2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Unica responsabilitate a revistei Apostrofeste de a gãzdui opiniile, oricît de diverse,

ale colaboratorilor noºtri. Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text

îi aparþine, în exclusivitate, autorului.APOSTROF

Proiectul „Susþinerea Literaturii Române Vii“,realizat de Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul financiar al Guvernului României

PROMOVAREA SCRIITORILOR români de astãzi, prin organizarea unor pro-grame culturale la Casa Monteoru din Bucureºti, spaþiu de mare însemnã-tate pentru viaþa literarã româneascã din ultima jumãtate de secol.

1. Programul de lecturi publice (Scriitorii la ei acasã/Scriitori pe Calea Victoriei)Voci importante ale literaturii române contemporane, din geografii ºi

generaþii literare diferite, citesc din cãrþile lor recente în faþa unui public for-mat din elevi, studenþi, profesori ºi alte persoane interesate de literaturã. Se-lecþia scriitorilor invitaþi este asumatã de criticul literar Nicolae Manolescu,preºedintele Uniunii Scriitorilor din România. Întâlnirile cu aceºti scriitorise vor constitui într-un document de patrimoniu cultural naþional, prin înre-gistrarea lor în Arhiva de Aur a Societãþii Române de Radiodifuziune (prinRadio România Cultural), prin fotografiile, reportajele ºi interviurile reali-zate cu acest prilej. Partenerii media ai programului: România literarã, RadioRomânia Cultural, AgenþiadeCarte.ro, Cultura, Observator cultural,Luceafãrul de dimineaþã, Viaþa româneascã.

Ideea acestor lecturi este dedicarea unei seri speciale pentru fiecare dome-niu literar în parte:

a) Seara poeziei – miercuri, 14 noiembrie, Casa Monteoru. Câþiva dintrepoeþii valoroºi ai momentului citesc, prezentaþi de criticul literar Dan Cristea.Invitaþi: Magda Cârneci, Gabriel Chifu, Ion Mureºan, Ioan Es. Pop, AdrianPopescu, Nicolae Prelipceanu.

b) Scriitori din þarã la Bucureºti: miercuri, 21 noiembrie, Casa Monteoru.Sunt invitaþi la Casa Monteoru sã citeascã din creaþia lor câþiva scriitori repre-zentativi din þarã: Aurel Pantea – Alba Iulia, Nichita Danilov – Iaºi, GabrielCoºoveanu – Craiova, Ion Pop – Cluj, Ioan Moldovan – Oradea, Vasile Dan– Arad, Nicolae Oprea – Piteºti, prezentaþi de criticul Mircea Mihãieº.

c) Seara prozei – vineri, 23 noiembrie, Casa Monteoru. Citesc proza-torii invitaþi: Gabriela Adameºteanu, Marta Petreu, Petru Cimpoeºu, Va-rujan Vosganian, Alexandru Vlad, prezentaþi de Eugen Negrici. Modera-torul acestor seri este poetul Dan Mircea Cipariu.

d) Seara „Toate artele cuvântului“ – miercuri, 28 noiembrie, ora 18, CasaMonteoru. În cadrul acestei seri vor citi: Irina Horea (traduceri), GabrielDimisianu (criticã-memorialisticã), Ioana Nicolaie (poezie), Horia Gârbea(dramaturgie), Marian Drãghici (poezie), Radu Aldulescu (prozã). Mo-derator: criticul Mihai Zamfir.

2. Serile literaturii strãine pe Calea VictorieiUn program prin care sunt prezentate voci importante ale literaturii strãi-

ne contemporane în traducere româneascã ºi la case editoriale româneºti deprestigiu. Partenerii media ai programului: România literarã, Radio RomâniaCultural, AgenþiadeCarte.ro, Cultura, Observator cultural, Luceafãrul de dimi-neaþã, Viaþa româneascã.

a) Seara I – joi, 15 noiembrie, Casa Monteoru. Invitaþi: DenisaComãnescu, director editorial Humanitas Fiction, ºi Alexandru ªahighian,cu o traducere dintr-o carte semnatã de Herta Müller, în curs de apariþie.

b) Seara II – joi, 22 noiembrie, Casa Monteoru. Invitaþi: Bogdan-Alexandru Stãnescu, director editorial Polirom, ºi Veronica D. Ni-culescu, cu o traducere dintr-un roman al lui Vladimir Nabokov.

c) Seara III, Seara revistei Lettre Internationale – joi, 29 noiembrie,Casa Monteoru. Invitat: Irina Horea, redactor-ºef al revistei LettreInternationale. Lecturã dintr-un text literar pregãtit pentru apariþia înrevistã. Coordonator: Dan Mircea Cipariu.

3. Ziua scriitorilor români, 7 decembrie 2012, ora 12.00, Casa MonteoruAcordarea unor premii, într-o galã anualã, unor personalitãþi mar-

cante ale literaturii române care au împlinit vârste rotunde ºi care s-au afirmat literar în anul în curs. Amfitrion – Nicolae Manolescu.

4. Organizarea unor proiecþii de filme ºi conferinþe, în care personalitãþi lite-rare româneºti evocã momente decisive din cariera lor sau legate de viaþaliterarã de la noi. Cinemateca Uniunii Scriitorilor din România includeun program de proiecte de filme documentare ºi conferinþe ale scriito-rilor invitaþi. Au fost aleºi scriitori din mai multe generaþii pentru aprezenta liceenilor, relaþia lor cu Uniunea Scriitorilor din România.

Ziua 1. Conferinþã Angela Marinescu, 10 noiembrie, ora 11,30, CasaMonteoru. Seria s-a deschis cu Angela Marinescu, poeta ºaptezecistãbine receptatã, atât de critica literarã, cât ºi de noile generaþii de scrii-tori. Este primul documentar produs cu ajutorul Uniunii Scriitorilordin România, documentar care reflectã traseul literar al poetei.

Ziua 2. Conferinþã Mihai Zamfir, 10 noiembrie, ora 11,30, CasaMonteoru. Critic ºi teoretician literar, prozator ºi profesor universitar,profesorul Mihai Zamfir este proaspãt laureat al Uniunii Scriitorilorpe anul 2011 pentru criticã, cu volumul Scurtã istorie. Întâlnirea cu unpublic tânãr îi faciliteazã acestuia rememorarea momentelor esenþialedin traiectul sãu profesional legat de USR.

Ziua 3. Conferinþã Rãzvan Voncu, 24 noiembrie, ora 11,30, CasaMonteoru. Întâlnirea cu Rãzvan Voncu propune o conferinþã despreopera lui Gellu Naum, ocazionatã de proiecþia documentarului Orbi-rea voluntarã, singurul documentar despre opera lui Gellu Naum.

Ziua 4. Conferinþã Ion Cucu, 8 decembrie, ora 11,30, Casa Mon-teroru. Cel mai important fotograf al literaturii române îºi prezintãexpoziþia Cincizeci de ani de literaturã. Coordonatorul acestor confe-rinþe: un cristian.

5. Workshop – Condiþia tânãrului scriitor ºi calitatea de membru al UniuniiScriitorilor din România – 6 ºi 7 noiembrie a.c., orele 10,00-18,00, CasaMonteoru

Scriitori din þarã cu o experienþã remarcabilã în activitatea UniuniiScriitorilor din România se reunesc la sediul din Bucureºti al Uniuniipentru a dezbate condiþa tânãrului scriitor ºi modalitãþile prin careaceºtia pot sã devinã membri ai USR.

6. Lansarea volumului colectiv Cum se scrie un roman – miercuri, 12decembrie, ora 12, Casa Monteoru

Anul acesta, colocviul cu tema Cum se scrie un roman? s-a desfãºuratîn luna mai la Cãlimãneºti ºi Alba ºi au participat ºaisprezece dintreromancierii din toatã þara, din toate generaþiile ºi de toate orientãrileestetice. Eseurile lor au fost reunite într-un volum a cãrui lansarepublicã are loc la Casa Monteoru, cu participarea unora dintre autori.

7. Scriitori la Alba Iulia, în cetatea Marii Uniri, în zilele de 10-11 decem-brie 2012

Dezbateri ºi lecturi publice la Universitatea din Alba Iulia. Pelerinajla Catedrala Marii Uniri ºi vizitã la Muzeul Marii Uniri.

8. Expoziþie de fotografii Scriitori români de ieri ºi de azi, 10 noiembrie– 15 decembrie 2012, Casa Monteoru. Autor: Ion Cucu

9. Premiul Cartea Anului – 23 noiembrie, ora 20, Casa MonteoruPremiul Cartea Anului este unul dintre cele mai prestigioase pre-

mii literare româneºti. El este acordat în fiecare an de revista Românialiterarã. Iatã lista nominalizãrilor de anul acesta: Marius Chivu, pentruvolumul de versuri Vântureasa de plastic; traducerea poemelor lui T.S. Eliot, realizatã de ªerban Foarþã, Mircea Ivãnescu, Sorin Mãrculescu,plus ªerban Foarþã & Adriana-Carmen Racoviþã; Mircea Mihãieº, Cerãmâne: William Faulkner ºi misterele þinutului Yoknapatawpha; DanC. Mihãilescu, I.L.Caragiale ºi caligrafia plãcerii; Andrei Pleºu,Parabolele lui Iisus: Adevãrul ca poveste; Nicolae Prelipceanu, Pierdereasperanþei; George Ardeleanu, pentru ediþia cãrþii lui N. Steinhardt,Jurnalul fericirii: Manuscrisul de la Rohia; Vlad Zografi, Infinituldinãuntru: ªase povestiri despre om, societate ºi istorie. Festivitatea de decer-nare va avea lor vineri, 23 noiembrie, ora 20, la Casa Monteoru.

10. Organizarea unei Gale anuale a Poeziei Române Contemporane,Ateneul Român, 26 noiembrie 2012, ora 18,00

ªaisprezece dintre cei mai valoroºi poeþi români de astãzi vor citipe scena Ateneului Român, directorul Teatrului Naþional din Bucureºti,actorul Ion Caramitru, urmând sã deschidã ºi sã închidã recitalurile depoezie. Moderatorul ºi selecþionerul galei este criticul literar NicolaeManolescu, preºedintele Uniunii Scriitorilor din România.

Coordonarea generalã a proiectelor: Gabriel Chifu. �

Anul XXIII, nr. 12 (271), 2012 • 3

50 de ani de la moartea scriitorului

Dosar

Scrisori cãtre DOTI(p. 9-25)

• Doti Stanca • Radu Stanca

4 • APOSTROF

Scrisoare tatei saudespre string-enþã

Î N SERIALUL despre po-ezia tânãrã – Poezia învãzul lumii – publicat înTribuna (octombrie-no-iembrie 2011), îl menþio-nam pe Radu Vancu însecþiunea Întoarcerea refu-latului. Spuneam acolo cã,în era omului micºorat ºiinfantilizat, principiul rea-litãþii fiind înlocuit (dupã Gilles Lipo-vetsky) de principiul transparenþei, vedeniae un surogat care împacã – iluzoriu – atâtnevoia de constituire a unei referenþialitãþisecurizante, þinând de vedere, cât ºi dorinþade a înlocui un real nesatisfãcãtor cu olume nouã prin mijlocirea unei viziuni. Înaceste condiþii, în ciuda exhibãrii senzualeºi sexuale sau tocmai de aceea, una dintremarile teme tradiþionale ale poeziei – dra-gostea – se vlãguieºte, dispare, se invizibi-lizeazã. Iubirea ca în cãrþi sau ca în filmeeste un construct care îºi reveleazã, subochiul dezîncântat al sinceritãþii ob-scene(dupã Baudrillard), ridicolul. O poezie aiubirii, a îndrãgostirii, a fiorului nu mai ecu putinþã, dar intervine o ramificaþie oare-cum domesticã a ei. Nu o re-sentimentali-zare a discursului se petrece, ci o recupera-re a emoþiei ºi a înfiorãrii, esenþa însãºi apoeziei, prin raportare la progenituri.Copilul e utilizat ca breºã prin care se potstrecura în poem, din nou, legitime, iubi-rea, tandreþea, emoþia. Poeþii-taþi se întrecîn supuneri înduioºat-expresive la mãreþiainegalabilã a copilului lor, încãrcat – pebune, dar ºi artificial, ca o veritabilã crean-gã de Salzburg a discursului îndrãgostit – cuputeri deloc la îndemânã maturilor ºi cu unacces la misterele simple ale biologicului,ale viului, ale visceralului uitate de adulþi.Dimensiunea livrescã a vârstei de lapte ºipamperºi, foarte abil controlatã mai ales deRadu Vancu, situeazã acest gen de poezieîn chiar centrul revoluþiei scripturale. Nu eo poezie marginalã, minorã, nesemnifica-tivã, ci una care forþeazã poarta pierdutã acentralitãþii, gravitãþii, semnificaþiei, ofe-rindu-se ca una dintre cãile prin care poe-zia va reabilita limbajul „înalt“. Cu referirela Sebastian în vis, Alex Goldiº vorbea, pebunã dreptate, despre „epopeea aproapegoetheanã (mãcar prin mize ºi aspiraþii) arãscumpãrãrii unui cosmos decãzut de cãtreacest geniu mic ºi inconºtient“.

