2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

ÎN ZIUA de 25 ianuarie 2008 au avut loc ºedinþele ComitetuluiDirector ºi Consiliului Uniunii Scriitorilor din România. Am-

bele au fost prezidate de domnul Nicolae Manolescu, preºedin-tele Uniunii Scriitorilor din România.

Comitetul Director a avizat, iar Consiliul a aprobat prin votproiectul de buget pe anul 2008.

Comitetul Director a examinat proiectele culturale depusede membri pe primele ºase luni ale anului 2008 ºi a decis caresã fie finanþate de cãtre USR ºi cu ce sume. Comitetul a decis asu-pra numãrului de lecturi publice la fiecare filialã ºi a analizat sta-diul pregãtirilor pentru Festivalul Internaþional de la Neptun.

�

Comunicat

PUBLICATÃ ÎN Monitorul oficial, partea I, nr. 883, din21.12.2007, intratã în vigoare la 21.12.2007. Pentru com-

pletarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaþiei pen-tru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilorde creatori legal constituite ºi recunoscute ca persoane juridicede utilitate publicã.

Guvernul României adoptã prezenta ordonanþã de urgenþã: Articol unic. – Dupã alineatul (2) al articolului 1 din Legea

nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaþiei pentru pensionariisistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legalconstituite ºi recunoscute ca persoane juridice de utilitatepublicã, publicatã în Monitorul oficial al României, partea I, nr.39, din 17 ianuarie 2006, cu modificãrile ulterioare, se intro-duce un nou alineat, alineatul (21), cu urmãtorul cuprins:„(21) Cuantumul indemnizaþiei se modificã ori de câte ori se modi-ficã pensia titularului, ca urmare a modificãrii valorii punctului depensie, dar nu poate depãºi douã salarii de bazã minime brute peþarã, garantate în platã“.

�

Prim-ministruCÃLIN POPESCU-TÃRICEANU

Bucureºti, 19 decembrie 2007

Ordonanþa de urgenþã nr. 152 din 19.12.2007

VÃ ADRESÃM invitaþia de a participa la cea de-a XVIII-a ediþie aFestivalului Internaþional „Lucian Blaga“, care va avea loc în

zilele de 8-10 mai 2008, la Cluj-Napoca.Ediþia din acest an se va înscrie într-o arie tematicã mai cuprin-

zãtoare: Lucian Blaga. Perspective europene.Vom încerca sã resuscitãm, în acest cadru, în sesiunea în plen, dez-

baterile cristalizate în cele douã tomuri ale volumului VII dinMeridian Blaga, încurajând dezvoltãri pe marginea acestor contri-buþii, în perspectiva promovãrii unei viziuni filosofice unitare asu-pra ansamblului operei lui Blaga ºi a dimensiunii sale europene.

Ca o complinire, sperãm, fericitã a acestei orientãri a simpo-zionului ºtiinþific, vom repune în drepturi, ºi în acest an, recitalul depoezie, iar în ziua a treia vom încerca o excursie pe urmele poetu-lui. Manifestãrile vor fi încununate, ºi în acest an, cu o premierãBlaga la Teatrul Naþional, cu vernisajul unei expoziþii de artã plas-ticã (Salonul scriitorilor clujeni, ediþia I, dedicatã lui Blaga) ºi, fireºte,cu premiile festivalului.

Vã rugãm sã ne confirmaþi participarea dumneavoastrã pe adre-sa Societãþii sau la e-mail: irinapetras@yahoo.co.uk cel mai târziu pânãîn 31 martie.

În cazul în care vã veþi înscrie la sesiunea de comunicãri, vãrugãm sã precizaþi secþiunea (Plen, Literaturã, Filosofie) ºi titlulcomunicãrii. Precizãm cã lucrãrile vor fi prezentate succint (10-15minute), dar textele vor fi reþinute integral, pentru publicare înMeridian Blaga, VIII. Pentru Caietele Festivalului, poeþii sunt rugaþi,ca în fiecare an, sã trimitã un poem (data-limitã: 31 martie).

Taxa de participare, plãtibilã la sosire, este, din acest an, de 100RON. Sumele rezultate vor fi folosite pentru tipãriturile festivalului.

Reamintim cã organizatorii suportã cheltuielile de cazare ºi masã.Vã aºteptãm cu drag la Cluj-Napoca!

�

COLEGIUL DIRECTOR

Anunþ de laSocietatea Culturalã „Lucian Blaga“

Errata

SUBSEMNATA, DORLI Blaga, autoarea unei serii de scrieri do-cumentare privind pe Lucian Blaga, în cãrþi sau reviste,

recitindu-le, doresc sã rectific o eroare ce-mi aparþine mie ºipriveºte pe soþii a douã foarte bune prietene ale mele ºi înprezent:

1. Felicia Marinca, scriitor ºi fost redactor la Ed. Minerva.Soþul ei, I. Marinca (decedat), a fost studentul lui Bugnariu laCluj ºi a lucrat în Bucureºti la Radio.

2. Maria Beceanu, domiciliatã în Ierusalim, fostã colegã dea mea ºi apoi cercetãtoare la Muzeul Literaturii. Soþul ei a lucratun timp la Direcþia Presei.

Îmi cer scuze faþã de amândouã, le-am informat despredemersul meu.

�

DORLI BLAGA

• Numãr ilustrat cu desenele atelierului de artterapie de la Spitalul de Boli Psihice Cronice

din Borºa (jud. Cluj)

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 3

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Comunicat 2Ordonanþa de urgenþã nr. 152/2007 2Anunþ de la Societatea Culturalã „Lucian Blaga” 2Errata 2

• PUNCTE DE REPER

Bizanþul – un pretext? Mircea Muthu 4

• CRONICA LITERARÃ

Dumitru Þepeneag în douã lecturi Irina Petraº 6O provocare necesarã ªtefan Borbély 7

• CU OCHIUL LIBER

Tricolorul gãurit Gelu Ionescu 8Litanii în Piaþa centralã Iulian Boldea 12Noica: al zecemiiunulea legionar Doru Pop 20Singur cetãþen al ultimei patrii Mihaela Ursa 22Epistolar din fazanerie Ovidiu Pecican 23

• POEME

Sms; Adevãr?; Drum; Clipa Ana Pantea 9

• PROZÃ

Vise de apã Carmen Firan 10

• DOSAR: MIRCEA ELIADE

Camuflarea sacrului în memorialistica, beletristica ºi literatura ºtiinþificã a lui Mircea Eliade (2) Moshe Idel 13

(traducere de Bogdan Aldea)

• REVISTA REVISTELOR

20, 30

• CONVERSAÞII CU...Mona Chirilã 24

(interviu realizat de Ovidiu Pecican)Liviu Antonesei 27

(interviu realizat de Ion Zubaºcu)

Februarie, luna lui

4 • APOSTROF

DACÃ BIZANÞUL, ca topoi, aluvioneazãliteraturile sud-est-europene, acelaºi

motiv, cu accente diferit distribuite, aparecu intermitenþe în imaginarul occidental deieri ºi de astãzi. Puternic stereotipizat dejaîn proza redevabilã romantismului pe tra-seul anunþat de, sã zicem, Procopius dinIstoria secretã ºi prelungit în romanul Comitele Belizarie (1938) al britanicului Robert Graves. Bizanþul cumuleazã, tipo-logic, dar ºi atitudinal, toate viciile unuiOrient grevat de amintirea, distorsionatã ºiaceasta, a turcocraþiei seculare. Pendulândîntre pretext, în majoritatea cazurilor, ºi re-cuperare, motivul are o prezenþã notabilã,îngroºând tradiþionala dimensiune exoticãindusã chiar de cãtre istorici de prestigiu,precum Charles Diehl, în paginile salememorialistice. Mai exact, relaþia dintreceea ce Zoran Konstantinovic numea isto-ricitate („conþinut al istoriei“) ºi narativi-tate („posibilitatea de a povesti istoria“) –cu cele trei verigi, respectiv întâmplarea,istoria ºi textul istoriei – se modificã, ºi astaîn pofida faptului cã discursul istoric pro-priu-zis a reconstituit, în ultimul secol,structura, viaþa ºi importanþa mileniuluibizantin. Astfel, literaturile moderne dinSud-Est au împletit relaþia de bazã („întâm-plarea e baza istoriei, iar istoria e baza tex-tului istoriei“), adicã reconstituirea propriu-zisã, cu procedeul hermeneutic („istoriainterpreteazã ceea ce se întâmplã, textulistoriei interpreteazã istoria“) corespunzã-tor interpretãrii1. Prelucrãrile occidenta-

le hipertrofiazã, în general, componentainterpretativã, chiar dacã niciunul dintreromanele luate spre exemplificare nu poatefi considerat, intenþional cel puþin, liter-aturã de inspiraþie istoricã, în sensul con-sacrat de romantism sau de realism.

Astfel, Julia Kristeva îºi înscrie naraþiu-nea din Meurtre à Byzance (2004) între ca-drele epicii de facturã poliþistã. Protago-nistul, Sebastian Chrest-Jones, istoric alcruciadelor, dispare în chip misterios de ladomiciliul sãu din Santa Barbara (ce trãieºtesub ameninþarea unui serial killer), plecând– pe un traseu oarecum anamnetic – pe ur-mele unui presupus strãmoº, plecat în anul1045, din Vezelay sau din Puy-en-Valey, cuprima cruciadã ºi rãmas pentru restul vieþiiîn Bizanþul celui de-al XI-lea secol. Ante-cedentele biografice ale autoarei îºi iau re-vanºa prin întoarcerea efectivã a istoriculuiobsedat de originea sa, localizatã undeva înBulgaria de astãzi. Pelerinajul sãu, ce repetãde altfel traseul cruciaþilor de odinioarã, nuocoleºte Filipopole, Nesebar sau Boiana,configurând astfel o ecuaþie mai mult ima-ginatã ºi a cãrei componentã-cheie nu estealtcineva decât „cezarissa“ Ana Comnena,atât cât se lasã descifratã din lectura Ale-xiadei – panegiric, pamflet ºi relatare isto-ricã desfãºuratã aproape epopeic. Or, apro-prierea celor cincisprezece cãrþi redactateîntre 1138 ºi 1148 este un model de inter-textualitate, prin citãri in extenso, dar ºi princomentariile jurnalistei-detectiv StephanieDelacour, ce se intersecteazã cu meditaþialui Sebastian Chrest despre Ebrard Pagan,cãutat cu obstinaþie printre rândurile con-fesiunii prinþesei din Alexiada. Dupã maibine de opt secole de la moarte, Ana Com-nena devine adevãrata eroinã ºi prezumatãstrãmoaºã a istoricului eºuat în modernul ºi

globalizatul oraº Santa Barbara. Dar fun-dalul istoric rãmâne, respectiv animozitateadintre greci ºi latini, proiectatã pe opoziþiamai largã, aceea dintre creºtinism ºi isla-mism, dar ºi pe „visul bizantin“, ce faceposibil ricoºeul în prezentul nostru, nu fãrão acidã ironie:

În vreme ce Bizanþul se istovea în intrigi ºiîn manipulãri cu ºi împotriva fraþilor sãi cru-ciaþi, în timp ce aceºtia din urmã îi pândeauurmãrindu-i, în acelaºi timp, pe evrei ºi pesarazini, Ebrard îºi cultiva grãdina – o, dulceliniºte în sânul familiei! Totuºi, ce anumeîncearcã sã facã Europa de astãzi, dacã nu sãpropunã „a treia cale“ între Ben Laden ºiSharon, între Al-Qaida ºi George Bush?Uniunea Europeanã va fi o reeditare a visuluibizantin al lui Alexios I, a dorinþei lui Urbanal II-lea sau a puterii Sfântului ImperiuGermanic?

Trimiterile la epoca noastrã sunt, cum sevede, directe, iar lectura Alexiadei le pro-voacã în acelaºi timp cu descifrarea convin-gãtoare, aplicatã, a celor douã oglinzi para-lele: destinul sinuos al celebrei prinþese ºi,poate mult mai important, spiritul bizantince pãstreazã – ca în portretul în frescã alprinþesei Desislava – „influenþa latinã, le-gatum-ul cruciaþilor“2. Fresca realizatã în1259, aºadar înainte de naºterea lui Giotto(în 1266), trãdeazã un gotic avant la date,analiza portretului din Boiana reargumen-tând, prin Kristeva, demonstraþiile lui Ni-colae Iorga despre universalismul bizantin.Dincolo de ostilitatea politicianului din Ale-xiada faþã de latini, poezia portretelor amin-teºte de tonalitatea cântecului de gestã fran-cez, dar pliatã pe amestecul de retorismclasicist cu elemente ce anunþau deja curen-tul demoticizant3. Or, istorisind „romanulAnei Comnena“, Stephanie Delacour mãr-turiseºte cã „Bizanþul este de fapt Europa înceea ce are mai preþios, mai rafinat ºi maidureros“.

Nu altfel procedeazã, cu mijloacele ro-manului istoric, amintitul Graves. Nãscutîn ultimul an din dezastruosul veac al rege-lui Arthur (secolul al V-lea), Belizarie, gene-ralul nerecunoscãtorului bazileu Justinian,dar ºi triunghiul de dragoste Belizarie –Antonina – Teodosie au fost preluaþi talequale din Istoria secretã a veninosului Pro-copiu din Cezareea4. Numai cã interpretareamaniheicã ºi opoziþiile tranºante (Belizarieidealizat – Justinian stigmatizat) faciliteazãreceptarea Comitelui Belizarie ºi ca o ale-gorie a Europei convulsive din primele de-cenii ale veacului al XX-lea. Dincolo de tra-ma poliþistã ºi de numeroasele expresiiargotice, de altfel specifice genului, medita-þia eruditã ºi parodicã a Juliei Kristeva pla-seazã Bizanþul între un no man’s land antici-pând globalizarea actualã ºi redescoperireaepocii Comnenilor din Cronica unei prinþe-se (ea însãºi aflatã „în cãutarea timpului pier-

Bizanþul – un pretext?

dut“), aºa cum mai este numitã, în text, Ale-xiada, scrisã de „cea dintâi intelectualã dinIstorie“.

Comparativ cu Meurtre à Byzance, isto-risirea picarescã a lui Umberto Eco (Baudo-lino, 2000) exploreazã acelaºi Ev Mediu bi-zantin, dar pe dimensiunea lui inventio ºi afabulosului fãrã limite, amintind de litera-tura popularã ºi de colportaj. Baudolino,aventurier preferat pentru isteþimea sa decãtre împãratul Frederic Barbarossa, e uneuropean poliglot, dar ºi un fel de uomo uni-versale, strãbãtând itinerare utopice de elinventate, în cãutarea þãrii „Preotului Ioan“,care ar pãstra Graalul sau „Gradalul“. Totulse consumã în povestirea arborescentã, ascultatã de istoricul Niketas Choniates(1155-1213), salvat de cãtre Baudolino dinmijlocul jafului constantinopolitan din1204. Povestea continuã, cu aventuri ºi pas-tiºe numeroase, la Niceea, unde Choniatess-a retras într-adevãr pentru a-ºi încheia Is-toria ce relateazã, în pagini memorabile,evenimentele din perioada 1118-1206. Aºa-dar, existã un cadru geografic – Constanti-nopolul prãdat de cruciaþi, începând cu „di-mineaþa aceea de miercuri, 14 aprilie, aanului de la Hristos 1204 sau ºase mii ºaptesute doisprezece de la zidirea lumii“, ºi,ascuns de cãtre genovezi, Choniates, „can-celar al bazileului de la Bizanþ, cum ºi isto-ric al multor Comneni ºi al celor din fami-lia Anghelilor“. Dar miza întregii naraþiunieste formulatã, la intervale, de cãtre teoreti-cianul Eco, disimulat în „vocile“ Baudolinoºi Choniates. Astfel, deºi numeroase moaºtedin Bizanþul acelor vremuri aveau originiîndoielnice, „credinþa, spune istoricul, esteaceea care le face sã fie adevãrate, nu ele ade-veresc credinþa“. La fel, întãreºte aventurie-rul, „o uºã nu este o uºã decât dacã are oclãdire în juru-i, pentru cã un gol fãrã unplin care sã-l înconjoare nu-i nici mãcar ungol“. Scrisoarea, de fapt inventatã ºi adre-satã, chipurile, de cãtre „Preotul Ioan“ luiBarbarossa, reinventarea celor Trei Magi dela Rãsãrit ºi, prin extrapolare, încrederea înnaraþiunea lui Baudolino ar trebui sã con-ducã la adevãrul acesteia. În plus, cele spusee necesar sã fie scrise, adicã fixate în memo-ria hârtiei, ca sã rãmânã ºi sã convingã defi-nitiv: „Tu ai devenit pergamentul meu,domnule Niketas, pe care scriu atâtea lu-cruri ce aproape le ºi uitasem, de parcãmâna ar scrie singurã. Cred cã cine poves-teºte întâmplãri trebuie sã aibã pe cinevacãruia sã i le spunã, ºi numai aºa poate sã ºi le povesteascã ºi lui însuºi“. La finelepoveºtii, dupã dispariþia lui Baudolino,Choniates se confeseazã clericului Pafnutie:„Sunt un scriitor de Istorii, mai curând saumai târziu va trebui sã mã apuc sã scriu con-dica ultimelor zile ale Bizanþului. Unde amsã gãsesc loc istoriei pe care mi-a povestit-oBaudolino?“5 (subl. ns.). Eco ridicã aici pro-blema pendulãrii istoriografiei antice ºibizantine între adevãr ºi invenþie ºi care aprovocat, la noi, o polemicã puþin cunos-cutã, între ªtefan Bezdechi ºi Lucian Blaga6.„Tu trebuie, va replica Pafnutie, sã poves-teºti istoria adevãratã a imperiului romani-lor, nu un fapt mãrunt care a luat fiinþã în-tr-o mlaºtinã îndepãrtatã, în þãri barbare ºiprintre oameni barbari.“ Dar povestea nudispare, un alt Baudolino, mai mincinos ºipoate mai iscusit, ne va încredinþa cã „exis-tã un Gradal pe-acolo, printre zãpezi ºi ger,ca ºi domnia Preotului Ioan în þãri sãlba-tice“. Care ar fi, prin urmare, menirea po-vestirii, a diegezei? Aceea cã, „închipuind

alte lumi, uiþi cât de dureroasã este aceea încare trãim“ ºi ajungi, poate, sã o schimbi.Un atare prezent, pentru Baudolino, esteBizanþul tragic al invaziei cruciaþilor sau,mai înainte, martiriul din 12 septembrie1185 al împãratului Andronic I Comnenul.Evenimentul, relatat de Baudolino, estetranscris de fapt din Istoria lui Choniatesîntr-una din cele mai dramatice pagini dinîntreaga literaturã bizantinã: „Strãbãtuserãoraºul ºi-l vãzuserã trecând, legat cu lan-þuri ºi cocoþat pe o cãmilã râioasã, peAndronic, aproape despuiat, cu o legãturãmurdarã de zdrenþe însângerate la încheie-tura ciungã a mâinii drepte, ºi cu sângeînchegat pe obrajii scofâlciþi, pentru cã abiaîi scoseserã un ochi“ etc. Dar tot de pre-zentul bizantin þine elogiul, reiterat, adusfineþurilor gastronomice destinate sã pregã-teascã – precum la Sadoveanu – orizontulde aºteptare al actului diegetic:

ªi iatã cã Niketas dori la masã languste ºipaguri, homari fierþi, raci prãjiþi, linte cu stri-dii ºi scoici, moluºti însoþite de un piure debob ºi de orez cu miere, înconjurate de o co-roanã de icre, ºi totul servit cu vin de Creta.Dupã aceea veni un stufat din care aburea omireasmã minunatã, ºi în tingire fumegaupatru inimi de varzã frumoasã ºi albã ca zã-pada, un crap ºi vreo douãzeci de scrumbiimici, fileuri de peºte sãrat, puþinã brânzã dul-ce valahã, totul stropit cu o livrã bunã deulei, presãrat cu piper ºi îmbunãtãþit la gustcu douãsprezece cãpãþâni de usturoi, iar pen-tru acest al doilea fel de mâncare ceru vin deGanos.

Cele douã întoarceri – ale lui SebastianChrest ºi Baudolino – în Evul Mediu rãsã-ritean ilustreazã adevãrul enunþat de Cho-niates, cã „nu existã poveºti fãrã sens“ ºi cãBizanþul rãmâne în continuare un motiv fer-til pentru imaginarul modern. E vorba deBizanþul ca paradigmã care, pe de o parte,aglutineazã spaþii ºi etnii diferite sub siglavulturului bicefal, dar ºi ca sumã de tensi-uni ce au marcat tumultuoasa lui existenþãmilenarã, pe de altã parte. Schisma religioa-sã ºi desfiinþarea, temporarã, a imperiului decãtre cruciaþi în 1204 sunt cele douã eve-nimente reþinute prioritar de cãtre memo-ria europeanã, fapt confirmat de rescrierileliterare ale motivului.

�

Note1. Zoran Konstantinovic, „Geschichtlichkeit und

Narrativität: Ein Beitrag zur vergleichendenEpenforschung der südost europäischen Vol-ker“, in Synthesis, tom VI, 1979, p. 18. Cf.ºi comentariile noastre în Balcanismul literarromânesc, vol. II, Cluj-Napoca: Dacia, 2002,cap. „Spre o poeticã a romanului istoric sud-est european“.

2. Julia Kristeva, Meurtre à Byzance, Paris: Fa-yard, 2004, p. 324 º.a.

3. Cf. Ana Comnena, Alexiada, 2 vol., trad. deMarina Marinescu, Bucureºti: Minerva, 1971.Ana Comnena a fãcut, de altfel, ºi obiectulunor studii monografice semnate de NaomiMitchison (Anna Comnena, 1928), GeorginaBuckler (Anna Comnena, 1929) º.a.

4. Robert Graves, Comitele Belizarie, 2 vol., trad.de Ivan Deneº, Bucureºti: Minerva, 1971.Într-un „Cuvânt-înainte“, autorul mãrturiseºtecã „nu este exageratã nici relatarea politiciiecleziastice ºi a celei de Hipodrom în veaculal VI-lea, aºa cum e oferitã aici, [dupã cum]cele douã documente italo-gotice, citate întext, sunt autentice“ (p. 3).

5. Umberto Eco, Baudolino, trad. de ªtefaniaMincu, Iaºi: Polirom, 2007, p. 129, 584 º.a.

6. Despre aceastã controversã, desfãºuratã în spi-rit urban, cf. studiul nostru Lucian Blaga –dimensiuni rãsãritene, Paralela 45, 2000, cap.„Despre istoriografia greacã“, unde ajungeamla concluzia cã, în disputa cu Tucidide ºi Po-libiu, istoriografia greacã a trecut de partearetoricii, instituitã odatã cu Isocrate ºi pre-lungitã în textele istoricilor din Bizanþ. Iar fap-tul cã tocmai veacul al XIII-lea bizantin, prinAkropolites, dar anticipat de Ana Comnena,îi conferã statut de disciplinã („istoria trebuiesã fie scrisã de dragul istoriei“) se datoreazãdesigur ºi continuitãþii cu tradiþia lui Herodotºi Tucidide, acceptaþi sub formã de compro-mis (Procopiu din Cezareea) sau luaþi ca mo-del (Laonic Halcocondyl).

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 5

6 • APOSTROF

Dumitru Þepeneag în douã lecturi

AU APÃRUT, în ultimii ani, câteva cãrþi despre

Dumitru Þepeneag: NicolaeBârna, Þepeneag: Introducereîntr-o lume de hârtie, 1998;Marian Victor Buciu, Þepe-neag între onirism, textualism,postmodernism, 1998; DaianaFelecan, Între veghe ºi vis sauSpaþiul operei lui D. Þepeneag, 2006; LauraPavel, Dumitru Þepeneag ºi canonul literatu-rii alternative, Cluj-Napoca: Casa Cãrþii deªtiinþã, 2007, 180 pag.; N. Bârna, Dumi-tru Þepeneag, Cluj-Napoca: Biblioteca Apos-trof, 2007, 300 pag. „Eretic de stânga“ (Eugen Simion), greu de prins în vreo for-mulã, vechi anarhist cum se descrie singur,Þepeneag s-a clasicizat, cu alte cuvinte. Sau,altfel spus, e gata sã intre definitiv în graþii-le istoriei literare, cu puþine ºanse de a maifi uitat în/de posteritate. Câteva cuvinte,aici, despre cãrþile dedicate operei sale în2007.

LAUREI PAVEL (Antimemoriile lui Grobei:Eseu monografic despre opera lui Nicolae Bre-ban, 1997, ediþia a doua, 2004; Ionesco:Anti-lumea unui sceptic, 2002; Ficþiune ºiteatralitate, 2003) îi remarcasem, încã de ladebut, siguranþa de sine, stilul proaspãt,alert, plãcerea de a se lansa în comentariideschise, labirintice, desfãºurate, dar cu ologicã strâns ritmatã, trepidante, dar ºi þi-nute în frâu; felul în care împacã tinereþeascrisului cu matura bibliotecã susþinãtoare.Vorbeam altãdatã ºi despre densitatea sen-zualã, cãrnoasã a stilului academic, despreriguroasa construcþie exegeticã înmugurindneaºteptat sub bagheta ei. Un instrumentar,acesta, extrem de eficient faþã în faþã cu sta-turile histrionice, „spectaculare“, pe care aales sã le descrie.

Eseul despre Þepeneag rãspunde câtor-va întrebãri despre onirism ca literaturã al-ternativã („Care sunt argumentele actua-litãþii acestei literaturi, þin ele cu precãderede forma neoavangardistã, sã zicem, a ino-vaþiei onirice, ca metodã de generare tex-tualã ºi de structurare a scriiturii? [...] Este,totuºi, onirismul nu doar o incitantã strate-gie textualizantã, justificabilã ca opþiunecoerentã de poeticã ºi de tipologie artisticã,ci ºi o miºcare literarã cu implicaþii politi-ce?“), dar ia în discuþie ºi „râvnitele sincro-nizãri sau simptomaticele defazãri faþã decontextul literar ºi cultural european“ alemetodei ºi structurii literaturii onirice:

Discursul oniric poetic ºi cel prozastic suntstructurate ca texte tot mai conºtiente de pro-pria textualitate, autonomã în raport cu posi-bilul referent, ºi creatoare de lumi ficþionale

parcã aseptice ºi autarhice. În seria de arti-cole teoretice În cãutarea unei definiþii, Du-mitru Þepeneag propune o caracterizare lu-dicã, plinã de teatralitate, a visului romantic,de care onirismul se desparte parþial, cu toatecã îi recunoaºte ºi îi perpetueazã câteva inva-riante culturale eterne: „[Romanticii] Pri-veau, dacã pot spune astfel, în vis, aºa cumpriveºti prin gaura cheii. Cãci ce este visul,dacã nu acest straniu spectacol de voyeuris-me, scene vãzute prin gaura cheii, ºi spaimãºi bucurie totodatã cã eºti singur, omniscientºi ubicuu, într-o lume objectualã, unde ºi oa-menii devin obiecte, unde nu existã relaþie,unde nu existã veleitate socialã sau politicã.Nici acolo, probabil, nu e Dumnezeu, dar eca ºi cum ar fi“.

Analizând „teatralitatea privirii creato-rului de vise textuale, o privire succesiv em-patizatã ºi apoi distanþatã de ceea ce vede“,Laura Pavel identificã „un tip anume de ca-tharsis, prin fascinaþia contemplãrii clan-destine“, „voyeurismul“ spectacular propriuºi prozatorului Þepeneag, acea privire Pringaura cheii (cum se numeºte o prozã a sa),descriind perfect „miºcãrile de cosmogo-nie a textului ºi imaginarului oniric“. Potbãnui cã prozatorul a ales anume metaforaaceasta, cãci cheia e ºi soluþie, rãspuns la oproblemã, are ºi sugestii muzicale, de orga-nizare armonicã a zgomotelor mundane, iarîn varianta de „gaurã a cheii“, este clandes-tinitate picantã ºi putere în acelaºi timp.Studii mai noi asupra visului aduc dinspreºtiinþã confirmarea strategiilor literare aleoniriºtilor. Teoria continuei activãri, de pildã,susþine cã somnul are rostul de a transferadate din memoria temporarã în cea de lungãduratã. Transferul e de manierã pulsatilã ºiface posibilã apariþia viselor, explicând atâtcontinuitatea lor, cât ºi schimbãrile bruºtede perspectivã ºi sens. Procesul de consoli-dare prin vis a amintirilor pe care se sprijinãºi starea de veghe asigurã stocarea în adânca datelor întregii existenþe individuale. Visu-rile au, în viziune freudianã, ºi rolul de aproteja somnul, cãci traduc stimulii externiîn fragmente de realitate oniricã, inclu-zându-i tramei în desfãºurare. Noua „poves-te“ poate satisface/împlini ºi lucruri im-posibil de realizat aievea, dar râvnite. Larândul ei, literatura oniricã îºi asumã ºi rolulde paravan faþã în faþã cu o realitate pertur-batoare, dar ºi pe acela al zonei de mijloc,amestec de prezenþã ºi absenþã. Privirea pringaura cheii (a visului) are realitatea deopo-trivã complexã ºi incertã a literaturii. „În vis,totul e vãzut, orice senzaþie devine senzaþievizualã [...] cel care viseazã se transformãpânã la urmã într-o privire ubicuã, într-unOchi atotputernic“, scria în 1969 D. Þe-peneag. Eseul Laurei Pavel descrie roluri ºifantasme narative, lumi imaginare specula-re, nivele ficþionale complementare, arpegiiºi capcane discursive, refracþii ºi angulaþiiinedite ale privirii auctoriale, libertãþi regi-zorale, artificialitãþi programate º.a.m.d.,

reuºind, în cele din urmã, o situare mai exac-tã ºi mai nuanþatã a scriitorului în contex-tul literar contemporan.

