi libertatea nestânjenitã sãtrecem fãrã nicio dilemã de la etnic la indi-vid ºi de la individ la etnic. Sub aspect sti-listic, etnicul îngãduie într-adevãr o definiþieprintr-o sumã elasticã de categorii abisale.De la etnie la individ nu se trece ca de lasubstrat la exponent, ca de la substanþã laaccident, dar nici ca de la abstract la concret;de la etnie la individ se trece ca de la uncomplex numeric mai redus la un complexmai amplu de categorii abisale. Niciodatãindividul nu va fi un simplu exponent al et-nicului, fiindcã individul posedã totdeau-na, alãturi de categoriile abisale ce aparþinetnicului, mai multe ori mai puþine catego-rii ce-i aparþin numai lui, iar de cealaltã par-te, niciodatã etnicul nu e o simplã abstracþiu-ne, o medie extrasã comparativ ºi analogicdin normele reactive ale indivizilor. Þinân-du-se seama de elasticitatea chestiunii, etni-cul poate fi realmente exprimat printr-o su-mã de categorii abisale, care sunt puteriefective, reale, prezente în inconºtientul co-lectiv al indivizilor.26

Asemenea consideraþii, cu totul semnifica-tive pentru perspectiva din care examineazãBlaga etnicul, capãtã contururi ºi mai preg-nante dacã amintim distincþia formulatã înprimul studiu al Trilogiei culturii, Orizont ºistil, dintre ceea ce autorul numeºte „soli-darizare organicã“ ºi „solidarizare pe temeide accent axiologic“, cu aplicaþie la etnic:„Tot aºa, te simþi organic solidar cu etnicul,în care te integrezi prin obârºie ºi dispoziþiilãuntrice, prin sânge ºi dispoziþii ancestra-le. Aceasta nu înseamnã numaidecât cã pre-þuieºti etnicul ca substrat ºi deþinãtor alunei exclusivitãþi, ºi ca întrupare fãrã priha-nã a unor supreme idealuri“.27 Cu greu amputea pretinde o delimitare mai clarã denaþionalismul exclusivist ºi xenofob al epo-cii în care au fost scrise aceste rânduri, deceea ce istoricii numesc de obicei „naþio-nalism integral“.

DEªI A fost mult timp activ în presã, Bla-ga nu a fost deosebit de interesat de

viaþa politicã în general, nu a avut consi-deraþie pentru politica de partid ºi a mani-festat indiferenþã pentru confruntãrile ideo-logice din România interbelicã. Acceptareasingurei funcþii publice pe care a deþinut-o,o perioadã foarte scurtã de timp, la Minis-terul Afacerilor Externe, a reprezentat doaronorarea unei obligaþii personale faþã depremierul Octavian Goga ºi soþia acestuia.28

Judecãþile lui Blaga asupra vieþii publice ºiluptei politice, cu deosebire asupra naþio-nalismului populist din România preco-munistã, nu sunt câtuºi de puþin mãguli-toare.29 În ce priveºte lipsa de interes a luiBlaga faþã de ideologii ºi de disputele ideo-logice, cei care ºtiu cã a fost unul dintrefondatorii revistei Gândirea ºi cã a publicat

constant aici, timp de douãzeci de ani, arputea avea unele îndoieli. Examinarea ra-portãrii filosofului la ideologia revistei, aºacum s-a profilat aceasta, cu trecerea timpu-lui, îndeosebi prin scrierile lui NichiforCrainic, poate ºi ea arunca o luminã asuprapoziþiei sale.

Blaga însuºi îºi amintea cã, atunci cânda apãrut, revista nu avea un program ºi seînfãþiºa drept „un buchet de tendinþe cen-trifuge“.30 Cu timpul, lucrurile s-au schim-bat. Printr-o orientare care transpare din ceîn ce mai clar în scrieri ale lui Crainic ºi alealtor colaboratori, Gândirea s-a profilatdrept o tribunã a tradiþionalismului orto-dox, a autohtonismului cultural ºi a naþio-nalismului cu accente xenofobe tot maipronunþate. Ceea ce i-a apropiat iniþial peBlaga ºi Crainic a fost convingerea lor co-munã cã pentru afirmarea autenticitãþii ºioriginalitãþii în cultura româneascã esteesenþialã punerea în valoare a potenþelorºi latenþelor culturii populare. În termeniilui Blaga, influenþa marilor culturi univer-sale va trebui sã fie pusã în valoare ca fac-tor catalitic, ºi nu modelator. Prin liniiledirectoare ale sistemului sãu filosofic, Blagava fi condus însã la puncte de vedere dia-metral opuse ideologiei lui Crainic.

Pornind de la Spengler, Crainic tindeasã opunã cultura spiritualã civilizaþiei mo-derne a Vestului. Promovarea culturii în-semna pentru el respingerea civilizaþiei, înprimul rând apãrarea satului patriarhal ro-mânesc în faþa expansiunii modernizãrii detip occidental. Pe temeiul distincþiei fun-damentale pe care o fãcea între douã mo-duri de existenþã ale omului, Blaga nu ve-dea, dimpotrivã, vreun conflict între culturãºi civilizaþie. Concepþia lui despre culturã,ca expresie a vocaþiei creatoare proprie fiin-þei omeneºti depline, era opusã celei a luiCrainic, care privea cultura drept o com-pensaþie pentru omul care aspirã spre para-disul ceresc. Aprecierea pe care o dãdeaBlaga potenþialului cultural al satului tra-diþional nu implicã câtuºi de puþin susþine-rea permanentizãrii înapoierii drept scutºi garanþie a spiritualitãþii româneºti. Aceltradiþionalism, autohtonism care respingeamodernizarea în numele pãstrãrii ºi culti-vãrii unei spiritualitãþi originale îi era cutotul strãin. Este tentant, dar, cred eu, cutotul greºit, sã înþelegem evocarea caldã asatului copilãriei, în multe pagini scrise deautorul Spaþiului mioritic, drept o expresiea preocupãrii sale pentru permanentizareatrecutului. Idealizarea valorilor spirituale alesatului tradiþional exprima convingerea luicã acestea sunt purtãtoare ale matricei noas-tre stilistice. Ea nu are nimic comun cuconservatorismul social-politic.31

Contrastul dintre orientarea gândirii luiBlaga ºi ideologia Gândirii apare ºi mai claratunci când în discuþie este ce anume con-ferã unei creaþii spirituale un „caracter ro-mânesc“. Pentru Crainic, ca ºi pentru VasileBãncilã, o idee sau o temã vor fi calificatedrept „româneºti“ pe temeiul acordului lorcu viziunea despre lume a satului patriar-hal.32 Pentru Blaga, aºa cum o spune în arti-colul sãu despre Viitorul filosofiei româneºti,din 1943, o idee originalã este româneascãdacã ea a fost gânditã întâia oarã de un ro-mân. Convingerea statornicã a lui Blaga afost cã oricare ar fi solul pe care rãsare ºi sedezvoltã, o creaþie spiritualã autenticã vaavea semnificaþie ºi valoare universalã. Re-ceptarea marilor valori ale culturii univer-

sale i s-a pãrut esenþialã pentru acea înflo-rire a culturii româneºti pe care o visa el.Într-un pasaj din Spaþiul mioritic se afirmãexplicit cã dezvoltarea unei culturi majoreromâneºti nu a putut ºi nu poate sã fie de-cât un proces „de autoconstituire ºi de imi-taþie“.33 Acestea nu sunt, fãrã îndoialã, ex-primãrile unui autohtonist!

Tot aºa de concludentã este ºi o com-paraþie a situãrii faþã de ortodoxie. La Crai-nic ºi la cei care l-au urmat, ortodoxia esteînþeleasã drept dogmã, revelaþie, drept ade-vãr absolut. Blaga respingea însã orice au-toritate dogmaticã. El s-a interesat de spiritualitatea ortodoxã din perspectivã cul-turalã, stilisticã. Ortodoxia i s-a înfãþiºat luiBlaga drept atrãgãtoare ºi stimulativã întrealtele deoarece ea convieþuieºte cu mi-tologia pãgânã, precreºtinã, într-un fel încare nu au reuºit alte confesiuni creºtine,cea catolicã ºi cea protestantã.34 Examinareareligiei în primul rând din perspectiva apro-pierii ei de mit, atât de caracteristicã pen-tru Blaga, era inacceptabilã din punctul devedere al ideologiei gândiriste. Lucrurile audevenit mai evidente odatã cu radicalizareaacestei ideologii prin teoria statului etno-cratic a lui Crainic ºi cu apariþia studiilorlui Blaga despre mit ºi religie, la începutulanilor ’40. Gândiriºtii nu concepeau filo-sofia decât sub cupola dogmelor ortodo-xiei. Într-un articol scris în 1938, dar publi-cat în 1943, un text pe care îl caracterizadrept „o schiþã a ideilor ºi poziþiilor melespirituale“, Vasile Bãncilã afirma cã „rolulcel mai înalt al filosofiei e sã conducã laîntemeierea religiei. Filosofia este o funcþieindependentã, cu scopuri proprii, dar, larândul ei, ºi ea trebuie sã se încadreze. ªiaceasta nu o poate face mai bine decât con-ducând la o atitudine religioasã“.35 Blaga sevedea obligat sã ia poziþie faþã de o aseme-nea atitudine care contesta, de fapt, liber-tatea creatoare ºi autonomia formelor cul-turii. Delimitarea lui faþã de Crainic ºi alþigândiriºti a fost delimitarea unui spirit liberºi universal de o ideologie dogmaticã36, au-tohtonistã ºi naþionalist-xenofobã. În ianua-rie 1940, Blaga îi scria lui Ion Petrovici cãel nu poate vorbi despre Crainic „decât po-lemic“. La distanþare criticã Blaga nu a pu-tut renunþa nici cel puþin în acel cadru pecare l-a reprezentat rãspunsul sãu la discur-sul de recepþie în Academia Românã al luiCrainic, în mai 1940. Cu acest prilej, el ºi-a exprimat aprecierea pentru contribuþi-ile grupului din jurul lui Crainic la evi-denþierea ºi înþelegerea caracteristicilor sti-listice „adânci“ ale sensibilitãþii populareromâneºti. Totodatã, Blaga a formulat re-zerve hotãrâte faþã de tendinþa lui Crainicºi a altor teologi ai timpului de a acorda re-ligiei ºi dogmei o poziþie hegemonicã încâmpul culturii. Blaga afirma, fãrã echivoc,cã gândirea lui se miºcã „cu totul pe altelinii“. Ca filosof, el crede cã „mintea li s-adat [oamenilor] din partea lui Dumnezeuca sã gândeascã cu ea ºi nu sã fie numai re-ceptacolul unui adevãr gata fãcut“.37 Unuldintre gândiriºti, Pan Vizirescu, recunoºteamai târziu cã Nichifor Crainic ºi l-ar fi doritpe Blaga autohtonist ºi ortodoxist. Vizires-cu aprecia însã, cu luciditate, cã pentru Bla-ga ortodoxismul gândirist însemna „închis-tarea într-o formulã îngustã de gândire“.Despãrþindu-se definitiv de Crainic,Blaga s-a exprimat într-un mod cu totulcaracteristic: „Toate doctrinele acestea, care

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 7

(Continuare în p. 29)

8 • APOSTROF

Douã cãrþi de prozã

D E CE plângeþi, domni-ºoarã?, romanul Ilin-

cãi Bãlaº (304 pagini), ºiPoveºti de-odatã, prozeleCristinei Bãlan (130 depagini), inaugureazã colec-þia „Prozoteca“ a EdituriiCasa Cãrþii de ªtiinþã, co-lecþie îngrijitã de AlexGoldiº ºi lansatã anul tre-cut (2010).

„Domniºoarã, am o veste proastã. Esteora opt dimineaþa. Începe o nouã zi.“ Aºase deschide cartea despre iubire, trãdare,încredere, deziluzii ºi speranþã, adicã despreviaþã pur ºi simplu, a Ilincãi Bãlaº. Eroinaei face parte din „categoria micã de oamenicare privesc începutul fiecãrei zile cu o oa-recare nedumerire“. Nedumerirea se naºtedin inocenþã, dar ºi din naivitatea de a cre-de cã, privitã de sus, existenþa are o logicãºi un schepsis. Ea seamãnã ºi cu mirareapusã de obicei în seama poeþilor ºi filoso-filor, de aici rezonanþa melodicã a multorsecvenþe autoreflexive. La cei 30 de ani aiei, Alina încearcã sã rãspundã pe îndelete,pe nerãsuflate ºi în mai multe variante laîntrebarea din titlu. Ilinca Bãlaº s-a nãscutîn 1979 (Bucureºti) ºi este absolventã aFacultãþii de Limbi ºi Literaturi Strãine,Secþia francezã/englezã a Universitãþii dinBucureºti ºi a Facultãþii de Litere a Univer-sitãþii Jean Moulin Lyon III. În prezent,este asistent universitar la Facultatea deLimbi ºi Literaturi Strãine (Universitateadin Bucureºti) ºi doctorand cu o tezã des-pre utopie în literatura francezã la Univer-sitatea Jean Moulin Lyon III. Romanul sãua câºtigat concursul de prozã al editurii.Radu Aldulescu îºi mãrturiseºte – scriinddespre cartea în fine apãrutã – „strãdaniilezadarnice în lupta cu morile de vânt ale edi-turilor“ bucureºtene, încântat cã romanulcare „dã seama de un suflu epic, o acurateþeºi o ingeniozitate compoziþionalã ieºite dincomun, rar întâlnite la prozatorii autohtoniaflaþi la debut“, a vãzut lumina zilei în Ar-deal. Ilinca Bãlaº câºtigã un pariu cu sineîn acest roman. Ea alege un subiect de te-lenovelã, cu iubiri, trãdãri, avorturi, adul-tere etc. ºi îl rezolvã prin câteva trucuricompoziþionale ºi de frazare care îl salveazãdin mâlul oricând melodramatic al subiec-tului. Spuneam la lansare cã mi-o pot ima-gina desenând cu miºcãri iuþi ºi cu creioanegrosolane, cu minã moale, schema acestorrelaþii banale ºi supunând apoi schiþa pri-marã/primitivã unui jet de artificii contro-late cu o remarcabilã abilitate, sub care desenul se complicã, înmugureºte, îºi am-biguizeazã valenþele, bãlteºte ici-colo, înmici enunþuri filosofice. Rezultã astfel ocarte de o plãcutã ºi contrariantã densitate,incitând la dialog ºi meditaþie. Nu se pã-

rãseºte nicio clipã firul epic, povestea culacrimi ºi drame se poate citi confortabil,cu ahuri ºi ohuri, la unul dintre niveluri,însã abilitatea cu care sunt conduse din um-brã sforile spectacolului romanesc, simþulextrem de exact, chiar matematic, al mãsu-rii o ajutã sã nu alunece în derizoriu ºikitsch, sã ridice discuþia implicitã pe care opresupune lectura la cote dintre cele maisofisticate ºi mai grave.

Construitã pe voci, cartea nu cade nici-odatã în persoana întâi care se confeseazãcu accente sentimentale. În ciuda titlului,domniºoara nu-ºi plânge de milã cãutândvinovaþi pe zeci de pagini. Naratorul esteun personaj apropiat ºi distant, politicos –nu renunþã la pluralul politeþii –, care des-crie de foarte de aproape fiecare gest, darºi cu beneficiul totuºi distanþei, care anali-zeazã, cântãreºte, avanseazã interpretãri ºieventuale soluþii. Conºtiinþa, un alter orichiar un psihiatru de serviciu intrã în canoncu vocea personajului privit, ºtiindu-se larându-le urmãrite, ºi deci controlându-ºigesturile ºi vorbele. Rezultatul nu e nicide-cum sec, totul se descrie la o temperaturãsuficient de înaltã ca sentimentele sã rãz-batã, dar ºi cu rãceala care înregistreazã me-todic „lucruri ºi senzaþii“. În aceastã per-spectivã fierbinte-rece a confesiunii, încaptoate linkurile livreºti, se pot face trimiterila cãrþi de literaturã ºi filosofie, gândul îna-inteazã în autocunoaºtere secondat de obibliografie atent ruminatã ºi care face cuochiul cititorului avizat la fiecare paginã,fãrã a-l incomoda pe cel obiºnuit în lecturasa de suprafaþã. Pe de altã parte, când An-drei, doctorul, vorbeºte, se destãinuie uneivoci lucide, apropiate ºi oarecum severe,care nu permite alunecãri în dulcegãrii, vor-be mari, lacrimi. ªi Alina, ºi Andrei, darºi ascultãtorii lor cu rol în canonul roma-nesc ºtiu destule despre iubirea-construct,coboarã înþelegerea la senzaþii ºi nu exa-gereazã trecãtoarele reacþii fãrã frunte aleunei relaþii oricum trecãtoare. Poate singuratrimitere la nostalgia unei iubiri ca în cãrþie chiar întrebarea din titlu. Domniºoaraplânge fiindcã are, în patul de spital, reve-laþia minciunii romantice. Reîntoarsã lanimicuri – lucruri ºi senzaþii care pun re-pere zilei –, cautã sensuri ºi o busolã în la-birintul vieþii, fie ea doar mirosul cearºafu-lui din spital ori sunetul cioburilor unuipahar încã nespart. Alex Goldiº are drepta-te: „Fineþea analizei ºi acuitatea detaliuluipsihologic, puþin obiºnuite la debutanþiidin ultimii ani, rãstoarnã potenþiala dramãtelenovelisticã într-o poveste enigmaticãdespre deziluzie, midlife crisis ºi tocirea ire-versibilã a sentimentelor“.

Cristina Bãlan a câºtigat o menþiune laconcursul de prozã al editurii (s-a nãscut laFocºani, în 1973, locuieºte în Galaþi, e eco-nomist licenþiat al Universitãþii „ConstantinBrâncoveanu“ din Piteºti, dar a urmat ºicursuri de… marinar; e membrã a cenaclu-lui literar „Noduri ºi semne“ din Galaþi).

Dupã o plachetã de ver-suri, Strict sâmbãta, ºi volumul Abateri simple,Cristina Bãlan intrã în„prozoteca“ editurii cucâteva poveºti (auto)ironi-ce, dezinhibate, cinice ºispirituale, rostite cu instru-mentele spumoasei genera-þii internautice. Feminista ºi habotnicul (ceamai consistentã dintre prozele volumului)e o savuroasã love story în stil nou. Doioameni (ºi douã culturi) comunicã prinmesaje ºi emoticoane („trãncãnim în fiecaresearã, câte-n lunã ºi în stele, ore întregi“),se miºcã dezinvolt unul în întâmpinarea ce-luilalt ºi se descoperã complementari ºiliberi în marele sat mondial. O fac traver-sând rebel ºi pe cont propriu prejudecãþi,restricþii, spaime ºi iluzii:

Simt ca niciodatã cã pot sã mã miºc ºi cãorice direcþie aº lua e cea corectã. N-amnicio întrebare, îmi pare cã le-a trecut vre-mea, deºi n-au avut nici timp sã fie. Irosimcu-atâta neatenþie ºuviþe groase de minutedin acest râu al vieþii încât, dacã gustul de-vine deodatã savuros, mai are importanþã cãîncercarea de a sorbi totul ne poate îneca saustrivi?

Dezinvoltura eroinei Cristinei Bãlan faceparte deja din altã lume. Reacþioneazã laalþi stimuli ºi acceptã/construieºte alte pre-judecãþi, unele ivite din chiar întâmplareacã limitele au fost aruncate în aer, cã lumeae de-o accesibilitate care scuteºte de preaatente proiectãri ale înaintãrii. Dacã perso-najul Ilincãi Bãlaº apeleazã la o complicatãrecuzitã reflexivã pentru a depãºi crize aleclipei trecãtoare, cel al Cristinei Bãlan sehrãneºte din chiar provizoratul asumat alexistenþei virtual(izat)e. Libertatea neanga-jantã a miraculosului undo pare sã func-þioneze ºi în relaþiile dintre oameni. Fãcu-turile pot fi oricând des-fãcute fãrã sã laseurme vizibile ori dureroase. Viaþa se lucrea-zã din tastaturã ºi comenzi, cu o reflexi-vitate zglobie ºi prea puþin intimidatã dedescoperirile ei în clipã. Iatã o secvenþã:

Ne trimitem emotico-pupãturi de vreo sãp-tãmânã, se pare cã e o uzanþã a cyberdiscu-þiilor, ca ºi te iubesc, de-altfel, ºi mã las învoia ei fiindcã mi se pare nostimã ipocriziaasta consimþitã; el e un nesecat izvor de is-torie ºi poveºti cu zâne, iar eu o ascultãtoareflãmândã. Uneori mai fac remarci sau îl con-trazic, îmi place sã-l surprind ºi deodatã spu-ne cã-i e fricã de mine. Mã bufneºte râsul,zâmbeºte ºi el, dar ceva în privirea lui îmiatrage atenþia: – Tu nu vorbeºti serios, nu?– Ba da, zice sec ºi nu mai zâmbeºte, emanãdoar un fel de nuºtiuce nedefinit care-n mo-mentul acela mã atinge; gândesc cã nu-i cevanou, doar cã n-am observat eu. Apreciezonestitatea, însã m-am îngrijorat deja ºimintea-mi lucreazã cu vitezã: „Fricã? Ce felde fricã? Ce fac bãrbaþii când le e fricã? Stai!E musulman. Trece c-un allahu’ akbar. Tre-ce? Mãh, nu-s decât o femeie pe care-o suflãvântul, despre ce e vorba în frica asta?“. Ammai observat cã-mi aude gândurile; nu sedezminte: – ªtii prea multe. Iau un sens laîntâmplare pentru acest rãspuns ºi, în timpce-mi scotocesc amintirile dupã ceva nedis-cutat, dau peste acel Dr. afiºat pe banda fe-restrei care mã fãcuse sã zâmbesc mefisto-felic când am primit invitaþia la add...

�

Irina Petraº

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 9

Retragere în cãmarã

1. ºi atunci a început totulatunci am gãsit-oprintre neoanele portocaliipe masa lor

distanþa era perfectãdoar mâinile îºi mai pãstrauun ritm al lorindiferent

vara era abia la începutpunând stãpânire pe trupurile noastre întinse.

2. într-un poem scris cu lumina stinsãieºirea din cãmarã a devenit o imposibilitateaici se urlã cu faþa lipitã de perete ºitot nu poþi sã înþelegidincolo de ziduriobiecte care cândva au fost necesare

atingerile mele sunt gesturile cele mai îndepãrtate cu putinþãdintr-o lume în care fiinþa nu s-a inventatdupã ani de stat spate în spatecu mici ardericu mici frângeri din care alþii s-au împãrtãºit.

3. tãcerea se aºternepe coli albe de hârtiedupã ce trupul îºi epuizeazã argumenteleîntorcând sufletul de pe o parte pe alta

sute de nuanþe de frig ºio sticlã trecutã de la unul la altulpânã în gara Terminie deja 12 ºistraturi de zdrenþe înfãºoarãtrupurile întinsepe asfaltmâinile eiîmi cautã mâiniledincolo de pânza tricoului galbenca o perdea trasãpielea ei ºisunetele stinse ale vociiprintre semne de fumcu mâinileînfipte în scara de aburi

ne-am întors în cãmarãde parcã ne-am fi tras sufletul.

�

Poeme deMARIUS-IULIAN STANCU

SORIN LUCACIlumea mea nu e decât un pãpuºar logodit cu deznãdejdea

am intrat pe uºa cerului izbind-o de perete trosc pleosccumva sã-i cer socotealã lui dumnezeu pentru toate fãrãdelegileºi pentru toate inadvertenþelepentru toate omisiunile ºi pentru toate crimele împotriva

umanitãþiiºi tot rahatul ãsta de viaþãºezi lângã mine, mi-a spushai vino, ºezicum vezi lumea de aici? sã-mi spui dragul meu dacã ai nevoie

de alte dioptriiînainte de toate spune-mi cum vezi lumeaºi apoi discutãm ºi de nemulþumirile de frustrãrile talecum o vezi? neagrã? nu cenuºie? prea puþin albastrã? deloc, i-am rãspunsapoi am înþeles cum stã treaba cu lumea vãzutã de susde ce soarele lumineazã mai puternic la polide ce furnica se aflã în inferioritate faþã de miriapodulscolopendra giganteacea mai mare specie de miriapozi ºi de ce lemnul câinesc este

folositpentru amenajarea gardurilor viide ce în fiecare dimineaþã fluviul zambezi îºi varsã lacrimile încloaca oceanuluide ce denisa mãnâncã dimineaþa numai cereale integrale cu laptede ce marele rechin alb îºi poartã dragostea confraþilor întrearipioarele dorsale

de ce ioana ºi-a dezbrãcat inima ca floarea roºie de pin în faþa logodnicului

din mogadishude ce gondolierul viseazã veneþii în ochiul de oazã al deºertuluide ce gândul inofensiv al mânzului adoarme în fiecare searã pe coapsa sfântului duhºi toate se vedeau aºa ca o întoarcere fireascã la originila sensul primordial al lucrurilorei, cum vezi lumea, mã-ntreba dumnezeu cu o oarecare

condescendenþãnorii de cânepã se hlizeau în jurul nostru de parcã eram douã

marionete într-un carusel celestgrimasele îngerilor ca niºte rãni deschise supurând durerea ºi

teama ºi moftul ºi aroganþaîmi muºcau din memoria de porþelan cheaguri risipite de sângece ai putea pretinde de la dumnezeupoate un gram de nemurire poate o bucãþicã micã de cer de care

sã agãþi lozinci antioficialece ai putea pretinde de la dumnezeusilabisind încet cuvântul pã-cat ca un os de peºte subþire ascuns

în limba de nisipca veteranul la grumazul arcaºului plutitor ce i-a spintecat roua

de pe braþul dreptºi atunci, i-am strigat însetat de o picãturã de nemurirehe he doamneee dumnezeuleeelumea mea nu e decât un pãpuºar logodit cu deznãdejdea

�

10 • APOSTROF

Marta Petreu: Dragã Ovidiu, eºti vãzut pestrãzile Clujului, mergând agale ºi neobosit,cel mai adesea cu doamna Amalia Pecican.Pari un om fericit. Despre ce vorbiþi în timp ceumblaþi de la un capãt la altul al oraºului?

