2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Laureaþii concursului de volume în manuscris al USR

JURIUL CONCURSULUI de volume în manuscris, organizat deUniunea Scriitorilor din România în colaborare cu Editura

Cartea Româneascã, format din Radu Aldulescu, Dan Cristeaºi Gabriel Dimisianu, a selectat urmãtoarele volume pe care lepropune spre publicare Editurii Cartea Româneascã:

• Chipurile de Stoian G. Bogdan – poezie; • Viaþa unui ºef de departament povestitã de fiul sãu Superman

de ªerban Anghene – prozã. Juriul a selectat, de asemenea, volumele:

• Melatonin de Andra Rotaru – poezie; • Okii de Roxana Sicoe-Tirea – poezie; • Ana-na-na de Olivia Irina Vereha – prozã,

pe care le propune spre publicare ComitetuluiDirector al USR.

�

Eveniment

T EATRUL NAÞIONAL „Lucian Blaga“ dinCluj, în colaborare cu Compania de

teatru ART ACT, sub înaltul patronaj alAmbasadei Regale a Norvegiei la Bucu-reºti, a prezentat marþi, 10 martie 2009,urmãtoarele evenimente dedicate mareluidramaturg norvegian Henrik Ibsen:

La Muzeul de Artã din Cluj: • Lansarea cãrþii Cînd noi, morþi,

înviem, ultima piesã scrisã de HenrikIbsen, traducere de Sanda Tomescu Baciu,apãrutã la Biblioteca Apostrof din Cluj. Auprezentat: directorul general al TeatruluiNaþional din Cluj, prof. univ. dr. IonVartic; Excelenþa Sa, domnul OysteinHovdkinn, ambasadorul Norvegiei laBucureºti; conf. univ. dr. Sanda TomescuBaciu; doamna Cãtãlina Buzoianu, regizor.

• Vernisajul expoziþiei de artã decorativã Timp ºi rãstimp, semnatã deMariana Gheorghiu, artist plastic. A prezentat: Cãlin Stegerean, curatoral expoziþiei.

La Teatrul Naþional „Lucian Blaga“ din Cluj-Napoca:• Premiera pe þarã a spectacolului Cînd noi, morþi, înviem de Henrik

Ibsen, traducere de Sanda Tomescu Baciu, regia: Cãtãlina Buzoianu, deco-rul ºi costumele: Adriana Grand. Spectacolul a fost transmis în direct la TVRCultural. La premierã a luat parte Excelenþa Sa, domnul Oystein Hovdkinn,ambasadorul Norvegiei la Bucureºti.

Distribuþia spectacolului: profesorul Arnold Rubek, sculptor – CornelRãileanu; doamna Maja Rubek, soþia lui – Ramona Dumitrean; Irene –Elena Ivanca; directorul staþiunii balneare – Paul Basarab; Ulfhejm, pro-prietar – Ovidiu Criºan; o sorã de caritate – Irina Wintze; Lars – ªerbanUrsachi; turiºti, pacienþi: Adriana Bãilescu, Angelica Nicoarã, Anca Hanu,Patricia Boaru, Romina Merei, Adina Ursu, Cristian Grosu, Silvius Iorga,Cãtãlin Codreanu, Bogdan Rãdulescu.

Asistent de scenografie: Arhidiade Mureºan; muzica: ªerban Ursachi;coregrafia: Livia Gunã; asistent de regie: Selma Dragoº.

�

Lansare de carte

ÎN 5 martie a.c., la Filiala Cluj aUniunii Scriitorilor, a avut loc

lansarea volumului Clujul din cuvin-te, antologie ilustratã, coordonatã deIrina Petraº ºi care cuprinde 111texte despre Clujul de ieri ºi de azi.Ba chiar ºi despre Clujul de mîine.Albumul, apãrut în foarte frumoa-se condiþii grafice, a fost prezen-tat de cãre Irina Petraº. Profitînd de prezenþa primarului, dl SorinApostu, dl Ion Pop a fãcut o pate-ticã pledoarie pentru promovarea ºiconservarea valorilor culturale aleoraºului.

�

ÎN ZIUA de 10 martie 2009 a avut loc ºedinþa Comi-tetului Director al USR, prezidatã de domnul Nicolae

Manolescu, preºedintele Uniunii. Comitetul a analizatforma proiectului de statut rezultatã în urma celor mairecente observaþii ºi sugestii venite de la filiale ºi mem-bri ºi a decis supunerea proiectului, cu variantele sale, spreaprobare unei Conferinþe Naþionale a Uniunii. Comitetula decis sã propunã Consiliului data de 17 martie pentruorganizarea acestei conferinþe. Domnul Gabriel Chifu,secretar al Uniunii, a prezentat de asemenea situaþia mem-brilor din filiale cu cotizaþia la zi, numãrul acestora fiinddeterminat pentru stabilirea numãrului de delegaþi la con-ferinþã. În continuare, Comitetul Director a analizatsituaþia patrimoniului Uniunii ºi modul în care decurgprocesele în care USR este parte. Au fost fãcute propu-neri pentru acordarea indemnizaþiilor de merit disponi-bile, urmînd ca ele sã fie înaintate spre validare la comi-sia naþionalã abilitatã. Doamna Irina Horea, secretar alUSR, a prezentat situaþia la zi a contactelor ºi schimburilorculturale externe. Comitetul a decis sã solicite filialelorpropuneri pentru 10 burse de creaþie la Casa Scriitorilorde la Neptun în iunie ºi septembrie 2009, precum ºi uncontrol mai strict în privinþa persoanelor care beneficiazãde sejururi la aceastã casã de creaþie în calitate de mem-bri ai USR, astfel încît de tarifele subvenþioate sã nu bene-ficieze decît membrii ºi angajaþii USR.

*

CONSILIUL UNIUNII Scriitorilor din România s-a reu-nit miercuri, 11 martie, la sediul Uniunii, sub

preºedinþia domnului Nicolae Manolescu. Consiliul a luatact de cele mai recente modificãri ale proiectului de sta-tut ºi a decis sã convoace Conferinþa Naþionalã a USR pen-tru aprobarea statutului în ziua de 17 iunie 2009, cu par-ticiparea delegaþilor din filiale, în numãr de un delegatpentru fiecare 25 de membri activi (cu cotizaþia la zi).S-a decis ca membrii Consiliului USR sã fie delegaþi dedrept, restul de delegaþi pînã la împlinirea normei urmîndsã fie aleºi de comitetele de filiale din rîndul membriloracestor comitete. Domnul Varujan Vosganian, vicepreºe-dintele Uniunii, a prezentat situaþia financiarã ºi perspec-tivele colectãrii timbrului literar în contextul situaþiei eco-nomice generale. S-au discutat ºi aprobat noile tarife lacasele de creaþie ºi situaþia patrimoniului USR. Dl ViorelLicã, preºedintele Comisiei de cenzori a USR, a prezentatraportul acestei comisii privind execuþia bugetarã pe 2008.Comisia de validare a USR a început sã studieze dosareletrimise de filiale ºi va înainta Consiliului USR lista candi-daþilor propuºi spre validare la încheierea procedurii.

�

Comunicat al USR

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 3

Capcanã pentru febre

A DORM DEVREME, primele ore îmi aducodihna, celelalte deschid vise încãrca-

te fastuos, cu un apetit nestãpânit pentrudetalii. Liniile sunt precise, dar scenariulîncãrcat, cu multe trape secrete, au ceva,am mai spus-o, de bazar oriental. Sub strã-lucire e de fiecare datã multã tensiune, carerãmâne totuºi luminoasã, rar se întâmplã cavisele mele sã alunece în coºmar. Asta aºreþine mai ales, o intensitate necunoscutãaltfel, cu porþile deschise spre alte lumi, oamintire, o prevestire?, nu ºtiu.

Nu scriu niciodatã noaptea ºi nu-miplac nici întâlnirile care se prelungesc târ-ziu, nopþile mele sunt un fel de capcanepentru febre singuratice. Vorbesc multdespre ele, fiindcã mi se întâmplã sã trãiescîn amprenta lor mult dupã trezire, e uncifru al intensitãþii care nu mi se dezvãluieziua, unele mã lasã ca ºi cum aº avea carneaºi sufletul arse, nu de durere însã, ci defoarte multã luminã. Sunt teritorii, acesteaale nopþii, pe care le apãr tocmai prin orelemele, multe, de somn.

�

Nopþile mele sînt zilele mele

NU ªTIU alþii cum sînt, dar eu cînd mãgîndesc la nopþile mele nedormite sau

în cea mai mare parte nedormite, la totceea ce am citit sau scris pe parcursul lor,îmi dau seama cã nopþile mele sînt de faptzilele mele. Încã de cînd eram licean, celmai mult mi-a plãcut sã citesc ºi sã scriunoaptea, astfel încît atunci cînd mi-a fostposibil, cam prin 1977-1978, cînd am de-venit cercetãtor ºtiinþific, am început sã mãculc spre dimineaþa ºi sã mã trezesc spreprînz, dar de obicei cu vreo douã ore maidevreme. Noaptea a devenit pentru mineatît de importantã, ca timp separat, aproa-pe numai al meu, în acea perioadã, încît amscris cîteva zeci de pagini din Cartea nopþiipublicate în volumul meu de debut, în1988. Au mai trecut douãzeci de ani deatunci ºi am mai scris cîteva zeci de pagini,dar cartea nu s-a terminat, ceea ce înseam-nã cã noaptea are încã aceeaºi semnificaþiepentru mine, cã este la fel de importantãpentru lecturile mele ºi pentru scris. Cumcu vîrsta avem tot mai puþinã nevoie de

somn, devenim cumva mai insomniaci, numã îndoiesc cã nopþile mele vor deveni ºitot mai lungi, prelungindu-se cumva ºi înspaþiul zilei. E adevãrat, uneori, par sã cadîn „boala somnului“ ºi nu mai reuºesc sã facdistincþia dintre noapte ºi zi. ªi cînd totulva deveni noapte, numai noapte, printr-unproces de rãsturnare, nu voi mai citi, nu voimai scrie, ci voi intra în sfîrºit în somn, înMarele Somn.

�

Despre noapte

E STE APANAJUL firilor romantice sã simtãvoluptãþile – numeroase – ale nopþii, aºa

cum analiticii, lucizii pot aprofunda aspec-tele sociale, morale, psihice ale somnuluiraþiunii. Vrând-nevrând, noaptea reprezintãporþia noastrã de întuneric. Poate fi dome-niu al odihnei, al obscuritãþilor, al evaziu-nilor, al conjuraþiilor, al poeziei, al magiei,al contemplãrii lampisteriei celeste, viaductspre moarte, spre iraþionalitate, suferinþãa insomniacilor. Noaptea nopþilor este,probabil, noaptea nunþii, amestec de bucu-rie ºi tainã. În întuneric au loc germinaþii-le, procesele htoniene. Ermetismul, sepul-cralul sunt ascunse de ochii lumii. Noaptearegenereazã timpul: ca în O mie ºi una denopþi. Oricum, o zi nesfârºitã ar anula fru-museþii timpului o dimensiune esenþialã,fiindcã noaptea este partea nevãzutã a zilei,în care toate stãrile sunt intensificate.

Din Biblie se deduce o întreagã teologiea luminii ºi a întunericului. Fãrã îndoialã cãla baza ei se aflã un dualism etic, dar sim-bolismul este bogat ºi nuanþat, cu nume-roase resurse poetice. Astfel, Dumnezeu esteluminã, Iisus Hristos este Lumina lumii,creºtinii sunt fiii luminii, textele sfinte ema-nã strãlucire. Untdelemnul ºi botezul con-þin ideea unei abluþiuni luminoase. Sfeº-nicul, candelele, lumânãrile, veºmintelepreoþeºti din mãtase sunt emiþãtoare de lu-minã. Tot ce înseamnã strãlucire dumne-zeiascã se manifestã în opoziþie cu întune-ricul. Domnul este luminã din luminã, iarSfântul Duh este definit consubstanþial cuTatãl, întru lumina Ta vom vedea luminã.Dar lumina lui Dumnezeu este o luminãimaterialã, care nu însereazã niciodatã, ta-boricã.

Ziua ºi noaptea se pot defini contrastiv,iar Dumnezeu, în timpul Exodului, se ma-nifestã ca un nevãzut vizibil, acþionândadecvat, ca un cãlãuzitor, ziua sub formaunui stâlp de nor, iar noaptea ca un stâlp

de foc. În mijlocul increatului primordial,primul element ordonator este Logosul,concept care include sensul luminii. Apoi,pentru a crea alternanþa noapte-zi ºi a de-clanºa miºcarea timpului, istoria, Dumne-zeu creeazã luminãtorii. În Biblie, este foar-te prezentã simbolistica paradigmaticã aconfruntãrii dintre luminã ºi întuneric.Iisus Hristos vindecã orbii, exorcizeazã. Înteofanii, Dumnezeu este luminã înconju-ratã de întuneric, pentru cã strãlucirea luieste de nevãzut. În Noul Testament, Pavelºi Ioan vorbesc despre fiii luminii, sintagmãprezentã la esenienii de la Qumran, undeaceºtia se aflã în luptã cu fiii întunericului.

Când se mutã la cele veºnice, sfinþii, ca-re îºi prevãd moartea, devin albi la chip ºirevarsã o luminã intensã. Iisus Hristos în-viat este asemãnat luceafãrului de diminea-þã. Pe când Lucifer, astrul înºelãtor, aro-gant, va cãdea în adâncimile întunericului.Iadul este întuneric pipãit, cel mai din afarã,în care arde focul care nu se stinge. Lumi-nofor ºi luminescent, Domnul este cãlãu-zitorul, cel care reprobã direcþia greºitã:„Noi aºteptãm revãrsatul zorilor, dar um-blãm în beznã. Umblãm de-a bâjbâitul, caorbii lângã zid; ca ºi cei fãrã ochi bâjbâimmereu, ne poticnim în miezul zilei ca ºi peîntuneric; între oamenii în putere suntemca niºte morþi“ (Isaia 59, 9-11). În cazulorbirii trupeºti, poate fi tãmãduitoare lumi-na spiritualã, datã de credinþã. Orice vin-decare înseamnã o victorie a luminii asupramorþii, o depãºire a unei încercãri, ca încazul lui Iov. Þelul îl reprezintã atingereazilei a opta, cea liturgicã, cea nesfârºitã, du-pã care nu mai urmeazã nicio noapte.

Întunericul este fãcut sã fie luminat.Sfeºnicele, candelabrele, chiar lumânãrile,stelele sunt ca niºte pomi de luminã. În în-tunericul blând, calm, din mijlocul biseri-cii se filtreazã lumina transcendentã a vitra-liilor sau licãresc aurele sfinþilor din fresceºi icoane sau tremurã tainicele candele. Înclarul zilei, lumina lor n-ar avea niciun rost.Candela este lumina care vegheazã noap-tea, care nu lasã întunericul sã stãpâneascãpeste tot, care liniºteºte muribunzii. Ea estelumina de sãmânþã. Oasele martirilor suntluminoase pe lumea cealaltã ºi sunt fãcã-toare de minuni. Schimbarea la faþã semni-ficã trecerea trupului omenesc în luminãdumnezeiascã.

Forþele întunecoase, htoniene, malefice,demonice sunt reprezentate sub forma ºar-pelui care-i ispiteºte pe protopãrinþi. Cãzuþidin lumina idealã a Raiului, aceºtia suntcontaminaþi cu rãu, cunosc suferinþa ºimoartea. În popor, diavolul este numitnecuratul, întunecatul. Noaptea în sine nu

Ce anume înseamnã pentru dvs. noaptea?

AnchetaNoaptea

Diana Adamek

Paul Aretzu

�

4 • APOSTROF

are cum sã fie rea. Este, ca întreg timpulcreat de Dumnezeu pentru a fi trãit, odih-nitoare, necesarã, plãcutã, misterioasã, dar,în acelaºi timp, plinã de ispite. Blaga nu-meºte tipul de cunoaºtere bazat pe fer-menþii mitici lucifericã. Dar nu ceea ce seîntâmplã în exterior conteazã, ci modul încare se confruntã lumina ºi întunericul dininterior. Iisus nu exorcizeazã noaptea dinjur, ci demonii din oameni. Coborând înîntunericul întunericului din iad, Mântui-torul elibereazã sufletele care îºi recâºtigãvocaþia luminoasã. Panaceul izbãvirii demoarte este iubirea. Pare-se însã cã, înlumea de azi, complicatã, competitivã, grã-bitã, indiferentã, hulpavã, a iubi Adevãrulºi pe semeni este lucrul cel mai greu. Omulluminii este sociabil, filantrop, tradiþional,spiritual, pe când omul întunericului esteegoist, anxios, anarhist, lasciv. Existã o ma-re diferenþã între omul paradiziac, univer-sal ºi omul istoric. Sfinþii toþi, din toate vre-murile, îºi sunt contemporani. Rolul luiHristos a fost, în primul rând, de a da unexemplu dumnezeiesc de omenie. Existã, înviziunea insuflatã a lui Dionisie Pseudo-Areopagitul, o ierarhie cereascã, o urcare cumintea în transcendent ºi o contemplare agradelor din ce în ce mai subtile de spiri-tualitate, pânã la inefabilitate, pânã acolounde abia se poate defini apofatic (prin teo-logia negaþiei). În mistica sa, Dumnezeueste perceput în suflet ca razã a întuneri-cului. Dupã acest model, rãzboiul, crima,vanitatea, toate pãcatele capitale, ura, prostia, superficialitatea, corupþia, concu-piscenþa pot forma o ierarhie a întuneri-cului. Noaptea însã, cea orarã, cea astro-nomicã, de care ne bucurãm la sfârºitulfiecãrei zile, nu are nicio implicaþie, estenevinovatã.

În Biserica Ortodoxã, slujbele zilelorliturgice sunt numite Laudele bisericeºti:Vecernia, Pavecerniþa, Miezonoptica ºi Utre-nia cu Ceasurile I, III, VI ºi IX. Dintre aces-tea, Miezonoptica se mai sãvârºeºte, la Athosºi în câteva mânãstiri de la noi, la miezulnopþii. Cuprinde o parte de slãvire a luiDumnezeu ºi o alta de pomenire a mor-þilor. Evocã totodatã Patimile, Rãstignireaºi Învierea Domnului. Trezirea cãlugãrilorcu un clopoþel sau cu toaca, strângerea întainã pentru rânduialã semnificã proprianoastrã înviere pentru Judecata din urmã.Troparele de la începutul Miezonopticiivestesc Parusia, adicã a doua venire a Mân-tuitorului, care se va petrece la miezulnopþii.

Însã momentul cel mai de seamã, celmai aºteptat, care constituie începutul ºisfârºitul sãrbãtorilor bisericeºti, îl reprezintãminunata Noapte de Înviere. Revelarea luiDumnezeu se face la miezul nopþii, când laSfântul Mormânt de la Ierusalim se pogoa-rã Duhul Sfânt. Rostindu-se chemarea Ve-niþi de luaþi luminã! ºi, apoi, dându-se de launul la altul, se proclamã victoria luminiiasupra întunericului. Dar, lucrurile se lãmu-resc ºi mai bine atunci când aflãm cã, defapt, existã o misticã a luminii, constând încunoaºterea lui Dumnezeu prin raþiune, ºio misticã a întunericului, în cazul cunoaºte-rii prin iubire.

�

Noaptea polarã

ÎN GENERAL nu e bine sã începi cu în ge-neral, cãci cu siguranþã undeva vei spune

precum s-a întâmplat, iar la final vei închi-de timid textul cu conºtiinþa împãcatã, scu-zându-te pentru cele spuse.

În general, somnolenþa naºte aºteptãri,cãci elibereazã dorinþe estompate de regi-mul diurn al existenþei neinteresante. Cutoþii dorim sã fim somnolenþi, visãtori,atârnaþi în reverii în propriul nostru stupinterior, în perfectul solipsism de care ruti-na, angajamentele, responsabilitãþile, deºieu nu sunt o persoanã responsabilã, darpoate alþii sunt, ºi alte hobby-uri similare,precum spuneam, de care viaþa cotidianãne þine întru totul deoparte, cauzându-neceea ce se poate numi o uºoarã frustrare,fãcându-ne ca odatã cu ivirea apusului, cutoate accesoriile ei metaforic inepuizabile,sã plonjãm în romantismul nopþii, ce re-prezintã în cele din urmã ºi alibiul scuzabilpentru crearea operelor literare, pe careîntr-o zi, cu siguranþã într-o zi sau poatesearã, cineva le va citi, ºi astfel cercul se vaînchide, fiecare deci cu vina lui. Personal,noaptea mã lasã rece. Însã, sã nu cãutãmindiferenþa sau ignoranþa cãutatã, în refu-zul obscurantist de a apleca urechea la vo-cile nopþii, la eventualele murmure, cãcimurmure putem asculta ºi ziua, ºi chiar fã-rã a trezi suspiciuni, asta dacã ne luãm pro-fesia în serios, ci sã chemãm prudenþa înactul argumentaþiei. O datã pentru cã nu ecazul sã fetiºizãm aspecte ale vieþii noctur-ne, ci e preferabil sã le investim în sexulopus, sau, în celãlalt caz, deloc surprinzã-tor, pe care nu-l mai menþionez, pentru cãnu e deloc surprinzãtor. Dacã nu avem înclinaþie, naturalã sau forþatã, pentruniciunul dintre cele douã sexe, lucrul esteevident trist, dar cel mai bine este sã neprocurãm un animal de companie, în niciîntr-un caz sã nu ne mutãm în regiunile po-lare, unde legenda spune cã eschimoºii suntiremediabil condamnaþi la fericire. Estedrept, în perioada în care ºi eu am traver-sat accidental infantilitatea, noaptea re-prezenta rezervorul de rãspunsuri la între-bãri pe care încã nu le pusesem, ºi se pãreacã nu le voi pune niciodatã. Dar, ca în oricetraumã premergãtoare vieþii adulte, am fostobligat sã citesc ºi chiar sã scriu, lucru pecare, pânã la urmã, mi l-am iertat într-untârziu. Pe de altã parte, statistica spune,ceea ce e un fel de legendã a sociologilor,noaptea prizatã în exces poate fi dãunãtoa-re, adicã poate fi noaptea surprinsã în amã-nunte misterioase, decodificatã prin ritua-luri de scrutare a cerului, iar odatã zãritã înconcubinajul cu Luna poate pãrea o invi-taþie decisivã la un ménage à trois, însã peaici încep problemele. Excesul nopþii poateinduce ºi produce depresia, solipsismul,schizofrenia, ingrediente care ar face oricefamilie fericitã; e drept, fiecare ar avea feri-cirea sa, impenetrabilã ºi incomunicabilã.Evident cã ele pot fi dobândite ºi pe altecãi. La o adicã, vi le pot procura ºi eu. Darprudenþa mea începe cu adevãrat când sar-cina scriitoralã e legatã ombilical ºi metafi-zic de evenimenþialul nopþii. Ni se vorbeºtede opere create exclusiv sub fascinaþia nop-þii ºi cã geniul, sau poate doar talentul, îºiiveºte excrescenþele inconfundabile ºi denetãgãduit prin furoul strãveziu al întune-ricului ce ne cuprinde pentru a stoarce din

noi seva textualitãþii perene. Sã privim to-tuºi înspre noaptea polarã ºi sã încercãm ocircumspecþie. Pânã la urmã legenda spunecã eschimoºii au fost cei mai fericiþi oamenide pe Pãmânt. Acum nu mai sunt. Dar, caorice legendã, probabil ºi aceasta îºi gãseº-te sursa în gestaþia îndelungatã a nopþii.Deci totuºi sã nu-i dãm crezare.

�

Noaptea inexistentã

S ÎNT UN matinal ºi un diurn convins.Singura legãturã pe care o întreþin cu

noaptea este cã mã trezesc „cu noaptea-ncap“ (ca sã nu ratez rãsãritul). „Cosmolo-gic“ vorbind, existã o infinitate de zile-dimineþi, fiecare cu individualitatea ei po-licromã, dar o unicã noapte, universalã,omogenã, monocromã (de fapt, incolorã).Pe scurt, noaptea inexistã pentru mine.Tant mieux pour les âmes soi-disant roman-tiques et pour les vampires.

�

Noaptea instinctelor

NOAPTEA, SUPEREGOUL ºi omul funcþio-nal adorm. Nu mai existã cenzura coti-

dianã, care ne permite sã coabitãm, trãind,în schimb, în imediateþe. Ceea ce conteazãîntr-adevãr, ceea ce are valoare pentru sine,revine fulgerãtor în memorie. Nu mai existã blocaje, pentru cã scutul pe care îlpunem în faþa lumii este spulberat – baraje-le, ce ne divid conºtiinþa, sunt eliminate.Ne înfãºurãm în noapte în mãsura în carene desfãºurãm graniþele interioare – ase-menea unui înger, care-ºi nimiceºte statuiaºi iese la suprafaþã. Existã nopþii ale inimii(noche oscura) ºi nopþi ale sensului, cândsimþi nevoia sã te torturezi.

Dacã ziua are o componentã arhitecto-nicã, noaptea este muzicalã. Filosofii ºi prozatorii pot funcþiona în regim diurn,poeþii niciodatã. Ce este atât de splendid lanoapte, ne putem întreba? Poate este su-praestimatã... Liniºtea exterioarã, rezulta-tul anestezierii întregului oraº (oraº, prinextensie univers, toropit, buhãit, anemiat, cupleoape de uraniu), este doar substructuraunei liniºti interioare, în care putem fi egalicu noi înºine, nemaifiind castraþi procustiande funcþionalitate ºi preeminenþa regulilor.

Când s-a fãcut luminã în Grãdina Eden,un aspect al configuraþiei umane a fost am-putat. S-a încercat retezarea unei constan-te de haos, pe care o adulmecã nepoto-lit lunaticii. Pomul cunoºtinþei binelui ºirãului era un arbore de cafea.

�

Noaptea alchimicã

NOAPTEA ESTE apanajul tinereþii, alchi-mia extragerii tale – a celui din viitor,

matur – din propriile-þi vise ºi oboseli, carepot fi (însemna) ºi lecturi, dar ºi dragos-te, astronomie de amator care priveºte, holbat, bolta înstelatã, dar ºi poezie iscatãîn – pardon! – scãfârlie, de sete de mister,

�

Cristian Bãdiliþã

Francisc Baja

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 5

dar ºi de – asta e, asta a fost! – beþie dinnecaz sau din – ce mai, s-a întâmplat! –prostie... În noapte þi-ai scris multe poemesau pagini de prozã, când te întâlneai cuMuza sau cu... Hurmuza halucinaþiilor luiTurnavitu sau... Turnavinu... Cred cã noap-tea este þãrâna din care încolþim de fiecaredatã în geana zorilor. Geaba nu ne placenoaptea – ea, declanºatoarea de inspiraþie,plãceri, fericire ºi... resemnare. Numaiiubind foarte mult, poate cã (ºi) biblic(mãsliniu, ca tenul Sulamitei!), noaptea,înþelegi ce ai de pierdut: viaþa, întru (de-ºer)tãciunea (deºer)tãciunilor. În fond, deprofundis-ul nostru, propria noastrã intimi-tate nu poate fi perceput(ã), vag, miste-rios... rudimentar-poetic, decât ca o noap-te... – luminoasã? – nu, mai curând fruc-tuoasã. Noi ne formãm caracterul nu înplinã luminã, ci în abisul subliminaluluinoptos. În imensitatea nopþii se întâmplã(dep)lina, (dez)lãnþuita boemã a noastrã– de multe ori, a inºilor care, la ora ºap-te dimineaþa, îºi pun cravata ºi pleacã lastupide slujbe... serioase, înalte – pleacãîn serviciul patriei, cliºeisticii sociale ºiUniunii Europene.

Noaptea este spaþiul libertãþii. Cel pu-þin, de creaþie. Cel mult, de... greaþie...Noaptea, îþi poþi spune poveºti þie însuþi,când eºti de ºase sau de ºaizeci de ani.Noaptea e mai uºor sã trãieºti, noaptea emai uºor sã mori.

Dar noi nu prea cunoaºtem aceste lu-cruri, pentru cã, noaptea, pur ºi simplu, ºipredestinat, dormim. Noaptea ne este da-tã pentru a fi mereu curioºi faþã de noiînºine, faþã de lumea pe cvasimoarte în som-nul ei. Iar concluzia ar fi cã omul, nici as-tãzi, de la Ghilgameº încoace, nu a înþe-les pentru ce i-a fost datã (ºi) noaptea...

Dacã aveþi curajul sã vã reamintiþi delatura noptaticã a sufletului, recitiþi-l peDostoievski, cel mai nocturn-dramatic din-tre scriitori. Pentru cã dramatismul nu în-seamnã horror, ci douã-trei pagini de Dos-toievski, în care unul dintre fraþii Kara-mazov sau preacinstitul monah încearcãsã se dumireascã asupra luminii care devi-ne moarte (dacã îmi amintesc eu bine, cândtãciunele crizei scrie pe destinul nostru).