NICOLAE BÂRNA (Þepe-neag: Introducere într-o

lume de hârtie, 1998; Comen-tarii critice, 2001) scrie cu oprospeþime de veºnic tânãrcititor, neinhibat de mode ºitabuuri. Critica literarã cere,în definiþia sa, minte limpe-de, supunere la obiect, dar ºiemoþie ºi implicare ardentã.Regãsesc ºi în noua cartedespre Dumitru Þepeneagaerul jucãuº ºi „iresponsabil“, revãrsarea fra-zelor nestãpânite asupra textului comen-tat, deschiderea nãucitoare a parantezelor,ambiguizarea ºi dezambiguizarea dezinvoltãa fiecãrui pas verbal, exclamaþiile, monolo-gurile critice. ªi aici, ideea care conteazã cuadevãrat, „subversivã“, e lansatã ca într-odoarã. Astfel, de la reîncorporarea luiÞepeneag în peisajul literar naþional, feno-men în plinã desfãºurare, sperã efecte secun-dare: abandonarea exclusivismelor de gene-raþie, atenuarea clivajului, dar mai ales

redescoperirea unei evidenþe temporar uita-te, anume cã, dincolo de demarcãrile tacticeºi de fragmentãrile – motivate literar – nece-sare, pe termen scurt, înnoirii, o literaturã eun continuum complex, în care momentelede rupturã nu pot, raþional, duce la negãriretroactive generale, ci se sprijinã inevitabilpe textura subiacentã a dialogului cu diacro-nia, inclusiv cu cea imediat anterioarã oricã-rui moment dat.

Contând pe disponibilitatea pentru pri-menire ºi pe cantitatea de aºteptare activã decare e în stare prozatorul comentat, cartealui Nicolae Bârna îl descrie cu nenumãratebucle prospective, aproximând reacþia poste-ritãþii la o operã cu destin oarecum hãrþuit.Rãspunsurile lui Þepeneag la chestionarulliteraturii ºi vieþii improvizeazã lucid ºi oare-cum tendenþios în marginea datelor realu-lui. Mai multele feþe ºi voci scot la ivealã ostranie, pedantã ritmare interioarã, pulsatilã,aº zice, o organizare minuþioasã a circum-stanþei fiecãrui verb existenþial. Limbajul,realitatea obiectivã ºi ficþiunea sunt deopo-trivã de „reale“ sub scriitura abilã a proza-torului. Timpul ºi spaþiul sunt spuzite cumãrunte perforaþii (gãuri de cheie!) prin careintrã ºi ies imagini, crâmpeie cu sens obscur.Încap mereu remanieri, dar ºi disconfortulînaintãrii pe nisipurile miºcãtoare ale con-textelor mereu schimbãtoare. Nicolae Bârnaþine pasul ºi cadenþa în monografia sa ne-convenþionalã, pe care o cuminþeºte în finaladãugându-i o bibliografie (aproape) la zi ºiun tabel didactic al cãrþilor lui D.Þepeneag.

�

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 7

O provocare necesarã

REDIMENSIONÂND UN textpolemic din iunie 1996,

despre motivele structuralepentru care cultura românãnu a dezvoltat, de-a lungulevoluþiei sale, o „piaþã a idei-lor“ specializate, evoluând înschimb relativist, prin pre-dilecþia acordatã „culturii generale“ ºi literaturizãrii, Horia-Roman Patapievici lanseazã, prin Despre idei & blo-caje: O modestã propunere de a regândi cul-tura românã pornind de la ceea ce îi lipseºte,fãrã a renunþa la ceea ce, în aparenþã, îi pri-soseºte (Bucureºti: Ed. Humanitas, 2007), oprovocare identitarã necesarã, pe baza cãreiase poate construi un dialog de idei fructuos,fiindcã toate cuvintele cãrþii dor asemeneacuþitului care a ajuns la os. Ceea ce e deremarcat, din capul locului – dincolo de ele-ganþa, precizia ºi ardoarea stilului (volumule unul intenþionat polemic, motiv pentrucare nu escamoteazã adevãruri ºi nu mena-jeazã susceptibilitãþi ipocrite) –, e perfectacivilitate obiectivã cu care sunt redactatepaginile. Patapievici a avut parte, în anii dinurmã, atât de polemici cordiale privind cãr-þile pe care le-a scris – ultima dintre ele îiaparþine lui Andrei Cornea, chiar pe margi-nea volumului pe care îl discutãm aici –, câtºi de atacuri pasionale, uneori perfide. Ni-mic din resentimentul virtual provocat deaceste reacþii nu intrã în corpul volumului,nici atunci când, în secþiunea de Anexe, au-torul discutã Boierii minþii a lui Sorin AdamMatei. Dimpotrivã, atitudinea umanã ºi sti-lul sunt întotdeauna elevate, disciplinateprin obiectivitate, aºa cum i se cuvine uneicãrþi care doreºte sã lanseze un exerciþiu autoscopic nemilos pentru intelectualulromân de astãzi, oferindu-i chiar forma –sau modelul – de ideaþie superioarã în careacesta ar trebui sã se desfãºoare.

Pe de altã parte, se vede foarte bine înDespre idei & blocaje – mai bine chiar decâtîn toate volumele sale de pânã acum luatela un loc – cã Horia-Roman Patapievici gân-deºte actul de culturã din perspectiva uneielite relativ restrânse, a cãrei formã publicãde expresie este filosofia. Filosofocentrismulvolumului ºi al programului de asanarecolectivã pe care el îl propune ridicã primaproblemã de metodologie, fiindcã selecta-rea teoreticului speculativ ca pivot culturalcentral reprezintã, prin ea însãºi, o parþiali-zare. De ce nu religiosul? Sau o altã valoa-re, de acelaºi calibru? Pentru depãºirea im-pasului – foarte viu azi, ºi la noi – deschisde fundamentalism? Despre idei & blocaje dãdovadã de un liberalism ezitant, puternicmarcat de amprente conservatoare. Aici arputea sta primul dintre rãspunsurile pe ca-re le cãutãm. Mai sunt însã ºi altele.

Volumul reprezintã invitaþia de regândi-re a destinului diacronic al culturii româneprin categoriile de marketing intelectual aleunei discipline care a devenit centralã la noi,sub aspect ideatic ºi la bursa publicã a pres-tigiului, abia prin generaþia Liiceanu – Pleºu.Situaþia e curioasã, ºi oarecum paradoxalã,dacã þinem cont de faptul cã aceastã repo-ziþionare îºi are germenii contextuali în tota-litarism, prin extraordinara muncã efectuatã,de unul singur, de cãtre Constantin Noica,cheia succesului sãu fiind, dincolo de har,chiar marginalizarea: Noica a luat filosofia, aurcat-o la Pãltiniº, scoþând-o oarecum din cir-

cuitul politic de eroziune, ºi, din poziþia unui marginal aproape mitic, a transforma-t-o în obsesie naþionalã. Mi s-a pãrut curioscã Patapievici nu a abordat în volumul sãuaceastã strategie de marketing, fiindcã, atâtavreme cât Noica a trãit ºi a scris, filosofia adislocat la noi literatura din poziþia cultura-lã de centralitate pe care aceasta o savura fãrãteama regicidului, instaurându-se în posturadisciplinei umaniste determinante.

De bunã seamã, Patapievici a ignorat me-canismul fiindcã nu servea demonstraþiei salegeneralizante, potrivit cãreia destinul dintot-deauna al filosofiei specializate de la noi esteacela de a fi receptatã doar prin intermediulrelativizãrilor alienante produse de literaturi-zare sau culturã generalã. Prudenþa autoruluie justificatã, cred, ºi de celebrul avertismental lui Liiceanu privind „paradigma femininãa auditoriului“: suntem obiºnuiþi sã deplân-gem literarocentrismul culturii române, gli-sajul ei rapid ºi consecvent de pe ideatic pecel estetic – pentru care „piaþa“ audienþei emai pregãtitã –, dar ceea ce s-a întâmplat încele douã decenii – 8 ºi 9 ale secolului tre-cut – când Noica domina scena de prestigiua culturii noastre meritã o atenþie suplimen-tarã, fiindcã introduce nuanþãri menite sãne dinamiteze stereotipiile. Fãrã aceste nuan-þãri analitice, extraordinar de interesantulvolum al lui H.-R. Patapievici reprezintã pu-nerea în discuþie a unei condiþii intelectualeelitare, prin extrapolarea structuralã a minu-surilor sale asupra întregii culturi române, înansamblul evoluþiei sale diacronice. Precizez,pentru a nu fi suspectat de mefienþã, cã nusunt câtuºi de puþin de pãrere cã elitismul nupoate fi o poartã de intrare în reconsiderareastructuralã a unei culturi, dimpotrivã; credînsã cã unele analize punctuale de contex-tualizare, axate cu precãdere pe modele inter-belice, ar fi impus desluºiri substanþiale, mainuanþate. Extrem de incitantã ca subiect, car-tea pare, de aceea, elaboratã câteodatã înpripã, în stil de campanie, fãrã liniºtea pe ca-re þi-o conferã biblioteca ºi arhivele. Tipolo-gic, ea se aseamãnã cu Trãdarea cãrturarilora lui Julien Benda: e un manifest rãzboinic,scris de un franctiror sclipitor, nu îndeajunsde profund însã, generalizant ºi sufocat, stilis-tic ºi demonstrativ, de repetiþii, ceea ce de-monstreazã faptul cã, în motivaþia scrierii ei, obsesia a fost mai persuasivã decât calmuldat de disciplina discretã a erudiþiei.

Depsihologizarea manierei de abordareºi a selecþiei premeditate a ilustrãrilor apro-pie volumul de formula intelectualã sinteti-zantã, nespeculativã a lui Popper, la care,dupã ce l-ai citit, nutreºti mereu impresia cãlucruri esenþiale au rãmas nespuse, doarfiindcã autorul a decis premeditat cã locullor este în penumbrã. Calul de bãtaie al luiPatapievici este „culturalismul“ autohton:„civilizaþia a cãrei culturã este doar culturãgeneralã este una condamnatã sã fie de mânaa doua“. Normalitatea funcþionalã a uneiculturi este datã de complementaritateaarmonioasã dintre piaþa ideilor specializa-te ºi aceea, inevitabil mai vastã, a culturiigenerale, ceea ce în cultura românã nu s-aîntâmplat, pe de o parte din cauza presiuniidiscreþionare exercitate de cãtre „literaturi-zare“ ºi, pe de alta, din cauza preeminen-þei structurale a culturii generale: „Culturageneralã a absorbit la noi orice formã de culturã. Pentru a fi luate în seamã, ideile speciale au trebuit sã rãmânã, ori sã redevinã(ori sã se prezinte ca) idei generale“.

Fatalitatea literaturizãrii filosofiei ro-mâneºti a fost anterior incriminatã ºi de cã-tre Ion Ianoºi sau Marta Petreu, generoscitaþi în carte; citându-l ºi pe Sorin Antohi,

Patapievici afirmã cã „publicul, la noi, adevenit public cultivat prin instituþionali-zarea culturii generale ca [hm...] criteriuabsolut de performanþã intelectualã“, pen-tru a conchide cã imaturitatea structuralã,diacronicã a culturii noastre se datoreazãdemonetizãrii „pieþei ideilor specializate“prin intermediul preeminenþei simbolice ºide prestigiu cu care este tratatã „literatura“:„La noi, admirat este scriitorul, nu savan-tul; omul de spirit, nu logicianul. Preþuitãeste cultura generalã, nu specializarea teh-nicã. Eleganþa ºi virtuozitatea, mai degrabãdecât competenþa ºi tenacitatea. De ce esteaºa? În esenþã, pentru cã spaþiul public alculturii române moderne s-a instituþionali-zat la noi dupã modelul culturii generale“.

Un indiciu al elitismului implicit de pepoziþia cãruia gândeºte autorul este faptulcã Adrian Marino – care a dus campaniiacerbe de universalizare ºi deprovincializa-re a culturii române de pe aceleaºi poziþii depe care este scrisã ºi Despre idei & blocaje –nu e luat nici mãcar în discuþie. Citarea luiextensivã – fiindcã atât obsesia, cât ºi sub-stanþa demonstraþiilor sunt aceleaºi – s-ar fiimpus, chiar dacã aceasta i-ar fi contrariatpe unii „pãltiniºeni“, din cauza ieºirilor uni-lateralizante, uneori abrupte, pe care Marinole-a avut împotriva „iraþionaliºtilor“, fãrã sãintroducã nuanþele care s-ar fi impus. Dar,dacã analizãm carenþele structurale care audus, în articularea diacronicã a culturiiromâne, la privilegierea „culturii generale“ºi a „literaturizãrii“ în detrimentul specia-lizãrii obiectivante, cred cã nu putem omitepsihologia etnicã, transformatã nu o datã înbazã discreþionarã de selecþie, menitã sãdisocieze între ideile care devin „bun co-mun“ la un moment dat ºi cele care sunt re-fulate sau de-a dreptul interzise. La o naþiepreponderent premodernã, cum este Româ-nia, fixatã în dihotomia inegalã dintre„firea“ esenþialã, creditatã ontologic, ºi „exis-tenþa“ schimbãtoare, aleatorie, guvernatã de„istoria“ înþeleasã ca temporalitate fenome-nalã, anarhicã, psihologia colectivã nu poatefi eludatã, ea fiind, de multe ori, aceea caredecide piaþa, nu în numele literaturii sau alculturii generale, ci în acela al orgoliuluinaþional belicos sau, dimpotrivã, al resen-timentului xenofob. H.-R. Patapievici pri-vilegiazã o analizã eminamente depsiho-logizatã, nespeculativã: modelul e exemplar,compatibil cu abordãri similare din Occi-dent, dar scapã din vedere multe meandreale unei culturi adaptative, care a crezut dintotdeauna mai mult în inspiraþie decât înstrategie (aici suntem de acord...).

Mai e un aspect, fãrã de care nu pot în-cheia. Incriminarea „literaturizãrii“ ºi a pre-siunii uniformizatoare exercitate de „culturageneralã“ pentru a explica fatalismul cu carevocaþia specializãrii filosofice se corodeazã lanoi sub efectul subversiv al „accesibilitãþii“populare impune o întrebare în absenþa cãreiafrumoasa carte a lui Patapievici nu poate fiînchisã, pentru a fi neapãrat recititã mai târ-ziu: filosofii nu au nicio vinã pentru inca-pacitatea de a întreþine un dialog specializat?Autorul insistã pe explicaþii extrinseci, pecontextualizãri stilistice ridicate la rang defatalitãþi structurale, dar nu aruncã nicio pri-vire în interiorul „castei“: a existat dialogintelectual aici? Au fost filosofii români capa-bili sã întreþinã platforma de prestigiu a pro-priei lor discipline ºi s-o impunã ca normãaxiologicã în câmpul social de simboluri? N-ar trebui strânse mãnunchi ºi firele uneianalize intrinseci, pornind de la comporta-mentul uneori empiric, alteori doar derizo-riu sau suicidar, al „breslei“? �

AM CITIT cartea Ru-xandrei Cesereanu

despre Nãravuri ro-mâneºti în cîteva seri– ºi asta nu numaipentru cã m-a intere-sat, ci ºi pentru cãeste gînditã ºi scrisãinteligent, viu ºi „des-chis“, ca sã zic aºa; o publi-cisticã decisã, fãrã sofisti-care, ocoluri ºi paranteze.Existã în aceste analize pecare cartea le conþine o cla-ritate nu numai a discursu-lui, ci ºi a felului tranºant ºi simplu în careautoarea interpreteazã o serie de evenimen-te, moravuri, situaþii din România de azi,adicã din postcomunismul din care nu aieºit. O „tranziþie“, cum se spune, poate ºipentru a pãstra speranþa oamenilor cã ea seva termina cîndva ºi, în sfîrºit, va fi maibine, mai sigur, mai drept ºi mai... civilizat;chiar dacã bãnuim încotro societatea, lumearomâneascã vrea sau tinde sã se îndrepte –sau aºa ne place sã credem (avînd mari te-meri cã între presupunerea aceasta ºi rea-litatea din adîncuri ar exista nu numai un mare decalaj, dar chiar o iremediabilãdiscrepanþã) –, avem mari temeri nu numaipentru duratã, ci ºi pentru locul exact, saurelativ exact, pe care România îl va ocupaîn viitor, adicã într-o lume ce se „globali-zeazã“ într-o mare (ºi, cred, periculoasã)vitezã, fãrã ca vreuna din marile þãri, cul-turi sau economii sã ºtie sau sã poatã anti-cipa þinta, mãcar ºi numai pentru uzulcetãþenilor lor.

Abia dupã aceea am citit ºi Imaginarulviolent al românilor, adicã unul din puncte-le de pornire ale preocupãrilor politologi-ce ºi istorice spre care viaþa a îndreptat-o pescriitoarea ºi profesoara Ruxandra Cese-reanu. În ambele cãrþi am regãsit – sau gãsit– multe teme de meditaþie, multe observaþiiºi interpretãri ale unor evenimente care mãpreocupaserã ºi pe mine, atîta timp cît eramredactor la „Europa Liberã“, adicã pînã învara lui 1995; dar ºi dupã, cît timp mai par-curgeam ziarele ºi revistele din þarã cu ooarecare regularitate. Nu o mai fac acumdecît sporadic, dar multe din semnele deîntrebare rãmase fãrã rãspuns din anii ’89-’08 nu prea par a se lumina. Dacã eu aveamo distanþã nu numai geograficã, atunci,acum constat – ºi nu numai din cãrþile Ru-xandrei Cesereanu, dar ºi din diverse altetexte, analize etc. – cã ºi distanþa de timp numi-a clarificat semnele de întrebare, nici mieºi nici altora mai prezenþi, mai calificaþi, maitenaci decît mine. Între ei face parte ºi au-toarea la care mã refer. Oricîte piese de ladosar ne lipsesc (ºi nu sînt puþine!), este clarcã ceea ce rãmîne ascuns – ºi probabil cã aºava rãmîne –, adicã acea confiscare a puteriide cãtre fostul partid ºi fosta Securitate, subocrotirea unui biet gorbaciovist ºiret ºi ciniccare e Iliescu, s-a fãcut sub control ºi fãrãscrupule pentru niºte biete vieþi, curmate denu se ºtie cine. Cã reacþia românului esteaceea pe care Ruxandra Cesereanu o calificãfoarte bine, o detaliazã ºi o supune diverse-lor întrebãri neconvenabile, adicã uitareaºi complacerea în stupiditatea unui clar-obscur, mulþumitor, prin falsul ºi comodi-tatea lui moralã, pentru cei mai mulþi. Esteclar, oricît ne-ar displace, cã atît criminaliidin anii comunismului, cît ºi colaboratoriilor au fãcut tot ceea ce a fost necesar pen-tru a ºterge urmele vinovãþiei lor. Au fost lã-saþi în toatã liniºtea sã o facã ºi sã mai intreîncã o datã în posesia unei þãri care le aparþi-nea fraudulos încã din anii ’50. RuxandraCesereanu propune o împãrþire pe catego-

rii, o scarã a vinovãþiei, militînd neobositpentru un proces al comunismului, pentruo condamnare oficialã (care a ºi venit), pen-tru o lustraþie. Totul în sensul unei mora-lizãri a vieþii publice. Nu voi repeta aici nicialte idei – ºi cu atît mai mult detalierea lor,pe care autoarea le expune ºi analizeazã fãrãneapãrate trimiteri la bibliografie sau la teo-retizãri politologice sau istorice. Cartea eo antologie de texte publicistice în care e deremarcat nu numai o consecvenþã, dar ºi ointransigenþã care începe, în unele colþuriale opiniei publice, sã se cam veºtejeascã.

„Povestea“ Pieþei Universitãþii, pe careo descrie în textele sale despre mineriade,a fost determinantã pentru conºtiinþa sa,cum o ºi afirmã de mai multe ori. De atunciîncepe o preocupare acaparatoare pentruceea ce a fost ºi ceea ce este în România deazi: de la gulag la personajul numit Bãsescu.Citind cartea, cãrþile, rãmîi uneori stupe-fiat cît de „bizarã“ ºi de descalificantã pen-tru cei ce aveau ºi au puterea, dar ºi pen-tru clientelã, dar ºi pentru alegãtori, dar ºipentru partidele de opoziþie anticomunistã,a fost „selectarea“ în viaþa publicã a unorindivizi penibili precum Petre Roman,Vãcãroiu, Becali sau Vanghelie (nici nu-ireþin exact numele), sau Radu Vasile,Constantinescu ºi chiar unii din miniºtrii deazi, cu toþii urmaºi sau chiar semireprezen-tanþi ai selecþiei inverse pe care a operat-ocomunismul în þara noastrã, ca parte a unuiîntreg cu multe sute de milioane de oa-meni. Concluzia cea mai tristã este cã ro-mânii au rãmas agãþaþi de aceastã selecþieinversã, ruinãtoare pentru ei, cã nu au reuºit– din nenumãrate motive ºi explicaþii – sãimpunã þãrii un buchet de oameni cinstiþiºi buni profesioniºti, cãrora sã le încre-dinþeze viaþa ºi þara. Acest „de ce?“ estepoate cea mai tulburãtoare ºi depriman-tã întrebare fãrã rãspuns, sau cu diferiterãspunsuri care încep de la cuplul „echivoc“istoric al lui Traian ºi Decebal; de aici în-cep toate rãspunsurile teribile, de la Cioranla Patapievici (de care mã simt legat ºi prindestule rãspunsuri pe care le-am gãsit fieca-re în cugetul ºi scrisul lui).

Cît despre Imaginarul violent al româ-nilor – acest studiu este una din impecabi-lele texte despre o parte din „specific“, unadin cele mai terifiante ºi deznãdãjduitoarefeþe ale lui, care face sã se lipeascã, pînã laidentitate, în brutalitate, vulgaritate ºi pro-miscuitate, texte de Eminescu, Arghezi sauCioran cu cele ale României Mari sau aledetestabilei, pentru a folosi un cuvînt civi-lizat, Scînteia.

În esenþã, Ruxandra Cesereanu spune– ca ºi mulþi alþii – cã orice aberaþie esteposibilã, în România, cã orice poate fi spusdespre oricine ºi cã speranþele pentru întîm-plãri fericite sînt foarte debile. Una din con-stantele opiniei sale este îndreptatã împo-triva marii, capitalei diversiuni lansate detoþi cei vinovaþi din trecut, vinovaþi ºi nepe-depsiþi public, ºi anume cã „toþi am greºit,toþi sîntem vinovaþi“ – cîntec pe care nunumai cei interesaþi de diversiune, dar ºi

8 • APOSTROF

Tricolorul gãuritGelu Ionescu

(Continuare în p. 10)

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 9

Sms

Ai o sutã ºi ceva de caractereSã te desparþi de bãrbatul ce te plictiseºteAi o sutã ºi ceva de caractere Sã-i scrii a doua zi de noua ta iubireIar el ar avea cam tot atâtea semne Pentru un rãspuns patetic ºi fãrã nobleþe.

Ai o sutã ºi ceva de caractereSã te plângi de cei cu care râzi din politeþeDe preþul greu al libertãþii ce a început sã te apeseDe febra minþii ce vrei sã o scazi cu calmanteDe cãldurã, de frig, de noroiul uns de palme…ªi de transportul lent din autocare.

Cele exact o sutã ºaizeci de caractereÎþi par de-ajuns pentru dimineþi ploioasePentru cafele îngheþate ºi sãruturi virtualePentru psihodrame lungi de-o noaptePentru despãrþiri formulate prea concisPentru împãcãri tastate mult prea rapid.

Totul intrã în o sutã ºi cevaTotul începe ºi se poate termina aºa.

Adevãr?

Un adevãr vrei sã smulgi din mine lacomSã mã triezi ºi sã mã-nchizi în chenareVrei discuþii dezgolite de minciunaCe face parte din mine dintotdeauna.Pretinzi cã vei înþelege ce se întâmplã dincolo de pieleDincolo de vene, tâmple, de ochi ºi de genePoate cã-ntre timp vei aþipi-n povesteaCe doreºti sã o rostesc fãrã pauzã-n vorbire.Toþi vreþi doar sincere confesiuniSemnate-n alb ºi îmbibate cu pete de drameStropite de regrete ºi durere matãÎntr-un puhoi de verbe lungi de-o ºchioapã.

Nu-þi pot da tot ce iscodeºti fãrã nesaþ, Tot ce râvneºti sã înþelegi chiar aziNu mi te pot da aºa cum mã doreºti,Plinã de certitudini ºi cu un optimism pe veci.

De ce vrei oare sã descoºi enigmele topite-n mineNuanþele de gri ce mã compun, dar mã ºi dezbinãDemonii ce mã pãzesc pentru a fi mai bunãªi visele ce nu contenesc sã mã conducã-n ziuã?Eu nu mai ºtiu unde încep ºi unde mã pierd cu lumeaNu mai ºtiu când mã ascund ºi când mã arãt, îmi e totunaIar tu pretinzi cã ai înþelege ce e opac ºi pentru mineIar eu te las, cuminte, sã crezi cã aºa e mai bine.

Drum

Talpa calcã un drum ce nu e al sãuMintea urmeazã o idee ce e departe de sineMâinile nu gãsesc niciodatã instrumentul de scris Corpul demult s-a pierdut în tãcere.

Trenul te duce într-un loc nenumitHarta s-a topit printre degete ºi scheleNu ai repere, nu ai luminiPoate nici drumul nu îºi mai gãseºte þinta.

Vreau sã gãsesc un parc verde-închisUnde cãrarea o stabilesc prin paºi aleatoriiMã simt într-un furnicar vopsit în griAceleaºi trasee mohorâte urmate zi dupã noapte.

Clipa

Plouau asupra-mi lacrimile femeii taleÎn timp ce mã sãrutai boem pe pleoapa stângãÎn rãstimpul unei clipe galben-efemereMã gârboveam încet sub povara dorinþei tale.

Mâna ta dreaptã m-a smuls dintr-o tãcere lungãÞi-am apãrut pentru o clipã eu cea raþionalãMi-e greu a te privi fãrã sã mã doboare boalaFãrã a dori sã uit tot ce s-a întâmplat în acea searã.

Te-am visat cã mã iubeºti lent o noapte lungãIar tu ai fost pharmacon-ul minþii mele goaleTe-am dorit sã pot simþi plãcereaUnei clipe fãrã a ºti ce e pãcatul.

Dar pãcatul stã la pândã lacomªi ne trimite sãgeþi ce gem lascivePânã ce colcãie în noi fãrã sã piarãªi ne supune fãrã a face cale-ntoarsã.

De vineri Dumnezeu refuzã sã-mi vorbeascãNu cã þi-ar pãsa cã L-am pierdut ºi de aceastã datãSunt singurã ºi mã doare viaþaMã dor ochii ce nu vor sã te mai vadã.

�

Poeme de

10 • APOSTROF

–SPUNEÞI CÃ suferiþi de insomnii? îl în-trebã doctorul mâzgãlind în caiet o

coadã de pãun cu forme geometrice.– Cuvântul a suferi mi se pare exagerat. Mark Rohmer îl privi pentru prima oarã

cu interes.– Aþi vrea sã-l înlocuim cu altul?– Disconfort temporar. Sau poate o sta-

re alertã. Un fel de triumf al luciditãþii asu-pra stãrii de veghe. Da, mi s-ar pãrea mainimerit aºa. ªi de fapt în cazul meu nu eceva neobiºnuit.

Doctorul nu-l mai întrebã nimic ºi Fredse frecã nemulþumit.

– Sunt scriitor, se trezi Fred din nou vorbind.

– Scrieþi noaptea? – Nu. Nu, nu pot scrie noaptea.– Lipsã de inspiraþie?– De unde ºtiþi?– Nu ºtiu, vã întreb.– De câtva timp adorm mai greu, atâta

tot.– De cât timp?– Douã, trei luni. Fred îºi duse mâna la buzunarul de la

piept unde avea pipa. Profitã sã-ºi apese ini-ma care se zbãtea ca un porumbel în laþ. κisimþi ceafa uºoarã ºi un val de cãldurã îi tre-cu prin urechi.

– Cum staþi cu tensiunea? continuãRohmer cu voce egalã.

– Am avut-o ridicatã. Oscilantã. De unan sunt pe betablocante.

– Colesterolul?– Am scris acolo, arãtã Fred cu capul

spre dosarul lui galben în care rãspunseseconºtiincios la toate întrebãrile din formu-lar, doar cã Rohmer, în loc sã citeascã, se

ocupa de coada pãunului. Uºor mãrit, darþin dietã, nu m-au pus încã pe lipitor. ªi mama avea colesterolul puþin ridicat, dar nude la asta i s-a tras.

– Vise?– Poftiþi? Spera sã nu-l întrebe acum ºi despre ce

idealuri avea. De fapt ºtia unde bate docto-rul, dar nici el nu era nãscut ieri.

– Vise? Ca toatã lumea, rãspunse evazivºi se aºezã mai bine în scaun.

– Aveþi vise obsedante? Care revin pe-riodic sau vã urmãresc? Coºmaruri?

Ei, aici trebuia sã fie atent ce scotea pegurã. S-or pricepe sau nu ãºtia la ce se în-tâmplã în tãrtãcuþã, dar la vise toþi suntexperþi. Te trezeºti imediat cu ditamaidiagnosticul. Fred fu totuºi tentat sã-i rãs-pundã, Rohmer pãrea destul de dezintere-sat ca sã se teamã prea mult de el. Îl încercãpuþin sã vadã cum ar decurge discuþia:

– Visez apã.– Ce fel de apã?– Apã.– Curatã, tulbure, cum e?– Uneori tulbure.– Altceva?– Atât. Apã. – ªi? E un râu sau o mare?– E stãtutã. Mai mult ca o baltã, cum sã

spun.– Înotaþi? Vã înecaþi? Vi se pare cã vã

ia apa?– Nu. Nu, nu e o apã mare.Hotãrî sã se opreascã aici ºi tãcu. Roh-

mer îl privi pentru a doua oarã drept înochi. Fred îºi scoase pipa ºi o învârtea întredegete aºteptând sã vadã care dintre ei vaceda primul. Vise putea ºi Mimi sã citeascã.

Þi le spunea imediat: urs – boalã, copil mic– necaz, roºu – veste, peºte – moarte. ªi totmoarte mai însemna, în interpretarea luiMimi, sã-þi cadã o mãsea ori sã visezi uncopac tãiat. Dacã era uscat, mortul era bãtrân.

– Vã e fricã de apã?– Nu. Înot bine, de mic. – Dar de apa din vis vã e fricã?– Nu. V-am spus, nu e o apã mare.– Mai e ceva despre care aþi vrea acum

sã-mi vorbiþi?Ce vorbã mai era ºi asta?! Îi spusese de-

ja prea mult. ªi nici nu putea pretinde cãl-ar fi tras doctorul de limbã.

– Nu. Absolut nimic. Rohmer îi întinse reþeta ºi reveni la coa-

da pãunului, care între timp ajunsese un de-sen suprarealist sufocat în litere ºi semne.

– Încercaþi sã evitaþi alcoolul dupã ce lu-aþi tableta. Vã aºtept în douã sãptãmâni.

– Nu puteþi sã-mi daþi pe o lunã? S-arputea sã am nevoie mai mult de douã sãp-tãmâni. Sau veþi suna la farmacie sã-mi pre-lungiþi reþeta? Trebuie sã mai vin pânã aici?

Rohmer îi ignorã întrebãrile.– Data viitoare poate îmi spuneþi mai

multe despre gândurile care vã împiedicã sãadormiþi. ªi despre ceea ce scrieþi, completãRohmer mimând interesul, întinzându-imâna ºi strângându-i-o mai puþin energic ca la început.

Mai ia ºi el niºte bani de la asigurare,se gândi Fred, stânjenit de propunerea doc-torului. Datoritã lui Mimi avea o asigura-re bunã, care acoperea tot. Inclusiv dentis-tul. „Businessul meu sã trãiascã. Altfel,dragã, dacã era dupã tine, ne-am fi tras viaþape sub poduri.“ Cu reþeta în buzunar îºi re-

Vise de apãSã ne cunoaºtem scriitorii

mulþi dintre cetãþeni l-au intonat. Una dinmarile drame ale societãþii româneºti de as-tãzi este aceea de a nu înþelege cã, dimpo-trivã, „nu toþi am fost vinovaþi ºi nu toþi amsuferit“. Cã nu a existat – ºi continuã sã nuexiste – o Securitate „bunã“ ºi una „rea“.Nicio conotaþie pozitivã nu existã în întu-necimea acestei odioase instituþii, dictatã de partid ºi slujitoare fãrã pauzã a terorii ºiticãloºiei.

Nu voi trece în revistã toate ideile acestei cãrþi, cu care sînt într-un deplinacord – ºi nu numai eu, desigur. Remarcnumai definirea ºi descrierea regatuluimahalalei româneºti, înfloritor ºi descu-rajant, formele de manifestate ale uneimîrlãnii covîrºitoare. Împreunã cu confuziapoliticã, cãreia îi rezistã numai o foarte,foarte micã minoritate, vulgaritatea publi-cã, ofensivã, mã face sã vizitez foarte rarþara. (Fireºte, nicio pierdere pentru ea.) Adoua problemã care m-a interesat mult esteºi aceea a atitudinii tineretului faþã de tre-cut, începînd cu gulagul „ºi pînã în prezent“

(ca sã zic aºa, ca un cãlinescian de mîna atreia, de care e plinã piaþa literarã). Con-sacrîndu-se acestui obiect de studiu univer-sitar, Ruxandra Cesereanu face observaþiiextrem de interesante ºi uneori întristãtoa-re cu privire la felul cum înþeleg – sau nuînþeleg – trecutul tinerii studenþi de astãzi.Judecînd, cu o asprime legitimã, generaþii-le bunicilor ºi pãrinþilor, neînþelegînd cumpoate exista o societate fãrã libertate ºi fãrãprotest, mefienþi faþã de ceea ce a reprezen-tat teroarea comunistã, tinerii de azi ºi demîine sînt pasibili de o pedeapsã grea, carenu se poate bucura de o graþiere decît curiscuri incalculabile, dar... specifice local:uitarea, minimalizarea, indiferenþa faþã deun trecut apropiat, neînþelegerea lui. Muncala catedrã a autoarei, amintitã uneori, aredeci o semnificaþie ºi o importanþã capitalã.Mãcar dacã exemplul ei ar fi urmat...

De puþine ori am citit un repertoriu atîtde complet ºi de exact al „nãravurilor“ –se poate citi al defectelor – societãþii româ-neºti (se poate citi: ºi ale poporului). Mã în-treb, fãrã a putea rãspunde, dacã multe din

aceste „nãravuri“ sînt numai ale românilor,adicã specifice numai românilor. Sau tocmaicumularea lor face o originalitate. Apoi credcã tipologia propusã nu e deloc specificãnumai românilor: licheaua ºi impostorul nuprea au graniþe ºi diferã numai adaptareala contextul social ºi moral. De fapt, sîntmefient faþã de definirea psihologiei popoa-relor. Însã îmi place sã sper cã va veni, cînd-va, ºi ziua în care, în primul rînd, vom re-marca ºi încerca sã definim lucid (fãrãentuziasmele aberante naþionaliste, care neprisosesc) meritele ºi valorile naþiei, deve-nite precumpãnitoare. Pînã cînd balanþa seva înclina în aceastã parte, va mai trece cîtvatimp. Cîtva timp... cîtva timp...

În fine, tonul lipsit de patetism, ca ºi deechivoc, face „muzica“ acestor texte în careexistã ºi o Românie aºa cum ar fi trebuitea sã fie astãzi – ºi nu este. A ceea ce ar fitrebuit sã se facã ºi nu s-a fãcut. RuxandraCesereanu nu disperã, dar nici nu-ºi face ilu-zii: iatã o atitudine realistã – dar de preapuþini urmatã.

�

(Urmare din p. 8)

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 11

cãpãtã însã siguranþa de sine, mulþumi, seeschivã politicos ºi închise uºa uºor dupã el,cu sentimentul unui ºcolar care ºi-a dus pro-fesorul de nas ori al unui scamator cãruia i-a reuºit farsa. Teama ºi cabotinismul aufost dintotdeauna temele lui preferate.

Când ajunse în stradã începuse sã plouã.Durerea de cap îi explodã în aerul curat deprimãvarã ca un bulb de lalea. κi simþi frun-tea ºi ochii de plumb. Poate cã ar fi trebuitsã-i spunã lui Rohmer ºi de migrenele astea,poate cã Mimi avea totuºi dreptate.

Inutil sã încerce sã opreascã un taxi,când plouã oraºul îºi pierde controlul, caºi cum s-ar da semnalul unei dezorganizãriaºteptate, prin care sã îºi mai elibereze dinenergiile acumulate. Taxiurile se bulucescclaxonând la semafoare, oamenii flancheazãbordurile trotuarelor cu mâinile ridicate,deºi toate devin busc ocupate sau off duty,cãrucioarele cu hotdog fug pe mijlocul strã-zii, negrii îºi strâng rapid tarabele cu cea-suri ºi genþi contrafãcute, majordomiifluierã disperaþi în faþa hotelurilor, þinândumbrele negre uriaºe deasupra capetelor cubani, în speranþa unui bacºiº gras, poliþiºtiifluierã ºi ei în intersecþii, turiºtii se adãpos-tesc sub copertinele magazinelor, nemai-ºtiind încotro s-o ia. Fred îºi ridicã gulerulhainei elegante de lânã, mai mult ca o pro-tecþie împotriva migrenei decât a ploiisubþiri, ºi se alipi grupului de refugiaþi subacoperiºul de la Bloomy.

De aici, Jim era la o aruncãturã de bãþ.Pe vremuri sculptor de succes ºi supravie-þuitor al Woodstockului, Jim se reformaseîntr-un pictor mediocru, iar în urma cãsã-toriei cu o burghezã capricioasã ºi snoabã,care avusese însã decenþa sã treacã la timpîn lumea celor drepþi, rãmãsese într-un fru-mos apartament în Upper East Side, dincare improvizase un studio ticsit de pânze,culori, obiecte inutile ºi eterne resturi înurma chefurilor din ziua precedentã. Nurezistã tentaþiei sã-i facã o vizitã, chiar dacãMimi îi spusese rãspicat ca de la doctor sãvinã imediat acasã, pentru cã aºtepta UPS-ulsã-i aducã o comandã expres pentru spaulei, de care nu voia sã ºtie angajaþii. Mãcaratât sã facã ºi el. Dar tot ce putu Fred facefu sã-l sune pe portarul blocului în care stã-teau de cincisprezece ani în Upper WestSide, mai exact de când Mimi dãduse lovi-tura cu businessul ei, ºi sã-l roage sã ia cole-tul ºi sã semneze factura în locul lui, lãsân-du-l sã înþeleagã cã îl aºtepta un bacºiº bun.

Deºi nu era tocmai lumea lui, Jim îiaducea o brizã de libertate, umor ºi natura-leþe, cu urme sleite de decadenþã, boemãºi degradare artisticã, un aer alterat, careuneori îi lipsea, dar în care nu ar fi pututîntâzia prea mult. Jim emana deopotrivãforþã ºi ratare, talent irosit ºi aventurã nedu-sã pânã la capãt, numai bun pentru nevoialui Fred de a trage doar cu ochiul în oglin-dã, incapabil sã primeascã imaginea totalãa eºuatului în plin.

Atracþia pentru Jim se mai explica ºi prinfaptul cã lui Fred îi amintea de tinereþea luiîn România. Ani buni fie ºi doar pentru cãsângele îi alerga viguros în vene, femeileerau apetisante ºi accesibile, bântuia dispe-rarea într-o lume fãrã ºanse ºi asta îi fãceasã trãiascã totul intens ºi pânã la capãt. Sis-

temul, opac ºi opresiv cum era, nu reuºisesã-i inhibe, dimpotrivã, li se ascuþiserã sim-þurile. Neavând mai nimic, nici nu aveaunimic de pierdut, aºa cã se expuneau exce-selor de tot felul cu sentimentul de frondãcã ar continua sã gândeascã, sã creeze, sãbea ºi sã înjure cu patimã, în ciuda celorcare le scriseserã prohodul. Chefurile se þi-neau lanþ, în atelierele pictorilor, în aparta-mente ori la restaurantul Uniunii Scriito-rilor, în cârciumi ºi bodegi înecate în fumde þigarã, ba chiar la vreun ºtab luminat aca-sã, dornic de compania intelectualilor deelitã, care cu o mânã îi hrãnea ºi cu alta îiþinea sub observaþie sã afle ce e în capul lor.E adevãrat cã mulþi dintre amicii lui de pa-har, ocupaþie serioasã în mediul artistic, mu-riserã destul de tineri de cirozã sau infarct.„Mãi, Fred, adevãraþii aventurieri noi sun-tem, nu voi care v-aþi cãrat care încontro.Riscuri, bine, aþi luat-o de la început fãrãnimic, bravo vouã, dar cel mai greu e pânãla urmã nu sã începi de la zero într-o lumenouã ºi normalã, ci sã continui coºmarulaici. Dintr-o mizerie în alta. A venit ºi liber-tatea cu capitalismul ei sãlbatec ºi acum nesfâºiem unii pe alþii“, îi scrisese odatã unfost coleg de la studioul Animafilm, caredupã Revoluþie intrase în faliment. Fredpãstra însã o amintire idilicã a unei lumiîncremenite în timp. Aºa cum era, el a fostfericit acolo. Primele iubiri, maicã-sa încãalertã ºi în putere, sentimentul bãrbãtesc cãfãcea ceva important. Exista o autenticitatea comunicãrii ºi un univers genuin, fie elal sãrãciei ºi disperãrii. Din astea ieºeau ideiºi se creau forme pasive de rezistenþã prinartã.

*

MULÞUMIT DE ideea sã-i facã o vizitã luiJim, înfruntã ploaia, traversã Le-

xington prin dreptul „Laurei Lee“, unde pevremuri Mimi îi comanda cãmãºi scumpe ºieºarfe de mãtase („de-acum însã trebuie sãne restrângem, dragã, s-a dus baba cu cola-cii, cine ºtie ce ne rezervã viitorul“), aruncã

un dolar în paharul de plastic pe care uncerºetor negru îl þinea pe trotuar lângã câi-nele lui rebegit, intrã la CVs Pharmacy sã-ºi ia somniferele buclucaºe, cumpãrã ºidouã tablete de tylenol forte, pe care leînghiþi în faþa casieriþei, se lovi de uºa bata-bilã a farmaciei încercând sã facã loc uneibãtrâne cu pãr mov ºi urcã apoi spre ParkAvenue cu sentimentul cã viaþa ar putea fireluatã de unde ai lãsat-o.

Unde îºi lãsase viaþa Fred? Sau, mai binezis, când îl scãpase ea din braþe? În nopþilede insomnii îºi refãcea drumul obsesiv, dinBucureºti în Israel ºi apoi la New York. Deaici nu avea unde sã se mai ducã.

– Staþia terminus, îi spusese Mimi decum aterizaserã pe aeroportul Kennedy înurmã cu aproape douãzeci de ani, asta e cemi-am dorit. Ai mei au tras cu dinþii sãajungem aici ºi n-am sã las norocul ãsta sãse ducã pe apa sâmbetei. Am sã ajung cine-va, uitã-te la mine, l-a ameninþat Mimi cuochii ei jucãuºi lãcrimând de ambiþie ºienergie. N-o sã te fac de râs, ai sã vezi. Unmare scriitor ca tine meritã o nevastã pemãsurã. Vreau sã te ajut sã-þi împlineºtivisul.

– Cel mai greu e sã faci faþã unui vis îm-plinit, a apucat Fred sã ºopteascã înaintesã se urce în maºina lui vãru-su care îi aºtep-tase la aeroport, dar Mimi nu-l mai auzea,deja ameþitã de mirajul metropolei care oaºtepta ºi al succesului pe care ºi-l puneaconºtiincioasã la cale.

Fred se ghemuise pe bancheta din spate,în timp ce Mimi, înfiinþatã alãturi de vãru-su în faþã, domina peisajul vorbind necon-tenit, excitatã pânã ºi de cartierele mãrgi-naºe ale Queensului, destul de dezolante,prin care trecea drumul de la aeroport. Pri-vit din perspectiva de acum, drumul acelapãrea începutul sfârºitului. În timp ce Fredse scufunda în perna banchetei, gâtul luiMimi se lungea de curiozitate ºi încordare,el era tot mai mic ºi ea tot mai înaltã, deparcã ar fi bãut amândoi dintr-o bãuturãmiraculoasã cu efect contrar.

– Nu e fantastic? l-a întrebat Mimi cândau intrat pe Queenborough Bridge ºi Man-hattanul le-a apãrut deodatã în faþã ca undesen în cãrbune pe linia orizontului, cuarhitectura lui obraznicã ºi îndrãzneaþã, ºitotuºi caldã în lumina apusului portocaliuîn acel septembrie când viaþa lor începeaîncã o datã, neaºteptat, asemeni acelui oraºunic, ridicat curajos pe o stâncã la margineaAtlanticului. „New York, New York“, fre-dona Mimi lângã vãru-su, amuzat de entu-ziasmul tinerei lui rude prin alianþã. Fred arfi vrut sã doarmã, ca un reflex de apãrare,sã doarmã mult, ca în copilãrie, când sesimþea protejat. Din prima noapte la NewYork i-au apãrut însã ºi primele insomnii.

�

Fragment de roman

Sã ne cunoaºtem scriitorii

• Carmen Firan

LA PRIMA vedere, titlulcãrþii lui Eugen Dorces-

cu, În piaþa centralã (Edi-tura Marineasa, 2007), pareinaderent la conþinutul pecare-l desemneazã. Dacã ti-tlul are conotaþiile deschide-rii spre socialitate, sugestiiale concretitudinii ºi coti-dianului, semnificaþiile poemelor din vo-lum, în schimb, sunt mai degrabã dedicateunei fervori a interiorizãrii, reflexelor reli-giosului, delicateþii grave a invocaþiei. ÎnPrefaþa cãrþii (Eugen Dorcescu la maturita-te), Virgil Nemoianu îl încadreazã pe autorîntr-o anumitã tradiþie a poeziei religioase,trasând ºi reperele unei atitudini polemicefaþã de poezia „acrobaþiilor estetice“, lipsitã,aºadar, de necesara profunzime a atitudiniiºi viziunii:

De multã vreme susþin pãrerea minoritarã cãliteratura românã modernã, literatura ulti-milor 200 de ani, are ca temelie un subtextreligios. Explicaþia mea este, pe scurt, urmã-toarea. Presiunile unei modernizãri pripite ºianorganice intrã în conflict (dupã 1800 saucam în acea perioadã) cu o tradiþie cam trân-davã ºi nu prea intens creatoare, ale cãreiforme nu se mai potriveau cu cele, în con-tinuã schimbare, ale Vestului pururi exem-plar. În aceste condiþii, autorii îºi pãstreazãîn sinea lor, ºi în structurile lor interioare(uneori inconºtient) valori ºi imagini ale unuitrecut real ºi/sau imaginar. Suprafaþa însãrâvneºte sã fie „acceptabilã“ unei ere noi. Înconsecinþã se constituie astfel lumi ficþiona-le niþel cam bizare dar nu lipsite de interes.Existã fireºte ºi destui scriitori români carese abþin de la astfel de acrobaþii estetice,abordând în mod nemijlocit ºi deschis otematicã religioasã. Aceºtia nu sunt, cate-goric, printre cei mai neînsemnaþi în istorialiteraturii române: prozatori, dramaturgi,poeþi, eseiºti, din trecut ºi din prezent. Nueste locul potrivit pentru enumerarea lor.Printre aceºtia se numãrã ºi timiºoreanulEugen Dorcescu. Volumele sale, uneori di-rect inspirate de texte biblice, alteori de liri-ca subiectivã în toatã rotunjimea ei, nu sesfiesc sã includã dimensiunea religioasã aomului alãturi de anxietãþile sau bucuriilelirice inevitabil prezente în orice poezie alumii.

Poemele lui Eugen Dorcescu din acestvolum mizeazã, în primul rând, pe benefii-cile asumat austere ale meditaþiei. E vorbaînsã de o meditaþie ce lasã în penumbrãreflexivitatea, valorile ºi reperele raþiona-litãþii, pentru a-ºi anexa efluviile afectivitã-þii ºi mirajul unei senzorialitãþi difuze.Starea de graþie e alcãtuitã, aºadar, din inter-mitenþe ale trãirii, din resursele elegiace alelitaniei, din diafanitãþi mai mult sau mai

puþin ilicite ºi din retranºãri ale eului înarmoniile abia presimþite ale elementelor:„Vine seara. Vine/ clipa de tihnã./ Vinesomnul, vine coºmarul, dar ºi/ dramul aceladivin/ de odihnã./ Voi cãdea, lin, adânc, în/ghimpatele visuri,/ voi pluti, cum se-ntâm-plã,/ mereu,/ în tenebre ºi-abisuri./ Dar, alã-turi de-acestea, mi se dã/ ºi o sfântã uitare./Domnul revarsã asuprã-mi/ ºi balsam ºirãcoare./ Câteva ceasuri mãcar, pânã/ cândzorii îmi bat/ la fereastrã,/ cu degetul lordiafan,/ de culoare aurie ºi-albastrã./ Atunci,mã ridic,/ ºi Domnul, zâmbindu-mi,/ mãduce/ pe drumul ºtiut,/ în calvarul ºtiut:/ unom ºi o cruce“ (Prolog).

Alcãtuitã din sugestii ale sacralitãþii ºidin penumbre, din semitonuri mai degrabãdecât din sunete ample, poezia lui EugenDorcescu îºi însumeazã semnificaþiile în-tr-o simbolisticã a misterului, ce proiecteazãasupra lucrurilor de aspect banal o paloarenebãnuitã, un reflex neaºteptat, o luminã cele adânceºte rosturile ºi expresivitatea. Unsuperb poem transcrie în notaþii suple, demaximã concizie ºi reverberaþie liricã, tre-cerea duhului sacru prin lume, printreobiecte ºi fiinþe anodine, prin spaþii citadi-ne deposedate de aurã simbolicã („Printreºanþuri ºi/ gropi,/ printre mari utilaje, ºi/grãmezi de ciment,/ a trecut, dintr-o datã,/în oraºul/ rãscolit ºi dement,/ a trecut, pealãturi,/ volatil, indecis,/ izvorât din eter,/zãmislit din neant ºi/ din vis,/ a trecut,/ ºiapoi s-a fãcut/ din vãzut,/ nevãzut,/ a venit,a trecut,/ a pierit –/ poate-un nor plin de/lacrimi solare,/ poate duhul Poienii,/ poa-te-un crâng/ înflorit...“). Pentru autorulacestui volum de versuri, poetul e fiinþa carecautã sã identifice ºi sã descifreze rãdãcinilelucrurilor, sã afle originaritatea elementelor,într-un fel de descensus ad inferos, excursrevelator ºi iniþiatic spre o lume a virtua-litãþii pure, a iluminãrilor subite, a absenþe-lor ce nu sunt nimic altceva decât învesti-turi ale sacrului: „La rãdãcina celor/ cesunt,/ de pildã, la/ rãdãcina zilei/ acesteia,/stã, deopotrivã,/ primordialul/ Cuvânt/ ºifiinþa mea,/ tremurãtoare, firavã,/ ca trestia./La rãdãcina celor/ ce-au fost/ înainte catoate sã fie,/ era doar infinit,/ fãrã sens, fãrã/rost,/ ºi doar veºnicie./ La rãdãcina celor/ cefi-vor curând,/ sub divina, dorita,/ cle-menþã,/ e numai neantul/ dintr-un mor-mânt,/ clocotind de/ absenþã“.

Mecanismul poetic e, astfel, fundamen-tat pe ritualizarea propriilor afecte, a pro-priilor resorturi perceptive, sau, cu altecuvinte, pe stimularea unei energii simboli-zant-imaginative prin care elementaritateaîºi arogã un halou de mister, un vertijcathartic ce transformã subit sentimentul dealienare, starea de deceptivitate a omuluimodern în patos al redempþiunii, în fer-voare ce corporalizeazã inefabilul. Giude-þul sufletului cu trupul e, mai degrabã, o

formã de devoþiune unificatoare decât sem-nalare a unei antinomii ireconciliabile(„Sufletul/ e tot atât de subþire,/ precum/scara de-azur/ rãmasã în urma unei/ dârede/ fum,/ scara de-azur ce leagã/ cenuºa/ decer./ Ea, scara de-azur, tainica punte/ întreneantul de jos ºi/ celestul mister./ Doar þintafumului/ nimeni n-o ºtie./ Fumul nu mai enici în/ lumea de-aici,/ nici nu ajunge-nÎmpãrãþie./ Fumul/ ºi de duh, ºi de/ trup sedesparte./ Fumu-i substanþa ºi/ scrumul/amintirilor moarte“). Poemele lui EugenDorcescu sunt, de fapt, tot atâtea somaþiiadresate profunzimilor lumii, adâncuriloruniversului, unei sacralitãþi întrezãrite, uneilumini difuze ce nu se aratã pe deplin.Tãcerea, absenþa, înserarea, modulãrile unuitimp mitic, acestea sunt toposurile predi-lecte ale poetului, acele elemente ale figu-raþiei lirice care îi configureazã un relief pro-priu, într-o rostire de litanie, ce-ºi interzicetonalitatea retoricã, amplitudinea timbru-lui, preferând în schimb modulaþia elegiacã,dicþiunea solemnã ºi o poeticã a elipsei, princare nerostitul dobândeºte o pondere ºi ovaloare semnificativã în raport cu ceea ce espus/scris. În versurile lui Eugen Dorcescutimpul stã sub instanþele sacralitãþii, îºi pier-de ponderea ºi acuitatea, demonia clipelore îmblânzitã, ritualizatã, sublimatã prinintermediul unei expresii poetice liminare,ce îmbinã graþiozitatea ºi clarobscurul: „Aici se scurge timpul mult mai lent,/ Semiºcã dormitând, ca-n diligenþã./ Absenþaînsãºi nu este absenþã,/ Cãci n-a ieºit com-plet din contingenþã:/ E doar o domolire deaccent./ Fiinþa-i durativã. Se dilatã,/ Trecânddin anotimp în anotimp./ Deplinã-n spaþiu,se prelinge-n timp/ ªi pare cã nu piereniciodatã./ Eternitatea rusticã, atentã/ Laorice salt anarhic ºi brutal,/ E-asemeni uneimãri de crini ºi mentã,/ Cu soare ºi cu apede opal./ Cu diligenþa timpului, absentã,/Dansând, la infinit, pe-acelaºi val“.

Epilogul volumului e, în fapt, o pro-iecþie apocalipticã a unei lumi din caresacralitatea s-a retras („Numai Tatãl nueste“), a unei lumi a golului, a absenþei, anegativitãþii ºi neantului. Eugen Dorcescuse dovedeºte, ºi prin recenta sa carte, unuldintre cei mai importanþi poeþi ai senti-mentului religios de azi.

�

12 • APOSTROF

Litanii în Piaþacentralã

(Urmare din numãrul trecut)

5. Atitudinea lui Eliade cu privire la ºtiinþa religiilor

ºi problema decodificãrii

DUPÃ O îndelungatã investigaþie a opereiunui cãrturar, în momentul în care idei-

le centrale ale acesteia sunt înþelese, în-doielile încercate de autorul respectiv, chiardacã nu sunt menþionate în lucrãrile pro-priu-zise, devin de mare ajutor atunci cândeste vorba de a-l înþelege, fiindu-i la fel defolositoare analistului ca ºi afirmaþiile direc-te ale autorului în cauzã. La urma urme-lor, naºterea unei opere ºtiinþifice impor-tante presupune un proces îndelungat ºicomplex, ale cãrui detalii ºi variante alter-native respinse îi pot spune cercetãtoruluiexperimentat tot atât de multe lucruri ca ºiconcluziile formulate de un comentator saualtul. De regulã, în literatura ºtiinþificã, aces-te etape de indecizie ºi apoi de selecþie nuajung sã fie consemnate în scris. Acesta estemotivul pentru care o lecturã atentã a scrie-rilor din personalia lui Eliade ne poate ajutasã înþelegem mai bine poziþia acestuia înraport cu domeniul sãu de cercetare. Mãr-turisirile de acolo ne aratã cã Eliade era con-ºtient de douã slãbiciuni ale operei sale ºtiin-þifice: pe de o parte, faptul cã trateazã într-omanierã prea eruditã un domeniu ºi aºa greude înþeles ºi, pe de altã parte, cã autorul în-suºi nu a dovedit ºtiinþific teoria sa privindcamuflarea sacrului.

Faptul cã teoria lui Eliade privind camu-flarea sacrului îºi are originea în conceptulhindus de maya are repercusiuni cognitiveimportante. Operând în tradiþia revoluþieikantiene – ºi mai puþin în cea a revoluþieiaduse de Copernic –, Eliade ºtie foarte binecã un om de ºtiinþã nu poate examina în-tr-o manierã exhaustivã semnificaþia unuieveniment atât de subtil, criptic ºi fluid ca ex-perienþa proprie a unei hierofanii. Anumiteafirmaþii, prezente mai ales în scrierile cucaracter personal ºi mult mai puþin în textelesale ºtiinþifice, sugereazã cã ºtiinþa religiiloreste obsedatã de aceastã problemã cognitivã.În câteva ocazii, Eliade este conºtient deproblemele create pentru o disciplinã ºtiin-þificã de rolul important pe care el îl acordãîn înþelegerea religiilor acelor rare ºi nesta-tornice momente de hierofanie.

Viciul acesta79 pe care mi-lsatisfac alãturi de o bibliotecãplinã de tratate erudite, la omasã încãrcatã cu dicþionareºi texte – mã înalþã brusc înpropriii mei ochi. Îmi dã unciudat sentiment al libertãþii.Îmi spun cã totul nu e în-cã pierdut80 [...]. Cu lecturaaceasta „laicã“ îmi satisfac totdispreþul meu pentru erudi-þie81, pentru munca onestã ºiinutilã, pentru atâtea ºtiinþedragi – pe care, tocmai pen-tru cã îmi sînt dragi, ard dedorul de a le dispreþui, de a le„înºela“, de a le umili82.

Combinaþia dintre atracþiaexercitatã de munca ºtiinþificãºi sentimentul cã aceasta este„inutilã“ naºte o situaþie ex-trem de interesantã ce apare,mutatis mutandis, ca un lait-motiv pe parcursul întregiisale vieþi. Mai târziu, în douãrânduri, Eliade avea sã descriedisciplina aleasã ca fiind „in-cognoscibilã“. Într-o scrisoaretrimisã lui Raffaelle Pettazzo-ni, primul cercetãtor al re-ligiilor ale cãrui teorii Eliadele studiase temeinic în tine-reþe, acesta din urmã mãr-turiseºte: „vous etiez monpremier maître dans cette pas-sionante mais insaisissable«science» des religions“83.Eliade recurge aici la un oxi-moron: o ºtiinþã care este defapt „incognoscibilã“. Maibine de douãzeci ºi trei de animai târziu, într-o scrisoareadresatã unui alt cercetãtor alreligiilor ºi prieten apropiat,orientalistul suedez Stig Wi-kander, Eliade scria: „De altfel, sunt din ceîn ce mai atras de literaturã – ºi sunt zilecând regret cã am abandonat-o pentru niºtediscipline fascinante, dar insesizabile...84“85

„Disciplinele“ iau aici locul „ºtiinþei“, darcaracterul oximoronic al afirmaþiei rãmâneintact. Extrem de interesante sunt cele douãcaracterizãri ale studiului religiilor: pe de-o parte, cuvinte ca „dragi“, „passionante“ ºi„fascinantes“, pe de altã parte, „insaisis-sable“ ºi „insaisissables“, ca posibile paralele

pentru „inutile“. Ambele indicã atracþiaputernicã exercitatã asupra lui Eliade destudiul religiilor, dar în acelaºi timp ºiînþelegerea faptului cã în munca sa existãºi lucruri ce nu pot fi atinse. În cel puþin uncaz, Eliade ºi-a exprimat sentimentul cãlimbajul literar sau poetic exprimã mai bineexperienþe spirituale decât limbajul ºtiin-þific86. Chiar ºi mai interesant este un pasajdintr-o scrisoare trimisã aceluiaºi Wikander

D O S A R

Camuflarea sacrului în memorialistica, beletristica ºi

literatura ºtiinþificã a lui Mircea Eliade (2)

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 13

�

D O S A R

• Mircea Eliade. Desen de Eugen Drãguþescu, 1961

14 • APOSTROF

în ianuarie 1933, ca rãspuns la o scrisoareîn care acesta din urmã comenta, într-omanierã rezervatã, anumite afirmaþii despresimbolism fãcute de Eliade în Images andSymbols: „Sunt din nou asaltat de îndoieli.Cred cã ar trebui sã studiem mai ales Tim-pul, pentru a ajunge la ceva solid în nefe-ricitele noastre studii...“87 Într-adevãr, dacãreligia graviteazã atât de puternic în jurula ceea ce Eliade numea, într-un citat ante-rior, „dialectica ºi misterul camuflãrii“,atunci descifrarea ei poate fi doar rareorirealizatã cu precizie. De aceea, un critic almetodei lui Eliade, Hans H. Penner, scria,pe marginea abordãrii acestuia, cã „o ºtiinþãa religiilor bazatã pe un mister rãmâne oºtiinþã misterioasã“88.