Ovidiu Pecican: Dragã Marta, cu câþivaani de zile în urmã, pe vremea când locu-iam nu foarte departe de viaductul care sfi-deazã cu prezenþa lui gâlma înverzitã ceadãposteºte, de câteva sute de ani, fostulconvent romano-catolic Cluj-Mãnãºtur –cunoscut ºi sub numele de Calvaria –, mâ-nat de lipsa de bani, de surplusul de kilo-grame ºi de neliniºti specifice, obiºnuiam sãparcurg distanþa pânã la universitate pe jos,nu tocmai în grabã. Pe lângã beneficiile ºiclarificãrile ce se pot deduce din cele enun-þate deja, aceastã traversare avea ºi alteavantaje. Întreþinea, zic eu, cel puþin în in-teriorul ritmurilor mele cotidiene de viaþã,ritualul plimbãrii pentru care profesorulmeu, regretatul academician Pompiliu Teo-dor, avea un adevãrat cult. (Îl deprinsese învremuri aspre, de dictaturã ideologicã, cândîl însoþea, uneori, pe Lucian Blaga, pe strã-zile burgului nostru, ºi când drumurile i seintersectau cu traseele rectorului ConstantinDaicoviciu de atunci, care îl simpatiza ºi îlproteja oarecum pe tânãrul ameninþat cuexpulzarea din viaþa cãrturãreascã pe care oiubea, ca urmare a originilor „nesãnãtoase“,burgheze ale familiei sale… Vor fi fost vre-murile acelea dure, ameninþate de descin-derile nocturne ale Volgilor negre pe la ca-sele intelectualitãþii României interbelice,dar altminteri, pe atunci, fluxul neîntreruptal autovehiculelor de astãzi nu sufoca ar-terele Clujului, iar trotuarele nu erau încãinvadate de tinichelele caroseriilor, zãdãrni-cind plimbarea. ªi mai exista încã ºi unanume stil de viaþã, în cadrul cãruia siestele,vizitele la prieteni, plimbãrile agale, prinparcul oraºului sau pe actualul bulevard alEroilor, fãceau deocamdatã parte dintr-unanume savoir vivre al lumii bune a oraºu-lui…) ªi mai era ºi bucuria descoperirii lapas a arhitecturii locului. Când mãrºãluieºtirelaxat, oprit la stopuri în aºteptarea luminiiverzi, când te refugiezi, continuând sãmergi, de pe o parte pe cealaltã a uneistrãzi, în cãutarea umbrei, vara, sau a strea-ºinilor mai ample care sã te protejeze deploaie, toamna ºi primãvara, ai rãgazul ºiocazia de a… vedea. Descoperi dintr-odatãstructura de… roman a peisajului urbanisticcare, la Cluj, cel puþin, este fascinant, aremagherniþe cu parter înalt ºi un singur ni-vel, de prin secolul al XVIII-lea, ºi palate nobiliare cu blazoane ºi etaje, în scuarulprincipal al urbei, cuprinzând ºi cartiere

muncitoreºti de cãsuþe interbelice, cu curteºi grãdinã, aproape niºte gospodãrii transil-vãnene rurale, propunând ºi minunea deintersecþie cu nu mai puþin de ºapte strãzi…Cobori ºi urci, urci ºi cobori – mult maiuºor cu pasul decât cu bicicleta –, dai deblocuri socialiste pe care le poþi data apro-ximativ, ca aparþinând perioadei Dej sautimpului celui dintâi sau celui de-al doileaCeauºescu, observi nãpustindu-se asupra tacartierele-dormitoare cu cetãþile lor lungi,fumurii, caracteristice megalomaniei dicta-turii, prin zona pieþei Mãrãºti, ºi cauþi ur-mele dispãrute ale bãtrânului Hochstadt,unde îºi aºezase odinioarã haiducii singurulprincipe transilvan nãscut aici, István Bocs-kai, admiri ctitoria nobililor Apor ºi convic-tum nobilium unde, în studenþia mea, CãlinNemeº dãdea one man show-uri în curte,iar noi mergeam la clubul studenþesc aldomnului Braºoveanu sã vedem filme vi-deo, precum faimosul Gandhi al lui Atten-borough…

Sunt istorii peste istorii, biografii ºi le-gende cãrora pasul simplu le face loc ºitimp în timpul ºi locul tãu interior. Numaiaºa poþi pricepe, de pildã, tot ce a însemnatmodul de a medita al filosofilor de dinaintede industrializare. Mult înainte de aceasta,în clasicitatea greacã, Socrate, Platon ºiAristotel îºi însoþeau – dacã nu îºi provocau– gândul pus în vorbire pãºind, aºternândcãlcãturã dupã cãlcãturã, miºcând un piciordupã altul, într-un ritm numai al lor, po-

trivit derulãrii înlãnþuirilor de raþionamente.(Cine a privit Atena de pe Acropole ºtie lace mã refer, fiindcã pe înãlþimea aceea stân-coasã nu poþi pãºi chiar oricum…) A fi pe-destru însemna ºi un mod de mãsurare lapropriu a lungimii unei interogaþii ºi, even-tual, a unor propuneri de elucidare, nemai-punând la socotealã exersarea musculaturiiproprii ºi testarea fidelitãþii companionilor,a cãror obosealã psihicã putea fi anunþatãsau însoþitã de nevoia de a se aºeza câtevaclipe sau chiar de a abandona, sub vreunpretext oarecare. ªi tot aºa îmi spun cã tre-buie sã se fi petrecut lucrurile ºi mai târziu,când Pascal ºi Descartes discutau soluþiileposibile la probleme de matematicã ºi fizicãprin Place des Vosges ºi pe strãzile cartie-rului parizian Marais…

Parcurgând astfel Clujul, împreunã cuAmalia – dar, ocazional, ºi cu prieteni ºicunoºtinþe diverse –, am constatat cã, dincapãtul cãii Floreºti ºi pânã la Selgros nu îþiia mai mult de douã ore, douã ore ºi jumã-tate (cu popasul din centru, la un paharde apã mineralã sau o cafea) ºi cã deci, cutoate pretenþiile sale de metropolã regionalã– cel puþin în parte justificate –, acest oraºrãmâne la îndemâna pietonilor potenþiali,chiar dacã majoritatea clujenilor ignorãacest lucru. De la est la vest sau de la vestla est, odatã stabiliþi de tine însuþi timpiinecesari pentru a ajunge de ici colo, îþi re-câºtigi independenþa, nu mai aºtepþi ca unneajutorat în staþii de autobuz sau tramvai

• Ovidiu Pecican. Foto: M. P.

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 11

ºi nu mai intri în panica dibuirii unui ta-ximetru liber. Acest exerciþiu îþi conferã odistincþie particularã, pe care folosirea,uneori abuzivã, a mijloacelor de deplasaremotorizatã tinde sã þi le ºteargã ºi din viaþã,ºi din memorie. ªi, mai ales, îþi restituiesensul exact, la scarã umanã, individualã, alrelaþiei dintre spaþiu ºi timp, dându-þi oidee despre unitatea obiectivã – dar ºi su-biectivã – de apreciere a lungimii, durateiºi… „intensitãþii“ unui parcurs.

Pentru cei comozi – mã numãr printreei, culmea! –, ideea de a te deplasa chel-tuind din timpul ºi caloriile personale pareun soi de ascezã, chiar dacã nu e. De fapt,câºtigi, cum spuneam, o groazã de lucruripe care nu le-ai fi bãnuit, fãcând asta. Prin-tre altele, aºa mi-a venit ideea unui ghid aloraºului care sã îi îndrume pe vizitatoriiaflaþi în trecere prin târg, care s-au aºezatpe câte o terasã anume ºi, de acolo, în rã-gazul consumãrii unei beri, ar dori sã des-luºeascã oferta turisticã din proximitate.Ceea ce poþi vedea în Cluj chiar ºi de la ma-sa unei terase plasate în piaþa Muzeului saulângã podul de peste Someº care inaugu-reazã str. Horea este mult ºi important. ªicâte asemenea locuri mai sunt…

Drept care ºi bogãþia discuþiilor e pemãsurã, atunci când preocuparea de a ocolicarcase, „fuzelaje“ de autoturisme aºezateoblic în faþa ta nu ajunge obsesivã, obligân-du-te la o deplasare caracteristicã strecurãriipe potecile unui munte prãpãstios…

Sã recunoaºtem cã luxul plimbãrilor, ºiîncã alãturi de persoana iubitã, tihna rãga-zurilor în cuprinsul unui program, altmin-teri, încãrcat, bogãþiile interioare ºi exteri-oare pe care periplul prin arhitectonicacitadinã le scoate la ivealã, dialogul ºicomplexitãþile lui alimentate de privirea vieºi de participarea olfactivã la realitatea strã-zilor, toate împreunã recompun o fãrâmãde fericire. Una desfãºuratã pe coordonatenaturale ce implicã ºi dimensiuni fizice, ºifiziologice, ºi psihologice; ba chiar ºi meta-fizice, la o adicã... Depinde numai de noica ea sã fie recurentã…

M. P.: Ai devenit un fel de emblemã a Clu-jului, aproape cã nu este eveniment culturalfãrã tine. Spune-mi dacã investiþia asta de ge-nerozitate ºi entuziasm meritã. Alþii au pã-þit-o, de-aceea întreb...

O. P.: Sã fie adevãrat ce spui? M-aº bucura,deºi nu cred cã am chiar popularitatea pecare mi-o atribui, fiindcã mi-am dorit sã vinla Cluj încã de pe vremea când nu cunoº-team decât din auzite atmosfera de aici. Overiºoarã a tatãlui meu, singura studentãdin generaþia anterioarã care se nãscuse înfamilia noastrã, Neli Turcu, povestea fas-tuos despre studenþie ºi Grãdina Botanicã(pe aceasta din urmã mi-o imaginam ca îndesenele animate ºi în serialele SF, cu o fau-nã crescând vizibil, de la o clipã la alta, in-vadând cu specii misterioase ºi fructe rareîntregul spaþiu care îi era destinat, coastã dedeal ºi sere, revãrsându-ºi farmecul asupraîntregii aºezãri), despre ritualurile bahiceestudiantine în grãdina Boema – ce film s-ar putea face, chiar mâine, printre bãlãrii-le de dupã grilajul porþii acestui alt palatnobiliar ignorat, lãsat în paraginã chiar în centrul Clujului! –, despre uluitoarea bibliotecã prin care s-ar strecura umbraprinþesei Wesselényi, împãtimitã de lecturichiar ºi dupã moarte (legendã fãrã bazã is-toricã, dar foarte vie, totuºi)…

Eram, de-acum, aproape un absolventde liceu când am poposit, împreunã cu oechipã întreagã de colegi de clasã condusãde dirigintele nostru, pentru prima oarã laCluj. Am fost cazaþi în internatul LiceuluiArmãtura ºi m-am grãbit, de mânã cu fatape care o îndrãgeam pe atunci, sã o întâl-nim pe veriºoara ei, studentã la Istorie-Fi-losofie – ne pregãteam amândoi sã dãmexamen de admitere acolo, dar fiecare îºialesese o altã secþie –, împreunã cu colegiiacesteia, la o bere… A fost o searã de neui-tat, îmi amintesc cã în piaþa Mihai Viteazulhala agroalimentarã nu se construise încã,iar dupã blocul Republica urma un spaþiumare, aºternut cu tarabe… Am colindat ºicutreierat câteva cârciumi unde am fãcutmai mult figuraþie, atent la discursul foartearticulat al tinerilor viitori profesori, absor-bindu-le vorbele ºi gesturile ca un bureteþinut prea mult în soare.

Iar pe urmã am tot dat admiterea pânãcând, în cele din urmã, am izbutit. Nu-mivenea sã cred cã, în fine, se întâmplase. Vi-sam Clujul, nu doream altceva, în oraºulmeu natal exista o întreagã mitologie des-pre acest oraº de cãpetenie al Transilvanieicare, nu încãpea discuþie la acest punct, eracapitala însãºi a provinciei, adicã cea maiimportantã aºezare urbanã a României. Înochii mei aºa a ºi rãmas… N-aº putea spuneînsã, dincolo de aceste lucruri, cum mi-aintrat Clujul atât de profund în sânge, subunghii, cum mi-a stãruit atâta timp pe lim-bã gustul lui, cum de mi-am întipãrit aºa detare, deºi cumva fãrã voie, imaginile lui ca-racteristice în inimã… Un lucru e sigur: cumine acest oraº a fost incredibil de generos.Mi-a dat mai mult decât puteam sau în-drãzneam sã doresc: un mentor (pe care l-am pomenit deja), profesori de mare ca-litate, cu care m-aº înfãþiºa oriunde în lumefãrã jenã, sentimentul foarte britanic cãaparþin unui corp academic de elitã, certitu-dinea bunei ºcoli de rang universitar. ªi,peste toate celelalte, mi-a oferit ºansa de amã forma ca scriitor aici, printre ceilalþi co-legi de vocaþie, în ateliere extraordinare carese numeau revista ºi cenaclul Echinox, revis-ta ºi cenaclul Napoca universitarã, cenaclullui Titel Zãrnescu de la Tribuna, precum ºi,dupã revoluþie, posibilitatea neaºteptatã dea face parte din prima redacþie a revisteiApostrof. În 1990, tot aici am debutat, la„Dacia“, cu un roman propriu – graþie luiMircea Opriþã ºi Vasile Igna, admirabiliscriitori ºi editori –, iar în 1994 aici amajuns membru „cu acte în regulã“ al Uniu-nii Scriitorilor.

Am primit din partea Clujului ºi a clu-jenilor ºanse ºi prietenii pe care nu-mi vorajunge anii, oricât de mult aº trãi, sã le ono-rez cum s-ar cuveni. Cu orgoliu am refuzat,de aceea, ideea de a mã înrola în vreun pro-gram doctoral altundeva decât în locul un-de îmi dobândisem diploma de absolvire.Sunt consecvent cu opþiunile mele ºi, înmãsura în care Clujul academic este repre-zentativ pentru cariera mea, m-aº bucura sãºtiu cã ºi aceasta, la rândul ei, ar putea fi,mãcar întrucâtva, reprezentativã pentruCluj. Din acelaºi motiv m-am mutat aici cutotul, „cu cai ºi bagaje“, cum se zice, fãcânddin acest oraº un loc al meu. Înainte de1989 era greu de visat aºa ceva, oraºelemari fiind închise în calea intelectualilorfãrã relaþii sus-puse.

Nu cred cã sunt o „emblemã a Cluju-lui“, dragã Marta. La drept vorbind, nu aºavea de ce. Colaborez cu plãcere la felurite

proiecte ºi publicaþii, cu publiciºti notabili,„pe hârtie“, în sfera audiovizualului, darpentru mulþi asta pare o ofensivã continuãa mea, un asediu ieºit din þâþâni, deºi nueste decât un stil de viaþã, o ritmare a pro-priei munci ºi un mod de a rãspunde con-strângerii pasiunilor mele.

Când sunt invitat sã particip la o lansarede carte sau un vernisaj o fac, cel mai ade-seori, pentru a onora invitaþia, nu pentrucã m-aº pricepe mai mult decât alþii. Caunul pãþit, rãmas de atâtea ori în viaþãsingur pe câte un meterez, ºtiu cã atuncicând un artist iese în arenã, e importantca el sã simtã alãturi un umãr. Nu ascundcã aceasta este ºi una dintre modalitãþileîn care socotesc cã mi-aº putea achita partedin datoriile cãtre acest oraº primitor ºi ele-gant, cu o vechime redutabilã, ºi totuºi înplinã emergenþã.

Am cunoscut câteva figuri emblematicepentru geografiile spiritual-culturale aleClujului, de-ar fi sã-i amintesc numai peprofesorul meu Pompiliu Teodor, pe criti-cul literar Mircea Zaciu, pe soþii Ioana Em.ºi Liviu Petrescu, pe cei trei corifei de laEchinox (formula „clasicã“ Jean Pop – Ma-rian Papahagi – Ion Vartic). Astãzi chiar,Clujul geme de inºi extraordinari, ºi dacãam putut începe, de la o vreme, sã îi invitîn spaþiul televizat al unor emisiuni cultu-rale de care m-am ocupat sau mã ocup,graþie mai întâi lui Cãtãlin Condurache, iarmai pe urmã lui Romeo Couþi, a fost pen-tru cã a trece indiferent pe lângã asemeneapersoane ar însemna sã lãsãm în penumbrãuna dintre cele mai colosale bogãþii pe careoraºul – ºi Transilvania – le poate etala. În-tr-un anume sens sunt, cred, un gurã-cascã.Îmi place sã întreb, sã ascult, sã încerc sãpricep câte ceva din vremurile astea, punân-du-i pe cei care deþin rãspunsurile sã mi leîmpãrtãºeascã. Ridic, precum se întâmplaîn Diavolul ºchiop al lui Lesage, acoperiºurilede pe clãdiri ºi privesc ce face fiecare; cudiferenþa cã eu îi invit ºi pe toþi privitoriiemisiunilor mele sã contemplãm împreunãextraordinara diversitate a performanþeloromului de alãturi, cu care ne intersectãm pestradã… Cred cã asta nu scapã multora ºi,împreunã cu alte trãsãturi – spiritul ludic,printre ele –, îmi conferã un soi de profilinedit, mai degrabã amuzant sau iritant, nuneapãrat simpatic, însã vizibil, oricum.

Fiindcã am învãþat mult în felul acesta(uneori mai mult decât din cãrþi ºi, în modsigur, nu o datã, mai interesant, ca tot ceeace este viu, inedit ºi surprinzãtor), nu credcã e o investiþie fãrã rost. Arhiva filmãrilorºi înregistrãrilor audio pe care le-am fãcutîn timp cred cã va permite cândva înþelege-rea directã ºi pasionantã a culturii românedin aceºti ani (fiindcã invitaþii mei sunt ºidin afara Clujului). Ea se înscrie printre altearhive ale aceluiaºi timp al nostru, cea a luiIosif Sava, a Eugeniei Vodã, a lui CristianTabãrã sau a lui H.-R. Patapievici.

Sunt multe neajunsuri, tracasãri, deza-mãgiri ºi insatisfacþii, ele nu au cum sã nusurvinã ºi, dupã o vreme, devii, vrei – nuvrei, un moralist destul de sceptic, chiardacã improvizat. Dar nu regret deloc inves-tiþiile de timp ºi energie în aceste peripluriprintre oameni, mai ales cã am noroculunui soi de robusteþe care îmi bareazã caleaspre pesimism ºi mizantropie.

�

M. P.: Istoric – cu contribuþii pe mai multeepoci –, prozator, din când în când poet,ziarist. Ne caracterizeazã oare vocaþia en-ciclopedicã, ai vreun model românesc în cap?Poate mult iubitul tãu Hasdeu?

O. P.: Hm. „Mult iubitul meu Hasdeu“este departe de a fi unul dintre preferaþiimei din cultura românã. Îmi place maimult Slavici, care a avut tenacitatea sã îºiîncheie studiile universitare ºi care, celpuþin, avea „prostul“ obicei de a duce pânãla capãt ceea ce începea.

Trebuie sã înþelegi foarte bine asta,Marta Petreu, ca exploratoare pãþitã a cul-turii noastre, fiindcã numai la noi am im-presia cã lumea se aºteaptã ca atunci cândscrii despre cineva sã fie vorba despre o per-soanã cu care ai afinitãþi, pe care – eventual– o chiar venerezi ºi pe care ar fi, pasãmite,obligatoriu sã o lauzi. De fapt, cred cã mo-nograful are un interes ºtiinþific faþã de per-sonajul ales drept obiect al cercetãrii. Daretica cercetãrii nu presupune prizonieratulexploratorului în raport cu subiectul. Sin-gura obligaþie sine qua non a cercetãtoruluieste sã încerce sã înþeleagã ce se petrece înbiografia ºi opera insului studiat (observã,te rog, cã nu izolez opera de viaþa celui ca-re o produce, pariind pe abordarea luiSchleiermacher).

Monograful nu este nici un predicatorcare îºi moralizeazã post-mortem „victima“,nici un adulator din posteritate, silit sã îijustifice acesteia toate gesturile, ºi mai alespe cele contestabile. A pricepe asta va con-stitui pentru cultura noastrã un mare exa-men de maturitate. Nu existã niciun impe-diment în a alege ca ipotezã de lucruaserþiunea – discutabilã – conform cãreiaRamses al II-lea a fost un ins banal ºi fãrãmerite istorice sau cea cã înþeleptul Solo-mon era un depresiv care fãcea pe deºteptulºi spunea numai truisme. La noi, singurulcare a încercat în trecut aceastã formulã afost Eugen Ionescu, scriind despre viaþa ºicariera scriitoriceascã a lui Victor Hugo.Hugoliada este, de altfel, cea mai sclipitoaremonografie sau, dacã vrei, cel mai izbutitºi sprinþar, sclipitor, roman nonficþional ºibiografic scris de cineva din România.

Pe aceastã linie, a demontãrii mitologieiextatice din jurul unui personaj, mi se parecã ai mers ºi tu, mai recent, scriind despreMihail Sebastian în lumina sentimenteloradânci de admiraþie ºi recunoºtinþã pe careacesta le avea pentru mentorul lui, filosofulNae Ionescu. Tânãrul Eugen Ionescu a be-neficiat însã, la vremea lui, de avantajulunei societãþi care, chiar confruntatã cumera cu extremismele, beneficia de cel puþinun secol de educaþie burghezã, fiind maiflexibilã ºi mai atentã cu limitele expresiveale rejectãrii preopinenþilor. Pe Ionescu l-apremiat Tudor Vianu pentru Nu, tocmaivolumul în care zeii literaturii românecontemporane erau… ridiculizaþi. Aºa seexplicã, poate, de ce neterminatul lui opdespre Hugo a fost receptat, la publicarealui în presa culturalã, fãrã seisme majore. Înplus, sã nu uitãm asta, cu totul altfel ar fiarãtat, poate, lucrurile dacã volumul apãreaîn Franþa, unde Victor Hugo era valoare depanteon. A-l trata pe Sebastian aºa cum aifãcut-o era, cred, o cutezanþã mult mai ma-re în raport cu mentalitatea curentã a cri-ticilor noºtri, ºi asta s-a vãzut nu doar dinfaptul cã ai stârnit un cor prelung deproteste ºi recriminãri, ci ºi din aceea cã aipublicat deja douã ediþii din volumul res-pectiv.

Existã ºi alte tipuri de monografii, dupãcum ºi alte forme de impact public. De cu-rând s-a umplut de… elogii un tânãr criticdin cale afarã de aspru ºi de dispreþuitor cucãrþile care nu îi plac, dar care a debutat cuun cãrþoi enorm, cam indigest, despre unmare critic. Doasca, nu lipsitã de erudiþieºi de verbiaj, i-a complexat pe destui colegicritici ºi eseiºti literari, stârnindu-le aplau-zele fãrã limitã. S-a vãzut cu acest prilej cã,vorba americanilor, size matters – cã, adicã,mãrimea conteazã –, mai cu seamã cândpretinzi cã aplici literaturii metode preluatedin… filosofia analiticã. În mod evident,intenþia era, de astã datã, copleºirea prinamploare, „înstãpânirea“ simbolicã asupra„divinului critic“… ªi uite cã strategia aizbutit, deja i se ridicã zelos simpatice tem-ple ºi locuri de pelerinaj. Încurajat astfel,junele coleg va produce, poate, data viitoa-re, despre urmãtorul subiect abordat, douãtomuri în loc de numai unul, ambele ºi mai

groase decât cel la care mã refer, ºtiind deacum cu certitudine cã într-o culturã pira-midele se contemplã de la distanþã, iarreacþia la ele este un þâþâit admirativ dinbuze, un bun substitut pentru nedumerire.

Cu Hasdeu, în cazul meu, a fost un test.Dintr-un motiv care îmi scapã, în anul I destudenþie, istoricul Pompiliu Teodor, de lacare învãþam cum se judecã operele istori-cilor – o criticã literarã aplicatã narativitãþiiistoricilor care se ascunde sub numele de„istoria istoriografiei“, deºi are ºi o marcatãlaturã metodologicã –, mi-a spus într-o zi,dupã mai multe discuþii de seminar ºi ºtiin-du-mã cu pasiunea scrisului literar, cã esteconvins cã iscodirea operei de istoric a luiHasdeu ar fi un subiect potrivit pentru mi-ne. Felul în care a formulat asta, pe cândera încã mult prea devreme pentru a ºti da-cã e adevãrat sau nu ce îmi spunea, „Tu poþisã o faci!“ (de parcã, vezi Doamne, numaieu eram în stare, alþii nu ar fi putut), mi-adat de gândit. Dacã profesorul credea aºa…Am început deci sã citesc, momit ºi de pre-þioasa introducere a lui Mircea Eliade laediþia interbelicã în trei volume a operelorhasdeene, ºi m-am înfundat tot mai mult înatelierul acestui savant ºi literat mai multsau mai puþin ignorat, pe atunci, sau valo-rificat numai pe bucãþele (existau mono-grafii despre jurnalist ºi filolog, dar nu ºidespre istoric!). Dupã facultate am conti-nuat asiduu sã aprofundez cunoaºtereaacestei figuri, cam instabile ºi irascibilepentru gustul meu, ºi destul de egolatrã, deoportunistã, de arogantã, care cãtre sfârºitulvieþii, în etapa spiritistã, ieºea cu totul dincadrele creibilitãþii… Am nenumãrate re-zerve privitoare la acest totuºi uluitor,expresiv ºi intuitiv erudit om de talent alsecolului al XIX-lea românesc. Teza meadoctoralã, împãrþitã în douã volume – dinmotive de costuri editoriale –, propune olecturã textualã ºi contextualã a operei isto-rice a lui Hasdeu, nimic mai mult. Existãînsã un mare hasdean în viaþã, iar acestaeste Ion Opriºan, monograf ºi editor devo-tat al lui Hasdeu, care a mers mult mai de-parte decât aº fi fost eu dispus sã o fac înexplorarea prinþului Petriceico-Hasdeu,nãscut Tadeu, descins la Iaºi ca… Dieudon-né, dar cunoscut de toþi ca Bogdan.

12 • APOSTROF

�

Despre tradiþia enciclopedicã în culturanoastrã se întâmplã sã fi scris, cu entuziasm,însuºi tânãrul Eliade, în textul introductivla ediþia Hasdeu deja menþionatã. Cante-mir, Kogãlniceanu, Hasdeu, Iorga sunt nu-me ilustrative pentru ea, în viziunea zelo-sului editor interbelic. Ar fi vorba despreun enciclopedism care þine de vocaþia ºi cu-riozitatea personalã nedomolitã a fiecãruiadintre cei pomeniþi – ºi a altora, precumBlaga –, dar ºi de efectul unui complex psi-hologic: acela cã în cultura noastrã suntetape de dezvoltare care ar trebui recupera-te din mers.

Mai recent însã au apãrut autori ºi cãrþiunde ideea cã atitudinea de uomo universaleprezentã la unele mari nume de la noi tre-buie respinsã, pe fundalul dominaþiei ideiide culturã generalã încropitã în siajul Fran-þei sec. al XVIII-lea ºi al XIX-lea (imitaþie sausincronism, aºadar), unde culturii literare îirevine un rol privilegiat, pare una centralã.Cel care înþelege sã refuteze aceastã confi-guraþie culturalã este un fizician devenitfilosof, eseistul H.-R. Patapievici, pledoariaDomniei Sale fiind în favoarea dezvoltãriiculturilor specializate, asiguratoare ale ieºiriidin minorat.

Nu îi împãrtãºesc viziunea, mãcar pen-tru motivul – consemnat ºi de el – cã fãrãculturã generalã, specializãrile înguste potinstala (sau restaura), paradoxal, o nouãepocã de barbarie. Am o altã explicaþie aacestor „recolte“ de universalism ºi orien-tare culturalã pluralã. Spiritele care se simtprovocate din mai multe direcþii ºi au ener-gia ºi înzestrarea necesarã de a rãspundeacestor provocãri o fac din instinct saudintr-un simþ al datoriei; uneori ºi dintr-oîncredere de sine ce aduce a megalomanie.

Problema culturii noastre nu este însãorientarea în mai multe direcþii, ci ieºireadin îngustimea procesãrii acestei realitãþi.Sã vedem ce se va întâmpla în anii care ur-meazã, în acest sens, pentru cã tot maimulþi tineri au socotit potrivit, în anii dedupã cãderea restricþiilor comuniste, sã ur-meze mai multe facultãþi, mai multe pro-grame masterale ºi chiar sã achiziþionezedouã ori chiar trei doctorate. Nu toþi aceºtioameni sunt dezorientaþi sau superficialiachizitori de diplome, dupã cum nu toateaceste grade de profesionalitate au fost do-bândite în aceeaºi universitate ori în aceeaºiþarã. Din pricina inflaþiei unor diplome„prin corespondenþã“ ori cumpãrate/eli-berate „la kilogram“ nu poþi pune, decâtdin îngustime, la îndoialã toate diplomele.Timpul va evidenþia în ce mãsurã compe-tenþele ºi bunele practici în mai multe te-ritorii artistice ºi ºtiinþifice împlinesc saudezorienteazã o persoanã.

Cred cã în cultura noastrã, ca ºi în edu-caþie, ambele atacate din numeroase direcþiiastãzi, puse la îndoialã de mulþi dintremembrii unei comunitãþi angoasate ºigrãbite sã „recupereze“ prestigiul ºi bunã-starea care socoteºte cã i se refuzã, se pro-duce chiar în timpul vieþii noastre o redi-mensionare care înseamnã ºi o creºtere încomplexitate. Enciclopedismul nu este de-suet decât atâta timp cât rãmâne mimetic ºimecanic asumat. Dacã el rãspunde unornevoi interioare autentice, în fiecare dintremanifestãrile sale va aduce ceva cu un sunetneartificial, propunându-se constructiv. Lanoi tocmai acesta este cazul. Dupã cum ºtiaºi arãta încã Lovinescu, românii au încercatsã se racordeze la curentele de idei ºi artis-

tice europene în modernitate, deºi – adaugeu – nici în lumea goticului nu erau rupþide Occident ºi de orizonturile lui culturale.