Eu unul consider cã noaptea ne-a fost(ce)datã pentru orice altceva, numai nupentru somn. Iar, iniþial, existenþialismulera exact pe invers: ziua – se dormea, noap-tea – se trãia. Noaptea e, pur ºi... compus,o altfel de luminã, care opune rezistenþã.Voinþa nu are... curaj în plinã zi, ci se naºtedoar în forþa de opunere a nopþii.

Noaptea, cosmosul e în starea în careîl poþi (re)simþi, fiziceºte, pe propria-þipiele. Noaptea e Maldoror ºi Zarathustra ºiregretul cã niciodatã nu ai putea citi cât þi-ai dori – noaptea e cortina dupã care seaflã bibliotecile cu toþi Ar(t)istofanii ºiShakeaspearii izvoditori de spectacole saucirc nu totdeauna pus(e) în relaþie cu pâi-nea. Ea îºi joacã spectacolele (viselor), iartu crezi cã ai putea sã-i acorzi un rol, cumzice întrebarea.

Noaptea înseamnã alte legi pe care lelegi ca tei de curmei. Ea – suportând oricecomparaþie ca alt regim de combinaþie cufinalitate în... fatalitate. Noaptea îþi daiseama cât de irevelant au scris despre noap-te unii din marii poeþi – „Imnul nopþii“ allui Alphonse de Lamartine, în special înprimara românizare a lui de cãtre Ion

Heliade Rãdulescu, aduce probe cã tra-ducãtorul român, nu de puþine ori, este su-perficial... Salveazã oarecum situaþia „Im-nurile nopþii“ ale lui Novalis, care totuºi nu nãvãlesc convingãtor, dar, parcã, ar ficeea ce se crede, uneori – elocvente discur-suri despre fuziunea misticã dintre no apt e,cum ar zice ardeleanul, adicã – dom’le, ãstae apt de ceva chiar ºi noaptea, când, înce-pusem sã presupun, cã deja e pe ducã (pepustii!) fuziu(niu)nea (sovieticã) dintrenoapte, nelibertate ºi moarte, pentru cã,zicea Schopenhauer, somnul raþiunii naº-te monºtri. Astfel cã nu poate fi vorba (sautãcerea) doar de noaptea naºterii, doar de noaptea... nupþialã, de furt al miresei, ciºi de noaptea încercãrii fatale, noaptea morþii, pentru a triumfa libertatea.

Cea mai mare parte a lumii, ca indivizi,e conceputã noaptea... Juan de la Cruz,spaniolul, zicea prin secolul XVI:

Ce dulce mi-i sã ºtiu izvorul alergãtor înbezna nopþii. În noaptea aceasta întunecoa-sã, ce se cheamã viaþã, ferice de cel care, cucredinþã, se va atinge de undele lui. În beznanopþii în el îºi au începutul toate râurilefiinþãrii, pe când începutul lui în vecii veci-lor nu-l vei gãsi în bezna nopþii.

Noaptea e pentru a-þi cãuta drumul, întruevadare, de a-þi da drumul întru libertateade dincolo de jenã, de a þi se lua drumul,dar, dacã te salvezi, – e de a-þi croi drum...Iar dacã admitem cã noapte înseamnã ceeace s-ar numi „a-þi da drumul“, ea nu e tot-deauna ºi ceea ce s-ar zice – „a-þi da“ drep-tatea. Pentru cã noaptea e subiectivitatea(însãºi, alias – sui-generis).

Noaptea, nu o singurã datã, mi-amamintit ºi mi-am zis cã, probabil, nu fãrãnoimã Nikolai Berdiaev, prelungind tra-diþia lui Vladimir Soloviov, pe cea a ro-manticilor germani ºi a teologilor, scria cãumanitatea s-ar afla în pragul unei epocinocturne (sau: a nopþii). Acest rus cele-bru opina cã:

Fireºte, toate timpurile pot fi împãrþite încele de zi ºi cele de noapte. ªi timpul, pecare îl creeazã maºina, cel al civilizaþiei teh-nicii, este un timp nocturn. Aceasta e onouã noapte a creaþiei (genezei), pentru cãlumina soarelui poate sã se stingã (termine).

Iar pânã aici, în secolul precedent (faþã deal lui Berdiaev), XIX, teologul ºi naturofi-losoful Gotthilf Heinrich von Schubertpublica o carte despre partea nocturnã asufletului. Anume el a fondat ºtiinþa de-spre componenta nocturnã a sufletului(subconºtientul, precum avea sã spunãFreud), care, de regulã, este tãinuitã deconºtiinþa de veghe, uneori manifestân-du-se ca vis, care poate sugera ceva ce s-ar putea întâmpla în realitate; fiind pre-sentiment, care creeazã ceea ce se numeºtededublarea personalitãþii.

Noaptea e totdeauna prima parte saudoar o parte din ceea ce ai vrea sã spui, sãscrii, pânã a te (tre)Zi. Astfel cã verbul „atreZi“ e chiar unul bine gândit: a nimeri înZi (ºi tu ceva). Dixi!

�

Nopþi

O, nopþi în care ostaº fiind apãr zidurile cetãþii din mareE neînþeleasã limba ce-o vorbesc, tu n-o cunoºti pe cea în care te chemMãrunþind nisip de lunã, valul înãlþat ºi coborît cu pleoapele taleAgitã în dezacorduri de primãvarã amînatãO perdea de vise ce acoperã grota cu untdelemn

O, nopþi ce mã purtaþi la marºuri funebreÎn veºminte rupte de cucuvaie, cusute cu arse fileHãrþuieli cu mine – îmi pun armurã de mortNu mã pot decide care moarte s-o aleg, care mi se potriveºteMi s-a fãcut lehamite de cea cu zile

O, nopþi cînd mã-nvãþaþi în cîte feluri poate ucide un crinPetale atinse se-nchid ca ºi cum le-ai cere întregul universMîinile nu ºtiu sã strige, nu pot sã caute, îþi vorbesc cînd eºti absentNu li-e dat sã te gãseascã – sînt sclava meaNu-mi lua speranþa, port vina de-a te fi închis în vers

O, nopþi cu mînã leneºã scriind declaraþia îngheþuluiDin jungla extinsã între bolþi ºi cuvîntDulcele acrit al podului cu ferestre ºi uºi nedeschiseGãzduieºte o înmormîntare ca pe-o neºtiutã comoarãSchelete se zbat sã se desprindã din mormînt

O, nopþi cînd cer voie rãnii sã surîdã maciDe care s-a izbit ecoul limpezind izvor în munþi doar o datãNu, nu, mã liniºtesc icoane, nu se va prãbuºi cerulLipeºte fruntea de noi, în tãcere, cu ochii închiºiMãsoarã greutatea lacrimii într-o soartã neschimbatã

O, nopþi cu foºnetul lãnþiºorului de sîrme ghimpate în pustiul din pieptPrundiºul apei negre mã cere, poate mã ºtieªi-n somn cunosc poziþia degetului pe trãgaci cu febrãThanatos m-a convins cã mã iubeºteAproape moartã, dar cînd sã fi fost vie?

�

6 • APOSTROF

Nopþile mele zvãpãiate

NOAPTEA M-A înspãimîntat întotdeauna,dar mai cu seamã pînã pe la 30 de ani.

În copilãrie, poveºtile mamei cu strigoi saucu ciurvine (iele, în meglenã) mi-au stârnitimaginaþia ºi mi-au alimentat teama denoapte, de miezul ei. Pînã am citit Maestrulºi Margareta. Amuºinam mai abitir ca ojivinã, stînd la pîndã ºi inventariind fiecarezgomot suspect, miºcare nefireascã ori mi-reasmã strãinã, pînã cînd mã fura somnul,dacã mã mai fura. Dimineþile erau bine-cuvîntate. Scãpasem de încã o noapte. Ziuami se pãrea un timp în care nu mi se maiputea întîmpla nimic rãu, mizînd pe deslu-ºirea prin vedere. Aºadar, fiind un timp alspaimei, nopþile mele n-au exclus imagineamorþii. Ea se contopeºte ºi acum cu aceeaa nopþilor. Poate ºi din cauzã cã tata a mu-rit în noapte, cînd noi, copiii lui, dormeam,iar plînsul mamei ne-a trezit brusc ºi vio-lent, cu spasmele uluirii în suflet. Indife-rent de cît de bine sau uºor – spun medicii– ar fi sã mori în somn, bunãoarã, moarteaaceasta mã cutremurã, cu atît mai mult cucît, producîndu-se-n somn, urma ei ar fimai pregnantã în locul unde s-a produs.Lya Hubic – marea noastrã sopranã – îmispusese într-o convorbire telefonicã: „Dom-nule Cerna, pentru mine fiecare zi pe careo apuc este un dar de la Dumnezeu“. Avea90 de ani, iar noaptea, ºi pentru ea, eratimpul cel mai posibil pentru a muri, în-tr-o inconºtienþã nu pentru toþi bine-cuvântatã.

Ani în ºir, în adolescenþã ºi în prima ti-nereþe, aºteptam noaptea, cu o înfrigurarecalmã, pentru lecturile mele avare, abun-dente, acaparatoare. Citeam pînã spre dimi-neaþã la lumina unei lanterne, sub pãturã,pentru a nu deranja pe nimeni, în cãmi-nele ori gazdele pe unde am tot colindat,iar mai tîrziu, în garsonierele ticsite decãrþi, la lumina unei lumînãri groase, dinacelea ce se folosesc pentru taina cununiei.La adãpost de lecturã, bucuria comuniu-nii cu eroii cãrþilor ºi cu întîmplãrile vieþiilor înlocuia pustiul presimþirilor din copi-lãrie. A fost un timp al desfãtãrii noptati-ce, al intrãrii într-o lume misterioasã ºi rou-ratã de asemãnãri ºi coincidenþe bizare.

Moºtenind-o pe mama, care a trãit oviaþã în miezul aprins al viselor ei, ºi pen-tru mine noaptea înseamnã intrarea în vis,iar visele, ca ºi în cazul mamei, mi-au reve-lat semnele premonitorii ale unui destinconvulsiv. Eu trãiesc în timpul viselornopþii asemenea întîmplãrilor zilei: neli-niºtit, spãimos, revoltat, surîzãtor, agitat,neputincios, timid, gîtuit de emoþii, gene-ros, iubitor, cald, împãciuitor. În decem-brie, l-am însoþit pe poetul ºi prietenul meuMarcel Mureºeanu, în Bucovina. Am dor-mit în aceeaºi camerã de hotel. În primanoapte, l-am avertizat cã, fiind o camerãstrãinã, un pat strãin ºi încã cineva în came-rã, s-ar putea sã sforãi, aºa cum ºtiu cã mãtrezesc uneori, în astfel de situaþii, din pro-priul sforãit sau aºa cum îmi reproºase, cuo revoltã prieteneascã, Tudor Dumitru Savu, înainte cu un an de a muri, în celecîteva nopþi budapestane pe care le-ampetrecut împãrþind aceeaºi camerã: „Aisforãit ca o focã înjunghiatã“.

Dimineaþa, nedormit, Marcel mi-a spusaproape sfios, chiar protector: „Mãi, tu nuai sforãit, tu ai strigat toatã noaptea, te-aiagitat, te-ai zbãtut ca-n spasmele morþii. Aigrijã, vezi ce se întîmplã cu tine“. În aceeaºizi am cerut o camerã separatã unde sã-mipot trãi eu tumultuos nopþile mele zvãpã-iate, cu visele lor premonitorii cu tot.

Sunt nopþi cînd febra scrisului mã stãpî-neºte. Acestea sunt nopþile mele albe. Nule programez, nu îmi propun niciodatã sãscriu aºteptînd noaptea. Mã pun în pat sãdorm, uneori chiar aþipesc, ºi dintr-odatãtresar: aprind veioza ºi caut înfrigurat unpetic de hîrtie. Niciodatã nu am la înde-mînã o foaie complet albã. Uneori scriu peplicurile primite, pe manºetele unor ziare,pe ºerveþelele Mariei aduse împreunã cuceaiul sau fructele pe care mi le aºazã spreînfruptare, înainte de somn. Dacã reuºescsã întrupez vreun vers care sã-mi ºi placã,atunci somnul zboarã. Îmi aprind o þigarãºi citesc pînã la epuizare versul încropit.Uneori mã trezesc ºi scriu, convins cã ceeace aºtern pe hîrtie am visat. Au fost ºi poe-me pe care mai întîi le-am visat, dar aceas-tã misterioasã închipuire nu mi se întîm-plã foarte des. De fapt nici nu ºtiu dacã seîntîmplã cu adevãrat aºa. Ceea ce ºtiu estecã mã trezesc din somn ºi scriu uneori ºi unpoem întreg, aproape cursiv, ca-n transã.

În ultimii douãzeci ºi mai bine de ani,nopþile mele sunt ºi prilej de a mã reîntîl-ni cu mine, cel pe care-l evit în timpul zilei.Adãpostul nopþii îmi reveleazã nu numaiumorile, ci ºi vraja nedisimulatã a ascun-ziºului ºi intimitãþii. Atunci mã gîndesc ºila îndemnul parºiv al Sfîntului Augustin:Iubeºte ºi fã ce vrei!

�

Noaptea ºi nopþile mele

F IREªTE CÃ noaptea-i ºi a somnului, darnu doar a somnului. Fiindcã în somn se

sãlãºluiesc destule fãpturi care bântuie maiblând, sau mai violent, mai în pripã saumai pe îndelete. Uneori, de aceea, aº vreasã iau în somnul meu câþiva cãlãtori: peunii sã-i visez aºa cum sunt, pe alþii sã-i vi-sez aºa cum nu sunt. Pe unii sã-i pãstrez înformolul somnului meu, pe alþii sã-i fabriceu, pãpuºãreºte, din nãluciri ºi fantasme, cao bântuitã.

De oarecare vreme sunt insomniacã aproape cronicã, aºa încât se mai întâmplãca noaptea sã scriu poheme. Sau sã privescoraºul meu aºa cum se întinde ca o pisicãploioasã ºi înfriguratã. Sau sã mã gân-desc la insulele mele greceºti unde mã sã-lãºluiesc în fiecare varã ºi unde scriu ca oapucatã, cu flãmânzenie epicã ºi cu nãstruº-nicii; sau cu temeri de Persefonã adaptatã.

Noaptea sunt multe lucruri ºi multe fe-mei: ºi veneþiancã, ºi grecoaicã, ºi curte-zanã, ºi femeie pur ºi simplu, ºi somnoroa-sã, ºi adormitã, ºi cafegioaicã, ºi dedulcitã.

De-a lungul anilor ºi al trecerii am visatvise de toate soiurile, dar mi-am adusaminte doar de câteva dintre ele ºi doar peacestea le-am scris cât le-am scris în maimulte caiete, de care mã împiedic astãzi,fãcând curat prin sertare, sipete ºi niºe. Aufost vise pline ori mai goale, cu diavoli,strigoi, fetuºi, iubiþi, cu mine transformân-

du-mã în bãrbat, cu pãrinþii mei, cu dife-riþi morþi cunoscuþi sau necunoscuþi, cupropria mea înãlþare la cer. Am avut apoivise de zbor, vise cu Veneþia, cu Borges tâ-nãr ori cu te miri cine (prieteni din copilã-rie, de ºcoalã, de la bloc, din vacanþe). Amvisat inclusiv poeme (ca tot poetul sau poe-ta), dar întotdeauna, la trezire, mi-am adusaminte un singur vers. Am visat apoi oraºeciudate, gotice, am avut vise-panoramã orivise-bob de piper, am visat obscure cere-monii funerare ºi multe altele. O singurãdatã am avut un amplu ºi complicat vis al-chimic. Partenerul meu de viaþã a bântuitprin destule din aceste vise, dar a interve-nit rar în ele, prin cuvinte. Somnul meueste ceea ce este: foºnitor sau cuminte, plinsau gol, uscat sau zemos, ºi tot aºa...

�

Stricarea nopþilor

RÃSPUND LA anchetã noaptea. Acum eora 0.43. E noapte. Am primit un e-

mail de la Marta Petreu acum o orã. La 11am citit corespondenþa electronicã mai alespentru cã îmi vin rãspunsuri la o anchetãorganizatã de mine la Luceafãrul.

Apoi am jucat un concurs de 8 done debridge pe BBO – partener un italian pe carenu-l cunosc. Astept rezultatele. Probabilieºim cam pe locul 45 din 120 de perechi.Fiul meu abia a adormit dupã ce a ascul-tat povestea „Cei trei purceluºi“ a 60-a oa-rã. Mã voi duce sã citesc lîngã el. Poezie.Sînt prea obosit pentru teza lui OctavianSoviany despre textualism pe care mi-oprogramasem. Mîine la 8 am un seminar.Ieri-noapte am adormit pe la 3.

Pînã acum cîþiva ani dormeam binenoaptea ºi nu îmi plãcea sã lucrez, nici sãnavighez pe internet dupã miezul nopþii.Cu vîrsta, somnul s-a restrîns. Unele tre-buri urgente reclamã scrisul de noapte saulectura. Nu mi-a plãcut niciodatã sã „pierd“nopþile. Asta ºi pentru cã dau randamentdimineaþa – e o problemã de bioritm. Di-mineaþa nu mã trezesc greu, chiar dacã amdormit puþin. Dupã ce s-a nãscut bãiatul,timpul meu de searã a început sã îi aparþi-nã lui, chiar dacã mai apuc o orã-douã delucru. Aºa cã orele active s-au mutat mereumai tîrziu, aºa cum ºi lectura de noapte deplãcere a devenit lecturã obligatorie, fie cãe pe hîrtie sau pe ecran.

Rolul nopþii a crescut ºi s-a schimbat,aºadar, în timp pentru mine. E probabil ºiconsecinþa apariþiei în viaþa mea (noastrã)a internetului care amestecã fusurile orare.Pe web soarele nu apune niciodatã. În felulacesta noaptea ºi-a pierdut misterul. Nopþimisterioase petrec doar vara, la þarã. Acolonoaptea apare altfel, a rãmas ca la Heliade-Rãdulescu, neagrã, înaltã, cu sunete ciuda-te sau dimpotrivã liniºtitoare. Viaþa la oraºa stricat ºi nopþile! La sat ritmurile sînt pure, nu se bagã ziua în noapte. Acolo eºti forþat sã dormi noaptea ºi sã te trezeºtiîn zori. La oraº, în perioada activã, agitaþiazilei ºi zgomotul te obligã aproape sã lucrezi noaptea.

Am primit între timp rezultatul con-cursului: locul ocupat a fost 43. Mã voi du-ce sã citesc. E ora 1 ºi 15. Încã o noaptefãrã mister. Singurul lucru misterios e cã

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 7

fix la ora 2.30 ceasul biologic al fiului meuîl va face sã-mi cearã cocktailul de noapte,pregãtit anume cu vitaminele ºi aromelefavorite. Pe care îl va bea fãrã a se trezi.Apoi vom dormi liniºtiþi.

�

Sînt un diurn

S ÎNT UN diurn, prin excelenþã. Un doc-tor bãtrîn m-a învãþat, pe cînd eram

foarte tînãr, cã somnul de dinainte de mie-zul nopþii e cel mai sãnãtos ºi odihnitor. Euam urmat acest sfat toatã viaþa, în afaraintimitãþilor (ºi, evident, a somnului lor),nu am scris noaptea nici puþinele poezii(hai sã le zic aºa, ca sã nu le supãr), cu atîtmai mult textele critice sau eseistice – haisã le zic aºa ca sã le supãr. Totuºi (totuºi!)mi-a plãcut sã dansez toatã noaptea încompania prietenilor ºi prietenelor – aufost zeci ºi zeci de nopþi, între anii ’56 ºi’82, despre care am cea mai bunã aminti-re (sper cã ºi partenerele mele...). Uniiamici ziceau, cu un aer ºtiutor, cã „dansule un pretext...“ Poate, nu l-am simþit aºa,dar dacã mã gîndesc bine, ca unul care afrecventat, cu interes mediocru, spectaco-le de balet ºi dans clasic sau modern (90%din baletele „clasice“ au ºi un sens de per-versiune sexualã: Lacul e o poveste de zoo-filie, Giselle una de necrofilie, cît despreMandarinul miraculos de Bartók este chiarun înfocat act sexual complet), s-ar putea capretextul sã fie, cu adevãrat, o pornire. Cîtpriveºte dansul contemporan, din care mai privesc cîteodatã reprezentaþii celebre la televiziune, el este, nu o datã, o splendi-dã poveste gestualã care nu are cum ocolierotismul, chiar reprezentarea directã prin gest a unei iubiri complexe inevi-tabile, cînd e vorba de corpul minþii sau alsufletului. Exclud lecþiile inepte de gimnas-ticã ºi fitness de care e împînzitã lumeanobilã a dansului. Nu mi-au plãcut dimi-neþile decît în condiþii peisagistice deose-bite, nopþile nu mi-au pãrut o alternativã avieþii, ci o parte a ei, inevitabilã ºi uneori,rareori, fascinantã; cît despre vise, regim cualte legi, nu mai îndrãznesc sã spun niciovorbã dupã ce am citit Interpretarea... luiFreud. Mai bine sã încerc a le uita decît sã-mi tulbur mediocritatea. Înþeleg ºi gusttot ceea ce þine de misterul nopþii în lite-raturã, muzicã sau arte plastice (cu excepþiaînfiorãtoare a Capriciilor lui Goya). Întîlni-rea cu „reprezentãrile“ nopþii în aceste pãrþiesenþiale ale vieþii mele mã tulburã, mai alesmã încîntã ºi mã aduce pe un tãrîm care nue al meu, dar îmi aparþine. De altfel, de 25de ani, obiºnuiesc sã ascult înainte de somnmuzicã, de cîteva ori, într-o sãptãmînã sãzicem, aceleaºi piese, fie ele de muzicã decamerã, cum se zice, fie chiar opere. Abiadupã aceea trec la ceva nou (vechi), cu careprocedez identic. Aceasta e „arta mea po-eticã“. În ultimul timp, alternativ, citescEvangheliile – aºa se cuvine sã facã un omcare se apropie pîº-pîº...

P.S. Tot ceea ce am scris mai sus e o purã invenþie pseudoliterarã, care nu arenicio legãturã cu personalitatea mea. E oficþiune, „ficþiunea strãinului“... cine credeîn sinceritatea rãspunsurilor la întrebãrileunei anchete iscusite sau indiscrete, dupãcaz? �

Gelu Ionescu

• Paginã din I. Negoiþescu, Versuri ºi prozã, 1937-1938, caiet verde dictando, inedit

Cãrþi primite la redacþie

• Laura Poantã, Termenimedicali cu nume propriu:Dicþionar de semne, simp-tome, sindroame, Cluj-Napoca: Casa Cãrþii deªtiinþã, 2009.

• Eugen Dorcescu, Drumulspre Tenerife, Timiºoara:Eubeea, 2009.

Toate astea ºi încã multe altele...

DE-Aª FI rãmas numai (deºi am fostciclic, prea des chiar) din stirpea (fun-

ciarã umanului), cea exponenþialã, marcatã(ca model literar), de pildã, de senina, în-crezãtoarea, nevinovata Cãtãlinã, aºa cumo califica Constantin Noica în reinterpre-tarea celebrului Luceafãrul (deºi eu amdemonstrat, cred, irefutabil, cã, în text, personajul este mai curând complicat,fiindcã este veºnic nedecis ºi nehotãrât, însubsidiar vrând sã-ºi împlineascã ºi dorul desuflet, ºi cel de inimã), aº zice cu graþie:Dar un luceafãr, rãsãrit/ Din liniºtea uitã-rii...//... De-aceea zilele îmi sunt/ Pustii caniºte stepe,/ Dar nopþile-s de-un farmecsfânt/ Ce nu-l mai pot pricepe. ªi de-aº maifi numai aºa, precum Cãtãlina, aº invoca:O vin’ dar noapte, vinã! (variantã în ver-siunea genuinã, A, a poemului), în loc deDe ce nu vii tu? Vinã!

ªi totuºi, noaptea mai este pentru mineo stare de graþie, adevãrat spaþiu protectoral vieþii, fiindcã am darul somnului, potdormi ºi ziua, ºi noaptea, de aceea, prinexcepþie, iubesc rarele-mi insomnii, mai în tinereþe le provocam cu tot dinadinsul,simþind, în noapte, cum mintea ºi antenelede înþelegere, pãtrunderea intelectualã, pu-terea asimilãrii, forþa atenþiei, creativitatea,invenþia, revelaþiile conexiunilor etc. începsã duduie pe mãsura înaintãrii în noapte...În copilãrie inventam tot felul de strata-geme sã ocolesc interdicþiile de a citi noap-tea, unele cu consecinþe hazlii, cu pãþaniipericuloase...

Acum, tot mai des, cel mai bun randa-ment intelectual ºi, prin urmare, frenezianopþilor de odinioarã le simt dimineaþa,rareori, în zori...

Dar noaptea, dacã este o lume alterna-tivã, misterioasã, este numai fiindcã se pre-supune cã adãposteºte VISELE, deºi eu visezºi ziua...

Nu-mi rãmân în amintire coºmarele oriintensele avertismente, cu excepþia viselorîn care cuvintele sunt singurele evenimen-te, rostite de o voce ce mi se naºte în auzºi care mã atenþioneazã sentenþios: Fii aten-tã, nu dormi, reþine: – Vine m e n i r e a,menirea, ºtii cuvântul? Înþelegi?... Alteori,un test mai banal, tot auditiv: – Parura, nuprea o vezi, dar ºtii cuvântul? Eu mã luptsã rãspund, cum cã ºtiu ce-i o parurã, darglasul se înstrãineazã ºi devine imperativ,rece, didactic...

Nu aºtept sã visez, parcã uit chiar, cutotul ºi cu totul, cã visez uneori miraculos...

ªi mai rãu, uit unele vise dintr-acestea,dar ºtiu cã nimic asemãnãtor ori mãcarimaginabil nu am trãit în viaþã, în trezie.Unele stãri sunt ca o beatitudine fãrã mo-tiv, o supercomodã cabinã floralã de tran-sport autoteleghidat, aºa ca ºi zborurile dinvis, în care-mi simt uºurãtatea trupului ºideþin comanda vitezei de zbor ori de înãl-þare, pot reacþiona în funcþie de anturaj,dacã vreau sã zbor deasupra unor lucruri,oameni etc. De obicei nu mã despart detrupul meu cunoscut, chiar dacã este în sta-rea lui de demult, dar sunt ºi câteva viseîn care fiinþa mea lipseºte cu totul, nu ºiconºtiinþa sinelui, iar atunci dematerializa-rea este fastuos reprezentatã plastic, în jo-

curi de forme caleidoscopice, în cristalestrãlucitoare ºi intens miºcãtoare, în ara-bescuri fabulos compuse ºi descompuse ºitotul se atinge de-o amintire fugarã, a uneipenumbre dintr-o zi de varã, eu copilã, dor-mind într-o cãmãruþã blând rãcoroasã...

�

O uºã deschisã

PENTRU MINE noaptea e o uºã deschisã,mã îmbie sã intru. Adesea prefer sã-mi

prelungesc somnul de dupã-amiazã, pentrua fi seara odihnitã. Sau adorm seara devre-me, spre a mã gãsi miezul nopþii treazã, încel mai complet sens. Rar mi se întâmplãca miezul nopþii sã mã prindã dormind.Noaptea e timpul benefic în care scriu, as-cult muzicã, citesc, îmi amintesc cã exist.

Dincolo de uºã se aflã libertatea. Sausperanþele eºuate. Sau iubirea, sau dispe-rarea pânã la limita suportabilitãþii; noap-tea e scena rãzboaielor intime pierdute,purtate în muþenie, în tainã deplinã. Noap-tea are nenumãrate feþe. În burta nopþii seaflã întrebãrile ºi rãspunsurile la gesturileimperfecte, pervertite ale existenþei diurne.

Noaptea mã simt în siguranþã, ocrotitãde agresiunile zilei. Niciodatã n-am asociatnoaptea cu un timp al fãrãdelegii, mai de-grabã cu unul al faptelor eroice, al stãrilorexcepþionale care irump în cotidian, ame-liorându-l, întregindu-l. Îmi amintesc deo noapte din copilãrie, petrecutã în satulnatal al tatãlui meu, pe valea Someºului,eram în vacanþã, aveam poate 9 ani, cândtata m-a luat cu el la pescuit. Memoria maipãstreazã din acea noapte doar imagineatatãlui meu, intrat pânã la coapse în apelerâului, þinând în braþe un somn uriaº (ast-fel îmi pãru atunci ºi poate cã aºa a ºi fost)ºi zbaterea peºtelui grozavã, plesnindu-i fa-þa ºi umerii. Se petrecea ceva mãreþ în orelemici ale nopþii, apa lucea aidoma unei spinãri de animal fãrã nume, auritã de lunace ieºea din când în când dintre nori, cândtatãl meu, acel bãrbat tânãr, cãruia îi con-ºtientizam pentru prima datã frumuseþeafizicã, fãcea efortul de a elibera peºtele dincârligul undiþei. Era ca într-o iniþiere, oprimã lecþie despre luminã ºi întuneric peplaca de cupru a peisajului, pe care noapteao delimita dându-i contur.

Existã nopþile în care rãmân numai cumine, atât de aproape de mine încât devinuna cu mine, atunci singurãtatea îºi face cumine de cap, sunt cu mult mai puþin sin-gurã însã decât aº fi în mijlocul unei mul-þimi. Sunt nopþile în care-mi iubesc tru-pul prezent ºi dau seama de el.

Contemplu fotografii vechi ºi lumea lor se animã. Existã nopþile când, atrasã caîntr-un sorb, intru în trecutul existenþei me-le, populat de femei cu ochii verzi, oblici,cu pomeþii proeminenþi, îmbrãcate în veº-minte misterioase, ascunzând trupurile ceau purtat sãmânþa neamului meu, sãmân-þa bãrbaþilor cu calitãþi de bãrbaþi – dinnefericire, în zilele noastre, acestea au de-venit atribute ale raritãþii: devotament,responsabilitate. Alãturi de ele, chiar ei,misterioºii domni de demult: ºezând cuambele mâini sprijinite de genunchi saupozând în picioare, cu unul din braþe spri-jinit de umãrul femeii, purtând „musta-þa imperiului“ sau obrazul bãrbierit, cu

melonul sau clacul depus pe o mãsuþã alã-turi, în straiele militare ale timpului sau încele „nemþeºti“, sau în minunatele straieþãrãneºti, atât de „curate“, cu stilul, definitoricând de bunul-gust al simplitãþii. Acum,în ora de noapte îmi întâlnesc stirpea: agri-cultori, preoþi de þarã, medici, avocaþi ºistrãmoaºele mele, cãrora aproape cã le simtmirosul ca un halou în jurul meu, pentrucã trãiesc în gesturile mele, care le imitã peale lor, topindu-se în timp dincolo de amin-tire ºi de istorie.

În mãsura în care memoria e existenþasesizabilã, existã nopþile în care am însoþitîn moarte fiinþe dragi. Am ºezut alãturi decel ce pleca, am trãit acel timp doar pentruel, i-am vorbit dacã a avut nevoie de cuvin-te ºi am tãcut, respectându-i dreptul la tãce-re, i-am þinut mâinile într-ale mele, pânãcând acestea au devenit reci, ducând cãl-dura mâinilor mele dincolo de margineapeste care eu nu aveam acces ºi nu-i maieram de folos. Pentru cine a fost mai greu?Dupã o astfel de noapte eram prãpastia dedupã cutremur, în care, cu paºi firavi, se in-staleazã speranþa ºi pacea cum alta nu areseamãn. Altfel, cum ar fi fost suportabilurmãtorul ceas ºi urmãtorul ºi restul cea-surilor ºi al zilelor?

În liniºtea nopþilor mi-am definit celmai adesea rostul pe lume. Existã nopþi fãrãsomn, dar nu ale unei lipse, ci ale preapli-nului. La capãtul lor, când stele pãlesc înirisul îngheþat al dimineþii, mã strecor înpatul aºternut pentru somn, astfel cum, dinnebãgare de seamã, ai împinge o piatrã peste jgheabul unei fântâni. N-o mai aud cãzând.

�

Sinonimul nopþii, uitarea

CUM S-A întâmplat sã mã nasc într-unmoment al anului când noaptea dom-

neºte netulburatã, singura luminã – e drept,generoasã ºi scânteietoare – dând-o, sublunã ºi stele, dacã e senin, ori sub bãnuia-la norilor, dacã nu e, zãpada, pot spune cãnoaptea mi-a devenit din prima clipã uncomplice apropiat. Poate chiar dinainte desecunda unu a vieþii, dacã e sã mã gândesccã suspendarea în marea amnioticã, depar-te de sursele exterioare de luminã, nu va fiîngãduit decât fasciculele de raze autentice,care lipsesc din paginile de opticã ale ma-nualelor scrise de fizicieni, dar se regãsesc,în reflexe inegale, prin cãrþile teologilor, ale iluminaþilor sau ale marilor nostalgici.

Nu cred cã un capricorn se poate dezi-ce în vreun fel de noapte. Are picioareleprea înfipte în pãmânt pentru asta. Nicipictorii nu pot (deºi între cele douã re-marci legãtura o face, aleatoriu, asocierea liberã). Descoperirea haºurãrilor, a penum-brei, clarobscurului ºi a grundurilor fla-mande, întunecate pânã la suprapopulare,a dat volume, reliefuri, profunzime decâmp ºi complexitate nu doar peisajelor,ci ºi, ori mai ales, chipurilor umane. Poatede aceea repet, din când în când, butada –la care numai eu zâmbesc – cã „Noaptea eun sfeºnic bun“. Într-adevãr, ochiul care seînchide spre exterior devine vigilent în-tr-un alt orizont. ªi, ca el, noaptea dezvã-luie forme ºi consistenþe pe care ziua, hiper-realistã ºi destul de neconcesivã din fire, le

8 • APOSTROF

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 9

ascunde ori le ignorã. Drept care ºi ceea cenumeam mai sus „suspendare amnioticã“s-ar prea putea sã se dezvãluie, privitã cuun ochi nocturn, ca fiind o splendidã navi-gare în apele nemãrginite ale maternitãþii,sub laserul unei lumini de dincolo dedimensiuni ºi regnuri, de vârste ºi zodii.

Ca scriitor, asemenea fapte mã deter-minã sã gândesc cã, dacã ipoteza talentu-lui, a „înzestrãrii naturale“ a artistului, a„darurilor“ cu care vii în viaþã s-ar verifica,atunci asemenea lucru þine tocmai de felulîn care proiectul uman înfãºurat în sineînsuºi, crescând rãbdãtor vreme de nouãluni de zile, are privilegiul de a fi scãldatsub soarele unei expuneri pe care o putemnumi „spiritualã“ sau „metafizicã“ sau, purºi simplu, „divinã“, primind ceva din nim-bul care mai târziu ajunge, dacã ai noroc,sã se exprime suveran prin faptele tale decreaþie. Imaginaþia, fantezia, darul ficþional,care modificã atomii lumii pânã la a facevizibilul neglijabil ºi invizibilul suverandeplin al timpului vieþii terestre, vin, aºadar,din aceastã noapte aparentã, din ceea ce,nefigurând pe o hartã medievalã, nu se vadesemna printr-un „hic sunt leones“, ci vafi înþeles ca indistincþie, apeiron, noapte.Din indistinct lucrurile, fãpturile, imagini-le ºi vocile coboarã ºi se înfiripã – altmin-teri decât în metafora tehnologizatã a acestor idei arhaice, Matrix – la nesfârºit,fãcând inteligibil pentru cine poate înþe-lege cã actul creaþiei, al desprinderii dinhaos, este o generare continuã, neobositã,în virtutea unei legi pe care, din lipsã deresurse intelectuale mai mari, obiºnuim sã o numim generozitate. Apelând la ceamai potrivitã înþelegere de care dispunea,inteligenþa instantanee a intuiþiei produ-cãtoare de imagini, omul a reprezentatacest fenomen misterios ºi dãtãtor de spe-ranþã prin simbolul cornucopiei; un altmod de a face sã aparã din nocturn, depli-nul îndestulãtor niciodatã sfârºit.

A trebuit sã treacã mult timp, omul sãpiardã calea de acces iniþialã la potecile pa-radiziace, sãrãcind oarecum, pentru canoaptea sã fie înþeleasã ca opusã zilei în-cãrcate cu promisiuni ºi beneficii. O ase-menea metamorfozã evidenþiazã un alt darsinonim nopþii: uitarea. La origini, Tiamat– „maica Hubur cea care naºte totul“, cumo numeºte Enuma Elish – nu conota înniciun fel maleficul, ci doar plenitudineaindistinctã ce putea conþine ºi lumea, darºi originile ºi metamorfozele ei pre- ºi post-ordonatoare. Dar aceasta se petrecea în vre-mea ingenuitãþii compacte, pe când raþiuneanu se separase de celelalte guri ale cunoaº-terii, discriminând, ca mai apoi, între ordi-ne ºi haos. Iar când poetul murmurã cã „tim-pul creºte-n urma mea, mã-ntunec“, el facesã vibreze în hãurile concentrice ale sufle-tului, care leagã futilul acestei clipe de arhe-tipalul boltit peste arcadele fiinþei noastre,imaginea trecerii timpului, a dinamicii suc-cesiunii ireversibile, ca înserare ºi înnoptare.

Evident, e noapte când îmi vin în minteºi mã strãbat, în strãfulgerãri, dintr-o parteîntr-alta, toate acestea. Lumea doarme, re-fugiatã în caravela uºoarã a somnului oripurtatã pe mãrile lui Hypnos de trireme acãror navigare e ritmatã spasmodic de rit-mul cu care sclavii invizibili îºi lopãteazãsomnambulic destinul în cãlãtorii circula-re. La drept vorbind, noaptea conþine ºiziua; cea care a trecut ºi cea care, nu pestemult, va rãsãri.

Mã regãsesc în aceastã completitudine,metaforã rostogolitoarei Fiinþe vizibile ºiinvizibile, finitã ºi nesfârºitã, a cãrei vitezãnu este decât încremenirea mãreaþã pe careo contemplãm, printr-un paradox, dinãun-tru ºi din afarã, totodatã, cu spaimã, cutre-murare ºi înfioratã bucurie.

�

Vise bune, vise rele

NU SUNT pasãre de noapte. Nu lucreznoaptea decât dacã nu am încotro,

nu-mi plac nopþile „pierdute“ în niciun fel.E, desigur, chestie de educaþie – în târgulmeu pe jumãtate sãsesc, rostul era la marepreþ, iar cei care îºi risipeau „aiurea“ tim-pul menit odihnei nu erau deloc bine vã-zuþi; dar ºi de fire. Sunt dependentã deluminã, de soare. Mã trezesc de cum selumineazã de ziuã, nu dorm niciodatã întimpul zilei (decât rãpusã de vreo boalã),toate ritmurile mi se încetinesc de îndatã cese întunecã. Amurgul e momentul meu detristeþe, de suspendare, de micã panicã fãrãnume. Seara citesc pânã târziu în colþulmeu, culcuºitã în fotoliu, în cercul ocroti-tor al unei lãmpi care lasã restul încãperiiîn întuneric. Eu, cartea, lampa încropim omicã zi, amânând intrarea în noapte.

Þin enorm la mintea în stare de veghe,luciditatea e lucrul meu cel mai de preþ. Îmiplace forfota zilei, sunt mereu prinsã înmunci de tot felul. Zilele cu soare sunt celemai rodnice. În copilãrie, îmi plãcea sã ci-tesc înconjuratã de o lume forfotind, ate-nuatã ºi prietenoasã. Pe iarbã, în grãdinã,sub un soare orbitor strecurat prin þesãtu-ra pãlãriei de paie, cu zgomotele obiºnuiteale pãcii – zumzet, ciripit, glasuri îndepãr-tate strigându-se peste garduri, clopoteleturnului sãsesc, o melodie la radioul dincasã. Cea mai profundã odihnã îmi e legatãtot de soare, nu de noapte. Lungitã subsoare – doar aºa mã pot lãsa în voia lenei,aþipitã ºi vast împãcatã. Lungirea cu prici-na îmi dã sentimentul câºtigãrii unei lun-gimi de timp în plus. Eu ºi soarele nu ceremnimic unul de la altul, nu promitem nimic.Dãruirea e perfectã, fãrã rest. Tot la soareîmi place sã întind culori pe pânzã, cu de-getele, cu cuþitul de paletã. În aceste îmbrã-þiºãri, totul e cald ºi bun. ªi clar ca seninu-rile din octombrie. Adicã ameninþat deja.

În copilãrie, în adolescenþã stãteam sea-ra ore întregi în grãdinã ºi priveam cerul,uneori pânã dupã miezul nopþii. Îmi placeîn continuare sã privesc cerul ºi sunt mereucu ochii pe el. Am deprins pe-atunci unobicei – de câte ori eram mâhnitã de ceva,rãnitã de vreo nedreptate, priveam pânã laplutire adâncul cerului cu stele. Dupã ovreme, reuºeam sã mã chiar mut acolo, peo stea, ºi sã privesc înapoi, spre Pãmânt. Eibine, eu abia de mã zãream, iar supãrareapur ºi simplu nu mai exista! Am folositexerciþiul ãsta toatã viaþa ºi a funcþionat.Îi zic Jocul de-a „lungul nasului“... E mereuºi o dozã de infatuare în a crede cã suferin-þa ta e uriaºã.

Revenind, pentru mine noaptea e legatãde somn ºi vise. Cel mai adesea adormuºor, dupã ce îmi recapitulez cele fãcute/gândite ºi nefãcutele pentru a doua zi. Nuam insomnii, cãci mã duc la culcare ca înslujbã oniricã. ªtiu cã mã îndrept spre tura/

truda de noapte a existenþei mele. Visul e,pentru mine, un spaþiu/timp de o straniebogãþie. Cred în visele retrospective, nuprospective. Iar retrospecþia o împing multînapoi, poate pânã în trecutul generaþiilorsuccesive care m-au precedat. Nu-mi potexplica altfel complexitatea lor ficþionalã.Visez de când mã ºtiu numai ºi numaicolorat, cu nenumãrate nuanþe. ªi visezmult. Nu cred cã am petrecut vreo noapteneînsoþitã de vise. Sunt atât de dense ºiuneori mergând pânã în pragul coºmaru-lui, încât nu arareori mã duc seara spre eleca la o întâlnire, ca la o petrecere, ca la unfilm. Uneori cu inima strânsã. Eu, visãtoa-rea, am descoperit cu încântare, în celebracãrþulie despre femei a lui Cãrtãrescu, în-semnarea despre visãtorii de calibru, caremerg spre somnul-cu-vise ca spre o în-fruntare. ªtiu ce vrea sã spunã.

O memorie vizualã bine mobilatã, o ca-pacitate câteodatã obositoare de a conectaimagini între ele, de a vedea desenul dincovor ºi acolo unde nu este, cum ar spuneMircea Eliade, îmi încarcã nopþile cu lan-þuri de caleidoscoape. Visul e un loc, unþinut, un tãrâm, în care timpul lucreazã cualte unitãþi de mãsurã. Dacã peisajul estespaþiu/ timp, cãci timpul nu are chip fãrãlocurile amintirii, ºi se reþin din jur locuri-le, ungherele care trimit în vreun fel la cul-cuº, în amintirea celui dintâi, a pântecelui,cald, umed, ocrotitor – toate casele adevã-rate sunt calde, ocrotitoare, umezite dearome. Ei bine, visul e casa noastrã secretã.

Multe vise sunt legate de vechea meaîndeletnicire de cititoare. Sunt un fel demetafore ale lecturii, contaminãri ale gestu-rilor nesupuse cititului. De pildã, visul mic ºi ascuþit – care mã trezeºte cu un fior– despre plapuma pe care n-o pot strângeprea tare în jurul meu fiindcã „n-aº maiputea întoarce pagina“; cel cu pelerina ceafrumoasã, moale, unduitoare, admiratã deceilalþi – eu zic: „staþi cã încã n-aþi citit-o“ºi mã trezesc cu sentimentul cã am desco-perit un mare adevãr – toate lucrurile suntmai frumoase dacã sunt citite. Apoi, visulcu raftul de cãrþi: se întâmplã ceva în visºi constat cã etajera nu mai e pe hol, undetocmai am meºterit-o din scânduri miro-sind puternic a lemn; Laura îmi spune, învis, cã mã aflu într-o poveste dinainte deexistenþa etajerei. Mã întorc în prezent (totîn vis), ea tot nu e, dar se reîntrupeazã trep-tat, întoarcerea/revenirea mea spre prezentnu e bruscã, are nevoie de timp – un timpal amintirii? Lucrurile existã câtã vreme leþii minte ºi þi le aminteºti, altminteri sepierd. În uitare.

Apoi nenumãratele reveniri ale visuluiîn care îmi ridic uºor genunchii la piept ºiîncep sã plutesc razant cu pãmântul – zbo-rul se petrece totdeauna în locuri cu iarbãºi flori, cu fântâni ºi tufe înflorite ºi nu eniciodatã înalt, departe de pãmânt. Îmi zic,fericitã, uite cã zbor ºi nu e în vis, ce încân-tare, eu care crezusem cã numai în vis poþizbura! Sunt atât de convinsã cã e aievea,încât mã trezesc cu ochii plini de lacrimi.Lacrimile dezamãgirii – vreau sã revin înstarea de veghe pentru a verifica iute rea-litatea zborului, deºi cu inima îndoitã, cãciþin minte „deja“ cã nu-i adevãrat, de undeºi lacrimile.

Vise care revin periodic, în varianteuºor modificate: visul cu pivniþa/beciul în care cobori adânc, adânc, iar jos sunt

�

fãpturi tãcute, fãrã ochi, ameninþãtoare.Mereu aceleaºi detalii – lumânãri, umbretransparente, aºteptãri fãrã nume. Apoicãderile de pe verande înalte, secundele ne-sfârºite ale cãderii, cu inima cât un purice,gâtuitã, sufocatã, înnebunitã de groaza atin-gerii pãmântului ºi dorind sã se întâmpleodatã. Sã ies din lumea-care-cade. Visul cunoaptea pustie, eu în mijlocul oraºului, sin-gurã, încercãrile repetate ºi repetat eºuatede a ajunge acasã – totul are ceva cald/ame-ninþãtor, un miros de animal hãituit, delucruri bine ºtiute, dar de neºtiut. ªtiu, net,cã am mai vãzut toate astea, cã nu-s adevã-rate, dar realitatea lor e, cumva, pipãibilã.Toate miresmele îmi sunt familiare pânãla greaþã. Paºii îmi rãsunã pe caldarâm, îiaud, îi simt cu un fior, mã ºtiu urmãritã, în-colþitã, întorc brusc capul ºi atunci o vãd –cupola înaltã, grea, jumãtatea de sferã a catedralei, luminatã de jos, cu o luminã ver-zuie, de mlaºtinã rece, se înalþã la un singurpas lângã mine, tãcutã, insinuantã, strivi-toare. Turnul bisericii sãseºti îmi apare învis mereu vãtuit, ocrotitor, cu umbre sepiaºi cu o duioºie/înduioºare de ceva pentrutotdeauna pierdut. Imaginea lui se leagã decopilãrie, de pãrinþi, de locul meu. Clopo-tele de turlã sãseascã sunt ale mele, cântã pelimba mea. Ele au ritmul sferturilor de orã,intrã în componenþa orelor mele. Nu aunimic de sãrbãtoare ori de alarmã a tuturor,nu sunt comunitare decât în subsidiar...Alteori, mã aflu într-un loc strãin, pe ostradã în pantã suitoare în faþa mea. Pãºescgrãbitã sã vãd ce e dincolo de culme, trecprintre copaci, mã împiedic, ajung în fine,deja cu rãsuflarea tãiatã, gata sã primescimaginea. Sunt sus, e o prãpastie dreaptã înfaþa mea, iar jos, masivã, sumbrã, teroaremutã, cu un zâmbet ironic în colþul cupo-lei, o catedralã care amestecã toate cate-dralele pe care le-am vãzut aievea ori înfilme ºi albume. Uneori îºi schimbã înfã-þiºarea într-un joc misterios – râd de fieca-re datã, uºuratã, da, ºtiu, e acelaºi vis. Îmiplace aroganþa lor, tot aºa cum îmi plac palatele, castelele, neapãrat cu ziduri vechipãtate ici-colo de verdele vreunei iedere.Îmi par munþi trucaþi, încropiþi de mânaomului. Le simt viaþa secretã, le ºtiu foarteapropiate ºi strãine în acelaºi timp. Cãlã-toriile sunt atât de labirintice, cu atât deaglomerate detalii arhitectonice, cu istoriicomplicate ale locurilor pe care le vãd, încâtmã întorc istovitã, epuizatã ca dupã o cãlã-torie adevãratã. ªi la fel de plinã de zvo-nuri despre alte lumi. Între „þãrile“ visate ºi cele vãzute aievea nu fac nicio diferenþã.Mã atrag ca alteritãþi misterioase ale locu-rilor mele, alteri pe care eul meu integrat îiþine la respectuoasã ºi prevenitoare distanþã.Revin, din astfel de vise, la cel cu casa-cu-multe-încãperi, pe care o am, e a mea, daram uitat-o. Mereu aceeaºi uimire – cum amputut uita de toate aceste încãperi, de tera-sele deschise spre mare, de pãdurile la doipaºi, toate ale mele? Atunci ajung, în fine,în ultima încãpere, cea opritã, ca în poveºti.Acolo e mereu uºa care nu poate fi încuiatã,care se deschide ameninþãtor ºi nu poatefi închisã, aruncând în aer rostul de adãpostal celorlalte încãperi. Mã zbat s-o prind înþâþâni, s-o fac sã stea în canat, sã închidã,sã apere. În van. Cade, e îngustã, elasti-cã, alunecoasã, mã lasã în voia unui afarãstrãin ºi rãu. Adesea, deschide spre o scarãsuspendatã, frântã înainte de a ajunge jos,

lãsându-mã între etaje, cu golul dedesubt.Sunt toate vise pe care le leg de vechea/vio-lenta/inexplicabila (nu ºtiu ce anume a nãs-cut-o, ce întâmplare a dezlãnþuit-o) meaclaustrofobie – nu-mi plac lifturile, încãpe-rile foarte joase, locurile din spate ale uneimaºini cu uºi doar în faþã, culoarele îngus-te, peºterile, hainele strâmte etc. În modstraniu, tot claustrofobie aº numi ºi spaimade spaþii deschise, de câmpuri ca o tipsie,fãrã dealuri în jur. Mã sufocã ºi unele, ºialtele. Casa „mituticã“, visatã de Eminescu,îmi e pe mãsurã, dacã are ferestre mari ºiuºi de deschis/închis locul dupã plac. Credcã îmi convine o apãrare/ocrotire necople-ºitoare, care sã nu-mi incomodeze gesturi-le diurne ori nocturne, o libertate sub con-trol, aº zice. Pe care privirea roatã s-o poatãcuprinde ºi care sã lase întreagã taina/ame-ninþarea de dincolo de ea.

Cred în visul retrospectiv, nu prospec-tiv. Totuºi, recunosc cã am avut nenumãratestranii vise prevestitoare, nu din categoriacelor pe care le ajustezi dupã eveniment,involuntar, ca sã iasã pasienþa. Am avut defiecare datã martori, le-am povestit ºi s-audovedit imediat cu înþeles. Uite un exemplu:în dimineaþa lui 18 ianuarie 1999, m-amtrezit brusc cu o vagã neliniºte. Era încãdevreme. Am închis la loc ochii ºi am cãzutîntr-un coºmar scurt ºi dens: eram lângã oclãdire mare care se prãbuºea lent ºi impla-cabil. Îi vedeam bucãþile de tencuialã des-prinse cu mici trosnete, fisurile din pereþi,podelele despicate pe sub care curgea o apã tulbure, noroioasã. Adrian Popescu,Angela, soþia lui, eu, Eugen Uricaru, LuciPapahagi, zgribuliþi, priveam neputincioºinãruirea. Un telefon negru þârâia stridentpe o scândurã udã desprinsã din podea. Ovoce femininã, strãinã, mã anunþa cã nuse mai poate face nimic. Visul avea detaliiînspãimântãtor de sticloase, teribile. Ampovestit visul în drum spre editurã, cu oinsistenþã cobitoare. Mã obseda. La redac-þie, a sunat telefonul. O voce femininã (eraMarta Petreu), pe care n-am recunoscut-oîn prima clipã, stupoarea ºi durerea îi frân-seserã timbrul, mã anunþa cã a muritMarian Papahagi. La Roma, în acea dimi-neaþã. La ora coºmarului meu. Mai târziu,la cimitir, am ascultat, zgribulitã, înfioratã,cât de greu a fost sãpatã groapa, cãci de subscândurile puse de gropari þâºnea mereu oapã noroioasã ºi se surpau pereþii...

Au mai fost ºi altele, multe ºi mãrunte,aºa încât nu de puþine ori am putut spune:„ªtiu. – De unde? eram întrebatã. – Amvisat...“ Cu toate astea, nu cred în viseleprospective. În ale mele vãd mai degrabãniºte ciudate ºi interpretabile coincidenþe.Recunosc, pe de altã parte, cã îmi place sãmã joc de-a ºtiutul ºi de-a prezicerea. Jocîncurajat de Jocul cel mare al întâmplãriicare a fãcut sã se împlineascã multe dintrepresimþirile mele ºi sã capãt, astfel, un ne-meritat credit. Intrând în jocul meu, apro-piaþii îmi cer sfatul când pleacã la drum ºise gândesc de douã ori înainte de a-l facedacã mãrturisesc cã am un feeling negativ...

Cum visele sunt locurile mele cele maiimportante – singurele care au rãmas mereuale mele, celelalte, locurile reale ºi forma-toare, dispãrând odatã cu vârstele mele succesive undeva înãuntrul minþii –, e fi-resc, pentru mine, ca ele sã fie mereu locui-te/populate de fiinþele cele mai ale mele, pãrinþii. Murind, amândoi mi s-au încre-dinþat. Partea mea de moarte a crescut, însã

nu macabru, nu înspãimântãtor. Fãrã-de-rãspunsul morþii lor mi-a crescut nemãsu-rabil rãspunderile. Am rãmas urma lor aiciºi le þin locul atâta timp cât departele e încãdeparte.

Îi visez noapte de noapte. Visele suntmereu complicate, cu multe amãnunte, co-lorate, încâlcite, dense. Ei nu lipsesc nicio-datã, în nicio noapte. Imaginea celor douãmorþi petrecute sub ochii mei nu mã (mai)pãrãseºte. Vãd mereu fiecare detaliu ºi nepu-tinþa mea în faþa treptatei, sfâºietoarei lorplecãri. Cele mai tulburãtoare vise ale nop-þilor mele încãrcate de imagini sunt cele cumoartea ºi învierea lor repetatã, cu amã-nunte mereu mai sfâºietoare, întâmplãri încare nu pot interveni ºi în miezul cãroraajung mereu prea târziu pentru a mai puteaface ceva. Neputinþa mea în faþa muririi lor,nu a morþii în general, e o vinã aproapeinsuportabilã, alunecând în coºmar. Une-ori, scenariul se umanizeazã, dar lucrurilenu-s nicidecum mai bune, cãci visul pro-pune atunci varianta uitãrii mele vinovate.În vis, îi uit, cum nu i-am uitat niciodatã,vii sau morþi, iar aceastã uitare ficþionatãoniric e cel mai atroce dintre coºmaruri.Toate încercãrile de a ajunge la ei suntgrele, imposibile – telefonul nu are disc ori îi sunt cifrele alandala, uit numãrul ºiîl tot refac înnebunitã de urgenþa de a leauzi glasul, semn cã totul e în regulã; auto-buzele mã scot afarã din oraº, mã poartã încartiere necunoscute ºi ameninþãtoare, mãlasã în câmp, e mereu noapte, frig ºi urât,inima mi-e grea („am inimã rea“, se spunepe la noi când tristeþea fãrã nume ºi pre-simþirile negre se amestecã), încerc sã fug,genunchii se înmoaie, noroiul e negru ºilipicios; vreau sã le duc ceva bun, dar oricealeg e vechi, stricat, se împrãºtie în resturiurâte, degradate. Dacã ajung la ei, scena eatât de atroce, încât mã trezesc sufocatãde durere. Scenele de la spital ori de acasãale morþii lor, scene „fireºti“, adicã normale,cu acea normalitate rece ºi matematicã aîngrijirilor ultime faþã de muribunzi ºimorþi, sunt acum, în coºmar, întâmplãri dinviaþã, din viaþa mea cu ei. Mama zace în-tr-un colþ de camerã, slãbitã ºi resemnatã,uitatã de luni în ºir, tata atârnã în balcon,într-un soi de hamac mizer, cade ºi recadedin viaþã în moarte, asigurându-mã cã totule în regulã, balconul se surpã ºi nu-l potopri, casa nu mai e a noastrã, e un loc-de-trecere cu reguli strãine, nu pot refacerelaþia noastrã de altãdatã. Uºurarea dinzori cã totul a fost doar un vis abia de maipoate pune lucrurile la locul lor.

În fine, lucrez la o Carte a viselor. Unasituatã la mijloc de prozã egograficã ºi eseu.Îmi place ipoteza „specialiºtilor în somn ºivise“ numitã a continuei activãri. Funcþiasomnului ar fi de a transfera datele din me-moria temporarã în cea de termen lung. Deaceea, visele au continuitate în interiorulaceluiaºi vis, dar suportã ºi comutãri bruºteîntre douã vise. Memoria de lungã duratãe verificatã în timpul veghei prin confrun-tare permanentã cu realitatea, ceea ce nu se întâmplã în timpul somnului... DupãFreud, pentru a nu fi tulburat în munca sanocturnã, subtextualã, creierul ºtie sã fabri-ce poveºti de rãspuns la stimulii exteriori,contextuali (care, desigur, nu înceteazã în timpul somnului nostru), visele fiind oforma ficþionalã de rãspuns. Texte fictive.Visând, nu ne trezim imediat pentru a rãs-punde vreunui stimul sonor, de pildã, fie el

10 • APOSTROF

�

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 11

indiferent ori care ne vizeazã anume, iarcreierul, scutit de responsabilitãþi prinintervenþia visului, îºi poate vedea maideparte de codificarea ºi stocarea datelor.Tot aºa, visele rele ar fi antrenamente oni-rice de rãspuns la emoþii negative reale.Visele premonitorii sunt conexiuni sub-conºtiente ale unor informaþii pe care ledeþinem despre acþiuni viitoare. Visãtorulpoate integra gânduri pe care nu îndrãz-neºte sã le lege în stare de veghe...

Noaptea: cuminte ºi înþeleaptã

PENTRU MINE, noaptea – nu chiar toatã,dar o bunã parte din ea – este timpul

ideal destinat scrisului ºi cititului, o ne-preþuitã oazã de liniºte ºi pace: nimeni nu sunã la uºã, telefonul tace ºi el mâlc,zgomotele casei se sting ºi ele încet-încet ºi, în liniºtea desãvârºitã a nopþii, parcã ºimintea þi se limpezeºte nu ºtiu cum… ºiai un spor vizibil în ceea ce faci. Dupã carevine somnul odihnitor, aºa ca jumãtatemoarte… Poate cã n-ar trebui sã se spunã„partir“, ci „dormir c’est mourir un peu“.E drept cã un actor ºi mare, ºi hâtru caSacha Guitry a fost în stare sã spunã cã ce-ea ce avea mai profund simpatica lui so-þie era… somnul.

În nopþile mele lungi ºi liniºtite am scrissute ºi sute de scrisori care, paradoxal, n-aufost umbrite de spaimele întunericului ºinici triste din cauza absenþei luminii, poatenici prea misterioase n-au fost, cum s-arputea crede, ci pur ºi simplu comunicãri celmai adesea vesele ºi optimiste; aºa mi-amcâºtigat cei câþiva prieteni de-o viaþã, întrecare îl prenumãr ºi pe soþul meu. Cred cãnumai o femeie e în stare sã bãsneascã întoiul nopþii poveºti peste poveºti, aidomaªeherazadei.

Dar sã nu fim ipocriþi, fiecare vârstãare… nopþile ei: copiii dorm ºi viseazã lajocurile de peste zi, adolescenþii scriu ºi ei, mai ales ele, poezii ºi scrisori de dra-goste, visând ceasuri întregi la iubirea…unicã (ce se va dovedi cã nu e nici unicãºi nici ultimã), femeile tinere – ºi chiar ºicele mai… trecute – petrec nopþi fierbinþicu partenerii lor, nopþi încãrcate de emoþiiºi senzualitate, mamele îºi petrec o bunãparte din noapte pregãtind casa ºi copiiipentru a doua zi sau, nu o datã, veghin-du-ºi pruncuþii bolnavi, bãtrânele se roagãîndelung ºi pios, pregãtindu-se temeinicpentru ultima cãlãtorie… Frumos ne maipovesteºte Livius Ciocârlie despre bucurii-le bãtrâneþii… Chiar ºi Mircea Mihãieº oface cu sensibilitate aproape femininã, chiardacã pe nedrept l-au acuzat unii de geron-tofobie (oare existã cuvântul ãsta în DEX?).

Orice-am zice noi, nopþile nu seamãnãîntre ele: nu poþi compara emoþiile nopþi-lor de Sânziene cu nopþile amare arabe saucu noaptea nunþii, de pildã. Una e sã trã-ieºti ca Veta, o noapte furtunoasã din dra-goste ºi teamã de infidelitate pentru ber-bantul Chiriac, alta sã greºeºti adresa caRicã Venturiano ºi sã faci declaraþii deamor cui nu trebuie… Nenea Iancu ºtia el ce ºtia…

Nopþile propuse de Shakespeare suntunele înfricoºãtoare, ca în Hamlet sau Mac-

beth, sau vesele ºi pline de energii celeste caîn A douãsprezecea noapte sau Visul uneinopþi de varã…

Prin anii ’50, un dramaturg pe numeDorel Dorian ne îndemna sã luãm noap-tea drept un sfetnic bun, ceea ce o fi fãcutºi el, dupã care a plecat definitiv în Israel.Dramaturgul Mircea Bradu ne-a spus o fru-moasã poveste de istorie veche într-o în-tâlnire a lui Menumorut cu Iusubuu, în cea mai lungã noapte albã din câte aucunoscut cei doi…

Þi se face fricã ºi începi sã urãºti istoria,când citeºti sau reciteºti cum a fost înNoaptea Sf. Bartolomeu (în 23 spre 24august în anul de graþie 1572 au fost mã-celãriþi la Paris, într-o singurã noapte decoºmar, 3000 de protestanþi). ªi când tegândeºti cã una din instigatoare a fosttotuºi o… femeie: Caterina de Medicis.

Dacã ar fi sã revãd câteva filme pe temanopþii, m-ar tenta desigur Noaptea luiAntonioni sau Nopþile Cabiriei al lui Fellini.Ce actori ºi câtã fineþe în viziunile lor regi-zorale! Aºa nopþi, mai rar…

Nu-mi spun mare lucru, recunosc, niciNopþile Devoratorilor de Publicitate, nicichiar Nopþile Muzeelor, care, oricum, mu-zeele vreau sã zic, trebuie vizitate ziua, nu-i aºa? Dar te pui cu lumea noastrã mo-dernã? Eu una prefer Nopþile chopiniene,cu inegalabilul lor farmec. Cunosc oa-meni care pierd nopþi întregi zgâindu-se la OTV sã afle dacã au gãsit-o sau nu peElodia. Sinistru!

Nimic nu se comparã însã cu nopþile demai, petrecute departe de oraº, în grãdini

ºi parcuri pline de verdeaþã, unde boareavânticelului nopþii, aromele florilor, luciulunui lac, strãluciul stelelor ºi al lunii te ducsigur pe tãrâmul de vis spre care, vai,tânjim adesea, fiind siliþi sã trãim în lumeaasta obositor de materialistã, grãbitã ºi dince în ce mai fãrã tandreþe ºi fãrã iubire…

Cred cã una din jignirile pe care ade-sea le auzim e nedreapta comparaþie: Eºtiprost ca noaptea. Noaptea nu e câtuºi depuþin proastã, dimpotrivã, e cea mai cu-minte ºi înþeleaptã parte a… timpului.

�

„Noaptea primordialã“

NOAPTEA ERA titlul primei mele poe-zii, debutul preadolescentin, publicatã

în ziarul local, Fãclia anului 1962. O calenaivã poate de a mã detaºa de temele zilei,un fel de a capta misterul, intuit timpu-riu, cu candoarea vârstei, a nopþii, când seaud sevele lucrând tainic, se nasc prunci,unind prin scâncetul lor continentele, iarzorii sunt vestiþi mitologic de, chiar aºa,degetele trandafirii ale Aurorei. Ceva totsimþeam eu din magia nopþilor novalisie-ne, un fior care predispune la vis, la co-muniune, la un fel de fraternizare uni-versalã. Sigur cã, mai târziu, am refuzatasemenea viziuni cam patetice, dar ceva a rãmas totuºi în adâncimile eului care

�

• Paginã din I. Negoiþescu, Versuri ºi prozã, 1937-1938, caiet verde dictando, inedit

scrie. Fecunditatea nopþii, aerul de vrajã, în-lesnind nu doar comunicarea, dar ºtergândbarierele sociale, am experimentat-o ade-sea, de tânãr. Au fost multe nopþi albe, cuprieteni buni, când discutam despre moar-te sau credinþã, despre iubire sau dãruireatotalã unui ideal, cel literar, cu o fervoaredostoievskianã, nopþi de confesiuni, alcool,dispute sau solitare plimbãri pe strãzi necu-noscute pânã mijeau zorii ºi se anunþa,severã, implacabilã, „norma zilei“.

Ce ar mai fi de spus despre acest tãrâminfra- sau poate supraraþional din noi ºi nus-a spus? Puþine lucruri, cred, esenþialul seaflã în Psalmi sau în Noul Testament. „Fiiiluminii“, nu ai întunericului, ni se cere sãfim cu toþii.

Noaptea ne apropie de lumea de din-colo, au spus-o romanticii, ne deschideporþile infinitului, da, au spus-o tot ei, neredã libertatea visului, sunt unanim deacord suprarealiºtii, eu i-am luat mai alespe primii în serios. Zmeura, un poem almeu mai vechi, elogia tocmai acele „cã-mãri“ ale Nopþii, unde petreceam curat,întors în elemental, uitând de lumea di-urnã. Opoziþia conceptului de Noapte esteÎntunericul, adicã neantul, nimicnicia,„nada“, cum spun spaniolii, golul, uitarea,nivelarea, moartea.

Pe când tata era medic de circumscrip-þie la Ilva Micã, îmi relata, sau eu trãsesemcu urechea la povestea celor mari, nu ºtiu,cum el, împreunã cu alt medic, prieten, asis-taserã un biet tãietor de lemne, pe moar-te, lovit de un brad în cãdere, la exploata-rea de la parchetul din zona de la LeºuIlvei. Oarecum mirat, omul mai apucase,întins pe zãpadã, sã murmure doar atât:„Vine Noaptea!“. Ca un fel de uºurare.Bacovia fusese, se spune, la fel de lapidar,murind, dar aº zice mult mai sumbru, spe-riat, „Vine în-tu-ne-ri-cul!“. Nu sunt deciacelaºi lucru Regina cu Trântorul, Grãdinacu mii de specii astrale cu Deºertul, chiarplin de iluzoriile sale promisiuni.

„Noaptea primordialã“ o cântam, pevremuri, cea care ne primeºte în sânul ei,buni sau rãi, fii ai luminii sau, dimpotrivã,pentru un timp, dã-l, Doamne, cât maiscurt, fii rãtãciþi ai întunericului, tânjind ºi ei dupã Luminã.

�

„Greutatea nopþii“

NOAPTEA, FÃRÃ îndoialã, este mai „grea“decât ziua. Poate de aceea trece ºi mai

uºor. Eu în general nu pot sã scriu noaptea.Noaptea am idei. Mã scol ºi-mi notez una-alta. Dar sã scriu propriu-zis nu am reuºitniciodatã. De aici am tras concluzia cãnoaptea favorizeazã stãrile-limitã, mistice,fulgurante ºi nu are nicio legãturã cu mun-ca, fie ºi sub forma scrisului. Mi-e milã deoamenii care sunt siliþi sã lucreze în schim-bul trei. Ei, într-adevãr, sunt daþi peste capºi sunt victimele unei societãþi care nu maiþine cont de ritmurile naturale ale vieþii.Existã în literatura universalã numeroaseexemple de autori care au fãcut din noap-te regina lor. Nu înseamnã cã sunt mala-divi, spre deosebire de autorii diurni, sãnã-toºi. Se vorbeºte deseori despre soarele dela miezul nopþii, care este mult mai miste-

rios decât cel de la miezul zilei. Noaptea,fireºte, este iniþiaticã, ezotericã. Novalis ºiIoan al Crucii au fost captaþi de noaptefiindcã numai în noapte au gãsit simbolulcel mai nimerit pentru ceea ce înseamnãcunoaºterea apofaticã. De aceea, spunândcã doar noaptea am idei, pe care mi lenotez repede, ca sã le exploatez în timpulzilei, nu fac decât sã mã alãtur acestui tipde autori-gânditori pentru care noaptea nuera jumãtatea zilei, ci cu totul altceva. ªtiude asemenea cã tot ezotericii vorbesc despenunta (Hochzeit) dintre luminã ºi întuneric,ceva care bate misterul nopþii, deoareceprintr-o asemenea suprapunere trecem în-tr-o altã dimensiune, acosmicã ºi atempo-ralã, când vedem zeii ºi zeii ne vãd pe noi.Atunci se deschid cerurile, iar noaptea deSânziene este tocmai o asemenea supra-punere, o transcendere atât a întunericului,cât ºi a luminii, a zilei ºi a nopþii. În fine,vorba multã, sãrãcia omului... Cum amspus, mi-e milã de cei care lucreazã înschimbul trei ºi care, fãrã voia lor, fac dinnoapte zi. Dupã cum nu aº fi putut face ozi de puºcãrie fiindcã ºtiu cã acolo luminaarde tot timpul, mijloc sigur sã înnebuneºti.Noaptea ar trebui sã fim împãcaþi cu noiînºine, sã ne retragem în sinea noastrã, sãfim singuri ºi netulburaþi ºi, dormind, chiarvisând, sã aºteptãm rãsãritul soarelui. Înniciun caz nu se cuvine sã facem dragoste.Actul sexual aparþine zilei prin frenezia saºi consumul de energie. Ce are cu noaptea?Dar câþi înþeleg aºa ceva? Dormitorul con-jugal e din acest motiv un iad. Iad insti-tuþionalizat.

�

În miezul Ochiului Orb

NU EU îi acord vreun „rol“ nopþii în via-þa mea, ci viaþa mea e un „stagiu“

(Amiel) în limburile ei. Sunt dintre cei(în)semnaþi de noapte: n-a fost o alegere„de poet“ când, într-o zi a anului 1957(aveam 6 ani), într-un accident provocat în curtea unui vecin, mi-am pierdut vede-rea unui ochi. De atunci mã simt conectatla douã (bateriile n-au doi poli – minus ºiplus?) surse: realul (lumina) ºi iraþionalul(noaptea). Nu spunea Hegel cã, sub formãde spirit, conºtiinþa stã în inima adevãru-lui alegându-ºi drept motto, la Fenomeno-logia spiritului, aceste rânduri din Ecclesiast:„Lumina lumineazã întru întuneric ºi întu-nericul n-a cuprins-o pe ea“?

Nu noaptea ochiului strivit m-a în-spãimântat vreodatã, ci realitatea din jur,strigãtul copiilor din sat, orbule, care nusancþiona infirmitatea, ci în-semnul care-ideruta, pe care nu-l puteau decoda: male-fic? benefic? Mi-au trebuit ani ca sã-mi potsmulge unghiile spaimelor din creier (ex-crescenþa temei e prezentã în volumele:Tratat despre Ochiul Orb, 1996; Gheara lite-rei, 1998), sã-mi recâºtig, cu scrisul, cea-laltã privire, lãuntricã: „Un scrâºnet aud subpaºi/ ca ºi cum o cazma râºneºte pe mone-de/ îngropate de mult.// Îmi amintesc: ast-fel era cartea/ înainte de a fi scrise cuvintele –o grotã/ carnivorã/ care înghiþea totul:/ ani-male, pãsãri ºi luturi./ Literele opresc totulsã curgã, sã/ se destrame.// Acum se apro-pie animale incipiente, ciudate:/ rãsuflã înceafa mea. Oxizii lor duhnesc: /sunt dinþi

sau solzi lunecând?// E miezul OchiuluiOrb/ acolo unde îngerul se apleacã asuprapoemului/ ºi literele ard: vãd!“

Ce poate aduce scrisul, din noapte, oa-menilor? Noaptea nu e timp, ea e o pla-centã proteguitoare în care întârziem, încã,timpul. Scrisul ca foc (Lucreþiu îl numea„torþã“), ca un cerc de cretã în jurul tãu în care nimic malefic nu te poate atinge.Noaptea din jur însãºi pare sã întreþinã ja-rul sãu. Noaptea care este o fantã, spune R. M. Rilke, prin care putem face legãtu-ra cu ceva mai înalt ºi neºtiut, care ne-aabandonat, ºi totuºi ne recheamã mereu:

Cât de sãrãcãcios este cuvântul: luminos caziua, de ce nu s-ar spune luminos ca iadul!Incendiu! O crãpãturã în noapte, o crãpãturãroºie, o ranã. ªi sângele ce þâºneºte din aceas-tã ranã îi cuprinde pe toþi, sângele acesteinopþi. Iar ei cred cã noaptea ar avea sânge,aidoma unei reptile, rece ori deloc… (Jurnal,20 noiembrie 1900).

Aºadar: ce poate aduce scrisul din noapte…Sã fi fost cinstit Freud cînd nota departe de ochii oamenilor: „Ei nu ºtiu cã le aduc ciuma…“?

Nachtmensch. Poetul trãieºte în grotanopþii sale (Cocteau).

Am cunoscut multe nopþi (noapte prenoapte cãlcând…): noaptea magicã a Crã-ciunului din satul meu de sub codru, so-norã, alungând cu clinchetul zurgãlãilormaleficul din jurul oamenilor; noaptea-ver-tij, a versurilor sterpe, care corupe raþiuneaºi devine o „sumã de distrugeri“ – tormen-tum insomniae; noaptea alcoolurilor, cândaºezi trupul cabrat al femeii pe pieile decãprioarã ale odãilor; noaptea care nu se maisfârºeºte. Poate aceea în care a murit tatãlmeu. Nu mai recunoºtea de ore întregi penimeni din jurul sãu, dar vorbea coerent cucineva, o prezenþã puternicã pentru el,Ioan, vecinul nostru. Îl apostrofa, îi ceda,îl striga ca ºi cum ar fi fost faþã cãtre faþã,ca ºi cum ar merge alãturi undeva. A douazi am avut explicaþia: ºi Ioan murea, înacelaºi timp, într-un alt spital din oraº: tre-cuserã alãturi…

Da, am cunoscut ºi „noaptea ca lumealternativã“, noaptea în care am înþeles cãpovestea (poezia, dacã vreþi) e mai puter-nicã decât realitatea. Eram fascinat de o le-gendã a codrenilor despre o fatã frumoasãa hoþilor de cai care s-a aruncat, din dragos-te, într-o fântânã. Se zvonea cã în anumi-te nopþi poate fi vãzutã plimbându-se înjurul ei, goalã, cu pãrul despletit atârnân-du-i lung pe trup. Ei bine, am plecat noap-tea, singur, la peste 10 km de sat, prin pã-dure, spre pãºunile dintre satele Hrip ºiCulciu Mare. Am ajuns la fântânã ºi m-amaºezat obosit pe jgheaburile cu apã undeveneau, ziua, turmele de oi, vacile ºi caii.Fãrã nicio metaforã: era o noapte „ca-nEminescu“ – o lunã gãlbuie, crengi aurii de stele grele. Nu ºtiu dupã cât timp, amvãzut cã dinspre pãdurea din apropiere seivea ceva: era o cãprioarã. A venit la jgheab,m-a privit liniºtitã ºi apoi a bãut apã. Îi simþeam mirosul, rãsuflarea. M-a privit dinnou ºi a dispãrut spre pãdure. Am ºtiutatunci cã este ea, fata din poveºtile satului,hymera în care voi crede cu religiozitate:puterea imaginaþiei. Tãria acelei nopþi e„adevãrul meu“ ca poet. Fanta aceea, în ca-re realitatea nopþii mele era una cu irealita-tea poveºtii celorlalþi.

�

12 • APOSTROF

�

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 13

• Paginã din I. Negoiþescu, Versuri ºi prozã, 1937-1938, caiet verde dictando, inedit

14 • APOSTROF

PREZENÞÃ MULT prea dis-cretã pentru viaþa pu-

blicã ºi culturalã românea-scã de dupã 1989, IoanMilea, fost echinoxist, tri-bunist ºi apostrof – casã mã refer la titluri-le de nobleþe achi-ziþionate de el prinredacþiile clujene –, s-a afirmat ca poetoriginal, dar în egalãmãsurã ºi ca un co-mentator substanþialde poezie ºi traducã-tor din italianã. Prima lui carte a fost, dealtfel, tocmai una de criticã literarã (Lecturibacoviene ºi alte eseuri, 1995). L-am întâlnitprima oarã prin 1982, pe strada Horea aurbei someºene, ne-am revãzut curând înprima ºedinþã redacþionalã a Echinox-ului lacare am participat, iar mai pe urmã, odatãcu valul schimbãrilor, am devenit colegiîn ceea ce a fost prima redacþie a Apostrof-ului (1990-1991). Ulterior, liricul a gãsitun loc de muncã potrivit felului sãu de a fiîn echipa Institutului de Lingvisticã ºiIstorie Literarã „Sextil Puºcariu“, undemediul prielnic studiului, meditaþiei ºimuncii intelectuale i-a permis nu doar sãcontribuie la activitatea instituþiei prin cola-borarea la lucrãri de anvergura Dicþiona-rului general al literaturii române, 2004-2005, ci ºi sã traducã din autori semni-ficativi (Giuseppe Tucci, Rudolf Otto, Sigmund Freud). Volumele de versuri pu-blicate pânã acum, Searã cu Dante ºi altepoeme (1996), Sub semnul poeziei (1999), seîntregesc însã, în 2007, dupã aproape undeceniu de tãcere – „Discreþia e o formã detransparenþã. ªi în poezie, ºi în viaþã“,spune Milea undeva –, cu douã apariþii gãz-duite de aceeaºi editurã clujeanã: Recviemîn mai (Cluj-Napoca: Ed. Limes, 2007, 78p.) ºi, respectiv, Despre Brâncuºi (Cluj-Na-poca: Ed. Limes, 2007, 48 p.).

Ce fel de poet este Ioan Milea? Fãrã în-doialã, cel pe care îl ilustreazã cel mai bineurmãtoarea definiþie a liricii, formulatã deel într-un grupaj aforistic din Tribuna (nr.

119, 16-31 august 2007): „Poezia, fi-ind absolutul literaturii, o depãºeºte [peaceasta – n. O. P.]. Nu pentru a o trãda, cipentru a o justifica. Dacã nu are valoare deexistenþã, nu are niciuna“. Avem de a facedeci cu un existenþialism poetic, cu asuma-rea unei axe interioare pe care, la un capãt,se regãseºte experienþa profund personalãºi implicatã, în timp ce la celãlalt aceasta sesublimeazã în metafizicã. Suflul liricii luiMilea, scurt ºi rar, nu vãdeºte, nici vorbã,slãbiciunea unui talent firav. El pare maidegrabã transpunerea consecventã a alteiconvingeri personale, aceea dupã care „Forþa afirmativã a tãcerii în poezie, ºi nunumai“, dã mãsura unei vocaþii la fel ca ºicuvintele; uneori chiar mai mult. Într-o ast-fel de poeticã, rolul cuvintelor se rãsuceºteaidoma unei mãnuºi întoarse pe dos. Elenu mai sunt decât stâncile în jurul cãroragrãdinarul nipon traseazã cu grebla cercuriconcentrice de nisip, conturând o imaginesimbolicã a Mãrii Japoniei într-o grãdinãzen. Astfel, cuvintele ajung jaloanele rare-fiate ale unor tãceri dense, consistente ºicreatoare de lirism, într-o esteticã a cãreilogicã ºi dialecticã extrem orientalã – yin &yang – îºi dezvãluie/învãluie forþa evoca-toare ºi seductivã. Prin aºa caracteristicã,poezia lui Ioan Milea pare produsul uneigândiri taoiste, chiar dacã nu e. Nimic nulasã sã se bãnuie cã producþia aceasta s-ar fihrãnit din gândirea orientalã, precum încazul lui Daniel Turcea sau, pe alte meri-diane, al lui Ezra Pound. Sensibilitatea au-torului îmi apare mai degrabã rodul frec-ventãrii unui filon occidental, pesemnegerman. Dimensiunea oracularã, beatitu-dinea conþinutã în faþa frumosului, fie el ºiumil, efemer, se puteau întâlni ºi în ode-le lui Hölderlin. Dar ele nu lipsesc nici dinlirica lui Rainer Maria Rilke.

În fond însã, toate aceste aproximãri,menite sã încerce stabilirea unor afinitãþi, aunei familii de spirite lirice, au o valoarerelativã. Atâta cât intereseazã, poezia luiIoan Milea este una izvorâtã dintr-o expe-rienþã de viaþã profund personalã, care nuse înfãþiºeazã altfel nici judecatã prin prisma exerciþiilor de punere în paginã.Existã în plachetele de versuri ale poetuluiturdean o rãbdare ºi un hieratism al spu-nerii care nu provin din insolitarea termi-

nologicã, din vreun caracter pretenþios alversurilor, ci mai degrabã din rânduiala spu-nerii ºi cea a tãcerilor, din aºezarea în versºi premeditarea ritmului, din modul gesti-culaþiei poetice. Un anume suport livresc almeditaþiei în interiorul liricului nu poatetrece neobservat. Înseºi titlurile unora din-tre volume – Searã cu Dante ºi alte poemeºi Despre Brâncuºi – atrag atenþia asupra lui,semnalând cã autorul nu îºi gãseºte inspi-raþia ori pretextele în naturã, în experienþastrãzii ori în elanuri cosmice, ci în interio-rul culturii, printre rafturi de bibliotecã sauîn sãlile muzeelor (fie ele, vorba lui Mal-raux, ºi imaginare). Din acest punct de ve-dere, Milea rãmâne un reprezentant tipic alechinoxismului, din inventarele cãrui curentliterar nici nu este, de altfel, omis, în pofi-da discreþiei cu care obiºnuieºte sã se mani-feste. Adunându-ºi cronicile despre poeþiiEchinoxului într-un portret de grup, IonPop îi dedicã ºi lui Ioan Milea câteva pa-gini – Echinox: Vocile poeziei, Cluj-Napoca:Ed. Tribuna, 2008, p. 273-278 –, încadrân-du-l într-o selecþie reprezentativã. În pofi-da manifestãrilor sale precaute, rare ºi deli-cate, Milea este însã un scriitor cu o vocaþietrainicã, etalatã în calitate atât de liric, câtºi de critic ºi traducãtor. Cum era ºi firesc,ori de aºteptat, în ultima ipostazã enume-ratã el a tãlmãcit cãrþi importante pentruextinderea orizonturilor ºi informaþiei derelevanþã spiritualã, punând în circulaþieromâneascã Teoria ºi practica mandalei a luiGiuseppe Tucci ºi Sacrul lui Rudolf Otto;douã lucrãri de referinþã, deºi altminteriinteresate de orizonturi religioase diver-gente (practicile mistice extrem orientale ºi,respectiv, teologia de pe poziþii protestan-te). Oricât de diferite ar fi, aceste volumemarcheazã clar douã dintre direcþiile majo-re de înaintare intelectualã ale lui Ioan Milea, refãcând în alt mod decât poezia lui dialogul Orient – Occident în vãzduhuleterat, populat doar de entitãþile sacre.

Cât priveºte critica acestui autor în con-tinuã dezvoltare ºi persuasivã afirmare, Lec-turi bacoviene ºi alte eseuri aduc în librãrii untalent vãdit în revuistica zilei – Echinox, Tri-buna, Apostrof – încã din anii ’80 ai secolu-lui trecut. Consistenþa intervenþiilor, adec-varea lor la textele comentate ºi onestitatealipsitã de ostentaþie sau de mize exterioa-re actului critic cuceresc, la fel cu o anumeprecizie a discursului ºi o atentã reglare asistemului de evidenþiere a scãderilor ºi aatuurilor cãrþilor analizate. Dacã m-amreferit ºi la astfel de contribuþii într-o cro-nicã dedicatã, în principal, poeziei lui IoanMilea este pentru cã prilejurile de a vorbipublic despre noi apariþii ale lui sunt destulde rare ºi fiindcã ar fi o nedreptate ca poe-tul sã fie perceput pe numai una dintrecoordonatele prodigioasei, chiar dacã par-cimonioasei sale activitãþi literare.

�

Orizont hölderlinian

Cãrþi primite la redacþie

• Balázs F. Attila,Szabadulás a gettóból,Bratislava: Ab-Art, 2008.

• Balázs F. Attila, Missabestialis, Cluj-Napoca:Limes, 2008.

D O S A R

D O S A R

Istoria... ºi versiunea ei germanã[1]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 1 iunie [1]989

Dragã Elisabeth, mã bucur cã merge binelucrul – ºi eu lucrez pe rupte. Trebuie sã negrãbim, cãci editura vrea sã publice în anulviitor cartea. Sîmbãtã îþi trimit, începînd cu începutul, ºi voi continua cronologic.Numãrul meu de conto este: 1967629

Deutsche Bank Postfach 200606 Promenadeplatz 15 8000 München 2Aºtept cu nerãbdare cãrþile de la Maila1,

cãci sunt blocat ºi nu mai pot împrumutaaltele de la Freiburg. Mulþumesc ºi te sãrutnego

[2]

München, 3 iunie [1]989

Dragã Elisabeth,

aºa cum þi-am promis, îþi trimit materialnou, în ordine cronologicã. Deci, Istoria(versiunea germanã) va începe cu „Die ru-mänischen Dichter vor Eminescu etc...“Textul german ce þi-l trimit a fost tradusdin românã de Radu Miron, cînd eu eramîncã la Köln. Tu vei aranja aceastã traduce-re proastã, ca sã o aduci la nivelul tãu lite-rar. Versiunea româneascã de atunci ampierdut-o, încît acum a trebuit sã mã re-tra-

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 15

În toamna anului trecut, la colocviul despre Cercul Literar, desfãºurat la Universitatea noastrã, la Facultatea de Litere, am ascultat-o pe dna Elisabeth Axmann-Mocanu povestind peripeþiile

prin care a trecut, împreunã cu I. Negoiþescu, din momentul în care a fost de acord sã fie traducãtoare proiectatei Istorii a literaturii române a acestuia. Din cînd în cînd, dna Axmann-Mocanu cita din epistolele

primite de la I. Negoiþescu pe aceastã temã. Publicãm deci scrisorile lui Negoiþescu, cu acordul dnei Axmann-Mocanu, cãreia îi mulþumim pentru bunãvoinþã. Originalul scrisorilor se aflã în Biblioteca

Cercului Literar de la Sibiu/Cluj, adicã în proprietatea Facultãþii de Teatru a UBB. Menþionez cu aceastã ocazie importanta mãrturie a dnei Axmann-Mocanu (în cartea sa, Wege,

Städte, Erinnerungen, Aachen: Rimbaud Verlagsgeselleschaft, 2005, p. 86-87) privitoare la atenþia cu care I. Negoiþescu ºi-a revãzut la sfîrºit Istoria… ºi la suferinþa lui cã, dupã apariþia cãrþii,

unele afirmaþii i-au fost rãstãlmãcite.I. V.

• I. Negoiþescu. Foto: Radu�

16 • APOSTROF D O S A R

duc eu din germanã în românã... Îþi tri-mit ºi versiunea româneascã ce am fãcut-oacum pentru Istoria româneascã, mai vastãdecît cea germanã. Þi-o trimit numai ca sã-þi faci o idee. Tu rãmîi la dimensiunea dinpaginile acestea germane! Pagini care se ter-minã la VII, cu: „übersättigt zu fuhlen“.Apoi traduci în germanã din românã, de lap. 6 a textului prezent românesc, de la:„Dar literatura românã are...“ iar dupã „fiulPepelei“ urmeazã capitolul separat ANTONPANN, aici alãturat.

Voi continua sã-þi trimit, în ritm susþi-nut, Primii prozatori (Dinicu Golescu ºi C.Negruzzi: sunt deja fãcuþi, doar cîteva rîn-duri introductive îmi lipsesc) ºi apoi Ro-manul pînã la N. Filimon (capitol mare, de-ja fãcut), apoi Momentul 1840. Paºoptiºtii(Kogãlniceanu, Al. Russo, Bãlcescu, Helia-de Rãdulescu, Gr. Alexandrescu, Bolinti-neanu, Alecsandri, Ghica, Bolliac – toþisunt fãcuþi, în afarã de introducerea la acestcapitol). Pînã la sfîrºitul lunii iunie vei pri-mi integral acest material, treptat. Cumþi-am spus, trebuie sã ne grãbim, cãci edi-tura mã preseazã: vrea sã tipãreascã volu-mul în anul viitor.

Te sãrutnego

p.s. versurile lui Anton Pann sã fie citate ºiîn românã ºi în traducere germanã.

[3]

München, 11 iunie 1989

Dragã Elisabeth, dupã cum vezi, în res-pectarea cronologiei, îþi trimit acum mate-rialul de la Anton Pann la N. Filimon. Nupeste multe sãptãmîni îþi voi trimite ºi pagi-nile pînã la Junimea (un pachet mai con-sistent), iar Junimea o ai ºi ai ºi tradus-odeja. Cum þi-am spus, editura e nerãbdã-toare. Titlurile pitoreºti ale operelor tradu-se în româneºte trebuie reproduse ºi înlimba românã. Te sãrut

nego

[4]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Mocanu-AxmannKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 30 iunie [1]989

Dragã Elisabeth, þi-am trimis ieri un pachetcu textele de la paºoptism la 1900, în afarãde junimiºtii, pe care i-ai primit demult(sper cã pe toþi) ºi i-ai fãcut deja. Te rogcontroleazã – ºi de asemeni nu sunt sigurdacã am inclus în pachet ºi textul despreCalistrat Hogaº – ultimul înainte de 1900.Te rog sã-mi confirmi, ca sã fiu liniºtit. Maiam gata, în forma asta definitivã, pînã la1916, doar sã aranjez la fel cu ceea ce aiprimit. Din august vreau ºi eu sã întrerupcolaborarea la BBC, ca sã mã dedic numaiIstoriei, care musai sã fie gata repede, sãaparã anul viitor. Dacã traducerea va fi maimare decît prevãzut, vei fi plãtitã supli-mentar, corespunzãtor!

Te sãrut nego

[5]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

[München, 30 iunie 1989]

Dragã Elisabeth, la p. 1 din textul despreLiteratura românã la 1900, te rog sã corec-tezi în rîndul 1 de sus: „– Gherea au pre-luat-o aºadar, la sfîrºitul...“ iar la p. ultimã,rîndul 11 de sus: „de exemplu, poezia luiMircea Ivãnescu sau a Ilenei Mãlãncioiu“iar la rîndul 15 de jos: „Agîrbiceanu.Acesta din urmã este deja, istoric sau innuce... mare scriitor al viitorului“.

Cu distinsã mulþumiri,n.

[6]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 7 iulie [1]989Dragã Elisabeth, þi-am trimis ieri un noupachet (sper sã nu mai întîrzie aºa demult). Ai deci capitolele: Literatura românãla 1900 (oare nu l-am pus în pachetul ante-rior?), Teatrul la 1900 ºi De la simbolism la

�

expresionism, sfîrºind cu M. Sãulescu, decicu 1916 (ai primit ºi cãrþile poºtale cu co-recturile de fãcut?). În Sachwörterbuch derLiteratur de Gero von Wilpert, la Kröner-Verlag, ce trateazã cuvintele POPORANISMUSºi Semanatorismus (tu dã-le ºi în românã.Versurile citate, toate ºi în românã ºi în ger-manã în parantezã, traduse brut. Titlurile,în ambele limbi de asemeni [)]. De ce nu-mi scrie Maila cum stã cu lucrarea sauce-a hotãrît? Iartã-mã cã te pisez (vezi cã lacãrþile de împrumutat de la Seminar amrenunþat, ca sã nu te mai încurc!)

Te sãrut NEGO

[7]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 19 sept. [1]989

Dragã Elisabeth,

am primit azi pe Eminescul tãu frumos ºil-am expediat la Budapesta, menþionîndnumele traducãtoarei. Mulþumesc. În anulãsta mi-au mai apãrut acolo texte traduseîn maghiarã. Dupã cum þi-am spus, eºtiliberã sã procedezi cum vrei, cînd mã tra-duci, sã iasã bine dupã priceperea ta! Amdat recent un interviu la Journ.[al] deGenève, interviu apãrut azi.

Te sãrut nego

[8]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 11 noiembrie [1]989

Dragã Elisabeth, vãd cã ai înþeles bine cãtextul tãiat nu trebuie tradus. Vin la Der-kum îndatã dupã 20 nov. ºi ne vom vedea.Aduc material nou – tocmai pun la punctproza interbelicã (bineînþeles, teren mai vastdecît critica). Dacã în textul despre Iorga ceai primit demult ºi ai tradus se aflã urmã-toarele titluri, pune-le te rog datele: Essaide synthèse de l’histoire de l’humanité (1926),Istoriologia umanã (1944), Istoria imperiu-lui bizantin (1907) ºi Istoria imperiului oto-man (1908-1913).

Te sãrut nego

[9]

Derkum, 27 nov. 1989

Dragã Elisabeth,

sunt convins cã vei conveni ºi tu, cu fondultãu sensibil ºi cinstit, cã am fost justificat,la ultima noastrã întrevedere, de acum treizile, sã-mi manifest dezamãgirea faþã depuþinãtatea infimã a lucrului tãu la tradu-cerea Istoriei.

Pentru mine, aceastã neglijenþã a ta con-stituie o adevãratã tragedie. Oare nu reali-zezi tu cã eu am muncit ani de zile, cu undevotament ºi o conºtiinciozitate extreme,zile ºi nopþi – ani de-a rîndul – ca sã-mi de-sãvîrºesc opera, pe care þi-am încredinþa-t-o cu extraordinarã încredere, ca nimãnuialtcuiva? Încredere, fiindcã suntem atît devechi ºi buni prieteni; încredere, fiindcã am cunoscut seriozitatea ºi conºtiinciozita-tea cu care tu ai lucrat, în activitatea ta inte-lectualã, atît în România, cît ºi aici, laDeutsche Welle.

De ce sã merit tocmai eu oare acestdispreþ din partea ta? Chiar dacã textul meue prost ºi te plictiseºte, nu uita te rog cãai cunoscut felul în care scriu eu Istoria încãînainte de a accepta tu sã traduci, prin ma-terialele ce deja îþi trimisesem. Astfel cã, înmomentul cînd ai cãzut de acord cu pro-punerea fãcutã de Rãuþã2, la un preþ fixatde tine însãþi, puteai fi perfect edificatã asu-pra muncii ºi îndatoririi care te aºteaptã.Dacã n-ar fi altceva, dacã n-ar fi dezamã-girea profundã cã tu mã dispreþuieºti în aºahal, dacã n-ar fi durerea cã þie nu þi-e milãde mine cã trãiesc în sãrãcie ºi aº vrea ca,prin tipãrirea Istoriei sã mai obþin ºi eu unban pe care poate îl merit, te rog sã-þi daiseama cã mie îmi crapã obrazul de ruºinefaþã de Rãuþã, pe care l-am îndemnat – o!cu cîtã dragoste ºi încredere faþã de tine!– sã-þi avanseze anticipat, pînã în prezent,cele 12.000 de mãrci. Oare chiar aºa depuþin te intereseazã nevoile ºi cinstea mea?

Dragã Elisabeth, mi-ai promis cã a do-ua zi dupã ce ne-am întîlnit te vei apucatotuºi serios de lucru. Sper cã de data astami-ai spus adevãrul. Dar, pentru ca lucru-rile sã fie absolut clare ºi sã înaintãm cuspor împreunã spre bune rezultate, te rogde acum înainte sã-mi trimiþi în fiecare zide luni din sãptãmînã copia a ceea ce ai tra-

dus în sãptãmîna respectivã: la rîndul meueu voi trimite regulat acest material luiHeitmann, sã-ºi dea ºi el avizul (ca respon-sabil faþã de Editurã). De asemeni, te rogtrimite-mi ºi tot materialul ce ai lucrat dejaîn lunile precedente, în copie. Îþi mulþu-mesc.

nego

P.S.1 Te rog sã începi cu începutul ºimergi mai departe cronologic.P.S.2 Nu uita, te rog, sã-i spui Mailei sã-mi trimitã vineri cãrþile Noica.

[10]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 2 dec. [1]989

Dragã Elisabeth, te rog nu-þi fã problemecu proporþiile cãrþii. De aceea, te rog traducronologic materialul ce þi-am trimis deja ºiîþi voi mai trimite. Cînd ajungi la pagina450 a traducerii tale, te opreºti, fiindcãdoar atîta prevede înþelegerea cu Rãuþã.Dar te rog sã dactilografiezi traducereaconform normei stabilitã la editurã: 30 rînduri pagina, a 60 semne (Anschlägen)rîndul. Mulþumesc

negop.s. Te rog sã confirmi primirea acestuimesaj.

[11]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 6 dec. [1]989

Dragã Elisabeth, am primit azi cele treipachete de cãrþi Noica. Îþi mulþumesc. Spercã ºi tu ai primit c.p. de la mine, prin carete rugam sã dactilografiezi standard (30rînduri a 60 semne pagina) traducerea ta ºisã începi cu începutul, mergînd cronologicpînã la pagina 450, aºa cum te-ai înþeles cuRãuþã. Cu problema dimensiunii integralea cãrþii sã nu-þi faci griji, tu fiind þinutãnumai de cantitatea de traducere convenitãºi conform remuneratã.

Mulþumesc!nego

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 17D O S A R

�

• Coperta Istoriei... lui Negoiþescu, Ed. Minerva, 1991

18 • APOSTROF D O S A R

[12]

München, 23 martie 1990

Dragã Elisabeth,mulþumesc pentru materialul trimis. Dinperioada pînã la 1900 trebuie deci sã maiprimesc de la tine:

a. Înainte de Junimea. Latiniºtii. Tradi-þionaliºtii

b. Hasdeu – Codru-Drãguºan – Odobescuc. Teatrul la 1900 (înainte de textul de-

spre Iorga, pe care l-am primit)d. De la simbolism la expresionisme. Macedonski, Anghel, St. Peticã, Minu-

lescu, I. L. Caragiale ºi M. Sãulescuf. Sburãtorul. ModernismulAdicã, pînã aici, material pe care îl ai

deja la dispoziþia ta. Cînd eºti gata, îþi tri-mit în continuare:

1. Proza interbelicã2. Poezia interbelicã *3. Existenþialiºtii

Acest material* eu l-am terminat, efoarte voluminos, adicã mult mai extinsdecît ceea ce ai tradus pînã acum ºi îndatãce e cazul, cum am spus mai sus, þi-l pun laîndemînã, ca sã fim gata la timp. Cãciodatã cu Existenþialiºtii, Istoria lit.[eraturii]române (1800-1945), deci ceea ce te pri-veºte pe tine, s-a isprãvit.

Încã o datã, îþi mulþumesc pentru ceeace am primit pînã acum.

nego

p.s. ai putea oare sã-mi mai trimiþi o foto-copie a întregului material tradus?

[13]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-MocanuKerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 4 aprilie [1]990

Dragã Elisabeth, am primit Bolintineanu ºiAlecsandri ºi copiile lor. Þi-aº fi recunos-cãtor dacã mi-ai trimite copii ºi spre com-pletarea textelor trimise pînã acum. Cudrag

negoÎn versiunea româneascã, textul vol. I

(românesc) 1800-1945 e complet în tipo-grafie în America!

14.

München, 17 aprilie [1]990

Dragã Elisabeth,din materialul de tradus, ce ai deja la dispo-ziþie, mai aºtept cap. V: Înainte de Junimea.Latiniºtii. Tradiþionaliºtii noi, cap. X: De la

simbolism la expresionism ºi cap. XI: Sburã-torul. Modernismul.

Urmeazã sã-þi trimit capitolele XII: Pro-za dintre cele douã rãzboaie, XIII: Poezia din-tre cele douã rãzboaie (acestea sunt capitole-le cele mai extinse din toatã lucrarea), apoiXIV: Teatrul interbelic (nu are decît 2 pa-gini) ºi în fine XV: Naþionalismul. Existen-þialiºtii. Acest ultim capitol, care nu esteenorm ca cele douã cu Proza ºi Poezia (din-tre cele douã rãzboaie), conþine totuºi, endétail pe Nichifor Crainic, Nae Ionescu, C.Noica, Mircea Eliade, M. Sebastian, EmilCioran, M. Blecher ºi Eugen Ionescu.

Tot materialul acestui prim volum dinversiunea româneascã, eu l-am trimis dejaîn tipografie, în America, unde va apare învarã. De îndatã ce primesc de la tine ºi tra-ducerea textelor ce le ai la dispoziþie, îþi voitrimite spre traducere capitolele XII, XIII,XIV ºi XV, aranjate pentru versiunea ger-manã. Ceea ce mai urmeazã sã-þi trimit,constituie jumãtate din întreaga lucrare,deci încã o datã pe cît ai deja la tine (tra-dus sau încã ne-tradus).

Îþi sunt apoi încã recunoscãtor pentrudublurile ce mi le trimiþi, aºa ca sã amîntreaga ta traducere în douã exemplare.

Bine înþeles, odatã cu cap. XV eºti ºi tugata cu traducerea pentru care te-ai angajat.

Pînã la sfîrºitul anului, eu voi terminade pus la punct ºi vol. II din versiunearomâneascã, dar asta-i altã treabã.

Cristos a înviat!nego

p.s. bine înþeles, aºa cum þi-am mai spus,dacã întreaga ta traducere va depãºi numã-rul de pagini deja convenit între noi, veiprimi ºi tu plusul de remunerare, odatã cuultima ratã ce þi se cuvine.

[15]

[Carte poºtalã]

[Expeditor:]I. NegoiþescuFritz-Kortner-Bogen 168000 München 83

[Destinatar:]Frau Elisabeth Axmann-Mocanu

Kerpenerstr. 1075000 Köln 41

München, 1 iulie [1]990

Dragã Elisabeth,

am primit plicul ºi aºtept cu nerãbdare ºirestul de critici, inclusiv prezentarea gene-ralã. De fapt ar fi trebuit sã le prezint edi-turii pînã la sfîrºitul lui iunie. Bine totuºicã ai scãpat de boalã. Te rog sã te îngrijeºti!E la mine Pilu Nemoianu.

Te sãrut nego

p.s. printre scãpãrile importante: la DuiliuZamfirescu: familia se numeºte Comãneº-teanu, iar nu Comãnescu.

[16]

München, 21 iulie [1]990

Dragã Elisabeth,ieri mi s-a luat o piatrã de pe inimã. Dupãcum ºtii, trimisesem întreg materialul tradusde tine la editurã (WBG). Cu cîteva luni înurmã, întrebat de aceeaºi editurã cum staulucrurile, rãspunsesem cu propuneri carecontraziceau complet contractul. În loc deIst.[oria] lit.[eraturii] rom.[âne] de la 1800la 1990, propuneam un volum de aceleaºidimensiuni, dar numai pentru perioada1800-1945, urmînd sã-l predau complet tra-dus pînã la sfîrºitul lui iulie. Iar perioada1945-1990 sã constituie un al doilea volum(pentru care urma sã facem un alt contract).Factorul convingãtor pentru editurã a fostmaterialul deja tradus pe care în fine l-a pri-mit, chiar dacã numai în proporþie de douãtreimi (poate chiar mai mult). Mi s-a luatdeci piatra de pe inimã cînd am primit acumrãspunsul editurii: ceea ce am trimis a plã-cut foarte mult ºi au cãzut deci de acord cupropunerile mele de mai sus, care contravincomplet contractului iniþial pe care l-am tra-tat cu ei destul de dificil vreme de un an ºimai bine. Trebuie sã fim aºadar încîntaþi cãmaterialul trimis i-a convins cã e vorba de olucrare atît de importantã, încît ei se supunacum condiþiilor solicitate de mine. Edituraspune cã, dacã are integral materialul traduspînã în luna octombrie, cartea poate sã aparãîn anul viitor. Îþi dai seama deci cu cîtãnerãbdare aºtept plicurile tale. Cît de curîndîþi trimit secþiunea Poezia interbelicã (în caretrebuie doar sã fac tãieturile de cuviinþã). Sã-þi dea Dumnezeu sãnãtate!

Te sãrut cu dragnego

p.s. vei fi oare dispusã sã traduci în cursulanului viitor cel de al doilea volum? (1945-1990)

�

Note1. Maila Immanuela Mocanu, arhitectã, fiica

doamnei Elisabeth Axmann-Mocanu; priete-nã din copilãrie cu I. Negoiþescu.

2. Aurel Rãuþã (1912-1995), editor ºi traducã-tor, exilat în Spania. A sponsorizat mai multeacþiuni culturale ale românilor din exil. Urmasã finanþeze costul traducerii Istoriei... lui I. Negoiþescu.

(Continuare în numãrul viitor)

�

• Coperta cãrþii dnei Elisabeth Axmann-Mocanu(2005)}

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 19

Ca de-o imensã depãrtare

prin tãcerile noastretrec sensurile-n goanãtrezesc c-un freamãt bãnuþiide pe ochii morþilorpajurile cu chipuri necunoscute

tremurãtorvântul îºi întinde mâinilespre pãianjenii de pe frunte

ne-nfiorãmca de-o imensã depãrtare

ºi fiecare dintre noiîºi citeºte jumãtatea sa de poemsub privirea plictisitã a corbului

Cu gesturi obiºnuite

copacii debordeazã de imaginaþie

pe þãrmurile aceleiaºi mãrisperanþa arde cu flãcãrice nu depãºesc marginea nopþii

un praf cenuºiu peste seceta din ochii tãipeste coarnele iþite-nspre tinede tãceri

sub gongul din creier amuþesc tunetelecotrobãiesc prin oglinzichipurile însemnate în piatrã

tuîmbraci liniºtea cu gesturi obiºnuiteºi blând cobori umbrele dintre ramuri

Fãrã zgomot

pe cine aºtepþi la marginile acestor durerice punte nesigurãmai trece pasul tãu încetinit

s-au tocit muchiile zidurilorflãcãrile abia mai pâlpâie între pereþiºuvoaie de întunecime curg neîncetatºi-alte trepte închipuie pleoapele tale

alãturi poemul poartã haine de negurãtrece pe lângã fereastra cu muºcatese împotmoleºte în golul uºii

nesigur întinde un baston alb luciosizbeºte fãrã zgomot cautã un loc sã scormone cu nepãsare prin trupul cuvântuluiºiroind de transpiraþie

Memoria ta reazemã farul

un fluviu îºi treierã undelelunecoase sunt mustrãrile îmbierile lorºoaptele curg înspre mareo leagãnã ºi-i pun geanã pe geanã

îi pregãtesc un alt fel de somnmai uleios mai albastru

memoria ta reazemã farul

epavele sporovãiesc în limbi necunoscutetristeþea se înºurubeazã adâncprecum foameaºi lasã dulãii sã latre în cor

cârja noduroasã e prea departeînmugureºte tãcutã-ntr-un colþ

Nu întoarce

þipetele s-au contopitcu exponatele din muzeul zgâlþâit de crivãþ

negurile se-nghesuie în tablouriprintre migrene ºi resturi de floritimpul tãu cu coapse ruginiteface ultimii paºi

nepãsãtor studiezi vechea artã din privirile mute

ce deseneazã o canã cu ceai

pe cer se distileazã chipul unei cometeabia respirã

noaptea ce trece cu nepãsare prin fluturi

Strigãtul

rãdãcinile sunt pline de spaime

cândva ai trecut pe-acolo cu zbuciumca mareaþi-ai odihnit capul în iarba cu urme de galop nãrãvaº

otrava îºi scuturã clopoþeiipentru cine aceste sunetece-ademenesc cu mângâieri asfinþitul

strigãtul are un alt fâlfâit îl simþi în gât moale înecãcios sfredelindu-te

tu eºti cel ce înlãnþui luminaeu nu te-am chemat

�

Poeme de

• Desen de I. Negoiþescu, din caietul Versuri ºi prozã, 1937-1938

20 • APOSTROF

ÎNTR-O ÎNTÂLNIRE cu studenþii de la Fa-cultatea de Litere din Cluj, de acum câte-

va luni, Nicolae Breban îºi anunþa apariþiaunui nou volum. Cartea urma sã se chemeOrfeu în infern ºi sã conþinã cinci textenuvelistice. Prima întrebare care-a „rãsãrit“din rândurile auditoriului masiv (aproapeo sutã de persoane) prezent în salã a fost„De ce nuvelã?, în cazul unui autor care nupierde nicio ocazie pentru a face apologiaeruditã ºi ferventã a romanului, ºi încã acelui de mari dimensiuni!“ Rãspunsul luiBreban a fost: „Pentru cã am vrut sã arãt cãpot sã fac ºi asta!“ Era sinceritatea decon-certantã a celui care se mãrturiseºte public(Breban practicã, în declaraþiile ºi interviu-rile sale publice, acest tip de mãrturisire, caexerciþiu de autenticitate, adesea greºit înþe-les ºi acuzat de aroganþã), dublatã de super-bia autoironic-lucidã a autorului câtorvacãrþi de referinþã pentru orice fel de isto-rie a literaturii româneºti. Volumul, apãrutla Editura Polirom, în 2008, demonstreazã,surprinzãtor, cã genul scurt îi convine luiBreban foarte bine. Cele cinci nuvele (Booz,Rãutãciosul adolescent, Orfeu în infern, Caie-tele Irenei, Maladie d’amour) concentreazã,fiecare în parte, experienþe revelatorii dinpunctul de vedere al trãirii, devenirii, rela-þiilor ºi stãrilor umanului, precum ºi dinperspectiva istoriei, ca „suprapersonaj“, dia-lectic, organic ºi atotcuprinzãtor.

În Booz, „fenomenul“ istoric al colecti-vizãrii forþate din anii ’50 se reveleazã au-tentic, în toate nuanþele dramei, prin inter-mediul unui personaj – Booz – care refuzãsã „semneze de bunãvoie“ exproprierea, es-te ridicat ºi dus la sediul din oraº al auto-ritãþilor comuniste, unde este þinut o zi ºio noapte. Nuvela se desfãºoarã, în întregi-mea ei, în acest interval de timp. O zi ºi onoapte stranii pentru Booz, în timpul cãro-ra e lãsat sã rãtãceascã singur prin sediu,ignorat aproape total de cei care-l aduse-serã. Breban îºi scoate personajul (ºi textul)din cliºeele atotprezente în literatura torþio-narã ºi de detenþie, deja inflaþionistã. Tipulde „torturã“ care i se aplicã þãranului esteneobiºnuit. Omul ar trebui sã devinã pro-pria sa umbrã, trecutã cu vederea, un dubluectoplasmatic care sã goleascã fãptura con-cretã de forþa vitalã a încãpãþânãrii sale.Sub presiunea acestei situaþii, Booz îºi con-firmã lui însuºi propria putere, prin reflexi-vitate ºi analizã. Þãranul inteligent parcur-ge un drum al înþelegerii lumii, instinctiv,dar ºi raþional, iar concluziile la care ajun-

ge sunt juste. Discursul narativ evitã cap-cana persoanei întâi, care ar fi fãcut inau-tentic monologul interior, prea sofisticatpentru un personaj-þãran, fie el ºi inteli-gent, apelând în schimb la persoana a treia,în formula realismului psihologic. Aceastaface ca evocarea stãrilor personajului (fieele afective, fie stãri „ale gândirii“ sale, cuo sintagmã a lui Mircea Eliade) sã fie plau-zibilã, cãci rezultã din/se adreseazã unuifond al umanului general, forþat sã se adap-teze sub presiunea limitei. Nuvela se bazea-zã, aºadar, pe o tematizare a puterii, în for-ma sa brutã pe de-o parte, subtilã (realã!)pe de alta, în raport cu o istorie istericã,ieºitã din þâþâni.

Rãutãciosul adolescent este o poveste de-spre silogistica mesmericã a iubirii ºi pleacãde la un pact modern cu diavolul (sau cuDumnezeu!). Într-o clinicã medicalã, sta-giarul Pintea îl primeºte ca pacient (aflatîntr-o crizã acutã) pe celebrul chirurg Pala-loga. Acesta din urmã cere, speriat ºi abu-lic, încã „cinci sãptãmâni de viaþã“. Crizatrece, „termenul“ e obþinut, apoi Pintea, închip de avocat al diavolului, îl provoacã pePalaloga la o confesiune cu privire la exis-tenþa sa în decursul acelor sãptãmâni „degraþie“. Cu multe reculuri, în episoade suc-cesive, chirurgul povesteºte despre o relaþiecu o sorã medicalã. Din nou, Breban evitãcliºeele care stau la pândã în tratarea uneiastfel de teme, iar nuvela se centreazã defapt pe douã structuri relaþionale: pe de-oparte, confesorul ºi „provocatorul“ sãu (acãrui ingenuitate uºor diabolicã pune înmiºcare maºina narativã a povestirii-ramã);pe de altã parte, îndrãgostitul ºi femeia-obiect al dorinþei (aceasta din urmã repre-zintã, la rândul ei, un catalizator al stãri-lor ºi al „devenirii“ erotice a personajului).Palaloga devine astfel un „câmp de mane-vrã“ perpetuu, pe care se exercitã mereupresiunea unor forþe din afarã, modificân-du-i contururile ºi nuanþele, forma ºi con-sistenþa. Din jocul dublu al experienþei ºial discursivizãrii ei, personajul iese ca uniniþiat, un cunoscãtor în primul rând alpropriei capacitãþi a „viului“. Iubirea dreptcrimã iniþiaticã ºi sublimã asupra sieºi – iatãunul dintre procesele paradoxale pe carenuvela lui Breban îl descrie. Personajul de-vine, în scenariul erotic, un alter, un dublual sãu care trãieºte, precum în metafizicaromanticã germanã, o existenþã de vis con-ºtient (visul este, de altfel, un termen careapare de douã ori, în momente-cheie, înpovestirea lui Palaloga). Pe de altã parte, înrelaþia discursivã dintre cei doi medici, aro-gantul chirug pare mai degrabã sclavul tâ-nãrului stagiar, care, insistent, reuºeºte me-reu sã-l aducã pe celãlalt în starea deconfesiune. Paradoxal însã, forþa lui Pala-

loga stã tocmai în faptul cã se „livreazã“ pesine drept câmp de manevrã, cã acceptã ex-perienþa riscantã (atât pe aceea eroticã,iniþialã, cât ºi pe aceea discursivã), devenindastfel seducãtorul ºi stãpânul absolut în am-bele relaþii.

Orfeu în infern este povestea unui bãiatde doisprezece ani care fuge de acasã ºi trã-ieºte, timp de o lunã, într-o clãdire ruinatã,în compania unui schizofrenic evadat dinospiciu. Aceeaºi temã a stãpânului ºi a scla-vului se regãseºte ºi aici, într-o formulã dinnou ambiguã ºi paradoxalã. Concret, nebu-nul este cel care asigurã existenþa ambilor.Tot el este cel care iniþiazã un soi de jo-curi de cunoaºtere, prin care fiinþa sa tul-bure ia contact cu lumea. Copilul (Cosmin)este însã cel care pare sã guverneze joculrelaþiei. ªtim asta din analizele ºi interpre-tãrile pe care le face în raport cu situaþiilecare se deruleazã. Copilul este însã, la rân-dul sãu, un martor necreditabil, câtã vremetot ce ºtim despre relaþia ºi existenþa celordoi aflãm din jurnalul lui, scris la persoanaI. Aceasta înseamnã, în primul rând, cã lu-mea descrisã este, de fapt, interpretarea eisubiectivã. Cã adevãrul ei e unul relativ, iarnu Adevãrul absolut al propunerii de realdin ficþiunea realistã. De aici, o ambiguita-te care se aºterne definitiv peste aceastã „fe-lie de real“, decupatã din contextul indife-rent al unei lumi banale.

Istoria fracturatã, ce corupe destinul in-dividual, e supratema nuvelei Caietele Ire-nei. Cel mai elaborat dintre cele cinci texteale voumului, Caietele Irenei pune în con-vergenþã patru destine ºi, discursiv, patruvoci narative, a cãror polifonie construieºte,prin însumare, imaginea unei falii existen-þiale încheiate tragic. Sub presiunea comu-nistã, o familie (pãrinþii ºi cei doi fraþi ti-neri, Irena ºi Valentin) se repliazã dinsprerealitatea traumaticã de afarã într-o „redu-tã“, cum o numesc ei, menitã sã ºteargã ur-mele exteriorului, reconstruind o lume „fi-reascã“, pierdutã dupã rãzboi. De fapt,reconstruind-o exclusiv prin interpretarea(excesivã, obsedantã, detaliatã pânã laatom) a datelor realitãþii de zi cu zi. Jocul(inventat de Irena ºi dus pânã la consecinþetragice, pe alt plan al realului, de cãtre Va-lentin) constã în a repovesti fiecare amã-nunt al existenþei de peste zi a fiecãruia din-tre cei patru, într-o ºedinþã de familie carenu admite nicio intruziune ºi nicio absenþã.Se dezvoltã astfel o hiperacuitate a priviriiinterioare asupra lucrurilor, pânã la a spar-ge coaja lor înºelãtoare, înspre miezul desens, obscur, adânc ºi esenþial. Patru ipote-ze de real se conjugã într-o imagine recom-pusã, fie ºi artificial, a lumii, precum în tra-diþia ilustrã a prozei subiective interbelice.Patru discursuri la persoana I, bazate pe

Oglinzi narativeFascinaþia tiparelor clasice

BREBAN 75

relatare, analizã ºi interpretare,configureazã o sintaxã calei-doscopicã a atmosferei din„vizuina luminatã“, ble-cherian vorbind, pe carefamilia ºi-o construieºteastfel.

Destinul lui Valentin,fratele Irenei, iese însã dra-matic din graniþele ºi securitateacapsulei familiale. Valentin are ambiþia de aduce jocul Irenei la un alt nivel. El îºi con-stituie propriul grup, format din colegi defacultate ºi prieteni, în care, sub controlullui, se exercitã aceeaºi practicã. Discursul deidei, în maniera fascinatorie gen Nae Io-nescu, devine aici platforma de pe care tra-seele existenþiale ale membrilor grupuluivor aluneca înspre destine totuºi foarte dife-rite între ele. Atmosfera aduce mult cuaceea din romanele existenþialiste ale luiMircea Eliade (Întoarcerea din rai sau Huli-ganii). Însãºi definiþia „huliganului“ dinromanul mai sus pomenit se poate aplicaontologiei personajelor lui Breban, care îºipropun acelaºi deziderat: al asumãrii „viu-lui“ în chipul cel mai tranºant, schimbând,prin aceasta, însãºi lumea. Ceea ce diferen-þiazã personajele lui Breban de cele ale luiEliade este tocmai acþiunea, nietzscheanis-mul activist. În Întoarcerea din rai ºi Huli-ganii, eroii rateazã acþiunea prin excesulteoretizãrii ei. „Huliganul“ brebanian ajun-ge însã în chiar „inima acþiunii“, plãtind cuviaþa. Valentin este trãdat de unul dintremembrii grupului, e arestat ºi, în clãdireaîn care este reþinut, se sinucide.

Ceea ce schimbã, aºadar, Valentin în þe-sãtura lumii prin care se miºcã este, în pri-

mul rând, propriul destin. Vitalismul exis-tenþialist pe care ºi-l asumã ca model îl facesã iasã din determinarea istoricã la care res-tul universului e condamnat. Apoi, el afec-teazã dramatic existenþa celor din jur, însensul cã îi propulseazã pe o orbitã supe-rioarã de înþelegere ºi, finalmente, de rezis-tenþã surdã în chiar adaptarea lor la datelerealului. În sfârºit, naratorul, lectorul aces-tor pagini ale jurnalului Irenei (cãci nuveladebuteazã prin celebrul motiv, neoclasic, al„manuscrisului gãsit“), este el însuºi modi-ficat, pare-se, de contactul cu textul, pe careºi-l asumã nu ca pe un fapt cultural, ci cape un fapt de existenþã.

Maladie d’amour revine la tema eroticã,tratatã în maniera pe care am întâlnit-o dejaîn Rãutãciosul adolescent. ªi anume, sub for-ma unei revelaþii a iubirii care produce mu-taþii în actorii scenariului erotic. Pretextulnarativ este o cãlãtorie cu trenul, în timpulcãreia naratorul, pe nume Frâncuºeanu, îipovesteºte unui necunoscut, coleg de com-partiment, relaþia/revelaþia sa eroticã. As-cultãtorul funcþioneazã ºi aici, precum tânã-rul stagiar Pintea din cealaltã nuvelã, dreptcatalizator pervers ºi uºor diabolic al discur-sului confesiv al protagonistului. El, ascul-tãtorul, se oferã, dupã propriile-i spuse,

drept „pubelã“ a reziduurilor psihologiceale celuilalt, drept conþinãtor al unui conþi-nut strãin (din nou o formã de putere). Ase-menea „conþinãtori“ duc de fapt o existenþãparazitã, hrãnindu-se cu acþiunea ºi trãi-

rile confesorilor pecare-i provoacã –

un soi de „fiinþare prin pro-curã“, coloratã cu perverse delicii anali-

tice ºi teoretizând, adesea, un cinism al apostatului. Supratema nuvelei e, din nou,aceea a „viului“, în speþã a riscului caredecurge din intrarea activã într-o situaþieexistenþialã care sfideazã securitatea bana-lului burghez.

Ca artã a prozei scurte, cele cinci nuve-le din volumul Orfeu în infern invocã, înmemoria culturalã a lectorului, nuvelisticarebrenianã, iar ca atmosferã, psihologismuldin proza subiectivã interbelicã. Dincolo decâteva barbarisme lexicale, de tipul „ine-branlabil“, sau calcuri franceze, precum „îºidãdu cont“, stilul brebanian îºi pãstreazãcaracteristicile specifice (de pildã, inter-jecþiile care puncteazã, când ºi când, mono-logurile interioare ori, ca atmosferã a ima-ginarului, intelectualismul lucid ºi livresculsuperior), evitându-ºi eficient propriile ste-reotipii ºi capcane. Construcþia textelor estedensã, concisã, esenþialã, polifonia vocilorfuncþioneazã corect, structura de relaþii ºisimboluri serveºte bine „cauzei“ narative.Pe scurt, o carte excelentã, care captiveazã.

�

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 21

BREBAN 75

22 • APOSTROF

Despre neagra strãlucire a luminii

M-A UIMIT, o clipã, titlulcelei mai noi plachete

de versuri a lui Vasile Igna:Luminã neagrã (Cluj-Na-poca: Editura Limes, 2008,84 de pagini). Lumina numi s-a pãrut niciodatã nea-grã în vecinãtatea priete-nului delicat, senin pânã ºiîn durere, cu o blândeþe înþeleaptã ºi pre-venitoare a gesturilor diurne. Provincii.Grãdini. Orbite e un titlu în care îl pot „ci-ti“. Antologia din 2006 rememora ºi recu-noºtea astfel câteva dintre metaforele obse-sive ale poetului în apariþiile sale editorialesuccesive: Arme albe, 1969; Fum ºi ninsoa-re, 1972; Provincia cãrturarului, 1975; Sta-rea de urgenþã, 1981; Grãdina oarbã, 1984;Insula verde, 1986; Orbite, 1989; Clepsidracu cenuºã, 1999; Cãlãuzele oarbe, 1999; Ur-me ºi semne, 2004; Provincii. Grãdini. Or-bite, 2006. De fiecare datã, „recele palid almelancoliei“ îºi fixa tabãra în spaþii predes-tinat elegiace, conþinând deja crepuscularul(„ciorchinele putred al serii / stãruind înþe-lept peste anotimp“) ºi vorbind despre tre-cere, precaritate, singurãtate: „Acum / vaveni ploaie, focul în vatrã e mic, / aproapese stinge. Geamurile sunt sparte. / O mânãscrie, alta ºterge“. Delicateþea enunþurilorrãmâne marca fundamentalã, chiar dacãsunt tentate rãzvrãtiri expresioniste de ima-gine ºi perspectivã. Acestea din urmã suntmereu difuze, nu tulburã echilibrul poe-mului, nu conturbã organizarea simfonicãa detaliilor, oricât de aspre ca atitudine ºireceptare ar fi. Lucrurile nu stau altmin-teri nici în proza sa (Ora morilor de vânt,1978; Andante, 2006), în eseuri (Naufragiiîn Bibliotecã, 2000; Subteranele memoriei,2001) ori în ipostaza sa de editor (25 deani la Editura Dacia) ºi de diplomat.

S-a vorbit, pe bunã dreptate, despre in-telectualitatea conþinutã a poeziei sale.Vasile Igna (n. 4 martie 1944 în Ardusat,Maramureº) e un emotiv reticent ºi un sen-zitiv profund þinut în frâu de o sensibilitatefundamental livrescã, întemeiatã mai întâipe lecturi ºi apoi pe confesiunea imediatã atrãitului. Modernitatea echilibratã, cea careîmpacã elaborat contrarii, e secondatã deimagistica largã, lucratã în fine linii de con-tur provizoriu, cu chenare deschise gene-ros; li se alãturã viziunea atentã la detalii, osensibilitate ocrotitoare de tensiuni, delica-teþea neobositã ºi firesc lucratã a gesturilor.Precaritatea situãrilor existenþiale („O roatãce aleargã spre moarte / e pajiºtea arsã alivezii“) e vindecatã de o foarte atentã pre-þuire a apartenenþei, de o asumare a Provin-

ciei (geografice ºi existenþiale) ca loc dincare se poate privi ºi înþelege universul; deºi„Nu mai e nimic de fãcut. / În lumina rarãa visului / am zãrit vulpea roºie alunecând/ ca un fir de sânge / spre marginea casei“.ªi: „Se face târziu. Pentru cei vechi / totulpare prea mult. / Un fir de elegie / se toar-ce-n absenþã, / la poarta deschisã, / tremurãcâinii profetului. / Aproape, aºteaptã lupiitineri ºi / graþia unor popoare barbare“.Sau: „Se-aude printre astre un murmur depoeme / foºnind precar, asemeni unui caietcu pagini / mustind de neputinþe ºi de vi-sãri boeme / drãceascã armonie, dumne-zeieºti paragini“.

Luminã neagrã e comparabil ca viziunecu Elegiile în ofensivã ale lui Ion Pop ori cuRefluxul sensurilor, poemele „în scapãt“ aleAnei Blandiana, alãturi de care ar puteasemna o descoperire stridentã ºi dãtãtoarede fiori: „Secolul nostru este secolul trecut,/ Noi suntem propria noastrã istorie, / Cestranie senzaþie a destinului încheiat / Pecând continuãm sã fim!“ Poemele înregis-treazã efectul de cataclism al muritudinii,într-un desen pe cât de personal, pe atât decuprinzãtor ca mesaj. ªi aici versul înce-teazã a fi destãinuire ºi se preface în mãrtu-rie, deprinzând „disciplina finitudinii“ (Gabriel Liiceanu). Poetul se vindecã trep-tat ºi agonic de miopia existenþialã a încã-tinereþii: „Am intrat în canalele nopþii ºi n-am / gãsit decât vântul, sunete aspre,încãrcate / de un sânge artificial, de un aer/ ce împingea apele întunericului sã facã /valuri, cercuri concentrice în mijlocul /cãrora aºtepta Doamna Neagrã“; „Mã miºc,încã mai pot uita, dar îndoiala / nu maiajutã la nimic. / Îngheaþã visul. / Moarteaface pui...“ Doamna Neagrã stãruie înpreajma fiecãrui vers ºi îi silabiseºte impla-cabil înþelesul ºi nestatornicia: „Unde seduc? / Mor ºi morþii, nimic nu stã pe loc /nici arbori, nici case, nici pãsãri. / Chipullor strãveziu / lasã umbre pe vârful coline-lor, / trupul li se deºirã pe nori, pe cupolede câlþi. / Tu eºti doar pe jumãtate plecat, /jumãtatea cealaltã aºteaptã“. Dimensiuneamorþii individuale se mãsoarã cu cel maisfâºietor dintre instrumente, moartea Ma-mei. Absenþa ei prelungeºte umbrele mor-þii, orfanitatea scindeazã eul, îi accentueazãdubla apartenenþã, aici ºi dincolo se întrepã-trund: „Abia a scãzut lumina lãmpii / ºi tru-pul Mamei se furiºeazã în penumbra odãii./ Ea ce nu vrea sã ne pãrãseascã ºi vorbeºte/ o limbã tot mai neclarã / un dialect alabsenþei, / un abur ce miºcã lucrurile / ºiºterge praful de pe gâtul / sugrumat al clep-sidrei. / Ea ce mã face sã înþeleg / cã mor-þii nu existã, / cã moartea e doar clipa ce /dezleagã de viitor, / un baston de orb /pipãind cenuºa unui foc de paie“. Nopþilese restrâng la ipostaza de exersãri ale tãce-rii, ale întunericului, „colbul lor obscen“ seaºterne peste lucruri fraternizând lugubrucu „rãsuflarea cãlduþã a morþii“: „Lucrurile

întunecate se tulburã / ochii oblici ai ste-lelor se închid / ca niºte ferestre trântitede vânt“.

„Þãrmu-i pustiu ºi departe“, „toate rã-mân în urmã, toate alunecã. Cântecul eºoaptã, vorbele frãmântã în gol“. Cu toateacestea, tristeþea nu-ºi pierde o oarecare se-ninãtate, durerea are încã foºnet de mãtase,întâlnirea cu Doamna Neagrã are clipe destranie voluptate ce o apropie doamnei bru-ne din sonetele shakespeariene, sã zicem,într-o confuzie „tradiþionalã“ a lui eros cuthanatos.

„Lirismul ecologic“ (cum îl numeºteGheorghe Grigurcu) din poezia lui VasileIgna este unul al împãcãrii calm-tensionate.Oricât de crepuscularã, lumina îºi conservãblândeþea ºi promite ocrotire („lumina taiebrazde / în ierbile negre-ale cerului“), oricâtde avar, viitorul poate fi aproximat în cu-vinte frumoase, dez-amãgirea are melodie:„Într-o camerã albã / doar pianul negru þinede urât înserãrii, / orgoliului ei de a înviafantome ºi licurici. / Pe clape se aºeazã crânguri ºi coline de piatrã, / vise în care sestrecoarã zile curate ºi / râuri de smoalã. /Totul. Nimic. ªi iarãºi totul. / Clape albe,clape negre, lupi de catran / sugrumând în-gerii somnului, / un cerc în care troneazã opãpuºã de cârpe“. Orbitele, ochi deschiºiînãuntru, potenþeazã grav descrierile din-spre ferestre ale lui „a-fi-încã“. Grãdinile cu-prinse de ruginã pot desfãta fiinþa surdini-zatã, provincia însãºi – a cãrturarului care,septentrionar, nu uitã niciodatã dimensiu-nea eticã a lucrurilor omeneºti – îºi inven-tariazã net nu doar constrângerile, ci ºi li-bertãþile ºi suveranitatea. La el acasã înversul alb, Vasile Igna îºi asumã periodicexerciþiul aproape canonic al poemelor ri-mate ºi ritmate. Cele 19 cântece pentru în-ºelat timpul care încheie Luminã neagrãsunt, astfel, o parare superbã a diformuluiºi destrãmãrii: „De-s încã viu doar tu maipoþi sã-mi spui / cu vorba ta mãruntã, mã-suratã / înfãºuratã-n ceþuri, destrãmatã / devântul verii coborând pe Grui...“; „Ce vântdin pustie alungã / lumina, ºi-ntunecã scena? // Se farmã-n bucãþi cantilena / ºiclopotul bate în dungã“.

�

Lecturi interioare

UN MIC, dar foarte or-golios citat din T. S.

Eliot, strecurat pe „ure-chea“ coperþii a IV-a avolumului Poezia vie, deDan Cristea (Bucureºti:Ed. Cartea Româneascã,2008), ne lãmureºte des-tul de multe despre in-tenþiile metodologice aleacestei elegante culegeride texte critice: „Nicio epocã nu se poa-te lipsi de o micã avangardã de cunoscã-tori de poezie, spirite independente ºi într-oanume mãsurã mai înaintate decât epocalor, sau predispuse sã asimileze mai repe-de ceea ce e nou“.

Douãzeci de medalioane critice foarteliniºtit ºi foarte bine lucrate, despre GelluNaum, ªtefan Aug. Doinaº, Leonid Dimov, Petre Stoica, M. Ivãnescu, Ileana

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 23

Mãlãncioiu, Virgil Mazilescu, Nicolae Pre-lipceanu, Ion Pop, Adrian Popescu, IonMircea, Dinu Flãmând, Gabriel Chifu,Traian T. Coºovei, Ion Stratan, MarianaMarin, Marta Petreu, Marian Drãghici ºi Ioan Es. Pop, indicã fãrã îndoialã un rafinat cunoscãtor al fenomenului poetic,interesat de perspective de interior, in-genue, novatoare.

„Avangarda“, de care vorbeºte T. S.Eliot, e eminamente axiologicã în cazul luiDan Cristea, întrucât criticul face parte,într-adevãr, din plutonul de frunte al cu-noscãtorilor de poezie de la noi: textele saletransmit un adevãr al privirii exersate, echi-librate ºi avizate, un adevãr al experienþei –cum se obiºnuia sã se spunã într-o vremecând zeul tutelar al metodologiei era Maurice Blanchot –, ceea ce înseamnã, maipresus de toate, o decantare existenþialã acelor citite. Foarte bun cunoscãtor al meto-dologiilor tehniciste care au sufocat, îndeceniile 8 ºi 9 ale secolului trecut, corpulfirav al poeziei, excelent receptor al tex-tualismului optzecist – aºa cum demon-streazã foarte subtilul medalion critic pecare autorul i-l dedicã lui Bogdan Ghiu –,Dan Cristea se dovedeºte a fi îndeajuns dereticent în a le accepta ºi asimila excesele.Dimpotrivã, ceea ce îl intereseazã e since-ritatea viului din volumele de poeme pecare le analizeazã: imaginile lor originare,naºterea cuvântului din neant, asocierea luicu calitãþile adjectivale ale fiinþei, aventuraexistenþialã pe care o transmite, într-unmod mai mult sau mai puþin original, fie-care poet supus expertizei. Cele mai multereferinþe – discret plasate, fãrã ostentaþiacitãrii cu orice preþ – duc înspre tematismîntr-o primã instanþã ºi apoi, aproape ine-vitabil, înspre psihanalizã, mai mult spreFreud decât înspre arhetipologia lui Jung.Nimic repezit, nimic ostentativ, însã: dim-potrivã, un calm senin al surselor bi-bliografice bine asimilate, un echilibru desãvârºit, de om rafinat care a meditat în-delung asupra temelor sale, având ºi cuvin-tele adecvate pentru a le transmite. Altfelspus, Poezia vie e unul dintre cele mailiniºtitoare, mai asigurãtoare de profesio-nalism volume de criticã pe care le-am ci-tit în ultima vreme.

ªi, totodatã, unul dintre cele mai in-citante, fiindcã substanþa paginilor sale urcã dintr-o ingenuitate obiectivã binemascatã. Dan Cristea se ocupã, în gene-ral, de autori sufocaþi de bibliografie criticã, distorsionaþi de zeci de pagini contradictorii care s-au scris despre ei. Profesionist impecabil, autorul parcurgegrosul disciplinei, ºtie bine unde sunt puseaccentele, unde se mai poate umbla pe lanuanþe, însã procedeazã ca ºi cum preju-decãþile nu ar avea nicio importanþã aici,singura care conteazã fiind lectura directã,participativã, decantatã din observaþie.Efortul de valorizare este ºi el lãsat pe pla-nul al doilea, descifrat din exigenþa selec-tãrii unor nume consacrate, în cazul cã-rora apartenenþa la generaþii tipologiceeste secundarã. În cazul Ilenei Mãlãncioiuse insistã, mai mult autoscopic, pe apar-tenenþa poetei la generaþia anilor ’70, optzecismul nu poate fi evitat la BogdanGhiu – textul de aici e, probabil, cel maiavizat care s-a scris vreodatã despre auto-rul Facultãþii de litere –, însã nicãieriamprenta stilisticã a vreunei generaþii nueste impusã abuziv ºi discreþionar vreu-

nui poet, aruncatã peste el asemenea uneiplatoºe peste un trup incapabil sã o supor-te. Dimpotrivã, ceea ce îl intereseazã peDan Cristea este sã releve autenticitateaauroralã a fiecãrei experienþe lirice: cuvin-tele care transmit obsesia, modul în careiau naºtere „imaginile originare“, ceea ce especific ºi inimitabil în cazul fiecãrei expe-rienþe poetice.

Tematismul proceda în acest fel, cauþi-onând orice poet cu o voinþã demiurgicãstrict personalã, subiectivistã (de unde preferinþa pentru Freud în competiþia cu Jung). Pe de altã parte, din perspecti-va criticului privind lucrurile, rezultatulunei asemenea abordãri este încifrat într-oexperienþã a lecturii foarte vie, confraternã,de interior, în care Dan Cristea exceleazã. Aproape obsesiv, textele sale critice vorbescdespre aventura vieþii în contextul mai largal aventurii scrisului: despre faptul cã existenþialul dominã literarul, ºi nu invers,cã sub crusta cuvintelor sunt ascunse ca-nale de viaþã, pe care cuvintele trebuie sã ledescopere pentru a-ºi atinge adevãrul.Volumul reprezintã, sub acest aspect, oexcelentã ontologie a lecturii, din cate-goria acelora care se scriu mai rar în zilelenoastre.

Ar fi nedrept, de aceea, ca viitoarea exe-gezã a poeþilor cuprinºi în volum sã igno-re intuiþiile din Poezia vie, fiindcã ele sunt– cu excepþia textului dedicat lui ªtefanAug. Doinaº, surprinzãtor de „cuminte“ –remarcabile. Iatã un exemplu: „Ceea ce s-aobservat mai puþin la Traian T. Coºovei efaptul cã, în realitate, în fondul lucrurilor,poetul e un paseist“, ceea ce înseamnã cã nu „cadrul modern, metropolitan al versurilorsale, luminile de neon sau scrâºnetele maºi-nilor de oþel“ determinã greutatea imagi-narului sãu liric, ci preferinþa pentru „garade provincie, peronul, aeroportul dezafec-tat, cinematograful de cartier [...] într-uncuvânt: realul mãrunt ºi stingher“. Ur-meazã o interpretare în care trecutul obo-sit, dar coerent dominã prezentul modernalienant, într-o poezie în care – pentru arecurge chiar la versurile autorului – lu-crurile „trosnesc ca o creangã/ sub apãsareatrecutului“. Un alt exemplu, de data aceas-ta la Gabriel Chifu: „imaginea vieþii crescând sub pãmânt precum o rãdãcinãgata sã încolþeascã în toate direcþiile se con-stituie într-o metaforã-cheie în imaginarulautorului“. La M. Ivãnescu, exegetul re-marcã anacronismul generativ al raporturi-lor cu timpul: poetul se aºazã întotdeau-na în spatele clipei, într-un raport de dis-tanþare handicapantã faþã de timp, pentrua urmãri apoi creºterea, refacerea distanþei,dar ºi orgoliul livresc al atemporalizãrii.

Dupã modelul tematiºtilor, unele tex-te sunt ceremonii iniþiatice, capabile de areleva experienþe originare. La Ion Mircea,textul începe cu deschiderea unei ferestre,pentru a glosa apoi pe marginea imagini-lor de dinainte de deschidere – ontologice,

increate, mitice – ºi cele profane, de dupã.Imaginea paradigmaticã, obsesivã a IleneiMãlãncioiu e aceea a desprinderii capuluide trup – a tãierii unei orãtãnii în ogradã,de pildã –, de unde se ajunge la un imagi-nar fluid, de sânge ºi apã, prezent cu pre-ponderenþã în lirica eroticã. Obsesia pa-ternã e relevantã la Gellu Naum ºi MartaPetreu; preocuparea pentru analogiile rea-lului („intersecþie între identitate ºi dife-renþã“), la Leonid Dimov; tot la Dimov,cultivarea obsesivã a visului generativ, im-portant pentru „virtuþile sale de potenþiali-zare“. Interpretarea poeziei lui Petre Stoicamerge pe logica „eului în exces“, ceea ceduce în mod inevitabil la o aglomerareobsesivã a obiectelor, lucrurilor ºi fiinþelor,la o „oroare de vid“. În afarã de motivultemporalitãþii recuperative de care am maiamintit, la M. Ivãnescu criticul insistã pe o„re-subiectivizare“ a poeziei sale (cale pecare a mers ºi Matei Cãlinescu), ceea ce în-seamnã o scoatere a poetului din lecturatextualismului optzecist al cãrui precursora fost decretat cã este. La N. Prelipceanuintereseazã solitudinea ºi acvaticul subia-cent al poeziei „pianelor scufundate“; DinuFlãmând e perceput din perspectiva poli-tizãrii inevitabile pe care o propun versuri-le sale, inclusiv cele de dinainte de 1990,Adrian Popescu e surprins – îndeajuns decuminte ºi el... – în preajma sacrului sau apatriilor sale imaginare, pe când Ion Pop(foarte incitant, de data aceasta), în spa-þiul de indeterminare al ferestrei, cadrudespãrþitor între realul foarte concret al vieþii de fiecare zi ºi irealul livresc de dincolo.

Tot în siajul tematiºtilor, Dan Cristeae atras de imaginarul unor structuri reite-rative, cum este aceea a copilãriei – spaþiude consolidare a imaginilor originare – sauaceea a cutanatului: spaþiul dintre formãºi sânge, dintre visceralitatea eruptivã ºi dis-ciplinarea sa prin plasticitate. La Virgil Mazilescu, de pildã, eseul e dominat deanaliza „temei începuturilor“, a obsesii-lor elementare din copilãrie, pe care oregãsim, în altã parte, în obsesiile paterne,deja amintite, din poezia Martei Petreu saua lui Gellu Naum, dominatã – aceasta dinurmã – de doi ochi: unul închis, prin careel percepe sacrul, ºi unul deschis, ca organal realului.

Avalanºa terminologiei tehnologice din opera lui Leonid Dimov nu poate fievitatã de cãtre critic, însã, pe ansamblu,am avut impresia cã, din dorinþa acreditã-rii unui imaginar primar de tip organicist,autorul a lãsat în penumbrã arsenalul teh-nic, desacralizat al multor volume pe carele-a cercetat, ceea ce deschide ºi posibili-tatea unor lecturi alternative. În ultimãinstanþã, aceasta este ºi menirea oricãruivolum incitant, cum este, fãrã îndoialã,acela al lui Dan Cristea: sã împingã lucru-rile înainte, sã deschidã drumuri ºi per-spective la care nu te-ai fi gândit. �

24 • APOSTROF

M IHAIL BULGAKOV îi face MargariteiNikolaevna (eroina fascinantã din

capodopera Maestrul ºi Margarita) o intro-ducere epatantã pentru orice fel de cititor(sentimental, livresc, ironic etc.): Vino cumine, cititorule! Cine þi-a spus cã nu existã pelume dragoste adevãratã, devotatã, dragosteveºnicã? Sã i se taie mincinosului limba luiticãloasã! Vino cu mine, cititorul meu, numaicu mine, ºi am sã îþi arãt o asemenea dragos-te! Margarita Nikolaevna este frumoasã,inteligentã, bogatã, iubitã, ºi totuºi nefe-ricitã. Ceva în ea mocneºte: femeia aceastaseamãnã cu o vrãjitoare, cu uitãtura puþincruciºã. E o alter, o fãpturã care are nevoiede altceva decât deja posedã. Malinconicãla extrem din pricina dispariþiei maestrului,ea are senzaþia cã iubeºte un mort. L-ar fiputut, oare, salva aceastã femeie frumoasãºi aparte pe maestrul ei (dispãrut, nebunetc.)? E ridicol!... am exclama noi, dar astan-o vom face de faþã cu o femeie deznãdãj-duitã. Margarita are pãrul cârlionþat ºi tãiatscurt: recunosc cã aº fi dorit-o cu pãrullung. Dar nu este aºa cum voieºte cititorul,ci aºa cum voieºte autorul.

Presimþind o schimbare, femeia-vrãji-toare (deºi nevrãjitoare încã) îl viseazã peiubitul ei (maestrul) în ipostaza de nebun,apoi aflã de spectacolul de magie neagrãdominat de un aºa-numit Woland, în sfârºitstrãbate Arbatul cu autobuzul ºi se opreºtepe o bancã lângã zidul Kremlinului (vor-bind imaginar cu maestrul pe care ºi-l în-chipuie deportat ºi mort); asistã la paradaconvoiului mortuar al lui Berlioz ºi, unde-va, se înfiripã brusc în ea un pact: Of, zãu,mi-aº vinde sufletul diavolului sã aflu doardacã trãieºte... Abordatã de hâtrul diavolAzazello (piticot, roºu ca focul, clonþos, darîn costum scrobit, cu pantofi de lac ºi me-lon, ca un peþitor, cãci el este peþitorul,pentru bal, al lui Satana, un Azazello aris-tocratizat), acesta îi relateazã anecdoticalegatã de dispariþia capului lui Berlioz, cele-brul scriitor proletcultist ºi redactor-ºef derevistã, care nu a dorit sã îl publice pemaestru. Margarita este însã interesatã sãafle doar dacã criticul Latunski (cel care ademolat romanul despre Pilat din Pont al

maestrului) se aflã în convoiul mortuar. Laînceput, femeia îl antipatizeazã pe Azazello(iar clonþosul se ºifoneazã), închipuindu-ºicã acesta este membru al poliþiei secrete(NKVD-ist), apoi îl bãnuieºte a fi codoº destradã. Ca sã o convingã de misia sa camu-flatã, Azazello îi citeazã fraze din romanuldespre Pilat din Pont; aºa încât, înþelegândcã strãinul deþine secretul vieþii sau morþiimaestrului, Margarita devine supusã ºichiar pateticã în confesiunea ei, fiind dispu-sã la orice. Greu þi-e cu femeile! exclamãAzazello, plângându-se cã a fost trimis camesager într-o chestiune în care ar fi fostmai priceput Behemoth (motanul-diavol).Cãci, dupã cum admite Azazello despresine, el este bãtãuº, punitiv ºi mai ales inaptsã stea de vorbã cu femeile îndrãgostite.

Mã bag într-o istorie stranie, recunoaºteMargarita, primind alifia de la Azazello ºiascultând cu atenþie indicaþiile de rigoare;ezitã, apoi se decide emoþional: Pier dincauza dragostei! admite ea, temându-se deruºine ºi pierzanie. Furios, Azazello vrea sãconfiºte crema vrãjitoareascã dãruitã, darMargarita se decide în absolut: sunt gata sãmã duc ºi la dracu-n praznic! Ce-i mai rãmâ-ne dracului roºu ca focul sã spunã? Ptiu!rãspunde Azazello. Dar e un ptiu pe postde aferim sau amin.

Cum aratã odaia unei femei îndrãgosti-te ºi nefericite? Vraiºte. Fireºte cã vraiºte.Haine aruncate haotic, resturi de cafea,mucuri de þigãri (dacã este fumãtoare), mi-

ros de parfum. Apoi goliciunea femeii. Pie-lea ei spãlatã ºi curatã. Bijuteriile. MargaritaNikolaevna nu face excepþie de la regulã.Dar pe etajera din budoar mai existã ceva:crema primitã de la Azazello: este cremadiavolului, aºa încât, grasã ºi gãlbuie, miroa-se a mocirlã, pãdure ºi a baltã. Dar cremaaceasta care duhneºte (ni se sugereazã),fiindcã provine de la diavol, are virtuþi re-generatoare teribile: Margarita întinereºtesubit, pãrul i se sãlbãticeºte, pielea i se îm-prospãteazã, trupul îi devine zburãtor,malinconia i se evaporã. O tânãrã femeiecare se zbenguie ºi e plinã de viaþã, aceas-ta este noua Margaritã azazellizatã, ca sã zicaºa. Ea simte bucuria ca pe niºte bãºici care-iînþepau trupul ºi manifestã o frenezie acutã,înþepãtoare, fiindcã începe o altã viaþã,încheind-o pe cea în care stagnase neferi-citã. Biletul de rãmas-bun lãsat parteneru-lui ei oficial de viaþã precizeazã, între altele:Am ajuns vrãjitoare din cauza durerii ºi anenorocirilor care m-au lovit. Margarita ºtie,prin urmare, cã este ori va fi vrãjitoare ºi nu este angoasatã de noul ei statut.Dimpotrivã. Iar Nataºa, servitoarea ei, este,la rându-i, înminunatã de preschimbareastãpânei sale, care, de altfel, îi dãruieºte totceea ce ºi-ar putea dori o femeie cochetã.

Ultimul gest al Margaritei, înainte dezbor, este o ghiduºie: ea îl tachineazã peNikolai Ivanovici (unul din vecinii rigizi– de tip homo sovieticus – din clãdirea undelocuia), pozând într-o melancolicã (goalãpuºcã!) incurabilã ºi romanticã ºi provo-cându-i bãrbatului o stare de aproape de-menþã extaticã. Este o ºotie care pregãteºtestatutul consistent vrãjitoresc al noii femeicare este, întrucât, printr-un asemenea gest,ea se desparte, epuizatã, plictisitã, sãtulã,de fosta ei lume. ªi nu se desparte oricum,ci printr-o formulã care invocã tocmai enti-tatea sub egida cãreia ea însãºi s-a meta-morfozat: Lua-v-ar mama dracului pe toþi!

Azazello îi dã apoi indicaþiile de zbor(autoclamarea invizibilitãþii, zborul dea-supra metropolei, orientarea cãtre sud, oprirea la râu), iar de aici ceea ce urmea-zã este cãlãtoria nocturnã deasupra uneiMoscove care, pe de o parte, îºi are haloulei încã fantastic, iar pe de altã parte, este un oraº care se cuvine a fi pedepsit. Instru-mentul de zbor al noii vrãjitoare nu va fimãtura, ci peria de parchet, iar spectatoriiînãlþãrii ei sunt Nikolai Ivanovici (cãruia,plusând, Margarita îi acoperã capul cu ocãmaºã albastrã, rãmânând astfel completnudã) ºi Nataºa.

Zborul Margaritei

SUNT INVIZIBILÃ ºi liberã! exclamã femeiala începutul traseului ei iniþiatic. Zborul

sãu însã se cuvine a fi reglat: Margarita ris-cã sã se loveascã de un felinar vechi ºi, nuîn ultimul rând, trebuie sã fie precautã în

Ah, Margarita! (I)

Avangarda rusã

La staþie, cu furie de fiarã,În tramvai, îmbulzindu-se-n grabã mare,Urcã lumea. ªi iar vitrinele se perindarã,Casele ºi felinarele ºi strãzile murdare.

Case, palate, poduri – totul e cunoscut –Luminile tramvaielor cu apel bucuros;Ca totdeauna, pe granitul posomorât, –Petru cel Mare-ncremenit pe calu-i fugos.

Spre ce tindeþi ºi cam ce aþi dori?Oricum, conductorul va anunþa: iatãSfârºitul biletelor roºii. ªi iar veþi prinde-a

rãtãciPrin ceaþa rece înrãitã gloatã...

Dar nu mã voi lãsa prins de jalnicul dezastru;

Unde-o fi sã cobor? Eu am bilet albastru.�

Traducere ºi antologie de

În tramvaiGraaly Arelyski (Stefan Petrov)

(1888/’89-1938?)

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 25

chestiunea cablurilor electrice ºi a reclame-lor de firmã. Ajunsã în Arbat însã, zborulei se aproape clasicizeazã ºi devine relativcoerent: ea nu zboarã foarte sus, ci destulde aproape de sol, drept care încã riscã sãse loveascã de varii obiecte ieºite în cale. Seºi ciocneºte, de altfel, de un disc pe care,mai apoi, furioasã, îl distruge. Deasupraºi dedesubtul ei existã încã puzderie deobiecte, cei vizibili dedesubt fiind mai cuseamã oamenii (râuri de ºepci). O, ce talmeº-balmeº! gândi furioasã Margarita, aici nicinu poþi sã te întorci. Este o lume cu care numai doreºte sã aibã de-a face, pentru cã esteconfuzã, plictisitoare, golitã de sens. Trep-tat, zburãtoarea se înalþã ºi, între altele, mai face un giumbuºluc: uimeºte douãmoscovite certãreþe cu invizibilitatea eisonorã. Apoi descoperã locuinþa criticuluiLatunski, cel care l-a nãpãstuit pe maes-tru (acuzând romanul despre Pilat din Pontde misticism ºi alte nuanþe antisovietice ºiprovocând astfel arestarea maestrului), iarscena care se petrece aici este ea însãºi omostrã, un fragment dintr-o stultifera navis.Cu un ciocan în mâini, Margarita distru-ge tot ce îi cade sub ochi: pianul, dulapul,oglinda; cu un cuþit taie cearceafurile; cu gãleþi umplute cu apã inundã biroullocatarului; cãlimara cu cernealã este de-ºertatã pe pat; la baie, robinetele curg îndelir, provocând inundarea masivã a apar-tamentului; la plecare, Margarita distrugelustrele ºi ferestrele, iar frenezia ei se dove-deºte a fi insaþiabilã: proaspãta vrãjitoaresparge câte ferestre apucã, într-un soi dedelir punitiv vehement, defulat asupra clãdirii culpabile care îl adãpostea pe La-tunski. Panica umanoizilor este, lesne deînþeles, uriaºã: nimeni nu pricepe nimic (unlocatar panicat îºi chiar aplicã pe faþã mascade gaze!).

Apoi, Margarita este captivatã de pro-priul ei zbor, care devine astral ºi în vitezãnebunã: luna însãºi este învârtejitã turbio-nar în acest zbor. Margarita învaþã sã se rã-suceascã, sã zboare rãsturnat ºi sã mãturerazant spaþiul ºi bezna de dedesubt. Esteo Moscovã fãcutã din mai multe oraºe, iarsãlbatica zburãtoare (ea are deja pãrul vâl-voi) se dovedeºte a fi întru totul satisfãcutãde peisaj. Pentru a-l degusta, decide sã-ºiîncetineascã zborul ºi, într-adevãr, peisajuleste magnific: este o Moscovã vrãjitã (maiexact revrãjitã, dupã desvrãjirea la care afost supusã ritualic de autoritãþi). Fac o pa-rantezã: mi-aº fi dorit ºi eu (ehei!) un ase-menea zbor deasupra Clujului ºi deasupraNew Yorkului! Cred cã astfel de zboruri facparte din cutumele magice ale copilãrieinoastre, dar ºi ale maturitãþii în care sem-nele miraculoase sunt râvnite cu asupra demãsurã! Sã mã întorc însã la capodopera luiBulgakov. Celebra deja femeie zburãtoareeste ajunsã însã din urmã de o alta: Nataºacãlare pe Nikolai Ivanovici preschimbat învier. De ce s-a uns Nataºa cu crema lui Aza-zello? Rãspunsul vine imediat: ºi noi vremsã trãim ºi sã zburãm! Prin urmare, inclu-siv Nataºa sancþioneazã realitatea anostãºi goalã pe care o pãrãsise (numind-o lu-mea, ca ºi cum spaþiul vrãjitoresc ar fi fosto antilume!) în care nu mai vrea sã se în-toarcã. Iar sluga ei este bãrbatul-vier, careîncercase sã o corupã amoros ºi care, odatãuns cu crema diavolului, se preschimbã în-tr-un animal pe potriva viciului sãu.

Nataºa este cea dintâi care o numeºte peMargarita reginã, intuind statutul de elitã

al acesteia, ca vrãjitoare iniþiatã ºi oficiali-zatã în antilume! Drept care ea o suplicã pereginã sã i se acorde statutul de vrãjitoarepentru totdeauna. Doar bãrbatul-vier pro-testeazã hilar-vehement împotriva adunãriiilegale la care este utilizat pe post de instru-ment de zbor.

Zborul Margaritei Nikolaevna ia sfârºitatunci când ea ajunge la locul indicat deAzazello: dar mai întâi, vrãjitoarea simteîmbierea sã se scalde în râu – acesta fiindbotezul ei simbolic pentru noua identita-te. La ieºirea din apã este întâmpinatã deun bãrbat gras, nud ºi alcoolizat, care o ta-chineazã, confundând-o cu servitoareaMargueritei de Valois; dar vrãjitoarea îlsancþioneazã imediat ºi atunci strãinul orecunoaºte ºi o certificã a fi drept reginaMargot. Cine sã fie, simbolic vorbind, aceststrãin: el este burduhãnosul Xilen, ca-muflat, ce-i drept, dar îndeajuns de de-tectabil, cel puþin metaforic! Pe malul celã-

lalt, Margarita este întâmpinatã de unîntreg cortegiu dionisiac: decorul vege-tal este abundent ºi exotic, un cor debroaºte cântã marºul pentru noua reginã,rusalce strãvezii ºi vrãjitoare goale dansea-zã ori i se închinã, un faun îi oferã cupa deºampanie de bun venit. Este anunþatã cãNataºa a devenit chiar mesagera regineiMargot, vestindu-l, la Moscova, pe oaspe-tele de vazã (Woland) care o aºteaptã. Xilenreapare în frac, tot alcoolizat (aºa cum îieste firea dionisiacã), ºi sãrutã mâna regi-nei, consacrând-o în decor. Iar faunul te-lefoneazã ºi reclamã pentru onorata vrãji-toare un automobil al cãrui ºofer (sã nu nemai mirãm de nimic!) este un cioroi decâmp, negru, cu pliscul lung, cu o ºapcã demuºama pe cap ºi cu mãnuºi lungi, cumanºetã largã. În acest automobil de lux,Margarita Nikolaevna revine, în zbor, laMoscova, ca sã se întâmple ceea ce trebuiesã se întâmple: balul Satanei. �

• Paginã din I. Negoiþescu, Versuri ºi prozã, 1937-1938, caiet verde dictando, inedit

Poezia ca Waterworld

POEZIA CÃTÃLINEI Ca-dinoiu m-a luat prin

surprindere. Când citeºtipoezie nouã cu oarecare regularitate, eºti obligat sãrecunoºti – în poeþii tineriai unui moment cultural –o anumitã serialitate (deatitudine, de limbaj sauchiar tematicã). Poeþii buni apar cu o maimare frecvenþã decât poeþii surprinzãtori:aceºtia din urmã nu sunt doar credita-bili poetic, ci au ºi meritul de a participa lao mutaþie paradigmaticã. Ultima surprizãde aceastã facturã a fost pentru mine DanComan (cel din debutul cu Anul cârti-þei galbene, nu cel din mai manieristulGhinga). Nu trebuie înþeles cã poeþii pecare îi numesc „surprinzãtori“ sunt respon-sabilii sau iniþiatorii acestei reciclãri funda-mentale a felului în care se scrie ºi se gân-deºte poezia. Mai degrabã, ei vorbesc clarºi cu voce tare în numele unei alte sensi-bilitãþi lingvistico-poetice decât aceea încare s-au format ori pe care o reprezintãconfraþii lor generaþioniºti, adicã scriu in-contestabil „altfel“. Fireºte, trebuie luatã în calcul parþialitatea subiectivã a lecturiimele, care este aceea a cronicarului pentrucare poezia tânãrã nu reprezintã interesulcritic primordial, ci mai degrabã o plãce-re necondiþionatã de exerciþiul sistematic.

Cu aceste preliminarii, pot sã afirm cã Nuferii mor în cadã, debutul CãtãlineiCadinoiu (Bucureºti: Editura Cartea Ro-mâneascã, 2008), suscitã, înaintea unei lec-turi pur ºi simplu interpretative ori gratu-ite estetic, convingerea cã marcheazã oschimbare de drum. Remarca trebuie con-textualizatã adecvat: efortul sau fantomaoriginalitãþii cu orice preþ nu bântuie ver-surile poetei nici mãcar preþ de o virgulã.Dimpotrivã, substanþa grea a volumuluieste o anumitã formã de nostalgie ºi tra-diþionalism, întoarcerea cãtre un altundevaºi cãtre un altcândva cãrora poeta le dãformã emblematicã în oximoronicul „lanoi, acolo“ (v. Deþinuþii merg pe vârful pi-cioarelor). „Altfelul“ acestei poezii este maiimportant decât „noutatea“, manifestân-du-se mai ales la nivel discursiv. Meta-forizarea clasicã, analogizantã, este folositãabia punctual, pentru a prinde în câtevapuncte stabile un poem altfel complet fluid,în care nu funcþioneazã pânã la capãt nicilogica simbolicã, nici logica afectivã, nicilogica raþional narativã, nici mãcar aceea –prizatã pânã la reflux – a subconºtientu-

lui. Rupturile discursului þin de capriciulamintirii, dar ºi de o distorsionare cubistãa privirii, aþintite aprig ºi tãios, cu o forþãofensivã care taie respiraþia, pentru a sfârºirotund, protector, ocrotind tocmai obiec-tul fragil pe care îl vizase. În Mama MariaI, copilului cu inima bolnavã trebuie sã i se„umple inima cu pumnii“. Vãd aici unadintre posibilele figuralizãri ale atitudiniipoetice a Cãtãlinei Cadinoiu: „Mã fascinasã vãd moartea ºi viaþa una lângã alta/ cainsulele Noii Zeelande/ ºi el sã nu spunãnimic decât «Dã-þi inelele jos/ cã mã zgâriicând dai cu pumnul!»/ Maria, fii-tu poartãmoartea sub gât ºi tu urme/de dinþi/ iar pestradã, mergând la pâine – culmea! – vãþineþi de mânã“.

Marea temã a volumului este spaþiulpierdut, poeta practicând un fel de prous-tianism spaþial condensat: un reflex auto-biografic se face simþit aici, dupã câte înþe-legem, poeta fiind o fiicã a Deltei, de multpãrãsite, dar mereu reînviate. M-am între-bat care o fi madlena acestui tip de declicmnezic ºi nu ºtiu nici acum cu certitudi-ne. Totuºi, presupunerea pe care o creditezcel mai mult deocamdatã este cã ea are le-gãturã cu apropierea eului observator demoarte. Amintirea care reclãdeºte spaþii lu-xuriante ºi totuºi aspre porneºte de pe opoziþie mãcinatã imperturbabil de moarte.Obsesia imaginalã pentru calul psihopomp(vezi imaginea copiilor spãlaþi „în urme decai“ din Liliacul a înflorit în octombrie saucaii purtãtori de „oasele deþinuþilor“ ºi bãu-tori de lacrimi din Peratofobie) ºi pentru nu-fãr (floare a morþii, nu numai în MamaMaria II, unde „Maria creºte nuferi înpiept“, asemenea Chloei dintr-un roman deBoris Vian), aproape ubicuu în volum,confirmã reperul. Cum este ºi firesc, o ast-fel de combinaþie secþioneazã cele douãemisfere ale fiecãrui poem în termeni com-parativi: în general, vocea este tragic opti-mistã, dar echilibrul oricãrei stãri de fapteste subminat de umbra unei pierderi. Jo-cul acestei umbre luminoase cu prezenþaîntunecoasã este cel mai clar în Deþinuþiimerg pe vârful degetelor, scris ca un fel deinvocare inversã – care mi-a amintit de ru-ga meºterului Manole pentru obstacoledumnezeieºti în calea preahotãrâtei salesoþii. În poemul Cãtãlinei Cadinoiu, mamaeste rugatã sã rãmânã acolo, sã nu vinã în-tr-un aici strãin ºi vitreg, de neînþeles, posi-bil contaminant: „Dar, mamã, stai acolo,nu veni! Aici cerul este/ prea departe deom/ la noi, acolo,/ cerul doarme în poalata, cormoranii îþi torc/ pe genunchi./ aicicerul nu-l poþi prinde de plete, sã-i tragi opalmã/ când tunã prea tare trezind puii derândunicã/ din grajd./ Aici deþinuþii mergpe vârful degetelor, ºi noi,/ restul, în ge-nunchi deºi nu sunt altare/ la tot pasul destradã“. Rãul de care mama trebuie prote-jatã nu este clar formulat aici, în dialogulimplicit, ci în alte poeme, din care aflãmcum aici oamenilor le cresc ochelari de cal sauochii li se opresc din crescut chiar sub frunte.Nuferii mor în cadã este volumul unui su-ferind de „rãu de uscat“ (în poemul care dãtitlul volumului refacerea existenþei amfi-biene este ratatã prin incompatibilitatea cunoul spaþiu, deshidratat; tot aºa, în Ninadin pahar, copilãria cu libertatea ei acvati-cã omnipotentã este turnatã în pahare ne-încãpãtoare). Ajungând prin accident dintr-olume a apelor într-o lume a reperelor stabile, eul pare lovit de vertij cronic. Ori-

ginea ºi sfârºitul universului, în Biblia lui,este picãtura de apã, nu lutul: „Plouã cuoameni. Magritte ºtia cã noi ne naºtem/dintr-un strop de apã./ Sã ajungem de undeam plecat, un strop de apã, /plângem oviaþã, plângem o viaþã ca sã murim“ (Opoartã scârþâind ca o carte interzisã). Lalimitã, apa se face – în mod paradoxal –sânge, în aceastã linie geneticã, atât în pal-mele mamei Maria („în linia vieþii,/ a suc-cesului ºi a inimii sângele proaspãt/ mãpriveºte drept în ochi“ – Mama Maria II),cât ºi în miºcarea soarelui („Soarele, cu o vãditã parodontozã,/ cãdea în genunchica un miel decapitat./ Unde-s apusurile ca gingiile de sugar/ sau rãsãritul ca orozã?“ – Parodontoza vârstelor).

Are maladia uscatului vreun vaccin încartea Cãtãlinei Cadinoiu? Citind câtevadintre poemele de dragoste care ocupã ul-tima parte a volumului, am spune cã da.Iatã începutul din solar-tandrul Eºti de azi:„Eºti de azi/ cum de azi e pâinea caldã/ ce-o strângi acum în palmã privindu-mã/de parcã în ochii mei/ ai cãuta focul în care/aluatul ei s-a copt“. Totuºi, cel mai intensdintre poemele acestei serii erotice, Permi-te-mi sã plâng, este mai degrabã amar-iro-nic decât soteriologic. În el, iubita trãieº-te ca un Hristos rãstignit „pe calorifer“,aºteptând pãtimaº, încordatã pânã la ulti-ma fibrã, venirea iubitului ei: „Ani de zilem-am încãlzit cu o inimã de calorifer./ Nuam coborât nici pentru apã, aveam totul înmine,/ fãcusem rãni adânci, dar mi-ai venit,dragã paliativ/ am coborât împreunã în cea-rã, ne-am înãlþat la cer/ concurându-l peTatãl Nostru./ Ne permitem, ne-am îndrã-gostit, dar rãstignitã/ am fost eu pe un ca-lorifer ruginit“. Iubirea-pasiune a fost ºi ea– dupã câte se vede – înlocuitã de o anu-mitã conºtiinþã nonafectivã, de o anumitãdetaºare albã, care ar putea fi singura ati-tudine pe care ºi-o mai „permite“ acest eutrecut prin experienþa unei dezrãdãcinãripostmoderne.

�

26 • APOSTROF

Poezia lui Vasile Dan

SUB SEMNUL „pedante-riei sensibilitãþii“ aºeza

Gheorghe Grigurcu poe-zia lui Vasile Dan, sesizând„gustul eteroclitului“, bea-titudinea artificiului, baro-chismul imagistic, intelec-tualizarea lirismului ºi pre-lucrarea sa din perspectivaresurselor „lãuntrice“. Fãrã îndoialã cã oastfel de abordare a lirismului nu conducenici la ipseism, nici la refugiul total ºidesãvârºit al expresiei poetice în univer-sul monadic al eului, pentru simplul motivcã reflexele referenþialitãþii se resimt cudestulã vigoare în aceste poeme cu, totuºi,inervaþie calofilã, saturate de livresc ºi deceremoniile unei sacralitãþi când subînþe-lese, când explicite. De altfel, Gheorghe Grigurcu îl plaseazã pe Vasile Dan în stir-pea echinoxistã (un echinoxism, cum spu-ne Al. Cistelecan, „fãrã patalama“), subli-niind trãsãturile distinctive ce consunã cucele ale poeþilor de la Echinox:

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 27

Distribuþia notelor limfatice ºi a celor ener-gice se face cu iscusinþã, în spiritul uneiabordãri cãrturãreºti a lumii, cu o incontes-tabilã fineþe, dar ºi cu o anume scãdere detensiune. Putem releva aici încã o caracte-risticã comunã mai multor echinoxiºti: omare gravitate a tonului, o afectare solemnãa frazei, o pedanterie a estetizãrii, neevitândtotdeauna uscãciunea, ce pot fi interpretateca un ecou al ªcolii Latiniste, ca o tradiþio-nalã ambiþie, aºadar, de pre-lucrare eminentãa factorilor primari. Scriitura lor se distingeprintr-o acribie a mentalitãþii locale. În pofi-da dramatismului chestiunilor atinse, poe-mele sunt aulice, cu toþi nasturii încheiaþi.

Retranºate în registrul unei expresii ri-tualizate, stãrile poetice sunt din speþa im-ponderabilelor: melancolia, contemplaþiavagã a esenþelor lumii, reverberãrile memo-riei, somnolenþa, reculul în spaþiul originaral mitului, revelaþiile trecerii etc. Volumulantologic Poem vechi (Ed. Dacia, 2005) ecu totul semnificativ pentru orizontul te-matic al poeziei lui Vasile Dan, pentru dis-poziþia sa afectivã ºi pentru resursele discur-sive puse în joc. Foarte parcimonioasã cuprimele volume, antologia se aratã mai ge-neroasã cu cãrþile publicate dupã 1989. Sepoate spune însã cã, de la Priveliºtile din1977, Nori luminaþi (1979), Scara interioa-rã (1980), Arbore genealogic (1981), Întâm-plãri crepusculare ºi alte poeme (1984) sauElegie în grãdinã (1987), pânã la Drumulcu fiinþe (1990), Pielea poetului (2000),Carte vie (2003), modificãrile de ton, deviziune sau scriiturã lipsesc aproape cudesãvârºire. Poetul e egal cu el însuºi, fãrãa fi tern, e consecvent cu propria formulãpoeticã, reuºind, cu fiecare carte nouã, sã-i imprime acesteia un accent mai apã-sat, o modulaþie ineditã, o nuanþã nouã.

Vasile Dan nu e un poet al aparenþelor,al referentului apodictic, al imediatului,stringentului ºi vãzutului. E, mai curând,cum s-a ºi spus, un poet al nevãzutelor ºineauzitelor, al misteriozitãþii unui universimpalpabil, scufundat în tainã ºi reverie, înreflexele atemporale ale esenþelor. De alt-fel, eul poetic însuºi, refuzând prezenþa saucorporalitatea, se refugiazã în latenþe, înpromisiunile acelui spaþiu pe care HenryCorbin îl numeºte mundus imaginalis,spaþiu care transferã materialitatea în im-ponderabil, conferind totodatã imaginilorreflexe mitice. Un poem ce desemneazã unastfel de spaþiu este Un corp promis, în caredihotomiile existenþei sunt preluate de unimaginar conciliant ºi transformate în trans-parenþe ale unui semnificat fantasmatic(„Un corp locuind douã spaþiii în acelaºitimp, un corp promis./ O aripã înafarã ºiaceeaºi înãuntru deschisã./ Þipãtul ºi tãce-rea sacramentalã./ Norul ce-ºi scuturã rouãºi norul ca un abur plutind în/ oglindã./Vântul ca un lampagiu ce aleargã seara pestrãzi/ ºi vacuumul în care se sting lumânã-rile noaptea./ Cãderea de plumb a seminþeiºi impenetrabilul corp al seminþei./ Lim-buþia pietrei albe, muþenia pietrei negre./Omul cel tânãr ºi viguros în hainele salediurne/ ºi trupul sãu ca o arcã când golintrã noaptea în mare./ Chipul sau masca./Osul sau vãlul sau sângele/ Surâsul sauemoþia recunoaºterii./ ªoapta sau strigãtulbucuriei./ Veºmintele transparente sau ºuie-ratul în somn,/ printre fantasme.// Deodatãreflexele spectrale ale aceleiaºi Clipe,/ aleaceleiaºi pietre de cuarþ ce-þi arde în palmã/ca o inimã“). E limpede cã pentru Vasile

Dan sentimentul acut al identitãþii propriie complementar unei la fel de acute nevoide comuniune cu esenþele universului.Limbajul cu irizaþii metafizice are, de multeori, rezonanþe blagiene. Sonurile expre-sioniste sunt temperate de tensiunea calo-filã a frazei, mereu sedusã de alegorii li-vreºti, de aluzii mitologice sau de asociaþiiparadoxale. Misterii e un astfel de poemîn care se regãsesc notele cele mai semni-ficative ale expresionismului blagian – exu-beranþa vitalistã, starea de contemplaþie,somnolenþa materiei, beatitudinea euluicotropit de substanþialitatea molaticã alumii: „Rãpus de melancolie ca de unsomn al creierului/ tãu plictisit sã veghe-ze, sã pândeascã iarãºi/ ºi iarãºi clipa în careai putea deveni tocmai/ contrariul, nu, desi-gur nu nefiinþa inconsistentã,/ nu neantula cãrui graniþã, iatã întind mâna e pretu-tindeni,/ ci spiritul care secretã nimiculmacerând clipã/ de clipã totul fãrã balast,fãrã reziduuri,/ într-o tehnicã absolut dia-bolicã, invulnerabilã. /.../ Singur, singur în aceastã câmpie/ peste care se cerne caroua praful,/ singur, singur, în mijlocul ei,ori încotro poþi s-o apuci/ mijlocul e pre-tutindeni iar marginea peste tot,/ libertateaaici a atins sublimul – Dar/ stelele licãresco luminã bãtrânã, anticã, de împrumut,/mereu aceeaºi poveste searã de searã:/ fira-ve raze strãpung masa compactã/ de întu-neric care ne-acoperã, ne-adunã pe toþi/ lasânul matern“.

Nu doar reculul în spaþiul misteruluisau propensiunea spre ambianþa unei sacra-litãþi diafane sunt relevante pentru lirismullui Vasile Dan, un lirism, am vãzut, vizio-nar ºi contemplativ, de o gravitate solemnã,ritualic ºi sãrbãtoresc, celebrând esenþelelumii cu un patos imperativ al extazei lim-bajului. De multe ori, textul poetic gliseazãen abîme, capãtã conotaþii autoreferenþiale,oglindind, în structurile sale inefabile, caîntr-un palimpsest, nu doar zvonurile lu-

mii, ci chiar propriile sale alcãtuiri, per-mutãri ºi jocuri discursive. Uneori textul secorporalizeazã, discursul capãtã relieful ana-tomic al celui care scrie („Scriu un vers pecare nu l-am creat eu,/ nu l-am citit,/ nul-am auzit nicãieri/ vreodatã.// El ia formamâinii care îl scrie,/ a inimii care bate iri-gând-o cu sânge,/ a creierului în care sescufundã încet/ ca-ntr-o placentã“). Alteori,arhitectura poemelor capãtã irizaþii ale tha-natosului, iar melancolia fiinþei care scrie se cristalizeazã în imagini ale cenuºii, nean-tului, întunericului: „s-a topit sarea zilei înochi/ praful nopþii cenuºa literelor/ pe hâr-tie/ (abia de îþi þii respiraþia peste ele/ pre-cum un cititor ingenuu analfabet)// zgâriicu degetele moi, ca într-o apã/ încremenitã,în chipul tãu./ s-a înecat doar cu o clipãînainte./ apa are pielea atât de subþire capentru palmipede/ cã alte lumini irizeazã./resturi vegetale arzând rece./ dimineaþa lamarginea unui cãtun pãrãsit.// sã cânte mu-tul. Sã vorbeascã tãcerea. / umbra/ sã seîntrupeze.// în ea se scurge cerneala neagrã/(câte poeme închise acolo etanº)/ cine-astrigat odatã ºi nimeni dar nimeni/ n-a au-zit? N-a tradus nimeni./ este ºi ea tot o um-brã./ o cernealã simpaticã./ moartea“. Temascripturalitãþii e prezentã ºi în poemul cedã titlul antologiei, în care simbolurile în-cifrãrii, ale misteriilor lumii ºi ale revelaþii-lor eului sunt atotprezente: „Pe aceeaºi hâr-tie uºor decoloratã/ (þi-aminteºti? Culoareapielii unui poet hindus...)/ literele ca niºteinsecte negre explorând suprafaþa/ aceastagãlbuie,/ scriind cu spinãrile lor,/ alãturi denumele tãu, totuºi lizibil,/ câteva versuriimpenetrabile,/ parcã în aramaicã“). Poet al senzaþiilor imperceptibile, transcriind cuînfiorare extaticã relieful diafan, indescifra-bil al unei naturi proiectate în imaginar ºiimponderabil („Plantele mici sunt rãbdã-toare./ Plantele mari, carnivore.// Aºa mãalinta într-o varã ce n-a fost/ iarba pe caretãlpile mele nu au cãlcat niciodatã“ – scriepoetul într-un Elogiu naturii), Vasile Dan eadeptul unei semantici lirice a decorpora-lizãrii, transcrisã într-o scriiturã doar înaparenþã monocordã, uneori elegiacã, alteori euforicã, situatã cu bunã ºtiinþã laegalã distanþã între extazul senzitiv ºi cere-monialul contemplativitãþii.

�

• Paginã din I. Negoiþescu, Versuri ºi prozã, 1937-1938, caiet verde dictando, inedit

Rafinament ºi erudiþie

APARIÞIA VOLUMULUI Pro-fesorului Paul Cornea,

Delimitãri ºi ipoteze: Comu-nicãri ºi eseuri de teorie lite-rarã ºi studii culturale, încolecþia „Collegium/Litere“a Editurii Polirom (Iaºi,2008), constituie un eveni-ment cultural care reflectãanvergura intelectualã internaþionalã aunuia dintre cei mai titraþi teoreticieni ºieseiºti de la noi. Cele douãzeci ºi trei detexte cuprinse în aceastã carte reprezintãnorma mai mult decât selectivã a unui specialist în ºtiinþa literaturii. Nouãspreze-ce dintre ele sunt iniþial comunicãri susþi-nute la colocvii ºi congrese internaþionale

�

28 • APOSTROF

desfãºurate între 1974 ºi 2006, multe din-tre ele fiind traduse din limbile englezã ºifrancezã de cãtre doctoranzii Alin Croitoruºi Magda Rãduþã ºi apoi revãzute de cãtreautor.

Atent la marcarea oricãrui aspect meto-dologic ºi la orice posibilã complicaþie teo-reticã, Paul Cornea face din Prefaþa volu-mului sãu o prelegere cel puþin la fel deincitantã ca ºi cele din corpusul propriu-zisal cãrþii, într-un amestec fericit de scrupu-lozitate didacticã, seriozitate ºtiinþificã, spi-rit polemic ºi, pe alocuri, perspectivã ludicã.Propensiunea explicativã a profesorului ºiperfecþionismul metodologic al cercetãto-rului genereazã adevãrate lecþii de scrupu-lozitate sau de erudiþie teoreticã ºi her-meneuticã. Astfel, definirea comunicãriiformeazã cadrul în care Paul Cornea îºiordoneazã cele douãzeci ºi trei de texte care– apreciazã autorul – „au încã ceva despus“. Tot o „divagaþie“ necesarã, mostrã a erudiþiei autorului, vizeazã noþiunea de„teorie“, discursul pe marginea acesteiacombinând ironia finã cu care se creioneazãefortul speculativ ºi o foarte doctã pre-zentare a materiei. În desfãºurarea celei de-a doua tonalitãþi a discursului îºi gã-sesc locul nume precum Hans-GeorgGadamer, René Wellek, Gabriela Duda, M. Angenot, J. Bessière, D. Fokkema, E.Kushner, Barthes, Greimas, Todorov, Ge-nette, Frank Kermode, Foucault, Derrida,Deleuze sau Lyotard. Nu este omis niciscurtcircuitul poststructuralist datorat scandalului declanºat de articolul din 1996al fizicianului Alan Sokal, prin care se de-nunþã „aroganþa intelectualã a Teoriei, adi-cã a teoriei literare postmoderne“, dupãcum nu este ignoratã nici fecunditatea cul-turalã a elitei postmoderne. Departe de a fiintimidat de impunerile complexe inerenteteoriei, Paul Cornea vede în aceasta dinurmã concretizarea unei anumite posturia spiritului critic „izvorâtã din nevoia de ainteroga uneltele conceptuale de care neservim pentru a vorbi despre literaturã“. Else declarã mai degrabã un adept al eludãriiproblemei puritãþii disciplinare, discursulsãu fiind ancorat, în funcþie de imperative-le ºi cerinþele temei, în teoria literaturii,comparatism, sociologia literaturii, istorieliterarã, teorie sau memorialisticã.

Privirea de perspectivã din deschidereavolumului demonstreazã o sensibilitate in-formatã ºi atentã la ceea ce se întâmplã înpeisajul cultural românesc. Recunoscândvaloarea intrinsecã a oricãrei noi interpre-tãri, Paul Cornea rãmâne totuºi alert la fe-nomenele parazitare din cultura românãºi la carenþele ei de sistem. El sancþionea-zã fenomenul lipsei de ecou, letargia tra-diþionalã a specialiºtilor noºtri (semnalateºi de cãtre Horia-Roman Patapievici), „trã-sãturã endemicã a mediului intelectual ro-

mânesc“, precum ºi lipsa unei pieþe a idei-lor ºi adaugã criteriilor formulate de acestao clauzã esenþialã: competenþa, buna-cre-dinþã ºi voinþa de cooperare a celor care iauparte la schimbul de idei. Atitudinea cul-turalã dezirabilã în aceastã direcþie se con-figureazã subtil în exemplul personal alexerciþiilor intelectuale adunate în Delimi-tãri ºi ipoteze. Simetric, Paul Cornea bifeazãºi aspectele pozitive furnizate de confi-gurarea spaþiului universitar românesc ºiapreciazã cã prezenþa teoriei literare ca disciplinã (absentã din curricula multoruniversitãþi europene ºi americane) consti-tuie un avantaj.

Eterogene ca formulã sau tematicã, studiile acestui volum sunt supuse uneigrupãri coerente care creeazã, cu succes, untablou unitar ºi relevant pentru specialiºtiidin domeniu. În ciuda impulsului de a res-crie textele, Paul Cornea îºi cenzureazã in-stinctul critic – datorat în bunã mãsurã fap-tului cã „avem cu toþii senzaþia cã suntemmai luminaþi azi decât eram ieri“ – ºi se li-miteazã la prelucrarea a doar douã texte(Din nou despre romantismul românesc ºi În-tre „Lumini“ ºi „luminisme“ sau despre difu-zarea orizontalã ºi verticalã a Luminilor),celelalte rãmânând în forma lor iniþialã.Sub presiunea propriei exigenþe, autorulopereazã mici retuºuri de detaliu teoriilorsale mai vechi, aºa cum procedeazã în cazultezei sale despre influenþã, nuanþatã la nivelindividual, sau atunci când revine asupraunor aprecieri excesive (cum ar fi aceea cãPompiliu Eliade ºi N. I. Apostolescu ar ficonsiderat romantismul românesc un „arti-col de import“). Rezultatul efortului selec-tiv se ordoneazã în opt secþiuni tematice:Lumini ºi „luminisme“, Romantism, Statutulliteraturii, Canonul, Istorie literarã, Teorialecturii, Comparatism ºi Studii culturale. An-coratã în epoca redactãrii Originilor roman-tismului românesc (1972), comunicarea din1976, Între „Lumini“ ºi „luminisme“ pre-zintã schematic vectorii de difuzare ai Lu-minilor (orizontal – din þarã în þarã, prininfluenþe, mode, imitaþie, traduceri; verti-cal – de la elite spre mase), în vreme ce Lec-turi actuale ale Luminilor. Între unitate ºidiversitate sau cearta aproapelui cu departele(Belgrad, 1982) polemizeazã elegant cu te-zele unilaterale ale lui Ernst Cassirer, PaulHazard, Roland Mortier ºi Yvon Bélaval ºipropune o formulã combinatã a europo-centrismului susþinut de primii doi cu sus-þinerea diferenþelor locale din variantacelorlalþi, demonstrând cã numai o aseme-nea formulã poate explica ubicuitateaeuropeanã a Luminilor. Prezentatã la du-blul centenar Voltaire – Rousseau de laMátrafüred (1978), comunicarea Voltaire ºi Rousseau în România încheie secþiuneadedicatã Luminilor.

Romantismul românesc ºi romantismulfrancez: paralelisme ºi interferenþe (1830-

1860), scris la cererea lui Adrian Marino,aplicã asupra romantismului ipoteza expli-cãrii influenþei ca „asimilare selectivã“. Ivitîn trena unei cercetãri obsesive care a duratmai bine de cincisprezece ani, Din nou de-spre romantismul românesc (post-scriptumdupã 20 de ani) reface o comunicare pre-zentatã la Cluj în 1992. În acest text, dez-baterea dezinhibatã a unor teorii de anver-gurã (cum sunt cele ale lui M. H. Abramssau Virgil Nemoianu) se eclipseazã în faþaprezentãrii esenþializate a fazelor curentu-lui romantic la noi. În secþiunea Statutulliteraturii, Criterii de identificare a opereiliterare ºi iniþiativele interpretãrii, autorulîncearcã o conciliere între adepþii tezei po-trivit cãreia identitatea operei precedã re-ceptarea ei ºi cei care susþin cã receptareaconstituie, în fond, opera, în vreme ce Ilu-zia teoriei ºi constrângerile practicii. Despreconceptul de „sistem“ etaleazã mãiestria po-lemicã a autorului, confruntat cu teoriasistemului literar a lui S. J. Schmidt. Nicicanonul nu putea lipsi din preocupãrile teo-reticianului, comentariul referitor la HaroldBloom (din Geneza canonului ºi mecanismeleselecþiei) completându-se fericit cu un co-mentariu pe marginea anchetei din 2001 aObservatorului cultural asupra celor maibune zece romane ale secolului XX. Opti-mismul moderat legat de destinul istorieiliterare ºi al comparatismului în faþa avan-sului studiilor culturale transpare din stu-diile dedicate acestei discipline (mai alesdin Sã ne schimbãm meseria sau umoarea?),în vreme ce preocuparea de a clarifica as-pecte terminologice esenþiale conferã clasãcomunicãrilor grupate în secþiunea Teorialecturii.

Studiile ºi eseurile adunate în acest vo-lum – spune autorul în Prefaþã –

identificã, în ansamblul lor, curiozitãþile ºiînclinãrile mele de cercetãtor. Ele îmi amin-tesc universitãþile sub auspiciile cãrora le-amprezentat, bibliotecile strãine în care am stu-diat, colegii cu care le-am discutat ºi cu caream bãtut bulevardele, muzeele, uneori ºicârciumile marilor oraºe [...] ele constituieo parte semnificativã a autobiografiei meleintelectuale, pe care aº vrea s-o salvez de larisipã,

iar parcurgerea lor lasã sã se întrevadã, dincolo de ordonarea lor tematicã ulterioa-rã, parcursul exemplar al unui om de cul-turã care mai are încã multe de spus ºi mul-te proiecte de încheiat.

�

�

Cãrþi primite la redacþie

• DumitruCerna, Poeþii,Cluj-Napoca:Casa Cãrþii deªtiinþã, 2008.

• Minerva Chira,Armura florii decîmp, Cluj-Napoca: CasaCãrþii de ªtiinþã,2008.

• Augustin Buzura,Raport asupra sin-gurãtãþii, Iaºi:Polirom, 2009.

• AurelUndeanu,Femeia din creierul fiecãruia,Timiºoara:Brumar, 2008.

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 29

LA PAGINA 56 (Copiii triºti, Roger Nimier,ediþie apãrutã la Editura Paralela 45),

Olivier se uitã la portretele tatãlui sãu mort,fotografii „pline de melancolie ca niºte suve-niruri de amor“. Înainte, scriitorul ne-a datde înþeles cã acest pãrinte fusese, pe cândîncã mai trãia, un „visãtor“ ºi-un „leneº“, aºacã pozele de bunã seamã cã asta arãtau, chi-pul unui bãrbat moale ca o bluzã de bum-bac ori ca un fular de lânã, cu ochii cãscaþia uimire. Aºa îmi imaginez. Câteva rân-duri mai departe, ni se spune cã Olivierdorea sã-ºi cunoascã mama „la fel de bineca pe o fotografie“. Pentru a-ºi atinge þelul,îi pândea fiecare gest, pânã ºi felul cumzâmbea ºi cum îºi dãdea capul pe spate.Este vorba despre o femeie frumoasã, camla 35 de ani, care avea s-o sfârºeascã ter-ciuitã printre sfãrâmãturile unei clãdiri ce-afost bombardatã cândva pe la mijlocul cãrþii(parcã) sau mai bine spus în timpul celuide-al Doilea Rãzboi Mondial (sigur). Lasfârºitul romanului se aminteºte în treacãtcã patru sau cinci fotografi veniserã sã-ipozeze pe tinerii ce se cãsãtoreau: scriitoruldeja celebru, Olivier, ºi „micuþa Catherine“,de care în ultima propoziþie Nimier avea sã spunã cã devenise „cea mai încântãtoa-re vãduvã din Paris“. Soþul se urcase la volanpentru a-ºi lua viaþa. A izbutit.

Desigur, dupã accidentul lui Roger Nimier (ce se strivise cu maºina de un pa-rapet) ziariºtii au fãcut destule paralele întredestinul personajului ºi acela al creatoru-lui sãu. Nu-mi amintesc ce marcã demaºinã conducea Olivier, ci doar cã Nimiera murit într-un Aston Martin maro, alãturide iubita sa, o tânãrã romancierã. Într-ovineri seara. Ziarele publicaserã multeimagini cu maºina zdrobitã. Din fericire,nu le-am vãzut. Nu þin morþiº sã privescfiare, sânge, mâini ºi picioare de mort. ÎnParis Match apãruserã imagini uriaºe cutrupurile celor doi la spital. Cunosc toateaceste amãnunte din Regina tãcerii – carteafiicei scriitorului, Marie Nimier. Tristeþeaacesteia din urmã mi se pare mult maiconvingãtoare. Când i-a murit tatãl, Marieavea doar cinci ani. Am vãzut-o într-ofotografie minusculã de mãrimea unui tim-bru, în care i-a încãput doar capul cu tot cugât ºi cu urechi. Era deja femeie în toatãfirea, cu riduri pe frunte, în dreapta ºi-nstânga gurii. Trãsãturi regulate. În pozãaratã ca o franþuzoaicã cumsecade, una caren-ar avea de ce sã povesteascã despre ten-tativa de suicid a tatãlui sãu (cearºafuriînsângerate), de scandaluri, tentativa ei desuicid (pod, Sena) ºi alte asemenea. De faptnu ºtiu cum ar trebui sã arate un om carea trecut prin aºa ceva. Normal, desigur. Cao persoanã obiºnuitã cu doi ochi, un nas,o gurã, urechi, pãr, haine. Marie Nimier senumeºte singurã ca fiind „fiica unui copiltrist“, aluzie la romanul tatãlui – iar aces-

ta a fost husar (a scris Husarul albastru ºi-a fãcut parte din regimentul al doilea dehusari). Am mai reþinut cã de fiecare datãcând îºi vizita pãrintele mort, la cimitir,ploua. Îmi aduc aminte ºi de paznicul carelustruise piatra de mormânt ºi dichisise pãmântul cu grebla ºi mãtura, pentru cãvenise o echipã de filmare ºi nu accepta calocul de veci sã fie prezentat la televizorîn paraginã, în ciuda satisfacþiei afiºate deziariºti. Martin, unul dintre fraþii scriitoarei,„adoarme ºi trezeºte oameni“, adicã esteanestezist. Cu totul altfel îþi imaginezi opersoanã de care auzi cã pur ºi simplu„adoarme“ ºi „trezeºte“ necunoscuþi – pen-tru câteva secunde te întrebi uimit cum ºide ce – decât dacã ºtii din start cã estemedic cu mascã albã ºi cloroform sau altesubstanþe. Acest adormitor ºi trezitor deoameni e de pãrere cã întreþinerea panto-filor cere musai o perie micã pentru bom-beu, una mare din pãr de cal ºi o cârpã(cearºaf sau bucatã de cãmaºã veche) – caresã nu zgârie ºi sã nu elimine luciul. Crematrebuie sã hrãneascã pielea animalului mortdin care sunt fabricaþi umblãtorii. Amã-nunte poate neimportante, dar care mi s-au înºurubat în cap printre cotloanelecreierului. Tot din Regina tãcerii am aflatcã în timpul liber, seara, Martin Nimiermeºtereºte la site-ul sãu în care îºi pre-zintã propria colecþie de pantofi. L-am gã-sit pe internet (la adresa www.souliers.net).Fotografii cu un pantofar tânãr înconjuratde calapoade, papuci de lux, bãrbãteºti, po-zaþi pe stânci, ierburi sau magazine. Toþiimpecabili, sclipitori de parcã cu douã mi-nute înainte de a fi fotografiaþi au fost fre-

caþi cu acea perie micã pentru bombeu ºicu peria din pãr de cal pentru cãlcâie. Va-lize. Acum îmi vine în minte cã în primafotografie din istorie care s-a pãstrat, încare apare un om, bãrbatul stãtea încre-menit pentru cã un lustragiu îi dichiseacizmele. Fotografia se numeºte „Boulevarddu Temple“ ºi-a fost fãcutã de Daguerre –1838, Paris. Din cauza timpului lung deexpunere, între zece ºi douãzeci de minute,nu s-a imortalizat ºi traficul (trãsurile ºitrecãtorii), ci doar acel necunoscut care astat nemiºcat pentru cã i se lustruia în-cãlþãmintea. Totuºi omul ºi papucii din secolul al XIX-lea nu au legãturã cu tristeþiledin cãrþile semnate Nimier – Roger sauMarie.

O fotografie n-a mai fost fãcutã dupãnunta veriºoarei, pentru cã se terminase fil-mul din aparat: prin urmare nu s-au pãs-trat spre amintire chipurile scriitoarei(micã, în papuci cu ciucuri ºi rochie ele-gantã), fratele cu beþele pentru frigãrui ce-ºi scoseserã capetele din buzunarele pantalonilor, mama cu umerii bronzaþi lavedere, bunica cu camee ºi riduri fine. ÎnRegina tãcerii existã ºi alte fotografii defamilie, la fel ºi în Copiii triºti; dar ºi lamede ras, sadisme, cuþite, 56 de scrisori,numele ºi corpul lui Céline (scriitorul, nucântãreaþa), depresii, cãrþi, patru cutii debarbiturice (dacã rostesc de câteva ori bar-biturice, bar-bi-tu-rice, barbiturice, bar-bi-tu-rice, barbiturice, barbiturice, bar-bi-tu-ri-ce îmi vine în minte cuvântul alice).Barbiturice cu elice.

�

La pagina 56Alina Andrei

• Paginã din I. Negoiþescu, Versuri ºi prozã, 1937-1938, caiet verde dictando, inedit

30 • APOSTROF

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Praetextatus 2• ANCHETA APOSTROF: NOAPTEA

Diana Adamek, Liviu Antonesei, Paul Aretzu, Cristian Bãdiliþã, FranciscBaja, ªtefan Bolea, Leo Butnaru, Dumitru Cerna, Ruxandra Cesereanu,Minerva Chira, Horia Gârbea, Gelu Ionescu, Rodica Marian, AnaMureºan, Ovidiu Pecican, Irina Petraº, Elisabeta Pop, Adrian Popescu,Dan Stanca, George Vulturescu 3• CU OCHIUL LIBER

Orizont hölderlinian Ovidiu Pecican 14Oglinzi narative Cãlin Teutiºan 20Poezia ca Waterworld Mihaela Ursa 26Poezia lui Vasile Dan Iulian Boldea 26Rafinament ºi erudiþie Constantina Raveca Buleu 27

• DOSAR: I. NEGOIÞESCU

Istoria... ºi versiunea ei germanã 15

• CRONICA LITERARÃ

Despre neagra strãlucire a luminii Irina Petraº 22Lecturi interioare ªtefan Borbély 22• POEME

Amãgire I. Negoiþescu 13Ca de-o imensã depãrtare, Cu gesturi obiºnuite, Fãrã zgomot, Memoria ta reazemã farul, Nu întoarce, Strigãtul Maria Pal 19• PUNCTE DE REPER: BREBAN 75Oglinzi narative Cãlin Teutiºan 20• ESEU

Ah, Margarita! (I) Ruxandra Cesereanu 24La pagina 56 Alina Andrei 29• AVANGARDA RUSÃ

În tramvai Graaly Arelyski 24(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2009, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 12 leipentru 6 luni: 24 leipentru 1 an: 48 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2009, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Stimaþi cititori ºi colaboratori,

LEGISLAÞIA DIN România vã permite înacest moment sã sprijiniþi o instituþie de

culturã, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar.În conformitate cu legislaþia actualã, con-

tribuabilii pot dispune asupra destinaþieiunei sume reprezentînd 2% din impozitulpe venitul net anual impozabil, pentru uni-tãþile nonprofit, ce funcþioneazã în con-diþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii.

Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitul pe venitul net anu-al, obþinut din salarii, onorarii, chirii, dividende etc., revin organului fiscal competent.

Toate persoanele fizice ºi juridice dinRomânia pot da 2% din impozitul pe carel-au plãtit statului în cursul anului 2008unor fundaþii sau asociaþii, pe care dorescsã le sprijine material.

Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuiesã completaþi ºi sã depuneþi la organul în acãrui razã teritorialã se aflã domiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind des-tinaþia sumei reprezentînd pînã la 2% dinimpozitul anual“, cod 14.13.04.13.

Acest formular se completeazã de cãtrepersoanele fizice care au realizat, în anul2008, venituri ºi care solicitã virarea unei

sume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. 57, alin. 4 ºi art. 84, alin. 2,3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 privind Co-dul fiscal, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, pentru sponsorizarea entitãþi-lor nonprofit care se înfiinþeazã ºi funcþio-neazã potrivit legii.

Contribuabilii care îºi exprimã aceastãopþiune pot solicita direcþionarea acesteisume cãtre o singurã entitate nonprofit.

Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriind datele prevãzute de formular.

Termen de depunere: anual, pînã la datade 15 mai a anului urmãtor celui de rea-lizare a venitului.

Formularul se completeazã în douãexemplare: originalul se depune la organulfiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domi-ciliul fiscal al contribuabilului; copia sepãstreazã de cãtre contribuabil.

Formularul se depune direct la registra-tura organului fiscal sau la oficiul poºtal,prin scrisoare recomandatã.

Formularul se pune gratuit la dispoziþiacontribuabilului, la solicitarea acestuia.Acest formular trebuie sã conþinã:

a) Datele de identificare a contribuabilu-lui: numele, adresa ºi codul numericpersonal.

b) Destinaþia sumei de 2% din impozi-tul anual pentru sponsorizarea entitã-þii nonprofit.

c) Suma. În situaþia în care contribuabi-lul nu cunoaºte suma care poate fiviratã, nu va completa rubrica „Suma“,caz în care organul fiscal va calcula ºiva vira suma admisã, conform legii.

d) Denumirea entitãþii nonprofit.e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii

nonprofit.f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii non-

profit.g) Documentele anexate – se înscrie nu-

mãrul de fiºe fiscale anexate la cerere.

Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Cul-turalã Apostrof!

Coordonatele noastre sînt:FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF

COD FISCAL 4868907CONT BANCAR (IBAN)

RO68BRDE130SV07853701300deschis la Banca Românã

pentru Dezvoltare (BRD) CLUJ

�

Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Clujul gotic, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2007, 120 p. 12,50 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XX, nr. 3 (226), 2009 • 31