2 • APOSTROF

JOI, 15 decembrie 2010, au avut loc la sediul Uniunii Scriitorilor dinRomânia, sub conducerea preºedintelui Uniunii, dl Nicolae Manolescu,

ºedinþele Comitetului Director ºi Consiliului USR. La Comitetul Director a fost expusã situaþia ordonanþei de guvern

privind finanþarea revistelor de culturã din România, la emiterea cãreia con-ducerea USR a avut un rol determinant. De asemenea, preºedintele USR aanunþat finalizarea proiectului Legii timbrului în varianta nouã, redactatãde USR, care va intra în dezbatere parlamentarã spre aprobare în cel maiscurt timp. Comitetul Director a analizat situaþia proceselor în legãturãcu imobilul din Calea Victoriei nr. 115 (Casa Monteoru) ºi a celor inten-tate editurilor care nu plãtesc timbrul literar conform legii. S-a stabilitîncheierea, în regim de urgenþã, a renovãrii imobilului din Calea Victorieinr. 133, termenul fiind 1 martie 2011, ºi continuarea prospectãrilor pen-tru un eventual nou sediu. Comitetul a luat în discuþie problemele curen-te ale revistelor ºi filialelor Uniunii, proiecte în derulare.

Consiliul Uniunii a aprobat proiectul de buget al USR pe anul 2011.Consiliul a votat noii membri ai Comitetului Director din filialele care nuau avut reprezentanþi în comitet în anul 2010. Astfel au fost validaþi camembri în comitet Gabriel Coºoveanu (Craiova), Vasile Dan (Arad),Corneliu Antoniu (Galaþi). De asemenea, noul reprezentant al Filialei Cluja fost desemnat ºi validat Adrian Popescu. Aceºti noi membri îi înlocuiescpe membrii comitetului aleºi pe un an în 2010, dupã principiul rotaþiei sta-bilit la începutul mandatului actualei conduceri a USR. Consiliul USR a ales,conform statutului, ºi juriile pentru premiile anuale ale Uniunii, în urmã-toarea componenþã: juriul de nominalizãri – Dan Cristea, Horia Gârbea,Antonio Patraº, Ovidiu Pecican, Vasile Spiridon; juriul de decernare –Mircea Bârsilã, Paul Cernat, Alexandru Dobrescu, Gellu Dorian, Ion Pop.

�

PENTRU LIEDURILE înregistra-te pe acest disc, maestrul

Cornel Þãranu a ales texte dindoi poeþi foarte diferiþi între ei.Cel dintâi, Paul Celan, autor alunui discurs de maximã concen-trare, enigmatic, cvasiermetic; aldoilea, mai destins în principiu,cu un semnificativ trecut de re-voltat anarhic, din vremea dada-ismului, însã recuperat acum cuprecãdere în dimensiunea sa aproape contemplativ-elegiacã. Din amândoi, compozitorul reþi-ne însã componenta gravã – tensionat-dramaticã la Celan, oare-cum mai detaºatã la Tzara. Pentru poemele lui Paul Celan, alesecu precãdere dintre cele scrise în româneºte, compozitorul a gãsitsoluþia inspiratã de a dubla vocile, mizând, pe de o parte, pe pato-sul cumva auster al recitativului susþinut cu o dicþiune atent con-trolatã de basul ce pune accente tari pe fiecare cuvânt geome-tric conturat; iar pe de altã parte, pe melopeea acompaniatoarea vocii elegiac-dureroase a mezzosopranei. Orchestraþia, redusãla câteva instrumente, puncteazã percutant momentele de ten-siune extremã a stãrilor sufleteºti, prin intervenþii ferme ale instru-mentelor de coarde sau ale suflãtorilor, mai irizate uneori, asi-gurând un soi de fundal cu apeluri neliniºtite ale memoriei, darnu refuzã nici tonalitatea mai liricã ce coboarã, punctual, sprecantabilitatea doinei de jale, chematã sã confere amprenta „localã“a discursului poetico-muzical, evocator al unui moment tragicde biografie ºi de istorie trãitã în spaþiul românesc. Reunite înpiesa finalã, cele douã voci soliste evidenþiazã pregnant filonuldramatic ce strãbãtuse, mai evident ori mai surdinizat, „în um-brã“, întregul ciclu, conducând discursul muzical spre un expre-siv moment de culminaþie.

Încadratã între poeme de dragoste evocând stãri de aºteptareneliniºtitã, secvenþa din amplul poem Omul aproximativ, cu notedramatice mai apãsate, dã, de fapt, tonul dominant al „cântece-lor“ inspirate de creaþia lui Tristan Tzara. Linia melodicã, mulatãfoarte atent pe modulaþiile textelor, rãmâne aici cumva deschi-sã, sugerând ceva din acea „aºteptare activã“ despre care vorbeausuprarealiºtii ºi cãreia Tzara îi dã expresie într-un discurs în carepatosul rostirii aluvionare, larg-asociative, apare în mare mãsurãcorectat de melancolia reþinutã a omului care, vorbind „desprecel ce vorbeºte“, îºi mãrturiseºte, de fapt, paradoxala solitudine.

Cu ambele lor deschideri spre poezie, piesele compozitoruluifac proba deplinei osmoze dintre expresia verbalã ºi „cântec“, peun parcurs deloc monoton, „accidentat“ cu profit prin rupturi ºidevieri ale sunetului, prin stridenþe calculate ºi armonii recupe-rate, în funcþie de necesitãþile de sugestie ale complexelor stãri despirit sugerate de textele de la care pornesc.

�

ION POP

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Un CD de CORNEL ÞÃRANU

la ELECTRECORD

TREBUIE SÃ recunosc cã, de cînd am citit Amin-tirile din pribegie ale dlui Neagu Djuvara, a

cãrui viaþã de cãrturar-aventurier m-a fascinatºi a cãrui viziune boiereascã asupra lumii mi s-apãrut cît se poate de interesantã, am devenit oadmiratoare a autorului. Aºa cã în momentulîn care am vãzut, în Verso, excelenta revistãclujeanã condusã de Ion Mureºan, paginile dluiDjuvara despre actul de la 23 august 1944, m-am bucurat de perspectiva unei lecturi plãcuteºi pline de învãþãminte nu numai istorice. Ca mar-tor al multor evenimente istorice ºi ca istoric, dlDjuvara este ºi de aceastã datã interesant. Textulnu se mãrgineºte însã la rememorarea unor eve-nimente trãite de Neagu Djuvara ºi la expunereaunor idei ºi consideraþii despre 23 august 1944,

ci este un dialog al istoricului cu dna RuxandraCesereanu. ªi, ce pãcat, nu un dialog academic,cum ne-am fi aºteptat de la distinsul istoric, ciunul de-a dreptul contondent. Stîrnit de uneleformulãri ale dnei Cesereanu, dintr-un mai vechiarticol al ei, Neagu Djuvara îºi dã pe faþã nunumai ºtiinþa – ºi-atunci corecteazã numele rege-lui Mihai, greºit de cãtre dna Cesereanu –, ci ºi,cum sã spun, contaminarea de la moravurileromâneºti ale bietei ºi jalnicei noastre tranziþii.Drept care lipeºte pe colega noastrã etichete pecare refuz a le transcrie. ªi, pe deasupra, îi facednei Cesereanu, pentru unele formulãri de-ale ei,proces de intenþie. ªtiu, bineînþeles, cã proce-sul de intenþie este acum la modã, cã mulþicomentatori se simt îndreptãþiþi sã ghiceascãintenþiile (întotdeauna malefice, falsificatoare,subversive ºi, nu-i aºa?, absolut inacceptabile) pecare le-ar avea cîte-un autor care le picã în vi-zor. ªi-atunci, pac! la „Rãsboiul“: dã-i cu acuza-þiile de necinste ºi de falsificare, dã-i cu epitete-le. ªtiu deci de existenþa acestui ciudat stil al

comentatorilor actuali de-a intra în dialog cu cîteun autor. Nu mã aºteptam însã sã-l vãd pus înpracticã de un personaj atît de încîntãtor, de inte-resant, de umblat prin lume ºi, pe deasupra, ºide altã generaþie cum este istoricul nostru. DlDjuvara putea sã îºi scrie liniºtit amintirile despreanul 1944 ºi sã ne facã interpretarea sa asupraevenimentelor. ªi nimic nu-l oprea ca, într-o fra-zã, douã, sã-i spunã dnei Cesereanu cã a fãcut cu-tare sau cutare eroare. Nu existã cercetãtori infai-libili, ba eu cred cã existã chiar dreptul oricãruicercetãtor sau autor de a greºi, precum existã,simetric, ºi dreptul oricãrui comentator de-a sem-nala, ºtiinþific ºi urban, existenþa erorilor sau purºi simplu existenþa unui alt punct de vedere, aunei alte interpretãri. Dar de la o eroare pînã laprocesele de intenþie ar trebui sã fie cale lungã –ºi, din pãcate, în cultura noastrã de astãzi nu este.Nici mãcar la un istoric aºa de distins ºi de inte-resant cum este dl Djuvara, de la care, recunosc,eu mã aºteptam numai la nobile maniere.

MARTA PETREU

Comunicat USR

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 3

AM COMEMORAT, în 2 decembrie 2010,60 de ani de la stingerea din viaþã a

unuia dintre cei mai dãruiþi muzicieniromâni, Dinu Lipatti.

Nãscut într-o familie în care muzica eramereu în prim-plan – ambii pãrinþi avândo educaþie muzicalã aleasã –, micul Dinu sebucurã de atenþia ºi îndrumarea unor peda-gogi ca Mihail Jora ºi Florica Muzicescu ºide încurajãrile lui George Enescu.

Când ajunge la Paris, e deja un muzi-cian format. Primele sale compoziþii suntapreciate de profesori ca Paul Du-kas ºi, dupã moartea acestuia, deNadia Boulanger, iar ca pianist,fiind acceptat în clasa lui AlfredCortot, acesta va declara cã nu maiare ce sã-l înveþe.

Dezvoltarea sa în mediul mu-zical parizian e spectaculoasã; fãrãa fi un „copil-minune“, e clar cã oanumitã precocitate e decelabilã încariera sa pianisticã, unanim apre-ciatã, dar ºi în cea de compozitor.

Tipul de compozitor-interpretnu e singular în epocã, e destuldoar sã-l amintim pe Enescu, carei-a fost mereu un model, dar ºi peun Prokofiev sau un Bartók, ca sãrãmânem doar în zona pianisticã.

Climatul componistic din Ro-mânia îºi pune clar amprenta pecreaþia sa. E destul sã amintimlucrãrile care poartã pecetea „ºcoliiJora“, vizibilã în lucrãri ca ªãtrarii,scrisã la 17 ani, sau la Simfoniaconcertantã pentru douã piane.Dupã modelul baletelor lui Jora, înspecial La Piaþã, Lipatti plonjeazã în lumeaplinã de farmec a folclorului românesc(inclusiv cel lãutãresc), ce se va regãsi, fieºi parþial, în multe dintre paginile sale.Aceastã orientare esteticã nu e singularãîn epocã, ea poate fi întrezãritã ºi la colegide generaþie ca Rogalski sau Filip Lazãr,acesta fiind mai apropiat curentelor deavangardã al grupului Triton de la Paris.

În paralel, Lipatti e atras ºi de zona neo-clasicã, vezi Concertino în stil clasic, dar ºide politonalismele ºi poliritmiile lui Stra-vinski, care-l cunoaºte ºi apreciazã.

Sigur cã, trãind într-un climat muzicalîn care e cunoscut de Honegger, Hinde-mith sau Britten, Lipatti poate avea un ori-zont estetic superior, toate aceste conver-genþe nealterându-i însã o funciarã trãsãturãautohtonã.

Muzician de amplã culturã, el trãieºte ºiîn climatul marii poezii franceze. Liedurile

sale pe versuri de Verlaine, Rimbaud, Elu-ard sau Valéry sunt dovada unui gust lite-rar elevat.

Pe lângã marile sale reuºite ca interpretal unor autori de la Bach la Ravel, Lipattia fost ºi un constant tãlmãcitor al lui Enes-cu ºi Bartók. Avem, din fericire, câteva în-registrãri-etalon cu George Enescu (Sonataa III-a etc.), dar ºi Concertul nr. III de BélaBartók, într-o înregistrare-document.

Colaborarea sa cu viitoarea sa soþie Ma-deleine Cantacuzino a impulsionat câtevalucrãri semnificative, scrise pentru douãpiane, printre care amintim Simfonia con-certantã sau cele Trei dansuri pentru douãpiane. Alte lucrãri semnificative, ca Fante-zia pentru pian sau Aubade pentru Cvartetde suflãtori, vãdesc o certã maturizare a

compozitorului, mai ezitant încã în ªãtra-rii sau în juvenila Sonatinã pentru vioarãºi pian. În schimb, Simfonia concertantãºi Dansurile româneºti (acestea fiind dirija-te de Ansermet cu orchestra Suisse Ro-mande) ne aratã un compozitor matur, pedeplin conturat stilistic, posedând o scrii-turã stãlucitoare a pianului ºi a orches-trei.

Academia Românã a ºtiut sã-l preþu-iascã, alegîndu-l ca membru post mortem.Totodatã, Biblioteca Academiei posedã câ-teva manuscrise de mare interes, poate încãnu îndeajuns studiate.

Boala necruþãtoare care l-a secerat ladoar 33 de ani l-a împiedicat sã-ºi desã-vârºeascã unele proiecte importante, care –suntem siguri – ar fi consolidat ºi mai multimaginea compozitorului Lipatti. Printreele se numãrã Toccata (1936), o Simfonie(1944) ºi o Simfonie de camerã (1949).

Din pãcate, nu cunoaºtem situaþia aces-tor manuscrise ºi în ce stadii de elaborarese aflã. În eventualitatea recuperãrii lor,cum s-a întâmplat cu unele manuscriseenesciene, am putea avea noi mãrturii aleevoluþiei sale.

Lipatti a cultivat o prietenie strânsã cumuzicieni de mare valoare. Fiind un apre-ciat pedagog la Conservatorul din Geneva,a pãstrat legãturi apropiate cu marea pia-nistã Clara Haskil, cãreia îi spunea, cu tan-dreþe, „Clarinette“. Astãzi o Fundaþie Li-patti-Haskil pãstreazã vie moºtenirea lormuzicalã.

A fost un prieten apropiat al luiConstantin Silvestri. Destinul acestuia, decompozitor-interpret, ar fi arãtat probabilaltfel, dacã în condiþiile ºicanãrii sale per-

manente pentru „cosmopolitism“n-ar fi abandonat prematur com-poziþia.

Lipatti a interpretat cu dãrui-re ºi generozitate multe lucrãriromâneºti, fiind ambasadorul mu-zicii noastre în multe centre mu-zicale europene. Pe lîngã cola-borãrile sale cu George Enescu, ainterpretat ºi muzica sa pentrupian, dar ºi lucrãri de Jora, An-dricu, Paul Constantinescu, SabinDrãgoi sau Mihalovici.

În timpul studiilor mele pari-ziene, am avut ocazia sã aud multeaprecieri superlative la adresa luiLipatti. Pe pianul Nadiei Boulan-ger cu care am studiat, se afla opozã a sa, alãturi de cea a lui Stra-vinski, iar la Ecole Normale, undea fost elevul lui Cortot, se aflã unbust al sãu. Oare n-ar fi firesc sã-lavem ºi la noi?

În România existã numeroasesemne de preþuire la adresa lui,denumirea unor licee, o casã me-

morialã, un fond de manuscrise ºi tipãriturisau înregistrãri de arhivã, concursuri. Aavut loc ºi un concurs internaþional, în anii1993, ’95, ’97, desfãºurat sub egida UNES-CO. Am avut onoarea sã fiu preºedintelejuriului la acest ultim concurs, regretînd cãnu a mai fost continuat.

Recentele manifestãri sunt o fireascã ofrandã adusã unuia dintre cei mai marimuzicieni pe care i-a dat lumii acest popor,care, cum spunea Lucian Blaga, are „unmurmur de neam cântãreþ“.

�

DINU LIPATTI –compozitorul

Cornel Þãranu

• Dinu Lipatti

4 • APOSTROF

In memoriam E. L.

ERA AUTORUL cvasiunanim apreciat alVieþii lui Mihai Eminescu ºi al celor cinci

volume despre Opera lui Mihai Eminescu,premiate de Academia Românã, publicaseViaþa lui Ion Creangã ºi romanul EnigmaOtiliei, pregãtea intens – o mare parte erascrisã – Istoria literaturii române de la ori-gini pânã în prezent, împlinea 40 de ani.Tot acum fãcea sã aparã Jurnalul literar(prima serie, ian.-dec.), dupã ce participa-se la pregãtirea revistei Sinteza (1927-1928), unde fusese ºi colaborator, ºi edita-se revista Capricorn (nov.-dec. 1930).

Subintitulându-se Foaie sãptãmânalã decriticã ºi informaþie literarã, noua publicaþiese adresa scriitorilor din toate generaþiile,ideea directoare fiind supremaþia esteti-cului: „Era ºi momentul de a învãþa pe ti-neri sã se înflãcãreze de idei generale ºi decreaþie artisticã ºi de a pune mai presus via-þa spiritualã decât viaþa politicã“ (Cuvântpentru început). El pledeazã pentru „totalaabstragere a literaturii de orice judecatãstrãinã de ea. Vrem sã dãm tinerilor pasiu-nea curatã a creaþiei“ (Avem un program, nr.13, 26 martie). Cu excepþia unor poeþi ºicritici mai mult sau mai puþin întâmplãtori(G. Murnu, Al. A. Philippide, Edgar Papu,Al. Claudian, Saºa Panã, Magda Isanos,Mircea Mancaº, foarte frecventã, a lui Mir-cea Pavelescu), a unora de planul al doilea(Eusebiu Camilar, Mihail Chirnoagã, C. D.Loghin, Bogdan Istru, Ion Sofia Mano-lescu) ºi mai ales a unor tineri debutanþi,precum G. Ivaºcu (secretar de redacþie), Al.Piru, Viorel Alecu, ªtefan Aug. Doinaº, ce-ºi vor proba valoarea, ºi a numeroºi ano-nimi, revista e scrisã în cea mai mare mã-surã de G. Cãlinescu. El publicã articole dedirecþie, ca ºi cele deja citate, contribuþii(fiºe) de istorie literarã, capitole dintre celemai importante din Istoria literaturii româ-ne, ce tocmai urma sã aparã: Camil Petres-cu, romancier, unde se face observaþia esen-þialã: între 1920-1930, „trei romancieriocupã locuri caracteristice în literaturanoastrã: Rebreanu, Hortensia Papadat-Ben-gescu ºi Camil Petrescu [...]. Prin el [CamilPetrescu] romancierii de mâine vor meditaasupra tehnicei romanului“; apoi, DuiliuZamfirescu, romancier, Liviu Rebreanu, TituMaiorescu, critic, Alexandru Macedonski,omul, Alexandru Macedonski, poetul, Al. A.Philippide, Hortensia Papadat-Bengescu, C.Dobrogeanu-Gherea, Tudor Arghezi, VasileAlecsandri, poet, N. Filimon, romancier, Poe-zia lui G. Coºbuc, G. Bacovia º.a. Susþine„Cronica mizantropului“ (semnatã Aris-tarc), pe care o reia din Adevãrul literar ºiartistic, rubrica „Prostologhicon“ (nesem-natã) ºi o serie de articole numai tangentesau care ies din sfera esteticului. Regãsimteme ca viziunea monumentalã a unui vii-tor clasicism, care-l va domina toatã viaþape G. Cãlinescu, a strãvechimii poporuluiromân (daci autohtoni romanizaþi), rapor-turile scriitor-public-editor, elogierea aºa-zisului „întunecat Ev Mediu“ pe care-l re-gretã, mai ales din punct de vedere artistic:„Oh, întunecat Ev Mediu plin de mãreþecatedrale, de superbe mãnãstiri, de sublime

clopotniþe, de impunãtoare ceremonii, deaurite manuscrise, de gãlãgioase universi-tãþi, de blânde depravãri goliardice, de mariliniºti cetãþeneºti, cât regret cã nu m-amnãscut în bezna ta“. Aristarc subliniazã im-portanþa propagandei prin culturã, aceastafiind „al doilea ºi cel mai solid teritoriu alpatriei“ (nr. 39, 24 sept.).

G. Cãlinescu publicã în Jurnalul literarºi articole de atitudine politicã, mai alescând presimte pericolul ciuntirii frontiere-lor ºi al izbucnirii rãzboiului. Criticul careapãra cu ardoare supremaþia esteticului co-boarã din turnul de fildeº:

Stãm în turnul de fildeº al artei pure cât pa-tria e în siguranþã. Dar dacã norii se vorapropia de noi, ne vom coborî din turn ºivom face artã cu tendinþã, aºteptând cuvân-tul Regelui, care ne simbolizeazã ºi ne apãrã.Dispreþuim profund pe scriitorii fãrã instinctnaþional. Niciun mare creator (Dante, V.Hugo, Eminescu) nu s-a ruºinat sã fie patri-ot. Fãrã o Românie independentã nu poateexista literatura românã. (nr.13, 26 mart.)

G. Cãlinescu are mare încredere în Carolal II-lea, cãruia îi aduce un suprem omagiuîn articolul Nihil sine Deo, nihil sine Rege (nr.19, 7 mai), numit în epocã ºi „Vodã al cul-turii“, datoritã unor importante facilitãþiacordate scriitorilor, dacã ar fi sã ne gândimnumai la Editura Fundaþiilor Regale, ceamai prestigioasã din anii ’30, ºi la RevistaFundaþiilor Regale, instituþii pe care le patro-na ºi, în parte, le subvenþiona. Carol se bu-cura de simpatia lui Tudor Arghezi ºi, o vre-me, a lui Rebreanu. G. Cãlinescu credeaîntr-o legãturã indestructibilã între principeºi artist, dinastia asigurând lungi epoci destabilitate: „Sub regii Franþei au apãrut ma-rii clasici. Voltaire ar fi fost azi poate unTroþki, atunci însã a devenit un amabil diso-ciator ironic“ (nr. 18, 3 apr.). Din pãcate,Carol al II-lea n-a fost nici pe departe unLudovic al XIV-lea ºi nici mãcar Carol I.Domnia lui, scurtã ºi instabilã, s-a consumatsub semnul unei moralitãþi execrabile ºi alunui afacerism de o scandaloasã venalitate.G. Cãlinescu ºi alþi congeneri se înºelaserã.

În „Cronica mizantropului“, autorul fa-ce uneori aluzie la evenimente politice cu-rente. Aºa, de exemplu, în Frigmania ºi Bo-venia (nr. 13, 26 mart.) alegoria vizeazãGermania hitleristã, care ocupase Cehoslo-vacia în 1938. Tot la ea, dar ºi la Poloniase referã în Frigmania, Bovenia ºi Loponia (nr.36, 3 sept.), când afirmã aproape direct:„Frigmanii erau mereu în cãutarea unui(cum s-ar zice azi, cãci istoria se repetã) spa-þiu vital“. În alte locuri sunt amintite Dan-zig-ul ºi, explicit, Polonia, a cãrei invadarese întrevedea iminentã încã din primãvara lui1939. ªi faptul nu întârzie prea mult sã seproducã, la 1 sept. G. Cãlinescu, aºa cumpromisese, coboarã efectiv din turnul defildeº, iniþiind o nouã rubricã: „Rãzboiul –în recapitulãri sãptãmânale“. Aceasta seconstituie ca un fel de jurnal de front, ne-semnat, însã, cel puþin pe alocuri, pana di-rectorului este evidentã. Relatãrile, în ge-nere, telegrafice, sunt zilnice, urmãrindu-semersul operaþiunilor militare ºi, o vreme,al conciliabulelor politice dintre marile pu-

teri. Transcriu: „La început polonezii rezistãdeselor atacuri germane. Sunt mitraliaþi ºicivilii. Danzig-ul e alipit la Reich. La 3 sept.,trupele germane au forþat graniþa polonã petoate pãrþile. Anglia se declarã în stare derãzboi cu Germania. Franþa rupe ºi ea rela-þiile cu Reichul“. ªi noteazã, cred cã G. Cãli-nescu: „Avem dar al doilea rãzboi euro-pean“. Care, de fapt, va fi mondial.

La 7 sept. a cãzut Cracovia, la 9 sept.„Germanii sunt la porþile Varºoviei“, „Obãtãlie mare este în aºteptare. Polonii sunthotãrâþi sã lupte pe viaþã ºi pe moarte“. De-rularea galopantã a faptelor pune din ceîn ce în ce mai mult în luminã patriotismulînflãcãrat, eroismul polonezilor: „Luptãtoatã naþia, femei ºi bãtrâni de 70 de ani“.Apar ºi surprize neaºteptate ºi foarte pe-riculoase pentru biata Polonie. La 17 sept.,„uluire, la ora 6 dim., trupe ruseºti pãtrundîn Polonia, trecând frontiera pe toatã lun-gimea ei“. Rusia îºi justificã agresiunea prinprotejarea minoritãþilor bielorusã ºi ucrai-neanã. La 18 sept., polonezii se refugiazãîn România. „Avioane ºi soldaþi au trecutgraniþa la noi. Guvernul face apel cãtre po-pulaþie de a da ospitalitate acestor victimeale rãzboiului. Preºedintelui Mosciski i sedã gãzduire la Bicaz, iar Mareºalului RidzSmigly, la Craiova.“ Reþinem un portret deerou, schiþat, în mod sigur, de mâna lui G.Cãlinescu: „Cea mai impresionantã ima-gine a eroismului polonez este fotografiacare ne aratã pe comandantul garnizoaneide la Westerplatte prizonier. I s-a lãsat spa-da drept omagiu. Stã pe o bancã de lemnsprijinit cu bãrbia de garda sãbiei, cu un aerde copleºire sãlbaticã. Un mare sculptor artrebui sã eternizeze aceastã mâhnire de sol-dat“. La 24 sept. aflãm cã „ruºii sovietizea-zã regiunile ocupate“; la 27, „postul de ra-dio anunþã cã Varºovia se predã. A fost orezistenþã grandioasã, cum puþine au fostîn istoria lumii, ºi prin ea polonezii ºi-arputea câºtiga biletul de intrare la conferinþapãcii“. Din pãcate, n-a fost sã fie aºa. Înaceeaºi zi, Ribbentrop, ministrul de externegerman, însoþit de 38 de personalitãþi, so-seºte la Moscova. Se dau publicitãþii acor-durile ruso-germane, se precizeazã cã situa-þia fostei Polonii cade în sarcina celor doicontractanþi. În fapt, e semnat Pactul Rib-bentrop-Molotov, care anunþa ºi pentru noitragica varã a lui 1940. Oraºul Przemysl,de la graniþa cu România, e ocupat de tru-pele ruseºti. Era un prim pas de înaintarespre Basarabia ºi Bucovina de Nord, carevor avea soarta Poloniei peste nici un an.

Jurnalul literar, prin directorul sãu, ne-încetând sã susþinã supremaþia esteticului, seaflã, cum se vede, în mijlocul evenimentelor,coborât din turnul artei pure, „cãci norii seapropiau de noi“. ªi în aceste condiþii tul-buri, când prim-ministrul Armand Cãlinescueste asasinat de legionari, când ameninþareafrontierelor apãrea din ce în ce mai evidentã,G. Cãlinescu fãcea din Jurnalul literar unmeterez de apãrare, cultura fiind, cum sin-gur spune, „al doilea ºi cel mai solid teritoriual patriei“. Istoria literaturii române, careumple covârºitor ºi substanþial timp de unan (1939) paginile revistei, reprezintã argu-mentul cel mai puternic. �

G. Cãlinescu în 1939Al. Sãndulescu

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 5

sînt tot timpul în prizã:

dacã vineri trebuie sã achit factura la apã, chiar de luni, îngrijatã,îmi spun mereu: am de plãtit factura la apã, tre’ sã plãtesc factura la apã! e vorba sã merg în varã la Praga? încã din iarnã tot repet:am de mers la Praga, tre’ sã mã duc la Praga! de aceea, e cum nu se poate mai crud sã ºtiu cã voi muri. nu e zi sã nu-mi zic: am de murit, tre’ sã mor!

la sora mea

mã duc la sora mea, ea îmi dã sã mãnînc, apoi îmi pregãteºtebagajul pentru vizita la pãrinþii de sub pãmînt – patru flori, cîtevamere ºi lumînãri. din urmã, îmi strigã aspru: spune-le c-o sã trec ºi eu pe la ei cînd mai termin din treburi!

la întoarcere, mai vorbim despre una-alta sub nuc. în timp ce mãuit peste gard la grãdina sãlbãticitã a mamei, ºtiu cã sora se uitãcurioasã la capul meu ca la un tractor-jucãrie. uneori, îºi aducedin lãdiþa cu scule ciocanul ºi, din douã lovituri mãiestre, îl sparge sã vadã ce e în el. îi înghite cuiºoarele ºi sîrmuliþele, restulîngropîndu-l sub nuc. toate astea îi dau mult de lucru.

uzina de sensuri

ce jale, am ajuns numai cap! capul meu – ca nasul lui Gogol – ºi-a luat nasul la purtare: vedeun hãþiº de strãzi ºi crede cã îi dã sensul. vede florile ºi le dãmirosul. aude vîntul ºi-i dã cheful nebun sã-mi pãlmuiascã faþacu o dungã adîncã între sprîncene. ce-ar fi lumea fãrã eu în ea?,repetã el orgolioasa întrebare a lesbienei intrate adînc în rîu, cubuzunarele pline de pietre ºi cu ochii deschiºi...o corolã de minuni pe tija care sînt îmi e totuºi capul, ridicat preasus ca sã ºtiu ce ascunde în el. iatã-ne mergînd singuri-singuri-singuri pe un drum pustiu, cînd Fecioara ni se aratã în glorie:idiotul, în loc sã cadã cu fruntea în praf, o ia la-ntrebãri de ce n-adat ea cu pumnii în Tatãl, de ce-a primit ea blîndã ca oaia moarteaFiului adorat! alteori, cînd o zi mai seninã îmi repune pulsul pelinia de plutire, fãrã veste îºi înfige colþii în beregata zilei aceleia ºi,mîndru, îmi depune la picioare leºul ei umed de sînge...!dar, cînd pliatã cu genunchii la gurã în mãruntaiele lui reci ºicaustice, tremur zile ºi zile de neputinþã ºi de frig, tot el – unsfînt graal, un uter ceresc plin cu apã ºi sînge pînã în buzã – mãtrage afarã cu mîinile lui diafane ºi spune: ieºi, copile, ºi rîde la soare!...

iatã de ce, de un timp, mã rog mereu în gînd: Doamne, dacã tot esã nu fiu veºnic tînãrã ºi ferice, numai de cap nu te-atinge. aici sîntstivuite pe veci iubirea atroce a femeii cu ochii albaºtri; inima meacu bãtãi pripite cînd, privind într-o vacanþã de varã nãrile unuipuºtan înghiþit de apele Prutului, am înþeles oarecum ce emoartea; plopii baleind fãrã liniºte cerul de deasupra grãdinii arsede soare, unde cruzimea ºi mila ºi extazul le-am învãþat... spun:nu-mi lua, Doamne, capul, lasã-mi-l, rogu-te, cã el e pãmîntulîngrãºat cu iubirile disperate ºi oarbe din care mereu am fugit; el ecutia neagrã, jurnalul de bord al zborului meu prin aer ºi prinpãmînt. el e uzina de sensuri care-mi dã încã forþa de a trãi.

portretul doamnei de englezã

1. ochiimã uit la ceas. doamna tuºeºte în pumn, anunþînd pauza. închidecartea, îmi întinde paharul cu apã ºi, înainte sã iau o-nghiþiturã,începe sã-mi turuie despre alt dispãrut – fiul ei. cum l-a despicatnu demult un nebun cu o sabie ninja, de-i atîrna inima prin

cãmaºã ca o parã de sînge. în rochie de stambã, cu pãr lins ºimustãþi, profa de englezã þine acum la þîþele sale monstruoasecinci pui: pãrinþii, soþul, fratele ºi fiul, toþi aduºi cu forþa de pecoclaurile morþii ca sã-i cunosc eu – aºa obosiþi, cu mãruntaielela vedere, cu venele alergînd albastre ºi verzi ºi roºii prin casã,agãþîndu-se de mine…

ochii mamei strãlucesc: „îi atîrna inima ca o parã!“, zice ºi chicoteºte, iar degetul maroniu de tutun îmi þinteºte inima, caºarpele puiul golaº de pasãre, fãcîndu-l sã se retragã îngrozit înfundul de scorburã. chîm-chîm, tuºeºte tot plutonul, rãsucindu-ºiameninþãtor capetele.

dar eu mã uit brusc pe fereastrã.

crezînd cã n-o vãd, femeia trage pe furiº de elasticul chiloþilor. ghinion: elasticul îi sare dintre degete, face „plici!“ pe pieleabãtrînã, eu tresar ºi o sfredelesc cu privirea. ea îºi vîrã capul cãrunt între umeri, îmi aruncã o ocheadã vinovatã ºi deschide manualul: pauza s-a terminat!

2. guraîn iunie, doamna de englezã m-a dus cu autobuzul roºu ca sã-miarate frumuseþile Londrei. ea ghid, ea ºofer. la viraje, gura i serãsucea ba la stînga, ba la dreapta, dupã cum ºerpuia strada. în faþaPalatului Westminster (plasat chiar în dreptul bucãtãriei din caremirosea a vinete coapte ºi a gunoi), a frînat brusc, sã-mi spunãceva very important: noaptea trecutã fiul ei mort a vestit-o cã sesimte bine acolo, e boier, toatã ziua se plimbã cu bicicleta! „fain!am dat din cap, încîntatã; unde?“ „cum unde, cum unde? cine-amai vãzut sã cãlãreºti toatã ziua o bicicletã acolo? acolo techinuieºti!“, s-a rãstit mama ºi mustãþile delicate i s-au cutremurat.

am ridicat perdeaua, m-am uitat afarã: scara de incendiu nãscuseun ou mic ºi de un alb orbitor. într-o clipã, încãlecînd pervazul,am ajuns pe placa ruginitã de fier. cînd l-am luat în mînã, ocojiþã de var s-a desprins, lãsînd o gaurã cît unghia unui copil.imprudentã, viaþa din el s-a dus pe datã dracului. „hi-hi, ho-ho!“, îºi chinui doamna rîsul, întinzînd febrilã mîinile.

i-am dat ei oul de turturicã, drept mulþumire cã m-a plimbatprin Londra în autobuzul cu etaj.

3. capulm-am dus la doamna de englezã într-o duminicã de toamnã, m-am dus doar s-o vãd (nu mai luam lecþii, venise criza economicã ºi am spus adio unui astfel de lux). i-am pus pe masãdouã plãcinte cu brînzã ºi un mãr. i-am zîmbit. ne împãcasembine: eu ºtiam un cuvînt din patru, dar asta n-a supãrat-o, fiindcãoricum eram singurul ei client. ea îmi preda dintr-un manual vechide cînd era mama fatã, dar asta nu m-a supãrat, fiindcã oricum n-aº fi gãsit pe altcineva sã-mi cearã atît de puþini bani pe orã! în rochia de stambã gri cu flori roºii, profa continuã sã umbleprin casã, vorbind singurã. i se fîlfîia de mine. de la ultima lecþie,devenise o locomotivã numai piele ºi os, tot trãgînd mãrfarul cumorþi printre mobile grele ºi bibelouri de ghips. m-am uitat lungla ea ºi m-am rugat fierbinte în gînd: „Doamne, lasã-mi capul! teimplor, Doamne, numai capul sã nu mi-l iei!“ „de ce? s-a miratea uitîndu-se în toate pãrþile, de parcã m-ar fi auzit. de ce? dece?“ „fiindcã e toatã averea mea!“, am zis tare, îmbrãþiºîndu-mistrîns capul, ca un homeless, iarna, þeava de apã caldã din canal.doamna a tresãrit ºi mi-a aruncat un zîmbet plin de milã. a scoso farfurie de porþelan plinã de praf din vitrinã, a înºfãcat mãrulºi l-a curãþat încet. apoi, atîrnîndu-ºi la gît colanul parfumat ºiud al cojii, a tãiat din fructul golaº douã felii ºi mi le-a pus înfaþã: „na, mãnîncã!“

�

Poeme de MARIANA CODRUÞ

6 • APOSTROF

Stimate Domnule Rector VASILE IªANStimate Domnule Decan ALEXANDRU-

FLORIN PLATON,Dragi Colegi ai Universitãþii „Alexandru

Ioan Cuza“,Doamnelor ºi Domnilor, Onoratã Asistenþã,

PRIMELE MELE cuvinte în aceastã ºedinþãsolemnã sunt pentru a exprima gratitu-

dinea mea, atât Domnului Decan Alexan-dru-Florin Platon, colegilor de la Facultateade Istorie, care sunt la originea onoarei cemi se face astãzi, cât ºi tuturor membrilorSenatului Universitãþii „Alexandru IoanCuza“, care au votat în unanimitate pro-punerea de a mi se acorda titlul de doctorhonoris causa. Mulþumirile mele se adre-seazã, de asemenea, Domnului ProfesorVasile Iºan, care conduce aceastã importan-tã instituþie universitarã, pentru primireaadmirabilã care mi-a fost rezervatã la Iaºi,oraº pe care îl cunosc din copilãrie, deoa-rece, nãscut la Hârlãu, veneam adesea aicipentru a asista la spectacolele Teatrului Na-þional ºi ale Teatrului Evreiesc de Stat înlimba idiº. Pãrinþii mei au fost aceia care auvrut astfel sã mã facã sã descopãr lumeaartisticã ºi culturalã din capitala Moldovei,ºi memoriei lor doresc sã îi dedic acest doc-torat honoris causa, ei, a cãror ºcolaritate atrebuit sã se întrerupã la nivelul ºcolii pri-mare, ambii fiind orfani, bunicul din par-tea tatei fiind mort de o boalã contractatãîn Primul Rãzboi Mondial, iar bunicul dinpartea mamei fiind unul dintre numeroºiieroi de la Mãrãºeºti.

Acest titlu îl dedic, de asemenea, fami-liei mele, lui Sarah, care se aflã aici ºi careva face sã cânte violoncelul ei în aceastã fru-moasã salã, ºi lui Daniele ºi Michaël, care aufost în imposibilitatea de a mã acompania.

Domnule Rector, în scrisoarea Dv. din7 septembrie 2010, anunþându-mi votulfavorabil al Senatului din 27 mai al aces-tui an, mi-aþi fãcut cunoscut cã deciziaacordãrii acestei distincþii de cãtre presti-gioasa Dv. Universitate a fost luatã ca unsemn de recunoaºtere a operei mele istori-ce, consacratã reconstituirii istoriei evreilordin România – care, dupã propriii Dv. ter-meni, „a acoperit o mare lacunã din trecu-tul nostru“. În acelaºi timp, Dv. aþi menþio-nat „rolul important“ pe care l-am avut,prin cursurile ºi conferinþele mele, în acti-vitatea Centrului de Studii Iudaice ºi înapropierea dintre Universitatea „AlexandruIoan Cuza“ ºi Universitatea „Paul Valéry“– Montpellier III.

Aceste aprecieri laudative mã onoreazã;iatã de ce doresc, în conferinþa mea, sã con-sider cu atenþie aceste trei aspecte: scriereaistoriei comunitãþii mele de origine, pre-darea istoriei evreilor în universitãþi ºi dez-voltarea necesarã a relaþiilor între Univer-sitatea din Montpellier ºi Universitatea Dv.,care sãrbãtoreºte în prezent aniversarea a osutã cincizeci de ani. Totuºi, dat fiind timpulde care dispun, nu mã voi opri decât foartepuþin, la sfârºitul prelegerii mele, la acesteultime douã teme. În schimb, voi face oamplã prezentare a problematicii scrieriiistoriei evreilor din România, plecând de latrei parametri care au scandat lucrãrile melede cercetare: istoriografia, ªoahul ºi biografia.

Scrierea istoriei evreilor din România

ÎNCEPÂND DIN anul 1970, când am ajunsîn Franþa, venind din Ierusalim, am pu-

tut, în preajma regretatului profesor PierreGuiral, la Universitatea din Aix-en-Pro-vence, sã iau cunoºtinþã de bogãþia ºcoliiistoriografice franceze ºi de noile orientãriprivind istoria religioasã.

Am pãstrat pentru aceastã istorie o atracþie deosebitã ºi în aceastã perspectivãam început prima mea lucrare ºtiinþificã deanvergurã consacratã comunitãþii mele deorigine, în cadrul unei teze de doctorat apã-rute în 1978, la Aix-en-Provence, cu titlulLes Juifs en Roumanie (1866-1919): De l’ex-clusion à l’émancipation.

Profesorul Pierre Guiral a fost acela carea ghidat ºi orientat primele mele cercetãri ºigraþie studiilor sale – vreau sã citez aici doarcâteva: Histoire biographique, „L’Expansionde l’Europe“, parte dintr-o Histoire univer-selle, în Encyclopédie de la Pléïade (1958),Prévost-Paradol (1829-1870): Pensée et actiond’un libéral sous le Second Empire (1955), „LaPresse de 1848 à 1871“, în Histoire généralede la presse française (1969), el fiind coor-donatorul acestui impozant volum colectiv)–, dar ºi cursurilor ºi seminariilor sale, amputut achiziþiona metode de investigaþieistoricã proprii universitãþii franceze. Luiîi datorez aceastã concepþie centralã a isto-riei, care pune accent pe faptul cã omul,„l’homme vivant“, este acela care trebuiecãutat prin cercetarea documentelor, sim-bolurilor ºi miturilor trecutului.

Aprofundând subiectul primei mele cer-cetãri universitare, mi-am dat seama cã, în

cazul micii Românii din secolul al XIX-lea,nu era vorba numai de a reconstitui trecu-tul unei comunitãþi religiose, ci de a sesiza,mai întâi ºi mai ales, destinul unei mino-ritãþi etnico-religioase, marcate de un feno-men omniprezent în lumea creºtinã, careeste antisemitismul. A surprinde trãsãturi-le caracteristice primordiale din complexulrelaþiilor iudeo-creºtine în epoca modernãºi în cadrul unei societãþi în plinã mutaþie,nu este un lucru uºor. A prezenta aceste ra-porturi în perspectiva unor tensiuni con-stante creeazã în mod obligatoriu o anu-mitã distorsiune a aspectului istoric general.Iatã de ce, înhãmându-mã la aceastã sarcinãde înþelegere a unui fenomen universal alcivilizaþiei creºtine, în þara Carpaþilor, amconsiderat necesar sã urc cât mai sus posi-bil în istoria sa. Evreii, a cãror prezenþã esteconstatatã încã din Evul Mediu, au cunos-cut, la sfârºitul secolului al XVIII-lea ºi laînceputul secolului al XIX-lea, un importantprogres demografic, favorizat de o imigra-þie din Galiþia ºi Rusia. Ei au jucat rolul deintermediari într-o societate agrarã, com-pusã dintr-un numãr restrâns de boieri ºi deo majoritate de þãrani. Creºterea roluluieconomic al evreilor coincide atunci cu tre-zirea naþionalismului românesc, cu ultime-le faze ale luptei pentru unificarea statalã ºiobþinerea independenþei. În pofida fãgã-duielilor de egalitate civilã ºi politicã alerevoluþionarilor de la 1848, evreii au con-tinuat sã fie þinuþi îndepãrtaþi nu numai deviaþa politicã, dar ºi de numeroase aspecteale vieþii civile: privaþi de dreptul de liberãinstalare în mediul rural sau toleraþi cu difi-cultate, evreii erau excluºi din funcþiile pu-blice, catalogaþi ºi trataþi adesea ca verita-bili strãini.

Noul regim instaurat în 1866, dupãabdicarea forþatã a principelui AlexandruIoan Cuza, a deschis o erã de excludere ofi-cialã a evreilor, prin articolul 7 al noii Con-stituþii, astfel redactat: „Calitatea de românse dobândeºte, se pãstreazã ºi se pierde înconformitate cu regulile enunþate prin legi-le civile. Numai strãinii de rit creºtin potdobândi calitatea de român“. 1866 este da-ta de început a perioadei analizate care seterminã în 1919, cu semnarea Tratatului dela Saint-Germain-en-Laye, care creeazã Ro-mânia Mare. Este vorba de studiul uneijumãtãþi de secol de istorie a unui stat tâ-nãr, intrat târziu în concertul naþiunilor eu-ropene, ºi în acelaºi timp a unei societãþimarcate de mutaþii ºi de o deschidere spreOccident. Abordând situaþia minoritãþii

Istoriografie, ªoah,biografie ºi scrierea istoriei

evreilor din RomâniaCarol Iancu

Eveniment

evreieºti prin intermediul sistemului deexcludere, am fost conºtient de problemelede ordin afectiv – ca sã reiau un termenscump lui Ernest Labrousse (1895-1988)– pe care le ridicã tratarea unui asemeneasubiect. De aceea, se cuvine subliniat cã,spre deosebire de o anumitã politicã deli-beratã, manifestãrile de ostilitate faþã deevrei sunt circumscrise cronologic unormomente de tensiuni ºi crize. Ele nu potpune în cauzã îndelungata tradiþie de tole-ranþã a poporului român.

În aceastã lucrare am putut pune în luminã evoluþia minoritãþii evreieºti ºi aluptei sale pentru o completã integrare însocietatea româneascã, concretizatã cuemanciparea proclamatã la Conferinþa dePace de la Paris din 1919. În prezentareaacestei evoluþii, am constatat progreselenaþionalismului evreiesc, aspect asupra cã-ruia au insistat în cãrþile lor istoricii Hein-rich Graetz ºi Simon Doubnov, coordona-ta naþionalã fiind caracteristica principalã aevreilor din Europa de Est, în condiþiileneemancipãrii lor. Astfel, am putut pune înrelief importanþa Conferinþei de la Focºani(1882), consideratã primul congres sionistdin istorie, cincisprezece ani înaintea Con-gresului de la Basel (1897), iniþiat de Theo-dor Herzl.

Aceastã lucrare ºtiinþificã de pionierat afost tradusã în limba românã în trei ediþiisuccesive, în 1996, 2006 ºi 2009. Reci-tind-o, am astãzi convingerea cã ea s-a în-scris de fapt, de la început, într-un vast pro-iect ºtiinþific, pe care l-am conceput ºimodelat þinând cont de logica intrinsecã araportului sincronie-diacronie, evenimen-þial-interpretare, al cãrui obiectiv era de aface cunoscut, într-o perspectivã europeanã,destinul evreilor în spaþiul românesc. Toatevolumele de sintezã, dar ºi de documente,pe care le-am consacrat apoi trecutului evreilor din România – Emanciparea evrei-lor din România (1913-1919), Evreii din Ro-mânia (1919-1938): De la emancipare lamarginalizare, Shoah în România: Evreii întimpul regimului Antonescu (1949-1944),Lupta internaþionalã pentru emancipareaevreilor din România: Documente ºi mãrtu-rii, vol. I (1913-1919), vol. II (1919-1939),Bleichroeder ºi Crémieux, Evreii din Hârlãu:Istoria unei comunitãþi (sub tipar) – îºi auoriginea în aceastã primã lucrare.

Câteva observaþii prealabile sunt nece-sare pentru a explica vastul ºantier al isto-riei evreilor în perioada interbelicã, înaintede a examina perioada ªoahului ºi biogra-fia în istorie.

Pentru a sesiza mutaþiile iudaicitãþii ro-mâne dupã 1919, am analizat mai întâischimbãrile produse în România Mare,condiþia evreilor fiind consecinþa atât a fac-torilor interni, intrinseci, proprii evoluþieicomunitãþilor evreieºti, cât ºi a factorilorextrinseci, externi, legaþi de societatea majo-ritarã înconjurãtoare, ºi a politicii diferite-lor guverne. Evreii din România reunificatãdupã Primul Rãzboi Mondial constituie ominoritate etnico-religioasã complexã, mar-catã prin eterogenitatea sa. În evantaiulrelativ vast al profesiunilor, mergând de laagriculturã la industrie, am constatat o con-centrare importantã în domeniul meserii-lor ºi comerþului. Eterogenitatea a pututfi observatã în gradul de religiozitate, darºi în uzajul limbilor vorbite, un alt vectoresenþial al identitãþii culturale.

Þinând cont de concepþiile lui AlphonseDupront, care a definit antropologia reli-

gioasã ca fiind „cunoaºterea sau ºtiinþaomului religios“, am insistat asupra dife-renþelor dintre evreii ortodocºi, tradiþiona-liºti, neologi sau liberali, cu datinile ºi prac-ticile specifice, îndeosebi în Transilvania.Spre deosebire de comunitãþile sefarde dinValahia ºi Dobrogea, puþin numeroase (în-sumând mai puþin de 10.000 de suflete),bine integrate, iudeo-spaniola fiind în con-stant recul, masele evreieºti aºkenaze dinMoldova au conservat într-o mare mãsurãlimba idiº. Ei au gãsit, graþie vehicululuilingvistic, afinitãþi cu evreii din Basarabiaºi Maramureº, douã provincii vecine. Înschimb, evreii din Bucovina, de limbã ger-manã, ºi evreii din Transilvania, de limbãmaghiarã (ºi în parte germanã) au fost maiizolaþi în România Mare.

Eterogenitatea s-a manifestat ºi în evo-luþia demograficã, ºi, luând în consideraþielucrãrile lui Pierre Chaunu, Roberto Bacchisau Philippe Ariès, acest din urmã istoricafirmând cã „fiecare civilizaþie are formulasa demograficã, ca ºi maniera sa de a fi, dea trãi ºi de a muri“, am constatat la evreiifoarte ortodocºi din Maramureº, cu un slabnivel economic, un sold demografic pozi-tiv, de douã ori superior celui al evreilor dinMoldova sau din Transilvania istoricã. Cei750.000 de evrei din România Mare au

constituit, din punct de vedere demografic,a treia comunitate în Europa ºi a patra dinlume. Totuºi, cele douã decenii din perioa-da interbelicã nu au permis naºterea unuiiudaism românesc unitar: evreii români aº-kenazi ºi sefarzi, evreii „ruºi“, evreii „ger-mani“ ºi evreii „maghiari“ din provinciileistorice ale României au pãstrat într-o foar-te mare parte universul lor lingvistic, cul-tural, religios. Principalul element de uni-tate între diferitele componente geograficeale iudaicitãþii române, depinzând de socie-tatea majoritarã, în afara universului reli-gios propriu, a fost condiþia juridicã ºi poli-ticã impusã de o anumitã „gouvernance“.Faþã de aceastã situaþie ºi de provocãrile ºiacþiunile miºcãrilor extremiste xenofobe ºirasiste, principalul element de unitate a fostideea naþionalã evreiascã, sionismul, ºi evreii au reacþionat printr-o multiplicare aasociaþiilor, organizaþiilor, gazetelor ºiperiodicelor sioniste, acestea din urmã apã-rând atât în româneºte, cât ºi în idiº, ebrai-cã, maghiarã, germanã sau rusã.

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 7

• Carol Iancu în toga de doctor honoris causa al Universitãþii „Alexandru Ioan Cuza“, Iaºi, 14 octombrie2010.

�

Conceptul de ªoah ºi ªoahul în România

UN ALT teritoriu important al munciimele de istoric îl constituie studiul

ªoahului, care rãmâne un subiect major înistoriografia evreiascã contemporanã, cunoi posibilitãþi de investigaþie dupã 1989,în þãrile fostului bloc comunist. Trebuie maiîntâi sã motivez întrebuinþarea termenului„ªoah“, menþionat în titlurile a douã din-tre cãrþile mele: Shoah în România: Evreiisub regimul lui Antonescu (1940-1944): Do-cumente diplomatice franceze inedite ºiAlexandru ªafran ºi ªoahul neterminat înRomânia: Culegere de documente (1940-1944). Acest cuvânt ebraic, care se regãseºteîn Biblie cu sensul original de „catastrofã“sau „distrugere“, desemneazã masacrul sis-tematic la care au fost supuºi evreii euro-peni de cãtre regimul nazist ºi colaborato-rii sãi în diferitele þãri din Europa. Euprefer folosirea acestui termen, în uz curentîn Israel, unde Parlamentul a instaurat o„Zi a ªoahului ºi a Curajului“ (Yom ha-Shoah ve-ha-Gvoura), ºi în Franþa, unde els-a rãspândit datoritã filmului Shoah deClaude Lanzmann. Eu îl prefer celui de„Holocaust“, care s-a impus în media ame-ricanã încã din anii ºaizeci ai secolului al XX-lea ºi care s-a înrãdãcinat ºi în România,pentru a defini acelaºi fenomen. Într-adevãr,definiþiile date de dicþionare expresiei „Ho-locaust“ nu convin deloc: „sacrificiu princare se arde întreaga victimã“, „sacrificiusângeros executat într-un scop religios“.

Eu pledez pentru folosirea cuvântuluiªoah, care nu se preteazã la nicio confuzie,este singurul cuvânt care desemneazã uni-citatea fenomenului de nimicire totalã, carea fost cât pe ce sã facã sã disparã poporulevreu din Europa. În România a avut locun ªoah neterminat care a fost un ªoah fãrãcamere de gazare. Iatã de ce am menþinuttermenul de ªoah în traducerea româneas-cã a cãrþii mele consacratã condiþiei evrei-lor români în timpul celui de-al DoileaRãzboi Mondial prin prisma documente-lor inedite de la Quai d’Orsay, apãrutã înfrancezã la Montpellier în 1998 (prima edi-þie) ºi în 2000 (a 2-a ediþie): La Shoah enRoumanie…, apoi la Iaºi (Polirom), în2001: Shoah în România. Evreii în timpulregimului Antonescu (1940-1944): Docu-mente diplomatice franceze inedite. Aceastãlucrare constituie un inventar semnificatival politicii antisemite a regimului lui Anto-nescu, inventar întocmit de reprezentanþiiFranþei în post în România, ºi care permi-te sã mãsurãm amploarea calvarului evrei-lor din aceastã þarã. Din acest punct de ve-dere, documentaþia ineditã din arhivaMinisterului francez al Afacerilor Externeconþine câteva piese de o importanþã excep-þionalã. Într-adevãr, diplomaþii francezi, înrapoartele trimise guvernului francez, folo-sesc expresii neechivoce pentru a sublinianu numai amploarea colaborãrii germano-române, dar ºi mai ales responsabilitateadeosebitã a autoritãþilor române (jandar-meria ºi armata aplicând ordinele lui Anto-nescu) în acþiunile de deportare ºi masa-crare: „epurarea radicalã a elementuluievreiesc [în Basarabia]“ (scrisoare a luiGabriel Richard, consulul Franþei la Galaþi,din 12 august 1941; Doc. nr. 66); „proiectpregãtit de guvernul român de o vreme,

abil încurajat de germani ºi care vizeazã ex-terminarea izraeliþilor din aceste regiuni[Basarabia ºi Bucovina]“ (telegrama amba-sadorului Jacques Truelle din 28 octombrie1941; Doc. nr. 79); „Ne aflãm în prezenþaunui plan sistematic de exterminare pus lacale deja de câtva timp“ (scrisoare a amba-sadorului Jacques Truelle din 10 noiem-brie 1941; Doc. nr. 80).

Dupã cum putem constata, guvernul dela Vichy era la curent cu soarta hãrãzitã evreilor din provinciile rãsãritene ale Româ-niei, încã din vara lui 1941, din momentulcând masacrele au început sã fie practicatepe scarã largã! În acelaºi timp scrisorile luiJacques Truelle pun în valoare intervenþiilemai multor personalitãþi politice (printrecare Iuliu Maniu, ºeful Partidului NaþionalÞãrãnesc) pe lângã Antonescu, pentru aprotesta împotriva masacrãrii evreilor dinMoldova (Doc. nr. 65, scrisoare a lui J.Truelle din 11 august 1941 ºi Doc. nr. 68,fragment dintr-o scrisoare a lui Iuliu Maniucãtre Antonescu, din 15 august 1941). Odelegaþie de români din Bucovina a fãcutun demers similar pe lângã Patriarhia Ro-mânã ºi ambasadorul Germaniei la Bucu-reºti. Toate acestea dovedesc cã în Româniaexista o opoziþie faþã de politica nefastã de„purificare etnicã“ dusã de dictatorul An-tonescu. Evreii au ºtiut sã-ºi gãseascã, graþieacþiunii conducãtorilor lor de elitã, prin-tre alþii, în special Wilhelm Filderman ºiAlexandru ªafran, mijloacele de sprijin ne-cesare care au permis în cele din urmã sto-parea genocidului ºi supravieþuirea a aproa-pe jumãtate din comunitatea lor. Este ceeace reiese ºi din bogata documentaþie reu-nitã în volumul Alexandru ªafran ºi ªoahulneterminat în România: Culegere de docu-mente (1940-1944), asupra cãruia voi reve-ni mai târziu.

.

Biografia istoricã ºi biografia consacratã lui Alexandru ªafran

FUSTEL DE Coulanges (1830-1889), cares-a fãcut cunoscut prin celebra sa carte

La Cité antique (1864) ºi a ocupat primacatedrã de isorie medievalã de la Sorbona,a remarcat cã „Istoria este ºtiinþa societãþi-lor umane“, observând cã existã riscul de areduce pânã la exces locul individului înistorie. Se poate constata cã în preocupã-rile istoricilor legaþi de ªcoala francezã aAnalelor, existã o eclipsã a biografiei istori-ce, în pofida câtorva excepþii. Acest lucruse datoreazã faptului cã Analele au devalo-rizat studiul marilor personalitãþi, împreunãcu istoria evenimenþialã, politicã, diploma-ticã sau cea a rãzboaielor. Georges Duby adistrus acest tabu al Analelor, publicând în1984 biografia unei personalitãþi, Guillau-me le Maréchal (Fayard): prin destinul ei,ne este dezvãluit un tablou impresionant alfuncþionãrii societãþii medievale a ordinu-lui cavalerilor, carte servitã de un condeiadmirabil, scrisã cu sensibilitate ºi eleganþã.Doisprezece ani mai târziu, în 1996, în in-troducerea cãrþii Saint Louis, Jacques leGoff scrie:

Astãzi istoria, împreunã cu ºtiinþele sociale,cunoaºte o perioadã de intensã revizie criticãa certitudinilor, în mijlocul crizei trans-formãrilor generale ale societãþilor occiden-

tale; biografia mi se pare în parte liberatã deblocajele în care false probleme o menþineau.Ea poate deveni chiar un loc de observaþieprivilegiat pentru a medita în mod util asu-pra convenþiilor ºi ambiþiilor meseriei deistoric, asupra limitelor cunoºtinþelor sale,asupra redefiniþiilor de care el are nevoie.

Într-adevãr, înainte de recenta revenire îngraþie, biografia a fost mult timp delãsatã,uneori chiar dispreþuitã de anumiþi isto-rici de profesie.

Prin biografie, se înþelege în general opovestire, o relatare a unei vieþi care, din-tr-un motiv sau altul, a fost excepþionalã,din mai multe puncte de vedere. O bio-grafie nu este însã numai relatarea uneivieþi, adicã a câtorva date importante întrenaºtere ºi deces, ea este ºi prezentarea uneiepoci, a unei societãþi. O biografie nu sescrie la comandã, „constrâns ºi forþat“. Estenevoie de o anumitã atracþie pentru subiect,de o motivaþie specialã. A scrie o cartedespre Alexandru ªafran a însemnat pentrumine a îndeplini o datorie de recunoºtinþãfaþã de un savant care ne-a transmis mesajulvieþii sale cu fermitate ºi blândeþe: a urmacalea eticii, a-l respecta pe Celãlalt, pãstrândîn acelaºi timp independenþa sa, identitateasa, tradiþiile ºi credinþele sale. O datorie derecunoºtinþã faþã de acest om plin de o cre-dinþã profundã, pe care au vrut sã-l pone-greascã reprezentanþii unui regim totali-tar, care l-au alungat din postul sãu ºi dinpatria sa ºi l-au împiedicat sã se întoarcã înea chiar ºi dupã 1989 (el a putut sã revinãnumai în 1995, dupã moartea celui carepreluase postul sãu de ºef-rabin).

Viaþa publicã a unei personalitãþi reli-gioase sau politice nu constituie decât oparte a itinerarului sãu. Iar pentru restintervine munca biografului, care trebuie sãrãmânã imparþial. Fiecare individ este unom aparte, cu urcuºuri ºi coborâºuri, cu vic-torii ºi înfrângeri, cu circumstanþe favora-bile ºi nefavorabile. Biograful pãtrunde câtmai adânc posibil în viaþa personajului stu-diat prin munca sa de cercetare, prin inter-viuri, anchete, lecturi, el trebuind sã þinãcont de faptele autentice, având o singurãpasiune, cea a adevãrului.

În cartea pe care am consacrat-o fostu-lui ºef-rabin al României ºi mare-rabin alGenevei, intitulatã Alexandru ªafran: Oviaþã de luptã, o razã de luminã, am consi-derat biografia ca un subiect globalizant.Cu alte cuvinte, am prezentat viaþa ºi operaacestei personalitãþi inserate în contextulgeneral al evoluþiei politice a Europei ºi almutaþiilor geopolitice ale societãþii româ-neºti în perioada dintre cele douã rãzboaiemondiale ºi dupã cel de-al Doilea RãzboiMondial, când, dupã instaurarea regimuluide dictaturã comunistã, el a fost constrânssã pãrãseascã þara sa. Astfel, am subliniat cãîn anii de studii petrecuþi la Viena, tânã-rul ªafran a fost marcat de manifestãrile deantisemitism din ce în ce mai numeroase,dupã urcarea la putere a lui Hitler, în spe-cial la universitate, unde au fost sãvârºiteacte de violenþã. El a fost activ în cadrulAsociaþiei Studenþilor Evrei din capitalaaustriacã, a frecventat cercurile sioniste ºi apronunþat discursuri la mormântul luiTheodor Herzl. El a continuat angajamen-tul sãu sionist dupã întoarcerea sa înRomânia, în cadrul partidului sionist reli-gios Mizrahi ºi a participat la congreselesioniste mondiale, al XX-lea ºi al XXI-lea,de la Zürich (1937) ºi de la Geneva

8 • APOSTROF

�

(1939), înainte de alegerea sa ca ºef-rabin(1940).

Biografia istoricã reprezintã o muncã decercetare în care arhivele sunt un instru-ment de bazã, iar istoricul este supus uneiconstrângeri majore, cea a documentaþiei,care dicteazã limitele anchetei sale. Iatã dece m-am învestit într-o muncã de cercetareasiduã în arhivele din România ºi din strãi-nãtate, precum ºi în diferite biblioteci, caremi-a permis sã reunesc un important cor-pus documentar ºi numeroase articole dinpresa epocii, în românã, englezã, germanã,ebraicã ºi francezã. În ciuda dispariþiei de-plorabile a tot ceea ce reprezenta fondul dearhivã cuprinzând corespondenþa lui Ale-xandru ªafran în perioada funcþiei ocupatede ºef-rabin al României, am fost în mãsurãde a descoperi un ansamblu de documen-te excepþionale prin amploarea, bogãþia,diversitatea ºi originalitatea lor.

Despre o personalitate contemporanã,în afara deselor convorbiri cu ea (ºi noi amputut realiza numeroase ore de înregistrãripe banda de magnetofon), informaþii utileºi necesare se pot gãsi graþie martorilorvieþii sale. În privinþa lui Alexandru ªafran,am putut aduna mai multe zeci de mãrtu-rii dintre care 35 au fãcut obiectul unei re-produceri integrale, provenind de la perso-nalitãþi ilustre sau mai puþin cunoscute(avocaþi, militanþi sioniºti, profesori, zia-riºti, oameni politici, ingineri, istorici, scrii-tori, un ofiþer ºi regele Mihai I). Mãrturiilecaracterizeazã de fapt epoca noastrã ºi noiaparþinem „erei martorului“ pentru a uti-liza expresia lui Annette Wieviorka (L’Eredu témoin, Hachette, 1998), care a consta-tat cã mãrturiile supravieþuitorilor lagãre-lor naziste au fãcut irupþie în spaþiul public.Ea a atras atenþia privind teama martoruluide a fi transformat în document ºi dificul-tatea pentru istoric de a îngloba o expe-rienþã individualã într-o istorie colectivã.Sensibil la aceastã argumentare, am folositcu atenþie metodele istoriei orale, iar rezul-tatul a fost publicarea simultanã, anul aces-ta, în francezã ºi în românã, a volumuluiintitulat Alexandre Safran et la Shoah ina-chevée en Roumanie: Recueil de documents(1940-1944), care completeazã biografiaapãrutã la Montpellier în 2007 ºi la Bucu-reºti în 2008. Domnul rector Andrei Margaa salutat acest volum (în prefaþa sa), „pen-tru tripla sa importanþã: ca reconstituire aunui fragment din istoria evreilor din þaranoastrã, ca întregire a monografiei consa-crate lui Alexandru ªafran ºi ca lãmurire anoii laturi a vieþii ºi acþiunii de neobiºnuitãanvergurã a unei personalitãþi de referinþãa istoriei României“.

Între biografia hagiograficã a EvuluiMediu ºi biografia istoricã de la începutulsecolului al XXI-lea existã, desigur, mari dife-renþe de abordare a subiectului, de metodeºi de scriere. Totuºi, este vorba întotdeau-na de o istorie narativã, asociatã unei largiexpuneri. În munca mea, am þinut cont deavertismentul lui Jean-Claude Passeronapropo de „utopia biograficã“, privind „re-latarea biograficã în stare brutã, visând laexhaustivitate“ („le récit biographique à l’état brut, rêvant d’exhaustivité“). Fiindconºtient cã relatarea vieþii lui Alexandru ªafran nu putea fi exhaustivã, m-am forþatsã nu eludez niciunul dintre aspectele salemajore.

Abordând biografia pe care profesorulNick Salvatore de la Universitatea Cornelldin Statele Unite a consacrat-o lui Eugene

Debs, (Eugene V. Debs, Citizen and Socialist,Urbana: University of Illinois Press, 1982),Antoine Coppolani subliniazã cã autorulciteazã exemplul accentelor biblice pe carele-a dat în vileag în anumite discursuri alelui Debs, care era opus totuºi oricãrei for-me de religie. Este vorba aici de o remarcãdin care el a fãcut una dintre problematici-le centrale ale biografiei sale, pentru a de-monstra cã Debs datora mai puþin luiMarx, Engels sau Lenin decât lui Jefferson,Lincoln sau încã democraþiei americane (A.Coppolani, „La Biographie historique: Unempire sur lequel le soleil ne se couche ja-mais“, in La Biographie en histoire: Jeux etenjeux d’écriture, dir. A. Coppolani ºi F.Rousseau, Paris, 2007).

Dacã se iau în consideraþie discursurilepronunþate de Alexandru ªafran în timpulrãzboiului, dintre care cele mai importantesunt reproduse integral în Alexandru ªafranºi ªoahul neterminat în România, suntemimpresionaþi de numãrul ºi bogãþia citate-lor din Biblie, Talmud ºi vasta literaturã ra-binicã. Originalitatea acestor discursuri,în principiu de orientare religioasã, consistãîn faptul cã ele conþineau un puternic mesajspiritual, dar ºi, mai ales, politic, în contex-tul epocii. Aceste discursuri emoþionanteau insuflat curaj comunitãþii evreilor ºi auavut rezultate concrete (în special în operade ajutorare a deportaþilor evrei în Trans-nistria). Aceste texte au o valoare istoricãexcepþionalã, ele fiind printre puþinele textede discursuri pronunþate de lideri evrei cares-au pãstrat din perioada Europei naziste.

Giovanni Levi regretã cã destinele indi-viduale se înrãdãcineazã adesea într-un con-text specific, fãrã însã a acþiona asupra lui,fãrã a-l modifica (Giovanni Levi, „Les usa-ges de la biographie“, Annales ESC, nr. 6,nov.-dec. 1989). În biografia pe care i-amconsacrat-o, m-am strãduit sã pun în lumi-nã activitãþile lui Alexandru ªafran, în si-tuaþiile cataclismice ale celui de-al DoileaRãzboi Mondial, când el ºi-a asumat toateriscurile pentru a influenþa contextul poli-tic, neputându-se baza decât pe prestigiulcredinþei, care îi lãsa o anumitã marjã demanevrã, ºi pe puterea sa de convingere.

Am subliniat continuitatea demersuri-lor (chtadlanout) întreprise de ºef-rabin,

fãrã odihnã ºi cu tenacitate, pentru a inter-veni pe lângã diferite personalitãþi politiceromâneºti, parlamentari, miniºtri, regina-mamã Elena ºi chiar Antonescu, sau dem-nitari religioºi: pe lângã patriarhul Nico-dim, mitropolitul Tit Simedrea, episcopulCizar, nunþiul apostolic Andrea Cassulo, cucare el avea o relaþie privilegiatã, ºi cu mi-tropolitul Bãlan.

Prin intermediul acestor ultimi doi pre-laþi, el a putut interveni pentru ca dictato-rul Antonescu sã renunþe, în toamna anu-lui 1942, la decizia criminalã pe care elînsuºi o luase, sub presiunea Germaniei na-ziste, de a deporta în lagãrele morþii dinPolonia evreii care rãmãseserã în viaþã înTransilvania de Sud ºi în Regat.

Toate acestea demonstreazã acþiunea saîn „rezistenþa politicã“ care s-a concreti-zat, de asemenea, prin opoziþia sa faþã deproiectele legislative discriminatorii din Se-nat, atât timp cât aceastã instituþie a func-þionat, pânã în vara lui 1940. De asemenea,denunþarea sa publicã a politicii Germanieinaziste, aliata României, ºi discursurile salepublice pentru victoria Angliei. În carteamea am pus în relief „rezistenþa spiritualã“,învestirea sa în dezvoltarea unui ansamblude instituþii educative (instalate în localuri-le comunitare ºi chiar în sinagogi) pentrua primi elevii, studenþii ºi profesorii evreiexcluºi din ºcoli ºi universitãþi, în organi-zarea unui învãþãmânt al iudaismului ºi înspecial al limbii ebraice, cicluri de confe-rinþe în sinagogi, ºcoli ºi diverse asociaþii.

�

Conferinþã þinutã în ºedinþa solemnã de remitere a doctoratului honoris causa,în Aula Magna a Universitãþii „Alexandru

Ioan Cuza“, Iaºi, 14 octombrie 2010.

(continuare în nr. viitor)

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 9

• Carol Iancu ºi fiica sa Sarah.

10 • APOSTROF

IRINA UNGUREANU

ºi LIGIA TUDURACHI înBiblioteca tânãrului

scriitor

CUM AM mai spus deja, la Filiala clujeanãa Uniunii Scriitorilor existã un raft cu

tineri scriitori. Alãturi de Literaturã tânãrã2007, volum editat cu prilejul ediþiei cluje-ne a Colocviului Tinerilor Scriitori, se aflãColecþia Biblioteca tânãrului scriitor, reu-nind manuscrisele câºtigãtoare la Concursulanual de debut al Filialei, cãrþi semnate deAdrian Tudurachi, Oana Pughineanu, Lau-ra Husti-Rãduleþ, Magda Wächter, IuliaMicu, Andrei Simuþ, Maria-MagdalenaDiaconu, Monica Grosu, Dan Herciu,Florina Codreanu, Adriana Teodorescu, cudouã menþiuni speciale pentru GraþianCormoº ºi Tatiana Dragomir. Nume desprecare aþi auzit deja sau veþi auzi curând. Celemai noi douã volume sunt: Irina Ungurea-nu, Eugène Ionesco – absurdul ca apocalips alutopiei (Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2010, 290p.) ºi Ligia Tudurachi, Cuvintele care ucid:Memorie literarã în romanele lui E. Lovinescu(Editura Limes, 2010, 244 p.). Sã le luãmpe rând, în scurte invitaþii la lecturã. Cãci evorba despre douã cãrþi, pe cât de atent ºicuprinzãtor informate, asumând cu ele-ganþã bibliografii impresionante, pe atât dedezinvolte ºi expresive, enunþându-ºi inte-ligent ºi ferm punctul de vedere într-o scrii-turã impecabilã.

IRINA UNGUREANU (n. 1980, Târgu-Jiu) aabsolvit Facultatea de Litere a Universitãþii„Babeº-Bolyai“ (2003) ºi Masteratul „Lite-raturã românã, moderni-tate ºi context european.Perspectivã interdiscipli-narã“ (2004). O bursã decercetare ºi formare post-universitarã „Vasile Pârvan“la Accademia di Romaniadin Roma, cu un proiectdespre neo-avangarda tea-tralã a anilor ’50. Doctorat în filologie(2009). Mircea Muthu o escorteazã fãrãreticenþe: „studiul de faþã este unul dereferinþã în exegeza contemporanã (nunumai autohtonã) despre opera lui EugèneIonesco“.

Decomplexându-se progresiv de vasti-tatea exegeticã a „ionescologiei“, cum mãr-turiseºte de la început, Irina Ungureanu seangajeazã într-o relecturã, „pornind de lacoliziunea a douã concepte care definescuniversul tensional al creaþiei ionesciene:absurdul ºi utopia“ ºi convocând un instru-mentar multi- ºi interdisciplinar, împrumu-tat din criticã ºi semioticã teatralã, teorialiteraturii, esteticã, din vocabularul filosofic

sau din cel al istoriei ideilor ºi mentalitãþilor.În alternativa salvãrii terminologice a „tea-trului absurdului“ în termeni ca „teatrulnou“, „noul teatru“ sau „teatrul deriziunii“,vede semnele unui disconfort terminologic,agravat de „poziþia vehement contestatarã cucare Ionesco însuºi – fiind, de altfel, dintre«absurzi», singurul teoretician consecvent al«noului teatru» – a primit termenul, repu-diindu-l ca reducþionist ºi echivoc“.

Analizând raportarea ionescianã la ca-tegoria absurdului, autoarea conchide: „Io-nesco valoriza absurdul în afara categoriiloresteticului. Pentru autorul Scaunelor, absur-dul era inoperant la nivel estetic ºi îi admiteavalabilitatea prin raportare la un Weltan-schauung, în sens metafizic sau moral“.„Absurdul“ ionescian decurge din spiritulstructural avangardist al lui Ionesco ºi arputea fi definit ca formã de igienizare inte-lectualã, o modalitate de a menþine spiritul îngardã, un refuz de a se preda sensurilor presta-bilite, adevãrurilor manipulatoare, condiþiilorimpuse din exterior. Distanþa criticã ºi suspi-ciunea constantã faþã de diversele „reþetede interpretare“ a pieselor sale ºi de ideolo-giile de toate soiurile conduc spre insolitareaperspectivei ºi sunt un efect al impulsuluiantiutopic. De aici mutarea interesului peabsurdul moral („unul voit de om“) declanºatde inflaþia utopicã a imaginarului contempo-ran, cu o prefigurare subtextualã a necesitãþiiunui nou umanism. Ionesco nu este nici-decum un creator clasic de ficþiuni anti-utopice, crede autoarea, ci trecerea utopieiîn antiutopie e o „normalitate“ a gândirii io-nesciene, informatã de reveria utopiilor „re-mediabile“, Ionesco „imaginând o comu-nitate idealã în care singura lege ar fi datã delibertatea spiritelor“. O patrie culturalã,abstractã, asumabilã prin distanþarea criticãa „omului de oriunde ºi de nicãieri“, no-madul intelectual „constrâns la universa-litate“. Excelente capitolele Un homo utopicusà rebours: idiotul sau Despre realism ºi cruzime:lecturi ionesciene din literatura românã – cutrimiteri la Caragiale ºi Urmuz, în careIonesco citea un „absurd“ in nuce.

LIGIA TUDURACHI (n. 1975, Baia Mare) estecercetãtor la Institutul de Lingvisticã „SextilPuºcariu“. A absolvit Facultatea de Litere aUniversitãþii „Babeº-Bolyai“ (1997) ºiMasteratul „Littérature etesthétique“ la Universitateadin Geneva (2002). Doctorîn filologie (2010). A cola-borat la volumul colectivMihai Eminescu, poet naþio-nal (2001) ºi a îngrijit ediþiadin 2006 din Ioana Em.Petrescu, Ion Barbu ºi poeticapostmodernismului, ambele alãturi de IoanaBot, care semneazã ºi prefaþa (Pentru o lec-turã a romanului ca text dificil) cãrþii dedebut:

Demascarea imposibilitãþii lecturii „leneºe“este realizatã printr-o lecturã criticã neaº-

teptatã, cu final violent […] Cuvintele careucid e o demonstraþie în patru paºi, de ogeometricã limpezime, a funcþiei destabi-lizatoare a ilizibilitãþii în poetica romanelorlovinesciene: tema romanescã devine – în-tr-un efect vertiginos de comunicare inver-satã – cutia de rezonanþã a unei puneri în acta forþei cuvântului, a cãrei violenþã retoricãîºi supraîncarcã materialitatea, irupând înnaraþiune, monstruoasã, destabilizatoare,ucigaºã.

Dincolo de mizele teoretice ale eseului, de-loc banale, extraordinarã este expresivitateanetã, sigurã de sine, a formulãrilor, fineþeatãioasã a verdictelor, densitatea argumen-telor întreþesute:

Intenþia mea a fost sã mã situez nu pe in-tervalele de lizibilitate ale textului, ci, dim-potrivã, pe acele locuri ale sale cu deter-minãri contradictorii sau, pur ºi simplu,absente. […] Sprijinindu-mã sistematic pefapte ilizibile, am propus un comentariu nuca sã le „supra“-determin, ci ca sã le înteme-iez determinãrile. E o decizie hermeneuticãcare, înainte de orice altceva, presupune se-lecþie. Ca sã mã aplic asupra situaþiilordificile, am asumat, ca o condiþie fatalã aalegerii iniþiale, accesul parþial la suprafaþatextului, lectura romanelor în „golurile“ lorde justificare. […] Am inversat numai dis-tribuþia unei discriminãri, rãspunzând uneiviolenþe cu o alta: unei lecturi „cu goluri“,i-am opus o lecturã „a golurilor“. […]

Pentru personajul lovinescian, acordarearitmurilor vitale la reverberaþiile memorieiliterare nu e posibilã. […] De aceea, chiar ºiatunci când tema e frivolã, satiricã ori co-micã, vectorii subterani ai romanelor lovi-nesciene sunt dramatici. Sub structurileaparente ale „fabulei“, […] textele înscriu,ca o poveste dedesubtul poveºtii, suferinþaunor personaje incapabile sã asimileze ex-perienþa literaturii. Pentru mine, aceastã dra-mã generalizatã – pe care am identificat-oîntr-un loc cu tragedia – e semnul unei pre-zenþe continuu decalate, a unei determinãricare, rãmânând exterioarã ºi neconstitutivãsubiectului, reprezintã un factor de disoluþieºi de dezagregare narativã. Dublu tensionatã,în raport cu un orizont subiectiv ºi în raportcu un trecut, memoria literarã nu constituiesemne narative viabile; chiar lãmuritã în re-sorturile sale, prezenþa livrescã nu clarificãun sens. […] Ilizibilitatea faptului narativnu se compenseazã, nici nu se converteºte înlizibil: ea gãseºte doar moduri multiple de afi vizibilã.

Eseul înainteazã desfãºurat, cu sondãri im-previzibile, dar convingãtoare în sensurilede adâncime ale romanelor lovinesciene,izolând o coerentã poeticã a intertextua-litãþii, dar ºi statura personajului/omuluicãzut sub propriul limbaj, de o terorizantãautonomie: „Faptul cã personajul lovines-cian aude vorbele care trec prin minteaceluilalt nu se datoreazã nici unei percepþiiextrasenzoriale, nici unor capacitãþi extra-ordinare de cogniþie: [...] Fenomenul careîl intereseazã pe Lovinescu nu e cel psiho-logic; e un fenomen lingvistic, ale cãruiconsecinþe sunt de ordin psihologic“. „În-trupare a calitãþilor cuvântului“, personajullovinescian spune ºi despre efectele pa-radoxale ºi alienante ale memoriei culturale.

Ambele eseuri/studii sunt de citit cuatenþie ºi cu indiscutabil folos, ele fiindrealmente puncte noi ºi bogate de vederedespre douã personalitãþi de primã mãrime.

�

Irina Petraº

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 11

Bodysong

BODYSONG A fost, nu cumultã vreme în urmã,

genericul unei rubrici dinOrizont, în care anglista PiaBrînzeu medita despre cor-poralitate. Dacã am spunedoar cã, ulterior, acestetablete au fost strânse întredouã coperþi ºi au devenito carte, am greºi, fiindcãBodysong-ul editat la Timi-ºoara de Fundaþia InterartTriade ºi de cãtre Editura BrumaR (în2010) este o operã de artã. Rar mi-a fostdat sã vãd o asemenea luxurianþã artisticãla un autor autohton: format superb, supluºi înalt de carte, o copertã de pus în ramãºi un semicarton galben, de o eleganþã rarãpe post de suport de scris includ 63 demeditaþii despre corp ºi corporalitate, 7desene superbe, foarte sugestive, fãcute deAndrei Medinski (cãruia, de altfel, i se ºidedicã un medalion omagial în structuravolumului) ºi o foarte eteratã postfaþã sem-natã de cãtre Adriana Babeþi, din care îmiiau permisiunea sã citez: Pia Brînzeu

a citit mult, a trãit ºi înþeles multe, a strãbã-tut pãmântul în lung ºi-n lat, din India ºiCambodgia pânã în Mexic, din America deNord pânã în China, iar prin cartea aceastaîºi ia rãgazul sã ne împãrtãºeascã ceva extremde preþios: cum se poate dobândi o anumitãseninãtate ºi bunã ordine interioarã pornindde la înþelegerea propriului corp, în legãturalui de nedesfãcut cu sufletul ºi cu mintea.

Metodologia cãrþii se împarte între asocia-þionism ºi interdisciplinaritate: ars combina-toria, cum ar fi spus cei vechi, cu o sintag-mã care s-a resemantizat în postmodernism,încetând sã mai însemne armonie pentrua deveni o frumuseþe a incongruenþelor, jocbaroc ºi manierist în marginea unor lucruriºi semnificaþii ale cãror margini doar seating, substanþa lor rãmânând diferitã.„Asemãnãri, pe lumea aceasta, se pot stabiliîntre lucrurile cele mai neaºteptate“ – scrieautoarea, pentru a justifica un demers încare, spiritual cel puþin, observaþia criticãse combinã cu melancolia, aºa cum o ima-gine din Orient, gãsitã în cãrþi sau zãritã cuprilejul vreunei cãlãtorii, se amestecã cucorespondenþe occidentale, realizând, încele din urmã, un sincretism cultural de an-vergurã, în care nu unitatea conteazã, cimultiplicitatea dinamicã din interiorul ei.

Sub aspect tipologic ºi intenþional, Bo-dysong exprimã o formã existenþialã post-modernã, plan cultural de referinþã sau deajungere, de altfel, pentru foarte multedintre consideraþiile formulate de cãtreautoare. Apelând la un termen de-al luiVattimo, ea este o carte soft, subtilã ºi lejerã,în accepþiunea pe care Nietzsche i-o dãacestui din urmã termen: o carte care teelibereazã. Un text fragmentar al „uºurãtãþiifiinþei“: jurnalul de viaþã al unui intelectualde foarte bun calibru, desãvârºit cunoscãtoral culturii ºi civilizaþiei britanice, obsedatde Shakespeare – a cãrui biografie ar cer-ceta-o la nesfârºit –, ºi care a renunþat lascrobeala catedraticã a textelor cu note desubsol pentru a se abandona unui exerciþiuscriptic de tip cathartic. Rolul de factor or-

donator al acestor meditaþii îi revine cor-poralitãþii, descrisã de la fiziologic la nu-ditate, în tot ce are ea pozitiv ºi tulburãtor.Ne naºtem în corp, sugereazã textul, fiind-cã el ne predeterminã prin loteria imprevi-zibilã a genelor: în noi urcã corpul pãrin-þilor, bolile pe care ei le-au suferit, bucuriacu care s-au abandonat plenitudinii de odi-nioarã. În noi urcã „corpul“ culturii în alcãrui moloz – vorba lui Victor Turner – în-cercãm sã ne desãvârºim.

Mã vãd obligat sã precizez perspectivaretroactivantã, fiindcã Bodysong nu se sus-trage, nici ea, de sub spectrul decantat, darprezent totuºi, al politicii. Le spuneam, depildã, tuturor celor care m-au întrebat, cã,înainte de a deveni mit, experienþa repetatãa Indiei a reprezentat, pentru mine, una acontactului epidermic, a corporalitãþii. Lafel se întâmplã ºi cu occidentalii care neviziteazã þara, ºi pentru care experienþaprimarã, cea mai profundã a României, oreprezintã igiena: curajul de a merge în spa-tele curþii în Buzãu sau Cãlãraºi, nesãbuinþade a trece peste mizerabilism pentru a-l în-þelege apoi pe Eminescu ºi a vedea cât desublim este Sfinxul din Bucegi. IntenþiaPiei Brînzeu nu e câtuºi de puþin aceea dea se abandona unor asemenea euforii tac-tile; cu toate acestea, sunt tablete în carteîn care privitul pe geam nu poate fi evitat,în care sordidul voaleazã efortul de sere-nitate, devenind infirmitate – atât culturalã,cât ºi civilizaþionalã. România e o fatalitate:a corpului în primul rând, tot restul veninddupã.

Nestemate rare printre bijuteriile volu-mului: interpretarea donjuanismului ca an-droginism ratat (la p. 66), observaþia po-trivit cãreia „scriitorii nu descriu tavane“(dintr-un text aflat mai spre sfârºitul ciclu-lui) sau preluarea sugestiei lui Fukuyama,potrivit cãreia transgresarea corporalitãþiinaturale reprezintã, dintre toate, cel maigrav impas al epocii noastre. Aºa cum su-gera ºi Malraux, în Ispita Occidentului, spai-ma alteritãþii este una dintre realitãþile celemai angoasante ale culturii construite pesemantica individualitãþii occidentale: spi-ritul tãu tinde firesc sã devinã „altceva“ (aºase explicã neliniºtea inerentã a cãrþilor ºiachiziþiile identitare pe care ele le aduc),sufletul tãu se poate reipostazia ºi el – e lec-þia câtorva mari religii –, dar trupul trebuiesã rãmânã „aºa cum l-a dat Dumnezeu“,unic în devenirea sa ºi refractar la oricetransliterare. În zilele noastre, însã, nu maipare sã fie aºa: Pia Brînzeu vorbeºte de bo-dybuilding, de cyborgizare, hibridizare cor-poralã sau chirurgie esteticã, consultã calmºi senin „cãrþi vrãjitoreºti“ pentru a afla rãs-punsuri, sau intepreteazã, la fel de subtil ºide eterat, estetica corporalitãþii din eco-nomia firmei multinaþionale United Co-lours of Benetton (unde „diferenþa rasialãtrebuie cultivatã ca o alegere conºtientã“),toate din dorinþa de a înþelege una dintreconstantele postmodernitãþii, ºi anumeaceea a corpului ca perisabilitate avortatã,a corpului dat ºi „corectibil“, la care prede-cesorii noºtri nu se puteau gândi decât cala o utopie monstruoasã.

Asociaþiile, capacitatea de a sesiza in-congruentul aparent ºi de a-l pune înecuaþie culturalã subtilã derivã, la Pia Brîn-zeu, din manierism ºi constituie, de depar-te, planul cel mai rezistent al volumului. V-aþi gândit vreodatã cum se ajunge de laomul vitruvian la logo-ul canalului Disco-very History?: prin apelul discret la repre-

zentarea iconicã a „jocului cosmic“ (lila laindieni...), prin intermediul cãruia staticulgeometriei vitruviene se „lichefiazã“, deve-nind „modernitate lichidã“. Aþi meditatvreodatã pe marginea sintagmei „corpuride iluminat“? Pia Brînzeu o face: trece gra-cil peste corpul de luminã al orficilor ºignosticilor, sugereazã, ca loc obligatoriu depasaj, „corpul encratic“ al creºtinismului,pentru a ajunge în cele din urmã la „corpulemoþional“ al lumii de ultimã orã în caretrãim: corp energetic, existent ca realitatesemanticã, atât în prelungirea dionisiaculuinietzschean, cât ºi în aceea, de pildã, a ge-neraþiei Beat; oare nu Ginsberg era acelacare vorbea de „angelheaded hipsters“ înHowl, indicând o posibilitate incendiarã detransfigurare?

Mi-a plãcut, de altfel, una dintre obser-vaþiile en passant din reflecþiile Piei Brînzeu,potrivit cãreia omul este, în lanþul deveni-rilor, veriga de legãturã dintre animale ºi în-geri. Pe de altã parte, raþionalist ludic cumsunt, mã îndoiesc, citind tableta despre ar-muri, cã „eroii care simt nevoia sã recurgãla zale o fac renunþând la propria lor indi-vidualitate. Într-o armatã de armuri, corpulnu se mai diferenþiazã de alte mii de cor-puri protejate de schelete metalice. Dincolode armurã, poate fi orice trup, dincolo decoif, orice faþã. Prin urmare, zalele nivelea-zã...“ Vãzând gravurile medievale sau re-amintindu-þi logica semantizãrilor politicede atunci, descoperi cu uºurinþã cã nu eaºa: armura e una dintre cele mai perso-nalizate înveliºuri cu putinþã, sugerândidentitatea purtãtorului de la o poºtã, prinmultitudinea de însemne ºi simboluri de pesuprafaþa ei. ªtii bine, vãzând o armurã,în cine trebuie sã tragi sau pe cine trebuiesã tai, chiar dacã purtãtorul ei se aflã în-tr-o poziþie marginalã, prins în iureºulbãtãliei sau – horribile dictu – doborât fãrãglorie de pe cal.

Mai e ceva ce fascineazã în carte ºi teface pãrtaº la un festin intelectual de anver-gurã: jocul cultural pe care autoarea îl pro-pune, echivalent cu o formã de înþelepciuneserenã, decomplexatã. Mi-aº dori sã pot,propunându-mi sã scriu despre Corp ºi lim-baj (p. 41-42), sã am liniºtea de a citi Mi-crocosmographia lui Helkiah Crooke sau calmul de a parcurge, într-un timp carepromite eternitatea, Philobiblon-ul lui Ri-chard de Bury. Sã scriu, ca un alchimistfericit, despre relaþia dintre internet ºi ce-lebra schemã la Ulysses, pe care Joyce i-oface prietenului sãu Stuart Gilbert în 1921,despre tulku (reîncarnarea lui Dalai Lama,abordatã ºi în filmul Little Buddha), despre„controlul respiraþiei“, alimentaþia cosmicãprana, sau despre obsesia antianatomicã apostmodernitãþii, exprimatã prin obsesiasemantizãrilor de tot felul pe care le îngã-duie tatuarea. Pentru Pia Brînzeu, corpul ºicorporalitatea reprezintã, înainte de toate,un „concept simbolic“ ºi accesul spre o artãde sine preþioasã, sincreticã, sublimã, dincare nu lipseºte nici mãsura, dar nici pro-pensiunea cãtre mister sau ezoterism. Fiindîn posesia – rar mãrturisitã – a unor „trata-te“ specializate, foarte bine lucrate în Oc-cident, am tot aºteptat ºi o tabletã desprecorpul scatologic sau despre excreþie (înprelungirea referinþei aproape obligatorii laMary Douglas). Poate altãdatã... – e preamult imaginar dejecþional în postmoder-nism pentru a nu apleca urechea – mã rog:nasul... – la ce se întâmplã acolo.

�

ªtefan Borbély

12 • APOSTROF

Jurnalul intim la prezent

IMPRIMAREA, ANTUMÃ sau postumã, a jur-nalului intim a dezvoltat în ultimele dece-

nii o literaturã teoreticã axatã fie pe dedu-cerea mecanismului de prefacere a realitãþiibiografice într-una ficþionalã (ºi invers), fiepe analiza operativitãþii conceptului de su-biectivitate (id est = identitate) sau pe cir-cumscrierea unei posibile tipologii a acesteiforme de (auto)comunicare. Jurnalul intim,ca instrument de exorcizare a traumelor psi-ho-sociale, ca examen cu finalitãþi terapeu-tice ori ca investigaþie hermeneuticã sui-generis a propriei persoane, cu încadrãri nufoarte clare – jurnal de creaþie, de crizã, alexilului º.a. –, provoacã theoria cu atât maimult cu cât, dupã anii ’90, a concurat cusucces receptarea formelor ficþionale pro-priu-zise – roman, povestire sau gen nu-velistic. Orientãrile enunþate se intercon-diþioneazã, numai cã proteismul genuluidiaristic e greu de prins într-un algoritm,poate ºi datoritã fragilitãþii eºafodajului aceea ce numim, în limbaj postheideggerian,universalii ale subiectivitãþii. Or, din aceas-tã perspectivã, chestiunea identitãþii euluidiaristic a fãcut sã curgã multã cernealã exe-geticã. Convocarea lui Freud (vizavi de acelpsyche individual), a „eului profund“ în lec-þiune proustianã, dar ºi, ceva mai târziu,rebrenianã, a lui Martin Buber (cu dialoguldintre Eu ºi Tu) sau, mai recent, a lui PaulRicœur din Soi-meme comme un autre(1990) este curentã în discursul critic axatpe desfacerea acestui veritabil nod gordian.Dacã preluãm bunãoarã defalcarea, dar ºiechilibrul dinamic dintre mêmété (identita-te cu sine însuºi, definitã ca permanenþãîn timp) ºi ipséité (sinele discontinuu, cuevoluþie adesea imprevizibilã), înþelegemmai nuanþat identitatea ca diferenþã, respec-tiv circumscrierea eului d o a r în raportcu celãlalt. Se vorbeºte, nu întâmplãtor, ºiClaude Dubar o face în Criza identitãþilor(2003), despre „paradoxul identitãþii“ toc-mai prin importanþa alteritãþii ca funcþie deautodefinire a sinelui. Numai cã existã ºio alteritate interioarã, mai exact, aceastaeste depistabilã în profunzimea fiecãruiadintre noi (moi-je ºi moi-autre) care se con-

jugã sau, oricum, coabiteazã în aºa-numi-tul eu diaristic. Existã jurnale cu caracterprecumpãnitor teoretic. În Întâlnire cu unnecunoscut (2010), de pildã, autorul, Ga-briel Liiceanu, se dovedeºte contradictoriu,deoarece opteazã când pentru a c e l a º ieu, când, dimpotrivã, pentru e t e r o g e-n i t a t e a acestuia. Pe de altã parte, jur-nalele cu o însemnatã marjã ficþionalã alter-neazã, în proporþii diferite, identitatea cualteritatea (exterioarã ºi interioarã), pro-bante fiind coexistenþa persoanei întâi cupersoana a treia, inserþia numelui real alunor persoane-personaje (cum procedaseLucian Blaga în Luntrea lui Caron), recu-noaºterea, dar ºi distanþarea autorului depropriul jurnal, aºa cum se întâmplã înªantier, jurnalul indirect al lui MirceaEliade.

Totuºi, în ce mãsurã putem vorbi, îm-preunã cu Ricœur, de faptul cã „numaitemporalitatea serveºte drept liant în sta-bilirea identitãþii, care îi conferã persoaneicaracter durabil“? Mai exact, despre ce felde t e m p o r a l i t a t e este vorba? Aºporni de la observaþia cã majoritatea jurna-lelor intime româneºti, luate ca referinþedocumentare, existenþiale, estetice º.a.,aparþin de fapt perioadei interbelice ºi, prinextrapolare, unor autori din generaþii maivârstnice sau, oricum, aflate în continuitateaacestora printr-un legatum mentalitar, ce arexplica timpul, pânã la urmã cronologic, almemoriei active, producãtoare de sens.Aparþinând acestor generaþii, autorul dejurnal are vreme sã se întoarcã ºi sã ne ofereun „jurnal al jurnalului“, cum procedeazãLivius Ciocârlie, ori sã îl rescrie integral, ºie cazul, dramatic, al lui Steinhardt, cu Jur-nalul fericirii. Pe scurt, diariºti memorabilisunt locuiþi de memorie ºi, unii dintre ei,miºcaþi de proiect sau, mai corect, de amin-tiri ºi aºteptãri mai mult sau mai puþin ne-buloase, puse, în mod normal, sub semnuldorinþei. Or, cum constatã plastic Jean-Claude Guillebaud (în Goût de l’avenir,2003), gâtul de pâlnie s-a lãrgit deja nespusde mult în detrimentul celor douã emisfereale tradiþionalei clepsidre. Prezentul ne ocu-pã, chiar ne invadeazã, astfel cã imaginea încurs de consacrare pare a nu mai fi clep-sidra, ci, în chip paradoxal, un ou umflat lamijloc ºi ascuþit la cele douã extremitãþi –trecutul ºi viitorul, dacã luãm în calcul di-mensiunea cronologicã, liniarã ºi, evident,ireversibilã. În raport cu situaþiile de pre-zentificare consemnate, apãrute ca urmarea unor catastrofe sociale (înaintea prãbuºiriiImperiului Roman târziu, dupã marile epi-demii de ciumã de la începutul veacului alXIV-lea sau explozia avangardistã dupã Pri-mul Rãzboi Mondial), determinãrile con-temporane sunt cu totul altele în epoca in-ternetului ºi a digitalizãrii. Aºadar, memorias-ar putea sã nu mai aibã aceeaºi influenþã

modelatoare. Urgenþa prezentului aproapecã a eliminat scrisoarea tradiþionalã, scrisãcu mâna, de fapt tot un dialog al eului cunecunoscutul din el ºi, în acelaºi timp, unmodel de comunicare. Probabil ºi ca reflexal instinctului de autoconservare, multe jur-nale se tipãresc în grabã, în timpul vieþiiautorului, punându-se astfel sub semnulîntrebãrii intimitatea ca atribut definitoriu.

Pe de altã parte, existã ºi sentimentuldiaristului actual cã însemnãrile sale nu suntdecât oglinda deformatã a timpului irositchiar cu scrierea acestora: mãrunþitã pe luniºi zile, dezarticulatã adesea, pagina de jurnaltransmite de multe ori sentimentul cã e unosuar sau doar o pastã vâscoasã imposibilde integrat într-un tipar. Or, lectura unorasemenea jurnale este frustrantã ºi vie înaceeaºi mãsurã. Mai mult, în numeroasepagini diaristice scrise ºi publicate subaceeaºi presiune, trãirea ºi mãrturisireaaproape cã se suprapun. Iatã de ce cred cãnu putem vorbi aici de o marcã de recu-noaºtere a jurnalului intim feminin, greu dedisociat, a s t ã z i cel puþin, de cel mas-culin, acesta din urmã vãzut mereu, inerþialaº spune, în siajul concepþiei falocentrice.De asemenea, prezentificarea, ca determi-nantã opresivã, conduce adeseori la scurtcir-cuitarea, pânã la tensiunea de arc voltaic,a lui la mêmété cu l’ipséité, a identitãþii cusine ºi cu discontinuitatea acesteia. Dovadãstau numeroasele inserþii (auto)reflexive cutãieturã aforisticã din unele jurnale, autorulprefãcându-se într-un veritabil personaj sa-pienþial, chiar dacã apoftegma este deobicei produsul cristalin al unor combustiianterioare. Adevãruri subiective se axioma-tizeazã în maxima sui-generis publicatã subformã de serial de Gheorghe Grigurcu sauintricatã în textura diaristicii Ilenei Mãlãn-cioiu. Dacã, aºa cum noteazã Livius Cio-cârlie, „artistul e un alambic: cu cât filtreazãmai mult rãu cu atât e mai bun“ (Cu faþala perete, 2010), autorul de jurnal are filtre,sã spunem, mai permisive. Deplasarea ac-centului pe hic et nunc conferã o altã pon-dere palpitului de viaþã faþã de jurnalul mo-delat de memorie, de timpul trecut. Nu emai puþin adevãrat cã în lumea virtualã seva cultiva probabil formula „jurnalului in-tim la timpul viitor“ (existând deja ca temãde concurs în spaþiul nord-american), daro atare dimensiune futurologicã a diaristiciipoate face obiectul unei alte discuþii.

�

Mircea Muthu

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 13

Rãdãcini

Privesc stelele nemiºcate, piramidele reciºi nu ºtiu dacã tu mai exiºti.Încet mi se deschid venele, oasele, dorurile.Aerul dã nãvalã în orbite cu zile pierdute,întunericul cu oaze de plâns.Atingerea înfloreºte în aºchii,în otrava mineralã turnatã în gloria plantelor.

Vin apele cu fumul prãpãdului cu floare de calcarpeste dâmburi înstelate cu flãcãri,bat în zidurile nãpãdite, peste ochii duraþi în uitare, cenuºi pãrãsite pe mal – mãrturie cã El a trecut ºi nu l-am zãrit.

Peºtii înoatã dormind, trec prin visele vechifãrã sã trezeascã pe nimeni,se miºcã fãrã-ncetare, particule de gând învelindu-se cu undele soarelui negru.ªi nu ºtiu dacã tu mai exiºti.

Am trecut prin zãpezi cu lãmpile arzândînmuiate în sângele nostru.ªi nimic nu s-a limpezit ºi nimic nu tresareºi nicio inimã nu se-nroºeºte.Vânturile dezgroapã rãdãcini din piepturi albite.Lemnul vibreazã sub floare bãtutãcând cerul se umple cu rãdãcinile pierdute.ªi nimeni nu mai poate sã moarã cum ar fi vrut.

Legitate

pentru cã inerþia e boala materiei, pentru cã boala materiei ne susþine pe noicu sceptru ºi platoºãîmpotriva unei furtuni galactice.pentru cã piatra îndurã roata, pentru cã pãmântul îndurã rãdãcina,pentru cã jarul a þinut focul pe umerii lui.pentru cã arborele mângâie bolta ºi frunzele lui pulseazã odatã cu aripa de cearã a pãsãrii.

pentru cã sângele vesteºte o patimã,pentru cã iubirea ciopleºte adâncul,pentru cã ura mãnâncã ficatul,pentru cã tristeþea înghite aerul farului lumina ºi depãrtarea,pentru cã fericirea a înviat morþii ºi a fãcut înconjurul pãmântului.

pentru cã boala materiei e singura noastrã posibilitate de a nu împietri într-o statuie uitatã,pentru cã miºcarea ne-ar destrãma într-o clipãfãrã acest carusel al memoriei, fãrã aceastã memorie a tuturor celor ce-am fost ºi-a pãsãrilor de pradã ce-au sfârtecat din noi pe sãturateacum ºi pururea, amin!

Sentiment de primãvarã

Au venit pãsãrile migratoare, pânã la oase m-au sfâºiat.Am îngheþat în mijlocul lacului, statuie de gheaþã, sperietoareninsã de ore. Toartele orizontului s-au lungit pânã în soare.

ªi deodatã cerul s-a înmuiat asemenea cositorului topit ºi sentimentele mi-au curs pe faþã, pe piept, pe mâini,ºi am început sã mã topesc ºi sã zborcu vise la picioare în loc de aripi.

Iubirea venea spre mine ºi mi se turtea de piept ca o stearãtãcitã, ca un astru nãscând.ªi din sfâºierea trupului te nãºteai tu, dreaptã ca o fãclieaprinsã în nori.

Ne-mbrãþiºam pânã când deveneam stâlp de sare în gând,sculptat cu bãtãile inimii, vuind.Sferele se roteau între noi ca inimile scoase din pieptdin care zburau pãsãri migratoare spre luna gata nuntind.

Mare de piatrã

Materia e mânjitã de forme, de atingeri, de ea însãºi.Pe geam, o pasãre zgârie cu zborul eidâra unui gând. Dincolo de prafse coaguleazã marea sângeriepe zâmbetul de piatrã.Contururile se îngroaºã, mierea curge pe mâini înþepenind într-un gest uitat.

Roata s-a oprit în ceaþa cuvintelor. A încremenit rodul pe ram.Sufletele se miºcã necontenit –vibraþii oprite în rugina astrului din gaura cerului.

ªi n-au mai rãmas decât frunzele îngreunate de galben ºi putredºi mãrul umflat de pãcat,gros ca o apã stãtutã, înfloritã pe mâl.

ªi departe-n adânc, sentimentele plutesc pe foºnete înlãnþuiteca niºte corãbii-fantomãcu steag negruarborat peste zei

ºi n-am sã pot sã te smulg din vidul cleiosce ne-nconjoarã ca o mare de piatrã.

Încãtuºat

Cãile se fixau în pielea anotimpurilor care se umflase cu zeppeline rãtãcite în spaþiu.Mã-ntorsesem cu faþa la mine.Îngenuncheasem la stele.La cerul din strãfunduri. Inima bãtea prin pereþi gata sã spargã limitaºi floarea se smulgea din carne cu parfum decolorat.Frigurile se-nteþeau cu ecou invers.Voiam sã sparg zidurile, gratiile, întunericul.Picurau orele cum fumul ars din sacrificii.Mã simþeam cutremurat de-o albire de oase,ca de-o feºtilã arsã pânã la spirit.N-am fost niciodatã mai aproape de Eldecât în celula strâmtã în care suferinþacurgea pe pereþi ca apa înnegritã a morþii.

�

Poeme de LIVIU GEORGESCU

14 • APOSTROF

Aºteptînd...

DINTRE TOATE manuscri-sele „arestate“ – cum

spunea Virgil Ierunca – deregimul comunist, cel al ro-manului lui Dinu Pillat eracel mai des pomenit în lu-mea literarã: un roman „culegionari“, aºa se ºtia, saunumai atît aflasem eu de-spre el. Împrejurãrile gãsirii lui întîmplã-toare în arhivele Securitãþii, a publicãrii luiîn 2010, pun capãt istoriei unei cãrþi careiese cu totul din destinul ei iniþial. (Dateleesenþiale asupra acestei istorii sînt expusede Gabriel Liiceanu ºi Monica Pillat în in-troducerile la ediþia de faþã.) Scris pentru afi citit de publicul obiºnuit al oricãrui altroman, în condiþiile cele mai obiºnuite,manuscrisul a intrat însã în vîrtejul tragicde suferinþã a celor care l-au citit înainte de„arestare“ – procese, închisoare, suplicii,sinucideri – un îngrozitor episod din viaþaintelectualitãþii române din veacul trecut.Actele procesului Noica-Pillat sînt docu-mente de neuitat – în sensul cel mai pro-fund ºi sfîºietor al acestui cuvînt de toatezilele, de toate vieþile. Citind romanul ºiajungînd la episodul torturilor ºi mãrturi-sirilor complete ale personajului ªtefãnucã,încerc sã mã gîndesc cum ºi le va fi amin-tit autorul la ieºire, dupã anii de închisoa-re ºi de torturi la care a fost el însuºi supus,oarecum tocmai din cauza... torturilor e-vocate în roman. Cum va fi gîndit el, subpresiunea celor trãite, o modificare a celorscrise... dar textul nu mai exista: o grea în-cercare pentru un scriitor ce nu-ºi mai poa-te re-scrie propriile-i fraze. Probabil, chiarun supliciu... E un asemenea „joc“ de coin-cidenþe ºi de oglindiri cernite în destinulunei cãrþi, aº zice „vii“ – în sensul cel maipropriu cu putinþã –, încît toate acestea arobliga, poate, la ieºirea din literatura cãrþiiºi rãmînerea în viaþa care a înconjurat-o.

Nu voi ieºi, totuºi, pentru cã ºi litera-tura obligã. Dar nu intru în detalii înaintede a spera ca, într-o zi (poate cã ea a ºi ve-nit, dar eu, mereu în urmã, nu ºtiu de ea),o listã completã a tuturor manuscriselorliterare „arestate“ de Securitate ar fi deplinrestabilitã: ceea ce s-a recuperat, ceea ce s-a pierdut, ceea ce s-a publicat, cine sîntautorii ºi ce cuprind aceste pagini zãcute cuanii în dulapurile zãvorîte ale dictaturii.Documente ale procesului politic înscenatliteraturii...

Conjunctura rezumatã mai sus a creat o„aºteptare“ oarecum înfriguratã pentru ro-

man – curiozitate anecdoticã, o presupusãcalitate literarã extraordinarã, corespunzã-toare destinului extraordinar al cãrþii etc.Ne place sau nu, dezamãgire existã; nu mãintereseazã cea a publicului monden sauamator de senzaþional ºi de revelaþii privindlegionarismul – despre care puþini ºtiu cîteceva – ci aceea privitoare la valoarea literarãa romanului. (Aº zice însã, din nou confun-dînd literatura cu viaþa, cã interesul ne-obiºnuit din partea publicului de azi a pu-tut „compensa“ – într-o perspectivã a uneidreptãþi supreme care ar domni peste lume– suferinþa nedreaptã a unui text, atîtea de-cenii prigonit, ascuns. Se gîndea, oare, Di-nu Pillat, cã apariþia cãrþii pe care o scriseseva avea parte, vreodatã, de un destin... nor-mal? Dar ce mai era normal în Româniaanului 1948 sau 1955, de cînd dateazã ul-tima dactilogramã confiscatã?) Rãmînîndîncã la „aºteptãri“, mi se pare limpede cãDinu Pillat nutrea mari ambiþii cu acest ro-man. El îºi propusese – se vede ºi din scri-soarea ce i-o adreseazã primului sãu lectorºi maestru (G. Cãlinescu) – sã scrie un ro-man al generaþiei sale, confruntatã cu erup-þia legionarismului în viaþa tinerilor, ado-lescenþi sau abia ieºiþi din adolescenþã.Nãscut în 1921, autorul a „trãit“ dezvolta-rea Miºcãrii, evoluþie care nu avea cum sãnu îl tulbure, mai cu seamã cã ea a fost sus-þinutã de numeroºi intelectuali de valoareai þãrii, unii dintre ei obiect de „cult“ pen-tru tineri – Mircea Eliade, în primul rînd.Dinu Pillat trãia într-un mediu cultivat încare toate aceste frãmîntãri importanteaveau un cert rãsunet, erau o preocupare deprim ordin. Huliganii fusese romanul ge-neraþiei abia anterioare (nu cred însã cã sepoate vorbi de vreo influenþã).

De la bun început, trebuie observat cãatitudinea autorului nu este una de admi-raþie faþã de legionari, ci una de febrilã cu-riozitate ºi de observaþie foarte atentã adestinului lor dramatic, dar, aºa cum con-chide romanul, destin dezastruos ºi chiarcriminal. Cît priveºte atitudinea auctorialãfaþã de generaþia adulþilor, atît cît apar ei înroman, este mai degrabã una de discretdezgust – fiind sugeratã distanþa mare ºiireconciliabilã dintre generaþii, mai cu sea-mã în criza epocii. Adicã deceniul al 4-lea:Dinu Pillat îºi construieºte propria sa cro-nologie epicã – evenimente istorice preciserãmînînd doar material de inspiraþie – aºacum ºi trebuia. Singurul reper precis detec-tabil este acela al atentatului ratat asupraprim-ministrului, atentat care ar fi trebuitsã aibã loc la festiva aniversare a celor 50de ani care se împlineau de la premieraScrisorii pierdute – adicã în 1934.

Pe acest fundal, sã zicem ideologic ºiistoric, romanul pare a fi fost scris prea re-pede, nu suficient lãsat sã se aºeze (deºitimp ar fi fost, între 1948 ºi ’55): de pildã,ultima parte este mai interesantã, mai binescrisã, mai viguroasã decît prima. Dupã unînceput „medelenizant“ (sã fiu iertat pentruinventarea acestui adjectiv dubios), cîtorvatinere personaje, inflamate de miºcarea po-liticã a Vestitorilor, li se traseazã destinecare au fost bine deduse din ceea ce a oferitdesfãºurarea tipologicã a lumii legionare.În spatele acestor siluete care rãmîn, fiecaredin ele, doar contururi (exact desenate, darmereu previzibile în actele lor epice, psiho-logic vibrînd doar pe o singurã coardã),se simte uriaºa umbrã a Demonilor lui Dos-toievski: o combinaþie literarã care nu a fost

ºi nici nu putea fi fastã. Aproape toatepersonajele romanului sînt egale în impor-tanþã: doctorul Rotaru, fanaticul diabolic,anarhistul basarabean Vasia Voinov, Licãtrãdãtorul, Victor Stanian, intrat inopinatîn delir mistic, celãlalt doctor, Gheorghiu,dement ºi cocoºat, Lucian Holban, tentata deveni ideolog dar minat de complexe (ehomosexual ºi somnambul), fratele aces-tuia, ªtefãnucã, adolescentul ca victimãinocentã – dintre toþi, cea mai palidã apa-riþie. Rãmînînd la evidenþa lor unicã, ex-pozitivã, nu li se acordã prea multe deviericare le-ar complica psihologia schematicã;ca urmare, ºi dialogul lor nu are pregnanþã,rãmîne explicativ ºi plat – modest teatral.Alãturi de aceºti tineri în ebuliþie îºi faceapariþia ºi Raluca Holban, mama bãieþilor,care trãieºte într-o visare transcrisã într-unfel de jurnal, în care totul se amestecã în-tr-un nor sentimental ce devine, repede,melodramatic. Partea tare a romanului esteconstrucþia, episoade în anotimpuri, ostructurã solidã, o urmãrire a destinelorparalele dinamicã ºi atractivã pentru cititor.Din pãcate, aceastã performanþã rãmîne ne-susþinutã de rest. Materia epicului e fragilã.Impresia generalã este cã o întreagã evo-luþie a genului romanesc, la mijlocul seco-lului trecut, e ignoratã de autor – de mirarela un intelectual de calitatea lui Dinu Pillat,cunoscut de generaþia mea ca istoric literarnotabil. Senzaþia este cã sîntem în descen-denþa directã a lui Duiliu Zamfirescu.

Sînt jenante o seamã de neglijenþe, stîn-gãcii, platitudini: un revolver nu poate fiaruncat într-un... closet (decît dacã e...turcesc), „Istoria este operã de selecþie pebaze morale, chiar dacã nu se observã laprima vedere“ (p. 238), „Gazdele sale nuse înglobau ºi ele în categoria protipen-dadei burgheze, care trebuia exterminatã cuetuva revoluþiei“ (p. 118), Rotaru citeºte(infantilizat)... Doxuri, o lecturã pentrucopiii de 9-10 ani (le-am citit pe toate,180, la aceastã vîrstã – le gãseam la micileanticariate cu cãrþi de aventuri, prin 1948-’49), seringile nu pot fi decît pentru... in-jecþii (p. 53), rãstimpurile nu pot fi decît...depãrtate (p. 73). Sînt acestea, ºi încã al-tele, amãnunte care greveazã un efort na-rativ important, pe o temã politicã atît desensibilã ºi nu prea des abordatã – eu nucunosc decît puternicul roman (de un sche-matism aº zice realist-socialist) Gorila, deLiviu Rebreanu ºi episoade din Bietul Ioa-nide de G. Cãlinescu, episoade dintre celemai reuºite din roman.

Un ultim cuvînt despre titlu: Aºteptândceasul de apoi. De efect, dar nu vãd niciolegãturã între el ºi roman; interpretarea pecare i-o dã Gabriel Liiceanu e „înaltã“, darmi se pare în afara a ceea ce romanul ex-pune ºi interpreteazã.

Cu toate aceste observaþii ºi destulerezerve, lectura romanului lui Dinu Pillateste de recomandat: nu ca o „reparaþie“moralã, ci ca o tentativã sincerã ºi demnãde a privi lumea româneascã la un momentde cumpãnã.

�

Gelu Ionescu

D O S A R

AM SÃ încep ex abrupto prin a a observacã acela care a lipsit în mare mãsurã din

ziua de ieri, de dezbateri pasionate – darcam generale ºi abstracte – despre autorulAccidentului, a fost tocmai omul Sebastian.De unde ºi o atmosferã cam asepticã, „dez-umanizat“-academicã, iritantã. Am avut, înprima sesiune de comunicãri, un Sebastian„dezomenit“ (cuvînt drag lui Ghiþã Bli-daru, pe care discipolul continuã sã-l nu-meascã, repetat, „profesorul meu“, chiar ºidupã ce Nae Ionescu i-a scris sentinþa-uver-turã la roman). Ieri, la amiazã, în restau-rantul universitar, inundat prin pereþii înalþide sticlã de lumina neverosimilã, sacrã, aIerusalimului, îi spuneam lui Leon Volovicicã sînt surprins cã nici mãcar acum, la cen-tenarul naºterii lui Sebastian, nu existã nicio comunicare care sã ne aducã date ineditedespre biografia scriitorului ºi cã, persistîndîn acest mod, în curînd nici n-o sã maiavem de la cine ºi de unde sã le cerem. Pen-tru mine e de neînþeles de ce cercetãtorii– mai ales aceia ai Centrului pentru stu-diul istoriei evreilor din România – nu maiau nici un dialog cu rudele pariziene alescriitorului. Cãci, în cazul lui Sebastian,biografia scriitorului e interesantã, la urmaurmelor, nu atît pentru istoricul literar, cîtpentru hermeneutul operei sale.

Asta pentru cã, scriitor altfel foarte inte-ligent, Sebastian este, cred, unul lipsit deimaginaþie epicã realã. De aceea, cea maisubstanþialã operã a sa – De douã mii de ani– devine atractivã în mãsura în care roma-nescul convenþional al lui Mihail Sebastian,intermediat de narator, este pigmentat deautobiograficul lui Iosy Hechter, interme-diat de acelaºi narator. Aici nu atît epicavagã, searbãdã, a romancierului Sebastiandã sens ultim operei, ci biografia ºi ascen-denþa lui Hechter. Iatã ceea ce Nae Iones-cu, citind aºa-zisul roman, a înþeles foarteexact; de aceea el scrie prefaþa dîndu-i repli-ca nu atît lui Sebastian, cît lui Hechter sau,altfel spus, celui care e mai mult Hechterdecît Sebastian: „… sã-i îngãduie MihailSebastian lui Ghiþã Blidaru sã spunã aiciceea ce nu i-a spus lui Iosef Hechter“.Amãnuntele despre ascendenþa familialã alui Iosef Hechter sînt foarte importanteîn pseudoroman, deoarece pe aceste scheleconcrete se ridicã justificarea apartenenþeidunãrene a naratorului anonim ºi, în ultimãinstanþã, a lui Sebastian însuºi. Cãci De do-uã mii de ani reprezintã o carte autobio-graficã nu doar, „cel mult, prin sensurile ei“

(cum recunoaºte scriitorul), ci ºi prin uneledin „faptele ºi momentele ei epice“ (cumnu recunoaºte acelaºi autor). Pentru a con-firma aceastã afirmaþie, ar trebui sã avemposibilitatea de a compara ascendenþa aºa-zis ficþionalã a naratorului anonim cu aceeacivilã a scriitorului. Dacã ele se suprapun,în ciuda negaþiei auctoriale polemice, în-tr-o mãsurã decisivã – ceea ce eu ºi cred –atunci naratorul fãrã nume ºi-ar deconspi-ra, mãcar parþial, numele civil. Or, dateleprecare, lacunare, privitoare la ascendenþafamilialã a scriitorului ne împiedicã sã fa-cem respectiva paralelã1. Iatã de ce spu-neam cã sînt dezamãgit cã în sumarul sim-pozionului aniversar lipseºte o comunicaredocumentarã cinstitã, cu date noi, sistema-

tizate, despre familia scriitorului, ºi care,prin revelaþiile sale implicite, ne-ar ajuta sãdesþepenim blocata, edulcoratã, exegezãsebastianicã. Fiindcã Sebastian face partedin acea familie de scriitori la care biogra-fia, cu secretele ei, ne ajutã sã descifrãmsecretele operei lor.

Studiul biografiei creatorului, bine spe-culat, „explicã ºi elucideazã produsul literarpropriu-zis“. Acest gen de studiu, cum ob-servã Wellek ºi Warren, poate cãpãta „valoa-re exegeticã“, deoarece „el poate explica nu-meroase aluzii sau chiar cuvinte din operascriitorului“. Or, tocmai acest Sebastianbiografic – care înnãdeºte asemenea aluzii

D O S A R

�

Verdictul, cu IOSEF HECHTER

ºi GHIÞÃ BLIDARU25 octombrie 2007. Universitatea Ebraicã din Ierusalim

Ion Vartic

• Mihail Sebastian

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 15

D O S A R16 • APOSTROF

ºi cuvinte în frazele lui – absenteazã dinsimpozion. El are un anume dramatism nunumai prin condiþia lui de scriitor românde origine iudaicã, ci ºi prin condiþia luiumanã întru totul particularã. De aceea amsã încep prin a cita, amînînd s-o comen-tez încã, o însemnare a lui de jurnal destulde misterioasã ºi lapidarã din 18 aprilie1935: „Aveam atîtea lucruri în mine, casã fiu fericit. Aveam o facilitate extremã,fãrã complicaþii, fãrã drame. ªi toate astearupte groaznic la 17 ani jumãtate. Mi-e silãuneori, mi-e milã de cele mai multe ori. Dece, Doamne, de ce ?“. Au fost pomenite, îndezbaterile de ieri, mai multe interviuridate de Sebastian, între care ºi unul, real-mente important, cu Camil Baltazar, pri-lejuit de apariþia romanului De douã miide ani. Nu e doar simplu interviu de lan-sare publicitarã a romanului, ci unul dintredoi complici, deoarece Camil Baltazar cu-noaºte, se pare, încã din timpul relaþiei salecu tînãrul Sebastian, secretul personal alprietenului sãu. Sau are, încã de pe atunci,mãcar semne despre existenþa unui aseme-nea secret existenþial.

De altfel, dupã accidentul mortal sufe-rit de Sebastian, Camil Baltazar schiþeazãºi „cealaltã faþã“, ascunsã, marcatã de „ofreneticã instabilitate sufleteascã“, a „omu-lui aparent atît de armonios alcãtuit“, a ce-lui care a stat de atîtea ori „la marginea sinuciderii“, fiind „bîntuit de o dramã in-timã“. În diverse formulãri leit-motivice,poetul îl evocã pe „insul ce trãia lãuntric,permanent, aceastã dramã“, dar, loial prie-tenului sãu, se fereºte sã dea vreun indiciuce-ar putea lumina, cît de cît, substratulnenorocului lui Sebastian. Impulsul lui Se-bastian de a se sinucide are, deci, o cauzãsomatopsihicã strict particularã. E de pri-sos sã precizez cã, în interviul menþionat,nu existã nici o aluzie la „drama intimã“ ascriitorului. În schimb, inspirat de suges-tiile de morfologie a culturii din ultimelepagini ale romanului proaspãt apãrut, inter-vievatorul vorbeºte în lungul sãu preambuldespre drama colectivã a „scriitorilor ro-mâni nãscuþi evrei“, care – deºi ieºiþi ºi cres-cuþi organic din solul ºi climatul autohton– nu sînt recunoscuþi nici ca scriitori ro-mâni ºi, în ultimã instanþã, nici ca români,rãmînînd astfel în aer, într-o derutã a dez-rãdãcinãrii, „umiliþi, în gurã cu gustul coclital sinuciderii“. Pe aceeaºi linie dramaticã,intervievatul, de aceastã datã, subliniazã cãDe douã mii de ani nu este o carte de strictãºi pasagerã actualitate, ci una obsedant,organic-autobiograficã: „N-am scris-o acu-ma (s.n.) ºi mai ales n-am scris-o sub pre-siunea evenimentelor de acum. E un vechi,un foarte vechi proiect al meu. M-am gîn-dit de mult, din liceu poate, mai demultchiar, la o asemenea carte în care «sã spuntot»“. Declaraþie imprudentã, cu consecinþefoarte atrãgãtoare pentru cititorul de azi,care are acum posibilitatea sã coreleze anu-mite pasaje din aºa-zisul roman cu alteledin eseurile ºi confesiunile scriitorului. Sãobservãm deocamdatã cã sintagma „sã spuntot“ a autorului este identicã cu aceea a na-ratorului din carte care noteazã ºi el: „Lun-gã convorbire cu Ghiþã Blidaru. I-am spusîn sfîrºit «totul», acel totul de care mi-erafricã ºi pe care el îl ghicise aºa de uºor, din-tr-o privire “: „ªtiu ce vrei sã spui. Vrei sãspui «totul»“. În acelaºi interviu cu CamilBaltazar, Sebastian face o diferenþiere, dar

ºi o mãrturisire, ambele importante: „Dedouã mii de ani este ºi (s.a.) un roman, dareste mai ales altceva, un lucru atît de intim,încît astãzi, la apariþia cãrþii, mã întreb cuspaimã dacã n-am trãdat prea multe lucruridintr-o experienþã pe care mã mîndreammultã vreme s-o ascund sub un surîs“. Cepoate fi acest „altceva“, acest „lucru atît deintim“ din carte, de care naratorului îi este„fricã“ ºi la care autorul se gîndeºte „cuspaimã“? Evident, cantitatea precumpãni-toare de pagini „cu accent de jurnal intim“,autobiografice deci, care o surclaseazã peaceea, atît de firavã, de epicã propriu-zisã.De altfel, însuºi Sebastian rãspunsese laaceastã întrebare încã din vara lui 1930, pevremea cînd De douã mii de ani, ca roman,se afla doar într-o stare larvarã: „Trebuie sãscriu o carte care sã fie a mea. Nu un ro-man, ci un jurnal (s.n.), o carte de descãr-care personalã“. În consecinþã, De douã miide ani ar fi trebuit sã fie, conform proiec-tului anunþat, o purã defulare psihic-inte-lectivã ºi ideaticã, asemeni lui Nu ºi Pe cul-mile disperãrii, cãrþi apãrute tot în 1934.Din pãcate, însã, Sebastian se opreºte lajumãtatea drumului: îºi înstrãineazã pro-priul jurnal, obiectivîndu-l, aºa-zicînd, în-tr-o manierã romanescã, asemãnãtoare ace-leia din Întoarcerea din rai, roman apãrutîn acelaºi an.

Ofensiv ºi, simultan, retractil, Sebastianevitã, ºi din motive strict personale, ºi dinintenþia de extrapolare a cazului sãu, sã ºi-l asume direct pe Iosy Hechter. El ilus-treazã situaþia definitã de Wellek-Warren:opera poate deveni adeseori o „convenþio-nalizare“ artisticã a propriei vieþi a creatoru-lui ascuns sub o „mascã“. Nu roman, ci jur-nal personal, anunþase iniþial scriitorul, carepãrea, deci, cã îºi asumã pactul autobio-grafic. Ca pînã la urmã, neavînd curajul ex-hibiþionist al lui Cioran ºi Ionescu, sã-ºinumeascã, precaut, volumul drept „ro-man“, ferindu-se astfel sã dea sugestia identitãþii dintre autor ºi narator. Cu altecuvinte, Sebastian obtureazã lucrurile, im-punîndu-ºi, cum ar spune Philippe Le-jeune, un (pseudo)pact romanesc. Impuri-ficat, proiectul eºueazã într-o operã-hibrid:nici roman adevãrat, nici jurnal intim pedeplin asumat. G. Cãlinescu are dreptate:„... romanul De douã mii de ani, foarte pu-þin roman în fond ºi, în partea în care ro-manþeazã, incolor“. Emoþioneazã ºi incitãdoar pãrþile incontestabile de jurnal intim,cu eseismul lor implicit, viu, trãit. De douãmii de ani ar fi fost pe de-a-ntregul o carteunicã, teribilã, dacã n-ar fi alunecat pe ju-mãtate în direcþia Întoarcerii din rai, unde– deºi se cere programatic „Autenticitate;jurnal intim, spovedanie despre tot ºi toate“– Eliade se retrage într-o convenþionaliza-re completã de mãºti romaneºti.

ªi pe copertã, ºi pe foaia de titlu, Dedouã mii de ani are înscrise precizãrile „ro-man“ ºi „cu o prefaþã de Nae Ionescu“. Iarnaratorul, totodatã personajul principal,rãmîne pînã la capãt anonim. Crezîndu-sedeci protejat de pactul romanesc, ficþional,Sebastian triºeazã. Or, faptul acesta nu i-ascãpat din vedere lui Nae Ionescu. Învãþã-celul pãcãleºte, dar se ºi pãcãleºte, tocmaipentru cã n-a prevãzut reacþia învãþãtoruluisãu. O reacþie de „umorist“ (dacã ar fi sãjustificãm formula lui G. Cãlinescu) sauuna de „mare artist“ (dacã þinem seama decomplimentul pe care i-l face însuºi nara-torul). Sã subliniem mai întîi douã lucruri

esenþiale. În primul rînd, faptul cã scriito-rul neagã vehement, cu o indignare inteli-gent mimatã, „caracterul autobiografic alcãrþii“ ºi, în consecinþã, ºi faptul cã ar puteafi vorba despre „un roman cu cheie“. Con-cede însã, în acelaºi timp, cã Ghiþã Blidaruare un „model anumit din viaþã“. Onomas-tic vorbind, numele „Nae Ionescu“ are unson plebeian-urban; în schimb, echivalen-tul lui nominal, „Ghiþã Blidaru“ – inspiratales ºi, probabil, nu fãrã o anume maliþie,în ciuda adoraþiei pentru „profesorul meu“– are un timbru þãrãnesc. Sebastian trebuiesã fi fost încîntat de gãselniþa lui nominalã,care fixeazã, ca o emblemã, „þãrãnismul ru-mân“ al gînditorului. Cãci numele „GhiþãBlidaru“ e cît se poate de potrivit cu viziu-nea de viaþã a „plugarului“-filosof: „Omulacesta, care a trecut prin biblioteci, prinuniversitãþi, prin metropole, se îndîrjeºte sãrãmînã, în cugetarea lui, un plugar. «Nicinu sunt altceva», îmi spune“. În sfîrºit, înal doilea rînd, sã reamintesc cã, în interviulmenþionat, Sebastian îi mãrturiseºte lui Ca-mil Baltazar cã, întorcîndu-se în iulie 1931de la Paris, „primul lucru pe care i l-amspus profesorului meu, Nae Ionescu, a fostacesta: «Scriu o carte evreiascã». M-a în-demnat bucuros s-o scriu ºi s-o termin. [...]I-am cerut profesorului meu o prefaþã din1931 ºi, acum, în 1934, cînd mi-a fost gatacartea, mi-a dat-o. Ceream o prefaþã nu nu-mai profesorului meu, lîngã care am învãþatsã gîndesc, dar o ceream ºi bunului cunos-cãtor de probleme iudaice“. Cartea este,deci, conceputã dintru început ca un dip-tic, avînd, din proiect, un destinatar. Submasca anonimã a naratorului, Sebastian îºimonteazã, în De douã mii de ani, fragmen-tele lui confesive, ideatice ºi interogative cugîndul la rãspunsul viitor al prefaþatorului.O precizare întru totul semnificativã: în ro-man, alãturi de narator, provocate de elsau, dimpotrivã, provocîndu-l, toate perso-najele discutã cu aprindere despre proble-ma evreiascã. Un singur personaj nu parti-cipã la aceste discuþii: Ghiþã Blidaru, carenu vorbeºte niciodatã despre aceastã ches-tiune. Pe de o parte, cum Ghiþã Blidaru areun „model anumit din viaþã“, naratorul(controlat de autor) nu-ºi permite sã-l facãpe acesta sã expunã ideile lui „Nae Ionescu,autor al cîtorva tulburãtoare studii asupraiudaismului“, iar pe de alta Sebastian i-arezervat, profesorului sãu, partea leului:prefaþa. Aici, însã, învãþãcelul n-a întrevã-zut deloc reacþia sardonicã a învãþãtorului.Cu alte cuvinte, faptul cã „stãpînului pre-destinat“ nu-i convine nicidecum sã-i slu-jeascã „slugii“ într-un mod pasiv. În scena-riul proiectat de „slugã“ îºi vîrã coada„umoristul“ diabolic, care apeleazã la pro-cedeele unui „artist“ (complimentat, de alt-fel, ca atare, în avans). Cu atît mai mult cucît, dacã acceptã sã fie recunoscut în pielealui Ghiþã Blidaru, Nae Ionescu e, totodatã,incitat, dacã nu chiar iritat, de eschiva luiSebastian, care îºi acoperã „fiinþa lui ori-ginarã, Iosef Hechter“. Aºa cã i-o dã degol, alegîndu-ºi ºi el un destinatar precis,arãtat cu degetul. În termenii lui PhilippeLejeune, Nae Ionescu distruge pactul ro-manesc, dezvelind de pe fruntea naratoru-lui indicele autobiografic obturat de autor.Prefaþa în întregul ei este semnatã numaiformal de Nae Ionescu. Cãci lui îi aparþinestrict doar paragraful preliminar, în careel îi împinge pe acelaºi plan ambiguu, real-ficþional, pe Iosef Hechter (în 1934 încãnumele civil al lui Mihail Sebastian) ºi pe

�

Ghiþã Blidaru, dupã care îi lasã cuvîntulcelui din urmã: „pentru cã Iosef Hechter“nu poate explica de ce suferã Iuda, „sã în-gãduie Mihail Sebastian lui Ghiþã Blidarusã spunã aci ceea ce nu a spus [pînã acum]lui Iosef Hechter“. Prefaþa, deci, constituiepunctul de vedere, neexprimat în roman, allui Ghiþã Blidaru ºi îi aparþine acestuia, capersonaj tutelar din De douã mii de ani. Nuintereseazã încã aici faptul cã, prin tonuldur, kafkian, de damnator cu care el i seadreseazã damnatului Iosef Hechter, pre-faþa pare o postfaþã, cã prologul seamãnãmai curînd a epilog. Ci faptul cã lungulmonolog (de teolog, morfolog al culturiiºi istoric) al lui Ghiþã Blidaru umple oabsenþã din interiorul cãrþii. În consecinþã,prefaþa ºi romanul fac un tot organic, ce nupoate fi despicat. (Aºa cum se procedeazãîn ediþia postumã a cãrþii din 1946, care,extirpînd punctul de vedere al lui GhiþãBlidaru, devine una ciuntitã.) Reînnoin-du-ºi cererea de a primi prefaþa în conjunc-tura politicã legionaroidã a primei pãrþi aanului 1934, Sebastian, care nu era un naiv,a crezut cã face o miºcare iscusitã. Numaicã Nae Ionescu a reacþionat ºi mai iscusit,sustrãgîndu-se de la o implicare directã prinintroducerea abruptã, în prefaþã, a uneiechivocitãþi de tip artistic, ce-i permite nunumai sã-i dea cuvîntul lui Ghiþã Blidaru,ci ºi sã-l lege pe acesta de un narator cãruiai se atribuie o identitate civilã realã: „...eroul nostru (n.n.: adicã Iosef Hechter)sfîrºeºte prin a adopta, metodic, atitudineastaticã a lui Ghiþã Blidaru“. În felul aces-ta, prefaþa ºi romanul plutesc, atingîndu-se,în acelaºi plan ambiguu. Astfel încît, deºiscrierea prefeþei urmeazã firesc citirii roma-nului, lucrurile par a se întîmpla pe dos, caºi cînd prefaþatorul l-ar fi inspirat pe nara-tor. Prefaþa ºi romanul ajung astfel sã parãlegate printr-un cordon ombilical. În con-secinþã, fraza finalã a prefaþatorului-perso-naj – „... Iosef Hechter, tu nu simþi cã tecuprinde frigul ºi întunericul?“ – pare sãrevinã leit-motivic, ca un ecou sumbru, înprimul paragraf confesiv cu care debuteazã,

simbolic, aºa-zisul roman: „Cu un efort, aºiizbuti poate ºi acum sã-mi amintesc celetrei-patru zvîcniri interioare cu care înce-pea noaptea mea, adevãrate trepte ce mãcoborau fizic în întuneric ºi în tãcere“. Coº-mar repetat, „în întuneric ºi în tãcere“,avînd acelaºi sens ca adresarea nemiloasãdin finalul prefeþei: dezorientarea metafi-zicã a celui singur în întunericul de afarã:„voind sã strig ºi neºtiind cum ºi dupãcine“.

Adresîndu-i-se pe nume naratoruluianonim din De douã mii de ani, Nae Iones-cu restabileºte „caracterul autobiografic“ alconfesiunii romaneºti. Existã, la Sebastian,ca la naratorul sãu, ceva kafkian ºi, deci,poate ceva tipic veterotestamentar în supu-nerea filialã necondiþionatã faþã de autori-tatea paternã a „stãpînului predestinat“. Deaceea, scriitorul nu îndrãzneºte sã-l contra-zicã direct pe Nae Ionescu ºi aruncã toatãvina pe seama criticii literare: „Nu ºtiu cumîl cheamã pe eroul romanului meu. Nu l-am întrebat pînã acum. Totuºi, o partedin criticã l-a denumit cu de la sine putere,dupã o sugestie a prefeþei, Iosef Hechter“.Am citat din anexa a VII-a a eseului pole-mic Cum am devenit huligan, unde Sebas-tian ºtie cum sã distragã atenþia cititoruluide la problema caracterului autobiografic,extinzînd discuþia asupra romanului cucheie. Dupã care, brusc, revenind la primachestiune, declarã un lucru stupefiant: „Cîtdespre eroul central al romanului, îi refuznumele pe care critica i l-a acordat cu pu-teri discreþionare“. Ar fi fost mai cinstit cascriitorul sã tacã. Dus însã de vanitatea luipolemicã, Sebastian nici nu mai stã sã segîndeascã la ce spune. Fiindcã, dacã îi re-fuzã naratorului numele, înseamnã, impli-cit, cã îi refuzã acestuia ºi autenticitatea as-cendenþei sale, expusã minuþios în paginileexcepþional de interesante ale capitolului alIV-lea din partea a doua a confesiunii. În-seamnã cã, doar din dorinþa de a cîºtigatemporar o polemicã, pentru cã, oricum,adevãrul va ieºi cîndva la ivealã, el îl re-neagã pe biblicul „Mendel din Gropeni“,

dupã cum îi reneagã pe bunicii paterni ainaratorului care au trãit toatã viaþa „cu Du-nãrea în faþã“ ºi îi dau acestuia dreptul sã-ºi revendice, ereditar, statutul de „dunã-rean“. Polemistul se prinde în cursa pe caresingur ºi-o întinde. Cãci îl putem urma ºipe pista falsã pe care ne-o deschide. Nara-torul nu este Iosef Hechter. Dar strãvechealui obîrºie pe pãmînt românesc – ce coboa-rã mãcar pînã în „ultimele decenii ale vea-cului XVIII“ – îl face pe narator sã se simtãîn mod organic „un om de la Dunãre“. Se-bastian, în schimb, care refuzã aceastã as-cendenþã, îºi taie rãdãcinile, ajungînd sãîncapã în formula reductiv-batjocoritoare alui rabi Ghiþã: „evreu de la Dunãrea Brãi-lei“. Apoi, dacã am lua în serios denegaþialui Sebastian, consecinþele asupra destinuluipostum al scriitorului ar fi de-a dreptulridicole. Cãci ar însemna cã monografii sãi,dar chiar toþi!, care rezumã ºi citeazã amã-nunþit din paginile respective din De douãmii de ani, nu fac decît sã difuzeze un debutimaginar, fantezist, al biografiei lui Se-bastian. Ar însemna cã ei au luat de bunão ascendenþã inventatã.

În realitate, cel care polemizeazã îneseul Cum am devenit huligan ºtie cã nuspune tocmai adevãrul în aceastã privinþã.De aceea, ezitã: pe de o parte, neagã cate-goric identitatea naratorului, pe de alta,concede cã, totuºi, De douã mii de ani poatefi consideratã „o carte autobiograficã prinsensurile ei“, dar „în nici un caz prin fap-tele ºi momentele ei epice“. Numai cãSebastian n-are imaginaþie epicã. ªi, de alt-fel, ea nici nu e necesarã în De douã mii deani, care, încã din stadiul larvar, nu este unroman propriu-zis, „ci un jurnal, o carte dedescãrcare personalã“. Fiind o carte decatharsis intimã sub formã de confesiune ºide notaþii de existenþã cotidianã, partea atreia, în schimb, vag ºi simplist romanescã,stã înfiptã ca un corp strãin între celelaltecinci pãrþi. „Trebuie sã scriu o carte care sãfie a mea“, declarã scriitorul, în 1930, în-tr-un jurnal de creaþie, despre proiectul

D O S A R Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 17

�

• Mihail Sebastian

18 • APOSTROF D O S A R

care, materializat, se va intitula De douã miide ani. Dar nu ºtim deocamdatã cui aparþi-ne cartea. Deoarece pare cã avem doi au-tori. Unul intern, fãrã nume ºi prenume,care îºi monteazã în ºase pãrþi fragmente-le de jurnal, ºi altul care semneazã pecopertã, susþinînd cã nu ºtie cum îl cheamãpe primul. În schimb, între ei existã, chiarºi la propriu!, concordanþe semnificative.De pildã, „strãbunicul acela de la 1828 –Mendel din Gropeni, cum i se zicea“ îiînrudeºte pe unul cu celãlalt. Pentru cã tatãllor, ce coincidenþã!, se cheamã tocmaiMendel, fiind nepotul biblicului strãmoº:„Iatã, eu am murit. Ai sã ai un fecior ºi aisã-i dai numele meu“, îi proroceºte, în vis,Mendel din Gropeni fiicei sale, de altfelbunica celor doi. Autorul de pe copertã nu-l cenzureazã îndeajuns pe autorul jur-nalului, lãsînd acolo destule indicii auto-biografice, aºa cã nu-i de mirare cã ºi GhiþãBlidaru, ºi Nae Ionescu li se adreseazã ºiunuia, ºi celuilalt, pe nume. Apoi, stînd învara lui 1930 pe þãrmul lacului de la An-necy, Sebastian vorbeºte deja la fel ca jur-nalierul din De douã mii de ani despre„sufletul meu de om de la Dunãre“. Dupãcum, tot atunci ºi tot în jurnalul lui francezde vacanþã, el pomeneºte de fobia sa faþã deplopul sumbru din „grãdina tulburãtoareibiserici a Sfîntului Petru din Brãila“, anun-þînd de pe acum debutul enigmatic ºi sim-bolic al „cãrþii de descãrcare personalã“,legat „de al treilea plop din curtea biseri-cii Sfîntului Petru, misterios, înalt, negru“º.a.m.d. Sã privim lucrurile ºi rãsturnîndperspectiva. Urmãrile sînt mult mai spec-taculoase: dacã Sebastian declarã cã nu ºtiecine este naratorul, naratorul, în schimb,ºtie multe lucruri despre Sebastian; deaceea, în jurnalul sãu, numeroase date pro-vin direct dintr-o realitate extraficþionalã,iar altele se întorc, bine þintite, direct cãtreaceasta, populatã de persoane reale, lesneidentificabile. În De douã mii de ani pot fidetectate nu doar „reminiscenþe“ din reali-tate (cum afirmã „huliganul“, adicã pole-mistul), ci referinþe la realitate, ce pot fiverificate ºi confirmate. Iatã de ce avem dea face, ca într-o autobiografie, cu un „textreferenþial“, chiar dacã Sebastian refuzã sãrecunoascã „pactul referenþial“, reflex al ce-lui autobiografic, negat ºi el. (Dar aceastãproblemã, cu detaliile ei ºi demascarea lor,meritã un intermezzo aparte, independent.)

Secretul identitar schizoid din De douãmii de ani, amplificat de prefaþa lui NaeIonescu-Ghiþã Blidaru, are o asemeneaforþã de perpetuare, încît, peste decenii,acest text referenþial a nãscut din apele am-biguitãþii sale un alt text referenþial. De-clanºator e tocmai jocul ulcerat de-a v-aþiascunselea al prenumelor, datoritã cãruiaMihail ºi Iosef bîntuie postum prin „roma-nul familial“ al fraþilor Hechter-Sebastian.Dupã aproape ºaptezeci de ani de la apa-riþia cãrþii lui Sebastian, Michèle Hechter,fiica lui Pierre (Poldy), publicã un incisiveseu autobiografic, ce conþine „mon histoi-re avunculaire, mon M. & M. Story“. Dacãfiica lui Benu (André) Sebastian primeºtedoar prenumele Mikaela, autoarea eseu-lui, tot în calitate de „nepoatã postumã“,moºteneºte, comemorativ, „douã prenu-me dureroase“. Pe primul, Michèle, deºi îidisplace, îl acceptã pînã la urmã, dar pe aldoilea, Josepha, „je l’ai gardé secret tant ilest ridicule“. Dar nu numai pentru acestmotiv. Eseul, care adeseori se adreseazã di-

rect umbrei unchiului sãu, reflectã refuzulei de a se reconcilia „avec mon prénomcaché, mon prénom indigne, mon secondqui était ton premier“, pentru cã IosyHechter, „un drôle de zigoto“, a pactizatcu extrema dreaptã, supunîndu-se, „commegalvanisé“, atît lui Nae Ionescu, cît ºi ace-lui „Monsieur qui a l’air d’être le frère duNae Ionescu de la préface“, adicã lui GhiþãBlidaru. Reflex al „unei tîrzii lecturi avun-culare“ ºi al complacerii într-o „confuzie agenurilor“, De douã mii de ani este citat ºiexaminat ca o autobiografie. Cu referiri ladubla ascendenþã a familiei, cu evocarearesentimentarã a voluntarei bunici – „mo-destã pãlãriereasã“ ºi „yiddish mama“, ado-ratã de fiii ei –, dar ºi cu aceea a blînduluibunic Mendel, „mort de-abia ajuns în Fran-þa“ ºi care, de aceea, „pluteºte pe lacul am-neziei mele infantile“ º.a. În prim-planuleseului polemic stã însã, bineînþeles, IosyHechter, interpelat continuu de „nepoatapostumã“, care dezgroapã, cu acuitate, darºi cu stupoare, din gîndirea celebrului unchistraturile contaminate de ideologia extre-mistã de dreapta. Michèle Hechter îl acuzã,totodatã, cã ºi-a ales numai „amitiés lamen-tables“, deºi „Bucarest n’était pas une bour-gade dont les seuls esprits fussent des salo-pards“. Reproº cît se poate de exact. Sevede lesne cã, într-adevãr, în romanul auto-biografic, populat de atîþia radicali dedreapta ºi de stînga, absenteazã indivizii(nefascinanþi?) de centru, adicã „democraþiiãºtia“ (cum îi numeºte dispreþuitor Sebas-tian, mai tîrziu, în Jurnalul sãu nemascat,deºi apeleazã, fãrã scrupule, la sprijinul lor,odatã abandonat de nãiºti ºi devenit „«sim-plu particular»“). „... que racontes-tu là,Yossi Hechter?“, exclamã nepoata postumã,iritatã de atitudinea ambiguã a unchiuluisãu, atît în De douã mii de ani, cît ºi în Jur-nal, faþã de grupul nãist de care, afectiv, nuse poate desprinde, chiar dacã, pînã la ur-mã, acesta îl exclude din rîndurile sale: „...tu n’es pas amoral, ce que je t’envierais,mais aveuglément immoral, parfois, aunom même d’une morale affective“.

Pînã la apariþia traducerii franceze a ro-manului autobiografic, Michèle Hechterºtie puþine lucruri despre Sebastian, „figu-ra avuncularã a copilãriei“ sale, care o apasãcu povara celor „douã urîte prenume alesale (totuºi fermecãtoare în românã!)2“.Hechterii reuºesc sã pãstreze nelãmurit,pentru nepoatele postume, profilul „frate-lui enigmatic“. „L’«affaire»“ – adicã prefaþalui Nae Ionescu ºi motivul deciziei lui Se-bastian de a o publica – rãmîne, de aseme-nea, neexplicatã în vreun fel, învelitã doarîn „innombrables chevilles rhétoriques“.Despre Jurnal, atîta vreme cît acesta stã în„dulapul secretelor de familie“, nepoatapostumã îºi face numai un vag „avant-goût“, ascultînd traducerea oralã, pe benzide magnetofon, a mamei sale. De altfel,acest „faimos Jurnal al unchiului“ îºi con-servã îndelung soarta de „inédit précieuse-ment gardé par ses deux cerbères de frères“,cãci aceºtia sînt continuu „dévorés de dou-tes quant à l’opportunité ou l’intérêt de sapublication“. (În sensul acesta meritã sã mãopresc o clipã ºi la Benu Sebastian, adevã-rat tip kafkian. Într-o scrisoare de rãspunscãtre Eliezer Frenkel – care îi cere permi-siunea de a publica, în Israel, De douã miide ani –, el desfãºoarã o cazuisticã de-adreptul uluitoare, în care, dupã ce îl asigurãpe destinatar cã se bucurã de posibilitateaca romanul sã aparã în ivrit, încet, încet,

argumenteazã, în abstract, imposibilitateaca De douã mii de ani sã aparã în Israel. ªiîncheie circular-absurd: „Aºtept cu nerãb-dare momentul cînd cineva [din Israel] îmiva cere dreptul de a traduce ºi publica Dedouã mii de ani“.) La urma urmei, intrîndîn scenã, hazardul a þesut el însuºi o schemãkafkianã: De douã mii de ani, prin fragmen-tele sale confesive, cu destinatar secret, con-stituie un fel de simbolicã Scrisoare cãtretata, ce primeºte un rãspuns violent, rãs-turnãtor de perspectivã, corespunzînd Ver-dictului, cu acel „Te condamn acum lamoarte“. Sebastian pierde jocul de-a îmbro-bodeala cu „comediantul“ Nae Ionescu. Eljoacã într-un adevãrat scenariu kafkian: pa-lid, aproape desfigurat, se duce la Eliade:„«Mi-a dat Prefaþa», mi-a spus. «E o con-damnare la moarte», a adãugat, întinzîn-du-mi manuscrisul Profesorului“. De aceea,repet, prologul „profesorului sãu“ este, defapt, un epilog.

Rama romanului autobiografic o închi-de Michèle Hechter, prin eseul ei polemicM & M. Dacã în De douã mii de ani avemascendenþa familiei, aici avem descendenþaei (cu atît mai mult cu cît, alãturi de autoa-re, se implicã, prin variate note de subsol,ºi celelalte „nepoate postume“, sora ºi ve-riºoara ei). Încã din adolescenþã, pe moº-tenitoarea prenumelor o preocupã nu atîtprefaþa (pe care n-o cunoaºte decît prin„citations rapportées“), cît motivul pen-tru care unchiul sãu a publicat-o. Explicaþiadin Jurnal n-o mulþumeºte. Adolescentaintuieºte dintru început cã Sebastian nu einocent în toatã povestea asta complicatã(sau, cum va afla mai tîrziu, cã în oricescriitor zace un „ºarlatan“): „Eu, tînãra luinepoatã postumã, [...] citeam în afacereaasta, în secret, povestea unui tip mînat deo sãlbaticã ambiþie literarã, care prefera pre-faþa infamã a unei celebritãþi decît nimic“.Dincolo de formularea prea accentuatã,adolescenta avea dreptate. Cu siguranþã,romanul autobiografic, neînsoþit de aceea„immondice“, n-ar fi încins spiritele înaceeaºi mãsurã. Dar nu e numai atît. Înatmosfera tulbure, cu accese legionare, aepocii, Sebastian vrea, poate nu întru totulconºtient, sã-l mînuiascã pe Nae Ionescu,convins cã, þinînd seama de relaþia lor afec-tivã, acesta va face o excepþie pentru el, jus-tificîndu-l ºi, totodatã, protejîndu-l în pre-faþã. E clar cã, la rîndul lui, „profesorulsãu“ a priceput pe loc jocul, simþindu-semînuit: aºa se explicã, mãcar parþial, sen-tinþa lui excesivã, triumfãtoare, savuratã ºide anti-nãiºti, ºi de antisemiþi. Curat Kafka:„Vrei sã mã îmbrobodeºti, dar eu nu pot fiîmbrobodit“. Chiar ºi decizia lui Sebastiande a-ºi tipãri, „ca galvanizat“, condamna-rea la moarte poate fi consideratã tot ungest halucinat-suicidar de tip kafkian.

�

Fragment din eseul Singur, ca Iosef Hechter

Note1. Notã ulterioarã: asemenea date privitoare la

ascendenþa sa familialã au apãrut exact la unan dupã simpozionul de la Ierusalim, datoritãlui Geo ªerban, în articolul documentarSebastian – mândria brãilenilor, în Realitateaevreiascã, nr. 304-305, din 30 septembrie-27octombrie 2008.

2. În eseul ei, Michèle Hechter foloseºte forma„Iosif“ iar nu „Iosef“.

�

Cãrþi primite la redacþie

• IonMureºan,carteaAlcool,Bistriþa:Charmides,2010.

• Vasile Bozga,Trecut ºi actuali-tate: studii, arti-cole, persona-litãþi, comunicãri,Bucureºti:Editura AGER –Economistul,2005.

• Moshe Idel,Fiul luiDumnezeu ºimisticaevreiascã, tradu-cere de Maria-MagdalenaAnghelescu, Iaºi:Polirom, 2010.

• Aristotel, Poli-tica, ed. a II-a,bilingvã, traduce-re, comentarii,note ºi index deAlexander Baum-garten, Bucureºti:Univers Enciclo-pedic Gold,2010.

• AlexanderBaumgarten,Aproape de Toma,studii de aristo-telism ºi neoplato-nism latin, TârguLãpuº: GalaxiaGutenberg, 2010

• AndreiBereschi(coord.), Studiitomiste II,Bucureºti: ZetaBooks, 2010.

• NicolaeCoande, Femeiadespre care scriu,Târgu-Jiu:Mãiastra, 2010.

• E. M. Cioran,Könnyek és szen-tek, traducere deKarácsony Zsolt,Budapesta:Qadmon, 2010.

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 19

Un poem/romandespre naºtere

IOANA NICOLAIE, Cerul din burtã, roman,ediþia a II-a, prefaþã de Gabriela Adameº-teanu, Iaºi: Editura Polirom, colecþia „Ego-prozã“, 2010, 184 p.

A APÃRUT DE curîndediþia a II-a a Ce-

rului din burtã, primacarte de prozã a IoaneiNicolaie, publicatã iniþialîn 2005. Trebuie însãadãugat imediat cã eravorba despre o „prozã“foarte specialã, „poeti-zantã“, ceea ce confirmatraseul de pînã atunci al autoarei, cunoscutãca poetã cu trei volume la activ, una din-tre vedetele serilor celor mai recent afir-mate la noi. Între timp, pe lîngã o culege-re a versurilor mai vechi, sub titlul Cenotaf(Editura Paralela 45, 2006), Ioana Nicolaiea publicat ºi un remarcabil roman-roman,O pasãre pe sîrmã (Editura Polirom, 2008):relatare a experienþei de studenþie a unuipersonaj feminin alter-ego al autoarei, deci„confesiv“, încã integrabil unei formuleesenþialmente poetice de autor/autoare, darbogat-narativ, cu personaje ºi întîmplãri,foarte „prozastic“. Drept urmare, statutulCerului din burtã în palmaresul propriupare sã se modifice retroactiv din „poem înprozã“ în prim „roman“, cum e subintitu-lat la a II-a ediþie (scoasã – de altfel – laPolirom, editura sa „ca prozatoare“, nu –cum ar fi fost normal – la Paralela 45, care

i-a scos trei din patru volume de versuri ºiunde Cerul… apãruse în premierã).

Valoarea ºi originalitatea textului rãmînaceleaºi, peste orice speculaþii taxonomice.Premierã tematicã în literatura autohtonã(despre ce e vorba – în fiºa bibliograficã demai jos), Cerul din burtã e o experienþã deviaþã ºi – simultan – una de scriiturã: pro-funzimea confesiunii, excepþionalã, impre-sionantã, e susþinutã de o retoricã „reteza-tã“ în enunþuri scurte, în mãsurã sã evitepericolul literalmente letal al excesului depatetism, ca ºi pe acela al simbolismului cudetentã filozoficã sugerat de titlu. Stilisticvorbind, cartea se înscrie astfel în linia deinspiraþie postbelic-germanicã a prozeinoastre, impulsionatã de experimenteleHertei Müller ºi ale Aglajei Veteranyi: pri-ma care a practicat atare retoricã sacadatãa fost Carmen Francesca Banciu, în texteleei scurte, de-a lungul anilor 1980, apoi autilizat-o ºi Nora Iuga, atunci cînd a trecutde la poezie la prozã, ºi o regãsim în roma-nul recent al Ioanei Bradea, Scotch (2010).

Detaliile, descriptiv (într-o prezentaredin iunie 2006; din referatul de jurizarepentru Eastern European Literature Award,concurs organizat de Bank Austria Credi-tanstalt ºi KulturKontakt Austria, în coo-perare cu Wieser Verlag, ediþia 2006 –pentru anii editoriali 2004-2005):

Fiºã bibliograficã

Ioana Nicolaie, Cerul din burtã (Piteºti:Editura Paralela 45, 2005)

Este a patra carte a Ioanei Nicolaie (n.1 iunie 1974 la Sîngeorz-Bãi, Bistriþa-Nãsãud; trãieºte în Bucureºti; lucreazãca scriitoare ºi editoare freelancer), dupãPozã retuºatã (2000), Nordul (2002) ºiCredinþa (2003). Absolventã în 1997 aFacultãþii de Litere a Universitãþii Bu-cureºti, Ioana Nicolaie a fost membrã aunui cenaclu notoriu în perioada stu-denþiei sale, participînd ºi la cîteva inte-resante experimente colective – vezi vo-lumele Ferestre 98 (1998) ºi 40238Tescani (2000).

Spre deosebire de precedentelevolume ale Ioanei Nicolaie, Cerul din

burtã nu mai conþine poezie „propriu-zisã“, ci un fel de prozã poematicã,dispusã în paginã sub forma unorblocuri de text despãrþite de spaþii albe,ca în cazul jurnalelor. Subiectul esteunic, cartea putînd fi consideratã ºi un„roman poematic“: e vorba despreexperienþa sarcinii ºi a naºterii, trãitã ºiconsemnatã de cãtre o voce naratoare –fireºte – femininã, confesivã, intenssubiectivã. Substratul „existenþialist“,„biografist“ e limpede, autoarea însãºidînd naºtere, în urmã cu cîþiva ani, unuicopil. Transpunere a unei experienþepersonale, a unei revelaþii, Cerul dinburtã ar mai putea fi înscris – atunci –în categoria „autoficþiunii“, intens frec-ventatã (ºi impusã ca atare, ca titulatu-rã) de circa un deceniu ºi mai bine înliteratura europeanã (în special francezãºi germanã). Sensibilã ºi curajoasã,cartea Ioanei Nicolaie vorbeºte despremarele mister al vieþii, al creaþiei: creaþieîn sensul procreerii, dar ºi în cel„maximal“, al „facerii lumii“, al plãsmu-irii, precum ºi în sensul puterii omului– în mod particular a femeii – de a creaviaþã ºi, în ultimã instanþã, de a da naº-tere – iatã! – ºi unui poem despre naº-tere, de a crea simultan în viaþã ºi înartã. Metafora „cerului din burtã“ su-gereazã, încã din titlu, asemenea inter-pretãri parabolice, dezvãluind semni-ficaþiile multiple ale volumului IoaneiNicolaie: literare în genere, dar ºi filo-zofice, mistice, estetice.

Cu toate aceste calitãþi, Cerul dinburtã poate – aºadar – interesa ºi unpublic internaþional, motiv în pluspentru ca juriul românesc sã o propunãspre examinare juriului etapei finale aconcursului Eastern European LiteratureAward.

�

Text publicat iniþial on-line, în revista virtualã ArtActMagazine/

www.artactmagazine.ro, nr. 80, 11 august 2010.

Ion Bogdan Lefter

20 • APOSTROF

Istoria intelectualã amarxismului

ÎN MARTIE 2009, când a fosttipãrit în limba românã

primul volum din monumen-tala operã Principalele curen-te ale marxismului, zeci destudenþi – cu precãdere de laºtiinþe politice – au fost pre-zenþi la lansare. Leszek Kola-kowski însuºi a considerat cãlucrarea sa este menitã sã serveascã dreptmanual (vol. 1, Fondatorii, p. 13) ºi a încer-cat sã înfãþiºeze cât mai sintetic cititorilor –fie ei cercetãtori, studenþi în ºtiinþe sociale, fiesimpli amatori de istorie intelectualã – tribu-laþiile marxismului, atât ca doctrinã filosoficã,cât ºi ca ideologie politicã de-a lungul seco-lelor XIX ºi XX. Din acest punct de vedere,unul dintre iniþiatorii ºi promotorii proiectu-lui traducerii în româneºte a trilogiei luiKolakowski, Vladimir Tismãneanu ºi-a atinsun obiectiv esenþial; acela de a-l face cunoscutpe gânditorul polonez mai ales noilor gene-raþii, cu atât mai mult cu cât în România ºi-a fãcut apariþia o stângã intelectualã viru-lent anticapitalistã, alcãtuitã din tineri carepreferã sã ignore cã o bunã bucatã de timp,chiar ºi dupã 1989, numeroase instituþiiromâneºti (structuri guvernamentale, locale,entitãþi academice ºi universitare, institute decercetare etc.) au fost bântuite de menta-litãþile ºi reflexele epocii comuniste.

Kolakowski descrie, poate ca nimeni altul,mecanismele unei utopii – marxismul, cea maimare iluzie a secolului XX, cu urmãri atât denefaste – ºi se impune prin erudiþie, printr-oanalizã amãnunþitã a principalelor texte doctri-nare. Criteriul cronologic este în mare parterespectat, dar nu absolutizat. O bunã partedin volumul 3 (ultimul, apãrut în noiembrie2010) – Leszek Kolakowski, Principalele cu-rente ale marxismului: Prãbuºirea, Bucureºti:Editura Curtea Veche, 2010, 448 p. – este de-dicatã marxismului sovietic în versiune leni-nist-stalinistã; autorul urmãreºte evoluþiiledespotismului comunist din primii ani ai de-ceniului trei ºi pânã în anii 1970, de la pre-luarea puterii de cãtre Stalin ºi pânã la eºuareamarxismului într-un amestec de leninism,naþionalism, imperialism ºi socialism de tipþãrãnesc (cum a fost asumat de Mao Zedong).Fãrã a neglija marxismul vest-european, Kola-kowski se concentreazã asupra spaþiului sovie-tic ºi est-european ºi conchide pe bunã drep-tate cã: „probabil în nicio altã parte a lumiicivilizate marxismul nu a decãzut atât de totalºi ideile socialiste nu au fost atât de discredi-tate ºi compromise ca în þãrile socialismuluivictorios. Putem spune fãrã a risca sã ne con-

trazicem cã, dacã în blocul sovietic ar fi existatlibertate de gândire, marxismul s-ar fi doveditcea mai neatrãgãtoare formã de viaþã inte-lectualã din cuprinsul lui“ (p. 370).

Atenþia mai mare acordatã de LeszekKolakowski marxismului polonez, precumºi absenþa cazului românesc, atunci când esteanalizatã problematica revizionismului, este deînþeles, având ºi motive subiective, dar maiales obiective. România nu a furnizat evenimen-te de genul revoluþiei maghiare din 1956, nua generat o miºcare similarã cu Primãvara de laPraga, nu a avut grupãri marxiste revizionis-te precum în Polonia. Vladimir Tismãneanu,Michael Shafir ºi alþi cercetãtori au completat,începând cu anii 1980 – prin intermediulunor studii destinate publicaþiilor academiceºi chiar prin cãrþi –, tabloul marxismului criticdin Europa rãsãriteanã, furnizând ºi exempleromâneºti, firave dar nu chiar de ignorat.Unul dintre marxiºtii revizioniºti a fost chiarKolakowski (nu înainte însã de o adeziune laideologia oficialã de nuanþã stalinistã; filosofulpolitic polonez a luat parte la finele anilor1940 ºi la începutul anilor 1950 la bãtãliileideologice contra tradiþiei filosofice ºi culturalenemarxiste din Polonia natalã, rãtãcire pe careo recunoaºte ºi o regretã în paginile cãrþii – p.141). Aceastã responsabilitate eticã ºi acade-micã în general a lipsit în spaþiul românesc(un cunoscut istoric ºi academician român,apropiat în anii 1980 al lui Ilie Ceauºescu, nuezitã ºi astãzi sã se proclame buharinist ºi sãpledeze pentru necesitatea luptei de clasã ºi arevoluþiei anticapitaliste; v. Florin Constanti-niu, Postfaþã la Alexandru Mamina, Redefinireaidentitãþii: Pentru o social-democraþie criticã,Târgoviºte: Editura Cetatea de Scaun, 2010,p. 110-112). Or, teza lui Kolakowski – susþi-nutã de studierea atentã a documentelor ideo-logice ºi a biografiei intelectuale ºi politice alui Nikolai Buharin – este aceea cã liderul so-vietic a rãmas un bolºevic care a recunoscutputerea nelimitatã a partidului unic, a ide-ologiei care le exclude pe toate celelalte, pre-cum ºi dictatura economicã a statului (p. 44).Buharin, la fel ca mareºalul Tuhacevski ºi alþifruntaºi bolºevici, a pierit în timpul marilorepurãri ordonate de Stalin la sfârºitul anilor1930, moment descris ºi în volumul lui Ko-lakowski, dar acceptase explicit cã putea sfârºiîn acest mod.

Existã în carte afirmaþii punctuale careastãzi pot fi nuanþate, însã ele nu schimbã cunimic principalele concluzii ºi caracterul ju-dicios al analizei. În aceastã categorie s-arputea plasa afirmaþia potrivit cãreia în a douajumãtate a anilor 1930 „nu exista nicio ame-ninþare realã la adresa lui Stalin sau a regi-mului“ (p. 73). Or, sugestia recentã a unoristorici este aceea cã Tuhacevski, de exemplu,nu ar fi fost chiar inocent în raport cu anu-mite susþineri – doar aparent fanteziste – dinrechizitoriul întocmit împotriva lui de cãtreprocurorii obedienþi faþã de Stalin. Cu toateacestea, deºi a fost scrisã practic între 1968-1976, cartea a rezistat pentru decenii ºi rãmâ-ne valabilã ºi astãzi; prin metodologie ºi ca-litatea scriiturii, Principalele curente ale mar-xismului este un model de analizã care armerita preluat ºi de cercetãtorii care intenþio-neazã sã întocmeascã o lucrare despre isto-ria intelectualã a marxismului autohton sau astângii româneºti din secolul XX. În plus, vo-lumul 3 al tomului kolakowskian – mai alesprin capitolele dedicate lui Georg Lukács ºiLucien Goldmann oferã sugestii de lecturã,de aprofundare a unor subiecte ºi deschide ca-lea unor fertile comparaþii; spre exemplu,traiectoria intelectualã a lui Lukács corespun-de pânã la identitate, la nivelul direcþiei ºi

temelor de cercetare din anii 1950 ºi 1960, cuaceea a unor marxiºti români, foºti membri aiaparatului de partid ºi cenzorial. Sociologulfrancez al literaturii Lucien Goldmann – Gicã,cum îl numeau colegii în anii 1930 – s-anãscut la Botoºani, iar investigarea rãdãcinilorsale româneºti cu ajutorul documentelor dearhivã, astãzi disponibile, ar fi deosebit deutilã ºi ar lãmuri poate anumite aspecte dinbiografia sa intelectualã.

Leszek Kolakowski formuleazã numeroa-se întrebãri care au frãmântat comunitateaacademicã, mai ales în cea de-a doua jumãtatea secolului trecut, dar încearcã sã ºi gãseascãrãspunsuri adecvate. Cum se explicã putereade seducþie a marxismului? Filosoful este depãrere cã Marx a avut o influenþã atât de pu-ternicã deoarece ºi-a formulat teoria în formeextreme, dogmatice, iar elementul de absur-ditate a favorizat transmiterea ºi rãspândireaconþinutului sãu raþional (p. 408-409). Me-ritã semnalatã în final calitatea traduceriiasigurate de profesorul de filosofie DraganStoianovici (cel ce a tradus ºi volumul 1 ºisemneazã S. C. Drãgan), o tãlmãcire realizatãîntr-un timp relativ scurt ºi în condiþiile încare fiecare capitol ridicã probleme serioasede transpunere în limba românã (a contat ºibuna colaborare cu redactorul de carte, DoinaJela). Trilogia – publicatã cu sprijinul Institu-tului Polonez – a apãrut în mai puþin de doiani ºi datoritã Editurii Curtea Veche care,prin Grigore Arsene, a mobilizat resurseumane importante.

�

Clovnerii nãiste

PUBLICÂND APAªUL metafi-zic ºi paznicii filozofiei

(Bucureºti: Humanitas, 2010,166 p.) Liviu Bordaº, tânãrindianist debutat ca laureat alEditurii Polirom în 2006 cuvolumul Iter in Indiam, cali-ficându-se ca indianist de vii-tor, revine abrupt în viaþanoastrã culturalã în calitate de umorist in-voluntar. Desigur, autorul joacã rolul justi-þiarului, pãrând cã apãrã memoria filosofu-lui ºi profesorului universitar Nae Ionescu,dar la capãtul lecturii nu mai poþi fi sigur cãlucrurile stau chiar aºa, în pofida asigurãrilordate pe coperta finalã a cãrþii de douã numeprestigioase, Andrei Pleºu ºi Gabriel Liiceanu.

Încã din titlu te întâmpinã o anume mi-rare: volumul care promite sã apere memorialui Nae – ºi, implicit, sã îi re-legitimeze peurmaºii acestuia – îºi desemneazã protagonistulprintr-o sintagmã sarcasticã a lui Vasile Bãncilã.Autorul nu se întreabã însã ºi nici nu explicãvreodatã în cuprinsul eseului sãu de cesocoteºte, împreunã cu Bãncilã, cã Nae a fostun apaº metafizic. Legãtura lui Nae cu meta-fizica nu mai trebuie discutatã, mãcar pentrucã aceasta din urmã fãcea obiectul unor cursuriuniversitare ale sale. Dar apaº?! În mod ciudat,Liviu Bordaº nu se întreabã cu privire la acestcalificativ ºi nici nu oferã piste interpretative,preluând, dar necomentând spre elucidare,sintagma adoptatã pe nemestecate. În ce mãpriveºte, am o ipotezã în acest sens. Apaº în-seamnã, în argou, þigan, adicã rom. S-a glosatdestul despre posibilitatea (sau probabilitatea)ca Nae Ionescu sã fi avut ascendenþã romã.Apaº metafizic ar putea însemna, în acesteîmprejurãri, pur ºi simplu, þiganul filosof; un

Cristian Vasile

Ovidiu Pecican

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 21

mod oximoronic de a elucida ieºirea dintr-ocondiþie socotitã prin tradiþie – de la Budai-Deleanu încoace, cel puþin – marginalã, deri-zorie, trivialã prin ascensiunea la spiritualitateaºi reflecþia filosoficã.

Ce alte sensuri putea avea strania alãturareîn accepþiunea în care o folosea fostul admi-rator al lui Lucian Blaga, reorientat cãtre Nae,în anii ’70 ai secolului trecut, probabil dinspirit de frondã anti-comunistã, din fidelitatefaþã de propria opþiune idealist-filosoficã ºi,nu în ultimul rând, din solidaritate brãileanã(ºi Nae, ºi Bãncilã fiind brãileni)? Sintagmatango apaº ar putea sugera cã, dansând intimcu metafizica, Nae baleta în stilul tangouluiapaº la modã în epoca interbelicã, arborândun mod provocator, senzual ºi poate chiartrivial (aluzie la cultivarea obstinatã a genu-rilor publicistice minore în detrimentul scrii-turii universitare) de a se miºca pe metafo-ricul ring de dans seducãtor. ªi aºa însã, apaºmetafizic sunã inadecvat, prin senzaþionalismieftin, prin devierea atenþiei cãtre chestiunicare nu sunt în chestie. (ªi ce dacã un gân-ditor, socotit de talie, a fost rom? ªi ce dacãla el piruetele frivole se aplicã seriozitãþii me-tafizicii? Astea sã fie marile trãsãturi de revelatale unei filosofii, blazonul ei?)

Oricum, aºezând în titlu aluzia cel puþininstigatoare, sau menitã sã intrige, la etniaromã sau la stilul controversat al tangoului pecare l-am menþionat mai sus, Liviu Bordaºobþine un efect contrastant cu pretenþia deseriozitate academicã pe care textul lui odegajã altminteri. Efectul nu poate fi, cred,întâmplãtor, ci mai curând unul cãutat, la unom de o atentã informare ºi cu grija puneriiîn paginã, cum este dl Bordaº. De aici ºi pri-ma atenþionare a subminãrii ludice a dis-cursului, în cazul textului pe care îl oferã sprelecturã celor interesaþi.

O altã ºarjã – sau tiflã – cu efecte umoris-tice te întâmpinã în maniera ludicã în care îºiintituleazã cercetarea (serioasã, cãci, în liniimari, redusã la o plicticoasã elucidare surso-logicã ºi discutare a bibliografiei problemei):„mister medieval în trei acte, un interludiu ºiun intermezzo liric, cu multe ilustrãri din opereoriginale“. Nu este la mijloc nici un mistermedieval, gen teatral sacru, performat înpreajma catedralelor, pe scenarii biblice, nicimãcar într-o interpretare distorsionatã agenului. Interludiul ºi intermezzo-ul liric vin,ºi ele, sã contrasteze bizar impresia unitarã pecare demersul o lasã la lecturã. Sugestia ames-tecãrii genurilor, caracteristicã mai degrabãpracticilor romancierilor, este prin urmare oaltã indicare a concepþiei de circ sau paradã car-navalescã, probabil cã adoptatã de autor cuscopul de a epata scorþoºenia, chiar dacã ea rã-mâne exterioarã ºi strãinã naturii demersuluica atare.

Încã o manifestare a pasiunii pentru mo-cherie (miºtocãrealã, ca sã mã exprim în stil...apaº), de un gust cam îndoielnic, apare înînºiruirea titlurilor volumelor de versuri alepoetei Marta Petreu, al cãrei nume revine întext în cu totul altã calitate, anume aceea deeseistã ºi comentatoare de filosofie românãcontemporanã, mai exact a plagiatelor repe-tate ale lui Nae Ionescu. Am verificat cu aten-þie: între titlurile respective ºi conþinuturilecapitolelor de sub ele nu se contureazã niciocorespondenþã, nici la propriu, nici la figurat.Rezultã de aici cã, dacã nu vrem ca gestulostentativ al lui Liviu Bordaº sã fie interpretatca plagiat – sub titlurile acelea neapãrând tri-miterea la autoarea cãreia i le datoreazã –,atunci el nu poate fi decât o încercare deironizare sau sarcasm prin pastiºã. Sigur, aglumi cu doamnele – mai ales dacã ele sunt

femei de spirit, care dovedesc o cunoaºterefilosoficã redutabilã – ar fi trecut, în Franþasec. al XVIII-lea, drept o dovadã de curtenieºi bon ton. Totuºi, asemenea glume nu au în-cãlcat, pe atunci, flagrant, regulile politeþii ºibunului simþ, datorate oricui, în general, ºimai cu seamã doamnelor (în logica patriar-halistã europeanã, poate cam sexistã pentruvremurile actuale, ale timpurilor invocate).Oricum s-ar raporta Liviu Bordaº însã la ches-tiunea genurilor sociale ºi culturale, procedeulaplicat producþiei poetice a doamnei Petreurãmâne plebeu ºi cam grobian, subminând, ºiel, prin grimasã ºi scãlâmbãialã, dorinþa au-torului de a fi luat în serios.

Dovada definitivã cã autorul se descope-rã un glumeþ, pasiunea pentru hohotit ºibramburealã bãtându-i reflexele savante ºipretenþiile de seriozitate, o prezintã însã, înmod irefutabil, concluzia tentativei sale cepromitea mult, dar dã cam puþin: „Nici unuldintre acuzatori (cei ce vãd în Nae un pla-giator – n. O. P.) nu pare sã-ºi fi dat însãseama cã simpla existenþã a plagiatului nuimplicã nici lipsa de valoare a celui învinuit(finalitatea epistemologicã) ºi nici carenþade moralitate (finalitatea eticã)“ (p. 143).Încerc sã traduc, sperând cã nu mã înºel: fur-tul ideilor sau expresiilor stilistice ale altoranu lipseºte de valoare contribuþia ta în cu-noaºtere ºi nu te descalificã moral. PentruLiviu Bordaº este perfect legitim sã furi ideiºi formulãri fericite! De ce ar fi, oare, des-calificant, în aceastã logicã, sã furi, pur ºisimplu, o ºuncã de porc, pensia unei bãtrânicisau pãmânturile cuiva? Autorul, de altfel, nuse declarã nicãrieri – nefiind vorba despre aºaceva – împotriva furturilor materiale. Proble-ma este cã, justificând un tip anume de furt– cel intelectual – nu rezultã de ce oare cele-lalte ºmenãrii, furtiºaguri, dãri cu jula (recurgiar la sugestii de vocabular apaºe) ar trebuicondamnate.

Pentru Liviu Bordaº nu conteazã de undeia un gânditor materialele sale de construcþieºi nici ce atitudine are faþã de ele. Cã le dis-torsioneazã sau le foloseºte ca blocuri depiatrã pentru propriile lui nazuri, e totuna.Important e produsul final, nici mãcar ori-ginalitatea, ci efectele de sclipici ºi fum pecare respectivul le obþine. Perspectiva, recu-nosc, este hilarã ºi mã face sã râd niþel camstingherit, dar dacã aºa stau lucrurile, promitsã citesc circumspect, de aici încolo, ce vascrie indianistul Liviu Bordaº, fiindcã s-arputea sã gãsesc printre ideile lui împrumuturinedeclarate din Eliade, Nehru, Coomaras-wami ºi Eminescu alãturi de judecãþi scho-penhaueriene din Nicolae Guþã sau Adi Mi-nune (cã ºi maneaua poate fi pesimistã ºiscepticã). Aiaiai!

�

Cãrþi formative

EDITURA HUMANITAS a lan-sat la finele lui 2010 „un

pariu nevinovat pentru ado-lescenþi mai mult sau maipuþin... miopi“, într-un vo-lum coordonat de cãtre unDan C. Mihãilescu dispus sã-ºi expandeze ludic ima-ginea de rol dezvoltatã me-diatic în Omul care aduce car-tea, a autoritãþii provocate sãfurnizeze bibliografii pentru tineri fascinaþi

de lecturã sau aflaþi în cãutarea motivaþiei dea citi. Geneza Cãrþilor care ne-au fãcut oamenine-o povesteºte cu har el însuºi în prefaþã: „ªicând te gândeºti cã totul a pornit dintr-otoanã, o joacã, un capriciu subtil garnisit cucâteva plãcinte savuroase ºi un pahar de vinroºu, în urmã cu câteva luni, când le-ampovestit lui Gabriel Liiceanu ºi Andrei Pleºuistoria cu pricina. Prea multã lume îmi ceruse,de-a lungul ultimilor ani, liste cu cãrþi fun-damentale, de la pãrinþi ºi bunici pânã la tine-rii participanþi la proiectul «Mind the Book»,cu care m-am întâlnit la Cãrtureºti, ca ºi culiceenii din Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Focºani,Timiºoara, Bacãu ºi Cluj, cu care mi-a fost datsã mã întâlnesc în ultimii ani!“ Aflând cã ºiconvivii sãi au cunoscut similare experienþe„de tandrã presiune interogativã“, Dan C.Mihãilescu apeleazã la câteva personalitãþi deprimã mãrime ale culturii române, invitân-du-le „sã-ºi mãrturiseascã revelaþiile citirii fer-mecãtor-terapeutice“ într-un mod liber, sin-cer, pedagogic ºi ... pro bono.

Astfel, în Fratele mai mic al lecturii (frag-mente despre scris ºi citit), Ana Blandiana per-mite accesarea reacþiilor sufleteºti ºi a teore-tizãrilor participative ale unui om trãitorîntr-o lume esenþialmente scrisã, guvernatãaxiomatic de revelaþia cã „numai ce poate ficitit existã cu adevãrat“. Lectura din copilãrieapare aici ca un parcurs fluid, dezvoltat subzodia unei fascinaþii stârnite de spectrulobiectului permis ºi interzis totodatã, drãmuitde pãrinþi mândri, dar îngrijoraþi de excesivapasiune pentru cãrþi a fiicei lor. (Alex ªtefã-nescu suportã ºi el aceeaºi îngrijorare ma-ternã, consiliatã psihologic, dar incurabilã.)În cazul Anei Blandiana, lectura ca aventurãse decanteazã cultural ºi devine o sursã defericire, îndeajuns de pregnantã pentru a leconferi cãrþilor o putere animistã.

Din viaþã ºi cãrþi reconstituie onest haosullecturilor din copilãria lui Nicolae Manolescu,înregistrând în egalã mãsurã atât golurile, câtºi vârfurile. În De la muºchetari la Maiorescuºi Hasdeu, Lucian Boia inventariazã cu can-doare evoluþia preferinþelor sale livreºti dincopilãrie ºi adolescenþã, dezvãluind genealo-giile câtorva gusturi convertite ulterior în ju-decãþi culturale. Aceeaºi atitudine marcheazãºi discursul lui Livius Ciocârlie (Nici prea-prea, nici foarte-foarte), bogat în referinþe me-morialistice, unele surprinzãtor de vii ºi dedetaliate, recuperate cu umor ºi largheþe. Au-torul lanseazã ºi un avertisment valid pentrupãrinþi ºi profesori: „Riscând sã trec dreptelitist [atribut infirmat de microeseul din car-te], voi afirma cã nu se va obþine niciodatã catoþi adolescenþii sã citeascã marile texte deplãcere ºi cu profit pentru formarea persona-litãþii lor. Siliþi, vor deveni adversari împã-timiþi a tot ce se citeºte în ºcoalã“.

Mircea Cãrtãrescu evolueazã sub semnulcatedratic al alegoriei, Edificiul lecturii fiind odemonstraþie a evoluþiei cititului spre adicþialecturii, spre stadiul în care „nu mai citeºticãrþi, ci trãieºti sub enorma lor boltã, constru-itã din cãrþi, dar depãºindu-le, aºa cum ocatedralã e mai mult decât pietrele din caree fãcutã“. Cã atingerea acestei stãri de graþiee cu putinþã ne convinge rafinatul eseu alunui scriitor care trãieºte în centrul edificiuluilecturii. Tot alegoric, decalogul vârstelor ºi alcãrþilor corespondente este dublat de lista ce-lor zece cãrþi recomadate de cãtre Ioana Pâr-vulescu în Zece pietre dintr-un munte.

Andrei Cornea propune nu o lecþie, ci Unexperiment menit sã atragã virtualul cititor deliteraturã într-o questã nesfârºitã pentru afla-rea rãspunsului la întrebarea „la ce e bunã

�

Constantina Raveca Buleu

22 • APOSTROF

literatura?“. Un rãspuns specializat la aceastãîntrebare furnizeazã Mihai Mãniuþiu, atuncicând mãrturiseºte „Shakespeare m-a salvatdeseori de la disperare“. Valeriu Stoica îºi re-trãieºte dependenþa de lecturã ºi constatã cã„orice poveste are o aurã magicã“. Captivatmagic, Neagu Djuvara povesteºte, în tonali-tatea sa recognoscibilã, despre Biblioteca uria-ºã din casa de la þarã, în vreme ce pictorul ªte-fan Câlþia dovedeºte un nebãnuit talent depovestitor în Scrisul ca o cale, melanj de ora-litate ºi simþ ludic, pigmentat cu ironii amare,care învelesc istoria haoticã a lecturilor saleinfantile ºi aplecarea cãtre îngemãnarea dintrecuvântul tipãrit ºi imagine.

Cã actorii citesc ºi altceva decât teatru nearatã Irina Petrescu ºi Victor Rebengiuc. ÎnAcadele pentru furia galbenã, Irina Petrescuînºiruie propriile sale opþiuni de lecturã, con-ºtientã fiind de faptul cã tinerii au suferit din-totdeauna de mania contrazicerii. Excesul ºirafinarea instinctului guverneazã experienþalecturii din copilãria ºi adolescenþa lui GabrielLiiceanu. Cum învaþã puii de oameni sã vânezejongleazã cu scene savuroase ºi reflecþii pro-funde, cu amintiri hazlii ºi momente decisivede formare intelectualã, dar, mai ales, cu listemultiple de cãrþi, propuse de cãtre autor saurecomandate lui de cãtre Constantin Noica.

Lecþia lui Horia-Roman Patapievici seaxeazã pe identificarea Maeºtrilor vârstelor,în vreme ce Dan C. Mihãilescu localizeazã, înO mansardã tapetatã cu cãrþi ºi cititul la metru,reperele lecturii din amintiri, reþeta sa finalãînsumând zece serii de autori. Valorificân-du-ºi nu numai cultura, ci ºi experienþa psiho-logicã, Ion Vianu analizeazã cu atenþie clinicãlecturile esenþiale ºi impactul lor asupra sa,atent la somatizãri ºi acumulãri psihologice,dar, mai ales, perfect conºtient de experienþeleiniþiatice pe care le prilejuieºte cartea. Cutoate cã nu minimalizeazã cititul organizat,Andrei Pleºu evitã sã ofere reþete de lecturã,Cele 100 de cãrþi? accentuând importanþa în-tâmplãrii, a cãrþilor propuse de „soartã“ ºi,„uneori, purtãtoare de soartã“. Lecþia sa seadreseazã, cu luciditate, tuturor vârstelor:„Lecturile formative nu încap, toate, înperioada tinereþii studioase. Poþi avea revelaþiidecisive toatã viaþa“.

Oarecum surprinzãtor este faptul cã listelede cãrþi esenþiale în formarea autorilor înre-gistreazã multe coincidenþe, fãrã afinitãþi ge-neraþionale sau de mediu. Apar, des, Poeziilelui Eminescu, Dialogurile lui Platon, Idiotullui Dostoievski sau cãrþile Bibliei, reveriileaventuroase ale copilãriei gãsindu-ºi reflexulîn cãrþile lui Jules Verne, Insula misterioasãcâºtigând detaºat o cursã în care contracandi-daþii la cununa de lauri sunt muºchetarii luiDumas sau personajele lui Mark Twain.

Dan C. Mihãilescu se apãrã preventiv deeventuale reacþii resentimentare generate deselecþia autorilor prin accentuarea caracteru-lui inaugural ºi deschis al proiectului,volumul reprezentând, în ultimã instanþã, „ominimã depliere de personalitãþi dintre celemai diferite ca temperament, specializare ºiforme de manifestare publicã“. Apãrarea dãmãsura calitãþii de rol a omului care nunumai cã „aduce cartea“, dar te ºi persua-deazã sã te laºi prins în paginile ei: „Acuma,citiþi domniile voastre cartea ºi întoarceþi petoate feþele rãspunsurile. Nu se oferã ele ca opradã minunatã celor mai diverse aºteptãri?Cine se aºtepta sã vadã 8 nume din 19(Andrei Pleºu, Nicolae Manolescu, LucianBoia, Livius Ciocârlie, H.-R. Patapievici,Andrei Cornea, Valeriu Stoica ºi Dan C.Mihãilescu) citind ºi citând cu voluptate

Insula misterioasã? Maaaare mister, de (psi-h)analizat intens pe viitor“. De altfel, ten-taþiei de a (psih)analiza opþiunile livreºti gru-pate în volum îi cad pradã nu numai virtualiisãi cititori, ci chiar ºi autorii înºiºi, confrun-taþi cu obligaþia regresiei în copilãrie ºi înadolescenþã.

„Frumoasã carte a ieºit, zãu aºa!“ – con-statã satisfãcut Dan C. Mihãilescu. Chiar dacãmultiplicitatea propunerilor ºi varietateaformulelor discursive ar fi putut sã periclitezeþelul întregului demers, noi îi dãm în cele dinurmã dreptate...

�

Nevoia de armonie

ÎNTR-O LUME marcatã de di-soluþia semnelor ºi a sensu-

rilor, într-o lume dominatã dezgomot ºi de anomie, IonPop subliniazã, în cartea sa depoeme Litere ºi albine (Ed.Limes, 2010), imperativulnevoii de ordine, de echilibruºi de construcþie raþionali-zantã. Viziunea poeticã traduce un echilibrufragil: între angoasã ºi înseninare, între zgo-mot ºi armonie, între dizarmoniile fenome-nalitãþii ºi utopiile muzicale ale poeziei: „Înurechi, sunetele sunt cam aceleaºi. / În con-fuzul zgomot, în furia mlãºtinoasã, e nevoiedin când în când, nu-i aºa, / sã se punã puþinãArmonie, – / marele Metronom, limpedele,cumplitul, / n-o fi fost inventat degeaba“. Vo-lumul poate fi privit ºi ca o sumã de „exerciþiide supravieþuire“, sau de înseninare, prin careexistenþialul e transpus în ecuaþia reculegeriiºi contemplaþiei, accidentele fenomenalitãþiisunt retranºate în relieful sinelui poetic, iarangoasa îºi atenueazã rezonanþa afectivã („De-atâta vreme tot fac, / fac exerciþii de înseni-nare, / încerc sã ºterg din mine orice nor. / Pânãce va veni o zi în care / vã veþi uita la mine cala cer. // Ce simplu e! ªi nu / veþi mai vedeaatunci / decât un cer / lipsit de orice nor, / detot senin ºi pur. // Doar cerul. Cerul“). Situatîntre viaþã ºi text, eul liric cunoaºte subter-fugiile ºi dilemele acestei paradoxale alãturãri,prin care biografia e alimentatã de ficþiune,iar livrescul ºi existenþialul se întrepãtrund(„un fel de emblemã, foarte poeticã, / a co-municãrii, sã-i zicem viscerale, dar ºi inefabi-le, / dintre viaþã ºi text, drept care / a ºi fostaleasã apoi / pentru coperta cãrþii mele Viaþãºi texte“). În acelaºi timp, viaþa însãºi e citi-tã/deconstruitã sub forma unui text, printr-ohermeneuticã ce extrage sensurile unei exis-tenþe agonice din perimetrul unei lumi car-navaleºti („Mã recitesc, sunt, iatã, – / atât dedeºtept ºi de inventiv, – / ce de ars combina-toria, / ce de subtilã hermeneuticã, / ce deconstrucþie, deconstrucþie! // Când nu voiam,de fapt, sã vã spun / decât / cã sunt un bietom / care moare încet / printre atâtea cher-meze ºi dãnþuiri“).

Al. Cistelecan are dreptate sã scrie cã „Li-tere si albine e un volum ce stã sub semnulsancþiunii, un volum de exerciþii cotidiene de«înseninare» ºi acomodare. Asta e poeticaexistenþialã, ca sã zic aºa, a lui Ion Pop, tran-spusã redundant în mai toate poemele; tran-spusã însã cu autoironie compasionalã, cu ogramaticã decompresivã, detaºatã, anumepentru a nu stârni miezul de pathos din fie-care filã a acestui jurnal de pregãtire. Darmiezul acela ocolit – ºi chiar ascuns ori con-

trariat – e doar ocrotit, cãci în jurul lui seînvârt, de fapt, toate poemele“. Reacþia laelementele mundanului, asumarea realitãþiisub spectrul gravitãþii ºi al unei etici subli-minale pune în chestiune însãºi alcãtuireaprecarã a lumii, cu sensurile ei dezafectate, curitmurile dereglate ºi cu metamorfozele eineliniºtitoare: „O teamã ciudatã, totuºi, / înacest început umed de primãvarã – / mereledin tablouri / au început de câteva zile sãputrezeascã, / ogorul din Peisaj / se umflã ºiîncepe sã mormãie, / aud cum pãsãri pline deapã / se prãbuºesc cu zgomote-nãbuºite, /încolþesc ierburi din pasta verde, verde, / iarsângele acelui apus de peste pãdure / seprelinge din rame, / roºu, roºu. / Din icoaneies aburi, se evaporã / aureolele prea fierbinþi.// Sã alerg pânã la prima frizerie, / sã mã tundzero, / sã caut repede foarfecele de unghii“.

O prezenþã recurentã în acest volum esteideea evaluãrii realitãþii prin reversul ei, cul-tura. Ficþiunea sau, pur ºi simplu, resurseleordonatoare ale instrumentelor intelectuluisunt cele care induc o stare de armonie ºi desecurizare a fiinþei, într-un univers marcat dealeatoriu, în care absurdul ºi ambiguitatease infiltreazã insidios ºi tenace („Iatã cumstau, de fapt, lucrurile: / Dacã-aº avea olunetã, un microscop, / aº fi, poate, ceva maisigur / cã lucrurile într-adevãr stau. / Însã mi-am pierdut ºi luneta ºi microscopul / […]/ ºi eu, bâjbâind, clãtinându-mã, tremurând,/ auzindu-mã dintr-odatã / cum scot sunetenecuviincioase, / atât de ascuþite, o, atât de /nelalocul lor. / Cum, din nebãgare de seamã,/ încep sã urlu / de durere, în toiul cân-tecului“). Desenul cu amprentã tragicã ºi au-toironicã, în acelaºi timp, din poemul Cactus,expune, în fond, poziþionarea eului faþã depropriile limite, faþã de propriul sãu destin,conºtiinþa efemerului ºi a fragilitãþii proprieicondiþii („– Uitã-te bine la floarea asta, / îmiatrage atenþia fiul meu, / pasionat colecþionarde cactuºi, – / nu trãieºte decât o zi. // – Mãuit, îi spun, e ca o mânã scoasã / de-un deþinutdin geometria / ghimpatã, din lagãrul lui /verde, de concentrare. E-un bot / fragil ºi ca-tifelat, de aspru / arici vegetal. Ca un profesorpare, / ce-n mijlocul Marii Prelegeri / ºi-ararunca, surâzând complice, / cravata pe-dagogicã. / Aºa va fi fost, gândesc, / nepri-hãnita Fecioarã / trezitã din somn / de voceaArhanghelului. O ranã e, / deschisã foarte în-cet, pe dinãuntru. Un / trudnic gând / odih-nindu-se, în sfârºit, o clipã / în oboseala luiluminoasã. / Un Drept, ajungând târziu / sãvadã faþa lui Dumnezeu / ºi pedepsit de îndatã/ pentru cã-a îndrãznit s-o vadã. Un… / – Da,da… Dar uitã-te bine / la floarea asta: / Nutrãieºte decât o zi!“).

Consemnarea suferinþei, a durerii, a reve-laþiilor rãnii, conjugate cu spasmele singurã-tãþii („Iatã ºi ora / când nici o durere / nu mãmai doare. / O orã în care / printre atâtea sin-gurãtãþi / nu mã mai simt singur“) e însoþitã,în cele din urmã, de o conciliere cu propriacondiþie ºi cu elementele firii, care conduce ºila o regãsire a spiritului contemplativ, la re-cuperarea seninãtãþii („Ca de un centru risipit/ în pulberi de luminã, / abia mai pâlpâind,ºi-ntr-un târziu, / de-atâta luminoasã oste-nealã / uitând încet, uitându-se în toate, / înaur tot ºi pentru totdeauna“). Desprins desomaþiile bolii ºi de avatarurile unui destin cestã sub semnul unei istorii declinante, eul îºiregãseºte forþa de a-ºi exorciza spaimele ºiangoasele într-un discurs ce textualizeazãprintr-o retoricã subtilã teroarea existenþialã,discurs care „se crispeazã el însuºi de durerepe mãsurã ce transcrie, fie direct prin notaþii,fie prin evaziuni metaforice sau asociative,

Iulian Boldea

�

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 23

condiþia sau situaþia concrete“ (Al. Cistele-can). Existã aici ºi versuri care circumscriu oposturã marcatã de religiozitate, de hieratism,de graþie a sacralului („În clipa asta, mã simt/ Doamne, atât de uºor – / e ca ºi cum Cineva/ ar fi izbutit, în sfârºit, / sã prindã acel vântcu nãvodul. // Îi va fi trebuit mult, – firele /sunt atât, atât de subþiri, gãurile / ca largi fe-restre, / cât uºile pot fi, deschise toate. // Dar,iatã, a stat o datã ºi vântul / stau crengile, frun-zele stau, poþi ºi tu auzi albinele nevãzute /lucrând pentru Fagure. / Ca o sudoare de-ar-gint / întârzie roua-n ierburi. // Se pare cãAcela-i obosit, iar eu / mã odihnesc acum detruda lui“).

Carte în care „fostele rugãminþi se pre-schimbã în rugãciuni“, Litere ºi albine cuprin-de, cum scria Dan Cristea „poeme îndeajunsde misterioase, cu mijloace care þin de sub-tilitate ºi rafinament, de bun gust ºi de simþal nuanþelor“, într-o tonalitate elegiacã ºiironicã, prelucratã prin filtrul unei memoriilivreºti de cea mai bunã calitate.

�

Românul s-a nãscutcãpºunar. Sau poet?!

AL DOILEA roman al luiMarin Mãlaicu-Hondrari

(Apropierea, Bucureºti: Car-tea Româneascã, 2010) estecontextualizat în acelaºi uni-vers ca ºi primul (Cartea tu-turor intenþiilor, Bucureºti:Cartea Româneascã, 2008),ba chiar mai mult, legãturadintre cele douã este ºi mai strânsã, pentru cã,aºa cum spune autorul, romanul din 2008 afost scris la „Córdoba, Andalucia, într-orulotã ce-i aparþinea lui Rafael Ayuso Es-cobar“, acum personaj în Apropierea. Mãlai-cu-Hondrari ne duce iarãºi în lumea emi-granþilor (români ºi nu numai), povesteaderulându-se într-unul dintre cele mai ofer-tante spaþii culturale, care marcheazã expe-rienþa multor concetãþeni ai noºtri, dar care,regretabil, nu a fost transferat în prozã pânãacum. Statisticile din 2009 arãtau cã, înSpania, locuiesc peste un milion de români,iar Mãlaicu-Hondrari ºi-a însuºit, într-un pio-nierat binevenit, acest univers, iar acest uni-vers l-a confirmat ca pe una dintre cele maiautentice voci din rândul tinerilor prozatoricontemporani. Iar calitatea principalã a scrii-turii lui Marin Mãlaicu-Hondrari este au-tenticitatea.

Marin Mãlaicu-Hondrari este un autenticîn cel mai profund sens al cuvântului. Nucautã autenticitatea ºi nici nu vrea sã o con-struiascã. Nici mãcar nu îºi foloseºte biogra-fia doar pentru a o ficþionaliza, ci realizeazãun melanj de biografii ºi identitãþi, compuseºi recompuse din imaginile ºi vieþile prieteni-lor sãi, pentru a construi personaje romaneºtiveritabile. De fapt, biografia lui Marin Mã-laicu-Hondrari se intersecteazã cu biografiapersonajelor pânã la limita ºtergerii dife-renþelor dintre ficþiune ºi realitate. Dupã cumspunea autorul, într-un interviu publicat onli-ne ºi realizat, cel mai probabil, de cãtre un altpersonaj din romanul Apropierea (Lidia, alias„madre de la poesia“, alias Ana D.), aidomaeroului principal, Mãlaicu a stat în Spaniaîntre 2002 ºi 2007, plecând din þarã dupã ce

ºi-a ars toate diplomele ºi a tãiat toate punþi-le de legãturã cu trecutul. Faptul cã omul realMarin Mãlaicu a locuit în Córdoba, cã esteîndrãgostit de Cortázar ºi cã a întâlnit acoloun poet dealer de automobile, Rafael Esco-bar, nu mai are nicio legãturã cu faptul cã per-sonajul revine în roman cu numele de Rafaelºi, la fel, nu mai este important dacã Adrianeste alter ego-ul lui Marin Mãlaicu sau dacãnu cumva este un altul dintre prietenii sãide o viaþã.

Desigur, dintre cele ºapte personaje care„vorbesc“ în Apropierea, cele mai multe suntbiografice. Lidia este Ana D. (Poeta inspiraþieporeclitã Stãpâniþa), Florin P. (cunoscut deprieteni ºi sub numele de John) devine DanParfenie, iar Dan C. (în carte The Great) esteberlinezul, scriitorul-poetul arhicunoscut.Apropierea dintre personaje ºi persoaneleadevãrate este ºi ea transparentã. Toþi suntnãsãudeni, aºa cum este ºi Marin Mãlaicu.ªtim cã Adrian Petru Constantin e poet ºi enãscut în Nãsãud, cã Dan Parfenie e profesorla Maieru ºi cã ºi el este poet, cã Florin Ro-man, alias The Great, este poet respectabil înRomânia. Ei se perindã pe la casa de culturãdin Maieru, se scaldã în Someºul Mare ºi facstudii la Cluj. Cu toate acestea, simultan, trãsãturile tuturor personajelor sunt perfecttransferabile, pentru cã fiecare dintre ei esteidentic, ca destin, ca idealuri, ca suferinþã cutoþi ceilalþi.

În Apropierea, Marin Mãlaicu vrea sã de-monstreze – ºi reuºeºte pe deplin – cã este unscriitor ale cãrui instrumente se îmbunãtãþesc,se cristalizeazã ºi se nuanþeazã. Eliberându-sede multe dintre derapajele calofile ale roma-nului de debut ºi simplificându-ºi scriiturapânã la un soi de claritate tãioasã, autorulpovesteºte multivocal experienþa emigrãrii,discutã des-þelenirea produsã de ruperea apro-pierii între oameni. În acest sens, titlul roma-nului este o capcanã, apropierea este imposi-bilã în lumea lui Marin Mãlaicu-Hondrari,acesta este un roman al îndepãrtãrilor, aldistanþãrii oamenilor de propria lor identi-tate, al separãrii de destinul personal. Perso-najele romanului sunt într-o continuã navetã„Spania-România“, iar rezultatul este cã „numai ºtiu de ce mã aflu într-un loc anume ºi celimbã trebuie sã vorbesc“. Aceºtia sunt oame-nii care, „dacã sunt în Spania gândesc româ-neºte, ºi mã exprim în spaniolã, dacã sunt înRomânia gândesc în spaniolã ºi vorbesc ro-mâneºte“, fiinþe fãrã timp ºi fãrã spaþiu, pen-tru cã distanþa dintre Atlantic ºi MareaNeagrã este simultan imensã ºi ireductibil demicã.

Chiar faptul cã propoziþia de început(„Fantoma unui bãrbat îndrãgostit bântuieEuropa pe urmele unei femei cãsãtorite) esteo parafrazã la o celebrã formulã a lui Marx,ne poziþioneazã în miezul unei lumi a inter-secþiilor. Intersecþii între poeþii crescuþi înRomânia în timpul comunismului, ajunºiculegãtori de mãsline în Spania capitalistã,între douã argentinence care sfârºesc prin aface trafic cu maºini în Uniunea Europeanã,ruºi care fac contrabandã cu prafuri ºi dro-guri, o evreicã ºi o olandezã care adoptã uncopil din România.

În aceastã lume a amestecului ºi a lipseide apropiere, oamenii trãiesc iluzia legãturi-lor ºi, în acelaºi timp, existã de-conectaþi.Personajul principal, Adrian Petru Con-stantin, în România poet, pleacã în Spaniapentru a face bani. Povestea lui Adrian estepovestea a milioane de români: cu zece euroîn buzunar, ajunge în Spania fãrã sã vorbea-scã altceva decât „hola“, umblã pe strãzi cuun bileþel pe care scrie „busco trabajo“ ºi

sfârºeºte ca paznic într-un parc de maºinisecond-hand. Dupã un timp, poetul începe sãfacã pe „transportatorul“ pentru VanessaMurillo, care este traficantã de maºini furate,fiind prins într-un continuu du-te vino întreRomânia ºi Spania, între diverse slujbe ºidiverse iubiri. Adrian este un om fãrã þarã,fãrã spaþiu de viaþã. Pentru el, ca ºi pentru toþiromânii „des-þãrinaþi“, Spania este þara în care„românii sunt toleraþi“, în care chiar ºi iubi-tele se plâng cã se îndrãgostesc de „putorumano“. Acolo românii sunt pretutindeni,la magazinul Lidl din Córdoba, „oricândintri, dai peste un român“, dar au idealuridiferite. Pentru unii Spania este prilejul de aciti în original pe Cortázar, pentru alþii, cumeste Nicu (iubitul Danei), idealul de viaþã estesã facã bani în Spania ºi apoi sã deschidã oafacere, o „salã de fitness la Buzãu“.

De aici vine autenticitatea lui MãlaicuHondrari. Din abilitatea de a spune povesteaunor poeþi care trãiesc o viaþã de cãpºunari,pentru cã aceasta este ºi povestea lui, ºi poves-tea multor altora. Poþi fi poet ºi cãpºunar,poþi fi ºi spaniol ºi român? Cine eºti, la sfâr-ºitul peregrinãrii continue care este viaþa? Evi-dent, numele personajului principal este ales„programatic“ (aici este un mic derapaj calo-fil): Hadrian e împãratul roman nãscut înpeninsula Ibericã, care a abandonat Daciaromanã.

Dar dincolo de mici scãpãri (unele chiarºi de limbaj, în românã nu se spune „negoþ“la „afaceri“, e un calc spaniol pentru „nego-cio“), romanul este construit impecabil. Însens narativ, Apropierea este un „roman-puzz-le“, a cãrui naraþiune (ºi intrigã) se poatereconstitui numai dupã parcurgerea întregu-lui text. Vocile, care aparent sunt monolo-gale ºi autosuficiente, încep sã se lege, sã seîntretaie ºi sã recompunã un timp ºi un spaþiucomun. Firul central al poveºtii ne duce prin-tr-o serie de iubiri imposibile, „ca în teleno-vele“, amplasate în aerul fierbinte al Spaniei,în aerul rece al Berlinului sau în aerul stãtutal României, unde toate se leagã ºi se dez-leagã din poveºtile individuale ale celor maiimportanþi „naratori“: Adrian, Dan, Lidia ºiMaria, precum ºi din poveºtile „contrapunct“ale personajelor cu rol „explicatoriu“: Vanes-sa, Dana ºi Alexjandro. Unele voci sunt soli-tare, apar o singurã datã – aºa este cazulDanei, care se îndrãgosteºte de The Great,sau al lui Alexjandro (sic!), care este fiuladoptiv al lui Myriam, care lasã niºte caieteîn care spune povestea lui Adrian. Altele suntrecurente, cum sunt Adrian ºi Maria. Trebuiesã spun aici cã, dacã Alexjandro este o licenþãliterarã nereuºitã a lui Marin Mãlaicu-Hon-drari, Dana rãmâne una dintre cele mai binescrise bucãþi de prozã din ultimii ani, cu unpersonaj feminin conturat magistral prin con-fesiunea la persoana întâi. Este foarte greu sãgestionezi atâtea voci narative (ºi, dacã ar fisã îi mai reproºez ceva lui Marin Mãlaicu,atunci ar fi alunecãrile ºi glisãrile uºoare alevocilor, uneori personajele vorbesc cu „gla-sul“ altor personaje, iar pe alocuri devine stri-dent, aºa cum se întâmplã cu Maria, carespune replici caracteristice personajului DanParfenie).

Dintre „vocile principale“, trei sunt poeþi,pasionaþi de Gellu Naum ºi Borges, prietenicu un alt poet consacrat, The Great, a cãruivoce nu o auzim, dar a cãrui identitate o în-trezãrim. Ei trãiesc din poezie, spaþiul lor vitaleste poezia. Indiferent ce fac, aceºti oameniexpirã, respirã ºi se hrãnesc cu poezie. AiciMãlaicu-Hondrari reuºeºte sã uneascã celedouã paliere, cel al vieþii banale, chiar mãrun-

Doru Pop

�

24 • APOSTROF

te ºi meschine, cu cel al aspiraþiilor ideale.Maria, iubita lui Adrian, este ºi ea artistã ºicântãreaþã, preocupatã de sculpturã, boemã,solistã la chitarã bass, dar care se îndrãgos-teºte de acest „puto-poeta-rumano-de-mier-da“, deºi este cãsãtoritã ºi fericitã cu partene-rul ei de artã, Javier. La un moment dat, vasulpe care Maria ºi Adrian îºi trãiesc povestea dedragoste se numeºte, cum altfel, decât „Poe-sia“. Toþi trãiesc în poezie, dar suferã în-tr-o existenþã banalã, de culegãtori de stru-guri, de traficanþi de droguri, de ºomeri, depaznici de noapte. Chiar ºi Vanessa Murilloºi Myriam Rozenberg, cele douã argentinen-ce lesbiene traficante de maºini, sunt preocu-pate (ºi salvate) de poezie.

Cu toate acestea, iubirea, ca ºi apropierea,este imposibilã. Îndrãgostiþii comunicã prinmessenger, schimbã emailuri, vorbesc latelefon peste mii de kilometri, îºi beau cafeauprin intermediul camerei web, unul în Ma-drid, altul în România, prietenii aflã despreviaþa prietenilor prin intermediul internetu-lui ºi prin conversaþii telefonice, o mare dra-goste se consumã pe fondul unui joc pe cal-culator. Unul dintre cele mai puternicemomente narative este acela în care Mariaconduce maºina cu laptopul pornit pe bord,pentru a putea sã îl aibã pe Adrian alãturi deea, de la mii de kilometri depãrtare.

Iar, dupã ce reconstituim piesele construi-te de vocile personajelor romanului, înþe-legem cã totul are loc pe fundalul unei poveºti de gen thriller-policier, cu gãºti de ro-mâni ºi ruºi care sunt urmãrite de poliþie, cuo femeie care vrea sã se rãzbune pe bãrbatulcare a distrus viaþa pãrinþilor sãi din Argen-tina, cu pistoale, cu urmãriri cu maºini, cudouã lesbiene criminale ºi pasionale, cu mulþiemigranþi în fundal. Totul învãluit în poezieºi iubirea de poezie.

�

Un debut mult aºteptat

SORIN-MIHAI GRAD debu-teazã târziu, dupã mai

mult de un deceniu de acti-vitate publicisticã, cu peste osutã de poeme apãrute înreviste ca Tribuna, Antiteze,Mozaicul, Respiro, Tiuk, Sisifetc. De asemenea, a devenitcunoscut ca editor al revisteiEgoPHobia, care este o prezenþã constantã încyberspace de ºase ani. Cu toate cã este unmatematician talentat (fiind cercetãtor ºtiinþi-fic la Universitatea Tehnicã din Chemnitz ºipublicând o carte în colaborare la prestigioa-sã editurã Springer), Grad îºi dedicã multtimp literaturii, scriind o poezie de calitateîncã de la sfârºitul anilor ’90. Volumul sãu dedebut a fost întâmpinat cu multã speranþã,þinând cont de faptul cã autorul trãieºte demult timp în Germania ºi intrã în literaturaromânã ca un outsider, având o voce com-plet diferitã de ceea ce se scrie azi la Bucureºtisau în provincie. O speranþã similarã estelegatã de editura la care debuteazã, HergBenet, care, în viziunea unora, ar putea fipentru anii 2010 ceea ce a fost Vinea pen-tru decada precedentã. Este chiar prima cartea acestei ambiþioase edituri bucureºtene ce îºipropune sã-i publice în 2010 ºi 2011 pe uniidintre cei mai radicali scriitori nedebutaþi în

volum pânã azi: îi amintim doar pe CristinaNemerovschi, Mareº Lucian, Marius-IulianStancu ºi pe Patrick Cãlinescu. O terþã spe-ranþã (subliminalã) constã într-o revigoraresubitã a literaturii române tinere, care acti-veazã dupã bucla generaþionistã douãmiistã,ce a dat cãrþi importante, dar ºi multã macu-laturã. Probabil spectrul aºa-zisei generaþii2000 se va modifica spectaculos dupã ce nu-me ca Grad, Nemerovschi sau Mareº (careaparþineau pânã ieri unui anumit under-ground) vor concura cu deja-clasicii Ianuº,Komartin ºi Þupa ºi vor primi o meritatãatenþie.

În continuare, aº vrea sã propun o ana-lizã filozoficã a volumului lui Grad Surogat(2010), care suportã o asemenea interpreta-re ideaticã. Primul tag al volumului (ce areintenþionalitatea unei arte poetice) este: „amsurogat tot ce-am/ sau m-a prins“ (Surogat desurogat). Avem o combinaþie dintre neoro-mantism ºi ego postmodern în zodia jame-sonianã a pastiºei: ni-l închipuim pe Sorin-Mihai Grad, asemenea avatarului regelui Mi-das: tot ce intrã în raza atingerii sale se tran-sformã din aur în Ersatz sau asemenea luiDiogene, care merge prin Chemnitz cu unfelinar, cãutând ceva autentic, întâlnind dinpãcate falsul la orice pas. Al doilea tag al vo-lumului îl gãsim tot în poezia Surogat de su-rogat: „poerezia e propriul meu ospiciu ºicanal“.

Anarhismul ºi sentimentul nereligios alfiinþei (douã posibile chei de lecturã ale volu-mului) merg mânã în mânã pentru cã, dinpunct de vedere logic, orice poezie a eliberãriiconþine ºi o teorie a autonomiei, pornind dela coincidenþa dintre libertate ºi responsabili-tate. Cu alte cuvinte, dupã moartea lui Dum-nezeu (cum postuleazã Caputo ºi Vattimo)începe zodia autonomiei ºi ieºirii din mino-rat umane. Zeii ne-au pãrãsit, sã ne descur-cãm singuri. Erezia nu este neapãrat renunþa-rea forþatã la divinitate, ci este marca uneilibertãþi de credinþã, pe care trebuie s-o avemcu toþii. „Poerezia“ este spitalul din creier,în care crizele de isterie ºi nevrozã sunt defu-late artistic ºi canalul de scurgere în care gu-noaiele sufletului sunt eliberate prin mijloa-cele sanitare ale spiritului.

Cheia de lecturã anarhistã se regãseºte înpoemul Surogat de panc: „bã tatã/ cã rele neiei toate jucãriile/ dãruindu-ne în skimb cra-vate/ sistem este numele tãu/ tare ne-am maisãturat de tine“. Simþim influenþa celor dela Oomph!, amintindu-ne de acel „MeinWille geschehe,/ Und den im Himmel gibuns auf Erden“. Avem aici o mostrã de poe-zie postpunk (de la titlu la grafia avangardis-tã a cuvintelor): simbolul „sistemului“ estearhitectul din Matrix, care are drept contra-parte anomalia sistemicã Neo. Am putea infe-ra cã tot ce este autentic ºi excepþional în rasaumanã aparþine anomaliei sistemice.

A doua cheie de lecturã este cea antireli-gioasã ºi o regãsim în poeme ca Surogat depsalm sau Surogat de groazã. Ne vom referiîndeosebi la primul text:

1. „eºti cel mai crud tiran pe care/ amºtiut sã ni-l inventãm/2. te-am fãcut fãrã chip/ sã nu te putemrecunoaºte/3. fãrã nume/ sã nu te putem invocaîmpotriva ta/4. prea prezent/ ca sã te mai eradicãm dinnoi/5. prea puternic/ sã nu-ndrãznim sã pri-cepem cã ne faci ºi rãu/6. prea restrictiv/ ca sã ne-acceptãm ºi altegânduri/

7. ºi prea complex/ ca sã te mai putemdistruge.“ (numerotaþia ºi aranjarea ver-surilor îmi aparþin)

În aceste paisprezece versuri avem ºapte ideicare pot fi analizate filozofic. La fel cum s-aspus despre Gregory Corso, am putea spunedespre Grad (dar într-un sens uºor diferit) cãeste un poet de idei.

1. „tiranul crud“ – topos iluminist, cu ac-centele de la Marchizul de Sade la Kant dintextul Was ist Aufklärung, în care se militeazãpentru ieºirea din minorat a fiinþei umane,care nu poate obþine libertatea dacã nu devi-ne responsabilã ºi se elibereazã de orice auto-ritate externã.

2. „fãrã chip“ – o foarte interesantã trans-gresiune ºi parodie a tiparului chipului ºiasemãnãrii. Un Dumnezeu fãrã chip nu maieste nici uman, nici divin. Este un alienus, unoutsider sau un monstrum. Mai mult, aceastãgenezã a divinitãþii trimite dupã mine la fil-mul Blair Witch Project, în special la finalulsãu, în care Rãul absolut este mult mai teri-fiant din perspectiva invizibilitãþii sale. UnDumnezeu invizibil ºi lipsit de aspect esteasemenea unui gestapovist, care se alipeºtecreierului, reprezentând controlul absolut dinspatele aparentei lipsei de control. Este unzeu de care nu putem scãpa niciodatã, ase-menea lui Big Brother.

3. „fãrã nume“ – trimit ºi la Diferenþia-lele divine ale lui Blaga, în care zeitatea era uninstrument de disciplinare, control si cenzurãabsolutã. Sã nu uitam ºi Demiurgul cel rãucioranian, în care adevãratul zeu se abþine dela creaþie ºi lasã geneza lumii pe seama unuidemiurg inferior. Cioran stabilea cã orice for-mulare este curativã, un Dumnezeu care estelipsit de nume nu este tratabil sau vindecabil.

4. „prea prezent“ – revenim la ipotezaanomaliei sistemice. Atunci când sistemul nulasã noise de fundal (cu alte cuvinte, când„lucrurile merg bine“) nu realizam cã suntemniºte rotiþe bine unse sau niºte amibe care nurãspundem decât la stimulii de plãcere. Nutrãim, ci dormim într-o asemenea circum-stanþã. Doar când intervine bruiajul, auzimchemarea anomaliei – de obicei când inter-vine durerea, cafard-ul, oboseala. Discordanþa(sau dezacordul lui Ungaretti) ne trezeºte ºine face sã conºtientizãm cã o viaþã trãitã pre-supune neobedienþã, restul aparþinând regi-mului spectral al morþii în viaþã.

5. „prea puternic“ – ipoteza demiurguluicel rãu este reinferatã.

6. „restrictiv“ – marele cenzor creeazãpseudo-demiurgi în acelaºi tipar, imersaþi în-tr-o subviaþã somnambulicã.

7. „complex“ – conform lui Grad, Dum-nezeu este cea mai complexã creaþie a fiinþeiumane. Parafrazându-l pe Huxley, care spu-nea cã poate lumea noastrã este iadul unei altelumi, putem sã spunem cã Dumnezeu estevisul fiinþei umane, care, la limitã ºi în mo-mentele de bruiaj amintite de Blake ºi deMilton, devine un adevãrat coºmar joyciandin care nu ne putem trezi.

Închei cu un vers de sorginte expresionistã ºigothicã, pe care l-aº situa între Edvard Munchºi Brandon Lee: „dacã þipetele din mine s-araduna într-unul mi-ar crãpa nu doar geamu-rile/ ci ºi pereþii/ ºi s-ar bloca liniile deurgenþã ale poliþiei“ (Surogat de dacã). Dacãla început a fost cuvântul, la sfârºit va fi þipã-tul, simultan cu proiecþia generalizatã a apo-calipsei. Poetul opereazã ca un magician ºidacã referinþa la Munch este evidentã, legã-tura cu actorul genialoid care ºi-a încheiat

�

ªtefan Bolea

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 25

cariera cu The Crow se referã la rezolvareasuprasensibilã a unei vechi dileme filosofice,care postuleazã cã durerea nu poate fi, oricâtde empatici am fi, comunicatã. Transferul deconºtiinþã din finalul Corbului, în care perso-najul lui Brandon Lee îl distruge pe perso-najul principal negativ, constã într-o tran-smitere directã, nemijlocitã a durerii. Dacã,repetându-l pe Ioan, cuvântul este fiinþial,þipãtul lui Grad, având puterea de a anulastrigãtul colectiv de durere al omenirii, pro-voacã o breºã în ordinea ontologicã a lucru-rilor, având calitatea unui noise sau bruiaj caredesfiinþeazã absolut totul.

�

Galeria lui SORIN GRECU

ACOLO UNDE noi vedemsimple persoane, Sorin

Grecu vede personaje, acolounde noi întâlnim fapt divers,el gãseºte legende. Curiozi-tatea lui faþã de semeni s-aprofesionalizat, dobândindde-a lungul anilor de acti-vitate în presã un rafina-ment al observaþiei ºi unfler al compoziþiei – derol ºi situaþie – pe carenumai un reporter strãlu-cit le poate avea. Educaþiacuriozitãþii investigative,instinctul depistãrii „per-sonajului“, arta de-a se insinua în intimitateacuiva pentru a obþine informaþiile dorite, pre-cum ºi rarul talent de-a recompune din sim-ple conversaþii, interviuri ºi mãrturisiri adevã-rate schiþe de destin sunt calitãþile ce-i permitlui Sorin Grecu sã-ºi creeze propria galerie,unde-i alãturã pe unii eroi ai rezistenþei anti-comuniste unor nebuni geniali sau doar extra-vaganþi, dar ºi celor mai reputaþi ticãloºi, hoþi,escroci sau boschetari.

Ne-am putea întreba, desigur, care e mã-sura comunã cu care cântãreºte autorul ce-lor douã volume de reportaje – Viaþa lucreazãcu alte date ºi Reportajele mele, ambele apãruterecent la Editura Eikon – destinele atât de di-ferite ale unor foºti deþinuþi politici, deþinuþide drept comun, veterani ai închisorilor ºilagãrelor comuniste, artiºti, chelneri, autop-sieri, ticãloºi sau criminali? Cred cã rãspun-sul simplu e acesta: toþi aceºtia s-au desprinsde existenþa banalã a normalitãþii sociale,devenind „cazuri“ ºi mai apoi „figuri sin-gulare“. Toþi aceºtia au o legendã proprie caretrebuie descoperitã ºi fãcutã publicã, toþi auajuns sã facã ceva nemaifãcut, sã exceleze înbine sau în rãu. Fãrã a fi, deocamdatã, figuriistorice, toþi au colorat, cu nuanþa ºi tuºaspecifice personalitãþii lor, chipul altmintericenuºiu ºi searbãd al existenþei cotidiene.Cred cã i-am ºi putea numi eroi ai cotidia-nului, în aceastã categorie încãpând o foartelargã colecþie de figuri cu caracteristici mo-rale, de personalitate ºi caracter extrem dediverse. Legendele „rezistenþei“ ºi cele ale de-lincvenþei beneficiazã de aceeaºi compre-hensiune amabilã din partea autorului. Undee cazul, reporterul ºtie sã-ºi scoatã pãlãria,sã se încline ºi sã salute cu tot respectul, însãunde are de-a face cu vreun reputat gãinar,fost mare spãrgãtor, ºarlatan, îi prezintã isto-ria fãrã sã-l judece, fãrã sã-l condamne sau sã-l blameze, de parcã ar avea de-a face cu

„personaj“ ºi „rol“, nicidecum cu o persoanãîn carne ºi oase compromisã.

Categoriile de personalitãþi diseminate încele douã volume ar putea fi reordonate dupãcâteva criterii, pentru a ne oferi nouã un sensal vieþii acestora dincolo de spectaculozitateasau ineditul poveºtii, pe care, s-o recunoaº-tem, autorul ºtie s-o construiascã cuceritor,adãugând elementelor de scenografie minimefoarte multã vibraþie ºi expresivitate literarã.Dacã nu i-am cunoaºte pe unii, dacã n-ar fifost prezentaþi de-a lungul vremii în formulareportajului, am bãnui cã sunt nãscociþi. Cri-teriile pe care le consider la îndemânã ar fi:moral ºi profesional, la care trebuie adãugateexcepþiile. Redistribuirea poveºtilor în funcþiede acestea ne permit sã cristalizãm câteva idei,câteva conþinuturi analitice al cãror sâmburenu seacã pe mãsurã ce, inevitabil, uitãm de-taliile epice ale acestora. Ce au fost aceºti oa-meni, adicã nota personalitãþii lor, se desprin-de din ceea ce au fãcut, suita acelor gesturirezumate de Sorin Grecu în schiþele lor bio-grafice, astfel încât, observând, analizând ºijudecând noi, cititorii, ne putem compunepropriile pãreri vizavi de ei. Desigur, e de aº-teptat ca tacticile persuasive ale autorului sãne atragã în direcþia aprecierilor sale, însãchiar dacã între anumite limite ne vom miºcaîn curenþii acestora, nu suntem captivaþi to-tuºi prin concluzii inutile. Miºcarea perso-najelor lui Grecu înspre noi, cititorii, esteliberã, ca ºi cum, pe neobservate, autorul s-ar fi retras, lãsându-ne faþã în faþã sã ne des-curcãm de unii singuri.

Dacã am accepta criteriile sugerate maisus, atunci am putea aranja portretele astfel:1) criteriul moral – Ioan Inocenþiu Glodeanu,deþinut politic, supravieþuitor al sinistruluiexperiment „Piteºti“; Ion ªerdeanu, profeso-rul de literaturã, fost puºcãriaº politic; Nico-lae Trifoiu, pe care cei 19 ani de detenþie, atâtîn timpul mareºalului Antonescu, cât ºi subcomuniºti, l-au apropiat de sfinþenie; TodorGeorgiu, þãranul din Huta, urmãrit fãrã a fiprins de comuniºti timp de 15 ani prin codriiBistriþei, Clujului ºi Maramureºului; PetruGodiac din „lotul Ilie Ilaºcu“, fost deþinutîn Transnistria; Pitty Vintilã, jazzistul clujeande reputaþie internaþionalã, singurul românmembru al asociaþiei Jazz Paradise, cu ani greide puºcãrie pentru gesturi excentrice – ºi-aintitulat o picturã Mama lui Lenin la meno-pauzã ºi a sãrbãtorit Ziua Unirii cãlare pe sta-tuia lui Matia Corvin; Traian Neamþu, pre-ºedintele Asociaþiei Foºtilor Deþinuþi Politicidin România, veteran al penitenciarelor co-muniste, care l-a cunoscut la Gherla pe înfio-rãtorul torþionar Þurcanu; preotul greco-ca-tolic Ioan M. Bota, care a cunoscut atâtgulagul sovietic, cât ºi puºcãriile din Cluj ºiAiud, colaborator principal la Omagiul cardi-nalului dr. Iuliu Hossu; Victor Maghear, deasemenea fost deþinut politic; Vorotel, þãranulcare a fost în audienþã la Ceauºescu pentrusalvarea mãnãstirii din Bixad; Ilie Lazãr, fostfotbalist care a construit o mãnãstire de maicila Cristorel; Radu Þermure, salvatorul a sutede câini abandonaþi, preºedinte al FederaþieiRomâne pentru Protecþia ºi Controlul Ani-malelor; 2) criteriul profesional – PavelOnoaie, þãranul care vine din munþii Bistriþeiîn opinci ºi iþari la Cluj în 1965, pentru aajunge cel mai bun lutier din þarã, cel care arestaurat, între altele, ºi celebra vioarã Stradi-varius a lui Ion Voicu; maestrul bucãtar IonIvaºcu, recunoscut pentru talentele sale spe-ciale încã din perioada comunistã (ºi Ceau-ºescu, ºi fostul preºedinte bulgar Todor Jivkovau apreciat bucatele acestuia); profesorul Mir-

cea V. Diudea, coordonatorul grupului decercetare TOPO ºi membru fondator al So-cietãþii Europene de Chimie Matematicã(2007), pionier al unei discipline de graniþãnumite „design molecular“, preocupate delãmurirea modelelor geometrice ale molecu-lelor; Octavian Cãpãþânã, care în 1977 a con-struit primul calculator cu microprocesor dinRomânia; pictorul Octavian Opronescu, li-cenþiat al Academei Port-Royal din Paris ºimaster al Universitãþii Marc Bloch din Stras-bourg, respins în perioada comunistã de 16ori la examenul de admitere la Institutul deArte Plastice „Ion Andreescu“ din Cluj;sculptorul Ioan Haitonic, care realizeazã oformã originalã de cristologie plasticã în rãs-tignirile sale din lemn; sculptorul Marian He-tea, un poet ºi în acelaºi timp un „maestrual lemnului“ (Livia Drãgoi); maestrul IonAntoniu, poet, etnosof, grafician, pictor ºiarhitect, talente risipite în proiecte nenumã-rate, puþine dintre ele finalizate, însã toatemustind de originalitate, viziune, unele dintreacestea atingând limita extravaganþei.

Un al treilea sector în galeria lui SorinGrecu ar fi excepþiile, acele figuri interesantecare nu au aura eroicã ºi nici prestigiul profe-sional de care vorbeam anterior. Aici îi puteminclude pe: Remus Pop (Mongolu), crâºmar,într-al cãrui local ºi-au adãpat muzele mulþipoeþi echinoxiºti, mare colecþionar de artã;Ioan Biriº, cârciumarul ctitor de bisericã;Florin Tãnãsãlea, autopsierul scriitor; VictorBalogh, manipulatorul de cadavre; iluzioniºtiiBelloni ºi Ernesto; Mihály, cel care hrãneºtede mulþi ani porumbeii din centrul Clujului;celebrul hoþ Ovidiu Ursache; Mihai Racu,bãtrânul care trãieºte retras într-o colibã im-provizatã în munþii dimprejurul Bãii Mari,neatins de frig ºi boli, un „Yeti“ modern, du-pã formula autorului.

Pentru cei mai mulþi cititori potenþiali,figurile alese de Sorin Grecu sunt necunos-cute, iar unele dintre ele pot stârni interes maimult decât o fac în general subiecþii repor-tajelor. Cu unele dintre acestea piere o lumesau o meserie, se pierde ceva irecuperabil. Al-tele sunt deplorabile ºi triste, ca ºi cum viaþale-ar fi fost datã spre batjocurã. Unele sunthaioase ºi fermecãtoare, iar altele ne dau degândit foarte serios în plan moral, cei care ºi-au plãtit principiile ºi credinþa religioasã cuani grei de detenþie. Unii impresioneazã, alþiiîntristeazã, iar alþii repugnã, însã nu ne lasãindiferenþi. Cu aceastã galerie de personaje ºidestine cred cã autorul face mai mult decâtun gest cultural. El oferã material de lucrupentru istoricii ºi antropologii preocupaþi desocietatea noastrã recentã. Artiºtilor ºi scrii-torilor le dã materie primã de cea mai bunãcalitate pentru eventuale personaje. Aºadar,oricãrei categorii i-ar aparþine, cititorul luiSorin Grecu are de câºtigat.

�

Vianu Mureºan

Viaþa ºi opiniunile luiDan Coman. Poet

DE CÂÞIVA ani, triumvi-ratul scriitoricesc de la

Sângeorz-Bãi, compus dinMarin Mãlaicu-Hondrari,Florin Partene ºi Dan Co-man, a dobândit notorie-tatea unei grupãri literare.Poeþi afirmaþi în volumulcolectiv camera (care îl in-cludea ºi pe Alin Salvan), cei trei nu îm-pãrtãºesc doar o legãturã circumstanþialgeograficã, nici una strict artisticã, ci maidegrabã una dintre prieteniile acelea la felde pasionale ca o relaþie amoroasã ºi la felde solide ca o cãsnicie fericitã. Contextrarissim ºi privilegiat, aceastã frãþietate nua putut rãmâne fãrã consecinþe în poeti-cile lor de autor. Atât Marin Mãlaicu-Hon-drari, cât ºi Dan Coman semneazã fiecareîn 2010 câte un roman. Apropierea, al doi-lea roman al lui Mãlaicu, ºi Irezistibil(Cartea Româneascã, 2010), debutul înprozã al lui Coman, pot fi citite ca douãdintre piesele unui ciclu aflat în lucru, dincare aflãm ce se întâmplã cu Dan, Marinºi John (sub aceste nume sau sub altele)în raport cu poezia. La limitã, singura ob-sesie ºi tema principalã a romanelor celordoi scriitori este cum se poate scrie, înþele-ge sau citi poezia.

Dan Coman pãstreazã pentru volumulsãu de prozã titlul unui poem din Ghinga,Irezistibil, care funcþioneazã duplicitar. Pede o parte, el deschide o pistã falsã, o cap-canã întinsã cãutãtorilor de autobiografis-me facile, celor care l-ar putea identifica peDan Coman-personajul-autor cu Dan Co-man-autorul de pe copertã, cu tot cu isto-ria sa personalã ºi cu biografia sa literarã.Optzeciºti precum Gheorghe Crãciun, Mir-cea Cãrtãrescu sau Mircea Nedelciu n-auprocedat altfel când au recurs, în prozã, laautoficþionalizãri. Pe de altã parte, la DanComan proiecþia de sine îmbracã o formãcu totul particularã, pentru cã aparenþa ce-lui mai feroce narcisism ascunde o percepþiede sine cu totul negativã ºi detestabilã: cucât mai irezistibil, cu atât mai abject, per-sonajul Dan Coman traverseazã diferiteetape ale exerciþiului sãu de seducþie pânãajunge letal. Asemenea copiilor divini ailiteraturii (v. trimiterile recurente la Toba detinichea, de pildã), a cãror eficienþã nocivãdepinde de cât de bine se folosesc de apa-renta lor inocenþã, infailibilã, Dan Comansau D Great Coman – protagonistul fiecã-reia dintre cele cinci poveºti ale volumului– este cu atât mai convingãtor pentru cele-lalte personaje, cu cât se raporteazã mai in-strumental la propria putere de seducþie(eroticã, dar ºi poeticã, creatoare, umanã încele din urmã).

Compus din cinci pãrþi – poveºti de sinestãtãtoare, relatate de acelaºi personaj-mar-tor – volumul reprezintã de fapt un romana cãrui coerenþã nu þine doar de acest aspectformal, ci ºi de împãrtãºirea unei aceeaºiviziuni interioare, secrete ºi adesea perverse,asupra lucrurilor, precum ºi de recursul laacelaºi artificiu poetic. Pretextual realistã,fiecare poveste debuteazã ca o relatareficþionalizatã a unui episod din viaþa scrii-torului Dan Coman, pentru a þâºni ulterior,

ca o roatã scãpatã de pe axul care îi centramiºcarea, cãtre dezvoltãri neaºteptate, su-prarealiste, într-un fel care aminteºte nu atâtsuprarealismul pictural al lui Dali, cât su-prarealismul muzical-poetic al lui BorisVian.

Prima ºi ultima parte sunt cele mai con-centrate ºi îºi corespund: în debut asistãmla suprapunerea priveghiului dupã bunicamoartã cu tensionarea dorinþei erotice,cvasi-incestuoase a junelui debutant faþã demãtuºa sa, deja muncitã de neplãcerile me-nopauzei. Tonul confesiunii este alb-des-criptiv, întrerupt de câte o privire þintitãdirect în obiectivul cititorului, chemat sãumple locul interlocutorului activ: „bine,dar ºtii cum e“. Ritualul îngropãciunii secoloreazã grotesc, fiind redus la o serie de„obiceiuri tâmpite“, precum scuturarea ca-davrului pentru a împiedica putrefacþia ºi aelibera aerul devenit nociv. Anumite su-gestii din Mãtuºa Julia ºi condeierul, roma-nul lui Llosa, se citesc în patosul tânãruluiscriitor „îndrãgostit lulea“ de mãtuºa ne-mulþumitã de numele lui „de scriitor“.

Toate acestea nu formeazã însã decâtstratul derizoriu al textului ºi, astfel stândlucrurile, în aceastã primã parte a cãrþii pu-tem pune detenta suprarealistã a poveºtii peseama substanþei poetice a imaginaþiei tânã-rului scriitor, încercat de vinovãþia de a fidebutat cu preþul jefuirii bunicii ºi apãsatde culpa dorinþei interzise. Drept urmare,preoþii oficiind cãlare pe cai cu burþi destulde generoase pentru a-i adãposti pe cei în-doliaþi, binecuvântând cu „Dumnezeu învis“ sau cursa nebunã a familiei îndureratecãtre groapã, salturile cu genunchii la pieptmai pot avea semnificaþii psihologice, maipot fi citite ca sublimãri onirice, vizual-poe-tice, ale unor eforturi psihic imposibile.Dar cheia psihologistã este cu totul ina-decvatã în urmãtoarele pãrþi, unde maipotrivitã este înþelegerea kafkianã a prizo-nieratului sinelui. Nu este întâmplãtor cãMetamorfoza lui Kafka reprezintã cel maiimportant intertext al volumului, chiar dacãmotto-urile sunt alese din Marin Mãlaicu-Hondrari, Florin Partene ºi Teodor Dunã.Gât de lup este o replicã la nuvela kafkianã,în care din D Great Coman nu mai rãmâ-ne decât capul, în urma unei contrageribenevole a membrelor, trunchiului, pielii.Caricaturã materialã a reducerii la esenþã,personajul sfârºeºte ca o gurã rostitoare deode întru slãvirea propriei mãreþii.

O întâlnire cu cititorii trimite ºi ea laproza optzecistã a periferiei, a navetiºtilor,reproducând iniþial o întâlnire a poetuluiDan Coman cu o clasã de copii dintr-oºcoalã de þarã, transformatã într-o ludic-grotescã preluare a versurilor din Ghinga capretext de montaj literar. Recitãrile copii-lor, aranjarea pe melodii tonice a poemelortari, neo-expresioniste, pe care ni le amin-tim din volumul autorului, culmineazã în-tr-un delir negru-hilar cu tortura socializã-rii cu forþa a copilei autiste ºi – când intrigapãrea complet încordatã – cu violul poe-tului, pus la cale de directoarea Mãrioara,imprevizibilã degustãtoare de scenarii sado-masochiste. Viteza cu care realul verosimilse deterioreazã într-o ultrarealitate violentãaminteºte de Dürrenmatt, dar absurdulsituaþiilor vine mai degrabã din nuvelele luiCaragiale. Celelalte douã piese, D GreatComan ºi studio 45 sunt cele mai impor-tante din economia volumului ºi alcãtu-iesc o unitate evidentã: prima retranscrie

pactul faustic într-o tranzacþie lubricã, sem-natã în numele poeziei, deoarece D GreatComan devine aici el însuºi, adicã „cel maiimportant poet al României“, consimþindsã-ºi ofere irezistibilele servicii sexuale soþieidecrepite a maestrului deja distrus de alcoo-lism, în schimbul manuscriselor acestuia,pe care ºi le însuºeºte. Tranzacþia are ºi efec-te secundare, poetul ajungând cu atât maiperformant erotic ºi social, cu cât devinemai disfuncþional interior ºi cu cât ascundesecrete mai sinistre. Cealaltã poveste înce-pe cu relatarea obþinerii unei burse la Aka-demie Schloss Solitude ºi sfârºeºte, prin-tr-o loviturã de teatru similarã celor dinpãrþile anterioare, într-o perfectã dedubla-re a poetului Dan Coman într-o entitateprizonierã în propriul sãu castel (interior)ºi o entitate creatoare pur exterioarã, careînregistreazã un „succes total“ drept „celmai mare poet al Germaniei de azi“.

Marea piedicã pe care lectura acestuivolum trebuie sã o depãºeascã este tentaþiade a citi Irezistibil biografist: coincidenþaperfectã a numelui autorului ºi personaju-lui, invocarea altor scriitori cunoscuþi, de laMircea Cãrtãrescu la Teodor Dunã, exploa-tarea unei materii biografice explicite (v.referirile la volumele anterioare sau la ele-mente biografice deja dezvãluite în inter-viuri), toate acestea fac aproape imposibilãdesprinderea totalã de ispita voyeuristã adezvãluirii unor secrete de alcov ºi a unorintimitãþi de scriitor. Nu cred însã cã moti-vul pentru care autorul a întreþinut con-ºtient aceastã confuzie este în întregimeludic. La nivelul cel mai profund, aglutina-rea aceasta atât de coezivã a vieþii cu ficþiu-nea trebuie sã mãrturiseascã legea pe careDan Coman a mai exprimat-o ºi în altecuvinte: cã poezie (sau, aici, ficþiune) fãrãviaþã nu existã ºi nici invers.

Chiar fãrã sã pun în discuþie compli-caþiile etice pe care le presupune transfor-marea biografiei altora în propriile tale per-sonaje (în formula aproape veristã pe careo încearcã Dan Coman aici!), nu am pututciti volumul fãrã sã formulez douã ne-mulþumiri cu atât mai acute, cu cât gãseamcartea mai irezistibilã. Prima se leagã de tre-cerea de la exigenþele poeticului la exi-genþele prozei: o anumitã neglijenþã faþã defrazã ºi de discursul în sine ecraneazã pealocuri lectura, în modul cel mai nefericit.A doua reprezintã efectul inevitabiluluiexerciþiu de proiecþie la care invitã orice lec-turã de roman: aº fi vãzut cartea scrisã alt-fel, cu mai puþinã grabã. Irezistibil conþinenucleele perfecte, diamantine, care suntsemnul marilor romane. Numai cã DanComan le aruncã aici prea repede în joc,publicând ca roman terminat ceea ce ar fiputut fi – cu un efort suplimentar de stra-tegie compoziþionalã ºi, poate, cu mai mul-tã reflecþie formalã – doar una dintre cior-nele unui roman extraordinar. Forþa sapoeticã, energia sa vizionarã în sens imagi-nativ sunt însã remarcabile ºi suficientepentru a construi în Irezistibil o lecturã cap-tivantã.

�

26 • APOSTROF

Mihaela Ursa

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 27

JOSÉ MARÍA

MERINOmembru al Academiei Regale Spaniole Madrid

ESTE CERT cã naraþiunea în limba spaniolãa marcat, de la Cervantes ºi pânã la rea-

lismul magic hispanoamerican, momente degenezã literarã. Poate cã ºi ceea ce se întâm-plã acum în spaþiul cultural hispanic sã sem-naleze o nouã perspectivã literarã, într-o lu-me care ºi ea se deschide ºovãielnicã spreviitor. Mã refer la microliteraturã în ansam-blul ei.

În literatura hispanicã actualã, pare-se cãmicroficþiunile împlinesc, în fericitã con-juncþie ºi în diferite grade, unele dintre pro-punerile lui Italo Calvino pentru literaturasecolului al XXI-lea, prevãzute în seria deconferinþe pe care autorul italian urma sã lesusþinã în 1985-1986 la UniversitateaHarvard. Iatã ce afirmã Calvino în capitolulintitulat „Rapiditatea“: „Visez imense cos-mogenii, saga ºi epopei exprimate în di-mensiunile unei epigrame. În timpuri dinzi în zi mai ticsite, literatura ar trebui sãnãzuiascã la o maximã concentrare poeticãºi de gândire. Borges ºi Bioy Casares aupublicat antologia intitulatã Povestiri scurteºi extraordinare. Eu aº dori sã pregãtesc ocolecþie în care fiecare povestire sã încapãîntr-o singurã frazã sau într-o singurãlinie…“ (Italo Calvino, Seis propuestas parael próximo milenio, ediþia a 6-a, Madrid:Siruela, 2005, „Rapidez“, p. 62-63). ªi îlmenþioneazã ca model pe scriitorul AugustoMonterroso, cu al sãu (enorm) dinozaurîntr-o „povestire“ de ºapte cuvinte…

Treizeci de ani mai târziu, conºtiinþa desine a microficþiunii, în paralel cu un sur-prinzãtor numãr de publicaþii, rãspânditeatât pe marile suprafeþe de vânzare, cât ºi înlibrãriile specializate, se aflã în lumeahispanicã în nedezminþitã creºtere. Edituriprestigioase publicã numeroase volume deautor, antologii ºi cãrþi de teorie literarãlegate de minificþiune, alãturi de clasicii uni-versali din toate domeniile literaturii. Astfel,în lista de publicaþii pentru toamnã-iarnã2010 a uneia dintre aceste edituri (Páginade espuma), se anunþã, alãturi de volume deprozã scurtã, apariþia integralã a mult aºtep-tatului Jurnal de scriitor al lui Dostoievski.De asemenea, au loc congrese universitareinternaþionale, reviste culturale importantedin Argentina, Mexic, Venezuela, alãturi deÍnsula sau Quimera din Spania, oferã spaþiigeneroase genului minificþional, se orga-nizeazã concursuri radiofonice, în blogurietc., etc.

În aceastã imprevizibilã maree alb ºi ne-gru de mii, de sute de mii de pagini, JoséMaría Merino, important romancier ºi mi-nunat creador de cuentos, acele povestiricanonice care, dupã pãrerea sa, se pot par-curge, cu o lecturã atentã ºi neîntreruptã,într-o orã, o orã ºi jumãtate, a devenit as-tãzi un punct de reper de neocolit ºi pentrupovestirile foarte scurte care coformeazãmicroficþiunea.

În 1990, Antonio Fernández Ferrer apublicat o antologie de microficþiuni, inti-tulatã La mano de la hormiga: Los cuentosmás breves del mundo y de las literaturas his-pánicas (Lãbuþa furnicii: Povestirile cele maiscurte din lume ºi din literaturile hispanice),azi devenitã celebrã. Titlul cãrþii, poate cãde neînþeles cititorilor din afara spaþiuluiculturii spaniole, rãspunde, peste ani, în-demnului lansat de poetul modernist JuanRamón Jiménez de a scrie „Povestiri lungi!Atât de lungi! De o paginã!“, cât „lãbuþaunei furnici!“.

La cererea lui Fernández Ferrer, JoséMaría Merino colaboreazã în antologiamenþionatã cu trei texte foarte scurte, spe-cial concepute pentru acest prilej. Scrierealor va însemna pentru autorul spaniol unpunct de pornire în noua sa aventurã nara-tivã. De atunci, din 1990, José María Meri-

no devine ºi un maestru al povestirilor foar-te scurte, de cel mult o paginã, o paginã ºijumãtate, rãspunzând astfel ºi el, aspiraþieiincluse în titlul antologiei.

Acesta este sensul convorbirii avute cuJosé María, în apartamentul sãu dinMadrid, în faþa unor cafele pregãtite de el,într-un spaþiu bogat în tablouri ºi debordantde cãrþi, în care îºi gãseºte loc ºi pisoiaºulsoþiei sale. Îl cunosc de mult pe José Maríaºi dintotdeauna l-am considerat un hidalgoal literelor hispanice.

�

IOANA ZLOTESCU

• José María Merino

Ioana Zlotescu: În 2007 aþi publicat o an-tologie de povestiri foarte scurte – micropovestiri– intitulatã La glorieta de los fugitivos (Pia-þeta fugarilor). Fugitive sau fugare, de ce, pen-tru cã fug de textele canonice? Care este ra-portul lor faþã de aceste texte?

José María Merino: Ha, ha, poate ºi asta,dacã vreþi. Dar eu mã refer la faptul cã eledispar de îndatã ce apar, trec imediat, suntvertiginoase, pleacã în fuga mare. Acum lu-crez la un roman, romanul este o structurã,pãºeºti pe un teren de cursã lungã. Dar po-vestirile, ºi cu atât mai mult cele foartescurte, sunt „iluminãri“, ficþiuni subite careîn clipa în care nu le mai vãd, în clipa în careele dispar, nu mai pot scrie ºi trebuie sã mãopresc. Un roman, poþi sã-l explorezi pentrua-l îmbunãtãþi, pentru a-l completa, îl des-coperi ºi tu, ºi cititorul, pas cu pas, darpovestirea scurtã se aprinde, ia foc, iar cânde în flãcãri, autorul trebuie sã ia rapid notepentru ca imediat sã înceapã lucrul. E ceeace am vrut sã exprim cu ocazia celui de alIV-lea Congres Internaþional de Minificþiunede la Neuchâtel din 2006. Mi s-a pãrut absurd sã prezint o comunicare de douã-sprezece pagini legatã de povestiri care nudepãºeau o paginã, ºi atunci am scris mi-nieseuri în formã de minipovestiri rapide,gândind cã ºi teoria trebuie sã-ºi gãseascão manierã de „miniexprimare“, mai ales pecalea sugestiei. Le gãsiþi în „Piaþeta mi-niatura (douãzeci ºi cinci de paºi)“, în parteaa doua a antologiei Piaþeta fugarilor, la carev-aþi referit. Mã încântã faptul de a puteaexprima atât de mult într-un spaþiu atât demic. Dar nu concizia în sine este o valoare,ci intensitatea, expresivitatea literarã, putereade evocare, de sugestie închisã într-un textminim, comparabil în acest sens cu para-bola. Astfel se depãºesc frontierele rigide,schematice, convenþionale de manual literar.Tendinþa narativã de astãzi cãtre un spaþiuminimalist este legatã, fãrã îndoialã, ºi delibertatea literarã câºtigatã în ultimul secol,prin cultivarea fragmentului, atât de bogatîn sugestii, eliberat de povara didacticã aexplicaþiilor. O micropovestire marcheazã omiºcare, o deplasare într-un spaþiu extremde redus. De asemenea, de cele mai multeori, finalul povestirii nu rãspunde posibileilogici de desfãºurare a începutului ei, cea ceconduce la un final-surprizã, pierdut de-alungul istoriei literare, un final care, sã zi-cem, butoneazã povestirea tocmai prin sur-priza stârnitã în cititor. Cred cã aceastãrecuperare a surprizei este un aport esenþialal microficþiunii.

I. Z.: Nu credeþi cã elementul surprizã pro-duce o „înstrãinare“ care apropie multe micro-povestiri de genul fantastic? ªi vã întreb tocmaipentru cã sunteþi un scriitor care marcheazãacest gen în Spania.

J. M. M.: Aveþi dreptate. În plus, e cert cãîn istorisirile mele se aflã aproape întotdea-una o neliniºte. Coincid cu punctul de ve-dere a lui Julio Cortázar: privesc lumea cuo enormã senzaþie de straniu. Totul mi separe nespus de ciudat. De fapt, asta mã in-spirã, bizarul pe care îl bãnuieºti ºi uneori îlºi surprinzi în întâmplãri sau personaje carese repetã identic, dar în alte spaþii ºi alte cir-cumstanþe, lumea e într-adevãr plinã de ciu-dãþenii. Totul e posibil. Vã relatez în acestsens o micropovestire pe care de-abia amterminat-o: „adaug saharina unei ceºti decafea, învârtesc linguriþa ºi în câteva secun-

de se formeazã în acest panoptic întunecato spiralã care mã duce fulgerãtor cu gân-dul la o galaxie, de ce nu, poate cã e chiar ogalaxie ºi poate cã bând cafeaua, beau ununivers cu întrega lui galaxie, te pome-neºti cã tot universul nostru e o galaxie pe punctul de a fi absorbitã între fãlcile unuialt ºi gigantesc bãutor de cafea“.

I. Z.: Care credeþi cã ar fi canonul micro-povestirilor?

J. M. M.: Mã încântã faptul cã n-au nicimãcar o denumire precisã – micro sau mi-nipovestiri, micro sau minificþiuni etc.Uneori, pornind de la lumea infinitezimalãa nanometrului, eu le denumesc ºi nano-cuentos (nanopovestiri). Oricum, ele fac par-te din familia amplã a povestirilor – cuentos–, ºi mã gândesc, de exemplu, la Cehov, laKafka, la Bioy Casares ºi Borges –, ºi nu dincea a aforismului, cu atât mai puþin din ceaa romanului. Dacã formula povestirii cano-nice este extindere versus intensitate, se poa-te spune cã minipovestirea condenseazãaceastã formulã la maximum. Minificþiunean-are reguli fixe, dar în schimb nu se poatelipsi de anumite elemente capabile sã susciteo atmosferã. Micropovestirea este construitãdin absenþe, este fãcutã mai mult din ceeace nu se vede decât din ceea ce se vede. Du-pã cum ºtim, obârºia naraþiunilor de oricetip se pierde în timpuri ºi doar privirea con-temporanã desluºeºte în ficþiunile scurte ºifoarte scurte condiþia unei noi modalitãþiliterare. Semnalez dependenþa, pentru înþe-legerea unui microtext, de un cititor com-plice, cu o formaþie ºi o memorie literarecare sã-i permitã sã descifreze diversele aluziiºi referinþe intertextuale, alegorice sau cutâlc de parabolã, prezente în text ºi de multeori în legãturã direct corespondentã cu titlul.Mã gândesc la reluãri din vechile poveºtiorientale, din mitologie, din Biblie, din fol-clor, din mituri. Andrómeda ar putea fi unexemplu de asemenea întrepãtrundere tex-tualã, ajungând chiar pânã la o modificarea mitului. Fãrã titlu, sau cu alt titlu, textular fi rãmas doar pe terenul straniului. Pro-babil cã nimeni nu s-ar fi gândit la Perseu.

Microficþiunea este un gen rafinat.Aceasta nu înseamnã însã cã minipovestirilenu pot sã porneascã de la un detaliu sau dela o simplã întâmplare din cotidian ºi s-odesfãºoare de manierã neaºteptatã.

I. Z.: Cum ar fi ºi cazul unor articole semnatede Juan José Millás în presã ºi intitulate de elartcuento.

J. M. M.: Da, fãrã îndoialã. Dar, repet, ori-care ar fi punctul de pornire, naraþiuneafoarte scurtã trebuie sã respecte, obligatoriu,legea miºcãrii narative. ªi încã ceva: autorultrebuie sã simtã cã ceea ce povesteºte nupoate fi povestit decât aºa, pe scurt, fãrã de-talii. Cel puþin mie, aºa mi se întâmplã.Poate cã un exemplu, ales între sute, arputea fi nanopovestirea Temores infundados,în care visul etern al zborului se reduce labanalitatea mersului la birou

I. Z.: Care este legãtura dintre tradiþie ºi ino-vaþie în micropovestiri?

J. M. M.: Ca întotdeauna, interdependenþa.În copilãrie am citit antologia Cuentos viejosde la vieja España ºi Calila y Dimna, iar înJardín de flores curiosas de Antonio de Tor-quemada (inclusã în epocã în indicele de

cãrþi interzise de Inchiziþie) am descoperitfantasticul, mai puþin cultivat în Spania, toc-mai datoritã Inchiziþiei: fantasticul intrã încompetiþie cu supranaturalul. Pe urmã amintrat în literatura hispanicã ºi am descoperitcum opera unor mari creatori moderni, dela Rubén Darío, Juan Ramón Jiménez sauRamón Gómez de la Serna ºi pânã la Bor-ges ºi Bioy Casares sau Cortázar, este presã-ratã de povestiri foarte scurte, e drept ne-teoretizate atunci ca atare. Accentul pus pe„inovaþia“ de astãzi nu este o trãdarea a tra-diþiei, ci dimpotrivã, aºa dupã cum am vãzutîn unele micropovestiri, este vorba de o re-creaþie, de o re-citire, de o subteranã ºi en-ciclopedicã intertextualitate.

I. Z.: Ramón Gómez de la Serna a fost, cred,primul autor hispanic conºtient de specificita-tea unor texte narative concentrate într-unspaþiu restrâns, astfel le-a denumit, printre al-tele, Fantasmagorías, Disparates, Capri-chos. Dv. aþi obþinut în 2003 premiul care îipoartã numele. Scriitura lui Ramón v-a influ-enþat în vreun fel ?

J. M. M.: Chiar într-o greguería de douãrânduri, Ramón povesteºte ceva, de obiceicu un adânc sens poetic, depãºind astfel hai-kuul. Este un scriitor formidabil. Libertatealui ºi talentul lui sunt imense, ating, în efer-vescenþa lor, dezordinea. ªi, fãrã sã mã com-par, eu îmi pãstrez tot timpul o logicã, chiarºi în abordarea fantasticului, chiar ºi întranscrierea strãfulgerãrilor, nu sunt „capri-cios“, nu mã las pradã spontaneitãþii, suntfidel unor legi proprii pe care caut sã le res-pect. La un moment dat, când îmi dau sea-ma cã într-o povestire existã un surplus, în-cep prin a-i reduce rândurile deja scrise,detaºându-mã de orice balast. Concentrezi,concentrezi, concentrezi pânã ajungi la unpunct în care simþi cã textul a devenit expre-siv, semnificativ. Nu am în privinþa aceastanicio teorie, este vorba doar de o practicã.Dar, cu siguranþã, aºa cum se întâmplã cutoþi scriitorii, ºi textele mele ascund probabilintuiþii care aparþin cu siguranþã neliniºtilorºi obsesiilor mele interioare.

I. Z.: Care este logica unei nanopovestiri?

J. M. M.: Nu pot s-o definesc. Logica segãseºte în felul de a aborda textul. Cândscriu o nanopovestire ºtiu cã nu pot s-o re-latez decât aºa. Astfel, în Telurica implic îngãtitul calamarului vastul spaþiu natural,precum ºi jocul cu timpul, derizoriul celordouã ore pline de miºcare (ºi de consecinþe)faþã de indiferentul ritm lent al universului:povestea acestei cocþiuni este ºi povesteanoastrã. Este evident cã mesajul, sau tâlcul,sau alegoria gândite de autor nu ajung în-totdeauna gând la gând cu cititorul. Deexemplu, în La tostadora, îndãrãtul aspectu-lui bizar al unei situaþii care þine de fantastic,ºi care ar putea sã rãmânã în imaginaþia ci-titorului doar ca o imagine-tip a unei poves-tiri ºtiinþifico-fantastice, se ascunde idea des-pre cât de relativ este totul. Antropocentriºtiºi regi ai creaþiei, poate cã în altã galaxie, ne-am înfãþiºa ca niºte insecte care provoacãscârbã, ce oroare, e nevoie de un spray! Nue vorba de o metamorfozã kafkianã, ci de oschimbare de opticã.

I. Z.: De ce aþi decretat moartea muºtei dinnanopovestirea Musca?

28 • APOSTROF

�

J. M. M.: E ceea ce facem tot timpul. Amvrut ca prin elucubraþiile personajului înjurul omorârii sau nu a muºtei, prin contra-zicerile lui stupide, sã exprim, într-un fel dejoc ironic, relaþia noastrã cu lumea înconju-rãtoare, tot atât de contradictorie ºi de re-lativã ca ºi propria noastrã viaþã efemerã,într-atât, încât vine un moment în care nicimãcar trecutul nu ne mai aparþine (ca în Zi-lele furate). Nici chiar identitatea. Nici chiarimaginea în oglindã. Ne vedem pe de-a-n-doaselea ºi, dacã ne-am întâlni cu dublulnostru undeva aiurea, nici nu l-am recu-noaºte. Sãtui de individul necunoscut carezace în noi, vrem sã ne dezbarãm ºi de ima-ginea lui, precum tipul din Divorþ.

I. Z.: Bonsaiul din Ecosistema implicã o remi-tere la arta minificþiunilor?

J. M. M.: Ne aflãm într-un fel de Eden, unfel de rezumat al Creaþiei, în care apar in-secte, pãsãri ºi, pânã la urmã, perecheaumanã, toate în jurul bonsaiului, metaforãa microtextului. Bonsaiul – copac – nu esteun monstru genetic, ci o creaþie elaboratã,trebuie cultivat cu mare grijã ºi, dupã cumse ºtie, pentru a ajunge la statura lui minus-culã se folosesc tehnici minuþioase, carepornesc de la alegerea nutrientelor, pânã la„tuns“ ºi la transplant. Da, microficþiuneade calitate are ceva de bonsai. Fiind un spe-cimen recent al „marii grãdini literare“, lu-mea miniaturizatã a ficþiunilor trebuie cul-tivatã în aºa fel încât sã nu stânjeneascãlectura cititorului avizat, capabil de a o rea-duce la proporþiile normale. Dupã cumafirm în „Piaþeta miniatura“, minipovesteasecretã un misterios fluid hipnotic care îlface pe cititor sã pãºeascã într-o lume demult cunoscutã ca ºi cum ar pãºi pentru pri-ma oarã. Savoarea de primã lecturã se fil-treazã din adâncuri.

Lumea diminuatã, în strânsã legãturã culumea fantasticã, m-a interesat dintotdeauna.Aº putea face, de asemenea, o demonstraþie

între micropovestire ºi o casã de pãpuºi înal cãrei spaþiu nu mai poþi adauga nimic ºi alcãrei interior este construit din resturi culesedin lumea realã. Dacã vã amintiþi, în romanulmeu Moºtenitorul, publicat în 2003, casa depãpuºi a bunicii se transformã într-un spaþiumagic, autonom pentru desfãºurarea imagi-naþiei. Firimituri dispreþuite, bune de arun-cat, devin obiecte primordiale. Eu însumi,având abilitãþi manuale, am organizat ºi „mo-bilat“ casa de pãpuºi a fiicelor mele. Aceastãexperienþã personalã m-a trimis direct în uni-versul minipovestirilor. ªi aici, în spaþiulficþiunii, autorul recicleazã detalii care în alttext ar putea fi considerate reiterative, topicesau pur ºi simplu, banale.

I. Z.: Totuºi, microficþiunea, descifrarea meta-literarã n-a produs scântei în alte spaþii decâtcel hispanic. Uneori produce chiar priviri pesteumãr. Care ar putea fi cauza?

J. M. M.: Microficþiunea nu este nici peplacul lui Javier Marías. Cred cã de multeori argumentele oarecum dispreþuitoare,mânuite ºi de el, faþã de micropovestiripornesc chiar de la succesul ºi rãspândirealor. Mulþi „autori“ se lanseazã sã scrie textescurte fãrã noimã pe internet ºi pe bloguri,crezând cã pot fi scrise de oricine ºi oricând,ºi confundã concizia ºi tensiunea cu glumeaºa-zis umoristice. Moda, abundenþa nesã-buitã de concursuri pe internet sau îndiverse aºezãminte culturale, fãrã criterii,fãrã jurii pregãtite, umplu lumea de isto-rioare ieftine, de prisos, banalizând astfel,fãrã drept de apel, micropovestirile. De ase-menea, mi se pare o prostie sã le ceri co-piilor de ºcoalã sã scrie micropovestiri, înloc sã le dai sã analizeze un text literar decalitate ºi sã-i înveþi sã facã o sintezã. Înconcluzie: nu poþi sã te ghiftuieºti cu micro-povestiri, aºa dupã cum nu poþi sã citeºti osutã de sonete unul dupã celãlalt. Lecturamicroficþiunilor trebuie drãmuitã, este omodalitate literarã delicatã, rafinatã, nu poþis-o converteºti într-un burger king.

Din fericire existã minunaþi editori carepun lucrurile la punct. Selectarea textelor,prezentarea ireproºabilã, efortul, prestigiulcâºtigat (de multe ori, singurul câºtig!) con-tribuie din plin la vitalitatea literaturii decalitate, fie ea „micro“ sau nu, în versuri sauîn prozã. ªi existã ºi librari minunaþi. Înceea ce priveºte strict povestirile, mai alescele canonice, dar ºi cele micro, existã înMadrid, în tipicul cartier Malasaña, o librã-rie dedicatã numai lor ºi care rezistã eroicoricãrui bestseller.

I. Z.: Ce pãrere aveþi despre ideea cã micro-povestirea înseamnã un punct de pornire înscriiturã?

J. M. M.: Este cât se poate de absurdã ºiajutã în mare mãsurã la denigrarea genului, înideea cã oricine poate sã scrie o microficþiuneca sã-ºi facã mâna! Este exact dimpotrivã:modalitatea literarã scurtã ºi foarte scurtã esteun gen de sosire, nu e un gen de pornire, eun gen, sã zic, de ajungere, cu toatã melan-colia ascunsã în acest cuvânt. Eu însumi amînceput sã scriu micropovestiri, dupã multeromane, la vârsta de cincizeci de ani. Acumsunt în curs de a redacta un roman, dar fãrãsã renunþ în niciun fel la nanopovestirile mele.

I. Z.: Care credeþi cã sunt punctele cele mainegative legate de recepþia microficþiunilor?

J. M. M.: Prejudecãþile, insist, pre-jude-cãþile. Desconsiderarea, chiar simpla lipsãde curiozitate faþã de o nouã formã de ex-presie, din orice domeniu, mi se pare absur-dã. Nu, nu poþi sã te opui sistematic noului.

În spaniolã se spune, precum ºtiþi, „daletiempo al tiempo“ – dã timp timpului –,poate fi o concluzie în ceea ce priveºteaceastã modalitate de scriiturã literarã, aflatãîncã totuºi la un început de drum.

�

noiembrie 2010Interviu ºi traducere de

IOANA ZLOTESCU

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 29

Andromeda

SE TREZEªTE nãpãditã de o senzaþie deobosealã, ca dupã un somn exagerat de

profund ºi aprinde lampa de pe noptierã.Întors cu spatele spre ea, soþul ei rãmânenemiºcat, probabil cã doarme. κi târâieleneº privirea pe plafon, apoi pe peretele dinfaþã ºi ajunge la oglinda împroºcatã cu petede bãtrâneþe, un obiect mare care a ajunspânã la ea datoritã inerþiei familiale. Încolþul superior drept, dã de o patã nouã,mare. κi îndreaptã capul ca s-o vadã maibine. Descoperã cã nu e o patã, ci un reflex,ºi o nouã miºcare a capului o ajutã sã iden-tifice ceea ce acum pare a fi un fragment devolutã gãlbicioasã, poate metalicã. Maidegrabã surprinsã decât speriatã, îºi în-dreaptã privirea spre punctul reflectat ºiobservã cã acolo peretele este, ca de obi-cei, neted ºi gol. Dintr-odatã, surpriza setransformã în neliniºte. Se ridicã, se apro-pie de oglindã. În oglindã se reflectã un pe-rete acoperit de un mare basorelief în-fãþiºând niste forme pestriþe ºi confuzedeasupra unui pat cu aºternuturi negre încare continuã sã doarmã bãrbatul ei. κiapropie ºi mai mult faþa de oglindã ºi, în locsã se întâlneascã cu propiile sale trãsãturi, îiapare o faþã strãinã, cu ochii plini de spai-

mã. De ce te-ai trezit atât de devreme? oîntreabã soþul ei cu o voce ciudat de ºuierã-toare, în timp ce ea vede în oglindã aceaneobiºnuit de mare figurã solzoasã ridicân-du-se din pat, un enorm cap de reptilã.

Terapia

–OMICÃ GRÃDINÃ de zarzavaturi, încare sã lucraþi pãmântul, sã-l hrã-

niþi, sã însãmântaþi, sã stropiþi, sã culegeþiroadele, ar fi niºte exerciþii binefãcãtoarepentru dumneavoastrã – îl sfãtuieºte doc-torul în timp ce-i înmâneazã tratamentulîmpotriva stresului.

În primul an s-a desfãtat cu niºte roºiidelicioase. În al doilea an, în timpul lu-crului la bursã, îºi amintea de grãdinãritulde duminica, de sãditul cãpºunilor, de do-vleceii în floare, de varza roºie, depindede anotimp. Dar într-o duminicã de aprilie,dupã o clipã de nemiºcare, se aºezã întrebrazde. Luni prinsese deja rãdãcini. Acumbraþul stâng rodeºte ardei, iar cel dreptvinete. Nu are nevoie de prea multã apã.

În româneºte de IOANA ZLOTESCU

Ecosistem

DE ZIUA mea, nepoatã-mea mi-a fãcutcadou un bonsai, plus un manual de

instrucþiuni pentru îngrijirea lui. Am pla-sat bonsaiul pe terasã, alãturi de celelalteghivece, ºi-am reuºit sã-l fac sã înfloreas-cã. Toamna, din pãmânt apãruserã niºteminuscule insecte albe, însã bonsaiul nupãrea sã sufere din cauza lor. Primãvara,într-o dimineaþã, pe când mã pregãteam sã-l ud, am observat ceva care se miºcaprintre frunzuliþe. Cu multã rãbdare ºi cuo lupã, am descoperit în cele din urmã cãera vorba de o pasãre mititicã. În scurttimp bonsaiul s-a umplut de pãsãri, care sehrãneau cu insecte. La sfârºitul verii, ascun-sã printre rãdãcinile bonsaiului, am desco-perit o micã femeie goalã. Urmãrind-o peascuns, am constatat cã mânca ouãle dincuiburi. Acum trãiesc cu ea ºi am gãsitmodalitatea de a vâna pãsãrile. Din câte separe, nimeni din casã nu ºtie unde sunt.Nepoatã-mea, foarte întristatã de absenþamea, îngrijeºte plantele în amintirea celuidispãrut. Astãzi, departe, în alt ghiveci, amavut impresia cã zãresc silueta unui mamut.

�

�

30 • APOSTROF

Musca

ÎN BAIE, musca zburãtãceºte plinã de ener-gie. Mã uit la ea cu scârbã. Ce cautã bâz-

dâgania asta într-un hotel de lux, ºi mai alesîn luna lui februarie. O plesnesc cu un pro-sop ºi cade fãrã viaþã pe marmura lavabou-lui. E o muscã ciudatã, de culoare deschisã,nu foarte mare. Îmi trece prin minte cã ofi ultimul exemplar dintr-o specie care ast-fel dispare. Cã adãpostul ei de iarnã eraaceastã camerã de baie. Cã în grãdina pecare o vãd de la fereastrã existã poate ºi oplantã ciudatã, pe care doar musca asta opoleniza. ªi cã de polenizarea ºi înmulþireaacestei plante va depinde, peste câteva mile-nii, cantitatea suficientã de oxigen pentruca specia noastrã sã dãinuie. Ce-am fãcut?Omorând musca asta, v-am condamnat pevoi, cei ce veþi veni, urmaºii oamenilor. Daruite cã musca îºi miºcã picioruºele, care tre-murã uºor. Uite cã n-am omorât-o! Le agi-tã tot mai tare, reuºeºte sã se îndrepte, ºi lefreacã, îºi netezeºte aripile, pregãtindu-se sãzboare din nou, acum zburãtãceºte iar prinbaie. Trãiþi, respiraþi, oameni ai viitorului!Numai cã zborul ei împiedicat îmi produ-ce aceeaºi silã ca la început. Buimãceala mãpãrãseºte. Ce cautã aici gângania asta scâr-boasã? Iau prosopul, o urmãresc, o lovesc,o omor. O lichidez.

Piciorul

HOLTEIUL A devenit flãcãu tomnatic ºi s-a obiºnuit de mult sã doarmã singur.

Într-o noapte se trezeºte cu senzaþia unuicontact insolit: pe un picior simte atinge-rea caldã ºi catifelatã a unui picior strãin.κi lasã piciorul lipit de celãlalt ºi, cu grijã,întinde o mânã ca sã caute trupul ce trebuiecã e întins alãturi, dar nu-l gãseºte. Aprindelumina, desface aºternutul, nu e nimic. κispune cã a visat, însã trec câteva zile ºi iarse trezeºte simþind atingerea suavã ºi cãl-dura strãinã, ba chiar ºi forma unei tãlpicare se sprijinã de a sa. De data asta rãmâ-ne nemiºcat, acceptând atingerea ca pe o mângâiere, dupã care adoarme. De a-tunci, micul picior vine sã-l caute în fieca-re noapte. Ziua, colegii ºi prietenii îl gãsescmai vioi, mai jovial, schimbat. El aºteaptãvenirea nopþii pentru a gãsi pe întunericatingerea acelui picior care-l cautã pe al sãu,cu nerãbdarea îndrãgostitului care se ducela întâlnire.

Divorþ

ÎN DIMINEAÞA zilei în care împlineam cin-cizeci de ani, în timp ce mã bãrbieream,

faþã în faþã cu imaginea mea din oglindã,mi-a venit ideea sã rostesc la mulþi ani, iarimaginea mea mi-a rãspuns du-te-n mã-ta,idiotule, ºi mai lasã-mã în pace. Veþi înþele-ge lesne uluirea mea în timp ce reflexia meadin oglindã continua sã-mi arate, cu alteinjurii, o aversiune pare-se incubatã de-alungul tuturor anilor în care convieþui-serãm. Mi-am zis cã fusese doar un vis,numai cã din ziua aceea, ori de câte ori mãpriveam în oglindã, imaginea mea continuasã-ºi manifeste neplãcerea ºi respingerea.Întâmplarea asta absurdã, fantasticã, pe carenici mãcar n-o puteam povesti, m-a chinuit

ºi umilit într-atât, încât am decis sã acopãroglinda cu un prosop ºi sã mã lipsesc de ea,lucru deloc complicat pentru cineva care sepiaptãnã fãrã cãrare, se rade electric ºi lasãcravata cu nodul gata fãcut. Totuºi, uneorimai ridicam un colþ al prosopului ca sã vãddacã fenomenul nu încetase, dar imediat ceprivirile noastre se întâlneau, imaginea mearepeta insultele ºi vorbele urâte la adresamea. Au trecut zece ani de când am înce-tat sã-mi contemplu imaginea în oglindãºi sã evit orice suprafaþã care ar putea sã oreflecte. Astãzi, împlinind eu ºaizeci de ani,am vrut sã vãd dacã repulsia cea aberantãmai persista, dar dupã ce am dat jos aco-perãmântul oglinzii am constatat cã tot cereflecta era camera de baie. Se pare cã ima-ginea mea m-a pãrãsit pentru totdeauna,numai cã, în loc sã mã întristez, m-a cuprinso plãcutã senzaþie de uºurare.

Zilele furate

ÎN PREZIUA primei mele excursii cu ºcoala,n-am putut sã dorm de emoþie. Aveam sã

vizitez aerodromul, la ºase kilometri deoraº. Aveam sã cãlãtoresc cu un autobuznumit „sãgeata albastrã“, iar la þarã aveamsã mãnânc ºniþelul ºi oul tare pregãtite demama. Îmi amintesc limpede amãnunteleacelei excursii evocate de ceilalþi copii: eli-cele alea mari, uruitul motoarelor, pilotulcu caschetã ºi hainã de piele, rãcoritoareleºi gustarea. Totuºi, nici mãcar o singurãimagine din acea zi nu mi-a rãmas înmemorie, de parcã n-aº fi trãit-o alãturi deceilalþi. Câþiva ani mai târziu, adolescentde-acum, altã excursie cu ºcoala m-a adusla Santiago de Compostela. ªi aici aminti-rile altora aveau sã-mi slujeascã drept refe-rinþã pentru întâmplãrile din cãlãtorie, pri-mele þigãri, legãnarea cãdelniþei, cãci înmine nu rãmãsese nici urmã de amintiredin acele zile. Nevastã-mea îºi aminteavoiajul nostru de nuntã, alte cãlãtorii, dul-ceaþa mãrii din insule, verdele pinilor,rememora blânde înserãri de varã, plimbãriprin zãpadã, o pasãre ce mi se aºezase peumãr pe insula Taquile, dar toatã duioºia einu reuºea sã trezeascã în mine nici mãcar osingurã imagine a acelor amintiri. Dupãcum se pare, toate zilele plãcute, calme,înviorãtoare pe care le-am împãrtãºit cualþii sunt de o opacitate lipsitã de luminã ºiecou. Acum, copiii ºi nepoþii mei mã ducsã vãd Sfinxul ºi piramidele. Contemplunorii peste care zboarã avionul ºi cerulalbastru ºi soarele de deasupra. ªtiu cã ºizilele astea se vor pierde pentru mine, mãîntreb cine e cel care a trãit, cine trãieºte înlocul meu zilele fericite din viaþa mea.

Teluricã

EI VIN din mare, cu corpul lor alungit ºiochii lor mari, cu ciocul ºi cu extre-

mitãþile lor tentaculare, din adâncimiletãcute ºi dense precum visele originare. Aisã-i cureþi atent, le vei scoate maþele ºi pie-lea, ºira spinãrii transparentã ºi sãculeþul cucernealã. Într-o strachinã, lut din pãmântulbolovãnos ºi vãlurit din Pereruela, în ulei demãsline din plantaþiile Sudului, care dese-neazã pe un pãmânt la fel de vãlurit unpoem de înþelepciune ºi dragoste de naturã,vei înãbuºi ceapa tocatã, tijele verzi ce rãsar

din pãmântul negru din grãdina ta, vei cãliroºiile, ºesul întins din Níjar plin de sereacoperite cu plastic. Între timp, într-unpisãlog de lemn, plopii tremurãtori ºi auriide pe malul Eslei, vei pisa usturoiul, gân-dindu-te la Chinchón ºi la frumoasa asi-metrie a pieþei de acolo, dar cu siguranþã cãerau chinezeºti, din grindurile MareluiApus, corãbiile ruginite ce-au adus în Eu-ropa seminþele pe vechi rute care urmaucoastele, vei adãuga sare grunjoasã, sali-nele din Torrevieja, cocoloaºe albicioasecare subliniazã splendoarea verii printrestâncile de la Formantera, ºi punguþelenegre care pãstreazã cerneala foarte densã.Vei pune apoi calamarii tãiaþi, puþinã apã,o foaie de dafin, drumurile mãrginite dedafini ºi sãlcii de pe lângã râurile copilãriei,pentru ca apoi la foc mic, focul gazuluialgerian, sau plita electricã alimentatã deenergia lacurilor de acumulare care poatecã au inundat satele de munte, mâncarea sãse facã fãrã grabã, sosul sã capete consis-tenþã ºi savoare, pe puþin douã ore, un timpnesemnificativ pentru planetã, doar ouºoarã miºcare de rotaþie ºi translaþie pecalea impenetrabilã a astrelor.

Toasterul

EO DIMINEAÞÃ superbã de primãvarã ºi osã ne luãm micul dejun pe terasã. În

timp ce nevastã-mea face cafeaua, aducfructele, gemul, mierea, ceºtile. Pe masã,gata pusã în prizã, vãd o maºinã nouã deprãjit pâine, cu siguranþã o surprizã pe caremi-a fãcut-o ea, cãci cea veche nu maifuncþiona ca lumea ºi ardea mereu pâinea.Aceasta e lunguiaþã ºi rotunjitã, strãluci-toare, are o formã aerodinamicã, un designfoarte modern, total lipsit de unghiuri. Darmã întreb pe unde se bagã pâinea, cãci nuvãd nicio fantã în partea de sus. Zãresc înfine în partea opusã cablului de conexiuneun spaþiu orizontal, alungit, transparent.Îmi zic cã o fi o tavã, dar nu reuºesc s-oextrag, iar în timp ce mã chinui descopãrînãuntru ceva ce mã impresioneazã neplã-cut, niºte jivine vii, cu cap albicios ºi mem-bre ciudate ºi apucãtoare. Strig la nevas-tã-mea, care vine în fugã. Nu eu am puschestia asta aici, îmi rãspunde, privind jivi-nele cu aceeaºi silã ca mine. Deodatã, cablulcare conecteazã aºa-zisul toaster la curentulelectric iese din prizã ºi se retrage în arte-factul care se deplaseazã pe masã, sare înaer, rãmâne plutind câteva clipe, apoi ieseîn zbor ºi dispare pe cerul luminos. Inci-dentul ne-a neliniºtit peste poate: de spai-mã, nevesti-mii îi vibreazã antenele, iar eusimt cã mi s-au zburlit perii de pe abdomenºi tremur din toate lãbuþele.

Temeri nefondate

AZI DIMINEAÞÃ m-am trezit cu o fricãteribilã cã n-am sã pot zbura, iar sen-

zaþia asta neplãcutã m-a urmãrit în timp ceurcam scãrile spre terasã, cu pardesiul în-chis la toþi nasturii ºi servieta în mânã. Cutoate acestea, m-am aruncat în gol, amînceput sã zbor fãrã probleme ºi am ajunsla timp la birou.

În româneºte de CORNELIA RÃDULESCU

�

�

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Anul XXII, nr. 1 (248), 2011 • 31

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

ANA SALOMIA CORNEAIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2Un CD de Cornel Þãranu la Electrecord Ion Pop 2*** Marta Petreu 2

• PUNCTE DE REPER

Dinu Lipatti – compozitorul Cornel Þãranu 3G. Cãlinescu în 1939 Al. Sãndulescu 4

• POEME

Mariana Codruþ 5Liviu Georgescu 13

• EVENIMENT

Istoriografie, ªoah, biografie ºi scrierea istoriei evreilor din România Carol Iancu 6

• CRONICA LITERARÃ

Irina Ungureanu ºi Ligia Tudurachi în Biblioteca tânãrului scriitor Irina Petraº 10Bodysong ªtefan Borbély 11

• ESEU

Jurnalul intim la prezent Mircea Muthu 12• CU OCHIUL LIBER

Aºteptînd... Gelu Ionescu 14

Istoria intelectualã a marxismului Cristian Vasile 20Clovnerii nãiste Ovidiu Pecican 20Cãrþi formative Constantina

Raveca Buleu 21Nevoia de armonie Iulian Boldea 22Românul s-a nãscut cãpºunar.Sau Poet?! Doru Pop 23Un debut mult aºteptat ªtefan Bolea 24Galeria lui Sorin Grecu Vianu Mureºan 25Viaþa ºi opiniunile lui Dan Coman. Poet Mihaela Ursa 26

• DOSAR: MIHAIL SEBASTIAN

Verdictul, cu Iosef Hechter ºi Ghiþã Blidaru Ion Vartic 15

• MICROLECTURI

Un poem/roman despre naºtere Ion Bogdan Lefter19

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

José María Merino, membru al Academiei Regale Spaniole Madrid 27

(prezentare, interviu ºi traducere de IOANA ZLOTESCU)Micropovestiri José María

Merino 29(traducere de IOANA ZLOTESCU ºi CORNELIA RÃDULESCU)

Circulara Uniunii Scriitorilor din

România

Conform prevederilorStatutului, Uniunea Scriito-rilor din România nu esteresponsabilã pentru politicaeditorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul mate-rialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþicontravaloarea abonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, codpoºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe SociétéGénérale, Sucursala Cluj.

Preþul abonamentului, pentru persoanefizice ºi biblioteci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtalede expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii dinstrãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxelepoºtale de expediere par avion.

Datele necesare pentru viramentul acestuiabonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe SociétéGénérale, Sucursala Cluj, Bd. 21Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 De-

cembrie 1918, bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu,

Calea Victoriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Uni-

versitãþii, nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã,

nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“,

Bd. Republicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan

cel Mare, nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea

lui Traian, nr. 147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãl-

cescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cio-

ran“, str. Florimund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“,

str. Lucian Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTIONdin Cluj

• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).

• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping

Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare: