2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

INSTITUTUL ITALIAN de Culturã,Centrul Cultural Italian Cluj, în

colaborare cu Universitatea „Babeº-Bolyai“, sub înaltul patronaj al Am-basadei Italiei în România ºi alConsulatului General al Italiei laTimiºoara, anunþã Premiul Papa-hagi, ediþia a doua (2009).

Premiul este instituit în me-moria italienistului ºi profesoruluiMarian Papahagi (1948-1999).

Premiul, dotat cu suma de 3000de euro, se va acorda în data de 15 octombrie.

Vor fi luate în considerare: a. volume publicate în ultimii trei ani;b. opere artistice, dramatice ºi alte iniþiative culturale;c. întreaga activitate.Acestea pot privi orice aspect al culturii ºi civilizaþiei italiene

(istorie, politicã, literaturã, arte etc.). Candidaþii trebuie sã fie cetã-þeni români, fãrã limitã de vîrstã. Candidaturile se depun pînã ladata de 15 iulie 2009.

Informaþii suplimentare: Centrul Cultural Italian, 0264 59 1 117, culturaitclujro@yahoo.com

�

Comunicate

ÎN DATA de 17 iunie 2009, a avut loc ºedinþa ordinarã aComitetului Director al USR, ºedinþã prezidatã de preºedin-

tele Uniunii. În urma discutãrii proiectelor depuse pentrufinanþare pe semestrul II al anului 2009, s-a hotãrît amînareafinanþãrii tuturor proiectelor ce ar fi urmat a fi plãtite din taxade timbru, întrucît încasãrile din aceastã taxã pe anul 2009 întîr-zie. Comitetul a luat în discuþie acordarea unor indemnizaþii demerit, protocolul Uniunii Scriitorilor cu Editura Polirom, posi-bilitatea unor modificãri de salarii pentru angajaþii cu retribuþiimici.

*

Miercuri, 17 iunie 2009, a avut loc ºedinþa Consiliului UniuniiScriitorilor din România, prezidatã de preºedintele Uniunii, dlNicolae Manolescu. Consiliul Uniunii a validat propunerileComisiei de validare pentru anul 2009 ºi a rezolvat contestaþiiledepuse de unii dintre candidaþii care nu au fost validaþi ante-rior. Aceasta a fost ultima ºedinþã a Consiliului din actualul sãumandat. În continuare, a avut loc Conferinþa Uniunii, care aavut pe ordinea de zi amendarea Statutului USR ºi adoptareaunui nou mandat. Dupã dezbaterea propunerilor de amendarepe articole ºi stabilirea, în fiecare caz, a variantei dorite de majo-ritatea celor prezenþi, Conferinþa, cu norma de reprezentare 1la 25 de membri ai USR, a adoptat cu o largã majoritate textulunui nou statut. Conferinþa a delegat Consiliul Uniunii sã orga-nizeze noi alegeri, pentru fiecare dintre comitetele filialelor ºipentru delegaþii la Conferinþa USR ce va alege noul preºedin-te, alegerile pe filiale fiind fixate în decursul lunilor septembrieºi octombrie 2009, iar Conferinþa Naþionalã de alegeri în cursul lunii noiembrie 2009.

*

În urma reuniunilor Comisiei de validare a Uniunii Scriitorilordin anul 2009, Comisia a propus Consiliului USR, la ºedinþadin 17 iunie 2009, iar acesta a hotãrît sã fie admiºi ca mem-bri în Uniunea Scriitorilor urmãtorii autori din Filiala Cluj:

ION ANTONIUMIRCEA ARMANDIANA COZMAIULIA CUBLEªANELISABETA DONCA KIRSCHMAJERTATIANA DRAGOMIR/TATIANA IÞOAIEFARKAS WELLMAN ENDREJANCSÓ MIKLÓSLAURA POANTÃILIE SÃLCEANUDANIELA SITAR TÃUTFELICIA ªERBAN

�

Premierã la Naþionalul clujean: Cîntãreaþa chealã de Eugène Ionesco, în regia lui Tompa Gábor

27 iunie 2009

Premiul PAPAHAGI

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 3

JOI, 18 iunie a.c., la sediul UniuniiScriitorilor din România a avut loc

ceremonia decernãrii premiilor USR peanul 2008.

Juriul Uniunii Scriitorilor, alcãtuitdin Gabriel Dimisianu (preºedinte),Daniel Cristea-Enache, Mircea A. Diaconu, Dan C. Mihãilescu ºi CornelUngureanu (membri), întrunit în ºe-dinþa din 18 iunie a.c., a stabilit prinvot premiile pentru volume apãrute în2008 ºi Premiul naþional de literaturã.Premiile au fost decernate într-o cere-monie care a avut loc la sediul Uniuniiºi a fost prezidatã de domnul NicolaeManolescu, preºedintele USR.

• Prozã: DOINA RUªTI, Fantoma dinmoarã, Ed. Polirom

• Poezie: ANDREI BODIU, Oameniobosiþi, Ed. Paralela 45

• Criticã literarã/Eseu/Istorie literarã:ILINA GREGORI, ªtim noi cine a fostEminescu?, Ed. Art

• Traduceri din literatura universalãºi Premiul „Andrei Bantaº“: ANA-MARIA POP – PÉTER ESTERHÁZY,Harmonia caelestis, Ed. CurteaVeche; GEORGE VOLCEANOV –JOHN UPDIKE, Întoarcerea lui Ra-bitt, Ed. Humanitas Fiction

• Debut: SVETLANA CÂRSTEAN,Floarea de menghinã, Ed. CarteaRomâneascã – poezie; SIMONASORA, Regãsirea intimitãþii, Ed.Cartea Româneascã – criticã li-terarã

• Premii speciale: VALERIU ANANIA,Memorii, Ed. Polirom; IONIOVAN, Ultimele însemnãri ale luiMateiu Caragiale însoþite de uninedit epistolar precum ºi de indexulfiinþelor, lucrurilor ºi întâmplãrilor/în prezentarea lui Ion Iovan, Ed.Curtea Veche

• Literaturã în limbile minoritãþilor:NIKOLA KORSIUK, Nici Dumne-zeu, nici om, Ed. RCR – prozã înlimba ucraineanã

• Premiul naþional de literaturã a fost acordat romancierului ºi dramaturgului DUMITRU RADUPOPESCU.

�

Festivitate la Uniunea Scriitorilor

4 • APOSTROF

A LÃTURI DE Poveste, ce s-ar dori exem-plarã pentru prostia omeneascã, Poves-

tea unui om leneº trãdeazã la modul fericitintenþiile declarate ale autorului, care îºipropusese în fond sã scrie niºte texte avândun scop pur didactic.

Povestea unui om leneº a fost luatã ori-cum în serios de cãtre comentatori dintrecei mai avizaþi ai creaþiei lui Creangã. Pen-tru Vasile Lovinescu, într-un timp al acþiu-nii ºi al utilului, „contemplativul apare caun leneº ºi înþeleptul ca un nebun“. Înfond, subliniazã eseistul, lenea nu este alt-ceva decât „o boalã perfect cunoscutã înpsihiatrie: abulie, melancolie, schizofrenieacutã. În acest caz, nu leneºul este spân-zurat, ci contemplativul, pentru cã nu-ºimai are locul, este incompatibil cu o socie-tate în plin delir activist“. Referindu-se,în mod indirect, la felul în care textul a pre-luat iniþiativa, pentru a trãda inevitabil in-tenþia autorului, Valeriu Cristea considerãpe bunã dreptate cã autorul însuºi se înºalãatunci când nu-ºi dã seama „cã a fãcut maimult decât a crezut cã face“, el nu rãmâne„un simplu ilustrator epic al unei zicale“,câtã vreme oferã în ultimã instanþã niºtesecvenþe anticipând tocmai finalul Proce-sului kafkian. Mai mult, insistã criticul, „le-neºul lui Creangã e un personaj sartrian“,cuprins de „greaþã existenþialã, care face din

refuzul masticaþiei expresia dorinþei sale desinucidere“. În sfârºit, pentru C. Þoiu, per-sonajul povestirii lui Creangã este un sto-ic, în vreme ce Cornel Regman îl taxeazãdrept „filosof consecvent al inacþiunii“.

Dacã am prezentat aceste consideraþiidespre Creangã, am fãcut-o în primul rândpentru a-mi întãri convingerea cã intenþiatextului nu este deloc de neglijat, pe de altãparte pentru a încerca, detaºându-mã cutoatã deferenþa de opiniile prezentate, o al-tã posibilã ipostazã a personajului.

Textul debuteazã prin impunerea la su-perlativ a trãsãturii de leneº a personajului,acesta fiind, aºadar, nu întâmplãtor „grozavde leneº“, în afara oricãrei raportãri, prinînsãºi condiþia gradului de comparaþie.Ideea este de altfel întãritã în continuare,textul sugerând profilul unui individ unic,în primul rând prin atitudinea sa faþã derealitate. Personajul este, în acest caz, un„nepereche“, este într-un fel sublimul im-par, recunoscut de altfel în aceastã ipostazãde cãtre sãtenii care vieþuiesc sub semnulacþiunii ºi al utilului: „Nu credem sã mai fiavând pãreche în lume de leneº“. Acest „le-neº“ se va plasa în contrast cu o lume ce sedefineºte inevitabil prin „doi“, prin perecheºi prin stabilirea de relaþii sub semnul ne-voii de a fi cu „celãlalt“. Este oare chiar în-tâmplãtor faptul cã, dintre sãteni, „se alegvreo doi“ (s.n.) pentru a-l duce la spânzu-rãtoare pe cel în cauzã?

Leneºul lui Ion Creangã reþine însãatenþia ºi din unghiul unei alte trãsãturi,

sesizabilã chiar la o lecturã mai puþin atentãa textului. Atunci când îl iau pe leneº pentru a-l duce la spânzurãtoare, sãtenii „îlpun într-un car cu boi, ca pe un butuc ne-simþitor“ (s.n.). Cum ne propunem sã-l cre-dem pe cuvânt pe autorul Amintirilor dincopilãrie, de ce ne-am îndoi oare cã perso-najul se impune în fond, de-a dreptul os-tentativ, prin inconºtienþa ºi, implicit, prin„nesimþirea“ lui vegetalã, de plantã? Mareaºi adevãrata vinã a leneºului rãmâne aceeacã el nu acceptã sã fiinþeze în altã ipostazãdecât aceea de nediferenþiat de o naturã cenu poate fi pentru el ceva strãin, respectivun alt-ceva, cu atât mai puþin, Doamne fe-reºte, obiect al unei acþiuni ce nu se poatefinaliza decât prin efecte distructive. Faptulde a vegeta, de a se sustrage acþiunii îi ga-ranteazã acestui individ deplina identifica-re cu un natural ce conteazã în exclusivi-tate ca prelungire a propriei fiinþe. Maimult, în cazul leneºului se poate vorbi chiarde un refuz al individuaþiei ºi de o nostal-gie a pãstrãrii lumii în niºte forme consa-crate în momentul iniþial, forme pe careel nu le distruge, nu le devoreazã. În acelaºitimp este de bãnuit la omul lui Creangã oanumitã nostalgie a informului, anteriorcreaþiei. El primeºte posmagii numai dupãce sunt înmuiaþi (de alþii, el nu acceptã sa-crilegiul anulãrii formelor existente, dar ºipentru cã el nu poate devora, cum spu-neam, aceste forme). Oricum, pe de altãparte, posmagii conteazã pentru el doardacã sunt reduºi la fluiditatea cu care seve-le condiþiei sale vegetale ar intra pe deplinîn rezonanþã.

De ce nu am accepta ideea cã omulleneº (stoicul, contemplativul) acceptã cuatâta seninãtate moartea tocmai fiindcã in-tuieºte cã aceasta îi poate oferi eliberarea detot ceea ce-l diferenþiazã la modul durerosde universul cu care ar fi dorit sã se conto-peascã pânã la deplina pierdere a identitãþii?Cu atât mai mult cu cât pentru el existenþacoincide cu obligaþia de a devora realul, dea anula ipostazele acestuia. Din aceastã pri-cinã leneºul sancþioneazã în special „gura“,de-a dreptul emblematicã pentru condiþiacelui silit sã consume o realitate cãreia ar fidorit sã i se abandoneze total inconºtient,adicã, vorba textului, „nesimþitor ca un bu-tuc“. Gura rãmâne ceea ce-l mai diferen-þiazã pe leneº de realitate. Dupã ce sãteniiîl întreabã dacã se prinde sã înmoaie pos-magii, leneºul rãspunde fãrã nicio ezitare:„– Ba [...] trageþi mai bine înainte! Ce maiatâta grijã pentru astã pustie de gurã“ (s.n.).(În treacãt fie spus, gura este asociatã decãtre personaj pustiului, ceea ce nu estechiar total lipsit de semnificaþie!)

Nu este aceasta însã singura vinã a gu-rii, câtã vreme gura se pare cã nu conteazã

Despre un anumit fel de lene

Mircea Moþ

Premiile Poesis – 20 de ani, 2009

LA SATU Mare au avut loc festivitãþile Zilele Culturale Poesis – 20 de ani. Au fost pre-zenþi scriitori din þarã ºi strãinãtate. Redacþia revistei sãtmãrene a acordat în acest an

urmãtoarele premii:• Opera Omnia: DUMITRU ÞEPENEAG ºi ADAM PUSLOJIC • Marele Premiu Poesis – 20 de ani: NICHITA DANILOV• Criticã literarã: GHEORGHE GLODEANU• Eseu: MARIUS GHICA• Studiu monografic: GEORGE ARDELEANU• Premiul Ady Endre: GAÁL ÁRON• Premiul Gh. Bulgãr: GHEORGHE MOCUÞA• Reviste de culturã: Apostrof ºi Arca – pentru 20 de ani de excelenþã literarã.

�

Festivalul Internaþional „Lucian Blaga“

JOI, 14 mai 2009, în organizarea Societãþii Culturale „Lucian Blaga“, s-a desfãºurat, laCluj, cea de-a 19-a ediþie a prestigiosului festival. Pe lîngã un recital de poezie – mode-

rat de Horia Bãdescu – ºi vernisajul Salonului de Primãvarã al Scriitorilor, au avut loclansãri de carte (volumul retrospectiv Meridian Blaga în luminã 9, cu peste 120 destudii despre opera blagianã; Jurnalele Corneliei Brediceanu-Blaga, editate de DorliBlaga; cartea electronicã Lucian Blaga º.a.) ºi s-au decernat premiile festivalului.

�

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 5

în text doar ca organ al masticaþiei, ci ºi alvorbirii, al cuvântului.

În Povestea unui om leneº se stabileºte osugestivã relaþie între cuvânt ºi tãcere, echi-valând relaþia creaþiei cu increatul. Esteuºor de sesizat cã între leneº ºi sãteni nu sestabileºte dialogul garantând prezenþa isto-riei, ci, dimpotrivã, tãcerea. Povestirea paresã surprindã tocmai de aceea un momentcând dialogul, dacã va fi existat, se estom-peazã, predominând tãcerea, ca semn indu-bitabil al regresiunii spre increat. Cuvintelenaratorului, luând iniþiativa, nu fac decâtsã accentueze aceastã dramaticã tãcere ce s-a aºternut între sãteni ºi leneºul contânddeja ca obiect, ca „butuc nesimþitor“ ce era:„ªi aºa se aleg vro doi oameni din sat ºise duc la casa leneºului, îl umflã pe sus, îlpun într-un car cu boi, ºi hai cu dânsul lalocul de spânzurãtoare“.

Dialogul firesc se stabileºte între sãteniºi milostiva cucoanã, cea care se oferã sã-ladãposteascã ºi sã-l hrãneascã pe cel sortitmorþii, aspect posibil câtã vreme partene-rii de dialog se aflã în aceeaºi situaþie, înrelaþia de ierarhie uºor sesizabilã:

– Oameni buni! se vede cã omul cel din care bolnav, sãrmanul, ºi-l duceþi la vro dofto-roaie undeva, sã se caute.– Ba nu, cucoanã, rãspunse unul dintre þã-rani; sã ierte cinstita faþa dumneavoastrã, daraista e un leneº care nu credem sã fi maiavând pereche în lume, ºi-l ducem la spân-zurãtoare, ca sã curãþim satul de-un trândav.– Alei! oameni buni, zise cucoana, înfio-rându-se, pãcat, sãrmanul, sã moarã ca uncâne, fãrã de lege! [...] A mânca la posmagiºi-a trãi ºi el pe lângã casa mea, cã doar ºtiucã nu m-a perde Dumnezeu pentr-o bu-cãþicã de pâne [...]

Cucoana nu intrã, aºadar, în dialog culeneºul; propunerea ei este transmisã celuiîn cauzã de cãtre sãteni („– I-auzi, mãi le-neºule, ce spune cucoana... hai, dã rãspuns

cucoanei, ori aºa, ori aºa, cã n-are vreme de stat la vorbã cunoi“), tot sãtenii fiind aceia caremediazã comunicarea dintre le-neº ºi generoasa strãinã („– Ce-azis... – Ia, întreabã, cã muiaþi-sposmagii?“).

Oamenii din Povestea unuiom leneº nu au nume, contânddoar condiþia lor, impusã orgo-lios ºi de-a dreptul violent. Per-sonajul rãmâne pe parcursulnaraþiunii un „om leneº“. Ape-lativul pe care i-l adreseazã cei-lalþi în momentul întâlnirii cugeneroasa cucoanã este „lene-ºule“. De altfel, dialogul dintrecucoanã ºi sãteni este semnifica-tiv ºi din perspectiva conturãriicondiþiei personajului în cauzã.Nu, el nu este un „om“, cumbãnuieºte strãina, ci un „leneº“,aºadar o prezenþã ce þine maidegrabã de ritmurile naturaluluidecât de universul uman. În nai-vitatea sa, cucoana se (mai) în-cãpãþâneazã totuºi sã-l conside-re pe leneº un om, singura luidiferenþiere de ceilalþi consti-tuind-o, dupã pãrerea ei, boala(„Se vede cã omul cel din car ebolnav, sãrmanul, ºi-l duceþi lavro doftoroaie, undeva, sã se

caute“). Nicidecum, dau sãteniitãios replica: cel din car nu este „om“, cio specie cu totul aparte, adicã „un leneº“.ªi totuºi, femeia nu dã înapoi aºa de uºorºi nu se lasã convinsã de spusele sãtenilor:„Pãcat, sãrmanul, sã moarã ca un câne, fãrãde lege“ (s.n.). Ea nu poate bãnui cã leneºuleste oricum în afara legii, implicit în afaraunei structuri moderne, þinând de altã vâr-stã, satul vizând activismul ºi relaþia defi-nitorie cu ceilalþi, cei care se revendicã dela aceastã organizare, fãcându-ºi un titlu denobleþe din a se numi „sãteni“.

Textul lui Ion Creangã lasã loc unei în-trebãri ce pune în luminã gesturile sãteni-lor, dar ºi semnificaþiile povestirii. Care estemotivul pentru care cei „vro doi“ din sat,hotãrâþi sã-l spânzure cu orice preþ pe leneº,par sã renunþe atât de uºor atunci cândcucoana le propune soluþia salvatoare?

La început gestul lor era motivat deideea de a nu-l lãsa pe leneº sã dea „pildãde lenevire ºi altora“. Aspectul era valabilînsã numai în sat, în satul lor, în universulînchis, cu norme rigide, prin a cãror respec-tare se pãstra condiþia de lume organizatã,care s-a delimitat de natural. Leneºul nu epedepsit deloc din punct de vedere moral.În oricare altã parte, fie ºi la casa cucoanei,el poate sã rãmânã mult ºi bine în condiþiade „nesimþitor“, fiindcã acolo este un altspaþiu, diferit, plasat dincolo de lumea lor.În universul satului din povestire, leneºulînsã nu are loc: dacã nu acceptã expulzarea,el trebuie obligatoriu sã moarã. Nu se maipoate întoarce oricum în sat, fiindcã marealui vinã constã în faptul cã el este un prin-cipiu dezorganizator, lenea lui fiind germe-nele de disoluþie ce ameninþã o lume care,prin acþiune, a dobândit orgoliul triumfuluiasupra naturalului. La care nu este delocdispusã sã renunþe.

�

Avangarda rusã

(Viktor ªklovski)

Scriu pe ºezute.Pentru a te aºeza, trebuie sã îndoi picioarele

în ge-nunchi ºi sã-þi înclini corpul înainte.Nu fiecare, ce e în stare sã se aºeze, poatesã ºi scrie.Se aºazã ºi în trãsura birjarului.De pe strada Pãtimirilor pânã la Arbat ãsta

ia o rublã.Clientul se supãrã.Boscorodesc ºi eu.Astãzi nu mai e clientul de altãdatã.Dar mergem mai departe.Eu sunt tare sentimental.Îmi place sã cãlãtoresc din motivulcã eu sunt chiar mai genial decât mine

însumi.Ador automobilele.Cel pedestru nu-i poate fi de tovarãº

automobilului.Apropo, despre pantaloni.Pantalonii nu trebuie sã aibã dungi.La fel ca pânza ecranului de cinema. În cinematografie nu scenaristul e

important sauregizorul, operatorul, actorii ºi nici

chiar mecanicul,ci – eu.Dvs. aþi mai putea sã mã-ntrebaþi ce ar fi

aia fabula?Fabula nu e subiect ºi subiectul nu e fabulã.Subiectul poate sã fie îngrãmãdit, desfãcut ºi reorientat.De altfel, o iau ºi eu altfel.La Murmansk toþi bãrbaþii poartã

pantaloni,deoarece fãrã pantaloni e destul de frig.Pentru ca sã ai pantaloni, trebuie sã ai bani.Banii îi elibereazã casierul.Prietenul meu Roma Jakobson* mi-a spus:– Dacã nu ar fi fost Platon Karataev**,eu aº fi scris despre tine, Vitiea.Tolstoi umbla desculþ. Desculþii lui Gorkise încleaºtã-n beregata subiectului.Editura de Stat se încleaºtã, rozãtor, în autori.Caii mãnâncã ovãz.Volga se varsã în Caspica Mare.Cam asta e.

*. Roman Jakobson (1896-1982) – exeget alavangardismului, unul din protagoniºtiiºcolii formaliste ºi stucturaliste.

**. Anton Karataev – personaj din romanul luiL. Tolstoi Rãzboi ºi pace; personaj pe carePierre Bezuhov îl percepea ca întruchipa-rea sui-generis a mujicului rus.

�

Traducere ºi antologie de

Montaj sentimentalAleksandr Arhanghelski

(1889-1938)

• Ion Creangã

6 • APOSTROF

Hai sã vorbim!

ADAM PUSLOJIC a fost decurând la Cluj cu cea

mai proaspãtã ispravã poe-ticeascã. ªi-a lansat la Târ-gul Gaudeamus trilogiaAsimetria durerii (3 vol.,Baia Mare: Editura Proe-ma, 2008 – 250, 240, res-pectiv 144 de pagini; ilus-traþii de Mircia Dumitrescu, portreteleautorului de M. G. Kani). Vlah din ValeaTimocului („sutã la sutã sârb ºi sutã la sutãvalah, adicã român“ sau „un pãmântean /minunat de obiºnuit / crescut cuminte / subo stea rãsãriteanã“), nãscut în 11 martie1941, a absolvit Facultatea de Filologie dinBelgrad. Debutul s-a întâmplat în 1967.Poezia sa a fost tradusã în 20 de limbi. Tra-ducãtorii sãi în limba românã au fost Ni-chita Stãnescu ºi Ioan Flora. La rândul sãu,a tradus poeþi români precum Nichita Stã-nescu, Marin Sorescu, George Bacovia,Lucian Blaga, Mihai Eminescu, TudorArghezi, Ion Barbu, Mircea Dinescu etc.,etc. Pentru români, el este prietenul poezieiromâne ºi prietenul lui Nichita Stãnescuºi al lui Marin Sorescu. Destinul sãu dubluºi uimitor de coerent în acelaºi timp e recu-noscut cu orgoliu ºi delicatã râdere de sine:„Tu mori pe drum, Adame, / dacã mai cãlã-toreºti / aºa, nebunule... aºa, atât de / ne-bun ca un nebun! Opreºte-te / mã, omule,salveazã-te! / Lasã la o parte, odatã... / toatãliteratura româneascã! / Lasã-te de Emines-cu, Blaga, Bacovia. / Uitã-i pe Barbu ºi Ar-ghezi, uitã-i. / Nu vezi cum dispari din cau-za lui Bogza / ºi tot te micºorezi, acum,de la Naum? / Ce-ai tu cu Urmuz ºi Cara-giale! / ªi ce dacã este pe lume Oda / înmetru antic ºi Rugãciunea / unui dac, Poartasãrutului / ºi Coloana infinitã? // Lasã-te detoþi, lasã-te de tot. / Vinã, mã, acasã, omulesãlbatic. / Nemernicule, muritorule! / Mãla-iul mã-tii, auzi! / Dar, crede-mã, vei muri /aºa, pe drumuri trãind. / Tot la masa cuhârtie / ºi de munca de tradus. Viaþa ta /atunci, adevãratã, unde-i?“

Scrie poezie în limba sârbã (mai multde 25 de volume) ºi în limba românã (alte

vreo 10 volume). Biografia sa îl înregistrea-zã ca fondator al ºcolii literare Clocotrism,miºcare de avangardã literarã iniþiatã laBelgrad în anii ’70 ºi pãstratã în fundalultuturor gesturilor sale culturale, cu accentpe autenticitate, pe spectacol, pe necon-venþional sau, mai degrabã, pe un conven-þional cultivat cu bunã ºtiinþã, ca ingredi-ent de solemnitate miticã. Are ºi rãspunderipublice (secretar general al Uniunii Scriito-rilor din Iugoslavia, primul preºedinte alAsociaþiei de Creaþie ºi Prietenie FrãþiaSârbo-Românã din Belgrad). Este membrude onoare al Academiei Române ºi mem-bru al Uniunii Scriitorilor din România.Rolurile, oricât de înalte, nu-l incomo-deazã, pãstreazã în toate aceeaºi costuma-þie ºi propovãduieºte neobosit aceeaºi filo-sofie a fraternitãþii fãrã graniþe din spaþiulliteraturii.

Vãzut de Nichita Stãnescu, în 1971, ca

un lungan pletos ºi cu favoriþi, cu o fruntefrumos curbatã ºi cu un nas acvilin, cu sufletca o pelerinã neagrã fluturând pe umeriischeletici, de adolescent crescut peste noap-te cu încã un metru, cu o vorbire tunãtoareºi timidã, metaforicã ºi pasionatã [...] fla-grant romantic în gesticulaþie [...] fantas-magoric încã ºi mai sentimental,

Adam Puslojic este un personaj, o apariþie,o fãpturã de ºocantã expresivitate, imposi-bil de trecut cu vederea ori de uitat. EugenSimion vorbeºte, descriindu-l, despre un„amestec de asprime þãrãneascã ºi luminãmisticã“. Fantast ºi boem, mulcomit în vre-mea din urmã, Adam Puslojic este un ne-guþãtor ambulant de poezie ºi un construc-tor de apartenenþã în numele aceleiaºipoezii.

Pentru Adam Puslojic, poezia este mo-dus vivendi ºi ars moriendi. „Un poet adevã-rat este: un om simplu, un spirit complicat,un fantezist mortal. ªi uneori, poate, unnemuritor“, spunea într-un interviu cu Iolanda Malamen. Citindu-i versurile ºi as-cultându-i mãrturisirile, descoperi de îndatão sfâºietoare spaimã de moarte ºi, comple-mentar, o încredere înduioºãtoare în capa-citatea poeziei de a o þine în frâu: „Tragediavieþii îmi pune douã puncte ºi atunci tre-buie sã rostesc ceva. ªi volumele mele, saupoemele mele, sunt un rãspuns la viaþã“.Cãlãtor „metaforal“ („... Aici am venit o

singurã datã / ªi am rãmas de o sutã de ori!/ Luptându-mã cu plecarea din mine / Amînvãþat toate lecþiile despre cerc / În afarãde una singurã... / Cercul / Unde / Înce-pe?“), adicã unul care apeleazã la metaforãca la un mijloc de a purta fiinþa în pelerinajla fraþi (toþi poeþii întâlniþi în drumurilesale sunt fraþii sãi ºi alcãtuiesc/þes împreu-nã o confrerie cumva salvatoare), AdamPuslojic nu are stare: „Foarte mult / dorescsã trãiesc // pretutindeni // nu ºi nu / într-unsingur punct // din care / de obicei nu pot/ sã vãd mai mult // de o singurã datã / deo singurã stea“. A trãi pretutindeni cu ver-sul tovar㺠de drum e totuna cu a trãi maimulte vieþi, a trãi viaþa ca nesfârºitã comu-niune cu semenii, alãturi de ei, convieþuindîn sensul cel mai adânc, asumându-le gene-ros ºi difuz viaþa („Ci, poetul e neam cucine?“) ca surplus de viaþã. ªi ca moarteamânatã: „scrisul meu / este sicriul meu, nu/ altceva [...] scriu / un sicriu, un nou sicriu“.

Poezia, ca mijloc de stabilire a contac-tului uman, e ºi comunicare/comuniune cuceilalþi, e ºi expresie, dar nu aceasta din ur-mã primeazã, ba, de la un punct, pare chiarindiferentã. „De fapt, într-un fel, tot ce amscris a fost o dedicaþie fraþilor mei NichitaStãnescu, Marin Sorescu, Ioan Flora, IoanStratan, Virgil Mazilescu. Sunt doar câtevanume de poeþi iluºtri cu care eu m-am hrã-nit sufleteºte“, spune într-un interviu. Im-portantã este rostirea incantatorie, chiarmurmuratã ºi uitându-ºi sensurile diurne:„când cântãm / cu toþii la masã / iar scri-sul nostru / merge ºi singur mai departe...“Poemele sunt închinãri la oameni ºi la lo-curi, inscripþii, repere, urme ale trecerii.Singurãtatea, tãcerea, moartea, plânsul suntrelansatorii predilecþi ai versurilor-descân-tec. Hai sã vorbim e chemarea repetatã ºiultimã. Poemul intrã în vorbã, o provoacã,pretinde rãspunsuri ºi recunoaºteri. Temelepot fi minore, dar nu ºi lipsite de impor-tanþã, cãci Adam Puslojic se tutuieºte cu totce e viu: „Pe neaºteptate / stau ºi eu / aicila coadã – / ce se mai vinde, fraþilor? //moartea se vinde / se vinde ieftin / de tot/ aproape gratis // fugi dracului / iarãºi mãminþi / iarãºi ºi iarãºi / ca pe un smintit //eu de aici / unde stau cuminte / la rând vãddoar / câteva bucãþi de vid // ºi-un kilogram/ de mãlai de la Cobiºniþa / adus aici pe cal/ sau pe mãgar“ (Pe neaºteptate stau la coa-dã), sau tulburãtor metafizice: „Atunci ceDumnezeu mã naºte?“; „Unde te-ai ascuns,frate?“

Trilogia de la Proema e alcãtuitã din car-tea Dupã primul plâns, o selecþie din pri-mele patru volume ale poetului: Plâng, nuplâng, Adaos, Versuri din mers, Trimitor lavise; cartea a doua, Cânt posibil, cu cicluri-le Tãcere lustruitã (dedicat lui Brâncuºi),Muritori, ce-i cu voi ºi Hai sã vorbim; car-tea a treia, Trecerea surâsului, cu ciclurileinedite Poeme bãtute-n cuie ºi Dormitorul dinlacustre. În loc de încheiere, câteva strofeemblematice: „Stau pe gânduri ca pe o cru-ce / de aer ºi gheaþã, fãrã cuie / ºi aproapeliber ca un popor / nemiºcat încã de la naº-tere / care mereu viseazã sã ajungã / unde-va departe, cu lauri pe suflet / ºi încoronatcu istoria locului sfânt / unde s-au nãscuttoþi strãbunii...“; „Brusc începe / sã cânteºi cântã / o noapte bunã ºi o / viaþã întrea-gã. // E destul? / Nu!“; „În gurã mai portuneori / ºi câteva cuvinte amare / de adevã-ruri uitate de viaþã“; „Hai sã vorbim!“

�

Cãrþi primite la redacþie

• Anca Mãniuþiu,Spectacolul morþii în teatrullui Michel de Ghelderode,Cluj-Napoca: Casa Cãrþii deªtiinþã, 2007.

• Samuel Beckett, Teatru, ediþie îngrijitã,cuvânt-înainte, traducere ºi note de Anca Mãniuþiu,Bucureºti: FundaþiaCulturalã „Camil Petrescu“,prin Editura Cheiron, 2007.

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 7

Mâna. Alta

Mâna mea e o tresãrire de timp într-un þinut de carne,o prisosire prin care trupul nu curge,ci se sparge, ceaþã veche mâzgãlindu-mi atingerile,vãrsându-mã depãrtãrilor,dizolvând zidurile în uºi.

Am strãbãtut oameni ºi ochii mi-au fostmuþi ca de peºte,am scuturat imagini ºi elem-au acoperit cu pãmânt,am pus deoparte anii ºi-au fost vremuri ce mi-au umflat mâinile.Le-am aºteptat sã scadã ascunsºoptindu-le poveºti catifelate-n hainepe care n-au simþit putere sã le îmbraceºi cãþei ºchiopi cu genunchi înnodaþile-au pãtruns palmelecu miºcãri închipuite ºi vâscoaseºi mi-am spus cã le-am pierdut pentru totdeauna,antemergãtori ai mei în moarte. Am visat mâine rupte ºi chinuri de-a alege una.Am trãit împrãºtiind; în ochi cu forþe mici semenii mei peºti,unºi de viaþã,s-au deschis mai mult cãtre apã.

Mâna, alta, mi-a strãpuns mintea m-a retras ca pe copil bleg din nisipuri,matern eºuatã obligându-mã scrisãºi eu fãrã mâini, ceaþã în tinereþi largiînecându-mi urmele ºi ceilalþi un rãu ca de mareameþiþi de mâini multe în care se înmulþeau peºtiºi, tot eu, spãrgându-mi trupul în mânã. Alta.

Aproape scrisoare

There’s a house with no door and I’m living there(House with no door, Van der Graaf Generator)

Sã vii, ziua e tot aici, albã ºi umflatã de ea însãºi, cu picioare scurte de omidã strãbate casa ºi lasã din sine în neºtire prin toate colþurile firimituri pâsloase care însãdacã îþi apropii urechea poartã sunete minuscule de lucruri ce

se spargfãrã sã se împrãºtie, locuind în spãrturã ca într-o casã invizibilãrepetându-se, subþiindu-se, ne-chip fericit în foamea sa cam aºa ca puii posaci cãrora le injectam penele cu zbor cules

din viseºi carnea le creºtea densã, iar moartea li se întâmpla din

preadospirea acesteiaºi-n noi înþelegerea cum zborurile adevãrate sunt întotdeauna

invers,dupã praguri ce le mascheazã în reliefuri plate, adaptându-le

nimicului, dar acum pânã ºi amintirile îmi îngraºã malign frica, se deschid

pânã trosnesc,

iar legãturile ies din ele însele ºi se fac ranã,ºi tu ºtii cã e aceeaºi zi eclozând peste trecutul nostru ca peste un

cuibar, aderând la fiinþa sa prin naºteri curate, uºoare, de pui. Sã vii, ziua dureazã de mult timp, am lãsat deoparte somnul ca

pe lucru inutil, pleoapele s-au stricat apoi ceilalþi ºi le-au tãiat, pieliþe inutile, cãci ziua s-a depus ºi înãuntrul lor,iar aici vorbim din ce în ce mai mult despre grãdini, ºosele, ieºiri,ne desenãm unii altora uºi ºi ne jucãm de-a ele, forþãm trupul blocat în sine însuºi, privirea se sfâºie crestând în

carne geamuricare se sting aproape lumânãri.

Nu vii, ziua e tot aici, îi spuneam mamã ºi ne aºeza cuvintele pretutindeni,

le scotea din noi ca pe mãsele inutile ºi amestecate unele cu altele iscau praf de fiinþã, liber cum atunci când erau vremuriplãcinte în aer, fãrã trup, emanaþii înºelând uºile, cum n-am reuºit noi de când s-a adãpostit ea în casã, fiind câine alb ºi transparent, dar de fapt devenindu-l perfid,

insinuant ºi nu veþi mai muri niciodatã, dar pentru asta nici nu puteþi

rãmâne, cãci nu mã pot eu înmulþi din mine câtã murire se va scurge din voi la picioarele retezate ale timpului ce urma sã vinãdar eu n-am putut sã întineresc cum au reuºit ei, despuindu-se de riduri, de piele, de carne,ajungând miezuri explodate în puzderie de fapte trecuteprin care m-am vãzut ºi eu un... timp, pânã ce s-au îngropat

fericit în ele,din gândul meu stors au cãzut amintirile ca fructe coapteºi aº fi vrut sã plec în toate sau doar într-una,le-am forþat cu gândul ºi cu picioarele, am spart vreo douã ºi am avut senzaþii de-a fi omorât pui,iar acum, singur. Mã strigi, dar eu nu pot rãspunde oriºicuiam clei în vorbe ºi gesturile mi se sinucid opace,nu le vãd desfãcându-se, dezarticulându-se, iar oglinzile sunt miºcãtoare,paturi moi în care poþi dormi cu ochii deschiºi înspre nimic, mãri de cioburi în care plutesc ei, fructe trecute resuscitate în

bibelouri mincinoase.Ziua a cuprins întreaga casã cum o zãpadã prelungindu-se din

prima amintireºi mintea mea se topeºteºi tu n-ai spart limbajul ca sã ajungi la mine,ºi absenþa ta a copilãrit uºileºi-acum se deschid pentru ºoareci,iar eu nu cunosc pe nimeni care sã mã alungeascã dincolo de aceastã zi ce mã îndeamnã sã mor înapoi.

�

Poeme de ADRIANA TEODORESCU

SUNT RARISIME cãrþile decriticã, teorie sau istorie

literarã care conving atâtprin profesionalismul de-monstraþiei, cât ºi prin entu-ziasmul vãdit al autoruluifaþã de subiect. De aceea,când se ivesc, ele trebuie sa-lutate pe douã voci: una din public, admi-rativ-emotivã, marcatã de plãcerea nudã alecturii, iar alta din fotoliul critic, herme-neutic-evaluativã, sã spunem, atentã la efi-cacitatea argumentului. O astfel de carteeste Gândirea romanului, ultimul volum allui Toma Pavel (trad. din francezã deMihaela Mancaº dupã ediþia originalã din2003, Bucureºti: Humanitas, 2008), dedi-cat în egalã mãsurã atât unei istorii com-parate a romanului, cât ºi unei teorii a aces-tuia (aº spune „unei filosofii a romanului”dacã nu m-aº teme de complicarea proble-maticii acestei cronici dincolo de atribuþii-le ei revuistice). Dacã este sã privim carteaîntr-o bibliografie de autor, ea trebuie pusãîn legãturã atât cu precizia conceptualã ºi cudeliciile formale din Lumi ficþionale, cartecare l-a consacrat pe Toma Pavel printrecampionii ficþionalismului, cu exerciþiulmetacritic din Mirajul lingvistic, cât ºi curevenirea la o anumitã imanenþã a lecturii,precum aceea din Arta îndepãrtãrii. Gândi-rea romanului are atât un proiect critic (rea-bilitarea unor forme romaneºti ºi o reaºezarecorespunzãtoare a istoriei lor), cât ºi unulestetic, explicitat de autor în primele rân-duri: „îºi are originea în dezacordul dintregusturile mele literare ºi prejudecãþile pri-vind istoria romanului“.

Teza demonstraþiei este majorã, mai alescã prea puþine lucrãri de istorie a genurilorîºi mai propun astãzi redefiniri conceptual-paradigmatice, majoritatea rezumându-se laexpuneri consecutive de noi analize, celmult completate de categorisiri discutabile.În schimb, cartea de faþã semnaleazã fap-tul cã istoria receptãrii „moderne“ a roma-nului cade în ceea ce aº numi, rezumân-du-l pe Toma Pavel cu propria-mi sintagmã,eroarea realistã. Aceasta se contureazã în uti-lizarea preceptelor realiste ca pat procustiande evaluare a performanþelor romaneºti: cucât mai mult „adevãr“, cu atât mai mult ro-man, pare sã spunã istoria criticã a roma-nului modern, care respinge „schematismulconsiderat pueril al romanelor premoder-ne“. Or, Toma Pavel este convins aici cã avemde a face, în romanele premoderne, doar cuo altã formã de adevãr, respectiv cu adevãrulidealului. De aceea, în viziunea sa, istoriaromanului, „departe de a putea fi redusã la oluptã între adevãrul triumfãtor ºi minciunaînfrântã“, se întemeiazã, ca „istorie a unei

dezbateri morale“, pe „dialogul secular din-tre reprezentarea idealizatã a fiinþei umane ºicea a dificultãþii de a ne mãsura cu acestideal“. De aici decurge, hegelian, o nouã pro-punere de receptare istoricã a romanului, alcãrei scop subiacent este reabilitarea idea-lizãrii romaneºti, prin reîncorporarea ei în-tr-o paradigmã a „adevãrului“ în care „per-sistenþa trecutului“ redevine evidentã.

Toma Pavel are darul de convinge nunumai prin coerenþa argumentelor, ci ºi prinmaniera contaminant entuziastã de a reveniasupra unor lecturi supracanonizate sau, du-pã caz, aruncate în desuetudine tocmai de„memoria voluntarã ºi selectivã care, în di-verse epoci, a servit nevoile polemice alenoilor curente“. Analizele sale încep de laromanul elenistic (Etiopicele lui Heliodor),unde zeii din epopei se retrag pentru a faceloc divinitãþii unice, dar mai ales umanului,unde înrãdãcinãrile în familie ºi în cetate, cucare ne obiºnuise tragedia, îºi pierd relevanþaîn favoarea unui element precum interiori-tatea (contemplatã deocamdatã în embri-on). Alãturi de romanul elenistic, categoria„romanului idealist premodern“ este com-pletatã de romanul cavaleresc ºi de cel pasto-ral, toate trei acuzate istoric cã „deformeazãimaginea lumii“. Scoaterea de sub acuzã, cuajutorul semnalãrii aderenþei la ideal, nu areloc numai în analizele dedicate fiecãruia înparte, ci ºi în deschiderea pãrþii dedicate ro-manului modern cu o analizã a lui DonQuijote, polemicã în raport cu receptareaistoricã. Cât despre romanele „reabilitate“,probabil cã exemplul cel mai bun este acelaal Principesei de Clèves, operã pe care Pavel oelibereazã, numind-o „cel mai frumos ro-man scurt din literatura francezã“, atât depretenþiile unei istorii care o face responsa-bilã de înmormântarea „erei triste a neve-rosimilitãþii“, cât ºi de antipatia unei recep-tãri neatente la felul în care romanulvorbeºte despre intervenþia temporalitãþii ºia dezintegrãrii interioare în raportul indi-vid-ideal. Indiferent de obiect, structuraanalizelor punctuale este asemãnãtoare.Observaþia începe de sus, dintr-un punct decontemplaþie antropologicã, mitologicã, fi-losoficã ori mãcar istoricã, coboarã prin sta-bilirea unor comparaþii necesare între rãs-punsurile diferite generate de un singurobiect (precum acelea de care are parte, înexemplul de mai sus, raportul uman-divinsau raportul exterior-interior în epopee, tra-gedie ºi, în final, în romanul elenistic). Ul-terior ea se apropie microscopic de detalii-le textului. În acest punct, analiza devinepurã recitire hedonistã a romanului, pentruca imediat sã facã loc – la acest nivel ima-

nent – ochiului critic, disociant, categori-zant, cãruia îi acordã ultimul verdict.

În ultimele pãrþi ale studiului, dedicateromanului modernist, în discuþie intervineun revelator suplimentar: intelectualismulsau, la rigoare, estetismul. Romanul se-colului XX aduce în scenã, pe lângã ex-perimentalismul estetic, plãcerea jocului intelectualist, a intervenþiei eseistice, a repre-zentãrii „unei psyche în stare brutã ºi a ciu-dãþeniei lumii“. Din aceastã perspectivã suntcitiþi Joyce, Mann, Musil, Woolf, Borges,Calvino, Faulkner, Eco etc., fãrã ca autorulsã-ºi piardã interesul faþã de „opþiunea acce-sibilitãþii“. Romanul modernist, preocupatde „a dezvãlui cititorului poezia enigmaticãa lumii ºi strãlucirea multiformã a subiec-tivitãþii“, îi pretinde cititorului „o rãbdareºi o calitate a atenþiei ieºite din comun“, „oabnegaþie nesfârºitã“: „ca sã abordeze aces-te opere, prezentate drept culmea nedepã-ºitã a spiritului creator, publicul trebuie sãaibã o nesfârºitã umilinþã, cãci i se cere sãînþeleagã incomprehensibilul ºi sã simtã oadmiraþie adâncã pentru ceea ce, la primavedere, pare insipid, pocit ºi fastidios“. Dinacest motiv, atenþia lui Toma Pavel se împar-te echitabil între capodoperele modernis-mului ºi romanele cu succes de public, pebaza observaþiei (reiterate) cã romanul as-pirã în primã idee sã placã ºi sã fie citit.

Una dintre puþinele aserþiuni ale cãrþiidespre romanul ultimelor decenii (cu o is-torie prea recentã pentru standardele derigoare ale autorului) vizeazã tocmai per-petuarea formulelor romaneºti accesibileodatã cu reafirmarea „vocaþiei internaþiona-le“ a romanului, respectiv cu noua apleca-re a romanului asupra „dezorientãrii euluidesprins de un mediu perceput ca insesiza-bil“. Chiar în aceastã orientare postmodernãa romanului, Pavel citeºte o revenire la tra-diþia elenisticã, a romanului în care eroulvirtuos nu poate evolua decât în definiti-vã rupturã faþã de contingenþa lumii pã-mânteºti.

�

(Continuare în numãrul viitor)

8 • APOSTROF

Întoarcerea la roman

(I)

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 9

apocrifa lui ferapont

haide tu cu noi la hetairaocnaº fãrã vocaþie vino sã vezi secretele ºi rafinamentele peticului de carne ombilicalcum mi-o fi destinulpoate omphalos nu e cum credeamo ridicãturã de pãmântun ziguratpiscul dorinþei ne aºternem pe burtã ºi ascultãmpe linia orizontului nu trece nicio antilopã ºi totuºi doamne ceva mi-a strivit încãlþãrile talpagenunchii mei s-au risipit pulpele îmi sunt plate ºi s-au contopit cu siliciuldoamne miºcã-mi mãcar coapselediafragma ce-mi pune impozit pe aerumerii catargeleunde mã mai aflu dacã pricãjitul acesta pus la uscat pe oasele fãrâmicioasem-a pãrãsitnu sunt dintre aceia refugiaþi cu totul în capul lorlipsit de reazem omphalos ce sorbire ai simte cine poate eu mã rãsfir

vine peste mine rotocolul desfãºurat al soareluiapoi gãlbejita în formã de corn în foiþã de aurdar asupra mea nu au nicio putereniciunaascult de alt dumnezeu decât natura cea cu rochii încreþitelocurile prin care îmi port cerbicia au o geometrie ce nu se predã la ºcoalãteologii se mirã ce rezistent poate fi un asemenea lucru lipsit de curburã ferapont ferapont þipã glasul din întunericiar între timp cartierele de blocuri se prãbuºesc într-o veche orizontalã cu gust de griuri ºi sârmã ruginitãeu sunt ferapont mã aplec eu sã ridic mãnuºadar între timp s-a închis la spital neonul arde fãrã concesii carnea doctorilor ºi apacienþilorultimii beþivi ticsesc trotuarul într-un bãnuþ expirat se înghesuie toatã vraja lumiiei bine, dadupã caz voi renaºte sau nu în dimineaþa urmãtoareîntre trusa de unghii a margaretei ºi acul ce þine laolaltã zdrenþele utopiei zilnice mã înghesui la coada cãderilor sã nu pierd rândulcãldura urcã din noi cãtre înalt

ºi iar se tropãie pe deasupra noastrãde parcã ar fi uitat sã ne punã leselehamurile

atâta mai spun ºi plec

saulasã

nici zodiile nu cer asemenea lucrudarmite tudrumul s-a înveºmântat în colbprofetul se aºterne sub picioarele talepraful îºi încinge particulele în crepusculastfel aventura devine o descriere neinspiratãprevizibilã ca o conservã uitatã deschisãcad capete în nepal în alte paradigme se fumegã ºuncã la foc scãzut aici carnea ºi oasele se transformã doar în terciîn piele argãsitã ºi clei urât mirositorai putea fi o vopsitorie ambulantã locul unde martiriul câinilor abandonaþi devine condiþie a igienei þi se scufundã definitiv basarabia iar în barbã acarienii au aprins focuri de tabãrã invizibilevor fi având ºi ei îngerii lorpurtãtorii de absolut„nu vrei tu sã vii cu mine, piticule?“ întreabã mãtuºa în direcþia lui priap apoi se scufundã într-o altã epocãprintre zepelinuri ºi forme opulente am rãsfoit ºi pagina astaºi nici funinginea nu mã înspãimântãºtiþieu am rãu de alcool ºi alergia mea la zãpadã cedeazã puþin vara iubesc spaþiile dintre fracturiunde osul creºte miraculoschiar mai tare ca la început ºi am picã pe elefanþitrefle ºi promisiunile oraculare

�

(17 septembrie 2005)

Poem de

10 • APOSTROF

ACUM CÂTEVA zile, când am aflat de sfâr-ºitul lui Alain, nu mi-a venit sã cred.

ªtiam cã era suferind, speram însã cã vamai dura ani ºi ani ºi cã avea sã mai poatãlucra. Un comunicat profesionist al uneiagenþii de ºtiri a fãcut, de altfel, cunoscu-te câteva informaþii exacte, destul de cu-prinzãtoare, dupã care toate au continuatsã curgã de parcã nimic nu s-ar fi întâm-plat. Am simþit atunci nevoia de a încercasã scriu, sã fac pentru prietenul meu Alainºi pentru cei care i-au stat aproape ceva maimult decât atât, alegând – pentru moment– sã încerc o evocare a omului extraordinarcare a fost Alain ºi a incredibilei poveºti afamiliei Herskovits*.

Cãci Alain împrumutase doar, ca nom deguerre, numele de familie (Paruit) al mameisale. Nãscut la Braºov, tatãl sãu, EndreHerskovits, era un comunist convins; a stu-diat medicina la Paris, unde va rãmâne încalitate de cancerolog la Institutul Curie;dupã o vreme, se cãsãtoreºte cu o catolicãfranþuzoaicã, ce aduce pe lume patru copii:Alain, Jean, Gérard ºi Françoise/ Jac-queline. Începutul Rãzboiului al Doilea îlgãseºte pe medicul Herskovits în LegiuneaStrãinã, mai apoi luând parte activã la Re-zistenþã. Participarea sa la debarcarea de laNarvic îi va aduce La Croix de guerre. Dupã1944 continuã sã activeze ca militant co-munist, rãspunzând pe linie de partid despionii comuniºti pe care românii îi infil-trau deja în Franþa dupã 1945. În cele dinurmã, este arestat ºi expediat în România,aducând cu acest prilej – ºi în þara noastrã– radiul. Îl va urma în scurtã vreme toatãfamilia.

La fel ca în cazul atâtor altor comuniºtidin Est care au fost urmãriþi, închiºi ºi chiarexecutaþi ca trãdãtori pentru a fi activat înOccident sau a fi luptat în Spania, docto-rul Herskovits devine suspect, este urmãritºi, finalmente, tras pe linie moartã. Cei pa-tru copii, nãscuþi în Franþa, învaþã româ-neºte perfect, în vreme ce mama – în urmaexperienþelor prilejuite de trecerea la româ-neºte ºi adaptarea la obiceiurile pãmântului– se încumetã sã traducã Ultima noapte dedragoste, prima noapte de rãzboi ºi scrie ofoarte interesantã/ingenioasã gramaticã ro-mâneascã, din pãcate pierdutã. La Bucu-reºti, pe strada Belgrad, pivniþa casei în carelocuieºte familia Herskovits se transformã,încetul cu încetul, într-un „atelier“ under-ground avant la lettre, unde pot fi întâlniþipoetul (pe atunci) Þepeneag, Vintilã Ivãn-ceanu, pictorii ªerban Epure ºi H. Bernea,precum ºi – din câte se zice – ciudatul careera încã de pe atunci Gelu Voican.

Alain are, ºi el, convingeri comuniste,însã – de la un timp – nu se mai prea îm-pacã cu deformãrile doctrinare sau cu apli-carea în practicã a preceptelor sacrosanc-te. Urmeazã liceul, apoi, din lene, „intrã“fãrã probleme la Francezã; începe sã lucre-ze ca traducãtor-simultan la diverse con-grese ºi colocvii, precum ºi, împreunã cutatãl sãu ºi cu Gérard, la emisiunile pen-

tru strãinãtate (în limba francezã) de laRadio România. În aceeaºi perioadã, îºiîncearcã puterile traducând din MarinSorescu, Ilie Constantin sau Bãieºu.Trãieºte o experienþã ieºitã din comun încalitate de interpret al lui Dej ºi ChivuStoica, când îl va cunoaºte îndeaproape ºipe – tânãrul pe-atunci – Ceauºescu.

La vârsta de treizeci de ani, dupã sugru-marea Primãverii de la Praga ºi dupã ce i senaºte primul copil, convins cã nu are voiesã-l lase sã creascã într-o þarã comunistã,Alain – însoþit de familie – ajunge în Fran-þa; este tot mai puþin încrezãtor în idealu-rile „neîntinate“ al comunismului, întrucâtcontactul nemijlocit cu implementarea siste-mului în viaþa de zi cu zi începuse sã-i deade bãnuit, stârnindu-i îndoieli din ce în cemai serioase. O vreme lucreazã într-o librã-rie. Îl reîntâlneºte pe Þepeneag, aflat încãutarea unui traducãtor al textelor sale,ºi se apucã de lucru; aflã cã Gallimard um-blã dupã un traducãtor pentru cartea luiPaul Goma, Ostinato, ºi iatã cã o intervenþieabsolut întâmplãtoare a lui Cioran face caGallimard sã i se adreseze lui Alain, a cãruitraducere va avea mare succes. Dupã acestepisod, Alain opteazã pentru statutul detraducãtor profesionist, renunþã la slujbã ºi– încetul cu încetul, muncind din greu –devine un adevãrat ambasador al literaturiiromâne. Concomitent însã, timp de aproa-pe 17 ani, traducãtorul lucreazã, alãturi deVirgil Ierunca ºi Monica Lovinescu, în stu-dioul de la Paris al „Europei Libere“, underedacteazã unele cronici, reportaje, artico-le, fiind însã, cel mai adesea, glasul incon-fundabil care – în cadrul faimoaselor Tezeºi antiteze la Paris sau al splendidei Poveºti avorbei – citea textele monicilor.

*

D INCOLO DE lista impresionantã a româ-nilor traduºi de un mare scriitor într-o

francezã impecabilã, un aspect mai puþincunoscut al vieþii/activitãþii de traducãtor alui Alain Paruit stã în prietenia care îl valega de victimele sale, însã cu osebire deCioran ºi Eliade. Apropierea de labora-toarele intime ale acestor monºtri sacri i-aprilejuit unele observaþii surprinzãtoare,deosebit de interesante ºi – de ce nu? – cu-rajoase. Într-un interviu recent din coti-dianul Libération putem astfel citi:

În lucrãrile sale de tinereþe, Cioran scria cupicioarele, aruncând cuvintele ºi ideile pehârtie cum îi veneau. Dacã era comprehen-sibil, cu atât mai bine, dar ºi cu atât mai rãu.El ºi prietenul sãu Mircea Eliade în specialscriau într-o românã proastã, ceea ce le ºireproºa Eugène Ionesco. În schimb, de cumfoloseau franceza, care era în România limbaculturii ºi a elitei, erau atenþi sã se exprimecu cea mai mare limpezime, ceea ce le trans-forma cu totul maniera de a scrie.

În continuare, Alain precizeazã: „Începu-sem sã traduc «Breviarul învinºilor» ºi îi

citeam [lui Cioran] anumite fraze care erau,o recunoºtea el însuºi, complet incom-prehensibile în original. Îmi spunea sã lescot. De aceea traducerea mea a devenitoriginalul pe baza cãruia se fac traduceri înalte limbi“, precizeazã Paruit, care însã nua procedat la fel în cazul Schimbãrii la faþãa României; cãci „trebuia sã respect fidelºi litera, ºi spiritul originalului“, susþine tra-ducãtorul, care pledeazã pentru o recon-textualizare – „cartea trebuie plasatã în con-textul unei epoci de urã ºi de nebunie“ –,atenþionând totodatã cã textul e importantpentru a înþelege ce a devenit apoi Cioran,motivaþia scepticismului sãu ºi a respinge-rii oricãrei ideologii. Pe de altã parte, spuneParuit, în De la France – scrisã în românã,în 1941, pe teritoriul Hexagonului – sevede „Cioranul de dupã. Frazele lui poartãînsemnele francezei, iar lui Eliade i seîntâmplã acelaºi lucru odatã stabilit înFranþa“.

Cioran era complet incapabil sã îºi traducãpropriile opere. Cuvintele româneºti îi vor-beau într-atât încât nu gãsea echivalente înfrancezã. Dar nu e singurul, nici pe depar-te. Un scriitor veritabil nu poate niciodatãsã traducã una dintre propriile cãrþi, chiardacã stãpâneºte perfect o altã limbã. Ar scrieo altã carte

ºi, în sfârºit: „Cioranul român este opusulCioranului francez pe care îl cunoaºtem“,conchide Alain Paruit.

Ar mai fi multe de spus despre lucidi-tatea ºi implicarea traducãtorului în miste-rul textului ºi al scriiturii celor cãrora li sededica cu trup ºi suflet, aºa cum ar fi tre-buit sã amintesc de remarcabila luare depoziþie în „afacerea Laignel-Lavastine“, fãrãa uita de tentativele sale (discrete ºi preapuþin cunoscute) de a scrie literaturã... pu-rã**. Chiar dacã munca ºi eforturile sale aufost recunoscute ºi încoronate cândva cuun important premiu ce se acordã traducã-torilor consacraþi, ne revine cu siguranþãnouã, românilor, misiunea de a lua legã-tura cu Odile Serre sau cu Françoise Agra-tina pentru a strânge cele mai semnificati-ve scrieri ºi însemnãri rãmase de la cel carea fost Alain Paruit ºi a le pune în circulaþiesub forma unui volum omagial de sinestãtãtor. Este, în momentul de faþã, o dato-rie de onoare pe care o avem faþã de celcare a fost un neîntrecut ambasador al lite-raturii române.

�

Note*. Am folosit în aceastã evocare unele date

cuprinse în interviul luat lui Alain Paruit decãtre Gabriela Adameºteanu ºi publicat înanul 2002 în revista 22.

**. Alain a scris, încã din România, în francezã,romanul Asile, o politik-fiction a totalita-rismului comunist, care urma sã fie publi-cat în Franþa dacã autorul ar fi acceptatmodificãrile cerute de editor.

In memoriam ALAIN PARUIT

La moartea lui ALAIN

D O S A R

D O S A R

DespãrþireaL A ÎNCEPUTUL lui octombrie 2008, Matei

ºi Adriana au venit la Paris, într-un voiajde câteva sãptãmâni. Matei se ºtia bolnav.Dar prima chimioterapie reuºise dincolo deorice speranþe. Nu mai avea niciun simp-tom care ar fi putut sã-l îngrijoreze. Ade-vãrat, slãbise puþin, dar nu-i venea rãu. Defapt, nu-l mai vãzusem de foarte multã vre-me atât de destins. Zâmbetul lui fermecã-tor, câteodatã umbrit de o ezitare, vioiciu-nea intelectualã erau prezente. Cu toateastea, era lucid asupra perspectivei oferitede viitor. La ultimul control, doctorul îispusese, folosind un limbaj de voyant: temai vãd în 2009, dar, drept sã-þi spun, în2010 nu te mai vãd. Spunea lucrurile asteafoarte liniºtit, liniºte pe care mi-o comu-nica ºi mie, sprijiniþi fiind amândoi de Adriana, a cãrei prezenþã blândã ºi puter-nicã ne fãcea ºi mai tari.

Ei veneau din America, iar eu din Elve-þia. Cu generozitate, mã invitaserã în micul,elegantul hotel unde trãseserã ºi ei, pe Ruedes Écoles, lângã Collège de France. Pe fe-reastrã puteai zãri cupola Panteonului, caun asteroid apropiat de Terra. Nu mai fuse-sem de mult în cartier, care mi s-a pãrutciudat de liniºtit, altfel decât îmi apãruse în1968 ºi în anii urmãtori (cu o circulaþienebunã, înfrigurat ºi încãlzit de neînceta-tele manifestaþii studenþeºti). Iniþiativa pri-mãriei de-a pune la dispoziþia parizienilorbiciclete pe care le puteai lua ºi lãsa apoi înstaþii special amenajate pãrea a da roade.Din când în când, ca o pasãre care ateri-zeazã într-un scurt fâºâit, o gospodinã cucoºul de piaþã sau un universitar cu o legã-turã de cãrþi pe portbagaj îºi opreau silen-þiosul vehicul cu douã roþi legându-l în par-care, intrau în imobilele alãturate. Peste totmirosea a curat.

Seara am mers pe Rue de l’AncienneComédie, aproape de colþul cu St. Ger-main, la Le Procope, cel mai vechi café-res-taurant din Paris, unde au bãut cafea lumi-niºtii, enciclopediºtii. Decorul e în tonuricalde, o combinaþie de rococo cu stil pom-peian, cu portretele unor mari clienþi, pre-cum Voltaire, Diderot ºi Georges Sand. Caprin minune, am gãsit o masã la etaj, lângão statuetã înfãþiºând un valet negru cu pe-rucã albã servind o ceaºcã de ciocolatã. Ne-am adus aminte, Matei ºi cu mine, cãaici ne mai întâlnisem în 1983, cu puþinezile înainte de Crãciun. Matei îmi anunþa-se atunci moartea lui Nichita Stãnescu, pri-lej, ºi atunci, ºi acum, de evocãri bucureº-tene, triste mai ales, ºi vesele. Am maivorbit ºi literaturã, despre În cãutarea tim-pului pierdut, a cãrui lecturã inversatã (dela Timpul regãsit cãtre Swann) Matei o ex-perimenta surprinzând noi efecte literare.Adriana avea darul sã ne stimuleze, punândîntrebãri, exprimând dubii, în felul ei pro-vocator, deºi niciodatã agresiv.

A doua zi am mers la librãria GibertJeune, cu ale ei patru etaje de cãrþi noi ºivechi, cea mai bunã librãrie din CartierulLatin de când a dispãrut cea a Presses Uni-versitaires de France. Acolo, ca în ºansone-ta lui Edith Piaf, timp de vrei douã oremulþimea ne-a despãrþit sau ne-a reapro-piat, iar noi stãteam cu nasul în standurilede cãrþi rãsfoind, citind. Matei a cumpãrat,la urmã, Jurnalele lui Jünger din Pléiade,fãcându-mi ºi mie o mare poftã sã le citesc,ceea ce am ºi fãcut în lunile urmãtoare. Amprânzit, într-un mic restaurant bio de lângãstaþia Maubert, delicioase mâncãruri delegume, mici feluri de peºte, bând sucurineobiºnuite, eu un pahar mare de molurã(fenouil). Trãgeam cu ochiul la masa alã-turatã, unde stãteau douã fete, din care unaa luat doar o supã de legume, înþelegândde ce talia ei era atât de subþire. Seara amfost la Neuilly, la sora lui Matei, Marina,unde era o ambianþã tânãrã, cu graþioºinepoþi ºi nepoþei. Când am ieºit, o aversã

straºnicã se abãtuse asupra Parisului, niciuntaxi nu era accesibil, am fugit pânã lametrou.

Ultima zi am mers la Panteon, nu înain-te de-a trece pe la biserica St. Étienne-du-Mont, pentru a saluta pietrele funerare alelui Pascal ºi Racine. Nu mai vizitasem niciunul, nici altul monumentul de zeci de ani.Am privit admirabila arhitecturã barocã abisericii prefãcute în templu al oamenilormari ai Franþei. Apoi am coborât în criptã,vastã, în mare parte neocupatã, aºteptândmarii oameni ai secolelor viitoare. Ca inºidin Est, nu ne-am simþit prea bine. Cu câtmai „organic“ este cultul sfinþilor, ideea de„oameni mari“, menitã sã-i concureze pesfinþi, rãmâne încã artificialã ºi sunã pom-pos. I-am fãcut totuºi un semn amical luiVoltaire. Apoi am constatat cã în criptã sesimþea un miros aromatic, subtil ºi suspect.

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 11

• Matei Cãlinescu (n. 15 iunie 1934 – m. 24 iunie 2009). Foto: M. P.

�

12 • APOSTROF D O S A R

P E MATEI Cãlinescu l-am cunoscut per-sonal la începutul lunii aprilie a anu-

lui 1992, în campusul Universitãþii Indianadin Bloomington. Veneam spre el de la Wa-shington, ca proaspãt bursier Fulbright,curios sã întâlnesc un om care mi-a marcatadolescenþa: cãrþile sale – ºi cu precãdereZacharias Lichter – erau printre cele pe carele þineam mereu la îndemânã, alãturi de vo-lumele lui Balotã ºi ale câtorva tematiºti cudeschidere existenþialã, din care învãþam nunumai disciplina distilatã a intelectualitãþiisubtile, profunde, ci ºi libertatea – ereticã,în cele din urmã – pe care þi-o îngãduieestetizarea. Pe Matei, sincer sã fiu, nu-l pu-team rostui într-o categorie precisã, binecircumscrisã: era autorul unor volume depoezie de un modernism reprimat, discret,publicase câteva cãrþi foarte serioase de eru-diþie – din care generaþia mea a învãþatmulte – ºi mai era autorul misticismuluihistrionic, hohotitor din Zacharias Lichter,carte care mã umplea de stupoare admira-tivã, fiindcã nu înþelegeam cum de a pututieºi de sub tipar în anul editãrii sale, cândtexte infinit mai cuminþi cãdeau rapid subsecera cenzurii, autorul lor putând fi fericitcã nu i s-a intentat un proces politic. Înconsecinþã, descindeam din avion la India-napolis cu speranþa întâlnirii unui om pro-teic, al cãrui clasicism de substanþã se pre-lungeºte într-o bunã dozã de histrionismdemonic, coroziv: recunosc cã mã intere-sa cu precãdere aceastã din urmã laturã, pecare mi-o ºi construisem fantasmatic, unde-va la graniþa dintre Nietzsche ºi protestan-tismul clasic, coborât direct din Luther,pentru a trece prin lecþia asprã a marilormistici. În mod curios, lecþia pe care o des-prinsesem citind în tinereþe Zacharias Lich-ter – dupã ce ani de zile nu devorasem de-cât Blaga, cu o veneraþie pe care am totîncercat sã o mai regãsesc, în zadar, însã –era aceea a depãºirii ortodoxismului prinprotestantism, în care vedeam nu numai oopþiune religioasã, ci ºi ceva ce þine de sti-listica opþionalã, volitivã a existenþei ca ata-re. Vorbim, azi, pânã la refuz de „lumi fic-þionale“ ºi de aventura ipostazierii noastreîn alteritate, or, cu mult înainte ca sintag-ma sã fi atins notorietatea pe care ea o cu-noaºte în zilele noastre, Zacharias Lichtertocmai asta face: propune o reipostazierespiritualã ºi religioasã, o „ficþionalizare“ desine prin intermediul adoptãrii voluntare,de cãtre autor, a unui alt cadru mistic decâtacela isihast ºi liniºtit, care merge înspre

tãcere ºi reculegere. Lichter e agresiv, iro-nic pânã la absurd, ofensiv ºi orgolios, darlimita lui superioarã nu e Cerul, ci grotes-cul ºi derizoriul, adicã feþele histrionice alesublimului. Coboram, aºadar, din avionpregãtindu-mã sã întâlnesc un om maiapropiat de Naphta decât de Settembrini:câteva clipe mi-au fost ulterior de ajuns sãînþeleg cã livrescul e departe de a þine locde realitate, cã ridicam, iluzoriu, un eºafo-daj peste care adevãrul va sufla nimicitor,zãdãrnicindu-l în câteva clipite.

Matei m-a primit ceremonios, îndatori-tor, dar ºi cu o neascunsã undã de suspi-ciune bine controlatã, specificã emigrantu-lui cãruia i se trimite pe cap un om pe carenu ºtie unde sã îl punã. Ulterior, contactân-du-l discret pe Adrian Marino, aprehensiu-nile sale se vor risipi întrucâtva, însã la pri-mul contact am avut impresia unui omcare-ºi ia mãsuri de siguranþã formalizân-du-se elegant, pentru a impune un cere-monial al distanþei. Nu era însã o distanþãumanã, ci instituþionalã: Matei intrase înrolul de „academic advisor“ pe care i-l con-ferise universitatea ºi mã judeca din per-spectiva ierarhiei pe care o impunea distri-buþia oficialã de roluri. Ierarhia avea, aici,accepþiunea subtilã a libertãþii: a lui faþã demine ºi a mea faþã de el, perimetru diafanîn care toate gesturile erau îngãduite. Deºiam cutreierat pãdurile Bloomingtonuluiîmpreunã, stupefiindu-i pe americanii carene credeau sinucigaºi vãzând cum culegemciuperci direct de la „faþa locului“, deºi amasistat la cursurile ºi la seminariile pe carele þinea, pentru a o porni apoi în lungiplimbãri prin Bryant Park, care era nudeparte de strada East Wylie, pe care locu-ia, distanþa dintre noi a rãmas neatinsã,fiind prelungitã ºi în timpurile când Mateia început sã se întoarcã în þarã, petrecândsãptãmâni ºi luni consistente în casa TudorVianu de la Bucureºti sau pe la rudele –puþine, care îi mai rãmãseserã – din Mehe-dinþi. Aveam sã înþeleg foarte repede cãdistanþa aceasta þinea de categoriile occi-dentale în care Matei a ales sã trãiascã, aºacum Zacharias Lichter alesese sã trãiascã,prin autorul sãu, în protestantism: de laMatei Cãlinescu am învãþat, aºadar, ce în-seamnã sã fii occidental. Nu sã te naºti, cisã devii: e o diferenþã esenþialã...

În primul rând, asta presupune absenþaseninã a duplicitãþii morale. Românul derând, chiar dacã e universitar, munceºte pebrânci pentru angajatorul care-l dispre-

þuieºte ºi-ºi ia revanºa dupã orele de pro-gram, bârfindu-l crunt la un pahar de bere.La Indiana am vãzut pentru prima oarã ceînseamnã sã trãieºti într-o universitate carete respectã ºi te înnobileazã: Matei se bucu-ra de prestigiu, era respectat, deferenþa faþãde el se simþea la tot pasul, fie cã mergeaspre cafeteria în Ballantine Hall, fie cã seîntâlnea cu fratele lui Dalai Lama din purãîntâmplare, pãºind agale înspre bibliotecaaflatã pe o ridicãturã de deal. S-a întâmplatla un moment dat sã intru în biroul sãu ºisã-l gãsesc absorbit în lucru: universitateasesizase – mi-a spus liniºtit – câteva supra-puneri cu syllabusul altei discipline ºi-i ce-ruse sã aducã modificãrile cuvenite, pentruca paralelismul involuntar sã nu mai func-þioneze. La noi, suprimarea unei virguliþeîntr-un syllabus personal stârneºte supãrãriscãpãrãtoare, furii necontrolate, urã ºisuspiciune, necum sã te mai gândeºti ºi laajustãri de conþinut: acolo – mi-a sugeratMatei – eºti parte a unui sistem care vreabinele general ºi, în numele eficienþei, secuvine sã te supui comandamentelor sale,lãsând orgoliile deoparte.

Psihologia neutrã, obiectivismul eficienta fost ce m-a impresionat cel mai mult întot ceea ce fãcea: nu lucra pe douã palierepsihice, aºa cum se întâmplã pe la noi, nuavea rãbufniri, supãrãri umorale sau resen-timente, nu lovea pe la spate, nici mãcarverbal. Occidentul funcþionase terapeuticîn cazul sãu: îl echilibrase, eliminase toatãzgura, pãstrase numai diamantul. Nu avearesentimente nici faþã de sistemul politic pe care-l pãrãsise: analizele sale politiceerau mereu fine, subtile, dar nu erau încãr-cate de o psihologie revanºardã sau eroicã– foarte prezentã, de altfel, la mulþi emi-granþi români, siliþi de context sã-ºi cosme-tizeze biografia, estompând unele detalii ºiaccentuându-le pe altele. Ceea ce intuisematunci, la prima întâlnire, Matei avea sã îmiconfirme prin viu grai dupã câteva sãptã-mâni de acomodare: fãcuse pasul din ’73firesc, s-a integrat fãrã frecuºuri – în ciudagreutãþilor de început –, recepta Occiden-tul ca pe o ºansã de înseninare ºi de echi-libru, ºtiind sã profite din plin de acesteprivilegii. Notorietatea internaþionalã îiaccentua calmul, îl înnobila: spre deosebi-re de mulþi alþi emigranþi pe care aveamsã îi întâlnesc de-a lungul anilor, era perfectintegrat în sistem ºi respecta sistemul careºtia sã-l cauþioneze. Fãcuse cu Occidentulun pact fericit: nu-l interesa sã incriminezeRomânia pentru nereuºitele controlate aleanilor „de tranziþie“, nu vitupera împotrivasovieticilor ºi nu discuta prestanþa oscilantãa liderilor aºa-zis „politici“ cu care ne-amprocopsit. Personaliza afectiv þara din careplecase, nu o generaliza: þinea legãtura cuMarino ºi se interesa de cãrþile sale, vorbeacald de sibianul Mircea Ivãnescu – pe carenu va pregeta sã îl viziteze la fiecare reve-nire în România –, se exprima tandru, cuafecþiune, despre prieteni ºi duºmani, ca unom care aparþinea unei alte lumi, uneia perfecte – aceea a campusului universitaramerican –, pe care amintirea imperfecþiu-

În dimineaþa de Sânziene...

Aºteptând masa de prânz, am bãut o ca-fea la soare, în faþa hotelului nostru. Numai ºtiu cine a spus ce, dar am discutatdespre sinucidere. Sinuciderea rãmâne unlucru greu de decis, atâta vreme cât între-rupe brusc, clandestin relaþiile fireºti. Se-paraþia dintre cei ce rãmân ºi cei ce pleacãe forþatã.

Am dejunat în acelaºi mic restaurant bio.Se apropia ora plecãrii. Matei m-a condus lagarã, pânã la vagon. Ne-am îmbrãþiºat: l-am

privit. Era tânãr, în depline puteri. Parcã nicin-ar fi fost bolnav. În timp ce se îndepãrta,mi-am adus aminte cã se împliniserã chiarîn zilele acelea ºaizeci de ani de când eramprieteni ºi tot atunci mi-a trecut prin mintecã ne vedeam pentru ultima oarã.

�

�

nilor celeilalte, din care plecase, nu maiavea cum s-o viruseze.

Mi-a explicat, neutru ºi fãrã prea multedetalii împovãrãtoare, care sunt cerinþele deprestigiu care i se impun: sã nu participe lasesiuni ºtiinþifice sub rangul sãu ºi al uni-versitãþii cãreia îi aparþinea, sã nu publiceîn locuri necotate, sã caute, pentru cãrþilepe care le scria, editurile cele mai potrivite.L-am reîntâlnit, timp de nouã luni, atât lasimpozioane sau la conferinþe, cât ºi la aga-pe organizate de diferite departamente:peste tot era degajat ºi responsabil, stilat ºicapabil de a concentra deferenþa prietenoa-sã a celor din jurul sãu. Spre deosebire demulþi emigranþi români, nu era obsecvi-os, culant sau versatil: nu se lãsa strivit deprestigiu, dar îl afiºa senin, luminos, împã-cat cu sine, fiindcã era fructul integral almuncii sale, al capacitãþii sale de a se con-strui ca occidental.

Dintre toate aceste ipostaze de civilita-te dobânditã, într-un Occident care func-þionase pentru el ca o terapie, cea mai difi-cilã pãrea sã fie aceea pe care nu avem cums-o evitãm, fiindcã îl aduce în discuþie peMatthew: ipostaza de tatã al unui copil au-tist, pentru care nimic în lume nu te poatepregãti, ºi pe care trebuie sã o înveþi, aºacum înveþi sã faci primii paºi, sã îþi þii echi-librul sau sã te foloseºti de lingurã sau fur-culiþã. Puericultura româneascã nu este încãpregãtitã sã facã faþã – social vorbind – uneiasemenea încercãri: aici, la noi, boala seascunde, e resimþitã ca un stigmat familialsau personal, prejudiciazã. S-a remarcat maipuþin, la apariþia Portretului lui M, cã mie-zul relaþiei dintre Matei ºi fiul sãu l-a repre-zentat exorcizarea unei vinovãþii: aceea dea-l fi fãcut aºa cum l-a fãcut, de a nu fi pu-tut evita, genetic vorbind, malformaþia.Dacã Matei ar fi decantat aceastã vinã lanoi acasã, ea l-ar fi strivit cu siguranþã: l-arfi distrus fizic ºi intelectual, i-ar fi mãcinatvoinþa ºi puterile, translându-le într-o psi-hologie labilã, ezitantã. De aceea spuneam,în cronica pe care i-am dedicat-o volumu-lui, cã parentajul pe care-l presupunea re-laþia cu Matthew nu a fost posibil decât înOccident, ºi cu precãdere în Statele Unite.Matei a reînvãþat sã fie tatã în Occident: unalt fel de tatã de cum fusese – impecabil –pânã atunci, cu responsabilitãþi speciale,asumate în condiþii dificile, traumatizan-te. Fãrã echilibrul pe care i l-a conferit pri-vilegiul de a trãi într-o societate normalã,o asemenea metamorfozã n-ar fi fost cu pu-tinþã: am fost, în multe cazuri, martor alfirescului cu care îºi creºtea bãiatul, îi în-tâmpina capriciile ºi îi controla furiile ivitedin strãfunduri pe care nimeni nu le puteacontrola. La noi, toate acestea ar fi pãrutstridenþe; acolo, dimpotrivã, fãceau partedin sedimentarea culturalã a unei societãþipentru care handicaparea nu e decât un si-nonim al alteritãþii.

Circumspecþia relativã cu care Matei m-a întâmpinat la Bloomington deriva –aveam sã-mi dau curând seama – ºi dintr-oironie rezervatã intelectualilor „exotici“ ca-re suntem. Veneam spre el cu un proiectpsihopolitic de esenþã bachelardianã: îmipropusesem sã analizez stilistica elementarãa sistemelor totalitare, distingându-le pecele care se folosesc de foc – ca nazismul,de pildã – de cele construite metaforic peapã, aer sau pãmânt. Liberal raþional, nusimþea nicio chemare spre analize arheti-pale, dar a acceptat teza din dorinþa de a ne

confrunta: aºa cum va spune ulterior unoaspete al Colegiului Noua Europã – pecare ºi Matei avea sã îl frecventeze dupãîntoarcerea sa în þarã –, e mai bine sã aiun coordonator confrontaþional decât unulsituat pe aceeaºi lungime de undã cu tine,fiindcã în polemicã se verificã cel mai binetoate ideile. Amuzat de proiect, dar curiosde direcþia spre care va duce, Matei mi-arecomandat s-o iau pe calea disciplineloracademice „demente“ – ºi în acest fel amajuns la psihoistorie. Personal, nu-ºi maiputea îngãdui rãtãciri, dar o putea face prindelegaþie: am simþit în îndemnul sãu che-marea marginalã a lui Zacharias Lichter,nostalgia anarhiei care îl încercase odinioa-rã ºi pe care acum, din raþiuni sistemice, se vedea nevoit sã o suprime.

E simptomatic, de aceea, cã în faza ul-timã a creaþiei sale, legatã de revenirea înpatrie, când avea sã scrie despre Mateiu I.Caragiale sau despre Mircea Eliade, sistemulocultului pe care îl propovãduia protago-nistul eseului sãu filosofic avea sã joace unrol atât de important în economia scrisuluisãu, încât îmi spuneam în repetate rân-duri cã Matei s-a întors în þarã nu pentru

a-l regãsi pe autorul Clasicismului europeansau pe acela al Conceptului modern de poe-zie, ci pe Zacharias Lichter. Scria, febril,eseuri de numerologie: calcula incidenþecalendaristice din opera lui Mircea Eliade,motivaþii subconºtiente la Mateiu, totul din dorinþa de a recupera ascunziºurile ti-nereþii sale intelectuale, de a regãsi o fer-voare pe care suspiciunea faþã de ilicit aOccidentului i-o interzisese.

Primind vestea morþii sale, prima meareacþie a fost aceea de a spune cã s-a stinsîn dimineaþa de Sânziene, la exact nouã zilede la împlinirea vârstei de 75 de ani. Nu-merele fac parte din economia ocultã aNopþilor de Sânziene, de Mircea Eliade. Sãfi ºtiut destinul sã rostuiascã totul dupã o logicã ascunsã? Poate cã ei s-au ºi întâl-nit deja în cer, convorbind liniºtit despreasemenea coincidenþe...

�

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 13D O S A R

• Matei Cãlinescu ºi Ion Vartic. Foto: M. P.

14 • APOSTROF

Ore clujene

ª TIAM CÃ e bolnav, cã e foarte bolnav, cã,posibil, nu mai e (are) mult. Auzisem

toate acestea în anii din urmã, îmi scriseseel însuºi, o datã, despre boalã (cu eleganþãºi fãrã detalii), mã gîndisem, nu o datã, cuîngrijorare, la chinul zilelor sale, dar refu-zam sã le dau, pînã la capãt, crezare. Prefe-ram sã-mi amintesc mai curînd o frazã a sa,venitã, cu ceva vreme în urmã, prin poºtainstantanee a internetului: „Sper sã voi maiavea prilejuri sã cãlãtoresc ºi, dacã da, Clu-jul va fi cu siguranþã una dintre þinte“. Înaceastã speranþã (sau poate doar politeþe?)a lui Matei Cãlinescu îmi puneam ºi eumulte speranþe, pe care le trãiam nu doarlaolaltã cu îngrijorarea, ci ºi cu un tot maiacut, în vremea din urmã, simþ al primej-diei care m-a împiedicat sã-i fac cuvenite-le urãri (mi se pãreau frivole ºi nelalocullor) la aniversarea de 75 de ani. Cu toateacestea, vestea morþii sale m-a lovit cu bru-talitate ºi m-a fãcut sã mã gîndesc, încã odatã, cã pentru ea nu sîntem niciodatã cuadevãrat pregãtiþi. O veste care mi-a cer-nit sufletul, cum se spune, cu o metaforã înfelul ei foarte precisã: pentru cã o greuta-te de cenuºã s-a aºezat, înecãcioasã, în coºulpieptului. În minte, în schimb, de atunci,din seara de 24 iunie (astãzi e o sãptãmînãde cînd am aflat, am primit invitaþia sãscriu, amîn mereu), ruleazã constant un

film cu Matei. Nu sînt multe imagini, dartoate, pentru mine, sînt foarte preþioase, ºiele revin continuu, cu multã luminozitate,amestecîndu-se cu imaginile zilei. Cum aºputea sã le ridic la coerenþa unei evocãri pecare s-o transmit în afarã? e întrebarea carele intersecteazã periculos. Sînt imagini, cu-vinte, fraze ºi frînturi de fraze, un surîsextrem de personal (cu toatã faþa, dacã nucu toatã fiinþa), o voce guturalã, caldã, adesea pusã pe rîs. Ceea ce m-a împiedi-cat sã renunþ a fost, pe lîngã paginile con-sacrate prietenilor plecaþi, o replicã a sadintr-o convorbire cu Nicolae Manolescu,purtatã cu ocazia împlinirii vîrstei de 70 deani, pe care memoria mea a ridicat-o lasuprafaþã ºi care, verificatã cu textul pemasã, sunã aºa: „Uite ce se întîmplã, fieca-re dintre noi are anumite întîlniri, anumiterevelaþii care se pot produce aproape întîm-plãtor, ºi eu cred cã noi trebuie sã le rãmî-nem recunoscãtori celor care le datorãmaceste revelaþii, aceste ajutoare, acestedeschideri, nu?“ (România literarã, nr. 22,09.06.-15.06.2004).

Pentru mine, întîlnirea cu Matei Cãli-nescu a fost o asemenea întîlnire specialã,una dintre cele, puþine, pe care am avutºansa ca viaþa ºi literatura (neapãrat împle-tite, cea din urmã anticipînd-o ºi, într-unfel, construind-o pe prima) sã mi le dãru-

iascã. Cu Matei Cãlinescu dialogasem înpaginã, înainte de a o face pe viu, în primã-vara lui 2001, cînd a fost profesor invitatal Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj.Am aºteptat cu emoþie ºi bucurie, cu sen-timentul unui mare eveniment, cu un frea-mãt studenþesc (deºi depãºisem de multãvreme vîrsta), deschiderea cursurilor sale.Am fost prezentã la conferinþa inauguralãsusþinutã în cadrul Facultãþii de StudiiEuropene ºi, mai apoi (pînã cînd o spita-lizare m-a scos din circuit), sãptãmînal, lalecþiile pe care le þinea la Facultatea deLitere, consacrate, în punctul de plecare, luiMateiu I. Caragiale, de fapt un excurs înprobleme de identitate româneascã, ca ºi înaltele de constituire a semnificaþiilor. Îmiamintesc cartea pe care o aducea cu el (ple-ca de fiecare datã de la un fragment de textpe care îl citea ºi la care revenea recitin-du-l, îmbogãþindu-l, adîncindu-l cu ceea ce cîºtigase în aparente divagaþii), o edi-þie sãrãcãcioasã, cenuºie, din scrierile luiMateiu I. Caragiale, apãrutã la Minerva în1988, ºi pe care ne-a arãtat-o povestind,amuzat, cum a gãsit-o în biblioteca uni-versitãþii sale din America.

Mi-au rãmas în minte lecþiile (care m-au fermecat), felul în care se apropia detext ºi modul de a comunica cu auditoriul(ardelenesc, mai sobru ºi mai inhibat, pro-

• Poem, manuscris de Matei Cãlinescu, pe volumul Tu: elegii ºi invenþii, Iaºi: Polirom, 2004.

D O S A R

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 15

babil, decît cel pe care l-ar fi vrut): nu stã-tea la catedrã, se preumbla ºi se apropiamereu, cu cartea în mînã, de interlocu-tori, aºteptînd opinii ºi reacþii. M-a cuceritºi mi-a sporit admiraþia nu doar talentulsãu ºi maniera sa de a fi profesor, ci ºi fap-tul cã prezenþa sa pe viu era aceeaºi cu avocii sale din cãrþi. Lucrul acesta era vizi-bil în sala de curs, ca ºi în orele de plim-bare (îi fãcea mare plãcere sã umble pe jos)sau în cele de taifas pe care am avut ºansaca, în acea primãvarã (ºi-apoi în douã vizi-te scurte petrecute în anii urmãtori, mereuprimãvara), alãturi de cîþiva prieteni clu-jeni, sã le petrecem împreunã. La fel ca încãrþile sale (la acea datã favoritele mele erauCinci feþe ale modernitãþii, apãrutã în tra-ducere româneascã în 1995, ºi cartea auto-biograficã scrisã împreunã cu Ion Vianu,Amintiri în dialog, din care citisem, la inter-vale de timp, amîndouã ediþiile, ºi cea din1994, ºi cea din 1998, ºi la care voi reveniadesea), Matei Cãlinescu avea o inteligenþãcomprehensivã ºi, cu exacta expresie a luiMircea Cãrtãrescu, o mare umanitate („cal-mul, umorul englezesc ºi marea umanita-te ale lui Matei sunt imposibil de uitat ºi nevor lumina întotdeauna“, în Evenimentulzilei, 26 iunie 2009). Se adãugau, apoi (im-posibil de descifrat din pagini), generozi-tatea despre care s-a vorbit frecvent înevocãrile din ultimele zile, cãldura, lumi-nozitatea, curiozitatea, atenþia cãtre celãlalt.Atest ºi eu cã Matei Cãlinescu era, aºa cumsingur o spune cel mai bine, într-Un fel dejurnal (2005), „un om în mod natural atrasde animaþia socialã ºi de conversaþie“ ºi cãe cît se poate de adevãratã ºi fraza careîncheie, înainte de epilog, evocarea dinAmintiri în dialog: „Marea descoperire pecare am fãcut-o în aceste ultime douã dece-nii, ºi care le înglobeazã pe toate celelalte,se poate rezuma într-un singur cuvînt, sim-plu ºi enigmatic: atenþia“. Avea, pe lîngãatenþia de cititor excepþional („eu sunt uncititor prea lent ºi atent la amãnunte ºinuanþe“, scrie în Un fel de jurnal), atenþia(elegantã, binevoitoare, protectoare) pen-tru viaþã, pentru oameni (mai ales), locuri,case, pentru poveºtile mari ºi mãrunte, pen-tru copaci ºi iarba de la marginea drumu-lui, pentru plãcinta cu lobodã ºi slãnina ar-deleneascã. Avea, ca om deschis ºi carepãstrase, sub multa sa ºtiinþã de carte ºilume, un strat vizibil de candoare, o încli-naþie aparte pentru prietenie. Îl ajuta, cred,nu doar natura sa sufleteascã, ci ºi „priete-nul mitic-exemplar“ din prima tinereþe,Miron Chiraleu, sinucis în închisoareacomunistã ºi la a cãrui arestare a fost mar-tor: „La arestarea lui Mironel s-a întîmplatsã asist în persoanã – a fost una din expe-rienþele cele mai traumatice din viaþa mea“(Amintiri în dialog).

Nu singura, însã. M-am gîndit mai tîr-ziu, dupã moartea fiului ºi apariþia cãrþi-lor care marcau trecerea de la secret (o te-mã importantã a cãrþilor sale) la dezvãluire(Portretul lui M, 2003 ºi Un fel de jurnal,2005), cã una dintre explicaþiile forþei ira-diante a prezenþei sale trebuie sã se gãseas-cã în fragilitatea sa interioarã, foarte binepãzitã, acea „adolescenþã amarã“ despre ca-re scria la 40 de ani ºi care probabil existaºi (aproape) la 70: „Anii mei nu se adunã,ci fug, se risipesc, iar fiinþa mea adîncã e lafel de vulnerabilã ca la douãzeci de ani“(Un fel de jurnal). Dupã cum cred cã reu-ºita cãrþilor sale, înclusiv a celor teoreti-

ce1, vine nu doar din acuitatea inteligenþeiºi cuprinderea rarã a memoriei sale, ci ºi dinadîncimea rãnilor sale: cele ale identitãþiisale de exilat (rana e marele laitmotiv al jur-nalului publicat în 2005) ºi cea foarte adîn-cã a paternitãþii sale, a tatãlui care asistãneputincios la crizele fiului, care îl sfîºie,repetat, ca „un cuþit [împlîntat] în inimã“pînã cînd „Cuþitul s-a fãcut deodatã foar-te mare, foarte lat, ºi rãsucirea lui, dure-roasã pe mãsurã. Spaima, copleºitoare.Mila, nesfîrºitã. ªi-un întuneric greu caplumbul în inimã“. Se regãseºte, cum omãrturiseºte în cîteva rînduri, în Cartea luiIov ºi în Ecleziast, trãieºte acut sentimen-tul zãdãrniciei ºi se întoarce în Româniafascinat ca de un „centru al zãdãrniciei,locul unde poþi avea aceastã experienþã concretã a zãdãrniciei, experienþã totodatãreligioasã sau metafizicã, pe care o descriefoarte bine Ecleziastul: totul e zadarnic,totul e goanã dupã vînt...“ (interviu acor-dat Ancãi Ioan, în Ziarul de duminicã, nr.22, 4 iunie 2004). Dar, printr-un paradox(preþuia paradoxurile ºi revenea adesea laele, în cãrþile, ca ºi în vorbirea sa), senti-mentul zãdãrniciei nu-l oprea sã-l intere-seze intens, mai mult, sã iubeascã viaþa.Dupã cum sentimentul nimicului ºi-al vi-dului nu-l împiedica sã se ocupe de regimulsemnificaþiilor, de plenitudinea ori de ab-senþa sensului, de cãutarea planului deadînc, simbolic, de pliurile ºi enigma calen-darului dublu. În Portretul lui M, scrie cu

tulburare: „inexplicabilã, pe un plan sim-bolic – am mai spus-o, dar nu mã pot îm-piedica sã repet, cu o uimire care se reîn-noieºte mereu –, e coincidenþa dintre ziuaîn care s-a prãpãdit el ºi ziua în care s-a nãs-cut, la Bucureºti, cu 12 ani înaintea lui, la1 martie 1965, Irina“.

În ce-l priveºte, Matei Cãlinescu a muritla 24 iunie, nu doar foarte curînd (nouãzile) dupã împlinirea a 75 de ani, ci ºi înziua naºterii Sfîntului Ioan Botezãtorul,în ziua de Sînziene. E, aici, una din acelestranii, enigmatice coincidenþe care îl fã-ceau sã surîdã în felul acela participativ, de fapt, indescriptibil, ºi sã adreseze aceaîntrebare a acordului pe care o rostea frec-vent: „Nu-i aºa?“

�

Notã1. „Pentru cã, nu-i aºa?, suntem toþi condam-

naþi, în ciuda intenþiilor noastre, sã scriemdespre noi-înºine sau despre alþi eu-însumi,iubiþi sau detestaþi, generoºi sau meschini,îngeri sau monºtri, – îngeri transformaþi înmonºtri sau monºtri transformaþi în îngeri– despre felul cum ne imaginãm pe noi înºineîn alþii ºi despre – mereu ipotetic, mereu nesi-gur – despre felul cum se imagineazã alþii înnoi… Asta e adevãrat ºi despre pura teorie,cãci nu spunea Paul Valéry, pe care îl citez dinmemorie: «Orice teorie e autobiografie»?“ (Oscrisoare deghizatã, în România literarã, nr. 41,16-22 octombrie 2002).

• Matei Cãlinescu. Foto: M. P.

D O S A R

16 • APOSTROF

Reîntoarcerea scriitorului,reîntoarcerea personajului

C ITITORUL CARE decide sã reciteascã ocarte are, prin relecturã, acces la un

timp special, „circular sau cvasimitic“, scriaMatei Cãlinescu în Rereading. Acest cititorprivilegiat ar putea ajunge totodatã la oconºtiinþã a existenþei spaþiale a operei, lao reprezentare a ei ca „peisaj“. Întreg pei-sajul care s-ar putea ivi, în schimb, în min-tea celui care reciteºte odiseicul eseu al luiMatei Cãlinescu însuºi, Rereading (în ro-mâneºte, A citi, a reciti), îmi pare concen-trat în imaginea hipnoticã a globului re-flectorizant din El Aleph-ul lui Borges.Aleph-ul borgesian, care-ºi oglindeºte privi-torul, e interpretat de teoreticianul relec-turii drept o punere în abis a Cãrþii-lume,cu cititorul sãu potenþial cu tot. Comentânduimitoarea propoziþie borgesianã „Amvãzut chipul tãu…“, Matei Cãlinescu ofe-rã o cheie hermeneuticã pentru sensul oglin-zii textuale borgesiene. În acelaºi timp se proiecteazã însã ºi pe sine, ca cititor, înaceastã oglindã. Recursul la adjectivul pose-siv la persoana a doua („chipul tãu“) arechivala cu o adevãratã epifanie, datã deºocul temporal al cititorului. Fiindcã el în-suºi, cititorul, a fost vãzut deja, într-un am-bivalent viitor-trecut al lecturii, de chiar„fiinþa“ ficþiunii pe care o citeºte. El se ve-de, adicã, absorbit, prin „strania gaurã pro-nominalã“, în oglinda infinitã a Aleph-ului,care devine însuºi textul.

Peisajul mental pe care eºti tentat sã-linvoci, dacã reciteºti, de pildã, Viaþa ºi opi-niile lui Zacharias Lichter (romanul-eseu pecât de atipic, pe atât de celebru, care pro-vocase o adevãratã „psihozã Zacharias Lich-ter“, între 1969 – anul primei apariþii – ºi1973 – anul autoexilãrii autorului) este unulcircular. Ori, mai degrabã, ar putea fi legatde imaginea unui punct, devenit apoi, prinrotire, cerc central, care prolifereazã în alteºi alte cercuri concentrice, etern rotitoare.Aº invoca tot o metapicturã imaginarã detip Aleph, adicã un „punct din spaþiu careconþine toate celelalte puncte“. Sensul existenþei lui Lichter stã poate tocmai în cir-cularitatea ei, aproape misticã. În proza-eseu Despre flacãrã, Zacharias Lichter evocãmomentul în care, prãbuºindu-se ca subatingerea flãcãrii lui Dumnezeu, a avut sen-timentul cã s-ar afla într-o prãpastie fãrãfund, iar trecãtorii, posibili viitori prozeliþi,au fãcut în jurul lui un cerc amuzat. La rân-dul lui, studentul cu numele hoffmannian de Anselmus se învârte „ca un fluture denoapte“ în jurul fiinþei incandescente a luiLichter. Iatã o altã manifestare a nostalgieicentrului (transcendent ºi imanent, deopo-trivã) la mistic-halucinatul personaj, aflat, caaltã datã Ionescu cel din Nu, în postura demarionetã metafizicã: „Aud flacãra lui Dum-nezeu, o vãd, simt arsura ei. Din mijlocul flãcãrii un glas îmi vorbeºte uneori: ‘Eºti un titirez’ – îmi strigã, ºi eu încep sã mã în-vârtesc fluierând pânã cad pe jos ameþit“.

Dupã ore sau zile în ºir de plimbãri ne-întrerupte, susþinute într-un ritm aproapemecanic, ca de somnambul, mersul aparentdement al lui Lichter îºi gãseºte totuºi uncentru al sãu, un paradoxal echilibru. Ima-ginea cercului se asociazã ºi în microroma-nul cãlinescian cu o metafizicã. „Evreul rã-tãcitor“ Zacharias Lichter, profetul-filosofal lui Matei Cãlinescu, îºi în-cercuieºte, în-tr-un fel de ritual hermeneutic, un anumesens transindividual, un destin:

… itinerariul lui devenea circular ºi siluetalui dãdea ocol de zeci ºi sute de ori aceloraºilocuri suburbane ºi sordide, ca ºi când i-arfi fost cu neputinþã ieºirea din acel peri-metru. Oamenii de prin împrejurimi nu pu-teau ca, într-un târziu, sã nu remarce prezen-þa lui bântuitoare ca o obsesie ºi încãrcatã,dupã ce cãdea întunericul, de un sens ocult,straniu.

Alteori, lãsându-se în chip extatic devoratde „flacãra lui Dumnezeu“, profetul îºi faceapariþia în plin centru al oraºului pentru apractica cerºetoria, ca pe un exerciþiu deautoflagelare ºi ascezã spiritualã. El cerºeºteavând pe buze replica mucalit-umilã „Aju-taþi un biet metafizician“. Îndemnul cinical acestui discipol al anticilor Diogene ºiAntistene ar putea fi, cred, parafrazat, prinfiltrul suprarealist al lui Jarry, ca „Ajutaþi unbiet patafizician“.

Printre alte multe referinþe livreºti, or-ganic integrate textului, titlul excentriculuieseu romanesc al lui Matei Cãlinescu trimi-te, de altminteri, la romanul „neoºtiinþific“al lui Jarry, Gestes et opinions du docteurFaustroll pataphysicien. Tot un patafizicianpoate fi considerat ºi Lichter, a cãrui meta-

fizicã à rebours, parodicã, e totuºi cât sepoate de serioasã. Utopia lui Lichter e, larândul ei, un fel de univers patafizic desã-vârºit, o societate idealã, cum altfel decât„perfect circularã“, compusã din hoþi ºicerºetori, „hoþii jefuindu-i perpetuu pecerºetori (care ºi munceau, dar fãrã sã fie plã-tiþi), iar aceºtia din urmã trãind din ce seîndurau hoþii sã le dea de pomanã“. (Ver-dictele lui Matei Cãlinescu despre societateacircularã de hoþi ºi cerºetori, imaginatã depersonajul sãu, apar consemnate în faimosulvolum semnat împreunã cu Ion Vianu,Amintiri în dialog, fiind apoi antologate ºi lasfârºitul ediþiei a IV-a, „ediþie definitivã“, alui Zacharias Lichter, apãrutã la Polirom, în2004). În mijlocul acestei utopii circulare,fie doborât la pãmânt de povara dogoareidivine, fie suspendat într-un copac, întrepãmânt ºi cer, într-un interregn al dai-monilor, se aflã cine altul decât ZachariasLichter. Profetul ludic se neagã pe sine, darse ºi afirmã mereu ºi mereu, cu orgoliu car-tezian, drept sum, drept subiect deplin, au-tosuficient: „Eu, Zacharias Lichter…“.

La un moment dat, aflãm de la ocultul„biograf“ al profetului cã singura libertatepe care Lichter ºi-o recunoaºte e aceea dea-ºi iubi destinul. Or, nietzscheanul amorfati însemna tocmai a-þi iubi destinul însensul de a þi-l crea, de a face ca tot ce a fostsã trebuiascã sã fie. În-cercuirea vieþii în sco-pul de a o resemantiza ca destin, sau, altfelspus, voinþa de putere ca voinþã de destin,era calea regalã a lui Zarathustra. Ea apareipostaziatã ºi în partea a treia din Aºa grãi-t-a Zarathustra, prin gestul simbolic alpãstorului care trebuie sã se elibereze deºarpele intrat între fãlcile lui, muºcândcapul acestui ºarpe ºi desemnând astfel eter-na reîntoarcere a Aceluiaºi.

Parabolele din roman, pline de cores-pondenþe intertextuale, inclusiv referinþenietzscheene, sunt tot atâtea fragmente au-tonome, putând prolifera la infinit, ca totatâtea cercuri hermeneutice. Miticul traseucircular, invocat de dansul ºi râsul profe-tului Zarathustra al lui Nietzsche, îi estepropriu ºi lui Lichter. Eul autoproclamat al anacronicului Zacharias e transsubiectiv,arhetipal. Sau, cum singur se defineºte, ele masca mãºtilor, emblema eternei reîn-toarceri. Lichter poate fi înþeles – mai alesprin dimensiunea sa transumanã, de flacãrãtranscendentã, etern rotitoare – ca un ElAleph al lui Matei Cãlinescu. El cuprinde însine nu doar dimensiunea arhetipalã, ci ºipe aceea metatextualã. Citim ºi recitim înpersonajul ficþional creat de teoreticianul li-terar ca într-un abis al oglinzii textuale in-finite, aºa cum era acesta prezent ºi în po-vestirea borgesianã. Un cerc iniþiatic alrelecturii nesfârºite, o eternã reîntoarcere.

�

• Matei Cãlinescu. Foto: M. P.

D O S A R

Lecþiile critice ale memoriei

C ARTEA LUI Gabriel Di-misianu, Oameni ºi cãrþi,

apãrutã la Editura CarteaRomâneascã în 2008, oferão istorie alternativã vie apeisajului cultural din Ro-mânia postbelicã, cu accentpe fenomenul literar. Cutoate cã volumul în sine nurãspunde nici formulei ºi nici exigenþelorunei istorii literare convenþionale, demer-sul memorialistic explicit „reparator“, lipsitde intransigenþa grãbitã a multora ºi orien-tat programatic spre adevãr (un adevãr res-pectat în spirit, în mãsura în care criticul sepoate sustrage laturii sale subiective impri-mate de experienþa personalã a martorului-participant la curgerea istoriei culturale ºia existenþelor particulare devenite materieistorisitã ºi comentatã) redã fragmentatevenimentele ºi personalitãþile care au mar-cat o epocã expusã controverselor ºi anate-melor mai mult sau mai puþin justificabile.Rigoarea criticului literar ºi fervoarea scrii-torului contextualizeazã ºi transformã aces-te evenimente ºi figuri în secvenþe antolo-gice ºi în personaje convingãtor ºi viu puseîn scenã. „Adopt – mãrturiseºte Gabriel Di-misianu – postura insului care povesteºte ºicare cautã sã însufleþeascã personaje. Mie în-sumi, în jurnal mai ales, îmi sunt personaj.“

Am adunat în Oameni ºi cãrþi – noteazãautorul în Cuvânt-înainte – o parte din scrie-rile mele în care precumpãneºte elementulmemorialistic ºi confesiv. Volumul Amintiriºi portrete literare, din 2003, îmbogãþit, devi-ne aici una dintre secþiuni. A doua secþiuneam rezervat-o câtorva fragmente din Jurna-lul reluat, unele publicate mai întâi în revis-ta Ramuri.

Cele patruzeci ºi opt de texte ale primeipãrþi reprezintã evocãri profesionist (ºitotuºi sensibil) argumentate ale unor fi-guri accentuate din peisajul cultural post-belic. Remarcând (recurent pe parcursulvolumului) precaritatea literarã a vieþii li-terare de dinaintea generaþiei din care elînsuºi face parte, Gabriel Dimisianu revinemereu la atenþia acordatã celor „vechi“,afirmaþi în perioada interbelicã – MihailSadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu,Lucian Blaga, Tudor Vianu, G. Cãlinescu,Vladimir Streinu, ªerban Cioculescu, GalaGalaction ºi alþii –, cãrora nu le reproºeazã

nici colaboraþionismul, nici cedãrile, niciactele de conformism, deoarece

simplul fapt cã existau public arunca punþipeste o prãpastie, peste hãul creat de comu-nism între noi ºi spiritul vechii lumi dispã-rute. [...] Generaþia mea literarã era fascinatãde interbelic, cantonatã sufleteºte în acelinterval, un paseism pe care îndeobºte tine-rii nu-l cultivã, dar pe care noi l-am cultivat,pentru cã în viitor totul ni se pãrea închis.

Prezenþa vechilor scriitori deschide reîntâl-nirile memoriei cu scriitorii din vechealume, povestind anecdote rafinat subver-sive, ai cãror protagoniºti sunt Victor Efti-miu, respectiv Al. Cazaban, dar ºi evocândprimul eveniment public (de dupã anii deinterzicere) în care Arghezi este ovaþionatde cãtre cititori la Biblioteca Centralã Uni-versitarã ºi mai apoi în stradã, secvenþã asu-pra cãreia Gabriel Dimisianu revine pe par-cursul cãrþii, aºa cum procedeazã ºi cu alteevenimente ºi figuri care l-au marcat cul-tural ºi personal, fãrã ca acest lucru sã atra-gã dupã sine o cedare susceptibilã a distan-þei critice. Anecdoticul nu lipseºte nici dincele Trei momente cu Tudor Vianu, în amin-tirile fostului sãu student, profesorul exi-gent ºi omul generos care a fost TudorVianu desãvârºindu-se cu spiritul posesor alunui umor fin care îi „umaniza erudiþia“.Jurnalul lui Gabriel Dimisianu se intersec-teazã cu Jurnalul lui Gala Galaction ºigãseºte în acesta sursa memorialisticã înstare sã umple golul creat în propria samemorie de concentrarea exclusivã asuprarolului jucat de autor în vizita pe care ungrup de studenþi („cârd de copii“ în varian-ta lui Gala Galaction) i-a fãcut-o acestuiacu ocazia împlinirii a ºaptezeci ºi cinci deani, în 17 aprilie 1954. Acuitatea memo-riei pãrintelui Galaction restituie întregultablou, fostul student care scrisese poeziaomagialã (captiv în falia generatã de emo-þiile propriei performanþe) reconstituindprin ea întreaga scenã.

Notorii încã, sau uitate de unii, natu-rile duale nãscute sub presiunea vremurilorîmbogãþesc lista personalitãþilor-personajedin volumul lui Gabriel Dimisianu. Unexemplu în acest sens este Ury Benador,„martor abstras“, autist, la ºedinþele de în-doctrinare a scriitorilor din anii ’60, dar ºi volubil interlocutor în discuþiile particu-lare pe care le are cu el criticul.

Reparator, discursul autorului redã oscenã din 1968, în care Geo Bogza îl în-fruntã public pe Nicolae Ceauºescu, dupãcum reface imaginea creionatã de preamulþi în negativ a lui George Ivaºcu, con-vins fiind cã doar sfinþii fac numai bine, cã „oamenii trebuie judecaþi dupã efectelefaptelor lor“ ºi „dupã ceea ce a precumpã-nit în ce au fãcut, binele sau rãul“ – lecþienecesarã în condiþiile prea multor izbuc-niri intransigente activate ºi agravate une-ori de ignoranþã. O restaurare a imaginiiprea negativizate suportã în paginile aces-tui volum atât Paul Georgescu, cât ºi Ov.S. Crohmãlniceanu.

Scriitorilor din „generaþia rãzboiului“ lerevine un spaþiu important în acest produsal memoriei critice a lui Gabriel Dimisianu,în paginile cãrþii regãsindu-se Ion Caraion,Geo Dumitrescu, Mihail Crama, ultimulfiind descoperit printr-o ironie a vieþii ºi înistoria birocraticã a familiei criticului, deoa-rece un act emis în 27 august 1947 la Tri-bunalul judeþului Brãila, prin care mem-

brilor familiei Dimisianu li se recunoºteacalitatea de cetãþeni români, poartã semnã-tura „judelui supleant Eugen Enãchescu“.

Viaþa ºi literatura se întrepãtrund dublutranzitiv în fiecare întâlnire evocatã în Oa-meni ºi cãrþi, fie cã este vorba despre FãnuºNeagu, Ion Bãieºu, Cezar Baltag, ªtefanBãnulescu, Valeriu Cristea, Mircea Iorgu-lescu, Nicolae Manolescu sau Dumitru Þe-peneag. Dinspre viaþã vine mereu impulsulcorectiv, experienþa ei filtrând judecãþile ºilocurile comune ale culturii. Aºa se întâm-plã în cazul temei copilãriei furate de rãz-boi (care bântuie în critica anilor ’60), darpe care Gabriel Dimisianu o refuzã, apre-ciind cã ea se constituie „pe un fals psiho-logic“, pentru cã i se atribuia copilului fe-lul de a reacþiona faþã de rãzboi al omuluimatur ºi se ignorau disponibilitãþile trãiriifeerice ale acestuia.

Dincolo de talentul lor, figurile accen-tuate ale epocii sunt fixate de memoria au-torului în aspectele cele mai frapante alepersonalitãþii lor. Astfel, O vizitã la TudorArghezi (din perioada în care Gabriel Di-misianu era redactor la Gazeta literarã)confirmã un profil „vital, agresiv ºi sarcas-tic“. Zaharia Stancu evocã autoritatea pecare acesta o radia ºi reconstituie anecdo-tic teatralitatea descumpãnitoare, spiritulludic exacerbat. O mostrã în acest sens estereacþia pe care Zaharia Stancu o are în faþaunor înalþi funcþionari de partid în incintaComitetului Central: el ameninþã cã vaemigra în Portugalia, unde va mãtura strã-zile purtând o pancartã cu inscripþia „aca-demician mãturãtor“, dacã mai este tratataºa cum este. Histrionismul ºi puterea, cu-plu aproape infailibil ºi cât se poate denecesar în economia epocii, constituiearmele cu care Zaharia Stancu a asiguratsupravieþuirea unor drepturi ale comunitã-þii scriitoriceºti. Volumul reþine ºi predis-poziþia ludicã a lui Nichita Stãnescu, veci-nul lui Gabriel Dimisianu în „falansterultinerilor literaþi“ din strada Naipu 20,„bulimia culturalã“ a lui Sorin Titel sau„orgoliul creator“ al lui Nicolae Breban.

În varianta din acest volum, Jurnalulreluat apare epurat de unele aspecte strictpersonale, de negativitãþi virtual calom-nioase, ocultate uneori de iniþiale sau determeni generici, þelul criticului fiind acelade a ilustra mentalitãþi, nu de a-ºi încondeiacontemporanii. Mereu contrariat de trecereaprea acceleratã a timpului, dar conºtient deputerea înscrisã în supravieþuirea sa,Gabriel Dimisianu înregistreazã trecerile înnefiinþã ºi aniversãrile cu aceeaºi minuþio-zitate cu care noteazã profesionist miºcareavie ºi contemporanã a literaturii.

Comentariile critice succinte, consis-tente ideatic, precum ºi aprecierile obiec-tive de istorie literarã pigmenteazã fericitun jurnal cultural savuros ºi rafinat, creatdin miezul lumii prezentate, bogat în ima-gini de istorie literarã ºi conºtient de inter-venþiile complementare ºi bidirecþionale aleexistenþei cotidiene. Adoptând ipostaza depersonaj în detrimentul celei de instanþãinfailibilã, obiectiv (atât cât poate fi cinevadin interior), echidistant ºi neresentimen-tar, Gabriel Dimisianu oferã o lecþie deadevãr (chiar dacã este un adevãr filtrat deexperienþa personalã) ºi de memorie criticã.

�

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 17

18 • APOSTROF

„Graben macht frei!“R. A. PATAPOV, Registrul

(în traducerea lui OTTO GRÄNER)

ÎNTR-O BUNÃ zi se hotãrî sã nu se maiducã la lucru.

§Prima zi se uitã calm, la cer. A doua zi

ºi urmãtoarele la fel... Dupã o sãptãmânãi se conturã prima interogaþie pe care, dinbun-simþ, încã nu o numi magistralã: „Dece nu cad norii?“

§O problemã pãrea a fi Soarele... pe

acesta putea sã-l mãsoare cu atenþie doar în zori ºi la asfinþit, în rest îl orbea. Fix înamiazã de-l privea, ochii prindeau sã-i lãcrã-meze, ºi-n plus, îl moleºea.

§Încercã în alt mod: „Ce sunt eu? Eu

sunt o piatrã“.Stãtu nemiºcat ceasuri în ºir. Simþea „li-

niºtea golului“, cum zicea el, asta pânãîncepurã maþele sã-i ghiorãie. Îl supãrã gân-dul cã totuºi pietrele nu ghiorãie. „Câte-odatã! eu pot fi o piatrã...“ îºi reglã el gân-dul. Câteva clipe mai târziu simþi opresiune în vintre ºi trebui sã se ducã undese duc toþi oamenii, zilnic sau din când încând... „Stai puþin! Piatra nu se...“, asta îlîndurerã, iar pânã-n searã gãsi o altã duzinãde lucruri care-l deosebeau de piatrã.

§„Poate cã sunt ca ºi cerul!“ Imobil ºi cu

gândul gol semãna cu cerul senin; gându-rile-i veneau apoi ca norii, arareori, când seconcentra, era ca ºi cum norul staþiona...„Dar eu plou?“ se întrebã el. Poate cã lacri-mile puteau fi asemuite cu ploaia. Poate...

§Într-o zi zgrepþãnã cu un beþiºor pã-

mântul uscat ºi atunci... îi veni! „Acþiu-nea!“, aproape cã-l podidi plânsul: dãdusepeste cheia, dacã nu chiar ºperaclul cãutã-rilor sale!

Începu sã sape.§

κi continua sãpatul ºi gândurile în sin-gurãtate... Doar un coleg de muncã îl cãu-tase dupã vreo douã sãptãmâni de la Întor-sãturã, sã-i cearã o cazma. Îi aduse ºi parteadin salariu pe care nu o bãuse pe drum.

§Dupã vreo cinci metri, observã cã ba pã-

mântul se scurge înapoi în groapã, bapereþii se surpã uºor.

„Pãmântul grapidiveazã!“ îºi notã el fenomenul.

Acest lucru îl remedie prin introduce-rea unor întãrituri ºi schele din lemn.

§Într-o zi schimbã câteva vorbe cu pro-

fesorul Ulason, care venise cu recensãmân-tul. Acesta îi vãzuse groapa ºi-i recoman-dase sã citeascã niºte filosofie.

„Filosofie?! Ce-i aia?“, aºa cã profesorulºi-a dat drumul la gurã ºi-a aflat cã filoso-fia nu-i de fapt o carte sau o ºtiinþã clarã, ci

este scrisã DIFERIT de mai mulþi autori!„Cam cum ar fi viaþa, deci!“ mormãise el ºiprofesorul îl aprobase cu uimire. În ciudaprotestelor sale, la despãrþire îi promise cã-i va aduce ceva filosofie...

§De la zece metri senzaþia de sufocare fu

dublatã ºi de niºte vedenii, în general cupersoane necunoscute.

Rezolvã totul a doua zi prin modifica-rea unei instalaþii de irigat ºi o bobinã de lao staþie de iepurare a apei, la care legã câte-va furtunaºe de culori diferite; la cascã îºimontã ºi un adânciometru inventat pe loc.κi dãdu seama totuºi cã nu trebuie sã folo-seascã prea multe utilaje, întrucât „Tehniculnu are nicio treabã cu Spiritul!“.

§La înmormântarea lui Viorel, unchi-sãu,

renunþase la slujba plicticoasã ºi discutasecu groparii din cimitir.

útia-i spuserã cã e bine cã s-a apucat desãpat, cã-i o ocupaþie sigurã ºi serioasã ºi secâºtigã bine, „Poþi sã sapi ºi pe la om pe-acasã!“. Însã pe el nu-l interesa câºtigulmaterial, „Doar groapa în sine!“. Gropariirânjirã, iar unu’ mai ºmecher îi precizã cãmai auzise o datã cã trebuie sã sapi groa-pa ca Melinte Tanatu sau Tanatou Melente,ceva în genu’ ãsta...

§Se mai uitã o datã cu atenþie la rezul-

tatul muncii lor ºi nu se abþinu sã nu le zicãsuperior:

– Aveþi fundul gropii limitat!– Pãi ºi de ce-o sapi, dacã nu pui ceva în

ea?! se mirase unul.Se mai gândise deja la utilitatea gropii:

„Într-o gropiþã poþi pune seminþe, într-ogropiºoarã – un puiet, un stâlp, într-o groa-pã – un om, o clãdire, o comoarã furatãetc.“

– Însã Pãmântul rodeºte omul? îi întrebãel sfãtos.

– Vezi bine cã nu! se bâlbâi unu’ cu bascã.

– Pe câine! pãru cã spune altul.– Deci, vorba proverbului: „Dacã pui,

scade, dacã iei, creºte“!– Aºa e!– Aºa este! încuviinþarã ei.

§Sãpatul progresa, încet ºi sigur „ca ºi

gândul“!...§

Pe una din cãrþile aduse de profesor odeschise la întâmplare ºi citi puþin despreunu’ care se urca sã vadã soarele – or, prinexperienþa asta trecuse ºi el; o puse deo-parte. Pe-a doua se uitã puþin la-nceput,unde zicea cã autorul când murise spusesecã este bine – iar el spusese cã este bine decând avea patru ani ºi-l legau de pãtuc îna-inte de a-i pune cãluºul – ºi se opri puþin ºi la ultimele rânduri ale cãrþii. Pufni.Autorul vedea cã sunt stele deasupra lui!...

Le dosi într-un ungher al odãii ºi soco-ti, pe drept cuvânt, cã e înaintea lor cu cer-

cetãrile! Astea erau banalitãþi, el se apro-pia de ESENÞÃ!

§La un anumit moment al sãpãturii, gãsi

un ban. Îl ºterse ºi-l examinã, „preþios, darnu VALOROS!“.

Un timp îi mai dãduserã de la uzinã niº-te salarii care-i compensau lipsa, cum înþe-lesese el, apoi începuse sã-ºi vândã colecþia detimbre, ambalajele de la cutiile de tarhon etc.Primea ºi niºte stipendii de la o fabricã demãtãnii, iar suma rezultatã îi era suficientã!

„Un mijloc! Avanseazã POSESIA – lao-laltã cu ceilalþi!“, îl aruncã.

§Când veni din nou Ulason ºi-i returnã

volumele împrumutate, îi spuse cã are sufi-cientã culturã în cap, iar scrierile ãlora îisunt de prisos. Îi aminti ºi lui ce-i spuseseînvãþãtoarea sa pe timpuri: „Jumãtate dinrãspuns se aflã-n întrebare, cu condiþia sã opui bine!“. Profesorul îl întrebã dacã a cititun german c-un nume încâlcit, tare fisti-chiu, ºi i-a spus cã da, numai sã scape de el,cã îl cam plictisea.

Avea nevoie de atmosferã!§

Zilele de odihnã le schimba metodic...Douã luni împãrþite la patru, dupã fiecareechinocþiu ºi trei nopþi relaº, dupã eclipsadinspre nord.

... Aºa nu deranja pe nimeni!§

Odatã tuºise ºi observase cã tusea luiavusese ecou de groapã. De la diferite adân-cimi, ecoul era diferit ºi-ºi notã cu niºtesemne originale legãtura dintre tãria sune-tului ºi gradul de aflare în groapã.

§Mult timp abandonã groapa ºi lucrã cu

semne. Apoi le înconjurã în cercuri. Apoiintersectã cercurile... Scorni alte semne.Apoi încercã laolaltã cu cifre ºi se încurcã...„Nu, aºa nu merge!“ ºi, în plus, se distanþanepermis de mult de realitate ºi cuvinte!

Reveni la groapã.§

Totuºi groapa sa era suficientã?„Spaþiul privilegiat al gropii!“ se gândi

el...Se hotãrî sã mai sape o a doua groapã,

pentru cã „putea sã influenþeze ºi spaþiul la oadicã groapa!“, iar acest lucru îl notã cu luxde amãnunte, întrucât i se pãru rezultatul claral unei metode de „deducþiune mintalã“.

§Bine cã nu se apucã!„Oricât de departe ai sãpa-o pe-a doua,

în cele din urmã tot s-ar ajunge lângã pri-ma“ judecã el. Groapã lângã groapã ºi totaºa groapã lângã groapã... „dar cum sapigroapa sub pãmântul scos din altã groa-pã?!“ Unde duci pãmântul? ªi dacã l-artransporta pe Lunã?... Suma gropilor ar datemeiul – esenþa Pãmântului!

Dar Luna ar deveni Pãmânt?„Dar pe temeiul nud n-ar mai putea

exista oamenii!“

Luneta lui RopaAdrian Buzdugan

PROZÃ

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 19

§Pe la vreo treizeci de metri adâncime,

hârleþul se lovi de piatrã. Încercã sã-i dea decapãt tot sãpând în lãturi. Nimic. Aceeaºipiatrã! Dupã câteva zile ºi nopþi descoperi-se o mare suprafaþã a aceleiaºi pietre!

În vremea odihnei îºi ridicã la un mo-ment dat obosit privirea ºi zãri peticul decer mãrginit de buza gropii.

Un zâmbet liniºtit îi destinse faþa încor-datã:

„Aha! Deci LUMEA e un fel de sandviº!Piatrã – Eu – Cer!

Piatra e temeiul, cerul capãtul, iar restule umplutura!“

§Prin martie, veni o delegaþie de la un

baraj.Cei care-i inspectarã groapa îi propuserã

sã devinã tehnician gropar cu drepturi depli-ne, nu suplinitor... Îi refuzã scurt:

– Prea multã mâncãtorie-n sistem!§

Pe movila rezultatã din pãmântul scos,îºi fãcuse un soi de cãbãnuþã. Adunãtura de pãmânt avea doar ºapte-opt metri înãlþi-me, ceea ce-l fãcu, prin comparaþie, sã com-prime:

„Nu pe cât ai sãpat stai, ci pe cât ai scosstai!“

§ªi de ce n-ar fi aºa, ca un substrat gene-

ral, de la care vin ºi înspre care se duc toatelucrurile? IDEEA îl fascinã! Dar oare arputea fi acest „principiu“ – cum îl denumiel pe moment?

§Îi zise „fletãr“, „Fletãrul lumii se ascun-

de permanent!“.„Sau fletãrele lumii?“, îºi dãdu seama

însã cã el nu ºtie nimic despre fletãr, chiardacã-l inventase!...

§– Fletãr – fleter – i se spuse cã sunã prea

germanic!– Atunci, de ce nu, fleatár sau fleahtãr?„Dar dac-au existat pri-fleatãre?!“, inte-

rogaþia asta îi asurzi intuiþia!§

„Oare, de-a lungul timpului, au maigândit ºi alþii aºa?!“, „de-a lungul timpu-lui“, mormãi el... „Eu cred cã sunt, în mo-mentul ãsta, DE-A LATUL timpului!...“

§„Omul dislocã timpul, dacã timpul,

cumva, are vreo existenþã exterioarã...“Se opinti în gând, iar asta i se pãru re-

marcabil: „Sã te-opinteºti în gând! Sã teopinteºti cu gându-n gând!“ Trei nopþi larând visã despre migraþia cocorilor; zbate-re de aripi liniºtitã, cu SCOP!

§Care era totuºi rostul lui?Care era rostul lumii ? „Erau reductibile una la alta?“Privirea îi cãzu pe o piatrã alburie, scoa-

sã de demult din groapã. „Eu sunt o PIA-TRÃ...“ murmurã el din nou ºi atunci îl lovi!

§Trei erau din groapa lui, celelalte le luase

din gropi diferite, de pe drum... una o pri-mise chiar!

§Mult timp le cântãrise ºi mãsurase, în-

sã le înºirase aiurea... Apoi îi mai veni:„Nu-i chestia de dimensiune, e chestia depotrivealã!“

§Cele ºapte pietricele cu reflexe sticloase

le aºeza într-o schemã numai de el ºtiutã, ºiasta doar pe teren nisipos, dupã-masa la3, dupã ploaie... Dintr-un anumit unghi, odatã la un minut ºi unsprezece secunde vedeaclar LUMEA!

§Timp de o lunã adunat vãzuse lumea

clar cam un minut ºi ºaptesprezece secun-de, pe ceas! A doua lunã, cu douã secun-de mai mult, iar a treia ºi-a patra, mai deloc– nu plouase! Se gândi cã uitatul la ceas îiia din timp, aºa cã urmãtoarele luni nu maicronometrã vãzutul clar. „Pare o veºnicie!“,murmurã el.

§... ªi iar se întunecã: „Pare sau este?“ ºi

lovi ºi cu pumnul în masã pentru cã-l lovi-serã alte douã INTEROGAÞII!

Ce este veºnicia? ºi Ce este timpul?§

Urmãtoarele zile se uitã înfrigurat peînsemnãrile ºi calculele fãcute în ultimul an.

Seninãtatea îi reveni; avea din nou oCHEIE!

Timpul apãrea doar în legãturã cu cea-sul, veºnicia, cu capul lui!

Ceasul era un mecanism de mãsurare, el era un... om... Mecanismul era fãcut totde om, tot de un ALTUL ca el!

Apãrea ºi el ºi altul ca el!„Deci nu ce este omul, ci «CE ESTE

OAMENII?»!“, somnul îl prinse cu zâmbe-tul pe buze...

§Se trezi cuprins de sudori reci: „Dar

oamenii ESTE? Când dorm?“§

A doua zi, o luã de la capãt, metodic:„Unu’ e laº, altu’ e ipocrit, altu’ e scund.

Eu nu sunt aºa!“„Dar cum este oamenii?“, reglã: „Ce

sunt oamenii?“Pânã-n amiazã rãmase doar cu atât:„Oamenii ESTE“.

§„Însã nimeni nu este EU!“, îºi notã

chestia asta ºi se culcã la loc.§

Un timp s-a gândit ºi dacã este cazul caînvãþãtura sã ºi-o transmitã prin scris oriprin viu grai, dar chestiunea asta i se pãru...mult prea meschinã, odatã ce „Punctul Ter-minus“ nu fusese atins.

§„Da’ Dumnezeu unde este în treaba

asta?!“...„Sau el este chiar întrebarea? Sau pe el

îl întreb?...“„El n-are cum sã fie rãspunsul! Pentru

cã rãspunsul este altceva de fiecare datã! Es-te alt-ceva-anume!“, îi plãcu cum sunã...

„Sau el mã întreabã?!“, fu consternat...§

„De ce am fost ºi nu – nu am fost?“ Nuîi plãcu formularea!

„Ce-ar fi de n-aº fi?“, se atenþionã: „Dece eu sunt ºi nu sunt mai degrabã?“

§În cele din urmã, când vãzu în mai mul-

te rânduri niºte bãieþi pe-un maidan, se ho-tãrî ºi-i chemã în ogradã.

Dimineaþa ºi seara, în douã grupe, leexplica ce ºi cum descoperise.

§Bãieþii îi spuneau Ropa, prescurtare

de la Roman (Aleksandr) Patapov... Nu-idisplãcea la modul absolut... îi displãceadoar când se gândea la posteritate...

§Grupa de searã o desfiinþã prima, când

vãzu cã în timpul pauzelor aruncau cu co-coloaºe fãcute din însemnãri în groapã.

Peste un timp desfiinþã ºi grupa de di-mineaþã: unul dintre flãcãi vroise sã-i ºu-teascã o piatrã!

§Realizã cã ÎNVÃÞÃTURA sa nu putea fi

transmisã aºa... de-a imediatelea... ºi oricui...§

Acum vreo zece ani a dispãrut. Nimeninu poate preciza cu exactitate ziua, odatãce nu primea vizite regulate.

Unii spun cã s-a dus pe mare, înspreOceane, întrucât despre apã spusese cã „eVITALÃ, ºi totuºi secundarã!“, „Nu se poa-te trãi fãrã ea, dar se poate gândi fãrã ea!“.Deºi îl contestaserã mari oameni de ºtiinþã,el spunea cã aici intervin „scurgerea“ ºi„miºcarea“ care „îngreuneazã procesul gân-dirii, deºi o fac sã progreseze!“. SondorulW. v. Biermann, care pare cã l-a înþeles celmai bine, îi aduce în sprijinul acestei pre-supuneri afirmaþia: „Chiar trecând prinactul de poziþionare-în-strãfundul-lumii,pânã la urmã tot la ELEMENTE ajungi!“

§Alþii spun cã pur ºi simplu SE EVAPORA-

SE!, se legase prin gând cu TOT! Pe direcþiaasta intrã ºi catrenul lui L. Pariev dedicatGânditorului: „Tãcut se aºternu pãmântul/ Pe groapa sa, / Dar pe el / – nu“, catrencare a intrat de altfel în anonimatul poe-ziei universale.

§Gurile rele spun însã ori cã se ascunde,

ori cã s-a ascuns în GROAPà ºi ãºtia l-auîngropat de viu...

Oricum, corpul nu i-a fost descoperit(pânã acum).

§Cele aproximativ vreo douã sute de ca-

iete ºi carnete rãmase fac acum obiectulunei ediþii complete în 80 de volume. En-glezii le-au botezat Diguitoarele, deºi mulþiadoptã ca titluri: Carnetul mic, Caieþelul,Caietul mare ºi bleu, Vocabularul, Socotito-rul etc.

Cert este însã cã mulþi alþii considerã cãnu acestea reprezintã nucleul dur, ºi, poate,pe bunã dreptate!

§Mult timp groapa a fost întreþinutã, adi-

cã pãstratã aºa cum o lãsase Patapov. Auvenit mulþi cercetãtori, filosofi, gropari etc.ca s-o vadã, s-o fotografize, s-o mãsoare, s-o studieze... Apoi a fost lãsatã în para-ginã, iar când o fetiþã din cartier a picat înea ºi era sã dea în dambla, au astupat-o.

§Cele ºapte REPERE se aflã la muzeul din

localitate ºi sunt expuse publicului sau gân-ditorilor fix dupã 3 p.m., dacã plouã...

Fireºte, nimeni n-a mai reuºit sã le po-triveascã...

Pe capacul gros, de sticlã, care le pro-tejeazã, cineva – probabil un discipol desearã – a scrijelit: luneta lui Ropa.

�

20 • APOSTROF

Succesul ca blestem

D ESPRE LIVIUS Ciocârlieºi despre cãrþile sale –

m-a surprins, vãzîndu-i bi-bliografia, cît de multe sînt– s-au fãcut (sînt aproapesigur) toate observaþiile ºianalizele inteligente, de pro-funzime, definitorii pentruoriginalitatea sa etc.; pre-zenþa lui în viaþa literarã ºi intelectualã sebucurã de multã preþuire din partea con-fraþilor, de multã simpatie, ºi cãrþile, ºiomul. Opera lui (cu siguranþã se va crispacînd va citi cuvîntul „operã“, care îi con-trariazã lamentaþiile sale favorite, þinînd,mai ales, de obsesia notorietãþii pe care adobîndit-o prin ani, dar cãreia i s-a împo-trivit din toate puterile, obsesie de care nureuºeºte sã scape pentru a deveni, cummereu o repetã, cel mai banal... anonim),opera deci s-a clãdit din dialogul cu lumea,cu cãrþile, cu viaþa sa ºi a celor apropiaþi, cuideile sale ºi ale altora, la care mediteazã,am spune, continuu; nu e o operã de ficþiu-ne, cîtuºi de puþin de acþiune, cu eroi ºi lo-vituri de teatru. ªi alþii ºi-au scris cãrþilefolosind armele jurnalului ºi ale memo-rialisticii de toate felurile, ale dialoguluieului lor cel mai intim cu lumea. Nimeniînsã n-a întins coarda vieþii intime (foartediscretã totuºi – paradoxal!) ºi a autoanali-zei atît de departe (cel puþin în literele delimbã românã); de fapt, „suprafaþa“ vieþiiintime, „coaja“ ei, din care se presimte mie-zul – deloc calm ºi împãcat; ar fi foarte„deºtept“ sã spun cã, prin memorialisticaatît de împlîntatã în viaþa sa, Ciocârlie acreat un fel de „ficþiune“, cã el este „roman-cierul“ vieþii sale, al „personajului“ pe carel-a construit din materialul existenþei de zicu zi. Se poate spune asta – cred cã e o evi-denþã ºi, ca tot ce este evident, poate fi ºifals (iarãºi o „idee“ de mult pierdutã încîmpia banalitãþii).

Eu cred cã Livius Ciocârlie are cititorifideli, nu cred cã mulþi, dar sigur printreconfraþi sau printre oamenii ce se hrãnesccu reflexia. ªi ei nu sînt dezamãgiþi ºi pen-tru cã autorul practicã, cu modestie, darfrecvent, paradoxul; mai mult, îi place sã-l„demaºte“ ºi apoi sã-l contrarieze. Chiarcînd e vorba de celebritãþi ºi texte clasice:a se vedea bibliografia. Între cititorii sãifideli mã numãr; constat, uitîndu-mã întrecut, cã textul de faþã este al cincilea carese referã la cãrþile sale în nu mai puþin de30 de ani: ceea ce pentru mine, care amscris puþin ºi dezorganizat, e – aproape –un semn de... panicã; mã liniºtesc singurpentru cã explicaþia e simplã: între mine

ºi Livius Ciocârlie a trecut, de cînd ne-amcunoscut, boarea unei amiciþii, unei fami-liaritãþi (cel puþin pentru mine). Chiar dela prima sa carte de memorialisticã (sã zi-cem) pînã la cea mai recentã dintre ele, teuimeºte persistentul sãu „delir de modes-tie“, voluptatea de a regreta – ºi acum –cã n-a rãmas un obscur dascãl de þarã, depildã, fãrã o identitate publicã, fãrã nume,cît mai departe de succes (un cuvînt care îliritã – de aceea îl ºi folosesc), de notorie-tate. E mai mult decît o pozã, e mai multdecît un rãsfãþ (i se potriveºte aceastã cali-tate-defect?), e mai mult decît o boalã aeului „atrofiat“, mai mult decît un simptomde masochism. Sau un fel de bovarism cusemn schimbat. Toate aceste observaþii –precum ºi interpretãrile adecvate – cred cãau fost de mult repertoriate chiar de cãtreun neglijent cu posteritatea cum este LiviusCiocârlie. Este foarte posibil, cum scriamºi mai sus, ca alþii sã fi desfãcut lacãtul mis-terului. Eu nu am gãsit o cheie mai „inte-ligentã“ decît aceea pe care am încercat-oacum, aici – chiar dacã nu e deloc primatentativã pe care o fac; cele cîteva cãrþi scri-se de autor (dupã debut, cînd admiram peteoreticianul literar capabil sã mai vindececeva din alergia ereditarã a criticii literareneaoºe la teorie) pe care le-am citit, inclu-siv cea de faþã sau, destul de recent, Bãtrâ-neþe ºi moarte în mileniul trei, m-au incitatsã o caut (cheia...), întrucît mã „priveau“,ca sã zic aºa, mi le „însuºeam“, ca sã zic aºa,se lipeau de mine, care eram – sînt – numaicititorul lor; ceva care nu e admiraþie, nicigelozie, nici identificare, nici complicitate:un fel de amestec din toate acestea, cevainomabil, deci. Se poate spune cã a scriedespre un autor pe care nu prea reuºeºti sã-ldefineºti (cartea Cu dinþii de lânã e maiuºor de încadrat în cataloagele genurilorliterare) e chiar mai puþin decît o gratui-tate: e o victorie (aºa, ca sã practic ºi euparadoxul pe care Ciocârlie îi place atît demult a-l înfrunta).

Prin urmare, Cu dinþii de lânã (subinti-tulat Jurnal 1978-1983) numai pare a ficeea ce este, interesînd mai mult – sau maipuþin – pe cei care citesc memorialisticã,preferînd-o ficþiunii – ºi nu se poate spunecã vor fi dezamãgiþi. Numai cã – ºi de aiciîncepe devierea jurnalului – jurnalul e „li-vrat“ cu anul, nu cu zile, sãptãmîni sau luni.Dar Crãciunul este totuºi Crãciun, vacanþe-le sînt vacanþe, cursurile la facultate (în ge-neral nesatisfãcînd exigenþa diaristului) sîntcursuri, oboselile sînt mereu ºi pretutin-deni prezente. Zilele ºi cozile se repetã,uitucul se pãzeºte a se contrazice, viaþa lite-rar-universitarã este o blîndã, dar inevi-tabilã silnicie, prietenii sînt deseori amin-tiþi, fãrã prea multe detalii. Viaþa de familiedominã o laturã principalã a vieþii, poves-tirea viselor o alta – autorul le noteazã cuo vrednicie de invidiat, mai ales pentru mi-ne, care nu ºtiu cum sã le boicotez mai efi-cient. Ar mai fi o preocupare constantã deremarcat: atenþia pentru meteorologie, vre-mea e consemnatã cu grijã, cu mai multedetalii ºi consecinþe directe decît o fãcea, cumai mult de un veac în urmã, Maiorescuînsuºi. Eu nu þin jurnal, dar mã uit cu regu-laritate la buletinele meteorologice, în ge-neral sînt mulþumit de prognoza lor (înGermania în genere, în Bavaria, în special),dar le confrunt zilnic cu ceea ce constat eu,cu un foarte bun barometru, care m-a cos-tat destule parale. Deci mã simt, aici, chiarfrate cu Ciocârlie. Cei cîþiva ani menþionaþiîn jurnal sînt identici – cresc numai mize-ria ºi lipsurile din ce în ce mai umilitoare,

dar nu ºi lamentaþiile care ar fost absolutnormale –, cresc ºi cele douã fiice, care în-cep sã-ºi facã drumul lor în viaþã fãrã a selãsa prea dirijate de tatãl lor. Sau cel puþinaºa pare – nu e însã exclusã timiditatea lui.„Axa“ vieþii familiale – ºi nu numai – este(doamna) T (situabilã la antipozii vieþii ro-maneºti a doamnei T. din Patul lui Procust).În mod evident – ºi literar, ca sã zic aºa –,ceea ce citim e numai partea selectatã din-tr-un jurnal pe care îl bãnuiesc (greºind?)mult mai colorat ºi mai bogat în detalii: înreproºuri, ironii, refuzuri, poate ºi efuzi-uni, sigur melancolii etc. A primat deciintenþia egalizãrii, monotoniei anilor încare dinþii de lînã nu puteau muºca o dic-taturã socialã ºi politicã, cea care sufocape oricine. Nu numai cã, în versiunea datã,autorul se fereºte a face consideraþii socia-le ºi politice directe (doar cîteva, în goanã),se fereºte ºi (bãnuiesc) pentru a nu se„arãta“ mai erou decît fusese. (ªi apoipovestirea umilitoarei vieþi cotidiene e des-tul de concludentã.) Atitudine care meritãtot respectul – de altfel, nu respectul alto-ra lipseºte din viaþa lui Livius Ciocârlie –,mai ales cã, la sfîrºitul cãrþii, citim frag-mente din dosarul sãu de urmãrire de cãtreSecuritate, pe care Livius Ciocârlie îl va ficitit cu uimire, el fiind toatã viaþa obsedatde „ambiþia“ insignifianþei sale, atît de do-ritã, dar atît de ratatã în viaþa sa publicã; onotorietate deci pe care a dorit sã o evite,sã o reducã la maximum, nu numai nereu-ºind, dar chiar avînd efectul contrar (nu voirepeta cele spuse dintru început).

Am citit falsul (pe jumãtate) jurnal al luiLivius Ciocârlie în trei zile. Cunoºteamaproape toþi protagoniºtii, chiar ºi multereferinþe; nu ºtiu cum vor fi citit acei carecunosc numai numele prezenþelor ºi faþa lortrecãtoare. Ceea ce ar putea fi memorabilpentru aceºtia ºi (de presupus) pentru ceicare vor veni ar fi un „patetism al derizo-riului“ cu care Ciocârlie îºi impregneazãcartea, un fel (uneori strepezit) de a glumicu mizeriile materiale ale vieþii cotidienesau chiar cu unele impasuri din viaþa de zicu zi, cea publicã sau cea de familie. Citi-torul ce trece însã ºi dincolo de coperþipoate simþi vibraþia (neîntreruptã) a celor„nenumite“ sau abia presimþite.

Aºadar – din douã, una: sau Livius Cio-cârlie trece prin viaþã ca un fel de gîscã prinapã (cum i-ar plãcea sã se constate public),sau foloseºte limbuþia chiar pentru a ascun-de fiinþa sa de care se... teme. Om timidºi tãcut, lipsit de orice agresivitate, cu silue-ta sa finã ºi ezitantã, cu chipul sãu deamant romantic, aºa trece Livius Ciocârlieprin viaþa noastrã literarã, cu o notorieta-te binemeritatã. „Laudele nu-mi remon-teazã niciodatã moralul, mã fac sã mã simtimpostor“ (p. 202). Dacã e aºa – ºi amputea umple o cronicã întreagã cu citateautodiminuante aflãtoare numai în carteade faþã –, atunci, neconsolabil pentru„impostura“ sa publicã ce creºtea mereu, arfi trebuit sã... tacã, pentru a nu-ºi mãri im-postura însãºi. Dacã nu a fãcut-o este pen-tru cã scriitorul nu poate sã tacã, nu a pututºi nu va putea niciodatã sã tacã, sã se (ne)amãgeascã cu vocea sa stinsã ºi ezitantã cucare se prezintã omul în lume, dar cumaldãrul de cãrþi care stã înfipt în biblio-grafia sa. În vocaþia mai puternicã decîtorice panicã. La Judecata de Apoi, ceea ceva prezenta Livius Ciocârlie ca fiind pãca-te vor fi contabilizate ca virtuþi, chiar da-cã el nu e deloc convins de existenþa unuiDumnezeu în lumea în care a trãit, a cititºi a scris cu „talent“ – iatã iarãºi un cuvînt

Gelu Ionescu

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 21

Fascinaþia eseului

P REOCUPÃRILE CRITICEºi eseistice ale lui ªtefan

Borbély se înscriu într-undublu registru tematic: lite-ratura românã, prin croniciliterare ale unor cãrþi maimult sau mai puþin semni-ficative ale actualitãþii, ºi li-teratura comparatã ºi uni-versalã, prin eseuri ºi studii temeinice, binearticulate teoretic, cu o deschidere concep-tualã amplã, dar ºi cu resorturi analitice ri-guroase. Într-o semnificativã Laudã a eseu-lui cu care se deschide volumul sãu Grãdinamagistrului Thomas (1995), ªtefan Borbélycircumscrie datele cele mai importante aleacestei specii literare, ce se dovedeºte a fi„arta specificã a solitarilor“. În chip sur-prinzãtor, poate, eseistul defineºte eseulprin opoziþia faþã de critica literarã, pre-cizând independenþa ºi „individualismul“ca mãrci stilistice gnoseologice esenþiale aleeseului, faþã de spiritul ancilar ºi caracterul„bigot“ al analizei de text. Cultivând plã-cerea cvasisenzualã a degustãrii esteticului,fãrã sã eºueze în frivolitate stilisticã, eseuluneºte „toleranþa cu aventura extremã“,adoptând o retoricã fluctuantã ºi liberã, cese pliazã perfect pe obiectul investigaþiei,fãrã sã-i epuizeze însã semnificaþiile ºi savo-rile expresive. Eseistul nu e, în viziunea luiªtefan Borbély, nici critic literar (pentru cãe lipsit de „disciplina interioarã ºi capacita-tea de sintezã“), dar nu e nici filosof (dato-ritã „luxurianþei senzuale ºi a incapacitãþiide a recurge la abstracþii“). Cu toate aces-tea, eseistul autentic e marcat de o impe-cabilã „disciplinã intelectualã“, de un viusentiment al „cenzurii interioare“ – dimen-siuni ce valideazã, în fapt, prestaþia sa de-zinvoltã, lipsa sa de complexe ºi inhibiþii înteritoriul pe care îl ia în stãpânire. Modulde structurare specific acestei specii litera-

re e, spre deosebire de opera criticã, dez-voltarea „progresivã“, acumularea gradatãa ipotezelor ºi temelor asumate, eseul re-flectând astfel „foamea de infinit pe care oîncearcã cel care îl practicã“. Concluzia aces-tei Laude a eseului dezvãluie, indiscutabil,mobilurile estetice ºi resorturile psiholo-gice ale demersului autorului, punându-neîn faþa unui gest de o extremã luciditate ºipregnanþã gnoseologicã: „Sã credem în el[în eseu, n.m., I. B.] ºi sã-l cultivãm, nunumai pentru cã exprimã un sentiment deviaþã contemporanã, ci ºi fiindcã ascundeun element dificil de gãsit în celelalte ge-nuri ale exegezei literare: sublimul sentimental jocului ºi eºecului spiritual“. Lectura pecare o practicã ªtefan Borbély în Grãdinamagistrului Thomas e una cu vãdite deschi-deri filosofice, eseistul fiind atras, în acestepagini, de aspectele literare mai puþin frec-ventate de exegezã, care-ºi pãstreazã o dozãînsemnatã de nedeterminare sau de mister.Fascinat mai curând de „faliile“ ori zonelede umbrã ale textului ºi ale experienþeiscripturale, eseistul exclude din interpretã-rile sale orice poncif, orice „idee primitã“,înþelegând demersul creator într-un modnuanþat. Fie cã abordeazã literatura românã– Experienþa lui Arghezi, Complexul lui Nes-sus (Liviu Rebreanu), Izvorul Alb, Un caz decompatibilitate limitatã: Maitreyi, Corespon-denþe Rilke – Blaga, fie cã exploreazã spaþiulliteraturii universale – Ritmurile corpului înGrecia anticã, Drumul spre Nietzsche, Expe-rienþa lui Kafka, Laudatio mortis (ThomasMann), Grãdina magistrului Thomas (Her-mann Hesse) etc., eseistul înþelege sã îmbi-ne „fervoarea unui stil critic inspirat“(Gheorghe Perian) cu o incontestabilãrigoare metodologicã, ce aºazã eseurile salesub semnul unei geometrii suple, în carelipsa de prejudecãþi nu devine ea însãºi pre-judecatã. Între rigoare ideaticã ºi supleþe ainterpretãrii se situeazã ºi comentariul dedi-cat lui Arghezi, în care eseistul observã pre-zenþa a douã tentaþii ce îl încearcã pe auto-rul Cuvintelor potrivite: „ispita de a sesubstitui divinitãþii absente“ ºi, pe de altãparte, „ispita tãcerii, a renunþãrii ºi a întoar-cerii, singura care pãstreazã intactã esenþaimaginarã a actului poetic“. O imagine „bi-frons“ a lui Rebreanu are, de asemenea, nu-meroºi sorþi de adevãr, cãci eseistul ni-lînfãþiºeazã pe autorul lui Ion ca „pe unsuflet neliniºtit, scindat între tulburãtoareachemare a tenebrelor ºi voluptatea iubiriiceleste“. Subtile ºi riguroase, incursiunileîn operele lui Kafka, Thomas Mann, Her-mann Hesse surprind, într-un limbaj „eco-nomic“ prin precizie, dar ºi fascinant princoloratura afectivã, sensuri ºi dimensiunimai puþin cunoscute, într-un demers in-terpretativ de amplã respiraþie ideaticã.

Visul lupului de stepã (1999) e structu-rat în douã mari secþiuni (Teme româneºti ºiTeme strãine). În secþiunea consacratã co-mentariilor despre literatura românã, eseis-tul ne vorbeºte despre gândirea gnosticãºi scrierile lui Blaga, despre Cartea Oltului,analizatã prin grilã alchimicã etc. În parteaa doua, mult mai substanþialã, regãsim unEseu despre zaruri (un excurs în istoria aces-tui topos, de la egipteni la Mallarmé), pre-cum ºi texte despre relaþia dintre Freud ºiJung, despre toposul insularizãrii la Tho-mas Mann, despre Lupul de stepã de H.Hesse, analizat din perspectiva unor sce-narii iniþiatice, sau despre forþele germi-natoare din Elegiile lui Rilke. ªtefan Bor-bély este atras însã ºi de o problematicã aactualitãþii teoretice, prin abordarea unor

concepte cu rãsfrângeri extrem de moder-ne, de incontestabilã deschidere intelectualã(ideea de Mitteleuropa, ecumenismul, NewAge etc.). De la Herakles la Eulenspiegel:Eroicul în literaturã (2001) e o carte în care,servindu-se de o bibliografie impresionan-tã, autorul reuºeºte sã delimiteze semnifi-caþiile majore ale toposului eroicului, pebaza unei dihotomii, susþinutã cu argumen-te viabile, între eroic ºi antieroic. Eroiculstihial e primul palier al arhitecturii eroi-cului, cel de al doilea fiind reprezentat deeroicul solar ºi civilizator. Autorul subli-niazã, în acelaºi timp, ºi caracterul dual alstatutului eroului, capacitatea sa de dedu-blare, de autodepãºire fecundã. Una dintreprejudecãþile pe care eseistul cautã sã ledezamorseze este aceea a configuraþiei pre-ponderent solare a eroicului, conform uneischeme reductive care trebuie sã fie relati-vizatã: „Se recunoaºte cu uºurinþã în aceas-tã schemã reductivã – foarte persistentã, dealtfel – formula eroului civilizator, care nuepuizeazã nicidecum registrul, dar, în foar-te multe cazuri, îl înlocuieºte. De regulã,atunci când vorbeºte de «erou», lumea areîn vedere tipologia eroului civilizator“.Proza fantasticã a lui Mircea Eliade: Com-plexul gnostic (2003) reprezintã un demershermeneutic demn de interes, în care eseis-tul subliniazã relaþia dintre resorturile fan-tasticului eliadesc ºi cele ale reflexelor miti-ce, cu accentul aºezat asupra toposurilorthanatice: „prozele fantastice duc, aproa-pe fãrã excepþie, spre moarte, La þigãncinefiind, nici ea, o excepþie, în aceastã pri-vinþã. E copleºitor cât de înrudite sunt me-canismele fantasticului ºi cele ale morþii dinopera lui Eliade“. Cercul de graþie (2003) eo culegere de cronici literare, expozitive,explicative ºi interpretative, într-o tonalita-te echilibratã, deloc resentimentarã. Atragatenþia comentariile despre Marta Petreu,Livius Ciocârlie sau Dan C. Mihãilescu.Interesante sunt interpretãrile conceptuluide postmodernism, pornindu-se de la cãrþi-le lui Liviu Petrescu ºi Mircea Cãrtãrescu.Criticul constatã o anume desincronizareîntre teorie ºi practica scriiturii:

La noi, prin postmodernism, s-a construitîn primul rând, ºi nu s-a deconstruit, ca înOccident: s-au fãurit identitãþi, forme deviaþã, s-au legitimat licenþe de comporta-ment sau de expresie. S-a întâmplat aºa,poate, ºi fiindcã noi am prins postmodernis-mul într-un moment istoric de construcþiepost-totalitarã, ºi nu într-unul de trans-isto-ricitate dezabuzatã, cum l-a prins civilizaþiaoccidentalã.

Monografia consacratã lui Matei Cãlinescu(2003) pune accentul pe atipicitatea teore-ticianului literaturii, provenitã dintr-o„eticã a distanþei“. Demersul lui ªtefanBorbély porneºte de la necesitatea „recon-textualizãrii“ operei lui Matei Cãlinescu,prin „asimilarea unor grile specifice ideo-logicului, politicului sau mentalitãþilor“.Criticul se opune tezei conform cãreia ar-tisticul ar fi fost, pentru teoreticianul lite-raturii strãmutat peste ocean, o modalitatede expresie reprimatã; acesta, artisticul, arfi, mai degrabã, „o constantã purtatã mereuîn sine, cu epifanii specifice variabile“.

În Thomas Mann ºi alte eseuri (2005),autorul reface relieful preocupãrilor sale decomparatisticã, printr-o fuziune a frag-mentaritãþii ºi a spiritului sintetic. Atracþiaprozei lui Thomas Mann este precizatã înmod explicit:

pe care îl folosesc exact pentru a-l irita!Cãci la naºtere, o ursitoare ironicã pare a fimormãit printre dinþii (de lînã): te blestemsã ai succes!

În final, pentru a-i procura (totuºi!)încã o satisfacþie, voi spune cã în cãrþile sale– mai nou în rubrica sa din România lite-rarã – existã destule platitudini, poate filiniºtit. Dar, ca sã iau o jumãtate din satis-facþie înapoi, mai adaug cã banalitãþile ce ise pot contabiliza în eternitate sînt cu multmai puþine decît ale acelora cu o reputaþieliterarã comparabilã.

�

P.S. Cum spuneam, apar ºi eu ca personaj înDinþii de lânã. Cîtva timp, cu numele semnã-turii de mai sus. Apoi, odatã cu apariþia meala Radio Europa Liberã – pe care el o socoteºtede proastã inspiraþie –, devin... Geluþu. Tot aºaîmi spune de mulþi ani ºi directoarea revistei defaþã. În jurnalul lui Mircea Zaciu, în care folo-seºte pentru a mã numi un pseudonim cu caream corespondat cu Ion Vartic, ºi anume TonioKröger, de la un moment dat devin... Tonino.Matei Cãlinescu mã „mîngîie“ uneori cu...Gelianu, Roger Cîmpeanu îmi spunea Geliºu,la fel ºi Cosaºu. Dacã vreau sã iau lucrurile înserios, aºa cum le ia Livius Ciocârlie, ar trebuisã constat cã am o vocaþie a diminutivului (pecare el ar putea-o invidia). Sau, mai grav, oieºire ratatã din vîrsta cea mai fragedã...

�

22 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 12 lei pentru 3 luni,• 24 lei pentru 6 luni, • 48 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 10 euro sau 13 USD pentru 3 luni,• 20 euro sau 26 USD pentru 6 luni, • 40 euro sau 52 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Pentru persoanele juridice, abonamentul este de 500 delei sau 120 de euro sau 165 USD pentru un an. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expe-diere par avion.Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• Festivitate la Uniunea Scriitorilor3

• PUNCTE DE REPER

Despre un anumit fel de lene Mircea Moþ 4

• AVANGARDA RUSÃ

Montaj sentimental Aleksandr Arhanghelski 5(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• CRONICA LITERARÃ

Hai sã vorbim! Irina Petraº 6

• POEME

Mâna. Alta; Aproape scrisoare Adriana Teodorescu 7apocrifa lui ferapont Ovidiu Pecican 9

• CU OCHIUL LIBER

Întoarcerea la roman (I) Mihaela Ursa 8Lecþiile critice ale memoriei Constantina Raveca Buleu 17Succesul ca blestem Gelu Ionescu 20Fascinaþia eseului Iulian Boldea 21

• IN MEMORIAM

La moartea lui Alain Ion Muºlea 10

• DOSAR: MATEI CÃLINESCU

Despãrþirea Ion Vianu 11În dimineaþa de Sânziene... ªtefan Borbély 12Ore clujene Sanda Cordoº 14Reîntoarcerea scriitorului, reîntoarcerea personajului Laura Pavel 16

• PROZÃ

Luneta lui Ropa Adrian Buzdugan 18

Cãtre cititorii revistei Apostrof

La Thomas Mann revin ori de cite ori simtnevoia de seninãtate, fiindcã el m-a învãþat– alãturi de Nietzsche, Hesse ºi alþi histrionigeniali – sã arunc de pe umeri toate pove-rile, sã fiu eu însumi, adicã: sã trãiesc viaþala intensitatea ambiguã, responsabilã a lu-dicului.

Lectura pe care o întreprinde criticul pro-zei lui Thomas Mann este una aplicatã,atentã la nuanþele textului, riguroasã, chiardacã o anume înclinaþie spre disparitate îºimai face simþitã prezenþa. Cuplurile anti-nomice (burghez-artist), deghizãrile carna-valeºti ale demonicului, pactul cu diavolul,conflictul dintre modernitatea raþionalistãºi premodernitatea iraþionalã, dintre civi-lizaþie ºi barbarie sunt surprinse cu acuita-te. Celelalte eseuri au un conþinut disparat,vorbindu-ne despre tema morþii la Hesse,despre imaginarul nocturn în vechea mito-logie germanã sau despre raporturile din-tre creºtinismul primitiv, tradiþia iudaicãºi sincretismul mitologiei greco-romane.

Volumul O carte pe sãptãmânã (Ed.Ideea Europeanã, 2007) nu vrea sã parãnici mai mult, dar nici mai puþin decât este.Autorul îºi asumã, de la bun început, con-diþia criticii foiletonistice, care completeazãfericit vocaþia sa de comparatist ºi de ese-ist. Livius Ciocârlie, Matei Cãlinescu, VirgilIerunca, Ion Ianoºi, Ion Vlad, Paul Cornea,Adrian Marino – sunt câþiva dintre criticiiºi eseiºtii examinaþi în aceastã carte, din-

tr-o perspectivã simpateticã, dar, în acelaºitimp, ºi echidistantã. Elanul constructiv ºiresortul empatic sunt cele douã resurse alescrisului lui ªtefan Borbély pe care volumulde faþã le pune în luminã. Spirit aplicat ºimetodic, autorul îºi trãdeazã, în paginilesale foiletonistice, ºi erudiþia, o erudiþiedecomplexatã, lipsitã de ostentaþie. Atentla nuanþele textului pe care îl supune dez-baterii, criticul recurge adesea la instru-mentele comparatismului, pentru a realizaracorduri rapide, dar necesare, între opere,epoci literare sau stiluri de creaþie, într-omanierã degajatã, ce nu îngãduie abuzuri-le interpretative sau relaxãrile conceptuale.Între figurile critice pe care le urmãreºteautorul în cartea sa, cea a lui Livius Ciocâr-lie ocupã un loc privilegiat. Este decon-struit, în paginile acestei cãrþi, portretulcãrturarului, cu faþetele sale multiple, cuproteismul reprezentãrilor sale deconcer-tante. Relevant este ºi „patriotismul indi-rect“ pe care îl ilustreazã Monica Lovinescuºi Virgil Ierunca, prin intermediul pagini-lor lor, în care patosul acuzator se îmbinãcu o limpede ºi fermã conºtiinþã moralã.Formulãrile, sintetice ºi plastice totodatã,ale cronicarului reuºesc sã contureze, dinlinii ferme, sugestive, profilul unui autor,tiparul stilistic ce tuteleazã o anume perso-nalitate artisticã, dinamica ºi rezonanþa uneiscriituri. Comentariile la cãrþile lui IonIanoºi, comprehensive, fãrã însã a excludeunele observaþii critice, lectura atentã a cãr-

þii lui Ion Vlad Romanul universurilor cre-pusculare, cu numeroasele racorduri de or-din comparatist, ca ºi celelalte cronici con-sacrate unor figuri de prim rang ale criticiiliterare româneºti ne pun în faþa unuicomentator abil, care ºtie sã-ºi dozeze re-sursele, sã argumenteze când ºi cum trebuie,într-un discurs critic deloc tern, dimpotrivã,alert ºi dezinhibat, strãbãtând cu volupta-te teritorii diverse ale literaturii. ªtefanBorbély se orienteazã însã ºi spre figurilede anvergurã ale literaturii noi. Cronicilesale consacrate unor autori mai tineri, pre-cum Andrei Bodiu, Ioana Bot, CristianCheºuþ, Florina Ilis sunt, la rândul lor,caracterizate de precizie a formulãrilor ºipercutanþã analiticã. Criticul capteazã sen-sul iradiant al operelor, revelând totodatãsimþul construcþiei sau asumarea unei este-tici implicite, acolo unde este cazul. Cartealui ªtefan Borbély se încheie cu o Addendace conþine o justificare a necesitãþii contu-rãrii unei istorii politice a literaturii româ-ne. Rãmâne sã vedem cum va reuºi sã con-cretizeze, printr-o abordare proprie, ªtefanBorbély un astfel de proiect. O carte pesãptãmânã ilustreazã din plin acea regie dia-lecticã a distanþãrii ºi participãrii ce faceparte din demersul cronicarului literar,„fiinþã marginalã“, dar nu mai puþin res-ponsabilã ºi dedicatã vocaþiei sale.

�

�

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XX, nr. 7 (230), 2009 • 23