a p o s t r o frevista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-06.pdf2 • apostrof juriul alcÃtuit din...

2 • APOSTROF

JURIUL ALCÃTUIT din Gabriel Dimisianu (preºedinte), Mircea A.Diaconu, Daniel Cristea-Enache, Dan C. Mihãilescu ºi Cornel

Ungureanu (membri), întrunit în ºedinþa finalã din 5 iunie a.c.,a stabilit prin vot secret urmãtoarele premii:

• Prozã: HORIA URSU, Asediul Vienei, Ed. Cartea Româneascã

• Poezie: NICHITA DANILOV, Centura de castitate, Ed. Cartea Româneascã

• Criticã literarã/eseu/istorie literarã: PAUL CERNAT, Avangarda româneascã ºi complexul periferiei: pri-mul val, Ed. Cartea Româneascã

• Dramaturgie: VLAD ZOGRAFI, America ºi acustica, Ed. Humanitas

• Traduceri din literatura universalã: LUMINIÞA MUNTEANU – Orhan Pamuk, Cartea neagrã, Ed.Curtea Veche

• Premiul Fundaþiei „Andrei Bantaº“: RADU PAVEL GHEO – Ernest Hemingway, Bãtrânul ºi marea,Ed. Polirom

• Debut: TATIANA DRAGOMIR, Fotograme, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã,Cluj-Napoca ALEXANDRA TOMIÞÃ, O istorie „glorioasã“: Dosarul protocronis-mului românesc, Ed. ICR

• Premii speciale: MIRCEA CÃRTÃRESCU, Orbitor, trilogie, Ed. Humanitas ªERBAN FOARÞÃ, Cartea Psalmilor: Pre stihuri retocmitã acumde ªerban Foarþã, Ed. Brumar

• Literatura în limbile minoritãþilor: SZØCS GÉZA, Limpopo, Ed. Magvetø – roman în limba maghiarã

• Premiul naþional pentru literaturã: GEORGE BÃLÃIÞÃ.

�

Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2007

ÎN ªEDINÞA din 6 mai 2008, juriul Festivalului Internaþional„Lucian Blaga“, alcãtuit din Horia Bãdescu, preºedinte, Mircea

Tomuº, Iosif Cheie-Pantea, Mircea Flonta ºi Petru Poantã, mem-bri, a decis acordarea urmãtoarelor premii ale ediþiei a 18-a a fes-tivalului:

Marele premiu al festivalului – JEANNINE BAUDE (Franþa)Premiul pentru traducerea ºi promovarea operei blagiene –

MARIANO MARTÍN RODRÍGUEZ (Spania)Premiul pentru poezie – MIRCEA PETEAN (Cluj-Napoca)Premiul pentru exegezã blagianã/literaturã – DOINA CONSTANTI-

NESCU (Sibiu)Premiul pentru exegezã blagianã/filosofie – ALEXANDRU PETRESCU

(Timiºoara)�

Premiile Festivalului „Lucian Blaga“

• Premiul Opera omnia (oferit de dr. Matei Mikó) – ION VLAD• Cartea anului – criticã ºi istorie literarã (premiu oferit de dr.

Matei Mikó) – LAURA PAVEL, Dumitru Þepeneag ºi canonul lite-raturii alternative, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã

• Cartea anului – eseu (premiu oferit de dr. Matei Mikó) – IONSIMUÞ, Simptomele actualitãþii literare, Biblioteca Revistei Familia

• Cartea anului – publicisticã (premiu oferit de dr. Matei Mikó)– DORA PAVEL, Armele seducþiei: Dialoguri, Editura Casa Cãrþiide ªtiinþã

• Cartea anului – poezie – HORIA BÃDESCU, Pielea îngerului, Limes• Cartea anului – prozã – HORIA URSU, Asediul Vienei, Cartea

Româneascã• Cartea anului – traduceri – VIRGIL STANCIU, Margaret Atwood,

Ochi de pisicã, Editura Corint; Julian Barnes, Arthur&George,Editura Nemira

• Cartea anului – literatura minoritãþilor – SZILÁGYI JÚLIA, Lehet-e esszét tanítani? (Se poate învãþa sã scrii eseu?), Editura Komp-Press

• Cartea anului – teatru – ANCA MÃNIUÞIU, ediþia Samuel Beckett,Teatru, Fundaþia Culturalã „Camil Petrescu“, prin EdituraCheiron

Alte premii ale filialei Cluj pe 2007• Premiul primarului – PETRU POANTÃ, Clujul meu: Anii ºaptezeci,

Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã• Cartea anului – debut – DANA SALA, Abisurile oglinzii, Editura Limes • Cartea anului – debut – ADRIAN PETRESCU, Conspiraþiile impo-

sibile, Editura Cartea Româneascã• Premiul Henri Jacquier (oferit de Centrul Cultural Francez Cluj)

– LETIÞIA ILEA, Ioana Crãciunescu, Supa de ceapã/Soupe à l’oi-gnon, Editura Brumar

• Premiul „Mongolu“ (oferit de omul de afaceri Remus Pop) –OVIDIU PECICAN & ALEXANDRU PECICAN, Arta rugii, EdituraGrinta

• Premiul Negoiþã Irimie (oferit de omul de afaceri Remus Pop)– ANDREI ZANCA, Abis, Limes

• Premiul Cartimpex (oferit de SC Cartimpex SA) – KIRÁLY LÁSZLÓ,Míg gyönyörð késemet fenem (Pânã-mi ascut cuþitul minunat),Editura Kriterion

• Premiul Interart (oferit de omul de afaceri Remus Pop) – DORINALMÃªAN, Ideea de sport în sculpturã, Editura Grinta

• Premiul „Oraºul“ (oferit de Fundaþia Culturalã Carpatica, arhi-tect Ionel Vitoc) – MARCEL MUREªEANU, Totul e altfel, EdituraCasa Cãrþii de ªtiinþã.

�

Premiile USR, filiala Cluj, pe 2007

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Juriul filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor – Ion Vartic, preºedinte;Ioana Both, Sanda Cordoº, Mircea Popa, Horea Poenar, membri;

Sigmond István, Szøcs István, Karácsonyi Zsolt, pentru literaturamaghiarã – a acordat urmãtoarele premii:

Sponsori principali: Primãria ºi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca.

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 3

Mic ghid degeografie culturalã

ÎN 3 SEPTEMBRIE 1903, Caragiale, cel maimare scriitor român al momentului, a so-

sit pe neaºteptate la Cluj. Era vorba, în se-cret, de o vizitã de tatonare, ce venea sã de-sãvîrºeascã tentativele sale, începute încã din1891, de a se stabili în Ardeal, ca într-unrîvnit exil voluntar. Cu aceeaºi intenþie, elrevine la Cluj în 18 martie 1904. (Ca o sub-tilã coincidenþã, aceastã a doua vizitã a sacorespunde tocmai cu perioada în care pri-mãria oraºului ºi firma austriacã „Fellner &Helmer“ fac preparativele – aprins dezbã-tute de opinia publicã clujeanã – de înce-pere a construirii Teatrului Naþional.) Cecãuta Caragiale în Cluj ºi, la urma urmei, înaceastã margine de imperiu? Cît se poate delucid, programatic, el cãuta un loc care sãnu-i aminteascã de „familie“ (adicã de „þã-riºoarã“, în sensul teoretizat, mult mai tîr-ziu, de Milan Kundera, pus practic ºi el înaceeaºi situaþie). El cãuta un loc care sã nu-iaminteascã de Bucureºti, „micul Paris“, ºinici de Miticã, „micul parizian“. Caragialecãuta deci un loc cît mai „nefamilial“. Deaceea, el cerceteazã, pe rînd, Sibiul, Braºo-vul, Clujul, decizîndu-se, ofensiv ºi radical– în prelungirea unei opþiuni coerente –,pentru Berlin. Deloc întîmplãtor, el se aºazãla Berlin, respingînd, în mod categoric, Pa-risul ºi Roma. Aºa se închide proiectul sãude autoexil atît de coerent materializat. Cãci,între cele trei oraºe transilvane cercetate descriitor – Sibiu, Braºov, Cluj – ºi Berlin seconfigureazã un teritoriu compact: spaþiulcentral-european, altfel spus, Mitteleuropa.

Cu cîteva luni înainte de a se stabili laBerlin, Caragiale era cît pe-aci sã aleagãClujul ca reºedinþã de exil, dacã împrejurã-rile i-ar fi fost favorabile. De unde atracþialui tocmai pentru Cluj? La aceastã întreba-re plinã de mister gãsim, în mare mãsurã,rãspunsul, o jumãtate de veac mai tîrziu, înreflexiile despre acest oraº ale muzicologu-lui Mihai Rãdulescu. Puþinã lume mai ºtieastãzi cine a fost Mihai Rãdulescu: un inso-lit gînditor ºi eseist, ucis (sinucis, probabil),în floarea vîrstei, în puºcãria comunistã. Ela fãcut parte din grupul bucureºtean al inte-lectualilor strînºi în jurul lui Noica, dupãcum a fost prietenul lui I. Negoiþescu (unul

dintre puþinii mari scriitori nãscuþi în Cluj)ºi al cerchiºtilor ardeleni. E autorul celuimai strãlucit eseu românesc despre Mozart.Cum în anii ’50 ai secolului trecut era ur-mãrit de poliþia politicã, el a fugit din Bu-cureºti ºi, pentru a i se pierde urma, a duso existenþã subteranã în Cluj, ca om de sce-nã ºi violonist al Operei Române.

În epistolarul sãu, Mihai Rãdulescu nunumai cã a descris viaþa de spectacol ºi deculise a teatrelor clujene de la sfîrºitul dece-niului al cincilea al secolului trecut, ci, înprincipal, a gîndit intens asupra sensului pecare îl are oraºul acesta. Cãci încerca sã-lprindã într-o formulã, spre a-l înþelege maibine ºi a-i gãsi o cheie de descifrare cultu-ralã. În definiþia Clujului ca un concept degeografie culturalã, Mihai Rãdulescu pleacãde la constatarea urmãtoare: „Clujul e unoraº care nu e nici «provincie», nici capitalã,ºi aici rezidã drama ºi grandoarea lui, cîtãeste“. Clujul nu e „provincie“, deoarece pro-vincia, bovaricã ºi neîmplinitã cultural,„trãieºte planetar, gravitînd în jurul soareluicentral al capitalei“. Or, Clujul „nu e bova-rizat ºi planetar, ci egocentric ºi suficient îngraniþele lui de metropolã la scarã redusã“,fiindcã „totul hãrãzeºte Clujului acest des-tin de «capitalã în miniaturã»“. Trei argu-mente formeazã schela de pe care MihaiRãdulescu construieºte conceptul culturalde Cluj. Primul argument este de ordin geo-grafic: Clujul reprezintã un „centru al cita-delei omogene a Ardealului, departe de Bu-cureºti, departe de Budapesta, izolat întremunþi cu micul lui stat transilvan“. Al doileaargument este de ordin etnic, cãci, în oraºulacesta, existã un „amestec de populaþii“, iarîn mod ipotetic „oamenii ar trebui sã tragã

în egalã mãsurã cãtre Bucureºti ºi Budapes-ta, dar de aici creºte o miºcare circularã, derotire în jurul sãu însuºi“. În fine, al treileaargument e unul de ordin arhitectural ºi sti-listic: prin istoria ºi arhitectura lui, Clujulconstituie un adevãrat oraº central-euro-pean, cu „clãdiri intermediare între casa nem-þeascã nudã, uniformã, funcþionalã, ºi ho-telul particular franþuzesc-secol 18“, la careaº adãuga, neapãrat, ºi casa sau palatul cubalcoane-coridoare interioare, tipic aus-triece. Istoric ºi, prin asta, stilistic, „se simtecã momentul care a marcat Clujul în modhotãrîtor a fost acel al Mariei-Tereza: Clujul-capitalã a Principatului autonom al Transil-vaniei dependent direct de coroana habs-burgicã, posesiune distinctã de regatulmaghiar. Cãci arhitectural, «stilistic», Clujulnu e nici românesc, nici maghiar, ci aus-triac“. (Evocarea bisericilor gotice ºi baroce,ca ºi a „statuii florentinizante a SfîntuluiGheorghe“ – fãcutã de Mihai Rãdulescu –ar trebui cititã în paralel cu superbul poemtîrziu Colþ medieval la Cluj al lui Blaga ºi cuînsemnãrile lui Nicolae Balotã din Caietulalbastru.) La toate acestea se adaugã civili-tatea ºi decenþa locuitorilor acestui oraº,care sînt, relativ, „de caracter“, „manieraþi“ºi „formaliºti“, adicã foarte ardeleni, lipsiþide „dezinvoltura ºmecheriei ºi afiºareasuperficialitãþii“.

Prin aceste caracteristici stilistice, Clujulºi-a conturat, de-a lungul istoriei lui, un cli-mat ºi o identitate proprii: „Cu universita-tea, biblioteca, teatrele, operele, colegiulacademic, parcul sportiv, grãdina botanicã,expoziþiile, Clujul e menit sã fie o metro-

�

• Teatrul Naþional din Cluj înainte de Primul Rãzboi Mondial

Clujul de ieri ºi de azi

polã de proporþii reduse“, asemãnãtor cu„burgurile universitare germane care de-aiciºi-au tras seva, din condiþia lor de capitalesau oraºe importante“ ale culturii de tip ves-tic. De aici ºi splendida concluzie finalã a luiMihai Rãdulescu: pentru noi, „Clujul poatefi o bunã pregãtire pentru Occident“ sau,într-o altã formulare concluzivã, „Clujul îmipare bun ca o anticamerã a strãinãtãþii: atmos-fera mai disciplinatã ºi mai «occidentalã» deaici poate prepara pentru strãinãtate maibine decît mixed-grill-ul de la Bucureºti...“.

De aceea, Mihai Rãdulescu prescrie,prietenilor sãi bucureºteni, cîte o curã deCluj, neuitînd însã sã menþioneze ºi con-traindicaþiile ori efectele unui supradozaj, încazul în care aceastã medicamentaþie spiri-tualã ºi culturalã este urmatã. Dar nu acestecontraindicaþii sînt importante aici, ci cutotul altceva. Mai întîi, faptul cã înþelegemacum sensul vizitelor surprinzãtoare la Clujale lui Caragiale: smulgîndu-se din mrejelesufocantei „familii“, el gãsea în „nefamilia-lul“ Cluj, cu urbanitatea lui central-euro-peanã, o „anticamerã“ a Occidentului. Ca-ragiale ºtia prea bine ce cãuta în Ardeal. Aºacã central-europeanul Cioran – proiectantulSchimbãrii la faþã a României – ar fi fostfoarte surprins dacã ar fi cunoscut urmãto-rul – teribil – pasaj dintr-o scrisoare din1905 a berlinezului Caragiale: „În Ardealajung picioarele încãlþate ale corpului euro-pean; la Bucureºti ºi Ploieºti etc. stã plin deparaziþi, sîngerat de scãrpinãturã, dar fri-zat à la Parisienne, capul trupului bulgaro-þigãnesc, cea mai infectã ºi mai dezgustã-toare parte a acestui bastard ºi ignobil tiporiental“. Nu trebuie sã ne inflamãm de in-dignare: Caragiale nu e rasist ºi nici nu dis-preþuieºte reala spiritualitate orientalã (do-vadã chiar povestirile sale scrise la Berlin),dar pe el îl iritã acel indecis, impur „nici-nici“ sau „ºi..., ºi...“ românesc, încarnat în-tr-o mentalitate bastardã, în care orientalulse încîlceºte, inextricabil, cu occidentalul.

În fine, în al doilea rînd, sã observãm cãreflexiile lui Mihai Rãdulescu despre Cluj –trimise lui Noica, într-o scrisoare progra-maticã, chiar din acest oraº – au fost scriseîn 1948, adicã în timpuria perioadã dejis-tã a stalinismului asiatic implantat ºi la noi.Or, acest stalinism asiatic nu reuºise încã – ºinici n-a reuºit întru totul pînã la scufunda-rea noastrã generalã în ceauºism – sã distru-gã specificul ºi mentalitatea central-europe-ne ale oraºului. Iar caracteristicile Clujuluinu erau, în fond, decît acelea ale Ardealuluiîn genere, aºa cum le-a sintetizat Cioran, ca-re, visînd transfigurarea României, o ve-dea ca o Românie ardelenizatã, cu o viziu-ne administrativã, civicã ºi juridicã a statuluifoarte apãsat conturatã, cu forme de orga-nizare ce-ar fi trebuit impuse întregii þãri,suplinind astfel „totala incapacitate admi-nistrativã ºi incomprehensiunea juridicã aRomâniei vechi“. „Nimeni nu trebuie sãuite: e rîndul Ardealului“, exclama rebelulgînditor privat, încredinþat cã România tre-buie sã se ardelenizeze, cu precizarea cã artrebui „sã ardelenizeze pe toþi românii ºi, înprimul rînd, pe ardeleni. Adicã sã-i obligesã fie ei înºiºi în mod absolut. Cãci ei eraucheia“. Prin credinþa cvasireligioasã în ordi-nea de stat ºi în „tradiþia ordinei juridice“,

conform cãrora resimþeau „profesiunea casoartã“, iar „legea ca absolut“, „ca o cate-gorie a teologiei“. Un program de viaþã pro-fund central-european, conservat de arde-leni, mai mult sau mai puþin, ºi dupã MareaUnire ºi moºtenit direct din Imperiul luiFranz Joseph, despre care, nu întîmplãtor,se spunea cã posedã „cea mai bunã biro-craþie a Europei“. Tocmai în acest punct sepoate însã detecta, dupã Cioran, ºi mareavinã a Ardealului, o vinã care – ne dãm sea-ma astãzi – are repercusiuni, fie morale, fiepolitice, pînã în acest început de secol 21.Din cauza „dezertãrii Ardealului de la pro-priile lui imperative“, asistãm, spune Cio-ran, la un eºec la scarã naþionalã în procesulevoluþiei ºi metamorfozei întregii þãri. Or,un „plan de transfigurare a României“ arfi trebuit sã fie conceput în funcþie de vechi-le tradiþii transilvane. De ce e atît de impor-tant Ardealul din punctul de vedere al luiCioran? Pentru cã „aceastã provincie aretoate elementele care, cristalizate, definescsubstanþa unui stat modern“. Iar stilul Ar-dealului ar fi trebuit sã devinã stilul româ-nesc generalizat. Or, aici e vina: dupã MareaUnire, neavînd destulã voinþã, Ardealul nuºi-a impus stilul întregii þãri, ci, într-o anu-me mãsurã, s-a desardelenizat, lãsîndu-se

corupt de stilul „României vechi“, „solida-rizîndu-se în rãu“ cu mentalitatea ei bas-tardã. Cioran nu vorbeºte altfel decît berli-nezul Caragiale: „Forþa moralã a Ardealuluia scãzut în asemenea mãsurã, încît aceastãprovincie ºi-a pierdut identitatea. Printr-operversitate a soartei, ea a împrumutat dinVechiul Regat numai ce e balcanic ºi degra-dant“. Astfel cã Ardealul – care ar fi trebu-it sã tragã dupã sine o Românie transfigu-ratã –, în loc sã fie o graniþã de vest, s-atrezit el însuºi cãzut în Est. Cioran a fostprofetic. Efectele de lungã duratã ale „de-zertãrii“ Ardealului de la misiunea lui s-auvãzut imediat dupã cãderea comunismului:România a fost exclusã dintre þãrile grupu-lui de la Viºegrad ºi deci n-a intrat, odatã cuCehia, Polonia ºi Ungaria, în Uniunea Eu-ropeanã, rãmînînd, umilitã, încã destulãvreme, sub aripa de umbrã a poststalinis-mului asiatic º.a.m.d.

În fine, ce legãturã ar putea avea acestmic ghid de geografie culturalã cu un ultimparagraf teatral? Iatã o întrebare demnã deun cititor obtuz ºi ignar. Deoarece, de pil-dã, clãdirea în stil Secession a TeatruluiNaþional e produsul unui context intercul-tural ce trebuie mai întîi evocat ºi explicat,dupã cum reprezintã o parte emblematicã a

4 • APOSTROF

�

• Case din secolele XV-XVIII ale unor patricieni clujeni


urbanitãþii generice a Europei Centrale.Apoi, trebuie sã înþelegem ceea ce, în for-mularea celebrã a lui Milan Kundera, senumeºte tragedia Europei Centrale, cu refe-rire la naþiunile mici din aceastã zonã.Putem exemplifica acest destin tragic chiarcu Ardealul ºi Clujul. Iatã despre ce estevorba: din punct de vedere geografic, Ar-dealul se aflã în centrul Europei, din punctde vedere cultural þine de Vestul european,dar, dupã 1945, din punct de vedere poli-tic, s-a trezit cã este silit sã facã parte dinEstul sovietic. Adicã dintr-o altã civilizaþie,altã ideologie, altã mentalitate, toate strãi-ne, nespecifice lui. Desprinderea aceastatreptatã de Occident a produs, în Cluj, ocontrareacþie culturalã disperatã ºi utopicã.Astfel, la mijlocul deceniului al cincilea al secolului trecut, nutriþi de interculturali-tatea central-europeanã, I. Negoiþescu ºiRadu Stanca, liderii Cercului Literar, lan-seazã – preluînd o sugestie miticã din Faust-ul lui Goethe – proiectul înfiinþãrii unui tea-tru de artã independent din punct de vedereestetic: aºa-numitul Teatru „Euphorion“.De ce aceastã splendidã denominaþie? Nunumai pentru cã Euphorion îl întrupeazã petînãrul genial, plin de elan creator, ci ºi pen-tru cã el, mitic vorbind, este fiul Elenei (almãsurii ºi spiritului grec) ºi al lui Faust(adicã al dinamismului ºi neliniºtii moder-ne). Cu alte cuvinte, Euphorion poartã înel însuºi germenele Europei, iar oricedesprindere a României de Europa echiva-leazã cu o „rupturã de Euphorion“.

Post-scriptum

TOCMAI EFECTELE „rupturii de Eupho-rion“ ºi deci urgenþa reformãrii vieþii tea-

trale l-au fãcut pe ministrul Andrei Pleºu sã-i cheme în þarã, imediat dupã evenimen-tele din decembrie ’89, pe Vlad Mugur ºiAndrei ªerban. Directoratele lor, prea tim-purii, au fost, bineînþeles, niºte eºecuri.Primul a fost silit sã plece Vlad Mugur. Sespune despre el, cu mare naivitate, cã „iubeaactorii“; e adevãrat, dar cu o micã preciza-re: îi iubea numai pe cei plini de har; restul– adicã majoritatea – îl scotea din sãrite.„Teatrul nu iartã, e crud, rãu“, îmi repeta el.Aºa cã a cãzut, foarte curînd, victimã sindi-catului furios al actorilor excluºi din centrul„Odeonului“ ºi expulzaþi la periferia „Giu-leºtilor“. În ultima lui searã de director, sus,la etaj, la Teatrul „Odeon“, în sala de recep-þii, lîngã o fereastrã, mi-a mãrturisit o fan-tasmã a sa teatralã: visa sã creeze o reþeade teatre central-europene, cu un creier ºiun repertoriu unice. A revenit apoi în þarãca regizor independent ºi a dominat, magni-fic, ultimul deceniu al secolului trecut. Lacumpãna dintre veacuri, trecut prin expe-rienþa exilului sãu german, „Meºterul“ –cum îi spunea toatã lumea – cãpãtase tabie-turi central-europene ºi i-ar fi convenit sã seaºeze definitiv în Cluj: pusese deja ochii pe-ocasã aflatã în preajma parcului central aloraºului. Nu o datã, intrînd în biroul meu,exclama satisfãcut: „Mã aveþi pe mine, peMãniuþiu, pe Mona Chirilã, nu mai e nevoiede nimeni“. Avea o sete nestinsã de teatru:ca ºi cînd, continuînd sã facã teatru, s-ar fisustras morþii iminente, transferîndu-se în

alt regim de existenþã: în acela teatral, încare renaºti mereu a doua zi. Imortalitateaîn modalitate teatralã. De aceea, deºi epui-zat de lucrul la Hamlet, Vlad Mugur înce-puse, febril, un simultan teatral: schiþa, înacelaºi timp, montarea ºi distribuþia pen-tru La Puce à l’oreille: „Sã vã arãt eu cumse pune ºi se joacã Feydeau“, exclama el,ºocat, dupã douã decenii de absenþã din þa-rã, de dispariþia actorului rasat ºi ivirea altuiaþãrãnos ºi neºlefuit.

Aceastã „rupturã de Euphorion“, adicãde Europa ºi de Occident, a fost mai adîn-cã, mai persistentã ºi mai greu vindecabilãdecît ne-am închipuit în primele zile postde-cembriste. Vlad Mugur s-a reîntors la Mün-chen acompaniat de þipetele indignate aleveleitarilor ºi de trãdarea unei adjuncte za-harisite (care nu-ºi pierduse însã, deloc,oportunismul comunist). Chiar aºa s-a în-tîmplat. Vorba unui personaj al lui Dosto-ievski: am fost personal de faþã. A plecatapoi ºi Andrei ªerban, însoþit de iritareavedetelor ofensate, dar nu înainte de a fimetamorfozat, pentru o vreme, mãgãoaiarece, poststalinistã, a Naþionalului bucu-reºtean într-un tãrîm magic, misterios, labi-rintic, al Trilogiei sale antice. Cînd Trilogia,în varianta ei bucureºteanã, a fost invitatã laParis, Jack Lang, celebrul ministru francezal culturii, a venit special ca sã-l onorezepe regizor, iar a doua zi Le Monde publica,pe prima paginã, cronica spectacolului. Dar,cum se ºtie, „micul Paris“ e mai breaz decîtacela autentic. Aºa cã, dupã ce Purificare afost în turneu la Bucureºti, un gnomangius-a grãbit ºi el – zic într-o doarã „el“, cãcibãbuia n-are neapãrat un sex – sã-i trateze,pe ªerban ºi Sarah Kane, cu o imbecilã acrãveselie.

În fine, sã revin la soarta incertã a „Ode-onului“ dupã plecarea Meºterului. O nouãnumire ºi, poate, ºi o schimbare de statutteatral erau totuºi iminente. Din punct devedere spectacular, ambele mi se pãreaudezamãgitoare. Aveam în minte un proiectºi nu reuºeam sã i-l prezint ministruluiPleºu, în întîlnirile de rutinã, cînd îºi reuneaechipa de adjuncþi. Existau, în privinþa

„Odeonului“, cîteva amãnunte picante, pecare nu vreau însã sã le fac publice fãrã acor-dul lui Andrei Pleºu. Pe scurt: într-o bunãzi, am dat buzna, neanunþat, în biroul luiministerial, întrerupînd o audienþã. Sur-prins, Pleºu m-a tras dupã el într-o cãmã-ruþã alãturatã, unde, altãdatã, pe o canapea,picotea, seninã, ubuesca Suzana Gâdea.Gesticulînd febril, i-am explicat cã existã untrio Mãniuþiu-Dabija-Iureº, care, dacã arprelua „Odeonul“, atunci... º.a.m.d. Zîm-bind, Pleºu a fost de-acord pe loc: „Sã fa-cem numirea“, a conchis scurt. Urmarea:emblematicul Richard al III-lea al lui Mãniuþiu, cu Iureº în rolul titular, sub direc-toratul lui Dabija: în seara premierei se con-sacra, definitiv, generaþia ’80 teatralã. O vreme, Dabija a materializat, la „Odeon“,multe aspecte ale proiectului Mugur-Bortnovski de restaurare, dar, apoi, sastisitde atîtea dificultãþi ºi piedici, a plecat ºi el.

Dacã ne gîndim bine, singurul care areuºit ºi deci n-a plecat este Tompa Gábor,concretizînd, nemilos, principiul lui Mugur:„Teatrul nu iartã, e crud, rãu“. ªi rezulta-tele se vãd azi din plin. Deºi, probabil, nune va spune niciodatã cine l-a sfãtuit cum sã devinã, în absenþa unei legi a teatreloradecvatã, eficient ºi inatacabil.

Între timp – dupã Sãptãmîna luminatãºi Omor în catedralã, spectacolele lui Mãniu-þiu – Teatrul Naþional din Cluj mergea însãde-a-ndãratelea, ascunzîndu-se sub o gãoa-ce (mai ales din a doua jumãtate a anilor’90). Chemarea în teatru, din 2000 încoa-ce, a acestor regizori evocaþi mai sus – toþimari reformatori teatrali – a avut un singurscop: spargerea gãoacei. Începutul l-a fãcutMeºterul, consacrîndu-l cu o moarte.

�

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 5


• Lucrãrile de pavare a centrului Clujului în prima parte a secolului al XX-lea

6 • APOSTROF

Noica necunoscut

DOCTOR ÎN filosofie cu teza Tradiþie ºi ori-

ginalitate în ontologia lui Constantin Noica (conducã-tor ºtiinþific prof. dr. SorinVieru), autoare a cursului„Ontologia lui Noica“, þi-nut la Facultatea de Filoso-fie, Universitatea Bucureºti,prezentã în reviste de spe-cialitate din þarã ºi de pestehotare cu intervenþii extrem de serioase ºi,mai ales, atente la nuanþã, adicã deloc dispu-se sã preia neruminat enunþuri ale momen-tului, Laura Pamfil crede cã a sosit timpuleliberãrii lui Noica de anecdoticul în carel-au þintuit „lecturile“ ultimelor decenii.„Idolii tribului“ predispun la lenea gându-lui ºi la comoditatea receptãrii. Inclus pripitºi nediferenþiat în „generaþia ’27“, Noicasuportã mai deviant decât ceilalþi congenericonsecinþele superficialitãþii ºi ale inter-pretãrilor teziste ºi partizane tocmai fiindcãanecdotei interbelice i se adaugã cea a pe-rioadei comuniste. Detalii „scandaloase“ alebiograficului lasã în umbrã textele ºi ne-dreptãþesc opera celui care, crede autoarea,e, poate, singurul filosof român care ne-a lã-sat o ontologie. Cartea sa Noica necunos-cut: De la uitarea fiinþei la reamintirea ei(Biblioteca Apostrof/Casa Cãrþii de ªtiinþã,2007, 286 pag.) nu ignorã studiile dedica-te filosofului de-a lungul vremii, dar credecã încheierile rãmân suspendate, nu se spri-jinã pe analiza profundã ºi, repet, nuanþatã,a textului noician. Academicã în sensul celmai bun al cuvântului, polemicã, dar îmbi-nând fermitatea cu fineþea, inteligentã ºi ex-presivã, cartea Laurei Pamfil a apãrut aproa-pe simultan cu cea a lui Sorin Lavric, Noicaºi miºcarea legionarã (Humanitas, 2007),fãrã sã se bucure însã de dezbateri publiceºi replici stufoase. Cartea celui din urmã,încercare de a înþelege un destin individualdramatic, de „prizonier al istoriei“, din per-spectivã apãsat biograficã ºi psihologicã, focalizeazã asupra omului Noica. LauraPamfil alege sã facã dreptate textului noi-cian, cea mai bunã „apãrare“. Cãci „s-a deciscã personajul istoric prevaleazã asupra fi-losofului“ fãrã a se fi scris un studiu hotã-râtor asupra sensului istoriei la Noica; sevorbeºte despre limitarea la idiomul lin-gvistic ºi despre „gãselniþe speculative“, înabsenþa unui studiu elaborat despre „origi-nalitatea de fond“ a gândirii sale; e decretat„ultim filosof tradiþionalist european“ fãrãa se analiza anume sursele tradiþionale aleontologiei sale. „S-a obþinut astfel politi-zarea excesivã a discursului despre filosofulromân care a devenit notoriu fãrã a fi fostîn prealabil ºi cunoscut.“ Cu o uºoarã ridi-

care a temperaturii tonului, indispensabilãunei polemici autentice, Laura Pamfil îl reci-teºte pe Noica printr-un exerciþiu reflexivexemplar. Ceea ce propune e un instrument,adicã „mijloacele de a ieºi din culpã ºi de atrage concluzii avizate“, depãºind, aºadar,comentariile „demascatoare“ de tip anecdo-tic, diaristic, jurnalistic sau epistolar. Deremarcat logica strânsã a enunþurilor, acu-rateþea ºi limpezimea stilului, dezinvolturabine întemeiatã cu care sunt convocate con-cepte ºi puse în chestiune atitudini. Carteaîncearcã sã iasã din „începutul continuu“ denuanþã balcanicã, din „uitarea propriei fiin-þe“ a lumii româneºti. Semnalului de alar-mã lansat de Mircea Flonta, îngrijorat deabsenþa unor discuþii avizate pe margineaoperei lui Noica, Laura Pamfil îi rãspundecu o carte întreagã care încearcã sã aºeze„dinamica gândului noician într-un dialogdeschis cu marea filosofie europeanã“. Oface urmând lecþia filosofului însuºi, adicã„îi face dreptate“ depãºind litera textului sãuprintr-o manierã asumat interpretativã. Fi-reºte, analiza aplicatã ºi de bun-simþ e o în-drãznealã în zgomotul umoral al zilei. Cândîn vogã e atacul de pe poziþii dogmatice înignorarea seninã a argumentelor, aducereaîn discuþie a dovezilor trecute cu vederea deacuzatori nu va întârzia sã fie socotitã par-tizanã.

Capitolele cãrþii – 1. Geometrie ºi metafi-zicã. Exemplaritatea figurii cercului pentrufilosofie; 2. Conceptul de reflectare ºi circula-ritatea în dialectica spiritului; 3. Din criticahegelianismului: liniaritate ºi gândire neutrã;4. Despre echilibrul ºi precaritatea fiinþei înontologia noicianã; 5. Condiþiile de posibilita-te ale unei fenomenologii noiciene; 6. Din culi-sele întâlnirii cu Heidegger: conºtiinþa orien-tatã ºi lumea; 7. Filosofia ºi „pãcatul adamic“.Etica dupã cãdere – recitesc textele filosofu-lui semnalând apropieri ºi despãrþiri, iden-tificând surse ºi posibile modele, decon-spirând culise ale bibliotecii, decantândoriginalitatea unei gândiri ºi cãutându-i celmai potrivit nume. Tradiþionalismul luiNoica, de pildã, e citit prin impactul influ-enþei heideggeriene, aºa încât el se va reve-la ca „ultim conciliator al secolului“ în mareaceartã a filosofiei, ca „împãciuitor într-o lumea disocierii ºi derivei“.

Un ultim capitol introduce Note pe mar-ginea ispitelor istoriei ºi ia în discuþie Câtevaneînþelegeri postume. Atitudinea lui Noicafaþã în faþã cu legionarismul ºi cu regimultotalitar e un subiect inf(l)ama(n)t. LauraPamfil refuzã includerea generaþiei ’27 subuna ºi aceeaºi etichetã uniformizatoare:

deºi prinºi împreunã sub tãvãlugul istoriei,cei trei gânditori sunt greu de înþeles unitar,în aceastã adeziune la haosul timpului lor,fãrã a omite unele aspecte semnificative;Acest „copil bãtrân“ al tinerei generaþii, blajinºi cumpãtat prin excelenþã, care i-a putut pã-rea lui Eugen Ionescu nepreocupat de „gra-

vele probleme care frãmântã pe adolescenþi“,rupt deci în chip straniu de curentul epocii,nu avea nimic structural dintr-un excesiv.

ªocat de „incredibila descumpãnire“ alui Nae Ionescu, Noica rãmâne în preajmamaestrului rãtãcit doar pentru a pãstra „efer-vescenþa ºi coeziunea climatului filosofic“,dar nu ºi-l va lua de model. În amintiriledespre Vulcãnescu, în schimb, descoperãLaura Pamfil o declaraþie de afiliere: „Cutoþii l-am fi ales pe el sã ne reprezinte nunumai în faþa generaþiilor vechi sau a strãi-nilor, dar ºi în faþa oricãrei instanþe ºi a Ma-relui Strãin“. Îl impresioneazã la Vulcãnescu„disponibilitatea sa enormã de a sluji“, „tita-nismul blajin“ al supunerii superioare lamunci comunitar-administrative ºi, pe calede consecinþã, se ruºineazã de izolarea sa în„ne-trebnicia culturalã“. Aici citeºte LauraPamfil originea „secretariatului cultural“practicat de Noica mai târziu dupã „mode-lul sacrificial Vulcãnescu“, o atitudine dife-ritã de „activismul prin disperare“ al cole-gilor de generaþie: Vulcãnescu însuºi

îl înscrie în categoria „istoriºtilor prin resem-nare“, adicã a acelei grupãri care inverseazãradical perspectivele activismului disperãrii,protestând împotriva imperativului autenti-citãþii ºi a utilizãrii valorilor ca mijloace deascensiune politicã, propunând împotrivaacestora o ascezã a vieþii sociale, un refuz al„celor mai buni“ de a parveni politic, pune-rea lor în slujba altora ºi limitarea activitãþiilor la împlinirea conºtiincioasã a îndatoriri-lor profesionale.

Înainte de a produce creaþie cultã, de va-loare universalã, crede Noica, „generaþia“este datoare „sã creeze o limbã, sã facã dic-þionare, sã traducã, sã precizeze problemeleproprii ale mediului […]. Fiecare sã-ºi vadãmodest de treabã ºi totul are sã fie foartebine“.

Neîncrezãtor în judecata istoriei, „admi-rabila apãrare“ a lui Vulcãnescu i se pare „îngol“. Condiþionãrile social-politice rãmânexterioare pentru Noica, iar „colaboraþio-nismul“ sãu poate fi susþinut doar ignorândmotivaþiile adânci ale gesturilor sale. Rela-tivitatea ultimã a libertãþii individului era „otemã asupra cãreia cãzuserã amândoi [el ºiCioran] de acord încã din 1953“:

Acesta este fondul pe care a survenit ºi princare trebuie înþeleasã chemarea adresatã luiCioran de a veni în România în plin regimcomunist. Ea nu este nici „naivitate“, nici un„proiect“ apãrut din senin în funcþie deschimbarea condiþiilor istorice, nici „colabo-raþionism“ stupid, ci o chemare la exilul deacasã, în folosul „spiritului obiectiv“ ºi alcreaþiei culte ale acestui loc – desigur, cusacrificii dintre cele care intraserã de multãvreme în respiraþia zilnicã a lui Noica. UnCioran, un Ionesco, un Eliade, români înRomânia ºi nu în afara ei, ne-ar fi adus poatede la 1880 în actualitate – iatã speranþa uto-picã ºi „vina colaboraþionistã“ a lui Noica.[...] „Nu faceþi politicã“ este politica, desigurriscantã, a împãcãrii.

În spirit pur noician, Laura Pamfil nu„demascã“ trecutul, ci-l lasã „sã treacã“, îlasumã, adicã, lucid, expresiv ºi echilibrat.

�

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 7

Superba sintezã continuã...

PRIN VOLUMUL al treileadin Literatura românã în

postceauºism, dedicat Eseisticiiºi Pieþei ideilor politico-litera-re (Iaºi: Ed. Polirom, 2007),Dan C. Mihãilescu pare sã fiatins culmea calitãþilor salede excelenþã dovedite cu pri-lejul inventarierii de sintezãa literaturii române de dupã 1989, pe sim-plul motiv cã secþiunea tematicã de faþãreprezintã – dintre toate cele trei publicatepânã acum (cele douã anterioare sunt dedi-cate memorialisticii ºi prozei) – spaþiul con-frontaþional în care autorul se simte cel maibine: are ce anume admira (ºi o face adesea,generos), are ce anume critica (ºi o face si-gur, la obiect, cu senzaþionale frisoane stilis-tice memorabile, de care numai el este înstare în critica noastrã de întâmpinare deacum), dar dispune, mai ales, de materiacare-i slujeºte cel mai bine pentru înscena-rea unui superb spectacol al ideilor, din carecititorul nu are decât de câºtigat.

Cu siguranþã, Dan C. Mihãilescu e celmai bun ºi cel mai avizat comentator literarde care dispune în momentul de faþã cul-tura românã, ºi dacã ceva ajunge sã îl parti-cularizeze în raport cu mai reþinuþii – saumai tacticii... – sãi congeneri de disciplinã,aceasta e capacitatea de a se propune fãrãostentaþie – când mucalit, când sobru, saudoar histrionic-sceptic, dar întotdeauna avi-zat în extracþia lui optimist-cioranianã ºineangrenat în verbiaje inutile (deºi se au-toincrimineazã pentru divagaþii...) – ca pro-tagonist al spectacolului ideatic sublim pecare-l regizeazã. Spectacularul, ca ºi exacti-tatea inspiraþiei sunt principalele calitãþi alelui Dan C. Mihãilescu, lor adãugându-li-seharul formulãrilor memorabile, incandes-cenþa participaþiei ºi – nu în ultimul rând –graþia suculentã a polemicii. De unde vin?:din talent, desigur, din capacitatea de a su-blima cioranismul apocaliptic de substanþãîntr-o direcþie paradoxalã, pozitiv-stenicã,dar ºi din ºtiinþa foarte aplicatã, foarte doctãde a înþelege metamorfozele culturii româ-ne actuale în evoluþia lor diacronicã. Sintezade pânã acum a lui Dan C. Mihãilescu re-prezintã, de fapt, o radiografie adaptatã aîntregii literaturi române de la origini pânãîn prezent, dacã þinem cont de faptul cãmulte dintre producþiile editoriale libere laa cãror apariþie am asistat dupã decembrie1989 reprezintã, în esenþã, o repunere îndiscuþie a însuºi identitarului cultural ro-mânesc aºa cum fusese el articulat pânã atunci, criticul demonstrând – mai ales înacest al treilea volum – cã recurenþele, re-gândirea în libertate postcomunistã a unoridei formulate cu precãdere în perioadainterbelicã au reprezentat, dupã decembrie1989, o obsesie cel puþin la fel de fertilã caºi originalitatea.

Eseistica ºi Piaþa ideilor politico-literare dinperioada postdictatorialã sunt, dupã toateaparenþele, domeniile în care mentalul cul-tural românesc a suferit mutaþiile de fondcele mai radicale. Aici s-a produs – aratãDan C. Mihãilescu în aproape toate pagini-le substanþialului sãu volum – rescrierea

identitarã a culturii române, prin restabili-rea legãturilor cu perioada interbelicã, vâr-ful de sarcinã al producþiei editoriale repre-zentându-l volumele despre Eliade ºi Cioran(foarte multe) ºi obsesia subliminalã, ne-cristalizatã încã în mod suficient la nivel editorial, pentru Constantin Noica.

Aici e de precizat însã un aspect de „re-gie“, pentru care autorul nu poate fi incri-minat, pe simplul motiv cã opþiunea luipentru anumite volume exprimã, simultan,ºi una bazatã pe o implicitã selecþie valoricã:existã, la edituri nu o datã obscure, o ple-torã de volume „angajate“ pe subiectul Elia-de – Noica – Cioran, a cãror inventariere arfi nuanþat puþin copleºitoarea impresie deliberalism critic pe care o degajã volumelegirate de cãtre editurile foarte cunoscute.Din pãcate, „adevãrul“ culturii române dedupã 1989 nu se scrie numai la Humanitas,Polirom sau la alte 5-6 edituri exigente dela vârf: veleitarii sunt prinºi surescitat în joc,produc op dupã op, cu adevãruri nu o datãhalucina(n)te, integralitatea nuanþatã aadevãrului depinzând în bunã mãsurã ºi deei. Alegerile locale din 1 iunie 2008 au arã-tat cu claritate cã existã douã Românii, acãror cadenþã civilizaþionalã nu se sincro-nizeazã decât aleatoriu: la fel, existã douãritmuri culturale în România de azi, unulliberal ºi unul inerþial-nostalgic, cu puterni-ce accente conservator-neaoºiste, selecþiadiscreþionarã a celui dintâi nefãcând decâtsã escamoteze agresivitatea doar adeseaamatoristicã a celui de-al doilea.

Mi-am permis sã introduc aceastã nuan-þã fiindcã volumul lui Dan C. Mihãilescuinvestigheazã ambele versante ale „recupe-rãrii“ în momentul în care autorul grupeazãcãrþile de analizã a sistemului totalitar cea-uºist, unde bãtãlia ideilor (ºi a mãturãrii gu-noiului sub preº, de cãtre unii) e mai vizi-bilã decât în dialogul culturii noastre deacum cu perioada interbelicã, deºi nostal-gia legionarismului, prezentã în multe inter-venþii publice, nu poate fi subestimatã, totaºa cum nu poate fi subapreciatã nici cre-dinþa destul de larg rãspânditã potrivit cãre-ia autenticitatea de fond, „fiinþialã“ a cultu-rii autohtone a fost decopertatã subit ºigeneros de cãtre Revoluþia din decembrie’89 pentru a fi ulterior alteratã iresponsa-bil de cãtre occidentalizanþi liberali, ciora-nieni cinici, proeuropeni mungiºti ºi decãtre Patapievici. În privinþa dialogului cri-tic cu perioada totalitarã, Dan C. Mihãilescuinvestigheazã exemplar ambele versante,pentru a concluziona cã în raportul dintreideologic ºi estetic conservatorismul de fondal culturii noastre contemporane s-a mani-festat cel mai plenar prin preeminenþa „cu-ratã“ acordatã esteticului, el continuând, depildã, sã acþioneze discreþionar în sintezeleliterare de mare calibru (în sens fizic...), apã-rute în ultimii ani, cum sunt Istoriile luiMarian Popa ºi Alex ªtefãnescu (pe careDan C. Mihãilescu îl apreciazã) sau Dicþio-narul general al Academiei.

Paradoxul este cã, în multe privinþe, sin-teza de acum – repet: excepþionalã – a luiDan C. Mihãilescu ajunge sã contrazicã„modelele“ precaut admirate (întâlnirea din-tre antioptzecismul lui Alex ªtefãnescu ºiacela al lui Dan C. Mihãilescu e o conjunc-þie totuºi bizarã), calitatea majorã a per-cepþei critice a autorului nostru fiind tocmaiaceea de a situa ideaticul deasupra esteti-cului catharctic, realizând o foarte vie radio-grafiere a chiar modului în care libertatea

ideilor din cultura românã de dupã decem-brie 1989 a remodelat peisajul literaturiinoastre, ducându-l într-o direcþie criticãangajatã, politicã. Din nou, o micã remarcãaici: reluarea, dupã decembrie ’89, a bãtã-liei pentru postmodernism (Cãrtãrescu,Lefter, Carmen Muºat etc.), extrapolarea eiînspre dialectica sincreticã a lumilor virtua-le, videologia ºi cybercultura, adicã verigade legãturã dintre optzecism ºi generaþiilesuccesive ’90, 2000, nu e pusã în evidenþãde cãtre autor, ceea ce duce, în bunã mãsurã,la impresia hegemoniei de care se bucurãcultura de tip recuperativ, ca funcþie fireascãa unei libertãþi postdictatoriale recuperate:e limpede cã Ion Manolescu (Videologia),Florina Ilis (în cartea despre cyberculture)sau Corin Braga ºi Carmen Andraº (în volu-me cu subiect imagologic) nu au amploareapublicã a temelor clasice pe care le dezbatStelian Tãnase, H.-R. Patapievici, CristianBãdiliþã sau Vladimir Tismãneanu, dar secuvine înþeles ºi faptul cã o bunã parte aexegezei ºi eseisticii noastre recente (doarDan Horia Mazilu este pomenit cu un vo-lum de imagologie) merge într-o direcþiemetodologicã prospectivã, abordând directviitorul într-un dialog cât se poate de fi-resc cu cercetãtori similari din Occident.

Prospeþimea exemplarã a textelor criti-ce semnate de cãtre Dan C. Mihãilescu (ase-menea volumelor anterioare, ºi acesta repre-zintã asamblarea tematicã a unor cronici ºirecenzii, publicate cu precãdere în 22 ºi înZiarul de Duminicã) este datã însã, pe lângãsuperba incandescenþã a ideilor, ºi de cevace am putea numi, cu gândul la un titlu maivechi (orice asociere ideaticã fiind exclu-sã...), exerciþiul consecvent al admiraþiei.Din orgoliu sau doar din meschinãrie, nu-meroºi critici literari de la noi trec sub tãce-re faptul cã în spatele cãrþilor pe care lecomenteazã existã, s-au dezvoltat persona-litãþi accentuate, a cãror aventurã intelec-tualã inconfundabilã meritã sã fie consem-natã pas cu pas; or, Dan C. Mihãilescutocmai asta face: radiografiazã excelenþa personalã din umbra ideilor aºternute pehârtie, demonstrând cu claritate cã aventu-ra culturii noastre de dupã 1989 este ºi unaa apariþiei în serie a unor personalitãþi in-confundabile (H.-R. Patapievici, CristianBãdiliþã, Stelian Tãnase, Caius Dobrescu,Lucian Boia sau Sorin Antohi), a cãror par-ticipare la viaþa publicã e urmãritã de cãtreautor sistematic, chiar dacã nu întotdea-una ideile lor trezesc asentimentul fãrã„bemoli” al comentatorului.

Dan C. Mihãilescu practicã o criticã existenþialã participativã, implicatã, în-tr-un perimetru public al libertãþii dialoga-le a ideilor: în mod incontestabil, e cel maibun ºi mai nuanþat critic literar altruist pecare-l avem, un individualist superb, prodi-gios, spectacular, a cãrui calitate de excepþieeste cã ºtie sã recunoascã existenþa indivi-zilor superbi, prodigioºi ºi spectaculari dinjurul sãu. Nu simþi în paginile sale nici in-vidie concurenþialã, nici calcul tactic obscu-rizat, administrat partinic, cu priviri pieziºe.Critica literarã e, pentru Dan C. Mihãilescu,o formã spectacularã de libertate proprie,exuberantã: puþini ajung, cu talent ºi sincer,la o asemenea performanþã! La noi, e, ori-cum, fãrã egal...

�

8 • APOSTROF

Ovidiu Pecican: V-am deranjat tare când v-am anunþat aºa, în pripã, cã vreau sã înre-gistrãm astãzi?

Adrian Popescu: Am fost surprins, de cesã nu spun, era o zi de sãrbãtoare în fami-lie, aºa cã m-am gândit în primul moment,oare voi reuºi sã le împac pe toate? ªi, slavãDomnului, am reuºit. A fost ziua de naºterea bãiatului meu celui mare, Mihnea, care aîmplinit treizeci de ani.

O.P.: La mulþi ani!

A.P.: Mulþumesc pentru Mihnea. ªi vreausã vã mai spun cã m-a surprins nu atâtanunþul, pentru cã mã bucur pentru el, câtcoincidenþa fericitã a acestui dialog cu o zide rememorãri, retrãiri etc., urmând impre-vizibilul fir al ideilor ºi al sentimentelor,unul neconvenþional, trag nãdejdea. Apoi,sunt bine gãsite, cred, decorul, ambianþadialogului nostru desfãºurat în biroulspaþios al revistei Steaua, cu, deasupra bi-roului, un tablou cu echipa redacþionalã, ceadin 1974...

O.P.: Retro!

A.P.: Uºor retro, ãsta era ºi cuvântul meu(mã gândeam dacã nu e prea tare!), care, defapt, puncteazã ceva, asociazã ceva din glo-ria revistei Steaua, cea din anii proletcul-tismului, cu extrema noastrã contempora-neitate... Este o trimitere mai ales la aniidificili ai bãtãliilor pentru primatul esteti-cului, pentru independenþa literaturii, aniicând, de fapt, Steaua îºi afirma deschidereaspre noutate, opþiunea pentru valoare, cândîºi calibreazã identitatea. Steaua se impune,de fapt, în presa româneascã ºi, în general,în peisajul cultural al þãrii noastre, printr-oinsubordonare ideologicã, printr-o polemicãdirectã sau discretã cu linia oficialã, Deºliu,Beniuc, Frunzã...

O.P.: Pânã la urmã avem o companie strãlu-citã aici, în rafturile din spatele nostru. L-amvãzut pe Shakespeare, sunt mulþi clasici aºa,într-o devãlmãºie care sugereazã o mãcinarefertilã a literaturii. Nu credeþi?

A.P.: Bine spus, o dezordine poate uºor post-modernistã, gânditã ºi negânditã, în acelaºitimp. S-au scurs câteva decenii bune, maitensionate, unele mai liniºtite, din 1949când, ne amintim, revista a luat fiinþã prininiþiativa unui grup de scriitori bucureºteni.Geo Dumitrescu, Miron Radu Paraschives-cu sunt cei mai proeminenþi, aceºtia vin la

Cluj sã facã, de fapt, un almanah literar ºi,pe urmã obþinând aprobãrile necesare, nufãrã o anumitã abilitate, înfiinþeazã ºi redac-teazã, pun pe roate o nouã o revistã în Tran-silvania postbelicã, o publicaþie solidã es-tetic, cu o apariþie lunarã. Steaua, 1953,urmând Almanahului literar, din 1949, vadeveni o emblemã a liniei estetice în lite-ratura românã. Programul revistei clujeneeste clar de la început, chiar dacã survin,fãrã îndoialã, ºi unele concesii, cedãri, com-promisuri, epoca era durã, nu vor lipsi ata-curile ideologilor partinici împotriva acesteitendinþe de independenþã. Se urmãrea, con-secvent, în paginile revistei, afirmarea pri-oritarã a esteticului – el, esteticul, trebuia sãse bucure de o relativã libertate de manifes-tare, în condiþiile epocii. Practic, ce însem-na acest lucru? Preþuirea talentului major,original, deschiderea fertilã spre literaturaeuropeanã. Concret, o politicã redacþionalãde încurajare ºi susþinere a vocaþiilor lite-rare autentice, iar, în sens opus, descuraja-rea autorilor mimetici, a precarului, dartenacelui amatorism. Preþuirea profesiona-lismului, a lucrului bine fãcut se verificã ºiprin nivelul atins de numeroasele, exigen-tele, aº zice, traduceri, unele semnate deredactorii revistei noastre, altele semnate decolaboratorii de marcã, universitari clujeni,îndeosebi. Unele traduceri apãreau la Steauachiar în premierã. Cazul tãlmãcirilor luiBlaga, care reintrã în circuitul literar naþio-nal, la început prin traducerile publicate înSteaua anului 1959, 1960. Se traducea dinlirica francezã, germanã, rusã, greacã, ita-lianã etc. Aurel Rãu, Aurel Gurghianu,Petre Stoica, redactorul nostru în capitalã,Leonida Neamþu, mai apoi Eugen Uricarudau versiuni profesioniste, din diferite limbi.Mã grãbesc sã spun cã A. E. Baconsky,regretatul poet, eseist, prozator, traducã-tor, imprimase, de fapt, cum se ºtie, revisteiacest tipar inconfundabil: elitist, universa-list, uºor atemporal, poate puþin compozit,dar apreciat, fie ºi în secret, dacã nu pe faþã,de majoritatea cititorilor. Probabil chiarinvidiat în interiorul, frãmântat de patimi,al breslei, invidiat, zic, de o anumitã scrii-torime proletcultistã, cu o conºtiinþã criticãimaturã. Orientarea oficialã era bineînþelestrasatã de la centru, dar existau grade deaplicare a directivelor, revista clujeanã maiuita unele din ele, se mai pierdeau altelepe drum, provincia e mai înceatã, poatechiar mai puþin zeloasã, în general. Ambi-þiile revistei erau destul de îndrãzneþe, apareea în provincie, dar nu este, nu se vrea pro-vincialã. Steaua polemizeazã, în anii ’60,deseori, cu Gazeta literarã sau Flacãra, dinacea perioadã, are colaboratori de primamânã, de la interbelicii ocultaþi, margi-nalizaþi înainte de 1964, ’65, Voiculescu, Maniu, Blaga, de care aminteam, care-ºi vapublica splendidul poem Laudã seminþelor,

în Steaua, la somitãþi ca G. Cãlinescu. Amvãzut emoþionat, prin ’71, proaspãt redac-tor, un manuscris cu o poezie din volumulLaudã lucrurilor, în sertarul unui coleg maiîn vârstã. Spiritul de frondã intelectualã,artisticã al celor de la Steaua era bine cu-noscut de autoritãþile locale sau centrale.Redactorii de pe strada Horea sunt acuzaþifrecvent de „cosmopolitism“, neangajarepartinicã, evazionism, estetism etc. Vechileservituþi politice, exemplul e iarãºi Baconsky,sunt repudiate, vezi Fluxul memoriei, 1957,Dincolo de iarnã, 1957, când nu suntemdeparte de climatul ideologic represiv din1956, anul revoluþiei anticomuniste dinUngaria. Steaua îºi afirma la CongresulScriitorilor, chiar în acel an, neîncrederea înpoezia demagogilor versificatori, ba chiarva propune un alt tip de lirism, unul cere-monios, rafinat, meditativ. Dupã plecarea laBucureºti, mai precis dupã îndepãrtarea, decãtre PCR, a lui Baconsky, în 1959, AurelRãu preia cârma revistei, rãmânând fidel, caprogram estetic, fostului redactor-ºef. Noulcoordonator continuã funcþionarea maideparte a redacþiei clujene, menþinerea bran-dului stelist, recunoscut unanim de-acum.Unul clãdit, lunã de lunã, cu fiece numãrreuºit. Un numãr, despre Brâncuºi, de pildã,va constitui un curajos gest în epocã, o res-tituire necesarã va fi cea despre Agârbicea-nu, toate aceste iniþiative, azi pãrând mã-runte, sunt bazate pe presimþirea noului saua vechiului necaduc, peren. Structura spe-cificã a revistei e datã de acest dozaj fin, deun reuºit echilibru între tradiþie ºi moder-nitatea târzie. Sunt meritele revistei anilorºaizeci de a presimþi aerul de libertate, zone-le unde, cu grijã, se poate înainta pe un te-ren parþial deminat ideologic. Sunt autoripublicaþi, aici, unii chiar înainte de restitui-rile critice ale lui Crohmãlniceanu. Apoi,revista descoperã talentul genuin al lui IoanAlexandru, graþia Anei Blandiana, iar au-tori ca Ion Pop, Nicolae Prelipceanu, IonCocora etc. devin nume, tinere pe atunci,publicate constant de revista clujeanã. Mo-dernitatea, uluitoare pentru mentalul epo-cii, a poeziei lui Nichita Stãnescu, austeri-tatea cu tâlc a lui Petru Stoica, afin unuiVictor Felea, atras ºi el de simplitatea pro-funzimii, gãsesc la steliºti un sprijin necon-diþionat. Rezumând, þinuta esteticã a cre-aþiei originale, ficþionale, apoi calitateamultor traduceri, din literaturile lumii, favo-rizând poate autori „progresiºti“, aratã cãSteaua joacã pe cartea valorilor perene, sigu-re, nu doar, de nevoie, pe cele conjuncturale.Steaua poate confirma calitatea de scriitora unui tânãr, prin publicarea lui. Rubricilerevistei, prin anii ’70, au, printre semnatari,nume sonore ca Nicolae Manolescu („Te-me“), Gabriela Melinescu, Maria-LuizaCristescu, o vreme Noica, colaboreazã apoi,frecvent, Steinhardt etc. Creaþia originalã


Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 9

este, în general, de þinutã, rezistentã, revis-ta are propria ei manierã de a pãcãli cen-zura, iar cultivarea aºa-numitei „poezii denotaþie“ va fi un mod de a refuza coman-da socialã, partinicã, prin cultivarea paste-lului citadin, intelectualizat, unde lozincilenu aveau ce cãuta. Grafica e ºi ea atentcumpãnitã, Octavian Bour, din 1970, impu-ne un mod elevat grafic, exigent, elansat...Estetismul, eclectismul superior, elogiul clasicilor români, Blaga, Maniu, Voiculescu,Cãlinescu, elogiu aliat cu spiritul modern,gustul, aº formula, al unei poliflore livreºti,ne dau profilul revistei Steaua, profil impus,verificat, de-a lungul anilor, fireºte.

O.P.: Care este cea mai veche amintire perso-nalã, a dumneavoastrã, legatã de redacþia re-vistei Steaua?

A.P.: Cea mai veche amintire, dacã este sãrãscolesc în straturile memoriei, este din1964, când am publicat prima datã în aceas-tã prestigioasã revistã. Am debutat practiccu douã poeme de inspiraþie citadinã înSteaua. Era o mare cinste, eram încã elev înclasa a noua la un liceu clujean, sã publicîntr-o revistã a Uniunii Scriitorilor. Sigur cãa însemnat pentru mine un stimulent ex-traordinar. Ziarul Fãclia îmi publicase, în 1962, douã poezii, dar abia Steaua îmidãduse încrederea necesarã pentru a conti-nua, pasiunea mea pentru lecturi, pentrucenacluri, discuþii literare prelungite ºi aºamai departe avea un temei...

O.P.: La ce liceu eraþi?

A.P.: Eram la Liceul „George Bariþiu“, în-tr-o fazã primã, ºi dupã aceea la Liceul nr.12, ambele din oraºul nostru, oraº cu mul-te licee de prestigiu. Dar, dintre acestea, Li-ceul „George Bariþiu“ era cel care strãlucea,ºi, diferit, dar înrudit, cred, Liceul „EmilRacoviþã“. Erau douã licee oarecum „riva-le“, în sensul bun al cuvântului. Am avutprofesori buni, profesorul Ion Constanti-nescu, Dna Bedeleanu, la limba românã...Nu mi-i amintesc cu precizie pe toþi, darvreau sã spun cã „George Bariþiu“ a fost pri-mul liceu de dupã întregirea din 1918 a Ro-mâniei. În România Mare deci, acesta a fostprimul liceu românesc la Cluj. Existã chiaro antologie a liceului fãcutã de Iuliu Pârvu,un condei cunoscut clujenilor. De aseme-nea, aº vrea sã spun cã „Racoviþã“ avea –ºi are – statutul sãu de liceu de elitã, liceu,ca sã spun aºa, al forþelor mai ales poziti-viste, pentru cã primul era de umanioare.Au terminat la „George Bariþiu“ poetulIoan Alexandru, eseistul Ion Papuc, profe-sorul universitar, criticul Liviu Petrescu, Au-rel ªorobetea, vor mai fi fiind ºi alþii, nu-iºtiu chiar pe toþi. Dincolo, la Liceul „Raco-viþã“, Ion Pop, Virgil Stanciu, GheorgheSãsãrman, prozatorul din Germania, suntprintre numele notorii ale vieþii literare.

O.P.: Era o concurenþã între cele douã licee?

A.P.: Era o concurenþã, sigur cã da. Îmiamintesc cã ºi Marian Papahagi tot la„George Bariþiu“, cu un an înaintea mea,absolvise cu brio... Apoi, regretata OlimpiaRadu, un critic eminent care promitea mult.Mai am colegi, colege, „bariþiºti“, de exem-plu, Gabriela Lungu, italienista de la Fa-

cultatea de Litere, ºi alþii. De-a lungul ani-lor, filmul se mai ºterge, se rupe, aminti-rile noastre sunt mici înghiþituri melanco-lice din apa vieþii ºi a morþii. Bãutura eamarã, pe cât e de dulce, îþi redau ceva dinfervoarea acelor ani, dar te ºi avertizeazãasupra efemeritãþii existenþei terestre ºi avanitãþilor noastre. Cupa din care bem e ci-zelatã în schimb de buzele ºi degetele gene-raþiilor succesive. Statuia vaticanã a Pesca-rului de oameni are la fel laba picioruluitocitã de credincioºi, de pelerini.

În 1964, redacþia era condusã de AurelRãu, redactori-ºefi adjuncþi erau AurelGurghianu, Virgil Ardeleanu, redactoriMircea Tomuº, Victor Felea, Virgil Nistor,Aurel Câmpeanu, Leonida Neamþu, un pro-zator foarte citit, apreciat, prezent în multedin casele clujenilor, prin romanele sale po-liþiste. Din 1970, 1971 revista se alege cuun aport de energii tinere, venite de laEchinox, Uricaru, Poantã, subsemnatul. T.Tihan era deja acolo, de un an, din 1970,când e angajat ºi Octavian Bour. Mai eraAurel ªorobetea – plecat de prin 1990 înSuedia –, cu care fãceam corectura la înce-put, apoi tot cu el am împãrþit o normã, din1973, vreo zece ani slabi, când reduceriledin organigramã, impuse de sus, inflexibi-le, ne mai temperaserã elanul.

O.P.: Aþi pomenit de fostul preºedinte al Uniu-nii Scriitorilor...

A.P.: Pot sã vã spun, calchiind o butadãinterbelicã, cum cã „familia“ revistei Steauaa dat, nu doi mitropoliþi þãrii, dar doi pre-ºedinþi ai Uniunii Scriitorilor: pe D. R.Popescu, redactor, într-o vreme, chiar co-rector, la revista Steaua, apoi pe Eugen Uricaru. Am spus cã aceastã revistã a avuto viaþã glorioasã ºi probabil cã încã o maiare, dacã mai conteazã azi gloria literarã...

O.P.: Doi preºedinþi care au stârnit, fiecare lavremea lui, ºi controverse.

A.P.: Sigur cã da, nu pot sã contrazic aceas-tã afirmaþie. Vreau doar sã amintesc cã înperioade diferite ei au avut de ales între do-uã rele. Amândoi sunt prozatori redutabiliºi, desigur, talentul lor poate fi repoziþionat,dar el nu dispare. Dincolo de opþiunile po-litice ale oamenilor, rãmân cãrþile lor. Ju-decându-i numai ca autori, ei rezistã. Sã nu spunem, pentru cã greºim probabil, cãei s-au format la Steaua, probabil D. R. Popescu era deja matur stilistic, iar EugenUricaru, la fel, trecuse prin ºcoala Echinoxu-lui în urmã cu cinci ani, dar revista i-a con-sacrat. Sigur, opþiunile indivizilor, ca fiinþesociale, politice, de multe ori, le contrazicopþiunile estetice, aici intrãm pe un terenalunecos, panta e prea abruptã, discuþia arputea degenera în criterii strict etice, saupolitice, eu nu am competenþe aici.

O.P.: Fiecare caz ar trebui luat separat ºi dis-cutat, vãzând contextele.

A.P.: Sigur cã da, despicat firul în patru ºiadãugate nuanþele necesare – ºi tot nu amputea tranºa corect.

O.P.: Nu cred cã asta e important sã discutãmacum. Cum aþi aflat de existenþa Stelei, cumde v-aþi îndreptat cu primele poeme spre aceas-tã redacþie?

A.P.: Cum spuneam, în 1964, când eramelev în clasa a IX-a la Liceul nr. 12, publi-casem în Fãclia, ziarul local...

O.P.: Atunci aþi debutat propriu-zis?

A.P.: Propriu-zis, în 1960, la o rubricã, da-cã bine îmi amintesc, de debut. Am debu-tat împreunã cu – o curiozitate, poate –Grigore Scarlat, un condei onorabil de cri-tic ºi de poet din Satu Mare, el elev, eu stu-dent, cum spuneam. Dar a fost un debut

�


• Adrian Popescu (în dreapta) în grãdina Vaticanului

oarecum mai timid, nevalidat de lumea ceamare, sã spunem, a literelor. Cel din 1964,stelist, mi-a creat o oarecare faimã, benefi-ciam de o anumitã atestare ca autor serios,a urmat, dupã aceea, momentul fast al Echi-noxului, primii ani de facultate la Litere,unde eram coleg cu regretatul Marcel Con-stantin Runcanu, cu Eugen Uricaru, cu Ma-rian Papahagi, un spirit foarte dinamic, in-ventiv, doct, cu, aminteam, Olimpia Radu,Ioan Peianov, cu Petru Poantã, cu Ion Mir-cea, poet excelent, bine cotat, cunoscut, cuDinu Flãmând, acum la Radio France In-ternational, ºi alþii, cu Vincenþiu Iluþiu, cueseistul I. Maxim Danciu, care conduce re-vista Tribuna, cu germanistul de anvergurãPeter Motzan, cu multipremiatul FranzHodjak, cu poetul, azi editorul germanBernd Kolf etc. Mariana Bojan, plasticianaºi poeta, Florin Creangã, regretatul MirceaBaciu asigurau grafica revistei. Nu-mi amintesc exact de toatã lumea, dar cam aces-ta a fost, dacã ºtiu eu bine, nucleul care aîntemeiat revista, i-a dat un spirit ºi o co-eziune. Ion Pop a fost un fel de factor coa-gulant ºi, în acelaºi timp, o autoritatediscretã a acestei coagulãri, un exemplu deonestitate ºi profesionalitate. Sigur, MirceaZaciu a vegheat oarecum din umbrã aceastãbunã desfãºurare de forþe, fãrã sã se ames-tece. Au mai fost asistenþii noºtri, sau nu,dar oricum prietenii noºtri ceva mai mari,universitari de talie europeanã. Mã gândescla strãlucitorul eseist Ion Vartic, la sistema-ticul balcanolog Mircea Muthu, la eseistulVasile Voia, din nou la Ion Pop, care eraasistentul nostru pe vremea aia, la un in-telectual lucid ca Liviu Petrescu, la sensi-bila profundã eseistã Ioana Em. Petrescu,desigur, profesorii noºtri Ion Vlad, Octavianªchiau, acum nu pot sã mi-i amintesc pe toþi, la Vasile Muscã etc. Dar publicã tradu-ceri, comentarii filosofice pertinente acolo ºiun Andrei Marga. Apoi, dupã noi, Vasile Sav,Al. Cistelecan, Dan Damaschin, Virgil Po-doabã, Emil Hurezeanu, Ioan Moldovan, IonSimuþ, ªtefan Damian, Traian ªtef, NicolaeOprea, mã refer la primii ani ai Echinoxului.În 1964 debutul, în ’68 deja Echinoxul... Întreaceºti ani, fecunda experienþã a cenacluluiEchinox, perioada ’66-’67 este de pregãtire arevistei. În decembrie 1968, primul numãr alEchinoxului. Sunt aproape patru decenii.Echinoxul apare atunci, surpriza surprizelor,cu un text tradus din Heidegger.

O.P.: Într-un context marxist nu era previ-zibil cã ar putea sã aparã.

A.P.: Sigur cã da. ªi, de fapt, a fost ºi pe-depsitã revista pentru asta, traducerea dinHeidegger. Dupã primul numãr, Uricarueste înlocuit, ni se propun mai multe numeserioase, noi îl alegem cu toþii pe Ion Pop.

O.P.: Mai târziu urma sã facã asta ºi Romu-lus Guga, la Vatra. Acolo au putut apãreacâteva texte extrem de interesante ºi care poateîn alte reviste nu ar fi putut fi gãzduite.

A.P.: Da, aveþi o bunã memorie culturalã.Observaþie bunã, pentru cã Steaua, fiindcumva în provincie, nu era atât de, cum sãspun, vizibilã pentru anumiþi factori ideo-logici. Deºi se citea Steaua ºi la Bucureºti,de mai multe perechi de ochelari cu dioptrii

comuniste. Dar vreau sã spun cã Echinoxular fi ºi un mai bun exemplu de eschivã, pen-tru cã el scãpa cumva unei cenzuri foarterestrictive, pentru cã era o revistã studen-þeascã, se înfiinþase într-un climat de relativãliberalizare... Îmi amintesc, din ’68 pânãîn ’71, când a avut loc vizita, în China ºiîn Indochina, a Tovarãºului ºi a Tovarãºei,climatul era respirabil...

O.P.: Se considera cã se merge într-un circuitrelativ închis.

A.P.: Eu m-am exprimat de câteva ori înacest sens, nu ºtiu cât de convingãtor, darDorin Tudoran a spus-o admirabil, cã exis-ta la Cluj un fel de ventilaþie a ideilor, un felde curent proaspãt, un „oberlicht“, zice el,pe unde pãtrundea, de afarã, un pic de aercurat, proaspãt, european.

O.P.: Cum vã explicaþi totuºi cã în anii ’50,apoi la începutul anilor ’60 – adicã încã înplin proletcultism –, se îngãduia Stelei sã o iape calea preconizatã de A. E. Baconsky, adicãsã se separe puþin de discursul dominant ºi sãîncerce un ºtaif intelectual, o abordare maiseninã, mai „artã pentru artã“? Asta venea în contradicþie ºi cu o anumitã tradiþie mili-tantã a publicisticii ardeneleºti, aºadar con-trazicea din douã puncte de vedere obiceiullocului.

A.P.: Existau pentru toate acestea niºte pre-mise, sã spunem. O datã era spiritul acestaeclectic, în sensul pozitiv al cuvântului, evi-dent, original ºi ambiþios, al lui Baconsky,care voia impunerea unui fond creator ro-mânesc similar, nu imitativ, modelelor eu-ropene, chiar dacã lucrurile nu erau pentrumulþi prea clare. Oricum, acest fond nu în-semna nici protocronism, nici naþionalismcomunist, ci, grosso modo, sincronizare lo-vinescianã. A. E. B tradusese mult, de laKavafis la Eliot, de la Saba la Montale, deciera un om deschis spre cele patru punctecardinale ale polenului cultural universal. Înacest fel el a format o revistã cu alonjã deuniversalitate, Aurel Rãu, Aurel Gurghianu,Victor Felea rezonau perfect cu acest pro-

gram, ei s-au deschis unor lecturi moderneformatoare, de pildã Kafka, abia descoperitîn epocã. Steaua a avut, nu dintr-odatã,treptat, un fel de þâºnire culturalã orgolioa-sã, ºi-a dat seama cã ea poate, în condiþiiledate, dogmatice, sã fie mai mult decât eco-ul unor aliniamente politice rigide, cã vasti-tatea universului culturii adevãrate era im-posibil de controlat ideologic de partid... ªiatunci, intrând în polemicã cu Gazeta lite-rarã ºi cu Scânteia, pe aceste criterii esteti-ce, evident cã Steaua devenise oaia neagra aliterelor româneºti, în epocã, era citatã me-reu drept un exemplu negativ, antimodel deneangajare, de cosmopolitism. ªi ea ºi-a fã-cut, treptat, din aceastã ambiþie de europe-nism un stindard, un nume, ºi s-a afirmat,mai ales, ca o revistã de poezie liberã.

O.P.: Asta mult înainte de revista Secolul 20.

A.P.: Sigur cã da, foarte bunã observaþia.Reiau ideea, pe care doar o schiþam ante-rior. Steaua anticipeazã spiritul Secolului 20.Cred cã ar fi subscris la aceasta ºi un FlorianPotra, sau un Cornel Regman, foºti redac-tori steliºti. Dan Hãulicã aprecia, pe bunãdreptate, publicaþia clujeanã, cel puþin mie,surprins oarecum, mi-a citat multe nume,titluri, apreciativ, dupã decenii de la publi-carea lor în Steaua. Mulþi intelectuali dininterbelic sau, în orice caz, formaþi pe lec-turi interbelice vedeau în Steaua o oazã înmarasmul – se poate spune – al epocii, undepoezia militantã ori proza maniheistã con-trasta cu spiritul liber sau relativ liber al Ste-lei. Steliºtii erau, direct sau indirect, contracurentului ideologic oficial.

O.P.: ªi ce au fãcut concret?

A.P.: Concret, au criticat falsitatea unorpoeme de tip Lazãr de la Rusca, fãrã niciovaloare esteticã... Curaj mare, sã te adresezicelor din salã, adversarii tãi literari, unii aflaþi în prezidiu, în anul de graþie, dar ºi degratii, 1956, nu în 1990, atunci, la PrimulCongres al Scriitorilor... ªi în ce context!Totul, aproape, ar trebui contextualizat. ªimai ales sã spui cã „noi încercãm un alt tip

10 • APOSTROF

�

• La Târgu-Lãpuº, cu Angela, soþia sa, ºi cu Florin Timaru, fiul compozitorului


Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 11

de poezie, o poezie mai personalã, mai inti-mistã“, cum au spus ardelenii la Bucureºti...Celor care le-au reproºat „poezia de nota-þie“, le-au reproºat, la rândul lor, epicul ver-bios din poemele lor interminabile. Ãsta afost icul bãgat în aceastã structurã solidã,pârghia care a încercat sã demoleze acesttavan de beton ideologic.

O.P.: ªi cum au reuºit?

A.P.: Exigenþã profesionistã, traduceri com-petente, rafinament livresc, iniþiativa rein-troducerii interbelicilor în literatura con-temporanã, refuzul unor monºtri sacri ailiterelor. „Poezia de notaþie“ era poate cevauºor artificial, dar cu modele prestigioaseputea deveni o stampã japonezã sau un hie-ratic desen metafizic. Puteai sã scrii despregrãdini, scriind despre nevoia de liniºte inte-rioarã sau nevoia de sacru.

O.P.: Stãri de spirit.

A.P.: Stãri de spirit, dar personalizate. Nuera descrisã „viaþa poporului“, nici marºulproletarilor, nici tumultul acestora, era su-gerat tumultul interior al individului, nual maselor muncitoare, se reafirma unicita-tea omului concret.

O.P.: Dar eu cred cã nu ar fi reuºit dacã nuexista ºi o susþinere din interiorul partidului,la vârf, acolo. Cine i-o fi ajutat oare?

A.P.: Nu ºtiu, erau în raporturi relativ bunecu Pavel Þugui, responsabilul de originebucovineanã, posibil admirator al basara-beanului Baconsky. Judecat în contextul deazi, sigur cã el era unul dintre factorii ideo-logici decisivi în apariþia unui articol, poemetc. N-ai cum face pentru a nu greºi, decâtsã iei lucrurile aºa cum erau ele, atunci, con-textualizându-le, judecându-le cu ochii deatunci.

O.P.: Bine, unul dintre excelenþii prozatori aimomentului nostru, Mircea Horia Simionescu,el însuºi a lucrat la acest proiect. Asta nici nu-l scuzã, nici nu-l acuzã ca prozator.

A.P.: Bineînþeles. Petru Dumitriu, care apublicat mult la Steaua, a fost legat de Stea-ua, a obþinut ºi el unele privilegii, pentru el,privilegii care acum ne par mãrunte, daratunci erau însemnate.

O.P.: A mediat el ca sã fie obþinute ºi pen-tru revistã?

A.P.: Nu cred, nu cunosc epoca direct, elpublica des la Steaua, o vreme a stat în Cluj,o vreme a lucrat la Steaua, era unul dintrecei care puteau sã se plimbe într-un costumimpecabil dupã croiala interbelicã, prin cen-trul Clujului proletarizat, þinea cu morgã,în lesã, câinele boieresc, mã rog, se purta,poate, ca un om care se credea liber printresclavi. Dar era cu adevãrat liber? Atunci dece a fugit? De ce s-a întors, dupã 1989? Nuºtim.

O.P.: L-aþi vãzut în perioada aceea, ca elev?

A.P.: Nu l-am vãzut, el era deja, evadasespectaculos, rocambolesc, din sistem, for-

þând bariera dintre cele douã Germanii. Ele-ganþa lui sfidãtoare, pãlãria tare împotrivabãºtii muncitoreºti, a pantofilor cu talpãgroasã împotriva „bãrcuþelor“ din picioare-le nevoiaºilor, a croiului elegant împotri-va hainelor luate „pe puncte“, nu ajungeapentru o revoltã antisistem.

O.P.: Adevãrat, dar la plecarea lui din þarã,pe neaºteptate – el a fugit, a rãmas în Occident–, Steaua n-a suferit unele repercusiuni?

A.P.: Rãspunderea a fost totuºi individua-lã, în ciuda aberaþiilor ideologice. Emil Hurezeanu, care a primit, cum bine neamintim, un premiu Herder acordat depoeta Ana Blandiana revistei Echinox, afugit ºi el. Bine a fãcut. A lucrat la EuropaLiberã, ulterior la Deutsche Welle. Mi-amãrturisit prin 1983, la München, cã a fostîngrijorat, spre cinstea lui, zic eu, de even-tualele efecte negative care s-ar putea revãr-sa asupra revistei Echinox, dar nu au fost.Nu erau toþi ºefii niºte torþionari, fanatici,existau ºi oameni de bun-simþ, altfel iadulera chiar pe pãmânt.

O.P.: El primise bursa.

A.P.: Primise bursa pe care o acorda pre-miantul Herder unui tânãr, în anul respec-tiv... Premiul a fost luat de Ana Blandianaºi oferit revistei Echinox – „Faceþi cum cre-deþi mai bine, alegeþi-l voi pe cel mai potri-vit“. Cred cã „triumvirii“ au decis, Ion Pop,Ion Vartic, Marian Papahagi. Aºadar, pre-miul i-a revenit lui Emil Hurezeanu, careera cel mai talentat, cel mai inteligent, celmai promiþãtor, cu un mod de a fi lipsit decompromisuri, prejudecãþi.

O.P.: În 1981 era, sau când?

A.P.: Asta era, dupã pãrerea mea, prin ’82-’83.

O.P.: În prima parte a anilor ’80.

A.P.: Prima parte a anilor ’80, pentru cã elface parte – ºi acum ar trebui sã amintim cãexistau mai multe promoþii echinoxiste –

dintr-una care urma dupã noi, bãtrânii ani-lor ’70, deci vine dupã întemeietorii amin-tiþi, Ion Pop, Marian Papahagi, Eugen Uri-caru, Petru Poantã. Hurezeanu face partedin „promoþia ludicã“, cum periodizez eumiºcarea echinoxistã, adicã promoþia lui Al.Cistelecan, a lui Aurel Pantea, Ioan Moldo-van, Ioan Groºan, a lui Ioan Buduca, ea im-pune spiritul acesta ludic, prin ªcoala ludicã,dar ºi prin farsele pe care le fãcea, împreunãcu mentorul lor, cu admiratul lor profesor,Ion Vartic, un rafinat degustãtor de esenþeliterare tari, dar un incorigibil regizor desituaþii paradoxale. Noi, promoþia ante-rioarã, denumiþi ironic drept „corifeii“, detradiþie ardeleneascã a umorului cãrturã-resc, îl aveam pe Ion Pop ca exemplu de dis-ciplinã interioarã ºi de sobrietate. Ei îl aveaupe Vartic, spuneam, care era un spirit maiimprevizibil-fantast, chiar funambulesc, au-tor al multor farse celebre, nu doar al unorexegeze rafinate. Fãrã doar ºi poate, ebuliþialudicã se nãºtea la maestru, apoi se trans-mitea discipolilor ca rod secund al unei eru-diþii ce altfel ar fi devenit mohorâtã încrun-tare. Dinspre ºi dintr-o disponibilitate ludicãrafinatã. Dar spuneam cã Hurezeanu m-aîntrebat în anii ’83 sau ’84, dacã nu mãînºel, anii ’80, dacã nu ar trebui sã se simtãîncãrcat de o vinovãþie pentru cã a pus în-tr-o situaþie dificilã în faþa organelor de par-tid Echinoxul, care a acordat practic premiuldupã o deliberare, sigur, unde s-a hotãrât cãe cel mai dotat, cã e cel mai plin de iniþia-tive ºi de perspectiva cea mai generoasã.„Triumvirii“ au ales corect.

Deci, vorbeam despre promoþiile Echi-noxului. Sã revin. O primã generaþie, amspus, era cea a corifeilor, sigur, o spuneamcu o anumitã maliþiozitate. Dupã aceea, a ªcolii ludice. Foarte interesant e VirgilMihaiu, un fel de mediator între „corifei“ ºi„ludici“, un spirit foarte mobil, bun cu-noscãtor al unor limbi de circulaþie. În fine,ar exista o altã promoþie, optzecistã, cu doiexcepþionali absolvenþi de Filosofie, nu deLitere, de data asta, Ion Mureºan, MartaPetreu. Vin apoi Ruxandra Cesereanu,Sanda Cordoº, Corin Braga, ªtefan Borbély,Ioana Both, Gheorghe Perian, etapã doctãa Echinoxului. Mai adaug: Aurel Codoban,care, de asemenea, a avut un rol în coordo-narea revistei, ca redactor-ºef ºi prin eseuri-le sale de filosofie. Toþi au contribuit laîmbogãþirea unui profil complex, ireducti-bil, nu numai literar, al Echinoxului, aproa-pe semicentenar.

�

iulie 2006

Interviu realizat de


• La închiderea expoziþiei lui Vladimir Zamfirescu

12 • APOSTROF

OANTOLOGIE DIN propriacreaþie, inclusã într-o

serie intitulatã „Ediþii defi-nitive“, permite bilanþuri deetapã bine-venite, chiar ne-cesare. Publicându-ºi Um-bria în aceastã înfãþiºare (ed.a 2-a, Ed. Vinea, 2007, 280p.), Adrian Popescu contra-zice însã regulile jocului, cãciaceastã secundã imprimare introduce în plusfaþã de prima versiune a selecþiei (cea din2000) o seamã de inedite (circa treizeci ºicinci de pagini). Iatã cum ceea ce pãrea defi-nitiv mai creºte, se mai îmbogãþeºte, modi-ficând ansamblul mãcar în ordine cantitativã,sporindu-l cu noi note, dar ºi antrenând anu-mite consecinþe calitative, prin alte angulaþiiºi chiar printr-un plus de contururi lirice.

Lucrurile îºi urmeazã însã traseul, fiind-cã, iatã, volumul Dimineaþa în forul roman(Cluj-Napoca: Ed. Limes, 2007, 72 p.) estealcãtuit, aproape în întregime, din inediteleanexate Umbriei cu puþin înainte. S-a schim-bat câte ceva la unele titluri, s-au adãugatcâteva, puþine, poeme noi ºi s-au topit alte-le. Dar grupajul merita o existenþã de sinestãtãtoare, mai cu seamã cã mulþi dintre citi-tori nu au intrat în posesia volumului retro-spectiv. Nu este însã, în cazul poeziei, doaro chestiune de gospodãrie artisticã, ci eaþine ºi de unitatea de ton a grupajului. IarAdrian Popescu, care de când ºi-a gãsit tim-brul propriu evolueazã liric pe liniamenterecognoscibile de la un volum la altul, pre-ferând coerenþa unei diversitãþi prea exu-berante, îºi marcheazã trecerile de stare cusubtilitate, fãrã ostentaþie.

Dimineaþa în forul roman evocã, aºadar,înainte de toate, poezia anterioarã a lui Adrian Popescu însuºi. Dar se poate recu-noaºte aici ºi o intersecþie cu unul dintre celemai izbutite poeme ale lui Cicerone Theo-dorescu, Eram tânãr pe strãzile Romei...(„Eram tânãr pe strãzile Romei.../ Tu, o fatãdin Roma,/ Sclav din Dacia, eu...“). Atâttematic, prin împletirea filonului poetic reli-

gios cu pasiunea pentru Italia, cât ºi printonalitatea melancolicã, elegiacã, noua pla-chetã surprinde un poet aflat într-un mo-ment al carierei în care vârful înseamnã con-tinuitatea la altitudinea unui platou înalt,acoperit cu vegetaþie din belºug. AdrianPopescu, om de mari candori, izbuteºte sãle transpunã ºi în poezia lui, exprimând cuprospeþime ºi fãrã complicaþii inutile, într-oarmonioasã alcãtuire, revelaþii de profun-zime intrate imediat într-o mitologie per-sonalã sau conducând, precum musca dinpoemul omonim – un soi de creaturã psiho-pompã –, cãtre mari vâltori metafizice, nesa-botate de imanenþã, ci mai degrabã pri-lejuite de aceasta. „De mine râde/ Ochiulnegru de gâde?/ Musca“, se întreabã auto-rul poeziei care dã titlul volumului – tocmaicea subintitulatã Musca –, într-un post-scriptum memorabil, amintindu-ºi cum „... am reîntâlnit-o,/ dupã câteva zile,/aproape de Tibru,/ tot printre statui,/ pecreºtetul rece al/ lui Marc Aureliu,/ pe buze-le pline ale lui Antinous,/ la Palatul Al-temps“, unde „ieºea, o picãturã de smoalã,/din golul orbitelor“. Trecerea din istorieînspre preocuparea tanaticã se face admira-bil, cu simplitate, urmãrind deplasarea miciizburãtoare prin orbita impenetrabilã a cape-telor statuare antice.

În fapt, pretextul roman, doar în apa-renþã antichizant, aºa pare cã se cere citit: caun ritual de trecere prin istorie cãtre trans-cendenþã. Fiindcã poetul, ca bun creºtin,ghiceºte în moarte o cale soteriologicã, gra-þie intervenþiei cristice. Nu doar Isus însã,ci divinitatea triadicã este adevãratul împli-nitor de destine, cãci „El e grãdinarul, mânaLui e dreaptã,/ La soroc culege vieþi ca iona-tanul,/ ce s-a copt în tihnã. Îndelung aºteap-tã/ Rãbdãtorul Tatã, lunile, sau anul“.

La Adrian Popescu orice ocazie se trans-formã într-un prilej de imn închinat luiDumnezeu sau umbrei miºcãtoare pe ca-re el o lasã în silueta umanã. Dupã un ti-pic consacrat de modul de a fi al Sfântului Francisc, contextele vieþii de zi cu zi ºi întâl-nirile mirabile devin – sau pur ºi simplusunt – hieroglife în spatele cãrora prezenþadivinã rãmâne pregnantã. Marca talentului

salveazã întotdeauna poezia scriitoruluiclujean de pericolul abundent al tezismului,chiar ºi atunci când versificã pornind de lamotivul Graalului, ca în Domnul în potir e:„Domnul în potir e,/ Lege peste fire,/ tru-pul din iubire/ºi-l dã purul Mire.// Sânge-le-n caliciu,/ zilnic sacrificiu,/ «ia ºi bea,mãnâncã,/ cu teamã adâncã».// Ite missaest,/ omule din Est“ (p. 30).

Poetul de la Steaua ºtie sã fie însã ºi foar-te personal, confesiv într-un mod de o des-chidere redutabilã. El atinge registre eseni-niene când constatã: „Ca un mãr de varãce-a iernat în beci,/ Simt cum se terminãvârsta mea cea caldã,/ Îmi îmbie noapteanumai paturi reci, /Sângele în clocot carnean-o mai scaldã.// ... Iarna mea e vrajba du-hului cu mine/ Pe o policioarã nu vreau sãapun,/ Mãr eu sunt de varã, floarea meaalbine/ Încã mai aºteaptã, Soarele cel bun“(Ca un mãr de varã, p. 48-49). Sunt ver-suri care recupereazã nu doar proximitateapierdutã a naturii, ci ºi dimensiunea para-diziacã a naturaleþei, contrazicând, mãcaraici, eticheta calofilã lipitã de tâmpla poe-þilor Echinoxului. Din mila sãlbaticã deodinioarã se pãstreazã integral doar mila,toarsã fin printre torsuri, într-o luminã me-ridionalã alternatã cu refluxuri din Bucovinanatalã. La Roma, identitatea poetului nu sesubþiazã, ci se fortificã pe liniamentele uneilatinitãþi etno-lingvistice, dar ºi (ori maiales) confesionale. Apropierea senectuþii,pânda semnelor trecerii într-un alt registruexistenþial, dincolo de pragul întunecat,unesc prin frecventarea unor locuri consa-crate lirica adrianpopescianã cu marile vociale literaturii europene din vechime pânãmai ieri. De sub palimpsestul produs la ve-dere de poet rãsar parcã ecouri din Horaþiu,Virgiliu ºi Ovidiu.

În fond, Adrian Popescu frecventeazãmeditativ ruinele, cãlãuzit de un tempera-ment nu fãrã legãturã cu cel al romanticilor,dar temperat de un suflu stilistic mai apro-piat de o anume clasicitate; ceea ce aratãdificultatea prinderii în formule consacratea simplitãþii roditoare.

�

Peregrinãri elegiace


Cãrþi primite la redacþie

• Ion Vianu,Necredinciosul,Bucureºti: Ed. CarteaRomâneascã,2008.

• Joseph RatzingerBenedict XVI,Interpretareabiblicã în crizã:Despre problemafundamentelor ºicãilor exegezelorastãzi, Cluj-Napo-ca: Ed. EFES, 2007.

• Paul Cornea,Originile romantis-mului românesc,Bucureºti: Ed. CarteaRomâneascã,2008.

• Ovidiu Pecican,Poveºti de umbrã ºi poveºti de soare,Timiºoara: Ed.Bastion, 2008.

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 13


14 • APOSTROF

SCRIITOR AL modernitãþiiromâneºti tîrzii, la inter-

ferenþa cu postmodernita-tea, Mircea Ciobanu* a ilus-trat ºi în poezie, ºi în prozãvechiul model. Figurã influ-entã a lumii literare din ulti-mele douã decenii ale regi-mului comunist, graþie poziþiei la EdituraCartea Româneascã, a publicat numeroasevolume, obþinînd un succes de stimã con-stant, niciodatã – însã – entuziast. Versurilesale, solemne, oraculare, în prelungireaermetismului modernist, au reluat adeseoriteme ºi structuri mitice, în special biblice.Ca prozator, a experimentat în cîteva cãrþinaraþiunea abstractã ºi simbolicã, oarecumîn linia „noului roman“ francez al anilor1950-1960, apoi, în cele cinci volume aleIstoriilor, s-a întors spre romanul de recon-stituire a epocilor recente, în maniera „rea-lismului psihologic“, analitic, din perspec-tiva subiectivã a personajelor.

În special a protagonistului Istoriilor: in-ginerul constructor Gheorghe Palada. Fi-gurã impunãtoare prin rolul sãu de coor-donator de ºantiere, decident asupra vieþiimultor oameni, el e ºi în plan simbolic oîntruchipare a puterii, deopotrivã ca forþãinterioarã ºi ca ascendent asupra celor dinjur, pe care-i dominã. Încã nu bãtrîn, încãautoritar, el se aflã – totuºi – în faþa decli-nului, a crizei finale. În cele circa 1650 depagini ale sale, romanul parcurge doar treizile, Revelionul ºi debutul anului 1959, însãcu frecvente întoarceri în timp, în lungi epi-soade care coboarã pînã la începutul seco-lului XX, avînd în centru ºi alte personaje,predecesori, apropiaþi. Istoriile devin astfelo „saga“ consacratã, în cercuri concentri-ce, unui om, unei familii, unei societãþi caretraverseazã perioade agitate, cu douã rãz-boaie mondiale ºi o schimbare dramaticã deregim.

Mircea Ciobanu e interesat mai puþin dedimensiunea politicã a istoriei ºi mai multde reconstituirea psihologiilor individualeºi colective, cu insistenþã ºi asupra cadruluide viaþã, descris minuþios, pitoresc acolounde e cazul, pictural întotdeauna. Axatã pepersoane, pe destine, romanul le urmãreºteîn scene de grup, definindu-le raporturile ºiîncercînd sã le reveleze „misterele“. Nara-þiunea lasã senzaþia de simbolism greu,oarecum abscons, cel mai uºor de întrevã-zut fiind ritualul morþii, la care Palada par-ticipã fãrã sã-ºi dea seama cã va fi vorba

despre propriul sãu sfîrºit. Nu lipsesc pagi-nile acut-reflexive, eseizante, pînã la spe-culaþiile vocii naratoare asupra sensuluipoveºtii.

Primele patru volume sînt construite dincîte trei pãrþi, trei episoade plasate în pla-nuri temporale mai apropiate ori mai în-depãrtate, cu un ridicat grad de autono-mie în interiorul ramei largi de tip „saga“.Secvenþele mai de demult, cu personaje deînceput de secol XX sau dintre cele douãrãzboaie, sînt mai exuberante, lãsînd loc largevocãrii pitoreºti. Etapele vieþii lui Gheor-ghe Palada construiesc – în schimb – desti-nul autoritar al acestui „mare bãrbat“, iarepisoadele din prezentul naraþiunii, la înce-put de 1959, sînt apãsãtoare, cufundate înpenumbra sau în întunericul recluziunii,propice reflecþiei asupra vieþii trecute. Evo-cãrile dezvãluie ambivalenþa protagonis-tului: dincolo de succesele sale sociale ºide influenþa pe care o exercitã asupra alto-ra, puternicul Palada înregistreazã de fapteºecuri dupã eºecuri în viaþa privatã ºi în ceainterioarã, psihologicã. Dupã destrãmareacãsniciei, dupã o aventurã cu soþia unuiprieten ºi dupã o îndelungatã, dezordonatãtraversare a oraºului (Bucureºtiul), ca-ntr-ostranie derivã, Palada va strãbate subsolu-rile institutului pe care-l conduce, sugestie– poate – a coborîrii în subconºtient, ºi seva stinge apoi subit, continuînd sã percea-pã o vreme vocile din jur, oamenii adunîn-du-se în jurul corpului care se rãceºte.

Comentatorii au remarcat calitatea psi-hologismului ºi a descriptivismului din Is-torii, reproºînd – pe de altã parte – ritmulgreoi al naraþiunii, uneori excesiv de „încãr-catã“, barocã, rece, ca ºi o anume inconsis-tenþã a personajelor, în ciuda insistenþei ana-litice. Pe ansamblu, cele cinci volume,alcãtuind unul dintre cele mai ample cicluri

romaneºti din literatura românã, propun nudoar „istorii“ multiple, ci ºi o imagine tipfrescã a istoriei recente. Substructura sim-bolicã face din ciclul lui Mircea Ciobanu ºio „cronicã a unei morþi anunþate“, unroman-recviem.

�

Fiºã pentru Kindlers Literaturlexikon,Kindler Verlag, parte a grupului germanRowohlt; prima ediþie: 1965; coordona-

torul titlurilor româneºti din ediþia actual-mente în lucru: GERHARDT CSEJKA.

Romane postbelice

IstoriiIon Bogdan Lefter

*. Mircea Ciobanu (numele real: MirceaSandu) s-a nãscut în Bucureºti, pe 13 mai1940, dintr-un tatã constructor (detaliu dereþinut). Dupã studii filologice la Iaºi ºiBucureºti, face carierã literarã ºi, în paralel,lucreazã la Editura pentru Literaturã, Editu-ra Eminescu ºi Cartea Româneascã (perioadacea mai îndelungatã: 1970-1990), din nouEminescu ºi Vitruviu. Se afirmã ca poet, apoica prozator, mizînd pe ambele genuri. Operasa principalã rãmîne totuºi romanul în cincivolume Istorii. Dupã cãderea regimului, devi-ne purtãtor de cuvînt al regelui Mihai I, aflatîn acea perioadã încã în exil, în Elveþia. Pu-blicã douã volume de convorbiri cu fostulsuveran al României de dinainte de instalareacomunismului. Ciobanu se stinge din viaþã înBucureºti, pe 22 aprilie 1996, la aproape 56de ani.

BIBLIOGRAFIE: Imnuri pentru nesomnul cuvinte-lor (poezie), Bucureºti: Editura pentru Literatu-rã, 1966; Patimile (poezie), Bucureºti: EdituraTineretului, 1968; Martorii (roman), Bucureºti:

Editura pentru Literaturã, 1968; Epistole (prozãeseisticã), Bucureºti: Editura pentru Literaturã,1969; Cartea fiilor (roman), Bucureºti: EdituraCartea Româneascã, 1970; Etica (poezie), Bu-cureºti: Editura Albatros, 1971; Armura lui Tho-mas ºi alte epistole (prozã eseisticã), Bucureºti:Editura Eminescu, 1971; Cele ce sînt (poezie),Bucureºti: Editura Eminescu, 1974; Tãietorul delemne (prozã eseisticã), Bucureºti: Editura Car-tea Româneascã, 1974; Istorii, vol. I (roman),Bucureºti: Editura Eminescu, 1977; Istorii, vol.II (roman), Bucureºti: Editura Cartea Româ-neascã, 1978; Istorii, vol. III (roman), Bucureºti:Editura Eminescu, 1981; Versuri (poezie), Bu-cureºti: Editura Eminescu, 1982; Istorii, vol. IV(roman), Bucureºti: Editura Cartea Româneas-cã, 1983; Vîntul Ahab (poezie), Bucureºti: Edi-tura Eminescu, 1984; Istorii, vol. V (roman),Bucureºti: Editura Eminescu, 1986; La capãtulputerilor: Însemnãri pe Cartea lui Iov (eseuri),Bucureºti: Editura Vitruviu, 1997; antologii,reeditãri, publicisticã.

• Mircea Ciobanu

D O S A R

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 15

CEREMONIA DE astãzi este consacratã de-cernãrii titlului de doctor honoris causa

al Universitãþii „Babeº-Bolyai“. ConformCartei (2003) universitãþii noastre, cel maiînalt titlu academic se acordã unor perso-nalitãþi cu realizãri de vârf în ºtiinþa, tehno-logia, filosofia, arta, literatura ºi teologiamondialã, care au sprijinit activitãþi din in-stituþia noastrã.

Ca urmare a standardului înalt, Univer-sitatea „Babeº-Bolyai“ a acordat acest titluunor personalitãþi de prim rang, încât nemândrim sã putem spune cã în clubul doc-torilor honoris causa ai universitãþii noastreintrarea este selectã. Suntem onoraþi sã-iputem astãzi socoti parte a istoriei acesteiuniversitãþi: pe cardinalul Joseph Ratzinger,actualul papã Benedict al XVI-lea, pe WalterKasper, Tomáš Špidlík, Peter Erdø ºi FranzKönig, pe patriarhul ecumenic al Constan-tinopolului, Bartolomeu I, ºi pe alþi teologide înalt prestigiu; pe laureaþii PremiuluiNobel Richard Ernst (Zürich), GeorgePalade (San Diego), Günter Blobel (NewYork) ºi Ahmed Zewail (California Instituteof Technology); pe biologi ca Raymond A.Dwek (Oxford) ºi Franco Pedrotti (Came-rino), pe matematicieni precum Willy Jäger(Heidelberg); pe cei mai mari istorici aiEvului Mediu, Jacques Le Goff (Paris) ºiHarald Zimmermann (Tübingen), pe crea-torul psihologiei cognitive, Ulrich Neisser(Atlanta), pe chimistul Achim Müller (Bie-lefeld), pe filosofii de mare anvergurã PaulRicœur (Paris), Richard Rorty (Stanford),Manfred Riedel (Erlangen), Manfred Frank(Tübingen), pe sociologii de primã mãrimeRaymond Boudon (Paris) ºi Georg Weber(Münster), pe economiºti ca Attila Chikán(Budapesta), istorici precum Keith Hitchins(Champaign Urbana), Carol Iancu (Mont-pellier) ºi Glatz Ferenc (Budapesta), pe teo-reticieni ai literaturii precum Jean Starobin-ski (Geneva), Virgil Nemoianu (Washington,DC), Nicolae Balotã (Nisa), Raymond Trus-sot (Bruxelles), Jean Rousset (Bruxelles), pegeografi de referinþã precum Jean ClaudeGall (Strasbourg) ºi Mario Panizza (Pado-va), pe politologi de anvergurã mondialã caShlomo Avineri (Ierusalim) ºi BronislawGeremek (Varºovia), Hans Gert Pöttering(Osnabrück), Hervé Hasquin (Bruxelles),pe principali specialiºti de astãzi în istoriareligiilor, precum Moshe Idel (Ierusalim),personalitãþi ale istoriei postbelice, lideriacademici internaþionali precum TheodorBerchem (DAAD-Bonn), Hans van Ginkel(Utrecht), Joseph Bricall (Barcelona), Georg

Winckler (Viena), Jan Sadlak (Paris), DavidWard (Washington, DC), personalitãþi isto-rice precum regele Mihai I al României,personalitãþi transilvane, aºa cum sunt mitro-politul ortodox Bartolomeu Anania, arhie-piscopul catolic György Jakubinyi, pastorulprotestant Paul Philippi ºi mulþi alþii.

Se ºtie cã Universitatea „Babeº-Bolyai“se particularizeazã sub aspecte cruciale.

Este vorba de universitatea cu cea mailungã tradiþie academicã din România; cupuþini ani în urmã s-au celebrat 425 de anide la înfiinþarea Colegiului Iezuit, de cãtreo misiune din 1581, trimisã de papa Grigo-re al XIII-lea, în timpul lui ªtefan Báthory.

Este vorba, acum, de cea mai mare ºimai comprehensivã universitate din Româ-nia; aici se pregãtesc astãzi – ca ingineri,cercetãtori, economiºti, juriºti, profesori,filosofi, teologi, jurnaliºti, artiºti, antre-nori sportivi – peste 55.000 de tineri, lanivelele bachelor, master, doctorat, studiiavansate.

Este vorba de o universitate plurilingua-lã ºi multiculturalã, în care – pe baza ale-gerii individuale a studenþilor – se studiazãcomplet în românã, complet în maghiarã,complet în germanã, în care funcþioneazã

specializãri legate în istoria ºi cultura evrei-lor ºi în care se studiazã complet, de ase-menea, în limbile moderne: englezã, fran-cezã, italianã, norvegianã etc. Programelecu bazã lingualã, facultãþile, colegiile ºi de-partamentele funcþioneazã, în Universitatea„Babeº-Bolyai“, în regimul autonomiei uni-versitare.

Este vorba, apoi, de universitatea cu ceamai complexã structurã de studii teologicede pe continent. În cele patru facultãþi deteologie – Teologie Ortodoxã, TeologieGreco-Catolicã, Teologie Romano-Catolicãºi Teologie Reformatã – sunt reprezentateºapte biserici istorice din Transilvania: Or-todoxã, Greco-Catolicã, Romano-Catolicã,Reformatã, Unitarianã, Evanghelicã ºi Cal-vinistã. La aceste facultãþi se adaugã per-formantul Institut de Studii Iudaice „Dr.Moshe Carmilly“, care asigurã pregãtirea petoate treptele: bachelor, master, doctorat,formare continuã. Aceste instituþii, împreu-nã luate, oferã posibilitãþi rare astãzi deabordare a fundamentelor iudeo-creºtine alecivilizaþiei în care trãim.

Este vorba de o universitate cu un pro-gram vast de învãþare a limbilor: alãturi de

Cuvântul rectorului

În 21 aprilie a.c., Norman Maneaa devenit doctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj.

Publicãm lecþia sa inauguralã ºi discursurile de primire.A.

D O S A R

• Aspect din timpul ceremoniei. Foto: Ioan Felecan

�

16 • APOSTROF

cele trei limbi clasice – greaca, latina, ebrai-ca –, în Universitatea „Babeº-Bolyai“ se stu-diazã alte peste douãzeci de limbi, inclusivlimbile marilor civilizaþii ale Asiei – japo-neza, chineza, coreeana.

Dar aceastã universitate trebuie sã rãmâ-nã competitivã în ºtiinþele experimentale ºiîn tehnologii. Dogma sãnãtoasã, pe care oîmpãrtãºim, este aceea cã nu este universi-tate relevantã acolo unde cercetarea experi-mentalã nu este extinsã ºi continuã, cã forþaunei universitãþi se mãsoarã – cum spuneaelocvent Iuliu Haþieganu – în teoremele,teoriile, descoperirile, soluþiile ce vin dinlaboratoarele proprii. De aceea, Univer-sitatea „Babeº-Bolyai“ a înfiinþat: Labora-torul de Cercetare în Domeniul Informaticii(1994), Muzeul de Gemologie (1996), La-boratorul de Cercetare în Matematicã Apli-catã (1998), Laboratorul de Cercetare înSintezã Organicã ºi Biotransformãri (1998);Laboratorul de Topografie, Cartografie ºiCadastru (1998); Laboratorul de CercetãriElectrochimice (1999); Centrul Naþional deRezonanþã Magneticã Nuclearã (2000);Centrul de Excelenþã Academicã în FizicaCorpului Solid – Laboratorul de CercetãriAprofundate asupra Materialelor de InteresTehnic la Temperaturi Joase (2000); Labo-ratorul de Spectroscopie Raman ºi Non-structuri Fonice (2000); Laboratorul deRezonanþã Magneticã Nuclearã (2000); In-stitutul de Economie Ruralã ºi Politici Agrare (2000); Centrul Regional de Topo-grafie, Cartografie, Teledetecþie ºi SistemeInformatice Geografice (2000); Laborato-rul de Glicobiologie Molecularã (2001);Laboratorul de Geneticã Molecularã (2001);Institutul de Cercetãri Experimentale Inter-disciplinare (2001) ºi Laboratorul de Res-taurãri ºi Conservare a Patrimoniului Cul-tural (2002) ºi altele.

O cuprinzãtoare reorganizare a progra-melor se impune, în continuare, spre a mãricompetitivitatea studiilor ºi a cercetãrilorºtiinþifice, ºi este în curs. Marele pariu alactualitãþii în aceastã universitate este sã sedezvolte cercetãri ºtiinþifice, evident cer-cetãri recunoscute internaþional, dar cer-cetãri cu impact tehnologic – în înþelesulcuprinzãtor al tehnologiilor, care sã fie com-petitive în epoca celei mai mari revoluþiitehnologice din istorie.

ªtiinþele sociale ºi umaniste au înregis-trat un evident progres în ceea ce priveºtepremisele instituþionale. Crearea în ultimuldeceniu a unor unitãþi ca Institutul de Pre-ºi Protoistorie (1995), Institutul de StudiiClasice (1997), Institutul de AntropologieCulturalã (1997), Institutul de Studii Inter-naþionale (1998), Institutul de Studii Ger-mane (1998), Centrul Lingua (1999), In-stitutul de Studii Central-Europene (1999),Centrul Alpha (2001), Institutul de Cer-cetãri Europene (2002), Institutul Italo-Român (2002), Centrul de Cercetãri aleImaginarului (2002), Centrul de Studii Bi-blice (2003), Centrul de Studii Demogra-fice (2004), Institutul de Studii Avansate înPsihoterapie ºi Sãnãtate Mentalã (2004),Centrul de Studii Interculturale (2007),Centrul de Studiere a Populaþiei (2007),Centrul Media (2008) reprezintã tot atâ-tea momente de dezvoltare a cercetãrilor ºicreºtere a relevanþei lor. Universitatea „Ba-beº-Bolyai“ participã cu monografii, cer-cetãri interdisciplinare, ipoteze ºi teorii pro-prii la dezvoltarea ºtiinþelor sociale ºi a

umanioarelor de astãzi, mulþi dintre specia-liºtii ei contând în comunitãþile de specia-litate din Europa actualã.

COMPETITIVITATEA ESTE astãzi devizadominantã a Universitãþii „Babeº-Bo-

lyai“. Aceasta se asigurã – în conformitatecu practicile europene – plecând de la satis-facerea indicatorilor operaþionalizaþi de cali-tate pe trei paliere majore:

1. cercetare ºtiinþificã (per capita) ºi im-pactul acesteia, ceea ce presupune publicaþiivalidate ºi prezenþe relevante în sistemeleinternaþionale de recunoaºtere a cercetãriiºtiinþifice; mãrirea proporþiei resurselor fi-nanciare obþinute din cercetãrile ºtiinþifice.

2. calitatea absolvenþilor, ceea ce se repe-reazã înainte de toate în premii importan-te (Nobel, Fields etc.) obþinute de absol-venþii universitãþii; poziþii de vârf ocupateîn companii internaþionale ºi în mari insti-tute de cercetare; poziþii de vârf ocupate înadministraþia publicã ºi în organismele in-ternaþionale; doctorate susþinute; studiifinalizate cu diplome.

3. atenþia acordatã studenþilor, care serãsfrânge în primul rând în calitatea predã-rii (stabilitã pe baza evaluãrii interne); ra-portul dintre efectivul cadrelor didactice ºiefectivul de studenþi; calitatea infrastruc-turii ºi a serviciilor administrative; procentde burse din resurse publice ºi din resurseprivate; accesul fiecãrui student la resurseITC; rezultatele evaluãrilor Student Satis-faction Surveys ºi Peer Review; efectivul destudenþi strãini atraºi; efectivul de cadredidactice internaþionale angajate ca asociaþisau titulari.

Universitatea „Babeº-Bolyai“ se situeazãastãzi, conform ultimelor informaþii, în cla-samentele ce considerã producþia ºtiinþificãper capita, în primele ºapte sute de univer-sitãþi. Asemenea altor universitãþi din Euro-pa, Universitatea „Babeº-Bolyai“ este anga-jatã sã-ºi amelioreze poziþia. Reuºita este,ºtim prea bine, condiþionatã de efortul pro-priu ºi de calibrul performanþelor fiecãruiangajat. Reuºita este însã condiþionatã ºi de reformele, în continuare, ale sistemuluiînvãþãmântului superior din România. Aºacum reprezentanþii Universitãþii „Babeº-Bolyai“ au argumentat ºi în 2004, ºi în2005, ºi în 2006, România are nevoie, încontinuare, de reforme, de reforme chibzui-te ºi fãcute de oameni competenþi – refor-mele rãmânând oxigenul universitãþilorperformante de astãzi.

În 1995, Universitatea „Babeº-Bolyai“ aluat decizia istoricã de reorganizare pe treilinii de studiu fundamentale cu bazã lin-gualã – românã, maghiarã, germanã –, pen-tru a reflecta prin chiar structura ei cultu-rile profilate istoriceºte în Transilvania.Carta Universitãþii „Babeº-Bolyai“ (1995-2003) a consacrat mereu aceastã structurãmultilingualã, iar experienþa Universitãþii„Babeº-Bolyai“ este consideratã astãzi, decãtre toate evaluãrile internaþionale, ca fiindde referinþã pe continent.

Fiind în mijlocul vieþii transilvane, uni-versitatea noastrã a dezvoltat din vreme oabordare paneuropeanã. Dupã 1989, dinaceastã universitate au plecat iniþiative majo-re, care au creat premise pentru integrareaRomâniei în Uniunea Europeanã. De pildã,reformele educaþiei din România, în 1990ºi în 1997, sunt de nedespãrþit de acþiunileprofesorilor acestei universitãþi; ºi acesteacþiuni au fãcut ca – dupã invitarea þãrii

noastre, în decembrie 1999, sã deschidãnegocierile de aderare la Uniunea Europea-nã – România sã încheie, în mai 2000, laBruxelles, negocierile pe capitolul Educaþie.În 1994, Universitatea „Babeº-Bolyai“ acreat Casa Europei ºi a intrat în reþeaua eu-ropeanã a acestor instituþii. În 1995, Uni-versitatea „Babeº-Bolyai“ a organizat, cusprijinul Comisiei Europene, Facultatea deStudii Europene, prima de acest profil dinEuropa Rãsãriteanã ºi, alãturi de faculta-tea similarã din Natolin (Polonia), printreprimele astfel de facultãþi din Europa.

Dezvoltãrile din Universitatea „Babeº-Bolyai“, din ultimul deceniu, nu ar fi fostposibile fãrã sprijinul constant al UniuniiEuropene. Ca rezultat direct, s-au creat do-uã facultãþi: Facultatea de Studii Europeneºi Facultatea de Business, s-au înfiinþat nu-meroase departamente, precum: Departa-mentul de limbi moderne aplicate; Departa-mentul de analiza mediului; Departamentulde asistenþã socialã etc., multe specializãriindispensabile pregãtirii tehnologiei, econo-miei, administraþiei României pentru inte-grarea în Uniunea Europeanã au fost insta-late. Programele SOCRATES sunt puternicreprezentate în Universitatea „Babeº-Bo-lyai“, dupã ce programele TEMPUS au fostfolosite eficient.

Aceste dezvoltãri nu ar fi fost posibile fã-rã cooperarea cu universitãþile ºi instituþii-le din SUA. Facultatea de ªtiinþe Politice ºiAdministraþie Publicã (1997), Institutul deIstorie Oralã (1998), programul de psiho-logie cognitivã (1997), relansarea literaturiicomparate (1997) ºi multe altele sunt lega-te de cooperãri cu universitãþi americane.

ASTÃZI UNIVERSITATEA acordã cel maiînalt titlu academic prestigiosului scrii-

tor Norman Manea, pentru opera sa de rã-sunet internaþional ºi contribuþia sa la pro-movarea culturii române în lume. Aº dorisã mulþumesc ilustrului oaspete de astãzipentru cã a acceptat hotãrârea Senatuluinostru ºi pentru cã este prezent acum înAula Magna, spre a-l omagia.

Astãzi despre Norman Manea se discutãîn multe locuri din lume. Împrejurarea estefireascã pentru un scriitor care ºi-a urmatneabãtut, de la Captivii (1970), trecând prinAnii de ucenicie ai lui August Prostul (1979),prin Le thé de Proust (1990), Le bonheur obli-gatoire (1991), la Trennwandt (1992), laThe Black Envelope (1996), vocaþia ºi viziu-nea, iar astãzi se profileazã printre proza-torii reprezentativi ai timpului nostru. De-vine dificil însã, cel puþin prin mãrimeaarcului temporal pe care-l exprimã opera luiNorman Manea, sã o prinzi în caracteri-zãri generale care sã nu fie prea vagi. De lacronicile din Neue Züricher Zeitung (1987)la cele din New York Times (1993), el a fostvãzut, cu argumente evidente þinând de acelarc temporal, ca „scriitor între Holocaust ºitotalitarismul românesc“. Aº adãuga însãimediat cã – în raport cu mulþi intelectualicare încearcã scrisul, dar, neavând nici viziu-ne, nici probleme morale, rãmân prea puþinexpresivi – Norman Manea are hotãrâtorulavantaj de a dispune ºi de una, ºi de cele-lalte.

Un fapt se înalþã, în orice caz, din mulþi-mea caracteristicilor acestei opere ºi pesteacestea – conºtiinþa acutã a umanului, la dis-tanþã de ideologiile ce confiscã de obiceisensibilitãþile ºi ideile. Norman Manea a vã-zut, de altfel, mereu, în artã – amintind de

D O S A R

�

marea tradiþie a literaturii ca interogare arealitãþilor din perspectiva posibilitãþilor lormai bune, care a mai fost reprezentatã înesteticã, încã o datã, de tânãrul Lukács, apoide Adorno ºi de Marcuse – exprimarea uma-nului. El ia pe cont propriu, cum se observãîn volumul Despre clovni: dictatorul ºi artistul(1997), formularea vestitã a lui Ernesto Sábato: „Dacã este profund, artistul oferãinevitabil mãrturie despre el, despre lumeaîn care trãieºte ºi despre condiþia umanã“ (p.178). Scriitorul oferã mãrturia „învãþând ase apãra mai ales de capcanele mentale, deviziunile simpliste, nu doar din interiorulsistemelor totalitare, ci de oriunde“ (p. 7).Norman Manea a fãcut el însuºi experienþavieþii în tiranie ºi în democraþie ºi ºi-a pututasuma cu timpul adevãrul conþinut în obser-vaþia profundã a lui Thomas Mann (1938):„libertatea e un lucru mai complicat decâtputerea“. Este un fapt cã societatea totali-tarã este rãul izbutit ce se poate imagina, darsocietatea liberã nu constituie un paradis.„Diversitatea opþiunilor ºi asprimea com-petiþiei libere, vulnerabilitatea ºi riscul, legi-le dure ale pieþei ºi farmecul aventurii, exce-sele ºi inhibiþiile produse prin dinamismulproductiv, poate exacerbat, al democraþieisunt doar câteva din înfãþiºãrile societãþiilibere“ (p. 94) – scria Norman Manea.

În sfera literaturii însãºi avem frecvent,vedem bine în diferite þãri, acele conºtiinþeunidimensionalizate, sau mãcar înjumãtãþi-te, care iau tacit o temã din ideologia curen-tã ºi o transpun, mai mult sau mai puþinartistic, voind sã se legitimeze prin aceea cãdestramã gãlãgios ceea ce istoriceºte a fostdeja înfrânt ºi depãºit. O confruntare cu rãulaceste conºtiinþe nu mai întreprind, dar vorsã facã sã se creadã cã o fac, manevrând, defapt, „cliºeele suferinþei deja clasificate ºicomercializate“. Norman Manea aduce oconºtiinþã incomparabil mai largã ºi mai bo-

gatã, aº spune consecventã cu sine, a si-tuaþiilor. El prinde cu sagacitate în imaginiconvingãtoare dificultãþile umanului în so-cietatea totalitarã, iar Anii de ucenicie ai luiAugust Prostul sunt proba. Dar NormanManea prinde la fel de sagace ºi elocventdilemele ieºirii din acea societate. Scriitorulºi eseistul din el se sustrage, în mod salu-tar – graþie profundei ancorãri într-o viziu-ne, a conºtiinþei scriitoriceºti, civice ºi mo-rale – „capcanelor mentale, a viziunilorsimpliste, nu doar din interiorul sistemelortotalitare, ci de oriunde“, cum însuºi spu-nea. Profilul sãu inconfundabil este confe-rit, printre prozatorii de astãzi, de aceastãconºtiinþã, înainte de toate.

Vreau sã probez afirmaþia prin câtevadecupãri din excelentele eseuri ale volumu-lui Despre clovni: dictatorul ºi artistul. Chiarintroducerea ne previne asupra viziunii au-torului, când acesta spune: „destul de frec-vent, adversarii unui sistem totalitar (fas-cism, comunism, fundamentalism religios)sunt, conºtient sau inconºtient, advocaþiialtui totalitarism. Autenticul spirit liberal aldemocraþiei nu este doar opus totalitaris-mului, ci îi este strãin ºi, prin însãºi naturasa, se aflã deasupra polaritãþilor“ (p. 7-8).De aceea, efortul de evitare a „capcanelor“,de distanþare scepticã de „kitschul politic“ ºisuspiciunea continuã faþã de „etichetele demanipulare“ sunt raþionale ºi indispensabi-le. Nu sunt de uitat, cel puþin de cãtre inte-lectualul conºtient de sine, nici „tragediatotalitarã“, ºi nici „comedia totalitarã“. Re-lativismul nu-ºi are locul în evaluarea si-tuaþiilor de viaþã, dupã cum nici scepticis-mul – în pofida similitudinilor situaþiilor, în primul caz, motivelor stãruitoare de de-cepþie, în al doilea. „Prudenþa faþã de ideo-logii ºi suspiciunea faþã de politicã nu duc,însã, neapãrat, la stabilitate moralã. Ne-an-gajarea nu are doar efecte pozitive. Din

nefericire, printre consecinþe întâlnim, frec-vent, compromisul ºi complicitãþile“ (p.25). Nici „apolitismul“ nu este o ieºire,chiar ºi atunci când politica s-a maculat, cãcirãmâne „tot o eschivã: un refuz… codificat,care rareori devenea fãþiº ºi, doar prin ex-cepþie, activ“ (p. 26). Norman Manea cautã– dupã experienþa sa semnificativã, nu doarintelectualã, ci ºi de viaþã – o perspectivãsustrasã impactului ideologiilor. O gãseºteîn cele din urmã, împreunã cu Václav Havel, în „inima omeneascã, în putereaumanã de a reflecta, în bunãtatea ºi respon-sabilitatea umanã“ (p. 38).

Mulþi intelectuali denunþã „mitologiza-rea“ politicii; uneori o fac însã mimetic, cãcitema are de multã vreme elaborarea filo-soficã concludentã, înscenând alte mituri: alapolitismului, al estetismului, al moralis-mului. Ei refuzã sã vadã efectele noilor mi-tologizãri – refuzul fiind singurul lor ar-gument. Norman Manea preferã hotãrât„demitizarea“ politicii – „readucerea în câm-pul umanului real ºi terestru, scrutarea aces-tei zone a existenþei cu aceeaºi fervoare darºi cu aceeaºi luciditate ca a oricãrei alteia“(p. 179) –, dar rãmâne conectat, dincoacede diviziunile instalate de ideologii, de cate-gorizãri, etichete, cliºee, la „apa potabilã afirescului vieþii”, convins fiind cã în viaþaoamenilor vina este diferitã, dar se distri-buie, adesea, prin forþa lucrurilor, pe mulþiumeri, încât fiecare are încã enorm de multde fãcut.

�

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 17D O S A R

• Aspect din timpul ceremoniei. În prim-plan, profesorii Corin Braga, ªerban Agachi ºi Andrei Marga. Foto: Ioan Felecan

AM ONOAREA ºi bucuria de a vi-l prezen-ta pe scriitorul Norman Manea, profe-

sor de literaturã central ºi est-europeanã laBard College, statul New York, din SUA.Scriitor care s-a întors, prin graþia universi-tãþii noastre, cu aceastã ocazie fastã, acasã...

Am spus un cuvînt magic pentru Nor-man Manea: acasã. Într-adevãr, cititoruloperei lui Manea este izbit de frecvenþa ºitensiunea afectivã ambivalentã a cîtorva cu-vinte: acasã, patrie, excursie, limbã...

Scriitorul, care a debutat în 1966, are laactiv 20 de ani de activitate literarã în þarãºi 22 de activitate literarã în strãinãtate. Este scriitorul român cel mai tradus dinacest moment, cãrþile sale fiind publicate înenglezã, francezã, germanã, spaniolã, ita-lianã, olandezã, portughezã, ebraicã, greacã,suedezã etc. ºi, mai nou, ºi în chinezã, ºiapãrute la edituri foarte bune din Europa,America de Nord, America de Sud ºi, iatã,ºi din Asia extremã... Este deþinãtorul a nu-meroase premii internaþionale, foarte pres-tigioase, de la Bursa Guggenheim ºi PremiulMacArthur (cel supranumit „Nobelul ame-rican“) la rîvnitul premiu italian Nonino ºila acela, francez, Médicis Etranger. Nugreºesc cînd spun cã Norman Manea estenu doar cel mai tradus, ci ºi cel mai premiatautor român de azi, fireºte cã în lume, iarnu în þarã. Un autor despre care ziarele, celeoccidentale, au scris cã reprezintã un plau-zibil candidat român pentru Nobel... (Afir-maþia, o spun în parantezã, mai fusese fã-cutã, în anii ’90, în þarã, ºi anume chiar decãtre doi critici clujeni, profesori ai univer-sitãþii noastre: e vorba de profesorul LiviuPetrescu ºi de profesorul Ion Vartic, ºi a stîr-nit atunci o interesantã furtunã mediaticã...)Iar dacã ne imaginãm literatura românã subforma unui trunchi de piramidã, locul luiNorman Manea este pe platoul de sus, alvalorilor certe, care dau substanþã, pereni-tate ºi demnitate culturii române extrem-contemporane.

Norman Manea este autorul unei opereîntinse, formate din prozã (povestiri ºi ro-mane), din eseuri ºi, mai nou, din poeme.Iatã cîteva din titlurile cãrþilor lui: Noapteape latura lungã (cartea de debut editorial,1969), Captivi, Atrium, Cartea Fiului, Aniide ucenicie ai lui August Prostul, Octombrie,ora opt, Plicul negru, Despre clovni, Fericireaobligatorie, Întoarcerea huliganului, Pe con-tur, A cincea imposibilitate, Plicuri ºi portre-te. Unitatea acestei creaþii este datã de mate-ria textelor; din mãrturisirile pe care le-a

fãcut autorul în interviurile lui (mã refer lavolumele Casa melcului ºi Textul nomad) nedãm seama cã, în cazul sãu, avem de-a facecu un scriitor de inspiraþie autobiograficã,care sublimeazã în prozã ºi în eseuri situaþii-le trãite, iar mai puþin cu unul de invenþie.

Într-adevãr, cînd, în mod ironic, ºi delocprietenos, istoria experimenteazã pe tine, pepielea ta, amîndouã extremismele secoluluial douãzecilea, provocîndu-te, de la cinci ani,sã dai seamã la problema Cum poate fi cine-va evreu ºi ce drept la viaþã are un evreu – decinci ani – în România anului 1941?, cîndrealul îþi ridicã la cinci ani o asemenea între-bare ºi þi-o repetã, aproape în aceeaºi formã,la patruzeci ºi ºase, în România socialistã aanului 1982 (mã refer, fireºte, la atacurile pecare le-a suportat prozatorul din parteaultranaþionaliºtilor ceauºiºti în revista Sãp-tãmîna, în anul 1982), urgenþa este sã rãs-punzi la aceastã provocare care ameninþã valoarea vitalã, iar nu sã inventezi o altã rea-litate, ne persuadeazã subliminal prozatorul.Literatura, pe care Manea a descoperit-o lanouã ani, prin intermediul unei cãrþi cucoperte tari, verzi, o carte de poveºti de IonCreangã, primitã în dar la întoarcerea dindeportare, din Transnistria, literatura poatefi un bun mijloc de investigare a condiþieiumane în secolul al XX-lea. Am spus: a con-diþiei umane, iar nu strict a celei evreieºti.Mi se pare semnificativ cã în povestiriledespre Transnistria, autorul nu numeºteidentitatea etnicã a deportaþilor, ci vorbeºtepur ºi simplu despre niºte oameni persecu-taþi ºi expulzaþi în pustie...

Întemeiat pe pînza freaticã a memorieitrãite, Manea a dat literaturii române cîtevadin capodoperele ei de prozã scurtã; mãgîndesc la povestirile Puloverul, Gheme deco-lorate, Moartea, Puteam fi patru, Ceaiul luiProust, Povestea porcului, Lipova, în care vor-beºte despre deportarea la cinci ani în Trans-

nistria, despre vinovãþia infantilã a copiluluicare rîvneºte puloverul gros ºi colorat pecare mama lui l-a pregãtit însã pentru Mara,fetiþa care „trebuia sã se întoarcã vie, cu ori-ce preþ“, pentru cã „nimerise între noi dingreºealã“, despre melancolia sfîºietoare aamurgurilor din stepa transnistrianã, de-spre prima ceaºcã de ceai bãutã la întoar-cerea în „Patrie“... ºi apoi despre experienþaceluilalt colectivism, socialist, despre cumînvaþã, la întoarcerea din „excursie“, adicãdin deportare, lucrurile ºi numele lor, despredresajul prin care trece ca pionier al Ro-mâniei socialiste etc. La fel, pe acelaºi temeiautobiografic, Manea a dat literaturii româ-ne o capodoperã romanescã, bildungsro-manul Întoarcerea huliganului. Cantitativvorbind, dacã comparãm ce a scris Maneadespre extrema dreaptã ºi Holocaut cu ceeace a scris despre extrema stîngã ºi Gulag,este evident cã socialismul românesc areprioritate, cã în proza ºi eseurile sale Circulsau Carnavalul totalitar, trãit cu de-amã-nuntul, în toate sordidele lui detalii socia-liste, ocupã cel mai important loc.

Cu un stil impresionist pointilist, scrii-torul compune, prin aglomerarea de nuanþeºi elegiace, ºi groteºti, atît autoportretul sãu,de August Prostul, cum îi place sã se con-sidere – adicã autoportretul unui ins care îºiconsumã, dubitativ ºi ezitant, vîrstele, expe-rienþele, spaimele, bucuriile, deci viaþa... –, cîtºi portretul sau fizionomia (ca sã folosesc untermen spenglerian) timpului ºi locului ro-mânesc. A Patriei. Rezultã, din întregul ope-rei sale, o dare de seamã despre amîndouãtotalitarismele secolului al XX-lea, precumºi o surprinzãtoare criticã fizionomicã a Ro-mâniei, un portret critic al Patriei, care acoperã cam 70 de ani din istoria contem-poranã ºi extrem-contemporanã a þãrii,adicã din anii treizeci ai secolului trecut pînã

18 • APOSTROF D O S A R

(Continuare în p. 20)

Laudatio

Polirom: noua serie de autor NORMAN MANEA

• Foto: Ioan Felecan

ESTE PENTRU mine o mare bucurie ºionoare sã primesc aceastã înaltã distinc-

þie din partea Universitãþii „Babeº-Bolyai“din Cluj. Mã simt aici printre prieteni vechiºi noi ºi nu mi se pare deloc întîmplãtor cãtocmai aici mi se acordã prima recunoaºterede acest fel în România. Mã leagã de Clujamintiri afectuoase, din vremea cînd mãaflam în þarã ºi din anii trãiþi departe de þarã.Mediul cultural clujean mi-a arãtat preþuireºi solidaritate în apãsãtoarele decenii alesocialismului multilateral degradat sub tira-nie, ca ºi în nu puþinele perioade dificile dintensionata tranziþie româneascã spre demo-craþie. Am colaborat mereu excelent, înain-te ºi dupã 1989, cu revistele literare ºi edi-turile clujene.

Locul în care mã aflu acum aparþineunei universitãþi prestigioase, pe care oadmir pentru excelentele performanþe pro-fesionale, dar ºi pentru extraordinara deschi-dere intelectualã spre modernitate, sprediversitatea etnicã, lingvisticã ºi culturalã,spre dialogul dintre epoci ºi tradiþii ºi þãri,spre universalitate, într-un cuvînt – un mo-del ºi un stimulent, atît de benefice pentruRomânia (ºi nu numai) în tensionatele vre-muri pe care le trãim.

În sfîrºit, dar nu în ultimul rînd, existãîntre Bucovina mea natalã ºi Ardealul spre care am privit totdeauna cu o complice în-þelegere subtile corespondenþe de care nuavem niciunii a ne ruºina, ca ºi, cum se în-tîmplã, cu toate fostele provincii habsbur-gice, stimulatoare diferenþe care þin ºi de in-fluenþa unuia sau celuilalt termen dintre celecare defineau fostul Imperiu Austro-Ungar.

Este, poate, momentul ºi locul sã evoc,în acest context, componenta central-euro-peanã din apartenenþa mea la literaturaromânã. Ea a devenit mai evidentã în exil,nu doar datoritã dezrãdãcinãrii atît de ca-racteristice dintotdeauna artiºtilor zonei,ci ºi mãgulitoarei receptãri cu care au fostonorate cãrþile mele, plasate de cronicariîntr-o elevatã descendenþã spiritualã cen-tral-europeanã. A fost o încurajatoare com-pensaþie pentru drastica dislocare ºi dispo-sesie ºi derutã care au marcat exilarea meala o vîrstã care adîncea rana nevindecatã aprimului exil, cel de la cinci ani, legat, acela,nu doar de etnicitatea mea, ci ºi de locali-zarea ei în Mitteleuropa, cum era denumitteritoriul din care Ardealul ºi Bucovinafãceau parte.

Bucuros cum am fost de flatanta asocie-re cu prestigioase nume ale culturii central-europene, am privit ºi privesc cu scepticismticul criticii literare de a încolona scriitorii– definiþi dintotdeauna prin individualita-tea ºi originalitatea demersului lor artistic –în grupuri ºi plutoane ºi secte, oricît deonorabile.

Cînd Marthe Robert spune cã litera Kar fi sã-l identifice nu doar pe Kafka, ci petoþi scriitorii Europei Centrale, aceastã inci-

tantã ºi mãcar parþial îndreptãþitã sugestiepoate fi consideratã, deopotrivã, o potenþa-re a vanitãþii, ca ºi a modestiei noastre. Cuatît mai mult într-o culturã atît de preocu-patã de identitãþi fluide ºi mutabile, de ten-siuni cosmopolite ale teritoriului „hinter-naþional“, cum l-a definit scriitorul praghezJohannes Urzidil, adicã Europa Centralãdin spatele naþiunilor ei, melancolicã ºisarcasticã, contradictorie ºi conflictualã, cuun particular sens al umorului dulce-amar,al fatalitãþii ºi fisurii, al satirei acide ºi, maiales, al ironiei, care i-a ºi marcat unicitateaºi strãlucirea.

În pofida acestui conglomerat de etnii ºiviziuni, hibridul multinaþional avea, ºi înpartea sa româneascã, numitã Transilva-nismus, un implicit ºi adesea afirmat sen-timent al apartenenþei la acest baroc al uni-citãþii, la multiplicitatea de etnii unite într-olume mixtã, compozitã, ca ºi în Buchenland– þara fagilor mei bucovineni.

Modificarea frecventã de graniþe ºiguvernãri a fãcut ca imaginarul colectiv alEuropei Centrale sã fie el însuºi în continuãmiºcare, ca ºi denominarea cultural-politicã– prima jumãtate a secolului XX asociatã

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 19D O S A R

Aici, printre prieteni vechi ºi noi...

�

• Foto: Ioan Felecan

culturii germane („Dichter und Denker“),ulterior blocului sovietic („Richter undHenker“).

Dupã 1945, zona era din punct de vede-re politic în Est ºi cultural în Vest, iar înperioada postcomunistã au sporit contro-versele, ca ºi contestãrile centrifuge, punîndîn chestiune delimitãrile geografice, naþio-nale ºi politice existente ºi viitoare. Aº pre-fera sã evit asemenea dispute ºi sã schiþezo hartã culturalã a regiunii nu prin localitãþi,etnii, frontiere ºi limbi, ci prin nume descriitori care ºi-au pus amprenta pe confi-guraþia culturii de Mitteleuropa. O listãlungã ºi incompletã, de la Franz Kafka,Bruno Schulz, Joseph Roth, Ady Endre,Miroslav Krleza, Italo Svevo, Isaac BashevisSinger, Jaroslav Hašek, Lucian Blaga, Sig-mund Freud, Ivo Andric, Robert Musil,Elias Canetti, Paul Celan, Arthur Koestler,Hermann Broch, Pavel Dan, Gregor vonRezzori, Stanislaw Witkiewicz, CzeslawMilosz, Emil Cioran, Thomas Bernhardt, laDanilo Kiš, Zbigniew Herbert, Itzig Man-ger, Milan Kundera, Imre Kertész, WitoldGombrowicz, György Konrád, Péter Ester-házy, Alexandr Tisma, Péter Nádas, MagdaSzabó, Wyslava Szymborska, Bohumil Hra-bal ºi mulþi, mulþi alþii, fãrã sã uitãm scrii-torii maghiari ºi germani din România, caºi mulþi scriitori români îndatoraþi acestuifilon cultural.

Aº revendica un loc aparte în aceastãmare familie de solitari pentru francezuldevenit german ºi rãmas pribeagul prietenal pribegilor, Adalbert von Chamisso ºi alsãu Peter Schlemihl, exilatul par excellence,cel care ºi-a pierdut sau mai curînd ºi-a vîn-dut umbra, pentru a se adapta necunoscu-tului în care plonjase, fãrã a-ºi mai putearegãsi vreodatã identitatea, sufletul sau spe-ranþele, decît în brutala sihãstrie de peºte-rã, departe de oameni ºi de comerþul lorcotidian cu simþãmintele.

Referindu-se la condiþia scriitorului cen-tral-european în perioada postbelicã, subocupaþie sovieticã ºi sub rigorile unui sistemopresiv, culturaliceºte strãin, Danilo Kišremarca:

În felul evreului care vrea sã-ºi probeze inte-grarea, acest scriitor descoperã cã neînþele-gerile provin din propria sa rezervã, din aspi-raþia sa aproape inconºtientã spre un orizonteuropean mai larg ºi mai democratic, exactpentru ceea ce ºi este acuzat. Consecinþa aces-tei treziri este exilul sau închisoarea.

Am amînat plecarea din România poli-þistã ºi ruinatã pentru cã mã iluzionam cãpot trãi într-o limbã, nu într-o þarã, pînãcînd nici aceastã himerã nu mai rezistã ata-cului masiv al autoritãþii cinice ºi corupã-toare; am ales exilul, despre care ºtiam cãînsemna sinuciderea scriitorului, atunci cîndprimejdia anihilãrii în colonia penitenciarãa societãþii închise, amuþite, mizere ºi iste-rizate a dictaturii naþional-socialiste bizan-tine dominate de geniul de Scorniceºti deve-nise o ipotezã mai mult decît verosimilã,devenise o somaþie cotidianã.

În popasul meu berlinez, în 1987, amgîndit mult la exil, la condiþia dintotdeaunaa exilatului, în vechime ºi azi, ºi tocmai pen-tru cã mã aflam în Berlinul de unde porni-se cîndva urgia care sã mã spulbere împre-unã cu toþi stigmatizaþii asemeni, m-amîntrebat, din nou ºi din nou, cine sînt. Exilulrepune cu acuitate asemenea dileme ºi le reitereazã zilnic. Cînd am ajuns în StateleUnite, i-am declarat, sentenþios, unui scrii-tor american prieten: „Pentru mine acumîncepe adevãrata ardere, pînã în adîncul celmai adînc, limba, centrul creativitãþii“.

Exilul este, din fericire, ºi o extraordina-rã, deºi durã, pedagogie a schimbãrii ºi rege-nerãrii, o ºcoalã a reevaluãrilor ºi a rea-firmãrii.

M-am regãsit, adesea, ca scriitor, cum s-a observat, în obsesiva interogaþie kafkia-nã, în sinuoasa scrutare a interioritãþii încer-catã de Svevo, în solitudinea musilianã aomului fãrã calitãþi vandabile, în cotidia-nul mitologizat al lui Bruno Schulz, dar m-am regãsit, cu deosebire, în identitateaincertã ºi îmbogãþitã a exilatului, a strãinu-lui, emblema dintotdeauna a Europei Cen-trale, dar ºi a Americii ºi, astãzi, tot maimult, a lumii întregi.

Acum mai mulþi ani, o distinsã scriitoa-re americanã îmi mãrturisea cã nu maipoate citi literaturã central-europeanã. „Numai suport sã stau prea mult în acest uni-vers claustrofob. Cîndva, da, era o maso-chistã voluptate, dar nu mai este.“

Cum vedem, nu calitatea artisticã, ci pre-misa însãºi a acestei literaturi este pusã închestiune. Cu siguranþã, nu America vitalã,optimistã, încrezãtoare în sine ºi pragmati-cã ar fi cea mai potrivitã gazdã pentru cãrþi-le lumii noastre.

Conºtient de aceastã realitate, am foca-lizat totuºi, cu încãpãþînare, cursurile melela Bard College tocmai pe aceastã zonã lite-rarã a Europei. Fie cã se numesc „Scriitoriest-europeni“, „Exil ºi înstrãinare în proza

modernã“, „Vecinii lui Kafka“, „Literaturasituaþiilor extreme“, „Holocaust ºi litera-turã“, „Holocaust ºi gulag în literaturã“,aceste cursuri întreþin un dialog cu istoria,geografia, psihologia ºi, fireºte, cu tendin-þele literare specifice þãrilor central ºi est-europene.

Mi-amintesc cã, iniþial, cursul intitulat„Vecinii lui Kafka“ avea o altã, poate maipotrivitã, denumire: „Cãlãtorie literarã peDunãre“, un excurs cultural în genul propusde celebra carte a lui Claudio Magris, cuopriri la opere literare majore ale moder-nitãþii, în fiecare dintre þãrile strãbãtute.Amatorii nu s-au dovedit prea numeroºi.Cine sã ºtie în America unde este ºi ce în-seamnã Dunãrea? Cînd am schimbat titlul,un coleg, profesor de literaturã englezãmedievalã, m-a sfãtuit, nu fãrã sarcasm:„Dacã vrei sã atragi o numeroasã audienþãjuvenilã, atît de nerãbdãtoare azi sã benefi-cieze de confortul mediatic al victimizãrii,inculpînd pãrinþii, ºcoala, societatea, puneca titlu «Kafka ºi-a omorît tatãl»“. Un altcoleg, aflat la aceeaºi masã cu noi la cantinaprofesorilor, a adãugat: „Nu, nu. Pune «ªiKafka ºi-a omorît tatãl»“…

Nu a fost nevoie de asemenea ajustãri.Cursul „Vecinii lui Kafka“ a avut succes, stu-denþii interesaþi de Europa Centralã au spo-rit cu fiecare nou semestru, am susþinut dia-logul cu acelaºi interes, nu doar faþã demateria însãºi a cursului, ci ºi faþã de ecoulpe care îl are în atît de diversa ºi cosmopo-lita populaþie studenþeascã a Bardului, ve-nitã din peste treizeci de þãri ºi din toatecolþurile planetei.

Din pãcate, n-am putut sau, mai exact,n-am avut curajul sã-l includ în cursurilemele la Bard pe Paul Celan. Poate pentru cãmã simt prea aproape, ºi totuºi niciodatãdestul de aproape de traumele ºi de unici-tatea operei sale, trãind doar în ºi prin ranaHolocaustului.

„Peisajul din care vin este, probabil, pen-tru cei mai mulþi dintre dumneavoastrã,necunoscut“, spunea Celan la primirea Pre-miului literar al oraºului Bremen. Aº puteaîncepe toate cursurile mele prin aceste cu-vinte ºi aº putea continua în acelaºi fel capoetul: „era un þinut în care trãiau oameniºi cãrþi“.

Dupã neagra pustiire numitã Transnis-tria, în care ºi-a pierdut mama adoratã, ºidupã fericita tranziþie prin Bucureºtiul pri-milor ani postbelici, pe care i-a desemnatdrept „perioada calamburului“, Celan s-aexilat nu doar din România comunistã, tot

20 • APOSTROF D O S A R

�

azi. Trebuie sã spun cã e un portret al Ro-mâniei ce refuzã reducþia ºi simplificareaîn favoarea nuanþelor ºi adevãrului. E unportret complicat, în care Patria apare ca unspaþiu bizantin, al tranzacþiilor de tot felul,al compatibilitãþii incompatibililor, drept„supa“ în care intrã toate ingredientele. Unportret în care umbrele (antisemitismul,Clovnul Alb al puterii absolute, Securitatea,delaþiunea etc.) ºi traumele repetate trãitede autor (din care nu putem exclude scan-dalul Felix culpa sau Mircea Eliade, de dupã1990) sînt completate, în spiritul adevãru-lui, cu bucuriile ºi valorile pe care viaþa i

le-a scos înainte. Peisajul bucovinean sau fru-museþea mãrii, Enescu sau Ionescu, depildã..., apoi, portretul Mariei, tînãra femeieadoptatã de pãrinþii sãi, ºi care i-a cãutatrepetat în Transnistria, ca pe adevãrata eifamilie... sau portretele cîtorva prieteni ºi alemultor scriitori, evocaþi de Norman Maneapentru gesturile lor de solidaritate în mo-mentele dificile din viaþa sa ºi comentaþi pen-tru cãrþile lor... În portretul României intrã,obligatoriu, cãrþile scriitorilor români desprecare Manea a scris în Pe contur ºi Plicuri ºiportrete.

ªi, dacã proza lui Manea este una ºi areflecþiei, a întrebãrilor (nu neapãrat a rãs-punsurilor), eseurile sale – multe dintre eleadevãrate „exerciþii de admiraþie“ faþã de

scriitorii români contemporani – au întot-deauna un nucleu epic, un trup viu în jurulcãruia se încheagã comentariul literar. Sãdau un exemplu, pentru a fi înþeleasã: dacãscrie despre Nichita, Manea povesteºte întîicum a venit Nichita, exact cînd Manea erainsultat în Sãptãmîna lui Eugen Barbu, ºi i-a dat o floare... Pentru un egotist, cum estestructural Manea, admiraþia pentru opere-le altora este o corecþie ºi un factor impor-tant de echilibru.

Dar mai ales patria a devenit pentruNorman Manea o Românie la purtãtor:limba românã, în care continuã sã scrie, ºiîn care a adus culturii române cele mai im-portante succese ºi recunoaºteri.

Laudatio(Urmare din p. 18)

ˆ

�

mai greu de recunoscut ºi de locuit, ci ºi delume, ºi chiar din literatura – esticã sauvesticã – a Europei contemporane lui. Pînãºi problematica apartenenþei sale, atît deintimã ºi dureroasã pentru un supravieþui-tor ºi un mereu autoinculpat al supra-vieþuirii, pînã ºi aceastã obsesivã tensiunea interioritãþii, ca ºi a dubitativei pedepse dea fi în lume, Celan a codificat-o în felul sãuunic, cu o atît de adîncã rezonanþã însã înscriitori înrudiþi. „Pentru mine, cel puþin înpoezie“, spune el, „evreitatea nu este atît ocondiþionare tematicã, cît una «pneuma-ticã»… Nu pentru cã nu aº fi articulat ºitematic evreitatea, dar în aceastã formãpneumaticã ea este prezentã în fiecare din-tre volumele mele.“ Regãsesc aici la mare-le poet bãtãlia amarã cu sine ºi cu mediul,cu care mã simt atît de solidar, ca ºi refu-zul valorilor de larg ºi efemer consum alecarnavalului planetar al zilelor noastre. Poetorfic ºi nocturn, Paul Celan a purificat ºiexorcizat tenebrele într-o retoricã sacrificia-lã ºi codificatã, el a trãit ºi creat în rana neci-catrizabilã a perplexitãþii, emiþînd semnalediscontinue, solitare, din tãrîmul celor dis-pãruþi, dînd glas amuþirii lor. Un glas al sur-dinei ºi suferinþei, în limbajul fisurat ºiobscur al inexprimabilului, în limba intran-zitivã a traumei. Tocmai acest refuz al raþio-nalizãrii ºi al coerenþei discursive sau liriceeste chiar limbajul cataclismului. Oricît arpãrea altfel, Paul Celan nu este doar poe-tul cataclismului numit Holocaust, ci ºi alsuferinþei de a fi om în lumea de tenebre aoamenilor ºi al suferinþei de a da expresiefrîntã ºi fisuratã ºi ºovãielnicã acestei dam-nate intensitãþi interogative. În acest fel, elreprezintã, cred, o voce majorã a istoriei ºisensibilitãþii central ºi est-europene.

Mulþumindu-vã, din nou, pentru cuvin-tele elogioase ºi pentru omagiul dãruitmodestelor mele strãdanii, vã mulþumesc ºipentru oportunitatea de a fi putut evoca,aici, un mare absent, mereu viu ºi de vegheîntre noi, sub a cãrui tutelarã aurã mi-aº fidorit sã pot sta.

Vã mulþumesc!�

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 21D O S A R

• Norman Manea publicat în China

„Pentru mine acum începe adevãrata ardere, pînã în adîncul cel mai adînc, limba, centrul creativitãþii.“

Manea a interogat în opera sa prozasticãºi eseisticã cîteva teme mari, universale: pro-blema insului faþã în faþã cu puterea totali-tarã, a individului faþã în faþã cu manipula-rea, a responsabilitãþii morale pe care o areintelectualul în faþa ispitelor pe care i le flu-turã miºcãrile de masã (aceastã problemã,discutatã calm de Manea într-un eseu de-spre Eliade, i-a atras ani de zile injuriile uneibune pãrþi a intelighenþiei româneºti, rãni-tã narcisic în admiraþia sa ignorantã faþãde Eliade), problema exilului ca paradigmãa condiþiei umane, problema libertãþii ºi a vinovãþiei morale infantile în condiþiile-li-mitã de lagãr transnistrian, problema vieþiicare îºi creeazã singurã, chiar ºi în societa-

tea compact-totalitarã, propriile ei supapede bucurie.

El, Norman, a creat, în anii ’80, un con-cept filosofic – est-etica – pentru a sugera cãliteratura din România socialistã ar trebuisã nu se închidã în estetism, ci, dimpotrivã,sã înglobeze în estetic realitatea, cu pro-blema eticã cu tot. Prin asta s-a aflat ºi seaflã, în mod spontan, pe poziþiile esteticiiCercului Literar de la Sibiu (deci pe opoziþie esteticã nãscutã în universitatea noa-strã, aflatã în anii ’40 în exil la Sibiu), este-ticã ce susþine cã arta trebuie sã conþinã alu-viuni din toate celelalte domenii, sã sehrãneascã dintr-un „furaj axiologic copios“.Pentru cã, aºa cum a formulat lapidar RaduStanca: „Exclusivitatea esteticã nu duce la

capodoperã“. S-ar putea ca succesul euro-pean ºi transatlantic al cãrþilor lui Manea sãse explice tocmai prin „impuritatea“ loresteticã, prin dezinvoltura ºi obstinaþia cucare autorul a absorbit în literatura sa valoa-rea vitalã, interogaþia istoricã sau filosoficã,precum ºi anxietatea moralã.

Vãd în aceastã coincidenþã a esteticilorliterare un motiv în plus pentru ca NormanManea – care în acest moment aparþine atîtliteraturii române, cît ºi celei universale, ºicare prin propriile sale merite ºi propriul sãutalent a ajuns sã ne reprezinte în literaturauniversalã – sã devinã doctor honoris causaal Universitãþii „Babeº-Bolyai“. Sã se întoar-cã, altfel spus, acasã.

�

�

22 • APOSTROF

DESPRE TEATRUL lui Matei Viºniec sepoate scrie o carte – adicã o exegezã,

o analizã amplã, o situare în diverse con-texte. Nu numai pentru cã autorul a scrismai mult de 30 de piese, de varii dimen-siuni, piese traduse ºi jucate în multe limbiºi pe multe scene ale continentului; nunumai pentru cã în literatura românã dra-maturgii adevãraþi sînt „pãsãri rare“, de faptfoarte rare; nu numai pentru cã în anii co-munismului nu prea înregistrãm mai multde doi autori care ar fi fost apþi sã „adu-ne“ o carierã de dramaturg – adicã TeodorMazilu ºi Marin Sorescu; ci pentru cã neaflãm în faþa unei structuri dramatice for-

mate, unitare (de fapt în faþa unei „opere“,cuvînt de care mã sfiesc din mai multe moti-ve: din superstiþie pentru viitorul autorului,din prudenþã faþã de acest cuvînt greu, defi-nitiv, obligant; dar ºi faþã de uºurinþa cu caree el folosit în jurnalistica ºi critica din þarã,dar ºi faþã de uºurinþa cu care scriitorulautohton se mîndreºte, umflîndu-ºi „valoa-rea“ din cine ºtie cîte motive anexabile, purºi simplu, unui supradimensionat orgoliu).

Am citit cam acelaºi numãr de piese, ºtiucã Viºniec scrie teatru din 1977 – dupã pro-pria-i mãrturisire –, dar accesibil publicu-lui a fost mai ales dupã 1989 (cine le citeºtepoate observa cu uºurinþã motivele). Dacãtrebuie încadrat într-o descendenþã, atunciam spune cã opera sa aparþine dramaturgiei„absurdului“ – cuvînt care a fãcut o mare

carierã, cu mult mai mare decît merita ºi pecare l-au suspectat mai mulþi „împricinaþi“,cum ar fi Ionesco (în depãrtare zãrindu-se,dacã vrem, suprarealismul ºi expresionis-mul). Din lipsa unui alt termen definitoriuºi pentru cã aºa se obiºnuieºte, menþin fãrãentuziasm aceastã simplificatoare încadrare.E mult mai clar cã teatrul lui Viºniec este,cu adevãrat, unul dintre exemplele cele maireprezentative pentru postmodernismul na-þional – chiar poate da, prin cîteva texte,dovada existenþei acestuia. ªi cuvîntul aces-ta îmi stîrneºte (ca ºi altora) o reacþie, pen-tru cã el a fost atît de folosit de ignoranþiºi semidocþi, încît ºi-a pierdut conþinutuldefinitoriu. Însã în cazul nostru el e indis-pensabil unei „încadrãri“. Absurd sau post-modern, teatrul lui Matei Viºniec, autorullui practicã un principiu de creaþie care afost formulat perfect nu de altul decît deMolière: „Je prend mon bien où je le trou-ve“. Thomas Mann l-a adoptat ºi el, cu vo-luptate, invocîndu-l, ºi dacã ne mai gîndimbine vom gãsi o serie de autoritãþi ale lite-raturii mari care îl pot reprezanta; iar post-moderniºtii – cei de valoare, numai la ei mãrefer – l-au pus ca o devizã pe steagul lor(iatã cum îmi mai vin în minte fraze dona-te nouã de bunãvoinþa realismului socia-list...). Aºadar, putem asocia pe scena lui Viºniec amintiri din Beckett (devenit chiarpersonaj al unei piese ºi recunoscut ca...„maestru“), Ionesco, o altã înrudire, aº ziceinerentã, dar ºi Pirandello, Brecht (numairareori invocabil), chiar Maiakovski (dra-maturgul satiric interesant) sau GeorgBüchner, cel din Woyzeck, Dürrenmatt (ºi elun fel aparte de „absurd“), Mrozek, HeinerMüller, dintre contemporani; poate ºi „jocu-rile“ de cuvinte, deloc nevinovate, ale poeþi-lor Christian Morgenstern ºi Tudor Arghezi– ca sã nu mai vorbim de pãrinþii acestui tip de literaturã: Kafka ºi Gogol. (Enume-rarea e totdeauna excesivã.) Definesc prinaceste nume o „arie“ literarã, un tip de con-venþie teatralã, ºi nu un fel de searbãdã ge-nealogie. Cît despre Maºinãria Cehov, ea nu este numai o admirabilã piesã ce poatefi gustatã mai ales de cei familiari, chiarfoarte familiari, ai dramaturgiei lui Cehov,ci ºi un fel de omagiu adus unei pasiuni pecare o împãrtãºesc.

Fac o precizare – ºi anume aceea cã scriudespre teatrul lui Viºniec fãrã a fi vãzut vreoreprezentaþie, deci în lipsa, am înþeles demult, uneia din condiþiile cele mai impor-tante în aprecierea unui text dramatic.

ªi încã una, anume cã dacã aº pune capla cap toate titlurile pieselor pe care le-amcitit, aº epuiza o bunã parte din spaþiul ti-pografic acordat. Titluri lungi, expresive,paradoxale, mereu incitante – autorul însuºispune undeva cã „titlul piesei este sacru“.Aºa cã mã voi mãrgini sã mã opresc numaiasupra unor procedee, teme ºi tipuri de per-sonaj recurente. Nu înainte de a numi cîte-

Teatrul lui Viºniec

Gelu Ionescu

• Ionuþ Caras, Cristian Rigman ºi Ramona Dumitrean în Bâlci: Femeia-þintã ºi cei zece amanþi, Teatrul Naþionaldin Cluj, 3 iunie 2008. Foto: Nicu Cherciu

.

va cicluri, tematice sau nu – ºi anume pie-sele explicit livreºti (cu Cioran, Meyerhold,Cehov, Beckett ºi alte celebritãþi), ciclul„istoric-politic“, în care rãzboaiele de azi,mai cu seamã ororile din conflictele arma-te din fosta Iugoslavie, ocupã un spaþiu sce-nic deosebit de dramatic pe care textul îlserveºte; din alt punct de vedere, tema „aº-teptãrii“ este cea mai frecventatã de autor,cãreia i se poate alãtura ºi cea a deliruluide fraze sau cuvinte care rãmîn împreunãnumai prin legãtura subtilã a absurdului lor.Nu este decît o încercare de ordonare a în-tregului în categorii care nu vizeazã valoa-rea pieselor ºi nici nu e unitarã ca punct devedere; ea este, pur ºi simplu, un fel de adecupa întregul ºi a justifica o privire de an-samblu pe care o încerc în cele ce urmeazã.

Probabil cã cel mai mare pericol care îipîndeºte ºi pe spectatorii pieselor lui MateiViºniec (cît ºi pe ai maeºtilor modernitãþii)este cel al unei „suprainterpretãri“, cãutareazadarnicã, de cele mai multe ori, a unor sen-suri parabolice sau simbolice ascunse, aunor „chei“ care sã „explice“ tot ceea ce sepetrece sau s-a petrecut pe scenã. (Pericolulnu e nou ºi nu e evitabil.) Rareori un sim-bol sau o parabolã se întrevede – piesele nu-mite mai sus „istoric-politice“ excepteazã.Ambiguitatea se bucurã de un spaþiu enormîn acest teatru, atît de intensã, încît ajungeºi la parodierea ei – semn de bun „tehni-cian“ al scenei ºi de manipulator al „mesaju-lui“, în marea majoritate a situaþiilor inexis-tent chiar ºi pentru autorul însuºi. Rãmînede cele mai multe ori o valenþã liberã a sem-nificaþiei, cea pe care acþiunea o preferã îndauna chiar a... semnificaþiei unei replici,sensul migreazã ºi spulberã speranþa uneiconcluzii. Un fel de a gira un haos de mo-ment, n-aº spune un haos al lumii, al abso-lutului. Viºniec are un simþ al replicii cutotul virtuoz. Sigur cã, aºa cum am spus,tragedia iugoslavã este explicit invocatã,comunismul explicat bolnavilor mintali eterifiant ºi radical sarcastic; din viaþa luiCioran, cel din ultimii sãi ani, e constituitãmateria unei piese care vizeazã mai multdecît un caz; toate aceste piese sînt deci„scene“ care trimit la adrese directe (pe cãiîndeobºte nefolosite). Dar majoritatea pie-selor sînt departe de a mulþumi spectato-rul care „vrea sã înþeleagã“ (cum se zice înmod prostesc, dar inevitabil), sã i se facã undesen, sã îi producã o satisfacþie logicã. Altprocedeu: multe din personajele sale nu aunume, ci doar o identitate vagã sau nesem-nificativã; iau la întîmplare cîteva exemple:omul cu violoncelul, el ºi ea, martorul, ju-decãtorul etc. E ºi acesta un mod de a rela-tiviza sau reduce la minim „identitãþile“ ce-lor care apar pe scenã. Cîteva personajerecurente, numite Gufi, Bruno, Grubi, sîntsugestii clare la un „circ“ ce tocmai se joacãpe scenã. Foarte interesant este faptul cãdeseori acþiunea nu se desfãºoarã numai peorizontalã, cum ne-a obiºnuit tradiþia, ci ºipe verticalã: prezenþe numeroase ºi cu totulinexplicabile ºi neidentificabile sînt situatefie în tavan, fie în duºumea ºi absorb toatãatenþia acþiunii ºi a spectatorilor, care vorrãmîne mereu nedumiriþi. Aceasta e ºi in-tenþia lui Viºniec – scopul e atins. În jurulmisterului lor, care e ºi al „eroilor“, ºi al nos-tru, se construieºte un întreg care, de celemai multe ori, nu are nici început, nicisfîrºit – e un segment ce vine ºi pleacã învid; cea mai mare parte din piese, de variidimensiuni, rãmîn fixate în acest ax al nimi-cului. Uneori se apeleazã ºi la salã, ca în Pirandello, de pildã, dar încurcãtura nu sedezleagã, ba chiar se amplificã. Teatru în

teatru, piesã în piesã – un drumpe care nu se încumetã oricine.

Un alt procedeu, cu mare ºiexasperant efect, este acela cãpersonajele cer, obsesiv, o con-firmare a spuselor lor printr-orepetiþie interogativã (de felul:„Era cel mai bun numãr al meu(de circ). Aºa-i cã era cel mai bunnumãr al meu?“). De asemeni,pe urma altora, dar cu virtuozi-tate, personajele vorbesc despreceva ce nouã ne rãmîne necunos-cut, þine de un mister care, decele mai multe ori, rãmîne pen-tru spectator impenetrabil. Dealtfel, ca ºi pentru autor, cumspuneam mai sus. Acþiunea nu e,decît rareori, plicticoasã, pentrucã Viºniec are o inventivitateuimitoare; uneori însã mi se pare cã, furatde efectele ambiguitãþii, se decide greu sãpunã un punct ºi sã ne ofere un final pse-udoclarificator. Unele piese sînt conceputeîn mod evident ca nereprezentabile – saulãsînd libertate regizorului sã taie, sã modi-fice cum vrea el, cu singura condiþie a rãmî-nerii în regatul ambiguitãþii. Piesele aºa-zis„istoric-politice“ au o mare încãrcãturã deterifiant, de apocaliptic, sinistru ºi cruzime,crima ºi jalea sînt prezenþe rãvãºitoare.Alteori, gluma este nu o datã sinistrã, mor-bidã, iar dramaticul se dizolvã uneori com-plet în comic. Ajuns la acest cuvînt, nu credcã textele lui Matei Viºniec au o explicitãintenþie comicã, cum ar pãrea unora; cîndaceasta apare, este pentru cã un element dramatic e împins atît de departe în deri-zoriu, încît explodeazã în rîs. Lovituri de tea-tru? Da ºi nu: nu, pentru cã logica desfã-ºurãrii e mereu contrazisã, ridiculizatã. Înveþisã te aºtepþi la orice în afarã de o semnificaþieprecisã sau o concluzie. Cum ºtim, ºi vidulde semnificaþii are o semnificaþie – mãcaraceea a mecanismului scenic ce merge înain-te hrãnindu-se din... gol. Virtuoz în amba-larea derizoriului ce e servit spectatorului, cuforþa insistenþei ºi aglomerãrii (nu de perso-naje, de „prezenþe“, ci de replici) ºi a jocuri-lor gratuite sau ale nonsensului, teatrul luiViºniec e o performanþã demnã sã tentezediferite înscenãri – de unde ºi regretul meude a nu a fi vãzut vreuna. Farsã tragicã? n-aº spune – lumea pieselor nu e „pe dos“,cum se spune, ci fãrã faþã ºi fãrã dos, un felde absenþã... plinã. Jocurile cu scena îi plac

autorului ºi le joacã de cele mai multe ori cuuºurinþã, cu o imaginaþie sau ingeniozitatede admirat. Bineînþeles cã nu toate pieselemi-au plãcut egal, cã repetiþia poate fi ºiobositoare, la fel ºi o anume manierã (s-arputea fãrã?), cã existã ºi exces ºi, din cînd încînd, stagnãri care ar putea fi lesne înde-pãrtate într-un spectacol. Tortura, labirintulchiar fãrã nicio ieºire, înscenãri ale sado-masochismului sau ale unui erotism subtil,scene în care jocul actorului aratã chiar ceeace spune replica sînt procedee (sau teme)care, chiar dacã nu aparþin convenþiei-tea-trale-Matei-Viºniec, sînt onorate cu aplomb,rareori producînd obosealã. Valiza este„obiectul“, recuzita principalã – ºi e cea maiindicatã pentru a ascunde imprevizibilul.„Teatru descompus“, „teatru modular“, cumpropune autorul, e o autocaracterizare(cred)? Mã întreb; cred cã de mult teatrulse descompune ºi se recompune mereu, prinînsuºi faptul cã permite orice – ºtim asta nude mult, deºi s-ar fi cuvenit sã o ºtim de laAristofan. Modular? da, cãci ordinea unorscene poate fi modificatã fãrã a împiedicadezvoltarea acþiunii.

Piesele care mi s-au pãrut cele mai reu-ºite – altfel zis, care mi-au plãcut mai mult(o înºiruire departe de a fi completã) poartãtitlurile: Maºinãria Cehov, Hotel Europa, Fe-meia ca un cîmp de luptã, Caii la fereastã,Angajare de clovn, Apa de Havel, Dinþii, Cuvioloncelul ce facem?, Spectatorul condamnatla moarte, Despre sexul femeii cîmp de luptã.

�

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 23

• Ovidiu Criºan, Adrian Cucu ºi Romina Merei în Mansardã la Paris cu vedere spre moarte, Teatrul Naþionaldin Cluj, 25 septembrie 2004. Foto: Nicu Cherciu

• Cãtãlin Herlo, Andrei Elek ºi Mara Opriº în Bine, mamã, da’ ãºtiapovestesc în actu’ doi ce se-ntâmplã-n actu-ntâi, Teatrul Naþional dinCluj, 11 mai 2004. Foto: Makara Lehel

24 • APOSTROF

REALIST FIIND, în formulaprozei de notaþie ºi a

meditaþiei asupra cotidianu-lui, romanul lui AlexandruVlad Curcubeul dublu (Iaºi:Ed. Polirom, 2008, 297 p.)pierde din start interesulacelei pãrþi a cititorilor – in-clusiv dintre cei specializaþi,criticii – care prin roman în-þeleg conflict dramatic desfãºurat amplu, cuprotagoniºti aflaþi în interacþiune, iar prinrealism înþeleg surprinderea unor realitãþi derelief politic, istoric, economic sau de altãnaturã. Cheia delicatã, aparent minorã, încare îºi scrie prozatorul clujean cartea eli-minã din start dintre potenþialii suporteri petoþi aceia care nu au parcurs ºcoala impre-

sionismului ºi pe cea a prozei nipone detipul celei scrise de Yasunari Kawabata, un-de tãcerile sunt la fel de importante ca ºicuvintele, iar parcurgerea în tren a unui pei-saj poate însemna o coborâre în bolgiilepropriei sensibilitãþi, mai mult ghicite decâtevocate. Paradoxal, publicul român cumpãrãºi consumã cãrþile de acest tip, dar numaiatunci când are garanþia cã ele reprezintã unetos prestigios la ele acasã. Kawabata e pri-zat aºa cum e pentru cã are lipitã de frunteeticheta de japonez, iar singurele prozeromâneºti unde nu se întâmplã nimic, ºitotuºi sunt acceptate în canon, rãmân pemai departe cele ale lui... Sadoveanu; expe-diate, ºi acelea, în direcþia poporanismului,a sãmãnãtorismului sau, pur ºi simplu, apãºunismului... Asta se învaþã la ºcoalã, astareproduce criticul productiv, sagace ºi infor-mat atunci când e lãsat singur în faþa uneicãrþi noi. Cãutându-l pe Alexandru Vlad„între iernat ºi pãºunat“, el se poate desco-peri chiar pe sine rãmas în izolare pe plai,mestecând iarbã ºi behãind stins cu gândulla alte tipuri de anvergurã, întrucât cea detipul tocmai evocat îl respinge funciar, nu sebucurã de girul profesorilor ºi autoritãþilorpe care el îi/le frecventeazã.

Fireºte, nu toatã lumea cade într-o ase-menea capcanã. Cu o excelentã intuiþie,Claudiu Groza observa cã „detaliul aparentnesemnificativ capãtã în naraþiunile luiAlexandru Vlad dimensiuni ºi semnificaþiispeciale, iar fluxul epic este absolut cuceri-tor“ (Claudiu Groza, „Alexandru Vlad ofe-rã un «curcubeu dublu» la Insomnia“, înClujeanul, 24 februarie 2008). La fel înþe-legea ºi Bogdan Romanciuc cã, „pornind dela lucruri simple, de multe ori banale, poe-tul-prozator ajunge la adevãrate meditaþiifilosofice despre fiinþa umanã, «integratãprea mult» într-o lume care nu îi aparþine“(„Satul curcubeielor duble“, în Suplimentulde culturã, nr. 167, 23-29 februarie 2008).Pânã ºi Tudorel Urian, nesigur dacã are de-a face cu un roman sau cu altceva, soco-teºte – cu o bunã intuiþie – cã autorul, „com-binând cu naturaleþe densitatea ideaticã,profunzimea trãirii ºi rafinamentul stilistic,[...] cartea este definitorie pentru literatu-ra unuia dintre scriitorii foarte importanþide astãzi, din pãcate nu foarte rãsfãþat decritica literarã“ (România literarã).

Critica actualã nu mai rãsfaþã, în gene-ral, pe nimeni, dupã cum se poate constataprintr-o simplã rãsfoire a gazetelor cultu-rale. Când nu cade în simplã... encomiasticã(era sã îi zic encomiasmã!), ea coboarã nula analizã exigentã, ci la criticism ºi strâmbã-turã mofturoasã. E la modã grimasa scâr-bitã, tifla ºi lipsa de politeþe mai ales la pre-mianþii proaspeþi, unºi ca instanþe demne deîncredere de cãtre maeºtri plictisiþi, un piccinici, ori de truditori vicleni, grãbiþi sãrecunoascã inteligenþa chiar ºi atunci cândea încalcã regulile jocului, în speranþa cãnoile trufii ºi semeþii îi vor îngãdui ºi pe eila un colþ al mesei. Faptul cã, în ultimiidouãzeci de ani, acest excepþional artist alcuvântului care este Alexandru Vlad a fostmai degrabã discret ºi parcimonios cu pro-

za proprie, în loc sã îi îngrijoreze ºi sã lestârneascã legitime chestionãri, îi face peunii sã trateze cu grabã ºi superficialitate aldoilea roman al unui prozator de cursãlungã, recunoscut mai ales ca autor de prozãscurtã, nu este deloc un semn bun pentrupiaþa de carte de la noi ºi nici pentru cali-tatea orientãrii critice a publicului asupraproducþiei noastre de carte. Calitatea tex-telor nu depinde nici de frecvenþa apariþii-lor în volum sau în presa culturalã, cumîndeobºte se crede, ºi nici de tacticile curte-nitoare – existente sau nu – la adresa criticiide întâmpinare. Izolarea programaticã a luiAlexandru Vlad, mai întâi în Cluj, renun-þând la frecventarea bonzilor literari ai capi-talei, mai apoi la þarã, într-o cãsuþã din satulnatal, ar trebui sã fie nu prilej de persiflarecretinoidã, ci de alertã ºi îngrijorare în rân-dul iubitorilor autentici de literaturã, câtãvreme noi nu trãim în America lui Salingerpentru a ne ascunde cu obstinaþie de publi-cul nostru, ca acest clasic.

Înlãturând toatã aceastã zgurã a contra-dicþiilor vizibile cu ochiul liber pe piaþa cri-ticã ºi general literarã a momentului, s-arcuveni ajuns, în cele din urmã, ºi la carteapropriu-zisã. Fãcând notã aparte faþã de ten-dinþa dominantã actualã – proza „corinticã“,în terminologie manolescianã (de la ficþiu-nile egomitologice ºi psihanalizabile aleOrbitorului pânã la soft fantasy-ile lui RãzvanRãdulescu ºi de la postmodernismul baro-chizant al Derapajului lui Ion Manolescupânã la babel-postmodernismul, din pãca-te subvalorizat de receptare, al lui Caius Do-brescu din Tezã de doctorat) – ºi chiar denaraþiunile rãmase, în esenþã, în linia realis-mului, Curcubeul dublu al lui AlexandruVlad lãrgeºte spectrul romanului actual cuo propunere nouã. Notaþia finã, acuitateastilisticã ºi delicateþea desenului, degajareaprozei de „lestul“ unui conflict clasic, vigu-ros, în beneficiul celui – esenþial ºi major,chiar dacã exprimat în tuºe fine, cu o ca-ligrafie niponã alternatã cu lipituri din zia-rele actualitãþi ºi o atmosferã nostalgic-me-morialisticã – interior conturat în jurulchestiunii identitãþii, adaptabilitãþii, vieþui-rii, fac din romanul lui Alexandru Vlad opropunere unicã, de mare interes pentruiubitorii de literaturã vie din România.Construcþia modularã, etalarea la vedere alipiturilor nu este un neajuns, ci trimite launa dintre trãsãturile importante ale cãrþii,observatã deja de Bogdan Romanciuc: „Do-uã lumi, cea a realitãþii ºi cea a ficþiunii, seîntrepãtrund: personajele reale trec în pagi-nile cãrþii, pierzându-ºi din «concreteþea lordiurnã», «ca niºte fotografii retuºate», întimp ce personajele imaginare «nãvãlesc înlumea realã»“. Curcubeul dublu a adus,cumva neaºteptat, ºi reacþia promptã ºi salu-tarã a comentatorilor artiºti ai volumului,Bedros Horasangian („o excepþionalã darede seamã despre România de lângã noi, oRomânie din care facem parte“) ºi IonMureºan (cu observaþia cã romanul este„probabil cea mai bunã carte care va fipublicatã în acest an“).

�

Rigiditatea gustului

Avangarda rusã

Dupã ce fusese cerul spãlat atât de azuriu –Privesc cu plãcere prin geam:Scandinava spãlãtoreasãÎºi fãcu treaba pe cinste.Spãlatul a durat o sãptãmânã, douã;Peste zile plescãirã spumeªi iatã – de sinealã bolta s-a cam învineþit,Iar fierul de cãlcat cãldura îºi revarsãPeste pãmânt.

Fiare de aur pânzeturi calcã,Iar jur-împrejur lãrmuiesc îndrãgostiþii.„Cetãþene poet, de dragul lui PetrarcaSoarele nu-l mai numiþi, o, nu,Fier de cãlcat! Cãci soarele e chiarO vârtelniþã-minuneCare cu caiere, cu câlþi de aurÎnnoieºte, prin geam înfrumuseþeazãAl omului lãcaº sãrãcãcios.Soarele comoarã de aur e...“

Comoarã? La naiba! Lãsaþi atari aiureli.Soarele când îl vezi, pur ºi simplu,Nu îþi pare a fi rimãPentru finlandeziªi subiect pentru oareceLiricã prosteascã.Iatã, chiar acum veni scrisoareDe la Nadia; fruntea încruntatã,Adânc ridatã, – semn de chinuri grele...Dar eu ºtiu – cã mângâios ºi tandruFierul de aur îmi va cãlcaOricare zbârcituri.N-ar fi decât sã te-apropii de soare,Reprimându-þi frigurile din inimã,ªi – sã-i expui astrului afectuosFruntea ta boþitã de-o lãbuþã drãgãlaºã.

�

(1925)

Traducere ºi antologie de

Liricã prosteascãVasili Kneazev

(1887-1937)

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 25

POEZIA LUI Viorel Mure-ºan din volumul antolo-

gic Sâmbãta lucrurilor (Edi-tura Limes, 2006) e pusã deautor sub semnul tutelar alunui motto din Mallarmécare spune cã „lucrurile existã, nu avem de ce sã lecreãm: noi trebuie doar sãsurprindem raporturile“.Cãrþile de poeme ce stau la baza acesteiantologii (Scrisori din muzeul pendulelor,Biblioteca de os, Pietrele nimicului, RameleNordului, Lumina absentã, Ceremonia rui-nelor) consacrã un poet cu timbru liricdiscret ºi original, a cãrui tehnicã nu stã înaglutinarea de imagini abundente ori într-osintaxã contorsionatã, ci, mai curând, în-tr-o artã a sugestiei, a semitonului ºi conci-ziei, fapt observat, de altfel, ºi de GheorghePerian în Prefaþa cãrþii, documentatã ºitemeinicã radiografie a acestei creaþii:

Dat fiind cã arta lui Viorel Mureºan este oartã a elipsei ºi a contracþiunii, potrivnicãexcesului de cuvinte, poemele lungi se vorsupuse aceloraºi reguli ale conciziei ºi vorstrânge laolaltã, prin parataxã, o multitudinede unitãþi poetice scurte, însumând doarcâteva versuri. Lectura înainteazã în zigzag,cãci imaginile n-au continuitate, nu sunt nicimãcar complementare, sunt heterogene ºidistanþate prin blancuri, cititorul fiind obli-gat sã sarã de la una la alta. Rãmâne în sar-cina lui sã intuiascã legãturile subtextuale,cãci ele existã, dar nu sunt la vedere ºi potfi sesizate doar în filigran. Poemele lungi suntstatice, adicã fãrã desfãºurare, întinderea ne-fiind, de data aceasta, rezultatul unei deve-niri sau al unei înaintãri treptate cãtre unpunct final.

În poemele lui Viorel Mureºan limbajulaluziv se pliazã pe o tectonicã a suprafeþelortranslucide, în care lucrurile îºi estompeazãprezenþa, obiectele au irizãri ale depãrtãrii,iar între contingenþã ºi transcendent se sta-bileºte o corespondenþã paradoxalã. Un po-em precum Sîmbãta lucrurilor e cât se poatede ilustrativ pentru o astfel de ipostazã poe-ticã în care contrariile se împacã, iar ima-ginile recurente sunt cele ale întunericului,sângelui ºi nopþii: „sub pãmânt par dumi-nicele niºte olane roz/ puse acolo cu degetefãrâmate// sâmbãta de când lucrurile/ nu maiau cerul nopþii în cap/ se spalã pe faþã cu oluminã/ de pãsãri tãiate// tunetul încercuiadealul/ precum o eºarfã deasupra vântului//drumul ne era lãmurit/ de sânge amestecatcu-ntuneric/ acum toate perechile de pãrinþini se par/ ºtergãtori de picioare în faþauºilor// pe masa noastrã acoperitã cu ziare/soarele se desface ca o ladã de lemn“.

Versurile lui Viorel Mureºan sunt însã,în bunã tradiþie echinoxistã, marcate ºi dereflexe ale livrescului, sunt versuri ce pri-vesc lumea prin dioptriile cãrþilor, trans-formând obiectele ºi fãpturile în litere aleunui alfabet ce înregistreazã istoria uma-nitãþii ºi revelaþiile sacrului, banalitatea cotidianã ºi misteriozitatea elementelor.Realitatea întreagã e contrasã în formula„bibliotecii de os“, în care „creierul urma

sfera într-un roºu þinut/ ca înjurãturile papa-galului un cilindru de cearã“. Poetul însuºise imagineazã într-un astfel de spaþiu real ºiimaginar în egalã mãsurã, parabolã supra-realistã a unei Istorii demonizate ºi a unuieu ce poartã stigmatul solitudinii: „sunt labiblioteca de os maimuþa-mi aratã/ cu unbaston stelele cerului în cãdere/ secolul scrienume cu vulpi un bãtrân/ se ascute pe fe-reastra vagonului/ copilul îºi topeºte statuiatransparentã în cana cu ceai/ întinde mânaîn creºtere/ pe pelicula pe care se prelinge pecoºul/ crematorului în zori// ºtiri ºi cernealãscãpãrau/ sângerau în jurul unui glob dehârtie/ ochii rãmân pe un ecuator/ decenuºã// într-o grãdinã vãzduhul/ ciopleºtestatui/ unui vultur/ îi sapã mormânt în floride gutui/ între petale un spital în spiralã/ celcare urcã trage de manta pe cel care coboarã//iatã-mã singur numai cu vocea uscatã/ eaºterge bãtaia pendulei pe zid// sunt la biblio-teca de os maimuþa-mi aratã/ cu un bastonstelele cerului în cãdere/ ºi rãmâne pe gân-duri ca pe un morman de ruine“.

Postura tragicã a fãpturii, eufemizatã deregistrul livresc al rostirii lirice, respiraþiaoniricã a unor versuri ce articuleazã un sce-nariu al fiinþãrii nu lipsit de sarcasm, acesteasunt, în fond, elementele care conferã ori-ginalitate poeticii lui Viorel Mureºan, dincare nu lipseºte „tristeþea graþioasã“ (RaduG. Þeposu), „instantaneul scriptic“ (N.Steinhardt) sau alchimia abstractului (ªtefanBorbély). Poet al figuraþiei lexicale îns-cenate cu graþie, cum observa GheorgheGrigurcu, artizan rafinat al verbului, ViorelMureºan surprinde, în poemele sale denotaþie, nu relieful umilitãþii lucrurilor, ci,mai curând, postura lor simbolicã, statutullor de mãºti ale unei propensiuni spre înalt,spre idealitate. Camuflate în ipostazele ime-diatului, înfãþiºãrile realului au o posturãhalucinantã ºi tragicã, în acelaºi timp, reven-dicându-se deopotrivã de la o sintaxã a geo-grafiei contingente ºi de la o sintaxã a hime-ricului: „iar privirile mele de holocaust/într-una din zile vor aprinde cu lentile ora-ºul/ þine-le nu departe de-aici într-un craniude tablã/ ºi pe suprafaþa asfaltatã a creieru-lui nostru/ cheamã grãdinari de os sã plan-teze delicii/ cât mai degrabã posibil/ se varenunþa la hârtie cuvintele culese din crater/se cuvin aruncate la întâmplare pe ºosele de zgurã/ pe zãpadã/ sã nu le sfãrâme subpicioare gimnaºtii ei vieþuiesc între sune-

te//...// te-am cunoscut domesticind îngerimetalici/ în seara cu fulgere ºi ceasul engle-zesc atârnat în copac/ pe scena improvizatã/vorbeai cu plurale tantum – ei/ exersaucãderea pe brânci/ ºi repetau dezinvoltnoapte bunã/ noapte bunã/ judecãtorulUrmuz pe patine/ te privim prin ocheancum scrii coduri pe o carte de gheaþã/ casã le poatã citi ºi cei de sub file – Scrisoarenetrimisã cãtre Domnul Urmuz“.

Un „performer al suavitãþilor“ (Al.Cistelecan), autorul Bibliotecii de os îºi con-trage melancoliile în notaþii ce surprind înmod difuz tectonica realului, cãutând unpunct de convergenþã sau mãcar de echi-libru între traumele ontice ºi revelaþiilehimericului, între registrul melancolizat alimaginarului ºi flagranþa detaliilor lumii.Scriitura lui Viorel Mureºan este, astfel, unadeloc jubilatorie, dimpotrivã, e o scriiturã ceîºi asumã un clar statut elegiac, o posturãmelancolicã ce transcrie angoasa în versuridiafane, volatile, lipsite parcã de pondere,de concretitudine. Unele poeme, cum esteAutoportret sub sfoara de plumb, au o încãrcã-turã confesivã mai semnificativã. Imersiuneaîn propriul eu nu este însã concomitentãunui refuz al exterioritãþii, astfel încât poe-mul nu se transformã într-o stenogramãsolipsistã a avatarurilor frenetice ale inte-rioritãþii. Legãtura cu fenomenalitatea e maimult sau mai puþin presupusã, prezenþa rea-lului fãcându-se simþitã într-un fel sau altul(„peisajul în care înnebunesc e ziarul// ojumãtate a gândului e jumãtate identicã aglobului/ de nisip/ într-o dimineaþã cândsoldaþii trag linii cu cretã/ între liniºteamorþilor ºi spitalul din munþi/ unde fluturise pregãtesc sã ia locul plãmânilor// eu cufaþa albã/ în faþa unei coli albe/ în faþa ace-lei coli doi nori se ridicã/ de jocul de cãrþi/s-a întors o pasãre/ de la o înmormântare cubatista albã în piept/ usucã fotografii/ peterase/ de zile-n/ scãdere“). Artizan al cuvân-tului poetic, dispus în diverse modulãri ºitehnici grafice pe pagina cãrþii, exploatândcu abilitate raporturile ºi corespondenþeledintre grafie ºi spaþiile albe, Viorel Mureºane un poet înclinat, deopotrivã, spre solem-nitãþile livrescului ºi spre graþiozitatea me-lancoliilor reþinute, într-un limbaj lipsit deorice puseu retoric, ce deseneazã cu egalãîndreptãþire relieful stringent al imediatuluiºi acela, imaterial, al depãrtãrii.

�

Caligramele melancoliei

• Piaþa centralã a Clujului, la sfârºitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea

26 • APOSTROF

(Urmare din numãrul trecut)

[16]

Bucureºti, 5 nov. 1979

Iubite domnule Blajovici,

îþi mulþumesc, miºcat, pentru tot ce spuidespre mine ºi despre cãrþulia mea din ur-mã, în recenzia d-tale. Ai scris frumos, cuavînt, cu afecþiune, poate cu aprecieri preamãgulitoare ºi – fãrã ca prin aceasta sã facvreun gest ipocrit de modestie – poate cusublinieri pe care nu ºtiu dacã le-aº meritaîn totul. Declar, ºi acum, ceea ce þi-am maicomunicat – cred – în numeroase rînduri:tot ce vine de la d-ta se înscrie adînc, defi-nitiv, în conºtiinþa ºi în sensibilitatea mea.Prietenia d-tale îmi este scumpã; de fiecaredatã mi-a dat încredere, confirmare, îndemnla o perseverare în idealismul meu ºi la atî-tea alte trãsãturi care în ochii altora ar puteasã parã încãpãþînãrile unui inactual.

Sînt încã sub impresia evenimentuluitrist din viaþa mea personalã. În ziua de 17septembrie, dupã o suferinþã de zece ani,ºi destul de atroce în ultimele luni, soþia meas-a stins din viaþã. Patruzeci ºi trei de ani decãsnicie clãditã pe valori sigure, pe respectreciproc, pe afecþiunea aceea trainicã nãscutãdin colaborarea unor cugete întregi, pãtrun-sã de datoria ºi rãspunderile vieþii1. Desigur,

încã am mai departe echilibrul ºi împãcareamea moralã, dar nu îþi pot ascunde cãresimt adeseori o apãsare grea, parcã ire-mediabilã.

Îmi este dor de d-ta. Aºtept cu cãldurãun prilej de reîntîlnire.

Te îmbrãþiºez,Ion Zamfirescu

[17]

Bucureºti, 25 sept. 1980

Iubite domnule Blajovici,

rãspund cu întîrziere caldei ºi binecuvînta-tei d-tale misive. Îþi mulþumesc, ºi pentruceea ce am aflat cã ai scris despre mine în„Vatra“, ºi despre nota din „Familia“, înlegãturã cu Cartea de aur a liceului „Em.Gojdu“. Din pãcate, nu am vãzut nici peprima, nici pe cealaltã. Nãdãjduiesc, însã, cãîntr-o zi, la Biblioteca Academiei, îmi voiface extrase, pentru dosarul meu personal.

Ce sã-þi spun despre mine? Deunãzi, amcomemorat, cu multã ºi pioasã îngîndurare,împlinirea unui an de la plecarea dintre noia soþiei mele. Sînt – pentru anii pe care îiam (am împlinit 73) încã destul de activ:doctorate, articole, comunicãri, conferin-þe, solicitãri de tot felul. Le fac cu credinþã;acesta mi-a fost destinul ºi acestea îmi con-stituiesc o bucurie de viaþã. Deunãzi, am

predat Editurii Eminescu o carte, la care ammuncit mult ºi despre care cred cã va fiutilã: Teatrul european în secolul luminilor. Deîndatã ce va apãrea, am sã þi-o trimit.

Te am mereu în suflet. Întîlnirea cu d-ta– am spus-o de atîtea ori, o voi repetamereu – mi-a procurat una din marile me-le încîntãri ºi unul din adevãratele temeiuriale încrederii mele în oameni. Ori de cîte orimi se va ivi prilejul sã ne întîlnim, voi fi fericit.

Îþi doresc sãnãtate, bunã dispoziþie,bucurii.

Cu dragoste, Ion Zamfirescu

[18]

Bucureºti, 5 mai 1983

Scumpe prietene, Traian Blajovici,

îþi mulþumesc pentru afectuoasele ºi mãgu-litoarele rînduri pe care mi le-ai adresat. Îþimulþumesc, deopotrivã, pentru vibraþia spi-ritualã pe care o desluºesc în ele. Întot-deauna, ai fost atît de bun, atît de generos,atît de plin de înþelegere faþã de ceea ce caom, ca intelectual ºi ca slujitor în cetateanoastrã româneascã m-am strãduit sã repre-zint. Întîlnirile cu d-ta, ca ºi toate acele pri-lejuri pe care mi le-ai oferit în viaþa cultu-ralã a Bihorului, stau înscrise adînc, cu literedurabile, în judecata ºi sensibilitatea mea.

Epistolar

• Strada Franz Joseph (actuala Horea), în anii 1920

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 27

Te numeri printre acei oameni autentici careîn mintea mea reprezintã modele spiritualeºi exponenþe ale rasei noastre româneºti.

Într-adevãr, socotesc cã în viaþã nu m-aufurat cîntecele de sirenã ale publicitãþii, alevreunui diletantism social, ale modelorsnobe, ale presumþiilor de un fel sau altul.Am nevoie sã-mi simt capul pe umeri ºipicioarele pe pãmînt. La vîrsta mea – mãapropii de 76 de ani – mulþumesc luiDumnezeu cã mintea mea, cred, pãstreazãîn ea ceva ce aº putea sã asemãn cu gustulpîinii fãcutã din grîu curat sau cu înþelep-ciunea bunicilor mei þãrani.

Îþi doresc numai bine. Sufleteºte, împo-dobeºti viaþa ºi umanitatea.

Al d-tale, cu dragoste,Ion Zamfirescu

[19]

Bucureºti, 28 oct. 1986

Scumpe prietene Traian Blajovici,

rîndurile d-tale m-au bucurat nespus demult. Mã leagã de dumneata amintiri rare.Am trãit, în tovãrãºia d-tale, încîntãri sufle-teºti ºi spirituale de neuitat. Þin minte,totul. Ce frumos a fost! Cîtã credinþã ºi cîtãforþã moralã este în d-ta! Încarnezi virtuþidin acelea care ne dau curaj în ceea ce esteimanent ºi va trebui sã-ºi regãseascã lumina.

Trec anii. Peste cîteva luni voi împlinioptzeci de ani. Sînt senin. Atîta vreme cîtmã mai þin puterile, rãspund încã la chemã-rile ce mi se fac. Bineînþeles, acelea desprecare ºtiu cã pornesc din gînduri bune pen-tru mine ºi în care simt c-aº putea sã repre-zint încã o utilitate. În general, sunt cu so-cotelile fãcute. Îmi simt, interior, un confortmoral; nu am fãcut nimic de care spirtual-mente sã mã ruºinez.

Voi cãuta un pretext, pentru a mã repe-zi la Oradea. Nãdãjduiesc cã mã vei primicu braþele deschise, ºi de astã datã, aºa cumai fãcut-o întotdeauna.

Cum sã-þi mulþumesc, pentru toate da-rurile cu care m-ai fericit?

Al d-tale, cu adîncã prietenie, Ion Zamfirescu

[20]

Bucureºti, 26 XII 1986

Scumpe domnule Blajovici,

intrãm într-un an nou. Sã nãdãjduim cãvom face faþã ºi acestuia! Doresc sã-þi aducãmulþumire, împãcare intimã, liniºte. Sã fie,deci, un an cu sãnãtate ºi cu puterea de a neþine teferi spiritualmente! Ce am putea sãne dorim mai frumos, mai adevãrat, maiîn ordinea datoriei noastre actuale de viaþã?

ªi eu citesc scrisorile d-tale cu emoþieºi încîntare. Cîte lucruri nu îmi spui?! Cîtedelectãri, cîte înþelesuri, cîte învãþãminte nuam deprins din întîlnirile ºi [...] cu d-ta?!Toate stau rînduite, vii, cuminþi, active, înstraturi ale minþii ºi ale alcãtuirii mele su-fleteºti.

Mã apropii de octogenariat. Desigur,rigorile bãtrîneþii au început sã se simtã.Totuºi, sunt încã activ. Citesc mult. ªi maiam entuziasm pentru unele din planurile ºidatoriile mele de viaþã. Totuºi, n-aº vrea cabãtrîneþea sã mi se prelungeascã peste unanume termen. Ideea cã aº putea sã cad îngrija cuiva, materialmente ºi sufleteºte, mãîntunecã. Dar – optimist cum sînt din fire –sper cã soarta mã va înþelege, ºi nu va dorisã mã cert cu ea, tocmai acum la capãtulcursei.

Îmi este dor de Oradea. Dacã, într-ade-vãr, mi se dã prilejul sã vin la Festivalul tea-trului scurt, o voi face cu plãcere.

Încã o datã, la mulþi ani! Nãdãjduiescîntr-o apropiatã întîlnire, cu o nouã sãrbã-toare sufleteascã.

Al d-tale, cu dragoste,Ion Zamfirescu

[21]Bucureºti, 5 oct. 1987

Scumpe prieten, Traian Blajovici,

cum îþi trece prin minte cã aº fi supãrat ped-ta sau cã m-aº putea supãra vreodatã?Cine a avut privilegiul de a se apropia de d-ta, ºi de a te cunoaºte, te va pãstra toatã

viaþa în mintea ºi sufletul sãu. Eºti croit dinacea substanþã fericitã în ale cãrei taine stã-ruiesc rosturile ºi frumuseþile marelui ºinepieritorului omenesc.

Dacã teatrul sau alte foruri de acolo arsocoti de cuviinþã sã sublinieze octogena-riatul meu, fireºte, faptul m-ar mãguli ºi arfi ipocrit din partea mea sã mã opun. Mi-arplãcea, însã, ca faptul sã se petreacã în cerclimitat, fãrã publicitate, fãrã sã nascã vreuncomentariu sau vreo neplãcere, de un fel saualtul... Þin mult la Oradea. Îmi amintesc cãîn acest oraº ºi în þinutul înconjurãtor (ada-ug: mai ales graþie dumitale) am resimþitbucurii spirituale adînci. Tot ce-mi vine dela acest oraº, ºi de la oamenii lui reprezen-tativi se înscrie adînc în cutele judecãþii ºiale sensibilitãþii mele. Desigur, dacã va avealoc „Festivalul teatrului scurt“, în toamnaaceasta, ar fi cu putinþã ca într-un interlu-diu, în programul acestui festival, sã figure-ze, sumar, „evenimentul“ meu.

Îþi mulþumesc pentru aprecierea care ofaci cãrþii Oameni pe care i-am cunoscut. Sim-þeam nevoia sã cinstesc memoria unoroameni de la care am învãþat sã cred înºcoalã, în culturã, în þarã, în puterile sufle-tului românesc.

Te îmbrãþiºeazã,Ion Zamfirescu

�

Epistolar îngrijit de

Notã1. Mariana Rarincescu, soþia lui Ion Zamfirescu,

profesoarã; a reeditat opera lui Duiliu Zamfi-rescu în colecþia „Clasicii români comentaþi“,coordonatã de N. Cartojan. Profesorul I. Zamfirescu ºi-a evocat tovarãºa de viaþã învolumul memorialistic Oameni pe care i-amcunoscut, Bucureºti: Ed. Eminescu, 1987.

FUNDAÞIA „LUCEAFÃRUL“ a acordat 12 premii în cadrul Galei Premii-lor „Luceafãrul“ – ediþia a V-a, joi, 29 mai 2008, ora 14:00, la Casa

Vernescu. Juriul a fost format din redactorii revistei Luceafãrul: DanCristea, Horia Gârbea, Simona Galaþchi, Gelu Negrea, Stelian Tãbãraº.În acest an, Gala Premiilor Fundaþiei „Luceafãrul“ a fost organizatã încolaborare cu Ministerul Culturii ºi Cultelor, în cadrul Anului Europeanal Dialogului Intercultural, care finanþeazã ºapte categorii de premii:• Premiul pentru poezie: PETRU CÂRDU• Premiul pentru prozã: GHEORGHE SCHWARTZ• Premiul pentru eseu: OCTAVIAN SOVIANY• Premiul pentru traducere: IOANA IERONIM• Premiul pentru publicisticã: CLARA MÃRGINEANU• Premiul pentru debut în criticã literarã: GABRIELA GHEORGHIªOR• Premiile pentru debut: OFELIA PRODAN, AIDA HANCER, CÃTÃLINA

CADINOIUGraþie implicãrii a trei parteneri de nãdejde, juriul a adãugat încã

trei categorii de premii:• Premiul „Opera Omnia“: DUMITRU RADU POPESCU (premiu finanþat

ºi acordat de Compania EFG Eurobank Finance)• Premiul de excelenþã: CORNEL UNGUREANU (premiu finanþat ºi acor-

dat de Societatea Civilã de Avocaþi „Gheorghe ºi Asociaþii“)• Premiul de fidelitate: ION CUCU (premiu finanþat ºi acordat de

Asociaþia Euro CulturArt).�

Gala Premiilor „Luceafãrul”

• Citesc mereu, îndeosebi în sãptã-mînalul Cultura, cu deosebit interes,articolele lui Alex Goldiº, un criticatipic în publicistica noastrã atît decomunã. Chiar ºi atunci cînd amrezerve faþã de evaluãrile sale (nu depuþine ori, comentariile lui AlexGoldiº sînt mai inteligente decîtopul pe care îl discutã, de unde sen-zaþia cã recenzentul „pune de la el“),recunosc acele trãsãturi ale scrisuluisãu care sînt garanþii ale criticii reale:subînþelesul documentãrii, agerimeaminþii ºi curajul verdictului. Niciarticolul din cel mai recent numãr alrevistei Steaua (nr. 5-6/2008), „Fi-losofia în pijama“ – dedicat culege-rii lui Alexandru Muºina, Scrisorileunui geniu balnear (Aula, 2007) –,nu se abate de la aceste „principii“.Iatã cîteva fragmente: „Comunismula creat, înainte de toate, un tip de

intelectual timorat care, învãþat sãvorbeascã esopic, îºi exprimã încãideile adevãrate doar în privat.Ironia face ca tot în bucãtãrie, «lagura caloriferului» sã fi rãmas,aºadar, ºi rãspunsurile la provocãrilelui Muºina. […] Cel mai la îndemâ-nã model de raport, pe care Muºinaîl invocã la tot pasul ºi cu care intrãchiar inconºtient în concurenþã prinaceste epistole – mi-e tot mai clar –,e modelul ºcolii de la Pãltiniº. […]S-ar putea, astfel, ca, în ciuda verveistilistice nemaipomenite a Epistole-lor ºi în ciuda gradului mare de inte-ligenþã exprimatã pe metru pãtrat,autorul lor sã nu «dea lovitura» pepiaþa româneascã de idei – ºi aici osã rostesc un lucru îngrozitor – toc-mai pentru cã aceastã ofertã cultu-ralã a fost lansatã ºi epuizatã, deja,de modelul pãltiniºean, un modelatât de contradictoriu ºi de prezentîn discursul lui Muºina“.

�

G.S.

28 • APOSTROF

...DINÞII MEI clãnþãne. Zac împrãºtiaþipeste tot, pietre micuþe, galbene cu

puncte negre, ºi clãnþãne. Femei slabe ºibãtrâne aruncã cu ei cum ar arunca zaruri.Asta aici e mama mea. N-am vãzut-o demult. Ai îmbãtrânit. ªi tu.

Capul ei e rotund, poartã pãrul tapat,cum era moda când era tânãrã. S-a lãsat pã-cãlitã de ºiretul maghiar, mersul lui semeþ afost ceea ce m-a sedus ºi vocea. ªi-o puteapreface ca nimeni altul, ca vocea unei fetiþemici, el îi putea spune prin uºa închisã omu-lui de la centrala de gaze, pãrinþii mei nu mãlasã sã deschid necunoscuþilor. Nu cã n-amfi putut plãti factura, dar ce-am mai râs, în-þelegi, aºa era în toate, ºi timpul era potri-vit pentru asta, dar pe urmã, sã te þii.

Celelalte douã se numesc Oma ºi Vesna.Amândouã au aceeaºi vârstã, poartã aceleaºirochii albe, peste acestea, aceleaºi coafurialbe din timpul rococoului. Piepteni de plas-tic galbeni le pãstreazã forma. Ele ºed în-tr-un culoar alb, la o masã albã, douã arun-cã zarurile, una tricoteazã. Lâna e gãlbuie.

Asta va fi o fustiþã pentru tine.Ele îºi încãlzesc sufletele cu þesãturi ase-

mãnãtoare. De înþeles, la frigul arctic de aici. Mulþumesc mult, spun eu. Dar e prea

micã pentru mine. N-are niciun lat depalmã.

Nu-þi face griji, Micuþul meu.Ele râd: Nu-þi face griji.Lâna cu care tricoteazã mama e mur-

darã. Baligi negre, murdare sunt lipite în ea.De parcã ar fi pescuit-o din râu. Acolo curgetot ce nu-þi trece prin cap, rãmâne agãþatprintre pietre sub pod ºi pute. Nu vreau sãfiu îmbrãcat în gunoaie. În cele din urmã,bineînþeles, nu am de ales. Sã fiu un copilascultãtor. O cãmaºã de urzici purtatã în-treaga searã de Crãciun. Sub ea

2)

CRESC BUBE. Sã zaci culcat noaptea în-tr-un pat de ghimpi. Nu te mai scãrpi-

na atâta, ºi încã la masã, e scârbos.Tot ce aud sunt doar reproºuri! Þie, dra-

gul meu, se pare cã nu îþi e clarã situaþia.Putem fi fericiþi cã nu se dãrâmã clãdirea.Peste noi urºii intrã ºi ies. Despre vânt, ce sãmai vorbim. Gãurile din pereþi le astupãm cucutii de conserve de ulei, primite de la aju-torul umanitar. Mai târziu, când se golesc,creºtem în ele tomate ºi strângem apa, carecurge numai între ºapte ºi nouã dimineaþa.Aºa stau lucrurile. Trãim aici ca în lagãr.

Asta vine de la faptul cã e într-adevãrunul. Pentru vãduve ca noi. Nu reproºeznimãnui nimic. Sunt în viaþã, la vârsta meae destul.

Te poþi bucura ºi de lucruri mãrunte.Aºa e. Ne bucurãm de lucrurile mãrunte.Uneori ne aºezãm cu faþa spre mare.Aici nu existã mare, spun eu.Ele tac. Mama tricoteazã. Celelalte douã

scuturã paharul cu zaruri.Nu-mi prea plac aceste femei. Sã sperãm

cã nu îºi dau seama. Vor muri în curând. Sãsperãm cã vor muri în curând. Eºti întot-deauna vinovat, chiar dacã nu eºti întot-deauna vinovat.

Ele râd iertãtoare, deºi ceva cam þeapãn.Asta este pentru cã trebuie sã se prefacã anu fi auzit aceste gânduri. Dar le-au auzit.Ele ºtiu totul. Poþi fi încã pe-atâta de cumin-te. Îþi rãstoarnã dinþii pe masã.

În loc sã le pupi de trei ori pe zi mânaacelora care au fãcut atât de mult pentrutine.

Acum se vede iar cã nu e în regulã.Copiii nu sunt nevinovaþi.

Nu sunt copil.Nu, un bãrbat chiar destul de mare.Asta este ºi rãmâne pentru o mamã de

neimaginat. Acest corp, devenit astfel.Douãzeci ºi patru de ore am fost în dureri-le facerii. Sau au fost cinci zile? Am muritla sfârºit de epuizare? Nu-mi amintesc. Eatât de mult de atunci. ªi fiul meu e deja unom bãtrân.

Am treizeci ºi trei de ani.La asta nimeni nu spune ceva. Nici da,

nici nu. Poate cã e aºa, am îmbãtrânit, fãrãsã îmi dau seama. O oglindã ar fi bunãacum, chiar de-ar fi doar un ciob. Darnimic: e foarte posibil cã otrava m-a îmbã-trânit. Sã însemne asta cã am acum drep-tul sã rãmân aici? Asta sã fie, ceea ce trebuiesã recunosc? Alo?! Pot acum rãmâne aici?

3)

CA SÃ fiu cinstit, nici nu vreau asta. Nu seºtie în niciun caz ce se aflã afarã. Sticla

e matã. Zac ruine negre afarã, sau dimpo-trivã: strãlucesc în soare monumente demajolicã? Ce vrea sã însemne liniºtea asta? Cãomul a pãrãsit pãmântul sau cã, dimpotrivã,s-a dezvoltat într-atât, încât viaþa sa în oraºeatât de tãcutã ca o ºoaptã. Poate afarã cine-va otrãveºte fumul, sau atomul fãrã miros, sau poate miroase cum nu a mirosit de foar-te lungã vreme, sau niciodatã: a eter pur.

Poate afarã se aflã ºi marele ocean, cum spuntoþi, la marginea cãruia, pe un nesfârºit ºir de bãnci, ºedem noi, oameni bãtrâni, cuobrazul îndreptat cãtre soare, cãtre foºnet.Poate acolo e veºnicia, doar aici înãuntru tim-pul trece încã, dupã vechiul mers de roatãdinþatã. Dar poate acolo este doar Chiarni-micul. Înainte de a nu putea fi sigur, e un riscmult prea mare. Pe care probabil într-o bunãzi mi-l voi asuma totuºi. Voi deschide fereas-tra ºi, dupã o infinit de scurtã privire, pe caream aruncat-o Nimicului, voi deveni însumiparte din acesta. Cineva va închide cu atenþiefereastra în urma mea. Fixând-o cu o coadãde mãturã.

Mã plasez neobservat în apropierea fe-restrei, pentru a examina situaþia.

Nu e nicio surprizã cã nu existã mânere.Nu e chiar atât de simplu sã deschizi fereas-tra înspre nimic. Sau înspre ceva. Tocmai cãnu se ºtie. Ferestrele spre în afarã sunt fãrãlipsuri ºi bine închise, în schimb uºile inte-rioare atârnã strâmb în balamale. Aici puteþivedea dezolarea lumii a doua. În loc de strã-duinþa de a repara ce e stricat, se stricã ºimai mult ceea ce e stricat. Pute pânã la cer.De parcã aerul ar fi plin de spori otrãvitori.Îmi e fricã sã respir.

Bãtrânele adulmecã satisfãcute aerul: curând e masa de prânz. Sãrim peste masa de prânz datoritã siluetei. Sau pentru cã nuexistã. Ei da, nu existã masa de prânz. Darmicul dejun, întotdeauna. Iar seara mâncãmbiscuiþi ºi bem ceai. Ceai dulce de lãmâie,mici viermiºori în pahare, pivniþa e plinã deei. Dinþilor, din fericire, nu le mai face rãu.Mai rele sunt dupã-amiezele. Între patru ºizece îmi este cel mai foame. Adorm zâm-bind, pentru cã ºtiu, mâine dimineaþã va fimicã de tot. Dimineaþa moartea e un sugaci.

Toate bune ºi frumoase, spune bunica,dar întrebarea este: Ce facem cu el? Acum,dacã tot e aici? Vine neanunþat, chiar poli-ticos nu-i asta.

În schimb îl vedem iar dupã lungã vre-me, asta compenseazã.

Totuºi. Ar fi bine de ºtiut cât are de gândsã rãmânã. Nu ºtiu dacã ne putem permiteasta. Aºa un bãrbat, nu e o glumã. Eu înlocul lui aº vedea cum mi-aº putea despovã-ra familia. Poate în ruinele cantinei de lângãoficiul telefonic se mai gãseºte ceva de mân-care. Merele coapte din cenuºã sunt o deli-catesã.

TERÉZIA MORA (n. în 1971 la Sopron) trãieºte la Berlin din 1990. Premiul Open Mike,Premiul Ingeborg Bachmann ºi Premiul Adalbert-von-Chamisso. Romanul În toate

zilele – apãrut în 2004 ºi construit ca un labirint, o prozã de o rarã expresivitate a lim-bii ºi o mare bogãþie de imagini – aduce în prim-plan o lume ciudatã, neurastenizatã,violentã, vitalã, expresie a sfârºitului de secol 20 european. Abel Nema, personajul prin-cipal, azilant dintr-o þarã esticã, deºi plin de calitãþi, rateazã, negãsind calea spre se-meni. Un roman al marelui oraº, fascinant ºi complex, unul dintre cele mai interesanteapãrute în spaþiul limbii germane în ultimii ani.

În toate zilele(fragment)

Terézia Mora

4)

NU CÃ n-aº face asta cu plãcere, dar purºi simplu nu ºtiu cum se iese ºi unde

este oficiul telefonic, ºi unde este cantina,aºa cã mã fac cã n-am auzit.

Nu ni-l putem permite, spune bunica.Aºa un bãrbat mare. Ne-am descurcat binepânã acum fãrã bãrbaþi. Ca între surori. Emai bine sã n-ai aici bãrbaþi.

Dar dacã îl respingem, asta ar putea în-semna moartea lui. (Buna, bãtrâna Vesna.)

Acum tãcem cu toþii puþin. Încerc sã mãfac mic, cât de mic merge. ªed cu spateleîndoit pe un mic scaun de lemn. Lemn tare,oase tari. Pe durata timpului de vizitã, sã fiiun om drãguþ, solid, care respectã senioriiºi lasã sã se recunoascã neostentativ încli-naþia faþã de propria soþie, fãrã a fi totuºiunivoc sau ambiguu, nici faþã de sus-amin-tiþii, dar în special nici faþã de copiii vi-tregi prepubertari. Faptul trebuie sã lase im-presia perfectei integrãri. Valorile noastre nuau fost acceptate doar superficial, ci au in-trat în carne ºi în sânge. Din fericire nu-ipreocupã pe cititorii gândurilor.

În general, el nu a fost testat.Pentru nou-veniþi trebuie editat un re-

gistru exhaustiv. Fãrã asta nu merge. Bolilespecifice sunt: impotenþa, deshidratarea,depresia, disfuncþii ale stomacului ºi inimii.Dacã pe drum ai fãcut cancer, îl ai. Vinde-carea e aºa o poveste. Dar pentru un con-sult nu e niciodatã prea târziu. Se pune în-trebarea, cine s-o facã iar?

În cele din urmã rãmâne, ca întotdeau-na, atârnat de noi.

ªi cum ar putea fi altfel, nu existãm aicidecât noi.

El e fiul tãu.Dacã îmi imaginez mirosul de lapte al

pântecului sãu de deasupra graniþei pãru-lui pubian, mirosul dintre omoplaþi, miro-sul cefei sale, mirosul sfârcului, al îndoituriicotului, al palmei sale, mã cuprinde ameþea-la, mi se umple gura de apã.

Aceasta este o reacþie normalã. Poate fichiar plãcut resimþitã.

Aºa ºi este: plãcutã. Ce îmi face însã grijieste cã, indiferent ce fac, nu-mi pot încãlzidegetele. Îmi frec vârfurile degetelor, pânãaproape cã mi le rup, dar nu foloseºte la ni-mic. Nu vreau sã tresarã de parcã ar fi cu-rentate, la fiecare din atingerile mele.

Dar nu e decât un curent slab. Cu toate astea.S-ar putea chiar sã-l ajute. Curentul slab

poate duce la desensibilizare.Da, dar numai dacã-l primeºti prin per-

fuzie. ªocurile sunt depãºite.

5)

MAI EXISTÃ curent? Eu, în general, nu aºavea încredere în el, spuse Vesna. La

sfârºit poate cã e considerat vindecat, dar adevenit un cu totul altul. Asta nu trebuie sãfie cel mai rãu lucru. Eu aº fi fost fericitãsã primesc o asemenea posibilitate. (Bunica)

Am fãcut ce am putut. Am încercat în-totdeauna sã-l þin departe de influenþeledãunãtoare.

În acest caz ar fi trebuit sã fii consec-ventã ºi sã-l educi ca pe o fatã, începând cufoarte agreabila purtare a lenjeriei de damã.Aºa, nu e nici cal, nici mãgar.

Un motiv în plus, de a renunþa la exa-minarea exterioarã. Direct la EEG ºi apoi la

autopsie. Mãsurarea creierului ºi a organe-lor. E foarte interesant. Greutatea lichidelorcorporale e cântãritã fiecare separat. Câtegrame fiere, numãrul de celule. La naºtereasa, nu cântãrea mai mult de 1375 de grame.

Asta nu-i deloc adevãrat.De unde vrei sã ºtii? întreabã grosolan

bunica. Ce-mi rãmâne altceva de fãcut, de-cât sã amuþesc.

Nu-i povesti copilului aºa ceva, spuneVesna. I se face doar fricã.

E mai puþin fricã, spun eu. E mai degra-bã o paralizie. Sunt paralizat tot timpul,de parcã aº fi doar un cap, un creier, un cre-ier cu o frunte, pe care curge sudoarea. Aºatrebuie sã mã miºc în lume, deºi nu vreaudeloc.

Sãracul, are febrã.Învelit într-un cearceaf ud ºi bãtut la cur.

Ajutã garantat. Mai târziu, nu uita sã ieicearceaful. Altfel rãceºte ºi moare. Ce vaspune lumea.

Poate cã asta ar fi ocazia, sã i se spunãbunicii, sã-ºi þinã blestemata ei fleancã sadicã.

Apã ca gheaþa peste ceafã, pânã face omeningitã.

Dacã-ai binevoi sã-þi þii blestemata defleancã sadicãããããããã!

Creierul se umflã ºi apasã în þeastã.Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu

uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu...!Jetul strigãtului mã împinge în sfârºit

departe de ele, mai pun ºi eu una deasupra,urlu, cum n-am urlat în viaþa mea, strig, câtmã þin baierele. Þin în acest timp ochiiînchiºi, aºa nici nu mai pot sã vãd nimic.Mai aud clãmpãnitul zarurilor în pahar, darse face tot mai slab, cândva înceteazã cutotul, încetez ºi eu, mã las dus, pe cât þineelanul.

Mult mai târziu, deschid cu atenþie ochii.E din nou întuneric, asta e bine. Alunecprintr-un coridor fãrã geamuri. Încã tot nuºtiu dacã am un corp ºi

6)

CUM E acesta construit. De examinare amscãpat, din fericire. Nici nu mai ºtiu de

când nu am fost consultat de un medic. Mi-e teamã de injecþii? Pot vedea sânge?Dacã sunt cinstit, nici mãcar nu mi-e rãuaºa. Pentru prima oarã de mult timp, numã doare nimic.

Plutirea nu se diminueazã, în schimbcoridorul e tot mai îngust, ºi acolo în faþã,

unde se aflã uºa de metal, pare a fi defini-tiv capãtul sãu. Încerc sã întind ceva cum arfi braþele, pentru a frâna de pereþi, dar amºi trecut fâºâind prin uºã, într-un întunericºi mai mare.

Parcã ar fi apã, dar nu e apã. Unul dupãaltul, lucruri albe se scufundã în el. Pietre,metale, oase. Un fragment dintr-o grapã.Nu ºtiu de unde ºtiu asta. Am vãzut vreo-datã înainte o grapã? Zgarda unui câine.O oalã roºie cu emailul ciobit. ªi iar: statui.În principal, labe ale picioarelor ºi genun-chi. Un sex mutilat.

Acum ºtiu ce e asta: e pãmântul de suboraº. Acum, fãrã panicã, Houdini1. Panicaface doar poroasã materia din jurul tãu ºi-þiastupã gura. Ca pãrticelele aspirate ale uneilavine, mori din cauza ei. Ne vom ocupafoarte disciplinat de asta. Fãrã precipitare,fãrã tuse, fãrã vorbãrie. Fiecare zgomot tedã pe mâna duºmanului. Încearcã sã afli peunde e ieºirea în sus. Apoi du-te acolo. Maiînainte ia cu tine ºi aceste monede ce zac încãptuºeala mânecilor, îngropate printre firi-mituri, scormoneºte-le afarã cu unghiiledegetelor, uite, dacã vei avea nevoie, aiunele! Pânã la urmã se va dovedi cã a fostun avantaj cã le-ai luat. Nici mãcar banii demult devalorizaþi n-ai voie sã-i laºi. Tata nuera în stare sã þinã banii laolaltã. La minevin de bunãvoie. La mine stau bine. Mãcarfalimentar n-am fost niciodatã. Acum vãd ºiîncotro trebuie sã mã îndrept. În faþã edeschisã vechea cârciumã din subsol. Acoloam sãrbãtorit bacalaureatul nostru, îþi maiaminteºti? Douã colþuri de stradã maideparte au spart parbrizuri strãine, dardespre asta n-am ºtiut pe atunci încã nimic.Vã voi vedea acum pe toþi iar? Intru cuinima bãtându-mi puternic.

E altfel decât mã aºteptam. Nicio boltãfeudalã, rusticã, în locul acesteia un obiºnuitclub cultural, pereþii acoperiþi în totalitatecu postere ºi culoare de ulei. Sub rotondadiscotecii ºade tatãl meu în costumul sãualb, vesta e întinsã apetisant pe trupul sãusuplu. El este unicul entertainer, poartã ogaroafã albã la butonierã ºi cântã la sinteti-zator. Asta a fost deci ce ai fãcut în toþiaceºti ani.

7)

TATÃL TÃU, fiule, spuse mama mea, este opersonalitate suspectã. De parcã ar fi încã

tot neînsurat, strãbate nopþile prin locuriºi cunoaºte lume suspectã, cu care împãr-tãºeºte secrete despre care nu vom avea nici-odatã habar. E iubit de ei, ei ºtiu totuldespre el, îi strigã camaradereºte: Ia uite,Andor, nu-i fiul tãu acesta?

Într-adevãr, Fiul meu e aici. A venit fiulmeu. Nevastã-mea a aruncat toate fotogra-fiile, oricum n-aº fi avut una cu mine, cutoate astea îl recunosc. Îmi este frapant deasemãnãtor, aratã doar ceva mai bãtrândecât mine la vârsta de patruzeci de ani,când ne-am vãzut ultima datã. Se îmbracãîn foi de salatã negre, capul i se iveºte dinele ca o ridiche tristã. Obrazul uzat de vicii,sfãrâmicios de disperare, în ridurile adânciale frunþii s-a depus pãmânt de culoareacenuºii. Tremuratul acestui maxilar e din ceîn ce mai rãu, curând îi va pica ºi va patinadispãrând ca niºte patine vechi cu rotile.Hei, fiul meu, înainte de a izbucni acumîn lacrimi, cum îþi merge? Vrei sã bei ceva?

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 29

�

• Terézia Mora. Foto: Julia Scheiermann

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2007 2Premiile Festivalului „Lucian Blaga“ 2Premiile USR, filiala Cluj, pe 2007 2Gala Premiilor „Luceafãrul“ 27

• ESEU

Mic ghid de geografie culturalã Ion Vartic 3

• CRONICA LITERARÃ

Noica necunoscut Irina Petraº 6Superba sintezã continuã... ªtefan Borbély 7

• CONVERSAÞII CU...Adrian Popescu 8

(interviu realizat de Ovidiu Pecican)

• CU OCHIUL LIBER

Peregrinãri elegiace Ovidiu Pecican 12Teatrul lui Viºniec Gelu Ionescu 22Rigiditatea gustului Ovidiu Pecican 24Caligramele melancoliei Iulian Boldea 25

• POEME

Florãreasa Ruxandra Cesereanu 13

• PUNCTE DE REPER

Romane postbelice: Istorii Ion Bogdan Lefter 14

• DOSAR: NORMAN MANEA

Cuvântul rectorului Andrei Marga 15Laudatio Marta Petreu 18Aici, printre prieteni vechi ºi noi... Norman Manea 19

• AVANGARDA RUSÃLiricã prosteascã Vasili Kneazev 24

(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• ARHIVA „A“Epistolar Ion Zamfirescu (III) 26

(îngrijit de Valentin Chifor)

• REVISTA REVISTELORG. S. 27

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

În toate zilele (fragment) Terézia Mora 28(prezentare ºi traducere din limba germanã de Ana Mureºanu)

La asta nu am rãspuns nimic. Sunt încãfoarte tulburat datoritã uºurinþei cu care afost de gãsit. Sunt cu totul ameþit, curândvoi voma lapte mucegãit. Sã beau ceva ar fiîntr-adevãr bine.

Dar tatãl meu nu mã poate servi, el tre-buie sã cânte la sintetizator, luminând albîn spotul sãu, totul împrejurul lui strãlucind.E foarte cald acolo unde se aflã tatãl meu.

ªi? mã întreabã el, pe un ton de flecã-realã. Cum þi-a mers? Eºti însurat? Amnepoþi? Sau eºti ºi tu, ca ºi mine, un lup sin-guratic? Hm?

Ca sã fiu cinstit, sunt gay, îi spun tatãluimeu, când, dupã douãzeci de ani, îl revãd.Fac cunoºtinþã cu bãieþi într-un anumit sta-biliment sau pe stradã. Odatã l-am rugat peunul sã rãmânã la mine douãzeci ºi patru deore. A rãmas la mine douãzeci ºi patru deore. ªi-a culcat capul pe umerii mei, amrãmas astfel. Soarele a trecut peste noi. N-am ºtiut nici mãcar dacã e treaz sau doar-me. Când a trecut ziua, exact la minut, s-aridicat, mi-a rãscolit lucrurile ºi a luat ce adorit. Toþi banii mei, chiar ºi monedele. S-a uitat în paºaportul meu la fotografie ºila numele meu ºi m-a privit amuzat. Apoia plecat. Asta n-am povestit-o nimãnui.

Înþeleg, spuse tatãl meu. Mai nou impo-tenþa este o boalã endemicã.

Te înþeleg, fiul meu, te înþeleg foartebine. Mie mi-a mers, ca majoritãþii bãr-baþilor, mai ales a celor care-ºi fac, în gene-

ral, probleme: m-am cãsãtorit, ca sã amcopii. Un fiu. Pe tine.

Dacã luãm asta în considerare, nu preate-ai omorât cu devotamentul.

8)

DOAR CÃ n-am putut sã-l arãt. ªi ce-aº fiputut face, bãiatul meu, ce? Nu puteai

vorbi cu ei omeneºte. Toatã ura veche ºi ceanouã erau în stare s-o arunce formal în ori-cine. Voi omorî fiecare om peste optspre-zece care trece peste acest pod, astea erauvorbele lor.

Pe cât îmi pot aminti, asta a fost dupãce ai plecat tu.

La asta nu poate rãspunde nimic. El ºtiecã am dreptate. Dar nu e unul din cei carese justificã. El sperã ca timpul sã ºteargãdiferenþele. În ce priveºte asta, cinci minu-te sunt suficiente ºi nu mai e nimic de dove-dit. Dacã ai venit la mine, aºadar, bãiatulmeu, ca sã-mi faci reproºuri, scuteºte-mã.

Întâi, cã n-am venit la tine, doi, îmi esete. Asta din spatele tãu e o uºã de toaletã?Dac-aº putea ajunge înãuntru. Sã beau apãde la robinet, sã cunosc pe cineva.

Mai întâi, fiul meu, vorbeºte acum tatãlca un tatã, una trebuie sã o recunosc: airãzbãtut destoinic toþi anii ãºtia, ºi asta fãrãsprijinul unui clan. Pentru acest lucru teadmir. Pentru mine n-a fost mare lucru. Sã

nu fii niciodatã disperat nu-i nicio artã pen-tru unul care n-are idee de asta. ªi o ideedespre asta are numai unul care a mai fostastfel odatã. Sau eºti, sau nu eºti, ºi-atunci oºtii, sau chiar cã nu o ºtii. Cine afirmã, unu,cã ºtie ce înseamnã, ºi apoi, doi, afirmã cã n-a fost niciodatã disperat: minte. Aºa cumtocmai am minþit. Am fost, cel puþin o datã,în anticamera acestui Ceva ºi nu voi uitaniciodatã, pânã ºi ziua, cu exactitate, launsprezece iunie o mie nouã sute x.

�

Prezentare ºi traducere din limba germanã de

ANA MUREªANU

Notã1. Harry Houdini – iluzionist celebru (1874-

1926, n. la Budapesta). Numerele sale demagie care sfidau moartea au rãmas legenda-re în SUA la începutul secolului trecut.

�

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Clujul gotic, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2007, 120 p. 12,50 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: [email protected]

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XIX, nr. 6 (217), 2008 • 31

a p o s t r o frevista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-06.pdf2 • apostrof juriul alcÃtuit din...

Documents