A existat totuºi, în intervalul dintre sec.al XVI-lea ºi al XIX-lea, ºi o modernitate tur-cocraticã la noi; consumatã, adicã, în inte-riorul ºi dupã tiparele influente (pentru cãpropulsate politic ºi economic) ale Porþiiotomane. Exemplul prin excelenþã de reu-ºitã în interiorul acestora este, pentru ÞaraRomâneascã, Udriºte Nãsturel, autorulpreocupat de o resurecþie a slavonismuluicultural în spaþiul românesc, unde limbavorbitã începea sã domine cultura scrisã,slujbele religioase ortodoxe ºi înscrisurileoficiale. În Moldova, cel mai strãlucit repre-zentant al formulei respective rãmâne beiza-deaua Dimitrie Cantemir, autor de muzicãºi teorie muzicalã în limba turcã. El se „oc-cidentalizeazã“ în mod decis mai ales dupãepisodul domniei lui secunde din Moldovaanului 1711. În orice caz, decuplarea dela Occident a însemnat cuplarea la turco-craþie, intrarea într-un alt tip de circuit devalori (privilegierea înþelepciunii în loculfilosofiei, de pildã, este unul dintre fenome-ne; înlocuirea vogii picturii parietale cudantelãria decorativã de la Trei Ierarhi dinIaºi este altul; etc.).

Astãzi încã, ne resimþim de pe urmaacestei duble, contradictori, modelãri.Multe dintre manifestãrile pieþei noastrecãrturãreºti ºi artistice poartã urmele apã-sate ale acestei formule duale. Ceea ce înochii unora dintre intelectualii noºtri este ovictorie, în ochii altora apare ca fiind evi-denþa unui eºec. Pentru cineva enciclopedis-mul este semnul excelenþei, pentru altcinevael apare ca manifestarea unei incapacitãþi dea adânci, de a aprofunda, ca o risipire peorizontalele culturii… În timp ce uniiaplaudã praporii lui Horia Bernea saureprezentãrile încremenite ale lui Oravitzan– formulã alunecând spre joncþiunea dintresacru ºi decorativ –, alþii apreciazã viziunileoccidentalizante ale lui Vladimir Zamfires-cu, sã zicem, mãrturisite de personajeledonquijoteºti ºi de grundurile lui flamande.

Ar mai fi ºi argumente de naturã socio-logicã, þinând de redefinirea pieþei valorilormateriale ºi spirituale în spaþiul nostru cul-tural dupã cãderea comunismului. Prãbuºi-rea vechii industrii româneºti, de tip sta-linist, friabilitatea economiei capitalismuluiprimitiv, dominat de baroni postcomuniºtiºi de moguli de carton proveniþi dintre alia-þii ºi membrii vechilor structuri ceauºiste,anemizarea agriculturii ºi zootehniei noas-tre ºi restabilirea echilibrului demograficîntre urban ºi rural (deci între patriarhal ºimodern) dupã ce, o vreme, urbanizarea în-clinase balanþa în favoarea modernizãrii,aratã cã tipurile culturale nu pot fi exclusi-viste ºi formulele din viaþa intelectualã suntlegitimabile prin variate istorii de viaþã ºiprin medii diferite, dar complementare. Înaceastã lume complexã în care trãim aici, înRomânia, enciclopedismul nu mãrturiseºteun decalaj cultural, dupã cum nici specia-lizarea nu înseamnã salt în viitor. Ambeleformule sunt doar douã tipuri de atitudiniculturale care nu merg una fãrã cealaltã ºicare, în loc sã fie în competiþie, depind unade alonja celeilalte.

Cred cã, dacã existã vreun model româ-nesc, atunci acela nu poate fi decât celadaptativ-creativ în raport cu etern fluidasituaþie de la noi, enciclopedistul din mo-mentul „x“ devenind în momentul „y“ un

specialist valabil în câmpul de interes cu-tare, unde este chemat sã acþioneze. Nu alt-fel a fost Hasdeu însuºi, istoric când era oprioritate, folclorist mai apoi, filolog în altreilea rând, filosof spiritualist ºi practicianspiritist mai la urmã. Cât despre mine, nicivorbã de ceva cât de cât similar. Sunt unautor de texte în mai multe genuri, un scrii-tor cu o anume dexteritate ºi stãpânind –mai mult sau mai puþin – mai multe mo-duri/coduri (înrudite între ele) ale spune-rii/scrierii.

M. P.: Cu ani în urmã, propuneai, în loc delumea taþilor, lumea mamelor. Poþi sã spuigândul tãu secret?

O. P.: Lumea româneascã este o lume pa-triarhalistã, în care bãrbatul se manifestãcompetiþional ºi agresiv nu numai în raportcu femeile, ci ºi în raport cu alþi bãrbaþi; îºiconstruieºte identitatea masculinã ascun-zând sau rejectând trãsãturile care îi parfeminine – ºi deci descalificante –, accen-tuându-ºi fanfaron sexualitatea în chipmachist ºi optând pentru agresivitate ver-balã ºi fizicã, în minte cu modelul mascu-lului „alfa“. Din acest punct de vedere, înRomânia trãim într-o lume „spartã“, in-completã sau mãcar dezechilibratã, în careºi masculinitatea se imagineazã sãrãcãcios,distribuindu-se în roluri simpliste, rudi-mentare, nu o datã. Unde te uiþi vezi nu-mai prãdãtori ºi prãzi, cãlãi ºi victime, cã-lãreþi ºi cãlãriþi… Iar femeile, care înseamnãnu doar coapse – deci sex ºi maternitate –ºi nici doar pântec ºi sâni (adicã hranã ºiprotecþie afectivã), rãmân subestimate, sub-evaluate, exilate în multiple feluri din viaþapublicã…

Sunt decenii de când am realizat cã n-am chef sã trãiesc într-o lume astfel alcã-tuitã, în care reflexul retragerii în arierplana femeii este cã pentru toate port rãspun-derea ºi vina numai eu, de la bãtutul cuiuluiîn perete la procurarea resurselor de trai.Recunosc, nu sunt destul de abil pentruasta, dupã cum nu sunt nici dispus sã pleccapul în faþa vreunui ºef cu apucãturitribale, voios sã îmi azvârle un os contraserviciilor ºi adulaþiilor mele neobosite. Numai vorbesc de faptul cã în cercul heterose-xualilor – zonã totuºi majoritarã – femini-nul înseamnã promisiune, mizã, suport,parteneriat echitabil, dacã ar fi sã enumãrdoar valorile pozitive.

ªi, ca sã spun tot adevãrul, îmi e taredor de mama, de bunica, de surorile meleºi mã bucur cã în familia mea nu sunt unbãrbat singur, definitiv alungat în solitu-dine…

�

Interviu realizat de

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 13

14 • APOSTROF

–ORA DEVO dire che… Senta, cerco di fare delmio meglio…

Mama lui David vorbea la telefon. Bã-iatului i se pãrea un pic ciudat sã o audãvorbind în altã limbã. Chiar româna cu ca-re îl întâmpinase era cântatã, suna altfel de-cât la Sebeº. De fapt, aproape nimic nu eraca acasã. Valea asta largã, munþii înalþi, ca-sele din piatrã cocoþate atât de sus, auto-strada, tunelurile. Trecuse cu inima strânsãprin zeci de tuneluri de când plecase deacasã în maºina preotului-paroh al enoria-ºilor din Valle d’Aosta. Nu scosese nici mâc în Slovenia, când intraserã în primultunel. Dar un amestec de neliniºte ºi apã-sare, ca atunci când urcase cu ascensorul laun hotel din Alba, îl fãcuse sã se lipeascãputernic de scaunul maºinii, ca ºi cum ar fivrut sã intre în el. Dupã ce au înnoptat,undeva înainte de Trieste, David a parcursdrumul din Italia ceva mai în largul lui.Din mimetism, dupã ce ºi-a legat centurape scaunul din dreapta, ºi-a fãcut semnulcrucii. Apoi s-a transformat într-un bureteîn aºteptarea îmbibãrii. Conºtientiza curio-zitatea, aºteptarea, neprevãzutul cãlãtoriei.Sigur, la capãt era mama, erau pãrinþii pecare nu îi mai vãzuse de multiºor. Dar pânãla întâlnirea din acea searã, el urma sã par-curgã partea a doua a drumului dintre Sebeººi Aosta. κi descoperea o bucurie nesatis-fãcutã pânã atunci, bucuria cãlãtoriei. Scur-tele excursii cu clasa se consumaserã cu hâr-joneli ºi cu libertãþi de limbaj ale bãieþilordin clasã, bucuroºi cã nu sunt cu pãrinþii.El era singurul din clasã cu ambii pãrinþiplecaþi la muncã în afara þãrii. Nu era marescofalã dacã pleca de acasã. Bunicii îl lãsausã facã ce vrea, nu-l cãutau prin buzunaredupã þigãri, putea sã vinã acasã la orice orã.

În camera lui micuþã de bloc, pe caremama i-o amenajase în apartamentul închi-riat încã de când venise dupã soþ, era unamestec de acasã de Sebeº cu acasã deAosta. Cuvertura de pe pat, fotografiile cubunicii ºi cu el îmbrãcat în iepuraº la o ser-bare din clasa a doua, luate cu rame cu totla plecarea ei spre Italia, macrameul de subvaza de flori de pe raftul cu cãrþi. Aici, peraftul acesta, în limba românã era doarBiblia. În rest, erau dicþionare, albume,cãrþi pe al cãror cotor de copertã scria înitalianã, dar ºi în francezã.

Era Sãptãmâna Mare, pãrinþii urmau sãaibã liber doar în ziua de Paºti, plus alte treizile. Aºa cã David o vedea pe maicã-sa doarseara ºi o orã petrecutã pe fugã în pauzaei de prânz. Venea, se spãla pe mâini, încãl-zea mâncarea în cuptorul cu microunde(învãþase rapid sã umble ºi el pe la butoa-ne), îi punea în farfurie ºi se aºeza în faþalui la masa din bucãtãrie. Aproape cã nubãga nimic în gurã. Se uita la el, dar fãrãacel control pe care îl simþea permanentcând era mic. Se uita cu drag ºi repeta dincând în când: Te-ai schimbat.

Mie nu mi se pãrea cã mã schimbasemîn vreun fel. Dar mama, da, era schimbatã.Slãbise mult, purta haine care mi se pãreaucã seamãnã cu cele ale fetelor din AlbaIulia. Faþa i se schimba, când tristã, cândavea privirea învãluitoare de la Sebeº, cândveselã aºa, fãrã motiv.

Emilia reuºise sã se angajeze la Serviciulsocial al Primãriei cu jumãtate de normã,dupã o experienþã de badanda destul de du-rã ca program, unul nenegociat la început.Nu a trecut exclusivitate de activitãþi per-sonale în cele douã ore libere, de la 3 la 5dupã-masa. Aºa cã bãtrânul îi dãdea sarcinisuplimentare, cumpãrãturi, haine la curãþã-torie, stãri de rãu ivite din senin, exact cândea se pregãtea sã iasã pe uºã. Degeaba a în-cercat o renegociere cu fiul acestuia. Parcãinsistenþele ei mai mult îl îndârjiserã. κiaminteºte cã, fãcându-se varã, fiul bãtrânu-lui, fost primar în Aosta, o anunþã de peo zi pe alta cã vor urca pentru douã sãptã-mâni la munte. „Cã aici unde-om fi?“ seplânse ea soþului, odatã ajunsã acasã.

A vãzut a doua zi cã muntele nu era to-tuºi Aosta. Cu o maºinã care nici mãcar nuera 4 × 4, încãrcaþi cu bagaje, ieºirã din ºo-seaua care se îndrepta spre tunelul de tre-cere în Elveþia ºi începurã sã urce pe undrum, ce-i drept asfaltat, foarte îngust, încurbe în ac de pãr succesive, fãrã parapeþi,luate apãsând pedala de vitezã ca sã nu þi seopreascã motorul exact în curbã ºi claxo-nând pentru eventualele maºini aflate încoborâre. Emilia se gândea cu groazã ce seputea întâmpla dacã se vor întâlni cu ma-ºini aflate la coborâre. S-au întâlnit doar cudouã ºi de fiecare datã a scos un mic þipãtconcomitent cu strânsul involuntar al fun-dului, de parcã posteriorul comprimat ar fimicºorat la rându-i lãþimea maºinii. Deºi învale, din când în când, se vedea toatã Aos-ta, Emiliei nu îi venea deloc sã se bucurede priveliºte. Abia aºtepta sã ajungã în satulde munte cu doar câteva case din piatrã,ºase, dupã cum avea sã numere Emilia, ºi obisericã. Cãtunul se numea Blavy ºi, dupãcum preciza placa de pe o casã, se afla la1474 de metri altitudine. Abia dupã vreotrei zile de ciudã, frustrare, sentiment apã-sãtor de izolare ºi nevoie permanentã depicotealã, începu sã se adapteze ºi sã în-târzie mai mult pe afarã. Lemn ºi piatrã.Mai ales piatrã. Pereþi de piatrã, acoperiºuridin dale de piatrã. Orice alt acoperiº nu arfi rezistat vântului puternic din timpul ier-nii. Singurul loc cât de cât plat ºi ceva mailat pentru a putea întoarce maºina era curtea bisericii. De acolo se vedeau pãºunileirigate vara din izvoare captate, astfel cã, înciuda versantului sudic al muntelui ºi a soa-relui puternic, iarba nu se usca, iar viteleaveau burdihanele pline în permanenþã.Seara fãceau focul cu lemnele aduse de subscãrile de la intrare, fiindcã, odatã întune-ricul lãsat, temperatura cobora, de la 20,

22 de grade cât era ziua, la trei, patrugrade. Fiul bãtrânului, fostul primar, pre-gãtea o expoziþie, fiindcã se apucase depicturã. Mai toatã ziua era cu ºevaletul îndreptul fântânii. Piciorul drept, cu careºchiopãta vizibil când era grãbit, rãmânealângã scaun, în timp ce stângul era ridicatpe trunchiul de copac scobit, pe post dejardinierã. Emiliei îi plãcea ce picta fostulprimar. Atât cât se pricepea ea (în studen-þie, nu lipsea niciodatã de la celebrele ex-poziþii bilunare de la galeriile Filo), priveapeisajul de pe ºevalet ºi i se pãrea cã luminade afarã se prelungeºte în tablou. Da! Celmai tare o impresiona lumina redatã depictor. În acel an de adaptare la viaþa dinItalia, cu puþinã viaþã personalã, cu obli-gaþii ºi acasã, fiindcã dorea ca soþul ei sãsimtã cã are grijã de el, aproape cã nu avu-sese timp sã se uite în oglindã. La coafornu mai intrase de când plecase din þarã.Pensat nu, cremã pe faþã nu, unghiile doartãiate scurt la mâini ºi la picioare. Mâncabiscuiþi în permanenþã. Devenise depen-dentã. Paste ºi biscuiþi. Biscuiþi ºi paste.Fermoarul pantalonilor cu greu ºi-l maiînchidea.

La munte însã, locuitul zi ºi noapte cudoi bãrbaþi strãini, chiar dacã unul aveahandicap fizic, iar celãlalt urma sã împli-neascã 82 de ani chiar în acele zile, timpulliber de seara, fiindcã nu mai avea obliga-þiile familiale pe cap, au fãcut-o sã aibãrãgazul sã se uite mai cu atenþie în oglindade pe uºa dulapului din camera ei. Nu îiplãcea ce vedea: un bust îngroºat, un spatepuþin adus, faþã asprã, riduri vizibile dincauza soarelui puternic de munte ce îibronzase faþa, aºa, cu pielea din jurul ochi-lor încreþitã, fiindcã nu îi trecuse prin mintesã îºi aducã ochelari de soare. Expresia feþeiei i se pãrea strãinã. O peliculã de umilitate,de solicitudine, de camuflat nemulþumiriera aºternutã pe faþa care se uita în oglindã.Cine sunt eu? Cine mai sunt eu?

�

Fragmente din romanul, aflat în lucru, Par course

La muncã, în ItaliaMariana Gorczyca

Prozã

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 15

O carte despre soartaromânilor

CEA MAI recentã cartepublicatã de profe-

sorul ºi academicianulIoan-Aurel Pop – „Dinmâinile valahilor schis-matici...“ Românii ºi pu-terea în Regatul Un-gariei medievale (secoleleXIII-XIV), Bucureºti: Edi-tura Litera Internaþio-nal, 2011. – este rezultatul unei cercetãridespre istoria sau – poate ar fi mai exactdacã am spune – despre soarta românilortransilvãneni în secolele XIII-XIV.

Cartea este o excepþionalã prezentare asituaþiei românilor care au ajuns, treptat, însecolele XI ºi XII, sã fie locuitori ai Rega-tului Ungar, pentru ca în secolele XIII ºi XIVsã fie împinºi spre periferia societãþii, custatut de „toleraþi“. Foarte succint, cartease poate rezuma astfel: valahii (cum eraupomeniþi de alte popoare) sau românii(cum se numeau pe sine) de la nord deDunãre, deºi reprezentau vechea populaþiea acestor teritorii încã din Antichitate, laînceputul mileniului al II-lea încã nu erauînchegaþi într-un popor compact ºi omo-gen – cum nu erau închegate nici celelaltepopoare în acea epocã. Organizarea poli-ticã a românilor în acea vreme varia de lastructuri politico-statale proprii (cnezate ºivoievodate) la structuri ale altor popoare(Regatul Ungar). Teritoriile locuite (ºi) deromâni, cu timpul, au fost înglobate, princucerire, în Regatul Ungar: Transilvania,Banatul, Maramureºul ºi alte teritorii defacto, iar Moldova ºi Þara Româneascã –sub numele de Cumania – sub autoritateamai mult formalã a regilor maghiari.

Românii ortodocºi din Transilvania ºidin alte provincii estice ale RegatuluiUngar, în secolele XI ºi XII au avut un sta-tut similar cu cel al altor seminþii ºi confe-siuni din regat. Dupã anul 1204, adicãdupã Cruciada a IV-a, când Constantino-polul a fost cucerit de creºtinii „latini“,ortodocºii au început sã fie prigoniþi, dincauzã cã aparþineau de creºtinãtatea rãsã-riteanã, în timp ce biserica oficialã a „apos-tolicului“ Regat Ungar aparþinea de Roma.„Schismaticii“ sau chiar „ereticii“, cum eraupriviþi ortodocºii de biserica Romei, au fostpractic excluºi în cursul secolelor XIII ºi XIVdin toate structurile puterii, întrucât unregat catolic, cu misiune apostolicã în sud-estul Europei, nu putea admite sub aspect

juridic prezenþa în forurile sale de puterea unor „schismatici“.

Cartea profesorului Ioan-Aurel Popanalizeazã perioada istoricã în care s-a pro-dus marginalizarea românilor, surprindeschimbãrile petrecute în politica RegatuluiUngar în intervalul acestor douã secole,timp în care românii au ajuns de la statutulde „stare“, adicã comunitate recunoscutã,parte a puterii din regat, alãturi de stãrilesau congregaþiile nobililor, secuilor ºi sa-ºilor, în situaþia de popor „tolerat“, exclusdin rândul stãrilor ºi „naþiunilor“ privile-giate. La sfârºitul acestui proces, început în1204 ºi care a culminat cu privilegiul rege-lui Ludovic cel Mare emis în 1366, româ-nii au rãmas fãrã o elitã politicã ºi intelec-tualã ºi fãrã o pãturã bogatã prin care ar fiputut sã aibã un cuvânt de spus în forurilede decizie ale regatului.

Cartea, scrisã dupã parcurgerea câtorvamii de documente, studii ºi cãrþi, ºi adusãîn faþa cititorilor nu în limbajul sec al mese-riei de istoric, ci în acela al comunicãriilargi cu un public dornic de cunoaºtere,este rezultatul unei cercetãri complexe,efectuate de un specialist al istoriei ºi insti-tuþiilor medievale. Ea reconstituie viaþaromânilor supuºi Regatului Ungar în maitoate ipostazele cu putinþã. Este construitãpe 21 de capitole ºi este întregitã cu un stu-diu introductiv, cu o încheiere, o listã cudemnitari (slujitori) români sau de origineromânã din Ungaria, cu o cronologie esen-þialã a evenimentelor din secolele XI-XIV, cuo bibliografie ºi un indice de nume de per-soane ºi de localitãþi ºi locuri geografice.Fiecare dintre cele 21 de capitole este defapt un studiu în sine, amãnunþit elaborat,cu formularea ipotezei, susþinerea acesteiaprin analiza unor serii de surse istorice ºiîncheiat prin concluzii precis argumentate.

Printre primele capitole gãsim unul careanalizeazã mecanismul puterii în EvulMediu ºi unul care redã clar ºi concis isto-ria Ungariei în ultimul secol al dinastieiarpadiene (secolul XIII) ºi în secolul dinas-tiei angevine (secolul al XIV-lea). Acestetexte, dacã ar fi scoase din contextul volu-mului, ar putea fi caracterizate ºi ca excep-þionale prezentãri ale societãþii medievaleîn general ºi ale istoriei Ungariei din seco-lele XIII ºi XIV în special.

Urmãtoarele capitole analizeazã punc-tual teme care se leagã nemijlocit de istoriaºi de soarta românilor. Sunt analizate denu-

mirile sub care sunt pomeniþi românii însursele istorice, situaþia Regatului Ungar însecolele amintite, etniile ºi confesiunile exis-tente în regat ºi raporturile acestora cuputerea. Un capitol este dedicat primelorsurse oficiale care vorbesc despre români ºimodului în care apar ei în aceste surse,politicii Ungariei faþã de eradicarea „schis-mei“ religioase. În secolele X-XIII, româniitransilvãneni trãiau în propriile forme deorganizare politicã ºi socialã, iar elita lorpoliticã ºi militarã încã stãpânea pãmântu-rile strãmoºeºti în baza cutumelor proprii.Legislaþia regatului lega posesiunea dedrept a pãmântului de donaþia regalã, con-sacratã ºi în scris, iar obþinerea acestui do-cument de condiþia apartenenþei persoaneila biserica romano-catolicã. Cu timpul,membrii elitei româneºti au fost puºi sãaleagã: ori rãmân în credinþa ortodoxã, cazîn care îºi pierdeau statutul de conducãtoriai comunitãþii peste care aveau autoritate ºideveneau, la rândul lor, iobagi supuºi ace-lui nobil care avea act scris pentru acea pro-prietate; sau puteau trece la catolicism,devenind nobili „locuitori ai þãrii“, caz încare aveau deschisã în faþã orice carierãpoliticã, militarã sau ecleziasticã – cum nearatã exemplul lui Iancu de Hunedoara,ajuns voievod al Transilvaniei ºi guvernatoral regatului, al lui Nicolaus Olahus, deve-nit arhiepiscop de Strigoniu ºi primat alUngariei, sau cazul lui ªtefan Mailat, deve-nit voievod al Transilvaniei.

Volumul a fost scris, printre altele, carãspuns la prejudecãþile care afirmã cãromânii ar fi caracterizaþi de „fatalitateaînapoierii“. Urmãrind argumentarea ºi ana-lizele autorului, se va înþelege cã româniinu s-au nãscut „rãi“, „leneºi“, sau „rãufãcã-tori“, cum erau pomeniþi deseori în docu-mentele vremii, iar dacã unii dintre ei totuºiau comis fãrãdelegi, acest fapt s-a datoratîmprejurãrilor istorice nenorocite în care autrãit timp de secole. Niciun popor nu poatesã fie mai rãu decât altele, dar în cazulromânilor timpul relativ scurt de când pottrãi liber, demn ºi onorabil este copleºitde secolele în care ei au trãit supuºi, umi-liþi ºi dispreþuiþi.

�

Lukács József

MIRCEA IORGULESCU

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia Scriitorilor Bucureºti anunþã cu deo-sebitã tristeþe încetarea din viaþã a criticului literar MIRCEA IORGULESCU, cunoscut

ºi pentru comentariile sale politice. Mircea Iorgulescu s-a nãscut la 23 august 1943. Adebutat publicistic în 1966, în Revista nouã. Din 1971 a devenit colaborator la revistaRomânia literarã. A mai avut rubrici în revistele Astra, Ateneu, Tomis, Cronica, Tribuna,22 etc. A emigrat la Paris în anul 1989 ºi a lucrat la Radio France International. A deþi-nut rubrica de cronicã literarã a revistei 22. A fost corespondent, redactor ºi apoi direc-tor adjunct al postului de radio Europa Liberã. Mircea Iorgulescu a publicat numeroa-se volume de criticã literarã, prima fiind Rondul de noapte, în 1973. Au urmat Al doilearond, Firescul ca excepþie, Criticã ºi angajare, Ceara ºi sigiliul, Prezent, Spre alt Istrati. Demare notorietate s-a bucurat controversatul Marea Trãncãnealã: Eseu despre lumea luiCaragiale, care a cunoscut mai multe ediþii. O monografie despre Panait Istrati i-a apã-rut ºi la Paris, în 2004. Pentru activitatea sa literarã, Mircea Iorgulescu a primit premii-le Uniunii Scriitorilor ºi Academiei Române. Prin dispariþia lui Mircea Iorgulescu, cri-tica literarã româneascã suferã o dureroasã pierdere.

�

In memoriam

16 • APOSTROF D O S A R

S CRISOAREA DATEAZÃ de la începutul „anilor 1941-1945“, perioada „cea mai misterioasã dinviaþa lui Cioran“.1 În ianuarie (sau februarie) 1941, acesta fusese numit „consilier cultural

diurnist“2 pe lîngã Legaþia Românã din Vichy; dupã retragerea acestei calitãþi la doar cîteva luni(în mai 1941), Emil Cioran avea nevoie de prelungirea paºaportului pentru a primi viza Ger-maniei. Cum aceastã prelungire nu mai sosea, pentru a obþine viza cautã ajutor la Sextil Puºcariu,printre altele pentru cã acesta era, din septembrie 1940, preºedinte al Institutului Român dinGermania.

Scrisoarea, singura adresatã de Cioran lui Puºcariu cunoscutã pînã acum, face parte din fondul„Sextil Puºcariu. Corespondenþã primitã“, aflat, în urma dispoziþiei testamentare a nepoatei luiPuºcariu, regretata lingvistã Magdalena Vulpe, la Institutul „Sextil Puºcariu“ din Cluj-Napoca alAcademiei Române, unde, într-un colectiv format din cîþiva cercetãtori, am început editareaintegralã, într-o ediþie ºtiinþificã în mai multe volume. Sextil Puºcariu, care apucase, înaintea morþiisale (1948), sã ordoneze corespondenþa primitã ºi, pentru primele litere, sã facã, la numele consi-derate de el mai importante (sau mai apropiate), cîte o succintã notã introductivã ºi, uneori, chiarsã redacteze note explicative, Sextil Puºcariu, aºadar, nu a lãsat niciun comentariu la rîndurileprimite; de asemenea, nu ºtim pînã acum care a fost rãspunsul sãu la aceastã rugãminte.

�

NICOLAE MOCANU

Paris, 25 Martie 1942Stimate Domnule Profesor,

N ICI PÂNÃ acum n-am obþinut din þarã aprobarea de prelungire a paºaportului.Fãrã ea, încercãrile mele pe lângã autoritãþile germane au eºuat, încât a tre-

buit sã fac o cerere normalã de vizã, în care V-am indicat pe D-voastrã pentru even-tualele referinþe.

Nu ºtiu dacã aþi primit o telegramã, expediatã în Februarie, pe adresa Legaþiei,semnatã de Consulul de aici ºi de mine, în care Vã rugam sã interveniþi pe lângãMinistrul nostru la Berlin sã-mi acorde o vizã excepþionalã, aºa cum se procedeazãcu cei numiþi în misiuni. Sunt înclinat a crede cã Legaþia nu v-a comunicat-o,cãci nu vãd în ce fel v-ar fi putut refuza.

În ce mãsurã întârzierea la care sunt condamnat poate fi o justificare sau o scuzãpentru menþinerea postului, mi-e greu sã apreciez. Contez totuºi ºi mai departe peîngãduinþa Domniei Voastre ºi nu pe formalismul autoritãþilor noastre.

Primiþi, Domnule Profesor, încredinþarea stimei ºi devotamentului meuEmil Cioran

Vã rog transmiteþi salutãri afectuoase Domnului Grigore Manoilescu.3

�

Note1. Marta Petreu, Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faþã a României“, Cluj: Biblioteca Apostrof, 1999, p.

333.2. Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar românesc 1945–1989: Scriitori, reviste, instituþii, organizaþii,

ediþia a doua, revizuitã ºi adãugitã, Bucureºti: Editura Compania, 2010, p. 160.3. Grigore Manoilescu (1898-1963), fratele lui Mihail Manoilescu ºi ginerele lui Sextil Puºcariu, a fost

ziarist, director al oficiosului Buna Vestire (sept.-oct. 1940) ºi a fost condamnat la moarte în contumaciede cãtre comuniºti, în „procesul ziariºtilor ºi publiciºtilor“ din 1945; în exil, a înfiinþat la Buenos AiresEditura „Cartea Pribegiei“.

D O S A R

Inedit: EMIL CIORAN

cãtre SEXTIL PUªCARIU

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 17D O S A R

• Facsimilul scrisorii lui Emil Cioran cãtre Sextil Puºcariu

18 • APOSTROF

P RINTRE PRIMII care i-au semnalat statu-tul ºi au încercat sã-l explice, în cultura

românã, a fost Paul Zarifopol. Dintotdea-una, constatã el, nu fãrã o anume exagerare,intelectualul a fost pus într-o stare de umi-linþã, considerat drept ceva inutil ºi chiarduºmãnos. Dar performanþa n-a atins-o de-cât comunismul rusesc, prin ostilitatea faþãde ºtiinþã ºi filosofie, prin modul de repri-mare brutalã a „intelighenþiei“. Bolºevicii,observã lucidul ºi perspicacele eseist, vor-besc de sus, cu mare superioritate, despreintelectuali, ignorând cã înºiºi creatorii so-cialismului (Marx, Engels) fãceau parte dinaceastã categorie, care, în decursul istoriei,a creat ideile, tehnica, religia ºi politica.Dispreþul comuniºtilor se uneºte cu o gân-dire primarã, cã „ºtiinþa e un fel de ceva ca-re se face fãrã muncã“ („Noi muncim, noinu gândim!“ s-a strigat pe strãzile Bucu-reºtiului de cãtre contramanifestanþii de laIMGB cu ani în urmã), „o anexã de lux ºi unbagaj reacþionar“. Un singur lucru nu-l uitãcomuniºtii, noteazã mereu cu spirit percu-tant Zarifopol, cã „munca intelectualã areprestigiu decorativ, ºi tocmai pe aceasta ospeculeazã la ocazii festive“ (Muncitorii de-corativi, 1925). Altminteri, intelectualul eun duºman de clasã, un parazit. O astfel degândire trogloditã va fi copiatã întocmai înRPR.

Dupã 1944, dar mai ales dupã 1948, s-a dezlãnþuit, cum se ºtie, o adevãratã pri-goanã împotriva intelectualilor, a scriito-rilor, artiºtilor, în genere, a oamenilor deculturã, eliminaþi din instituþiile (adeseaprestigioase) unde lucrau, operele lor aufost interzise, parcã aplicându-se înfricoºã-torul verdict medieval „opus igne, auctorpatibulo dignus“, rãmas ca metaforã, darsub regimul comunist recãpãtându-ºi aproa-pe în întregime sensul originar: prohibitã,scoasã din circulaþie, opera era ca ºi arun-catã pe foc (ba unele mari biblioteci, ca alelui Gh. Tãtãrãscu, Dimitrie Gusti, E. Lo-vinescu, au fost efectiv incendiate), iar au-torul aruncat în închisoare, cu zecile de ani,echivalând, într-un fel, cu spânzurãtoarea.

Despre felul cum l-au tratat comuniºtiipe intelectual, ca „duºman de clasã“, nevorbesc unii memorialiºti, care au trãitaceastã dramaticã experienþã, pe care PaulZarifopol, în eseul lui din anii ’20, nu aveacum s-o prevadã în România, la dimensiu-nile ei monstruoase.

Sã ne raportãm la câteva exemple.Prin transformarea Academiei Române

în Academia RPR, înaltul for devine instru-ment politic. C. Rãdulescu-Motru, fost pre-ºedinte al Academiei, este exclus dintremembrii ei, alãturi de mulþi alþii (printrecare Lucian Blaga), i se fixeazã domiciliuobligatoriu ºi i se suprimã pensia, el fiindsocotit „bestie moºiereascã“, „duºman declasã“. Octogenarul ajunge la sapã de lemn.E silit sã înfrunte sãrãcia, sã-ºi vândã ulti-

mele obiecte din casã. La capãtul puterilor,noteazã exasperat, în seria de volume, înmare mãsurã memorialistice, Revizuiri ºiadãugiri:

Sunt fãrã provizii ºi lemne de foc. ªi ca minesunt mulþi alþi colegi, foºti profesori universi-tari ºi membri ai Academiei Române. Dacãoamenii care reprezintã în România comunis-mul bolºevic ar fi cât de puþin oameni, nu ne-ar pãtimi atâta, ci ne-ar împuºca sau arde de vii.

Motru se considera „condamnat la moarteprin înfometare“. Pentru cã nu mai arelemne, începe sã-ºi punã cãrþile pe foc. Nucred sã fie durere mai mare pentru un inte-lectual autentic decât sã-ºi vadã irositãbiblioteca, ba chiar cãzând pradã flãcãrilor.Pagina în care „ex-academicianul“ octoge-nar îºi evocã pereþii de cãrþi, unde se aflau„aproape toate publicaþiile principale în cares-a oglindit mersul culturii noastre naþiona-le din ultimii 50 de ani“, mi se pare de omare tristeþe:

Ar trebui sã vând din bibliotecã pentru a aveacu ce trãi. Iar astãzi, neavând lemne pentrubucãtãrie ºi baie, a trebuit sã pun cãrþile ºirevistele pe foc. De câteva zile, colecþiile pe-riodicelor româneºti întreþin focul în baie. ªiastfel a dispãrut ºi ultima mea avere de capi-talist burghez. Posteritatea va judeca dacãaceastã dispariþie a fost pentru binele popo-rului român. (18 mai 1950)

Pentru regimul de dictaturã a profitariatu-lui, cum îl numea Petre Pandrea, intelectua-lul era un indezirabil. Întrucât gândea, „numuncea“, el nu putea fi decât un reacþionar,un duºman de clasã. De aceea e aruncat înînchisoare, unde au murit Mircea Vulcãnes-cu, istoricul Gheorghe Brãtianu ºi ingine-rul Alexandru Balº, descendentul uneia din-tre marile familii, ºi unde au ajuns ºi au statîntemniþaþi cu anii Nichifor Crainic, RaduGyr, Petre Pandrea, Vasile Voiculescu, C.Noica, N. Steinhardt, Vladimir Streinu,Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, SergiuAl-George, I. D. Sîrbu, Nicolae Balotã ºiîncã mulþi alþii.

Un alt memorialist, din aceeaºi genera-þie cu C. Rãdulescu-Motru ºi împãrtãºindîntr-un fel aceeaºi soartã, este G. T. Kiri-leanu, istoric, istoric literar, folclorist, cu-noscut mai ales ca autor al ediþiei critice aoperei lui Ion Creangã (1939), cea conþi-nând într-un tiraj limitat ºi poveºtile „coro-sive“. Prestigioasã personalitate culturalã,fusese bibliotecar al lui Carol I ºi secretar alRegenþei în timpul primei domnii a regeluiMihai, care avea pe atunci (în 1927) ºaseani. Toate acestea vor atârna greu în balan-þa puterii comuniste. În 1948, abia alesmembru de onoare al Academiei Române,dupã numai zece zile, este eliminat odatã cuC. Rãdulescu-Motru, Simion Mehedinþi, D.Gusti, Ioan Lupaº, C. C. Giurãscu º.a. Mo-tivul: fusese „susþinãtor al regimurilor bur-

ghezo-moºiereºti“. Rãmâne ºi el fãrã pensieºi cu interdicþia de a publica. Bãtrân ºi bol-nav, în 1954 este arestat la domiciliu pentrucã ascultase Radio Londra, fiind considerat„duºman al poporului“. Din pricina lipsu-rilor materiale, dar ºi ameninþat de perico-lul cã va fi arestat ºi condamnat, începe sãvândã ediþii vechi, veritabile raritãþi, precumtipãrituri ale lui Coresi (sec. al XV-lea), Bi-blia de la Blaj (1795), Letopiseþele Þãrii Mol-dovei, în ediþia scoasã de M. Kogãlniceanu.Simþind mereu sabia lui Damocles deasupracapului, va continua totuºi sã îi critice înjurnalul sãu, Însemnãri zilnice, pe staliniºtiicare voiau cu orice preþ ca limba românã sãfie slavã, pe denigratorii lui Titu Maiorescuºi pe falsificatorii istoriei naþionale, precumnefastul Mihail Roller.

Trecând la generaþiile mai tinere decâtcei amintiþi, sã-i urmãrim pe „duºmanii declasã“ aflaþi în puºcãrii. Scriitori, ei se relevãca pictori de scene sumbre, dacã nu tragi-ce, ºi ca buni portretiºti. N. Steinhardt îlîntâlneºte în Jilava, la „ºerpãrie“, pe V. Voi-culescu, „foarte îmbãtrânit, numai piele ºioase, blând, manierat, paºnic, mobil, vioila minte, dar frânt de obosealã“. AutorulJurnalului fericirii e coleg de „lot“ cu DinuNoica, asupra cãruia stãruieºte mai mult.„Demn ºi palid, nu se recunoaºte vinovatfaþã de codul tribunalului, dar se conside-rã adânc vinovat faþã de prietenii pe carei-a târât aici dupã el ºi cãrora le cere sã-labsolve.“

Portretist de marcã se dovedeºte N. Carandino în volumul Nopþi albe, zile negre,evocând îndurerat agonia, moartea ºi arun-carea în groapa comunã a lui Iuliu Maniu.Îi veghease ultimele clipe: „Am fost, înconsecinþã, bufonul acestui rege Lear pãrã-sit ºi trãdat. L-am îngrijit zi ºi noapte cudevotament, cu sacrificiu personal, aºa cumar fi fãcut-o un cãlugãr franciscan“. Maniuera foarte credincios ºi simþea nevoia derugãciune, în ora finalã. Deºi greco-cato-lic fervent, nu învãþase pe latineºte niciPater noster, nici Ave Maria. Îl ruga pe Ca-randino sã i le spunã, dar acesta, liber-cu-getãtor, nu le ºtia ºi face emoþionantul gestde a le memoriza de la preoþii catolici caremãturau pe culoare ºi de a i le murmurabãtrânului om politic în fiecare searã. Ma-niu îºi dã duhul dupã ce împlinise 80 deani, la 5 februarie 1953. Carandino, fostuldirector al ziarului Dreptatea, este ultimulcomiliton care l-a vãzut ºi care descrie pro-fund miºcat momentul, imaginea mortuluide pe mizerul pat al celulei penitenciare,abia acum, în faþa destinului, nevoit sã-ºiplece capul pentru prima datã, ºi zgomotulcãruþei care-i transporta trupul neînsufleþitspre cimitirul sãracilor.

Noaptea am auzit cãruþa popositã în curteaînchisorii, uruiala roþilor, nechezatul cailor,

Intelectualul, un„duºman de clasã”

Al. Sãndulescu

�

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 19

zgomotul uºor frecat al ºleaurilor. Apoi toates-au liniºtit. Maniu pleca spre groapa comu-nã ºi spre gloria eternã. Pãstrez imaginea luipe improvizatul catafalc al patului de fier,atunci când i-am închis pleoapele ºi când,pentru întâia oarã, a putut sã-l vadã cinevacu capul plecat.

Unul dintre cei mai tineri „duºmani de cla-sã“ a fost Florin Constantin Pavlovici. Învolumul sãu Tortura pe înþelesul tuturor, elexpune motivele (unele de-a dreptul rizibile)pentru care a fost condamnat: se pronunþaseîmpotriva intervenþiei sovietice la înãbuºireaRevoluþiei din Ungaria din 1956, îi apre-cia pe scriitorii „imperialiºti“ Faulkner ºi He-mingway, gusta muzicalitatea poeziei luiVerlaine; în schimb, nu-i plãcea romanulRãdãcinile sunt amare de Zaharia Stancu,ceea ce, în limbajul securiºtilor, însemna cãe un „element descompus, cosmopolit ºicontrarevoluþionar“. Anchetatul susþinea cãacestea sunt opinii literare, dar anchetatorul,care voia sã-l învinovãþeascã de propagandãºi agitaþie antistatalã, îi rãspundea inflexibil,condus de o idee fixã: „Or fi literare, darsunt duºmãnoase“.

Florin Constantin Pavlovici realizeazã ºiel câteva portrete, întru totul notabile, depersonalitãþi, mai ales literare. Unul dintrecei mai agreabili ºi interesanþi camarazi depuºcãrie i s-a pãrut Alexandru Paleologu,„cu nonºalanþa ºi superioritatea lui boie-

reascã pe care o arbora în chipul cel maifiresc ºi acum. Avea geniul râsului. Conver-saþia lui briliantã prefãcea baraca mizerabilãîn salon“. Le vorbise, printre altele, desprefilosofia lui Bergson ºi despre comicul ab-surd al lui Eugen Ionescu. Memorialistul îiacordã o asemenea preþuire distinsului in-telectual, încât, când Paleologu a fost mutatîntr-un alt penitenciar, „a asistat la plecarealui ca la incendiul unei biblioteci“. Dinaceeaºi familie savantã fãcea parte „SergiuAl- George, cu prelegirile lui de orientalis-ticã (era un emul al lui Mircea Eliade), carese strãduia sã schimbe baraca într-un tem-plu“. „Un auditoriu imens avea Ion D. Sîr-bu, fostul student al lui Blaga, care þineaconferinþe de filosofia culturii, esteticã ºipsihologie ºi vorbea pasionat, pãrând unvulcan în erupþie.“ Un fel de lider spiritualal tinerilor din puºcãrie era istoricul Ale-xandru Zub, intelectual de o mare tãrie decaracter, cu un comportament impecabil.Ceva mai mult insistã Florin ConstantinPavlovici asupra lui Alexandru Ivasiuc,aparþinând unei vechi familii maramure-ºene, care crescuse în cultul memorandiºti-lor. Student la Medicinã, fusese arestat în1956, pentru cã organizase o manifestaþiede susþinere a Revoluþiei din Ungaria. „De-ºi foarte slab, un adevãrat sac de oase, aveao energie verbalã debordantã, o capacitatede improvizaþie inepuizabilã, conferinþelelui succedându-se vertiginos, pe diverseteme, graniþa dintre domenii fiind abolitã.“

Pentru cã avea idei, cã gândea, cã stã-pânea atâtea varii discipline ale ºtiinþei, înfine, pentru cã... îi plãcea poezia lui Ver-laine, Intelectualul era un duºman declaratnu numai al unei politici criminale, dar ºial spiritului primitiv, al analfabetismuluigãlãgios, al dispreþului ºi urii faþã de cul-turã. Toate acestea ºi încã altele ar trebui sãconstituie un memento pentru societateanoastrã din ce în ce mai strãinã de valorileautentice, pe care le înlocuieºte cu kitsch-uri, cu manele, cu muzicã urlatã, cu roma-ne ºi filme porno, care nu fac decât sã neschimonoseascã fizionomia interioarã, sã neurâþeascã. Moºtenire leninist-stalinistã, mi-nimalizarea importanþei intelectualului,chiar ignorarea lui vinovatã, nu ne poateaduce nimic bun ºi nu ne poate propulsacãtre Europa civilizatã. Reflexele comunis-te încã se mai pãstreazã, din pãcate, ºi du-pã 1990, mai ales în privinþa tinerilor spe-cializaþi în strãinãtate, care, întorºi în þarã,sunt împiedicaþi sã ocupe anumite posturipe mãsura pregãtirii dobândite în marileuniversitãþi. În felul acesta, sunt constrânºisã plece ºi sã ne vãduveascã de contribuþialor, de care ar fi atâta nevoie în penuria devalori din mai toate domeniile. Sã dau nu-mai exemplul sãnãtãþii, al sistemului me-dical, aflat aproape în colaps.

Umilinþa ºi umilirea de care vorbea PaulZarifopol, acum peste 80 de ani, apasã aziparcã ºi mai greu, ca un blestem, asupraintelectualitãþii române. �

Moarte violentã în accident de circulaþie

În moartea violentã întotdeauna existã o fracþiune de secundã încare Dumnezeu se sinucide inconºtient, în care legile cosmice sîntprinse în flagrant delict, capul care intrã în parbriz, într-o hãrmã-laie de fiare ºi ruperi, în timp ce aparatul de radio continuã sãcînte, iar numãrul maºinii nu înceteazã sã impunã o raþionalitatea lumii, mã face sã mã îndoiesc de sãnãtatea mintalã a BigBangului, suflul unui astfel de eveniment izbeºte pe veci orice filo-zofie posibilã, cine vrea sã scrie cel puþin genial trebuie sã aibãintensitatea subliminalã a divinitãþii, sã aibã un accident de circu-laþie violent, sã vieþuiascã într-un vid desãvîrºit, sã se destrame în-tr-un Dumnezeu subit, printre dîre de sînge ºi fierãraie, ºi sã facãla iuþealã portretul-robot al acestei realitãþi, despre care se zvoneºtecã ar exista, la iuþealã, fiindcã se aude maºina salvãrii.

Sãrbãtoare religioasã

Patriarhul ridicã mîinile spre cer, deasupra mulþimi adunate ºi înfaþa carelor de televiziune:

„Cred într-unul Dumnezeu, Tatãl atotþiitorul, fãcãtorul ceruluiºi al pãmîntului, al celor vãzute ºi nevãzute!“

La Spitalul „Sfîntul Ioan“ un copil închide televizorul ºi ridicã mîi-nile sã apuce Biblia de deasupra patului.Deschide Cartea ºi gãseºte foaia de observaþie uitatã de medic:

„Leucemie acutã. Tratament: Prednison, 3 miligrame pe zi. 6 zile.Exitus“.

Judecata de Apoi, în secunda asta!

Nu, Doamne, n-am sã înlocuiesc nicio literã din Cuvîntul Tãunemaipomenit, ba am sã înlocuiesc!

Mereu între Rai ºi Iad la masa de scris,mereu în pariu cu Tine pe muchie de cuþit,

între mine ºi Tine mereu am strigat „Acum e momentul!“, „Acume momentul!“

ªi mã prãbuºesc în oligofrenie, ca într-o supremã rugãciune.

Schizofrenie superbã

Totul este scris încã de la începuturi:legile fizicii, ale biologiei, obiectivele administraþiei locale.Sîntem victimele unei coerenþe politicoase.Fiecare stã între patru pereþi ºi resemnificã, pînã la paroxismul rezistenþei psihice, o existenþã obligatorie ºi fantasmagoricã.Continuãm sã credem în ceva, dizolvaþi într-o comã universalãºi anonimã, congelaþi în orbitele goale ale eternitãþii, pierduþi înpãrinþiºi-n diaspora lui Dumnezeu, obligaþi sã existãm ca niºte tîlhari cubelciugîn nas la stîlpul infamiei.Fiecare e un deþinut al obnubilãrii diurne.Fiecare este liber sã fie fericit cu matricola pe frunte, de la un capãtla altul al vieþii sale.O schizofrenie superbã se înalþã la rãsãritul zilei de luni.

�

�

Poeme de SORIN VÂNÃTORU

20 • APOSTROF

Despre un cuceritorroman modular

VIRGIL RAÞIU, Cãrþile cu Al-fonz, ediþia a 2-a, adãugitã,Editura Paralela 45, 2011,380 p.

C ÃRÞILE CU Alfonz, ca-re-i consacrã lui Virgil

Raþiu un loc în avanscenaprozei noastre din ultimeledecenii, capãtã acum, la reeditare, un con-tur impunãtor. O primã versiune a apãrutîn 1988 (la Editura Dacia); volumul 2 n-amai apucat sã vadã lumina tiparului niciînainte de 1990, în perioada finalã, de maiseverã cenzurã, a vechiului regim, nici înprimul deceniu postcomunist, de dificilãremodelare a pieþei editoriale româneºti.Un set de texte din constelaþia aceluiaºiproiect au intrat în 2005 în Cartea persoa-nelor. Cãrþile cu Alfonz (Editura Limes).Versiunea 2011, care recupereazã ºi nepu-blicatul volum 2, ºi alte secvenþe, inclusesau nu între timp în Cartea persoanelor, nerestituie o operã absolut remarcabilã, plinãde vervã, cuceritoare.

E un roman modular, în descendenþadirectã a simionescianului Dicþionar ono-mastic. Fãrã ordonarea alfabeticã de acolo,Virgil Raþiu lucreazã ºi el cu o structurãlaxã, nonliniarã, cu accent esenþial asupranumelor personajelor, nu doar asupra titu-larului, ºi cu o dominantã satiricã.

Structura, mai întîi. Cãrþile cu Alfonz auun aspect aºa zicînd „nuvelistic“ sau deconglomerat de schiþe, fãrã subiect unitar.Fiecare secvenþã are cîte un titlu propriu ºi-ºi urmãreºte tema: o întîmplare, o situa-þie, o obsesie, un crochiu de personaj. Deºiprotagonistul revine (nu chiar peste tot),ca ºi alte siluete din preajma sa, majoritateapieselor componente pãstreazã un statutcvasiautonom. Sigur cã funcþioneazã îm-preunã, în sistem, asamblînd un întregcomplex, totuºi mereu rearanjabil, de undecompoziþia variabilã a celor trei ediþii de

pînã acum (socotind ºi Cartea persoanelor),produse ºi ale conjuncturilor, dar – într-unfel – „logice“, conforme cu logica internã aacestei proliferãri nonliniare ºi permutaþio-nale: „Numerotarea capitolelor (Cãrþilor)ar putea fi cu totul alta, ar putea începecu 7 pentru capitolul I sau cu 9, dupã cumCartea a XXVIII-a, de pildã, corespunde înmanuscris cifrei 92“ – din nota de subsolde la începutul actualului capitol X, VIII în1988, Cum se poate ajunge sã nu mai scriipoezii. Nu avem nici de astã datã în faþã oformã ultimã, cãci, extinzîndu-se mereu,romanul cu generic plural ar avea virtual-mente zeci de volume (indicã aceeaºi notãde subsol), dacã nu... „aproape trei sute“(cf. Cartea persoanelor, p. 242). Nu vor fifiind chiar atîtea, ar însemna sã-l bãnuimde o exageratã prolificitate pe un autor ca-re, în trei decenii ºi jumãtate de la debut,din care peste douã postcomuniste, deci îndeplinã libertate a deciziilor de publicare,n-a scos în rest la ivealã decît plachete sub-þiri de versuri pentru copii ºi articole degazetã; însã modelul arhitectonic al lui Al-fonz aºa este, deschis ºi pluridirecþional,cu agregãri varii în momente diferite, des-chise lecturilor multiple ºi capricioase, fãrãrespectarea strictã a regulii tradiþionale desuccesiune da capo al fine. În orice caz, niciediþia 2011 nu e una „completã“, cum par-þiale fuseserã ºi cele din 1988 ºi 2005: dacãa treia preia toate secvenþele din prima(doar cu mici modificãri ºi reinserþii depasaje cenzurate la vremea respectivã), dincea de-a doua nu reþine decît o parte dinsumar. O viitoare nouã versiune cu text in-tegral?: poate cã Virgil Raþiu o va da la ti-par cîndva; sau, din bun calcul auctorial, ova pãstra ca virtualitate, ca utopie a unuisoi de mega-Carte a cãrþilor (cu Alfonz,cum altfel?!)...

P ERSONAJELE, APOI. Ar fi cu totul 99,trecute de protagonist pe o „listã spe-

cial întocmitã“, cãreia i se mai spune ºi „lis-toc“ (cf. capitolului XXXV din ediþia 2011,Listocul). Probabil sînt ºi mai multe, de vre-me ce tot acolo se spune cã un altul a fostomis. Discutînd situaþia, domnul Ieney,Dodi ºi Tril Omîciu conchid cã „ãºtia“,„Carbiþii“ (numele de familie al lui Alfonze Carbit), „ne vor mînca pe toþi“ – nu doarîntr-un sens competitiv sau etic malefic, ciºi într-unul strict textual, de construcþie aprozei, cãci cei trei dibuie mecanismul princare povestea angreneazã noi ºi noi figuridoar pentru a umple lista, deci pentru aextinde universul ficþional: „Mulþi urmausã fie aduºi, sã fie împinºi dacã se impunea,vîrîþi, provocaþi, ca sã completeze tabelul lacare Alfonz lucra cu atîta sîrguinþã“. Cutimpul, operaþiunea devine febrilã ºi mania-

calã: „În fond, lista, listocul rãmase deschis.Alfonz, ca un naiv funcþionãraº, nu reali-zase cã va urma sã i se solicite completarealistei cu colaboratori ºi virtuali colabora-tori. Numai din eroare sã-i fi rãspuns cine-va, indiferent cine, salutului sãu reverenþios,cã respectivul ºi cãdea în colimator./ – Petabel! Scrie-l! ordona maicã-sii“ (toate cita-tele – din capitolul Listocul).

Ca la Mircea Horia Simonescu, marelemaestru autohton al comicului onomastic,în Cãrþile lui Alfonz toatã lumea poartã nu-me hazlii, aici ºi mai ºarjate: Nalb Bromu-rã, Liþi Papacíoni (Papacíon în prima edi-þie), Duhnil Cincila, Purulea Uliu (ultimiidoi – doctori), Anton Cecil Primus, Val.ªoarece, Eleonora V. Pandiºpan, tovul Flig-horn, Drobeta Carbit (mama), ArtridaDeteoru (juna de 17 ani cu care Alfonz seînsoarã pentru scurt timp, drept care devineAlfonz Carbit-Deteoru; la un moment dat,se va dovedi cã pe ea n-o cheamã de faptArtrida, ci Artroda...), Lia U. (în ediþia1988 Lea U.), Raveca W. ºi fiica, DomilaRaveca W. (de ultima Alfonz se amurezea-zã, dar amor va face cu madam Pandiº-pan…), Eleonor Ciuriuc (alt doctor), NiculPupuþoaia, Apatiu Totodatã Popescu etc.,etc., etc. Undeva se face ºi un inventar denume de þigani: Pardalian, Ceauºescu, Péle,Roul, Carmin, Florin Piersic, Evadatu, Ma-radona, Nonoleta, Preslei, Manix, ªtefanVitezu, Bãnicã, Janmaré, Cojac, Dolju,Bangladeºu, Ciungam Ciprian, ªaterland,Hamlet, Amºtrong, Vineté, Pinþi – o în-treagã panaramã onomasticã...

În situaþia cea mai specialã se aflã pro-tagonistul. Nu pentru cã ambele sale numesînt distorsiuni (din Alfons sau Alphonseºi Carbid). Povestea, mai complicatã, por-neºte de la bunicul împricinatului, care fã-cuse alegerea. În capitolul intitulat chiarAlfonz (VI), mama se va da peste cap ca sãfacã o rectificare prin decizie judecãtoreas-cã, ºi anume dupã ce aude cum un cîine estrigat ºi el „Alfonz“, ceea ce o revoltã! În-toarsã acasã, începe sã caute alternative…unde dacã nu într-un Dicþionar onomastic –referinþã cît o reverenþã fãcutã înaintaºuluiliterar, nu-i aºa?! Îi surînd variante hilar-fandosite: Pretóriu, Aluel, Proniu, Adin,Manuel, Eulampie etc.! – atît de pline de„rezonanþã“, cãci „Conteazã extrem demult prestanþa numelui“! Pînã la urmãnimic nu se va schimba, dar obsesia tratatãumoristic rãmîne valabilã ca „punere înabis“ a întregii cãrþi. În aceeaºi secvenþã,Alfonz formuleazã principiul de generare atextului, care e acela al similitudinii dintrenume ºi persoanele purtãtoare: „E bãtãtorla ochi cît de puternic se aseamãnã o per-soanã cu propriu-i nume, aºa cum dobitoa-cele dintr-o gospodãrie, privite comparativ,

Ion Bogdan Lefter

Cãrþi primite la redacþie

• Alberto Manguel,Istoria lecturii,trad. de AlexandruVlad, Bucureºti:Nemira, 2011.