Pe de altã parte, identificând tipuri lite-rare de raportare la moarte, îl numãram peRadu Vancu (în temeiul câtorva poeme ci-tite pe net) nu la sfidarea de la distanþã, amorþii parafine (dupã titlul lui Robert ªer-ban), proprie poeziei tinere, care braveazã

fãrã plasã fiindcã, oricât de adânc ar fi gân-dul morþii, ea e încã departe, ci la situareaumãr la umãr, în proximitate – o moarte aceluilalt dezbrãcatã de toatã recuzita roman-ticã, într-o teribilã suprapunere cu propriafiinþã. Însã aici nu e experienþa directã, aproape pe viu, a morþii destinale – ca laMarius Chivu (Vântureasa de plastic) sau O.Nimigean (Rãdãcina de bucsau). În Frân-ghia înfloritã (Frânghia înfloritã, Album de familie, Casa de Editurã Max Blecher,2012, 78 de pagini) nu e moartea crudãcare îl loveºte pe cel mai drag (mama), ci omoarte încã mai rea, cãci „aleasã“ de tatã,o moarte având toate semnalmentele uneitrãdãri. Proximitatea e acum traumatizantã,o învãþare contorsionatã a muritudinii ºi acom-pasiunii. Pierderea brutalã a tatãluila vârsta suspendatã a adolescenþei declan-ºeazã o sensibilitate precoce a morþii, o pre-simþire a ei cu sentimentul unei stranii în-rudiri cu lumi de dincolo. Mici experimenteale imponderabilitãþii încurcã primejdiostãrâmurile.

Revin acum, dupã lectura integralã acelor douã cãrþi, ºi încerc o re-punere înpaginã. La Radu Vancu asistãm la o re-în-vãþare trudnicã ºi foarte expresivã a vieþii.Nu întâmplãtor, calea e a visului. O teoriemai nouã asupra mecanismelor onirice sus-þine cã visele sunt zone de antrenament încare oamenii repetã ºi exerseazã comporta-mente fundamentale pentru supravieþuireaîn stare de veghe. Privarea de vis pe careo introduce, metaforic vorbind, sinucidereatatãlui goleºte de sens chiar gesturile vieþiicotidiene. Frânghia e ani în ºir verticalã, încãdere perpetuã, alunecoasã, sãlbãticitã. Enevoie de intervenþia atent construitã a vi-sului pentru a re-pune în funcþiune legãturirupte, pentru a „înflori“ frânghia. Ea poa-te fi acum orizontalã ºi prelungã, cãderea eopritã; la distanþã egalã de veghe ºi vis sepoate construi viaþa însãºi. Prins în strin-guri/corzi – Radu Vancu vorbeºte de „cap-tivitatea în traumã“ ca formã de loialitatefaþã de mortul drag –, poetul înãspreºte no-durile nete ale realului sub tratament oni-ric, aºa încât se pot agãþa frânturi de sensîn cârligele lor, iar trauma cântã dacã ºtii deunde sã-i ciupeºti corzile: „un musical cuun cimitir care începe sã vorbeascã prinsomn“. Realitatea string-entã poate fi inter-pretatã în infinite moduri, nu existã o ade-vãratã realitate, ci doar una dependentã demodelul avansat la un moment dat: „Sebas-tian în vis îl vede pe Sebastian din realita-te / jucându-se cu zornãitoare din pluºuribãlþate. Suzeta / germanã anticolici e leoar-cã de fericire ºi Sebastian / zâmbeºte subþi-re, ºtiind cã realitatea nu existã, / chestie dealtfel nu foarte tristã – dacã realitatea ar /avea prostul gust sã fie realã, treaba ar finasoalã“. Domesticirea – Radu Vancu sedescrie pe sine ca poet domesticit, poet defamilie – nu înseamnã reducere a tempera-turii, nici renunþare la complexitatea inte-rioarã, ci intervenþie ordonatoare decisã,

sub zodia înaltei, deschisei expresivitãþi.Lucru spus, de altminteri, în unul dintrecomentariile din subterana poemelor, un felde retrageri în colþul paginii (al ringului?),pentru o nouã pãmântare, care sã facã po-sibilã revenirea: „Subconºtientul meu mic-burghez vrea sã facã ordine, sã aºeze în si-logism microarmonia ºi catastrofa, sãregizeze un cartoon feeric dupã un scenariudeprimist. Ca o gospodinã care înºiruie pemileurile etajerei poza bãrbatului spânzu-rat alãturi de pozele copiilor. Cã aºa-i fru-mos. Ce-i pasã subconºtientului-gospodinãcã mania lui logicã îmi face pielea de gãinãºi inima terci“. Am numit aceste rânduriºi „scrisoare tatei“ cu gândul la Scrisoaremamei, a lui Pirandello. Efectul insuporta-bil al morþii celui drag este cã reteazã gân-dul sãu la tine, nu mai eºti fiul-gândit-de-tatã. Poemul ºi visul pot ameliora ruptura,pot reface corespondenþa (în mai multelesale sensuri). Poetul joacã repetat, în formeanume declanºate stereotip, cãci lovesc in-sistent la o poartã închisã pentru totdeau-na, rolul tatãlui ºi-ºi transmite sfaturi ºisemnale de iubire: „dragule, de fiecare datãcând mã visezi / pe aici se fac niºte zile în-cântãtoare...“; „noi, morþii voºtri dragi, /nu vorbim mai nimic unii cu alþii, / ci neuitãm întruna la inimile voastre“. Extenua-rea e dublã ºi de semn contrar: pe de-oparte, extenuarea prin tatãl mort, neagrã,obsesivã, traumaticã, dimpreunã cu vina su-pravieþuitorului ºi efortul de a împãca douãlumi reunibile doar în fantasmã („Dupãcum poate vei fi înþeles deja // cã aproapeîntotdeauna: / viii sunt cei care se întorcºi bântuie morþii – / stai liniºtit în blândulºi bãtrânul tãu cadavru // ºi deodatã intrãviul în lumea ta / pe nepusã masã, ca unfrate întors / când nimeni nu-l mai aºtepta// dintr-un rãzboi din care nimeni, nicio-datã,/ nu s-a mai auzit sã fi scãpat cu via-þã“); pe de altã parte, extenuarea trandafi-rie a tatãlui tânãr care poate delega o partedin rosturile sale fiului care viseazã proiec-tat într-un viitor la fel de autonom ca tre-cutul tatãlui mort: „Când Sebastian vorbeº-te într-un târziu prin somn, / prin camerãse rãspândeºte în valuri foºnitoare / o mi-reasmã puternicã de trandafiri“. Frânghiaînfloritã intrã în balans, ritmând cu o ex-cepþionalã ºtiinþã a „tactului“ ºi cu un umorgalben de cea mai tulburãtoare calitate,viaþa ºi moartea ºi ridicolul disperat care lestrãbate: „Aºa cã trãieºte-þi fericirea, / o sãte mãnânc din ochi când o sã vii, / n-o sã-mi ajungi nici pe o mãsea, ce-i drept, /însã o sã mã þii, ca atunci, în braþe // subsoarele cãlduþ de aici, / ºi poate cã de dataasta o sã-mi revin, / îmbrãþiºarea ta de mortproaspãt // o sã-mi pãtrundã ca o injecþiecu adrenalinã / în inimã. Fii deci viu, fiifericit de viaþa ta vie, / oricât de ridicolã-ichestia asta“; dar ºi „Sebastian, þinut pegenunchi ºi legãnat întâia oarã, / face Fru-museþea þinutã pe genunchi amarã, iarElocinþa / pelticã. Faþã de ochiºorii lui vi-sând, Arta e piticã“. Aceastã din urmã pre-tinsã micºorare a Artei e contrazisã de fi-ecare nouã carte semnatã Radu Vancu:„Dacã gura lumii macinã orice, pânã ºimorþii, poezia e chiar mai a naibii decâtgura lumii: ea nu numai cã macinã, dar ºidigerã orice“.

�

Irina Petraº

Anul XXIII, nr. 12 (271), 2012 • 5

Dicþionarul romanului

A M SCRIS (în Apostrof,nr. 7-8/2005), la vre-mea apariþiei primului vo-lum al Dicþionarului cro-nologic al romanului ro-mânesc, redactat de cãtrecercetãtorii clujeni de laInstitutul de Lingvisticã alAcademiei, cã este un ex-celent instrument de lu-cru, datoritã în principal medalioanelortematice pe care le conþine. Poþi reconsti-tui, dupã ele, obsesiile romaneºti dominan-te ale unui timp, care pot fi extrapolate so-ciologic ºi psihologic înspre analize mainuanþate ºi amãnunþite. Volumul al doilea,dedicat segmentului de timp 1900-2000,apãrut tot la Editura Academiei din Bu-cureºti, în 2011, menþine aceastã calitate deexcelenþã, deºi unii dintre redactorii pri-mului op (Doina Modola, Augustin Pop,Mircea Popa, Elena Stan, Valentin Taºcu,Mariana Vartic) s-au retras sau au dispãrut,cei noi neputând suplini încã, intelectualvorbind, carenþele pricinuite de schimbulde generaþii. Ion Istrate, coordonatorulºtiinþific al volumului de acum, s-a strãduitsã þinã lucrurile în frâu, dar a fost depãºitde detalii ºi, într-o oarecare mãsurã, de re-gie. De pildã, el precizeazã cã „toate artico-lele [...] au fost semnate cu iniþialele auto-rilor“; în consecinþã, nu vom afla niciodatãcine este „D.G.B.“, unul dintre cei mai bunidin tot volumul, alãturi de A.[drian] T.[u-durachi], fiindcã un coautor cu trei numenu figureazã în lista furnizatã la începutulcãrþii, decât dacã-l expandãm pe Doru Bur-lacu, cu un al doilea prenume ocultat deinstituþia pe care o deserveºte. Romaneleinventariate au apãrut în decada 1990-2000, dar menþinerea bibliografiei la seg-mentul de timp amintit reprezintã o restric-þionare a spiritului critic. Despre romaneledintre 1990 ºi 2000 s-a scris ºi dupã anul2000, preferinþa acordatã foiletonisticii ºitextelor „la cald“ prejudiciind exegeze dereferinþã foarte bine lucrate, cum ar fi, depildã, cele semnate de cãtre Dan C. Mihãi-lescu. S-a întâmplat, cu perioada respectivã,o bizarerie: legislaþia deficitarã i-a fãcut peoptzeciºti sã-ºi amâne doctoratul, multesinteze academice apãrând doar dupã anul2000, când legislaþia a devenit mai permi-sivã. Unele sinteze pe roman au apãrut totatunci, dar se referã la deceniul anterior, casã nu mai vorbim de efervescenþa criticã dedupã 2005, când migraþiile din viaþa uni-versitarã se cam stabilizeazã. În consecinþã,bibliografia ar fi trebuit nuanþatã, extinsãpânã la data apariþiei volumului.

Dupã o regie de bucãtãrie, evidentã larãsfoire, listele de cãrþi au fost distribuite„la grãmadã“, în regim de vrac, ceea ce faceca pagini succesive întregi sã fie semnate decãtre una ºi aceeaºi persoanã. Dau douãexemple (dar ele se pot înmulþi): între pa-ginile 133 ºi 138 semneazã doar L.[igia]T.[udurachi], pentru ca ºtafeta sã fie pre-luatã, pânã la pag. 143, de L.[iliana] B.[ur-lacu], în mod evident cel mai neexperi-mentat nume din seria de coautori. I sedatoreazã, de altfel, culpele cele mai mari,ca de pildã tratarea strepezitã, improprie, a

Exuviilor Simonei Popescu (unde autoa-rea copiazã un pasaj substanþial din MihaelaUrsa), sau a romanului Coaja lucrurilor, sauDansând cu jupuita, de Adrian Oþoiu, undetextul de prezentare e de trei ori mai scurt– ºi inadecvat! – decât aparatul critic. Lapag. 215 (Rãsvan Popescu: Omul cu cioc ºighiare), plãcerea de a copia totul din M.Ursa recidiveazã, culmea conciziei fiindatinsã la Razzarul lui Ovidiu & AlexandruPecican (pag. 385), despre care nu ni sespune nimic (!), deºi e beneficiarul unuipremiu. La pag. 76, la cele douã medali-oane despre Tudor Octavian, A.[drian]T.[udurachi] se... autoplagiazã, repetândacelaºi pasaj introductiv, în timp ce alte des-crieri sunt discutabile, cum este, de pildã,aceea a lui I.[oan] M.[ilea] la Un om fãrãimportanþã, de Vasile Petre Fati (pag. 283)– deci, la un roman care porneºte din Musil–, cãruia i se atribuie un „iz kafkian“, fiinddecretat „o parabolã a nimicniciei ome-neºti“ (!!!), când în realitate e vorba decomplexul tipic postmodern al unei exis-tenþe pulverizate, prin deconstrucþia unuieu unic în identitãþi alternative, plurale, aºacum se întâmplã ºi în Lupul de stepã al luiHermann Hesse. Personal, mã disociez ori-pilat de nefericita formulare a I.[oanei]T.[ãmâian], de la pag. 145, cum cã aº fi„salutat“ (!) primul volum din Quo vadis,Domine, de Mihai Sin, „pentru cã impunetema Securitãþii“. Dimpotrivã, cronica meaa fost eminamente negativã, defavorabilãatât temei, cât ºi tentaþiei recuperative.

E limpede cã structura psihicã ºi dispo-nibilitatea esteticã a coautorilor ar fi trebuitmai atent scrutate, atunci când s-a fãcutrepartiþia, fiindcã partitura tematicã a tim-pului e de o diversitate flexibilã covârºitoa-re, marea noutate constituind-o intrareamasivã în scenã a literaturii experimentaleºi a epistemei postmoderne (Ghe. Crãciun:Frumoasa fãrã corp; Nicolae Iliescu: Dischetade demaraj...; G. Cuºnarencu: CãlãtoriaLuceafãrului rock-and-roll; Benedek Jolán:Sufleþelul Iustinei; Petre Bokor: Basca luiªexpir etc.), tratatã de regulã de pe poziþiaunui parti-pris modernist, fãrã conceptelespecifice de rigoare, cu excepþia volumul Idin Orbitor (1996), unde medalionul sem-nat de Doru Burlacu decupeazã corect dinbibliografie, realizând o prezentare plau-zibilã. Din nou, problema pe care o am aicieste cu periodizarea: e adevãrat cã Aripadreaptã a apãrut în 2007 ºi Corpul în 2002– adicã în afara cadrului temporal al Dic-þionarului –, dar nu poþi analiza în 2011Aripa stângã fãcându-te cã celelalte douãpãrþi ale trilogiei nu existã: primul volumse „rescrie“ pe sine prin relaþionarea celor-lalte douã, partea nu poate fi preferatã în-tregului. La fel se întâmplã cu bibliografia:încrâncenarea autorilor de a trage linie du-pã 2000 scoate din joc atât Istoria... luiAlex ªtefãnescu, cât ºi Istoria criticã... a luiManolescu, ceea ce nu se prea poate.

Sã trecem însã la aspecte de structurã.Deceniul analizat dã impresia unui vârf desarcinã pânã în 1996, apoi oboseºte. Do-minã patru blocuri tematice interconecta-te, hibridizate: al literaturii „de sertar“,realã sau doar revendicatã, al realismului to-talitar (adicã al prozei „de dezvãluire“, des-pre dejism ºi ceauºism), al totalitarismuluitratat parabolic sau alegoric ºi masivul blocal literaturii din exil, cu prezenþe constan-te (Goma, Þepeneag, Petru Dumitriu ºi, laînceputul segmentului temporal, Mircea

Eliade ºi Culianu). Altfel spus: politicul ºiistoria triumfã în raport cu experimentul,aducându-ne aminte cã best-sellerul perioa-dei a fost textul de jurnal, prezentat ca ataresau rescris pentru a corespunde sensibili-tãþilor revanºarde. Douã recuperãri mari,chiar în 1990: Biserica Neagrã (A. E. Ba-consky), respectiv Luntrea lui Caron (L.Blaga). În aceeaºi categorie, romane tra-duse dupã versiuni iniþiale strãine: Dumne-zeu s-a nãscut în exil (Vintilã Horia), În-singuratul (E. Ionesco), Ne întâlnim laJudecata de Apoi (Petru Dumitriu) etc.Câteva epiloguri de carierã, nu neapãratagreate de cãtre critici: Cum mor þãranii (I.Lãncrãnjan), Crimã pentru pãmânt (DinuSãraru), ºi o excepþie, incitantã: Piramida,parabola utopicã a lui Alecu Ivan Ghilia. Orevelaþie, ºi exegeza ei pe mãsurã: fenome-nul I. D. Sârbu.

Exces de istorie, altfel spus, de politicã,ºi omniscienþa specificã a eroilor care senasc dupã ce trece frontul. La cald, realis-mul acestor texte e greu de evitat, fiindcãsecretul din spatele cortinei fascineazã, dar,pe de altã parte, þine în loc experimentul,îl suspicioneazã de inautenticitate, îl deva-lorizeazã. În afara celor deja enumerate,alte douã blocuri tematice dominã decada:al experimentaliºtilor postmoderni (IoanLãcustã, M. Cãrtãrescu, Ghe. Crãciun etc.)ºi al romanelor despre experienþa exilului,cum ar fi Îmblânzitorul de lupi (B. Nedel-covici), Un an cât o speranþã (Titu Popes-cu), Viaþã cu efect întârziat (V. Duda), Ba-riera (Emil Raþiu), ªobolanii în Italia (GridModorcea), lista fiind, evident, mai lungã.Se poate scrie o bunã exegezã: cine se încu-metã? Dicþionarul abordeazã crispat expe-rimentul, postmodernitatea: ºi despre astase poate discuta...

Strict valoric, decada e dominatã de do-uã nume: Nicolae Breban (lider valoric ºide putere incontestabil, cu Pândã ºi seducþie,Amfitrion I-II-III, respectiv Ziua ºi noaptea)ºi Gheorghe Schwartz, cu cinci volume îndoar zece ani, ca pãrþi ale unei sinteze. Spa-þiul nu-mi îngãduie, dar n-aº trece pesteromanele care se cer reevaluate, unele din-tre ele apãrând la edituri fãrã circulaþie.Printre ele (dar lista e, din nou, mai lungã):Dan Bogdan (Scorpionul de Durango), Mi-hail Grãmescu (Phreeria), Gheorghe Truþã(Pagoda), Alex Freiberg (Maestrul ºi ºoare-cele. Tratat de psihologie ºoriceascã), MihaiVlasie (Azazel, apãrut la... Schitul Crasnaîn 1995!). Dicþionarul nu le pierde dinvedere, sporindu-ºi, în acest fel, utilitatea ºivaloarea.

�

DESPÃRÞIRE. Aceasta e ultima cronicã literarãpe care o public în mod regulat în Apostrof.Mulþumesc frumos redacþiei ºi tuturor celorcare m-au citit aici în ultimii 22 de ani, pri-mul meu text din aceastã revistã – o cronicãla o carte semnatã de Mihail Nasta – apãrândîn nr. 1-2/1991. (ªt. B.)

�

ªtefan Borbély

6 • APOSTROF

Între la umãããr, arm!!ºi pe-loc-repaus!!

C E S-A întîmplat cu (ºiîn) critica literarã ro-mâneascã în primele dece-nii ale dictaturii comunistese poate afla din – deveni-tã inevitabilã – sinteza, in-titulatã Critica în tranºee –de la realismul socialist laautonomia esteticului, sem-natã de Alex Goldiº. Car-tea cu acest titlu a apãrut la Editura CarteaRomâneascã în 2011 – datã la care autorulnu împlinise încã 30 de ani. Fac precizãri-le de mai sus pentru cã acest debut – deoa-rece de un debut este vorba! – mi se parestrãlucit. Sînt poate printre cei din urmãrecenzenþi care fac aceastã apreciere ce con-sunã întru totul cu cele patru mici texteapreciative de pe ultima copertã a volumu-lui, texte semnate de Sanda Cordoº, Al.Cistelecan, Mircea Martin ºi Ion Pop. Sîntdeci în total acord cu (ei ºi) ele – de aceeanu vreau sã mai repet aceste consideraþii,atît de bine formulate; cãci cititorul care vaavea curiozitatea parcurgerii acestor rîndurifie s-a întîlnit cu cartea – semn cã problemaîn dezbatere îl interesa –, fie o va cãuta ºi,astfel, singur va descoperi aprecierile una-nime ale colegilor mei. Am ales deci – datãfiind adjudecarea valorii – sã fac unele digre-siuni, poate ºi unele sugestii, nu numai încalitate de cititor, dar ºi de martor al epocii,deci al apariþiei cãrþilor ºi paginilor de publi-cisticã la care se referã Alex Goldiº. Nuînainte de a admira rãbdarea – chiar bene-dictinã! – a tînãrului nostru confrate în a citi(pe lîngã cãrþile de criticã cele mai intere-sante ale acelor ani) cîteva sute, poate mii,de pagini... ilizibile, aberante, pline de cliºeepropagandistice de cea mai tristã amintire,încleiate în fals, uneori chiar texte idioate– ºi de a le pune pe toate la locul lor, con-struind un tot coerent ºi fundamental exact.O „reconsiderare“, aºadar, ce valorizeazãmeritul (nu numai istoric) al elitei gene-raþiei ’60 – generaþie care nu a trecut prinepoca ºi marile ei duritãþi ca printr-o bãtaiecu flori la ªosea; pe mine, ºi probabil pealþii de vîrsta mea, lectura m-a fãcut sãobserv lucruri pe care atunci nu le vedeamcu aceeaºi claritate. ªi, e de spus, tinerii citi-tori de azi ai cãrþii „recuperatoare“ a luiAlex Goldiº s-ar cuveni sã înþeleagã cevaesenþial, ºi anume cã vocaþia celor ce încer-cau, cu atîtea riscuri, sã „intre“ ºi sã „facã“literaturã în acele decenii era dintre cele maiputernice din toatã tradiþia culturii române.Tinerii critici ºi textele lor au fãcut o

maximã presiune asupra zidului dogmati-smului ideologic, reuºind, ajutaþi ºi de uneleinstabilitãþi ale contextului politic, sã îlspargã. În fine, mai vreau sã remarc cã acea-stã cercetare de sintezã asupra unei pãrþi dinliteratura (ºi exegeza) româneascã din aniicomunismului apare mai repede decît mãaºteptam – ºi ca iniþiativã, ºi ca realizare; iarcalitatea ei o face exemplarã: s-ar putea casinteze de acelaºi tip consacrate prozei saupoeziei acelor ani sã fie mai lesne de fãcut,pe urma celei de faþã.

Dintre acei ca fost „în tranºee“, ca sã re-iau expresia din titlu, trãiesc ºi sînt în frun-te încã unii dintre principalii victorioºi: Ni-colae Manolescu (vîrful de lance – mai binezis de „baionetã“, ca sã prelungesc încã odatã ecoul titlului), Eugen Simion, GabrielDimisianu, Mircea Martin, Ion Pop sau, peatunci, ezitantul Paul Cornea – poate ºi al-þii, mai puþin implicaþi; în ceea ce mã pri-veºte, aflat ca vîrstã „între“ ei ºi „întîrziind“,pînã cãtre 1970, în mai puþin implicatacronicã de film, am simþit, alãturi de inte-resul viu în lectura cãrþii lui Goldiº, un felde emoþie, cea a martorului; sau emoþiaunuia din linia a doua (sau a treia) care aprofitat de armistiþiul (din poziþie victo-rioasã) obþinut de primii combatanþi, alã-turîndu-mã, în deceniile urmãtoare, celorce aveau sã mãrºãluiascã pe urmele avan-gardei, „mai trãgînd focuri rare“, cum sespunea, cîndva, în anii campaniilor cu puº-ca. În fond, „realismul socialist“ a fost oformã de terorism de stat, în regimul cãruiafrica de a fi eliminaþi o încercau chiar ºipromotorii lui: ceea ce s-a ºi întîmplat –cartea lui Alex Goldiº o consemneazã; înfond – nu ºtiu cît era clarã în conºtiinþa ce-lor ce asaltau frontul ideologic –, discuþiase purta în plinã „schizofrenie“, cãci reali-smul socialist era o totalã contradicþie întermeni: dacã cereai scriitorilor, bãtînd cupumnul în masã, sã nu pãrãseascã realis-mul, atunci nu aveau cum evita critica felu-lui cum socialismul era pus în aplicare prindictaturã – iar dacã voiai sã faci literaturãsocialistã nu puteai decît sã ieºi din realism,ceea ce s-a ºi întîmplat, în fond: „comandasocialã“ nu a produs decât rebuturi. ªi cîndau apãrut paginile cu adevãrat mai realisteale tinerei generaþii, atunci ideologii auprotestat – acestea nu serveau socialismu-lui, ci „denigrãrilor, rãmãºiþelor burgheze,influenþelor cosmopolite“ etc. Lozinci, darºi sancþiuni care au costat, uneori, vocaþii.De aici începe întreaga rãsturnare a falselorvalori din deceniile 5-7, cu ecourile ei ulte-rioare, succesul atît de „sinuos“ în defini-rea unui nou „canon“, cel care s-a impus,s-a detaliat ºi definit, devenind din ce în cemai dezideologizat, mai adevãrat ca ierarhieartisticã ºi mai sincronic, în deceniile urmã-toare, pînã la criza lui fundamentalã de du-pã ’89. Pe acest teren se dezvoltã dezbate-rea pe care Alex Goldiº o iniþiazã ºi o ducela un convingãtor sfîrºit.

ªi nu cred cã situaþia, scurt descrisã maisus, ar fi singura „schizofrenicã“ din aceiani. Aº mai menþiona douã: prima – criti-cii tineri, în ofensiva de impunere a gene-raþiei lor de poeþi ºi prozatori, se fereau,tactic, fie în valorizare, fie în analiza unoropere, sã dea argumente semnificative –þinînd numai de „estetic“ – care sã poatãfi invocate de dogmatici în acuzaþiile lor de„abatere de la realismul socialist“– acuzaþiicare, desigur, n-au lipsit. Aceastã „beneficã“– dacã se poate aºa numi – protecþie, prin-tr-un fel de duplicitate (pozitivã) a criticii,a rãmas sã funcþioneze, oarecum, pînã la

sfîrºit – chiar dacã din ce mai diminuatã–, cãci peste curajul politic vizibil în poemesau romane critica „trecea“ deseori mai re-pede, ca sã nu fie stîrniþi demonii vigilenþeide partid; se conta, uneori, ºi pe o tacticãimprevizibilã a cenzurii, în orice caz, pe lec-tura complice a publicului. O a doua con-sta chiar în atitudinea politicii de partid,care, de la un moment dat, cînd dogmatis-mul realismului socialist era în cãdere liberãºi „orînduirea socialistã“ era decretatã cadeplin învingãtoare, a preferat sã vorbeascãdespre „progrese“ ºi „realizãri“ în artã, lite-raturã sau culturã în contextul optimis-mului general: asta „fãcea bine“ în „docu-mentele de partid“ – dar fãrã a fi uitate ºi„rãmînerile în urmã“ –, un ritual care a rã-mas, cu variaþiile de conjuncturã, pînã lasfîrºit. Aºa a trãit viaþa literarã timp de 40de ani, în aceste date s-a scris...

Dar sã revenim la cartea lui Alex Goldiº,care, desigur, mi-a sugerat aceste digresi-uni: rezumînd într-o frazã, ea cerceteazã,descrie ºi interpreteazã istoria criticii naþio-nale de la anii dictaturii ideologice (ºi poli-tice!) a realismului socialist pînã la trepta-ta reabilitare a criteriului estetic (necesarautopie a autonomiei), drum pe care cãli-nescianismul, unit cu sugestiile oportune aleNoii Critici franceze (de diverse „ºcoli“),îl determinã în chip fundamental, pînã cîndactul critic a fost – aproape în totalitate –readus pe teritoriul unei „normalitãþi“: ceaa tradiþiei valorilor interbelice, aºa cum oînþelesese Lovinescu în cunoscuta sa sin-tezã, cãreia i se putea adãuga, cu folos, încão generaþie mai mult sau mai puþin maio-rescianã. Aº puncta acest parcurs observîndcã: la 1950, în condiþiile cunoscute ºi dis-cutate de Goldiº cu o competentã claritate,critica literarã se confunda aproape total cupropagarea comandamentelor leniniste aleliteraturii de partid, istoria literarã era redu-sã la desfigurarea cîtorva scriitori ºi opereacceptate ideologic pentru a legitima „no-ul“ printr-o tradiþie „realistã“, ºi mai ales„criticã a societãþii burghezo-moºiereºti“etc., iar teoria liteararã, chircitã în debiledefiniþii pentru uzul ºcolarilor, era acope-ritã de cîteva principii marxiste trecute prinjdanovism. (În 1952 eu am învãþat, la liceu,mai multe ore despre Pasiunea lui PavelCorceaghin de Ion Vitner, dar numele luiBlaga sau Hortensiei Papadat Bengescu nuau fost rostite.) Cît priveºte pe Lukács – depresupus cã era citit de unii –, nu avea cumfi invocat, din cauzã de „deviaþionism“...

În 1970, cînd exegeza lui Alex Goldiº seopreºte, just, pentru cã intrãm într-o altã„etapã“, situaþia se prezintã, din fericire, cutotul alta: critica literarã se bucurã de infinitmai multã libertate, cronica redevine (con-tinuitate moºtenitã) specia majorã (împro-prietãrindu-se, de multe ori – cum exactobservã Goldiº – cu teritorii ce nu-i erauproprii, ci þineau cînd de istorie literarã,cînd de teorie). Istoria literaturii creºte – totprin diverse „negocieri“ – mult în suprafaþãºi adîncime, cîºtigînd treptat, cu fiecare„reconsiderare“, mai mult adevãr, mai multãinformaþie, mai mult material ajutãtor pen-tru sintezele ce se fac sau se „presimt“. Dar(din succes în succes, din ce în ce mai ade-vãratele, din punct de vedere istoric, inter-pretãri, situãri ºi investigaþii istorice ºi bi-bliografice) mai trebuie spus cã – mergîndpînã acolo unde cartea de faþã nu îºi pro-pune sã o facã ºi, deci, divagînd – libertateadeplinã, „normalã“ în istoria literarã nu afost posibilã decît odatã cu libertatea ceamare a cuvîntului de dupã 1989. Pentru cã,

Gelu Ionescu

Anul XXIII, nr. 12 (271), 2012 • 7

pînã la sfîrºit au rãmas, ca în hãrþi, terito-rii doar haºurate, ºi nu colorate în întregi-me: mai ales cele legate de interbelic, de„dreapta“ ideologicã sau de scriitorii care ºi-au permis sã rãmînã în exil. Teoria lite-rarã a avut repede, dupã 1970, drum aproa-pe complet deschis, dupã ce destule „teze“ºi aplicaþii venite din Noua Criticã francezãcolonizaserã cu deplin succes, cu o clarã (ne-intenþionatã la originile ei galice) eficacita-te ideologico-politicã. Sigur cã ºi succesulmondial al criticii franceze începe sã pãleas-cã în deceniul 8, ceea ce însã nu explicã dece interesul pentru aplicaþiile teoriilor veni-te de acolo scade simþitor la noi. Cãci, dacãsursa francezã interesase ºi servise mult laliberalizarea viziunii despre literaturã ºi larefacerea vocabularului estetic ºi exegetic, la1980 cunoºtinþele teoretice în materie denaratologie, criticã psihanaliticã sau esteticãa receptãrii – ca sã luãm numai aceste exem-ple – sînt minime chiar la criticii afirmaþi(nu o datã unii dintre ei exprimîndu-se iro-nic sau chiar rebarbativ faþã de aceste „ino-vaþii“ care nu serveau luptei duse de cronicã,de întîmpinare în genere, contra literaturiiºi literatorilor de partid ºi de protocronism– acestea din urmã fiind, într-un anume fel,„rãmãºiþe“ tricolore ale dogmatismului).Dupã succesul punctual al unei variante astructuralismului – bine analizat de AlexGoldiº –, numai cei mai tineri ºi intens pre-ocupaþi de problemele teoretice ale litera-turii se intereseazã ºi încearcã – unii au ºireuºit, încet-încet – sã aducã în discuþie ºiteritoriile teoriei. Spun toate acestea în con-sens cu observaþiile atente ºi deloc simplifi-catoare ale lui Alex Goldiº privitoare ladominaþia neclintitã a cronicii literare încîmpul criticii literare autohtone, dominaþiedin care rezultã: 1. Ea valorizeazã din cele-lalte ramuri ale criticii (istoria ºi teoria) ceeace îi convine pentru a impune un „discursal puterii“ („cerchiºtii“ clujeni nu renunþã latãria culturii lor filozofice ºi estetice); 2.Aceastã preeminenþã este – a fost ºi a rãmas– o trãsãturã specificã literaturii noastre,chiar cînd „genul“ ºi-a risipit implicaþiile îneseu sau chiar într-un total revizuit gen demonografie (cele mai importante sînt ana-lizate cu pertinenþã ºi subtilitate în capito-lul final al cãrþii – capitol de referinþã). Laaceastã specificitate ºi la „cîntecul ei desirenã“ e de gîndit...

Revenind la „tranºee“: cred cã autorulinvesteºte cu mai multã culturã „de specia-litate“ – chiar cînd par aluzii directe la cãrþi-le celebre din Noua Criticã francezã – uneledintre textele autohtone asupra cãrora seopreºte ºi le analizeazã valoarea. Uneori(nu la lideri) cuvintele-„cheie“ trec, în pole-micã, fãrã acoperire – Alex Goldiº menþio-neazã universal-valabilele „structurã“ ºi„scriiturã“, se mai poate adãuga „discurs“sau „complex“ – ca substantiv cu pseudoa-luzii la Freud (care, de altfel, era aproapede negãsit în altã limbã decît germana, îndeceniile 6 ºi 7).

Ajuns aici, mai fac douã precizãri careþin, ca sã zic aºa, destul de accidental detextele care fac materia, obiectul ºi analizacãrþii de faþã, ºi mai mult de contempora-neitatea mea cu ele. Prima: cîºtigurile înlibertatea de exprimare ºi de opinie se fac,fireºte, prin textele polemice importante,analizate ºi urmãrite în consecinþele lor; darnu numai, ci ºi prin micile „miºcãri“: ta-tonãri, pertractãri, tocmeli, tactici, aluzii– cu toate ºi din textele de toatã ziua, casã zic aºa – un rãzboi de gherilã cu o cen-zurã tributarã unor directive þinînd de mul-

te conjuncturi politice, fie ele de o zi saude o lunã. Miºcarea e mare – ºi noi o urmã-ream complici –, veºtile treceau din gurã îngurã, „lectura“ detecta manevrele, se profi-ta de orice prilej: ºi ele deci au dus la ero-darea treptatã, dar sigurã a realismului so-cialist (traseu despre care Alex Goldiº faceobservaþii ºi interpretãri pertinente). O altãconsecinþã: cenzura nu mai þinea de vigi-lenþa „tartorilor“ din redacþii (cãzuþi, majo-ritatea, în dizgraþie, unii chiar în ridicol),ci de un for central, adicã mai puþin per-sonal ºi, nu o datã, sensibil la argumente...dibace, uneori (puþin mai tîrziu) oferiteîn discuþie chiar de autorii cenzuraþi. A do-ua precizare, ºi poate cea mai importantã,este cã în tot acest context, în polemici, ati-tudini, controverse etc., politicul, „practicul“are rolul esenþial, poate chiar mai impor-tant decît ideologicul. Partidul Comunistîºi apãra, în primul rînd, politica; iar cei-lalþi, cei care dãdeau oricît de vagi semnede nemulþumire – pe tãrîmul cultural saunumai literar, într-un fel sau altul – nu ofãceau numai din convingeri estetice, cidintr-o, de cele mai multe ori camuflatã,„instinctivã“ respingere (uneori-deseori,primitã prin educaþie ºi dintr-un mediurebarbativ noii orînduiri). Dar aceastã„luptã din tranºee“ a fost, în fapt, urmãritãde un numãr infim de cititori – cei imediatinteresaþi. Cînd însã, de la un moment dat,dogmatismul se risipeºte (chiar dacã nutotal), atunci devin interesaþi de problemelecriticii mult mai mulþi cititori, cei care„simþeau nevoia“ unui discurs teoretic ne-sau anti-marxist-leninist. Sau mai apare oaltã lecturã, cea interesatã de „dezvãluiri“cvasianecdotice sau de folosirea unui lim-baj altul decît cel oficial. Aceastã prea puþininvocatã componentã politicã a „cîmpului debãtaie“ e cred cã singurul plan pe care îl gã-sesc prea puþin invocat în cartea lui AlexGoldiº. Era ºi greu de altfel, pentru cã acesttip de lecturã a subtextelor era accidental,deseori oarecum obscur ºi complice, deci maicondiþionat emoþional ºi mai... „trãit“.

Ce a determinat „politicul“ (cel superiorºi decizional) sã lase în cãdere liberã, treptatã,realismul socialist ºi dogmatismul lui, pecorifei ºi slujitori, e o altã istorie. Se potavansa ipoteze – în care, desigur, „reabilita-rea“ lui Maiorescu ºi publicarea lui MirceaEliade pot fi legate de apariþia „comunismu-lui naþional“ ºi apoi „naþionalist“. Cu o ex-presie fericitã, ce e valabilã chiar ºi dupã1970, evoluþia lucrurilor reflectã „principiulcontinuitãþii paºnice cu literatura realismuluisocialist“ (p. 114). O istorie (literarã sau nu)în care literatura a putut face, mai întîi, vic-time (interziºii ºi întemniþaþii), dar apoi chiarele, victimele, au putut face literaturã – vezitreptata lor reapariþie publicã, altfel spus„recuperarea“. E, de asemeni, aproape impo-sibil de urmãrit un alt fenomen, ºi anume omefienþã capricioasã a publicului intelectualostil (sau pe jumãtate ostil) comunismuluifaþã de cei care deveniserã toleraþi de regim,mai ales la sfîrºitul deceniului 6 (bine-cu-noscuta teorie revoluþionarã a „tovarãºilor dedrum“) – dupã ce chiar aceºtia fuseserã con-damnaþi, dur ºi repetat, de ideologii oficiali(Estetica lui Tudor Vianu, de pildã, fuseseatacatã chiar în primul numãr al Scânteii, sep-tembrie 1944). În schimb, constatãm o ad-miraþie aproape necondiþionatã pentru cei(încã) refuzaþi – nu întotdeauna justificatã: evorba nu numai despre oameni, ci ºi despreopere. Cum, paradoxal, dispariþia atît de tim-purie, în deceniul 7, a celor „mari“ – Cãlinescu,Vianu ºi Ralea (într-o oarecare mãsurã) – are

drept consecinþã... „liberalizarea“, publicareaaproape întregii lor opere.

Soluþia eseului, la care combatanþii aurecurs în chip predominant, soluþie desprecare Alex Goldiº gloseazã îndelung, nu în-semneazã numai adoptarea unui „gen“ mailiber, o stratagemã în a evita exhaustivita-tea, deci puncte nevralgice ideologice saupolitice (conjunctura sau permanenþa), darºi un fel... leneº de a se debarasa de o biblio-grafie laborioasã, nu numaidecît imposibilde citat. Formã de liberalizare a discursului,desigur – dar dispreþul unora, remarcat deAlex Goldiº, faþã de monografii (care începcu biografia scriitorului etc.) nu era chiaratît de întemeiat. Cãci simplul fapt de a tereferi la din ce în ce mai multe aspecte aleunei vieþi sau unei opere, chiar în cadrulunor – descoperite ulterior – mistificãri,modifica grila de lecturã ºi poate fi consi-derat (cum menþioneazã ºi Alex Goldiº) un,chiar dacã minim, progres. Doar simplapronunþare a unui nume de scriitor sau deoperã putea fi – în deceniul 6, mai ales – un semn bun. În fine, aici mã despart deautor, minimalizarea erudiþiei e mai mult un semn de suficienþã, ºi nu de strategie areceptãrii. Cãci mereu a fost nevoie de da-te ºi de invocarea unor „situaþii“ – iar eru-diþia nu se gãsea chiar pe toate drumurile;Cãlinescu însuºi a practicat-o, chiar în excespentru scriitori din secolul al XIX-lea. Iaralcãtuirea bibliografiilor complete va de-veni posibilã abia în deceniile urmãtoare.„Antipozitivismul radical“ (p. 146) nu eneapãrat o virtute – ºi nici nu a fost. Iar„impresionismul angajat“ – o formularefericitã a lui Alex Goldiº – va intra, dupã1970 – dacã nu cumva înainte –, în crizã,confruntat cu necesitatea ieºirii din „eseu“sau din foileton: nu altul decît radicalulAdrian Marino va tuna ºi fulgera împotrivalor, denunþîndu-le superficialitatea.

Alex Goldiº considerã, cu îndreptãþire,cãlinescianismul ca fiind un fel de placã tur-nantã în trecerea de la realismul socialist laautonomia esteticului. E important de spuscã cel invocat era un fel de „lux“ pe care ºi-l permitea „conducerea“ (nu am citit desmenþionata ºi apreciata carte a lui AndreiTerian, care, probabil, detaliazã problema)– dar „a convenit“ atunci cînd „divinul“ s-a arãtat destul de reticent faþã de reabili-tarea lui Maiorescu; apoi, cînd nu a încu-rajat, ci doar a amintit, în trecere ºi fãrãentuziasm, pe cei cîþiva dintre scriitorii devaloare din tînãra generaþie; iar pe temarealismului sau a autonomiei esteticului afãcut o echilibristicã destul de echivocã –cum observã chiar Alex Goldiº. Oricum,ofensiva repetatã a dogmaticilor împotrivalui nu a reuºit, din fericire, sã-l doboareºi, de la un timp, numele sãu a putut fi in-vocat de tineri, spre folosul cauzei lor. Nupersoana, ci „spiritul“ cãlinescian era decicel mai convenabil tinerilor combatanþi –ºi pe bunã dreptate. Analiza cãlinescianis-mului face unul dintre cele mai interesantecapitole din cartea lui Goldiº.

Mã opresc. Cum se vede, rareori mi s-aîntîmplat sã am un dialog atît de viu ca ºicel la care m-a incitat lectura criticei luiAlex Goldiº. Chiar ºi dezacordurile – rare– mi s-au pãrut mereu nuanþabile – „nego-ciabile“ –, mai ales în vremuri de pace...chiar dacã am folosit (cam ieftin...) lim-bajul belic. Aºa cã închei evocînd replica deneuitat a „ideologului“ Miºa Novicov, mareamator de proverbe: „Cîinii latrã, pietrelerãmîn!“

�

8 • APOSTROF

D EªI NU mai sînt în stare sã picteze nicimãcar o mãturã, artiºtii noºtri se aratãgata oricînd sã-ºi taie urechea.

***

Fãrã sã îndrãzneascã s-o mãrturiseascã expli-cit, artistul contemporan are un singuridol: doctor Mengele...

***

Antichristul colecþioneazã numai sfinþi ºiasceþi.

Directorul muzeului sãu de istorie natu-ralã e Ferrante.

***

Fiecare individ care se pretinde lucid arenevoie de mãcar o lunã pe an de lecturi dinistoricii antici.

***

Idealul poeþilor blestemaþi – sã-ºi scrie ope-rele pe piele de înger.

***

Stahanov îºi transformã duºmanii în statui.E mai uºor sã lupþi cu statuile decît cu

umbrele.

***Orice mîntuitor e un anti-Stahanov.

***

În 2011, în Franþa erau 10 000 000 depisici ºi 8 000 000 de cîini. 62 000 000 delocuitori ºi 18 000 000 de animale de com-panie. Fiecare al treilea francez îºi aveanecuvîntãtorul sãu.

Peste 200 de ani, fiecare necuvîntãtor îºiva avea francezul sãu.

***

O studentã îmi povesteºte despre o bãtrînãcu accente de mizantropie care þinea mereuacelaºi discurs: „Nu existã iubire, nu existãnimic sfînt. Cînd o sã mor, sã mã ardeþi ºisã-mi aruncaþi cenuºa la closet“.

Pe lîngã aceastã bãtrînã, Timon mi separe un biet fanfaron.

***

Singurul Mesia potrivit pentru noi e statuiaComandorului.

***

Geniile nãscute la noi sînt genii absurde.Nu poþi sã aºtepþi ivirea unui Boileau la

Paºcani.

***

Doar doi maeºtri ai nudului: Ingres ºiBonnard.

***

Un scriitor hun ar fi fost cel mai mare sti-list al istoriei. El n-ar fi avut nevoie deobiºnuitele unelte de scris, el ar fi dat cubiciul.

***

Un scriitor hun ar fi fost obligat sã taie osutã de capete înainte de a i se permite sãînceapã sã scrie.

***

Scriitorul hun scrie cîte douã rînduri pen-tru fiecare zece vrãjmaºi uciºi.

El e parcimonios cu verbul, nu cu sîngele.

***

Scriitorul hun nu crede în zei, ci numai înlupi.

***

Scriitorul hun e ºi niþel canibal: pe lîngãobiºnuitele hãlci de carne de cal, el nurefuzã nici carnea de om.

***

Scriitorul hun e obligat sã cultive frag-mentul, cãci el scrie între douã bãtãlii, îngoana calului. Nimic mai strãin decît epo-peea pentru un scriitor hun.

***

Scriitorii huni nu folosesc pamfletul sauepigrama pentru a-ºi ataca inamicii litera-ri. Ei au la îndemînã un mijloc mult maidirect – ei au sãgeþi...

***

Îmi pot imagina cu uºurinþã Lisabona trans-formatã într-un oraº cu doar trei categoriide locuitori: lustragii, cofetari ºi scriitori.

***

Peste vreo douãzeci de ani, Portugalia va fisingura þarã din Europa în care artiºtilor leva mai fi cu putinþã sã trãiascã.

***

Existã oameni care îºi închipuie cã au reuºitsã cunoascã lumea fiindcã au sedus douãsecretare.

***

Cei mai mari împãraþi ai Rusiei au fost toc-mai aceia care ºi-au chinuit cel mai multsupuºii.

Pentru ruºi, un împãrat blînd e unîmpãrat slab, o cîrpã nemþeascã.

***

Portãresele ºi pensionarii isterici sînt per-sonajele de care ne izbim în vremurile ceprevestesc Apocalipsa.

Antichristul e un insaþiabil cititor dereclamaþii anonime.

***

Antichristul nu e din spiþa lui Rimbaud, cidin aceea a lui Bacovia. El nu cãlãtoreºteprin Africa, ci moþãie toatã ziua la Bacãu.

***

Probabil cã singura moarte potrivitã pen-tru un filosof e o moarte þãrãneascã.

Un filosof nu-ºi doreºte sã moarã laSpitalul American de la Neuilly.

***

Pentru contemporanii noºtri, infernul e ozi din viaþa lui Amiel.

�

STAHANOV ºi statuiaCiprian Vãlcan

Aforisme

D O S A R

D O S A R

R ADU STANCA ºi-a scris prima lui piesãde teatru, Cealaltã primãvarã, pe cîndavea douãzeci ºi doi de ani. Ulterior, atuncicînd ºi-a proiectat un volum de teatru,bineînþeles cã dramaturgul nu ºi-a inclus însumar aceastã „comedie tristã în trei acte“,plinã de stîngãciile debutantului. Sigur cãCealaltã primãvarã este interesantã pentrucercetãtorii operei sale, întrucît aici se vedecum din dramaturgul incipient se configu-reazã deja, prin patos, marele dramaturgde mai tîrziu. Dupã cum, în aceeaºi „come-die tristã“ se vede cum Radu Stanca trecede la drama analiticã la viitorul sãu teatrubaladesc. Acest lucru îmi era foarte clarîncã din vremea în care am scris prima exe-gezã asupra operei stanciene. Recitindrecent aceastã piesã, m-a frapat cu totul alt-ceva. ªi anume, drama pe care o mãrturi-seºte în aceastã piesã un personaj episodic,al cãrui vis este de a deveni un mare scrii-tor: „Aveam toate calitãþile pentru a ajun-ge ceea ce voiam: rãbdare, putere demuncã, sensibilitate, dragoste, entuziasm,luciditate. Tot ceea ce-mi lipsea era acestceva care nu depindea de mine, ci de altci-neva. Un bob mic de tot, un grãunte pier-dut în marea de condiþii pe care le înde-plineam... Acest grãunte însã nu mi-a fostdat“. De aceea, conchide personajul, „amdevenit ceea ce sunt: un ratat“. Grãunteleacela de care depindea destinul de marescriitor al acestui personaj ar fi trebuit sãse gãseascã în mîna altcuiva, care l-ar fiputut salva sau, cum spune personajul aces-ta, l-ar fi putut mîntui: „Dacã ar fi fost înpreajma mea cineva, atunci cînd mi sesfîrºeau ultimele puteri, poate aº fi reuºitsã mã salvez. Mi-aº fi închinat viaþa aceleifiinþe, mi-aº fi gãsit sprijinul sau poate alt-ceva... poate nu mi-aº fi pierdut curajul. N-aº fi deznãdãjduit. Eu însã nu am fostiubit de nimeni“. Acel cineva dupã caretînjeºte ratatul din piesã este, evident, fe-meia pe care el n-a întîlnit-o ºi care priniubire l-ar fi mîntuit, întrucît i-ar fi declan-ºat marea creativitate: „... pe mine nu m-aiubit nimeni... Astfel, m-am aruncat în bra-þele singurãtãþii. Cumplitã amantã. Astãziam ajuns sã scriu librete pentru canþoneteºi cupletele la modã“. Cu concluzia defini-tivã, ca o lespede: „Eu sunt un mort“.

Confesiunea acestui ratat din Cealaltãprimãvarã, care, din cauza singurãtãþii sale,n-a mai ajuns „un mare scriitor“, mi-arevenit în minte citind scrisorile de drago-ste adresate de Radu Stanca viitoarei salesoþii, actriþa Dorina Ghibu (cãreia, în fami-

Întîlnirea poetului cu Anima

Ion Vartic

�

Anul XXIII, nr. 12 (271), 2012 • 9

D O S A R10 • APOSTROF

lie, i se spunea, cu alternanþã de grafie,„Doty“ sau „Doti“, apelativ care provinedin Dorothy). Din aceste scrisori adresatelui Doti se vede clar cã obsesia personaju-lui episodic din Cealaltã primãvarã este, defapt, marea obsesie a lui Radu Stancaînsuºi. În primul rînd, epistolierul vedeîntîlnirea lui cu Doti ca pe una dintre unpoet ºi o actriþã, dintre „un scriitor de tea-tru“ care presimte cã „ºi-a întîlnit interpre-ta care sã dea viaþã adîncã ºi înfioratã per-sonajelor sale imaginare“ ºi care intuieºtecã literatura lui va primi „viaþa nouã pe careo aºteaptã sã se reverse asupra imaginilorei moarte“. În mod complementar, el pro-iecteazã aceastã relaþie ºi din perspectivaactriþei, transpunînd-o, atît de premonito-riu!, în aceea dintre Eleonora Duse ºiD’Annunzio: „Marea rezolvare a destinuluiei artistic a fost – incontestabil – întîlnireaei cu D’Annunzio, dar mîntuirea (s.n.) arti-stei a trebuit rãscumpãratã cu o suferinþãimpresionantã a femeii“. Cum se vede,relaþia eroticã reprezintã la Radu Stancaplãmada unei „sinteze de artã ºi spirituali-tate“ întrucît creaþia ar fi în mod obliga-toriu o co-creaþie. Ca la Ibsen sau la J. L.Moreno, partenerii de viaþã devin co-crea-tori, impulsionînd în egalã mãsurã o crea-tivitate deplinã, feminin-masculinã. Mate-rializatã, de altfel, triumfãtor în spectacolelegîndite de el ºi în care Doti le-a întrupat peeroinele de prim-plan.

Dar scrisorile îndrãgostitului cãtre Dotisînt unice în spaþiul cultural românesc din-tr-un alt motiv. În acest sens, scriindu-i luiI. Negoiþescu, Radu Stanca mãrturiseºte cã„Doti ar putea fi pentru mine o revelaþieconcretã a sensurilor spiritului meu. Ea arputea sã-mi fecundeze geniul, ea ar puteaavea pentru viaþa mea semnificaþia goethea-nã (s.n.) pe care nici una din trecutele meleiubiri nu a avut-o“. Nu e vorba aici numaide faptul cã el vede prin întîlnirea creato-rului cu o creatoare transformarea creaþieiîntr-o procreaþie, ci ºi de faptul cã bãrbatuldin aceastã relaþie eroticã nu întîlneºte purºi simplu doar o femeie, ci, în realitate,însuºi „etern-femininul“. La acest „etern-feminin“ face aluzie sintagma „semnificaþiagoetheanã“ din fraza epistolierã pe care i-amcitat-o mai sus. Pe de altã parte, aceastã alu-zie culturalã pe care o face Radu Stanca mãtrimite cu gîndul, totodatã, la o anumeobservaþie fãcutã de Jung, dupã care fie-care bãrbat poartã în sine „imaginea eter-nului feminin“ ce nu este imaginea uneianumite femei, „ci a unei femei în genere“.Aceastã proiecþie este una organicã ºi empi-ricã, este un arhetip înscris în psihiculmasculin. Aceastã imagine arhetipalã esteAnima, materializînd dimensiunea femi-ninã existentã în psihologia masculinã.Anima este o imagine transcendentã, caree proiectatã însã, în acelaºi timp, asupraunei femei iubite ºi care, empiric vorbind,corespunde acestei reprezentãri ideale. Iatãde ce în aceste scrisori gãsim o transpune-re surprinzãtoare, dar inconºtientã, a viziu-nii jungiene: „Idealul meu de luminã, idea-lul meu de formare interioarã ai fost tu – ºite-am simþit din zilele mele cele mai frage-de în mine. Doar chipul tãu, imagina ta îmilipsea – ºi acum, cînd toate s-au limpezit înjurul meu, chipul tãu îmi reveleazã adevã-rul acesta: nu te-am iubit, din începuturi,decît pe tine“. Simultan, Doti devine aici ºi„artista brunã“, supusã ca ºi el timpului,

ºi Anima transcendentã, fãrã vîrstã, arhetipºi suflu al vieþii: „Am gãsit în sfîrºit fãptu-ra unicã, incomparabilã, de atîta vreme cãu-tatã, care sã reveleze sensul destinului meu;acea fiinþã minunatã, din începuturi, a cãreiprezenþã sã mã umple de un alt eu, defini-tiv, adevãrat, deplin – eul dorit, fremãtã-tor de viaþã, rod al miraculoasei prefacerisãvîrºitã de tine în mine. Plin de evlaviade care mã simt învãluit sã rostesc rugã-ciunea de recunoºtinþã pentru cã visul meua fost sortit sã devinã fapt aevea: eºti a mea.Tu, cea din primele mele visuri, tu, cea careai trecut ca un semn prevestitor prin copilã-ria mea, tu, cea care – apoi – ai venit decîteva ori prin tinereþea mea, ca un augural destinului, ºi acum ai sosit sã desãvîrºeºtimaturitatea mea“. (Subliniez cã ºi la Jungacest contact conºtient cu Anima are loc lavîrsta maturã a bãrbatului.) Sînt aici rînduriepistoliere pline de ambiguitatea transcen-dent-imanentã pe care o are ºi Anima jun-gianã. Prin revelaþia pe care Anima o aduceîn psihologia masculinã s-ar atinge, dupãJung, deplinãtatea psihicã a bãrbatului. Ui-mitoare sînt corespondenþele pe care legãsim în exaltarea epistolierã a lui RaduStanca:

„ªi te iubesc pentru cã eºti deplinã – ªi te chem pentru cã vreau sã mã îndepli-neºti...“

Ambiguitate de acelaºi tip jungian, revenitãlaitmotivic în scrisori: „Soþie – adicã îmbi-narea tuturor substanþelor feminitãþii, afeminitãþii devenitã ideal ºi necesitate, scopºi existenþã, sens ºi realitate. Soþie – conceptcuprinzãtor, reunind în el viaþa ºi moartea,mama ºi amanta, pe fecioara sfîntã ºi pefemeia pãtimaºã, Maria din Nazaret ºiMaria Magdalena – una singurã, pentrumine tu, Dumnezeul ºi Diavolul meu, li-niºtea ºi neliniºtea mea, ziua ºi noapteamea, lumina ºi întunericul meu, viaþa ºimoartea mea – mai ales moartea mea,moartea în tot ce are ea mai sublim ca îm-plinire a vieþii. ªi într-adevãr, Doti, în aces-te zile din urmã, eu am murit. Am murit decea mai minunatã moarte; am murit deviaþã. Am murit ºi m-am nãscut prin aceas-tã moarte; am murit eu ºi m-am nãscut tu.Cel nou, cel ce sunt acum, sunt tu. Nouamea existenþã este veºnicia ta. Cãci, Dotiscumpã, simt ca niciodatã veºnicia – o simtcu toatã nimicnicia mea muritoare“. Rîn-duri imnice scrise de cel care dupã întîlni-rea cu Anima se simte nu numai om întreg,ci ºi un „demiurg mîntuit“, adicã un crea-tor salvat, inundat de marea creativitateprecum „o ploaie de aur“. În fine, încheindaceastã scurtã prezentare, mai subliniezdoar faptul cã, tot ca la Jung, ºi aici, Animasau Doti este proiectatã într-un înalt regi-stru pãgîn, ca o zeiþã, sau într-un registrucreºtin, precum mireasa lui Cristos, bise-rica: „... cît de fãrã margini e iubirea cucare mã îndrept spre tine, slãvindu-te; cîtde totalã e beatitudinea mea interioarã cucare urc lîngã altarul tãu ºi, încãrcat de evla-via dragostei, îngenunchez la picioareletale“. Acum cred cã se înþelege, totodatã,de ce poemul insular Doti strãjuieºte, ca ouverturã, volumul Ars doloris, pe care poe-tul visa sã apuce sã ºi-l vadã tipãrit.

�

�

D O S A R

[1]Dragã Dotty,

Nu gãsesc cuvântul miraculos cãruia sã-i pot încredinþa întreagã emoþia pe careo încerc când mã gândesc la scurta – darpentru mine – nepreþuita noastrã întâlnire.E, într-un fel, aceastã emoþie, un sentimentde plenitudine, asemeni aceluia trãit la de-sãvârºirea unei împliniri de mult aºteptatã.ªi nu ºtiu cum aº putea sã-þi traduc maifidel în cuvinte strania tulburare interioarãcare mã stãpâneºte când mã gândesc laaceastã împlinire, de mine o! de când râv-nitã, ºi care totuºi m-a surprins în ineditulei. Sunt, în genere, destul de fatalist ca sãvãd în toate ºi o mânã predestinatoare ºi,iartã-mã dacã îndrãznesc sã cred cã, cel pu-þin în ceea ce mã priveºte, faptul cã te-amcunoscut – idealã întruchipare a plãsmuiri-lor mele teatrale – nu e ceva întâmplãtor.Însãºi ciudata presimþire cã voi întâlni, însfârºit, în carne ºi oase o amicã, doritã înscrisul neîmplinit, presimþire cu care amcoborât în Cluj, apoi acea necesitate de atrece neapãrat pe la voi, deºi nu ºtiam cãacolo te voi gãsi, îmi apar acum ca semneale unei voinþe care m-a dus în preajmã-þiºi care desãvârºeºte, dincolo de mine, hotã-râri de mai-nainte temeinicite, tulbur pre-simþite.

Cã pentru tine poate faptul e divers nu-mi pot da seama. Undeva singurãtãþilenoastre se întâlnesc totuºi ºi acolo, fãrã canoi sã ºtim lãmurit, s-au împletit fire nevã-zute care s-ar putea ca în viaþa de toate zi-lele sã nu se toarcã nicicând. Cine ºtie dacã– poet ºi actriþã – ne-am întâlnit sub zodiiprielnice ºi cine ºtie dacã vreodatã între noise vor împlini cele pe care le doresc eu. Afost mai scurt timpul întâlnirii noastre caacela în care poeþii greci comprimau – întreun rãsãrit ºi un apus de soare – sensurileunei poeme tragice. ªi totuºi câte bogãþiiam strâns eu din acel amiaz ploios ºi aceasearã cu mireazmã de toamnã precoce încare am fost împreunã.

Aº vrea sã vezi în aceastã scrisoare omulþumire pentru orele nepreþuite pe caremi le-ai prilejuit; ore care pentru tine aufost poate lipsite de vreo semnificaþie deo-sebitã, dar care pentru mine pãstreazã încãun farmec ce nu-l vreau destrãmat. Farme-cul ce-l are pentru un scriitor de teatru pre-simþirea cã ºi-a întâlnit interpreta care sãdea viaþã adâncã ºi înfioratã personajelorsale imaginare...

Ai citit sau nu „Dona Juana“?1 Vrei sã-þi trimit câteva din lucrãrile mele?

Din Bucureºtiul dezolant, mai ales ar-tisticeºte, îþi cer un semn. Pe care, dacã vreisã mi-l dai, adreseazã-mi plicul la Sibiu,ªaguna 8, unde mã întorc peste câteva zile!

Radu StancaBucureºti 6 Iunie 1948

Notã:1. „Comedie tragicã“ a lui Radu Stanca, nepu-

blicatã, dar consacratã, în 1947, prin Premiul„Sburãtorul“, decernat de un prestigios juriu,în numele Cenaclului „E. Lovinescu“.

Pe plic

Domniºoarei Dotty Ghibu

ClujStr. 6 martie 38

Pe versoR. StancaSibiuªaguna 8

Data poºtei 07.06.48

[2]

Sibiu, 28 Novembre 1948

Dragã Doty,

Citesc în „Contimporanul“ opiniile en-tuziaste ale unui critic dramatic oficial1despre tine ºi încerc o mare bucurie în-tâlnind aceastã recunoaºtere publicã acalitãþilor tale de teatru excepþionale. Fãrãsã te fi vãzut vreodatã jucând, am simþit

instinctiv – puþinul timp cât am stat devorbã – sensibilitatea ta cu totul deosebitã,discreþia ºi cãldura personalitãþii tale inte-rioare ºi, dacã-þi mai aminteºti, în chiar fe-lul tãu de a vorbi pe care-mi spuneai cã uniiþi-l reproºeazã, eu am crezut cã aud armo-nia aceea dãruitã ce ascunde în ea sunetulbinecuvântat al vorbirii sãrbãtoreºti a artei.

ªi aº spune cã rândurile din „Contim-poranul“ m-au mãgulit într-un fel ºi pemine, cãci mi-au verificat impresia directãºi nemijlocitã pe care am avut-o când amsesizat în tine, fãrã sã o fi vãzut arzând înamfora scenei, flacãra ferventã a marei ar-tiste de mâine.

ªi pentru cã fac parte dintre cei care„am crezut, deºi n-am vãzut“, sunt fericitcã-þi pot trimite felicitãrile mele pentruizbânda ta, dorindu-mi sã pot ºi eu cândvasã te aplaud, umil spectator, nu numai dedeparte ºi în gând, ci ºi de la un pas derampa pe care o umpli cu atâta viaþã.

Radu Stanca

Anul XXIII, nr. 12 (271), 2012 • 11

�

Scrisori cãtre DOTI

• Doti Stanca la 20 de ani

12 • APOSTROF D O S A R

Notã:1. „Criticul dramatic oficial“ e Simion Alte-

rescu, care a vãzut-o pe Doti Stanca în Emiliadin Othello ºi în Olia din Cei din urmã, spec-tacole prezentate de Teatrul Naþional din Clujîn turneul sãu la Bucureºti.

Pe plicDomniºoarei Doty Ghibu

ClujStr. 6 Martie 38

Pe versoR. StancaSibiuLenin (fost ªaguna) 8

Data poºtei 29 Nov. 48

[3]

Dragã Doty,

Primeºte, te rog – din partea mea –aceastã „Eleonora Duse“, pe care, atuncicând ne-am revãzut la Cluj, spuneai cã aivrea s-o ai. Vei gãsi în ea imagina unei mariartiste, cu toate îndoielile ºi cãutãrile ei. Euam citit cartea cu mult interes, mai alespentru cã am surprins la aceastã artistãcâteva atitudini faþã de problemele artei,neobiºnuit de adânci pentru un om al sce-nei. Inteligenþa cu care Eleonora Duse areflectat asupra stãrii teatrului ºi literaturiidramatice din timpul ei m-a impresionat închip deosebit. Cu atât mai mult cu cât – ºtiiºi tu prea bine – nu e lucru frecvent prin-tre actori (nici chiar printre cei aºa-ziºii„mari“) frãmântarea ºi insatisfacþia intelec-tualã. Or, ceea ce mi-a reþinut la aceastãbiografie a lui Duse a fost tocmai nemul-þumirea permanentã a actriþei pentru ceeace realizase ºi continua cãutare a unei solu-þii literare pentru problemele artei sale. Ma-rea rezolvare a destinului ei artistic a fost –incontestabil – întâlnirea ei cu D’Annunzio,dar mântuirea artistei a trebuit rãscumpã-ratã cu o suferinþã impresionantã a femeii.Dezolant pãrãsitã pe culmile unei sublime,dar triste singurãtãþi, Eleonora Duse a topitîn durerea ei omeneascã cea mai luminoa-sã dintre bucurii: aceea a desãvârºirii ei caartistã.

Cartea mai are ºi câteva reproduceri fo-tografice reuºite, care reflectã întreaga fru-museþe a acestei femei. Priveºte câtã alea-sã distincþie rãsfrâng trãsãturile feþii ei,expresivitatea inteligentã a ochilor, eleganþasensualã a mâinilor – sub toate însã cloco-tind o pasiune tragicã de proporþiile uriaºeale Greciei antice.

În sfârºit, scurtele dar sugestivele notaþiiscoase din corespondenþa ei denotã o uma-nitate caldã ºi un bun-gust remarcabil.

E o carte pe care, nãdãjduiesc, îþi va plã-cea s-o rãsfoieºti din când în când, în orecând idealurile tale artistice pândite de mes-chinãriile celor din jur vor avea nevoie deîmbãrbãtarea unui model minunat, închisîntr-o carte pe care þi-o trimite cu aceeaºineschimbatã afecþiune

vechiul tãu,Radu Stanca

Sibiu, Ianuarie 1951

[4]Sibiu, 7 mai 1951

Dragã Doty,

Imediat ce m-am înapoiat din Cluj, amvorbit cu Sincu1 în chestiunea transferãriitale. El este – precum era de aºteptat – deacord. Din partea lui nu vom avea nici unfel de dificultate. Cum însã în schemã lanoi nu existã locuri libere, va trebui sãfacem un schimb între tine ºi cineva de aici.De aceea te rog scrie-mi neîntârziat ce felde încadrare ai tu la Cluj pentru a puteacãuta o persoanã la o categorie apropiatã.Aici Sincu are o serie de greutãþi create decâþiva actori ºi actriþe ºi, bucuros, vrea sã sescape de unii dintre ei. Astfel încât propu-nerea mea a venit tocmai la momentuloportun. Îþi repet deci, aici nu stã nimic îndrumul realizãrii proiectului nostru. Ur-meazã acum sã aranjãm la Bucureºti ches-

tiunea – ºi pentru asta e nevoie de categoriaîncadrãrii ºi salarizãrii tale. Cel mai nime-rit lucru ar fi ca hotãrârea sã vinã directde la Bucureºti, astfel ca cei din Cluj sã numai poatã face nimic împotriva. Pentru astae nevoie sã facem drumul comun – sau,dacã ai ocazia, sã vorbeºti cu Moldovan2ºi sã-i arãþi cã Teatrul din Sibiu nu arenimic de obiectat în privinþa unui schimb.Din contrã – cel puþin Sincu mi s-a pãrut –mai ales date fiind ºi pricinile ce þi le-ampomenit mai sus – încântat de idee.

Eu voi insista mereu aici în privinþaaceasta. Evident în mãsura în care voi ºti cãdorinþele tale nu s-au schimbat – ºi dorinþamea ar fi ca ele sã rãmânã aºa cum mi-aifãgãduit. Pentru mine apropierea ta – cumþi-am spus-o de atâtea ori, de altfel – arînsemna un entuziasm nou ºi o ºansã deimbold spiritual unicã. Aº gãsi în tinerostul agitaþiei mele teatrale ºi un sens artis-tic; – iar în ceea ce priveºte literatura mea,ea ar primi viaþa nouã pe care o aºteaptã sã

�

• Radu Stanca licean, purtînd pe braþ matricola Liceului „Gh. Bariþiu“ din Cluj

Anul XXIII, nr. 12 (271), 2012 • 13D O S A R

se reverse asupra imaginilor ei moarte. Dar,mai presus de orice, pentru mine apropie-rea ta ar fi binecuvântatã – pentru cã ardestrãma singurãtatea mea; ºi dorul meu cemocneºte sub obrocul depãrtãrii ar puteasã ardã cu vâlvãtaie luminoasã ºi liberã.

Cu gândul venirii tale aici, am începutsã citesc „Pescãruºul“3 – plin de interesulunui regizor, în sfârºit. Pân-acum fãceamasemenea lecturi numai cu gustul critic alliteratului – iatã-mã, în fine, pasionat ºipentru fiinþa vie a unei piese.

Nu ºtiu dacã tu ai avut rãgazul sãrãsfoieºti „Dona Juana“. În orice caz, dacãai fãcut-o sau când o vei face, te rog sã-micomunici pãrerea ta. Þin foarte mult sã ocunosc. Vreau însã sã fii total sincerã – ladreptul vorbind, nici nu cred cã tu ai puteafi altfel. ªtiu cã-þi cer mult cerându-þi sã-miscrii pãrerea ta despre nefericita mea spa-niolã – dar totuºi îþi cer acest mult.

Am mereu în mine dorul Clujului. Aºvrea sã revin ºi cum miercurea e la noi deobicei zi liberã, într-una din ele aº fugiiarãºi pânã acolo, dacã aº ºtii cã eºti bucu-roasã de o scurtã revedere, în care sã fixãmamãnuntele ofensivei noastre cu privire lamutarea ta ºi în care sã mai vorbim de unaºi de alta.

Al tãu,Radu Stanca

Sibiu, 7 mai 1951

Note:1. Constantin Sincu, actor, directorul Teatrului

din Sibiu.2. Vasile Moldovan, directorul general al Direc-

þiei Teatrelor, fost director al Teatrului Naþio-nal din Cluj.

3. Piesa lui Cehov.

Pe plic

Drei Doty GhibuClujStr. 6 martie 39

Pe verso

Radu StancaSibiuLenin 8

Data poºtei 8 mai 51

[5]

Doti, draga mea,

Am adus cu mine de la Cluj un dor detine fãrã seamãn – ºi aceste rânduri – întâiascrisoare pentru logodnica mea – vin sã teîmbrãþiºeze cu o dragoste nesfârºitã, dra-goste din care se nasc acum toate zilele ºiclipele mele, toate nãdejdile mele de vii-tor ºi toate fãgãduielile luminoase ale împli-nirii noastre desãvârºitoare.

Am gãsit în sfârºit fãptura unicã, in-comparabilã, de atâta vreme cãutatã, caresã reveleze sensul destinului meu; acea fiin-þã minunatã, din începuturi, a cãrei pre-zenþã sã mã umple de un alt eu, definitiv,adevãrat, deplin – eul dorit, fremãtãtor deviaþã, rod al miraculoasei prefaceri sãvârºitãde tine în mine. Ceea ce e mai adânc înmine, ceea ce e mai intim fiinþei mele a fostcopleºit de hotãrârea pe care am luat-oamândoi – ºi dintr-odatã acest adânc în careerai de mult sãditã s-a revãrsat asupra între-gei mele conºtiinþe. Acum nu mai e nimicîn mine care sã nu fii tu – nu mai e niciun colþ în sufletul meu unde sã nu locuieºtitu, ºi când îþi rostesc numele, parcã mi l-aºrosti pe-al meu, când mã gândesc la tine,mã gândesc la mine, fiecare act al meu e orãsfrângere luminoasã a ta. Creºti din toatecuvintele mele, te înalþi din toate dorinþelemele – eºti în mine ca sâmburele minunatîn pãmântul reavãn ºi bun. Rãscrucile meles-au desfãcut toate ºi acum un singur drumîmi stã înainte: drumul tãu. ªi vreau sãmerg pe el, cu fruntea sus, pânã la capãt;pânã acolo unde sãlãºluieºte Dumnezeu.Toate sbaterile mele, toate rãtãcirile mele s-au potolit ºi nu mai existã pentru minenici un alt înþeles de viaþã decât: viaþa ta.Pe care râvnesc din strãfundul cel mai adâncsã þi-o fac minunatã, aºa cum o meriþi; pecare nu voi avea rãgaz o clipã sã þi-o plãmã-desc caldã ºi bunã, asemeni ochilor tãi;acesta e singurul meu scop! Vreau sã-miînchin toate însuºirile acestei nãzuinþi;vreau sã te fac fericitã – cum fericit mã simteu, pentru cã te-am întâlnit; tu, marea meavisare, tu, marea mea împlinire.

Dac-aº putea sã comunic acestor rân-duri toatã frenetica bucurie de viaþã de caresunt cuprins de când m-am întors de latine, ele s-ar deslãnþui într-o feerie de lu-mini magice ce þi-ar orbi privirea. Simt îm-prejurul meu, de când te am, o spirituali-tate seraficã – un aer de înãlþimi siderale,peste care nici o aripã a vechilor mele neli-niºti nu mai fâlfâie. Sunt în plinã luminã –strãjuit de imagina ta, logodnica mea, soramea, viaþa mea, soþia mea…; soþia mea, celmai sublim cuvânt pe care l-au spus buzelemele – soþia mea, fiinþa unicã, fãrã pereche,cãreia îi aduc în dar tot ceea ce face partedin mine.

ªi-aº vrea sã mulþumesc cuiva pentrucele ce se întâmplã acum cu mine; aceleiforþe supreme care a potrivit astfel lucru-rile încât sã intri în viaþa mea; acelui fluidsupraterestru care pune-n miºcare orbiteleastrale ºi destinele omeneºti ºi care mi te-aadus mie, împlinind o dorinþã pe care o amde când mã ºtiu. Vreau sã-i mulþumesc;sã oficiez lauda cea mai fierbinte care s-aadus vreodatã acestei energii de dincolo demarginile înþelegerii omeneºti. Plin de evla-via de care mã simt învãluit sã rostesc rugã-ciunea de recunoºtinþã pentru cã visul meu

�

• Doti la 17 ani

14 • APOSTROF D O S A R

a fost sortit sã devinã fapt aevea: eºti a mea.Tu, cea din primele mele visuri, tu, cea careai trecut ca un semn prevestitor prin copilã-ria mea, tu, cea care – apoi – ai mai venitde câteva ori prin tinereþea mea, ca unaugur al destinului, ºi acum ai sosit sãdesãvârºeºti maturitatea mea. –

ªtiu cã sunt destui cei ce vor încerca sãumbreascã fericirea mea – dar îi voi înfrân-ge unul dupã altul. Simt în mine un elande viaþã atât de puternic, încât nu existãnimic care sã poatã sta în calea lui. Amînaintea mea acum un þel pentru care nuvoi precupeþi nici un strop din sângele, dintrupul meu – ºi acest þel este viaþa noastrã,viaþã ce vreau sã fie cea mai mare dintretoate victoriile mele.

Doti dragã,te rog, ca ºi la telefonul de ieri, sã nu te

neliniºteºti din pricina „ºicanelor“ pe careîncearcã Teatrul clujan sã þi le mai facã.Sunt cele din urmã. Eu am discutat aici ºicu Sincu – ºi el nu-mi va da drumul de aici,încât – conform legii – Comitetul pentru ar-tã va trebui sã procedeze la transferarea tala Sibiu. De aceea, te rog, nu fã nici un felde discuþii cu cei de la Cluj, de care ches-tiunea nu depinde deloc. La noi a existatun caz asemãnãtor cu o actriþã ºi totul a de-

curs conform legii. Tu vei veni, aºadar, aici– unde toþi ºi totul te aºteaptã, începând cuai mei, cu cei din teatru ºi cu Sibiul acestape care am început din nou sã-l îndrãgescde când ºtiu cã nu peste mult tu vei fi în el.Mã plimb prin el, îi strãbat locurile ferme-cãtoare mereu cu acest gând, îl fericesc pen-tru cã îi vei aparþine. Parcã-i ºoptesc – fiecã-rei strãzi, fiecãrei trepte strãvechi, marea,binecuvântata veste a sosirii tale – ºi simtcum se bucurã de ºoaptele mele, de vesteamea bunã. De aceea, draga mea, aº vreasã nu mai amânãm deloc ziua cãsãtoriei. Terog trimite-mi imediat actele ce þi le-amcerut (actul de naºtere ºi cel de cetãþenie)ca sã le înaintez. Analiza medicalã are vala-bilitate timp de 15 zile, aºa cã fie cã o vomface aici, fie cã mi-o trimiþi sau aduci cutine, o vom adãuga la timp la acte. Eu credcã e mai bine sã facem cãsãtoria înainte deînchiderea stagiunii, pentru ca sã evitãm înfelul acesta orice posibilitate de comenta-rii. ªi mai ales vreau sã apropiem cât maimult aceastã datã, pentru cã mi-e nesufe-ritã depãrtarea la care suntem siliþi sã stãmunul de celãlalt. Te vreau alãturi de mine înfiecare clipã – te doresc cu o sete crescutãde sute de ori, de mii de ori. Mi-e dor defrumuseþea ta adâncã, de buzele tale – defãptura ta fãrã pereche. Nu am rãbdare sãaºtept atât de mult – trebuie sã fii cu mine

cât mai curând. În scurtul timp cât am fostîmpreunã, m-am obiºnuit atât de profundcu apropierea ta, încât acum îmi eºti orga-nic necesarã. Am nevoie de îmbrãþiºarea ta,de privirea ta, de zâmbetul tãu. Am nevoiesã-þi mângâi obrajii, umerii – am nevoie detine, cum are nevoie râul furtunos de oalbie adâncã pentru ca sã poatã sã-ºi împli-neascã brazda la care a fost predestinat.Trebuie sã mã adun din risipirile mele, dininundaþiile mele, în matca frumuseþii taleadânci – sã mã îndrumezi, sã-mi strângiapele într-un curs mãreþ ºi profund. Deaceea – vreau sã fii aici, cu mine, neîntâr-ziat. De aceea, te chem mereu, sunt o fla-cãrã uriaºã care-þi invocã, plinã de nesfârºitãiubire, prezenþa. Vino! Împreunã, vomizbuti sã plãmãdim o sintezã de artã ºi spi-ritualitate, pe care frumuseþea ºi talentul tãuo vor alimenta cu þeluri înalte, iar dragosteamea cu puterea de a atinge aceste þeluri.Cãci tot ceea ce-þi scriu eu aici, Doti, vinedin cea mai organicã convingere a mea – seiveºte din cea mai adâncã viziune a meadespre rostul ºi sensul împlinirii noastre.Acesta e ºi motivul pentru care doresc sã necãsãtorim cât mai curând – ºi vreau sãînaintez actele imediat. Întâiul semn cãlumea ne va privi cu alþi ochi, de-ndatã cenoi ne vom lipi unul de celãlalt – aºa cumîþi spuneam! – s-a ºi adeverit în conversaþiape care ai avut-o cu Directorul tãu. Noi doirealizãm o cetate de artã ºi viaþã inexpu-gnabilã – ºi cei din jur, pentru care – sin-guratic – nu eram de temut, iau dejaseama! Þi-am mai spus aceasta ºi o repet ºiacum: cãsãtoria noastrã ne va face pe amân-doi învingãtori – ºi fericiþi. Ne va da amân-durora o fericire clarã, plinã de aerul tare alînãlþimilor; ne va duce pe culmi. Ea ne vaface sã strãbatem ca un tot deplin spremarile împliniri pe care le râvnim. Vino!Vino sã începem acest urcuº! Acolo în zãrise zãresc deja vârfurile puse ale drumuluinostru comun. Sunt înconjurate de lim-pezimi cristaline, grele de o seninãtate plinãde conþinut. Culmi înalte, pânã la care ne-gurile de aici de jos nu se pot ridica. Vino!Dã-mi mâna! Treptele acestor culmi ne staudeschise’nainte ºi ne cheamã sã le urcãm!Eu te aºtept lângã ele plin de iubire,

RaduSibiu, 21 mai 1951

Miezul nopþii – (parcã aud de aici clo-potul nostru).

Pe plicDrei Doti GhibuClujStr. 6 martie 38

Pe versoRadu StancaSibiuLenin 8

Data poºtei 22 mai 1951

�

• Doti la 20 de ani

[6]

[Sibiu, data poºtei: 6. 3. 1951]

Doti, draga mea,

Sunt tot numai aºteptare, numai dor detine. Un singur gând, o singurã râvnã:aceea de a fi, din nou, aproape de tine,aproape de îmbrãþiºarea ta, de apa vie abuzelor tale – mereu dorindu-te, mereusetos de frumuseþea ta fãrã asemãnare.

Iatã! Peste câteva zile vei fi soþia mea.La acest gând, cele mai pure zone ale spi-ritului se deschid înainte-mi – ºi stau ca înfaþa celui mai sublim act al desãvârºirii. Unjurãmânt sfânt mi se naºte pe buze, acumîn preajma marei împliniri, ºi totul se leagãde azi înainte, pentru mine, de acest jurã-mânt. Lui voi închina ceea ce e mai bun înmine îndeplinirii lui – cãci jur sã închintotul pentru fericirea ta; sã-mi dãruiesctoate puterile inimii mele idealurilor tale;sã sfinþesc cu sârguinþã altarul cãsnicieinoastre cu harul celei mai dumnezeieºti iu-biri. Fericirea mea nu are hotare; ea cuprin-de, de la o margine la alta, universul – pre-tutindeni e numai ea; sunt învãluit înstrãlucirea bucuriei mele nelimitate. Aripisã am ºi nu aº putea urca mai sus decâtînalþimea cristalinã de la care privesc acum,în faþã, viitorul. Toate s-au limpezit în mi-ne, s-au purificat – am devenit un om nou.ªi mã îndrept, cu fruntea sus, spre treptelepe care mã vor conduce mâinile tale blân-de ºi înþelegãtoare; privirile tale adînci,încãrcate de viaþa pe care cu generozitate orãspândeºti în trupul ºi sufletul meu.

Eºti, de acum înainte, înþelesul meu celmai intim. Eºti sensul meu adevãrat – ºidincolo de orice graniþe terestre eºti îndum-nezeirea mea; mântuirea mea. Cu tinedobândesc nu numai un rost, dar ºi un locprintre binecuvântaþii lumii – cãci tu îmiaduci fericirea.

A fi fericit e ceea ce face pe om, om.ªi cât de puþini sunt totuºi cei ce se potnumi fericiþi. Eu mã numesc printre ei – ºila loc de frunte. Cãci ce fericire mai mare,mai adevãratã, poate fi alta decât fericireade a gãsi fiinþa unicã, partea aceea de cos-mos, care te împlineºte, prin care poþi ajun-ge la deplinãtatea personalitãþii tale; fiinþaa cãrei prezenþã te formeazã, te desãvâr-ºeºte. Vii în viaþa mea, Doti, cu aurã deoracol – vii mântuitoare ºi eliberatoare. Viisã mã eliberezi de neliniºtile mele nerodi-toare, de rãtãcirile mele inutile, de risipi-rile mele neconsistente. Vii sã mã elibe-rezi de vrajba mea cu mine însumi – viisã-mi aduci neliniºti creatoare, adâncimeplinã de fecunditate, pace cu mine însumi.Vii sã-mi aduci un rost; un rost de artã ºide viaþã.

Vrând sã te merit, voi frãmânta toateputerile spiritului meu – voi lupta cu nesã-buirile mele, cu infernurile mele; îmi voilimpezi cãutãrile, voi munci cu pasiune.

Vrând mereu sã te cuceresc, voi cãutasã devin – te voi avea mereu în faþã, idealluminos, pe care mã voi strãdui întruna sã-l dobândesc.

Punct vernal al destinului meu, îmi voiînãlþa întruna privirile la tine.

Mã voi cârmui dupã tine, precum corã-bierul dupã steaua polarã.

ªi toatã aceastã cãutare de tine, toatãaceastã strãdanie dupã tine, toatã aceastãorientare spre tine, va creºte în mine un om

nou, un demiurg mântuit, eliberat de totceea ce era neesenþial în el – înviat sub raze-le tale binevenite ºi calde, ca un sicomorpeste care, dupã veacuri de secetã, s-a revãr-sat o ploaie binefãcãtoare; devenit în urmaacestei mãreþe sbateri pentru un þel, pentrutine, un creator –

încât atunci când aripile morþii vor venisã mã învãluie, sã pot rãspunde soluluiveºniciei care mã va întreba: ce am fãcutmãreþ în viaþã?, sã pot rãspunde, cu mân-drie, cu orgoliu chiar: am fost demn desoþia mea, Demn de tine, Doti; – a fi demnde tine, iatã, de acum înainte þelul tuturorfrãmântãrilor mele. ªi de voi izbuti sã rea-lizez acest þel, voi izbuti sã realizez cel maiînalt ideal al meu de viaþã. Cãci de mã voidovedi demn de frumuseþea ta sufleteascãºi trupeascã, de luminoasa ta prezenþã, voifi un om realizat. A te merita va însemnapentru mine a fi împlinit o operã inspiratã;a te merita va însemna pentru mine a fi duso viaþã plinã de sens ºi conþinut; plinã deetosul patetic al pasiunii copleºitoare ºiunicã.

Iar aburul morþii va adia peste buzelemele închise fericit cã au putut da acestrãspuns.

Draga mea,Am dorit cu frenezie, cu ardoare, aceas-

tã luminã – ºi acum, când o am, tot, totse concentreazã în ea; ea e centrul vieþiimele; de ea se leagã acum fiecare gând, fie-care fãgãduinþã ce mã strãbate. Sunt înfio-rat de ea; – lumina cu care mã luminezi eaceeaºi de care sunt înconjurate cetele înge-rilor.

ªi nu mai cunosc nimic altceva decâtchipul tãu. Nu mai ºoptesc alt cuvânt decâtnumele tãu, ce mi te aduce mereu, cu pute-re magicã, în ochii sufletului – eºti perma-nent în mine, ai pãtruns în locaºurile melelãuntrice prin toþi porii fiinþei mele; îþi simt

neîncetat fãptura ta de fum suav, îþi ascultmereu glasul, legãnãtor ºi darnic, ca un clo-pot de mare sãrbãtoare; îþi vãd ochii adân-ciþi între neguri de bunã tristeþe; îþi cuprindcu palmele nerãbdãtoare hulubii sânilor,ferecaþi parcã dintr-un pãtimaº zbor; îþi cer-cetez cu copilãreascã uimire merele de mar-morã ale umerilor, linia plinã de graþie, cao amforã greacã, a trupului tãu

– ºi-mi plec buzele, draga mea dragã, pemarginea acestei amfore ºi te beau în minepe tine; te beau cu toatã frumuseþea ta, cutot sufletul. Fiindã de-acolo, din adânculsufletului tãu, vine marea ta frumuseþe; –chipul tãu, trupul tãu sunt reflexul direct alsufletului.

ªi eºti frumoasã, iubito, pentru cã eºtitoatã numai suflet; suflet e privirea ta, su-flet e mersul tãu de pasãre mãiastrã, suflete zâmbetul tãu, suflet sunt degetele tale ºistrângerea ta de mânã. Între sufletul tãu ºitrupul tãu au cãzut toate obstacolele – divi-na lor contopire e sãvârºitã.

ªi te iubesc pentru cã eºti deplinã – ªi te chem pentru cã vreau sã mã înde-

plineºti; te chem, te chem neîncetat, tu,lumina mea, viaþa mea, împlinirea mea.

Al tãu,Radu

[7]

Sibiu, 11 iunie 1951

Doty, soþia mea scumpã ºi dragã,

Am trãit în zilel