Caracterul criptic al sacrului lui Eliadeeste subliniat ºi cu altã ocazie, fiind, în opi-nia mea, încadrat logicii camuflãrii:

În timp ce ceva „sacru“ se manifestã (hiero-fanie), în acelaºi timp ceva se „oculteazã“,devine criptic. Aici stã adevãrata dialecticã asacrului: prin simplul fapt cã se aratã, sacrulse ascunde. Nu putem niciodatã pretinde cãînþelegem definitiv un fenomen religios: ceva– poate fi chiar esenþialul – va fi înþeles denoi mai târziu, sau de alþii, pe loc89.

Totuºi, ce este aceastã suprafaþã ºi cumpoate fi cineva sigur cã existã semne realecare i se adreseazã rãmân întrebãri funda-mentale pentru o astfel de abordare, între-bãri la care Eliade nu a dat rãspunsuri amã-nunþite. Un astfel de rãspuns include simplarecomandare de a inventa:

Fiecare90 exilat este un Ulise în drum spreItaca. Orice existenþã „realã“ reproduce Odi-seea. Drumul spre Itaca, spre Centru. ªtiamtoate astea de multã vreme. Ceea ce descopãrdeodatã era cã se oferã ºansa de a deveni unnou Ulise oricãrui exilat [...]. Dar pentru aînþelege asta, exilatul trebuie sã fie capabil sãpãtrundã sensul ascuns al rãtãcirilor sale ºi sãle conceapã ca pe o lungã serie de încercãriiniþiatice [...] Aceasta vrea sã spunã: sã vezisemnele91, sensul ascuns, simbolurile, în su-ferinþele, depresiunile, secãtuirile de zi cu zi.Sã le vezi ºi sã le citeºti chiar dacã nu sunt aco-lo; dacã le vezi, poþi sã construieºti o struc-turã ºi sã citeºti un mesaj în curgerea amorfãa lucrurilor ºi în fluxul monoton al fapteloristorice92.

Nu este cazul sã analizãm în detaliu acestfragment; gãsim în el o puternicã tendinþãtotalizatoare, tipicã pentru stilul lui Eliade.Suntem departe de înþelegerea ontologicã acamuflãrii din tinereþea lui Eliade. De fapt,termenul lipseºte cu desãvârºire, iar centrulde greutate se deplaseazã de la descifrareamesajelor inerente manifestãrii obiective adivinului la proiectarea unui discurs careoferã o anumitã semnificaþie succesiunii lip-site de sens a evenimentelor istorice sau acelor cu caracter privat. În acest caz, înþele-gerea mesajului ce vine de dincolo nu depin-de atât de mult de imperativul recunoaºteriiacestuia, cât de ingeniozitatea exegetuluicapabil sã insereze, prin imaginaþia sa crea-toare, anumite sensuri, chiar dacã acestea nuconstituie o imagine justã a vieþii personalesau a istoriei. Este evident cã cele trei pla-nuri distincte ale discursului, personal, lite-rar ºi religios, nu diferã într-o manierã sub-stanþialã: toate evenimentele sau textele suntmaterie primã pentru o analizã profundã.Observãm aici o tranziþie de la ceea ce David Tracy numea „hermeneutica aducerii

la suprafaþã“ („the hermeneutic of retrie-val“)93 la ceea ce aº descrie ca fiind un procesde arcanizare ce introduce noi sensuri întexte sau evenimente care au o cu totul altãsemnificaþie94. Consider cã, în acest caz, in-ventivitatea ºi imaginaþia creatoare pot fi sti-mulate de conºtiinþa existenþei naraþiunilorreligioase.

De fapt, putem distinge o trecere de laperioada mai experimentalã a tinereþii, înspecial perioada sejurului indian, când ma-nifestarea era mai „impresionantã“, la o pe-rioadã mai târzie, în care impunerea sen-surilor de cãtre fiinþa umanã þine mai puþinde descifrare ºi mai mult de elaborarea unuidiscurs narativ, aplicat apoi fluxului amorf.Aceastã fazã mai târzie poate fi descrisã cafiind mai „expresivã“ în raport cu fiinþaumanã sau mai umanistã. Prima fazã adu-ce mai mult cu o recunoaºtere platonicianã,cu o dezvãluire a ceea ce este ascuns, mai aproape de manifestarea obiectivului, pecând faza mai târzie implicã un fel de pro-clamare legatã de ingeniozitatea specificã aindividului. Dupã cum spunea Ioan P. Culia-nu, „primul“ Eliade vorbeºte de o izbucnirea miraculosului în lume, pe când „al doilea“Eliade presupune cã sensul este stabilit chiarde hermeneuticã, þinând cont ºi de faptul cãîn aceastã perioadã Eliade punea mult maimult accentul pe puterea imaginaþiei95. Cutoate acestea, în ambele cazuri, homo reli-giosus poate învãþa din istoria religiilor de-spre tiparele care l-ar putea ajuta sã vadãdincolo de camuflaj. Totuºi, caracterul vagal hermeneuticii lui Eliade derivã din carac-terul vag al viziunii acestuia asupra sacrului,problemã care va fi abordatã în cele ce ur-meazã. Ambiguitatea acestor douã planuria dat mult de furcã cercetãtorilor, dovedin-du-se însã a fi o sursã de inspiraþie creatoarepentru persoanele religioase în cãutarea uneiîntâlniri cu sacrul. Oricum, în ambele ca-zuri, este greu sã vorbim despre o herme-neuticã bine articulatã a lui Eliade, com-parabilã cu cea a lui Paul Ricœur sauHans-Georg Gadamer. Este mai curând oorientare hermeneuticã, ce aduce din trecutidealuri cu care homo religiosus ar trebui sãse identifice. Ne putem astfel întreba dacãnu cumva categorizãrile din lucrarea Pat-terns in Comparative Religion ne ajutã maimult în demersul existenþial menit a identi-fica, descifra sau a interpreta în mod creativun sens al realitãþii, decât în investigareaunor sisteme religioase complexe, care suntfragmentate atunci când elementele lor con-stitutive sunt abordate separat96.

6. „Camuflarea sacrului“ la Eliade ºi alte tipuri

de ezoterism academic

ÎNÞELEGEREA ARE multe în comun cu efec-tuarea unei comparaþii: ea implicã sesi-

zarea atât a similitudinilor, cât ºi a diferen-þelor. Asemenea lui Jung, Eliade era maiinteresat de prima categorie. Cu toate aces-tea, o analizã atentã a detaliilor ne aratãuneori cã diferenþele ne pot spune la fel demulte lucruri ca ºi asemãnãrile. Doi cerce-tãtori evrei, Leo Strauss ºi Gershom Scho-lem, puþin mai vârstnici decât Eliade, dar cucare acesta s-a intersectat adesea, erau ex-trem de interesaþi de ezoterism. O compa-raþie între modurile în care ezoterismul apa-re în studiile acestora ar putea arunca mai

multã luminã asupra „camuflãrii“ postulatede Eliade.

Strauss a elaborat o teorie privind istoriafilozofiei, conform cãreia ezoterismul este omanierã aparte de a scrie, menitã a ascundesecretele de ochii mulþimii ºi a proteja elitelefilozofice de eventualele neînþelegeri ale po-porului ºi ale conducãtorilor. Începând cuPlaton, un lung ºir de gânditori occidentali,musulmani, evrei ºi creºtini au îmbrãþiºataceastã abordare, cãreia Strauss i-a dedicato lungã serie de monografii. Acest tip deezoterism filozofic este esenþialmente poli-tic, dar presupune o înþelegere a religiei caun gen special de cunoaºtere, de fapt, ca oficþiune inventatã de filozofi în dorinþa lorde a controla mulþimile. Din acest punct devedere, Strauss a conchis cã mulþi filozofi ºi-au camuflat opiniile, observaþie ce i s-arputea aplica, cel puþin în câteva cazuri, luiStrauss însuºi. La fel ca ºi Strauss, însã fãrãa se ascunde, Gershom Scholem recunoºteacã a recurs la anumite forme de camuflare.Într-un interviu din 1974, într-un pasaj scã-pat din vedere de cercetãtori, el spunea cumnu se poate mai explicit:

Dincolo de camuflaje, de mãºti ºi de jocurilefilozofice la care sunt neîntrecut, mai existãºi ceva ascuns, care de asemenea mã inspirã.Înþeleg cã aºa ceva existã în inimile celor caremã ascultã – cei de orientare laicã – la fel cumexistã ºi în mine97.

Acel „ceva ascuns“ este un aspect al Ca-balei capabil sã îi inspire pe oameni în dife-rite perioade, tot aºa cum Scholem însuºimãrturiseºte a fi inspirat. Termenul ebraicpe care l-am tradus cu cuvântul „camuflaje“este haswwa’ot, singurul echivalent al camu-flajului în aceastã limbã. Scholem descriejocurile academice pe care le acceptã ca fiindacte de camuflare, specificând prezenþa aicia unui element extern ce þine de Cabala ºicare îl inspirã la fel cum alte aspecte caba-listice i-au inspirat pe alþii de-a lungul seco-lelor. În orice caz, camuflajul nu este o for-mã asumatã de sacru, ci o mascã pe careScholem o adoptã ca parte a activitãþii saleºtiinþifice. Dupã cum observa Steven M.Wasserstrom, Joseph Weiss, un discipolapropiat al lui Scholem, îl descria pe aces-ta în 1948 în termeni similari, folosind înebraicã termenul de „camuflaj“ cu referire lafaptul cã Scholem îºi ascunsese latura degânditor metafizic98. Spre deosebire depersoanele „banale“ ale lui Eliade, sub carese camufleazã sacrul ºi misteriosul, în cazullui Scholem ºi al lui Strauss avem de-a facecu indivizi excepþionali care se ascund în-dãrãtul unor mãºti pentru a putea opera înmediul academic. Ezoterismul sau camufla-rea practicatã de aceºtia nu este legat(ã) devreo manifestare ontologicã, ci mai curândde anumite dimensiuni ale textelor, de mo-dul în care ei înþeleg aceste texte. Spre de-osebire de Scholem ºi de Strauss (ºi, într-ooarecare mãsurã, de Henry Corbin), ezo-terismul ºi camuflajul cultivate de Eliade auprea puþin de-a face cu vreun text anume.În ceea ce-l priveºte pe Eliade, singurul cazîn care camuflarea implicã ascunderea unoridei poate fi gãsit în Noaptea de Sânziene, înprincipal în contextul ascunderii ideilor per-sonale sub regimul comunist99.

Totuºi, în ciuda diferenþelor dintre ceitrei oameni de ºtiinþã ºi a perspectivelor lorextrem de divergente asupra ezoterismului,aceºtia au în comun o trãsãturã extrem deinteresantã. Toþi trei aparþin acelei „generaþiia nemulþumiþilor“, ca sã o numesc aºa, ge-

D O S A R

�

neraþia de cãrturari interbelici pentru carereligia era nu numai o preocupare ºtiinþificã,ci ºi o parte integrantã a protestului lor îm-potriva mediului intelectual. Ei au încercatsã „recupereze“ sau sã readucã la luminã untip de spiritualitate chipurile uitatã ºi re-primatã, cãutând a descoperi indicii noi de-spre acele tradiþii care fuseserã greºit înþe-lese de ceilalþi intelectuali. Cu toate acestea,eforturile lor au implicat mult mai mult de-cât o simplã redescoperire a unor texte ui-tate. Cei trei au elaborat reprezentãri multmai ample, încorporând fenomene desfã-ºurate pe parcursul a milenii întregi ºi pediferite continente. Astfel ajunge Scholemsã vadã în istoria misticismului evreiesc odimensiune reprimatã a iudaismului, iarStrauss sã surprindã o laturã ezotericã a fi-lozofiei, de la Platon, Al-Farabi ºi Maimo-nides pânã la Spinoza. Cei trei sunt niºtegânditori „protestanþi“, încercând sã refor-meze percepþia convenþionalã asupra ºtiin-þelor umaniste ºi sã gãseascã noi chei sau,mai bine spus, niºte chei universale100. Toc-mai descoperirea acestor elemente cu amplesemnificaþii le-a permis celor trei sã refor-meze într-o manierã atât de radicalã dome-niile lor de activitate.

7. Câteva concluzii

ÎNTR-UNUL DINTRE fragmentele citate maisus apare remarcabila sintagmã „dialecti-

ca, atât de misterioasã, a camuflãrii sacruluiîn profan“. În diferite combinaþii, elemen-tele acestei sintagme se regãsesc ºi în altepasaje, în special într-o scrisoare cãtre BarbuBrezianu din care vom cita în paginile demai jos. Grupajele de termeni în cadrul cã-rora misterul însoþeºte camuflajul ºi dialec-tica se asociazã misterului, în care este des-crisã prezenþa sacrului în profan, în care sepune accentul pe „dialectica hierofaniei“101

ºi în care conceptul de camuflare este utili-zat într-un mod paradoxal102 rãmân oarecumambigue ºi nu pãcãtuiesc prin exces de cla-ritate. Adesea, Eliade vorbeºte de ambiva-lenþã, ambiguitate ºi paradox în contextulabordãrii sacrului103. Ar fi greu de gãsit ter-meni mai vagi decât aceºtia ºi nu pot decâtsã mã întreb cum astfel de sintagme au reu-ºit sã contureze o teorie capabilã sã inspireun sãrman cãrturar ca mine, obiºnuit sã ana-lizeze textele religioase cu ajutorul unei in-vestigaþii detaliate ºi bine articulate a surse-lor primare. Se prea poate ca alte tipuri dematerial, cel folcloristic, bunãoarã, sã per-mitã o mai bunã înþelegere tocmai prin re-cursul la o terminologie atât de difuzã. Esteextrem de posibil ca efortul lui Eliade de aintegra formele orale ºi materiale de expri-mare religioasã într-o tradiþie ºtiinþificã altfel bazatã în principal pe analiza docu-mentelor scrise sã fi impus folosirea unordefiniþii mai vagi, atât pentru temele alese,cât ºi pentru instrumentele hermeneuticii.

Eliade a vorbit despre teoria camuflãriisacrului în profan fãrã a indica de fiecaredatã unghiul de abordare ales. Nimeni nuare dreptul sã conteste o convingere perso-nalã privind modul în care un individ îºiînþelege propria existenþã. Acelaºi lucru sepoate spune despre deciziile individuale ba-zate pe anumite teorii. În principiu, adopta-rea unei anumite teorii asupra divinului sauasupra realitãþii – sau a unei anumite an-tropologii – în vederea redactãrii unui ro-man este o practicã permisã oricãrui roman-

cier, în special atunci când romanul sau po-vestirea în cauzã þine de genul fantastic. Cutoate acestea, chiar ºi un expert în operaliterarã a lui Eliade de statura lui Eugen Simion considera presupoziþiile teoretice alenaratorului ca fiind destul de vagi:

Arta prozatorului fantastic s-ar baza, aºadar,pe revelarea acestui fond transcendental carese ascunde în profunzimile existenþei. Careeste natura lui exactã ºi în ce fel devine per-ceptibil epic, prozatorul nu precizeazã. Teorialui rãmâne la acest nivel abstract al noþiunilor.Este greu, încã o datã, sã tragi din aceste pro-poziþii generale, indiscutabil valabile, un modpersonal de a gândi ºi organiza naraþiuneafantasticã104.

În plus, cercetãtorul fenomenului reli-gios care a fost Eliade ar fi trebuit sã îºi fun-damenteze teoria privind natura religiei ºi asacrului, ca atare sau în forme camuflate,printr-o analizã detaliatã a unui numãr ma-xim de surse primare, tocmai pentru a con-feri credibilitate unei interpretãri atât deample ºi de generale a religiei sau a sacrului.Oricât ar pãrea de surprinzãtor, Eliade nu afãcut acest lucru într-o manierã sistematicã înniciunul dintre studiile sale ºtiinþifice pe caremi-a fost dat sã le cunosc105. Cele douã scurtereferiri la camuflare din primul volum al Is-toriei credinþelor ºi ideilor religioase nu includanaliza vreunui text, referindu-se la religiagreacã în general106 sau la camuflarea sa-crului în desacralizarea radicalã a dragosteitrupeºti, „precum se pot regãsi în atâtea altecreaþii ale geniului grec“107. În ambele ca-zuri, Eliade face aluzie la ceea ce intenþio-na sã scrie în volumul al treilea, dar în celedin urmã capitolul respectiv nu a mai fostredactat.

Eliade era probabil conºtient de aceastãlacunã în abordarea sa, dupã cum aflãm din-tr-un alt pasaj extrem de important scris re-lativ târziu, în 1976: „trebuie explicitatã«dialectica camuflãrii sacrului» – ºi operaþiaaceasta mi-ar cere ºaizeci-ºaptezeci de pa-gini...“108. Cu toate acestea, promisiunea fã-cutã sieºi ºi altora109 nu a fost dusã la înde-plinire în ultimul deceniu al vieþii sale.Astfel, cercetãtorii interesaþi de teoria saasupra camuflãrii sacrului au fost siliþi sãemitã presupuneri sau sã încerce sã recon-stituie intenþia precisã a lui Eliade cu privirela acest concept esenþial110. Totuºi, oricât defascinante ar fi aceste reconstrucþii din per-spectiva studiului religiilor ºi oricât de inge-nioase ne-ar pãrea aceste exerciþii intelec-tuale, în ceea ce mã priveºte, problemafundamentalã pentru istoria religiilor artrebui formulatã astfel: care sunt sursele pri-mare ce ar putea justifica însãºi formulareateoriei camuflãrii ca parte a unei teorii ge-nerale a sacrului, pe lângã teoriile hindusedespre maya? Se poate vorbi de o semnifi-caþie suplimentarã a sacrului camuflat, in-dependentã de cele hinduse, care ar justificao dezvoltare a teoriei eminamente hinduse– cu ceva adãugiri creºtine, în unele cazuri111

– într-o teorie generalã a sacrului? Convin-gerile personale, intuiþiile dobândite prinprocesele onirice sau imaginative ce însoþesccreaþia literarã fantasticã, sau „meditaþiilefilozofice“ pot servi ca puncte de plecare ºipot inspira un proces de identificare a sur-selor primare în diferitele religii ale lumii,dar nu pot înlocui prezentarea criticã a aces-tui material. Faptul cã cele mai complexe ºimai bine articulate discuþii pe aceastã temãapar mai curând în scrierile cu caracter per-

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 15D O S A R

�

• Mircea Eliade desenat de Anestin

sonal ºi în textele literare decât în lucrãrileºtiinþifice reprezintã o mare problemã, dinpunct de vedere critic. Într-adevãr, într-un pa-saj deosebit de relevant pentru aceastã ches-tiune, Eliade descria destul de detaliat mo-dul în care studiile sale ºtiinþifice s-au nãscutdin intuiþiile apãrute iniþial în scrierile saleliterare112. Dupã cât se pare, Eliade însuºi eraoarecum conºtient de aceastã problemã, de-oarece, în 1978, el îi rãspundea lui Claude-Henri Rocquet, în contextul unei discuþiidespre camuflarea sacrului în profan dinepoca modernã: „Aceasta rãmâne însã oproblemã, ºi sper sincer cã cineva o vainvestiga aºa cum trebuie, cã va încerca sãdescifreze camuflajul adoptat de sacru într-olume desacralizatã“113. Una dintre ultimeleobservaþii referitoare la camuflaj, formulatãîntr-o scrisoare din 1979 trimisã prietenuluisãu, istoricul de artã Barbu Brezianu, rei-tereazã pledoaria sa pentru ceea ce eu nu-mesc arcanizare:

Condamnaþi sã descifrãm „misterele“ ºi sãdescoperim „drumul cãtre mântuire“ princulturã, adicã prin carte (nu prin tradiþiileorale, transmise iniþial de la maestru la dis-cipol), nu aveam nimic mai bun de fãcut de-cât sã adâncim dialectica misterioasei coinci-dentia oppositorum, care ne îngãduie nunumai sã descoperim „sacrul“ camuflat în„profan“, dar ºi sã resacralizãm creator mo-mentul istoric, adicã sã-l transfigurãm, acor-dându-i o dimensiune (sau o „intenþie“)transcendentalã114.

Câþiva ani mai târziu, gãsim sugestia cãsacrul se camufleazã în „crimã“ în cazul sa-crificãrii lui Isaac de cãtre Avraam115, precumºi o descriere optimistã a minunatelor lumicamuflate fãcutã în cadrul unui interviu ci-nematografic116. Referirile extrem de mo-deste la sursele primare ce ar putea funda-menta o teorie ºtiinþificã a camuflãrii potfi comparate cu maniera mult mai binedocumentatã în care Eliade a tratat alte pro-bleme importante ale fenomenologiei reli-giilor, ca de exemplu ºamanismul, consi-deraþiile sale despre yoga sau importanþacentrului ºi a unui axis mundi. În acestecazuri, el citeazã o mulþime de surse re-ligioase dintre cele mai diverse ºi uneori leanalizeazã în amãnunþime, transformându-le în puncte de plecare pentru analize ºtiin-þifice fertile sau, unde acest lucru este ne-cesar, pentru observaþii critice117.

Chiar dacã trecem cu vederea lipsa unuiefort sistematic ºi susþinut de analizã a sur-selor primare relevante pentru teoria ca-muflãrii sacrului, putem totuºi discuta loculteoriei lui Eliade în istoria disciplinei. Pen-tru studiul religiilor, contribuþia lui Eliadea însemnat practic o schimbare de para-digmã, de la un domeniu marcat de o ten-dinþã dominant monoteistã la unul mai des-chis spre gândirea hindusã ºi spre religiileprimitive, acestea din urmã filtrate prin celetrei concepte principale ale hinduismului:Brahman, atman ºi maya. Oricât de impor-tantã a fost deschiderea adusã de Eliade, ºianume reevaluarea locului ocupat de altereligii în economia generalã a fenomenului,contribuþia acestuia rãmâne marcatã de oaxiologie aparte. Bazatã pe ideea conformcãreia rolul cercetãtorului este acela de a fa-cilita contactul dintre perspectiva hegemo-nicã, european-monoteistã ºi perspectivaorientalã asupra religiei – fãrã îndoialã, unscop cum nu se poate mai lãudabil –, aceas-tã nouã misiune reflectã totuºi propria bi-

ografie a lui Eliade, mai ales atunci cândeste vorba de conceptul hindus de maya, totaºa cum generaþia anterioarã de cercetãtoriai religiilor puseserã accentul pe cadrul ge-neral iudeo-creºtin. Deºi perspectivele mo-noteiste asupra religiei erau considerate amarca un stadiu avansat de înþelegere afenomenului, atins prin adoptarea uneistructuri progresist-hegeliene, Eliade apreferat sã opereze cu un vector completopus. Vremurile bune nu aveau sã vinã înviitor, ci existaserã deja în trecut; în acelaºimod, adevãrata religie trebuia cãutatã înepocile primordiale, in illo tempore. În loculviziunii monoteiste, bazatã pe o distincþieclarã între credinþa adevãratã ºi celelalte cre-dinþe, pe revelaþia diferitului în anumite lo-curi, momente sau persoane privilegiate,Eliade a adoptat o viziune mai hindusã, su-bliniind ambiguitãþile, coincidenþa contra-riilor sau prezenþa ascunsã a lui Dumnezeuîn banalitatea vieþii cotidiene. Un anumit tipde imaginar teologic privilegiat – imagina-rul monoteist occidental, aºa cum apareacesta, de exemplu, în perspectiva creºtinãadoptatã de Rudolf Otto118 – este înlocuitcu un altul (o combinaþie între teologia ori-entalã, cu camuflarea reprezentatã de maya,ºi o anumitã viziune creºtinã asupra Întru-pãrii), prezentat, în cadrul teoriei sacruluiformulatã de Eliade, ca reprezentând viziu-nea de ansamblu a acestuia asupra religiei.Trebuie sã reamintim în acest context ºi in-terpretarea sociologicã a sacrului ºi a religieiîn general, care începe cu Emile Durkheimºi cu discipolii acestuia ºi care a precedat celedouã abordãri menþionate anterior (în opi-nia mea, este vorba de o formã de abordaresocietalã evreiascã). Pentru fiecare dintre ceitrei principali teoreticieni ai sacrului din se-colul XX, gãsim un punct de plecare bio-grafic evident, care se transformã treptatîntr-o teorie generalã asupra naturii sacrului,extinsã, cel puþin implicit, pânã la proporþiiuniversale. Totuºi, este greu de afirmat cãceilalþi doi mari teoreticieni nu cunoºteauhinduismul. ªtim asta cu siguranþã despreRudolf Otto ºi chiar despre Durkheim, da-cã ar fi sã îl credem pe Ivan Strenski, carevorbea despre influenþa exercitatã asupra lui Durkheim de ilustrul indianist Sylvain Levi119. Cu toate acestea, niciunul dintre ceidoi cercetãtori nu a investit atât de multãenergie ca Eliade în contactul direct cu teh-nicile mistice hinduse, iar influenþa hindusãasupra viziunii lor despre sacru este multmai discretã decât la Eliade.

Dintr-un alt punct de vedere, teoria pre-zenþei sacrului camuflat în profan ºi în banalreprezintã cea mai amplã încercare ºtiinþificãde a reinstaura magicul într-o lume care nea-gã funciarmente existenþa acestuia. Magiculeste readus la viaþã cu ajutorul unor exempledin vechile religii ºi din perspectiva uneiviziuni precoperniciene asupra lumii. Deºipostuleazã existenþa unei vieþi cosmice,acesta nu ia în consideraþie noile viziuniasupra lumii adoptate în tot mai mare mã-surã în cursul ultimelor douã generaþii. Nueste nimic rãu în încercarea de a înþelegeperspectiva asupra lumii din societãþile pre-coperniciene, dar perspectiva în cauzã nupoate fundamenta o reformã a vieþii reli-gioase a omului modern, care trãieºte, con-ºtient sau nu, într-un univers einsteinian. Totaºa, nici importanþa paradigmaticã a mituri-lor creaþiei, privilegiate de Eliade120, nu esteprea uºor de digerat într-o epocã în careteoriile cosmogonice diferã atât de mult demiturile tradiþionale despre facerea lumii.

Cine a fost, la urma urmelor, Eliade? Fã-rã îndoialã, a fost o personalitate intelectualãextraordinar de bogatã ºi de complexã: uncãlãtor al spiritului, un prozator profundinteresat de religie ºi un cercetãtor remar-cabil al religiilor lumii. Prefer sã cred cãaventura sa religioasã personalã a reprezen-tat un element important, care a influenþatprofund celelalte douã domenii de activitate.Totuºi, îl putem privi pe Eliade ºi dintr-operspectivã mai integratoare. În douã scurtecaracterizãri ale lui Eliade, Ioan P. Culianufãcea o descriere deosebit de îndrãzneaþã aliteraturii acestuia. Astfel, în ceea ce se in-tenþiona a fi o întrebare adresatã direct luiEliade, dar care nu i-a fost niciodatã pusãacestuia, Culianu spunea:

Interpretarea mea la opera dumneavoastrãliterarã este aceea a unui Eliade mare mista-gog, care creeazã mituri ºtiind foarte bine cãele stau pe nimic, dar convins de valoarea lorexistenþialã ºi pedagogicã. Scopul urmãriteste, într-un anumit sens, soteriologic: el vreasã ajute omul sã recupereze semnificaþia pier-dutã a existenþei sale, a sorþii sale pe pã-mânt... Vã convine aceastã interpretare?121

În mod explicit, Culianu îºi limiteazãinterpretarea la literatura lui Eliade. În modsimilar, criticul literar Eugen Simion pro-pune un termen interesant, menit a descriemodul în care Eliade înþelegea rolul propri-ei sale literaturi: „Eliade vrea ca literaturasã-ºi asume angajamentul sacrului camuflatîn istorie“122. Cu toate acestea, putem spunecã funcþia mistagogicã a operei literare se regãseºte în multe dintre lucrãrile ºtiinþificeale autorului, care devin tot mai prescriptiveodatã cu trecerea timpului123. Consider cã,în ambele cazuri, funcþia mistagogicã a re-zultat din convingerea profundã a lui Eliadecã era menit sã îndeplineascã un destin unic,dupã cum rezultã ºi din câteva dintre frag-mentele citate anterior.

Aº dori sã rezum consideraþiile de maisus din perspectiva modului în care am pu-tea înþelege gândirea lui Eliade. Cele douãcomponente centrale ale vieþii sale, expe-rienþa româneascã ºi cea hindusã ºi familia-rizarea cu cele douã culturi, îmi par a fifactorii determinanþi pentru literatura ºipentru gândirea acestuia, dar ºi pentrumodul în care Eliade s-a perceput pe sineînsuºi. A treia sursã majorã de inspiraþie afost Renaºterea italianã, cãreia i-a dedicatteza sa de licenþã din 1928. În scrierile sale,ca ºi René Guenon ºi Julius Evola, Eliaderevine adesea asupra caracterului paradig-matic al contactelor interculturale cu Renaº-terea florentinã ºi asupra reverberaþiiloracesteia în ocultismul european124. De fapt,într-o abordare fundamentalã pentru gân-direa sa, Eliade pleda pentru o „a doua Re-naºtere“, care ar fi trebuit sã fie mult maiamplã decât cea italianã125. Apelul în favoa-rea unui nou umanism, mai extins, care sãcuprindã multe culturi necunoscute de gân-ditorii italieni ai Renaºterii, ne aminteºte înmod evident de noul concept italian deumanism126. Dacã vedem aceºti trei factorica jucând un rol fundamental în definireaperspectivei lui Eliade asupra lumii, atuncitrebuie sã considerãm cã celelalte douã ele-mente care i-au influenþat gândirea – adera-rea oficialã la Garda de Fier, în 1937127, ºiparticiparea susþinutã, începând cu anul1950128, la întrunirile Eranos de la Ascona– nu au jucat un rol formativ atât de impor-tant, cu atât mai mult cu cât influenþa aces-tora asupra scrierilor lui Eliade poate fi

16 • APOSTROF D O S A R

�

identificatã doar rareori, cu ajutorul unorinstrumente strict istorice sau filologice. Pri-mul eveniment a fost relativ de scurtã du-ratã, pe când al doilea a survenit destul detârziu în cariera lui Eliade. În ambele cazuri,sursele ºi ideile care au influenþat gândirealui Eliade sunt greu de evidenþiat cu pre-cizie. Pe de altã parte, impactul avut de pri-mii trei factori este extrem de evident ºi deprofund. Aceasta nu înseamnã cã cele douãevenimente menþionate ar trebui sã fie igno-rate sau trecute cu vederea de cercetãtori, cipur ºi simplu cã numai o investigare atentãa posibilei influenþe exercitate de surse li-terare concrete poate determina relevanþasau amploarea impactului avut de cele douãevenimente129.

În mod categoric, biografia personalã alui Eliade nu a fost modelul principal pentrucreaþiile sale literare sau pentru teoriile des-pre camuflarea sacrului, prezente în scrierilesale ºtiinþifice. Totuºi, se poate spune cã modulîn care Eliade a înþeles sensul propriei sale vieþia jucat acest rol130. Fãrã îndoialã, acest tip deimaginar al propriei existenþe este legat deevenimente concrete, dar ºi de teoriile învã-þate sau asimilate înainte sau dupã experien-þa anumitor evenimente. Deºi o persoanã îºipoate trãi viaþa fãrã a face recurs la preamulte teorii profunde despre aceasta saudespre misterele ei, rãmâne dominantãamintirea modului în care viaþa a fost ima-ginatã post factum. Dacã reamintirea eveni-mentelor vieþii în forma unei naraþiuni plinede semnificaþii ºi mistere este un lucruobiºnuit, atunci ne putem întreba dacã nucumva o mare parte din literatura fantasticãeste scrisã tocmai sub efectul acestui tipar.Totuºi, ceea ce mã intereseazã în principalaici este mãsura în care acest lucru poateinfluenþa activitatea ºtiinþificã a unui in-divid131. La urma urmelor, semnificaþia dis-cursului ºtiinþific rezidã tocmai în faptul cãacest discurs poate fi împãrtãºit altora în-tr-o manierã cât mai transparentã ºi poate ficonfirmat de alþi cercetãtori, persoane cu unparcurs biografic diferit. Experienþa pro-fundã ºi timpurie a exerciþiilor yoga ºi tan-tra a fost cea care l-a fãcut pe Eliade sãcreadã cã destinul sãu, cu totul aparte, eraacela de a construi o naraþiune a proprieisale vieþi, bazatã pe „providenþa“ reprezen-tatã într-o manierã camuflatã de maya saupe ceea ce el numea „mitologia personalã“a misterului132. Pentru Eliade, scrierile saleliterare reprezentau uneori o formã de hie-rofanie bazatã pe o stare de spirit oniricã, motivpentru care el însuºi este surprins sã le descopereconþinutul, mai ales atunci când este vorbade camuflarea sacrului. Uneori, intuiþiileexprimate iniþial în beletristica lui Eliade suntfructificate în lucrãrile sale ºtiinþifice.

Ne putem întreba dacã nu cumva Eliades-a vãzut ºi pe sine însuºi ca o manifestare adivinului camuflat într-o fiinþã umanã „apa-rent banalã“. Sau, pe de altã parte, dacã nucumva ºi-a închipuit cã a ajuns la o condiþieumanã specialã sau extraordinarã cu ajutorulexerciþiilor yoga133. Pentru a putea rãspundela aceste întrebãri fascinante – în cazul încare este posibil a se gãsi un rãspuns – estenevoie de un alt studiu, aflat deocamdatãdoar în stadiul ipotezelor. Aº spune cã, încazul în care Eliade chiar a avut astfel de ideineobiºnuite despre propria persoanã în pe-rioada tinereþii, acestea s-au diminuat caamploare odatã cu trecerea anilor.

Coda: Teoria lui Eliade desprecamuflarea sacrului în banal

ºi Steaua fãrã nume a luiMihail Sebastian

Aª DORI sã analizez aici ceea ce ar putea fi primul ecou al teoriei camuflãrii for-

mulate de Eliade, ecou resimþit în afarascrierilor acestuia. Prietenia strânsã dintreEliade ºi Mihail Sebastian (1907-1945)(pseudonimul literar al lui Iosef Hechter),care a durat aproximativ un deceniu, între1927 ºi începutul lui 1938, este un episodbine cunoscut din istoria culturii româneºtiinterbelice134. Ambii autori au fost desco-periþi ºi încurajaþi de acelaºi mentor, Nae Ionescu, ambii au lucrat timp de câþiva anila ziarul Cuvântul, ambii au publicat cu suc-ces romane, piese de teatru ºi povestiri, am-bii au fost membri activi ai asociaþiei cultu-rale Criterion. Pe lângã biografiile paralele,cei doi aveau în comun ºi alte lucruri: Sebastian, care a fost ºi un talentat critic lite-rar, a scris recenzii favorabile la majorita-tea romanelor de tinereþe ale lui Eliade ºichiar la anumite studii de istoria religiilor,cum ar fi, de exemplu, o recenzie în limbafrancezã la cartea lui Eliade despre yoga135.Pe baza acestor numeroase ºi pertinente re-cenzii, putem afirma cã Sebastian a fost celmai erudit comentator al operelor lui Eliadedin anii treizeci ai secolului trecut. Pe de altãparte, într-o anumitã mãsurã ºi dând dovadãde curaj, Eliade i-a þinut partea mai curândlui Sebastian decât lui Nae Ionescu, în vre-mea când Sebastian era condamnat unanimatât de creºtini, cât ºi de evrei, pentru publi-carea romanului sãu evreiesc cu prefaþa anti-semitã scrisã de Ionescu136. Totuºi, prietenialor a luat sfârºit în momentul în care Eliadea îmbrãþiºat ideologia Gãrzii de Fier, în spe-cial în anul 1937, când Sebastian a începutsã-ºi dea seama tot mai bine, cu regret ºimânie, cã, în ciuda prieteniei lor, cei doi numai au ce sã îºi spunã unul altuia. Jurnalelescrise de cei doi ne aratã cât de strânsã a fostprietenia lor. Totuºi, în Jurnalul lui Sebas-tian gãsim cele mai directe ºi pãtrunzãtoareobservaþii despre derapajul lui Eliade spreextrema dreaptã137.

Dupã cum vedem chiar din primul frag-ment citat în studiul de faþã, Eliade îl descriepe Sebastian ca fiind singurul care a reac-

þionat pozitiv la intenþia lui Eliade de a o luade soþie pe Nina Mareº, în 1934. Aceasta nu înseamnã automat cã Sebastian ar fi fostde acord cu motivele care îl împinseserã pe Eliade sã facã acest pas sau chiar cã Sebastian ar fi cunoscut argumentele invoca-te de Eliade ºi menþionate anterior, printrecare gãsim ºi conceptul de camuflare. To-tuºi, nu putem exclude posibilitatea ca el sãfi cunoscut în termeni generali teoria luiEliade ºi explicaþiile gãsite de acesta pentrusituaþia respectivã. În orice caz, deºi Sebas-tian nu a recenzat povestirea ªarpele, pu-blicatã de Eliade în 1937 (primul text literarîn care teoria camuflãrii joacã un rol im-portant, dupã cum mãrturisea Eliade însuºiîn câteva dintre pasajele citate anterior), nuam nicio îndoialã cã a citit-o. ªtim cu si-guranþã cã, în ianuarie 1935, Sebastian arecenzat de douã ori colecþia de eseuri in-titulatã Oceanografie, în care apare pentruprima datã teoria privind caracterul irecog-noscibil al sacrului. În prima dintre acesterecenzii, Sebastian scria, între altele: „MirceaEliade crede într-un fel de mister al lucru-rilor banale138, într-o semnificaþie a lordeosebitã“139.

Câþiva ani mai târziu, în 1943, Sebastiana început lucrul la cea mai celebrã dintrescrierile sale, piesa de teatru Steaua fãrã nu-me. Aceasta a fost pusã în scenã în Bucu-reºti, în 1944, autorul fiind menþionat subpseudonimul Victor Mincu, pentru a se evi-ta legile rasiale îndreptate împotriva evreilor,în vigoare în România la momentul respec-tiv. Piesa a avut un succes imediat ºi de du-ratã. Tema este banalitatea extremã a vieþiidintr-un orãºel românesc în care Marin Miroiu, profesor de astronomie la un liceu,descoperã o nouã stea. Aºteptând în garãsosirea atlasului astronomic care avea sã-iconfirme definitiv descoperirea, Marin întâl-neºte o tânãrã deosebit de frumoasã venitãdintr-un mare oraº ºi ajunsã acolo din în-tâmplare, cu intenþia de a se sinucide. Încer-când sã o descurajeze de la gestul disperat,Marin o conduce la modesta sa locuinþã,unde îi spune despre descoperirea fãcutã.Tânãra, Mona, este surprinsã de ceea ce aflãºi priveºte pentru prima datã cu adevãratla cerul plin de stele. Ascultându-l cum vor-beºte plin de pasiune despre astronomie,Mona se îndrãgosteºte pentru câteva ore deMarin. Odatã cu venirea dimineþii, ea ajun-ge sã îºi dea seama de condiþiile modesteºi de banalitatea vieþii din acel orãºel ºi pleacã. Totuºi, în cursul nopþii, Marin apucãsã îi descrie modul în care el vede cerul, în-tr-un fragment plin de poezie ce contras-teazã puternic cu stilul în general mai sobrupreferat de Sebastian:

Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu, custele reci, moarte, într-un univers absurd,în care numai noi, în marea noastrã singu-rãtate, ne zbatem pe o planetã de provincie,ca într-un târg în care nu curge apã, nu ardelumina ºi unde nu opresc trenurile rapide140...Dar sunt seri când tot cerul foºneºte deviaþã... când pe ultima stea, dacã asculþi bi-ne, auzi cum freamãtã pãduri ºi oceane –fantastice pãduri ºi fantastice oceane – seri încare tot cerul e plin de semne ºi de chemãri,ca ºi cum de pe o planetã pe alta, de pe o steape alta, fiinþe care nu s-au vãzut niciodatãse cautã, se presimt, se cheamã...141

Aceastã imagine a unui cer plin de semne ºichemãrile cosmice auzite de cel dispus sãasculte pot fi descrise foarte bine, în terme-

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 17D O S A R

�

nii folosiþi de Eliade, ca o hierofanie cos-micã, amintind de teoria camuflãrii ºi denevoia de a descifra aceastã camuflare saude nevoia de a urmãri aceste semne142, aºacum apar acestea, de exemplu, în cazul luiªtefan Viziru, personajul din Noaptea deSânziene143. Transformarea spiritualã suferitãde Mona sub efectul cuvintelor rostite deMarin este atât de dramaticã, încât iubitulei, bogãtaºul Grig, sosit în oraº pentru a o„salva“, ajunge sã se întrebe în legãturã cumotivele pentru care ea îl pãrãsise în favoa-rea unui amãrât de profesor, descris ca „untip caraghios, care are o tainã.... ºi la fereas-tra cãruia se întâmplã noaptea miracole“144.Cu alte cuvinte, sub înfãþiºarea banalã aunui dascãl dintr-un orãºel uitat de lumese ascunde un individ capabil sã depãºeascãbanalitatea propriei existenþe ºi sã ascultechemãrile universului, care, miraculoase ºipline de mister, ajung sã îi schimbe viaþa.

Cred cã putem vorbi în acest caz despreefectul asupra piesei lui Sebastian avut deteoria lui Eliade despre camuflare. Chiardacã mã înºel, chiar dacã ideile lui Eliade nul-au influenþat pe Sebastian, extrem de im-portantã rãmâne similaritatea dintre celedouã apoteoze contemporane ale banali-tãþii, articulate în cadrul aceluiaºi grup deintelectuali din Bucureºti: în ambele cazurise încearcã o protejare a banalitãþii, accep-tându-se posibilitatea intruziunii unei formede existenþã transcendentalã, care vine sãdea sens vieþii, deºi o persoanã ca Mona nurãmâne decât cu amintirea unei întâlniriabsolut unice. Ceea ce era perceput în Ro-mânia sau în Bucureºtiul anilor treizeci cafiind o existenþã banalã impunea elaborareaunor strategii imaginative care sã facã po-sibilã o transcendere a acesteia, acceptându-se, în texte devenite apoi definitorii pentruliteratura românã145, posibilitatea unor ex-perienþe extraordinare în cadrul unei exis-tenþe banale. La urma urmelor, principaleleelemente pe care Eliade le-a adãugat teorieidespre maya aflate la baza teoriei camuflãriisunt tocmai accentul pus pe banal ºi atenþiadeosebitã pe care persoanele religioase erauchemate sã o acorde acestuia.

�

Traducere de BOGDAN ALDEA

Titlul original: „Camouflaged Sacredin Mircea Eliade’s Self-Perception,

Literature, and Scholarship“

Note79. Lecturile literare.80. Vezi ºi M. Eliade, „ªantier“, p. 301.81. Acelaºi dispreþ pentru erudiþie apare ºi în

Jurnalul portughez, I, p. 293. Vezi ºi frag-mentul autobiografic din 1953, in Imagi-nation and Meaning, p. 114-116.

82. M. Eliade, „ªantier“, p. 364 (1931). A secompara ceea ce, la aceeaºi paginã, Eliadescrie despre modul în care se purta cu o altãiubitã, Ruth. Vezi ibidem, p. 364-365 ºi, deasemenea, p. 394.

83. Mircea Eliade ºi Raffaelle Pettazzoni,L’histoire des religions a-t-elle un sens? Cor-respondance 1926-1959, ed. de Natale Spi-neto, Paris: Les Editions du Cerf, 1994,p. 166 (noiembrie 1947).

84. În originalul francez, cuvântul este tot„insaisissable“. Vezi Mircea Eliade, Europa,Asia, America: Corespondenþã, vol. III, R-Z,ed. de Mircea Handoca, Bucureºti: Huma-nitas, 2004, p. 374.

85. Întotdeauna Orientul: Corespondenþa MirceaEliade – Stig Wikander (1948-1977), ed. ºitraducere de Mihaela Timuº, Iaºi: Polirom,2005, p. 216 (ianuarie 1969).

86. M. Eliade, Autobiography, I, p. 190.87. M. Eliade, Întotdeauna Orientul, p. 152.88. Hans H. Penner, „Creating a Brahman:

A Structural Approach to Religion“, inMethodological Issues in Religious Studies, ed.de Robert B. Baird, Chico: New HorizonsPress, 1975, p. 55 ºi Dubuisson, p. 193.

89. M. Eliade, No Souvenirs, p. 268. Originalulromânesc in M. Eliade, Jurnal, I, p. 542.

90. Utilizarea frecventã a cuvântului „fiecare“este o trãsãturã caracteristicã a scrisului luiEliade, care duce la o viziune mult preaomogenã asupra vieþii religioase. Vezi, deexemplu, M. Eliade, The Sacred & theProfane, p. 63-64. Pentru recursul la cuvân-tul paralel „întotdeauna“, vezi M. EliadeMyths, Dreams, and Mysteries, p. 126.

91. Vezi ºi M. Eliade, Images and Symbols, p.170. Pentru cerinþa lui Eliade de a vedeasemnele, vezi Coda de mai jos

92. M. Eliade, No Souvenirs, p. 84-85 (1 ia-nuarie 1960), cursive în original. Vezi ºi M. Cãlinescu, „Introduction“, p. XIV-XV.Parafrazând acest citat, Ioan P. Culianuspunea, în Pãcatul împotriva spiritului, p.133, cã fiecare exilat ar trebui sã se iden-tifice cu Elie Wiesel. Eu aº spune doar cãfiecare exilat trebuie sã-ºi gãseascã propriuldrum. Cf. M. Eliade, Journal, III, p. 277.Originalul românesc in M. Eliade, Jurnal,I, p. 350-351.

93. David Tracy, Plurality and Ambiguity: Her-meneutics, Religion, Hope, San Francisco:Harper & Row, 1987, p. 100 ºi idem, TheAnalogical Imagination, Christian Theologyand the Culture of Pluralism, New York:Crossroad, 1981, p. 156, 205.

94. Vezi, de exemplu, Moshe Idel, AbsorbingPerfection: Kabbalah and Interpretation, NewHaven: Yale University Press, 2002, p. 9-10, 253-254, 280-283.

95. I. P. Culianu, Mircea Eliade, p. 256 ºi idem,„Mircea Eliade et la Tortue Borgne“, in Ho-mo Religiosus, p. 83-84. Vezi ºi M. Eliade,Images and Symbols, p. 20-21.

96. Vezi ºi D. Allen, Myth and Religion, p. 268-269. Fãrã îndoialã, Eliade era conºtient deaceastã problemã, însã a ales o altã abordaremetodologicã. Vezi, de exemplu, M. Eliade,Images and Symbols, p. 163; idem, Myths,Dreams, and Mysteries, p. 118.

97. Gershom Scholem, Devarim be-Go: Explica-tions and Implications, ed. de Abraham Sha-pira, Tel Aviv: Am Oved, 1976, p. 52 (în

ebraicã). Þin sã îi mulþumesc pe aceastã calelui Leon Volovici, cel care mi-a atras atenþiaasupra acestui pasaj.

98. S. M. Wasserstrom, p. 59.99. P. 141, 476-477.

100. Pentru încercarea lui Scholem de a desco-peri aceste chei, vezi Moshe Idel, „Hiero-glyphs, Keys, Enigmas. On G. G. Scho-lem’s Vision of Kabbalah: Between FranzMolitor and Franz Kafka“, in Arche Noah:Die Idee der ‘Kultur’ im deutsch-jüdischenDiskurs, ed. de B. Greiner ºi Ch. Schmidt,Freiburg: Rombach, 2002, p. 241-242.

101. Vezi M. Eliade, Images and Symbols, p. 178.102. Vezi introducerea lui Eliade la cartea sa Two

Strange Tales, Boston-London: Shambhala,1986, p. X.

103. Vezi Douglas Allen, Structure and Creati-vity in Religion: Hermeneutics in MirceaEliade’s Phenomenology and New Directions,The Hague: Mouton, 1978, p. 130-133;idem, Mircea Eliade, p. 96-97, 110-113 ºiD. Dubuisson, p. 305. Pentru caracterulambiguu ºi ambivalent al mayei ºi al lui Va-runa, vezi M. Eliade, A History of ReligiousIdeas, vol. I, traducere de Willard R. Trask,Chicago-London: The University of Chica-go Press, 1978, p. 202-203.

104. E. Simion, Mircea Eliade: Nodurile ºi sem-nele prozei, Iaºi: Junimea, 2006, p. 217.

105. Articolul sãu „Survivances et camouflagesdes mythes“, din volumul Aspects du mythe,Paris: Gallimard, 1963, p. 197-231, abor-deazã camuflarea miturilor, dar se referãdoar pe scurt la camuflarea sacrului. În altelocuri, Eliade vorbeºte de camuflarea prac-ticatã de artiºtii moderni. Singura ºi dealtfel scurta discuþie referitoare la camuflare,de la p. 174-175, nu menþioneazã niciosursã. Vezi D. Allen, Myth and Religion,p. 269-290. Oricum, ceea ce mã interesea-zã aici este pertinenþa teoriei camuflãrii sacrului în religie.

106. M. Eliade, A History of Religious Ideas, I, p.263: „sacralitatea este, întrucâtva, «camu-flatã» în imediat, în «natural» ºi în cotidi-an […] Sacralizarea finitudinii existenþeiumane ºi a «banalitãþii» vieþii «obiºnuite»constituie un fenomen relativ frecvent înistoria religiilor“. Pentru traducerea româ-nã, vezi Mircea Eliade, Istoria credinþelor ºiideilor religioase, vol. I, traducere ºi postfaþãde Cezar Baltag, Bucureºti: Ed. ªtiinþificã,1991, I, p. 261. Afirmaþia este similarã cuceea ce Eliade scria în textele din personaliaºi din litteraria menþionate anterior. Gãsimaici un exemplu concret de transferare într-untext ºtiinþific a unor opinii exprimate anterior

18 • APOSTROF

�

D O S A R

în alte contexte decât cel academic. Vezi ºiurmãtoarea notã de subsol.

107. Ibidem, p. 283 (280 în traducerea româ-neascã). Autorul nu face nicio trimiteredirectã la situaþiile respective. Trebuie spus,de asemenea, cã în antologia Eliade FromPrimitives to Zen: A Thematic Sourcebook ofthe History of Religion, New York-Evanston:Harper & Row, 1967, p. 155-175, în sec-þiunea intitulatã „Man and the Sacred“, nuse gãseºte niciun text ºi nicio observaþie re-feritoare la teoria camuflãrii. Asta nu în-seamnã cã cercetãtorii mai atenþi ai opereilui Eliade nu vor reuºi sã gãseascã în lu-crãrile ºtiinþifice ale acestuia alte referiri lacamuflarea sacrului, referiri pe care voi fibucuros sã le consult.

108. M. Eliade, Journal, III, p. 228. Originalulromânesc in M. Eliade, Jurnal, II, p. 229.Vezi mai sus ºi citatul din ibidem, p. 220-221.

109. Vezi M. Eliade, A History of Religious Ideas,I, p. XVI.

110. Vezi B. S. Rennie, p. 215-230 ºi W. Danca,p. 219.

111. Combinaþia dintre elementele creºtine ºicele hinduse în teoria camuflãrii formulatede Eliade a fost evidenþiatã de R. Lazu, p.110-116.

112. Vezi fragmentul autobiografic din 1953, inImagination and Meaning, p. 123-124.

113. M. Eliade, The Quest, p. 139, cursive înoriginal. Vezi ºi M. Eliade, Ordeal by La-byrinth, p. 151, 155.

114. Mircea Eliade, Europa, Asia, America: Co-respondenþã A-H, Bucureºti: Humanitas,1999, p. 112. Cursive în original.

115. Mircea Eliade, Journal IV, 1979-1985, tra-ducere de Mac Linscott Ricketts, Chicago-London: University of Chicago Press,1990, p. 111-112. A se compara cu M. Eliade, A History of Religious Ideas, I, p.176. Recent au apãrut câteva articole de-spre teoria sacrificiului formulatã de Eliade,articole ce meritã a fi analizate: vezi studii-le lui Aurel Codoban, Gianluca Nesi ºiCristiano Grotanelli, precum ºi câtevadintre comentariile fãcute de Dubuisson, p.204, 229-230. Majoritatea acestor cercetã-tori subliniazã – pertinent, în opinia mea –afinitãþile dintre modul în care Eliade abordeazã sacrificiul ºi un anumit aspectal ideologiei Gãrzii de Fier. Vezi nota 127de mai jos.

116. Vezi Paul Barbãneagrã, Arhitectura ºi geo-grafia sacrã: Mircea Eliade ºi descoperireasacrului, Iaºi: Polirom, 2000, p. 199. Aiciteoria lui Guénon o însoþeºte pe cea a luiEliade.

117. Vezi Jonathan Z. Smith, Map is Not Terri-tory, Chicago-London: University of Chi-cago Press, 1993, p. 88-103, 128.

118. Vezi Moshe Idel, „Ganz Andere – On Ru-dolf Otto and Concepts of Holiness inJewish Mysticism“, in Daat, vol. 57-59(2006), p. V-XLIV.

119. Vezi Ivan Strenski, Durkheim and the Jewsof France, Chicago-London: Chicago Uni-versity Press, 1997.

120. Vezi, în special, M. Eliade, Patterns in Com-parative Religion, p. 410-419; idem, „Co-mentarii la legenda Meºterului Manole“,republicate in Drumul spre centru, p. 447-452; Zalmoxis: The Vanishing God, traduce-re de William R. Trask, Chicago-London:The University of Chicago Press, 1972, p.183-187. Vezi ºi Martin Buber, The Originand Meaning of Hasidism, traducere deMaurice Freedman, New Jersey: AtlanticHighlands, 1988, p. 121 ºi numeroaselemituri analizate de Bruce Lincoln in Myth,Cosmos and Society, Cambridge, Mass.: Har-vard University Press, 1986, precum ºi M. Idel, Absorbing Perfections, p. 99.

121. I. P. Culianu, Mircea Eliade, traducere deFlorin Chiriþescu ºi Dan Petrescu, Bucu-

reºti: Nemira, 1998, p. 270. Vezi ºi ibidem,p. 256. În caracterizarea fãcutã lui Eliadescriitorul, de câteva ori Culianu îl numeºtepe acesta mistagog. Vezi ibidem, p. 247,250; idem, „Mircea Eliade et la TortueBorgne“, p. 83-84, precum ºi Gh. Glodea-nu, p. 58-59.

122. E. Simion, p. 219. Cu privire la proble-ma „angajamentului umanitar“, vezi I. P.Culianu, Mircea Eliade, p. 97.

123. Vezi ºi D. Dubuisson, p. 192, 280, 304.Trebuie spus cã anumite componente mis-tagogice sau „profetice“ apar ºi în comen-tariile la operele lui Jung, Corbin, Scholemºi Strauss, mai ales în cele fãcute de disci-polii acestora. Totuºi, gânditorii în cauzã auatins doar rareori tonul prescriptiv adoptatde Eliade.

124. Vezi Mircea Eliade, Contributions à la phi-losophie de la Renaissance, traducere de AlainParuit, Paris: Gallimard, 1992, p. 9-59;idem, A History of Religious Ideas, vol. III,traducere de Alf Hitlebeitel ºi Diane Apos-tolos-Cappadona, Chicago-London: TheUniversity of Chicago Press, 1985, p. 251-255; The Sacred & the Profane, p. 227; TheQuest, p. 37-39; Ordeal by Labyrinth, p. 20;Journal, III, p. 280; I. P. Culianu, MirceaEliade, p. 138-140 ºi Fl. Þurcanu, p. 39-42,112-115. Vezi ºi G. Dudley, p. 43-44, W. Danca, p. 47-54, Antoine Faivre, Accessto Western Esotericism, Albany: SUNY Press,1994, p. 44, D. Dubuisson, Mitologii, p.275, 279, 294, 297-299, 310 nota 25 ºi S. M. Wasserstrom, p. 42-47. Trebuie spuscã o înclinare puternicã spre ocultism aparecu pregnanþã într-o lucrare extrem de tim-purie, scrisã la sfârºitul studiilor liceale ºiintitulatã „ªtiinþã ºi ocultism“, republicatãîn volumul editat de Mircea Handoca, Cumam gãsit piatra filosofalã: Scrieri de tinereþe,1921-1925, Bucureºti: Humanitas, 1996,p. 246-247. Sper sã pot aborda acest aspectîntr-un alt studiu, dedicat efectului avut deteoria ficinianã a religiei adevãrate ca priscatheologia asupra viziunii mai curând unitarea lui Eliade asupra religiei.

125. Vezi The Quest, p. 55-57. Totuºi, au existatcereri chiar mai timpurii de a integra Indiaîn Europa, cum ar fi, de exemplu, cea a luiSchopenhauer.

126. Vezi ibidem, p. 1-11, A. Faivre, p. 108 ºi Fl. Þurcanu, p. 443-446.

127. Acest aspect a fost subliniat în repetaterânduri de Dubuisson, în lucrarea Mitologii.Pentru perioada legionarã a lui Eliade, vezi,e.g., Leon Volovici, Nationalist Ideology &Antisemitism: The Case of Romanian Intel-lectuals in the 1930s, traducere de CharlesKormos, Oxford: Pergamon Press, 1991,p. 87-92, 132-150 ºi Fl. Þurcanu, p. 227-301. Deºi nu trebuie sã ignorãm posibilulefect al acestui trist episod din viaþa ºigândirea lui Eliade (vezi, e.g., nota 115de mai sus) ºi nici sã trecem cu vederearefuzul acestuia de a vorbi despre trecutulsãu pãtat, exagerãrile unor critici ai luiEliade, care vorbesc despre fascismulcãrturarului ºi despre efectele acestuiaasupra operei sale ºtiinþifice, nu îºi aurostul. În studiul de faþã ºi în alte scrieri(vezi nota 129 de mai jos), am preferat sãexaminez mai precaut dezvoltarea gândiriisale, din perspectivã istoricã ºi filologicã. Pede altã parte, nici afirmaþiile cu caracterprea general fãcute în apãrarea lui Eliade,tot fãrã a se recurge la textele primare, nusunt de naturã a ajuta în vreun fel.

128. Vezi S. M. Wasserstrom.129. Vezi M. Idel, Ascensions on High, p. 216-

228. Nu recomand extrapolarea analizeimele referitoare la deficienþele metodolo-gice ale investigaþiei privind camuflareasacrului la nicio altã temã tratatã de Eliade.

130. Vezi, în special, ceea ce Eliade a scris înJournal, III, p. 277.

131. A se compara cu distincþia fãcutã de SorinAlexandrescu între literar ca imaginativ ºiºtiinþific ca investigativ ºi critic, in „MirceaEliade, la narrazione contra il significato“,in M. Mincu ºi R. Scagno, p. 311.

132. Vezi M. Eliade, Journal, III, p. 277.133. Pentru posibilitatea de a transcende con-

diþia umanã prin tehnici yoga, vezi M. Elia-de, Yoga, Immortality and Freedom, Prince-ton: Princeton University Press, 1958, p.85-90, 313-318, 339-341 ºi câteva obser-vaþii din memorialistica sa. În romanulMaitreyi, Eliade afirmã în câteva rânduri cãaceasta îl privea ca pe un zeu. Pentru cen-tralitatea conceptului de theosis în religiaortodoxã, vezi M. Eliade, A History ofReligious Ideas, III, p. 217.

134. Vezi, de exemplu, Mac Linscott Ricketts,„Mircea Eliade and Mihail Sebastian: TheStory of a Friendship“, in Deux explorateursde la pensée humaine, Georges Dumézil etMircea Eliade, p. 229-243. Tind sã nu fiude acord cu concluzia optimistã privind oipoteticã reconciliere între Sebastian ºi Elia-de, în cazul în care primul ar fi supravieþuitºi ar fi reuºit sã ajungã la Paris. Spre deose-bire de Emil Cioran ºi de Eugen Ionescu,care au rãmas prieteni cu Eliade dupã 1945,dupã cum ne spune Ricketts, din cauza ori-ginii sale evreieºti Sebastian a fost persecu-tat de regimul Antonescu, acelaºi regim ca-re, într-un fel sau altul, i-a ajutat pe ceilalþitrei sã treacã cu bine de perioada rãzboiului,plãtindu-le salarii frumuºele. Vezi AlexandraLaignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco:L’oubli du fascisme, Paris: PUF, 2002. Vezi ºiruperea rapidã a relaþiilor dintre Paul Celanºi Cioran, amândoi aflaþi în exil la Paris,în momentul în care au fost dezvãluiteconvingerile fasciste ale celui din urmã.

135. Vezi materialul publicat în „Dosarul“ Eliade,ed. de Mircea Handoca, vol. II, Bucureºti:Curtea Veche, 1999, p. 41-89.

136. Vezi eseurile lui Eliade republicate in ibi-dem, p. 90-106.

137. Vezi M. Sebastian, Jurnal, p. 114-115.138. În volumul editat de M. Handoca, „Dosa-

rul“ Eliade, II, p. 64, gãsim „bucuriile“ ba-nale, însã eu prefer versiunea Ed. Acade-miei Române.

139. Mihail Sebastian, Jurnal de epocã, Bucureºti:Ed. Academiei Române, 2002, p. 302. Laaceeaºi paginã, Sebastian citeazã un frag-ment din Oceanografie care ilustreazã inte-resul faþã de banal arãtat de Eliade.

140. Probleme legate de banalitatea vieþii înoraºul respectiv, dupã cum aflãm din dialo-gurile anterioare.

141. Steaua fãrã nume, in Mihail Sebastian,Opere alese, vol. I, Bucureºti: Ed. de Statpentru Literaturã ºi Artã, 1956, p. 204.

142. Pentru hierofanii ºi semne, vezi secþiuneacu acelaºi titlu din M. Eliade, The Sacred &the Profane, p. 24-29. Vezi ºi citatul de maisus din No Souvenirs, p. 84-85, Aspects dumythe, p. 174-175, despre naturã ºi camu-flare, precum ºi E. Simion, p. 204. Pentru„semne“ la Corbin, vezi S. M. Wasserstrom,p. 176, într-o abordare care aminteºte multde Eliade.

143. Vezi E. Simion, p. 224. În acest cadru li-mitat nu pot discuta cele câteva descrieriextrem de interesante ale camuflãrii, carepot fi gãsite în aceastã lucrare de proporþiiremarcabile.

144. M. Sebastian, Steaua fãrã nume, p. 224.145. Într-o anumitã mãsurã, ºi piesa mai timpu-

rie a lui Sebastian, Jocul de-a vacanþa, ter-minatã în 1936, se concentreazã asupra necesitãþii de a evita banalitatea vieþii dezi cu zi.

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 19D O S A R

20 • APOSTROF

SORIN LAVRIC construieºte(în Noica ºi miºcarea legi-

onarã, Editura Humanitas,2007) un fel de „poveºti deadormit copiii“, dar cu legi-onari, într-un volum careputea fi la fel de bine subin-titulat Viaþa romanþatã a tâ-nãrului Dinu Noica.

Lavric vrea o „discuþie liberã“ despre le-gionarism, fãrã încãrcãturã afectivã ºi fãrãverdictele comunismului, dar discutã demult prea multe ori în termeni etici, fãrãobiectivitate. De multe ori analiza obiectivãse transformã într-o apologeticã indirectãa legionarismului. Constatãri de genul „Nu-mai cã Zelea-Codreanu nu putea fi imitat,iar de subordonat nici atât. Privirea lui seîndrepta spre un orizont la care nu ajungdecât nebunii ºi vizionarii mistici. El nu voiaconturi în bancã ºi vilegiaturi în strãinãtate,ci imateriala mântuire a neamului româ-nesc“ sunt laude fãþiºe ale ConducãtoruluiLegiunii.

Sunt prea multe pasaje în care este des-cris direct Zelea-Codreanu ºi legionarismul,omul apãrând într-o aurã misticã, prezentatca având „darul nativ al unui lider autentic“,dotat cu un „magnetism fizic“, iar ideologiaca un lucru bun, într-un context prost. Nuse poate sã nu remarcãm asocierea indirectãcu Hitler, „dotat“ ºi el cu asemenea calitãþi.În plus Lavric ne cere, în mod repetat, sãînþelegem fanatismul legionar. De ce? Pen-tru cã, spune Lavric, „a apãrut un om ieºitdin comun, care a declanºat o emoþie cu re-zonanþã spiritualã“. Lucru valabil ºi pentruisteria declanºatã de Führer în Germania,

dar aceasta nu presupune acceptarea sau în-þelegerea nazismului.

Zelea-Codreanu, inventatorul politicii cupistolul în mânã în România, este descris caun personaj eroic-mesianic, care nu are „po-sesiuni imobiliare“ ºi care, ne spune autorulîn mod repetat, nici mãcar nu mai purtapistol „decât rareori, iar odatã cu mutareaîn Bucureºti [...] pesemne n-a mai fãcut-odeloc“ (p. 98). Deºi, în pagina urmãtoare,autorul citeazã un martor obiectiv (NichiforCrainic), care spune cã Zelea umbla cu pis-tolul la brâu, Lavric continuã: „ni se paregreu de crezut cã Iorga, Tãtãrãscu, Brãtienii,Maniu sau Argetoianu ar fi acceptat ca untânãr þãran impertinent sã se plimbe subnasul lor cu arme de foc“.

Sau, în alt loc, „ajungem acum la unadintre trãsãturile definitorii ale stãrii de spi-rit a legionarilor: acestora le surâdea ideeasacrificiului“, unde cultul morþii, tipic pen-tru ideologiile extremei drepte, este descrisîn termeni benigni. „Aluatul eroic“ din careerau compuºi, pasãmite, legionarii este pre-zentat cu ardoare aproape misticã, comu-niunea maleficã dintre autor ºi contextulistoric fiind dãunãtoare.

Când ajunge, în cele din urmã, la Noica,abordarea lui Lavric are o calitate majorã:aceea de a nu se întreba „dacã“ a avut Noicavreo legãturã profundã cu miºcarea legio-narã, ci „de ce“ acest lucru a fost posibil. Defapt, întrebarea este mai amplã: cum a fostposibil ca unii dintre cei mai importanþi li-deri de opinie ºi intelectuali din interbelicsã fie atraºi de mistica propusã de ideologia

al cãrei reprezentant era Zelea-Codreanu.Lunga serie de oameni de culturã (iar po-melnicul începe cu Eliade ºi Cioran ºi se terminã cu Ion Barbu ºi P. P. Panaitescu),toþi „bãieþii buni“ din anii ’30, care au fostorbiþi de fantasma puterii etnice ºi au fostprostiþi de mistica fascistã, apar în funda-lul unei cãrþi care este, în mare parte, ºi orecitire a atitudinii faþã de legionarism.

Sorin Lavric, care a terminat Medicinaîn 1993 ºi Filosofia în 1996, chiar cu o tezãdespre Noica, a fãcut ulterior un doctoratdin Noica, a tradus din Heidegger, a îngrijitediþii de filosofie, ºi-a pus în joc credibilita-tea pentru a vorbi despre „gânditorul de laPãltiniº“ în termenii cei mai „naturali“ cuputinþã.

Numai cã însãºi structura cãrþii pare cu-leasã din misticã: „Începutul“, „Conver-tirea“, „Tribulaþiile“, „Agonia“ sunt princi-palele capitole ale unui volum apologeticprin excelenþã. Deºi la baza cãrþii stau sursedin cele mai diverse, de la discuþii cu fami-lia lui Noica sau recursul la documente deepocã, dar ºi anecdote ori referinþe la me-morialistica apropiaþilor filosofului, pânã laanaliza de text a articolelor lui Noica dinperioada prolegionarã, mecanismul dezim-plicãrii, aplicat de la bun început de cãtreapologeþii Miºcãrii, se vede pretutindeni.Principala distincþie, aceea între legionarulcontemplativ (Corneliu Zelea-Codreanu,autentic ºi bun, de înaltã þinutã moralã),care se opune legionarului activ (Horia Sima, fals ºi rãu, vândut serviciilor de spio-naj), va fi transpusã ºi asupra obiectului ana-lizei, Constantin Noica.

Dihotomia pe care Lavric o stabileºteîntre episodul mistic ºi efectele politice aleacestuia este prejudecata majorã a cãrþii, deunde provin toate defectele demersului sãu.Faptul cã „bãieþii buni“ aveau un ideal reli-gios, pe care au încercat sã îl punã în apli-care cu mijloace greºite nu face tragedia lormai puþin dureroasã ºi nici efectele acþiuniilor mai puþin reprobabile. De aici apare oaltã separaþie, distincþia dintre acþiune ºicontemplaþie, adicã între cei care fãceau ºicei care vorbeau, ca ºi când una ar fi maipuþin gravã decât alta.

Lavric, ca traducãtor al lui Heidegger, arfi trebuit sã cunoascã problematica din jurulcazului Heidegger, foarte similar aceluia allui Noica. Amândoi filosofii au manifestatun servilism necuviincios faþã de ideologiadominantã în anii ’40, recuperarea lor fiinduna dintre cele mai dificil de pus în scenã.Cartea este o apologie a opþiunii ideologi-ce a lui Noica, adeseori prezentat ca o vic-timã a contextului istoric. Dar deculpabi-

NOICA: al zecemiiunulea

legionar

• Familia publicã înnr. 11-12 / 2007, subtitlul Epilog la BardCollege, ultima partea dialogului dintre Norman Manea ºi LeonVolovici. Aº cita – ca temã de reflecþie – cî-teva fragmente despre chestiunea Holocaus-tului privitã din punct de vedere moral:„Tragedia conþine, în multe din semnifi-caþiile ei, o culpã creºtinã importantã. Cumspunea Kertesz: Holocaustul s-a produsîntr-o Europã creºtinã. Este adevãrat ºi egreu de ignorat asta. Nu ºtiu dacã evreii l-au omorât pe Iisus sau sunt vinovaþi demoartea lui, produsã acum douã mii de ani,

dar este foarte clar cã creºtinii au omorâtºase milioane de «Iisuºi». Fiecare exista,potenþial, printre aceste victime. Martiriabsolut inocenþi. Nu au propagat sau pro-movat în nici un fel, doar se nãscuserã evreiºi erau identificaþi ca evrei. Mi s-a maireproºat cândva cã îl vãd pe Iisus ca perso-naj istoric ºi uit cã este fiul Domnului. Uitpentru cã nici n-am ºtiut. Nefiind religi-os, îl iau ca personaj istoric, un tânãr rabinrebel, venit cu o altã viziune, pentru care aplãtit cu viaþa. A plãtit pentru ceva. Nudiscutãm acum dacã trebuia sau nu sã plãteascã. Cei ºase milioane de evrei n-aufãcut nimic, n-au propagat nimic. Erau ceeace erau prin naºtere, nu pentru cã ar fi promovat vreo viziune sau un proiect existenþial“.

�

G. S.

lizarea (Noica însuºi autodenunþându-seimediat dupã rãzboi ca simpatizant legio-nar) nu ajutã, nu face decât sã accentuezeproblematica, la fel cum o face tãcerea filo-sofului despre epoca respectivã. „Aventuralegionarã“ a lui Noica este scuzabilã princhiar terminologia utilizatã – ea a fost doarun accident, o eroare de tinereþe, un angaja-ment pornit din fervoare misticã, dintr-un„act de credinþã“.

Scrisã în ritmul alert al unui roman de-spre tânãrul Noica (poate cã nici nu ar fi oidee atât de rea scrierea unei asemenea pro-ducþii siropoase, finanþatã ºi promovatã, evi-dent, tot de Humanitas), cartea rãmâne obiografie în stilul lui Cãlinescu (Viaþa ºi ope-ra...), plinã de multe consideraþii personaleºi, prin aceasta, aproape romanescã.

Lavric începe cu o prezentare a mo-dului cum „vigoarea geneticã a neamuluiNoiculeºtilor“ s-a manifestat cronologic ºisocial, reconstituie primii ani ai copilãrieimicului Dinu („pesemne un mic rãsfãþat“)ºi ne introduce în problemele formãrii inte-lectuale a adolescentului Noica. Vedem în-tâlnirea dintre Dan Barbilian (Ion Barbu)ºi Constantin Noica, participarea tânãruluilicean la publicarea revistei Vlãstarul, undepublicase anterior Eliade, polemica în careintrã cu G. Cãlinescu, prietenia (ºi ulteriorînrudirea) cu Mircea Vulcãnescu, cu MihaiPolihroniade ºi cu alþi câþiva intelectuali fi-lolegionari. Îl urmãrim pe Noica la pleca-rea în Germania, la Institutul Român, undeconducerea era deþinutã de un alt intelec-tual legionar, Sextil Puºcariu, suntem mar-torii cãsãtoriei ºi apoi divorþului sãu.

Dar cel mai important, ne este prezen-tatã evoluþia intelectualã a unui „Dinu Noi-ca [...] perfect construit pentru smereniaºi rãbdarea muncii intelectuale“, prin treietape majore. Prima, cum a devenit „raþio-nalistul ateu“, care nu simþea „adierea con-solatoare a unor termeni precum spirit,Dumnezeu, mântuire, suflet“, un adept al lui Nae Ionescu. A doua, dupã ce Noicaîºi „îmblânzeºte trufia intelectualã“, cânddescoperã „apologia vieþii trãite în spiritcreºtin“, iar apoi a treia etapã, aceea dinepoca ostracizãrii comuniste, când Noicautilizeazã dialectica pe post de „panaceuspeculativ“, ºi cum, în a patra etapã, aceeaa recuperãrii tematicii naþionale, climatulceauºist scoate ce a fost mai bun din in-fluenþa legionarã asupra filosofului.

Dar toate acestea fãrã a ajunge la ex-plicaþia profundã a modului cum a ajunstânãrul „raþional“ Noica sã adere la aceastãideologie iraþionalã. Nu dintr-o rãtãciremisticã, ci dintr-o repulsie – pe care nu ºi-a pierdut-o nici mai târziu – faþã de dege-nerescenþa Occidentului. Inaderenþa la o„Europã a untului“, dintr-un exces de spen-glerianism, era principala motivaþie, pe careLavric o exclude din lectura sa.

Acest gen de lecturã prin excludere sevede, de exemplu, atunci când Lavric iden-tificã „defectele“ fenomenului legionar: fun-damentalismul religios, fanatismul ºi totali-tarismul. Pentru Lavric, fundamentalistînseamnã a fi „în stare sã mori pentru a-þiatinge scopul“ – numai cã o definiþie largãa fundamentalismului politic de dreapta arfi trebuit sã arate cã acesta era în stare sã îiucidã pe alþii pentru atingerea propriilorobiective. Lavric identificã mai multe „idei-cadru“ care îl apropie pe Noica de ideolo-gia epocii. Dar existã alte idei, la care Noicanu a renunþat niciodatã (antidemocraþia,

antiliberalismul, etnocentrismul, „omulnou“, cu toatã mitologia sa legionaro-ceauºistã) ºi pe care autorul nu le aprofun-deazã.

În schimb lui Lavric îi reuºeºte de multeori reconstituirea contextului, aºa cum seîntâmplã cu descrierea momentului înfiinþã-rii societãþii Criterion sau cu reconstituireaatmosferei generalizate de efuziune ºi stimulintelectual, unde apar „Cuibul de la Paris“(compus, printre alþii, din Neagu Djuvaraºi Emil Cioran) sau Nae Ionescu ori MirceaVulcãnescu. În fundalul cãrþii se produc eve-nimentele transformãrii legionarismuluidintr-un episod de frondã studenþeascã în-tr-o miºcare de masã, morfãrii unui asasinîntr-o figurã mesianicã. Vedem cum sute decopii sunt botezaþi „Corneliu“, asistãm laformarea frãþiilor de cruce, la dezvoltareacuiburilor ºi la toatã tragedia asasinatelorcomandate de Carol al II-lea ºi, ulterior,de liderii legionari.

Numai cã alte episoade, cum este des-crierea Bucureºtilor ca un oraº plurimorf,marcat de „duhul unei emulaþii înviorãtoa-re“, în care „freamãtul monden plutea înaer“, unde exista încã „respectul pentru ma-rile familii româneºti“, nu sunt decât repro-duceri ale unor vederi de epocã. Multe des-crieri sunt emoþional-sentimentale (cumeste întâlnirea de tainã dintre Nae Ionescu,„ochii de drac“, ºi Zelea-Codreanu, „as-cetul“). Unele constatãri biografice sunt cel puþin ridicole, de exemplu cea despre Constantin Noica ºi femei frizând sexismulcel mai desuet: „Noica nu era un crai, nuera un bãrbat care sã facã furori printrefemei. Preþuia femeile, dar se putea descurcaºi fãrã ele“ (p. 71).

Defectele se agraveazã atunci când auto-rul intrã în explicaþii cu reverberaþii istori-ce. Aºa este atunci când gãseºte justificareaantisemitismului endemic din Româniapostbelicã. Acestea, deºi pline de forþã nara-tivã, nu sunt decât reluarea unor locuri co-mune ale ideologiei fascisto-naziste: evreiideveniserã o pãturã dominantã economic ºi social ºi erau „redutabili în materie de concurenþã socialã“ pentru cã erau o „castã socialã de potentaþi economico-financiar“.Explicând apariþia miºcãrii legionare numaipe fondul conflictului cu evreimea ºi bol-ºevismul, reducþionismul lui Lavric ajungela constatãri ºocante, de genul aceleia careleagã protocolol secret ce prevedea dreptulde naturalizare al evreilor de apariþia miº-cãrii legionare (p. 57).

Tocmai pentru cã doreºte cu orice preþsã fie „epic“, vocile narative sunt într-o con-

fuzie totalã în textul lui Lavric. Autorul vor-beºte (cu schimbul ºi cu dezinvolturã) pevocea tinerilor legionari ºi apoi discutã des-pre membrii Miºcãrii ca despre „bãieþii ace-ia“. Sau, atunci când comenteazã „reacþia“lui Noica faþã de problematica „organis-mului naþional“, nu face explicitã distincþiadintre comentariul de autor ºi concepþiilefilosofului însuºi. Neclaritatea aceasta estederanjantã mai ales atunci când herme-neutica devine retoricã ºi când întrebãrileanalitice se transformã în subterfugii pane-girice. Aºa este chiar titlul unui capitol,„Condeiul legionarului“, unde „condei“ es-te un eufemism pentru instrumentul pro-pagandistic pus în miºcare de Noica pen-tru legionarism.

Cea mai bunã parte a cãrþii este aceea încare Lavric analizeazã articolele publicate de Noica în presa vremii, pe teme diverse(despre „femeia legionarã“, despre sacrifi-ciul ca ideal social, despre substituireajustiþiei cu mistica etc.). Analiza de conþi-nut asupra articolelor din Adsum, revistãscoasã integral de Noica, sau din BunaVestire demonstreazã cã acestea nu sunt doar„câteva articole în favoarea legionarilor“,dupã cum le descrie filosoful în „Autobio-grafia“ sa din 1965. Textele lui Noica erauinstrumente ideologice, dacã nu chiar pro-vocãri propagandistice (aºa este atacul îm-potriva lui Iorga, care e aproape de instiga-rea la asasinat). Xenofobia este explicitã laNoica-gazetarul („Românul are o indispo-ziþie atavicã faþã de strãinul care îi mãnâncãpâinea“), iar argumentele sale sunt uneoriideologie purã. „Legiunea (scria Noica) vatrebui sã facã binele cu sila; cu poliþia.“Însãnãtoºirea cu forþa a românilor, militan-tismul pentru formarea unui „român pur“,cultul „Conducãtorului“ mesianic, puse încontextul în care convertirea publicã a luiNoica nu s-a fãcut în perioada Codreanu, ciîn momentul instaurãrii statului naþional-legionar, fac din scrierile filosofului texte curol politic ºi social. Legionarismul lui Noica(aºa cum reiese din articolul „... ªi viaþã fãrãde moarte“) este unul pur ideologic, iarGala Galaction (citat de Lavric) spune expli-cit cã se aºtepta sã pãtrundã „intimitãþileideologiei“ legionare prin intermediul lec-turii textelor lui Constantin Noica.

Una dintre cele mai impresionante refe-rinþe din volumul lui Lavric este scrisoarealui Petru Comarnescu, trimisã ca reacþie ladecizia filosofului de a adera la miºcarea le-gionarã, care surprinde, oarecum profetic,consecinþele gestului acestuia: „... suferi îngol, Dinule. Abandonezi cultul înþelepciu-nii [...] þi-o spun sincer: eºti idolatru [...]care nimicniceºte definitiv pe creºtinul, fi-losoful ºi humanistul din tine“ (p. 161).

Tocmai pentru cã „episodul legionar“ algeneraþiei lui Noica este unul dintre celemai stranii ale istoriei recente, cartea luiLavric, dincolo de inabilitãþile contextua-le, trebuie ºi meritã cititã de cãtre orice nos-talgic al epocii de aur a României antebe-lice. Ea este importantã pentru rediscutareaobiectivã a rolului jucat de intelectualii au-tohtoni în instaurarea unora dintre cele maicumplite forme de totalitarism ºi violenþãsocialã, pentru înþelegerea mecanismelorcare au guvernat ultimul secol de istorie politicã la noi.

�

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 21

22 • APOSTROF

FIECARE VOLUM al Maria-nei Codruþ a adus cu sine

confirmarea unui poet desubstanþã. Ultima patrie (Pi-teºti: Paralela 45, 2007, co-lecþia „Biblioteca româneas-cã“), cea mai recentã cartede poezie a autoarei, este unvolum despre locuire: un euniciodatã confortabil, niciodatã „acasã“, esteurmãrit într-o continuã questa pentru desco-perirea „patriei ultime“. Da, în mod para-doxal (pentru cã poezia Marianei Codruþ nueste narativã), Ultima patrie se poate poves-ti, urmãrind scenariul cãutãrii. Insistând, aº spune chiar cã volumul se organizeazãdupã un model foarte precis, respectivconformându-se cãutãrii fãrã sfârºit dinbasmul Tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã demoarte. Intertextul nu este nici explicit, ºinici numit ca atare, dar „ghionoaia“ oferãmorþii, aici, masca de care are nevoie pentrua sufla mereu în ceafa celui care scrie/cautã/se cautã. Cel mai clar în acest sens esteunul dintre cele mai bune poeme din volum(alãturi de fascinantul cu degete negre),respectiv scriu poezie, unde arta poeziei ºi artavieþii sunt practicate cu moartea pe urme:„scriu poezie împotriva lumii din mine/ cunaºterea mereu amânatã;/ oraºul din ea areculori orbitoare,/ oamenii au feþele în ceaþã,/numai eu nu mã vãd deloc.// tot timpul cughionoaia pe urme,/ îi simt flãcãrile lingân-du-mi ceafa:/ îmi tai pãrul, îl arunc pesteumãr/ ºi el se face o punte pentru ea;/ lasîn spate ani buni de viaþã/ºi ei se fac un râucald pentru ea;/ îi arunc soarele uriaº de subcoaste/ ºi el se întunecã:/ fiindcã/ pe întune-ric ea poate mai bine sã mã atace“.

Cum este de aºteptat, nu finalul drumuluieste important în cãlãtoria despre care citimîn volumul de faþã, ci sensul ºi modalitatea lui.Primul pas al cãlãtoriei este declanºat, cu ace-eaºi necesitate cu care un arc comprimat vadeclanºa miºcarea obstacolului sãu tempo-rar, de sentimentul unei locuiri ghetoizate.Mai ales în prima parte a volumului existã câ-teva poeme distopice, amintind de utopiilenegre ale secolului XX. Pretextul lor este locu-irea la bloc, care devine, la Mariana Codruþ,

spre deosebire de optzeciºtii minimalisto-frag-mentariºti, emblemã a dezindividualizãrii ºi aangajãrii gregare într-un mecanism alienant(„Noi suntem români, cântãm de la opt dimi-neaþa,/ scãldaþi în sudori, toþi cei din bloculE1“), într-o simfonie a grotescului („simfoniaapei în þevi/ ºi în veceurile gâlgâitoare, simfoniarâsetelor/ înfundate ºi-a paturilor scârþâind“).Resortul înregimentãrii în „ghetoul galben“,precum „ouãle de matcã în stup“, este, spre deo-sebire de scenariile distopice sus-amintite, unulinterior, o formã de bovarism datoritã cãreiafiecare eu se închinã, separat, „dumnezeuluisãu de la sân“, unui dumnezeu care este, dupãcaz, poezia, iluzia, maneaua, sexul, banii,paseismul, televizorul ori el însuºi (v. poemulbiblioteca, unde indivizii din bloc sunt trans-formaþi în cãrþi, dupã propria lor mãsurã).

Remarcabil în acest traseu al vizionãriiunei lumi este firescul cu care poezia esteintrodusã ca mijloc de supravieþuire ºi, ulte-rior, de înãlþare. Marianei Codruþ nu-i vinbine veºmintele þepoase ale adulatorilor gãlã-gioºi ai Poeziei, tocmai pentru cã relaþia eicu tensiunea ºi febrilitatea, dar ºi cu fragili-tatea poeziei se aflã în afara oricãrei poze.Poezia nu este aici salvatorul universal, cimai degrabã cavalerul cruciat personal, inte-rior, sau, ca în confruntarea, „o locomotivã“.Tot în confruntarea ni se oferã una dintre celemai tulburãtoare definiþii ale poeziei: „dragade ea, poezia, mã sapã, mã smulge,/ dinadâncuri ºi îmi carã ea leºul sus,/ pe platou,depunându-l în poala ierbii/ plecatã dulce devânt, cum vagonetul/ trupul mutilat al mine-rului/ în braþele disperate ale nevestei“.

Fundamental nocturnã, poeta din Ultimapatrie face pereche anxioasã cu întunericul.Douã obsesii trebuie puse în legãturã cu acestregim ºi cu toposul favorit al nopþii: obsesialocuirii „altcândva“ sau „altundeva“ („tot mise pare c-ar trebui/ sã fiu altundeva“) ºi,respectiv, aceea a „feþei ireale“. Prima dintreele nu este decât refrenul laitmotivic al temeigenerale a negãsirii „patriei“ potrivite. În poe-mul când toate cele vãzute ºi auzite aflãm cãsingurul loc unde sentimentul lui „altundeva“poate fi schimbat cu „sunt liber, mi-e bine“este patria cu un singur cetãþean, o metaforãpentru revenirea eului la sine ºi la interiori-tatea favorabilã. Cel mai adesea, interioritateae problematicã la Mariana Codruþ, iar unuldintre efectele imediate este nerecunoaºterea

„feþei“ (termen preferat de autoare celui de„chip“, poate tocmai datoritã legãturii sale cusemantica dialecticii vãdit-ascuns). Într-unpoem, palmele sunt, invers, „îngropate în fa-þã“, altundeva faþa e „un joc de puzzle îm-prãºtiat“ sau pur ºi simplu „irealã“ ori pestenoapte „monstruoasã“ sau mursecatã de o prezenþã numinoasã. Întreþinerea acesteiambiguitãþi a vãzutelor ºi nevãzutelor þine de feminitatea cutremurãtoare a scrisului po-etei, deºi aceastã poezie numai femininã nu pare în austeritatea ei subiectivã. O ima-gine recurentã este aceea a femeii-poet în-chise într-un uter oarecum mort, calcifiatrestrictiv, dar deschis în creºtetul capului înlotusul cu o mie de petale. La rândul ei, pri-zoniera acestui uter cosmic este însãmânþatãîn creºtet, asemenea unei zeitãþi masculinepotenþial însãrcinate cu o lume întreagã.Transferul de puteri germinative dinspre fe-minin spre masculin este cu atât mai intere-sant, cu cât masculinã este prezenþa ame-ninþãtor eroticã a morþii, a diavolului sau a„ultimului mohican al construcþiei monu-mentale ºi idealiste“.

Ambele obsesii, ºi sentimentul lui „alt-undeva“, ºi „faþa irealã“, apar în cel mai bunpoem al volumului, respectiv cu degete ne-gre, unde o schemã eroticã este dezvoltatãca suport al unui poem despre moarte ºi, înacelaºi timp, despre sacrificiul creator (cusugestii din balada meºterului Manole). Zi-direa în care eul feminin este deopotrivãcaptiv ºi stâlp sacrificial este surprinzãtoare:nicio creaþie exterioarã, materialã ori mãcartangibilã, nu se înalþã, ci singur zidul uneiimagini de sine. Precaritatea lui este sem-nalatã prin aºezarea sub interogaþie: „poþi tusã-mi faci faþa realã, îl somez, dar el nurãspunde/ ºi îºi urcã schelele ºi mã zideºte/în mine. Pe luminã ºi vânt“.

Concentratã mai ales la „povestea“ poe-ziei Marianei Codruþ, n-am spus nimic de-spre discursul ei, lucrat cu o atenþie ºi cu ocunoaºtere a puterilor discursurilor poeticedespre care ar merita scris pe îndelete. Men-þionez un singur lucru: marea varietate devoci pe care poeta poate vorbi este admi-rabilã într-un context în care a fi poet buneste adesea echivalent cu a alege o singurãvoce. Oricum aº privi-o, Ultima patrie apoetei este una în care suntem privilegiaþisã putem intra mãcar pentru o vreme. �

Singur cetãþean al ultimei patrii

Cãrþi primite la redacþie

• CosminDragoste, HertaMüller – meta-morfozele terorii,Craiova: Ed. AiusPrintEd, 2007.

• Nicolae Mareº,Antologia poezieipoloneze, Nãdlac:Ed. Ivan Krasko,2007.

• Nichita Danilov,LocomotivaNoimann, Iaºi:Polirom, 2008.

• Ceauºescu, critic literar, ediþie,studiu introductivºi note de LiviuMaliþa, Bucureºti:Ed. Vremea, 2007.

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 23

ÎNTR-O PROZÃ salingerianã– mi se pãrea mie, cu vreo

douã decenii în urmã –, tâ-nãrul debutant în volumIoan Groºan povestea admi-rabila vânãtoare la fazani aunor ºtabi comuniºti mã-runþi, de provincie. Astãzi,prin graþia poetului Alexan-dru Muºina, a venit vremea sã ascultãm cepoate trece prin capul unui exemplar dinacest soi de vânat. Scrisorile unui fazan(Epistolarul de la Olãneºti) (Chiºinãu: Ed.Cartier, 2006, 216 p.) vorbesc despre dez-amãgirile ºi amãrãciunile existenþiale,conjuncturale ºi metafizice ale poetului ºiuniversitarului braºovean, ajuns la circa cincizeci de ani, înºiruite într-o succesiunede scrisori, datate între 1998 ºi 2003, adre-sate lui Virgil Podoabã ºi lui Al. Cistelecan,prietenii critici literari de la revista Vatra ºiuniversitari navetiºti sub Tâmpa.

Ceea ce se spune acolo, în fiecare paginã,se leagã adeseori de împrejurãri ºi figuriconcrete ale actualitãþii literare, culturale,publice din România aflatã la turnanta din-tre veacuri ºi milenii. La reeditare, peste ani,acestea vor mãri numãrul de pagini, nece-sitând prodigioase note de subsol menite sãpunã în luminã biografii, contexte, siste-me de relaþii. Astãzi, când cei pentru carescrie Muºina suntem încã noi, contempora-nii aceloraºi evoluþii ºi evenimente, ele-mentele menþionate fac deliciul cititorului,bucuros mereu sã vadã reflectãri subiectivereferitoare la „partea întunecatã a lunii“ ºi,de ce nu, a lumii, dar ºi reflecþii acide, ne-concesive, oneste chiar ºi atunci când rãmândiscutabile...

Ceea ce se întâlneºte dincolo de anec-doticã însã este portretul – ºi radiografia –celui ce se defineºte pe sine, în împrejurã-rile date, drept un „fazan“. Personajul esteinteresant ºi ar putea figura în panoplia luiDostoievski ori Cehov fãrã dureri de cap.Omul din subteranã se definea drept unbolnav iremediabil, atins de o boalã de ficat.Cehov însuºi semna în juneþe ca „omul fãrãsplinã“; carenþe cu care poþi trãi, dar care nute lasã sã te bucuri. Funcþia aceasta, la alteregoul muºinian, o îndeplineºte psoriazisul.În consecinþã, semnul este interpretat culuciditate, deprimare ºi inteligenþã: „Nusunt bolnav atât de psoriazis, cât de con-formism. Psoriazisul e un efect al moduluiîn care trãiesc – împotriva naturii mele ade-vãrate, una tranºantã, limpede, «curat㻓.

Portretul este de zile mari ºi circumscrie ocomplexitate cotidianã exasperatã, revãrsatãîntr-o stare fiziologicã proastã:

O stare de lehamite... De-atâtea zile... ºi nureuºesc sã mã repar cât de cât. Psihic sunt lapãmânt, deºi n-aº avea motive... cred cã suntfoarte, foarte, foarte obosit. Prea multe lu-cruri diferite deodatã, majoritatea care, defapt, nu-mi plac, de care nu am chef. Mã totvait, ca o babã, cred cã sunt un fel de babã!!!

Ceea ce evocã Muºina aici nu este stareade crizã a unui singur ins:

Prea multã mâzgã s-a adunat în relaþiile inte-rumane, chiar între prieteni. Aproape toþiavem situaþii, statute ambigue, ceea ce neobligã sã fim ambigui cumva. Va trebui sã lespun tuturor în faþã ce cred despre ei, curiscul de a mã certa aproape cu toatã lumea.

O societate întreagã are aceastã pro-blemã:

Societatea noastrã, noi suntem mai bolnavidecât ne-am imaginat. Trebuie fãcut „saltul“spre viaþa normalã, din libertate. Deºi o sãdoarã îngrozitor. E ca ºi cum te-ai naºte dinnou, dar cu toate hibele ºi slãbiciunile unuiade 40 de ani; ºi cu amintiri. Sã ai 1 zi ºi 40de ani de amintiri extrauterine.

Cuantificând astfel lucrurile, Muºina dão excelentã nouã definiþie generaþiei sale –„optzeciºtii“, cum li (ni!) s-a spus, probabilcea mai bunã de pânã astãzi, cãci are învedere criteriul postumitãþii trãite; nu dinexil, cum vorbea despre asta, lansând con-ceptul, Monica Lovinescu, ci din interio-rul unei lumi ºi unei vieþi fracturate ºi re-calibrate de o mare experienþã, simultantraumatizantã ºi restauratoare a sinelui fie-cãruia, cum a fost cea a cãderii lumii roºii ºia Zidului berlinez. La 1989, optzeciºtiiaveau treizeci ºi ceva de ani, rãmânândprinºi definitiv, prin prima parte a vieþii lor,în circumstanþele odioase ale experienþeitotalitare, pentru care îºi ascuþiserã armelelibertãþii interioare, atâta cîtã era cu putin-þã, ºi pe cele ale supravieþuirii exterioare,adicã ale compromisurilor acceptabile. Cã-zutã peste noapte, lumea aceasta a împre-surãrii interioare ºi exterioare a dat o liber-tate multidirecþionalã, care a necesitat alteadaptãri, drastice, radicale ºi mai ales rapi-de. Nu mulþi au fost în stare de ele. Iar chi-nurile ºi ambiguitãþile la care se referã tex-tul par sã fie nu unele þinând de o naturã

umanã definitiv degradatã ori coruptã prinpãcatul originar – aºadar, venind dinsprecauze metafizice –, ci mai degrabã dinspreracordurile incomplete, greºite sau insufi-ciente la noile împrejurãri. Supravieþuirilereflexelor ipocrite, minciunile, ticurile socia-le, suspiciunile, triºeria par capitole din tra-tatul de orori postdecembriste care îl aducpe poet – seismograf ultrasensibil, prin exce-lenþã – la senzaþia de sufocare ºi angoasã, lanevoia presantã de a da totul pe faþã, de acritica ºi moraliza, de a expurga ºi a se salva,fie ºi pe bucãþi, la modul confesiunii.

Am trecut ºi trecem ºi alþii prin aseme-nea nevoi. Le-am mãrturisit într-un volumpersonal, Rebel fãrã pauzã (2004), dar ºi împreunã cu Gh. Grigurcu ºi LaszloAlexandru, în ciclul de convorbiri Vorbind(2004). Ele se regãsesc ºi în multe paginisemnate de Dan Petrescu ori Luca Piþu,Liviu Antonesei ºi Daniel Vighi ori MirceaMihãieº. Probabil cã, dacã se va face vreo-datã o antologie a textelor din aceastã fa-milie apãrute dupã 1989 în România, cu-legerea respectivã ar putea primi titlul de Spovedanii, dupã modelul stavroghini-an sau cel al „învinsului“ Panait Istrati.Genul nu e delicat, ºi nici la îndemânã, chiarºi în raport cu sine. Se practicã prin inci-zarea pieptului ºi operarea cordului fãrã anestezie. Dar o literaturã nu poate trãi,dacã se respectã pe sine, numai din ficþiu-ne ºi reverii poetice. Uneori, chipul cãrtu-rarului ºi al artistului trebuie sã se întoarcãdinspre cãrþile pe care le iubeºte ori cele pecare se simte chemat sã le scrie ºi cãtre aci-dulata realitate. Punerile la punct sunt sani-tare, ele dau ºi dimensiunile unor experienþeumane la nivelul unor epoci de turnurã...Sunt un leac împotriva sufocãrii...

Aºa încât, cel mai important lucru învolumul lui Alexandru Muºina este saltul însocial ºi etic pe care îl face, sabordându-ºiaparentul confort pentru a se autoportreti-za – împreunã cu timpul sãu ºi unii dintreoamenii dimprejur – într-o oglindire în aquaforte, fãrã prejudecãþi, chiar dacã subiectivã.Ca sã vezi unde se ascunde speranþa.

�

Epistolar din fazanerie

Cãrþi primite la redacþie

• Daniela Sitar-Tãut, AvatarurileSeducãtorului:Ipostaze ale don-juanismului în lite-ratura universalã,Cluj-Napoca: Ed.Risoprint, 2007.

• Ion Hirghiduº,Femeia luiDumnezeu, Cluj-Napoca: Ed. Fundaþiei Alfa,2007.

• Ionel Buºe,Democraþie înrouge caviar, Cluj-Napoca: Ed. Fundaþiei Alfa,2007.

• EleonoraIluþan-Bede,Imagini impure,Arad: Ed. Mira-dor, 2006.

24 • APOSTROF

Ovidiu Pecican: Salut, Mona. Mã bucur cãm-ai primit în acest loc. Unde suntem, de fapt?

Mona Chirilã: La Teatrul de Pãpuºi. Laintrarea în Teatrul de Pãpuºi, în holul ame-najat special cu tot felul de grupuri de „fi-guri“, pentru ca sã facã agreabilã aceastãintrare ritualã în scena Teatrului de Pãpuºi.

O.P.: Copiii ce zic când nãvãlesc aici, când daubuzna la spectacole – probabil dimineaþa ºi înweekenduri, mai cu seamã – ºi vãd dintr-odatãpãpuºile pe pereþi, de jur împrejur?

M.C.: În general, copiii se opresc uimiþi, du-pã care vor sã le atingã, sau nu vor sã leatingã. Acum niciodatã nu poþi sã estimezifoarte bine care sunt reacþiile lor adevãrate. ªila spectacole îi tot urmãresc; nu e prima oarãcând eu sunt în situaþia de a fi într-un teatrude pãpuºi. Chiar acuma sunt directorulTeatrului de Pãpuºi, am mai fost la debutulmeu ca regizor în anul IV, în anul V. LaBucureºti am avut douã spectacole la TeatrulÞãndãricã. Eu, de fapt, aºa am debutat. ªi, nucã vreau sã mã laud, dar mari regizori, inclu-siv Peter Brook, au fost la origine pãpuºarisau regizori de pãpuºi. Numai în România,numai în þara asta, în clipa în care spui: „Da,eu lucrez pentru un teatru de pãpuºi...“ sau„Eu sunt actor la teatrul de pãpuºi...“ sau„Sunt regizor la teatrul de pãpuºi...“, atingimomentul culminant al dispreþului maxim alcelor din breasla teatralã...

O.P.: Crezi asta?

M.C.: Da.

O.P.: Nu te confundã cu o pãpuºã?

M.C.: Nu, nu. Mie mi s-a întâmplat demulte ori, foarte des chiar. În momentulîn care eºti în teatrul de dramã, domniiactori se uitã la tine ºi zic: „A, dar asta eindicaþie de teatru de pãpuºi!“ sau „A, tueºti regizoarea aia care vii de la pãpuºele!“.Mie mi s-a întâmplat, am debutat frumos lateatrul de pãpuºi, ca dupã aceea sã iau totfelul de ºuturi pentru cã am avut aceastãmicã obrãznicie sã...

O.P.: Sã confunzi pãpuºile cu oamenii. Sã vreisã lucrezi ºi cu oamenii.

M.C.: Sã le pun în acelaºi cântar, ce e drept.Regizorul e un mare manipulator. În ideeaasta.

O.P.: Chiar este?

M.C.: Toatã lumea ar trebui sã înceapã cu sforile marionetelor. Chiar este, da, unmanipulator.

O.P.: Dar ce ai montat la debut?... Fiindcã aipomenit acele spectacole.

M.C.: Am montat un Arghezi, Cartea cujucãrii, la Teatrul Þãndãricã. Eram în anulIV.

O.P.: Mitzura, Baruþu erau ºi ei acolo?

M.C.: Da, erau ºi ei acolo.

O.P.: Acum doamna Mitzura este în PRM.

M.C.: Acum e în PRM.

O.P.: A mai crescut.

M.C.: Era ºi ea acolo. În fond, e un modde a spune, pentru cã lucrurile erau scrisede tãticul Arghezi, gândindu-se la copiii luiºi la fetiþa lui...

O.P.: La copiii eterni, într-un fel.

M.C.: Nu cred cã el a calculat lucrul ãsta.ªi al doilea spectacol – pentru cã ne ocupãmacum de spectacole, ºi nu de criticã literarã...

O.P.: Fireºte.

M.C.: Al doilea a fost, bineînþeles, un spec-tacol de commedia dell’arte.

O.P.: De ce „bineînþeles“?

M.C.: De ce „bineînþeles“? Pentru cã eusunt consideratã a fi specialistã în commediadell’arte, toþi colegii mei, prietenii mei, regi-zori mari acum, spun: „Ah, da, MonaChirilã, indiscutabil, este singura specialistãîn commedia dell’arte“. Îmi dau doctoratulîn commedia dell’arte, aºa cã, sã zicem, suntsingura specialistã, pe de o parte.

O.P.: Dar tu te regãseºti în aceastã zonã, e opasiune?

M.C.: A, da, da. E foarte interesant cuma început toatã povestea asta cu commediadell’arte. Profesoara mea – dragã, de altfel,ºi la care am þinut foarte tare – a fost doam-na Cãtãlina Buzoianu ºi în anul II fãceamcursuri de teatru codificat, printre care ºicursuri de commedia dell’arte. Vreau sã spuncã eu n-am înþeles nimic. În anul I n-amînþeles nimic ºi voiam sã mã las de povesteaasta cu regia. ªi acum îmi amintesc...Cãtãlina m-a prins – eu jucam în grupulmeu de examen –, m-a prins, eu îi explicamcã nu mai vreau sã rãmân la regie ºi cã nuam ce cãuta, cã nu înþeleg nimic; aºa... M-a prins ºi m-a aruncat în salã ºi eu a tre-buit sã îmi joc examenul. N-am înþeles dece mi s-a dat nota, ce-a fost bine acolo, ce-afost prost, absolut nimic. În anul II am în-ceput tot cu stângul, am început-o cu cursu-rile astea cu commedia dell’arte, din care, evi-dent, nu am înþeles mare lucru. ªi în clipaîn care, de fiecare datã, în fiecare an se

amintea de Arlecchino, de Pulcinella, deDottore º.a.m.d., eu înnebuneam, pentru cãnu mai ºtiam care sunt bãtrânii, care suntzanii, care sunt... Colombina mai ºtiam, darnici asta nu mã mai interesa per total. ªtiitu, e un fel de inhibiþie intelectivã, un fel defrustrare... ªi am zis cã totuºi trebuie sã elu-cidãm problema asta cu commedia dell’arte.

O.P.: Dar acum, pentru cã mulþi încã nu auajuns la elucidare (nici chiar eu nu sunt pedeplin lãmurit), poate îmi spui ºi mie în douãcuvinte; de fapt, ce este commedia dell’arte?Ce fel de teatru? Ce tip de spectacol?

M.C.: Eu cred cã e una dintre cele mai viiforme de teatru. Sau a fost, mai bine zis,pentru cã el, la început de secol al XVII-lea... De fapt, se derulase pe parcursul se-colului al XVII-lea, moare cu brio în seco-lul al XVIII-lea...

O.P.: Deci aparþine vremii lui D’Artagnan...

M.C.: Aparþine vremii lui D’Artagnan, darsã nu uitãm cã el a furnizat mari autori deteatru, deºi nu era un teatru de texte. Labaza concepþiilor lor ºi a pieselor lor – mãrefer aici la Molière, la Goldoni, la CarloGozzi – stãtea commedia dell’arte. Mai mult,în multe dintre piesele lui Molière gãseºtiacest nucleu magic pe care poþi sã-l aduciacolo unde se pare cã a fost copilãria luiMolière: în commedia dell’arte. Fiecare din-tre ei – chiar am urmãrit lucrul ãsta –, ºiMolière, ºi Goldoni, ºi Gozzi au fost ferme-caþi într-un fel de scena aia de lemn, de per-sonajele mascate din plinã piaþã publicã, decãruþele cu coviltir ale actorilor, de ideea cãei nu sunt îngropaþi în pãmânt sfinþit, deideea cã ei erau oamenii ce trãiau la margi-nea societãþii...

O.P.: Erau priviþi ca eretici. Biserica nu-i preacruþa.

M.C.: Da, evident. Biserica nu-i cruþa. ªisingurul lor moment fericit era de faptperioada carnavalului, când se ºi suspendauregulile, tocmai pentru ca sã permitã toatãcirculaþia asta de tabuuri ºi frustrãri comu-nitare, ºi atunci îºi aveau momentul lor degraþie.

O.P.: ªi care e marea ofertã a acestui tip deteatru?

M.C.: Este actorul, în primul rând. E tea-trul actorului. Sã nu uitãm, ºi eu întot-deauna am fost absolut fermecatã de lito-grafiile, de gravurile commedia dell’arte,pentru cã ele conþin un lucru incredibil:sunt construite. Adicã, chiar dacã erau for-mele de flash-uri, de fotografiere, ale epo-cii, ele surprindeau secvenþe din spectaco-lele commedia dell’arte, care erau secvenþe demari montãri. Adicã acolo se þinea cont delegile compoziþiei imaginii, de legile formã-rii grupurilor mascate, de legile cromatice,

de absolut tot. Sã nu uitãm cã era un teatrual actorilor! Ei nu aveau regizor, cãci ches-tia asta cu regizorul s-a inventat foarte târ-ziu, e o meserie de altfel foarte tânãrã.

O.P.: Dar o partiturã aveau?

M.C.: Aveau mici partituri, dupã careimprovizau. Iar improvizaþia e, de fapt, oconstrucþie cu legi foarte clare. Nu poþi im-proviza dacã nu cunoºti legile de a impro-viza. Acum am denigrat termenul „a impro-viza“ ºi de multe ori întâlnesc oameni deteatru care spun: „Bine, dar acolo nu ºtiuprea bine, improvizeazã ceva“. Adicã „Fã,naibii, un lucru, tot ce-þi trece prin cap!“...

O.P.: Totul cu aþã albã.

M.C.: E departe de adevãr chestia asta cu„improvizatul“.

O.P.: E mai aproape de adevãr mai curândcã improvizezi în funcþie de niºte legi.

M.C.: Absolut. Improvizezi în funcþie deniºte legi foarte stricte, niºte legi de fier. Mãîntorc la commedia dell’arte: ei, actorii, înmomentul în care improvizau dupã acestelegi stricte, de fapt rãspundeau unor cerinþecare þineau de compoziþiile spectacolului,erau puneri directe în scenã. Ceea ce, dupãaceea, dupã secole, noi, regizorii, am des-coperit ºi zicem cã suntem responsabili deaceste puneri directe în scenã ºi, mai mult,de punerile elaborate în scenã, care de multeori ne ies poate mai prost decât le ieºeauatunci în secolul al XVII-lea actorilor decommedia dell’arte.

O.P.: Dacã eu ºtiu bine (dar s-ar putea sã mãînºel), douã erau – sau puteau fi – obiecþiile cese pot aduce acestui tip de teatru. Unu: cã eragrosier, s-a spus...

M.C.: Da, domnul Goldoni a spus-o.

O.P.: Cã era grosier, cã-ºi trãgeau ºuturi înspate, cã veneau cu ghioaga...

M.C.: Legile comediei, nota bene. Suntemîn faþa unei comedii. Comedia este grosierãºi, sunt sigurã, comedia suspendã inteli-genþa, dacã ea este în exerciþiu cumva. Dacãe vorba de receptori teribil de inteligenþi, îºilasã acasã inteligenþa când e vorba de come-die. De ce? Pentru cã toate reflexele astea deintelectuali sunt improprii, par fandoseli, înfaþa unei derulãri de viaþã cum este come-dia. Comedia însãºi are legi foarte, foarteclare. Gagurile însã se nasc oricum. Ele senasc din chestiile grosiere, din automatisme,sã nu uitãm.

O.P.: Pe care le pricepe toatã lumea, nu?

M.C.: L-am citit pe Bergson cu toþii. Elspune cã automatismele pliate pe viaþã, peviu, declanºeazã râsul. Sau participarea adoi, a trei receptori, în care unul este vic-timã, altul este auditor ºi celãlalt participãneºtiind care sunt dedesubturile, ºi doarspectatorul le ºtie, iatã, declanºeazã râsul.Sunt foarte, foarte multe reguli.

O.P.: Freud povesteºte despre rolul bâlbelor ºice efecte comice pot naºte ele.

M.C.: Da, sigur. Lumea, intelectualii tutu-ror secolelor s-au ocupat de comedie de la

Aristotel încoace, au încercat sã descoperecare este reþeta acestui spectacol care, din-colo de orice, este unul fãrã de care nu amputea trãi.

O.P.: Ai vãzut cã în Numele trandafirului,romanul lui Umberto Eco, un tratat despre râsal lui Aristotel îl conduce pe un cãlugãr lacrimã. Comedia e foarte serioasã.

M.C.: Absolut. „Comedia este foarte se-rioasã“, a spus-o ºi Ionesco.

O.P.: Iatã, îl repet involuntar. Nu mã gân-disem la asta. A doua interpelare ar fi aceeacã, datã fiind tipologia personajelor, commediadell’arte ar putea pãrea ruptã de realitateaimediatã ºi puþin factice.

M.C.: Nu, nu, dimpotrivã, aº spune. Pentrucã se bazau, sã nu uitãm... Am spus-o ºi mãîntorc: e un spectacol al actorilor. Actorulfãrã spirit de observaþie nu este un actorautentic. Ei erau foarte buni observatori. Înclipa în care îºi consolidau scenele de lemn,ei ºi trãgeau cu urechea, aflau care sunt per-sonajele principale în târg.

O.P.: Cancanurile momentului...

M.C.: Evident. ªi toate erau incluse în modspontan în spectacolele care aveau, cât decât, o structurã bãtutã în cuie. Deci nu credcã un spectacol autentic de commedia dell’

arte se îndepãrteazã de viaþã. E chiar foar-te apropiat. Actorul urcat pe scenã cred cãpune în circulaþie toate frustrãrile margi-nalului, dincolo de orice. Pentru cã el însuºieste în situaþia de a-ºi asuma un destin carenu este unul foarte uºor de asumat, nu? Nue numai cu felul în care suntem îngropaþi înpãmânt departe de pãmântul sfinþit º.a.m.d.Mai este un lucru: sã nu uitãm, trãiau cumtrãiau, dar viaþa era un fel spectacol pentruei ºi cred cã asta atrãgea foarte tare la urmaurmei. ªi, acum fac o parantezã: mã gân-desc la Bulgakov ºi la Viaþa domnului deMolière ºi, sigur, cu umorul lui incredibil,Bulgakov zice: în clipa în care Molière ºi-aanunþat tatãl cã el vrea sã se facã actor, ºi nuavocat, taicã-su a invocat tot felul de anate-me, ºi pãmântul sfinþit, ºi faptul cã nu vafi îngropat în pãmânt sfinþit º.a.m.d. ªi,sigur, l-a trimis la o faþã bisericeascã pentruca sã se spovedeascã. ªi Bulgakov zice: încele din urmã, Jean-Baptiste s-a dus la preotºi, în final, preotul ºi-a aruncat sutana luipreoþeascã ºi a plecat împreunã cu tânãrulMolière într-o companie de teatru.

O.P.: Sub acelaºi coviltir, nu?

M.C.: Sub acelaºi coviltir. Era ceva acolocare atrãgea lumea, pentru cã, dincolo deorice, erau actori care se specializau în timpce îºi fãceau exerciþiul meseriei. Existau aca-demii speciale pentru aceastã profesiune ºi

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 25

• Mona Chirilã. Foto: Nicu Cherciu

�

eu am gãsit foarte multe lucruri de care nuºtiam înainte. De exemplu, numele „Pulci-nella“ se trage de la un þãran din Accera careculegea struguri împreunã cu sãtenii dinîmprejurimi ºi, la un moment dat, o trupãde actori se opreºte pe câmp ºi, cum suntteribil de colocviali, au intrat în vorbã cuþãranii care bãuserã puþin must, ºi unul carea rãspuns la replici foarte prompt ºi foarteviu a fost acest Pulco d’Aniello, care a fostluat de actori ºi fãcut, iatã, o mascã ce s-aconsacrat în commedia dell’arte.

O.P.: Masca limbutului? A omului beþiv?

M.C.: Nu, o mascã ce ascunde în spatele eiprototipul þãranului din zonele de sud aleItaliei, mai ales din zonele mocirloase aleAccerei – de unde, se pare, se trãgeau ºi an-ticele atellane –, nasul coroiat, vocea cas-tratã, cocoaºa diformã, burta uriaºã ºi lim-buþenia, evident, ºi felul de a vorbi, manieraaceea de a vorbi cu mâinile care e proprie,de altfel, italienilor din sud ºi care ajutãdiscursul la a fi cât mai explicit. Ei vorbesccu mâinile.

O.P.: Cinstit vorbind, masca ta preferatã dincommedia dell’arte care este?

M.C.: Arlecchino.

O.P.: De ce?

M.C.: Pentru cã are ºi o nebunie poeticã,dincolo de toate atributele servitorului pros-tuþ, naiv, incoerent, veºnic îndrãgostit...Viseazã... E unul dintre visele redundanteale lui Arlecchino: viseazã sã ajungã pe lunã,unde o întâlneºte pe Colombina, mariajullor e posibil doar acolo, ºi atunci imagineazãtot felul de vehicule care sã-l ducã pe lunã:e o frânghie cu care prinde colþurile lunii,e o corabie. Chiar existã o imagine splen-didã: un Arlecchino care urcã spre lunã peo corabie cu roþi care se prind în inelelelanþurilor care leagã Pãmântul de Lunã.

O.P.: Asta era în epocã o preocupare serioasã.Adicã, Cyrano de Bergerac, prototipul perso-najului lui Edmond Rostand, chiar a scrisdespre cãlãtoria lui spre lunã.

M.C.: Da. Sunt teme redundante, la urmaurmei.

O.P.: Da. Vin de la Lucian din Samosata ºide la alþi autori. Nu ºtiam însã, ignoram amã-nuntul acesta, cã Arlecchino urcã ºi el însprelunã.

M.C.: Da. Sunt foarte multe scenarii decommedia dell’arte în care Arlecchino este pelunã, Arlecchino descinde în infern...

O.P.: Ca soldatul mincinos pe care îl întru-chipeazã baronul Münchhausen?

M.C.: Da. Absolut. Sunt în continuare mo-tive care se reiau ºi se amplificã sau se nuan-þeazã ºi, iatã, ele revin, marile teme.

O.P.: Însã tu, Mona, propui în ultimii anicommedia dell’arte unui public clujean, con-servator, cred – tu vei ºti mai bine sã-mi spuidacã este sau nu publicul nostru aºa –, ºi careaparþine oricum secolului al XXI-lea. Astãzice mai spune o asemenea convenþie (care parefoarte tare legatã de Italia, ºi nu de un spaþiu

universal)? Sigur cã ea s-a ridicat la univer-salitate, dar în ce fel? Cum?

M.C.: Acum mã întorc tot la istoria mea ºiîmi amintesc cã am fãcut la Târgu-Mureº unspectacol de commedia dell’arte dupã un sce-nariu fãcut de mine dupã textele commediadell’arte, ºi acel spectacol nu a avut prizã lapublic. Noi ne-am amuzat teribil, a fost oatmosferã de repetiþii cum rar am avut de-alungul carierei, ºi se poate întâmpla ºi ches-tiunea asta, sã nu mai vrem sã plecãm dinteatru sau sã continuãm discuþiile ºi în afarateatrului ºi sã fim urmãriþi de ceea ce fã-ceam. Asta s-a întâmplat atunci la Târgu-Mureº. Nu acelaºi tip de impact a fost ºi lapublic. Publicul nu s-a prea amuzat, ºi m-am întrebat de ce. O datã pentru cã pu-blicul de azi nu înþelege ce cautã pe scenãun personaj care poartã mascã de la uncapãt la altul al unui spectacol. Deci nu maiexistã marca asta, a mãºtii teatrale, care este,de altfel, marca teatrului. Actorul nu maieste purtãtor de mascã în imaginarul actual.Ãsta e un lucru care inhibã recepþia, care odistorsioneazã. ªi în cadrul comediei, iatãcã o placheazã, pune frânã unor reacþii careputeau sã fie directe.

O.P.: Deºi teatrul nostru popular, ritualic, folo-seºte mãºtile în jurul Crãciunului.

M.C.: Da. Sigur. Dar toate sãrbãtorilerituale foloseau mãºtile. Erau intermediariºi erau obiecte de transfer, la urma urmei.Se fãceau tot felul de astfel de transferuri.Dar asta e o datã. Doi: teatrul commediadell’arte cred cã are nevoie de un cadru restrâns. Sã nu uitãm cã el era un teatru carese construia în pieþele publice, era pe o sce-nuþã care nu era mai latã de 4 metri, nu eramai adâncã de 3 metri, o scenuþã relativmicã, cam cât e scena acestui teatru depãpuºi, ºi unde intrau la un moment datcam 11 actori, 11 purtãtori de mãºti.

O.P.: Înghesuialã mare.

M.C.: Înghesuialã mare pe spaþiul ãsta, darse compuneau foarte, foarte bine. La Târgu-Mureº mi-am dat seama cã spaþiul acestarestrâns, cadrul, frame-ul, rama acestui tipde teatru este foarte importantã. Pentru cãea, construcþia de imagine, este primordialãîn acest tip de comedie. ªi dacã ai o scenãfoarte mare, cum aveam eu la Târgu-Mureº,se pierd o grãmadã de lucruri în efortul ãstade a parcurge spaþiile. Deci gagurile trebuiesã fie pe spaþii mici, mai puþin cele de lim-

baj. Alea sunt colocviale. Pot sã fie ºi la dis-tanþã. Dar au nevoie de spaþiu mic, pentrucã o alunecare pe bananã, un ºut în fund ºialte tipuri de gaguri grosiere, cum spuneai,îºi pierd din efect în clipa în care faci treipaºi, nu unul.

O.P.: Ai vãzut ce pãþea ºi Michael Jacksoncând era silit sã alerge de la un capãt la altulal unei scene enorme.

M.C.: Absolut. El nu s-a prins foarte re-pede ce înseamnã chestiunea asta.

O.P.: Dar, uite cã am vorbit despre publicul dela Târgu-Mureº, iar despre Cluj, nu.

M.C.: Da. ªi mã întorc acum. Eu din clipaaia nu am mai fãcut un spectacol doar decommedia dell’arte. Am început sã inserezmomenþelele commedia dell’arte în specta-cole pe texte clasice.

O.P.: În toate spectacolele tale?

M.C.: În multe dintre ele. Cu toate cã osã mã ia lumea de nebunã, sau de fixistã, saude obsedatã. Dar sigur cã un regizor esteºi fixist, ºi nebun, ºi obsedat.

O.P.: E formula ta de teatru.

M.C.: Da. Poate sã fie formula mea de tea-tru. Dar n-are ce cãuta la Lorca, de exem-plu, sau n-are ce cãuta la alþi autori. Înschimb, commedia dell’arte am vãzut-o ºi înD-ale carnavalului a lui Caragiale. Carnava-lul acela românesc era cu personaje din su-dul Italiei. Era plin de Pulcinelli acolo careingerau mititei ºi disecau mici pãpuºele carele semãnau întru totul, se multiplicau înmod obsedant. ªi pe-acolo circula ºi steagultricolor, în combinaþia asta eclecticã careeste proprie regizorului modern de a com-bina imagini, flash-uri – iatã eu, obsedatãcum sunt, de commedia dell’arte –, din stea-gul României, din stema nu ºtiu cãrei altecomunitãþi europene ºi din intersecþia dinfaþa blocului tãu. ªi peste toate vine repli-ca lui Hamlet „a fi sau a nu fi“. Deci, înCluj, eu nu am fãcut decât am inserat mo-mentele commedia dell’arte ºi în Slugã la doistãpâni, ºi într-un spectacol pe care l-amfãcut la Oradea, în Molière, pentru cãaveam toate motivele sã o fac acolo, ºi înGozzi, pe care l-am fãcut la Teatrul de Pã-puºi, pentru cã aveam toate motivele sã ofac. De ce? Gozzi a fost un susþinãtor alcommediei dell’arte. E impropriu la Goldoni,pentru cã el era împotriva commediei dell’-arte, dar de când Strehler a fãcut Slugã ladoi stãpâni în purã manierã commedia dell’arte, din momentul ãla nu mai pot sã spuncã Goldoni era un inamic al commediei dell’arte, deci cã nu putem sã folosim un instru-mentar-tip commedia dell’arte în ceea ce îlpriveºte.

�

Cluj-Napoca, 27 iunie 2006

Fragment dintr-un interviu realizat de

26 • APOSTROF

�

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 27

Ion Zubaºcu: Cum a ajuns Constantin Noica la tine, sã te cerceteze pentru proiectulsãu „Cultura de performanþã“, conform cã-ruia, la 22 de milioane de locuitori ai Româ-niei, ar trebui sã fie mãcar 22 de tineri geni-ali, statistic vorbind (deci unul la un milion),cãrora statul ar trebui sã le asigure confortulnecesar pentru a lucra 6-8 ore pe zi cu spiritul,asemenea sportivilor cu limitele corpului?

Liviu Antonesei: Cumva sofistic, aº spunecã Noica a ajuns la mine pentru cã, mai în-tîi, ajunsesem eu la el! ªi ajunsesem destulde greu, treptat, gradat. Pe cînd eram încãstudent ºi redactor la Opinia studenþeascã,am audiat una din conferinþele sale despreEminescu, în incinta Casei Pogor din Iaºi.La sfîrºitul acesteia, în marea îmbulzealã deacolo, am reuºit ºi eu sã schimb douã-treicuvinte cu filosoful, iar un coleg de redacþiemai îndrãzneþ i-a luat chiar un scurt inter-viu. Chiar dacã stilul de a conferenþia al luiNoica îmbina o anume „fierbinþealã“ cu obine structuratã retoricã, tînãr fiind, mie mi-a plãcut foarte mult. La puþinã vremedupã aceea, a apãrut cartea sa în care adunalaolaltã articolele despre Eminescu – o partedin ele le citisem în revistele vremii – ºi amscris un articol în Opinia studenþeascã. Defapt, un articol între altele, pentru cã fãcu-sem douã pagini, încercam sã semnalãm cãera vorba despre un eveniment editorial.Tuturor ni se pãrea importantã recupera-rea facsimilatã a „caietelor“ lui Eminescu.Cineva din redacþie avea adresa poºtalã a luiNoica ºi i-a trimis revista, astfel încît, dupão bucatã de timp, mi s-au transmis mulþu-mirile sau felicitãrile sale, ori amîndouã. Dar asta a rãmas fãrã consecinþe. De-abiadupã 3-4 ani, la apariþia Povestirilor despreom: Dupã o carte a lui Hegel, aveam sã intruîn atenþia filosofului. De data aceasta – eramceva mai mãriºor, nu? –, n-a mai fost un ar-ticol cuminte, conformist, ci unul „obraz-nic“, critic. Nu pe Noica îl criticam, lui îimulþumeam pentru o carte care îmi prile-juise o clarificare, ci pe... însuºi Hegel! Defapt, explicam de ce cartea lui Noica mã aju-tase nu doar sã înþeleg mai bine Fenome-nologia spiritului, ci sã mã „despart“ de Hegel în favoarea lui Kierkegaard, dar sãmã despart „în cunoºtinþã de cauzã“. Punc-tul de vedere mi s-a pãrut atît de bun, încîtl-am reluat într-un alt articol, mai amplu,publicat în Luceafãrul. Bãnuiesc cã articolulacela „obraznic“ i s-a pãrut lui Noica maiinteresant decît cel mai vechi ºi „cuminte“.Oricum, de data aceasta mi-a scris, iar dupãun schimb scurt de cãrþi poºtale, a venit laIaºi sã ne cunoascã pe Valeriu Gherghel ºipe mine. Am petrecut împreunã o noapte ºio jumãtate de zi, timp în care ne-a „scanat“prin întrebãri foarte abile, ba generale, ba

foarte precise, ºi ne-a fãcut planurile de stu-diu. Recunosc ºi acum, cu toþi anii trecuþipeste mine, cã a fost o întîlnire fascinantã ºi,deºi n-a fost sã devin filosof, pentru cã nueram structural aºa ceva, aceasta a fost ºidecisivã în formarea mea intelectualã. Ori-cum, am citit toþi filosofii pe care nu îi cu-noºteam ºi i-am recitit cu sistemã pe cei careîmi erau cunoscuþi. ªi tot de la acea întîl-nire am rãmas cu obiceiul, consumator detimp, e drept, dar foarte folositor, de a nuciti pur ºi simplu cãrþi, ci autori în întreguloperelor lor.

Cei 22 de tineri de pe lista lui Noica

I.Z.: Ce alte nume au mai figurat pe listacelor 22 a lui Noica (din cîte ºtii), pe care filo-soful îi cãuta, cotrobãind efectiv prin judeþeleRomâniei comuniste? Ar fi posibil sã reconsti-tuim acea listã, pentru a constata ce-au ajuns„figuranþii“ ei, fãrã antrenamentul „numitu-lui C. Noica“ (dupã versiunea Securitãþii)?Am putea evalua acum ce ar fi ajuns cei 22dacã prim-secretarii de par-tid ai judeþelor, pe care Noicaîi vizita cu naivitate, în acestsens, le-ar fi asigurat acestortineri pâinea zilnicã (la felca fotbaliºtilor), pentru a seputea dedica exclusiv „cultu-rii de performanþã“?

L.A.: Nu ºtiu toate nume-le, cã doar nu-mi dãdea mieNoica raportul! Însã, dincorespondenþa ulterioarã cu el, dar ºi cu unii tinericolegi scriitori, ºtiu cîtevanume, în afara celor douãdin Iaºi, Valeriu Gherghelºi cu mine. ªtiu, de pildã,cã de la Craiova îi repera-se pe Marius Ghica ºi peConstantin Barbu. La Cluj,îºi pusese ochii pe VirgilMihaiu, cred cã ºi pe IoanDur. Mai ºtiu cã, la un mo-ment dat, te-a cãutat ºi petine acasã, pe Valea Izei,dar a gãsit-o doar pe mama ta, tu fiind ple-cat cu cîntatul. De altfel, dupã întîlnirea dela Iaºi, ne-a cerut nouã sã-i recomandãmtineri talentaþi „din orice specialitate“ ºi credcã i-am recomandat cîþiva, între care pe DanPetrescu ºi Sorin Antohi, care nu doar cã nuau marºat, dar au scris un remarcabil dialogde „despãrþire“ de Noica, ce ar fi trebuit sãintre în Epistolarul succesor Jurnalului de laPãltiniº, dar n-a permis cenzura. Nu înþe-leg de ce nu a fost cuprins în ediþiile postre-voluþionare ale acestuia, cum n-a fost inclu-sã vreodatã nici o foarte causticã scrisoare a lui Ioan Petru Culianu! Sînt ºi alte numepe care nu le ºtiu eu ori nu mi le amintescacum, deºi mã gîndesc la asta de cînd

mi-ai trimis întrebãrile. Oricum, la un mo-ment dat, proiectul lui Noica s-a degradatpuþin, filosoful fiind pur ºi simplu luat cuasalt la Pãltiniº, care devenise un fel de locde pelerinaj, de tot felul de persoane, detoate vîrstele ºi de toate calibrele! Bãnuiesccã acest fenomen i-a „furat“ o mulþime dintimpul pe care ºi l-ar fi dorit alocat proprii-lor sale proiecte de autor. Dar aºa e înRomânia, nu rãmîne vreo faptã bunã nepe-depsitã!

Un antrenament dur pentru„ieºirea din statisticã“

I.Z.: În ce consta antrenamentul lui Noicapentru proiectul sãu „Cultura de performanþ㓺i efortul pe care ar fi trebuit sã-l facã tineriidotaþi pentru „a ieºi din statisticã“? Ar maifi valabil astãzi un asemenea proiect? DacãNoica trãia, crezi cã avea vreo ºansã cu proiec-tul sãu la guvernanþii de dupã 1989?

L.A.: Stilul „profesoral“ al lui Noica dato-ra mult celui al maestrului sãu Nae Ionescu.

Din aceastã pricinã, nu avea un „antrena-ment stas“, bun pentru toatã lumea. În scri-sorile anterioare ºi în prima parte a întîlni-rii de la Iaºi, a încercat, mai întîi, sã necunoascã pe Valeriu ºi pe mine. În urmascanãrii, i-a devenit foarte clar cã pe minenu mã poate cîºtiga pentru filosofia pro-priu-zisã – opuneam o straºnicã rezisten-þã la gîndul de a mã face „filosof“! –, înschimb, profitînd de faptul cã oricum lu-cram deja în cercetare, m-a ademenit sprefilosofia culturii. Valeriu, cum avea sã sedovedeascã ulterior, era bun de filosof. Aºacã ne-a fãcut programele de studiu în func-þie de aceasta. Partea comunã consta în

�

faptul cã amîndoi trebuia sã citim/recitimprincipalii filosofi, din Antichitate la zi, defapt, cam pînã la Heidegger ºi generaþiaacestuia, ºi sã învãþãm limba germanã, pecare Gherghel o ºtia mai bine, iar eu, ca ºiastãzi, foarte prost! Apoi, programele sediferenþiau – Gherghel trebuia sã mai înveþeºi greceºte ºi sã citeascã ºi vastul corpus exegetic dedicat marilor filosofi, în vreme ceeu trebuia sã citesc filosofii culturii, de laneokantienii secolului al XIX-lea la zi, pre-cum – desigur – ºi domeniile conexe dinumanitãþi, respectiv antropologia, sociolo-gia culturii ºi istoria culturalã etc. Dacã n-a fost sã meargã strãlucit cu germana, cua doua parte specificã a mers destul de bine,astfel încît aºa s-au scris studiile mele deistoria ºi filosofia culturii din anii optzeci,care aveau sã fie reunite în Nautilus: Struc-turi, momente ºi modele în cultura interbelicã,în care m-am ocupat de Blaga, generaþiaCriterion, abordãrile culte ale timpuluipopular, ba chiar am schiþat o perspectivãteoreticã în filosofia culturii, plecînd de laBlaga, Jung, Cassirer ºi Eliade, GilbertDurand. Studiile despre Criterion ºi Eliade,începînd cu ampla monografie dedicatã deMac Linscott Ricketts tinereþii lui Eliade,au intrat, de altfel, în bibliografia dome-niului. Eliade însuºi, cum mi-a scris Noicaºi cum i-a scris istoricul religiilor dlui Al.Zub, fusese plãcut impresionat de mica meaîncercare monograficã. Se pare cã, în celedin urmã, a ieºit o carte suficient de bunãpentru a fi reeditatã anul trecut la CriterionPublishing, cu o scurtã prefaþã a aceluiaºiRicketts, cel care mi-a fãcut intrarea înbibliografia internaþionalã a temei. Dar

revenind la antrenorat, cum Noica nu-ºipropunea sã „nascã“ doar filosofi, ci specia-liºti în toate domeniile importante ale cul-turii, inclusiv ºtiinþele, îºi fãcuse ºi un fel deechipã de mari profesioniºti din respecti-vele domenii, academicieni, cercetãtori ºiprofesori universitari, care urmau, cred, sãconstruiascã programele adecvate de antre-norat pentru respectivele domenii.

Guvernanþii, indiferent de ce fel sînt,suspecteazã din principiu cultura. Cei defacturã totalitarã simt nevoia sã punã mî-na pe pistol cînd aud cuvîntul culturã orimãcar sã punã complet cultura ºi creaþia cul-turalã sub control ideologic ºi în regim decenzurã. Cei democratici o evocã la zile

mari, dar – în rest – mãcar au bunãvoinþa s-o neglijeze. Dacã ar mai fi trãit Noica, elimpede cã n-ar fi fãcut mare lucru cu gu-vernanþii noºtri de tranziþie, dar ar fi pututprofita de „neglijenþa“ lor în aceastã privinþãºi de apariþia iniþiativei culturale private.El ºi vorbea despre „privatizarea“ culturii,iar proiectul sãu, sub ochii vigilenþi ai poli-trucilor, chiar asta viza! În plin regim tota-litar, de cea mai joasã facturã! Într-un felînsã, ºi oricîte obiecþii i-aº putea aduce dluiPleºu, în mai multe privinþe, proiectul noi-cian a cãpãtat corp ºi funcþioneazã prin ceeace se întîmplã, de la mijlocul deceniului tre-cut, la Colegiul Noua Europã.

Securitatea mi-a interceptatîntreaga corespondenþã

I.Z.: Cînd ai început sã fii anchetat pentrucorespondenþa ta cu oamenii de culturã, tineriºi vîrstnici? Cine te-a anchetat, sub ce motiv?

L.A.: Din documentele pe care le am înacest moment în posesie – circa 500 depagini, ceea ce reprezintã, cred, cam 10 pro-cente din DUI-urile Luca, Anton, Aron ºidin dosarele tematice Cameleonii 1 ºi 2 –,reiese cã am intrat sub urmãrire în 1981,cam în momentul în care am intrat în relaþiiºi cu Noica. Întîlnirea a avut loc în toamnã,la începutul lui septembrie, ºi întregul nos-tru schimb de scrisori, nu foarte intens, darcare a þinut pînã la moartea acestuia, a fostinterceptat, dupã cum am arãtat într-un am-plu articol publicat în numãrul pe noiem-brie al revistei Argeº. Asta nu înseamnã cã

28 • APOSTROF

�

Stimaþi cititori ºi colaboratori,

LEGISLAÞIA DIN România vã permite înacest moment sã sprijiniþi o instituþie de

culturã, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar.În conformitate cu legislaþia actualã, con-

tribuabilii pot dispune asupra destinaþieiunei sume reprezentînd 2% din impozitulpe venitul net anual impozabil, pentru uni-tãþile nonprofit, ce funcþioneazã în con-diþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii.

Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitul pe venitul net anual,obþinut din salarii, onorarii, chirii, di-vidende etc., revin organului fiscal com-petent.

Toate persoanele fizice ºi juridice dinRomânia pot da 2% din impozitul pe carel-au plãtit statului în cursul anului 2007unor fundaþii sau asociaþii, pe care dorescsã le sprijine material.

Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuiesã completaþi ºi sã depuneþi la organul în acãrui razã teritorialã se aflã domiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind des-tinaþia sumei reprezentînd pînã la 2% dinimpozitul anual“, cod 14.13.04.13.

Acest formular se completeazã de cãtrepersoanele fizice care au realizat, în anul2007, venituri ºi care solicitã virarea unei

sume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. 57, alin. 4 ºi art. 84, alin. 2,3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 privind Co-dul fiscal, cu modificãrile si completãrileulterioare pentru sponsorizarea entitãþilornonprofit care se înfiinþeazã ºi funcþioneazãpotrivit legii.

Contribuabilii care îºi exprimã aceastãopþiune pot solicita direcþionarea acesteisume cãtre o singurã entitate nonprofit.

Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriind datele prevãzute deformular.

Termen de depunere: anual, pînã la datade 15 mai a anului urmãtor celui de rea-lizare a venitului.

Formularul se completeazã în douãexemplare: originalul se depune la organulfiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domi-ciliul fiscal al contribuabilului; copia sepãstreazã de cãtre contribuabil.

Formularul se depune direct la registra-tura organului fiscal sau la oficiul poºtal,prin scrisoare recomandatã.

Formularul se pune gratuit la dispoziþiacontribuabilului, la solicitarea acestuia.Acest formular trebuie sã conþinã:

a) Datele de identificare a contribuabilu-lui: numele, adresa ºi codul numericpersonal.

b) Destinaþia sumei de 2% din impozi-tul anual pentru sponsorizarea entitã-þii nonprofit.

c) Suma. În situaþia în care contribuabilulnu cunoaºte suma care poate fi viratã,nu va completa rubrica „Suma“, caz încare organul fiscal va calcula ºi va virasuma admisã, conform legii.

d) Denumirea entitãþii nonprofit.e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii

nonprofit.f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii non-

profit.g) Documentele anexate – se înscrie nu-

mãrul de fiºe fiscale anexate la cerere.

Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Cul-turalã Apostrof!

Coordonatele noastre sînt:FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF

COD FISCAL 4868907CONT BANCAR (IBAN)

RO68BRDE130SV07853701300deschis la Banca Românã

pentru Dezvoltare (BRD) CLUJ

�

Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã scoateþi un ban din buzunar

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 29

am intrat în atenþia Securitãþii din pricinalui Noica! Documente ale nefastei instituþiide la începutul acelui an, din primãvarã ºidin varã, obþinute în aceastã toamnã de laCNSAS, dar prin intermediul lui Sorin Antohi, nu direct cum ar fi fost normal,aratã cã Securitatea era deja foarte vigilentãîn legãturã cu un „grup de nemulþumiþi depolitica culturalã a partidului ºi statului nos-tru“, care se constituia la Iaºi, în jurul re-vistelor studenþeºti Opinia studenþeascã ºiDialog. E acolo ºi o înºiruire de nume, întrecare ºi al meu, destul de heteroclitã de alt-fel, pentru cã, pe lîngã cei care aveau sã-ºiconfirme pe diverse cãi nemulþumirea, chiarprotestul, sînt ºi unii care au rãmas, ori audevenit, cum nu se poate mai conformiºti,unul dintre ei ajungînd, în ultimii ani ai de-ceniului, chiar cenzorul revistelor stu-denþeºti ieºene! În acel moment, Securitateaîncã tatona ºi avea sã tatoneze, dupã cumvãd din analizele ºi planurile sale de mã-suri, pînã pe 18 mai 1983, cînd a declanºat„marea anchetã“ – cu desantãri la domiciliuîn echipe de cîte trei, percheziþii, interoga-torii etc. –, la care au fost supuse circa 12-15 persoane din mediul presei studenþeºti,cadre didactice, cercetãtori, studenþi, absol-venþi rãmaºi colaboratori ai revistelor etc.:Dan ºi Tereza Petrescu, Al. Cãlinescu, LucaPiþu, subsemnatul, Dan Alexe, Sorin Antohi(care, cum aratã documentele, a fost perînd, ori concomitent, de ambele pãrþi alebaricadei!), Radu Sperneac etc. La mine, au desantat locotenentul-major PleºiþãDamian, venit de la Bucureºti, colonelulTiron ºi maiorul Stescu, ambii de la Se-curitatea Iaºi. Am fost interogat de acelaºilocotenent-major, care pãrea sã conducãancheta mea, ºi de locotenentul-majorMuraru, de la Iaºi, care, aºa cum rezultã dindocumentele pe care le deþin, se „ocupa“direct de mine în cadrul anchetei grupu-lui. Cel de la Bucureºti a jucat rolul „secu-ristului rãu“, ameninþîndu-mã cu puºcãria,celãlalt era „securistul bun“, care cînd rãmî-nea singur nici nu mã interoga, îmi spu-nea cã lui îi plac scriitorii! În septembrie,am fost chemat din nou pentru „avertizare“ºi a mi se spune cã ancheta încetase. N-afost aºa, ea s-a amplificat. Deºi am, deo-camdatã, foarte puþine documente din ulti-mii ani ai regimului comunist, cînd în fondprotestul unora dintre noi devenise maiamplu, mai radical, culminînd cu interviu-rile acordate presei internaþionale de DanPetrescu, Liviu Cangeopol ºi Luca Piþu ºi cu protestul împotriva realegerii luiCeauºescu, fãcut public în octombrie 1989,semnat de mulþi dintre noi, dar ºi de alþii,inclusiv din alte oraºe, precum DoamnaDoina Cornea, familia Sîmpãlean, LiviuIoan Stoiciu ºi Mariana Marin, îmi pot daseama cã urmãrirea a devenit globalã, mul-tidimensionalã ºi continuã în acea perioadã.Cît priveºte corespondenþa, am intrat înposesia a peste 300 de extrase din scrisori-le trimise sau primite de mine între 1981 ºi1989, majoritatea cãtre ori de la scriitori –de la unii foarte cunoscuþi, precum Noica,Doinaº, George Bãlãiþã, Ioanichie Olteanu,Dan Culcer sau Grigurcu, la colegii mei degeneraþie Liviu Ioan Stoiciu, Virgil Mihaiu,Marta Petreu, Mariana Marin, regretatulAurel Dumitraºcu, Bedros Horasangian,Dumitru Chioaru etc. E clar cã mi-a fostinterceptatã întreaga corespondenþã, in-diferent dacã era de familie, profesionalã,literarã ori de amor. Ca o curiozitate, amin-

tesc cã, pînã la acea anchetã, nu aveamtelefon, deºi fãcusem cerere de vreo 6-7 ani,dar nu existau numere libere. La o sãp-tãmînã de la anchetã, mi s-a instalat telefon,fãrã sã revin cu vreo cerere! Revenind lacorespondenþa interceptatã, cu excepþia adouã scrisori de la Noica, a unei scrisori dela Gheorghe Grigurcu ºi a unui rãspuns almeu cãtre el, fotocopiate în întregime, avem de-a face cu extrase din epistole, darnu-mi pot da seama dupã ce criterii au ope-rat selecþiile – unele fragmente, cu aluziipolitice ori nemulþumiri profesionale sauliterare, ar fi putut avea un interes operativ,altele mi se par extrase la întîmplare, lanormã ori dupã criterii care mie îmi scapãdeocamdatã. Dar mai interesant e altceva– cu excepþia scrisorilor amintite ºi a cîtor-va extrase dactilografiate, toate aceste extra-se sînt copiate de mînã, ca pe vremea co-piºtilor antici ºi medievali! N-aº fi crezut cãnici Secu nu avea xeroxuri suficiente ladispoziþie! Alterneazã douã scrisuri, unulmai mic, mai rotunjit, mai feminin, altulmai colþuros, mai energic, mai masculin.Vreau sã profit de rolul de „arhivar“ pe careºi l-a asumat Securitatea pentru a publica,cu comentarii ºi interpretãri, un fel de „Flo-rilegiu epistolar cules de mîna lungã aSecuritãþii“. La un loc, toate aceste scrisoriºi extrase fac un frumos corpus de istorieliterarã a ultimului deceniu comunist!

Un psihiatru din Iaºi decripta mesajele „ascunse“

din textele noastre

I.Z.: În ce relaþii eºti acum cu „talentaþii“ tãiturnãtori la Securitate?

L.A.: În relaþii variabile! Pe trei dintre ei, i-am iertat încã de la începutul anilor nouã-zeci, cînd mi s-au „spovedit“. Doi nici mã-car nu fãceau exces de zel, se vede clar cãturnau fãrã voia lor, sub presiune, fãrã sãspunã ceva grav ori mãcar efectiv secret. Euoricum eram cam „gurã mare“. Al treilea,un coleg de la institut, turna însã profesio-nist, dar încãrcat cu urã ºi invidie. Nu-mipot retrage iertarea, desigur, dar mã mirãoleacã patima cu care fãcea asta, competenþacu care dãdea sfaturi Securitãþii asupra mo-dului în care trebuie sã se poarte cu mine!Incredibil, dar, pînã la urmã, vãd mãcar omotivaþie personalã în ura ºi invidia – pecare nu le înþeleg, de altfel! – pe care le nu-trea faþã de mine. Mai degrabã, nu reuºescsã înþeleg turnãtoriile unui celebru psi-hiatru local, Constantin Romanescu – îi daunumele pentru cã a fost deja deconspirat înpresã –, prieten al artiºtilor, care mã turnaexcelent, deºi ne ºtiam mai mult din vedere.Nu de multe ori, dar decisiv! În schimb, îiturna mai abitir pe Dan ºi Tereza Petrescu,cu care se afla în vizite, de la care împru-muta cãrþi etc. Interesant este cã, între alte-le, din proprie iniþiativã – lãudatã de ºefulSecuritãþii de atunci, colonelul Brestoiu –,fãcea un fel de recenzii competente la re-vistele studenþeºti ºi, dupã ce ne lãuda cultura, cunoaºterea limbilor strãine etc.,descifra pentru Securitate mesajele „ascun-se“, „fitilele“ etc., pe care le decripta el întextele noastre. Pe Sorin Antohi l-am ier-tat din momentul deconspirãrii sale, pe deo parte, pentru cã a fost racolat sub pre-siune, minor fiind – ºi eu nu-i judec peminorii ºi pe deþinuþii politici care au cedat,pentru cã nu am fost în asemenea situaþii!–, pe de alta, pentru cã ºtiam cã nu puteaturna „nasol“. Mai mult, la un moment dat,e clar cã i-a „lãsat“ pe ei ori ei l-au lãsat peel, ca fiind „necorespunzãtor“, ºi a venitdestul de aproape de noi. În fine, mai esteun caz care m-a tulburat foarte mult, al unuiremarcabil, rafinat poet, cu niºte turnãto-rii îngrozitoare – cumva seamãnã cu cazulIon Caraion, doar cã n-a fãcut închisoarepoliticã –, la care ºi þin enorm. Sînt sigur înproporþie de 99% cã el se ascunde în spa-tele pseudonimului „Mihãilescu“ ºi mi-i mieruºine sã dau ochii cu el. Ce naiba aº puteasã-i spun? Deocamdatã, aºtept de la CNSAS,conform legii, dosarele mele în întregime ºi,desigur, numele reale ale celor care seascund în spatele acestor nume de cod. Ce-o sã fac atunci? Nu ºtiu, probabil îi voiocoli, voi încerca o discuþie clarificatoare,nu ºtiu. Eu, oricum, de vreo treizeci de ani,de cînd fac meditaþie tibetanã, m-am eli-berat aproape complet de sentimentelenegative – urã, invidie, chiar ºi simpla bîrfã–, dar mîhnirea tot mã mai încearcã...

�

Interviu realizat de ION ZUBAªCU

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care se abo-neazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþ pro-vocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2008, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

• În Timpul, nr. 12/2007, Gabriel An-dreescu semneazã unApel pentru solidarizare cu Remus Cernea.Despre ce este vorba? Pe 29 noiembrie2007, Remus Cernea, director executiv al asociaþiei SOLI (Solidaritatea pentruLibertatea de Conºtiinþã), a încercat sã pro-testeze, avînd asupra sa un banner de unmetru pãtrat pe care era scris „Catedralã ile-galã!“, împotriva suspectei cedãri de cãtrestat a 11 ha de teren în favoarea BOR, pen-tru construirea Catedralei Mîntuirii Neamu-lui. Tentativa de protest a fost împiedicatãabuziv de jandarmi, care l-au escortat laSecþia 17 de poliþie pentru „verificãri“.Cum nu era nimic de verificat, a fost eli-berat imediat. Jandarmeria Bucureºti a dat,apoi, un comunicat hilar în care se spune cã„Cernea a fost ridicat pentru cã prin acþiu-nile sale perturbã o manifestaþie publicã, iardin cauza iritãrii enoriaºilor prezenþi la eve-niment, situaþia riscã sã degenereze“. Deunde concluzia – justã – a lui GabrielAndreescu: „Demnitari ºi clerici îºi dãdeaumîna sfidînd ideea de justiþie. La cîþiva paºimai încolo, jandarmi ºi enoriaºi devotaþi îºidãdeau ºi ei mîna sã sfideze libertatea deexprimare“.

• Sãptãmînalul Cul-tura îl omagiazã înnr. 4/ianuarie 2008pe Nicolae Breban. În ºase pagini ale revis-tei este reprodusã transcrierea unei întîl-niri din mai 2007, sub egida Uniunii Scrii-torilor, la care au participat romancierul ºimai mulþi critici literari, în frunte cu GabrielDimisianu. Moderatorul acestei reuniunidin seria „Scriitorul ºi criticii sãi“ a fostGabriel Chifu. Un grupaj de citit. Dar mai

ales de citit sunt romanele lui Breban, careconstruiesc demiurgic o lume.

• În nr. 150 (408),Observator cultural îi dedicã lui MirceaHoria Simionescu, la împlinirea a 80 deani, un grupaj sãrbãtoresc. Despre perso-nalitatea ºi scrierile prozatorului scriu Mihaiªora, Carmen Muºat, Paul Cernat, LuizaPalanciuc ºi Bianca Burþa-Cernat. Însã„piesa de rezistenþã“ a acestui ansamblu esteamplul interviu pe care Ovidiu ªimonca i l-a luat lui Mircea Horia Simionescu. Iatãcîteva rînduri pilduitoare despre obsesiascrisului: „Nu te duci la petreceri cu cei devîrsta ta… nu baþi mingea la 13 ani, la 16ani, stai ºi citeºti ºi scrii, redactezi revisteliterare într-un singur numãr… mai apoivrei sã cunoºti… femeia, feminitatea… riºtimereu, poate scapi de presiune… vrei sãpipãi realul. ªi scrii… Asta nu-i þicnealã?Mereu am fost invitat în diverse locuri. Euzic ºi mã scuz: am de scris! Asta nu-i o þic-nealã? Geta Dimisianu m-a fãcut de douãparale dupã un interviu al meu. Eu ziceamîn interviu: atunci cînd strîngeam în braþeo femeie mã gîndeam cam cum s-ar descriechestia asta. Asta nu-i o þicnealã? […] Cîndîmi construiam casa, cînd puneam bolova-nul, mã gîndeam la încã o povestire, lavreun personaj. Asta nu-i þicnealã? Vã maispun ceva: fiecare dintre demersurile melescriitoriceºti le-am realizat parþial. Am ajunsla vîrsta cînd pot formula o concluzie teo-reticã: rostul nostru este de a lãsa lucrurileneterminate. Neterminatul, Indeterminatul,Nedesãvîrºitul, Distorsionatul intrã ca mate-riale în opera de artã.“

�

G. S.

Cãrþi ºi reviste primite la redacþie

• Secolul 21:Luxembourg – ocapitalã în Europa,nr. 7-12/2007.

• Oglinzi paralele, anul XII, nr. 3-4,2007.

• ªtefan Borbély,O carte pesãptãmânã,Bucureºti: IdeeaEuropeanã, 2007.

• Petru Dunca,Repere înantropologiaculturalã a ali-mentaþiei, Iaºi:Editura Funda-þiei AXIS, 2004.

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XIX, nr. 2 (213), 2008 • 31