• Ana Blandiana,Las cuatro estacio-nes, trad. de VioricaPatea ºi FernandoSánchez Miret,Cáceres: Periférica,2011.

• Mircea Eliade ºi Henry Pernet,Corespondenþã1961-1986, prefaþãde Mac LinscottRicketts, intr. deHenry Pernet, post-faþã, indice ºi ediþieîngrijitã de MihaelaGligor, Cluj: CCª,2011.

• Ciprian Vãlcan,Elogiul bâlbâielii,Bucureºti: ALL,2011.

studiate, seamãnã cu stãpînul lor“ – ºi vorurma alte zeci de exemple. Urmuz, cu careVirgil Raþiu a mai fost comparat, a aplicatîn felul sãu aceeaºi reþetã atunci cînd i-aportretizat pe Algazy, Grummer, Ismail,Turnavitu ºi ceilalþi. În contextul idilei luiAlfonz cu Domila Raveca W., vocea na-ratoare îºi asumã ºi alte ipotetice metamor-foze onomastice ale eroului nostru: „Neîn-doios, pe Alfonz ar trebui sã-l chemealtminteri. Pentru Domila ar trebui sã senumeascã..., sã zicem, Efiprimus, sauIorvir, sau Xálvi, ori Hercule..., numepotrivite care nu atîrnã pe toate gardurile,unul dupã altul“ (XV, Poveste pentru ochiiroºii)...

Sã mai notãm cã Alfonz are ºi el o po-reclã: Duhnel! ªi un alint: Alfonzuþ!

C U ATARE structurã flexibilã ºi cu unprincipiu hazliu de proliferare, Cãrþile

lui Alfonz dezvoltã o satirã tãioasã la adre-sa provincialismului. Totul se petrece înoraºul Rîu Repede ºi în cîteva extensii rura-le. Amatorii de descifrãri biografice ale fic-þiunilor literare nu trebuie decît sã apelezela simpla etimologie a toponimului Bistriþa,urbea lui Virgil Raþiu. De fapt, nu sînt per-ceptibile aluzii directe, autorul þintind cãtreo tipologie „universalã“. Lumea din RîuRepede e ilariant comicã, ridicolã în serio-zitatea cu care trateazã banalitatea vieþiicotidiene, drept care meritã din plin sã fieintens satirizatã. Pe lîngã umor, îi este ser-vit ºi sarcasm din belºug. Cu un permanentefect parodic, Alfonz ºi concitadinii sãi pã-rînd cu toþii sã nu fie altceva decît repre-zentanþii unei umanitãþi caricaturale. Refe-rinþã istorico-literarã obligatorie în contextlocal: Caragiale, cronicarul satiric al urba-nismului autohton premodern, de dinainteca Bucureºtiul sã se transforme într-o capi-talã cu anvergurã europeanã, deci de pe vre-mea cînd aici domnea tot o speþã de pro-vincialism.

Dat fiind toposul limitat ºi omogen, seînþelege aproape de la sine cã o asemeneaconstrucþie tipologicã se încarcã – în plus –de semnificaþie parabolicã: e micul oraº deoriunde, din provincia genericã, ºi aici, capretutindeni, cãzut în derizoriu, inerent co-mic, burlesc pe un versant, adicã vesel, gro-tesc pe celãlalt, cît se poate de trist. Privindcãtre proza româneascã a ultimelor decenii,Cãrþile cu Alfonz se aºazã astfel în descen-denþa mai îndepãrtatã a bãnulescienei Cãrþia Milionarului ºi în preajma altor romanemodulare precum – dintre cele semnate decongeneri ai sãi – Întîmplãri din viaþa luiAnselmus al lui Vasile Gogea sau Cuptorulcu microunde al lui Radu Þuculescu.

O TEMÃ RECURENTÃ în Alfonz e cea ascrisului, a cãrþii, a literaturii, la ea

acasã într-o operã cu autogenerare onomas-ticã, deci în texte (proze) construite dintexte (numele). Evident, tratamentul comi-co-parodic se aplicã în continuare.

Romanul se deschide sub semnul ob-sesiilor literare ºi intelectuale ale lui NalbBromurã ºi ale lui Liþi Papacíoni (I, Trata-ment pentru inteligenþã). Cel dintîi, „cetã-þean cu mari perspective de realizare socialãºi materialã“, e „autorul a douã cãrþi semi-poliþiste ºi al unei plachete între coperþilecãreia a antologat o sumedenie de texte debrigadã al cãror miez este dominat aprioricde un fel de melancolie pãrtinitoare“. Nalb,

încã june, îl idolatrizeazã pe scundul, grã-suþul ºi... „omniscientul“ Liþi, mare oratorîn faþa comesenilor admirativi, mereu la elcu o geantã „veºnic ticsitã cu cãrþi, cãrþuliiºi broºuri de provenienþe dintre cele maisurprinzãtoare“. Cele douã titluri date dreptexemple par desprinse din Bibliografia ge-neralã a aceluiaºi Mircea Horia Simionescu:Mulsul în sezonul estival ºi Gripa la FomicaFusca! Cãzut în adulaþie, Nalb crede cã „re-lieful cîrn al nasului amicului sãu […] do-vedeºte cu prisosinþã cã stãpînul a devoratîn amãnunþime întreaga literaturã anticã“!În consecinþã, mai-tînãrul vizeazã „conso-lidarea unei culturi de excepþie“. Cum?:printr-un tratament medical special pentruameliorarea memoriei ºi pentru o „activi-tate intelectualã intensã“. Despre mentorulLiþi aflãm la finalul capitolului cã, nevrîndsã rãmînã mai prejos, face ºi el în secret untratament similar...

Ca personaj central, Alfonz nu putea sãnu aibã astfel de preocupãri: nu numai cã-iva veni ideea de a deveni vînzãtor de presãla un chioºc, încît intrã într-o relaþie directãcu textele tipãrite, dar aflãm cã scrie el în-suºi poezii (în VI, Alfonz) ºi, mai încolo (înXXXII, Cartea), chiar un volum de prozãintitulat provizoriu – cum altfel?! – Cartealui Alfonz! Explicaþiile privitoare la surselesale de inspiraþie sînt din categoria ficþiuni-lor livreºti borgesiene ºi ecoiste (dacã aºa sederivã epitetul de la numele lui UmbertoEco!): tînãrului Carbit i-ar fi cãzut în mîini„niºte manuscrise din secolele XIII-XIV, niºtetabele privind miºcãrile planetare pe careJacopo di Dondi din Padova le-a extras dinTabelele alfonsiene, scrise din ordinul lui Al-fonso al X-lea de Castalia“. Spre ducereala bun sfîrºit a compunerii, Alfonz consumã„aproape o tonã de ceai chinezesc ºi cîtevakilograme de cafea boabe pe care le ronþãiaseara în loc de bomboane ºi de þigãri“. Laurmã mai descoperim ºi cã titlul a fost –fireºte – modulat la plural: Cãrþile lui Al-fonz, doar joncþiunea dintre cei doi termenidiferind (relaþie aici genitivalã, prepoziþio-nalã pe coperta lui Virgil Raþiu). Didacticãipostaziere metanarativã, autoreflexivã; ºitotodatã autoironicã, autopersiflantã, auto-parodicã, ba chiar ºi aneantizatoare, de vre-me ce într-o discuþie cu un individ pre nu-me Ciuciu Madam are parte de urmãtorulºir de întrebãri mitraliate: „– Cãrþile luiAlfonz? Un tom? Ce tom? Care Alfonz?“!Peste alte trei capitole (XXXVI, Vizita, pen-ultim în ediþia 2011, dupã ce o încheiasepe cea din 1988), obsedat de conversaþie ºide interogaþii, furat de gînduri, personajul-prozator se descoperã teleportat la cîtevazeci de kilometri de casã, lîngã o localitateneºtiutã, martor al unui rãsãrit de soarecare-l marcheazã prin „perfecþiunea ºipuritatea acelei revelaþii care se petrece odatã la o mie de ani“...

ªi tot în contul temei metanarative sãtrecem ºi relatarea despre focul care cuprin-de librãria oraºului (IX, Incendiu la Librãria„Minerva“). Scena, teribilã, e construitãîn douã trepte: în primã fazã, stabilimentule luat cu asalt de populaþia însetatã de li-teraturã, atrasã de standul cu cãrþi de IonPotopin, Viorel Varga, Padrian Aunescu,Ioan V. Dumitrescu, Dumitru Borþun, D.D. Rujan, Pavel Perfid, Emilian Marcu,Gheorghe Asop, Vasile Prostire, Gh. Chiri-lã, „eminescolog“, Theodor Thanco, EugenFrundzã, Ilaric Himeneanu, Eugen Evu,

Valeriu Bâgãu, Ciomo Ciocolomovici, „cîteva tomuri semnate de «eckermani»“,Pãun-Pincio ºi Th. Neculuþã ºi alþii (numereale sau transparent modulate). Înghesu-iala devine grotescã; la fel – comportamen-tele clienþilor: „«Vreau ºi eu Neculuþã!» «ªieu vreau Neculuþã!» «ªi eu doresc o buca-tã!» «Ce miºto, tu!» «Dã-mi ºi mie unul!»«Un Pãunel vreau ºi eu!» «Pãpa-v-aº sufle-tu’!»“; rãspuns pe mãsurã: „«Lua-v-ar dra-cu’»! explodã o voce din miezul altui grup.«Orbi-o-aþi!» «Pupa-m-aþi în cur, hãmesiþi-lor!»“ (sic!). Înghesuiala ºi hãrmãlaia ducla gîndul cã „doar o scînteie le mai lipsea casã se încaiere“. Ei bine, în faza secundãchiar se produce – la propriu – „scînteia“ ºivor fi mistuite nu doar librãria, ci toate ma-gazinele din jur, într-un fel de foc purifi-cator. Ce rãmîne din toate cãrþile? Ironie:„istoria“, cãci, scãpat din incendiu, „Gri-gore Spãtaru constatase cu mare mirare cãþinea strîns sub braþ cîteva cãrþi: Blajul –vatrã de istorie ºi culturã, Supplex LibellusValachorum, Românii în arhivele Romei,ªcoala Ardeleanã, plus alte cîteva“. Cu unfinal stupefiant: printr-o mobilizare exem-plarã, centrul vechi al urbei e renovat pestenoapte, practic înlocuit cu o copie contem-poranã, care „mirosea a var, ºi mortar ºizugrãveli proaspete, a ulei de in, a ºerlac ºia vopsele, ca în preajma sãrbãtorilor naþio-nale“, butaforie din care memoria a fostevacuatã, „arsã“, pînã la amnezia privitoarechiar la evenimentul cu pricina („– Careincendiu?“!...). Livresc-parodicul Virgil Ra-þiu schiþeazã aici o parabolã à la Ray Brad-bury despre apocalipsa cãrþilor incinerate...

D INTRE CELE treizeci ºi ºapte de capito-le ale ediþiei 2011, douãzeci ºi cinci

sînt preluate din versiunea 1988, zece din2005 ºi douã sînt adãugate (XXXIV, Liftul,ºi ultimul, Partida). Finalul mai adaugã osugestie apocalipticã: o partidã de vînãtoa-re se terminã rãu, cu o crimã (e ucis dingreºealã un hãitaº), mulþimea participanþi-lor se destructureazã, oamenii se încaierã,Alfonz e bãtut mãr de un hãitaº handicapatcare se revoltã împotriva condiþiei sale umi-le, poate ºi cu o aluzie politicã la perioadade dinainte de 1989 („«Nu mai strig, numai vreau sã bat lemn de lemn cu toþi bez-meticii, nu vreau sã mai aplaud, sã mã agit,în aia mã-sii cu toþii! Cãcãnari! Ce-aþi fã-cut?! Ce-aþi fãcut?!»“) ºi, în acelaºi timp, înoraº se acumuleazã gaz în reþeaua de cana-lizare ºi o explozie crapã asfaltul. O lumeveselã, comicã, dar pe cale de extincþie, s-ar zice...

�

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 21

C EL INTERESAT de istoria relaþiilor din-tre gruparea din jurul revistei Erdélyi

Fiatalok [Tinerii ardeleni] ºi grupãrile detineri intelectuali înrudite cu aceasta nu tre-buie sã uite nici de aºa-numita Diákosztály,secþia studenþeascã a Cercului „FerencKoós“ de la Bucureºti. Fondarea acestei sec-þii a coincis cu reorganizarea cercului clu-jean „Gábor Bethlen“ la Szeged, cu înfiin-þarea Asociaþiei „Miklós Bartha“ de laBudapesta ºi a Cercului „Sfântul Gheor-ghe“ de la Praga, un antecedent al miºcãriiintelectuale a maghiarilor din Slovacia, nu-mitã Sarló [Secera]. Organizatorii cerculuidin jurul Erdélyi Fiatalok au beneficiat, dela bun început, de ajutorul colegilor care sedescurcau mai bine în capitalã. Totodatã,înfiinþarea atelierului spiritual de la Cluj i-a îndemnat la depunerea unei activitãþiºi mai hotãrâte pe membrii secþiei stu-denþeºti de la Bucureºti. Colaborarea celordouã pãrþi a devenit cea mai strânsã la mij-locul anilor treizeci, datã pânã la care Sar-ló ºi-a încetat deja activitatea, Asociaþia„Miklós Bartha“ ºi-a pierdut importanþa deodinioarã, iar legãtura cu cercul din jurulSzegedi Fiatalok [Tinerii din Szeged] a deve-nit mai slabã (concomitent cu trecerea înprim-plan a activitãþii artistice a lui GyörgyBuday), apoi a încetat.

Al cui nume îl purta însã, de fapt, aso-ciaþia studenþeascã maghiarã de la Bucu-reºti? ªi ce legãturã a avut aceasta cu Bu-cureºtii?

Ferenc Koós (1828-1905), nãscut laReghin-Sat, fost membru al gãrzii naþio-nale, apoi husar al lui Kossuth în perioadarevoluþiei paºoptiste, a servit ca preot re-format la Bucureºti între anii 1855 ºi 1869.Încã de copil, acesta a învãþat sã apreciezedatinile, tradiþiile ºi cultura celorlalte po-poare din Transilvania, printre care româniiºi saºii, iar în anturajul generalului Bem aconºtientizat cã idealul de libertate este ca-pabil sã uneascã vorbitorii unor limbi dife-rite. În perioada ºederii sale la Bucureºti,Ferenc Koós a cunoscut viaþa ºi istoria ca-pitalei, iar cu ocazia cãlãtoriilor sale în þarãs-a familiarizat ºi cu starea societãþii româ-neºti contemporane. El nu numai cã a în-treþinut speranþa în emigranþii paºoptiºtidin Þara Româneascã ºi de la Bucureºti,ci i-a sprijinit efectiv. A întreþinut legãturistrânse cu generalul István Türr, iar Kos-suth l-a inclus chiar ºi în unul dintre planu-rile de rãscoalã ale emigranþilor. Din acestmotiv, în 1869, Ferenc Koós se va vedeaobligat sã pãrãseascã Bucureºtii. Pânã atunciînsã, a înfiinþat diferite asociaþii culturalemaghiare ºi, în acelaºi timp, ºi-a înscris nu-mele în istorie ºi ca unul dintre cei mai im-portanþi precursori ai recunoaºterii comu-nitãþii de soartã dintre români ºi maghiari.

György Beke, descoperitorul memoria-liºtilor de la Bucureºti, a fost cel care a atrasultima datã, la începutul anilor ºaptezeci,atenþia asupra activitãþii lui Ferenc Koós,prin publicarea scrierii sale autobiograficeÉletem és emlékeim [Viaþã ºi amintiri]. Înstudiul introductiv, editorul volumului sub-liniazã, printre altele, faptul cã studenþiimaghiari transilvãneni de la Bucureºti, dinperioada interbelicã, au adus contribuþiadecisivã în ceea ce priveºte supravieþuireamoºtenirii spirituale a lui Ferenc Koós.Aceºtia i-au înscris numele pe faþada cãmi-nului studenþesc în care locuiau ºi îi consul-tau opera ca pe o sursã istoricã de cea maiînaltã valoare. Din aceastã operã, ei au rã-mas cu ideea cã, în situaþie minoritarã, cu-noaºterea ºi recunoaºterea culturii popo-rului majoritar ºi a legilor þãrii reprezintãun imperativ existenþial de neocolit, dar, înacelaºi timp, acest statut trebuie sã permitãºi un mod de viaþã în care sunt posibile pãs-trarea propriilor tradiþii ºi transmiterea va-lorilor culturale.1

Potrivit relatãrilor ºi sondajelor apãruteîn paginile revistei Erdélyi Fiatalok, pânã înanii treizeci, numãrul tinerilor maghiari ca-re urmau studii de drept, comerciale, poli-tice, medicale, farmaceutice, veterinare,arhitecturale, tehnice sau de arte plastice încapitalã era în jur de trei sute. Cu alte cu-vinte, cam fiecare al cincilea maghiar dinRomânia care urma studii superioare se aflala Bucureºti. Din relatarea lui Béla AbodiNagy, viitorul pictor, reiese cã, bunãoarã,în anul universitar 1936-1937, cercul Diák-osztály numãra printre membrii sãi tinerimaghiari din judeþele Cluj, Trei Scaune,Ciuc, Turda, Mureº, Alba, Braºov, Someº,Hunedoara, Târnava Micã, Târnava Mareºi Sibiu, dar ºi numeroºi studenþi din Par-tium ºi Banat, iar din Muntenia ºi din Bu-covina, în total, zece membri.2

În memoriile sale, intitulate Más csilla-gon [Pe o altã stea], poetul ºi prozatorulFerenc Szemlér evocã acea zi posomorâtãde toamnã în care András Nagy, studentla Medicinã originar din Miercurea-Ciuc, l-avizitat în mansarda plinã de gândaci de pestrada Columbelor, unde stãtea în chirie,anunþându-i cã „ar fi timpul ca sã ne strân-gem cu toþii“. Aceºti „cu toþii“ a însemnat,în acel moment, doar opt tineri care au ab-solvit deja primul an. „Ne-am sfãtuit, amdezbãtut ºi am scris protocoale, pânã când,în sfârºit, am gãsit soluþia. De parohia re-formatã din Bucureºti aparþinea ºi o asocia-þie culturalã numitã Cercul «Ferenc Koós»,la care ne-am afiliat ºi noi, înfiinþând secþiastudenþeascã a cercului («Koós Ferenc KörDiákosztálya»).“3

Relatarea din 1931 a lui József Szappa-nyos, redactatã în baza protocoalelor întâl-

nirilor cercului, oferã o imagine mai nuan-þatã asupra începuturilor:

Organizatorii propriu-ziºi s-au înscris în anuluniversitar 1923-1924, dar fãrã sã fi ºtiutunul de altul. Aceºtia erau urmãtorii: Boris-ka Nagy, András Nagy, Elemér Páll, FerencSzemlér, Dezsø Schmidt. Lor li s-au adãu-gat, în anul 1924-1925, Ede Themák, Fe-renc Szücs ºi István Mágori. La aceastã datãtoþi cei implicaþi au început deja sã resimtãacut lipsa organizãrii ºi cãutau o soluþie, nu-mai cã lipsea fundamentul, ºi anume fami-liaritatea reciprocã. Or, István Mágori, Fe-renc Szemlér ºi Ferenc Szücs au fãcut primiipaºi înspre rezolvarea acestei probleme, în-cepând sã frecventeze aºa-numitele întâlniride miercuri seara ale Cercului de Tineret„Ferenc Koós“, proaspãt înfiinþat în sânulparohiei reformate din Bucureºti.4

La îndemnul lui Ferenc Szücs, student laPolitehnicã, András Nagy ºi Ede Themák i-au vizitat pe preoþii reformaþi SándorNagy ºi Béla Kányádi, care au primit cubucurie ideea înfiinþãrii secþiei studenþeºti.

Din relatarea lui Szappanyos cunoaºteminclusiv statutul Cercului „Ferenc Koós“,împãrþit meticulos în paragrafe:

1. Studenþii universitari maghiari din Bucu-reºti se vor înscrie în Cercul „Ferenc Koós“.2. Pe lângã secþiile existente, pentru aceºtiase va înfiinþa, cu caracter de comisie perma-nentã, secþia studenþeascã a cercului.3. Cercul „Ferenc Koós“ cere, în schimb,ca fiecare membru al secþiei studenþeºti sã se înscrie în cel puþin încã o secþie, dupã alegere.4. În vederea gestionãrii problemelor admi-nistrative ale secþiei, secþia studenþeascã alegedin rândul membrilor o comisie directoare,investiþi cu diferite titulaturi, potrivit func-þiei. Comisia directoare va delega, în calitatede membru cu drepturi depline, un repre-zentant în comisia centralã.5. În fiecare searã de joi, studenþii se întru-nesc într-o ºedinþã administrativã în spaþiulparohiei reformate.6. Fondurile colectate de secþia studenþeascãºi donaþiile de care va beneficia constituie,în mod similar tuturor fondurilor Cercului„Ferenc Koós“, averea bisericii, dar vor fiadministrate strict ca fond studenþesc ºi nuvor putea fi folosite în alte scopuri decât celestudenþeºti, recunoscute în fiecare caz în par-te ca atare de comisia directoare a secþiei.7. În baza statutului Cercului „FerencKoós“, secþia studenþeascã nu poate dispunede avere proprie, dar, la fel ca ºi celelalte sec-þii, va deþine un fond de credit separat încadrul fondurilor bisericeºti, ca parte a cã-rora sunt administrate, de altfel, toate averileCercului „Ferenc Koós“.8. Comisia directoare a Cercului „FerencKoós“ se angajeazã sã contribuie, în fiecarean, la o seratã ºi la un bal, organizate în be-neficiul secþiei studenþeºti, încasãrile astfel

22 • APOSTROF

O asociaþie studenþeascãmaghiarã din Bucureºti

Péter Cseke

Studii culturale

realizate trecând în fondurile secþiei stu-denþeºti.9. Altminteri, statutul Cercului „FerencKoós“ are un caracter obligatoriu în toatecazurile pentru membrii secþiei studenþeºti.5

Funcþia de preºedinte al primei comisii cen-trale a secþiei studenþeºti a îndeplinit-o,timp de trei ani, András Nagy, iar cea desecretar, Ferenc Szemlér ºi Boriska Nagy,Ferenc Szücs ºi Ede Themák fiind aleºidrept membri în consiliu. (Potrivit proto-coalelor, în aceastã funcþie au mai activat V.Fábián, B. Adorján ºi O. Votchs, ale cãrorprenume nu am reuºit sã le identificãm.)Datoritã activitãþii lor de popularizare acercului, numãrul membrilor a crescut dejaîn primul an la patruzeci ºi ºase. În acelaºian, András Nagy ºi Ferenc Szemlér adresea-zã un memoriu contelui Gusztáv KárolyMailáth, episcopul romano-catolic dinTransilvania, cu rugãmintea înfiinþãrii unuicãmin studenþesc maghiar pe lângã parohiaromano-catolicã din Bucureºti. În acelaºitimp, într-un alt memorandum, îl invitã ºipe Elemér Gyárfás, membru în preºedinþiaPartidului Naþional Maghiar din Româniaºi senator din judeþul Ciuc în ParlamentulRomâniei, sã susþinã în faþa opiniei publiceideea înfiinþãrii unui cãmin studenþesc ma-ghiar la Bucureºti. Totuºi, în ciuda receptã-rii favorabile a memorandumurilor, iniþia-torii au trebuit sã se mulþumeascã cu simplepromisiuni. Acest fapt se explicã prin po-litica regãþeanã a cercurilor oficiale maghia-re. În primii ani, poziþia Partidului NaþionalMaghiar în aceastã privinþã era, în formu-larea preotului Sándor Nagy, cã „studenþi-mea maghiarã trebuie lãsatã singurã ºi decapul ei, cãci sprijinirea acesteia ar însemnacã încurajãm tineretul maghiar sã plece înºcolile superioare din Regat“.6

Întrucât studenþii nu se puteau baza nicipe ajutorul pãrinþilor, nici pe Comitetulpentru Ajutorarea Studenþilor al PartiduluiNaþional Maghiar, ei s-au vãzut nevoiþi sãse adãposteascã – aºa cum aflãm ºi din me-moriile lui Ferenc Szemlér – în locuinþesãrãcãcioase ºi nesãnãtoase de la margineaoraºului, îndepãrtate de universitate. Acestlucru a reprezentat atât un dezavantaj înînsuºirea cunoºtinþelor, cât ºi un impedi-ment în activitatea cercului studenþesc.István Debitzky, care a trecut în revistãactivitatea secþiei studenþeºti a Cercului „Fe-renc Koós“ în Erdélyi Fiatalok, consemneazãcã, în cele din urmã, cãminul studenþesc afost înfiinþat abia la începutul lui 1927, înurma fondãrii Comitetului Maghiar dinBucureºti pentru Ajutorarea Studenþilor decãtre senatorul dr. Gyula Tornya ºi preotulBéla Kányádi. Din bunãvoinþa lui LajosDiósi de la Oradea ºi a lui Lajos Szappanosde la Timiºoara, respectiv din donaþiile ca-selor de economii din Ditrãu ºi din Zalãu,dar ºi din alte surse, s-a adunat o sumã sufi-cientã pentru închirierea imobilului de pestrada Leonida, nr. 25, unde au putut fi ca-zaþi treizeci de studenþi. În toamna anuluiurmãtor, cãminul studenþesc va fi mutatîn clãdirea de pe strada Sfinþii Voivozi, nr.50, aflatã în posesia bisericii reformate, cuun numãr de locuri ridicat la cincizeci ºiºase. Viaþa internã a cãminului va fi supra-vegheatã de un comitet de administraþie.7

Viitorul profesor Péter Bakk noteazãºi faptul cã, în anul 1930, Cãminul Studen-þesc Maghiar a gãzduit unii tineri chiar ºigratuit, iar pe alþii, cu o reducere de treisferturi, jumãtate sau un sfert din chirie. În

cãmin, funcþiona ºi o cantinã, dar aici nu seputea lua masa decât contra cost. Situaþia afost oarecum îmbunãtãþitã prin faptul cãmaghiarii din Bucureºti s-au angajat sã ofe-re douã sute de mese gratuite acelor stu-denþi care au participat la activitatea cul-turalã a asociaþiilor maghiare din oraº.Cuvântul de încheiere adresat cititorilor re-vistei Erdélyi Fiatalok, formulat în numelestudenþilor maghiari din capitalã, este cã

resimþim cât se poate de acut cerinþele careni se impun ºi suntem conºtienþi de datoriilecare ne revin. ªtim cã Ardealul ne urmãreºtecu ochi severi ºi uneori ne crede pierduþi,chiar dacã noi stãm de gardã onorabil. Tra-gedia adevãratã a Ardealului se desfãºoarãchiar în faþa noastrã. Maghiarii ajunºi în pra-gul ruinãrii sosesc cu sutele ºi cu miile înBucureºti, doar pentru a eºua aici definitiv,atât din punct de vedere moral, cât ºi dinpunct de vedere material. Soarta fraþilor noº-tri sãrãciþi ºi îngrãmãdiþi în colibe ne în-deamnã mult mai mult la îndeplinirea obli-gaþiilor ºi la solidaritate decât discursurileînflorite din balcon.8

Peste o jumãtate de an, studentul la ArtePlastice Zoltán Andrássy prezintã într-oluminã ºi mai sumbrã situaþia societãþiicontemporane:

Bucureºtii reprezintã o scenã tristã a trage-diilor maghiare, care ne confruntã zi de zicu pierderea vieþilor ºi valorilor noastre.ªtim însã cã aceasta nu poate fi împiedicatãdecât prin solidarizarea maghiarilor caretrãiesc rãsfiraþi în capitalã ºi prin redobân-direa conºtiinþei noastre din ce în ce maiºterse în mediul strãin. Noi suntem punteade legãturã între Ardeal ºi maghiarii din Re-gat. Numai prin intermediul nostru, mem-brele atrofiate se vor putea umple din noude viaþã.9

Începând din anul universitar 1934-1935,Facultatea de Farmacie a universitãþii cluje-ne este alipitã la Universitatea din Bucu-reºti, iar ºcoala superioarã de arte plasticedin Timiºoara e transferatã în acelaºi oraº,astfel încât numãrul studenþilor maghiaridin capitalã va creºte exponenþial. Dintr-unarticol publicat în rubrica Føiskolás élet[Viaþa studenþeascã] al Erdélyi Fiatalok,numãrul din iarna anului 1934, aflãm cã

numãrul anterior de studenþi ºi studente denaþionalitate maghiarã din Bucureºti, în jurde o sutã, a crescut la trei sute în acest an.Sprijinirea materialã a unui numãr atât demare de colegi, ajutor de care cel puþin otreime din studenþi au neapãrat nevoie, nepune în faþa unei probleme foarte grave. Es-te bine cunoscut faptul cã preþurile de cazareºi de întreþinere din Bucureºti sunt mai ridi-cate decât cele din Cluj. Studenþii ar aveanevoie, în primul rând, de cazare ºi de mân-care ieftinã, care însã nu le pot fi oferite încondiþiile prezente.10

Noile condiþii au dat multã bãtaie de capatât conducerii secþiei studenþeºti a Cercului„Ferenc Koós“, cât ºi administraþiei cãmi-nului maghiar. Lãrgirea cãminului existentºi construirea unui cãmin de fete s-au im-pus ca o necesitate. În aceastã perioadã,funcþia de preºedinte al secþiei studenþeºtiera îndeplinitã de studentul la MedicinãJános Fazakas (celebrul medic-ºef ortopedde mai târziu din Cluj), un om foarte activîncã de pe atunci, iar în comitetul adminis-trativ al cãminului, locul preotului reformatBéla Kányádi i-a revenit doctorului cu ca-

binet privat Elek Bakk (1899-1972), careavea relaþii extinse în întregul oraº. Primullucru pe care acesta l-a fãcut a fost sã im-plice societatea maghiarã din Bucureºti însprijinirea studenþilor. Apoi, împreunã cuJános Fazakas, a cãlãtorit la Cluj pentru „aaduce la cunoºtinþa tuturor factorilor socialiai sprijinirii studenþilor noile condiþii“ ºipentru a obþine sprijin financiar din parteaacestora.11 „La anul, vom avea cãminul stu-denþesc lãrgit!“ – spera Elek Bakk la reve-nirea în Bucureºti.12 Sprijinul promis declujeni nu a mai venit însã, iar în toamnaanului 1935, medicul îl va informa pe BélaJancsó despre soarta cãminului într-o sin-gurã frazã laconicã: „Din pãcate, nu s-a pu-tut face nimic“.13

Din articolele publicate în Erdélyi Fiata-lok reiese cã secþia studenþeascã a Cercului„Ferenc Koós“ a dat o formã organizatãajutorãrii reciproce ºi autoeducaþiei studen-þilor. Încasãrile modeste, realizate de pe ur-ma manifestãrilor culturale ºi a balurilororganizate în sala festivã a ºcolii maghiare,au fost investite în sprijinirea studenþilor.Aceste ocazii au oferit, în acelaºi timp, ºan-sa popularizãrii culturii maghiare ºi un fo-rum al construirii relaþiilor româno-ma-ghiare. Potrivit însemnãrilor secretaruluiasociaþiei studenþeºti, István Debitzky,„printre susþinãtorii principali ai baluluinostru s-au numãrat personalitãþi precumprofesorul Iorga sau miniºtrii Gusti, Groza,Popovici ºi alþii. La unul dintre balurilenoastre, a participat ºi fiica profesoruluiIorga ºi a dansat cu noi ceardaºul înfocatpânã în zori“.14 Zilele studenþeºti, întâlnirileasociaþiilor studenþeºti clujene ºi bucureº-tene au oferit ocazii ºi pentru discutareaunor probleme precum situaþia studenþilormaghiari din România, ajutorarea reci-procã, alegerea carierei, posibilitãþile de angajare, existenþa minoritarã, înstrãina-rea, internaþionalismul, situaþia din Regat,ideologia în proces de formare a tineretuluimaghiar din Transilvania, oraºul maghiar,satul maghiar, radioul maghiar, muzica po-pularã maghiarã, folclorul, arta popularã,socialismul, situaþia femeii, asimilarea ma-ghiarimii bucureºtene etc.

Începând din 1933, secþia studenþeascãa început sã îºi organizeze propriile semi-nare (secþii) pe diferite domenii, printrecare dreptul, istoria, artele plastice ºi istorialiterarã. Participarea la aceste seminarii eraobligatorie pentru studenþii din cãmin.15

Spre exemplu, în cadrul seminarului dedrept din 1934, condus de avocatul EndreTanódy, participanþii au studiat proceduracivilã în baza analizei comparative a biblio-grafiei în limba românã ºi a celei în maghia-rã. Seminarul de literaturã a fost condus deprofesorul de liceu Sándor Kovács, iar prin-tre temele de discuþie s-a numãrat opera luiBalassi, Csokonai, Petøfi, Vajda ºi Ady.Membrii secþiei de arte plastice, în fruntecu Kálmán Szopos, ºi-au asumat popula-rizarea artei maghiare în cadrul facultãþilorde artã. În 1935, în cadrul acestei secþii auþinut prelegeri Júlia Tollas, László Andrásºi Kálmán Szopos, iar Irma Brósz ofereaevaluãri critice regulate ale expoziþiilor bu-cureºtene. Potrivit unui anunþ al cerculuistudenþilor maghiari, aceºtia pregãteau ºiînfiinþarea unei secþii de ºtiinþe ale naturii,dar nu se ºtie cu ce rezultat.

Cea mai importantã iniþiativã a secþieistudenþeºti a reprezentat-o, fãrã îndoialã,

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 23

�

24 • APOSTROF

organizarea, în 1936, a seminarului care vada naºtere miºcãrii maghiare pentru cerce-tarea satului. Seminarul a fost organizat deElek Bakk, ajuns preºedinte al Cercului„Ferenc Koós“, cu scopul cunoaºterii ºi po-pularizãrii „sistemului monografic de re-nume mondial“ al profesorului DimitrieGusti, cu discipolii cãruia (Emanoil Bucu-þa, Anton Coºbuc, Anton Golopenþia, IonMihãilã, Octavian Neamþu ºi Henri H.Stahl) au legat relaþii strânse de prietenie,în afarã de Elek Bakk, ºi alþi intelectualimaghiari (medicii Zoltán Bálint ºi JánosTassaly, precum ºi sociologul Péter Bakk).16

Cercul „tinerilor ardeleni“ a încercat sãprofite de la bun început de acest avantaj.Deja în 1930, cu ajutorul lui Péter Bakk(1908-1945), fratele mic al lui Elek Bakk,Imre Mikó ia legãtura cu fondatorul ºcoliibucureºtene de sociologie, care va apro-viziona seminarul pentru cercetarea satuluicu reviste ºi cãrþi de specialitate. Aceastãdonaþie a contribuit în mare mãsurã la fap-tul cã, în numãrul tematic despre viaþa sa-tului din 1931 al Erdélyi Fiatalok, Béla De-meter, conducãtorul seminarului, prezintãpe larg cercetãrile legate de viaþa satului aletineretului român.17 În anii urmãtori, arti-colul lui Demeter va fi urmat de o seriede relatãri ºi de reportaje, dar ºi de studiifundamentate din punct de vedere meto-dologic ºi empiric. Un element importantcare a contribuit la construirea relaþiilor aconstat în circumstanþa cã, la îndemnul luiBéla Jancsó, cercul din jurul Erdélyi Fiatalokºi-a propus sã îºi formeze propriii cercetã-tori „gustieni“ ai satelor, astfel încât maimulþi colaboratori ai revistei (printre carePéter Bakk, Ferenc Haáz, István Hegyi ºiGyörgy Váró) s-au implicat în mod directîn cercetãrile monografice, respectiv îneforturile de ajutorare a satelor. Mulþumitãacestor eforturi, aºa cum reiese din cores-pondenþa dintre Béla Jancsó ºi Péter Bakk,în vara lui 1937, Erdélyi Fiatalok ºi-ar fi pu-tut trimite deja propria echipã de speciali-tate la ªiclod, sat din scaunul Odorheiului.Colaborarea a fost facilitatã de faptul cãînsuºi profesorul Gusti era în mod evidentinteresat de popularizarea metodei sale, dar,probabil, ºi de apolitismul ºcolii lui Gusti,atitudine care corespundea viziunii cerculuitinerilor maghiari, precum ºi de eforturilegenerale ale acestei ºcoli „în sensul deli-mitãrii de practica politicã ºovinistã ºinaþionalistã a cercurilor reacþionare aflatela putere“.18 Trebuie însã adãugat cã eºeculorganizãrii taberei de la ªiclod, asupra cã-reia scrisorile bucureºtene ale lui Péter Bakkne informeazã în detaliu, indicã faptul cã,din vara anului 1937, aceastã delimitare nua mai funcþionat.

Cunoaºterea sistemului de cercetare alprofesorului Gusti a contribuit la conºtien-

tizarea necesitãþii de a aºeza pe baze ºtiin-þifice cercetarea existenþei minoritare,respectiv a faptului cã aceastã sarcinãconstituie o parte integrantã a explorãriirealitãþii sociale din România, dar, potrivitconcepþiei lui Gusti, ºi un element necesarîn sprijinirea efectivã a satelor ºi în promo-varea emancipãrii culturale. Tinerii cerce-tãtori maghiari ai satelor au ajuns, în acestfel, ºi la ideea cã nu poate exista niciun altfundament mai sigur al colaborãrii întreetniile convieþuitoare ºi al eforturilor de-puse în sensul conºtientizãrii caracteruluicreator ºi purtãtor de valoare al diferenþelordecât cunoaºterea ºtiinþificã. Aceastã idee afost formulatã cel mai clar în anul 1937 deBéla Jancsó, potrivit cãruia cunoaºterea mi-noritãþilor naþionale din sistemul lui Gusti„îºi va afla, cu siguranþã, posibilitatea deafirmare în interiorul acestei concepþii, înbeneficiul atât al þãrii, cât ºi al minoritãþiirespective. Astfel, metoda lui Gusti ar pu-tea deschide calea cea mai directã spre oconfruntare onestã cu problematica mino-ritãþilor naþionale ºi spre înþelegerea prove-nitã dintr-o asemenea confruntare“.19

La data scrierii acestor rânduri, însuºiGusti credea cu tãrie în aceastã idee. Cuocazia serbãrii din 4 februarie 1937, or-ganizate în beneficiul Cercului „FerencKoós“, la care au participat ºi colaboratoriisãi cei mai apropiaþi, el ºi-a exprimat încão datã susþinerea în acest sens. Potrivit re-latãrii publicate în Erdélyi Fiatalok, pe careo citãm în chip de încheiere:

Cercul l-a sãrbãtorit pe Dimitrie Gusti înmodul cel mai cãlduros cu ocazia împliniriia douãzeci ºi cinci de ani de profesorat. Pre-ºedintele Cercului „Ferenc Koós“, dr. ElekBakk, i-a înmânat acestuia în semn de apre-ciere din partea Erdélyi Fiatalok cartea luiFerenc Balázs intitulatã A rög alatt [Sub þã-rânã], menþionând cã tineretul maghiar gru-pat în jurul revistei a urmãrit de la bun în-ceput cu deosebitã atenþie activitatea sa decercetare monograficã ºi a încercat sã îi aplice metoda ºi practic.

Profesorul Gusti ºi-a exprimat mulþumi-rea sincerã pentru aceastã primire ºi a men-þionat cu bucurie participarea conºtiincioasãºi plinã de devotament a tinerilor maghiarila activitatea trupelor de lucru regale. El ºi-aexprimat convingerea cã aceste douã naþiicare, timp de secole, au trãit ºi vor mai trãiîmpreunã, românii ºi maghiarii, se vor înþe-lege reciproc ºi vor conlucra. Acea muncã pecare el însuºi, împreunã cu colaboratorii sãidevotaþi, o dedicã ridicãrii poporului, ºi lacare va participa, de acum înainte, ºi Cercul„Ferenc Koós“, poate oferi un punct de spri-jin în crearea condiþiilor pentru convieþuireapaºnicã a celor douã popoare ºi pentru pro-movarea spiritului de înþelegere ºi de preþui-re sincerã. Dupã încheierea discursului, sa-vantul a fost sãrbãtorit cu cãldurã de ceiprezenþi. Sufleteºte am participat ºi noi lasãrbãtorirea lui, ºi îi urãm din inimã celui

mai distins cercetãtor al satului sã îºi conti-nue activitatea cât mai mult, pentru ca înurma muncii sale întreg tineretul popoarelorconvieþuitoare, purtãtor al unei conºtiinþenoi, sã cunoascã ºi sã preþuiascã cealaltã na-þiune, conºtiincios trãindu-ºi viaþa lor comu-nã plinã de dedicaþie.20

�

mai-august 2008Traducere din limba maghiarã

de LÓRÁND RIGÁN

Note1. György Beke, Koós Ferenc (1828-1905), in

Ferenc Koós, Életem és emlékeim, coord., stu-diu introductiv ºi note de György Beke, Bu-cureºti: Kriterion, 1971, p. 5-59.

2. Béla A[bodi] Nagy, Føvárosi magyar føis-kolások [Studenþi maghiari în capitalã], Er-délyi Fiatalok, nr. 1, 1937, p. 11-12.

3. Ferenc Szemlér, Más csillagon (1938-1939),in Évgyðrðk [Inelele din trunchiul copacu-lui], Bucureºti: Kriterion, 1970, p. 9-164.

4. József Szappanyos, A bukaresti Koós FerencKör Diákosztálya [Secþia studenþeascã aCercului „Ferenc Koós“ din Bucureºti], Er-délyi Fiatalok, nr. 4, 1931, p. 67-69.

5. Ibid.6. Apud István Debitzky, A Koós Ferenc Kör

Diákosztályának tízéves története [Un de-ceniu din istoria secþiei studenþeºti a Cer-cului „Ferenc Koós“], Erdélyi Fiatalok, nr. 1,1935, p. 32-35.

7. Ibid.8. Péter Bakk, A bukaresti magyar diákok

[Studenþii maghiari din Bucureºti], ErdélyiFiatalok, nr. 3, 1930, p. 43.

9. Zoltán Andrássy, A bukaresti diákok mun-kája [Activitatea studenþilor bucureºteni],Erdélyi Fiatalok, nr. 9-10, 1930, p. 166.

10. A bukaresti magyar diákkérdés [Problemastudenþeascã din Bucureºti], Erdélyi Fiata-lok, nr. 4, 1934, p. 132.

11. Ibid.12. Scrisoarea lui Elek Bakk cãtre Béla Jancsó.

Spre sfârºitul anului 1934, Bucureºti.13. Scrisoarea lui Elek Bakk cãtre Béla Jancsó.

29 septembrie 1935, Bucureºti.14. István Debitzky, loc. cit.15. A bukaresti magyar diákkérdés, loc. cit.16. Faluszemináriumot indított a Koós Ferenc

Kör [Noul seminar pentru cercetarea satu-lui al Cercului „Ferenc Koós“], Erdélyi Fia-talok, nr. 1, 1937, p. 12.

17. Béla Demeter, A román ifjúság falumunkája[Tinerii cercetãtori români ai satelor], Erdé-lyi Fiatalok, nr. 5-6, 1931, p. 100-102.

18. Sándor Balázs, Szociológia és nemzetiségi ön-ismeret [Sociologie ºi cunoaºtere de sine na-þionalã], Bucureºti: Editura Politicã, 1979,p. 153.

19. Dr. Béla Jancsó, A Gusti-féle falumunkarendszere [Sistemul de cercetare a satului allui Gusti], Erdélyi Fiatalok, nr. 3, 1937, p.22-23.

20. Gusti professzor ünneplése a Koós FerencKörben [Sãrbãtorirea profesorului Gustiîn Cercul „Ferenc Koós“], Erdélyi Fiatalok,nr. 1, 1937, p. 12.

Cãrþi primite la redacþie

• AlexanderBaumgarten,L’Argument infini:Saint Anselme et leconcept de hiérar-chie du monde,trad. de DanielMazilu, Bucureºti:Zeta Books, 2011.

• AurelCodoban,Exerciþii de inter-pretare, Cluj-Napoca: DaciaXXI, 2010.

• Carmen Firan,Detectorul deemoþii ºi alte po-vestiri, Bucureºti:Curtea Veche,2011.

• Sorin Vieru ºiTerente Robert,Noile riscuri ale gândirii politice,Bucureºti: ALL, 2011.

�

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 25

Colivii

„P ENTRU MINE fu via-þa / evoluþie pe sâr-

mã“ – mãrturiseºte TeodorBorz în poezia Clovn, iarColivii, volumul sãu apã-rut în 2011 la Editura Ar-dealul din Târgu-Mureºdecanteazã ecourile pro-funde ale acestei perfor-mãri continue. Atent la mo-dulaþiile propriei sensibilitãþi în raport curegimul închiderii fiinþei în diferitele Coliviiale acestei lumi, poetul alege calea unortentative evazioniste ancorate cultural ºiregizate cu un impuls ludic surprinzãtor.

În interstiþiile marii literaturi universaleºi ale propriei imaginaþii debordante, Teo-dor Borz se joacã melancolic, rezultatulfiind un fermecãtor metateatru liric. Subzodia fascinaþiei ludice, primele douã poe-me ale volumului (Saavedra, Don Miguel deCervantes Saavedra) propun ipotetice sce-narii secvenþiale la istoria lui Don Quijote,protagoniºtii lor fiind Rosinante, SanchoPanza ºi Cervantes însuºi: „Se pare cã San-cho Panza, / sãtul de promisiuni ºi ciomã-geli, / i-ar fi spus lui Don Quijote / cã maibine s-ar fi fãcut inchizitor / sub oblãduireacucernicului Filip al II-lea / decât cavalerrãtãcitor. [...] Întru acestea, Don Miguel deCervantes Saavedra, supraveghindu-i dedupã un trunchi, / auzi ºi vãzu / ºi i se zbã-tu mintea ºi sufletul / ºi grãi: / dragii meicopii, / oare aþi uitat ce v-am învãþat, /Zburdalnicilor întru vise? / Cã de cuvioºiide ei v-am scãpat. / Apoi tatãl ºi meastrullor / îi închise între niºte coperte / ºi pornispre o destinaþie / numai de el cunoscutã./ Ajunse acolo / la data de 22 aprilie 1616/ ºi avea 69 de ani“.

Simetric, poetul se plaseazã ºi pe sine peo scenã intermediarã, în care este simultanspectator al unui univers minor ºi virtualactor pe o scenã contemplatã de o instanþãsupraordonatã, totul fiind transcris meta-foric în seria de colivii organizate concen-tric: „Chiar ºi dupã ce pasãrea muri / bãr-batul o mai auzea cântând / cu bucurieînlãuntrul lui. / Pânã într-o zi ploioasã / [...]când simþi cã cineva îl priveºte / dintr-o co-livie mult mai mare / ºi-acela cântã aseme-nea lui“ (Un ºir de colivii). În alt poem (Întimp ce), senzaþia de lumi încapsulate înlumi din ce în ce mai mari se toarnã înimaginea unor invizibile pânze de pãianjen,iar periclitarea implicitã locuirii pe o ase-menea pânzã aduce cu sine o acutã sensibi-litate la tot ce îl înconjoarã, la toate con-

diþionãrile fiinþei umane într-un univers altrecerii tot mai accelerate, într-o lume încare „Nu mai suntem sclavii simbolurilor /ci robi / ai lucrurilor în vitezã / care ne în-conjoarã ºi ne cuprind“ (Semne).

Obsedat de ipostaza regizorului, a celuicare controleazã desãvârºit regimul proprieicreaþii, poetul înregistreazã ºi alunecãrile încondiþia paradoxalã de exclus-captiv într-ununivers generat de cãrþi, mituri, biografii,idealuri lirice ºi cadenþa imprevizibilã a ver-sului, dar ºi incertitudinile ºi rãtãcirile pro-priului traseu. Astfel, multe poeme se de-seneazã graþie tensiunii dintre punctulamplitudinal al Iluziei ºi o insatisfacþie di-fuzã: „Amarnic de mult regizorul sperase /sã filmeze / o dimineaþã la rãspântia vieþii“(Iluzie); „ªi eu la marginea pãdurii / va-carm de frunze ºi de vânt / uitat de zei pegrele valuri / îi cãutam / crezând cã sunt“(La margine).

Accentuatã în dialogurile livreºti, con-duita fabulatorie se transferã sensibil ºi înperimetrul transfigurãrii lirice a proprieiinterioritãþi, transcrierile trãirilor creânddeseori senzaþia de performare intimã cudiferite ipostaze ale eului. Mecanismul evi-dent al acestor jocuri este schizoidia, emer-gentã în reflecþiile asupra morþii ºi necesarãîn eforturile de contemplare a propriei exis-tenþe trecãtoare: „Apoi auzii o voce de de-parte / mai departe decât moartea / care mãstriga. / Era vocea mea“ (Aporie). Indiferentcã pune în scenã istoria, cultura, figurile lorproeminente sau propriile avataruri, poetulpare mereu conºtient de faptul cã „Actorulera important“, acel actor care „Se îndreptasingur / atât de singur / cãtre buza abisului/ vorbitor de moarte / în timp ce noi tã-ceam / ºi speram cã nu va atinge / margineaaceea / a noastrã“ (Speranþã). Principiulthanatic se insinueazã ºi pe fundalul sceno-grafiei Iertãrii, dobândeºte tonalitãþi deghicitoare în Întrebãri, se încarcã de o vio-lenþã eroicã infantilã în Era primãvarã ºieste filtrat de o înþelepciune tandrã înCândva: „Rãmâi / îmi venea sã-i ºoptesc /îmi ajunge mortul din mine“. Însã mãsura-rea ludicã a perspectivei destinale o fac abiaEpitafurile, cel de-al doilea translând ale-goric ecuaþia viaþã-moarte în termeni mito-logici: „Pe vremea când / circulam liberprin labirint / m-am întâlnit cu Minotaurul./ ªi m-a mâncat. / Aceste fiind spuse / lecitiþi dumneavoastrã / care / circulaþi liberiprin labirint“.

Subtila poezie eroticã a lui Teodor Borzeste scrisã fie cu tandreþe discretã (Pe va-luri), uneori nostalgicã (Nimeni), fie decla-rativ-spectacular: „Bucurã-te cã eºti iubitã/ de cel mai umil / dintre atei, Zeiþã“ (Dedragoste). Virtual resurecþionarã, plasatã lacelãlalt pol al morþii în Rãscumpãrare(„Plãtesc oricât acelei fecioare / care îl vascãpa pe cel / condamnat la spânzurãtore./ ªi visul acesta îmi apare mereu. Poate celcondamnat / sunt eu“), iubirea apare ºi catrãire caldã, nostalgicã ºi aproape idilicã,organic legatã de poezie (Trecute vremi,Desculþ), dar ºi ca iluzorie reþetã pentruamortizarea unui narcisism negativ aparte(Fântâna lui Narcis).

Concentrat asupra nuanþelor propriilorsentimente sau analist rece al capriciilorcare par sã guverneze opþiunile umanitãþii(Pãgânism) sau ale istoriei (Înainte vreme),poetul ia întotdeauna fiinþa umanã drept„mãsura tuturor lucrurilor“ (Mãsura tutu-ror), îºi centreazã mereu reflecþiile asupra

reacþiilor ei sensibile în raport cu lumeaexterioarã. Mutând centrul de greutate depe spectacolul exterior al lumii pe recep-tarea lui interioarã ºi pe microuniversurileintime, Teodor Borz pare a confirma impe-rativul inchizitorului voluntar asumat dinToate acestea: „Asta pentru a te gândi / lalumea ta interioarã / singura realã“. Aceastãcantonare exclusivã în perimetrul interiori-tãþii consacrã diferenþa ºi asigurã varianteescapiste valide, multe dintre ele infuzatecultural, un exemplu în acest sens fiindpoemele donquijoteºti despre care am vor-bit mai sus, un altul fiind visul suprapusdeschiderii homerice din Cântã, zeiþã.

Breºã violentã în tonalitatea Coliviilor,Relatãrile nu mai ocolesc lumea realã, citraduc versificat istoriile atroce ale rãzbo-iului ºi ale comunismului românesc. Conse-cutiv lor, Poem într-o limbã pierdutã restau-reazã starea de graþie a eului contemplativ,prins în þesãtura întrebãrilor latente, cãlãtordifuz între real ºi imaginar, între afirmarevitalã ºi trecere iminentã, sperând la mân-tuire ºi credincios cultului iubirii.

Dispoziþia ludicã marcheazã puternicexerciþiile poiesisului, o poezie precumDezvãluire fiind articulatã exclusiv pe unrefuz al scrierii, pe un soi de contra-arspoetica: „«Jur pe aerul pe care îl respir, / peapa pe care o beau...» / pe Pytaghora ceastfel jura / cã nu voi scrie poemul acela...“În Doar el, aceeaºi propensiune transformãdescrierea unui poem în poemul însuºi –„Poemul acesta / nevãzut / ºi necitit de ci-neva / în singurãtatea lui / (a ta) / e o du-rere / de care nu suferã nimeni“ –, în vremece De nescris trãdeazã o aspiraþie de demi-urg secund, concentratã în utopia cunoaº-terii „numelui secret al Creatorului“, as-piraþie transpusã în îndemn în Biblie –„Scrie ºi tu / biblia ta / ºi mântuirea va fiaproape. / ªi învierea“. Altãdatã, poemulechivaleazã virtual cu o cale de apropierede sine, de cunoaºtere: „Cercul acestor cu-vinte / nu are formulã, / te poartã numai/ tot mai adânc spre tine“ (Cercul acesta).

Ancorate într-un câmp cultural multi-plu, inteligenþa ºi sensibilitatea lui TeodorBorz din Colivii sunt angrenate în joculpersonal de definire a condiþiei poetului,dar sfârºesc prin a-ºi relativiza coordonateleexistenþiale, deoarece adâncesc incertitu-dinile prin exerciþii de apropiere-distanþarede sine, scenariile de credinþã ale poetuluiintrând adesea într-un registru ludic pentrua-ºi multiplica paradoxurile: „κi putea ima-gina / dupã îndelungi exerciþii / cã El nu aexistat. / Cã trãdarea / cina cea de tainã /rãstignirea ºi învierea / sunt invenþii. Ungol. / Apoi / Însemneazã un plin / într-ungol imens / care se cascã“ (Exerciþiu).

�

Constantina Raveca Buleu

26 • APOSTROF

Spiritul de fineþe

T ENTAÞIA FRAGMENTARISMULUI, seducþiaexpresiei ºi exerciþiul superior al spiri-

tului de fineþe sunt, la o privire sumarã,calitãþile de cãpãtâi ale cãrþilor lui AndreiPleºu. Mai curând eseist decât filosof, An-drei Pleºu ºi-a exersat talentul ºi disponibi-litatea ideaticã în domeniul eticii (Minimamoralia), al eseisticii filosofice (Limba pãsã-rilor, Despre îngeri), al criticii de artã (Cã-lãtorie în lumea formelor, Pitoresc ºi melan-colie, Ochiul ºi lucrurile) sau al comentariilordedicate actualitãþii (Chipuri ºi mãºti aletranziþiei, Despre frumuseþea uitatã a vieþii).

Distribuindu-ºi atenþia atât pe reliefullumii reale, cu sinuozitãþile sale flagrante,cât ºi pe haloul de imaginar ºi referenþiali-tate al operei de artã, Andrei Pleºu posedãrara capacitate de a sesiza, dincolo de su-prafeþele lucrurilor celor mai disparate,acele dimensiuni ultime care le unesc înadânc, acele esenþe care le pun, în fond,în evidenþã natura lor arhetipalã, identita-tea inalterabilã.

Eseistul a resimþit întotdeauna tentaþiadefinirii de sine, dorinþa de a-ºi limpeziunele opþiuni, de a se situa pe sine faþã cuunele tare ale socialului ori de a-ºi plasapropria fiinþã în orizontul cunoaºterii ºi alvieþii, prin autoscopie, prin fervoarea imer-siunii în propriile trãiri. Într-un pasaj dinJurnalul de la Tescani, Andrei Pleºu se referãla scriere ca „urmã“, ca modalitate de de-pãºire de sine, ca exerciþiu al ascezei spiri-tuale, ori ca semn al exorcizãrii spaimei dea fi:

Cartea ca urmã – iatã igiena scrisului. Laºiurme: copii, drame, amintiri, scârbe, cãrþi.Dar a pune cartea ca scop ºi conþinut de via-þã e tot atât de ridicol cu a lua drept þel ori-care din performanþele contingente ale uneiexistenþe. Când nu-þi resimþi cãrþile dreptreziduuri, când le idolatrizezi (ºi te idolatri-zezi pe tine în ele), ele devin, pe nesimþite,cãrþi-evaziune, cãrþi-camuflaj (pentru infini-te demisii ºi turpitudini), cãrþi-scuzã, cãrþi-ornament, cãrþi-carierã, sau biete cãrþi-sala-horie, morminte ale unei hãrnicii inerþiale,în care sufletele se îngroapã (uneori candid)într-o vinovatã uitare de sine.

Pitoresc ºi melancolie (1980) este, cum oaratã ºi titlul, o „cercetare teoreticã asuprapicturii de peisaj“. Eseistul studiazã, în fapt,sentimentul naturii în cultura europeanã,considerând cã acesta este dominat de exis-tenþa unei crize spirituale. Relaþia dintreochiul europeanului ºi naturã e aºezatã subimperiul unui anumit registru conceptual.Dacã sentimentul naturii la europeni estemãrturia unui impas cognitiv, în schimb,gândirea orientalã poate aduce un suflunou, în mãsura în care „ºi-a pãstrat, înmarile ei momente, gustul pentru iradiereamiticã a naturii, pentru basmul din ea“.Cartea care îl reprezintã cel mai bine caeseist pe Andrei Pleºu e, poate, Ochiul ºilucrurile (1986). În ciuda aspectului dispa-rat al eseurilor, întâlnim în aceastã carteaceleaºi obsesii ºi acelaºi voluptuos joc alideilor, aceeaºi vervã asociativã ºi acelaºidinamism al atracþiei contrariilor definito-rii pentru identitatea „livrescã“ a autorului.Toate acestea având ca suport un stil în pe-rimetrul cãruia se întâlnesc fervoarea cãutã-rii cu voinþa de exactitate, exigenþa asumã-

rii unor adevãruri ºi lectura dubitativã aunor „subiecte“ ºi „teme“ consacrate, so-lemnitatea ºi puseul ironic ori parodic. Mi-nima moralia (1988), cu subtitlul Elementepentru o eticã a intervalului, diferenþiazã do-uã componente ale gândirii etice: compe-tenþa moralã („acolo unde existã crizã, de-fect moral, cãderea“) de competenþa eticã(ce presupune inventarul de sfaturi ºi jude-cãþi morale). Minima moralia reprezintã ºio meditaþie asupra semnificaþiilor culturiiîn lumea contemporanã, dar, în acelaºitimp, ºi o reflecþie asupra destinului uman,privit prin prisma unei etici a intervalului.În viziunea lui Andrei Pleºu, legea moralãnu e una imuabilã ºi imperturbabilã, ci,dimpotrivã, este o „creaþie individualã,adaptare liberã la exigenþele universalului“.Eseistul considerã, de altfel, cã „omul indi-vidual e «sarea» absolutului. ªi atunci, îm-plinirea legii morale echivaleazã cu a dagust reþetei cosmice, eliberind-o de entro-pia unui legalism dietetic“.

Despre îngeri (2003) e o carte în care seconfruntã douã tendinþe sau perspectivemetodologice, una teologicã, cealaltã filo-soficã (cu referiri minuþioase la filosofi pre-cum Platon, Descartes, Leibniz, Kant, Bla-ga etc.), ambele, de fapt, îndreptãþitepentru delimitarea conceptualã a noþiuni-lor de angelologie ºi pentru radiografiereaspiritualitãþii creºtine anexate acestei temereligioase majore. Îngerii sunt, într-o defi-niþie expresivã, dublul nostru ideal, „fiinþeale intervalului“. În viziunea lui Pleºu, chiarintelectul uman exprimã o condiþie ange-licã („Dacã intelectul e partea noastrã deînger, atunci reflexia noastrã despre îngerie, totodatã, o reflexie despre condiþia noas-trã intelectualã, despre posibilitãþile ºi per-spectivele ei. Istoria angelologiei e, prinurmare, o istorie a metabolismului nostrumental“).

Cãrþile de eseuri ºi comentarii dedicateactualitãþii (Chipuri ºi mãºti ale tranziþiei,Obscenitatea publicã, Comédii la porþileOrientului, Note, stãri, zile, Despre frumu-seþea uitatã a vieþii) înfãþiºeazã un eseistatent la nuanþele realitãþii ºi ale cãrþilor, înpermanentã alertã spiritualã, un scriitor fas-cinant, prin stil ºi imagisticã, cu o puterede reacþie remarcabilã ºi promptã.

Cartea, recent apãrutã, Despre frumu-seþea uitatã a vieþii (Bucureºti: Humanitas,2011) conþine articole publicate anteriorde autor în Dilema veche. Preferinþa lui An-drei Pleºu se orienteazã spre eseul fulgu-rant, cu ideaþie densã, figuraþie anecdoticãminimalã ºi sens distilat într-o demonstraþieadesea spectacularã. În fond, Andrei Pleºune face atenþi, prin cartea sa, la inflaþia con-ceptelor ºi a contextelor, la tirania locurilorcomune, aºezând accentele asupra acelorlucruri, fenomene, aspecte ale umanuluicãzute în umbrã, adesea neînþelese, subînþe-lese sau prost înþelese. Titlurile secþiunilorsugereazã, prin ele însele, turnura eticã acãrþii (Ce facem cu viaþa noastrã, Despre lucrurile cu adevãrat importante, Ordineasubtilã a lumii, Perplexitãþi ºi indispoziþii coti-diene, Feluri de a fi, „Cetitul cãrþilor“, Mar-tirajul limbii române, Cum stãm la televizor).Registrul grav al meditaþiei eseistului nuexclude jubilaþia ludicã sau gesticulaþia jo-vialã, care amplificã, desigur, expresivitateaacestor „mici cure de dezintoxicare“, cumîºi caracterizeazã chiar autorul propriiletexte:

Interlocutorul optim e în faþa noastrã ºi nu-lrecunoaºtem, bucuria vindecãtoare ne stã înpreajmã ºi n-o recunoaºtem, drama transfi-guratoare trece pe lângã noi ºi n-o recunoaº-tem. Suntem înconjuraþi de semne pe carenu le recunoaºtem ca semne, de apeluri pecare nu le înregistrãm, de prilejuri care nescapã. Pânã ºi moartea proprie ne apare caimprobabilã. N-o putem recunoaºte ca pro-blemã acutã a reflexiei cotidiene. Traversãm,aºadar, un peisaj luxuriant, fãrã sã-i recu-noaºtem anvergura ºi sensul. Suntem subiec-þii unui acces perpetuu de neatenþie. Insen-sibili la registrul inaparentului, gata sã uitãmceea ce ne contrariazã, nu ne mai lãsãm tul-buraþi decât rar, de câteva ori în viaþã, subºocul, nelumesc, al unor iubiri, euforii sausuferinþe insuportabile. Recunoaºterea rea-lului în uimitoarea lui, nudã, realitate devi-ne, abia atunci, un eveniment.

Recursul la concept, constant în paginilelui Andrei Pleºu, e ilustrat de o gesticulaþiestilisticã de o expresivitate incontestabilã.De altfel, stilul eseurilor lui Andrei Pleºueste unul dominat de fervoarea asocieri-lor, de subtilitatea analizelor, de verva ºivolubilitatea frazãrii, toate asociate cu oanume austeritate a arhitecturii întreguluiedificiu textual.

�

Paradoxalele extreme ale artei

Î NTR-UN VOLUM elegant (Extremele artei,Accent, 2010), ilustrat generos, editat în

condiþii grafice excelente ºi bine documen-tat, Liviu Maliþa aruncã o provocare teo-riilor contemporane despre esteticã. Dacãcineva credea cã gândirea esteticã româ-neascã a dispãrut în neantul comentariilorjurnalistice, Liviu Maliþa publicã un volum(care face parte dintr-un efort editorial maiamplu, urmând sã aparã al doilea volum câtde curând) care parcurge cu acribie ºi luci-ditate principalele concepte, dispute ºiopere artistice din ultimul secol.

Fãrã sã fie explicit antihegelian, auto-rul se poziþioneazã, prin chiar titlul provo-cator, într-o dublã indeterminare. Pentru cãExtremele artei constituie, în sine, un para-dox conceptual. Discutând despre „extre-mele“ artei, atunci implicit Frumosul ºi Ra-þiunea, fundamentele filosofiei esteticetradiþionale, sunt, automat, împinse spre„centrul“ domeniului. De aici apare o pro-blemã majorã, ca în orice disputã esteticã,care este una de nuanþã, de fineþe etimo-logicã, nu doar conceptualã sau artisticã.Pentru cã, vorbind despre „extremele artei“,trebuie sã definim ce sunt aceste extreme.Sunt ele înþelese în sensul de limite maximacceptabile ale câmpului sau discutãm des-pre extremismele artei, respectiv despreceea ce face ca unele obiecte artistice sã seafle într-o posturã extraordinarã, ieºind dincanoanele tradiþiei? Simplificând, este cele-brul R. Mutt un extremist al artei, care do-reºte sã ºocheze, sau un artist „extrem“,care reuºeºte sã descopere noi semnificaþii?Sunt extremele doar exagerãri (de obicei casuperlative) sau sunt margini, limite aleacceptabilului? Pe de altã parte, ar trebui sãpresupunem cã extremele sunt forme de

Iulian Boldea

Doru Pop

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 27

manifestare ideologicã, luând în considera-re faptul cã o mare parte dintre exemplelepe care Liviu Maliþa le furnizeazã în studiulsãu provin dintr-un rezervor ideologic clarorientat politic? Pentru cã radicalismul„extremelor“ în artã nu poate fi scos dincontextul ideologic, o mare parte dintreaceste curente/concepte fiind puternic lega-te de stânga extremã, de la Pollock laPicasso sau Braque. În acest sens, radicali-smul extremist, care este scandalos în sineºi pentru sine, produce extreme artistice sause aflã în extremism. Un alt factor de luatîn seamã ar fi violenþa noilor manifestãriartistice, unde agresiunea depinde de oformã de extremism politic determinat, iarviolentãrile artei contemporane, atât în ceeace priveºte agresiunile asupra corpului ºiagresiunile corpului asupra obiectelor arti-stice, nu pot fi ignorate pe criterii purinterpretative sau categoriale.

Extremitãþile ca extreme sunt revizio-niste, ele au ca obiectiv „dezismizarea“ arteioccidentale, prin urmare, aºa cum HaroldRosenberg a întâmpinat arta „acþionistã“cu termenul de „artã extremistã“ (intrândîntr-o polemicã durã cu Greenberg), ar tre-bui sã vedem care sunt determinãrile din-tre extreme ºi extremisme. La fel de bine,„extremele“ pot fi incluse în ceea ce criticiicontemporani miºcãrilor inovatoare de lasfârºitul modernitãþii numeau „artã frau-dulentã“. Sunt ei (artiºtii) simpli „falsifica-tori“ sau utilizarea falsului este o formã deextremism? Ce se întâmplã cu înþelegereaoperei de artã în aceste situaþii?

De fapt, autorul încearcã sã rãspundãunei întrebãri deloc simple, pe care ArthurDanto a lansat-o în celebrul sãu volum Du-pã sfârºitul artei. Mai este valabil criteriulhegelian pentru înþelegerea artei contem-porane, respectiv, am ajuns astãzi la sfârºitulartei, aºa cum o înþelegeam pânã acum? În-trebarea nu este nici ea nouã. Sfârºitul este-ticii, dupã cum anticipa încã din secolulXVIII Alexander Baumgarten, îl constituietocmai locul unde frumuseþea „naturalã“este înlocuitã de imperfecþiune ºi diformi-tate, de monstruos ºi deºeuri, de degrada-re ºi dezgust.

Liviu Maliþa încearcã sã demonstrezecontrarul acestei aserþiuni, ºi anume cã înabsenþa Frumosului nu mai existã Esteticã.Pornind de la cei doi „piromani“ ai arteisecolului XX (Brâncuºi ºi Duchamp), este-ticianul clujean ne conduce printre princi-palele curente ºi concepte ale artei contem-porane, de la arta „esenþialistã“ la pop-art,de la acþionismul vienez pânã la obiectelede artã conceptualã ºi de la ready-madepânã la experimentele multimedia, pentrua demonstra efectul catalizator al unei ac-þiuni artistice iniþiate de Duchamp, care aforþat graniþele (extremele) acceptabile aleesteticii ºi, prin urmare, a spart limitele (ex-tremitãþile) acestui domeniu.

Cartea lui Liviu Maliþa este, simultan,un excelent compendiu de termeni din este-tica de azi ºi un glosar al miºcãrilor artis-tice contemporane. Punând în context ºiexplicând prin exemple fiecare tendinþã saumiºcare, autorul face o punere în ordine,hegelianã prin însuºi demersul sãu, a unuicâmp ºtiinþific ºi cultural indeterminat.Efortul, mai mult decât necesar, de a aducenuanþele fine ale relaþiei operei de artã cureprezentarea, ale interacþiunii dintre autorºi modalitãþile de receptare, ale schimbãri-lor de paradigmã culturalã, este remarcabilºi unic în dezbaterea intelectualã de la noi.

Strict formal, Extremele... se întemeiazãpe trei paradoxuri: cel al operei, cel al auto-rului ºi cel al receptãrii. Primul paradox esteºi cel mai simplu de înþeles; am asistat înultimele decenii la transformarea în operãde artã a tuturor obiectelor culturii popu-lare, de la pop-corn ºi coca-cola la deºeuri-le urbane ºi chiar dejecþiile umane. Aiciavem o extremitate clarã, dispusã la polulopus al esteticii create din materiale „fine“(în sensul dat de Hegel). Mai bine de ju-mãtate din carte este ocupatã cu acest para-dox. Al doilea ºi al treilea paradox, multmai profunde ºi mai ofertante, sunt, dinpãcate, limitate ca amploare ºi timide cadiscurs.

Aici, la finalul discuþiei despre parado-xul receptãrii ºi despre „moartea artei“, seinstaureazã clar ºi limpede discursul perso-nal al lui Liviu Maliþa. Aici, de fapt, înce-pe o nouã carte, unde discuþia se mutã din-spre cronologie ºi taxonomie înspre ceea ceTudor Vianu spunea cã ar trebui sã fie es-tetica (fie ea ºi a extremelor). Acþiunea es-teticã nu se poate limita la descrierea obi-ectului ºi la evaluarea contextului. Maidegrabã presupune întemeierea pe funda-mentele de interpretare fenomenologicã, unacare sã integreze subiectivitatea estetului ºisã permitã scufundarea acestuia (ºi a citi-torului) în obiectul studiat.

În acest sens, capitolul final al cãrþii,intitulat chiar „Moartea artei“, conþine une-le dintre cele mai bune pagini de esteticãscrise la noi în ultimii ani, care trec dinco-lo de definiþii, descrieri ºi clasificãri, extremde utile în peisajul pustiu ºi monoton aldialogului mioritic despre ce (mai) este artaºi actul artistic.

�

Începuturile miºcãriicomuniste din România

D IN MOTIVE lesne deînþeles, atenþia cer-

cetãtorilor s-a concentratdupã 1989 asupra studi-erii perioadei postbelice,adicã a celor patru deceniide guvernare comunistã.Geneza miºcãrii comunisteºi existenþa zbuciumatã aPartidului Comunist dinRomânia în perioada interbelicã ºi în aniicelui de-al Doilea Rãzboi Mondial au stâr-nit în mai micã mãsurã interesul istoricilor,fiind subiecte secundare. Abia în anul 2001a apãrut (sub egida Arhivelor Naþionale aleRomâniei) un volum consistent de docu-mente privitoare la PCR care acoperã anii1920-1939 – Copilãria comunismului româ-nesc în arhivele Cominternului (editor: AlinaTudor Pavelescu). O lucrare de pionierat,care a valorificat materiale (microfilmate)provenite din arhiva Centrului Rus pen-tru Pãstrarea ºi Studierea Documentelor deIstorie Contemporanã. Recent, Costin Feneºan – fost director general al Arhive-lor Naþionale, un cunoscut medievist con-vertit în istoric contemporaneist – a reluatdemersul colegilor sãi arhiviºti, uneori cuaccente polemice care vor genera cu sigu-ranþã discuþii în contradictoriu (p. 9-10),

prin editarea unui tom de dimensiuni im-presionante, intitulat Sub steag strãin: Co-muniºtii ºi Partidul Comunist din Româniaîn arhiva Kominternului, 1919-1924 (Bucu-reºti: Editura Enciclopedicã, 2011, 1.095p).

Volumul editat de Costin Feneºan be-neficiazã de un aparat critic extrem de ne-cesar; pe lângã Cuvântul-înainte (p. 7-22),lucrarea cuprinde: o cronologie, un dicþio-nar biografic, anexe în care sunt prezentatecongresele ºi conferinþele Internaþionaleia III-a Comuniste, precum ºi conferinþeleFederaþiei Comuniste Balcanice. Cele 246de documente sunt însoþite astfel de un utilghid de lecturã. Aceste preþioase izvoareistorice – multe redactate în limba germanã(ºi traduse aici pentru prima datã) – includrapoarte, adrese etc. trimise de comuniºtiiromâni în primul rând cãtre ComitetulExecutiv al Cominternului. Multe suntadevãrate delaþiuni ce contureazã profilulsectei politice numite PCR – care alternaactivitatea legalã cu cea ilegalã – ºi definindcultura politicã a comunismului românesc.Din alte materiale rezultã preocuparea co-munistã privind înregimentarea artiºtilor(inclusiv a muzicanþilor ºi a lucrãtorilor dinteatre); comuniºtii deplângeau faptul cã înanul 1924 aceastã categorie de muncitoriintelectuali (neafiliaþi vreunui sindicat pro-sovietic) atingea cifra de 15.000 (docu-mentul nr. 131, p. 754). Cu greu se poatevorbi – pentru perioada interbelicã ºi pen-tru anii celui de-al Doilea Rãzboi Mondial– despre o formulare coerentã a unor po-litici culturale din partea Partidului Comu-nist din România ºi a formaþiunilor sub care s-a deghizat în anii ilegalitãþii. Mai de-grabã programul cultural pare subordonatstrategiei privind agitaþia ºi propaganda,politicii faþã de minoritãþi, precum ºiorientãrilor privind proprietatea, în sensulcã se poate deduce concepþia faþã de drep-tul de proprietate intelectualã (nuanþatã,chiar contrazisã, în anii 1950 prin legislaþiareferitoare la dreptul de autor). Evident,acest gen de subordonare reflectã ºi consis-tenta reprezentare a minoritãþilor naþionaleîn componenþa partidului, ºi dependenþade Comintern. În perioada interbelicã auexistat, pe lângã un aºa-zis teatru proletaragitatoric, diverse societãþi „culturale“,„sportive“ ºi o presã (pro)comunistã. Dinrândurile acestor membri ai asociaþiilor di-rijate de comuniºti, precum ºi ale ziariºtilor,ale diverºilor militanþi se vor recruta – dupã1944 – ºi viitoare cadre pentru diferitelestructuri instituþionale care au guvernatspaþiul cultural: Comitetul de Culturã ºiArtã, Secþia de propagandã ºi agitaþie, Mi-nisterul Artelor, uniunile de creaþie º.a.m.d.Dosarul de partid ºi militantismul din pe-rioada interbelicã devin uneori criterii su-preme în ascensiunea politicã ºi profesi-onalã. Vechimea în partid a unui BarbuZaharescu (Bernard Zuckerman) – v. docu-mentul nr. 130 – pare sã conteze în anii1950, când Leonte Rãutu îl supune uneiaspre critici de partid din cauza unui cursde economie politicã considerat „eretic“.Barbu Zaharescu cade în dizgraþie, dar ac-tivitatea în rândurile PCR – mai timpuriedecât cea a pontifului ideologic – pare sã îlsalveze pe profesorul de economie marxist-leninistã. Dar cartea nu este importantãdoar pentru completarea biografiile unorlideri comuniºti aflaþi în poziþii însemnate

Cristian Vasile

�

28 • APOSTROF

ºi dupã 1945, ci ºi pentru cã este un alt passpre întregirea corpusului de documenteprivind Partidul Comunist, culegeri care sãfie editate în mod adecvat ºi comentate pemãsurã. În anul 2009 a fost tipãrit volumulde documente anexã la Raportul final, inti-tulat Istoria comunismului din România, careacoperã intervalul 1945-1965, lucrare alcã-tuitã de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincuºi Armand Goºu. Aceeaºi echipã va publicaîn curând volumul 2, care cuprinde perioa-da 1965-1973.

Volumul editat de Costin Feneºan estebine-venit mai ales în contextul în care, pelângã câteva studii meritorii publicate pânãacum, existã ºi lucrãri care sunt mai degra-bã exemple de cum nu trebuie scrisã istoriainterbelicã a comunismului din România.S-a scris despre miºcarea comunistã inter-belicã – apelându-se mai ales la documen-tele Poliþiei, ale Siguranþei – într-o manierãsenzaþionalistã, punându-se accent pe fap-tul cã PCR a fost un partid format doar dinspioni, aflaþi pe statele de platã ale Mos-covei. În multe cazuri aºa a fost, dar nu tre-buie ignorat cã au existat ºi alte aspecte aleaderenþei la Partidul Comunist: convingeri(de nuanþã totalitarã, dar nu mai puþin con-vingeri), fanatism, o pasiune comunistã,stârnitã ºi mai mult de revoluþia bolºevicãdin octombrie 1917. Sigur cã sunt impor-tante toate categoriile de surse, inclusivdocumentele Siguranþei, dar de multe oriaceste izvoare au fost luate ca atare, fãrãsã fie supuse unei critici, fiind reprodusefãrã precauþii în diverse studii sau în lucrãride popularizare (chiar ºi volumele publicatede Stelian Tãnase suferã pe alocuri de acestderapaj istoriografic). Or, Sub steag strãin:Comuniºtii ºi Partidul Comunist din Româ-nia în arhiva Kominternului, 1919-1924 neoferã un acces larg ºi la vocea comuniºtilor;evident cã este un discurs ideologic radical,extremist, dar – editat în mod ºtiinþific ºipus în context – ne ajutã sã înþelegem con-diþiile în care a apãrut ºi s-a dezvoltat miº-carea comunistã din România. O miºcarecondusã în bunã parte – aºa cum precizeazãºi Costin Feneºan (în Cuvântul-înainte, p.12) – de intelectuali, de persoane care auurmat studii universitare temeinice. Poatenu este întâmplãtor cã Alexandru Nicolau– cu doctorat în drept la Sorbona – invocão anumitã continuitate a Partidului Comu-nist cu miºcarea revoluþionarã paºoptistã(p. 186). Acest aspect al continuitãþii vadeveni o temã a istoriografiei dupã 1948.De fapt, prin aceste documente se creionea-zã ºi o istorie a României în anii PrimuluiRãzboi Mondial, din perspectivã comu-nistã; previzibil, participarea româneascã înrãzboi este etichetatã ca fiind una impe-rialistã, iar acest discurs se va prelungi înistoriografia oficialã din anii 1947-1958.

Poate cã singurul lucru care îi lipseºteacestui volum este un indice de nume. Esteun mare impediment, dar, pe de altã parte,îl sileºte pe cititorul pasionat sã rãsfoiascãmai atent ºi poate chiar sã citeascã întreagacarte – „un roman“ cu comuniºti, cum îldescria Florin Þurcanu. Dacã în calitate dedirector general al Arhivelor Naþionale (în-tre 1998 ºi 2002) Costin Feneºan a eºuatîn ceea ce priveºte asigurarea transparenþeiºi a accesului egal la documente, prin acestvolum se vãdeºte din nou ca un cercetãtorerudit ºi plin de rigoare.

�

� Avangarda rusã

Dimineaþa-ntreagã gurlui porumbelulLa geamul dumitale.Pe scocuri, pe burlane,Ca mâneci de cãmãºi ude,Crengile îºi dãdeau duhul.Bureza. ªi cu uºorulNorii treceau pestePiaþa prãfuitãªi mã tem cã pe tarabeEi îmi legãnauTristeþea.Îi imploram sã înceteze,ªi pãrea cã ºi-ncetarã.Rãsãritul era griCa o ceartã în tufiº,Ca graiul arestaþilor.

Eu imploram sã vinã ceasulCând dupã geamul dumitalePrecum un gheþar montanSpãlãtorul îºi dezlãnþuie Aversa-i peste ligheanªi se aude lunecosCântul bucãþelei de sãpun.Jarul pe obraz ºi frunte odihnitã Abureºte precum gheaþa pe sticla fierbinteªi pe-al oglinzii ochi buimacÎnsã înãlþimea de dincolo de vorbeSub drapelul norilor plutitoriRugãminþile nu-mi auzeaÎn liniºtea ca deasa promoroacã,Leoarcã precum o manta,Ca prãfuitul ecou de treieriº,Ca o sonorã ceartã în tufiº

Eu îi rugam –Nu mã chinuiþi!Nu pot sã dorm.Dar – bureza. ªi, înºiraþi,Norii treceau dezordonatPeste piaþa prãfuitãªi, ca recruþii, dincolo de sat,Rãtãceau nu un ceas, nu un veac,Ca prizonierii austrieci,Ca o rãguºealã în surdinã,Ca un horcãit:„Sorã,Mi-i sete“Am murmurat.

1917, vara

SfârºitulAievea-s toate? E timp de-a chefui?Mai bine sã dormi etern, sã dormi,

sã dormiªi nicicum sã visezi.

Din nou – strada. Din nou – pologul de tul,

Din nou, în noapte, – stepã, geamãt,freamãt

Acuma ºi mereu.

În august, frunziºul astmatic pân’ la ultim atom

Viseazã tihnã, întuneric. Dar câinii în goanã

Trezesc, brusc, grãdina.

Aºteaptã – s-or mai potoli. Dar deodatã – din umbrã

Apare-un uriaº, altul. Paºi. „Aici e ºurubul“,

ªuierat, somat: Tio!

Pentru cã el parcã ar fi udat, ar fi risipitªleaul cu pasul nostru! El chiar ºi

palisada oIstovi cu tine.

Toamnã. Galeºe-s mãrgeluºele vânãt-palide,

Ah, putregaiule, de moartea ºi mie, ca þie,De viaþã silã mi-i!

O, inoportun noaptea tãmâiazã cu manevre

De locomotive; pe ploaie frunze se rup înspre

Stepã, ca altele.

Ferestrele-mi fac scene. Însã nu are vreun rost!

Uºa se rupe din balamale, ei sãrutându-i A coatelor gheaþã.

Sã-mi faci cunoºtinþã cu cineva dintre cei crescuþi,

Precum dânºii, în treieriºul sudicelor holde,Paragini, secarã.

Însã cu strepezire, cu-nþepenire, cu noduriÎn gât ºi cu tânga atâtor cuvinte oboseºtiDe-a mai prieteni!

1917

Cocoºule roºcat, ce bine-þi este„Cu-cu-ri-gu!“-ul sã þi-l strigi spre soare.Dar s-or întâmpla schimbãri în soarta ta:Cândva ºi tu vei fi un om, poate – oricare.Uita-vei cum miroase þãrna dupã ploaieªi gustul râmei din grãmezi de bãlegar.Pe vernala-þi creastã fi-va sã-þi tufleºtiO cascã barosanã, un – radio-pescar.Sub aripã – o geantã, lângã piept bombat...Nu pur ºi simplu un „cocoº“, ci „rara avis“!ªi, dacã-o fi sã ne-ntâlnim, cumva-cândva

–Ai putea uita sã mi te-nchini, ferice ins...

(1921)�

Traducere ºi antologie de

Un rãsãrit ºi mai sufocant

Boris Pasternak

(1890-1960)

Epistolie cãtre un cocoºElizaveta Polonskaia

(1890-1969)

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 29

impun un spirit dominant, eu nu le potservi“.38

DESPRE FILOSOFIA lui Blaga s-a spusadesea cã este o „filosofie naþionalã“

sau o „filosofie româneascã“. ConstantinNoica socotea cã Blaga a dat o „filosofienaþionalã“ elaboratã ºi originalã. Nu estetotuºi clar ce se are în vedere când filosofialui Blaga este calificatã în acest fel. NiciNoica, nici alþii nu au spus-o.

Se poate arãta cã filosofia lui Blaga nueste „naþionalã“, bunãoarã în sensul exi-genþei gândiriste de „autohtonizare a filo-sofiei“. Vasile Bãncilã, care a formulat celmai clar aceastã exigenþã, scria cã „rolulfilosofiei, la drept vorbind, este, în foartemare mãsurã dacã nu în totul, sã actualize-ze, sã precizeze, sã completeze ºi sã subli-meze – fãcând loc ºi variantei sau coeficien-tului personal – filosofia latentã ºi difuzãcare e în popor“.39 Poate fi caracterizatãfilosofia lui Blaga în aceºti termeni? Sepoate oare susþine cã metafizica lui, filo-sofia cunoaºterii sau a culturii ar actualizasau preciza „o filosofie latentã ºi difuzã caree în popor“? Este mai mult decât îndoiel-nic cã acesta fost obiectivul urmãrit ºi în-fãptuit de Blaga prin construcþia sistemu-lui sãu filosofic. Ceea ce a crezut Blaga estecã matricea stilisticã a culturii populare re-prezintã temelia unei culturi majore. O ase-menea culturã se va dezvolta în cadre sti-listice care sunt „prefigurate“ de culturapopularã. Marea creaþie cultã pune însã învaloare posibilitãþi cuprinse în cultura po-pularã mai mult ca „latenþe“ ºi „potenþia-litãþi“. Ceea ce se poate vedea foarte bine,de pildã, în realizãrile supreme ale geniuluiartistic. Blaga le aprecia pe acestea deoa-rece exprimã, nu în mod strâmt, „etnogra-fic“, ci prin distilare ºi transfigurare, trã-sãturi stilistice specifice ºi originale alesensibilitãþii populare.40 Cu greu s-ar puteacontesta cã metafizica Marelui Anonim ºi adiferenþialelor divine are o inspiraþie miticãºi reprezintã, pânã la urmã, aºa cum recu-noºtea ºi sublinia Blaga, un „mit filosofic“,care nu ar fi putut rãsãri pe orice sol. Îmiîngãdui însã sã cred cã va fi greu sã se aratecã aceastã metafizicã ar fi o expresie directãa „unei filosofii latente ºi difuze care e înpopor“. Avem bune motive sã credem cãBlaga ar fi privit solicitarea de a-ºi carac-teriza propria filosofie în acest mod drepto caricaturã a vederilor sale privitoare ladeterminarea stilisticã a creaþiilor culturii,precum ºi la relaþia dintre cultura popularãºi marea creaþie cultã, pe care ar fi atribuit-oneînþelegerii sau relei-voinþe. El ar fi re-simþit-o probabil drept tot atât de neave-nitã ºi deplasatã cum a resimþit pretenþiamarxismului vulgar de a caracteriza o operãde artã, o concepþie filosoficã sau o viziu-ne religioasã drept simpla expresie a inte-reselor ºi nãzuinþelor unui grup social.

Fãrã îndoialã cã Blaga ar fi recunoscutîn motive ale gândirii populare, în ceea ceel a numit „apriorism românesc“ surse deinspiraþie ºi motive ale creaþiei sale poeti-ce ºi filosofice. Ideea cã gândirea lui filoso-ficã ar fi una localã, cã aceasta ar putea co-munica ceva semnificativ doar acelora careîmpãrtãºesc cu autorul ei una ºi aceeaºi ma-trice stilisticã i-a fost însã cu totul strãinã.Nu ne putem îndoi cã Blaga a vãzut în sis-

temul sãu filosofic o creaþie spiritualã cusemnificaþie universalã. Convingerea luiprofundã ºi neclintitã a fost totodatã cãsemnificaþia universalã a unei opere de cul-turã este potenþatã tocmai prin specificita-tea ei stilisticã. Autorul Trilogiilor a preci-zat nu o datã cã acea matrice stilisticã ce îºi pune pecetea pe producþiile unui spiritcreator cuprinde, alãturi de trãsãturi pro-prii comunitãþii cãreia îi aparþine, multealte caracteristici, unele strict personale.Atât primele, cât ºi ultimele pot conferiunei opere acele atribute care îi asigurã oaudienþã universalã. Este unul dintre sen-surile pe care le-am putea da metaforei luiNoica a „închiderii care se deschide“.

Concluzia generalã care se desprindedin aceste consideraþii este cã patriotismullui Blaga, legãtura lui cu spiritualitatea tra-diþionalã a satului ºi cu valorile naþionale îngeneral au fost incontestabile, dar cã eleerau libere de exclusivism ºi tendinþe apo-logetice. În pofida unor suspiciuni ºi pre-judecãþi persistente, ceercetãtorul informatºi obiectiv, de bunã-credinþã, va fi condusla încheierea cã poziþiile filosofice ale luiBlaga sunt în afara oricãror determinantede ordin politic. El nu va gãsi vreun temeice rezistã pentru asocierea lor cu ideolo-gia naþionalistã româneascã. Blaga a privitcu detaºare viaþa politicã ºi a judecat foar-te critic disputele politice ºi ideologice alevremii. Iar naþionalismul populist al politi-cienilor, ziariºtilor ºi publiciºtilor l-a re-simþit nu numai drept vulgar, dar ºi susþi-nut de resentimente nedemne de un omcare gândeºte liber. Pentru filosof, ca ºipentru poet, naþionalul, etnicul a fost în-totdeauna doar o realitate culturalã, spi-ritualã.41 Orice încercare de a atribui o semnificaþie ideologicã sistemului sãu degândire poate fi, aºadar, apreciatã drept des-calificantã din unghiul de vedere al înþele-gerii filosofice. Este ceea ce a exprimat pro-babil cel mai bine Ion Dezideriu Sîrbu,într-o comunicare particularã adresatã fii-cei lui Blaga, care scapã oricãrei bãnuieli deconformism, sub titlul de „observaþie per-sonalã“:

Îndrãznesc a afirma, cã – fãrã sã am deo-camdatã nici competenþa ºi nici timpul ne-cesar sã o dovedesc printr-un studiu adecvat– consider cã opera filosoficã a lui Blaga,fiind ºi rãmânând filosoficã, nu ar putea finicicând ºi de nimeni convertitã într-o ideo-logie politicã. Blaga nu a fãcut ºcoalã filo-soficã (dovadã cã niciunul din foºtii sãi stu-denþi nu i-a continuat opera), nu a militat,nu a combãtut, nu a ieºit la defilare... Filo-sofia aceasta nu e din lumea aceasta, e maiaproape de pãsãri, de visãtori, de zburãtori– decât de militanþi în probleme de justiþieºi reforme sociale. Aºa cum folclorul nupoate fi folosit decât sub forme ridicole, laºedinþele de comitet de bloc, tot aºa filoso-fia lui Blaga nu are ce cãuta în vreo discuþiede naturã ideologicã.42

�

Note1. Al. Escudier, Semantica istoricã, moder-

nitatea politicã ºi istoria României (1780-1939), in Victor Neumann ºi ArminHeinen (ed.), Istoria României prin con-cepte: Perspective alternative asupra lim-bajelor social-politice, Iaºi: Polirom, 2010,p. 76.

2. H.-Chr. Maner, Noþiunea de Europa dinperspectiva ºtiinþei istorice româneºti, inNeumann ºi Heinen, p. 256.

3. B. Trencsényi, Conceptualizarea caracteru-lui naþional în tradiþia intelectualã româ-neascã, in Neumann ºi Heinen, p. 357-358.

4 Vezi K. Hitchins, România 1866-1947, tra-ducere de George Potra ºi Delia Rãzdoles-cu, Bucureºti: Humanitas, 1994, p. 330 ºip. 331-337.

5. Vezi Cl. Karnoouh, Românii: Tipologie ºimentalitãþi, traducere de Carmen Stoean,Bucureºti: Humanitas, 1994, îndeosebi p. 165-166 ºi p. 170. Un element esenþial al interpretãrii lui Karnoouh îl reprezintãasocierea filosofiei lui Blaga cu programulideologic al naþionalismului românesc.Semnificativã în acest sens este una dintreobservaþiile sale: „Între cele douã rãzboaie,Blaga a fost arhitectul cu verb poetic alacestei ambiguitãþi [adicã al refuzului de arecunoaºte cã ofensiva culturii planetareconduce la agonia culturii populare – n.m.,M. F.], în timp ce alþii, mai puþin inspiraþi,mai grosolani, încercau sã-i gãseascã o în-truchipare politicã imediatã“ (p. 170).

6. Omul, individul ºi colectivitatea, se reali-zeazã abia prin încercãrile de revelare amisterului. În Geneza metaforei ºi sensul cul-turii (1937), Blaga scria: „Prin încercãrilesale revelatorii, omul devine însã creator ºianume creator de culturã în genere. Facemdeci aici o deducþie a condiþiilor culturiiadâncind înseºi dimensiunile existenþiale aleomului. Cultura, în aceastã perspectivã, nueste un lux pe care ºi-l permite omul ca opodoabã, care poate sã fie sau nu: culturarezultã ca o emisiune complementarã dinspecificitatea existenþei umane ca atare, careeste existenþã în mister ºi pentru revelare...Cultura þine deci mai strâns de definiþiaomului decât conformaþia sa fizicã, sau celpuþin tot aºa de strâns. Mi se va obiectacã nu toþi oamenii sunt creatori de culturã.Desigur. Dar virtual sau de fapt, toþi oame-nii participã la culturã în mãsura omenieilor, activ sau receptacular“ (Geneza metafo-rei ºi sensul culturii, Bucureºti: Humanitas,1994, p. 169-170). Douãzeci de ani maitârziu, Blaga îºi încheia Fiinþa istoricã, ul-timul studiu al sistemulu sãu, notând:„Omul este: 1. existenþã în orizontul lumiidate ºi pentru autoconservare; 2. existenþãîn orizontul misterului ºi pentru revelare.Specificã omului deplin este existenþa înorizontul misterului ºi pentru revelare“ (L.Blaga, Trilogia cosmologicã, Bucureºti: Hu-manitas, 1997, p. 507). Cu alte cuvinte,specificã ºi definitorie pentru om este exis-tenþa creatoare.

7. Nu putem exclude aceastã posibilitate,þinând seama de faptul cã dupã sinucidereaspectaculoasã a lui Weininger, în 1903, car-tea lui Sex ºi caracter a cunoscut numeroa-se ediþii ºi era mult discutatã, îndeosebi înmediul cultural vienez.

8. C. Ganã, Prefaþã, in Lucian Blaga, Izvoade,Bucureºti: Editura Minerva, 1972, p. 6.

9. Citat dupã reproducerea acestui documentin Mircea Zaciu, Ca o imensã scenã, Tran-silvania, Bucureºti: Editura Fundaþiei Cul-turale Române, 1996, p. 394-395.

10. Blaga o spune direct în manuscrisul roma-nului sãu autobiografic, la care a lucrat înultima parte a vieþii: „Societatea burghezã!Nu m-am prãpãdit niciodatã de admiraþiefaþã de ea. Totuºi degringolada acestei so-cietãþi o regretam, cãci în dispariþia ei ve-deam dispariþia unei libertãþi individuale,de conºtiinþã ºi de miºcare, de lucru ºi crea-þie, la care þineam ca la o premisã ºi o con-diþie supremã a vieþii ºi a spiritului“ (L.Blaga, Luntrea lui Caron, Bucureºti: Hu-manitas, 1990, p. 178). Iatã ºi un alt pasaj,dintr-o conversaþie realã sau închipuitã,redatã în aceeaºi scriere: „Biata noastrã bur-ghezie, ticãloºitã înainte de vreme, s-a ridi-cat doar în câteva decenii, ea n-a avut nici

Naþionalul la LUCIAN BLAGA(Urmare din p. 7)

�

30 • APOSTROF

mãcar timpul sã ajungã la conºtiinþa desine. Ea se prãbuºeºte fãrã a se fi lepãdat depãcãtoasa zgurã din care s-a ridicat. Nu deasta îmi pare rãu... îmi pare rãu cã spiritulintrã în agonie... Îi va lua locul, în aceastãregiune a pãmântului, un spirit condiþio-nat, adicã anti-spiritul“ (ibid., p. 141). Da-cã luãm în serios asemenea exprimãri, ca ºimulte relatãri ale celor care i-au fost apro-piaþi lui Blaga dupã 1948, vom gãsi puþinplauzibilã o sugestie a lui Dumitru Micu:„Era dispus sã se integreze perfect nouluiclimat biologic, cu singura condiþie de a nui se cere sã-ºi renege propriul sistem filo-sofic. Or, exact aceasta i se cerea“ (vezi I.Opriºan, Lucian Blaga printre contemporani,Bucureºti: Editura Saeculum, 1995, p.309).

11. L. Blaga, Orizont ºi stil, Bucureºti: Huma-nitas, 1994, p. 41.

12. Blaga, Geneza metaforei ºi sensul culturii, p.71.

13. Blaga, Orizont ºi stil, p. 6.14. Ibidem, p. 11.15. Opriºan, p. 380.16. I. D. Sîrbu, Cãtre Dorli Blaga, Apostrof, nr.

11-12, 2005, p. 27.17. Blaga, Orizont ºi stil, p. 173 ºi p. 180.18. Formulãrile cele mai nete ale acestei idei

pot fi gãsite în unele scrieri de tinereþe.Astfel, în articolul Etnografie ºi artã, dinvolumul Ferestre colorate (1926), referindu-se la naþionalitate înþeleasã drept matricestilisticã a spiritului inconºtient, Blaga no-teazã: „Urmeazã din toate acestea, cu pute-re de axiomã, un lucru: naþionalitatea uneiopere nu trebuie cãutatã; ceea ce este pro-fund etnic se înfãptuieºte de la sine; prin-tr-un accent adãugat conºtient nu se obþinedecât o diminuare a efectului dorit“ (citatdupã L. Blaga, Încercãri filosofice, Timiºoa-ra: Editura Facla, 1977, p. 227). Creatorulanonim sau cult s-ar afla, fãrã sã ºtie ºi fãrãsã vrea, sub dictatul unui stil.

19. În scrisoarea citatã mai sus, I. D. Sîrbupovesteºte cã, trimiþându-l odatã într-un satardelenesc, în care trãiau mai multe etnii,Blaga i-a spus: „Sã fii atent: vei putea ve-dea acolo, seara la poartã, o þãrancã român-cã, una sãsoaicã, a treia unguroaicã: fieca-re din ele vor lucra la o cusãturã: va trebuisã întrebi cum e posibil ca, deºi stau casãlângã casã, de multe sute de ani, deºi îºivorbesc, fiecare îºi coase modelele sale:românca – motive geometrice, unguroai-ca – tulipele sale, sãsoaica – cocoºii sãi...“

20. L. Blaga, Spaþiul mioritic (1936), Bucu-reºti: Humanitas, 1994, p. 15. Aceeaºi ob-servaþie poate fi întâlnitã, cu referire la ori-zontul spaþial infinit ondulat, în Orizont ºistil, p. 79.

21. Blaga, Spaþiul mioritic, p. 24.22. Ibidem, p. 165-166.23. Citat dupã Zaciu, p. 396.24. Blaga, Geneza metaforei ºi sensul culturii, p.

107.25. Pe ultima paginã a Spaþiului mioritic, Blaga

fãcea observaþia cã vocaþia mesianicã „nuîmprumutã o prea frumoasã figurã nicimãcar popoarelor cu putere de inducþiunemondialã. Pânã acum niciun popor nu adevenit mare pornind de la un programmesianic“ (p. 220). Într-un articol, scrispentru un grupaj consacrat de revista Gândirea, în 1935, problemei raselor, subtitlul Despre rasã ca stil, Blaga s-a exprimatfãrã echivoc. Refuzând sã ia în serios oriceîncercare de a caracteriza rasele prin „coe-ficienþi biofiziologici“, Blaga consideradoar deosebirile stilistice dintre culturilediferitelor grupuri de popoare. Respingândexaltarea valorilor spirituale ale unei anu-mite rase, autorul scria: „Mesianismul ra-sist e caracterizat prin credinþa cã o anumi-tã rasã omeneascã ar deþine toate calitãþilecu care Dumnezeu a þinut sã înzestreze

genul omenesc ºi cã toate celelalte rase po-sedã aceste însuºiri numai parþial sau în-tr-un fel degradat sau viciat... În acord cusine însuºi, mesianismul rasist de orice feleste atins de o penibilã orbire faþã de toa-te virtuþile altor rase. Un popor lovit deaceastã cecitate spiritualã nu mai e în staresã se depãºeascã ºi nu se vede decât pe elînsuºi“ (citat dupã D. Micu, „Gândirea“ ºigândirismul, Bucureºti: Editura Minerva,1975, p. 205). Ulterior, Blaga a prezentatpoziþia exprimatã în acest articol astfel:„prezentam rasa ca o realitate... mã expri-mam însã categoric împotriva oricãreidiscriminãri spirituale cât priveºte rasele.Am combãtut în acel eseu îndeosebi mesia-nismul rasial arãtând, printre altele, cã rasis-mul naþional-socialist din Germania, îlsocot modelat dupã ideile despre poporulales din Vechiul Testament. Problema rase-lor o puneam în sensul unei echivalenþe aposibilitãþilor creatoare proprii tuturorraselor. Teza mi-o sprijineam citând, prin-tre altele, poezii de-ale pigmeilor din Afri-ca ºi de-ale triburilor din Oceania“ (veziZaciu, p. 389).

26. Blaga, Geneza metaforei ºi sensul culturii, p.163.

27. Blaga, Orizont ºi stil, p. 117.28. Corneliu Blaga, vãrul lui Lucian Blaga, care

i-a fost ºef de cabinet atunci când a înde-plinit funcþia de secretar de stat la Minis-terul Afacerilor Externe, relata cã în ziuacând guvernul Goga a fost demis filosofula exclamat uºurat: „Guvernul a cãzut. Amscãpat!“ (vezi Opriºan, p. 110).

29. Iatã vederile pe care le atribuie în Luntrealui Caron personajului care este aici un alterego al sãu: „Filosoful Leonte Pãtraºcu nus-a amestecat niciodatã în viaþa politicã,având o oroare de a opta în vreun fel la unprogram de partid... Prin unele opere alesale, filosoful Leonte Pãtraºcu pusese când-va în luminã cele mai nobile esenþe aleromânismului, într-un larg cadru de uma-nism spiritual, pe un plan de supreme va-lori universale, ºi fãrã de cea mai micãurmã de naþionalism cu guºã tricolorã,strâmt ºi etnografic“. Puþin mai jos, despreacelaºi personaj se spune cã a fost un om„care ºi-a închinat existenþa exclusiv mari-lor probleme ale filosofiei, ºi care în per-manenþã ºi-a fixat o nobilã ambiþie din a se þine departe de viaþa politicã, deºi eramereu solicitat de toate partidele ce-ºidisputau întâietatea pe arena vieþii obºteºti.Filosoful se cãlãuzea în aceastã privinþãdupã principiul: politicul este moartea in-telectualui român!“ (Luntrea lui Caron, p.85 ºi p. 86).

30. În textul Cuvinte pentru drum, din primulnumãr (mai 1921), se spune: „Pe drumul«Gândirii» fatal fiecare e rãzleþ ºi izolat.Drumul e deschis – altul pentru fiecare“(apud Micu, p. 14). O asemenea declaraþienu putea sã nu-i placã lui Blaga, care a fostînsufleþit în întreaga lui viaþã de credinþa cãfiecare spirit creator îºi are propriul sãudrum.

31. Apãrând memoria tatãlui sãu, Blaga amin-tea cu apreciere activitãþi ale acestuia cumau fost aducerea în satul Lancrãm a unornoi plante de culturã, introducerea unortehnologii moderne, lãmurirea sãtenilorasupra avantajelor comasãrii pãmântului,rãspândirea ºtiinþei de carte ºi combatereasuperstiþiilor (vezi Zaciu, p. 390-391). S-arputea discuta cu folos pe marginea între-bãrii dacã asemenea consideraþii sunt întensiune cu elogiul pe care îl face Blagasatului românesc tradiþional.

32. Vezi, în acest sens, capitolul III, Viziunea ºicategoriile cunoaºterii etnice româneºti, ºicapitolul IV, Corespondentul viziunii etniceîn opera lui Blaga, din V. Bãncilã, LucianBlaga, energie româneascã (1938).

33. Apud Micu, p. 152.

34. Este semnificativ cã Blaga califica „raþio-nalismul“ caracteristic miºcãrilor religioa-se protestante din secolele XVI-XVII drept„sterilizant“, având în vedere stimulii ºimotivele pe care le oferea religiozitateapopularã tradiþionalã pentru variate creaþiiartistice sau metafizice.

35. V. Bãncilã, Cadru filosofic, in Lucian Blaga,energie româneascã, îngrijirea ediþiei IleanaBãncilã, Timiºoara: Editura Marineasa,1995, p. 12.

36. Este demn de semnalat cã ceea ce l-a opuspe Blaga lui Crainic ºi acelor teologi orto-docºi care au atacat vehement scrierea luidespre religie este ceea ce l-a opus ºi „noiiortodoxii“ ideologice, instauratã dupã rãz-boi în România. Maria Avramescu rela-teazã cã, în primii ani dupã 1944, Blagaîntâmpina sugestia de a colabora cu noileautoritãþi replicând în graiul sãu ardelenesc:„Nu-mi place cã sunt dogmatici! Mie mi-eurât de dogmatici“ (vezi Opriºan, p. 27).

37. Vezi Dumitru Vatamaniuc, Lucian Blaga:Contribuþii documentare la biografia sa ºi aoperei, Bucureºti: Mihai Dascal editor,1998, p. 14 ºi p. 76.

38. Vezi Opriºan, p. 567. Multe alte mãrturii,în acest sens, pot fi întâlnite în relatãrileinterlocutorilor lui I. Opriºan. CorneliuBlaga amintea cã Crainic i-a reproºat luiBlaga a nu fi amintit de Gândirea în discur-sul sãu de recepþie la Academie, din 1937.Mai târziu, Crainic a fost profund decep-þionat de prezentarea datã de Blaga religieidrept o creaþie a minþii omeneºti. Crainicse plângea de lipsa de disponibilitate a luiBlaga de a se angaja în acea „luptã comu-nã“ pe care o ducea grupul din jurul revis-tei. Blaga, la rândul sãu, s-a simþit obligatsã-ºi anunþe public distanþarea atunci cândrevista a cãpãtat o coloraturã naþionalist-extremã (vezi Opriºan, p. 116 ºi p. 126-127). Pânã ºi Vasile Bãncilã admitea cã Bla-ga era preocupat sã-ºi apere ceea ce el soco-tea a fi valoarea cea mai de preþ – libertateade gândire – de canoanele spiritualismuluiortodox. Blaga i-a spus: „Eu nu sunt an-tiortodox, ci sunt numai eterodox“ (op. cit.,p. 80).

39. Bãncilã, p. 91.40. Sã ne gândim la ceea ce scrie Blaga despre

Eminescu în Spaþiul mioritic. Blaga apreciaîn mod deosebit proza lui Mihail Sadovea-nu având în vedere, în primul rând, modulcum scriitorului îi reuºeºte transfigurareaunor motive ale sensibilitãþii ºi gândirii po-pulare care se exprimã în acele mituri, le-gende ºi eresuri, pe care Eminescu le resim-þea „abia înþelese, pline de înþelesuri“. Dinaceastã perspectivã putem înþelege mai bineceea ce îi scria Blaga lui Marin Ciorteadespre Sadoveanu, în noiembrie 1943: „ÎnAcademia actualã nu existã decât un singurom genial, pentru care am o imensã admi-raþie“ (vezi Vatamaniuc, p. 15).

41. Extrem de concludent, din acest punct devedere, este un mic articol intitulat Þaradin inima noastrã, scris de Blaga dupã eve-nimentele anului 1940 ºi publicat în ianua-rie 1941. Blaga punea în contrast aici þara,ca realitate teritorialã, cu þara ca entitatespiritualã: „Acest orizont, care de pe pã-mânt, s-a retras în inima noastrã îl purtãmîn noi, închis în noi, ca orizont viu ºi neui-tat, pe care nicio mãsurã omeneascã nu-l vaputea revizui. Þara din inima noastrã, ori-zontul tocmai suficient pentru orice creaþieoricât de mare a spiritului, þara de tot-deauna, rãmâne neatinsã acolo, înãuntrulnostru“ (citat dupã Opriºan, p. 350).

42. I. D. Sîrbu cãtre Dorli Blaga, p. 27.

�

Anul XXII, nr. 8 (255), 2011 • 31

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

REDACÞIA:

MARTA PETREU

(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEF

VIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEA

IRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul

� Consiliului Local ºi al PrimãrieiCluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Comunicat al USR 2Raport de activitate 2• PUNCTE DE REPER

Naþionalul la Lucian Blaga Mircea Flonta 4• CRONICA LITERARÃ

Douã cãrþi de prozã Irina Petraº 8• POEME

Marius-IulianStancu 9Sorin Lucaci 9Sorin Vânãtoru 19

• CONVERSAÞII CU...Ovidiu Pecican 10

(interviu realizat de Marta Petreu)

• PROZÃ

La muncã, în Italia Mariana Gorczyca 14

• DOSAR: EMIL CIORAN

Inedit: Emil Cioran cãtreSextil Puºcariu Nicolae Mocanu 16• ESEU

Intelectualul, un „duºman de clasã“ Al. Sãndulescu 18

• MICROLECTURI

Despre un cuceritor roman modular Ion Bogdan Lefter20• STUDII CULTURALE

O asociaþie studenþeascã maghiarã din Bucureºti Péter Cseke 22

(traducere din limba maghiarã de Lóránd Rigán)• CU OCHIUL LIBER

O carte despre soarta românilor Lukács József 15Colivii Constantina

Raveca Buleu 25Spiritul de fineþe Iulian Boldea 26Paradoxalele extreme ale artei Doru Pop 26Începuturile miºcãrii comuniste din România Cristian Vasile 27• IN MEMORIAM

Mircea Iorgulescu 15• AVANGARDA RUSÃ

Un rãsãrit ºi mai sufocant; Sfârºitul Boris Pasternak 28Epistolie cãtre un cocoº Elizaveta

Polonskaia 28(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

Circulara Uniunii Scriitorilor din

România

Conform prevederilorStatutului, Uniunea Scriito-rilor din România nu esteresponsabilã pentru politicaeditorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul mate-rialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþicontravaloarea abonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, codpoºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe SociétéGénérale, Sucursala Cluj.

Preþul abonamentului, pentru persoanefizice ºi biblioteci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtalede expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii dinstrãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxelepoºtale de expediere par avion.

Datele necesare pentru viramentul acestuiabonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe SociétéGénérale, Sucursala Cluj, Bd. 21Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 De-

cembrie 1918, bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu,

Calea Victoriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Uni-

versitãþii, nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã,

nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“,

Bd. Republicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan

cel Mare, nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea

lui Traian, nr. 147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãl-

cescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cio-

ran“, str. Florimund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“,

str. Lucian Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTIONdin Cluj

• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).

• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping

Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare: